O Perspectivă Atemporală asupra Lemnului by arh.adrian

COLECȚIA

Editura Universitară „Ion Mincu” București, 2019

O PERSPECTIVĂ ATEMPORALĂ ASUPRA LEMNULUI

COLECTIV EDITORIAL Editor coordonator: Daniel N. Armenciu Editori asociați: Rodica Crișan, Liviu Gligor, Radu Pană, Adrian Vidrașcu Secretariat: Daniel N. Armenciu Facebook: Daniel N. Armenciu Website: Adrian Vidrașcu Organizare locală Sibiu: Liviu Gligor Grafica volumului: Roland Vasiliu Foto coperta 1: George C. Ursache, Detaliu, Pavilionul Franței, Expoziția Universală - Milano 2015 Director Departament Științe Tehnice: Zina Macri http://atelierele-sibiu.info/ https://www.facebook.com/atelierelesibiu/

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ISBN 978-606-638-185-7

Volumul cuprinde eseurile scrise în urma participării autorilor la Atelierele de la Sibiu ediția 2017, cu tema ”O perspectivă atemporală asupra lemnului”. Conținutul publicației, integral sau parțial, nu poate fi folosit în scop comercial. © Editura Universitară ”Ion Mincu” Str. Academiei 18-20, București 010014

CUPRINS

Cărămida, mereu reinventată

INTRODUCERE / 9 O perspectivă atemporală asupra lemnului Daniel Nicolae ARMENCIU ESEURI / 15 Daniel Nicolae ARMENCIU / 17 Itinerar: arhitecturi din lemn, adaptate bioclimatic Diana BELCI / Bogdan ILIEȘ / 35 O moștenire transilvăneană în Banat. Biserica de lemn din Crivina de Sus: trecut, prezent, perspective Ruxandra COROIU / Octavian COROIU / Dragomir-Cosmin DAVID / 55 Implicațiile intervențiilor inoportune asupra lemnului din clădiri istorice Rodica CRIȘAN / 75 Lemnul, materialul secolului 21 Oana DIACONESCU / 93 Scara arhitecturii din lemn – modalități de rememorare Liviu GLIGOR / 109 Lemnul: un material didactic accesibil? sau pledoarie despre ceea ce (nu) pot face studenții arhitecți Jan HÜLSEMANN (Germany) / 125 The transformation of traditional building techniques for modern design: draft model for a multifunctional center for the Nature Reserve Piatra Craiului Henrik LARSSON (Gothenburg University, Suedia) / 145 Scandinavia – land of wooden architecture

Ioana MORARU / 157 Plastica arhitecturală a structurilor din lemn Cristina PANĂ / 169 Lemnul in arhitectura de interior; Forme și spații organice Oana Doina TRUȘCĂ / 183 Lemnul și arhitectura digitală WORKSHOP / 197 ”Our work is expected to last just as long as it took the tree to grow” Liviu Gligor LISTA PARTICIPANȚILOR / 201 Atelierele de la Sibiu / 10-11 iunie 2017

Proiectul „Lost homes” Tsukihashi.

INTRODUCERE

Centrul Pompidou Metz, Detaliu structură acoperire, Metz, Franța (Shigeru Ban, 2006-2010).

A telierele de la sibiu 2017

O PERSPECTIVĂ ATEMPORALĂ ASUPRA LEMNULUI

Tematica lemnului reprezintă o sferă de discuție aparte pentru literatura de specialitate, întrucât acest material este în mod inechivoc părtaș la istoria fenomenului arhitectural. Dintr-o perspectivă fenomenologică, se poate admite faptul că lemnul a susținut omul în tot procesul său de creație a arhitecturii. Pornind de aici, extragem caracterul „atemporal” al materialului. Prin natura sa vegetală, fiind caracterizat de o gamă largă de proprietăți, indiferent de modul de punere în operă, lemnul a fost dintotdeauna un material extrem de folosit în domeniul construcțiilor. Datorită utilizării sale în stabilizarea terenului de fundare, la realizarea fundației propriu-zise, a elementelor de închidere parietale sau de acoperire, structurale sau nestructurale, arhitectul are la îndemână un material extrem de versatil. Arhitectura vernaculară a demonstrat măiestria meșterilor constructori, care au modelat obiectul construit din lemn, aducându-l la nivel de metaforă ce sugerează modul de viață și relația omului cu universul spiritual. Merită astfel să amintim nivelul de rafinament în prelucrarea materialului, prin simbolistica tradițională încărcată cu profunde înțelesuri. În plus, reflectând la exemplul bisericilor maramureșene cu dimensiuni greu de egalat sau la varietatea structurală de realizare a șarpantelor, un studiu asupra

A telierele de la sibiu 2017

utilizării lemnului în arhitectură reprezintă cu siguranță o perspectivă bine orientată înspre inovație. Pentru calitățile sale de material natural, regenerabil și cu impact ambiental redus, lemnul pare a fi în prezent alegerea favorită a arhitecturii sustenabile, continuând firesc tradiții culturale locale la un nou nivel tehnologic și într-un limbaj arhitectural contemporan. În sprijinul acestei opțiuni, cercetarea forțează constant limitele tehnologice și performanțele construcțiilor, inovând continuu. Pe acest fundal problematic, tema lansată cu ocazia „Atelierelor de la Sibiu” din ediția 2017, purtând titlul „O perspectivă atemporală asupra lemnului” și-a propus să reunească profesioniști din diverse arii disciplinare – arhitecți și ingineri, cadre didactice, cercetători și studenţi - cu idei și prezentări menite să cristalizeze împreună aspecte diverse ale subiectului propus. Astfel, cei care au participat cu comunicări, provin din comunitățile academice ale Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Universității Tehnice Cluj-Napoca, Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnice Timișoara, din mediul profesional al proiectării dar și cel al Complexului Național Muzeal Astra Sibiu, care au și avut amabilitatea de a găzdui evenimentul. Totodată, participarea a trei specialiști de rang internațional, ce provin din mediul profesional al proiectării, construirii și restaurării a ridicat cosiderabil nivelul științific pe de o parte dar și cel practic pe de altă parte. Comunicările s-au desfășurat în două zile, au fost împărțite în cinci secțiuni teoretice, fiind intercalate de încă una cu caracter practic intitulată „Traditional Japanese Architecture Outside Japan”, susținută de Mathieu Peeters (Ooosten Wind, Belgia) specialist în execuția construcțiilor din lemn realizate după tehnici tradiționale japoneze. Cu această ocazie, participanții au fost martori ai veritabilei măiestrii de realizare a unor detalii de îmbinare, executate cu un număr minim de ustensile japoneze originale. Volumul este compus din 11 eseuri, care îi au drept autori pe cei care au dorit să dezvolte din punct de vedere teoretic comunicările științifice susținute cu ocazia „Atelierelor de la Sibiu” din zilele de 10 și 11 iunie 2017. Ci12

titorii sunt invitați astfel să descopere lucrări care abordează o gamă largă de subiecte de actualitate, precum: concepția teoretică și fundamentarea practică a arhitecturii contemporane, tehnici și tehnologii contemporane de realizare a clădirilor din lemn și sustenabilitatea acestora, tehnici de cercetare și restaurare ale clădirilor de patrimoniu din lemn, abordarea arhitecturii din lemn din perspectivă didactică. Parcurgerea volumului se dorește a fi totodată și o invitație de participare cu contribuții științifice la următoarele ediții ale „Atelierelor de la Sibiu”, putând astfel să aducem un important aport în scopul consolidării comunității științifice. Daniel N. Armenciu

A telierele de la sibiu 2017

ESEURI

â&#x20AC;?Prostho Museum Research Centreâ&#x20AC;?, 2-294 Torii Matsu Machi, Kasugai-shi, Aichi Prefecture, Japonia (Kengo Kuma & Associates).

