PREASFÂNTA INIMÃ A LUI ISUS Solemnitate Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Veniþi sã adorãm Inima lui Isus, rãnitã de iubire pentru noi! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
2
Preasfânta Inimã a lui Isus
10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã adorãm Inima lui Isus, rãnitã de iubire pentru noi! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL E inima sfântã acuma chivotul În care lemn nobil ºi aur e totul; Într-însa nu-i Legea de Moise datã, Ci legea iubirii în carne sãpatã. E inima sfântã acum sanctuarul În care iubirea de oameni e-altarul; E templul cel fãrã de catapeteasmã, Cu jertfe plãcute de bunã mireasmã. ªi poate iubirea oricine s-o vadã În inima sfântã strãpunsã de spadã, În rana-i deschisã, mereu sângerândã, A celui ucis prin nedreaptã osândã.
Oficiul lecturilor
3
Din dragoste purã, el, Domnul, îndurã Cumplitã torturã, torente de urã; Pe sine se-oferã ca victimã sfântã, Ca ura în lume sã fie înfrântã. Cum poate sã fie pe lume fãpturã Cu inima rece ºi-atâta de durã, Încât de iubire sã nu se consume, Sã aibã o altã comoarã pe lume? Fã, Doamne, o ploaie de har sã ne cadã Din inima-þi sfântã strãpunsã de spadã. Îþi spunem cu toþii: slãvit fii, Isuse, Cu Tatãl ºi Duhul iubirii nespuse. Amin. PSALMODIA Ant. 1 La tine este izvorul vieþii; tu ne potoleºti setea la izvorul desfãtãrilor tale. Psalmul 35 (36) 2
În adâncul inimii celui nelegiuit ºuºoteºte pãcatul, * înaintea ochilor sãi nu este fricã de Dumnezeu. 3 Atât de mult se mãguleºte pe sine * încât nu-ºi descoperã fãrãdelegea ca s-o urascã. 4 Cuvintele gurii sale sunt rãutate ºi înºelãciune, * el refuzã sã înþeleagã ºi sã facã binele. 5 La fãrãdelege se gândeºte în aºternutul sãu, † merge pe calea care nu este bunã * ºi nu urãºte rãul. 6 Bunãtatea ta, Doamne, este pânã la ceruri * ºi fidelitatea ta pânã la nori. 7 Dreptatea ta este ca munþii lui Dumnezeu † ºi judecãþile tale sunt ca abisul cel mare. * Tu, Doamne, ajuþi oameni ºi animale. 8 Cât de minunatã este bunãtatea ta, Dumnezeule! * Fiii oamenilor îºi gãsesc adãpost la umbra aripilor tale.
4
Preasfânta Inimã a lui Isus
9
Se saturã din belºugul casei tale, * tu îi adãpi din ºuvoaiele desfãtãrilor tale. 10 Cãci la tine este izvorul vieþii * ºi în lumina ta vom vedea lumina. 11 Pãstreazã îndurarea ta peste cei care te cunosc * ºi dreptatea ta peste cei curaþi cu inima. 12 Sã nu vinã asupra mea piciorul celor mândri * ºi mâna celor rãi sã nu mã izgoneascã. 13 Iatã, au cãzut fãcãtorii de rele, * s-au prãbuºit ºi nu se vor putea ridica. Ant. La tine este izvorul vieþii; tu ne potoleºti setea la izvorul desfãtãrilor tale. Ant. 2 Din neliniºtea inimii mele te caut pe tine: tu m-ai înãlþat pe stâncã. Psalmul 60 (61) Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea, * ia aminte la rugãciunea mea. 3 De la marginile pãmântului pe tine te chem † când inima mi-e cuprinsã de neliniºte, * cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge! 4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine, * turn puternic în faþa duºmanului. 5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna, * mã voi adãposti la umbra aripilor tale, 6 cãci, tu, Dumnezeul meu, mi-ai ascultat promisiunile, * mi-ai dat moºtenirea celor care se tem de numele tãu. 7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile, * anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie. 8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu, * îndurarea ºi adevãrul îl vor ocroti. 9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor, * ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi. Ant. Din neliniºtea inimii mele te caut pe tine: tu m-ai înãlþat pe stâncã. 2
Oficiul lecturilor
5
