DUMINICA RUSALIILOR Solemnitate Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Aleluia, Duhul Domnului a umplut pãmântul: veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
2
Duminica Rusaliilor
10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Aleluia, Duhul Domnului a umplut pãmântul: veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Lumina cea sfântã, cereasca luminã, ªi focul cãzut de pe bolta seninã, Ce-n tainice limbi la Rusalii se lasã Pe sfinþii apostoli închiºi într-o casã, Asuprã-ne astãzi din ceruri coboarã, Nu-n tunet ºi trãsnet, ci-n ºoaptã uºoarã; Pe toþi în aleºi cântãreþi ne preschimbã ªi dulci melodii ne aºazã pe limbã. Rugãmu-ne, vino, o, Duh de luminã, Durerea din inimi la toþi ne-o alinã. O, foc al iubirii ºi flacãrã purã, Distruge ºi arde în noi orice urã. Ce poate fãptura umanã sã facã? Voinþa-i slãbitã, puterea-i sãracã.
Oficiul lecturilor
3
Din cer ajutoare trimite-ne nouã, Sã cadã de sus cum cad stropii de rouã. Suntem greºitori ºi îþi cerem iertare; Greºeala ne-o plângem cu lacrimi amare. Ne ºterge cu milã-a pãcatului patã, Ca-n inimi s-avem bucurie curatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Duhul suflã unde vrea ºi nu ºtii de unde vine ºi încotro merge; dar noi auzim glasul lui, aleluia! Psalmul 103 (104) I 1
Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! * Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti nemãrginit de mare. Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, * 2 învãluit în luminã ca într-o hainã! Tu întinzi cerurile ca pe un cort, * 3 îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale, îþi faci carul din nori, * umbli pe aripile vântului; 4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi * ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãi. 5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile sale, * ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi. 6 Tu l-ai acoperit cu abisul cum l-ai acoperi cu o hainã; * ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor. 7 La ameninþarea ta, ele fug, * la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã; 8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi, * spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele. 9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, * nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul. 10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi * ºi ele se strecoarã printre munþi.
4
Duminica Rusaliilor
11
Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului, * asinii sãlbatici setea ºi-o potolesc. 12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor * ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor. Ant. Duhul suflã unde vrea ºi nu ºtii de unde vine ºi încotro merge; dar noi auzim glasul lui, aleluia! Ant. 2 S-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, aleluia! II 13
Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi; * tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale. 14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite * ºi verdeþuri în folosul omului, ca el sã scoatã hranã din pãmânt: * 15 vinul care înveseleºte inima omului, untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa * ºi pâinea care întãreºte inima omului. 16 Se saturã copacii Domnului, * cedrii Libanului pe care el i-a plantat. 17 În ei pãsãrile îºi fac cuib, * iar barza îºi are locuinþa în chiparoºi. 18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi, * iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri. 19 El a fãcut luna ca sã arate timpurile, * ºi soarele care ºtie unde sã apunã. 20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte: * atunci miºunã toate fiarele pãdurii, 21 puii de lei rag în cãutare de pradã * ºi cer hrana lor de la Dumnezeu. 22 Când rãsare soarele, se întorc * ºi se duc la culcare în vizuini. 23 Atunci iese omul la lucrarea lui * ºi la munca lui, pânã seara. Ant. S-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, aleluia!
Oficiul lecturilor
5
Ant. 3 Trimite Duhul tãu ºi vor fi create ºi vei reînnoi faþa pãmântului, aleluia! III 24
Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne: † toate le-ai fãcut cu înþelepciune; * pãmântul este plin de creaturile tale. 25 Iatã marea întinsã ºi largã: † într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr, * vieþuitoare mici ºi mari; 26 pe ea plutesc corãbii, * în ea este Leviatanul, pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însa. 27 Toate aºteaptã de la tine * sã le dai hranã la vreme potrivitã. 28 Tu le dai hranã, iar ele o adunã, * tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi. 29 Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea, † dacã le iei suflarea, ele mor * ºi se întorc în þãrânã. 30 Tu îþi trimiþi duhul tãu ºi ele vor fi create, * ºi vei reînnoi faþa pãmântului. 31 Slava Domnului sã rãmânã în veci! * Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale! 32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã; * se atinge de munþi ºi ei fumegã. 33 Voi cânta Domnului cât voi fi, * voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi. 34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el * iar eu mã voi bucura în Domnul! 35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt † ºi cei rãi sã nu mai fie! * Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! Ant. Trimite Duhul tãu ºi vor fi create ºi vei reînnoi faþa pãmântului, aleluia! V. Duhul Domnului a umplut tot pãmântul, aleluia! R. ªi cel care susþine toate în fiinþã cunoaºte orice
cuvânt spus, aleluia!