A telierele de la sibiu 2017

â&#x20AC;?PF single Family Housingâ&#x20AC;? (Burnazzi Feltrin Architects).

ITINERAR: ARHITECTURI DIN LEMN, ADAPTATE BIOCLIMATIC Daniel Nicolae Armenciu

ABSTRACT Adapting architectural spaces to the climatic conditions of one site implies the adoption of spatial configuration solutions that are subject to the sustainability principles. On the background of an increasing concern for the environment’s protection, it is worth mentioning the development of wood usage as a building material in various aspects: as structural material, building enclosure, thermal insulation or finishing. The relationship between its physical qualities and the environment in which it is to be placed leads to certain conditions that determine its choice as a sustainable option. Starting from the physical qualities that support the use of wood in architecture, those principles of bioclimatic design that can motivate the use of this material will be highlighted. The paper wishes to represent an „itinerary” in completely different climatic areas, using examples of traditional and contemporary architecture. Key words: ecological architecture, wood in architecture, bioclimatic design REZUMAT Adaptarea spațiilor arhitecturale la condițiile climatice ale amplasamentului presupune adoptarea unor soluții de configurare spațială, ce se supun principiilor sustenabilității. Pe fundalul unei preocupări crescânde pentru protecția mediului înconjurător, se remarcă extinderea utilizării lemnului ca material de construcție, în diversele ipostaze: material structural, realizarea închiderilor, a izolațiilor termice sau a finisajelor. Relația dintre

A telierele de la sibiu 2017

calitățile fizice ale acestuia și mediul în care acesta se folosește conduce la anumite condiții care determină alegerea sa ca o variantă sustenabilă. Pornind de la calitățile fizice care susțin folosirea lemnului în arhitectură, se vor evidenția acele principii de proiectare bioclimatică ce pot motiva utilizarea acestui material. Lucrarea dorește să reprezinte un „itinerar” în zone climatice complet diferite, utilizând exemple de arhitectură tradițională și contemporană. Cuvinte cheie: arhitectura ecologică, lemnul în arhitectură, proiectare bioclimatică Prolog Arhitectura de lemn poartă o pronunțată amprentă a trecutului, a acelei manifestări de origine vernaculară, dezvoltată, dar mai ales, verificată în timp. Preluarea materiei prime ca fiind cea mai la îndemână resursă pentru construire este cu siguranță una din caracteristicile majore ale actului de a construi sustenabil. Resursele naturale nu sunt inepuizabile, iar utilizarea responsabilă a acestora devine o condiție sine qua non pentru a asigura echilibrul ambiental la scară globală, al întregii planete. Desigur, pe acest fundal teoretic, pornind de la considerentul că arhitectura din lemn a cunoscut o dezvoltare aparte în medii geografice propice pentru creșterea naturală a arborilor, se poate afirma faptul că subiectul de față merită să fie aprofundat și dezbătut ca tematică în orice discurs referitor la sustenabilitatea în construcții. De aceea, pornind de la varietatea modurilor de configurare a clădirilor concepute în acord cu diferitele condiții bioclimatice, articolul de față propune un „itinerar” menit să ilustreze diversitatea folosirii lemnului în această categorie de construcții. Nu se intenționează o tratare exhaustivă a subiectului utilizării lemnului în construcții concepute după principii de proiectare bioclimatică, ci mai degrabă se dorește evidențierea acelor particularități care subliniază utilizarea lemnului în strânsă corelare cu principiile bioclimatice de concepție ale unei clădiri. Proprietăți estetice ale lemnului În contextul în care, în anumite zone climatice, lemnul este un material ușor de procurat, prelucrarea sa a fost din cele mai vechi timpuri o preocupare de mare importanță pentru edificarea construcțiilor, datorită proprietăților deosebite pe care materialul le deține: versatilitatea, 18

regenerabilitatea, durabilitatea, rezistența mecanică, valențele estetice etc. O bună cunoaștere a modului în care materialul „lucrează” în timp conduce, în aceeași măsură, la o calitate superioară a rezultatului finit. În acest sens, grija pentru detaliu în momentul punerii în operă, întreținerea în timp a clădirilor și înțelegerea modului în care materialul lemnos reacționează la factorii climatici contribuie semnificativ la durabilitatea clădirilor. Din punct de vedere estetic, avem de a face cu un material care lasă impresia că este mereu viu. Modul în care acesta îmbătrânește, în cazul finisajelor aparente, permite conturarea unei relaționări personale, bazată pe particularitățile senzoriale ale omului. Astfel, spațiile pot căpătaun caracter cald, primitor, mai apropiat de experiențele care pot fi însușite într-un cadru natural. Tehnologia de prelucrare a lemului pentru construcții este extrem de variată în raport cu spațiile culturale în care acesta este folosit. Privind dintr-o altfel de perspectivă, o dovadă elocventă a forței pe care vegetația o are asupra mediului dezvoltat artifical, antropizat excesiv, sunt imaginile realizate după cinci ani de la dezastrul nuclear de la Fukushima: acolo unde fusese o autostradă, autoturismele rămase abandonate sunt înghețate parcă în timp, într-un context dominat de vegetația abundentă, crescută spontan. Se remarcă astfel deosebita capacitate de regenerare a naturii și, totodată, prin contrast, impactul deosebit al intervențiilor omului asupra mediului natural. Lemnul, material sustenabil Conectarea la stadiul originar de dezvoltare a unui anumit ecosistem constituie una din principalele provocări ale discursului sustenabilității în arhitectură. Prin premisele specificate anterior, se poate considera faptul că lemnul deține acele particularități care au capacitatea de a cotribui semnificativ la acest tip de discurs. Indiferent de abordarea modului în care se poate realiza un edificiu sustenabil, acest material își găsește cu ușurință loc în domeniul construcțiilor tocmai pentru faptul că, prin caracteristicile sale, este înmagazinat în memoria conștientă și, deopotrivă, inconștientă ca o alegere adecvată. Desigur, acest aspect nu trebuie preluat ca o condiție absolută, datorită faptului că exploatarea excesivă a pădurilor conduce la dezechilibre majore la nivelul ecosistemic al planetei. Este important a se ține cont de faptul că lemnul, prin caracteristicile particulare de existență, comparativ cu materialele de origine minerală, are