Ant. 3 Toate marginile pãmântului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru. Psalmul 97 (98) Cântaþi Domnului un cântec nou, * pentru cã a fãcut lucruri minunate; dreapta ºi braþul lui cel sfânt * i-au venit în ajutor. 2 Domnul ºi-a fãcut cunoscutã mântuirea * ºi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor, 3 ºi-a adus aminte de bunãtatea ºi fidelitatea lui * faþã de casa lui Israel. Toate marginile pãmântului * au vãzut mântuirea Dumnezeului nostru! 4 Înãlþaþi cãtre Dumnezeu strigãte de bucurie, toþi locuitorii pãmântului! * Aclamaþi, intonaþi imnuri ºi tresãltaþi de bucurie. 5 Cântaþi Domnului imnuri cu harpa, * cu harpa ºi cântãri de psalmi. 6 Sunând din trompetã ºi din corn, * strigaþi de bucurie în faþa Domnului, regele nostru. 7 Sã vuiascã marea ºi tot ce cuprinde ea, * lumea ºi toþi cei ce locuiesc într-însa. 8 Toate râurile sã batã din palme † ºi munþii sã tresalte de bucurie 9 în faþa Domnului, * care vine sã judece pãmântul. El va judeca lumea cu dreptate * ºi popoarele cu nepãrtinire. Ant. Toate marginile pãmântului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru. V. Îmi voi aduce aminte de lucrãrile Domnului. R. Îmi voi aduce aminte de începutul minunilor sale. 1
LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Romani
8,28-39
Iubirea lui Dumnezeu s-a fãcut cunoscutã în Cristos
6
Preasfânta Inimã a lui Isus 28
Fraþilor, ºtim cã el le îndreaptã toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor care sunt chemaþi dupã planul lui. 29 Cãci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie asemenea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fie primul nãscut între mulþi fraþi; 30 pe cei pe care de mai înainte i-a hotãrât, i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a ºi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceºtia i-a ºi preamãrit. 31 Aºadar, ce vom spune cu privire la acestea? Dacã Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastrã? 32 El, care nu l-a cruþat pe propriul sãu Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toþi, cum nu ne va dãrui toate împreunã cu el? 33 Cine va aduce acuzã împotriva aleºilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justificã! 34 Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a ºi înviat, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi. 35 Cine ne va despãrþi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuþia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? 36 Dupã cum este scris: Pentru tine suntem daþi la moarte toatã ziua, suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingãtori prin cel care ne-a iubit. 38 Cãci sunt convins cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înãlþimile, nici adâncurile ºi nici vreo altã creaturã nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru. RESPONSORIUL
Ef 2,5.4b.7a R. Pe când noi eram morþi din cauza greºelilor noastre, Dumnezeu ne-a readus la viaþã împreunã cu Cristos, * pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit. V. Ca sã arate în veacurile viitoare mãreþia bogãþiei harului sãu, * pentru marea.
Oficiul lecturilor
7
LECTURA A DOUA Din Operele sfântului Bonaventura, episcop (Opusc. 3, Lemnul vieþii, 29-30.47)
La tine este izvorul vieþii Gândeºte-te ºi tu, omule rãscumpãrat, cine, cât de mare ºi de ce naturã este acela care, pentru tine, atârnã pe cruce, el, a cãrui moarte dã viaþã celor morþi, el, a cãrui trecere din lumea aceasta o plânge cerul ºi pãmântul ºi face sã se despice ºi pietrele cele mai dure. Apoi, pentru ca din coasta lui Cristos adormit pe cruce sã fie formatã Biserica ºi ca sã se împlineascã Scriptura care spune: Vor privi la cel pe care l-au strãpuns (In 19,37), înþelepciunea divinã a permis ca un soldat sã strãpungã ºi sã deschidã acea coastã sfântã. Din ea a ieºit sânge ºi apã, ºi ceea ce curgea era preþul mântuirii noastre. Þâºnind din izvorul sãu, adicã din adâncul inimii lui Cristos, el dã sacramentelor Bisericii puterea de a conferi viaþa harului, iar celor care trãiesc deja în Cristos le dã sã bea din izvorul viu, care þâºneºte spre viaþa veºnicã (In 4,14). Ridicã-te, aºadar, suflet