Business Adviser nr 60

Anul VII Nr. 60 www.b-a.ro Publicatie membra a BRAT

by ed r e Pow

Revista de actualitate si consultanta

Mircea Cosea:

F

ilozofia ciorbei de fasole

5 Florin Munteanu:

R

omania – corpul calos dintre emisfera stanga (Occident) si emisfera dreapta (Orient)

7

Sorin Blejnar:

CASA POPORULUI BRAND DE TAR|!

Olimpian Ungherea

2-3

Originalitate sau imitatie?

De la vladica pana la opinca, ne batem cu pumnul in piept ca suntem romani. De la tribuna Parlamentului, pana la ultimul tabloid din provincie, peroram, intr-un extaz nebun, despre stramosi, despre traditii, despre cultura nationala. Despre specificul neamului romanesc. Despre originalitatea noastra mioritica. E bine, e foarte bine!, vorba unui sarcastic slagar de la poalele Carpatilor. Oricat am istovi pe ogorul promovarii valorilor nationale, niciodata nu va fi prea mult. Oricata osardie am depune pentru integrarea specificului romanesc in circuitul mondial al culturii, niciodata demersul nostru nu va fi prea mare. Efortul de a releva lumii intregi chipul nostru interior – veritabil, original, nealterat – nu trebuie sa oboseasca niciodata.

Vorbe, vorbe, vorbe. Frumoasele noastre vorbe. Forme fara fond. Pentru ca, dincolo de intentiile noastre declarative – sclipitoare si gongorice – copios mediatizate, nimeni nu comite nici un gest ferm de stopare a imitatiei. De ocrotire a ceea ce avem original si frumos. Dimpotriva, inalti demnitari de stat, eminente din administratia si cultura romaneasca isi dau girul pentru cele mai abjecte imitatii. Slugarnicia fata de tot ceea ce ne pica din strainatate – mai ales din Occident – a devenit o norma de bon ton.

Ploconirea in fata strainilor infatuati, dar cu buzunarele doldora de euroi, a devenit aproape o moda oficiala. Servilismul celor din sfera puterii a coborat pana acolo, incat au inceput sa imite, cu o suspecta graba, tot ce se intampla dincolo de fruntariile patriei: comportament, limba, gusturi, moda, cultura, morala. Totul este tras in copie. Cascam gura peste gardul vecinului si imitam tot ce credem noi ca ne face mai destepti. Si mai interesanti.

Prezentul nostru este tot mai putin original. Cat despre viitor, nici nu indraznesc sa ma uit. Traim, ne zbatem, ne sufocan intr-un urias kitsch.

Nimic original in esenta lui. Contrafacerea, imitatia ne biciuiesc mintea, gandurile si sufletul. Ne siluiesc limba materna. Ati vazut cate barbarisme ne-au invadat, in ultimul deceniu, limba romana? Unele televiziuni orga-

nizeaza ridicole si oribile concursuri, in care tineri in toata firea – cred ca si in toate mintile – se straduiesc din rasputeri sa-i imite pe Michael Jackson, sau pe Elvis Presley, ori pe Madonna. Totul de un caraghioslac aberant. De o sinistra maimutareala. Ca intr-un spectacol de maidan, patronat de o regina absoluta: Prostia.

In vitrina unui prestigios teatru bucurestean, se lafaie un afis strident care ne propune marele, unicul, inegalabilul spectacol: „Mai ceva ca-n Dallas“. De ce nu „Mai ceva ca-n Urlati“? Sau „Ca la Mizil“! N-am avea ce spune? N-am avea cum spune? Ba am avea, dar morbul imitatiei a operat deja, in spiritul nostru, triste mutatii profunde. Ne-a pervertit simtul umorului. De s-ar trezi astazi celebrul Constantin Tanase, cu verbul sau coroziv, cu ironia lui muscatoare si curajul de a trazni fandoseala drept la mir, ar rasari un strop de speranta si pe ulita noastra. Priviti, oameni buni, firmele agresive ale noilor magazine, pravalii, bacanii. Si incercati sa deslusiti, in dulcele grai romanesc, cuvintele scrise pe frontispiciu, cu litere de-un metru: BIT TRADE, KONECT DEALER, EPSON PRINTERS, COMPUTERLAND, EUROTRADING, HEWLETT PACKARD, KOSMETICS, CORSARIO MANGO, MINI MARKET etc. etc. Pe ce lume ne aflam? In ce istorie traim? Ce se intampla cu noi? Oare am innebunit cu totii? Asa vrem sa ne integram in Uniunea Europeana? Doamnelor si domnilor, care stati la carma trebilor acestei tari, nu uitati ca Europa are nevoie de o Romanie autentica, originala, iar nu de un surogat. Nu imitand Europa, ne-o apropiem, ci pastrandu-ne verticalitatea limbii, a culturii, a traditiilor. Servilismul naste mila, iar nicidecum respect. Citesc prin jurnale ca economisti romani de prestigiu ne propun – in cadrul multasteptatei Reforme – ba modelul suedez, ba cel japonez, ba cel francez. Teoriile se bat cap in cap, specialistii s-au impartit in tabere care se excomunica reciproc. Reforma bate pasul pe loc. Criza prin care trecem e devastatoare. Omul de rand asteapta un miracol. I-a intrebat cineva pe suedezi, ei ce model au adoptat, atunci cand a fost nevoie? Dar pe japonezi? Oare cand ne vom debarasa – odata pentru totdeauna – de marasmul imitatiei?

Dumnezeu sa binecuvanteze Romania si limba romana!

„N uunexista plan 4 de amenzi!“ Dan Matei Agathon:

R

eteta turismului rural

4 eorganizare 10

Raul Dancuta:

administrativa R ori haos programat?!

Horatiu Serb:

„T

inutul Secuiesc“ – realitate sau mitologie?

11

Alin Tomus:

in Alba contextul regionalizarii

9

(

INITIATIVA ,

C

asa Poporului – brand de tara!

Vlad Hogea

Cat am fost deputat, din 2000 pana in 2008, am facut milioane de pasi prin Casa Poporului... Fascinat de maretia si unicitatea ei...

Mandru de superba creatie (fie ea si controversata!) a generatiei anterioare... Pacalit, in primele saptamani, de coridoarele ei interminabile, prin care, lipsit de firul Adriadnei, ma pierdeam cu usurinta... Apoi i-am invatat harta, aproape pe dinafara... Cu scurtaturi ingenioase si cotloane nestiute... Dar, ca orice muritor, mi-am atins limitele: urcam pana la etajul 7 (cel putin o data pe luna, ca sa ridic bani de la casierie) si coboram doar pana la S2 (ca sa mananc un pranz cu pret subventionat, la „cantina unitatii“)... Stiam ca sunt nu-stiu-cate niveluri dedesubt, dar n-aveam voie sa-mi bag nasul pe acolo, asa ca n-am incercat... Si nici pe cladire n-am urcat, ca sa inalt steagul acela de 22 de metri (care a fluturat o vreme, apoi s-a potolit!)...

Dar Casa Poporului (sau Casa Republicii, ori Palatul Parlamentului, cum ii zice mai nou, mai ales ca functioneaza acum ambele Camere – cea inferioara, din 1994, si cea superioara, din 2004) reprezinta mult mai mult de atat... Nu e vorba aici doar de abscisa materiala, ci si de ordonata spirituala. Sa ma refer, totusi, la prima (pentru ca la a doua e mai potrivit sa reflectam, solitari, fiecare dintre noi): lungime - 270 metri; latime - 245 metri; inaltime – 178 de metri, din care 86 metri (pe 12 niveluri, peste cota 0) si 92 metri (adancime sub nivelul solului – unde se gasesc si doua adaposturi antiatomice si un by-pass de metrou, sub forma unui tunel mai mic, pentru electrocar); suprafata construita la sol - 66.000 metri patrati; suprafata totala: 330.000 metri patrati (pe 23 de corpuri – sau „tronsoane“ de cladire).

Resurse umane: sute de arhitecti si ingineri, plus vreo 20.000 de muncitori. Colectivul de arhitecti a fost coordonat de Anca Petrescu, iar structura de rezistenta a Casei Poporului a fost realizata de o echipa con-

P

In opinia mea, Casa Poporului poate fi un brand al Romaniei. Si asta, deoarece aceasta constructie – in afara volumului deosebit, ceea ce o face sa fie a doua in lume, ca marime, dupa Pentagon – reprezinta o creatie pur romaneasca, de la conceptie si pana la materialele de constructie utilizate. Actualul Palat al Parlamentului este o cladire reprezentativa din punctul de vedere al unei institutii publice, daca vreti, iar promovarea sa ca brand de tara nu inseamna, in niciun fel, o lauda adusa asa-numitei „Epoci a lui Ceausescu”, ci este, pur si simplu, o recunoastere a eforturilor poporului roman – un efort uman deosebit de a realiza o constructie de asemenea amploare.

Dr. TRAIAN POPP (Coordonatorul echipei care a proiectat structura de rezistenta a Casei Poporului)

pusa dintr-o nava mare centrala (18x54 metri), cu un luminator central bogat ornamentat (din aluminiu turnat, acoperit cu slagmetal auriu) si doua nave laterale (6x42 metri), despartite intre ele prin doua colonade.

Nava principala are inaltimea medie de 15 metri, iar cele doua laterale de 12,5 metri, cu plafoanele rezolvate cu intersectii de cilindri. Coloanele au caneluri in stil romanesc, cu capitel corintic, si sunt din marmura alba de Ruschita. Peretii au oglinzi de ipsos cu ancadramente din marmura alba de Ruschita, bogat ornamentate. Fundalurile sunt tratate aproape identic cu un arc puternic foarte ornamentat si campul din marmura alba. Tavanul este din sticla. Date fiind dimensiunile salii, pe latura lunga de intrare, usile au fost tratate ca portale monumentale, casetate cu intarsii din lemn de cires, iar rama din marmura alba, cu motive inspirate din arhitectura traditionala romaneasca. Sala se deschide direct catre exterior, catre parc, prin niste usi – ferestre inalte de 8m cu ornamente metalice din inox.

Luminatorul, care ocupa aproape toata nava centrala, este executat de catre artistii plastici cu elemente din aluminiu turnat acoperit cu slagmetal auriu. Covorul imens (1100 m²) care acopera toata partea centrala a salii, a fost proiectat special pentru acest spatiu, avand elemente preluate din decorurile salii. Are o greutate de circa 3 tone, asa ca e nevoie cam de 35 de oameni pentru a-l desfasura. Nu este expus in permanenta, sala fiind foarte des folosita pentru targuri si expozitii nationale si internationale. La fel ca si in foaierul dinaintea salii, ecoul este foarte puternic“.

Casa Poporului are si alte sali de conferinte cu totul speciale: „Al. I Cuza“, „I. C. Bratianu“, „C. A. Ro-

setti“, „Nicolae Iorga“, „Take Ionescu“, „Nicolae Balcescu“, „Sala Drepturilor Omului“ etc. Ca sa nu mai vorbim de salile de plen ale Senatului si Camerei Deputatilor...

Drept pentru care Casa Poporului figureaza cu trei recorduri in World Records Academy - pentru cea mai mare, cea mai scumpa si cea mai grea cladire administrativa pentru uz civil din lume.