A telierele de la sibiu 2017

capacitatea de a neutraliza amprenta de CO2. Carbonul absorbit de copac pe parcursul vieții acestuia rămâne înmagazinat în material pe toată durata de existență a obiectelor și clădirilor, rezultate ca produse finite. Pe de altă parte, considerând emisiile de CO2 ce își au originea în industria de prelucrare și, la finalul ciclului de viață, în arderea sau descopunerea produselor din lemn, rezultă o balanță de carbon echilibrată sau, adesea, chiar un bilanț pozitiv (Giordano 2010: 163-165). Analizele de tip Life Cycle Assesment, care respectă condițiile VSC (Verified Carbon Standard), scot astfel în evidență faptul că, dacă provine din culturi controlate, lemnul este un material eminamente sustenabil. Itinerar Motto: „Atât casele, cât și orașele trebuie să se deschidă precum florile scăldate în soarele de vară și tot precum florile ar trebui să se întoarcă dinspre umbră și vânturile nordice reci, oferind căldura soarelui și protecție împotriva vântului pe terase, grădini și străzi. Acestea ar trebui să fie complet diferite de acele clădiri cu coloane, orașe cu portice și străzi insorite din satele arabe și din sudul Europei, însă sunt foarte apropiate, având în vedere scopul lor principal: să ajute oamenii să-și păstreze temperatura corpului la 35º. Studiind aceste sate sudice, nu am fi interesați de forme, ci de inventivitatea și arta prin care s-au rezolvat diferite probleme și de frumusețea pe care au dobândit-o” (Erskine 1968)1 Folosind conceptul itinerarului drept pretext pentru lecturarea diverselor tipologii relevante pentru subiectul arhitecturii din lemn, pornind de la viziunea lui Ralph Erskine asupra modului în care arhitectura se poate adapta condițiilor climatice de inserție, în cele ce urmează vom evidenția mijloacele prin care arhitectura din lemn poate răspunde unor particularități de amplasament. Tema formei în arhitectura clădirilor cunoaște o gamă extrem de extinsă de abordări. Dacă, în spiritul studiului de față, privim din acel punct de vedere al caracterisicilor materialelor și implicit al diverselor posibilități de punere în operă în forma lor pură, putem să constatăm cu ușurință faptul că imaginea rezultată a unui astfel de obiect de arhitectură este una „sinceră”, aproape revelatoare. Arhitectura vernaculară s-a dezvoltat pornind de la un principiu eminamente sustenabil din punct de vedere al concepți20

ei: efort minim – efect maxim. Lecția trecutului, enunțată și de scriitoarea Alison Gregor, făcând referire la introducerea strategiilor bioclimatice în proiectarea clădirilor sustenabile, este esențială pentru buna cunoaștere a unor tipologii care și-au dovedit validitatea în timp: „Arhitecții din întreaga lume privesc la trecut pentru a introduce strategiile bioclimatice, pentru a construi clădiri din ce în ce mai sustenabile.” (Gregor n.d.)2 Astfel, utilizarea materialelor pe care mediul înconjurător le are la dispoziție, a condus la generarea unor tipologii de construcții inovative și totodată extrem de diferite în raport cu amplasarea geografică. Identificarea principiilor de proiectare bioclimatică Pornind de la principiile aplicabile din perspectiva unei abordări bioclimatice, se pot identifica o serie de scenarii pe care le propun diferitele tipologii ale arhitecturii tradiționale sau contemporane din lemn. Dacă „principiile proiectului bioclimatic reprezintă elementele fundamentale de proiectare, corelate cu factorii geo-climatici esenţiali şi a proprietăţilor fizice ale termodinamicii, care influenţează confortul utilizatorului unui spaţiu” (Armenciu 2012: 153), se poate afirma faptul că, pentru identificarea modului în care o clădire se adaptează la condițiile amplasamentului, este necesară extragerea acelui set de principii și strategii care definesc echilibrul fluxurilor de energie de care clădirea în cauză dispune și pe care le exploatează la maxim. Se vor evidenția totodată cele trei tipologii arhitecturale identificate de Reiner Banham3 de adaptare la contextul climatic: conservativ, selectiv, regenerativ. Un aspect deosebit de important în considerarea tipologiilor de construcții vernaculare este registrul activităților umane care se desfășoară în interiorul sau în afara clădirilor. Aceste particularitâți ce țin de ritmul de viață al oamenilor au conturat mereu, indiferent de localizarea pe glob, diverse moduri de configurare a spațiilor. Clima rece (arctică/nordică) Caracterul climei reci impune configurări spațiale simple și compacte, în scopul de a reduce transferul de energie calorică prin suprafața anvelopantei (Fig. 1). În cadrul acestui macro-context geoclimatic, arhitectura din lemn își face prezența numai acolo unde există un fond forestier consistent. În mod tradițional, în aceste zone, preocupările populației se

A telierele de la sibiu 2017

conturează în jurul unor activități desfășurate predominant în exteriorul clădirilor, activități dedicate prelucrării materialului lemnos, mineritului, vânatului etc., aspecte care au condus la conturarea unor unități rezidențiale economice, de mici dimensiuni. Așezările umane sunt de tip permanent, iar comunitățile sunt relativ de dimensiuni reduse.

Fig. 1 ”Arhitectura din clima rece” (Reprezentare grafică a lui Ralph Erskine).

Amplasarea clădirilor se realizează de regulă pe versanții orientați spre sud, pentru a beneficia cât mai mult posibil de aportul solar direct (Jankovich 1990: 13). Pentru a evita umiditatea, edificiile sunt poziționate pe o fundație din zidărie de piatră, iar întreaga suprastructură este realizată din lemn. Astfel, materialul de factură vegetală este protejat de apele freatice provenite din sol, de diversele scurgeri ale apelor pluviale pe suprafața terenului, respectiv de variațiile stratului de zăpadă. Încălzirea spațiilor interioare se realizează prin dispozitive poziționate de regulă central în raport cu unitatea de locuit, cu combustibil lemnos sau cărbune. Clădirile cu etaj dețin adesea scări sau culoare exterioare, realizate din lemn, protejate de precipitații și vânt (Jankovich 1990: 13). Precipitațiile consistente au condus la conturarea unor tipologii de acoperire simple, în cele mai multe cazuri sub forma unor șarpante în două ape, materialul de învelitoare fiind realizat din lemn prelucrat sau de cele 22

mai multe ori din piatră de râu ori din alte sortimente de piatră care se pot despica în fâșii (de exemplu, ardezie). Mediul aspru exterior s-a materializat și în modul de prelucrare a materiei prime, rezultând un limbaj arhitectural ce respectă același spirit sobru, brut, prin utilizarea majoritară a elementelor parietale masive din bușteni sau piatră. Arhitectura contemporană preia ca funcționalitate bioclimatică și transmite același mesaj probat de lecția trecutului, al volumelor compacte, mulate pe sol, însă de această dată cu o expresie mai rafinată, lemnul aparent fiind o alegere cu profunde valențe culturale pentru finisarea clădirilor (Fig. 2).

