Mircea Roman COJI by anDRei

MIRCEA ROMAN

COJI

Mircea Roman

COJI

CONSILIUL JUDEŢEAN GORJ

M U Z E U L JUDEŢEAN GORJ ALEXANDRU ŞTEFULESCU TÂRGU-JIU

Mircea

ROMAN

COJI

Indisolubil legat de sfera culturală şi spirituală românească, imaginată prin raportarea permanentă la fondul cultural al istoriei artelor şi îmbibată de tragismul epocii, Mircea Roman este un poet al forme-lor personificate, marcate de o profundă afecţiune faţă de semenii săi. Trăirea interioară şi dibăcia mâinilor au conlucrat dând naştere unei creaţii expresiv sintetizate, cu reale virtuţii artistice în care omul devine materie şi semn. Profesional educat la Academia “I. Andreescu” din Cluj, Romania, câştigător al Marelui Premiu pentru Sculptură al Trienalei de la Osaka şi rezident al Marii Britanii timp de 14 ani, Mircea Roman este o personalitate marcantă a sculpturii româneşti contemporane, prezent pentru prima dată la Muzeul Judeţean Gorj, cu un pro-iect expoziţional ce însumează metaforic repere umane ale creaţiei artistului. Trupurile trunchiate, uneori lipsite de membre superioare sau inferioare, uşor încovoiate sub greutatea fizică sau psihică a suferinţei, nu sunt nici triste şi nici nu înfioară prin prezenţa lor. Metafora autenticităţii exprimată prin dezgolirea parţială sau completă a trupului mândru, dezvăluie un sculptor onest cu sine însuşi dar şi cu receptorii săi. Nu ni se ascunde nimic. Nudul este echivalentul adevărului, iar îm-preună cu roşu, de atâtea ori interpretat drept culoarea pasiunii, desemnează unelte de care uzi-tează artistul cu scopul de a atinge sufletele noastre. Siluete feminine sau masculine şi personificări arhitecturale, par să fie în asentimentul celor ce pătimesc, asemeni unui frate sau a unei surori, care degajă duioşie. Reprezentărilor fragmentare nu le lipseşte însă organicitatea. Există un circuit intern între constituirea pe alocuri abstractă a trupului uman şi atitudinea degajată, echilibrând vizual orice absenţă. Privirea fixă, îndreptată către cer, devine expresia speranţei şi a aspiraţiilor înalte. În ciuda condamnării la o eternitate de suferinţă fizică, aceste personaje nu se declară învinse ci, dimpotrivă, se impun prin

autoritatea şi valenţele spirituale cu care le-a investit creatorul lor. Mircea Roman respinge violenţa tocmai prin dramaticul lucrării, stratul uman exterior învelind un spirit care trăieşte în afara limitelor formei. Nu întâmplător sculptura lui Mircea Roman dispune de o puternică forţă de sugestie. Nominalizarea operelor, cum ar fi “Fereastră gotică”, “Fereastră romanică”, “Zid”, “Uşa”, “Scară” sau “Piramidă”, sugerează legătura perenă, dorită de artist, dintre elementele de arhitectură şi opera sculpturală, determinând-o astfel să primească conotaţii specifice, devenind monumentală şi revelatoare de sensuri. Mai importante decât rezonanţele din curentele artistice de factură antică sunt semnificaţiile pe care artistul reuşeşte să le transmită prin intermediul elementelor utilizate: piramida ca simbol al imortalităţii, fereastra ca simbol al dualităţii interior-exterior, scara ca simbol ascensiune–cobo-râre; gândite ca o relaţie fertilă între artist-divinitate-receptor. Cu toate acestea, între privitor şi operă se diminuează distanţa şi teama impuse de caracteristicile tectonice ale arhitecturii, elementul care neutralizează “zidul” fiind chiar materia vie şi caldă din care este sculptată lucrarea, şi anume lemnul. Materie primă, plină de căldură şi personalitate, lemnul interiorizează scurgerea timpului şi aduce cu sine istorii şi simţiri care, dezvăluindu-se artistului prin formă, păstrează ceva din sacralitatea primordială. În acest sens, stilistic vorbind, hieratismul şi atemporalitatea expresiei artistice specifice lui Mircea Roman, participă la crearea unui cadru atmosferic emoţionant, impregnat de sacru. Mircea Roman, un artist absorbit de propria pasiune, zbuciumat de contrastele violente ale unei societăţi desacralizate şi atras inevitabil de (i)mate-rialitatea siderală, se propulsează printre cei mai vizionari plăsmuitori de forme sculpturale contemporane româneşti. Mihaela Cristea, critic de artă