De ce n-am desemna, in mod oficial, acest edificiu grandios, ridicat cu truda romanilor, ca fiind brandul nostru de tara? De la introducerea Casei Poporului in circuitul turismului mondial si pana la confectionarea de suveniruri cu forma sau imaginea monumentalei cladiri, ideile se pot pune repede in miscare... Daca alte tari atrag, anual, milioane de turisti interesati sa viziteze cateva ruine prafuite sau sa se fotografieze in costume nationale (altminteri, fabricate pe vapor!), de ce noi, romanii, sa nu facem bani frumosi dintr-o investitie uriasa care, la urma urmei, ar cam trebui sa-si scoata banii?... Sa punem Casa Poporului pe: albume foto, carti postale, timbre, medalii, brelocuri, semne de carte, agende, cescute si farfurioare de ceramica, bibelouri, jucarii (ex.: trenulete electrice care sa strabata labirintul Palatului Parlamentului), CD-uri cu jocuri pe computer sau galerii multimedia – audio/video/foto s.a.m.d.

MEDIA BLOC, prin vocea celei mai vechi dintre publicatiile sale („BUSINESS ADVISER“) propune CASA POPORULUI - BRAND DE TARA! Isaac Newton spunea, candva: „Daca am vazut atat de departe, este pentru ca m-am ridicat pe umerii unor uriasi“. A venit timpul ca noi, romanii, sa privim lumea de pe Casa Poporului, nu de la nivelul Marii Negre...

alatul Parlamentului nu exista in acte.

Valoarea lui oficiala este ZERO lei...

Palatul Parlamentului. Il stim cu totii. Il stie intreaga lume. Este visul maret al lui Ceausescu de a aduna intr-un singur loc tot aparatul administrativ. Este a doua cea mai mare cladire din lume ca suprafata, dupa Pentagon. A intrat in Cartea Recordurilor pentru asta.

Tot Cartea Recordurilor a consemnat-o drept cea mai grea dar, mai ales, cea mai scumpa cladire din lume.

Pentru Ministerul Finantelor insa, valoarea ei este zero.

Deloc intamplator, totusi. O cladire cu valoare zero are impozite zero.

Casa Poporului ar fi trebuit sa plateasca impozite de 24 mil. euro in ultimii 20 de ani Casa Poporului este si acum un proiect la fel de controversat ca si atunci cand a inceput constructia lui.

Santierul propriu-zis a inceput in anii 1980, cand au fost demolati peste 7 km² din vechiul centru al Capitalei si au fost mutati peste 40.000 de oameni din aceasta zona. Aparent, santierul inca nu s-a inchis. Palatul Parlamentului nu are nici acum receptia finala intocmita, la aproape 30 de ani de la inceputul lui. Nu ca nu ar fi terminat, caci este utilizat la modul intensiv de zeci de ani deja. Dar pentru stat, este mai comod asa. O cladire care nu are receptia facuta este o cladire care practic nu exista, deci nu trebuie sa plateasca impozite. „Nu exista o lege care sa te oblige sa faci receptia finala. Sunt si receptii pe stadii intermediare de constructie, dar receptia in baza careia se trece constructia in circuitul taxelor si impozitelor este receptia finala.“, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Raluca Dima, broker Neocasa.

2

dusa de Traian Popp (pe atunci, seful colectivului de rezistenta la Institutul de Proiectare „Carpati“). Antreprenor general al lucrarii: Trustul Carpati. Constructia Casei Poporului a avut loc in anii ’80, sub supravegherea directa si constanta a lui Nicolae Ceausescu. Ceremonia asezarii pietrei de temelie a cladirii a avut loc la 25 iunie 1984. Investitie financiara: circa 4 miliarde de dolari (potrivit unei estimari datand din 2006).

Iata cateva elemente retinute de Wikipedia (nu Wikileaks!), in legatura cu faimoasa Sala a Unirii (una dintre „Perlele Coroanei“): „La 22 decembrie 1994, sala a fost inaugurata cu ocazia celei de-a cincea comemorari a Revolutiei Romane din 1989. Sala Unirii a fost proiectata pentru marile receptii care ar fi avut loc la nivel de sef de stat in aceasta cladire. Denumirea ei initiala a fost Sala de Banchete, ceea ce a atras dupa sine si o tratare arhitecturala cu fast a acestei sali. Spatiul interior este cel mai amplu (fiind a doua ca inaltime) dintre salile Centrului International de Conferinte, de exceptie, din intregul palat. Este rodul multor zile si nopti de lucru, atat pentru arhitectii, cat si pentru constructorii si artistii plastici romani. Este com-

Zero lei platiti pentru o cladire ale carei costuri erau estimate la 1.75 miliarde dolari americani in 1989 si 3 miliarde euro in 2011. Zero lei pentru o cladire care anual produce chirii zdravene din targuri imobiliare sau din nunti, baluri si conferinte. „Daca salile sunt folosite pentru evenimente sau spectacole, ar trebui sa se plateasca un impozit proportional cu suprafata folosita pentru aceste activitati“, a comentat pentru emisiunea „In Premiera“ de la Antena 3, avocat Biris Goran. „Ca specialist, dar si ca simplu contribuabil, situatia mi se pare revoltatoare. Trebuie sa ne gandim la sumele pe care le platim noi ca impozite. Nu ne ramane decat sa ne intrigam si sa speram ca intr-o buna zi, Casa Poporului nu o sa mai valoreze zero lei“, conchide Raluca Dima.

De impozitele pe Casa Poporului ar trebui sa beneficieze locuitorii sectorului 5 Un calcul arata ca pentru cei 10.000 mp care se inchiriaza anual ar fi trebuit platit, in ultimii 20 de ani, un impozit de 24 milioane euro. De impozitul pe aceste sali ar trebui sa beneficieze locuitorii sectorului 5. Tot ei vor sustine din buzunare si eventuale pagube aduse acestei cladiri, care, nefiind asigurata, ar fi reparata din bani publici. Statul este, deci, la mijloc, intr-o ecuatie castigatoare pentru el in orice situatie.

De mentionat in acest context este faptul ca oricine poate sa ia orice bun din cladire, pentru ca nu exista un inventar. Si totusi, pentru realizarea acestei impunatoare cladiri s-au folosit:

1.000.000 m³ de marmura 480.000 m³ de betoane de marca superioara (B400) 5.500 de tone de ciment 65.000 de tone de otel beton 42.000 de tone de otel laminat si profile 20.000 de tone de nisip 1.000 de tone de bazalt 900.000 m³ de esente de lemn 3.500 de tone de cristal 200.000 m³ de sticla 2.800 de candelabre 220.000 m² de covoare 3.500 m² de piele.

La constructie au participat 200 de arhitecti si aproximativ 20.000 de muncitori, care au lucrat in trei ture, 24 ore pe zi. Muncitorii erau, de fapt, militari fortati sa munceasca voluntar.

Casa Vernescu nu valoreaza mai nimic pentru statul roman Dar Casa Poporului nu este un exemplu unic de abuz al statului. Casa Vernescu - un monument istoric aflat in centrul Bucurestiului, pe Calea Victoriei, o cladire construita in secolul XIX, a carei valoare reala de piata estimata la 10 milioane euro - valoreaza pentru stat doar 664 lei. Iar aceasta suma este calculata pentru 3.000 mp construiti si 4.700 mp teren. Spre comparatie, pentru o casa veche, cu trei camere si 121 mp construiti, in aceeasi zona, se plateste un impozit de 765 lei anual. Desigur, ar exista varianta reevaluarii.

Dar impozitul calculat la valoarea estimata ar fi de

150.000 euro pe an, nu de 15 euro pe an, cat se plateste acum. O situatie care nu are cum sa fie avantajoasa. „Interesul lor nu este sa reevalueze cladirile si sa le aduca la situatia reala. Pentru ca daca nu faci reevaluarea din trei in trei ani, se adauga un impozit de 10% din valoare. Dar normal ca statului ii convine sa plateasca 10% din 600 de lei valoare de inventar, decat sa plateasca 1,5% din 10 milioane euro, de exemplu.

Nu exista masuri care se pot lua legal, pentru ca nu ii poti obliga la reevaluare. E o optiune. Nu vrea sa reevalueze, plateste 10%“, explica specialistul Neocasa.

Guvernul si Palatul Prezidential, urmatoarele pe lista neplatnicilor Guvernul si Palatul Cotroceni sunt si ele pe lista cladirilor subevaluate grosier. Palatul Victoria are in acte o valoare de 1,1 milion euro. Pentru o suprafata de 28.000 mp si un teren de 8.000 mp, aceasta suma este hilara. Pretul de piata in acest moment este estimat la 50-55 milioane euro. Palatul Cotroceni, ale carui corpuri au suprafete insumate de 14.000 mp construiti si un teren de 190.000 mp, are in acte pretul de 4 milioane euro. La valoarea de piata insa, ar putea fi vandut la cel putin 30 milioane euro, arata specialistii.

Curtea de Conturi a tras nenumarate semnale de alarma referitoare la aceasta situatie. Potrivit calculelor institutiei, anual se pierd 5,5 miliarde euro prin neplata impozitelor unor astfel de cladiri. Adica un sfert din datoria catre Fondul Monetar International. Si totusi, nimeni nu este tras la raspundere.

Mihaela Ochiana, IMOPEDIA.RO

REACTII ,

Cu siguranta poate fi, chiar este! Eu cred ca este una dintre cele mai impresionante cladiri pe care le avem si cu care ne putem mandri, chiar daca multa lume o huleste. Este una dintre cladirile care chiar merita vazute... Se spune ca

ar trebui sa o ingrijim si sa o promovam, pentru ca asta ne-ar reprezenta pe noi!

Daca stam sa ne aducem aminte, noi am fost un neam de pastori, de viticultori, oameni legati de pamant, de agricultura, de glie. Asta ne-ar reprezenta pe noi!

DRAGA OLTEANU-MATEI Nu, nu poti face dintr-un exces comunist, un brand de tara! Insa, depinde despre ce discutam. Vorbim despre ceva ce aduce prestigiu tarii, ori care aduce bani? Daca ne referim la notiunea de „brand de tara“ ca un ele-

au murit oameni in timpul construirii acestei cladiri? Ei, hai sa fim seriosi, pentru ca si la Trasfagarasan au fost morti, chiar mai multi. Oriunde sunt sau au fost sacrificii, nu numai la Casa Poporului. S-au ridicat si alte cladiri unde au murit oameni, din cauza unor accidente. Eu cred ca asa-numita „Casa a Poporului“ este un edificiu cu care ne putem mandri.

HELMUT DUCKADAM Eu zic ca e chiar un brand! Am tot umblat pe meleaguri straine si am tot auzit ca lumea este avida de a vedea Casa Poporului – culmea! - despre care s-a vorbit numai de rau. Este adevarat ca astfel de „mastodonti“ sunt legati de regimurile dictatoriale, dar eu cred ca poate fi un brand al tarii, chiar daca e legata de Ceausescu. Nu exista altundeva in Europa un astfel de mastodont, dar este in Romania! La constructia sa s-a depus multa energie, au fost multe sacrificii, dar... in sfarsit! De ce sa nu fie Casa Poporului o mandrie nationala, in-

ment ce aduce prestigiu tarii, in niciun caz! Daca vorbim despre ceva ce poate aduce bani, atunci este in regula!

VARUJAN VOSGANIAN (PNL) Nu este singurul, dar in mod cert este un brand al Romaniei, avand in vedere cat a trudit acest popor si cati

oameni au murit - oameni cinstiti care au fost pusi de sistem sa munceasca, sa ridice aceasta megalomanie. Deoarece cladirea a fost ridicata cu sacrificiul poporului roman, eu sper sa fie un element care sa reprezinte Romania, pentru ca acolo este munca poporului nostru, timp de cateva zeci de ani.