Fig. 2 ”Fagerborg Kindergarten, Oslo, Norvegia” (Reiulf Ramstad Architects).

Clima rece (tundră) Un tip particular al climei reci este cel al tundrei, diferit din pricina vânturilor frecvente și a umidității reduse. Activitățile umane din aceste zone sunt în principal cele caracteristice populațiilor nomade (creșterea animalelor, vânătoare), motiv pentru care și arhitectura este adaptată aceluiași spirit. Tipologia arhitecturală predominantă este yurta (Fig. 3), o construcție de tipul cortului, sezonieră, ușor de demontat, transportat și remontat. Lemnul este în acest caz materialul structural, configurat după principii de modularitate din elemente cu secțiune redusă, puțin prelucrată. Aceste

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 3 ”Așezare cu construcții de tip yurtă”, (Autor foto: Francisco Anzola).

dimensiuni se datorează și faptului că materialul lemnos este redus în dimensiuni dar și în prezență, în zonele climatice puse în discuție. Anvelopanta yurtei se realizează din piei de animal dispuse înspre exterior și materiale textile suprapuse înspre interior, realizându-se astfel un strat cu coeficient redus de transfer termic. Totodată, susținută fiind de forma circulară în plan orizontal, acest subansablu servește și reducerii pierderilor de căldură prin convecție, provocate de mișcarea curenților de aer din vânt. Încălzirea spațiilor interioare se realizează prin foc deschis, amplasat în centrul construcției. Suprafețele textile îmbunătățesc totodată confortul termic prin faptul că nu favorizează transferul termic convectiv de pe suprafața corpului uman. În egală măsură, ventilația naturală se realizează pe principiul efectului de horn, cu aport de aer proaspăt în zona inferioară și evacuare prin partea superioară. Se remarcă faptul că forma acestui tip de arhitectură este generată de capacitățile portante și dimensiunile elementelor structurale din lemn regăsite în natură. Sunt astfel speculate la maxim toate acele caracteristici care, coroborate, generează un produs finit adaptat funcțional sistemului geoclimatic. Modelul yurtei își găsește continuarea în cercetarea structurilor inovative modulare din lemn (Fig. 4), realizate din dimensiuni și secțiuni reduse ale acestuia,

care fructifică sistemele statice nedeformabile ce au la bază module triunghiulare, generatoare ale pereților structurali.

Fig. 4”Structură modulară din lemn pentru construcții de tip yurtă”

Clima temperată Climatul temperat continental favorizează creșterea fondului lemnos, fapt ce a condus la utilizarea largă a acestuia în domeniul construcțiilor. Deși foarte variat datorită complexității situațiilor întâlnite la nivel micro-climatic, sectorul clădirilor s-a adaptat adesea utilizării lemnului, atât pentru realizarea elementelor structurale, cât și a celor de închidere sau de finisare. De regulă, arhitectura din clima temperată este strâns corelată cu mișcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească, astfel că apare acel element intermediar, adesea realizat din lemn, cu rol de filtru între interior și exterior, materializat arhitectural prin prispă, portice, logii sau balcoane (Fig. 5). Astfel, razele solare din timpul verii sunt obturate, iar cele invernale sunt lăsate să intre în spațiile interioare. Pe acest principiu bioclimatic funcționează cea mai mare parte a tipologiilor conturate în spațiile caracterizate de clima temperată, orientarea în funcție de punctele cardinale fiind un factor esențial pentru asigurarea confortului în spațiile închise. În același fel, controlul pasiv al radiației directe se poate realiza în mod natural, prin modificarea structurii vegetației în funcție de ciclicitatea anotimpurilor. În această manieră, elementele vegetale plantate devin mijloc de proiectare și implicit de gestionare a ciclului de energie radiativă provenită de la soare pe parcursul unui an calendaristic.

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 5 ”PF single Family Housing” (Burnazzi Feltrin Architects).

Tratarea anvelopantei este dependentă de alegerea unor strategii conservative sau selective, motiv pentru care tratarea compactă pe laturile care nu beneficiază de radiație solară contribuie esențial la reducerea pierderilor de căldură. În acest sens, se întâlnesc adesea, dar în special în zone rurale sau suburbane, tratări parietale sau de acoperire din elemente de lemn. Dacă de cele mai multe ori, totuși, tratarea perimetrală a închiderilor este realizată din piatră sau cărămidă, pentru a asigura o cât mai bună conservare a căldurii, planșeele din lemn, fără inerție termică, permit transferul de căldură în tot volumul locuit al clădirilor (Jankovich 1990: 21). Podul de sub șarpantă, realizat de asemenea din lemn, deține rolul de tampon termic între exterior și interior. Se disting însă și particularități generate de contexte diferite de amplasament, în funcție de morfologia terenului și implicit de regimul meteorologic local. Ca atare, se cuvine să fie tratate în egală măsură acele situații distincte care generează tipologii arhitecturale diferite. Zonele montane impun un anumit specific, mult mai apropiat de caracteristicile climei reci, fapt pentru care se dovedește mai potrivită o arhitectură compactă, cu dimensiuni reduse ale golurilor. În acest sens, un exemplu contemporan, dar cu un regim de folosire temporar, este refugiul de la Călțun (Fig. 6), demn de considerat datorită modului de folosire a lemnului pentru trata26

Fig. 6 ”Refugiu montan Călțun”, Munții Făgăraș, România (Archaeus ltd. / arh. Marius Miclăuș).

rea structurală de ansamblu, respectiv a anvelopantei realizate din panouri CLT. Spectrul utilizării lemnului în arhitectura contemporană din clima temperată se dovedește astfel a fi deosebit de extins, datorită ușurinței de a accesa materialul. Redescoperind calitățile estetice ale lemnului și totodată extinzând utilizarea acestuia ca modalitate de expresie a sustenabilității unei intervenții, astfel de exemple sunt tot mai des întâlnite. Climă caldă uscată (aridă / semiaridă) Aceste zone, caracterizate de temperaturile ridicate și umiditatea redusă, au generat o arhitectură compactă și totodată o densitate construită ridicată în raport cu teritoriul, în măsură să se genereze cât mai multă umbră pe suprafețele exterioare. Acest efect conduce implicit la acumulări termice reduse pe suprafețele parietale, în măsură să se echilibreze diferențele de temperatură între exterior și interior. În același spirit, în anumite zone, acolo unde diferențele de temperatură între noapte și zi sunt majore, tot anvelopanta este cea care contribuie la reglarea confortul interior, prin principiul masei termice. Astfel de principii bioclimatice esențiale pentru acest tip de climă nu pot fi însă asigurate prin utilizarea lemului, întrucât inerția termică a acestuia este redusă. Materialul lemnos este redus în zonele caracterizate de climatul arid, motiv pentru care arhitectura din orientul apropiat nu a dezvoltat o utilizare

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 7 ”Mashrabiya, Sistem pasiv de răcire și umidificare Muscatese” (Rosa Schiano 2007) (Emerging Objects).