Cupa lui Ovidiu 50/35/30 cm/ lemn pag 6

Pui de piramidă 6,5/5/5 cm/alamă pag 2

Scara 186/230/200/ lemn pag 7

Coajă de om 200/50/110 cm/ lemn pag 3,4

Inseparable from the Romanian cultural and spiritual cognizance, permanently related to the vast field of the art history and imbued with the drama of the contemporary, Mircea Roman is a poet of incarnated shapes, marked by a profound affection towards his people. His experience and skills pulled together giving birth to a creation idiomatically synthetized, with genuine artistic virtues in which the human being becomes material and sign. Professional trained at the Academy of Fine Arts in Cluj, Romania, winner of the Great Prize for Sculpture of the Osaka Triennale and resident of the United Kingdom of Great Britain for 14 years, Mircea Roman is an important personality of the Romanian contemporary society, present for the first time at the Gorj County Museum, with an exhibition project that embodies metaphorically the human fiducially point in the artist’s creation. The blunted bodies, sometimes bared of superior of inferior anatomic members, gently bent by their physical or mental sufferance, are neither sad nor terrifies with their presence. The metaphor of truth, expressed by revealing with pride the human body, unveils a sculptor true to himself and to his public. There is nothing hidden. The nude equivalents the truth, that, together with red, often interpreted as the colour of passion, are the tools that the artist uses in order to reach the viewer’s soul. Feminine or masculine silhouets and architectural incarnations seem to comfort the weak, similar to a sibling that sheds affection. The fragmentary representations do not lack harmoniousness. There is an intern circuit between the semi-abstract shapes of the human body and their attitude that balances all visual deficiency. The straight look, towards the sky, becomes the expression of great expectations. Despite the eternal damnation to physical sufferance, the characters show no defeat, but assert themselves

through the authority and spiritual valence invested by their creator. Mircea Roman rejects violence through the drama of his artworks, the human spirit living outside the limits of the body. There is no arbitrary in the works of Mircea Roman which overflows with meanings. The denomination of the artworks, such as ”Gothic window” “Romanic window”, “Wall”, “Door”, “Staircase” or ”Pyramid” suggests a perennial connection, meant by the artist, between architecture and sculpture, thus rece-iving specific connotations of monumentality and significance. More important than certain artistic resonances from the ancient arts that one can feel, is the inwardness that the artist successes to transmit through that connection: the pyramid becomes the symbol of immortality, the window speaks about the interior-exterior dualism, the staircase symbolizes the ascent-decent relationship; all thought as a fruitful connection between the artist-the deity-the receiver. Nevertheless, the distance between the viewer and the work of art imposed by the tectonic characteristics of the sculptures is diminished exactly by the material that shapes the work, which is the wood. Raw material, warm and expressive, the wood internalize the flow of time and tells stories and feelings that unveiled to the artist, maintains a dose of the primordial sacred. Thus, stylistically, the transcendence and the atemporality of Mircea Roman’s artworks participate to the creation of an atmospheric frame, imbued by the sacred. Mircea Roman, an artist that is absorbed by his own passion, stormed by the violent contrasts of an empty society and fascinated by the sidereal (i)materiality is among the most visionary creators of sculptural forms in the Romanian contemporary art. Mihaela Cristea, art critic

