Reeditare electronică cu acceptul direct al autoruluiMarius Iulian Zinca şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
Săvârşirea (re)naşterii - versuri -
Marius Iulian Zincă
Ilustraţia copertei: Eugenia ENESCU Tehnoredactarea: Petre Ioan CREŢU, Ioan Muntean
2
Săvârşirea (re)naşterii
Marius Iulian Zinca
Săvârşirea (re)naşterii - versuri -
2014 Editura VJF
3
Marius Iulian Zincă
Premiul II la Concursul de creaţie literară Chronos 2013 – secţiunea poezie –
4
Săvârşirea (re)naşterii
Acest volum de versuri îl dedic părinţilor mei. Iubiţi-vă
părinţii,
iubiţi-i
mult căci indiferent de felul şi forma lor, sunt singurii cei mai buni „profesori” în, de şi despre viaţă funcţie de mediul în care trăiţi. Cu mintea „deschisă”, puteţi decela întotdeauna între „aşa da şi aşa nu”, depinde doar de voi.
5
Marius Iulian Zincă
6
Săvârşirea (re)naşterii
„Să nu uiţi tată, ...” ... de pe 16 iulie 2013, orele 12,20, privesc timpul şi pe mine trecând prin el. Timpul e acelaşi şi oamenii...” Am simţit cum se zbate sufletul în secunda morţii, cum luptă la despărţirea de trup. Ştiu ce înseamnă să guşti amărăciunea şi durerea ce rămân în urmă, atunci când pierzi un părinte. Crezi în acele momente că rămâi fără trecut, că îţi ard rădăcinile. Inima explodează, toate simţurile sunt paralizate iar această durere nu poate fi exprimată printr-o manieră vizibilă. Te închizi în tine fără să poţi plânge, fără să poţi ţipa... nu vorbeşti, ca un mecanism de autoapărare. Fiecare dintre noi simte durerea în mod unic iar procesul de „vindecare”, învăţare şi acceptare a golului lăsat de cei dragi, este un mit. Nimeni şi nimic nu poate înlocui acel „gol”, iar „Lacrimile îţi pot spăla ochii/sufletul, dar lasă urme/cicatrici arzându-ţi obrajii...” („Vorbe...”) Ca o premoniţie, poetul Marius Iulian Zinca se descoperă cu două luni înainte de pierderea tatălui, sub o altă formă de scriere - a poeziei religioase - cu ajutorul căreia îşi curăţă sufletul pregătindu-l parcă de ceea ce va urma. „Mă iartă Doamne/că sunt om,/greşesc ades,/păcatul meu,/dar uneori/mi-e tare greu./Ajută-mă/de cad,/să mă ridic,/să-mi urc Golgota mea,/să-mi curăţ crucea,/aripi în zbor să fie ea,/copiilor mei,/copiilor Tăi./Amin!” - („Crucea”) 7
Marius Iulian Zincă
Într-o lume în care totul este atât de legat de materie şi de trup, poetul Marius Iulian Zinca, stimulează cititorii să conştientizeze existenţa lucrurilor care transcend mizeria cotidiană. „Aştept/Lumina cea divină/să-mi umple Calea către Tine.”(„Închisoarea sufletului”) Aceste poeme ne deschid ochii, mintea şi sufletul reamintindu-ne de Patimile, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului. Poetul devine astfel mărturisitor al Iubirii, al Luminii şi al Bucuriei. „Hrănind/scoarţa din coaja/copacilor trunchiaţi/crescuţi/să vadă,/să simtă/albastrul de necuprins/al iubirii de nesfârşit/din apă, aer şi pământ./Ne iartă micimea Doamne!” („Dezlegare”) Recunoscându-şi neputinţa, poetul urcă propria Golgotă, răstignindu-şi durerile sufleteşti, cunoscând astfel adâncimile, puterile şi frumuseţile Dumnezeieşti. „Mă-nchin Ţie,/Doamne/şi-Ţi mulţumesc/că-mi dai putere/încercările vieţii/să le trec/şi/minte îmi dai/să-nvăţ din ele./Îţi mulţumesc Doamne!” („Mulţumire”) La răscrucea dintre golul interior şi ceea ce crede subiectul poetic că l-ar putea umple s-a născut acest tip de poezie, ca o eliberare, iar dacă ne vom apleca cu atenţie spre experienţa sa spirituală, vom fi răsplătiţi cu Lumina care se înalţă din abisuri. „Mă-ntorc/în trupul meu acum/când încă sper/că prea târziu nu e/să pot/îngenunchea/să-ţi mulţumesc” („Pribegia sufletului”) Prin limbajul sufletului, poetul atinge inimile celor care citesc, conştient fiind că „Lucrurile se întâmplă întotdeauna când trebuie să se întâmple, nu când vrem noi... „(„Vorbe...”) Deşi obosit, nu abandonează lupta, se agaţă cu stoicism de orice speranţă pentru a salva viaţa tatălui său. Face naveta aproape zilnic între Piteşti şi Bucureşti, pentru a sta câteva clipe alături de el, cuprinzându-i palma mâinii stângi 8
Săvârşirea (re)naşterii
cu protecţie şi încurajare „Mi-am pus gândul/să facă naveta zilnic/între Bucureşti şi Piteşti,/poate află/pe unde umblă/sau trândăveşte/sufletu-mi./L-am trimis/de mai bine de o lună/să Te caute,/să Te găsească,/să Te aducă,/să-mi umple totul/de Tine.” („Am obosit...”) „Am obosit/în aşteptarea sufletului meu./Te rog/Doamne,/nu mă lăsa/să mă resemnez/cu gândul/că mi-am părăsit trupul./Dă-mi puterea/să găsesc drumul înapoi,” („Resemnare?!?”) „Despre viaţă nu poţi scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi” - spunea Emil Cioran. Marius Iulian Zinca tocmai asta face; în zile de aşteptare, descărcându-şi sufletul, aşterne trăirile şi stările până în clipa în care, resemnat şi obosit îşi cere iertare, mulţumind şi îndemnând pe fiecare dintre cititorii săi: „Iubiţi-vă părinţii, iubiţi-i mult căci indiferent de felul şi forma lor, sunt singurii cei mai buni „profesori” în, de şi despre viaţă funcţie de mediul în care trăiţi. Cu mintea „deschisă”, puteţi decela întotdeauna între „aşa da şi aşa nu”, depinde doar de voi”. Vă invit să-l descoperiţi pe poetul Marius Iulian Zinca sub această nouă forma de scriere, să-i mângâiaţi bucăţile de suflet, lăsând să picure din gândul fiecăruia, o rugăciune de iertare pentru sufletul tatălui său, mutat de la noi. Închei, citându-l pe poet din „Vorbe”-le sale: „Dacă iubeşti pe cineva, dă-i libertate, lasă-l să zboare şi se va întoarce într-un timp... la tine.”
