Business_Adviser_nr_62

by ed r e Pow

2 T r. 6 RA N I aB I a V r o l b ate .r Anu w.b-a e mem alit u i t w t c w blica ea Pu a d ta

ist ltan Revconsu si

L

itoralul economic romanesc

Corina Martin: „Razboiul plajelor este o afacere de zeci de milioane de euro!“

Alin Burcea: „Litoralul bulgaresc are anumite avantaje fata de cel romanesc“

Silviu Prigoana: „Trebuie pus accent pe partea de distractie“

Mircea Cosea

CUM IE{IM DIN CRIZA GLOBALA? este intr-o permanenta schimbare de 10.000 de ani ceea ce inseamna ca cincizeci sau chiar o suta de ani nu reprezinta o pierdere de timp. Avem datoria fata de poporul chinez sa-i deschidem cinci ferestre spre viitor. Prima fereastra este cea a alimentatiei. Ne propunem ca in viitorii zece ani orice chinez sa se hraneasca bine si sanatos. A doua fereastra este cea a educatiei. In maximum douazeci si cinci de ani vom elimina analfabetismul, iar in cincizeci de ani vom deveni centrul mondial al cercetarii si inovarii prin dezvoltarea studiilor universitare, academice si de cercetare stiintifica in cele mai moderne domenii ale stiintei si tehnicii. A treia fereastra este cea a culturii. Pana la sfarsitul secolului XXI vom transforma China in cel mai important centru cultural al lumii, nu numai prin stimularea relatiilor interculturale, dar si prin construirea celor mai moderne spatii si locase culturale. A patra fereastra pe care o vom deschide este cea a banilor. In cincizeci de ani, China va deveni cea mai importanta putere economica si financiara a lumii. A cincea fereastra este cea militara. Nu o dorim deschisa, dar este necesara. Pana la mijlocul secolului XXI China va fi cea mai mare putere militara a lumii. Nu exista nimic si nimeni care ne poate impiedica sa deschidem aceste ferestre“, a incheiat vicepresedintele.

Obiectivele, pe care, poetic, vicepresedintele le numea ferestre, s-au deschis aproape toate mai inainte de termenul prevazut. China a rezolvat problema alimentatiei, a facut progrese imense in domeniul educatiei, culturii si cercetarii stiintifice, a devenit a doua putere economica a lumii si principalul actor in solutionarea problemelor financia-

Valeriu Zgonea: „Pacat de bucataria traditionala romaneasca!“

2-3

Dan Matei Agathon:

U 6

De la Marea Poarta la Marele Zid

Cand erau la ananghie in propria lor tara, domnitorii nostri se duceau la Marea Poarta, pentru a cere sprijin si pentru a-si reconfirma puterea fata de propriii supusi. Dupa Marea Poarta, conducatorii nostri s-au mai dus si pe la Kremlin, apoi pe la Casa Alba sau pe la Comisia Europeana. Acum, cand sunt la ananghie in propria lor tara, guvernantii nostri se duc si la Marele Zid, spre a cere sprijin si pentru a-si recapata increderea propriilor cetateni. Nu este de mirare si nici de condamnat. Tara noastra a avut si are probleme pe care nu si le poate si nu va putea niciodata sa si le rezolve singura. Am avut si vom avea intotdeauna nevoie de sprijin extern chiar daca, in unele cazuri, nu am stiut cum sa-l obtinem. Unul dintre aceste cazuri imi pare a fi recenta vizita in Republica Populara Chineza a delegatiei guvernamentale romane condusa de insusi domnul prim ministru al Romaniei. Pentru a fi mai explicit, am sa incep prin a prezenta un episod din propria mea experienta in relatiile romano-chineze. In 1994, am avut sansa sa fiu primit de unul dintre vicepresedintii de atunci al Republicii Populare Chineze.

Nu am putut uita acea discutie si pot sa o redau din memorie aproape cuvant cu cuvant. „Avem obiective importante“, mi-a spus vicepresedintele, „dar oamenii inteleg cateodata extrem de greu necesitatea schimbarii si noi am hotarat ca pentru aceasta este nevoie de timp. China

re ale actualei crize mondiale. Inca nu este prima putere militara a lumii, dar nici mult nu mai are.

Am realizat ca am avut o intalnire nu cu o persoana, fie ea cat de inalta in ierarhia institutionala, ci cu mentalitatea chineza in stare pura. O mentalitate pe care am perceput-o ca fiind cladita pe trei stalpi de rezistenta: rabdarea, chibzuinta, increderea in fortele proprii.

Cred ca orice vizita oficiala in Republica Populara Chineza ar fi trebuit sa fie pregatita prin intelegerea acestei mentalitati. Cred ca orice incercare de stimulare a interesului investitorilor chinezi fata de economia romaneasca ar fi trebuit sa reflecte respectul si acceptul acestei mentalitati prin ridicarea parteneriatului la nivelul principiilor si valorilor acestei mentalitati. Nu cred ca, in cazul investitorilor chinezi este necesar sa ne pregatim cu brosuri statistice despre Romania, nici cu ladite cu vin de Cotnari si nici macar cu toasturi despre traditionala prietenie dintre poprul roman si marele popor chinez. Cred ca trebuiau rezolvate cateva lucruri care aratau chinezilor ca suntem capabili sa le fim parteneri de mentalitate, seriozitate si determinare. Iata pe care le consider importante: existenta unui ambasador roman la Beijing (de aproximativ zece luni, Romania nu are ambasador); prezentarea unei strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung si a conceptiei guvernamentale privind parteneriatul investitional cu China in context european si mondial; existenta in delegatia oficiala a unor firme private importante si solide si nu a unor firme de apartament aflate in stare de lichidare sau urmarite de ANAF, asa dupa cum este cazul actualei delegatii.

n pas important pentru reglementarea jocurilor online

4

Camil Rogulski:

R

omania nu are un stil propriu in arhitectura

12

Nicolae-Paul Mihail:

E

ugen Barbu, dincolo de masina de scris

11 acerea T satelor 7 Olimpian Ungherea:

Alin Tomus:

4 S and performanta C nu e doar chimbarea paradigmelor

Marius C. Romascanu:

un accident Horatiu Serb:

O

noua taxa: clawback

5 12

(

INITIATIVA Horatiu Serb

,

L

Daniel Negut

Litoralul Marii Negre reprezinta o zona de importanta majora pentru turismul din Romania.

Primele stabilimente apar inca de la sfarsitul secolului XIX si sunt rodul unor actiuni particulare. Cele mai ample lucrari de amenajare, cu individualizarea statiunilor turistice, se realizeaza dupa anii 1960-1970. Dupa 1989, evolutia statiunilor de pe litoralul nostru a fost, de fapt, o involutie, turismul romanesc pierzand teren an de an in fata turismului in afara tarii. Mamaia, Vama Veche si mai putin Costinesti au ramas singurele asezari de pe litoral unde se poate vorbi de turism in adevaratul sens al cuvantului.

Acum, catre sfarsitului sezonului estival, incercam sa prezentam o evolutie a litoralului romanesc, de la aparitia primelor statiuni si pana la momentul actual, cu referinte in principal la cele mai cautate statiuni de la malul marii. Nu ne-am propus sa facem un studiu comparativ cu litoralul Bulgariei sau al Greciei si nicio discutie despre raportul calitate - pret care, stim cu totii, nu exista la modul in care il dorim.

Unul din punctele forte ale turismului in Romania il constituie litoralul Marii Negre, zona cu vocatie turistica deosebita, conferita in egala masura de situarea sa geografica si de profilul cultural-istoric al regiunii. Din punct de vedere al valorificarii turistice, exceptand zonele din Delta Dunarii, litoralul romanesc este amenajat si exploatat in scopuri turistice doar pe o distanta de circa 82 km, de la Capul Midia si pana la frontiera cu Bulgaria.

Costinesti Aparitia in anul 1949 a primei tabere destinate pionierilor a insemnat debutul statiunii Costinesti.

Dupa 10 ani a fost inaugurata tabara internationala a studentilor, ca urmare a colaborarii Asociatiei Studentilor din Romania cu Uniunea Internationala a Studentilor. Astfel lua fiinta capitala vacantelor estivale ale tineretului. In anii ’60 are loc o dezvoltare rapida a statiunii, datorita numarului din ce in ce mai mare de turisti. Se deschid cantine, se da in folosinta Complexul Sanatorial, se construiesc vilele de tip bungalow, campingul de 1.000 de locuri, casutele de vacanta. In 1971 sunt terminate Teatrul de Vara si Clubul Central. In 1976 se construieste Hotelul Forum, iar in 1986 - Vilele Amiral. La inceputul anilor ’90, statiunea putea gazdui peste 60.000 de tineri. Multitudinea spatiilor verzi dau statiunii un farmec aparte. Dupa 1990, numarul posibilitatilor de agrement a crescut, la fel ca si serviciile turistice tot mai diversificate. Atat comuna, cat si statiunea Costinesti s-au aflat, la sfarsitul anilor ’90, intr-o permanenta dezvoltare, existand premize ca acestea sa devina foarte importante pentru viata economica si pentru turismul Romaniei. Din pacate, inceputul anilor 2000 a dus la o decadere a serviciilor si o manelizare toatala a statiunii, Costinesti pierzand teren in detrimentul altor zone turistice de pe litoralul romanesc. Serviciile, de o calitate indoielnica, si transformarea statiunii intr-o mare discoteca, cu muzica de proasta calitate, a alungat vechii clienti, care veneau de ani de zile in statiunea studenteasca.

Mamaia Mamaia a aparut din necesitatea ca orasul Constanta sa aiba o plaja moderna, tinand cont ca fosta plaja („La Vii“) devenise impracticabila, odata cu construirea, din 1899, a noului port maritim. Intemeietorul Mamaiei se considera a fi prof. Ion Banescu, primar al Constantei, sub a carui conducere, din 1905, se amenajeaza primele spatii turistice, pe cordonul de nisip dintre Mare si Siutghiol. Inaugurarea oficiala a

2

itoralul economic romanesc

statiunii a avut loc la 22 august 1906. Totusi, amenajarile se reduceau doar la doua pavilioane terminate, cu cate un foisor, dispunand fiecare de 56 de cabine, precum si 80 de gherete mobile (45 pentru barbati si 35 pentru femei). O cale ferata facea legatura dintre Constanta si Mamaia, in timp de... o ora si jumatate.

In 1906 au sosit la Mamaia peste 45.000 turisti numar considerabil pentru acea vreme. In perioada interbelica, se realizeaza constructii importante, precum: Hotelul Rex, Vila Albatros (azi hotel), Cazinoul, Casa Barcilor (in prezent dezafectata), „Castelul“ Regal, 35 de vile. Vechile pavilioane au disparut in 1920, in urma unui incendiu. In 1939, statiunea a fost frecventata de 110.506 turisti. Totusi, nici in acea perioada, Mamaia nu era cea de azi... Nu se putea vorbi de un ansamblu coerent de dotari turistice (hoteluri, vile, restaurante, cluburi etc.), ci numai de amenajari razlete. Hotararea Partidului Muncitoresc Roman de a transforma litoralul romanesc intr-o salba de statiuni balneoclimaterice ultramoderne s-a materializat, la Mamaia, prin constructii inimaginabile in tara noastra pana atunci, care au facut din aceasta statiune „perla Litoralului“, vizitata de sute de mii de turisti din toate colturile lumii. In 1956 se construieste Hotel Bucuresti, apoi restaurantul sau, iar in 1958 se amenajeaza Hotel Albatros si Restaurantul-Bar Cazino.

Anii „de forta“ sunt 1959-1962, cand se construieste soseaua, iar in lungul plajei se inalta un „paranisip“ din beton, placat cu calcar. Acum iau nastere Hotelurile Modern, Palas, Central, Pelican, Tomis, Midia, Histria. Dar cel mai impresionant este ansamblul emblematic al Hotelurilor Aurora, Meridian, Doina, Flora, Victoria (cu restaurantele lor), cu o arhitectura somptuoasa, ce releva maretia acelor timpuri.