prieten al lui Cristos! Fii ca porumbelul care îºi face cuibul pe la intrarea peºterilor (Ier 48,28). ªi acolo, ca vrabia care îºi gãseºte o casã (Ps 83,4), nu înceta sã veghezi; acolo, ca o turturea, ascunde-þi puii nãscuþi dintr-o iubire curatã; acolo, apropie-þi gura ca sã sorbi apã din izvoarele Mântuitorului (cf. Is 12,3). Aici se aflã izvorul care þâºneºte din centrul paradisului, ºi care, împãrþindu-se în patru fluvii (cf. Gen 2,10) ºi revãrsându-se în inimile care ard de iubire, fecundeazã ºi irigã întreg pãmântul. Aleargã cu dorinþã vie la acest izvor de viaþã ºi de luminã, oricine ai fi tu, suflet consacrat lui Dumnezeu, ºi, cu puterea intimã a inimii, strigã cãtre el: „O, frumuseþe inefabilã a Dumnezeului celui preaînalt, strãlucire preacuratã a luminii veºnice, viaþã care dai viaþã oricãrei vieþi, luminã care luminezi orice luminã ºi care pãstrezi în strãlucirea veºnicã pe luminãtorii multiformi care
8
Preasfânta Inimã a lui Isus
strãlucesc înaintea tronului dumnezeirii tale încã de la prima aurorã! O, revãrsare veºnicã ºi inaccesibilã, strãlucitoare ºi dulce a izvorului ascuns ochilor tuturor muritorilor! Adâncimea ta este fãrã sfârºit, înãlþimea ta este fãrã mãsurã, lãrgimea ta este infinitã, puritatea ta este imperturbabilã! De la tine vine râul care înveseleºte cetatea lui Dumnezeu (Ps 45,5), pentru ca în strigãte de laudã ºi de mulþumire (Ps 41,5) sã-þi putem cânta cântece de laudã, arãtând prin mãrturia experienþei cã la tine este izvorul vieþii ºi în lumina ta vom vedea lumina” (Ps 35,10). RESPONSORIUL
Ps 102 (103),2.4; 33 (34),9a
R. Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul ºi nu uita nicicând de binefacerile sale; * el îþi scapã viaþa din adânc ºi te încununeazã cu îndurare ºi iubire. V. Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul. * El îþi.
IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase,
Oficiul lecturilor
9
Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, noi cinstim inima Fiului tãu preaiubit ºi preamãrim faptele mãreþe ale iubirii sale; ajutã-ne, te rugãm, ca din acest izvor al îndurãrii dumnezeieºti sã sorbim bogãþia harului ºi vieþii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.
10
Preasfânta Inimã a lui Isus
Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, tu eºti bucurie deplinã, Balsam care orice durere alinã, Speranþã în cel ce speranþã nu are, Fântânã de har ºi noian de-ndurare. Iertare primeºte cel care þi-o cere, Pãtruns de cãinþã, pãtruns de durere, ªi cel ce te vede în tot ce existã Nu poate sã spunã cã viaþa e tristã. Iubirea ta, Doamne, nimic n-o cuprinde; Flãmândului este cereascã merinde, În arºiþa vieþii e sfântã licoare, De bea însetatul dintr-însa, nu moare. Cu lacrimi, Isuse, te caut pe tine, Spre tine se-ndreaptã-ale mele suspine, Fiinþa mea toatã ºi-n somnul de noapte Te cheamã pe tine cu tainice ºoapte. În ziua aceasta asuprã-mi rãmânã ªi sprijin sã-mi fie puternica-þi mânã; Când umbrele serii vor fi sã coboare, Sã-mi fii tu, Cristoase, luminã ºi soare. Tãria ce vine din inima-þi blândã Mi-aducã în luptele vieþii izbândã. Iubirea ce totul e-n stare sã-nfrunte Sã-mi fie spre ceruri o trainicã punte. Isuse, tu, floare adusã pe lume De mama-fecioarã, slãvitul tãu nume Cinsteascã-l tot omul ce miºcã sub soare ªi oastea de îngeri în cer sã-l adoare. Amin.
Laudele
11
PSALMODIA Ant. 1 Isus stãtea în templu ºi striga: „Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea!” Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Isus stãtea în templu ºi striga: „Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea!” Ant. 2 Veniþi la mine, toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi eu vã voi înviora! Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5).
12 57
Preasfânta Inimã a lui Isus
Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, *
Laudele
13
87
binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.