Cătălina Nicoleta MUNTEANU
9
Marius Iulian Zincă
10
Săvârşirea (re)naşterii
Să nu uiţi tată, …
… de pe 16 iulie 2013, orele 12.20, privesc timpul şi pe mine trecând prin el. Timpul e acelaşi şi oamenii din jurul tău la fel. Nu s-a schimbat nimic. Îmi văd doar barba crescută parcă dintr-odată când mă privesc în oglindă şi tot mai des, nici ea nu mai creşte, doar ghiocei apar şi mai mulţi şi mai moi… Te rog, de acolo de sus, trimite semnele tale că eşti bine, vino să ne strângem de mână, să ne îmbrătişăm şi… să nu uiţi tată!
DUMNEZEU să te aibă în paza Lui!
11
Marius Iulian Zincă
12
Săvârşirea (re)naşterii
Vorbe... Dacă iubeşti pe cineva, dă-i libertate, lasă-l să zboare şi se va întoarce într-un timp... la tine. Eşti liber până în momentul în care conştientizezi că eşti, exişti... Coviltirul umbrei e pecetea (devenită de multe ori povară) trupului peste suflet. Arareori îl dăm deoparte şi doar pentru puţin timp, de teama frumosului şi de a simţi că trăim... Viaţa e sufletul străbătut de străzile minţii cu mâinile şi picioarele trupului. Prezentul e trecutul perceput prin iluzia viitorului. Iluzia iubirii a atât de măgulitoare încât te pierzi în ea şi uiţi să mai trăieşti... Iubirea. Poarta boemă a iubirii sub care „furi” boabe de rouă de pe buzele iubitei, e întotdeauna din florile sufletului. Focul aprins din „untura/grăsimea” iubirii, nu-l stingi niciodată cu apa vieţii...
13
Marius Iulian Zincă
A ierta ţine de Dumnezeu. A-ţi cere iertare, nu ţine de vârstă, sex sau... situaţie, ci de OM. „totul e nimic” şi „nimic e totul”. Mă-ntreb la cine, ce şi cum ne raportăm când spunem „Iubirea e totul”?... Viaţa e un antrenament continuu... pentru/în iubire. Într-o lume a „băgătorilor în/de (z) seamă”, niciodată nu s-a vorbit şi nu se va vorbi de (spre) anonimi. Indiferent cum se vorbeşte (bine sau rău) atunci când se vorbeşte, nu vă întristaţi, bucuraţi-vă, doar atunci existaţi. Blestemul iubirii e să fi poet. Somnul cu ochii deschişi, te oboseşte mai tare când te trezeşte să-ţi trăieşti viaţa uitată în clipele (pe) trecute dormind... pe lângă tine. Drumul lung şi calea îngustă sunt singurele ce-ţi fac „dorul” să-l simţi cu fiece pas făcut, mai aproape... Respectul nu-l manifeşti faţă de o persoană sau alta, ci faţă de tine... dacă îl ai. Nevoia de tine (a celorlalţi) întotdeauna manifestă cu adevărat, când eşti obosit... de tine. „Grosimea” nu-ţi dă „adâncimea”... obrazului.
întotdeauna
14
„tăria”
se
din
Săvârşirea (re)naşterii
Sau „Tăria” nu-ţi este dată (întotdeauna) de „adâncimea” din „grosimea”... obrazului. Aşteptarea aşteptarea ei.
e
bună...
dacă
faci
ceva
în/din
Anarhia din jurul nostru, continuă atâta timp cât nu ne punem ordine în „varza” gândurilor noastre şi râdem când trebuie să plângem şi plângem când ar trebui să zâmbim. „În viaţă să faci numai bine”, dar „binele” pe care-l faci, să fie „bine” şi pentru ceilalţi, nu doar pentru tine („binele” tău poate fi „rău” pentru ceilalţi). Viaţa pe pământ e doar un popas, un respiro în care inspirăm sau expirăm... „petele” ce trebuie sau nu, în călătoria din noi - suflet. Condiţia de om nu dispare prin uitarea iubirii de/prin fizic (poate doar uitarea de regnul animal), însă când uităm să (ne) iubim sufletul, omul nu mai există decât ca şi „robot”... prin gândire. Vine o zi când supus unui tir de întrebări cu, de şi despre tine puse, răspuns să dai. Curaj îţi trebuie. Ai nevoie de aripile cu care să zbori prin nimicul din tot... ul minţii şi trupului, să-ţi afli sufletul.