Acestor cinci hoteluri inalte li se adauga altele, mai mici (Neptun, Ovidiu, Select, Dacia, Pescarus, Delfin, Lotus, Dunarea, Delta, Sulina) si Restaurantul Sirena. La intrarea in statiune, vegheaza doua hoteluri pe verticala - Parc si Perla. Chiar si azi, turistul venit la Mamaia poate admira betoanele colorate si coridoarele vitrate ale acestui complex sobru si fascinant.

Dar realizarile nu se opresc aici. In 1963 se da in folosinta cladirea Teatrului de Vara, in care se vor tine an de an festivaluri de neuitat, iar din 1967 isi incepe emisiunile nu mai putin celebrul post „Radio-Vacanta“. Alte ansambluri hoteliere isi fac aparitia: Siret, Bicaz, Dorna (in nord), Astoria, Metropol, Mercur, Minerva, Venus, Apollo, Jupiter, Junona (in partea centrala), apoi Hotelurile National, Patria, Unirea, precum si Hotelurile Riviera si Majestic. Se amenajeaza Barul Melody, Cherhanaua, Bowlingul, iar in extremitatea sudica (spre Constanta), se construieste Satul de Vacanta - o re-

marcabila opera arhitectonica in stil popular romanesc. Anii ’70-’80 continua opera marilor creatii, prin amenajarea substantiala a nordului Mamaiei, unde se inalta hotelurile Caraiman, Alcor, Vega, Amiral, Ambasador, Savoy, Lido, cu arhitectura mai complicata decat cele din sud, vrand sa simuleze un „Miami Beach“ romanesc. De asemeni, apar pe harta statiunii, restaurantele Orient, Vatra, Hanul Piratilor; discoteca Sunquest; vilele-bungalow din nord. Atmosfera generala a anilor ’70 era dominata de refrene ale unor formatii de prestigiu, ce se auzeau de la tonomate sau de la radio (ABBA, Boney M., Arabesque, Eruption etc.), ca sa nu mai vorbim de solistii si formatiile ce cantau „pe viu“ la restaurante, baruri, discoteci. De asemeni, o caracteristica era numarul mare de turisti straini, care erau foarte multumiti de serviciile oferite.

Dupa 1989, Mamaia si-a continuat existenta, mai intai printr-un regres specific tranzitiei la economia de piata, insa de cativa ani se vad imbunatatiri substantiale si noi amenajari (unele din ele, totusi, neincadrate intr-un plan de sistematizare si, de aceea, discordante in peisaj). S-au modernizat numeroase hoteluri (Perla, Flora, Majestic, Bucuresti-Iaki etc.); au aparut altele noi (Mamaia, Scandinavia, Bavaria etc.). S-a diversificat extrem de mult reteaua comerciala, iar posibilitatile de agrement sunt mai numeroase ca oricand. Se remarca „Aqua-Magic“, iar ceea ce e profund original si captivant este telecabina construita in 2004, ce permite survolarea partii de sud si centrale a Mamaiei. De asemenea, amatorii de sporturi nautice si de zbor

Comparand litoralul romanesc de acum si cum era inainte de 1989, nu se poate trage o singura concluzie, pentru ca sunt aspecte pozitive si mai putin pozitive atat atunci, cat si acum. Pe de o parte, inainte de 1989 pe litoralul romanesc vedeai mai degraba turisti straini, decat romani, turisti straini pe care acum i-am cam pierdut. Insa – pe de alta parte – Mamaia nu era sub nici o forma ceea ce este astazi. Cel putin in ultimii 11 ani, Mamaia s-a transformat foarte mult si este nu numai prima statiune a litoralului romanesc, ci este chiar statiunea numarul unu in turismul nostru, in general vorbind, in acest moment, care tinde din ce in ce mai mult sa capete toate standardele urmarite atunci cand analizam o statiune turistica la un nivel, sa spunem, de talie internationala. De ce afirm acest lucru? Pentru ca in Mamaia gasim foarte mult agrement, iar o statiune nu inseamna numai capacitate hoteliera, ci si agrement. La capacitate hoteliera stam destul de bine, avem foarte multe hoteluri, avem un numar mare de locuri de cazare pe litoral.

Insa, din pacate, nu toate statiunile noastre de pe litoral au agrement si posibilitati de distractie. Ori, daca ne intoarcem cu 21 de ani in urma, imi amintesc faptul ca toate restaurantele de pe litoral erau intr-adevar pline, seara de seara, dar nu erau oricum, ci aveau formatii care cantau live, iar la unele dintre restaurante era chiar complicat sa gasesti un loc liber! Sunt si aspecte legate de plaje, care cred ca erau mai bine sistematizate atunci, deoarece acum, din pacate, ne luptam de vreo cinci ani, in fiecare an de fapt, in ceea ce noi numim un „razboi al plajelor”.

Este o „afacere” de zeci de milioane, daca nu sute de milioane de euro, care afecteaza litoralul in mod negativ.

Daca vorbim de serviciile hoteliere, nu putem spune ca nu am evoluat. Sunt din ce in ce mai multe unitati de cazare moderne, cu piscine, SPA-uri si alte facilitati, avem si primul „resort all-inclusive” pe litoral. Cu toate acestea, daca-mi amintesc eu bine, gradul de satisfactie al clientilor parca era mai mare in urma cu 21 de ani, decat acum!

Cu privire la promovarea litoralului, sunt si aici probleme, pentru ca nu suntem multumiti de ceea ce face ministerul de resort. Si vorbesc nu doar despre actuala echipa ministeriala, ci in general de ultimii 20 de ani. In privinta infrastructurii, nu am fost in stare in 21 de ani sa finalizam o autostrada, iar pe CFR tin minte ca - inainte de 1989, cand mergeam eu la facultate - se ajungea mai repede cu trenul pe ruta Bucuresti - Constanta, decat acum!

CORINA MARTIN – presedinte Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT)

pot sa-si satisfaca cu succes pasiunile in aceasta statiune. Astfel, Mamaia, cu toate ca este o statiune foarte scumpa (comparabila cu statiunile de lux din alte tari) si „de fite“ ramane cel mai important loc de pe litoralul romanesc.

Vama Veche Vama Veche ocupa un loc special si diferit in peisajul turismului pe litoralul Marii Negre. Acest sat era cunoscut, pana la sfarsitul anilor 1990, ca fiind o mica asezare de pescari, cu o plaja putin frecventata de catre turisti, fiind preferata indeosebi de catre nudisti. In ultimii zece ani, insa, localitatea a cunoscut un aflux puternic de turisti, schimbandu-si complet vechea infatisare prin aparitia de constructii si spatii comerciale noi. Aceasta evolutie a adus multe critici din partea unor vechi cunoscatori ai localitatii care deplang pierderea vechiului farmec a acestui fost catun pescaresc, linistit si boem. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care a luat fiinta miscarea „Salvati Vama Veche“. Aici se desfasoara anual, incepand din anul 2003, festivalul de muzica rock numit Stufstock. Aproape de tarm se vedea, pana anii trecuti, epava unei foste nave africane esuate in anii ‘60, aceasta epava fiind una din atractiile localitatii. Bastion al nonconformismului si al muzicii rock, Vama Veche a suferit in ultimii ani un proces de transformare intr-o statiune convetionala.

Au inflorit spatii comerciale care-si desfasoara activitatea mai mult sau mai putin in legalitate, preturile au crescut excesiv fiind comparate la ora actuala cu Mamaia, calitatea serviciilor este proasta, dar faptul ca Vama Veche este pe trend face ca numarul turistilor sa creasca de la an la an. Credem ca Vama Veche merita un un studiu separat despre transformarile petrecute in ultimii douazeci de ani in acest loc.

S.a.m.d.

Celelalte statiuni de pe litoralul romanesc sunt aproape inexistente in peisajul turistic de la noi din tara. Eforie Nord si Sud, fostele „statiuni sindicaliste“ sunt aproape goale; Neptun si Olimp, altadata perlele litoralului romanesc, abia au cativa clienti; Jupiter, Venus, Saturn, Cap Aurora arata deplorabil, cladirile stau sa se darame si serviciile sunt pe masura. Navodari, care, in anii ’80, avea cea mai mare tabara de copii din Europa, abia daca mai aduna o mana de oameni. Ceva-ceva se mai misca in Constanta, Mangalia si satul 2 Mai... Din pacate, ca in titlul unei carti a profesorului Mircea Cosea: „Prea tarziu. Prea putin. Prea incet“...

REACTII ,

Daca ar fi sa comparam litoralul romanesc din vremea lui Ceausescu cu cel din aceste vremuri, in primul rand ies in evidenta preturile, care acum sunt mai mari. Una dintre cauze este si aceea ca, in acea perioada, preturile erau subventionate de catre stat si accesibile pentru majoritatea populatiei. Insa, este evident ca, astazi, serviciile oferite sunt net superioare celor din perioada respectiva.

Cu toate acestea, inca „suferim“ la capitolul „servicii“, ceea ce face ca si numarul de turisti straini sa scada astazi – din pacate - aproape la zero, fata de acum 30 de ani. Care sunt motivele? Preturile mari, raportate la lipsa agrementului si la serviciile proaste, in anumite locatii.

Iar imaginea litoralului romanesc a fost stricata de calitatea plajelor, de cainii vagabonzi, muzica tare pe terase, de calitatea proasta a plajelor. Este adevarat ca nu trebuie sa generalizam! Insa, nu trebuie nici sa neglijam faptul ca litoralul bulgaresc are anumite avantaje fata de cel romanesc, iar turistii tind sa mearga acolo. Nu trebuie decat sa arunci o privire si-ti dai seama ca, la bulgari, hotelurile sunt constructii noi, pe cand, la noi, sunt - in general – cam aceleasi care erau si in „epoca“ Ceausescu. Pe litoralul bulgaresc sunt hoteluri de 4 si 5 stele, majoritatea cu piscine (chiar cu cate doua piscine la un hotel), in vreme ce, la noi, sunt hoteluri de doua si de trei stele! Si sa nu uitam acea problema a ser-

viciilor de tip „all inclusive“, care abunda la bulgari, iar la noi nu prea exista.

Nu in ultimul rand – ca sa inchei comparatia cu vecinii nostri – bulgarii au preturi mai mici decat noi, la acelasi tip de servicii oferite! Si-atunci, unde vreti sa mearga turistul, la noi sau la ei?

Pentru relansarea reala a turismului pe litoralul romanesc, ar trebui sa avem hoteluri mai noi, mai bune, mai ieftine, precum si preturi - in general - mai mici. Iar ceea ce se intampla acum pe litoralul nostru, cu acest destul de infloritor „turism de week-end“ la mijloc de sezon, nu este in niciun caz o salvare, pentru ca – dupa parerea mea este o forma de turism care nu trebuie incurajata.

ALIN BURCEA (fost secretar de Stat in Ministerul Turismului) Litoralul romanesc a evoluat in unele privinte mai bine, in altele, mai rau! A evoluat in mai bine din punct de vedere al structurilor hoteliere, au fost mai multe hoteluri renovate, s-au imbunatatit serviciile. Si poate ca primul pas a fost facut in 2001, in statiunea Mamaia, cand ministrul Turismului era Dan Matei Agathon, iar Radu Mazare a devenit primarul Constantei. Statiunea Mamaia a fost prima modernizata, insa, din pacate, a fost singurul caz, pentru ca nu au urmat planuri si pentru alte statiuni. O alta parte buna este ca sunt oferte multe pe litoral acum, iar romanii stiu ca au programe speciale si oferte speciale, mai ales in extrasezon.