6
Duminica Rusaliilor
LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Romani 8,5-27 Toþi cei cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu Fraþilor, 5 într-adevãr, cei care sunt dupã trup cautã cele ale trupului, pe când cei care sunt dupã duh, cele ale Duhului. 6 De fapt, dorinþa trupului este moarte, pe când dorinþa duhului este viaþã ºi pace. 7 De aceea, dorinþa trupului este duºmãnie împotriva lui Dumnezeu, cãci nu se supune legii lui Dumnezeu ºi nici nu poate. 8 Dar cei care sunt în trup nu pot sã-i placã lui Dumnezeu. 9 Însã voi nu sunteþi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi. Iar dacã cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 10 Dar dacã Cristos este în voi, deºi trupul este supus morþii din cauza pãcatului, Duhul este viaþã datoritã dreptãþii. 11 Dacã Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morþi locuieºte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morþi va învia ºi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui, care locuieºte în voi. 12 Aºadar, fraþilor, noi nu suntem datori trupului ca sã trãim dupã trup. 13 Dacã trãiþi dupã trup, veþi muri. Dar dacã, prin Duh, faceþi sã moarã poftele trupului, veþi trãi. 14 Cãci toþi cei care sunt cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, 15 pentru cã nu aþi primit un Duh de sclavie, ca sã vã fie din nou teamã, ci aþi primit Duhul înfierii, prin care strigãm: Abba, Tatã! 16 Însuºi Duhul dã mãrturie duhului nostru cã suntem fii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacã suntem fii, suntem ºi moºtenitori, moºtenitori ai lui Dumnezeu ºi împreunã-moºtenitori cu Cristos, dacã suferim cu el, ca împreunã cu el sã fim ºi preamãriþi. 18 Eu consider cã suferinþele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. 19 Într-adevãr, creaþia aºteaptã cu nerãbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20 Cãci creaþia a fost supusã zãdãrniciei nu de bunãvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o,
Oficiul lecturilor
7
21
cu speranþa cã ºi ea, creaþia, va fi eliberatã de sclavia stricãciunii, spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. 22 De fapt, noi ºtim cã toatã creaþia suspinã ºi suferã durerile unei naºteri pânã în timpul de acum, 23 dar nu numai ea, ci ºi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, ºi noi suspinãm în noi înºine, aºteptând înfierea ºi rãscumpãrarea trupului nostru; 24 cãci în speranþã am fost mântuiþi. Dar speranþa care se vede nu este speranþã, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede? 25 Însã, dacã sperãm ceea ce nu vedem, atunci aºteptãm cu rãbdare. 26 De asemenea, ºi Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre, pentru cã nu ºtim ce sã cerem în rugãciune aºa cum se cuvine, dar Duhul însuºi intervine pentru noi cu suspine negrãite. 27 Însã cel care cerceteazã inimile ºtie care este dorinþa Duhului; adicã intervine în favoarea sfinþilor dupã voinþa lui Dumnezeu. RESPONSORIUL Gal 4,6; 3,26; 2Tim 1,7 R. Pentru cã sunteþi fii prin credinþa în Cristos Isus, * Dumnezeu l-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului sãu, care strigã Abba, Tatã, aleluia! V. Cãci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de fricã, ci Duhul tãriei, al iubirii ºi al înþelepciunii. * Dumnezeu. LECTURA A DOUA Din tratatul Împotriva ereziilor al sfântului Irineu, episcop (Cartea 3, 17, 1-3: SCh 34, 302-306)