15
Marius Iulian Zincă
Să nu judecăm reacţiile, întâmplările, evenimentele altora. Călătorim în spaţiul din timpul celorlalţi (în timpul nostru) pentru a ne întregi în... egoismul nostru, sufletul Cuţitul întors în rana inimii, adânceşte preludiul din agonia extazului de ieri... Somnul, nu să-l „dormi” azi pentru ieri, e necesar, ci doar dacă e „dormit” pentru regenerarea organismului... pentru ziua de mâine. Singurul lucru de care sunt sigur în viaţă, e că totul este relativ, mai puţin moartea, dar nici ea nu ştiu când vine... Sufletul respiră atâta timp cât prin „perfuzia vieţii” mai există/curge picătura/stropul iubirii... Între lingurile de „varză”, doar „şpriţul” din stropii perfuziei se serveşte la „cârciuma” vieţii din colţul inimii. Bolboroseala cuvintelor gândurilor dea valma.
-
dorinţa
nerostită
a
Fiecare îşi duce crucea cât îi e dat să o poarte... Munceşti o viaţă pentru a-ţi putea plăti medicamentele ce-ţi conferă iluzia că poţi trăi... o clipă.
16
Săvârşirea (re)naşterii
Viaţa e o continuă încercare, dar nu să faci tu „încercarea”, ci să treci prin încercările date... Lacrimile îţi pot spăla ochii/sufletul, dar lasă urme/cicatrici arzându-ţi obrajii... Pe principiul „omul luat ca individ, e deştept, însă luat la grămadă, sunt o mare de proşti - efectul de turmă”, cucul e cuc doar în pădure, prins alături de alţi semeni, e un „papagal”. Libertatea şi liberul arbitru e doar în noi, în iluzia creată de gândurile noastre, altfel ea nu există, mai ales dincolo de noi... Bucuriile vieţii sunt întotdeauna scurte şi vin numai după ce am învăţat lecţia suferinţei să putem aprecia viaţa la justa ei valoare. Restul sunt doar iluzii... Nu de „problemele” tale să-ţi faci griji, alţii au grijă şi rezolvare pentru ele. Doar de „problemele” celor ce te ating, să-ţi faci... probleme.
Ecoul fericirii persistă cu cât clipa de bucurie e mai intensă... Aşteptarea e grea, dar dacă înveţi şi ştii să aştepţi, aşteptarea nu poate avea decât rezultatul aşteptat.
17
Marius Iulian Zincă
Iubirea e lovită de nulitate când eşti prins în cotidian... Dacă inima e „bomba” cu „tic si tac”, plămânul e cel ce-şi trece timpul doar la „tic” şi se opreşte la primul... „tac”. Indiferent de suferinţa oamenilor, când îi vezi cu lacrimi pe obraji, nu trebuie să simţi milă, compasiune, ci să te bucuri pentru ei. Îşi uşurează sufletul. Părerea de rău trebuie să o ai faţă de cei ce nu pot plânge... cu lacrimile ochilor. Interiorul lor e înecat de lacrimile sufletului (chiar dacă nu le vezi)... Gândim, filozofăm, întrebăm (sau nu) despre naştere, viaţă, iubire, moarte... a celorlalţi. Oare vom găsi răspunsurile care să ne arate micimea noastră? Lucrurile se întâmplă întotdeauna când trebuie să se întâmple, nu când vrem noi... Istoria e aceeaşi peste tot, depinde însă de timpul fiecăruia şi de loc. Pentru cei plecaţi, ce nu sunt în locurile în care se scrie, e ca să-şi dea seama de ce au, iar cei ce ne privesc şi vor veni, să (între) vadă... speranţa. Pornind de la vorba „nici în luntre, nici pe punte” şi de la şovăiala, indecizia, îndoiala şi multe alte ale oamenilor, încerc/încep să-mi dau seama de ce s-au
18
Săvârşirea (re)naşterii
construit corăbiile/vapoarele... Păcat că sunt prea puţine, prea scumpe şi pentru unii „oameni” prea departe... Gimnastica: - la „sol” suntem campioni de nici nu mai ştiu să număr anii, dar pentru asta nu trebuie să uităm să mulţumim tuturor „conducătorilor” care s-au perindat pe „sus”. Au avut grijă de „gropile” noastre nu doar să le păstreze, chiar să le mărească, înmulţească, de ogoare nu mai zic că au făcut şi bani - instalaţiile de irigare le-au dat la fier vechi şi au scos bani. Pământul lau lăsat în plata cerului - soarele l-a dogorit şi crăpat, iar norii l-au inundat - asta ca să ne ajute şi la echilibristică, pardon, la... „bârnă”, de „sărituri” nu mai zic, nici cangurii nu ne întrec la săritul „crăpăturilor” din ogoare. „Paralele” e una din ramurile gimnasticii (ca şi la „inele”) la care nu mai „contăm”/concurăm decât din când în când să vadă lumea că nimeni nu ne poate întrece. Nu mai „concurăm” că n-avem... concurenţă. E un sport acontat de cei de „sus”. Ca să rămână în picioare, viaţa... i-a învăţat să se plieze după cum „bate vântul”, adică mai tot timpul „paralel (i) e” şi trecem prin „inele” când se schimbă „curentul”... la „alegeri”. Prin „încercările” date, timpul îşi marcă amprenta asupra vieţii/omului... Cea mai bună veste pe care o putem primi, e că soarele răsare în fiecare dimineaţă în care ne trezim.