largă a acestuia. De aceea, lemnul apare doar punctual ca mijloc de fructificare a principiilor bioclimatice. De regulă se întâlnesc trafoare în dreptul ferestrelor, cunoscute sub denumirea de mashrabiya (Fig. 7), care permit admisia aerului uscat în clădire, ulterior umidificat prin dispunerea unui vas ceramic poros plin cu apă. O altă utilizare a lemnului este pentru susținerea structurală a turnurilor de vânt și a planșeelor. Fiind un material prețios, lemnul mai este folosit și ca element ornamental de finisare interioară sau mobilier. Arhitectura contemporană conservă principiile care au stat la baza celei tradiționale, iar inovația este mai degrabă de natură tehnologică activă generatoare de energie, fără a se face uz de lemn în maniere inovative de punere în operă. Clima caldă umedă (subtropicală – orientul îndepărtat) Arhitectura orientală este, fără îndoială, un exemplu particular de punere în scenă a lemnului. În acest caz, indiferent de amplasarea și rolul pe care acesta îl deține în cadrul clădirii, materialul lemnos domină fiecare tipologie întâlnită. Climatul umed permite dezvoltarea fondului vegetal în numeroase forme, fapt pentru care arhitectura materializată aici este rezultatul unei filosofii care se armonizează cu ciclul vieții în natură. Acest tip de concepție, înrădăcinată adânc în mentalitatea colectivă, a permis 28

perfecționarea utilizării lemnului sub diverse forme, tocmai datorită perisabilității sale. Atât arhitectura de cult, cât și cea rezidențială gestionează spații de tip deschis, orientate astfel încât să permită ventilația naturală cu rol de răcire și dezumidificare. De regulă, temperaturile exterioare au variații sezoniere, dar nu în măsură să necesite readaptarea strategiilor de asigurare a confortului. Deși în general nu este necesară utilizarea materialelor cu inerție termică ridicată, în anumite situații acestea sunt utilizate, pentru a conserva mai degrabă răcoarea din timpul nopții pe toată durata zilei. Un astfel de exemplu este METI Handmade school (Fig. 8), caz în care parterul este realizat din pământ iar etajul este integral din bambus. Materialul lemnos este aici utilizat și pentru a realiza spații filtru, protejate de radiația solară directă, utilizate în timpul zilei. Arhitectura contemporană orientală, în mod particular prin arhitecții japonezi, experimentează utilizări inovative ale lemnului pentru realizarea structurilor, păstrând astfel vie configurarea spațiilor după principiile bioclimatice probate în timp (Fig. 9).

Fig. 8 ”METI Handmade School”, Bangladesh (Anna Heringer + Eike Roswag).

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 9 ”Prostho Museum Research Centre”, 2-294 Torii Matsu Machi, Kasugai-shi, Aichi Prefecture, Japonia (Kengo Kuma & Associates).

Clima caldă umedă (tropicală) Teritoriile tropicale se bucură de un fond vegetal abundent. În aceste zone, temperaturile ridicate și umiditatea crescută favorizează creșterea vegetației într-un ritm extrem de alert. Aceste particularități climatice se resimt însă și asupra gradului de confort al omului, motiv pentru care arhitectura a fost adaptată astfel încât să gestioneze optim fluxurile de energie care contribuie la controlarea parametrilor de confort. Aici, stimularea curenților de aer este un criteriu fundamental pentru scăderea umidității aerului și a temperaturii. Astfel, spațiile create sunt semideschise și acoperite, suprafețele perimetrale fiind astfel concepute încât să permită activarea circulației aerului. De regulă, construcțiile sunt ridicate de la cota solului, pentru a evita umiditatea din teren și totodată apa din perioadele inundabile în care nivelul acesteia crește semnificativ. Datorită ploilor sezoniere abundente, acoperișurile construcțiilor tradiționale sunt mult mai extinse decât amprenta la sol a acestora. Fiind realizate integral din elemente vegetale, pantele de scurgere a apelor sunt abrupte, astfel încât să îndepărteze cât mai rapid stropii de ploaie. Materialul de construcție cel mai întâlnit în aceste zone este bambusul. 30

Proprietățile sale fizice și rapiditatea cu care se dezvoltă în mediul său natural fac din acesta o alegere optimă pentru utilizarea în domeniul construcțiilor. Exemplele contemporane de utilizare a bambusului sunt extrem de variate, iar inovația din domeniul construcțiilor este extrem de activă. Un exemplu în acest sens a fost Bamboo Bienalle, eveniment organizat în anul 2016 la Baoxi, China, prilej de ilustrare a capacităților materialului și a diferitelor varietăți de punere în operă, a sistemelor de conectare sau a efectelor estetice. Concluzii Sustenabilitatea unei intervenții se dovedește a fi cu atât mai autentică, cu cât relația dintre principiile care stau la baza îndeplinirii condițiilor optime de confort, pe de o parte, și produsul finit, pe de altă parte, stă în alegerea și dispunerea corectă în clădiri a materialelor compatibile din punct de vedere ecologic. Sub acest pretext, itinerarul propus demonstrează faptul că lemnul este un material extrem de versatil. Se remarcă faptul că, indiferent de contextul climatic, acesta se dovedește a fi un material de construcție adaptabil pentru diferite modalități de punere în operă. Condițiile de temperatură și umiditate sunt esențiale pentru transpunerea sa în arhitectură, astfel că abordarea bioclimatică se dovedește a fi unul din principalele criterii privind alegerea materialului însuși. Deși tehnologia cunoaște o continuă evoluție iar modalitățile de prelucrare au cunoscut de-a lungul timpului diverse transformări, premisele privind alegerea lemnului în domeniul construcțiilor au rămas astfel neschimbate.

A telierele de la sibiu 2017

Note 1 „Both houses and cities must unfold it selves as flowers do in the summer sun, but also like flowers should turn away from shadows and cold northern winds, providing the warmth of the sun and wind protection to the terraces, gardens and streets. They should be totally different from those buildings with columns, cities with porticos and sunny streets from Arab villages and southern Europe, although very close considering their main goal: help people keeping their body temperature at comfortable 35º. We would not be interested in forms wile studying these southern villages, but surely about their inventiveness and art by which they solved different problems, the beauty they achieved.“ (Ralph Erskine) 2 ”Architects around the world look to the past to introduce bioclimate strategies in designing greener buildings.” (Alison Gregor) 3 Reiner Banham apud Francese, D., 1996. Architettura bioclimatica. Torino: UTET. Referințe Armenciu, D. N., 2012. Proiectul bioclimatic în arhitectura din România (teză de doctorat). București: UAUIM. Erskine, R., 1968. Arctic Town, în The Polar Record. [online] Disponibil la: <http:// www.hiddenarchitecture.net/2015/11/arctic-town.html> [Accesat 05.05.2017] Giordano, R., 2010. I prodotti per l’edilizia sostenibile. La compatibilità ambientale dei materiali nel processo edilizio. Napoli: Sistemi Editoriali, Esselibri. Gregor, A., n.d. „Architects around the world look to the past to introduce bioclimate strategies in designing greener buildings”, în USGBC, Bioclimatic Design. [online] Disponibil la: <http://plus.usgbc.org/bioclimatic-design/> [Accesat 13.01.2018] Jankovich, B., 1990. Clima e progetto. Firenze: Edizioni Medicea. Bibliografie Armenciu. D. N., 2012,. Proiectul bioclimatic în arhitectura din România (teză de doctorat). București: UAUIM. Erskine, R., 1968. Arctic Town, în The Polar Record. [online] Disponibil la: <http:// www.hiddenarchitecture.net/2015/11/arctic-town.html> [Accesat 05.05.2017]. Francese, D., 1996. Architettura bioclimatica. Torino: UTET. Giordano, R., 2010. I prodotti per l’edilizia sostenibile. La compatibilità ambientale dei materiali nel processo edilizio. Napoli: Sistemi Editoriali, Esselibri. Gregor, A., n.d. „Architects around the world look to the past to introduce bioclimate strategies in designing greener buildings”, în USGBC, Bioclimatic Design. [online] Disponibil la: <http://plus.usgbc.org/bioclimatic-design/> [Accesat 13.01.2018]. Jankovich, B., 1990. Clima e progetto. Firenze: Edizioni Medicea. Lista ilustrațiilor 32