Trimiterea Duhului Sfânt Domnul, acordând ucenicilor puterea de a-i face pe oameni sã se nascã în Dumnezeu, le spune: Mergeþi, învãþaþi toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Sfântului Duh (Mt 28,19). Acesta este Duhul pe care Domnul a promis, prin profeþi, sã-l reverse în timpurile de pe urmã asupra slujitorilor sãi ºi asupra slujitoarelor sale, ca sã primeascã
8
Duminica Rusaliilor
darul profeþiei. De aceea, el a coborât ºi asupra Fiului lui Dumnezeu, devenit Fiu al Omului, obiºnuindu-se ca el sã locuiascã în neamul omenesc, sã se odihneascã printre oameni ºi sã locuiascã în creaturile lui Dumnezeu, realizând în ei voinþa Tatãlui ºi reînnoindu-i din omul vechi la noutatea lui Cristos. Luca relateazã cã acest Duh, dupã înãlþarea Domnului, a venit asupra ucenicilor în ziua de Rusalii cu voinþa ºi puterea de a introduce toate naþiunile în viaþa ºi în revelaþia Noului Testament. Astfel, ele vor deveni un cor minunat pentru a intona imnul de laudã lui Dumnezeu în acord perfect, pentru cã Duhul Sfânt va anula distanþele, va elimina distonãrile ºi va transforma consimþãmântul popoarelor într-o primiþie care sã fie oferitã lui Dumnezeu. De aceea, Domnul a promis sã-l trimitã el însuºi pe Mângâietorul pentru a ne face plãcuþi lui Dumnezeu. Într-adevãr, dupã cum fãina nu se amestecã într-o unicã masã moale, nici nu devine o unicã pâine fãrã apã, tot aºa, nici noi, mulþime dezbinatã, nu puteam sã devenim o unicã Bisericã în Cristos Isus fãrã apa care coboarã din cer. ªi, dupã cum pãmântul uscat, dacã nu primeºte apã, nu poate sã dea roade, tot aºa, nici noi, lemn uscat, simplu ºi gol, nu am fi adus niciodatã rod de viaþã fãrã ploaia trimisã de sus în mod liber. Baia baptismalã, cu acþiunea Duhului Sfânt, ne-a unificat pe toþi în suflet ºi în trup în acea unitate care fereºte de moarte. Duhul lui Dumnezeu a coborât asupra Domnului ca Duh al înþelepciunii ºi al înþelegerii, Duh al sfatului ºi al tãriei, Duh al ºtiinþei ºi al pietãþii, Duh al fricii de Dumnezeu (cf. Is 11,2). Apoi Domnul, la rândul sãu, a dat acest Duh Bisericii, trimiþându-l din cer pe Mângâietorul asupra întregului pãmânt, de unde, aºa cum a spus el însuºi, diavolul a fost alungat ca un fulger cãzut din cer (cf. Lc 10,18). De aceea, ne este necesarã roua lui Dumnezeu, ca sã nu ardem ºi sã devenim neroditori ºi, acolo unde gãsim acuzatorul, sã-l putem avea ºi pe avocat. Domnul încredinþeazã Duhului Sfânt pe acel om cãzut
Oficiul lecturilor
9
în mâinile tâlharilor, adicã pe noi. Simte milã faþã de noi ºi ne panseazã rãnile ºi dã cei doi dinari cu chipul regelui. Astfel, imprimând în spiritul nostru, prin lucrarea Duhului Sfânt, chipul ºi inscripþia Tatãlui ºi a Fiului, face sã rodeascã în noi talanþii încredinþaþi nouã, ca sã-i dãm înapoi Domnului multiplicaþi. RESPONSORIUL
Fap 2,1-2 R. Când a sosit ziua Rusaliilor, toþi erau adunaþi împreunã în acelaºi loc ºi dintr-o datã s-a iscat din cer un vuiet, * ca la venirea unei vijelii puternice, ºi a umplut toatã casa, aleluia! V. Aºadar, când toþi discipolii erau adunaþi la un loc, a venit peste ei din cer, pe neaºteptate, un vuiet, * ca la venirea. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei.