BOGDAN DIACONU (PC) trucat tot ceea ce exista in interiorul si pe exteriorul cladirii, toate materialele, au fost romanesti, inclusiv marmura, sculpturile, covoarele si policandrele? Si atunci, de ce n-ar fi? E-adevarat ca sunt si alte posibile „branduri“ pentru Romania.

Insa, de pilda, de ce n-am pune alaturi de Casa Poporului si manastirile din Bucovina, in aceeasi idee de „brand“?

BENONE SINULESCU

Da, cu siguranta! Din punctul meu de vedere, este unul dintre principalele obiective turistice pe care le-ar putea mediatiza Romania, in cautare de turisti.

Prietenii mei din afara tarii ma intreaba, cand vin in Bucuresti, daca pot vizita Casa Poporului. Si acest lucru se intampla tocmai pentru ca este legata de perioada ceausista, deoarece niciun popor nu-si poate renega istoria, oricat de tragica ar fi ea! Macar din memoria istoriei ar trebui sa

N-avem incotro, acum, daca o avem, trebuie sa ne reprezinte, dar nu este lucrul cel mai important! Adica, Romania poate fi reprezentata prin mult mai multe lucruri interesante, dar acum, daca tot avem aceasta Casa a Poporului, n-o s-o daramam! Insa, nu cred ca ea poate fi un „brand“ pentru

Romania, pentru ca aduce aminte de dictatura, de Ceausescu si nu poti spune ca Romania este reprezentata de asa ceva. Pentru ca, asa cum nu ne reprezinta Casa Scanteii, tot asa cred ca nu ne reprezinta nici Casa Poporului. Noi avem o tara cu o natura superba, pe care

profitam, daca la vremea respectiva nu neam ales cu nimic din beneficiile „Epocii de Aur“. Fie ca ne place sau nu, Casa Poporului este o cladire reprezentativa si are avantajul ca este gata construita: nu trebuie sa mai avem ani de sacrificii si sa cheltuim milioane de euro sau dolari pentru a o construi. Este deja ridicata si e celebra in afara tarii - asta fiind si surprinderea mea, ca turistii straini stiu de existenta ei - iar faptul ca este legata de memoria lui Ceausescu nu stiu cat ar trebui sa deranjeze! Nu poti nega trecerea lui pe acest pamant, cum nu poti nega nici trecerea comunismului pe aici. Important este ca, din acea parte a istoriei, sa tragem

concluziile de rigoare si sa nu repetam greselile! Dar, in nici un caz, nu ar trebui sa aiba de suferit exploatarea acestui brand.

NICOLAE BANICIOIU (PSD) In momentul acesta, este sigur ca asa-numita „Casa a Poporului“ este unul dintre cele mai vizitate obiective ale Bucurestilor si - de ce nu? - ale tarii.

Prin pozitia, prin dimensiunea sa, prin frumusetea interioara si exterioara a constructiei, ea s-a impus intre obiectivele turistice de prima mana. In ce masura o asemenea cladire poate fi un brand de tara - este o decizie asupra careia ne putem apleca cu foarte multa atentie. Ea nu scoate in evidenta o anumita traditie, anumite obiceiuri, o anumita arhitectura specifica poporului roman, pentru a putea fi calificata drept un brand national! Insa, valoarea ei materiala, ca si arhitecturala, duce la concluzia ca este un obiectiv turistic important al acestei tari. Dimensiunile, arhitectura interioara si exterioara, functionalitatea salilor de conferinta, a celor care asigura desfasurarea de evenimente politice, culturale, economice, asaza acest obiectiv in lista celor de prima mana din Bucuresti si din Romania.

IOAN OLTEAN (PD-L) In primul rand, parerea mea este ca denumirile date pana acum sunt gresite.

Nu poate fi nici „Casa Poporului“, nici „Palatul Parlamentului“, pentru ca acolo sunt si alte institutii. Este un Palat al Natiunii Romane, realizat de poporul roman, dupa un proiect romanesc. Toata constructia a fost realizata prin eforturile poporului roman, dupa o gandire ro-

maneasca, prin tehnica romaneasca si cu materiale romanesti,. Este cea mai frumoasa cladire de pe glob si a doua, ca suprafata desfasurata, dupa Pentagon.

Pacat ca nu a avut Ceausescu informatia corecta, pentru ca sunt convins ca ar fi cerut constructorilor sa mai adauge 300 mp si era mai mare decat Pentagonul!

Am vazut Pentagonul si arata ca o cazarma. Diferenta, ca aspect estetic, fata de Palatul Natiunii Romane, este uriasa!

Poate stiti ca, in 1922, un prezicator indian – Sundar Singh - a prezis ca va fi construit acest Palat al Natiunii Romane!

Chiar i-a dat si dimensiunile si – daca retin bine - trei dintre laturile cladirii corespund cu dimensiunile spuse de el.

Tot acest indian a prezis (dar nu a precizat cand se va intampla) ca aceasta constructie va fi Centrul Spiritual al Umanitatii... Bineinteles ca este un brand al Romaniei. Asa cum, pentru chinezi, o mare mandrie este Marele Zid, o constructie unica in lume, asa este si pentru noi acest Palat, despre care spun unii ca se vede din Cosmos!

GHEORGHE FUNAR (PRM)

Turistic, poate fi o atractie, prin marime, grandomanie, prin stil, dar eu cred ca Romania are alte branduri mult mai atractive, mult mai... „culturale“, mai populare decat Casa Poporului.

Oricum, in niciun caz nu este pe gustul meu! Poate fi ca un punct de atractie, dar - daca te gandesti la cetatile ardelene, la manastirile moldovenesti, la Bucovina, la alte atractii ale Bucurestilor, cum ar fi Ateneul, Muzeul Cotroceni, Palatul Regal, care atrag turistii – Palatul Parlamentului este departe de ele.

Este, de fapt, imaginea unui regim megaloman, care suferea de un complex de inferioritate fata de Occident si pe care voia sa-l recupereze prin marime, nu prin finete, nu prin gust, nu prin tehnica, nu prin functionalitate. E adevarat ca aceasta cladire se bucura de atractia publicului, ea este vizitata si trebuie inclusa in circuitele turistice ale Bucures-

tilor, dar ca brand de tara, de atractie, sunt sigur ca micile manastiri din lemn sau cetatile din Ardeal atrag mai mult decat Casa Poporului.

GYORGY FRUNDA (UDMR) Sper din toata inima ca nu! Din punctul de vedere al arhitecturii contemporane, Casa Poporului este o constructie inspaimantatoare! Ea violeaza toate canoanele arhitecturii contemporane. Uitati-va cum se face arhitectura de calitate in lume si comparati cu Casa Poporului. Este o monstruozitate ceausista! Este facuta de un dictator dezaxat si arata ca izvorata din mintea unui dictator dezaxat. Ceva mare nu inseamna si ceva frumos! Si un hangar de dirijabil este mare, dar asta nu inseamna ca e si frumos. Noi putem avea cel mai mare cataif din lume, cel mai mare carnat din lume, cea mai mare rampa de gunoi din lume, dar asta nu inseamna ca sunt si lucruri frumoase si ne gandim sa le punem ca brand de tara! Marimea nu e un criteriu al frumusetii. Vorbind serios, chiar sunt putin mirat ca-mi adresati o asemenea intrebare! Mergeti unde vreti dvs., la Paris, la Bilbao, la New York, la Tokyo, la Berlin, unde s-a construit si mult si „mare“, ca sa vedeti ce inseamna arhitectura de calitate. Repet: concluzia e ca este o constructie inspai-

mantatoare! Dupa canoanele arhitecturii contemporane, Casa Poporului este ceva de neimaginat.

CATALIN AVRAMESCU (consilier de stat – Administratia Prezidentiala) Casa Poporului poate fi brandul de tara al Romaniei. Nu pentru ca este atat de mare incat impresioneaza, ba chiar sperie. Nu pentru ca este frumoasa, ci pentru ca nu este. Nu pentru ca este functionala, ci pentru ca nici functionala nu este. Ar putea, insa, sa fie brandul nostru, pentru ca ne reprezinta cel mai bine ca popor, ca mentalitate, comportament si cultura. Iata de ce:

- A fost ridicata cu biciul si cu o autoritate de fier, or noi doar asa ne urnim.

Din dragoste de frumos si dorinta de afirmare n-am fi ridicat-o niciodata.

- Constructia ei a insemnat demolarea si distrugerea a mii de locuinte, biserici si chiar vieti si destine, or noi nu facem nimic fara ca mai intai sa stricam si sa deranjam echilibrul si stabilitatea semenilor nostri.

- De la distanta pare perfecta, dar de aproape se vad o multime de imperfectiuni, lipsa finisajului, improvizatia si murdaria, or noi nu terminam niciodata un lucru inceput, spre sfarsit ne plictisim si dam rasol, suntem convinsi ca merge si asa, ascundem gunoiul sub covor.

- La inceput ne-am mandrit cu ea, apoi am urat-o, or noi asa facem mereu.

Ne schimbam usor sentimentele si pozitiile, suntem oportunisti si influentabili, ne taram idolii in noroi, iar pe cei care i-am aclamat suntem dispusi chiar sa-i impuscam.

- Este a noastra, dar am vinde-o oricui si oricand, caci noi asa suntem.

Nu stim nici sa pastram, nici sa respectam, nici sa avem grija de ce lasam generatiilor viitoare.

- Cand ne convine spunem ca este un monument, cand nu ne convine spunem ca este un cavou. Ba este bine ca este cea mai mare din lume, ba este rau ca are cel mai mare consum de agent termic din lume, caci asa suntem noi.

Ne orientam dupa cum bate vantul si ne schimbam opiniile dupa placul interlocutorului.

Asa cum este, Casa Poporului poate fi un brand de tara mai bun decat frunzulita doamnei Udrea. Stiti de ce?

Pentru ca ea e unica, iar frunzulite sunt miliarde si, la urma urmei, pentru ca am facut-o noi, romanii astia, care suntem.

MIRCEA COSEA Casa Poporului este un obiectiv turistic important pentru Capitala si un simbol al unei epoci triste pentru romani. Este, de asemenea, un loc important, pentru ca aici isi desfasoara activitatea Parlamentul Romaniei. Dar de aici si pana la a fi considerat brand de tara e cale lunga. Nu se compara, totusi, cu Taj Mahal, ca sa apara pe toate imaginile simbolice despre Romania, cum e cazul monumentului amintit din India.

DAN MATEI AGATHON Casa Poporului? De ce Casa Poporului? Aceasta sintagma ne arunca in derizoriu. In neant. Tot ceea ce este „al poporului“ este, de fapt, al nimanui. Un obiect, un lucru oarecare, o casa pot apartine unei persoane: fizice sau juridice. Poporul nu este nici una, nici alta.

Asadar: nu „Casa Poporului“, ci PALATUL PARLAMENTULUI. Ei, da, acesta poate fi, intr-adevar, un brand de tara. Acest edificiu, absolut impunator, dispune de toate atributele pentru a reprezenta Romania in lumea larga.

Precum, in hotarele altor istorii, Turnul Eiffel sau Capitoliul. PALATUL PARLAMENTULUI este cea mai mare constructie din Europa. Si a doua, in lume, dupa Pentagon. Si cand te gandesti ca un imbecil - nomine odiosa propunea, prin anii 90, ca aceasta maiestuoasa cladire sa fie, pur si simplu, demolata. Spulberata in tarana. Asa cum s-a zis, candva, si despre celebrul Turn Eiffel. Mare e gradina ta, Doamne! Eu votez pentru PALATUL PARLAMENTULUI, ca brand de tara.

Este cineva impotriva? Vreo abtinere?