Partea rea este ca, din pacate, sunt multe hoteluri la care serviciile lasa de dorit. Este un cerc vicios, pentru ca proprietarii de hoteluri nu-si pot permite sa

angajeze full-time personal. Aici, personalul este sezonier si nu poate fi „trainuit“, nu poate fi perfectionat prin cursuri specifice. Un alt aspect negativ este acela ca a scazut dramatic numarul de turisti straini, aproape de zero, daca raportam procentual la numarul total.

Daca vin aproximativ un milion de turisti pe litoralul romanesc, strainii nu-s mai mult de zece mii, in conditiile in care in anii ’70 – ’80 veneau sute de mii de turisti staini.

In acest moment, litoralul nostru este un litoral al antagonismului, pentru ca sunt doua categorii de romani care vin aici. Marea majoritate merg pentru ca e foarte ieftin - e cel mai ieftin litoral care se poate achizitiona de la noi, mai ieftin decat cel bulgaresc, dar nu de aceeasi calitate. Pe litoralul romanesc gasesti oferte la doua stele, cu mic dejun, chiar la trei stele, la 550 lei de familie pe saptamana! Este adevarat ca si conditiile sunt mai modeste, cu un mic dejun mai modest, dar sunt oferte in lunile iunie si septembrie intre 500 si 1.000 lei pe saptamana, de familie, la hotel de doua stele si sunt multi romani care nu-si permit mai mult. Mai avem si programe, cum ar fi „Litoralul pentru toti“, cu preturi modeste.

Pe de alta parte exista categoria „premium“, de turisti romani cu bani, care se simt ca facand parte dintr-un „club“, pentru ca sunt vazuti la hotelurile de cinci stele din Mamaia, mai multi la un loc, din diverse medii de afaceri. Iar hotelurile de 4 si de 5 stele sunt chiar bune, la noi.

TRAIAN BADULESCU (fost ofiter de presa - ANAT) In 21 de ani de capitalism salbatic si de cumetrie, pe litoralul romanesc investitiile n-au fost nici macar la jumatate din asteptari, cu exceptia statiunii Mamaia, care arata cat de cat altfel fata de celelalte. Aici au fost cateva investitii, statiunea arata cat de cat bine si nu intamplator afluxul de turisti este mai mare pe toata perioada de sezon

estival. Dar, in rest, doar o investitie in Venus, foarte recenta, de un an sau doi.

O investitie venita foarte tarziu. Asa ca nu putem sa ne declaram multumiti de starea litoralului romanesc.

Apoi, in 21 de ani nu am fost in stare sa facem autostrada Bucuresti Mangalia. Inca ne chinuim acum, in plin sezon, si e o aglomeratie nebuna de la Cernavoda, catre Mangalia. Si sa nu uitam un lucru, care s-a scris in multe ziare si reviste de specialitate: plaja romaneasca pierde anual nu mai stiu exact

cati centimetri si nimeni dintre autoritatile statului nu ia masuri. Riscam ca, in 20 de ani, sa nu mai avem plaja! Si atunci intreb si eu: putem vorbi de investitii de civilizatie pe litoralul romanesc? Nu! Ne bazam pe ceea ce ne-a lasat vechiul regim si - pe ici, pe colo - au fost cateva realizari.

In ceea ce priveste specializarea pe care personalul din turism o are, este si ea undeva departe de standardele europene. Bucatarii buni au plecat care pe unde au putut, iar noi continuam sa ramanem cu supararea ca dam bani si nu ne simtim bine la mare! Concluzionand, consider ca litoralul romanesc are preturi foarte mari in comparatie cu alte state si n-am fost in stare nici macar sa avem meniuri si pachete de ultra all inclusiv. Au fost cateva incercari palide, mai sunt si in prezent, dar care nu aduc nimic spectaculos si nu intampator am avut aflux sau record de turisti numai de week-end. Nu putem sa dam nici macar calificativul minim litoralului romanesc.

Nu putem spune decat ca este in regres – o palida copie a trecutului.

DUMITRU PELICAN (PC) Litoralul romanesc a avut o perioada de stagnare dupa anul 1990, cand conditiile nu au mai fost in pas cu modernizarea europeana. Dupa anul 2000, a fost o crestere, precum si o privatizare, in perioada 2002 - 2003, cand s-a inregistrat o trecere din zona publica, in zona privata, a majoritatii produselor hoteliere din zona litoralului. Astazi, din pacate, dupa recesiune, litoralul romanesc se afla intr-o situatie foarte proasta. Statul nu stimuleaza cu nimic, taxele si impozitele sunt foarte mari, nu exista un brand de tara care sa fie impus si sa functioneze (a fost un brand de tara

doar pentru alegerile prezidentiale), iar mass-media prezinta ceea ce hotelierii numesc „vacanta de weekend“, dar asta nu defineste produsele din turismul romanesc. „Vacanta de week-end“ nu reprezinta piata, pentru ca nimeni nu poate sa-si faca un business pentru vineri, sambata si duminica, timp de 3 luni pe an, cat tine sezonul.

Din pacate pentru noi, nici nu stim sa negociem la Uniunea Europeana, pentru a cere derogari de la Directivele europene, astfel incat sa fim competitivi, si nici nu stim sa ne fixam target-ul pentru care vrem sa facem serviciul de turism pe litoral - pentru cei care au peste media veniturilor din Europa si vor lux, ori pentru cei mai putin pretentiosi.

Turismul inseamna si hotelarie, dar si restaurant, iar - din punct de vedere al restaurantului – la noi este un dezastru.

Romania este una dintre cele mai slabe tari, cand e vorba de mancare. Pacat de bucataria traditionala romaneasca! Noi, in afara de cartofi prajiti cu carne si salate de toate neamurile, oferim foarte rar produse specific romanesti. Noi nu stimulam prezenta bucatariei traditionale! Si nici statul nu face nimic in acest sens. Angajatorul ar trebui sa beneficieze de anumite deduceri si facilitati.

Este o tristete ca un milion de romani se duc anual, foarte ieftin, in zona litoralu-

lui bulgaresc, pentru ca standardele romanesti de calitate sunt sub orice critica si exista o hartuire constanta a institutiilor statului, care sunt politizate, la adresa celor care au un business pe litoral.

VALERIU ZGONEA (PSD) Litoralul nostru a evoluat contradictoriu dupa 1989, ca multe alte lucruri in Romania! Evident ca, pe vremea lui Ceausescu, era o tristete si o saracie ingrozitoare. Pe-atunci, litoralul era un loc in care – teoretic – oamenii trebuiau sa se bucure de soare, sa se odihneasca, sa se relaxeze, dar, in realitate, nu faceau altceva decat sa-si prelungeasca grijile, frustrarile si preocuparile de-acasa. Imi amintesc, insa, ca pentru tineri era un pic mai bine, pentru ca era un loc in care

„caii scapau din frau“, ca sa spun asa, astfel ca puteau face lucruri pe care, probabil, nu le puteau face acasa, sub ochii vigilenti ai parintilor. Altfel, era tristete! Ce s-a intamplat dupa 1990 a fost, fara indoiala, o dezvoltare fara capatai, fara o conceptie clara. Au fost foarte multi oameni de afaceri care au dorit sa intre in acest business fara sa aiba habar despre ce este vorba. Atunci cand au fost privatizate hoteluri pe nimic, le-au luat si nu au investit nimic.

Au trecut ani in care ruina a persistat, dupa care au inceput sa le dea mai departe, ca sa scape de ele!

Va marturisesc ca mie nu-mi place litoralul romanesc, cu cateva mici exceptii. Zona care imi place, cat de cat, este 2 Mai si – daca va spun asta – veti intelege ca nu-mi place, in general, ceea ce se intampla acum pe litoral. De asemenea, imi mai place zona Portita.

Iar ceea ce se intampla acum in statiunile mari mi se pare de prost gust si este evident ca pierdem in competitia cu zone mai apropiate de noi, din pacate!

SEVER VOINESCU (PDL) Despre litoralul romanesc se pot spune atat lucruri frumoase, cat si mai putin placute. Cred ca s-a lucrat putin haotic in acest plan si - fata de ceea ce a fost inainte de 1989 - litoralul arata bine doar in unele locuri, iar in altele este jalnic. Anul trecut am petrecut o saptamana la Neptun si trebuie sa va spun ca am fost total dezamagita de aceasta statiune care, intr-o perioada, avea glorie!

De asemenea, este pacat ca statiuni precum Venus, 2 Mai sau Vama Veche nu

sunt ingrijite corespunzator. Si este pacat, pentru ca – de pilda - Venus are o plaja minunata, este o statiune mai micuta si ar putea fi mai „calda“, in vreme ce 2 Mai si-a pierdut farmecul de odinioara si acum nu mai are nimic specific, iar Vama Veche nu mai este ceea ce a fost!

Din punctul meu de vedere, ar fi trebuit sa avem o conceptie unitara despre genul pe care dorim sa-l promovam, ar fi trebuit sa avem statiuni care sa fie distincte, iar fiecare sa aiba ceva specific. De altfel, pe vremuri, asa au si fost concepute si asa ar fi fost frumos sa ramana. Pe litoral, Mamaia ar fi singura statiune care arata acceptabil, dar si aici semnalez un lucru ce nu-mi place, faptul ca s-au construit blocuri peste blocuri, si de locuit si de „vacanta“.

S-a argumentat ca si in alte statiuni celebre din lume exista locatii care au regim de locuinte permanente si ca acest lucru nu ar fi un impediment. Se poate sa fie si asa, insa Mamaia este o statiune micuta si nu mi se pare a fi solutia cea mai fericita sa umpli cu blocuri o fasie de pamant. Dar acest lucru se remarca si in alte statiuni. Pe de alta parte, plajele au fost concesionate sau inchiriate (nu stiu ce forma s-a folosit) tot asa, haotic, iar rezultatul este ca nu prea avem plaje corespunzator ingrijite, asa cum sunt plajele din alte tari din lume. Cred ca goana aceasta nebuna numai si numai dupa un profit imediat nu este cel mai potrivit lucru.

Fara o strategie pe termen lung si fara o conceptie unitara, nu se va ajunge la un rezultat bun pentru litoralul romanesc, unde – acum - in afara de turismul de week-end – nu se mai intampla nimic important.

MARIANA CAMPEANU (PNL) Nu sunt specialist in turism, dar am fost pe litoral si in trecut, si in ultima perioada si pot sa spun ca litoralul romanesc este pe un trend ascendent!

Acolo s-au facut lucruri bune, frumoase, dar - fata de alte tari – nu avem, de pilda, o sosea de coasta. Aceasta ar trebui facuta, ca sa uneasca toate statiunile

pe partea de coasta! Asa cum este la Nisa, peste tot, si cred ca ar fi interesant si la noi... Pe de alta parte, trebuie pus mai mare accent pe partea de distractie, pe partea de entertainment, care nu stiu in ce masura se discuta la noi, dar lumea vine la mare (ca si la munte) in primul rand pentru distractie, nu ca sa doarma si sa manance. Oamenii au acasa mancare si somn, nu cauta asta pe litoral, ci vor distractie! Din punctul de vedere al accesului rapid pe litoral, se va termina la un moment dat si ultimul tronson de autostrada si nu va mai fi o problema. In privinta turistilor straini, ei vin cu avionul si exista un aeroport international la Kogalniceanu, deci, iar, nu ar fi probleme. Strainii nu aterizeaza la Cluj si de acolo sa vina la mare cu masina! Cine vine pe litoralul romanesc, vine direct pe Kogalniceanu.

Daca vorbim despre asa-numita „amenintare“ a litoralului bulgaresc, aceasta este o falsa impresie! Este adevarat ca s-a investit foarte mult pe acel litoral, sunt si foarte multe hoteluri, sunt si firme mari de turism international care au investit acolo, a investit mult si statul bulgar, iar acum sunt falimentari. Acum, acele hoteluri au mari probleme financiare, in zonele de agrement de pe litoralul bulgaresc!