10
Duminica Rusaliilor
Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care în misterul sãrbãtorii de astãzi sfinþeºti întreaga ta Bisericã, din toate popoarele ºi neamurile, te rugãm, rãspândeºte darurile Duhului Sfânt pânã la marginile pãmântului ºi continuã astãzi, în inimile credincioºilor, lucrarea minunatã pe care a sãvârºit-o bunãtatea ta la începuturile predicãrii evangheliei. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.
Laudele
Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Inima astãzi iar ne îmbie La sãrbãtoare, la bucurie. Cãci din tãrie Duhul coboarã Peste apostoli, peste Fecioarã. E foc ce cade sub chip de limbã ªi pe apostoli complet îi schimbã; Primesc pe buze bune cuvinte ªi-n inimi focul iubirii sfinte. În limbi diverse, în graiuri multe, Toþi dintr-o datã pot sã-i asculte; Traºi cu paharul lumea-i socoate, Dar îi inspirã Duhul în toate. Domnul ºi-aratã milele sale; E-ncoronarea tainei pascale; Tainã sublimã, fãrã pereche, Care încheie legea cea veche. Cu bunãtate, Duhule Sfinte, La ruga noastrã ia azi aminte; Din cer revarsã haruri în ploaie, De rãutate tu ne despoaie. Sã ne aline mila ta mare, Pentru pãcate dã-ne iertare. Lumii ce-n urã ºi-n chinuri zace Grabnic trimite-i timpuri de pace. Fã sã-l cunoaºtem bine pe Tatãl, Lumii, pe Fiul unic aratã-l.
11
12
Duminica Rusaliilor
Dã-ne sã credem pururi în tine, Duh al iubirii sfinte, divine. Amin. PSALMODIA Ant. 1 O, cât de bun ºi plãcut e Duhul tãu în noi, Doamne, aleluia! Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. O, cât de bun ºi plãcut e Duhul tãu în noi, Doamne, aleluia! Ant. 2 Izvoare ºi tot ce miºunã în ape, aduceþi-i cântare lui Dumnezeu, aleluia! Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul
Laudele
13
Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul!
14
Duminica Rusaliilor
86
Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.
Ant. Izvoare ºi tot ce miºunã în ape, aduceþi-i cântare lui Dumnezeu, aleluia! Ant. 3 Apostolii vorbeau în limbi felurite despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, aleluia! Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor,
Laudele
15
7
ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Apostolii vorbeau în limbi felurite despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, aleluia! LECTURA SCURTà Fap 5,30-32 Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a înviat pe Isus pe care voi l-aþi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el, Dumnezeu l-a înãlþat la dreapta sa drept conducãtor ºi mântuitor, ca sã acorde Israelului convertirea ºi iertarea pãcatelor. Martori ai acestor lucruri suntem noi ºi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dãruit celor care ascultã de el. RESPONSORIUL SCURT R. Toþi s-au umplut de Duhul Sfânt. * Aleluia, aleluia! Toþi. V. ªi au început sã vorbeascã în limbi. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Toþi. Ant. la Benedictus: Primiþi pe Duhul Sfânt: cãrora le veþi ierta pãcatele, vor fi iertate, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.
16
Duminica Rusaliilor
73
De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Primiþi pe Duhul Sfânt: cãrora le veþi ierta pãcatele, vor fi iertate, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l implorãm cu speranþã neclintitã pe Cristos Domnul, care a adunat Biserica sa prin Duhul Sfânt: Reînnoieºte, Doamne, faþa pãmântului! Doamne Isuse, când ai fost înãlþat pe cruce, ai revãrsat din coasta ta râuri de apã vie: – trimite-l la noi pe Duhul dãtãtor de viaþã! Tu, fiind preamãrit de puterea lui Dumnezeu, ai împãrtãºit ucenicilor darul Tatãlui: – trimite pe Duhul Sfânt ca sã reînnoiascã lumea! Tu le-ai dat apostolilor, în Duhul tãu, puterea de a ierta pãcatele: – nimiceºte pãcatul din lume! Tu l-ai promis pe Duhul Sfânt, ca sã ne înveþe toate ºi sã ne aducã aminte toate câte le-ai spus: – trimite-l pe Duhul tãu sã ne lumineze credinþa!