Situaţie limită 4, detaliu 100/137/73 cm/ lemn, răşină pag 10 Scara 230/200/130 cm/ lemn pag 9 Scara, detaliu

pag 11

Mircea Roman sau o altă paradigmă a sculpturii

Prin creaţia sa, Mircea Roman este inconfundabil. Modul artistului de a dialoga cu materia conduce spre lucrări care nu seamănă cu nimic din ce s-a făcut sau se face în întreaga lume. Sculptor al anatomiilor geometrice, al însumărilor şi subsumărilor, Roman îşi află modelele, dacă nu direct în natură, cel puţin într-o realitate a concretului. Forme bine determinate, concise, îmbinări organice, o continuitate care fuzionează cu fluiditatea. Puţini creatori de imagine au capacitatea de a opera deopotrivă cu realismul şi iconicul. Sculptorul pendulează între idei şi materializarea acestora, întrun discurs care eludează anecdota, dar şi ludicul. Rezultatul final, constituit în artefact, vine parcă dintr-o altă lume, dominată de propriile legi de compoziţie. Ceea ce vedem se pliază doar parţial peste orizontul nostru de aşteptare, cheia de lectură fiind plasată în sfera celor nerostite, a unor adevăruri pentru care, ne sugerează imaginile însele, nu există lexic. Similitudinea cu imaginile preindoeuropene, ca şi cu cele precolumbiene, poate fi invocată ca argument iconologic, dar aceasta nu este valabilă decât până într-un anumit punct. Portretele şi atitudinile personajelor mircearomaneşti sunt determinate de raţiuni pe care nu le putem intui. Sentimentul pe care ni-l induce receptarea operei sale este că sculpturile pe care le creează vin de undeva din afara a tot ceea

ce ştim, dintr-o altă paradigmă. Astfel, ceea ce pare tragic, tandru sau carnavalesc ţine de un cu totul alt sistem motivaţional. Expoziţia COJI reprezintă un pas distinct parcurs pe un acelaşi drum pe care a pornit Mircea Roman încă din anii ‘80. Avem de-a face cu coji umane, după cum afirmă artistul, dar şi cu un traseu iniţiatic, gândit într-o succesiune de cinci trepte, corespunzătoare sălilor pentru care a fost concepută expoziţia. Ordinea sugerează trecerea şi devenirea. Ultima sală, cea a piramidelor umblătoare reprezintă o premieră, în sensul că seria acestora este prezentată pentru prima dată ca temă de sine stătătoare, fiind vorba despre o posibilă direcţie de dezvoltare. În fine, fereastra romanică şi cea gotică şi-au câştigat un loc legitim printre personajele care au consacrat tema dezorientării, într-un univers altfel antropomorf. Ideea cojii umane, a fragilităţii existenţei şi implicit a miezului care este substanţă pură, necreată şi nepieritoare, este una a relaţiei dintre universal şi particular. Într-o discuţie cu artistul, semnatarul a luat cunoştinţă de faptul că literele titlului COJI pot fi citite în engleză ca iniţiale pentru Conceptual Object Joking Ideea.

Mihai Plămădeală, critic de artă

Pieta 270/180/110 cm/ lemn pag 15 Pieta(detaliu) pag 14 Situaţie limită 3 100/137/72 cm /lemn, răşină pag 13

Mircea Roman or Another Paradigm of Sculpture

Through his creation, Mircea Roman is unmistakable. The artist’s dialogue with matter leads to works of art that are unlike anything that has been made or is made around the world. A sculptor of geometric anatomy, addition and subsumption, Roman finds his models, if not directly in nature, at least in a material reality. Well defined, concise forms, organic joints, continuity merging with fluidity. Few artists have the ability to handle both realism and iconic. The sculptor oscillates between ideas and their implementation, in a speech that circumvent anecdote, and playfulness. The end result, consisting in an artifact, comes as if from another world, dominated by its own laws of composition. What we see is only partially folded over our horizon of expectation, the reading key is placed within the unspoken truths, for which, as the images themselves suggest, there is no vocabulary. Similarity with Pre-Indo-European images, as with the Pre-Columbian, may be invoked as an iconological argument, but this applies only to a certain point. Portraits and attitudes of Mircea Roman’s characters are determined by reasons that we can not foresee. The feeling that his work induces us is that the sculptures come from somewhere outside of everything