[1] ”Arhitectura din clima rece” (Reprezentare grafică a lui Ralph Erskine). [2] ”Fagerborg Kindergarten, Oslo, Norvegia” (Reiulf Ramstad Architects). Licență CC-BY-SA-4.0. https://en.wikipedia.org/wiki/Reiulf_Ramstad_Arkitekter [Accesat 13.03.2018]. [3] ”Așezare cu construcții de tip yurtă”, (Autor foto: Francisco Anzola). Licență: CC-BY-2.0. https://www.flickr.com/photos/10345599@N03/2540209073 [Accesat 13.03.2018]. [4] ”Structură modulară din lemn pentru construcții de tip yurtă”, Licență: Creative Commons CC0. https://pxhere.com/en/photo/968422 [Accesat 13.03.2018]. [5] ”PF single Family Housing” (Burnazzi Feltrin Architects). Licență foto: Burnazzi Feltrin Architects. [6] ”Refugiu montan Călțun”, Munții Făgăraș, România (Archaeus ltd. / arh. Marius Miclăuș). Licență foto: Dan Purice. [7] ”Mashrabiya, Sistem pasiv de răcire și umidificare Muscatese” (Rosa Schiano 2007) (Emerging Objects). [8] ”METI Handmade School”, Bangladesh (Anna Heringer + Eike Roswag). Licență: CC-BY-SA-2.0. https://www.flickr.com/photos/30088500@N00/3110824017 [Accesat 13.03.2018]. [9] ”Prostho Museum Research Centre”, 2-294 Torii Matsu Machi, Kasugai-shi, Aichi Prefecture, Japonia (Kengo Kuma & Associates). Licență: Creative Commons CC0, https://www.flickr.com/photos/eager/13460549235 [Accesat 13.03.2018].

A telierele de la sibiu 2017

Biserica de lemn din Crivina de sus;

O MOȘTENIRE TRANSILVĂNEANĂ ÎN BANAT. BISERICA DE LEMN DIN CRIVINA DE SUS: TRECUT, PREZENT, PERSPECTIVE Diana Belci, Bogdan Ilieș

ABSTRACT The Interdisciplinary Workshops in Crivina de Sus were conceived in 2013, as annual camps where students and specialists from various fields share knowledge in order to better understand the sacred wood architecture in the Banat area. Another objective of these workshops was to highlight the complexity of this particular type of architecture, the difficulties of its historical study, and its inherent fragility. Beyond trying to settle a model, towards minimal intervention and well documented conservation, „Biserici înlemnite/ Wooden Churches of Banat” tries to involve local community and raise awarness towards this type of architecture. In its dual approach, this article tries to discuss the meaning of careful conservation and the unexpected story of the church in Crivina de Sus. Keywords:Wooden churches, Banat, Transylvania, Crivina de Sus, Ilia REZUMAT Atelierele interdisciplinare de la Crivina de Sus au debutat în 2013, ca practici studențești unde specialiști din diferite domenii s-au reunit într-o încercare de a înțelege mai bine arhitectura sacră de lemn din Banat.Unul dintre obiectivele acestor întâlniri a fost conștientizarea complexității acestor structuri, a dificultății studierii lor istorice precum și a fragilității lor inerente. Dincolo de a se vrea a fi un model de minimă intervenție în restaurare, ”Biserici Înlemnite din Banat”, încearcă să conștientizeze și să implice

A telierele de la sibiu 2017

comunitățile din jurul acestor biserici în restaurarea lor. Articolul de față are o dublă temă, pe de o parte legată de importanța restaurării prudente, iar pe de alta, povestea neașteptată a bisericii de la Crivina de Sus. Cuvinte cheie: biserici din lemn, Banat, Transilvania, Crivina de Sus, Ilia I. Drumul anevoios pentru salvarea celei mai vechi biserici de lemn din Banat Banatul, teritoriu actualmente împărțit între România, Ungaria și Serbia, a fost din vremuri străvechi, teatrul rivalităților dintre Orient și Occident. Stăpânirile succesive otomane, habsburgice, austro-ungare și românești, au influențat considerabil evoluția peisajului locuit, demografia și componența etnică. Dincolo de rolul civilizator care i se atribuie administrației habsburgice, ea a contribuit la o brutală transformare a peisajului, prin construirea de drumuri noi care să asigure controlul și accesul rapid la resurse, prin defrișarea codrilor seculari, prin mutarea, sistematizarea și dispariția vechilor sate românești și nu în ultimul rând prin încurajarea abandonării arhitecturii vernaculare de lemn și modernizareaei prin construcția de edificii noi, din materiale mai „trainice”. Ca efect al acestor importante transformări, vechile comunități rurale ale Banatului, cu arhitectura lor tradiționalăși cu bisericile lor de lemn au dispărut, în mare parte. La sfârșitul secolului 19, Banatul avea peste 200 de biserici de lemn (Săcară, 2001: 8), pânăîn 1929 se mai păstrau 54, iar astăzi, avem puțin peste 20. Din păcate, acest fragil patrimoniu este în continuare periclitat. Biserica de lemn din Berini,spre sfârșitul anilor 1980, urma să fie mutată în localitatea timișeană Pișchia. Din păcate transferul acestei bisericii a întârziat atât demult încât, biserica deja aflată într-o stare avansată de degradare nu a mai putut fi salvată. În cazul unei alte biserici, cea din Nemeșești, pereții de lemn ai acesteia au fost înlocuiți cu pereți din zidărie, la începutul anilor 2000. Mai recent, în primăvara lui 2015, biserica de lemn din Povergina a ars, și odată cu ea s-a pierdut iremediabil una dintre cele mai frumoase și valoroase tematici picturale din Banat. Cele rămase se aflăși ele într-o stare precară de conservare: unele datorită trecerii timpului și a lipsei de intervenții de restaurare, altele tocmai din cauza lor. Într-o țara a experților de patrimoniu, a firmelor acreditate și a licitațiilor măsluite, a supra-consolidărilorși eliminării abuzive de material originar, în fapt e greu de spus câte dintre bisericile restaurate din Banat, mai păstrează unul dintre principiile de bază ale restaurării: autenticitatea. Biserici precum cea din Margina sau 36

Homojdia, au fost distruse iremediabil de restaurări abuzive, în realitate reconstrucții, acceptabile poate la sfârșitul secolului 19, pe vremea când doctrina unității de stil alui Violet le Duc, făcea carieră în Europa.