19
Marius Iulian Zincă
Evlavia vorbită de „judecata” minţii, nu are nicio valoare dacă nu e filtrată de/prin suflet. Liniştea sufletului o afli când IERŢI şi înveţi să uiţi şi uiţi greşelile făcute din şi fără voia aproapelui tău. Să faci în aşa fel încât să nu-ţi piară/treacă dorul (de orice fel) niciodată, căci atunci când trece, vei trece şi tu... Indiferent de ce, pentru cine, cum şi când faci ceva, să nu (i) o spui. Realitatea e că faci doar pentru tine şi sufletul tău... Să plângi îţi face bine, dar să nu-ţi dai voie şi să nu ai timp să... te plângi.
20
Săvârşirea (re)naşterii
Crucea Tu, Doamne, Purtat-ai în spinare A lumii cruce de păcate, Pe Golgota ai urcat, Ai curăţat-o toată Şi-ai destrămat-o. Ai destrămat-o În aşchii mii, Ne-ai dat La fiecare câte una, Un fulg în zbor să fie ea, Să ducem în spinare Povara vieţii noastre Pe Pământ. Dar e păcatul Mult prea mare, Din neam în neam Noi îl purtăm, L-avem de la născare. Ne pregăteşti 21
Marius Iulian Zincă
În fel şi chip, Noi demn să o purtăm, Dar oare vom putea învăţa Chemarea - Ţi s-o vedem? Urcuşul e greu, Anevoios adesea, Căci lângă noi e el, Ne îmbie şi ne îmbată Din plăcerea lumească. Iţi mulţumesc Că-mi dai putere Să trec prin toate câte sunt, Privesc la stele Şi Te simt, Durerea în suflet mi-o alin. Mă iartă Doamne Că sunt om, Greşesc ades, Păcatul meu, Dar uneori Mi-e tare greu. Ajută-mă De cad, Să mă ridic, Să-mi urc Golgota mea, Să-mi curăţ crucea, 22
Săvârşirea (re)naşterii
Aripi în zbor să fie ea, Copiilor mei, Copiilor Tăi. Amin!
Simplu Să ştiu, Să vreau, Nu pot Să nu fiu eu, Nu pot Decât simplu Să-mi vorbesc În discuţia cu mine, În fapt cu El. Simplu sunt, Simplu vorbesc 23
Marius Iulian Zincă
Chiar dacă (pare) adânc gândesc, Cuvintele-mi în inimă le ţintuiesc. Şi duc o luptă, Eu cu mine şi adânc Mă sfredelesc Să pot să mă înţeleg, Să mă iert Când oamenii în juru-mi roiesc. Sentinţa Calm şi încet mi-aş da, Să am durerea mea, Durere fizică şi grea, Căci indiferent de apăsarea sa, Mult mai uşoară-mi va părea Decât durerea ce-n minte şi suflet O slujesc. Iartă-mă Doamne!
24
Săvârşirea (re)naşterii
Duminica floriilor Într-o lume a spinilor «din tot şi toate», e o ea, într-un an răsare, curcubeu curat şi pur, strânge toate florile în jur. Oamenii în ale ei petale, sufletul îl scot în larg cerând binecuvântare şi-o picătură de nectar. Picătura să ajungă, patimile să le ungă, să le usuce îndată, curat în trup să facă şi-n a lor minte uşoară, să strecoare de se poate într-o Duminică-n florii, Dragostea Celui Dintâi,
25
Marius Iulian Zincă
săptămâna care vine, patimile să fie alintate de dor şi de speranţă, căci se poate, Dumnezeu pe toţi ne iartă !
Săptămâna patimilor Cu flori, cunună eşti primit, alaiul sufletului a pornit. Străbaţi lăuntrice străzi în lung şi-n lat, şăgalnice bucurii primeşti. Tu 26
Săvârşirea (re)naşterii
cu braţe deschise dăruieşti Iubire şi ştii că-n săptămâna cât o viaţă, pentru fiecare petală pătimeşti lung şi dureros pentru ale noastre păcate toate adunate în spini, coroană de trandafiri şi renaşti într-un sfârşit pentru noi un alt început…
27
Marius Iulian Zincă
Dezlegare La umbra gândurilor-pădure răsturnate de foamea de viaţă, pe mare Ai păşit în liniştea dezlegării la peşte Hrănind scoarţa din coaja copacilor trunchiaţi crescuţi să vadă, să simtă albastrul de necuprins al iubirii de nesfârşit din apă, aer şi pământ. Ne iartă micimea Doamne !
28
Săvârşirea (re)naşterii
Închisoarea sufletului Cu sufletul în închisoare trist şi ars de soarele zăbrelelor şi ud de mucegaiul zidurilor, în foame, urzici ţi-au dat, în sete, oţet pe buze au picurat, sare din lacrima ochilor Ţi-ai luat. Ne-ai învăţat Iubirea s-o luăm din amar şi acru, s-o simţim adânc, smerit din vânturarea peste chip a „pişcăturilor” pline de venin. 29
Marius Iulian Zincă
Şi a trecut o zi şi dormi în pat de rogojini… Aştept Lumina cea divină să-mi umple Calea către Tine. Îţi mulţumesc !
Trădare
Puhoi în jurul Lui erau, Îl ascultau, şi se rugau, Îl rugau, pe picioare Îl spălau în noaptea aceea când în zori cocoşul de trei ori cânta, Iuda din noi, Îl lepăda, 30
Săvârşirea (re)naşterii
Singur în faţa cohortei de mişei El rămânea, în lanţuri Îl atârnau, cu biciul jăruit loveau, sângele, chipul stropea şi El şi El cânta, cânta şi se ruga Iubirea şi Lumina în noi se pogora. C-am trădat… ne iartă Doamne !