SILVIU PRIGOANA (PDL)

3

EDITORIAL

U Dan Matei Agathon

Tot ce vrei sa stii despre vin

n pas important pentru reglementarea jocurilor online

Aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 246/2010 arata ca mediul de afaceri poate dovedi cu argumente ce masuri de reglementare sunt necesare pentru o buna functionare a jocurilor online, pentru ca

statul roman sa nu mai piarda anual 100 milioane de euro din impozitarea jocurilor online desfasurate de firme inregistrate in afara tarii. Acum insa, legea solicita, in sfarsit, ca firmele de profil sa fie obligate sa se inregistreze in Romania. In felul acesta, autoritatile pot impune respectarea obligatiilor fiscale normale pe care le suporta orice activitate economica si care pot preveni, de asemenea, actiunile de spalare de bani. Ce a facut de fapt Alianta Confederatiilor Patronale din Romania, prin declaratiile sale publice? A ajutat statul roman sa constientizeze faptul ca este in interesul lui sa colecteze bani la buget si sa reduca gaurile din economia neagra. Pentru ca jocurile online operate din afara Romaniei nu sunt nimic altceva decat economie neagra, sa nu ne ferim sa o spunem. Atata vreme cat opereaza in Romania, dar nu platesc nimic la buget, nu inseamna acest lucru evaziune fiscala?

Lucrurile insa nu se opresc aici. Fara implementarea cat mai rapida a normelor aprobate recent de Guvern, inclusiv prin desemnarea modalitatii de desfasurare a monitorizarii jocurilor de noroc online, litera legii va ramane moarta, iar situatia actuala, in care bugetul statului pierde bani, va con-

tinua. In lipsa serviciului de monitorizare si raportare, legislatia nu poate fi pusa in aplicare, iar firmele de jocuri online vor continua sa isi desfasoare activitatea fara sa plateasca nimic la bugetul de stat. Nici filosofia fiscala, asa cum este ea gandita in prezent prin impozitarea castigurilor jucatorilor, nu este corecta, pentru ca, practic, nu poate fi aplicata. Mult mai buna ar fi solutia unei impozitari anuale, care sa-i dea garantia statului ca ajunge in mod real sa colecteze impozitele prevazute. Altfel, statul se simte bine cu impozite pe hartie, din care nu ajunge insa sa vada mai nimic la buget pentru ca modalitatea de aplicare este imposibila.

Ar mai exista si problema publicitatii agresive a firmelor de jocuri de noroc online neautorizate in Romania, lucru care contravine, de fapt, legii. Lipsa de implicare a autoritatilor in a stopa aceasta publicitate ilegala va stimula dorinta jucatorilor romani de a gasi caile de accesare tot a firmelor din afara tarii si de a le evita pe cele din Romania, spre paguba bugetului de stat, bineinteles. Asa incat vom continua sa fim atenti si sa sprijinim statul in a-si exercita functiunile, pentru ca suntem convinsi ca numai un mediu de afaceri corect reglementat este in beneficiul Romaniei.

Alin Tomus

Schimbarea paradigmelor

Lumea se schimba si se schimba prin mari framantari sociale, economice si politice. Oamenii isi cauta calea intr-o epoca in care tot ceea ce stiam despre organizarea socio-economica a lumii nu mai are forta pe care o avea in urma cu 20 de ani. La caderea comunismului in aceasta parte de lume, capitalismul avea sa fie in constiinta multora dintre noi solutia perfecta si poate ca atunci chiar asa si era. Acum, insa, lumea se afla intr-o criza atat de profunda, incat uneori pare ca nu exista un sistem care sa-l inlocuiasca pe cel care se scufunda indiscutabil.

Oamenii nu au fost niciodata atat de interconectati, atat de multi si nici atat de singuri, oamenii nu au fost niciodata atat de constienti de necesitatea schimbarii organizarii lumii din jurul nostru, noi niciodata parca nu am fost atat de aproape de schimbarea violenta a paradigmelor.

Am crezut atat de mult in puterea clasei de mijloc, cea care era coloana vertebrala a unei economii capitaliste. Ne aflam in pragul recunoasterii unui adevar trist, acela ca banii se transfera de la clasa de mijloc la cei pe care ii numim, generic, bogati, societatile ramanand astfel fara motorul care le-a adus macar iluzia bunastarii. Am crezut atat de mult in dreptul nostru de a exploata resursele naturale fara o proiectie adecvata a impactului asupra viitorului, incat consumismul se

4

prabuseste sub propria greutate. Am crezut atat de mult in stat, ca pazitor al banilor nostri, incat am uitat ca, in primul rand, statul este aparatorul unui set de reguli menite sa creeze cetateanului sau iluzia ca, macar in fata legii, suntem egali. In rest, constienti sau nu in natura nu exista egalitate, leul nu poate fi egal cu gazela, oamenii nu sunt egali nici intre ei, nici in fata mortii...

Am esuat crezand ca statul e o insiruire de pusculite si nu un set de principii in stare sa organizeze in mod subtil mentalul colectiv. Capitalismul cu framantarile lui isi vede sfarsitul, spre profitul celor putini si suferinta celor multi, cum de fapt a fost de la inceputul organizarii statale.

Se spune ca etapa prin care trecem este necesara pentru consolidarea unui viitor in care baza evolutiei noastre ca umanitate sa fie in conformitate cu schimbarile pe care tot noi le-am produs, fiind oarecum incapabili sa le facem fata la acest moment. Depasirea crizei profunde prin care trece omul si societatea in care traieste va aduce cu sine schimbarea paradigmei sociale, a raportului intre individ si stat, schimbarea paradigmei energetice si, nu in ultimul rand, al paradigmei religioase. Fara aceste schimbari si repozitionari ideologice, lumea asa cum o stim noi se afla in proximitatea unui conflict armat. Cat va mai tine aceasta stare de criza, cand vom trai zorii unei reasezari, este greu de spus in acest moment si din aceasta pozitie, insa clar este faptul ca suntem contemporani cu mari transformari.

In ceea ce priveste Europa de Est, URSS-ul va reprinde contur pe fondul necesitatii crearii unui spatiu economic care sa faca fata noilor cerinte, iar, din punct de vedere politic, cred ca modelul Putin va functiona, mai ales in contextul unor tensiuni sociale care necesita un intermediar provenit din zona serviciilor secrete. Pentru Romania, un astfel de deznodamant cu un presedinte provenit din aceasta sfera e ocazia unei limpeziri a unui mediu in care nevoia de norma si de aplicare a ei e evidenta. E clar ca partea aceasta de lume va reusi mai repede decat Occidentul sa schimbe baza societatilor sale sau cel putin asa imi place sa cred...

(

ANALIZA

C

and performanta nu e doar un accident

Marius C. Romascanu

Cu siguranta multi dintre cititorii randurilor de fata s-au intrebat, macar o data, cand stiu daca in activitatea lor de conducere, desfasurata zi de zi, au devenit manageri mai buni. Conducerea sau, mai exact, conducerea eficienta, presupune – la nivelul individului – existenta unui nivel inalt al abilitatilor de comunicare interpersonala, o capacitate de introspectie, autoanaliza si autocunoastere crescuta, existenta capacitatii persuasive laolalta cu un grad ridicat de analiza si cunoastere a celorlalti. Astfel de abilitati se dovedesc esentiale pentru formarea unei atitudini corecte fata de subordonati.

Privit din perspectiva unui proces dinamic, ce presupune o permanenta stare de actiune si reactiune, actul de conducere suporta influente atat din partea celui care conduce, cat si din partea subordonatului/subordonatilor. In domeniul managementului, psihologia moderna ne poate ajuta sa cunoastem oamenii, sa decodificam semnalele ascunse, sa intelegem realitatea din

spatele cuvintelor, sa recunoastem si sa respingem incercarile de manipulare. Astfel, conducerea poate fi exercitata intr-o maniera eficienta si lipsita de conflicte, asigurand totodata un climat psihologic confortabil si stimulativ celor cu care lucreaza.

Exercitarea rolului managerial necesita cunostinte si abilitati care sunt, in mare masura, rezultatul experientelor noastre, fie ele pozitive sau negative, experiente materializate prin utilizarea aptitudinilor personale ale fiecaruia dintre noi. In majoritatea cazurilor, in timpul procesului de selectie al managerilor, principalii factor determinanti sunt excelenta si experienta profesionala. Desi managerii sunt cei care cunosc procedurile organizationale si detin informatiile de ansamblu, adesea ei cunosc foarte putine lucruri despre modul in care oamenii aflati in subordinea lor pot fi determinati sa dea tot ce au mai bun in plan profesional, atingand astfel performante de exceptie. Una dintre caracteristicile rolului managerial este aceea ca, dincolo de sarcinile profesionale, se afla necesitatea prezentei unor abilitati de conducere bine dezvoltate.

Neintelegerea profunda a acestui rol va avea ca rezultat eforturi mult mai mari decat cele necesare pentru indeplinirea sarcinilor, stres continuu si imposibilitatea respectarii termenelor limita. In multe dintre situatii, problema rezida in faptul ca managerii, odata pro-

movati in functia de conducere, petrec foarte mult timp cu indeplinirea sarcinilor pe care nu ar trebui sa le indeplineasca in calitate de manageri.

Aceasta atitudine are drept consecinta reducerea timpului alocat altor sarcini specifice muncii manageriale: planificarea, coordonarea activitatii, dezvoltarea personalului aflat in subordinea sa, motivarea acestuia.

Este doar unul dintre motivele explica existenta unei stari permanente de stres, o prioritizare ineficienta, oameni nemultumiti sau care parasesc organizatia, management de slaba calitate. In majoritatea cazurilor, managerii omit din vedere faptul ca subalternii lor pot si trebuie sa le dea o mana de ajutor in a deveni permanent manageri mai buni, cu conditia de a fi educati si motivati. Dezvoltarea continua a angajatilor le permite managerilor sa isi exercite rolul si sa isi indeplineasca sarcinile specifice in conditii de performanta.

De-a lungul perioadei de timp necesara dezvoltarii oamenilor aflati in subordinea unui manager pot exista anumite situatii in care grupul sau individul se intalneste cu o sarcina complet noua, infrunta o noua provocare, se confrunta cu o situatie pentru care competentele managerului nu sunt suficiente. In aceasta situatie, persoanele orientate catre performanta nu vor fi ingrozite de situatia nou aparuta ci, dimpotriva, vor gasi solutii dezvoltandu-si competentele prin intermediul propriei lor proactivitati. Daca managerul are nevoie de persoane active, ce pot infrunta provocarile si dificultatile, trebuie sa dezvolte orientarea catre performanta a subordonatilor sai.

Sa ne gandim, pentru un moment, daca am facut tot ceea ce se putea pentru a asigura dezvoltarea angajatilor nostri. Daca am facut tot ceea ce ne statea in putinta pentru a le creste gradul de performanta si sentimentul de loialitate fata de companie. Pentru a deveni, putin cate putin, manageri mai buni in fiecare zi.

5

OPINII

C

um iesim din criza globala?

Florin Munteanu

Traim vremuri de criza. Ne trebuie mai MULT! Mai multi bani, mai multa materie prima, mai multa energie, mai multi cumparatori... O clipa de luciditate ne poate spune ca ne apropiem de un „zid“ dincolo de care nu mai vedem o solutie practica. Stim ca putem asigura dezvoltarea oricarui proces economic, daca producem anul acesta mai mult cu un anume procent fata de anul trecut. Aceasta proprietate se transfera necesarului de materie prima, de energie, in general de resurse. In limbaj matematic, un asemenea proces se numeste crestere exponentiala. Matematica ne mai invata ca orice evolutie exponentiala desfasurata intr-un teritoriu limitat spatial, energetic, material sfarseste inexorabil printr-o criza, cu un final abrupt, catastrofic.