Multumesc. Stiam eu ca romanii sunt baieti destepti. Oare, unde am auzit aceasta rugaciune: „Da-mi, Doamne, mintea romanului cea de pe urma?“…

OLIMPIAN UNGHEREA

3

EDITORIAL declara Sorin Blejnar, presedintele ANAF, in exclusivitate pentru MEDIA BLOC Agentia Nationala de Administrare Fiscala se afla in plin proces de restructurare.

Ce inseamna acest lucru?

Pana in urma cu cateva zile, numarul total de posturi la ANAF a fost de 34.027, incluzand toate structurile sale. In urma restructurarii, vor ramane 29.100.

Insa, dintre cele 4.927 de posturi ce vor fi desfiintate, numai circa 2.000 sunt ocupate, ceea ce inseamna ca, practic, doar 2.000 de angajati vor fi disponibilizati.

Dintre acestia, cam 1.200 vor fi de la Garda Financiara si Autoritatea Nationala a Vamilor si vor fi disponibilizati in urmatoarele 60 de zile. Restul sunt din anumite structuri judetene ale finantelor publice, atat prin disponibilizare, cat si prin plecari naturale. Deja, in scopul consolidarii sistemului – si cred ca acesta este cuvantul potrivit, „consolidare“ - am inceput desfiintarea unor administratii fiscale (sau financiare, cum doriti sa le numiti) care erau neperformante, cu putini contribuabili arondati, cu un cost al colectarii mult peste media nationala si cu distante geografice foarte mici, adica erau foarte apropiate unele de altele.

Concomitent, vom desfiinta – si chiar am facut o simulare – peste 550 de posturi de conducere, pentru a ajunge la coeficientul de 12%, adica 12 sefi la 100 de angajati, asa cum este stipulat prin OUG 34/2009.

Desfiintarea unor administratii financiare nu ii afecteaza pe cetatenii arondati, care au nevoie de serviciile respective?

Impozitele si taxele locale se platesc la primarii – impozitul pe casa, pe masina - deci nu e vorba de acele administratii fiscale ce apartin ANAF-ului, asa ca nu se poate vorbi de o suferinta a cetateanului. Iar, daca ne referim la persoanele juridice, stiti ca, de la inceputul anului, am implementat Declaratia 112, declaratia unica, prin care orice agent economic sau orice persoana fizica autorizata are posibilitatea – si incepand cu datele aferente lunii iulie va avea chiar obligatia – de a folosi sistemul de depunere la distanta, ceea ce va reduce oricum, substantial, solicitarile la ghisee. Acest lucru are doua avataje: simplifica drumurile contribuabililor la administratiile fiscale – pe de o parte – si reduce contactul cu omul de la ghiseu, pe de alta parte, ceea ce este si o premisa a ce inseamna reducerea coruptiei in sistem, pana la urma...

Cum se va realiza selectia celor care vor fi disponibilizati?

Prin testare profesionala, in prezenta sindicatelor, in cadrul legal stipulat foarte clar de Legea 188/1999 – Legea Functionarului Public, testare care la Garda Financiara va incepe chiar in zilele urmatoare. Cine este slab pregatit, nu va mai lucra in structurile ANAF. Iar aici vreau sa fac o precizare: disponibilizarile nu vor tine cont de problemele sociale, ci doar de profesiona-

4

lism! Adica, daca sotul si sotia – sa zicem - lucreaza la aceasta institutie, iar testarile arata ca ambii sunt slab pregatiti profesional, vor fi disponibilizati amandoi.

ANAF-ul si structurile din subordinea sa nu pot mentine angajati pe criterii sociale sau pe alte considerente de natura umana! Eu cred ca, acum, cand trebuie sa ne reasezam pe un alt numar de personal, este momentul sa facem si putina „curatenie“ in ceea ce priveste competenta profesionala a unora dintre angajatii ANAF.

Disponibilizatii vor primi plati compensatorii?

Nu vor exista plati compensatorii…

Dupa reducerea posturilor, va mai putea Garda Financiara sa-si indeplineasca misiunea?

Inainte de se decide numarul disponibilizarilor, la nivelul GF s-au facut anumite simulari pe zone de risc fiscal. Si va dau un exemplu. Cei de la Garda Financiara Arad, care au monitorizare pe doua frontiere de stat pe achizitii intracomunitare, au mai primit comisari fata de numarul initial, comparativ cu cei de la Hunedoara, care nu au frontiera, chiar daca judetele sunt relativ apropiate si echilibrate din punct de vedere al dezvoltarii sau al contributiei la bugetul de stat. De aceea, consider ca acum este si un moment prielnic de a stabili numarul de angajati in fiecare structura, in functie de cerintele reale.

Cat apreciati ca este acum nivelul evaziunii fiscale?

Evaziunea fiscala este foarte greu, in primul rand, de definit, asa ca este cu atat mai greu de cuantificat.

Multa lume crede ca ANAF-ul are plan de amenzi, iar inspectorii ce vin in control sunt obligati sa gaseasca un motiv de amenda, ca sa indeplineasca planul.

Este adevarat?

Nu exista un plan de amenzi! Exista doar un plan de incasari, stabilit de Ministerul Finantelor Publice, care este transmis ANAF-ului, iar ANAF-ul il defalca pe judete si il transmite in teritoriu, dar nu vorbim de un plan de amenzi. Vorbim de un plan de colectare a impozitelor si taxelor si - totodata - de reducere a arieratelor.

Nu impozitati si unele domenii neimpozitate pana acum, pentru largirea bazei, cum ar fi jocurile online sau prostitutia?

Avem un departament de legislatie in cadrul Ministerului Finantelor Publice, care va analiza si va identifica toate acele domenii unde putem vorbi de o largire a bazei de impozitare.

Aveti vreun regret, in activitatea dumneavoastra?

Da! Imi reprosez ca stau prea mult la munca si prea putin cu cei doi copii ai mei.

Interviu realizat de Daniel Negut

R

eteta turismului rural Rural tourism

Simplificand, se poate alcatui o reteta a turismului rural, aplicata pe specificul romanesc. Si ne poate ajuta in acest sens un practicant celebru al acestui tip de turism, Printul Charles, pentru ca, daca urmarim unde se duce si ce gen de turism practica acesta in vizitele sale prin Romania, ajungem sa identificam elementele de valoare ale agro-turismului romanesc. Intai de toate, celebrul personaj ocoleste orasele. Le foloseste, probabil, numai pentru transport, deoarece nu avem aeroporturi langa pensiuni, pentru ca, altfel, sunt convins ca ar ateriza direct in inima satelor. Daca ii urmarim traseul prin Romania, vedem, insa, ca Printul Charles poposeste direct in mijlocul unor sate mai bine conservate din punct de vedere arhitectonic si cultural, unde doarme in pensiuni amenajate in stil traditional si mananca bucate dupa retete stravechi cu produse obtinute direct din gospodarie. Si cu asta am spus totul. Nu l-am vazut pe membrul Casei Regale a Marii Britanii poposind in case roz cu parfum de kitsch, nici cautand piscine si aquaparcuri rurale.

Bunul sau gust cauta locuri cu parfum de istorie si traditie, lucru dovedit si de proprietatile pe care si le cumpara in Transilvania: case vechi, unele fara electricitate, unde respira aerul civilizatiei traditionale. Un exemplu mai bun despre ceea ce inseamna turismul rural nu exista. Nici un ghid mai bun pentru cei care vor sa ofere servicii de agro-turism in Romania. Nu voi obosi in a arata ca bunul gust in turismul rural inseamna redarea atmosferei si a specificului local, a traditiilor si obiceiurilor locului. In a nu amesteca conceptele.

Turismul rural nu se face in locatii de tip hotel, nici in spatii amenajate pe profil international, adica fara specific. Pentru ca atunci se distruge scopul insusi pentru care turistii ar dori sa acceseze acest tip de turism. Turismul rural nu este cosmopolit, nici cu specific international, este local, istoric si traditional, fie ca vorbim de Bucovina, de Maramures, de Moldova sau de Transilvania. Cel mai dureros episod din acest punct de vedere este faptul ca tinerii intorsi de la munca din strainatate s-au apucat sa darame casele traditionale, construind in loc monstrii din boltari zugraviti in culori pastelate. Nimeni nu va veni in Romania sa viziteze lipsa de gust si de stil a celor care cred ca pot imita Occidentul prin case de un bun simt indoielnic, dar de un kitsch autentic. Nimic nu murdareste mai mult zonele rurale si peisajele naturale izolate decat constructiile prostesti ridicate te miri pe unde si te miri in ce stil, care anuleaza efectiv frumusetea locului. Asa nu se poate face agro-turism, pentru ca ii anuleaza sensul.

Pentru cei care doresc sa se implice in turismul rural, reteta oferita de vizitele Printului Charles ar trebui sa fie o atentionare despre cum se face. Numai atun-

Dan Matei Agathon

„Nu exista un plan de amenzi!“

recipe

Simplifying things, we could create a recipe for rural tourism, adapted to Romanian particularity. In this respect a famous practitioner of this type of tourism, Prince Charles, could help us, because, if we pay attention to the destinations that he chooses and the type of tourism he prefers during his visits in Romania, we could identify valuable elements of Romanian agro-tourism.

First of all, the famous character avoids towns. He uses them just for transportation, because we have no airports near our guesthouses, otherwise I am sure he would land directly in the heart of a village.

If we take his itinerary through Romania, we can see that Prince Charles goes only in the middle of the best preserved villages, from an architectural and cultural point of view, where he sleeps in guesthouses decorated in a traditional style and eats only home made food prepared as it was in ancient recipes. And with that I’ve said everything.

I have not seen this member of the Royal House of Britain stopping over in pink kitschy houses nor looking for rural pools or aqua-parks. His good taste is in search of historical and traditional places, as we can see from the properties that he bought in Transylvania: old houses, some without electricity, where he can breathe the air of traditional civilization. There is no better example of what rural tourism means, or a better guide for those who want to offer agro-tourism services in Romania. I will always say that good taste in rural tourism means to create a specific environment, bring to life local traditions and customs and not mix the concepts. Rural tourism cannot exist in locations like hotels or places designed according to an international pattern, and therefore lacking the local color. In that case the purpose for which tourists would like to choose this kind of tourism would be destroyed. Tourism is not cosmopolitan or international, it is local, historical and traditional, no matter if we refer to Bukovina, Maramures, Moldova or Transylvania. The most painful thing in this regard is that young people, who came back, home after working in other countries, have started to pull down their traditional houses and built brick colorful monsters instead. Nobody will come to Romania, to visit the lack of taste of those who think they can imitate the West by building not very fancy houses, but for sure very kitschy.

Nothing spoils more the beauty of the isolated rural areas and landscapes than tawdry houses built anywhere and anyhow. In this way we cannot have agro-tourism. For those who want to start up rural tourism, Prince Charles’ visits should be a lesson on how to do it. Only then we could boast with our success in this type of tourism.

Traducere de Cosmina Stroescu ci ne vom putea lauda cu reusita noastra in acest tip de servicii turistice.

Filozofia ciorbei de fasole

Intr-o culegere de scrisori atribuite lui Miguel de Cervantes, publicata in Franta, am gasit un eseu despre comportamentul taranului spaniol. Este un eseu care m-a cucerit prin inteligenta si puterea lui de sugestie. Cervantes spune asa: taranul spaniol este atat de obsedat de ciorba de fasole, incat toata viata lui nu face altceva decat sa trudeasca pentru a avea fasole, dar niciodata nu i-a trecut prin cap ca, poate cu mai putina munca, ar putea manca ciorba de pui. Am mai folosit acest eseu si cu alta ocazie, referindu-ma la unele rigiditati ale gandirii economice, dar, de aceasta data, cred ca ii pot utiliza valoarea filozofica mult mai bine. Nimic nu poate sugera mai bine politica de autonomie a minoritatii maghiare decat filozofia ciorbei de fasole.