Ora medie
17
Tu ai promis cã-l vei trimite pe Duhul adevãrului ca sã dea mãrturie despre tine: – trimite Duhul Sfânt ca sã facã din noi martori credincioºi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care în misterul sãrbãtorii de astãzi sfinþeºti întreaga ta Bisericã, din toate popoarele ºi neamurile, te rugãm, rãspândeºte darurile Duhului Sfânt pânã la marginile pãmântului ºi continuã astãzi, în inimile credincioºilor, lucrarea minunatã pe care a sãvârºit-o bunãtatea ta la începuturile predicãrii evangheliei. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide.
18
Duminica Rusaliilor
Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Sporeºte credinþa noastrã, Doamne, ºi þine mereu aprinsã în noi lumina Duhului Sfânt, aleluia! Psalmul 117 (118) I Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. 1
10
II Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit.
Ora medie 11
M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. III 19
Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului.
19
20
Duminica Rusaliilor
27
Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Sporeºte credinþa noastrã, Doamne, ºi þine mereu aprinsã în noi lumina Duhului Sfânt, aleluia! Tit 3,5b-7 LECTURA SCURTÃ Dumnezeu ne-a mântuit prin baia renaºterii ºi reînnoirii Duhului Sfânt, pe care l-a revãrsat din belºug asupra noastrã prin Isus Cristos, mântuitorul nostru, pentru ca, justificaþi prin harul lui, sã devenim în speranþã moºtenitori ai vieþii veºnice. V. Duhul Sfânt vã va învãþa, aleluia! R. Toate câte vi le-am spus, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care în misterul sãrbãtorii de astãzi sfinþeºti întreaga ta Bisericã, din toate popoarele ºi neamurile, te rugãm, rãspândeºte darurile Duhului Sfânt pânã la marginile pãmântului ºi continuã astãzi, în inimile credincioºilor, lucrarea minunatã pe care a sãvârºit-o bunãtatea ta la începuturile predicãrii evangheliei. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
Vesperele II
21
IMNUL Coboarã din ceruri, o, Duhule Sfinte, Luminã revarsã-ne-n suflet ºi minte. Din mâinile tale atotcreatoare, O ploaie de har peste noi sã coboare. Tu eºti mângâierea trimisã în lume, Eºti focul aprins ºi menit sã consume Tot rãul. Izvor eºti de apã curatã, Ce setea o-nlãturi ºi speli orice patã. Eºti daru-nºeptit ce tot omul l-aºteaptã, A Tatãlui veºnic eºti mâna cea dreaptã, Lãuntricã ºoaptã-a gândirilor bune ªi cel ce pe buze cuvinte ne pune. Din cer ne trimite lumina pe cale ªi focul puternic al dragostei tale. Suntem fãrã forþe, trãim întru fricã; Slãbiþi, ne-ntãreºte, cãzuþi, ne ridicã. Vicleanul alungã-l; rugãmu-ne încã, Sãdeºte-ne-n inimi o pace adâncã. Conduºi fãrã preget de mâna ta blândã, În lupta cu rãul sperãm în izbândã. Prin tine, noi toþi sã-l cunoaºtem pe Tatãl, Pe Fiul, de-asemenea, lumii aratã-l. Credinþa în tine mereu sã ne-ajute Sã ducem o viaþã de sfântã virtute. Amin. Sau: Veni, creátor Spíritus, 811. PSALMODIA Ant. 1 Duhul Domnului a umplut tot pãmântul, aleluia! Psalmul 109 (110),1-5.7 1
Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”.