Ant. Veniþi la mine, toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi eu vã voi înviora! Ant. 3 Fiule, dã-mi inima ta, iar ochii tãi sã pãzeascã pururea cãile mele! Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1
Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor;
14
Preasfânta Inimã a lui Isus
8
ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Fiule, dã-mi inima ta, iar ochii tãi sã pãzeascã pururea cãile mele! Ier 31,33 LECTURA SCURTà Iatã legãmântul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel dupã zilele acelea, zice Domnul: „Voi pune legea mea înlãuntrul lor, o voi scrie în inima lor; eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu”. RESPONSORIUL SCURT R. Luaþi jugul meu asupra voastrã * ºi învãþaþi de la mine. Luaþi. V. Cã sunt blând ºi smerit cu inima. * ªi învãþaþi de la mine. Slavã Tatãlui. Luaþi. Ant. la Benedictus: Dumnezeu, prin iubirea sa îndurãtoare, ne-a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul,
Laudele
15
74
ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dumnezeu, prin iubirea sa îndurãtoare, ne-a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Fraþilor, sã ne rugãm lui Isus, care este blând ºi smerit cu inima, ºi sã-l implorãm: Rege iubitor de oameni, îndurã-te de noi! Isuse, în tine locuieºte plinãtatea dumnezeirii: – fã-ne pãrtaºi ai firii tale dumnezeieºti. Isuse, în tine sunt toate comorile înþelepciunii ºi ale ºtiinþei: – dezvãluie-ne, prin Bisericã, înþelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri. Isuse, în tine Tatãl îºi aflã desfãtarea: – fã-ne ascultãtori statornici ai învãþãturii tale. Isuse, din plinãtatea ta am luat noi toþi: – dãruieºte-ne din belºug harul ºi adevãrul Tatãlui. Isuse, izvorul vieþii ºi al sfinþeniei, – fã-ne sfinþi ºi neprihãniþi în iubire. Tatãl nostru.
Preasfânta Inimã a lui Isus
16
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, noi cinstim inima Fiului tãu preaiubit ºi preamãrim faptele mãreþe ale iubirii sale; ajutã-ne, te rugãm, ca din acest izvor al îndurãrii dumnezeieºti sã sorbim bogãþia harului ºi vieþii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Inima s-a întristat în mine ºi toate oasele mele s-au cutremurat.
Ora medie
17
Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1
De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat.
18 8
Preasfânta Inimã a lui Isus
Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125)
Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Inima s-a întristat în mine ºi toate oasele mele s-au cutremurat. LECTURA SCURTÃ Ier 32,40 Voi încheia cu ei un legãmânt veºnic ºi nu voi înceta sã le fac bine ºi voi pune frica mea în inimile lor, ca sã nu se îndepãrteze de la mine. V. Am aºteptat pe cineva sã se întristeze împreunã cu mine, ºi n-a fost nimeni. R. Pe cineva care sã mã mângâie, ºi n-am gãsit. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, noi cinstim inima Fiului tãu preaiubit ºi preamãrim faptele mãreþe ale iubirii
Vesperele II
19
sale; ajutã-ne, te rugãm, ca din acest izvor al îndurãrii dumnezeieºti sã sorbim bogãþia harului ºi vieþii tale. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, ce mare-i în tine misterul! Tu, care-ai zidit ºi pãmântul, ºi cerul, Tu, fire divinã din fire divinã, Luminã desprinsã din purã Luminã, Iubirea cea mare de noi te constrânge Sã-mbraci trupul nostru de carne ºi sânge, Ca jugul impus de Adam la-nceputuri, Luându-þi-l, tu de pe gât sã ni-l scuturi. Te-mpinge aceeaºi iubire ce face Sã scoþi din neant ºi din veºnica pace Întreg universul cu ploaia de stele, Sã smulgi omenirii pãcatele grele. Iubirea ta, Doamne, mereu sã rãmânã Nestinsã, sã fie izvor ºi fântânã Din care iertare ºi milã sã soarbã Oricine-i strivit de vreo patimã oarbã. Sã curgã izvorul de apã ºi sânge Din rana deschisã. Oricine îºi plânge Pãcatele vieþii sã poatã sã-ºi spele Murdarele pete-ale faptelor rele.