Aceasta minoritate este atat de obsedata de obiectivul autonomiei Tinutului Secuiesc, incat nu face nimic altceva decat sa trudeasca pentru el, fara sa-i treaca niciodata prin cap ca ar putea avea si alte obiective. Ar putea avea alte obiective mult mai bune si mai nobile decat cel al autonomiei, asa cum ciorba de pui este mai buna si mai nobila decat cea de fasole. Ceea ce se numeste Tinut Secuiesc este cea mai saraca si subdezvoltata zona a tarii. Autonomia, in conditiile descentralizarii si subsidiaritatii, nu va putea asigura niciodata un potential de dezvoltare comparabil cu alte zone (le putem numi regiuni, judete sau oricum) ale tarii. Din contra, sansa de dezvoltare ar putea fi oferita de includerea acelui tinut intr-o regiune mai mare impreuna cu zone aflate pe o treapta superioara de dezvoltare (in cazul de fata, judetele Brasov si Sibiu).

Trebuie sa o spunem clar, fara dantelarii diplomatice, ca in lipsa unei posibilitati reale de ridicare a nivelului de dezvoltare in cazul obtinerii autonomiei, suntem obligati sa ne gandim la „o ciorba de fasole“ mai acra decat am crede, adica la o autonomie gandita in termeni iredentisti, ca un prim pas spre ruperea acestei zone de teritoriul administrativo-economic romanesc si alipirea lui la teritoriul administrativo-economic ungar. Subliniez ca nu este vorba despre ruperea teritoriului Romaniei si alipirea lui la Ungaria, ci este vorba de ruperea economiei si pietei nationale romanesti, prin alipirea la Ungaria a factorilor de productie romanesti din zonele respective.

Procesul este mai complex deoarece se desfasoara si in sens invers, adica factori de productie (capital, marfuri, servicii) unguresti se fixeaza in respectiva zona.

Mai trebuie subliniat faptul ca acest proces s-ar putea considera normal in contextul aderarii la UE si al globalizarii, dar numai in conditiile in care suveranitatea fiscala si bugetara a statului national se exercita in mod corect. Autonomia afecteaza, insa, acest principiu prin faptul ca acel „statut special“ pe care il cere autonomia va favoriza transferuri de capital (sub diferite forme) spre bugetul ungar si nu romanesc. O astfel de autonomizare se identifica cu un cap de pod al unei economii mai dezvoltate intr-o economie mai putin dezvoltata, cu efecte perverse asupra competitivitatii pietei.

Istoria economica arata, insa, ca, in astfel de cazuri, apare un efect de autoaparare a economiei si pietei afectate (romanesti), manifestata prin tendinta de izolare/evitare a zonei autonomizate. Izolarea se exprima nu numai prin situatii de natura fiscala/investitionala, ci si prin fenomene de reorientare a fluxurilor contractuale spre zone mai compatibile cu specificul national al pietei unice. De regula, pe termen mediu, autonomia devine enclavizare cu efecte negative asupra economiei din zona, incapabila sa inlocuiasca in aceeasi masura si cu aceleasi beneficii simbioza pe care a avut-o traditional teritoriul national cu factori

de productie caracteristici altui teritoriu national. In cazul de fata, ciorba de pui a lui Cervantes ar fi intelegerea faptului ca obiectivul autonomiei nu mai are avantajele pe care le-ar fi avut in trecut. Globalizarea a demonstrat ca zonele mici si sarace nu au sanse de dezvoltare, iar eventuala speranta a unei lega-

turi ombilicale cu economia ungara devine tot mai palida. Insasi economia ungara este mica, saraca si cu mari probleme de dezvoltare si macrostabilizare. Apropos de Cervantes. El a mai scris ceva interesant si pilduitor. A scris povestea unuia care se batea cu morile de vant.

The bean soup’s philosophy While reading a set of letters published in France and written by Miguel de Cervantes I found an essay on the Spanish peasant behavior. It is an essay that got me through its intelligence and power of suggestion.

Cervantes said: the Spanish peasant is so obsessed with the bean soup that he toils all his life to have beans, but he never realizes that, perhaps, with less work, he could eat chicken soup. I have also used this essay on another occasion, referring to some rigid economic thinking, but this time, I think I could use its philosophic value much better. The autonomy of the Hungarian minority politics couldn’t be better implied than in the analogy of the bean soup’s philosophy.

This minority is so obsessed with the issue of Szekely land autonomy that it focuses only on achieving this goal without realizing that it might have other objectives too. There might be other targets except this autonomy, much better and loftier targets, just the same way the chicken soup is better and nobler than the bean. What we call Szekely Land represents in fact the poorest and the least developed area of ??the country. Autonomy and decentralization will never be able to guarantee a significant development comparable to other areas of the country (we can call them regions, districts or whatever). On the contrary, the chance to development might arise if they become part of a larger region with better developed areas (in this case, the counties of Brasov and Sibiu).

Leaving diplomatic courtesy aside, we must state clearly that, in case they get the autonomy, without a real economic boost, we will have to think to a more sour „bean soup“ than we have ever imagined, namely an autonomy achieved in irredentist terms, as a first step to cut this area economically apart from the Romanian territory and attach it, also economically and administratively, to the Hungarian one. I want to highlight the fact that I am not talking about taking a part of the Romanian territory and annex it to Hungary, but about economic and national market, in which the local Romanian production factors are transferred from the Romanian area to the Hungarian one. The process is more complex and in a similar way the Hungarian production factors (capital, goods, and services) will enter the Romanian area.

Moreover, this process might be considered normal in the context of globalization and EU accession, provided that the fiscal and budgetary sovereignty of national state is correctly exerted. The autonomy harms this principle in that the „special status“ of the autonomy will allow it to transfer the assets (in various forms) towards the Hungarian, not Romanian budget. This autonomy is identified with the bridgehead of a more developed economy in a less developed economy, with severe effects on the market competitiveness.

However, the economic history shows that in such cases, an effect of self-defense of the market and economy in question (Romanian) appears, and manifests itself by isolation / avoidance of the autonomous area. Isolation is to be seen not only in fiscal / investment areas, but also the redirection of contractual flows towards more compatible areas with the character of a national single market. The medium term autonomy usually generates seclusion and has negative effects on the local economy, unable to replace, at the same extent and with the same benefits, the mutual dependency of the traditional national territory with production factors specific to another territory.

In this case, Cervantes’s chicken soup would be the acknowledgement that the autonomy no longer has the same advantages as it had in the past. Globalization has shown that there are no opportunities for development in small and poor areas, and that the little hope for a good cooperation with the Hungarian economy is disappearing. The Hungarian economy itself is very weak, poor and with serious flaws of development and macro-stabilization. Speaking of Cervantes… he also wrote something very interesting and suggestive. He wrote the story of a man who was tilting at the windmills.

Cosmina Stroescu

Mircea Cosea

(

ANALIZA

5

OPINII

OLIMPIAN UNGHEREA: Old and young alike we are all proud that we are Romanians. From the Parliament rostrum, to the smallest provincial tabloid, we are speaking franticly, about ancestors, traditions and national culture, about the particularity of the Romanian people, about our ancient originality. Well, that is good, very good! Just like in a sarcastic song from the Carpathians foot. No matter how hard we toil to promote national values, it will never be too much. No matter how hard we try for the integration of the Romanian specificity into the cultural worldwide circuit, our attempt will never be too high.

The effort to reveal our inner image to the world - real, genuine, unalloyed– must never cease. Words, words, words… our beautiful words. Shapes without any substance. Except those declarative intentions, made public anywhere and anytime, no one does anything to stop the imitation bluntly and preserve what we have original and beautiful. On the contrary, the senior government officials, outstanding personalities of the Romanian administration and culture foster the worst imitations. The servility to everything we get from abroad - especially from the West - has become a feature of the high society.

The humble attitude in front of the cocky foreigners with pockets full of euro has become almost a fashion. The servility of our officials made them imitate with suspicious haste, everything that happens beyond the boundaries of the country: behavior,

6

Originality or imitation?

language, tastes, fashion, culture, morality. Everything is copied. We peep through the keyhole to our neighbors and imitate whatever we think it would make us smarter and more interesting. Our present is less and less original. As for the future, I do not dare to look at it. We live, struggle, and die in a huge kitsch. There is nothing original deep inside.

Counterfeiting, imitation are whipping our minds, thoughts and souls. They sully our language. Have you noticed how many barbaric words have invaded the Romanian language in the last decade? Some TV channels are organizing ridiculous and horrible contests where young people are working hard to imitate Michael Jackson or Elvis Presley or Madonna. Everything is terribly funny. A sinister monkey business. Just like a cheap show, led by a mighty queen: Stupidity. In the showroom of a famous theater in Bucharest is a gaudy poster that advertises for the great, unique, unrivaled show, „More than Dallas.“ Why not „More than Urlati“? Or „than Mizil?

Wouldn’t there be any events to write about? Wouldn’t we know how to say it? Yes we would, but the imitation is already deep inside our spirit and has led to profound changes. Our sense of humor has been altered. If the famous Tanase woke up today with his biting verb, with his bitter irony, there would be a pinch of hope shining on our street, too. Look folks, the aggressive signboards of the new stores, shops, grocery stores.

And try to descry the huge words written on the frontispiece, in the sweet Romanian language,: BIT TRADE KONECT dealer, EPSON PRINTERS, COMPUTERLAND, EUROTRADING, HEWLETT PACKARD, KOSMETICS, CORSARIO MANGO, mini market etc. etc.. What world are we living in? What history are we living? What is happening with us? Have we all gone crazy? Is that the way we want to join the European Union? Ladies and gentlemen, who are ruling this country, do not forget that Europe needs an authentic and original Romania not a surrogate. Not by imitating Europe, we will bring it closer to us, but by keeping the verticality of our language, culture and traditions. Servility triggers pity, not respect. I have been reading in the newspapers that prestigious Romanian economists suggest the Romanian economy to follow the Swedish model, or the Japanese model, or the French one. Theories are clashing, the experts have divided themselves into groups that excommunicate each other, reform sticks in the mud. The crisis we are going through is devastating. The common man is waiting for a miracle. Has anybody asked the Swedish, what model they adopted, when they had to adopt one? What about the Japanese? When are we going to get rid of the bad habit of imitation once for all?

God bless Romania and its language!

Traducere de Cosmina Stroescu

Florin Munteanu

OPINII Romania – corpul calos dintre emisfera stanga (Occident) si emisfera dreapta (Orient)

La inceput a fost... CUVANTUL, iar cuvantul s-a intrupat in materie. La inceput doar in Sori si Planete. Apoi, pe una din planete a aparut un fenoment ciudat, pe care azi il numim Viata. Bacterii si alge, plante, pesti, animale si pasari si, doar intr-un tarziu, Oameni. Fiinte ciudate, inzestrate cu ratiune si suflet, ce au reusit sa se dezvolte intr-atat incat sa numere, sa construiasca masini, sa inteleaga o lume mare, infinit mai mare decat lumea din jur, dar si una extrem de mica, chiar de nevazut in acest spatio-timp... Aceste fiinte s-au adunat, formand grupuri, apoi natiuni, fiecare cu un anumit specific, cu un anume rost. Printre acestea ne numaram si noi, romanii. Ingeniosi, priceputi in toate, initiati inca de la Zamolxe, purtam pecetea unui neam despre care se spune de mult: sunt cei mai „viteji dintre traci“, dar incapabili

„sa se adune“, fapt pentru care „nu vor fi niciodata puternici” (Herodot). Aflati intrun perpetuu inceput si rareori putandu-se mandri cu o finalizare majora, romanii par sa nu isi gaseasca drumul. Bantuie intre Orient si Occident, intre poezie si profit, de parca ar vrea sa ilustreze cele spuse in filmul „A 25-a ora“, cu Anthony Quinn si Virna Lisi. Copiind prea repede modele exterioare, arzand la fel de repede etape impuse de istorie si mai putin dorite, romanul ar trebui sa se „trezeasca”, sa-si inteleaga menirea in cadrul procesului actual de gloablizare si sa „isi croiasca” propria soarta. Avem antreprenori! Avem si o noua tinta eudopeana: o societate a Cunoasterii.