we know, from another paradigm. Thus, what seems tragic, tender or farcical, belongs to a whole different motivational system. The exhibition COJI (Shells) represents a distinct step on the same road where Mircea Roman started his journey in the 80s. We are dealing with human shells, as the artist says, but also with an initiation route, figured in a series of five steps corresponding to the rooms where the exhibition will be held. The order suggests the idea of passage and becoming. The last room, the one with the walking pyramids is a first, in that they are presented for the first time as a theme of its own, a possible direction of further development. Finally, Romanesque and Gothic windows have earned a legitimate place among the characters who have established the theme of disorientation, in an otherwise anthropomorphic universe. The idea of human shell, the fragility of existence and hence of the core as a pure, uncreated and imperishable substance, is one of the relationship between universal and particular. In a discussion with the artist, I found that the letters of the Romanian title COJI can be read in English as initials for Conceptual Object Joking Idea. Mihai Plămădeală, art critic

Sculptură de gen. Feminin 150/135/30 cm/ lemn pag 18 Oşanca 100/30/30 cm/ lemn pag 19 Crist 140/120/40 cm/ lemn pag 17

Perechea Nevinovatului 240/90/70 cm/ lemn pag 20

Nevinovatul 230/82/80 cm/ lemn, tifon, pânză de sac pag 21 Piramida umblătoare pag 22 Perechea Nevinovatului pag 23

25 Portret 49/27/18 cm/ lemn pag 24 Portret jucărie 15/11/10 cm/ lemn metal, alamă aurită pag 25

Fereastră romanică 285/250/100 cm/ lemn pag 26 Fereastră gotică 280/260/100 cm/ lemn pag 27

Marea piramidÄ&#x192; 160/60/65 cm/ lemn pag 28, 29

Portret de tânăr 38/23/16 cm, lemn pag 32 Personaj semn 18/21/5 cm, lemn pag 33 Piramida cazută-n nas 70/50/70 cm, teracotă, metal pag 30, 31 Picioare de piramidă teracotă pag 30

Ramă barocă pentru sâni 80/30/20 cm/ lemn pag 34 Sofisticata 72/24/13 cm/ lemn pag 35 Şcolăriţa 42/24,5/14 cm/ lemn pag 36 Un om cu tichie 40/18/15 cm/ alamă, lemn pag 37 Omul scândură 106/40/20 cm/ lemn, alamă pag 38 Omul scândură 100/40,/25 cm/ lemn, alamă pag 38 Om cu tichie roşie 106/47/30 cm/ alamă, lemn pag 39

Expoziﾅ｣ie la Centrul Cultural George Apostu, Bacﾄブ Sacrificiu 168/60/65 cm/ lemn, tifon, putregai

Premiantul 160/50/40 cm/ lemn

44 Piramida umblătoare 75/48/50 cm/ lemn, alamă, foiţă cupru Piramida căzută-n nas 85/55/84 cm/ lemn, foiţă cupru

Lăpuşancă teracotă

Piramida ghemuită 5/21/14,2 cm/ lemn, tifon

Pui de piramidă Piramida căzută-n nas 36/35/27,5 cm/ lemn Piramida căzută-n nas 60/50/35 cm/ lemn Piramida asezată cuminte 103/160/90 cm/ lemn pag 51