Golgota Stam toţi privind lungiţi la El, în capătul Golgotei cum cei din groapă Îi puneau, să urce 31
Marius Iulian Zincă
cu o Cruce, Crucile lor şi pline de păcate, atârnau greu şi Începea să urce. Prin dreptul fiecăruia ce trecea, Îi lua şi a sa cruce şi tot urca, urca, urcă-n Lumina hărăzită Lui s-o pogoare pre noi cu a sa căldură şi batjocura din noi, hlizindu-ne la Cruce. Era uşor, doar pentru noi, privindu-L şi hulindu-L cum greu urca, dar tot urca povara noastră toată, pe umeri El, drept o purta spre mântuirea noastră.
32
Săvârşirea (re)naşterii
Răstignirea El Golgota a urcat sleit de braţe şi picioare, de greutatea ce-a purtat pe umeri, Crucea păcatelor noastre. A fost uşor, aşa scrisa era, să-L aşeze pe Crucea Sa, în fapt a noastră şi cu piroane ei veneau, piroane grele, dure, braţele şi picioarele-I străpungeau ţintuindu-L sus pe Cruce. Şi ei, 33
Marius Iulian Zincă
miraţi, buimaci de-a dreptul că El nu murea, cu suliţa-n coaste Îl străpungeau umplând valea de sânge. Şi ouăle ce erau puse la baza Crucii Sale, pe loc Le înroşea din drag să ne ofere Jertfa Sa în dar spre închinare. Îţi mulţumim Doamne Iisuse Hristoase pentru dragostea Ta şi Ne iartă păcatele noastre. Amin!
34
Săvârşirea (re)naşterii
Giulgiul L-au înălţat pe Cruce sus şi-au pus la stânga şi la dreapta Lui câte un tâlhar ce-ar merita să îndure chinuri lungi şi bice şi aruncat în hăuri. Dar El, iertat-a pe amândoi când unul se căii şi-n Rai cu El pe-acela îl luă… Stropind în jur furtună şi tunete urlând, puhoiul cel de lume s-a speriat, fugit-au încotro văzut-au ochii
35
Marius Iulian Zincă
şi L-au lăsat pe al lor Iisus răstignit pe Cruce. În dimineaţa ce-a urmat, Maria - mama sa, de pe cruce jos l-a dat, cu mir sfânt pe trup L-a uns, sub lespezi L-a înmormântat. Şi-a venit a treia zi la El ca să se închine, dar lespedea de pe mormânt, era deoparte dată şi doar Giulgiul cu chipul Său imprimat, mai era. Învelea o piatră…
36
Săvârşirea (re)naşterii
Aşteptare În faţa mormântului gol, străjile, Mariile stăteau, plângeau şi se rugau, din toţi porii trupului lor se-ntrebau unde, când şi mai ales cum Iisus nu mai e. În stânga, în dreapta cu toţii umblau şi întrebau pe orişice vietate, de au văzut, ştiut… dar El 37
Marius Iulian Zincă
nu era, nu S-arăta. Aştepta să vadă, să simtă pocăinţa, smerenia apostolilor şi ucenicilor Săi. Iată-ne şi Iartă-ne Doamne. Suntem ai Tăi !
Vestea În faţa mormântului gol, cutremur mare 38
Săvârşirea (re)naşterii
s-a pornit, paznicii, Mariile s-au speriat, dar, din cer, în fulger, un înger alb s-a pogorât, pe toţi i-a îmbărbătat, Vestea mare lor le-a dat: Iisus, cum a zis, a înviat şi-n Galileea a plecat să se-ntâlnească, să vorbească, Iubirea să propovăduiască discipolilor Săi în lumea largă s-o împartă, nouă
39
Marius Iulian Zincă
să ne-o împărtăşească. Amin!
Păcătoasa şi ucenicul A stat, a deprins de la El învăţăturile toate ale vieţii şi minunile ei le-a văzut, simţit, trăit şi cocoşul a cântat şi ea-şi vindea trupul în plăceri nebune, pământene şi l-a întâlnit pe El, L-a ascultat
40
Săvârşirea (re)naşterii
şi a doua oară cocoşul a cântat, cu lacrimile ei, picioarele Lui le-a spălat, s-a închinat, pocăinţei s-a aplecat când ucenicul învăţat, cu fariseii la tocmeală a stat şi a treia oara cocoşul a cântat, mâna cu ei a dat pentru un pumn de arginţi, pe Iisus l-a vândut, dar spânzurat a sfârşit şi ea, păcătoasa, s-a înălţat alături de El. În mâna Ta suntem Doamne !
41
Marius Iulian Zincă
Procesul Au aşteptat noaptea-n care mulţimea nu era pe lângă El. L-au luat şi pe ascuns la Ana L-au dus, cu uşile închise învinuiri să-I găsească, au căutat. Predicile Lui, mulţimii, i-au deranjat, mărturii şi cei doi martori n-au găsit, procesul public n-a avut loc şi după o adâncă palmă a unei gărzi, la Caiafa, procesul ilegal a continuat în tactici de incriminare şi blasfemii considerate 42
Săvârşirea (re)naşterii
la moarte El a fost condamnat. De aviz de guvernator, nevoie aveau şi-n faţa lui Pilat L-au dus, sub acuzaţii în instigări, dări către Cezar, mulţimea să nu plătească. Întru răspunsul la întrebarea : «Eşti tu regele iudeilor?», Pilat şi-a (re)confirmat conştiinţa că judecă un OM nevinovat, dar de frica împăratului de atunci, Tiberiu de la Roma, în practică a pus obiceiul din ziua de Paşti : mulţimea să aleagă dintre doi tâlhari care va fi eliberat…
43
Marius Iulian Zincă
Decizia în final, spălându-se pe mâini, a luat : Iisus va fi crucificat! Doamne, iartă-ne!