Ne-ar prinde bine insa o Viziune, un model care sa ni se potriveasca de data asta cu adevarat! Poate ca ne va inspira parabola corpului calos.

Asa cum se stie si prin intuitia initiatilor (~anul 600 e.n.), dar si prin studiile ce au condus la premiul Nobel in neurologie (Roger Sperry, 1981), creierul nostru are doua emisfere cerebrale distincte, cu functiuni bine determinate si complementare.

Emisfera stanga este locul in care se desfasoara gandirea logica, dimensiunea noastra rationala, ce opereaza logic cu „fragmente“ din Realitate: cuvinte, imagini, ganduri...

Emisfera dreapta este locul in care se petrec procese legate de trairi holiste, emotii, de o dimensiune artistica, fenomenologica, ...cea de dincolo de cuvinte. In emisfera stanga exista „eticheta“, cuvantul ca suma de sunete, semne grafice... In emisfera dreapta se afla starea, semnificatia, sensul, intelesul, noima... Intre cele doua emisfere se afla o zona de maxima importanta redusa ca volum - dar care defineste insasi personalitatea Omului in ansamblul sau: Corpul Calos. Un manunchi de fibre ce leaga cele doua emisfere, dand intregului dimensiuni noi... De calitatea de mediator intre Cuvant si Semnificatie sta si calitatea de a Intelege, specifica doar Omului iluminat.

Il citam mereu pe Alexandru Caragea: Omenirea are O menire... Altfel spus, la scara globala, Omenirea este o noua entitate/unitate ce se dezvolta pe o Planeta Vie: Gaia. GAIA are si ea doua „emisfere”,

caci asa cum spunea Pitagora: „Totul in Natura este asemenea, in toate punctele ei” - azi ii spunem autosimilaritate si este o proprietate fractala. Intr-o abordare metaforica, Emisfera stanga a planetei poate fi vazuta ca dimensiune Occidentala, cantonata intr-o cultura discontinua, materiala, structurala..., in timp ce emisfera dreapta, Orientala, este tributara unei culturi holiste, metafizice, emotionale... Filozofiile „Americana“ si „Tibetana“ ar putea fi vazute ca doua „etichete“ pentru doua principii diferite care, printr-o compunere smerita poate duce Omul DINCOLO...

Intre Orient si Occident, intre emisfera stanga si cea dreapta se afla un teritoriu special ce poate da SENS intregului!

Este taramul armonizarii, ajustarii... este „corpul calos“ al Planetei GAIA... Este un fel de „buric“ al Planetei, un punct de contact cu lumea transcendenta, cu INTELEGEREA... Este mediatorul, conectorul dintre Occident si Orient in spiritul unui OM inaltat, induhovnicit, iluminat, initiat!

Intamplator sau nu, noi, romanii, stam pe acest teritoriu. Nu trebuie sa ne comparam

cu altii si sa imitam! Daca am intelege si mai ales accepta acest fapt, am putea fi Puntea de echilibru dintre Orient si Occident, o punte esentiala azi in turbulenta ce a cuprins planeta. Am putea defini si conduce programe in care nu doar sa imitam „succesul” material din Vest sau sa tanjim la intelepciunea din Est, caci chiar avem americani autentici si tibetani autentici cu care putem colabora (cred ca planeta nu are nevoie de occidentali „second hand” sau de tibetani cu diploma de bioterapeut)... Sigur are nevoie de oameni care sa poata intelege atat orientul cat si occidentul si sa gaseasca adevarata legatura intre Om si Natura, intre lumea exterioara si Sine si care sa poata comunica Lumii, sa poata trezii constiinta lumii, sa poata indragosti lumea de o alta VIATA, de o alta dimensiune...

Este, in fond, sansa de supravietuire a Omului. Asa cum evolueaza azi, umanitatea se va auto-distruge repede si fara niciun dubiu. Este nevoie de o VIZIUNE catre alta LUME, caci, asa cum spunea Parintele Staniloae: „Omenirea de azi este epuizata teologic“...

Romania - the corpus callosum between the left hemisphere (West) and the right hemisphere (East) In the beginning was... the Word and the Word became flesh and made his dwelling among us. At first there were only the Stars and Planets. Then, a strange phenomenon appeared on one of the planets and that is called Life today. Bacteria and algae, plants, fish, animals and birds, and only later on, People. Strange beings endowed with reason and soul, who have progressed so much that they built machines, came to understand a huge world, an infinitely larger one than the world around us, as well as a very small one, even invisible in this space-time ... These beings came together to form groups, and nations, each one with a specific and certain purpose. And there we are, among these nations: the Romanians. Ingenious, very skilled, initiated even since Zamolxe’s time, bear the mark of a nation which, from ancient times was known to be „the bravest of the Thracians,“ but unable „to join together“ and therefore they „will never be strong ‘(Herodotus) On a perpetual beginning, and rarely being able to boast with a major accomplishment, Romanians seem not to find their way. They have been swaying between East and West, between poetry and profit, as if to illustrate what was said in the film „25th Hour“, with Anthony Quinn and Virna Lisi. Copying the external models too quickly, skipping the development stages imposed by history, Romanians should „wake up“ and become aware of their part in the current process of globalization and „make” their own destiny. We have entrepreneurs! And we also have a new European target: a society of knowledge. It would be nice to have a vision, a model that would really fit us this time! Maybe the parable of corpus callosum will inspire us.

As it is already known, due to the initiates’ intuition (~ year 600 AD) and the studies that have been awarded with the Nobel Prize in neuroscience (Roger Sperry, 1981), our brain has two distinct cerebral hemispheres, with clearly defined and complementary functions. The left hemisphere is where logical thinking takes place, the rational process that operates logically with „pieces“ of reality: words, images, thoughts... the right hemisphere is where processes about holistic experiences occur, emotions, the artistic dimension, the phenomenological one... beyond words. In the left hemisphere we have the „label“, the word as a sum of

sounds, of graphic signs ... in the right hemisphere there is the mood, the meaning, the point , the significance ... Right between the two hemispheres there is an point of utmost importance – a small band - which defines man’s personality as a whole : the corpus callosum. A bundle of fibers connecting the two hemispheres, giving new dimensions to the whole... Closely connected to the quality of mediator between word and meaning is also the quality to understand, which is specific to the enlightened man.

On a global scale, humanity is a new entity that is developing on a Living Planet: Gaia. GAIA also has two „sides“, for as Pythagoras said: „Everything in Nature is alike, in all respects“ - today we call it auto-similarity and is a fractal property. From a metaphorical approach, the left hemisphere of the planet can be seen as the Western part, stuck in a discontinuous, material, structural culture ... while the right hemisphere, Oriental, stands for a holistic, metaphysical, emotional culture... the „American“ and „Tibetan“ philosophy could be seen as two „labels“ for two different principles, that through a perfect blend, may take the humble man BEYOND. Between East and West, between the left and right hemisphere is a special band that can give meaning to all! It is the realm of harmonization, adjustment ...it is „corpus callosum“ of Planet GAIA ... It is a kind of „belly“ of the planet, a point of contact with the transcendent world, with understanding ... It is the mediator, the connector between West and East of a spiritual, enlightened, initiated man! We don’t have to compare ourselves with others and imitate them. If we could understand and accept this thing, we could be the balance point between East and West, an essential point in these troubled days. We can create and manage programs that not only imitate the financial „success“ of the Western civilizations. We don’t need to long for the wisdom of the East, because we really have native Americans and native Tibetans that we can work with (I think that the planet does not need „second hand’ Western or Tibetans with a diploma in biotherapy) ... Of course we need people who can understand both East and West and find the real link between man and nature, between himself and the outside world and who can

share his knowledge to the World, who can awaken the world conscience, who could make people fall in love with another life, another dimension ... It is, after all, the Man’s chance of survival. The way humanity evolves today will quickly and undoubtedly lead to self-destruction. We need a vision of another world because, as Father Staniloae said: „Humanity today is theologically drained“... (Traducere de Cosmina Stroescu)

7

EVENIMENT

S

corpions i-au zguduit pe romani pentru ultima oara!

Sorin Sararu, Project Events

Rockerii de la Scorpions s-au tinut de cuvant si i-au zguduit pe romani ca un uragan! Asa promiteau cu o zi inainte de concert, la conferinta de presa… si asa au si facut! Timp de aproximativ 2 ore, nemtii de la Scorpions i-au zguduit la propriu pe cei peste 20 000 de oameni adunati la Zone Arena! Pe 9 iunie, peste 20.000 de fani ai muzicii rock au fredonat extaziati hituri precum „Wind Of Change“ sau „Rock You Like A Hurricane“... Fanii i-au intalnit in carne si oase pe artistii ce au scris pagini intregi de istorie in ultimele 4 decenii!

Dupa o ploaie torentiala, norii de pe cerul Bucurestilor s-au imprastiat si au facut loc vantului schimbarii, care avea sa fie adus in Romania de catre celebrii rockeri de la Scorpions! Cei mai temerari dintre spectatori au lasat umbrelele acasa si au ajuns la Zone Arena in jurul orelor 16.00, pentru a-si rezerva cele mai bune locuri in fata scenei. Pe la orele 18.00, show-ul a fost deschis de catre Christian Becker & Avenue si Trooper. The Scorpions au fost punctuali si au urcat pe scena putin peste orele 20.00, fiind aclamati si ovationati de catre public, inca de la primii pasi pe scena. Rockerii nu s-au dezmintit, au fost intr-o forma de zile mari si au aratat ca dupa aproape 50 de ani de cariera suna la fel ca in tinerete si inca pot sustine un show intreg, live, plin de energie si grandoare!

Zguduiti la propriu de catre nemti si muzica lor, oamenii aflati in public au aclamat si ovationat pe tot parcursul concertului. Romanii au fost atat de extaziati, incat s-au inregistrat si cateva cazuri usoare de lesin, acestia fiind repede pusi pe picioare de catre vigilentele echipe de prim ajutor situate la fata locului. Un spectacol de sine statator a fost momentul in care tobosarul Kottac si-a aratat maiestria in a manui betele pe tobele care erau imprimate cu numele sau!

Kottac si-a scris numele nu doar pe tobe, ci si pe piept, aratand lumii cat este de mandru de numele sau! Acesta a ramas la bustul gol si a oferit, impreuna cu colegii de trupa, amintiri de neuitat. Au vorbit in limba romana, au cantat impreuna cu publicul „Happy Birthday!“ pentru sunetistul echipei, au fluturat pe scena steagul Romaniei si au aruncat catre public betele de la toba si alte suevniruri, pe care fanii care le-au prins le vor pastra cu sfintenie, drept marturie a ultimei intalniri cu legendarii Scorpions!

Peste 110 decibeli si sute de mii de watti au transformat concertul de adio al celebrilor rockeri intr-unul de neuitat!