Preasfânta Inimã a lui Isus
20
O ploaie de haruri tu faci sã ne cadã Din inima-þi sfântã strãpunsã de spadã; De aceea, îþi spunem: slãvit fii, Isuse, Cu Tatãl ºi Duhul iubirii nespuse! Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cu iubire veºnicã ne-a iubit Dumnezeu; de aceea, înãlþat fiind de la pãmânt, ne-a atras, plin de îndurare, la inima sa. Psalmul 112 (113) Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. 1
Ant. Cu iubire veºnicã ne-a iubit Dumnezeu; de aceea, înãlþat fiind de la pãmânt, ne-a atras, plin de îndurare, la inima sa. Ant. 2 Învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima, ºi veþi gãsi odihnã sufletelor voastre.
Vesperele II
21
Psalmul 145 (146) 1
Laudã, suflete al meu, pe Domnul! † Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi. 3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot sã mântuiascã. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã, * ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu. 6 El a fãcut cerul ºi pãmântul, * marea ºi toate câte se aflã în ele. El este totdeauna credincios cuvântului sãu, † 7 el face dreptate celor asupriþi, * el dã pâine celor flãmânzi. Domnul elibereazã pe cei închiºi. * 8 Domnul lumineazã pe cei orbi, Domnul ridicã pe cei împovãraþi, * Domnul iubeºte pe cei drepþi, 9 Domnul are grijã de cei strãini, † sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan, * dar nimiceºte calea celor rãi. 10 Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule, * stãpâneºte în veci, din neam în neam. 2
Ant. Învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima, ºi veþi gãsi odihnã sufletelor voastre. Ant. 3 Eu sunt pãstorul cel bun, care îmi pasc oile ºi pentru oile mele îmi dau viaþa. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã!
4,11
22
Preasfânta Inimã a lui Isus
5,9b
Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Eu sunt pãstorul cel bun, care îmi pasc oile ºi pentru oile mele îmi dau viaþa. Ef 5,25b-27 LECTURA SCURTÃ Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinþi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca sã ºi-o prezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã, fãrã sã aibã vreo patã sau rid sau ceva asemãnãtor, ci sã fie sfântã ºi neprihãnitã. RESPONSORIUL SCURT R. Cristos ne-a iubit * ºi ne-a spãlat în sângele sãu. Cristos. V. ªi ne-a fãcut împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeu Tatãl * ºi ne-a spãlat în sângele sãu. Slavã Tatãlui. Cristos. Ant. la Magnificat: Foc am venit sã aduc pe pãmânt ºi ce vreau decât sã se aprindã? CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu,
Vesperele II
23
48
cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Foc am venit sã aduc pe pãmânt ºi ce vreau decât sã se aprindã? RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor, sã ne rugãm lui Isus, odihna sufletelor, ºi sã-i cerem: Rege iubitor de oameni, îndurã-te de noi! Isuse, din inima ta strãpunsã de suliþã a izvorât sânge ºi apã pentru a se naºte mireasa ta, Biserica: – fã-o sfântã ºi neprihãnitã. Isuse, templu sfânt al lui Dumnezeu, care a fost nimicit de oameni ºi înãlþat din nou de Tatãl, – fã din Biserica ta chivotul Celui Preaînalt. Isuse, regele ºi centrul tuturor inimilor, tu ne iubeºti cu iubire veºnicã ºi, plin de milã, ne atragi la tine: – reînnoieºte cu toþi oamenii legãmântul cel nou. Isuse, pacea ºi împãcarea noastrã, care îi aduni pe toþi într-un singur om nou, în pacea ta, ºi prin cruce nimiceºti duºmãniile, – deschide-ne calea cãtre Tatãl.
Preasfânta Inimã a lui Isus
24
Isuse, viaþa ºi învierea noastrã, întãrirea celor împovãraþi ºi odihna sufletelor, – atrage-i pe pãcãtoºi la tine. (Rege iubitor de oameni, îndurã-te de noi!) Isuse, ascultãtor pânã la moartea pe cruce din iubire nemãrginitã, – învie-i pe toþi cei care dorm în pacea ta. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, noi cinstim inima Fiului tãu preaiubit ºi preamãrim faptele mãreþe ale iubirii sale; ajutã-ne, te rugãm, ca din acest izvor al îndurãrii dumnezeieºti sã sorbim bogãþia harului ºi vieþii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.
Completoriul
25
Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor.
26
Preasfânta Inimã a lui Isus
9
Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Ap 22,4-5 LECTURA SCURTà Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
Completoriul
27
CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii.
Preasfânta Inimã a lui Isus
28 Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.