Spălarea picioarelor Întru smerenie desăvârşită al Celui fără de păcat, ucenicii laolaltă strânşi, I-a luat, picioarele le-a spălat, învăţătura lor le-a dat să nu uite de unde au plecat şi cât de sus în viaţă vor fi, picioarele să spele unii altora 44
Săvârşirea (re)naşterii
şi celor ce vor veni, căci cu picioarele în casa omului vor păşi, curat în suflet va fi. Mulţumim Doamne !
Grădina Ghetsimani În Grădina Ghetsimani, Iisus Tatălui se ruga, se ruga şi se închina suferinţa alinată să-I fie după cum e cu putinţă, îndurare să primească în a Domnului vrere: 45
Marius Iulian Zincă
«Părintele meu, de este cu putinţa, treacă de la mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.» (Matei 26.39)
Cina cea de taină Erau 12, în Galileea ei s-au dus la întâlnirea cea cu El. În jurul mesei, toţi s-au pus sfiiţi şi temători, dar plini de darul Tatălui şi de iubirea întru Hristos. Şi El vorbea, 46
Săvârşirea (re)naşterii
apostolilor le preda din înfricoşătoarele taine ce vor urma : vânzarea pe arginţi de către Iuda, lepădarea lui Petru de El în al treilea cântat de cocoş, dar mai presus de toate acestea, pregătirea de moartea şi Învierea Sa când apostolilor pâinea frângea şi le-o dădea şi vinul mântuirii să-l bea întru pomenirea SA. «Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, Zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi ; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, Zicând: Acest pahar este Legea cea noua, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.»
(Luca 22, 19-20)
47
Marius Iulian Zincă
Patimile Lui Iisus Flori, flori osana în calea Lui adus-au toţi în Duminica în care în Templul Tatălui a intrat El. Şi-n grădina Ghetsimani, în muntele Măslinilor, cu ucenicii Lui s-a dus şi se ruga, se ruga Tatălui «Depărtează paharul acesta de la Mine. Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti !», în timp ce ucenicii săi dormeau, iar Iuda împreună cu mulţime multă, cu săbii şi toiege, îl vindea zicând : «Pe care-L voi săruta, Acesta este. Puneţi mâna pe El.» Mulţimea, mâna a pus pe El şi L-au legat. 48
Săvârşirea (re)naşterii
Văzut-a asta Simon - Petru, cu sabia, urechea dreaptă a tăiat slugii arhiereului, dar Iisus punând mâna, pe loc a vindecat «Şi acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.» (L.C.22,49-53). Legat L-au luat ostaşii şi slujitorii iudeilor, la Anna L-au înfăţişat. Simon-Petru şi un alt ucenic l-au urmat. În timp ce Anna pe Iisus îl întreba despre învăţătura Lui, un slujitor, palmă-i dădea şi la Caiafa îl ducea şi sinedriul tot, mărturie împotriva Lui căuta, cu mincinoase ei veneau
49
Marius Iulian Zincă
şi vinovat şi condamnat la moarte mi-L făceau. Iar Petru, jos în curte stătea şi-n timpul ăsta, pe rând, de trei ori de Iisus s-a lepădat când cocoşul a cântat. Aminte amarnic şi plângând, cuvintele Învăţătorului, în minte i-au venit. Iisus era batjocorit, bătut de oamenii ce-L păzeau şi ziuă s-a făcut şi-n faţa sinedriului, a doua oară a fost dus. Cu condamnarea pusă, ţinând sfat cu bătrânii, arhiereii legându-l, la Pilat L-au dus. 50
Săvârşirea (re)naşterii
Iuda văzând osândirea la moarte pre Iisus, s-a căit amarnic şi la arhierei s-a dus dându-le toţi arginţii şi spânzurându-se apoi, iar ei, arhiereii, cu arginţii de Iuda aruncaţi, au cumpărat pentru îngropare, Ţarina Sângelui. Pilat interogându-L, vina Acestuia n-a găsit şi-a zis : «Luati-L voi şi judecaţi-L după legea voastră». şi la Irod a trimis el atunci, dar nici acesta vină n-a găsit şi la Pilat din nou, pe Iisus L-a adus, 51
Marius Iulian Zincă
şi cercetându-L iarăşi, în faţa tuturor, a terminat a spune : «El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte. Deci, pedepsindu-L, îl voi elibera». În sărbătoarea Paştilor, obicei era să elibereze un întemniţat pe care poporul îl voia. Un vinovat vestit - Baraba sau Iisus şi întrebând poporul pe cine să elibereze, acesta într-un cor, plătiţi, mânjiţi înainte, Baraba a spus, iar pe Iisus să-l piardă răstignit. Dintr-o teamă, de împăratul de la Roma, că liniştea nu putea păstra, 52
Săvârşirea (re)naşterii
Pilat, luând apa, în faţa mulţimii, pe mâini, s-a spălat: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.” Atunci, pe Iisus L-au dezbrăcat, hlamidă roşie I-au pus, cunună de spini pe cap, iar în mâna Lui cea dreaptă trestie. L-au scos afară, pe Golgota şi cu El, alţi doi făcători de rele. «Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!» Şi L-au urcat, L-au răstignit cu o inscripţie deasupra Crucii : «Iisus Nazarineanul. Împăratul iudeilor!» şi ostaşii. în patru părţi I-au făcut hainele, 53
Marius Iulian Zincă
le-au împărţit, doar cămaşa la sorţi au dat pe ea să împlinească Scriptura. În răstignirea lor, tâlharii îi vorbeau, doar unul se căia şi El a zis : «Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.» (LC.23,39-43). În timpul de pe Cruce, Iisus îi spune mamei Lui ce îl veghea la bază alături de Ioan : «Femeie, iată fiul tău!» şi lui Ioan apoi: «Iată mama ta!» Ceasul şase a venit, peste lume, întuneric s-a făcut până la al nouălea şi-atunci El, spre Tatăl privind, a zis :
54
Săvârşirea (re)naşterii
«Eli, Eli, Lama Sabactani!» şi sete Lui i s-a făcut «Mi-e sete», în vasul plin cu oţet de la baza Crucii, cei ce-L loviseră, un burete au înmuiat, în vârful unei trestii l-au înfipt, l-a gură I l-au dus. «Săvârşitu-s-a!» şi a strigat Iisus din nou : «Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu.»