Așadar, în acest peisaj sumbru, al dispariției ultimelor biserici de lemn din Banat, în 2013, o echipă formată din 3 arhitecți, 3 peisagiști și un antropolog, ajungeau în cimitirul de la Crivina de Sus, prin intermediul unui proiect de cercetare finanțat de Administrația Fondului Cultural Național(AFCN)”Cimitire din Banat”. Aici, înconjurată de pruni și cruci vechi de lemn, tronând majestuos asupra satului, se afla cea mai veche biserică de lemn din Banat (Fig. 01). Aflată într-o stare destul de avansată de degradare, cel puțin partea de învelitoare, abandonată de comunitate, biserica scăpase, aproape miraculos de o restaurare problematică.Proiectulcare trebuia să includăși alte biserici de lemn din Banat, debutase din 2010 fiind patronat de Ministerul Culturii. Deși lăudabilîn teorie, bisericile care au intrat în acest plan, au fost practic „restaurate”, cu pierderi semnificative de material istoric și refaceri, foarte discutabile. De la proiect la șantier, bisericile și-au pierdut de multe ori șarpanta originală, au fost dezbrăcate de tencuială, acoperite cu șițăne specifică și urcate pe socluri înalte de beton, care le-au schimbat proporția. Martor ale acestor intenții de restaurare, în cimitirul de la Crivina de Sus, stă încă o grămadă de siță plină de noduri, achizițioFig. 1. Localizare Crivina de sus; [1] nată pentru această ulterioară restaurare, care desigur că ar fi rezistat foarte puțin. Atelierele de la Crivina de Sus au debutat în 2013, cu un grup mic de studenți, proiect care a continuat anual, fiind botezat în 2014: „Biserici înlemnite din Banat”. Acesta a adunat în jurul bisericii de la Crivina de Sus, an de an, o pleiadă de specialiști care și-a dat mâna pentru a încerca să înțeleagă istoria complexă a acestui monument. Cu metodele de investigație specifice, arhitecți, peisagiști, istorici, restauratori de

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 9 -12. Discuții cu echipa reunită de proiect în jurul bisericii (1);

pictură, teologi, artiști etc..., au studiat acest monument din perspective multiple, împletindu-și concluziile într-o analiză fără precedent (Fig. 9-12). Bisericile de lemn pun o serie de probleme legate de datare, de înțelegerea devenirii lor, fiind un palimpsest de adăugiri, refaceri, reconstrucții. Ascunse în epiderma acestor modeste edificii, informațiile legate de ctitori, meșteri, comunități de mult apuse care le-au trecut pragul, sunt greu de citit și necesită o muncă complexă de căutare. Atelierele de la Crivina de Sus au suprapus analiza complexă arhitecturală, care a luat în calcul fiecare element, studiul de arhive, analiza de degradări, studiile biologice și dedrocronologice, investigațiile arheologice, etc., pentru a genera un discurs restaurativ adaptat, punctual, cu intervenții minimale și neinvazive, care să păstreze tot ceea ce mai poate fi salvat. În acest sens informatiile corelate pe fiecare dintre aceste direcții, au dus la descoperiri inedite. Această metodă, ar putea în definitiv, să devină o practică care să ne facă săînțelegem mai bine bisericile de lemn rămase în Banat. Una dintre problemele cruciale ale acestui proiect, lipsa de fonduri, a dus în fapt la descoperiri foarte importante. Timpul de cercetare este un lux pe care foarte puține proiecte de restaurare și-l pot permite. La Crivina de Sus, acest timp a fost câștigat prin construirea unei structuri metalice cu o 38

membrană tensionată care să protejeze biserica până se vor găsi fonduri suficiente pentru restaurarea sa. Între timp, informațiile descoperite legate de extraordinarul parcurs al acestei biserici din Ilia, unde a fost clădită, în Banat, ne arată câte lucruri pot sta încă ascunse în povesteaacestor modeste lăcașuri de cult. II. Biserica ”Sfânta Paraschiva” din Crivina de Sus, o perspectivă istorică Pentru a înțelege cât mai bine modificările suferite de această construcție de-a lungul timpului dar și pentru a surprinde valoarea ei de monument istoric, s-a urmărit schițarea parcursului său istoric în condițiile în care puținele surse bibliografice dedicate arhitecturii bisericești de lemn din zona Banatului au oferit prea puține informații utile. Astfel, în căutarea unor răspunsuri pertinente s-a plecat de la tradiția locală care reținea faptul că biserica fusese adusă cândva din Ilia, localitate aflată pe valea Mureșului, în județul vecin, Hunedoara1. Aceeași tradiție locală preciza și faptul că biserica fusese adusă la Crivina de Sus cu sprijinul material al unei văduve bogate2. Aceste informații, alături de însemnele de pe lemnele bisericii și de inscripția ce datează construirea sa în anul 1677 au fost practic, singurele puncte de plecare în această cercetare. Acceptând ipoteza mutării bisericii din Ilia la Crivina de Sus, fapt sugerat și de o serie de marcaje regăsite pe lemnele bisericii, s-au pus natural o serie de întrebări: când și cum a fost adusă biserica și care a fost contextul favorabil ce a făcut posibilă o astfel de operațiune. În încercarea de a găsi răspunsurile cuvenite am reținut faptul că de-a lungul timpului au fost vehiculate mai multe momente, fiecare dintre acestea diferind funcție de sursa de documentare. În chestionarele istorico-arheologice transmise de Muzeul Bănățean, în perioada interbelică fiecărei comune din Banat, pentru a Fig. 2. Biserica de lemn din Crivina de sus, anii ’30.