Trupa Scorpions a aratat de ce au rezistat atata timp in fruntea rock-ului mondial, unind varste, ideologii, rase si culturi!

Bogati si saraci, romani si straini, tineri si batrani, toti s-au bucurat de aceasta sarbatoare, de fapt de o ultima sarbatoare oferita de catre celebrii rockeri. „A fost grozav! Sunt cei mai tari rockeri din toate timpurile! Am crescut pe muzica lor si ii admir enorm!“ a spus, dupa concert, un spectator incantat.

Concertul Scorpions a fost organizat de Project Events!

8

ACTUALITATE ele mai scumpe apartamente scoase la vanzare in acest an

C

Alba in contextul regionalizarii Alin Tomus

Subiectul regionalizarii este atat de amplu dezbatut de cateva saptamani, incat ai senzatia ca Romania nu are acum alte probleme si e absolut necesar sa discutam despre asta, fiindu-ne deja rezolvate o multitudine de alte probleme socio-economice. Dincolo de aspectele de can-can, dincolo de inflamarile fara rost pe baze etnice, dincolo de aspectul politic al chestiunii, pe care nu-l comentez in niciun fel, e necesar sa facem distinctie intre oportunitatea demersului si justetea sa, distinctie care ar plasa aceasta discutie despre reorganizarea administrativa a Romaniei intr-o zona a dialogului rational. Daca este sa luam drept punct de reper tendinta europeana, este clar ca Romania are nevoie de o reasezare regionala pe principii clare, care sa faca acest mecanism mai functional si mai aproape de realitatile lumii in care traim, insa tare ma tem ca, in stilul manelist in care ne manifestam – totul la prima mana, tip petarda in urma careia ramane doar fum si zgomot – vom face praf o idee necesara si buna in fondul sau. Regionalizarea, ca principiu functional, organizata pe baza unui specific economic, care sa inglobeze nevoia de crestere economica a zonei cu specificul local, regionalizarea, ca principiu al descentralizarii, este si trebuie sa fie un scop de atins pentru Romania urmatorilor 10 ani.

Transilvania, prin specificul sau, prin bogatia resurselor sale, prin modelul de dezvoltare economica pe care l-a propus contextului romanesc, va fi, cred, principalul beneficiar al acestei reorganizari, mai ales daca ea va fi facuta serios si nu superficial. Judete precum Cluj, Bihor, Mures, Sibiu vor avea, in cadrul unei euroregiuni, un destin economic as zice interesant dupa 2015. In tot acest context, se tem unii, judetele mici vor avea de suferit, vor fi cenusaresele unui sistem care nu mai are rabdare cu cei mai putin inzestrati si poate ca pe undeva temerea e justificata. Alba, un judet infiintat in 1968, are o sumedenie de probleme, platind tribut unor zone candva industrializate, platind tribut unor zone miniere, care se zbat intre saracie si speranta, dar un judet care incearca prin proiecte de infrastructura, prin exploatarea potentialului istoric si turistic, sa se transforme intr-un colt de potentiala regiune, cu specificul si binecuvantarile ei. Judetul Alba, in contextul regionalizarii, are sansa sa, mai ales daca cine trebuie intelege cum si unde sa ne plasam, daca cine trebuie renunta la orgoliul de a crede ca aici trebuie sa fie centrul unei regiuni. Pentru mine, cel care se uita la manifestarea asta de forta si apoi de orgoliu, conteaza mai degraba cat de functionala e o constructie, nu ce pozitie ocupam in acest mecanism si cred ca aceasta zona poate arata mai bine daca va fi inclusa intr-o regiune care, in sens larg, sa dea posibilitatea zilelor Transilvaniei sa apara dincolo de orgolii, separatisme sau false temeri ca nu vom mai fi un stat unitar.

Alba Iulia cu minunile sale, aceasta legenda vie a neamului romanesc, are coltul sau sub soare in orice organizare, pentru ca oamenii de aici au tarie de caracter, determinare si stiu ca putem sa ne smulgem odata din zecile de greutati pe care le avem.

Regionalizarea poate fi un semnal de speranta daca-l tratam cu responsabilitate, daca nu va fi din nou un motiv de bulversare a tuturor, o ocazie de experiment nefericit pe marginea unui popor satul de experimente, de generatii de sacrificiu si de sperante desarte. Oricum, perioada ce vine e de urmarit, caci cei 22 de ani trecuti de la evenimentele din 1989 isi vor face simtita prezenta. Vine vremea deconturilor si nu putini vor fi cei care vor avea de platit.

Romania e la o rascruce importanta, asa ca de aceasta data veti da dovada de responsabilitate, dragi orchestratori ai viitorului regional.

www.imobiliare.ro, cel mai mare portal imobiliar la nivel national, prezinta topul celor mai scumpe apartamente scoase la vanzare in acest an.

Dupa trei ani de criza imobiliara, oferta rezidentiala de pe portal cuprinde 105 apartamente al caror pret exprimat in euro depaseste sau este egal cu 500.000 de euro. La acestea, se adauga 820 de case si vile pentru care proprietarii cer cel putin jumatate de milion de euro. Pretul pe metru patrat pentru acest segment de proprietati poate atinge chiar si 8.000 de euro, in conditiile in care Indicele imobiliare.ro pentru luna mai a inregistrat valoarea de 1.189 pentru apartamentele scoase la vanzare in Bucuresti. 92% dintre apartamente, respectiv 76% dintre casele si vilele de lux sunt concentrate in Capitala sau localitatile din imediata apropiere. Intr-un top al oraselor cu cele mai scumpe proprietati rezidentiale, Bucurestiul este secundat de Brasov.

Top cele mai scumpe apartamente Primul loc in clasamentul celor mai scumpe apartamente este ocupat de o locuinta de lux cu o suprafata de 240 mp utili, cu patru camere si terasa, situata etajul sase (ultimul) intr-un imobil din zona Herastrau finalizat in 2008. Fiecare camera are baia proprie. In plus, apartamentul este dotat cu sauna si sala de fitness. In pret sunt incluse si doua locuri de parcare la subsolul imobilului. Pentru aceast apartament, proprietarul cere 1.900.000 euro.

Locul doi este ocupat de un alt apartament cu patru camere situat in cartierul Primaverii, care este scos la vanzare pentru un pret de 1.500.000 de euro.

Locuinta este noua, imobilul fiind finalizat chiar in acest an, se afla la etajul 1 si are o suprafata utila de 230 mp. Pe langa cele patru camere, dispune de o bucatarie, trei bai si doua terase. Inedit este faptul ca apartamentul dispune de trei sisteme diferite de incalzire: prin pardoseala, ventiloconvectoare, respectiv instalatia de climatizare, care poate fi setata pe cald sau rece.

Locul trei revine tot unui apartament nou, an constructie 2006, din zona Kiseleff – Charles de Gaule. Apartamentul a fost scos la vanzare in martie anul curent pentru 1.000.000 de euro. Locuinta este compusa din patru camere, trei bai, o bucatarie si trei terase. Apartamentul se afla la etajul 1 intr-un bloc cu 4 etaje. Locuinta are o suprafata utila de 177 mp. Blocul are paza asigurata si dispune de centrala proprie si sistem de ventilatie.

Locul patru este ocupat de un apartament cu trei camere din complexul rezidential In City, zona Vitan Mall, pentru care proprietarul cere 950.000 de

euro. Apartamentul se afla la etajul 15 si este compus din trei camere, trei bai, bucatarie si doua balcoane plus terasa de 30 mp.

Pe locul cinci in topul celor mai scumpe apartamente scoase la vanzare in acest an se afla un penthouse din zona Domenii. Apartamentul care are o suprafata utila de 350 mp se compune din cinci camere, bucatarie, doua bai si o terasa. Accesul la liftul care deserveste imobilul de cinci etaje se face direct din apartament. Pretul pentru care este scoasa pe piata aceasta proprietate se ridica la 900.000 de euro.

Cele mai scumpe apartamente din tara Unul dintre cele mai scumpe apartamente din Brasov are un pret afisat la vanzare de 750.000 de euro. Locuinta este situata intr-o cladire istorica din centrul orasului, cu vedere la Turnul Sfatului si Biserica Neagra. Are noua camere, trei bucatarii, trei bai si o suprafata utila de 400 mp, la care se adauga o mansarda cu aceeasi suprafata. Suprafata, dar si amplasamentul permit amenajarea proprietatii ca mini-hotel sau pensiune.

Desi diferenta fata de Capitala este considerabila, apartamente scumpe exista si la Constanta.

Cu 399.000 de euro poate fi cumparat un apartament de 300 mp cu sase camere situat la etajul trei intr-un imobil cu sase nivele, construit in 2008 in zona Faleza Nord. Apartamentul are doua livinguri,

4 dormitoare, 4 bai, o bucatarie, 8 dressing-uri si doua terase de 14 mp fiecare.

In Cluj-Napoca, cu 380.000 de euro poate fi achizitionat un apartament cu o suprafata utila de 240 mp, compus din sase camere, doua bucatarii, trei bai si o terasa. Apartamentul se afla intr-o cladire istorica din centrul orasului, iar in pretul de vanzare este inclus un garaj si doua locuri de parcare.

Ceva mai ieftin este un apartament cu o suprafata comparabila, 260 mp, din centrul Timisoarei, foarte aproape de piata Unirii, pentru care proprietarul cere 350.000 de euro. Locuinta are cinci camere, doua bucatarii, doua bai si doua balcoane inchise. Apartamentul se intinde pe tot etajul, iar structura sa permite divizarea sa in doua, fiecare cu intrare separata.

Despre imobiliare.ro: Lansat in mai 2000, www.imobiliare.ro este primul si cel mai accesat portal imobiliar din Romania.

Portalul a depasit de curand pragul de 22.000 de vizitatori unici pe zi si cuprinde cea mai mare baza de oferte din toate categoriile imobiliare la nivel national.

9

REGIONAL Reorganizare administrativa ori haos programat?!

Raul Dancuta

De cateva zile incoace, urmaresc atent si, oarecum, incremenit, fluxurile de stiri referitoare la Grecia.

Constat cum aceasta tara sta sa se prabuseasca sub incapacitatea propriei administratii. SUA, la randul ei, se zbate la un pas de dezastrul financiar, avand insa grija sa-si conserve puterea militara. Euro sta sa pice, dolarul, sa cada, criza sa revina, iar noi ne pregatim de... reorganizare administrativa.

Spun unii ca astfel, prin reorganizare, coruptia va muri, banii europeni vor veni, iar dezvoltarea va fi garantata! Exceptional! Ar trebui sa ne bucuram cu totii de vizionara propunere a administratiei de la Bucuresti.

Dar noi – „Nu si Nu!“... Nu vrem regiuni, vrem judete, nu vrem voievodate, vrem tot judete, nu vrem cnezate - sau ce-or mai fi - ci vrem aceleasi si aceleasi judete. Sa fie de vina naturala rezistenta la schimbare sau la reforma, cum ar spune locatarii palatelor de pe langa Dambovita bucuresteana? Dar iata ca si unii reprezentanti ai cetatenilor romani de etnie maghiara, dispusi sa voteze orice primeau la plic, se revolta. Cica vor un judet, regiune sau ce-o

10

fi. numai a lor, care sa se cheme „Tinutul Secuiesc“.

Avand ceva timp la dispozitie, de cand studentii si-au facut de cap si au absolvit, arunc si eu o privire pe planurile de reorganizare administrativa.

Ma scuzati: pe „planul maghiaresc“, ca ala romanesc lipseste de la dosar. Insa ni se promite ca expertii de partid si de stat stau zi si noapte sa ticluiasca planul... Oricum, „indrumarea superioara“ a fost data.