Iartă-ne Doamne !
55
Marius Iulian Zincă
Izvorul tămăduirii Lumină în jurul său era, dar nimic, cât de mult privirea în sus ridica, din cer nu putea vedea. Leon, atunci, în Ruga sa, Glasul Fecioarei Maria auzea şi-n pădure de intra, izvor lin va găsi, setea îşi va ostoi şi cu apa cea divină chipul să-şi clătească, vederea să o primească, lumii întregi ca să vestească Izvorul tămăduirii.
56
Săvârşirea (re)naşterii
Toma necredinciosul Răni sunt multe, vor mai fi când un Toma tu eşti şi fără să simţi ale trupului adâncuri, îndoiala te pătrunde căci eşti om şi nu poţi crede urmele de chiar le vezi ale piroanelor sumbre străpungând trupul din El. Te căieşti şi te sfieşti, chiar te bucuri de şi poţi şi mai mult, chiar şi crezi că Adevăr totul este,
57
Marius Iulian Zincă
piroanele au străpuns trupul, dară sufletul e sus, priveşte şi ne mângâie pe toţi. Mulţumim Doamne !
Arca Ta Au trecut anii când cu viteză încercam în luntrea-Ţi să pătrund. P-un mal era aşezată cu faţa îndreptată spre marea ce se pierdea în cer sau cerul în ea, 58
Săvârşirea (re)naşterii
iară luntraşii aşteptau. M-am aşezat şi-n linişteam plutit o vreme până când pe ei, luntraşii, să-i plătesc a fost, dar n-am avut monezile pe ochi şi cale-ntoarsă au făcut, pe malul dintre viaţă şi moarte m-au lăsat bănuţii să pot să-i strâng, pe ei să îi plătesc. Acum, în noapte sau în zori, cred, visat-am că pe aeroportul Tău alerg bilet să prind avionul ce purta în el pe altcineva ca şi atunci 59
Marius Iulian Zincă
pe luntre. Doar zece minute cât o viaţă de-o clipită, m-a despărţit şi am rămas pe acelaşi mal dintre viaţă şi moarte. Te aştept Doamne să mă primeşti şi pe mine-n Arca Ta !
Troiţa de vineri Începutul infinitului într-o zi de vineri e în fiecare dintre noi. Cu paşi grăbiţi alergăm, Troiţă să înalţăm din cuvintele sufletului 60
Săvârşirea (re)naşterii
şi flori, flori de măr verde să împodobim îmbrăţişate gândurile.
Şotronul vieţii Adâncul rugului aprins, luminat e de scânteia speranţei zilei de mâine din necuprinsul zilei de astăzi albastru coborât în negura de ieri şi joacă şotronul în forma crucii cu pietre aruncate-n numărul clipelor ce ne cuprinde mai devreme sau 61
Marius Iulian Zincă
mai târziu pe toţi în unu, în doi, în trei până la nouă încercând întoarcerea copilăriei când prea târziu e să ne cerem iertare şi păcatelor noastre…
Sufletul…
corabie pe marea întinsă din Tine aleargă într-un dute-vino continuu pe canalele mânecii 62
Săvârşirea (re)naşterii
protejate de stâncile trupului firav aruncat în oceanul vieţii aşteptând aşteptarea Mâinii ridicate deasupra valurilor înspumate de neliniştile altor şi altor corăbii izbite de timpul minţii călătoare în vidul oglinzii din ochii Tăi albaştrii cerul şi stelele din Carul Mare.
Te strig… te strig copilărie cu glasul copilului din mine sub fiecare poartă-n doi - eu şi el de la Măr strigăm, 63
Marius Iulian Zincă
adânc, prelung, albastru cuprins în cerul de stele boltit în coviltirul clipelor ce trec mărunt şi iute amintind păcatul din început când doar copii ne jucam zburdând printre săruturi din poartă furate clipind cu ochii şăgalnic râvnind tremurul trupului cuprins din creştet până-n tălpi, fulger amintind din când în când că suntem (doar) copii.
64
Săvârşirea (re)naşterii
S-a spart cerul… poarta s-a deschis şi El S-a Înălţat ! A stat cât să (ne) ierte şi (ne -)a învăţat să (ne) iertăm. De sus El ne priveşte şi ne-ndreaptă din ale vieţii încercări să ieşim, să trudim, să sperăm, să credem, să iubim, să iertăm şi-n Împărăţia Lui, curaţi să intrăm. Ajută-ne,
65
Marius Iulian Zincă
Doamne în rugă să (ne) iertăm, să (ne) vedem calea-Ţi s-o urmăm.