Criza a inceput sa se manifeste. Stim ca evolutia exponentiala este nesustenabila. Deci „stim“ ca ar trebui sa schimbam ceva mai profund ca sa putem mentine evolutia omenirii. Altfel spus, pluteste in aer nevoia acuta a unei schimbari radicale. Oamenii obisnuiti asteapta semnul schimbarii de la politicieni sau de la preoti, politicienii asteapta solutii de la experti, expertii incearca sa „stoarca“ masina de idei sperand, la randul lor, ca va iesi, in cele din urma, o solutie salvatoare. Salvatoare pentru cine, de fapt?

Pentru un grup, pentru o natiune, pentru Omenire?

Sa analizam putin mai atent esenta schimbarii.

Putem spune, in general, ca oportunitatea unei actiuni, calitatea unei judecati, a unei decizii, depinde de nivelul de competenta a celor implicati, de insasi nivelul de civilizatie (paradigma) al individului sau grupului chemat sa managerieze un moment de criza. Intrand mai in detaliu, calitatea deciziilor depinde de doi factori esentiali: de calitatea informatiilor pe care decidentul le are la momentul analizei (datele de intrare), respectiv de nivelul conceptual, intelectual de procesare, prin care se extrage esenta fenomenului cu care se confrunta si in baza careia se definesc deciziile si concluziile. Intr-un fel va gestiona o criza pe campul de lupta un general din primul razboi mondial si cu totul altfel unul din razboiul din Irak, de exemplu. Debitul de date, structura acestora, calitatea de a contine informatii esentiale despre procesul generator al crizei sunt fundamentale si conditioneaza o judecata si o decizie coerenta si orientata catre succes. Succesul este conditionat in acelasi timp de modalitatea de interpretare, de viteza de prelucrare si de capacitatea de extragere a informatiei utile din mormanul de date. Este esential de inteles ca ambii factori sunt definiti de nivelul de CUNOASTERE, de nivelul de tehnica si tehnologie disponibil la acel moment.

Din perspectiva celor de mai sus, se naste o intrebare fundamentala: paradigma actuala poate oferi cadrul conceptual pentru formularea unei solutii fezabile de iesire din criza globala? Este posibila gasirea unei solutii pentru o problema de o asemenea complexi-

6

tate folosind concepte, metode si tehnici de evaluare, masura, control definite de o abordare liniarreductionista? Este legatura cauzala singura interactiune dintre procese si fenomene? Este societatea o firma, o grupare de oameni reductibila la un sistem? Si, implicit, posibil a fi studiata si inteleasa folosind teoria generala a sistemelor? Analiza statistica, modelarea realitatii prin sisteme dinamice (studiul ecuatiilor diferentiale) este capabila sa surprinda rational esenta crizei pentru a avea si sansa unei solutii viabile? Dintr-o alta perspectiva: cautarile noastre sunt intr-adevar creative? Sau sunt limitate de preconcepte, limitate la randul lor de insasi baza de cunoastere utilizata azi pe scara larga si acceptata ca Realitate? Vrem sa rezolvam problema?

Sau vrem sa aducem „argumente stiintifice“ pentru a gasi doar solutiile care mentin interese tehnice, tehnologice, de grup? Dileme... Intrebari ce isi cauta azi raspunsul.

Mi-as permite un exemplu. Suntem cu totii constienti ca civilizatia actuala are nevoie de energie.

Foamea de energie creste exponential. Energia electrica nu poate fi inca inlocuita. Este aparent curata, sigura si satisface cerintele actuale. Se produce eficient industrial doar in hidrocentrale, in termocentrale, in centrale atomo-electrice. Intreg efortul de cercetare/dezvoltare este orientat in a gasi surse mecanice capabile sa puna in miscare ca un generator electric. Facem o centrala nucleara, cu tot ansamblul de dificultati, pericole, costuri pentru a genera, in final, abur cu care sa invartim aceeasi clasica turbina. In esenta, limita este data de modalitatea de conversie a unei forme de energie disponibila in energie electrica. Singurul care pare azi sa satisfaca este principiul inductiei electromagnetice, principiu cunoscut de aproape doua secole (Faraday, 1831). Un principiu descoperit empiric, formalizat matematic, utilizat zilnic, dar poate prea putin inteles in profunzime. Multe din legile fizicii moderne se bazeaza pe observatii si calcule, pe modele structurate pe o serie de principii verificate experimental, dar putin intelese. Ideea de a utiliza, de a valorifica a fost cea care a condus la exacerbarea rolului cercetarii aplicative in detrimentul celei fundamentale, la dezvoltarea capacitatii de a cauta solutii intr-un cadru conceptual dat in detrimentul celei de a explora noi dimensiuni ale Realitatii. Cunoasterea s-a limitat la a gasi solutii si nu la a descoperi si intelege noi principii ale Naturii, iar limita a fost generata de factorul economic care a „rasplatit“ doar pe acei oameni de stiinta care au adus profit prin „descoperirile“ lor. „Cunoasterea este sursa inventiei si a inovarii. Ea creeaza valoare adaugata si crescande beneficii si, adesea, economii de capital prin aceea ca substituirea care se practica (ex. fibra optica in locul aramei folosita la crearea cablurilor de comunicare) foloseste mai putin capital si produce un castig superior prin produsele create“, spune sociologul Daniel Bell. Mai exista, insa, o alta dimensiune a Cunoasterii, cea a Intelegerii Naturii si a Omului ca fiinta constienta, nu doar resursa intr-un sistem social. S-ar putea ca solutia crizei sa se gaseasca doar in acea Cunoastere despre care azi se vorbeste asa de putin!

Constitutia Ungariei, un model pentru Romania...

In Ungaria, odata cu venirea la putere a formatiunii conduse de Victor Orban, a avut loc o schimbare majora de atitudine in guvernare si s-a ajuns pana la modificarea Constitutiei. Ziua de luni 11 aprilie 2011 a fost o zi istorica pentru tara vecina, in care Parlamentul maghiar a adoptat noua Constitutie a Ungariei. O saptamana mai tarziu, presedintele Ungariei, Pal Schmitt, a semnat Decretul de promulgare a noii Constitutii a tarii. Odata cu ratificarea acesteia de catre seful statului, noua lege fundamentala va intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2012. Textul Constitutiei este remarcabil si merita citat in unele dintre aspectele sale fundamentale - demnitatea nationala, umana, familia si protejarea copilului nenascut. In acest moment, Ungaria este primul stat membru al UE care a adoptat o Constitutie de la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, in 2009, radicand, astfel, problema autoguvernarii

si a suveranitatii nationale in contextul integrarii europene. Ungaria este al doilea stat UE care protejeaza prin Constitutie copilul nenascut, dupa Irlanda. Legislatia maghiara nu cere referendum national pentru modificarea Constitutiei, iar majoritatea zdrobitoare pe care actuala coalitie de dreapta o detine in Parlamentul de la Budapesta a garantat succesul acestei initiative. Totusi, premierul Orban a consultat natiunea, printr-un referendum.

Intrebarea care ne vine in acest context este, evident: cand vom afirma si noi, romanii, aceste valori, fara teama de „Europa“? Evident, ungurilor le-a ajuns cutitul la os, populatia scazand sub 10 milioane de locuitori, la o natalitate foarte redusa si cu o populatie imbatranita, ceea ce evident pune in pericol insasi existenta natiunii.

Asteptam si noi sa ajungem in aceeasi situatie pentru a actiona?

DUMNEZEU SA BINECUVANTEZE MAGHIARII Noi, membri ai natiunii maghiare la inceputul unui nou mileniu, purtand responsabilitatea pentru toti maghiarii, declaram aici ca: s...t Suntem mandri ca Regele nostru Sf. Stefan a fondat statul maghiar pe baze solide cu o mie de ani in urma si ca a facut tara noastra parte a Europei Crestine. Suntem mandri de stramosii nostri care s-au luptat pentru supravietuirea, independenta si libertatea tarii noastre. Suntem mandri de magnifica performanta intelecturala a poporului maghiar. Suntem mandri ca poporul nostru s-a luptat de secole pentru a proteja Europa si a pentru a-i fi imbogatit cu talentul si sarguinta sa. Recunoastem rolul crestinismului in pastrarea natiunii noastre. Apreciem diferitele traditii religioase din tara noastra. Marturisim ca baza existentei umane este demnitatea umana. s...t Demnitatea umana este inviolabila. Oricine are dreptul la viata si demnitate; viata fatului va fi protejata de la conceptie. s...t Ungaria protejeaza institutia casatoriei intre un barbat si o femeie, relatie matrimoniala stabilita voluntar, la fel ca si binele familiei ca baza pentru supravietuirea natiunii. s...t Ungaria sprijina maternitatea. s...t Protejarea familiei este reglementata prin lege speciala.

T

acerea satelor

De cand n-ai mai fost intr-un sat, dragul meu Cititor?

Stiu ca esti grabit, stiu ca ai o padure de treburi de facut, stiu ca nu-ti prea arde sa umbli hai-hui prin satele parintilor nostri. De aceea nici nu insist. Ma duc singur. Ma duc sa ascult tacerea satelor noastre. O, daca ai sti cata tristete se ascunde in aceasta tacere! Cineva – inspirat – a spus candva ca „eternitatea s-a nascut la sat“. Oare, ce-a vrut sa spuna ilustrul nostru inaintas? O poveste cu talc? Un „joc secund“? Si am pornit la drum, in speranta unor raspunsuri...

Aproape peste tot, batranele noastre sate m-au intampinat cu aceeasi tacere. Pustie. Si umila. Am spus SATE, iar nu comune sau alte prospere asezari rurale. Sate de munte, risipite pe colturi de stanca, abandonate in grohotisul unui tau sau uitate de Dumnezeu. Sate catarate pe spinarea unor dealuri prapastioase. Sate imbatranite, cu peretii sperantelor povarniti. Sate in care curentul electric este o dorinta mai grea decat un zbor cosmic. Sate de camp, de un cenusiu cotropitor.

Si peste toate, aceeasi tacere. Si nepasare. Si neputinta...

In Dobrogea, am descoperit un sat, lipit de marginea soselei, in care cel mai tanar locuitor avea 67 de ani. Din 105 case, mai sunt locuite doar 32. Nu se aude niciun ras zburdalnic de copil. Nici un „cucurigu“ tantos, din vreo ograda.

Nici macar un latrat de caine. Doar cateva capre, intr-o rariste de salcami, din marginea satului. In rest, tacere. Nu se aud nici macar glasurile celor cativa batrani ai satului, care nu s-au dezlipit de obarsia lor: vorbele lor au devenit soapte. Tot mai stinse. Unde au plecat oamenii din sat? Cand au plecat?

De ce au plecat? Intrebari retorice...

Am intalnit in judetul Vaslui cateva sate, peste care parca trecusera hoardele hunilor: garduri smulse din pamant, case parasite cu ferestrele oarbe, vita de vie parjolita, gradinile devastate, privirile mute ale catorva pisici de pripas. Cu greu am descoperit cimitirul din coasta unui satuc: crucile furate, pietrele furate, mormintele ingropate in uitare, iar undeva un colt de tabla ruginita, pe care cineva scrisese cu vopsea alba, cu aproape o jumatate de veac in urma: ACATRINEI ION 1895-1963. Spre seara, intalnesc un batranel pirpiriu si c-o batranica firava ca un fir de iaba – vorba poetului: „Doua jucarii stricate“ – care dau raspuns uimirilor mele triste: „Au plecat. Cu totii au plecat. S-au dus incotro au vazut cu ochii.

De ce sa mai ramana? Ce sa mai faca aici? Din ce sa traiasca? Pamant n-avem, apa n-avem, ilectrica nu. Doar hotii mai gasesc cate ceva de sterpelit: o grinda de casa, o caramida, un pom pe care sa-l doboare noaptea cu topoarele. Este singurul zgomot de pe aici: cand rupe cineva ceva de furat. Incolo, tacere si iar tacere“...