Asadar, ar urma sa avem 8 judete, mari si rotofeie, formate exact pe scheletul (ca atat a mai ramas) Agentiilor de Dezvoltare Regionala.

Acum stau eu stramb si incerc sa ma gandesc drept: pai cand or face astia marea restructurare, cand inca legi intregi isi asteapta normele de aplicare, cand inca nu avem implementata o lege a educatiei nationale, cand modificarea Constitutiei a trecut de la dezbatere la scandal, iar politistii se pregatesc sa „dea navala“ la sediile agentiilor specializate in plasarea somerilor? Dar, probabil, astea or fi probleme minore, iar marea reimpartire administrativa, fara plan, e ceva major!

Ma gandesc, insa, ce economie bugetara va fi aceea cand va trebui sa unifici 5-6 administratii locale in cateva luni (stiti, chestiile alea minore, carat dosare, arhivare, predare-primire, mutare dintr-un loc in altul, „hai la mine“, „ba nu, ca la tine“, proteste, greve, „hai sa fiu eu sef“, „ba nu, ca eu vreau asta“, probleme pe care administratia romaneasca de ieri si de azi le-a rezolvat intotdeauna cu precizie si profesionalism). Mai ramane

lamurirea lui badea Gheorghe si a coanei Filofteia ca deplasarea lor la viitoarea resedinta de judet, cale de vreo 200-300 de km, pentru un act pe care competenta primarie nu poate sa li-l mai dea, inseamna reforma.

In rest, toate sunt bune. Vara a venit.

Autostrazile se construiesc ca de la sine. Trenurile inca stau pe sine. TVA-ul e nemiscat. Pensionarii si-au facut AMR-ul (termen folosit de militarii recruti pentru numararea zilelor ce le-au mai ramas de stat in armata n.a.) pana la campania electorala in timpul careia vor avea marite pensiile, bugetarii - cat mai au pana la indexarea lefurilor - iar clientela politica, cat mai are de stat pe functiile caldute obtinute cu atata sarg prin latrat aiurea in campanii electorale. Mai raman antreprenorii care... Oare au mai ramas?

In loc de concluzii, cateva intrebari: Oare nu ar fi fost mai bine ca, inainte ca decidentul sa faca o atare propunere cu termen scadent in cateva saptamani, sa vada daca e in stare sa-si puna in „opera“ dorinta?

Oare nu ar trebui intrebat si cetateanul contribuabil daca vrea o astfel de reimpartire? Nu de alta, dar el PLATESTE! Oare chiar trebuie creata discordie nationala pentru ca un partid sa ramana la guvernare, dar „sa se dea“ in opozitie, pentru a aborda viitoarele alegeri de pe pozitiile ce ii convin?

Oare chiar parem noi, romanii, niste prosti, care pot fi luati la misto de catre o clasa politica incapabila sa-si selectioneze profesionistii din noianul de carieristi si profitori?

Cateva constatari impertinente Pana in prezent administratiile locale (judetene) s-au dovedit mai eficiente la atras fonduri europene decat admnistratia centrala. In momentul de fata exista Consilii Regionale, constituite la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare, care pot accesa fonduri europene pentru dezvoltarea intregii regiuni, iar costurile cu functionarea acestora sunt... nule.

ISTORIE „Tinutul Secuiesc“ – realitate sau mitologie?

Cantonati intr-o regiune relativ redusa ca suprafata (actualele judete Harghita, Covasna si o mica parte din Mures), secuii au reusit sa dea stravechiului pamant romanesc aspectul unui teritoriu eminamente unguresc, in primul rand din cauza maselor compacte locuind un teritoriu restrans si, in al doilea rand, din cauza limbii maghiare, pe care ei si-au insusit-o inca din vremuri stravechi. Pe intreaga intindere a Romaniei se aflau, in 1930, la data recensamantului, aproape 500.000 de secui, mai exact 496.184. Pe fondul maghiarizarii (de buna voie ori fortate, deja conteaza prea putin!), numarul secuilor a fost intr-o scadere vertiginoasa. Din anul 1977, la recensaminte, secuii figureaza din nou ca nationalitate de sine statatoare. Doar 532 de persoane s-au declarat, la recensamantul din 2002, drept secui, fata de 831 persoane la recensamantul din 1992.

Primii colonisti pe care coroana unguara i-a fixat in partile rasaritene si sud-estice ale Transilvaniei au fost secuii. Asezarea lor a avut un scop bine determinat: acela de a pazi granitele rasaritene ale teritoriului stapanit de unguri, impotriva pecenegilor si cumanilor, popoare care stapaneau tarile de pe versantul rasaritean al Carpatilor si care isi intindeau de multe ori stapanirea si asupra regiunilor transilvanene de dincolo de Carpati. Date precise asupra colonizarii secuilor nu exista; ceea ce s-a putut stabili cu precizie este doar faptul ca ei i-au precedat pe colonistii germanii. In regiunile secuiesti de azi este foarte probabil ca ei au fost adusi pe la sfarsitul sec. al XI-lea sau la inceputul sec. al XII-lea, primii colonisti germani fiind mentionati intre anii 1141 – 1161.

Horatiu Serb

din estul Transilvaniei. Aceiasi opinenti indeparteaza, insa, afirmatia categorica a cronicarilor cu privire la anterioritatea romanilor, atat fata de unguri, cat si de secui, afirmatie care este exprimata in termeni categorici de vechile documente ungare. Am citat acest caz spre a scoate in evidenta, o data mai mult, pasiunea de care dau dovada unii intelectuali unguri, cand scriu si comenteaza istoria Transilvaniei.

Cine sunt si de unde vin?

Un grup de istorici unguri s-au ridicat impotriva acestei teorii privitoare la originea secuilor, afirmand ca secuii nu sunt mai putin unguri decat ungurii propriuzisi, si ca „ei au fost transplantati din tara muma ca pazitori ai frontierelor din rasarit“. Teoria colonizarii secuilor in marginea rasariteana a Ardealului este sustinuta de multi istorici, care nu admit teoria hunica a originii lor. Nu toti istoricii insa, sunt de accord cu originea maghiara a secuilor. Zeci de teorii au fost lansate pentru luminarea misterului care invaluie obarsia secuilor, fara ca totusi vreuna sa fi putut rezista criticii istorice. Un calugar englez din secolul al XVII-lea ii socotea pe secui drept o ramura a scitilor, adusa in Transilvania de huni. Istoricii Hunfálvy Pál si Gyula Pauler sustin originea lor maghiara. Karol Szabó vede in ei pe urmasii cabarilor din spita kazarilor. Ladislau Réthy afirma ca secuii ar fi o ramura a pecenegilor, Iosif Thúry ii considera huno-avari si in fine, J. Karácsonyi, dupa ce a crezut ca secuii sunt urmasii bulgarilor, intr-o prima varianta, a renegat prima sa optiune, afirmand ca secuii ar fi urmasii directi ai gepizilor, popor de neam germanic, si asta, probabil pentru a arunca o punte intre germanism si maghiarism, deci un substrat politic intr-o problema care ar trebui sa fie dominata numai de perspectiva stiintifica.

Indiferent insa de originea secuilor, ceea ce este astazi precis este faptul ca, inainte de a se fi fixat in

regiunile limitrofe ale Transilvaniei, secuii se gaseau in alte parti ale Ungariei, documentele mentionandu-i atat in regiunea nordica a Ungariei, cat si in alte tinuturi ale aceleeasi tari, in toate ocaziile ei fiind amintiti drept aparatori de castre si de burguri. „Secuii, dupa cum afirma G. PopaLisseanu, unul dintre cercetatorii romani de seama ai problemei secuiesti, sunt in acea epoca mai putin un trib decat o profesiune: servientes regis, servitorii regelui“. Inceputurile acestor aparatori de profesie, mercenari cu asezari proprii, obtinute in schimbul serviciilor prestate, secuii constituind o „clasa sociala“, iar nu un popor. Prin evolutia normala, aceste elemente colonizate in mijlocul romanilor (de la care, subliniem, ei au imprumutat si alfabetul) ar fi trebuit sa fie inglobate de masa autohtona, prin asimilare. S-a petrecut insa fenomenul contrar: masa bastinasa a disparut aproape in intregime, elementul colonizat devenind dominant in asa numita „regiune secuiasca“ din cele

trei zone marginale: Harghita, Covasna si o portiune din judetul Mures. Ca au fost romani in regiunile locuite azi de secui, ne-o spune cronica lui Simonis de Kéza, ne-o spun actele vechi unguresti care pomenesc de cnezatele romanilor din mijlocul secuimii, ne-o spun toate statisticile efectuate in cursul vremurilor...

Secuii - urmasii hunilor?

Intr-o prima opiniune, sustinuta de toti cronicarii unguri din vechime si reinviata in timpurile din urma de istoricul Bálint Hóman, secuii ar fi urmasii hunilor, recte ai celor 3.000 de huni care nu l-au urmat in Scitia, pe Csaba, fiul lui Attila. Acesti 3.000 de huni ar fi asteptat undeva in masivul carpatic, timp de sase secole, sosirea rudelor lor de sange, ungurii, ajutandu-i chiar la cucerirea Panoniei (?!). „Dupa cucerirea impreuna a Panoniei, au primit (secuii n.m.) o parte din tara, totusi nu in campia Panoniei, ci au trait aceeasi soarta VECINI IN MUNTI CU BLACHII, cu care s-au amestecat si de la care se spune ca au imprumutat alfabetul“. Citatul este din Gesta Hungarorum al lui Simonis de Kéza, preot la curtea lui Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) care s-a inspirit, dupa cum afirma istoricii moderni unguri, din Gesta Hungarorum din epoca lui Ladislau cel Sfant, care a domnit la sfarsitul veacului al XI-lea. Fapt curios: din aceste cronici, istoricii unguri imprumuta numai traditia hunica a originii secuilor, pentru a dovedi caracterul autohton al enclavei

Grupul de Presa

1 - 31 iulie 2011

Columnists Dr. Dan Matei Agathon

Founded by Ioan Sorin Rosu

Tiparit in 10.000 de exemplare gratuite

rosu@b-a.ro

ISSN: 1841-4583

General Manager Dr. Vlad Hogea

Theodor Sperantia nr. 14 Sector 3, Bucuresti Tel.: 320.70.70 www.b-a.ro The publication is a member of BRAT and has been audited from 1.01.2006 since 3.09.2010

hogea@mediabloc.eu Tel.: 0742.303.623

Analyst Prof. univ. dr.

Mircea Cosea cosea@b-a.ro

agathon@b-a.ro

Olimpian Ungherea ungherea@b-a.ro

Dr. Florin Munteanu

Cezar Ioan cezar@b-a.ro

Editors Horatiu Serb serb@mediabloc.eu

munteanu@b-a.ro

Alin Tomus

Senior Editors Marius C. Romascanu

Sorina Bruj

romascanu@mediabloc.eu

Daniel Negut negut@b-a.ro

Raul Dancuta

Editorial Secretary Raluca Iosifidis raluca@b-a.ro

Care edition Claudia Daniliuc

Advertising Department Tel.: 0722.400.055

Printing House United Print

claudia@b-a.ro

021/345.52.12 office@unitedprint.ro

Translation Cosmina Stroescu

Distribution Spin Media

Layout & DTP Omni Press & Design

www.opd.ro – arta@opd.ro

www.spinmedia.ro, office@spinmedia.ro

Dank Media Tel.: 0744.559.348, office@dankmedia.ro

Green Tree Advertising Tel.: 0733.683.460, alintomus@gmail.com

11