Rusalii… şi au trecut 50 zile de când Tu ai înviat şi ne-ai lăsat să ne (pre)umblăm în noi cu noi să ne găsim şi Duhul Sfânt 66
Săvârşirea (re)naşterii
ai coborât peste noi toţi şi ne-ai învăţat să ne rugăm împreună şi Biserica Ta, în noi să construim şi usturoi să ne ungem încheieturile, porţile şi ielele să nu pătrundă…
67
Marius Iulian Zincă
Rătăcirea Doamne, Iartă-mă, în mâinile Tale sunt, mi-am « băut » minţile, dar m-am trezit şi nu că sufăr eu îmi e, familia cu fraţi şi surori şi fiu şi soţie aleargă pentru mine să mă vadă bine să fiu împăcat cu Tine şi sunt şi mă rog şi vreau
68
Săvârşirea (re)naşterii
să fie bine, să-mi primeşti iertarea ce spre Tine o ridic mereu să-mi Fi alături. Mulţumesc Doamne, Iartă-mă !
Mulţumire Mă-nchin Ţie, Doamne şi-Ţi mulţumesc că-mi dai putere încercările vieţii să le trec şi minte îmi dai să-nvăţ din ele. Îţi mulţumesc Doamne ! 69
Marius Iulian Zincă
Pribegia sufletului Mi-am pribegit sufletul în căutări de mine. Nici nu ştiu de mi-am găsit răspunsurile, dar Te-am aflat pe Tine. Mă-ntorc în trupul meu acum când încă sper că prea târziu nu e să pot îngenunchea să-Ţi mulţumesc şi a mă ruga iertare să Îţi cer. Mulţumesc, Iartă-mă Doamne !
70
Săvârşirea (re)naşterii
Resemnare?!? Am obosit în aşteptarea sufletului meu. Te rog Doamne, nu mă lăsa să mă resemnez cu gândul că mi-am părăsit trupul. Dă-mi puterea să găsesc drumul înapoi, m-aşteaptă cei dragi şi simt că rolul meu încă n-a luat sfârşit. Mai am drum lung de străbătut şi când la capăt voi sosi, al Tău sunt Doamne. Nu mă tem, n-am timp să mă gândesc la asta, totu-i prea scurt şi drumul lung 71
Marius Iulian Zincă
şi cei din jur nu-s pregătiţi
să-şi vadă drumul lor mai fără spini, căci urmele-mi nu s-au bătătorit. Mulţumesc Doamne !
Am obosit… să m-aştept în trupul refăcut. Mi-am pus gândul să facă naveta zilnic între Bucureşti şi Piteşti, poate află pe unde umblă sau trândăveşte
72
Săvârşirea (re)naşterii
sufletu-mi. L-am trimis de mai bine de o lună să Te caute, să Te găsească, să Te aducă, să-mi umple totul de Tine.
Iertare Am tras, o viaţă am tras de multe ori fără să judec şi-am greşit. Când alergam prin viaţă, stop mi-am pus la picioare, dar nu m-am oprit, 73
Marius Iulian Zincă
am continuat fără să judec cu mintea, cu sufletul s-alerg, greşeli să fac şi Doamne, mi-am (s)pus STOP la minte, dar sufletul nu l-am găsit. Îmi fuge şi acum hoinar pe nebănuite străduţe şi totul de mai bine de o lună şi mi-am (s)pus STOP a doua oară, acum la suflet, să-Ţi cer iertare, să mă ierţi,
74
Săvârşirea (re)naşterii
la Tine să mă primeşti. Doamne, de cei dragi să ai grijă, să-i întăreşti, eu, eu sunt al Tău acum şi-n veci. Mulţumesc. Iartă-mă Doamne !
Cerere Stau pe la uşi, îmi aştept moartea să mă elibereze,
75
Marius Iulian Zincă
doar o clipă cât o viaţă, îi mai cer să-i strâng la piept pe cei dragi ai mei, să-i întăresc şi bine să le spun că va fi, că Tu, Doamne, în sânu-Ţi mă vei primi şi linişte şi pace va fi. Mulţumesc Doamne !
76
Săvârşirea (re)naşterii
Cuprins: „Să nu uiţi tată, ...” ............................................ 7 Vorbe... ........................................................... 13 Crucea ............................................................ 21 Simplu ............................................................ 23 Duminica floriilor ............................................. 25 Săptămâna patimilor ...................................... 26 Dezlegare ....................................................... 28 Închisoarea sufletului ...................................... 29 Trădare ........................................................... 30 Golgota ........................................................... 31 Răstignirea ..................................................... 33 Giulgiul ........................................................... 35 Aşteptare ........................................................ 37 Păcătoasa şi ucenicul ..................................... 40 Spălarea picioarelor ....................................... 44 Grădina Ghetsimani ....................................... 45 Cina cea de taină ........................................... 46 Izvorul tămăduirii ............................................ 56 Toma necredinciosul ...................................... 57 Arca Ta ........................................................... 58 Troiţa de vineri ................................................ 60 Şotronul vieţii .................................................. 61 Sufletul… ........................................................ 62 77
Marius Iulian Zincă
Te strig… ........................................................ 63 S-a spart cerul… ............................................ 65 Rusalii… ......................................................... 66 Rătăcirea ........................................................ 68 Mulţumire........................................................ 69 Pribegia sufletului ........................................... 70 Resemnare?!? ................................................ 71 Am obosit… .................................................... 72 Iertare ............................................................. 73 Cerere ............................................................ 75 Cuprins: .......................................................... 77
78
lenusa.ning.com
Administraţie Cronopedia MANAGER: Lenuş Lungu ADMINISTRATORI: Ioan Muntean, Eugenia Enescu Procesare şi suport IT Ioan Muntean