Campia Burnazului – de altfel, bogata si manoasa – este bantuita, colo si colo, de fantomele unor timpuri revolute: sate nascute din domicilii fortate, de care s-au ales praful si pulberea; drumuri desfundate care duc spre nicaieri; cumpene de fantani parasite, din care n-a mai ramas decat cracana din fier; cate un acoperis de casa, naruit peste temelii uitate de mult. Uitare si tacere...

Intr-un satuc din Tara Hategului, am avut revelatia unei ciudate nunti: mireasa – 66 de ani, mirele – 72. Nunta cu popa, cu lautari, cu petrecere. Erau cu totii 15-16 oameni. Toti, batrani. Foarte batrani. Satul avea 80 de case. Locuite nu erau nici pe sfert. La un moment dat, cel mai batran dintre nuntasi – 89 de ani – a cerut sa se faca tacere: „Sa pestram cateva clipe de tacere, in memoria celor care nu au mai putut rezista aici si si-au parasit satul de obarsie, catre alte meleaguri“. A fost cea mai cumplita tacere, din cate am auzit vreodata...

In sudul Olteniei, catre poalele Severinului, m-a intampinat un spectru de saracie lucie: un sat , din care oamenii

Foto: ArhivaFoto.ro

Olimpian Ungherea

ARTICOL DE FOND

inca nu au plecat. Dar nici mult nu mai aveau de stat. De-a lungul si de-a latul satului pluteste o lehamite uriasa. Un enorm si strivitor plictis. Oamenii nu mai au chef de nimic: nici de munca, nici de veselie, nici de fuga. Stau parca hipnotizati, cu ochii infipti in praful drumului, cu bratele atarnand ca niste aripi frante. Stau si asteapta, intr-o neagra tacere. Totul in jurul lor se naruie incet, dar implacabil. Sute de hectare de pamant arabil stau parloaga.

Zeci de hectare de vita de vie sunt napadite de balarii si nepasare. Nesfarsite livezi se usuca sub buruieni si abandonare. Nimeni nu mai bate un cui intr-un gard. Nicaieri un rond de flori. Daca ceri un pahar cu apa, nu te aude nimeni.

Antenele de televiziune stau prabusite peste streasini sparte.

Scoala a ajuns un harb. Turla bisericii, din care clopotele au disparut de mult, este plina de ciori. Am vrut sa intreb pe cineva din sat, ce este, ce s-a intamplat? Dar vazandu-i privire fixa, alba, fara adresa, m-am infricosat si mi-am strivit intrebarea intre dinti. Venea, dinspre acele priviri pustii, o tacere de moarte...

7

Steve Jobs – bradul sub care nu a crescut iarba Retragerea lui Steve Jobs, una dintre cele mai mari personalitati ale industriei IT, de la conducerea Apple reprezinta o sansa de afirmare pentru colaboratorii sai, care s-au multumit pana acum sa stea, mai mult sau mai putin, in anonimat, desi au contribuit in mare masura la succesul companiei.

Steve Jobs a fost un personaj emblematic in interiorul si in afara Apple, atragand de obicei laudele angajatilor, publicului si analistilor pentru succesele companiei. Multi pierd insa din vedere ca a fost inconjurat de o echipa de valoare, ale carei eforturi merita cel putin recunoscute atunci cand se vorbeste despre iPod, iPhone sau iPad, se arata intr-o analiza Reuters, citata de Mediafax.

Cvartetul din spatele lui Jobs, care s-a multumit timp de atatia ani sa ramana in anonimat, este format din nou-promovatul director general Tim Cook, „geniul“ in design Jonathan Ive, seful pe software mobil Scott Forstall si „maestrul“ in marketing Phil Schiller. Cei patru si-au construit reputatii excelente in comunitatea restransa a gigantilor IT din Silicon Valley si au acum, odata cu retragerea lui Jobs, ocazia sa ajunga in prim plan, considera experti si fosti directori ai Apple, contactati de Reuters.

Compania J.C. Penney anunta, in luna iunie, ca l-a atras in postul de director general pe seful pe retail al Apple Ron Johnson. Cu cateva saptamani mai tarziu au aparut informatii ca Chip Lutton, avocat veteran al Apple, se pregateste sa plece. Sporadic au mai aparut zvonuri ca Ive s-ar

putea intoarce in Marea Britanie, insa speculatiile nu s-au confirmat niciodata. Jane Stevenson, director general adjunct la compania de recrutare de executivi Korn/Ferry International, este de acord cu acest punct de vedere.

El conduce echipa de design a Apple din 1996, fiind printre putinii supravietuitori ai concedierilor brutale efectuate de Jobs cand a revenit la sefia companiei, la sfarsitul lui 1997. Forstall este arhitectul sistemului de operare iOS, folosit de cei peste 100 de milioane de posesori de iPhone, iar Schiller i-a tinut de multe ori locul lui Jobs la diverse evenimente de lansare si a coordonat lansarile iMac, iPod, Safari si iPhone. Tim Cook, fostul director operational devenit director general dupa plecarea lui Jobs, este laudat pentru restructurarea lanturilor comerciale ale Apple, aducand o contributie decisiva la relansarea companiei dupa problemele de la mijlocul anilor ’90. Alte nume care trebuie mentionate sunt Eddy Cue, managerul magazinelor iTunes si App Store, si Jeff Williams, seful operatiunilor pe lanturi comerciale.

Echipa Apple a atras de multe ori incercari de recrutare din partea altor companii, insa putini au reusit sa preia pe cineva. Schimbarea radicala adusa de plecarea lui Jobs i-ar putea determina pe unii sa ia in calcul alte optiuni, spun reprezentantii companiilor de recrutare. Insa majoritatea managerilor de top ai Apple vor ramane cel mai probabil pentru a-l ajuta pe Cook in procesul de tranzitie.

IMOBILIARE

C

at poate costa un apartament de tip penthouse

www.imobiliare.ro, principalul portal imobiliar din Romania, prezinta un studiu cu privire la apartamentele de tip penthouse scoase la vanzare prin intermediul portalului. In prezent, in marile orase din tara, acolo unde s-au construit cele mai multe ansambluri rezidentiale noi, exista cateva zeci de astfel de oferte. Cele mai multe se afla in Bucuresti. Dintre orasele din tara, pe acest segment se remarca Brasovul si Constanta.

Cel mai scump penthouse scos la vanzare in Bucuresti costa 2.000.000 euro, potrivit anuntului

struit in 2009, in zona Pipera. Apartamentul are trei camere, o suprafata utila de 450 mp, este complet echipat si mobilat.

950.000 euro este pretul cerut pentru un penthouse de 230 mp, compus din trei camere, trei bai, o bucatarie si doua terase, situat intr-un bloc cu 17 etaje, construit in 2009, in zona Vitan Mall.

In Herastrau-Nordului, un penthouse de 280 mp, care ocupa ultimele doua etaje ale unei cladiri cu sase etaje, construita in 2007, este scos la vanzare la un pret de 870.000 euro. Apartamentul compus din patru camere, trei bai si o bucatarie se vinde la cheie.

La polul opus, cel mai ieftin penthouse scos la vanzare in Capitala costa 69.000 euro. Are o suprafata utila de 120 mp, cinci camere, doua bai si este amplasat in zona de sud a orasului, pe soseaua Giurgiului.

publicat in portal. Apartamentul are un living spatios, bucatarie mobilata, 4 dormitoare, 4 grupuri sanitare. Dispune de 2 terase mari cu vedere spre Parcul Herastrau si de 2 locuri de parcare in garajul subteran la condominiului.

Foarte multe oferte de acest gen afiseaza un pret situat in jurul valorii de 1.000.000 euro. De altfel, acesta este pretul solicitat pentru o locuinta de tip penthouse dintr-un imobil nou cu trei etaje, con-

„Pretul mediu afisat pentru apartamentele de tip penthouse, scoase la vanzare in Bucuresti, este de 1.938 euro/mp, cu 66,8% mai mare decat pretul mediu cerut, calculat pentru apartamentele din Capitala. Avem de-a face cu proprietati foarte scumpe care se adreseaza unei nise inguste. Vorbim, in general, de persoane cu venituri foarte mari, care cauta proprietati rezidentiale cu suprafete generoase, in zone foarte bune si cu un grad de confort ridicat“,

Cele mai scumpe apartamente de tip penthouse

Cum se prezinta oferta in tara

orasele din tara, Constanta are cea mai bogata oferta de apartamente de tip penthouse, majoritatea ofertelor incadrandu-se in intervalul de pret cuprins intre 115.000 euro si 350.000 euro.

Cel mai scump penthouse din tara se afla in Brasov. Este vorba despre o proprietate cu o suprafata utila de 300 mp, care ocupa ultimele doua etaje ale unui imobil cu un regim de inaltime de P+8E, construit in 2007. Apartamentul este compus din patru camere, trei bai, o bucatarie si doua terase si este scos la vanzare pentru 599.000 euro. Dintre

Lansat in iunie 2000, www.imobiliare.ro este primul si cel iunie accesat portal imobiliar din Romania. Portalul a depasit de curand pragul de 21 000 de vizitatori unici pe zi si cuprinde cea mai mare baza de oferte din toate categoriile imobiliare la nivel national.

explica Adrian Erimescu, directorul general www.imobiliare.ro.

Despre imobiliare.ro:

9

IMOBILIARE

I

nvestitii imobiliare cu pana la 800% profit intors in urmatorii ani. Afla cum.

In vremuri dificile pentru domeniul imobiliar, exista un singur segment in care poti sa plasezi bani si sa ai profit garantat in urmatorii ani, sustin unele voci autorizate. Un segment in care totul se vinde atat de ieftin incat lucrurile nu au cum sa capete o turnura nefericita pentru proprietar. Terenurile agricole. Specialistii din domeniu sunt de parere ca, mai ales in contextul de crestere a cererii de alimente, o asemenea investitie este cat se poate de profitabila. Ministrul Agriculturii promite chiar cresteri de 800% in urmatorii ani. Terenurile agricole sunt un segment neglijat in Romania. Atat de proprie-

tari, cat si de investitori. Totusi, ultimii doi ani au adus o crestere considerabila a investitiilor in acest domeniu. Istoricul agentiilor imobiliare arata chiar si cazuri de intreprinzatori care la inceputul crizei au vandut locuinte si terenuri cu potential rezidential si au plasat bani in terenuri agricole. Asa s-a ajuns la saturarea unor zone. „In zonele foarte cautate se poate vorbi foarte curand despre epuizarea suprafetelor. Adica in zona Baraganului, Campiei de Vest, deci Ialomita, Braila, Teleorman, Timis, Arad, se poate vorbi despre reducerea mare a suprafetelor care pot fi tranzactio-

nate in urmatorii cinci ani. Pe de o parte au fost luate de cultivatorii profesionisti – si sunt multi, si romani si straini –, dar sunt si multi care au compactat sau au cumparat parcele importante tocmai pentru a profita de crestere“, arata Robert Dobrescu, manager Nobila Casa Europeana.

Preturile ar putea creste de la 2.000 euro/ha la 25.000 euro/ha Aceasta teorie este sustinuta si de Ministrul Agriculturii, care, poate putin cam optimist, afirma ca preturile terenurilor agricole de la noi ar putea

ajunge in scurt timp la nivelul celor de afara. Tocmai de aceea, el indeamna proprietarii sa pastreze orice suprafata agricola detin acum. „Nu terenurile cu valoare imobiliara de langa orase vor avea valoare. Ele vor ramane undeva, sigur, cu preturi ridicate, dar nu cu cresteri spectaculoase.

S-ar putea sa existe suprafete de pamant agricol care depasesc 20.000-25.000 euro hectarul. In perspectiva mare, si nu foarte indepartata ca timp, vreau sa va spun ca valoarea terenurilor agricole – ca sunt productive sau neproductive, folosite sau nefolosite –, va creste foarte mult. Si o spun. Nu va vindeti terenurile!“, a precizat Valeriu Tabara, ministrul Agriculturii.