22
Duminica Rusaliilor
2
Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Duhul Domnului a umplut tot pãmântul, aleluia! Ant. 2 Întãreºte, Doamne, ceea ce ai sãvârºit în noi, din templul tãu sfânt, care este în Ierusalim, aleluia! Psalmul 113 A (114) 1
Când a ieºit Israel din Egipt, * casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, 2 Iuda a devenit sanctuarul sãu * ºi Israel, stãpânirea sa. 3 Marea a vãzut ºi a fugit, * Iordanul s-a întors înapoi; 4 munþii au sãltat ca berbecii * ºi dealurile ca mieii unei turme. 5 Mare, ce ai tu de fugi? * ªi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi? 6 Munþilor, pentru ce sãltaþi ca berbecii? * ªi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? 7 Cutremurã-te, pãmântule, în faþa Domnului, * în faþa Dumnezeului lui Iacob, 8 care preface stânca într-un lac * ºi piatra în izvoare de apã! Ant. Întãreºte, Doamne, ceea ce ai sãvârºit în noi, din templul tãu sfânt, care este în Ierusalim, aleluia!
Vesperele II
23
Ant. 3 S-au umplut toþi de Duh Sfânt ºi au început a vorbi în limbi, aleluia! Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.
Cântarea
Cf. Ap 19,1-2.5-7
Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia. * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. S-au umplut toþi de Duh Sfânt ºi au început a vorbi în limbi, aleluia! 1
LECTURA SCURTÃ Ef 4,3-6 Strãduiþi-vã sã menþineþi unitatea Duhului în legãtura pãcii. Este un singur trup ºi un singur Duh, dupã
24
Duminica Rusaliilor
cum aþi ºi fost chemaþi la o singurã speranþã, aceea a chemãrii voastre. Este un singur Domn, o singurã credinþã, un singur botez, un singur Dumnezeu ºi Tatã al tuturor, care este peste toate, prin toþi ºi în toþi. RESPONSORIUL SCURT R. Duhul Domnului a umplut tot pãmântul. * Aleluia, aleluia! Duhul. V. ªi cel care susþine toate în fiinþã cunoaºte orice cuvânt spus. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Duhul. Ant. la Magnificat: Astãzi este ziua de Rusalii, aleluia; astãzi Duhul Sfânt a apãrut în chip de foc ucenicilor ºi a revãrsat asupra lor darurile harului; i-a trimis în lumea întreagã sã predice ºi sã dea mãrturie: cel ce va crede ºi se va boteza va fi mântuit, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.
Vesperele II
25
Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Astãzi este ziua de Rusalii, aleluia; astãzi Duhul Sfânt a apãrut în chip de foc ucenicilor ºi a revãrsat asupra lor darurile harului; i-a trimis în lumea întreagã sã predice ºi sã dea mãrturie: cel ce va crede ºi se va boteza va fi mântuit, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l implorãm cu bucurie pe Dumnezeu Tatãl, care, prin Cristos, a adunat Biserica, ºi sã-i spunem: Trimite în Bisericã Duhul tãu Sfânt! Tu vrei sã-i aduni în Duhul Sfânt, printr-un singur Botez, pe toþi oamenii împodobiþi cu numele lui Cristos: – dã-le credincioºilor tãi harul sã fie o singurã inimã ºi un singur suflet! Tu ai voit sã umpli cu Duhul Sfânt lumea întreagã: – dãruieºte-le tuturor oamenilor harul sã zideascã lumea în dreptate ºi pace! Doamne Dumnezeule, Pãrintele tuturor, tu vrei sã-i aduni într-o singurã credinþã pe fiii risipiþi: – lumineazã întreg pãmântul cu harul Duhului Sfânt! Tu reînnoieºti toate prin Duhul tãu: – vindecã-i pe cei bolnavi, mângâie-i pe cei mâhniþi ºi dãruieºte-le tuturor mântuirea! Prin Duhul Sfânt, l-ai înviat din morþi pe Fiul tãu: – învie pentru toatã veºnicia trupurile noastre muritoare! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care în misterul sãrbãtorii de astãzi sfinþeºti întreaga ta Bisericã, din toate popoarele ºi neamurile, te rugãm, rãspândeºte darurile Duhului Sfânt pânã la marginile pãmântului ºi continuã astãzi, în inimile credincioºilor, lucrarea minunatã pe care a sãvârºit-o
Duminica Rusaliilor
26
bunãtatea ta la începuturile predicãrii evangheliei. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin.
Completoriul
27
PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri.
28
Duminica Rusaliilor
14
Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
29
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!
Duminica Rusaliilor
30
Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.