Mircea Roman n. 1958, România, trăieşte şi lucrează în Bucureşti 1980 -1984, Institutul de Artă “Ion Andreescu”, Sculptură, Cluj, România Ordinul Serviciul Credincios în Grad de Ofiţer Premii Premiul “George Apostu”, Bacău, 2013 Medalia de Aur a Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova, 2008 Premiul Juriului Uniunii Artiştilor Plastici din România, 2006 Delfina Studio, Londra, 1993 -1994 Marele Premiu, Osaka Sculpture Triennale, 1992 Premiul “Atelier 35”, 1988 Expozitii Personale 2012, “Magazia”, Bacău 2011, „Trupuri, chipuri„ Galeria AnnArt, Bucureşti 2011, Galeria Recycle Nest, Bucureşti 2008, “50±1”, Galeria Anticariat, Bucureşti 2007, Almelo, Olanda 2006, “Dezorient Expres”, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti 2006, “Neted”, Palatul Mogoşoaia 2006, “Neted”, Galeria Anticariat, Bucureşti 2005, Galeria Triade,Timişoara 2005, Muzeul de Arte Vizuale, Galaţi 2002, Fabrica de Ciocolată Meunier, Londra 2000, Riverside Studios, Londra 1998, Centre Point Gallery ACAVA, Londra 1996, Teatrul Naţional, Bucureşti 1988, Galeria Orizont - subsol, Bucureşti

Expozitii de Grup 2013, “Fig. 1” Galeria Simeza, Bucureşti 2010, Muzeul de Artă Cluj 2009, “Mitologii Subiective”, Rocca Paulina, Perugia 2008, “4+1”, Palatul Mogoşoaia 2004, “Renaissance”, Kobe Museum 2001, Osaka Triennale 1998, Osaka Sculpture Triennale 1998, Arta Contemporană Românească, Budapesta 1997, “3+1”, Galeria Beaux Art, Londra 1995, Bienala de la Veneţia 1990, “Auriga”, Galeria Orizont - subsol, Bucureşti 1988, “Atelier 35”, Baia Mare

Mircea Roman b. 1958, Romania, lives and works in Bucharest 1980 -1984, BA Sculpture, the Fine Art Institute “Ion Andreescu”, Cluj, Romania Faithful Service Order, Rank of Officer Awards “George Apostu” Prize, Bacau, 2013 Gold Medal of the Moldova Republic Artists Union, 2008 Romania Artists Union Jury Award, 2006 Delfina Studio, London, 1993 -1994 Grand Prize, Osaka Sculpture Triennale, 1992 “Atelier 35” Prize,1988 Solo exhibitions 2012, “Storage”, Bacau 2011, „Bodies, faces„ AnnArt Gallery, Bucharest 2011, Recycle Nest Gallery, Bucharest 2008, “50±1”, Anticariat Gallery, Bucharest 2007, Almelo, Netherlands 2006, “Disorient Express”, the Romanian Peasant Museum, Bucharest 2006, “Even”, Mogosoaia Palace 2006, “Even”, Anticariat Gallery, Bucharest 2005,Triade Gallery,Timisoara 2005, Visual Arts Museum, Galati 2002, Meunier Chocolate Factory, London 2000, Riverside Studios, London 1998, Centre Point Gallery ACAVA, London 1996, The National Theatre, Bucharest 1988, Orizont Gallery - underground, Bucharest Group exhibitions 2013, “Fig. 1” Simeza Gallery, Bucharest 2010, Art Museum, Cluj 2009, “Mitologii Subiective”, Rocca Paulina, Perugia 2008, “4+1”, Mogosoaia Palace 2004, “Renaissance”, Kobe Museum 2001, Osaka Triennale 1998, Osaka Sculpture Triennale 1998, Romanian Contemporary Art, Budapest 1997, “3+1”, Beaux Art Gallery, London 1995, Venice Biennale 1990, “Auriga”, Orizont Gallery - underground, Bucharest 1988, “Atelier 35”, Baia Mare

© Mircea ROMAN album editat de MUZEUL JUDEŢEAN GORJ ALEXANDRU ŞTEFULESCU TÂRGU-JIU iunie 2014 Nici o parte din acest catalog nu poate fi reprodusă sau transmisă în niciun mod fără acordul scris al deţinătorului de copyright.

ISBN : 978-606-516-663-9

52 contact MIRCEA ROMAN, Bucureşti, str Băiculeşti 29, Combinatul Fondului Plastic, Sector 1 tel: 0745454533, doruroman@yahoo.com