Toata aceasta teorie suna a utopie la o analiza rapida a pietii terenurilor agricole de acum. In mod clar, comparatia cu tarile straine nu este plauzibila acum. „La ora actuala, tranzactiile pentru un teren clasa A se fac in jur de 2.000 euro, poate chiar 3.000 euro/hectar, in functie de dimensiunea exploatatiei si de gradul de compactare. Este posibil ca in zece ani, asemenea terenuri agricole in Baragan sau Campia de Vest, care au o fertilitate ametitoare – sunt printre primele din Europa din punct de vedere al fertilitatii –, sa ajunga la un pret mare, 10.000, 15.000, 20.000 euro/hectar, pe motiv de crestere al cererii la alimente“, continua Robert Dobrescu.

Terenurile cu probleme vor deveni tentante pe termen mediu Terenurile mai ieftine, cele care nici macar nu se tranzactioneaza acum, indiferent de pret, sunt cele care, la fel ca si la terenurile pentru case, nu au utilitatile necesare in apropiere. Cele mai putin valoroase terenuri agricole sunt cele cu exces de umiditate, care sunt inundabile, terenurile de pe culmile si versantii dealurilor, care nu pot fi folosite decat pentru pasuni. Mai intra in aceasta categorie terenurile cu livezi, care nu iti pot oferi o productie record, precum si terenurile cu exces de nisip: zone cu dune de nisip, campuri nisipoase. „Cand o sa se termine terenurile agricole fertile lesne de inglobat, oamenii se vor napusti pe ce ramane. Pentru ca si alea, daca investesti, iti aduc niste rezultate. Asta se va intampla in urmatoarea decada, intre 10 si 20 de ani.”, arata reprezentantul Nobila Casa Rasariteana.

Insa dincolo de perspectivele de afaceri infloritoare pe care le promite acest segment, exista si o parte atat de dificila, incat poate descuraja un client: situatia juridica si rezolvarile necesare. „Cea mai dificila situatie este cand exista posibilitate foarte mica de compactare. Foarte putini pot sa cumpere 10 hectare unul langa altul, si atunci e un disconfort sa cumperi 50 de hectare impartite pe 5 km patrati si apoi sa alergi pe la vecini, sa le mai dai ceva in plus ca sa faca schimb de terenuri cu tine“, arata Dobrescu.

Multe tranzactii cu terenuri agricole se fac cu ajutorul unor oameni cheie – primar, fost primar, consilier local De asemenea, exista probleme cu cadastrarea.

Accesul este foarte dificil in camp, se face din aer, de cele mai multe ori, iar specialistii nu pot cere sume foarte mari, pentru ca nimeni nu le plateste. Toate aceste aspecte transforma piata terenurilor agricole intr-una greu de tranzactionat. „In momentul in care sunt dificultati de genul acesta, foarte putini se mai apuca sa faca demersuri de a cumpara teren de genul acesta. Dar exista peste tot un om potent. Primarul, fostul primar, un consilier local, care detine totul sau detine niste solutii. Si atunci la el se intampla niste lucruri“, spune reprezentantul Nobila Casa Rasariteana. Diferenta majora dintre terenurile agricole din Romania si tarile bine dezvoltate ramane exact la nivel de calitate a serviciilor. Pentru ca in Marea Britanie, acolo unde terenul chiar costa 25.000 euro, nu se vinde o bucata de camp, ci se vand facilitati. Proprietarul englez vinde proprietatea cu canale de irigatie, sisteme subterane de irigatie, cu drumuri foarte bune de acces atat vara, cat si iarna. Nu vinde un hectar pe care sa se apuce cineva sa cultive, pentru ca nu este rentabil. El vinde o ferma de 100 de hectare la pretul de 2.500.000 euro. Este vorba despre exploatare agricola. Cultura agricola. Pe care noi abia o dezvoltam. Cu greu.

Mihaela Ochiana (IMOPEDIA.RO)

10

(

ISTORIE RECENTA Nicolae-Paul Mihail

E

Pe data de 7 septembrie se implinesc optsprezece ani de la moartea eminentului patriot si scriitor roman Eugen Barbu, dar se pare ca fantoma lui insingurata rataceste, inca, prin campia asfodelelor, insultata periodic si manjita cu noroi de comandoul de eunuci literari care l-a bagat in mormant prin tehnica diabolica a contestatiei si, ulterior, printr-o „omerta“ foarte bine pusa la punct de „cavalerii refuzati“ ai culturii contemporane, in care ei au fojgait ca niste tenii, aproape o jumatate de secol.

Nu e mai putin adevarat ca, in timpul vietii, nici Eugen Barbu nu i-a crutat pe sicofantii si impostorii care pusesera mana pe robinet si se faleau cu mici ciuguleli din literatura straina.

In realitate, Eugen Barbu (caruia i se mai spunea si Balaurul) era un tip interiorizat, emotiv fara sa se deconspire si, mai curand, taciturn, desi, atunci cand iesea din contemplatie, verbul sau era

ugen ugen Barbu, Barbu, dincolo dincolo de de masina masina de de scris scris

fluent si stralucitor. Mai presus de asta, era ca un imens computer de inregistrat situatii insolite, imagini si cuvinte rare, expresii cu talc si cu adanci semnificatii.

Dupa razboi, a terminat Scoala de Ofiteri si Facultatea, dedicandu-se cu frenezie visului sau de totdeauna, acela de a deveni scriitor. Mai precis, mare scriitor. Si visul i s-a implinit.

Si, dupa cativa ani de ucenicie, a reusit sa dea lovitura, cu romanul „Groapa“, prima din capodoperele sale, pentru care a fost laudat, la vremea aceea, chiar de viitorii sai calai. Eruditul om de cultura N. Crevedia, cu care scriitorul se afla intr-o relatie de temeinica pretuire, ii adresase o epigrama care l-a amuzat: „Din Groapa ta cu tarfe si desculti, / Eu tuturora din rarunchi le strig: / Ba, zac aici de-anonimat si frig / Eu – geniu sunt, ca Barbu e mai multi!“… Sarja era, insa, gratuita, intrucat Barbu stapanea cu

brio limba romana si nici de anonimat nu mai putea fi vorba la ora aceea.

Una peste alta, pe langa imensul sau talent, pe care nu-l are niciunul din corifeii de mucava care se balabanesc astazi pe ecranele tembelizoarelor, Eugen Barbu era un personaj nobil, atragator, manierat si afabil cu prietenii, avand o cultura iesita din comun si, in plus, o mare generozitate, pe care o ascundea fata de marele public. Iata un mic detaliu: dupa ce s-a mai inspitat, seara, dupa redactie, mergea cu colaboratorii sai la o bere, unde platea singur intreaga consumatie, spunand: „Asta e una din servitutile comandantului de companie!“…

Asadar, pe 7 septembrie se implinesc 18 ani de cand Balaurul doarme la picioarele sfinte ale lui Eminescu, acolo unde, de curand, l-a intalnit si tumultosul sau contemporan Adrian Paunescu.

Acolo, in livada poetilor fara Panteon, ne

intalnim si noi, un grup de prieteni mai batrani si mai obositi, dar in niciun caz tradatori. Ii aprindem o lumanare, stropim tarana cu o picatura de vin, dupa obiceiurile noastre ortodoxe. Nu putem uita vorbele acelui descreierat, care se batea cu pumnul in piept ca-l scoate de acolo si-l trimite la marginea patrunjelului…

Nu ni se pare firesc ca un scriitor ca Eugen Barbu (si, in fond, orice scriitor) sa fie eliminat din breasla prin misculatiile unor rivali politici sau ale unor bodyguarzi literari. Vom mai vorbi deaceste mari dezastre!

NOTA REDACTIEI: Ramaneti pe receptie! Maestrul Nicolae-Paul Mihail va publica in revista „NASTRATIN“ serialul „Insemnarile lui Harap Alb“, despre viata si epoca marelui scriitor si pamfletar roman Eugen Barbu.

Grupul de Presa 1 - 30 septembrie 2011

Founded by Ioan Sorin Rosu

Tiparit in 5.000 de exemplare gratuite

rosu@b-a.ro

ISSN: 1841-4583

General Manager Dr. Vlad Hogea

Theodor Sperantia nr. 14 Sector 3, Bucuresti Tel.: 320.70.70 www.b-a.ro The publication is a member of BRAT and has been audited from 1.01.2006 since 3.09.2010

hogea@mediabloc.eu Tel.: 0742.303.623

Analyst Prof. univ. dr.

Mircea Cosea cosea@b-a.ro

Columnists Dr. Dan Matei Agathon agathon@b-a.ro

Olimpian Ungherea ungherea@b-a.ro

Dr. Florin Munteanu

Cezar Ioan

cezar@b-a.ro

Editors Horatiu Serb

serb@mediabloc.eu

munteanu@b-a.ro

Alin Tomus

Senior Editors Marius C. Romascanu

Sorina Bruj

romascanu@mediabloc.eu

Daniel Negut negut@b-a.ro

Raul Dancuta

Editorial Secretary Raluca Iosifidis raluca@b-a.ro

Cea mai vanduta bere din lume In ultimii trei ani, cea mai vanduta bere din lume nu a fost nici Carlsberg, nici Heineken, nici Tuborg si nici apreciata bere americana Budweiser. Snow Beer este berea pe care chinezii o prefera oricand inaintea oricarei alte marci. De exemplu, in 2010, chinezii au consumat 16,5 miliarde de halbe de Snow Beer, lucru care i-a adus brandului asiatic extrem de multa popularitate in randul bautorilor de bere. Din 2008, Snow Beer, marca ce s-a nascut printr-un joint venture intre SABMiller si China Resources Enterprises, este considerat cel mai vandut brand de bere din lume, inregistrand anual vanzari de peste 60 de milioane de hectolitri. Cu toate astea, Snow include si o gama larga de beri, printre care Budweiser sau Bud Light, iar deseori, atunci cand acestea din urma sunt vizate drept branduri de sine statatoare, vanzarile grupului ajung la 100 de hectolitri pe an.

Desi nu genereaza la fel de mult profit precum SABMiller, piata berii din China este in plina expansiune – isi creste cota de piata cu 10 procente in fiecare an. La polul opus, americanii si europenii au inceput sa fie moderati in ceea ce priveste consumul de bere, din cauza dificultatilor economice cu care se confrunta atat statele din zona euro, cat si Statele Unite ale Americii. De fapt, Snow Beer este un produs chinezesc ce nu se gaseste in Hong Kong, ci dincolo de granitele acestei regiuni. Cel mai des intalnita bere printre turistii straini, atat in interiorul, cat si in exteriorul Chinei este Tsingtao, marca preparata pentru prima data in nord-estul Germaniei, astazi detinuta in mod divizat de conglomeratul japonez Asahi si guvernul chinez. Peste 11 miliarde de halbe de Tsingtao s-au vandut anul trecut. Desi Snow Beer nu este promovata la fel de agresiv precum concurentul sau Tsingtao, societatea mama, ce este detinuta in proportie de 49% de SAB Miller si 51% de catre China Resources Enterprises, a decis sa cumpere cateva retele de fabrici locale de bere, predominant, principalii furnizori de bere din fiecare regiune, din nord-estul Chinei si pana in sud. Snow Beer are in vedere o cota de 50% din piata locala. De aceea, producatorul asiatic se concentreaza mai mult pe logistica decat pe imagine, lucru care a reprezentat pana acum cheia succesului marcii.

Advertising Department Tel.: 0722.400.055

Printing House United Print

Care edition Claudia Daniliuc claudia@b-a.ro

021/345.52.12 office@unitedprint.ro

Translation Cosmina Stroescu

Distribution Spin Media

Layout & DTP Omni Press & Design

www.opd.ro – arta@opd.ro

www.spinmedia.ro, office@spinmedia.ro

Dank Media

Tel.: 0744.559.348, office@dankmedia.ro

Green Tree Advertising

Tel.: 0733.683.460, alintomus@gmail.com

11

INTERVIU

„R

omania nu are un stil propriu in arhitectura“

subliniaza arhitectul Camil Rogulski La 86 de ani, sunteti un arhitect cu o bogata experienta profesionala si de viata...

Cum a evoluat meseria aceasta, in ultimele decenii?

Acum 70 de ani, foarte putini dintre cei care-si faceau o casa apelau la vreun tehnician sau arhitect, pentru ca nu era obligatoriu, iar asta insemna si bani in plus, astfel ca putini oameni isi permiteau.

Omul de rand care dorea sa-si faca o casa mergea la un tigan mai alb si isi comanda casa, iar acela venea cu fierarul-betonist, cu zidarul lui si construiau totul. Pe de alta parte, pana prin 1920, in Bucuresti nu se faceau case pe fundatie. Se puneau 2-3 randuri de caramizi, ca sa fie mai sus de curte si asta era! Cand a inceput lumea sa mai evolueze, omul se ducea la un mester care angaja niste oameni pe care-i cunostea. Apoi, unii au inceput sa mai apeleze la cate un arhitect, iar apoi au aparut si intreprinderile de constructii.

Care este parerea dumneavoastra despre scoala romaneasca de arhitectura?

Scoala romaneasca de arhitectura a fost o scoala de inalta clasa. Pe vremuri, in lume erau doua tipuri de facultati de arhitectura, cea franceza si cea nemteasca. Noi am mers oarecum pe scoala franceza, putin legata de arte. Insa, Romania nu are un stil propriu in arhitectura. Noi nu avem o arhitectura proprie! Chiar daca a venit arhitectul Cristofi Cerchez, care a facut Muzeul de Arta Populara, care e mai „altceva”, totusi, nu se poate spune ca este un stil romanesc. Unii vorbesc de elemente de veche arhitectura romaneasca. Nici aia nu e. Noi n-avem arhitectura. La noi, o casa nu tinea mai mult de 40 de ani. Te duci in

Austria, in Italia si vezi palate. Noi nu avem un palat care sa fie mai vechi de 200 de ani. Ce avem, avem niste ramasite.

Deci, noi nu avem o traditie in arhitectura.

Nici Bucurestii nu au un stil propriu in constructii?

Ceea ce voi tinerii nu stiti, este ca orasul Bucuresti a fost construit fara nicio noima! In general, capitalele se construiesc pe niste rauri mari, navigabile, la intersectia unor drumuri mari, internationale, ori pe vechiul locas al unui oras antic, care avea ceva arhitectura, niste monumente si care arata o civilizatie, o cultura. Bucurestii erau un sat mic, ocupat de turci. Noi a trebuit sa facem aceasta asa-zisa capitala a Voievodatului, din cauza apropierii de granita turceasca. Bucurestii s-au dezvoltat in jurul unor biserici. Erau 2-3 case, s-a facut o biserica, s-a facut un cimitir. A mai aparut o biserica, a mai aparut un sat, s-a mai facut un cimitir. Bucuresti era orasul cu cele mai multe biserici, peste 350. S-au daramat si s-au constuit altele sau nu s-a mai facut nimic.

Pe vremea lui Nicolae Ceausescu s-au mai daramat cateva...

Pot sa spun urmatorul lucru: Ceausescu a daramat vreo 11 biserici. Dintre acestea, trei au fost daramate pe gratis, adica fara motiv. Celelalte trebuiau daramate motivat, din cauza sistematizarii orasului.

Noi am inceput sistematizarea din cauza cutremurului din 1977. Astazi, avem 18 bulevarde. Inainte erau doua. Toate aceste bulevarde au fost construite pe vremea lui Ceausescu. Bucurestii de astazi sunt Bucurestii de dupa ultima sistematizare, in timpul lui Ceausescu!

Si cum este municipiul Bucuresti, in momentul de fata?

Daca nu se continua sistematizarea facuta de Ceausescu, va fi urat! De fapt, in timpul lui Ceausescu, dupa cutremur, s-a discutat sistematizarea si ideea era sa se faca o mare artera est-vest, Artera Socialismului. La un moment dat, se spunea ca toata Dambovita trebuia acoperita si sub ea sa se faca un mare tunel. Acum sunt alte planuri. Acum tendinta este: Bucurestii pana la Ploiesti si pana la Giurgiu. Este o prostie! Eu nu sunt pentru transformarea Bucurestilor intr-o metropola. Sunt contra. Eu am vorbit cu niste arhitecti francezi, care mi-au spus ca Parisul este mai mic ca suprafata decat Bucurestii actual. Parisul are un fel de orase satelit, pe langa el, dar acelea nu fac parte din Paris, pentru ca nu poti sa administrezi un oras foarte mare.

Nu se poate! Noi vrem sa-l facem foarte mare, pentru ca asta inseamna, probabil, terenuri care-si vor mari pretul sau cine stie ce altceva...

Nu a existat un plan unitar privind constructiile in Bucuresti?

Au existat mai multe planuri. Dar un plan dureaza pana cand vine cineva cu multi bani, iar atunci se modifica planul!

Cum este generatia actuala de arhitecti, ca pregatire ?

Eu pot spune urmatorul lucru, legat de pregatirea noii generatii: cand eu am dat examen, la Facultatea de Arhitectura erau 40 de locuri - 30 pentru barbati, 10 pentru femei. si au fost vreo 900 de candidati. Asa ca era o baza de selectie, iar la final au ramas cei mai buni. Pe de alta parte, noi munceam pe santier, din greu, inca de studenti! Acum sunt 4.500 de locuri. 4.500, fata de 40... si ce invata cei 4.500? Invata calculatoare! Iar toata tehnica asta noua te face sa nu mai inveti, de fapt. Pentru ca doar apesi pe un buton la calculator si ala selecteaza tot! Din tine nu mai dai nimic, iar asta conteaza extraordinar de mult.

Inainte, arhitectura era o arta, pentru ca se adresa frumosului, era o stiinta - pentru ca nu puteai sa o dezvolti decat folosind stiintele exacte. Si avea si o functie sociala, adica era facuta la „scara“ omului, ca sa spun asa. Acum, arhitectura are o functie economica, a intrat in economia de piata.

Se discuta in termeni de „mult“, „prost“,

„daramat”, „facut alta casa”. Arhitectura nu mai este nimic, este doar bani, reprezinta circulatia banului.

Din generatia tanara, ati mai intalnit vreun arhitect despre care sa spuneti ca este bun ?

cut prin mana mea si realizate de mine.

Toate! Am lucrat la Casa Poporului – bine, mai putin, pentru ca nu s-a terminat atunci - la Palatul Cotroceni, Palatul de la Olanesti, Palatele de la Snagov, Palatele de la Sinaia, toate ”Casele de Oaspete”.

„Case de Oaspete“?

Nu.

Dar ati intalnit macar absolventi de arhitectura care sa faca meseria asta din pasiune, nu doar pentru bani?

Nu! Acum nu mai vorbim despre arhitecti, ci despre „arhi-bani“, pentru ca un arhitect - in ziua de azi - face casa asa cum isi doreste omul care are bani. Nu mai conteaza stil, traditie, plan, nimic. Blocurile facute acum nu au nimic legat de arhitectura. Toate seamana intre ele si sunt ca niste „cuburi”, unele mai mici, altele mai mari. In toata lumea, daca te duci, gasesti aceeasi arhitectura. Nu mai exista nimic original, in constructiile noi. Deci, in arhitectura, acum nu mai exista arta! Arhitectura este doar „economie de piata”. Iar constructia facuta acum trebuie sa coste putin, sa fie proasta, sa dureze putin, pentru ca trebuie facuta alta, intr-un timp scurt, ca sa circule banii!

Care era statutul arhitectilor, pe vremea lui Ceausescu?

El aprecia arhitectii. Noi eram cu cateva clase deasupra inginerilor! Dar trebuia sa fii diplomat. Eu, in 35 de ani, cat l-am servit pe Ceausescu, n-am primit un bobarnac peste nas, nici macar din partea ei, pentru ca eram foarte diplomat. Asa ca am facut ce-am vrut. Eu am fost arhitect de interior. Toate palatele din tara au tre-

Da, de Oaspete, la singular! Spre deosebire de „Casa de Oaspeti”, unde Ceausescu primea diferite personalitati, in „Casa de Oaspete” nu intra decat el. In ”Casa de Oaspeti” el nu dormea, pentru ca el nu a dormit niciodata intr-un pat care a fost ocupat de altul.

Credeti ca arhitectii din noua generatie nu fac fata cerintelor arhitecturii actuale?

Ei fac fata calculatorului. Calculatorul le da lucrarea, asa ca nu e munca lor! Ei trebuie sa stie unde sa apese. Iar beneficiarul isi alege ce-i place din sutele de planse pe care le deseneaza calculatorul. Arhitectul nu spune care solutie e mai buna, pentru ca nu are cum sa spuna, acum.

Se poate vorbi de meseria de arhitect ca o afacere?

Da, dar nu mai trebuie sa fi un om cinstit. Daca esti cinstit, nu poti s-o numesti „afacere”.

Din ceea ce spuneti, se poate intelege ca dumneavoastra considerati ca oamenii care fac afaceri nu sunt cinstiti...

Da, eu cred ca multi nu sunt cinstiti.

Imi pare foarte rau...

Daniel Negut

O noua taxa: clawback Premierul Emil Boc i-a cerut noului ministru al Sanatatii, Ritli Ladislau, sa prezinte Executivului spre adoptare proiectul privind controversata taxa clawback. La inceputul lui august, primul ministru declara ca sistemul clawback va fi reglementat de Guvern pana la sfarsitul lunii, prin hotarare sau ordonanta de urgenta. Seful misiunii FMI de evaluare a acordului cu Romania, Jeffrey Franks, arata ca Guvernul trebuie sa renunte la sistemul clawback din sistemul sanitar si sa vina cu o alta versiune de taxare. Sistemul clawback, introdus la finele anului 2009, prevede ca toti producatorii de medicamente trebuie sa contribuie la finantarea sistemului public de sanatate cu o suma reprezentand intre 5% si 11% din veniturile realizate din vanzarea produselor. Pe de alta parte, companiile din domeniu au acuzat atunci ca noua taxa este discriminatorie pentru agentii economici prin suprafiscalizare. Ulterior, Guvernul s-a angajat in negocierile cu Fondul Monetar International sa clarifice cadrul legal privind taxa clawback, perceputa distribuitorilor de medicamente. La sfarsitul lunii iunie, Guvernul a revenit cu o ordonanta de urgenta, prin care si-a mentinut decizia de a-i obliga pe distribuitorii de medicamente sa achite contributii trimestriale pen-

12

tru finantarea unor cheltuieli publice in sistemul de sanatate si a stabilit ca nivelul acestei contributii si metodologia de calcul vor fi decise intr-un interval maxim de 30 zile.

Dar ce este, de fapt, sistemul clawback, care va fi introdus in sistemul de sanatate romanesc?

Clawback este un sistem prin intermediul caruia toti producatorii de medicamente care desfac produse pe piata romaneasca vor contribui la finantarea sistemului public de sanatate cu 5% pana la 11% din veniturile realizate in urma vanzarii produselor.

Grila de contributie va fi progresiva, permitand implementarea principiului cost-volum din Noua Politica a Medicamentului, adica scaderea efortului financiar public pe masura cresterii volumelor de medicamente achizitionate. Sistemul clawback a fost discutat si in sedintele Comisiei pentru Sanatate si Familie a Camerei Deputatilor. Reprezentantii producatorilor de medicamente nu stiu cat si cum trebuie sa plateasca contributia la finantarea sistemului de sanatate. Drept urmare, acestia cer Ministerului Sanatatii stabilirea unor norme clare de aplicare a taxei de clawback. (Horatiu Serb)