A telierele de la sibiu 2017

culege informații relevante despre trecutul fiecărei localități, reprezentanții Crivinei de Sus, precizau în anul 1928 că în localitate exista o singură biserică, de lemn (Fig. 02), construită în anul 1686 (MNB, 1928a). Într-o completare la același chestionat se preciza că biserica fusese zidită cam în anul 1756 (MNB, 1928a). În martie 1929, într-un chestionar asemănător, reprezentanții localității precizau că se afla o singură biserică ce fusese construită în anul 1730 (MNB, 1928b). În 1943, într-un chestionar completat de către preotul paroh se menționa faptul că ”se crede din bătrâni că nici nu ar mai fi existat o altă biserică (în Crivina de Sus), cea de azi fiind făcută la anul 1678 probabil” (SJAN Timiș1943:1r.). După doar trei ani, în 1946, se menționa faptul că, biserica, lungă de 14 m și lată de 6 m, era făcută din lemn (bârne). Interiorul ei era la acel moment tencuit cu pământ și văruită. Exteriorul nu era tencuit. Se considera că ”biserica este cam veche fiind zidită la 1778” (SJAN Timiș1943:3r.). Într-o lucrare de la începutul anilor ‘70, autorul Mircea Teleguț reținea ca an al ridicării bisericii, în Crivina de Sus, anul 1713 (Teleguț 1970:327), fiind invocate în acest sens doar ”cercetări ulterioare”. Trebuie spus că această datare coincide cu anul ce apare într-una dintre inscripțiile ce pot fi regăsite pe ancadramentul vechii intrări. Astfel, pe usciorul stâng se poate citi: Popa Filim(o)n au fost în Ilie (ai) D(omnului). A(n)i ruka (cu înțelesul:scris de mâna lui) 1713. Din parcurgerea acestei pisanii, nu reiese faptul că biserica ar fi fost adusă la Crivina de Sus în anul 1713 ci mai degrabă faptul că un anume preot, Filimon, a funcționat în Ilia, în anul 1713. De aici deducem faptul că la acel moment bisericuța încă se afla la Ilia. Revenind la începuturile acestei biserici este necesar să facem câteva precizări despre Ilia, localitatea de origine a bisericii. Pentru a înțelege contextul în care această biserică a fost construită trebuie să avem în vedere faptul că în secolul al XVII-lea Ilia era mai mult decât o localitate obișnuită. Fusese o cetate de graniță, aflată în imediata apropiere a Banatului aflat sub controlul otomanilor. Pe parcursul secolului al XVII-lea, când avea să se contruiască și biserica de lemn, Ilia era un târg tranzitat de ambarcațiunile ce cărau bunuri pe Mureș și era totodată o localitate în care dețineau sau deținuseră proprietăți însemnate principii calvini ai Transilvaniei sau reprezentanți ai unor importante familii nobiliare din principat. De altfel, printr-un decret din 1643 al princepelui Gheorghe Rákoczy I, bisericile românești din Alămor, Orăștie, Hațeg, Hunedoara și Ilia erau scoase de sub 40

jurisdicția episcopului Simion Ștefan și plasate sub jurisdicția superintendentului calvin (Pâclășanu 1911:69). În acest context al Iliei, dominat de puternicele familirii nobiliare maghiare calvine, se pare că biserica de lemn a fost construită în anul 1677 pentru comunitatea românească din Ilia. Cel mai probabil, această biserică avea să rămână în folosința comunității româno-calvine din Ilia căci la doar un an după, în 1678, în Ilia se construita o a doua biserică de lemn ce avea să fie folosită de comunitatea româno-ortodoxă (Țic, Balaj și Verghelia 2005:223). Ulterior, aceasta din urmă avea să fie mutată în Bacea, unde se mai păstrează și azi, într-o formă modificată. În ceea ce privește biserica de lemn ajunsă la Crivina de Sus, tradiția locală din Ilia reține la rândul săufaptul că vechea biserică a fost demontată, dusă pe malul Mureșului și transportată cu plutele până la Valea Mare-Căpâlnaș. De aici, și până la Crivina de Sus, lemnele bisericii au fost transportate cu care trase de boi (Țic, Balaj și Verghelia 2005:224). De ce a ajuns biserica de lemn din Ilia tocmai la Crivina de Sus? E o altă întrebare la care s-acăutat un răspuns. Unul dintre primii parohi ai Crivinei de Sus se pare că a fost Ioan Popovici, menționat într-o conscripție întocmită în anul 1767 cu scopul de a surprinde preoții ortodocși care activau în zona Banatului dar care nu erau localnici. Aflăm pe această cale că Ioan Popovici, parohul Crivinei de Sus era de loc din Roșcani (Mureșianu 1976:543), localitate aflată în Hunedoara, la o distantă de aproximativ 30 de km de Crivina de Sus. Cu toate că în zilele noastre nu există un drum rutier care să facă legătura directă între cele două localități, până în perioada contemporană se pare că era folosită de către localnici o rută de coastă între cele două sate. Probabil de numele aceluiași preot Ioan Popovici se leagă și primele consemnări în registrele de stare civilă ale parohiei, documente ținute începând cu anul 1779. Având în vedere diferența dintre cele două momente, presupunem că dacă nu e o coincidență de nume a două persoane diferite, preotul Ioan Popovici se afla în anul 1767 la începuturile activității sale preoțești. În aceste condiții nu putea să fie străin de faptul că în localitatea sa natală, aflată la o distanță relativ mică de Crivina de Sus, biserica de piatră din Roșcani trecea prin transformări importante. Cu sprijinul familiei nobiliare românești Caba de Dobra, biserica din Roșcani a suferit ample lucrări de renovare în preajma anului 1766 (Pinter, 2001). De aceste trasnformări amintește chiar inscripția bisericii păstrătă în absida altarului: ”17+66 Pomenit se fie întru împărățiea cerului c(t)itorul sfintii acesti biserici Caba Raț Agnes + Laslo”.

A telierele de la sibiu 2017

Fără a avea până în acest moment vreo dovadă scrisă, un scenariu pertinent despre aducerea bisericiide lemn din Ilia la Crivina de Sus credem că ar putea să fie următorul: prin intermediul preotului Ioan Popovici, comunitatea din Crivina de Sus, puțin numeroasă, intră în contact cu familia Caba. Cu sprijinul lui Agnes Raț, despre care se știe că în anul 1784, când răsculații lui Horea ardeau conacul familiei Caba din Dobra, era deja văduvă,biserica este cumpărată de la comunitatea românească din Ilia. De reținut faptul că una dintre famiile nobiliare românești din Ilia, cu o stare materială bună la sfârșitul secolului al XVIII-lea, era familia Raț3. Dacă Agnes Raț făcea parte din familia Raț din Ilia și dacă ea a fost acea văduvă bogată ce a suportat costurile cumpărării și transportării bisericii tocmai la Crivina de Sus, este greu de spus pe baza surselor documentare avute la îndemână. Rămâne un deziderat pentru viitor verificarea acestei ipoteze. Având în vedere contextul precizat mai sus, precum și hărțile întocmite în urma primei ridicări topografice a Imperiului Habsburgic, realizate pentru zona Banatului între anii 1769-1772, hărți în care Crivina de Sus nu are figurată vreo biserică respectiv harta Crivinei de Sus din anul 1777 (National Archives of Hungary, 1777), hartă în care este figurată biserica, considerăm că aducerea edificiului de cult de la Ilia la Crivina de Sus a avut loc cândva între anii 1772-1777. După aducerea bisericii la Crivina de Sus și până spre sfârșitul secolului al XIX-lea informațiile păstrate despre intervențiile asupra bisericii sunt aproape inexistente. Crucea de deasupra iconostasului are inscripționat anul 1805, fapt pentru care presupunem că atât această cruce cât și ușile împărătești au fost realizate în această perioadă. Investigațiile realizate asupra bisericii în vara anului 2017 (Fig. 5) au scos la iveală vechiul decor pictat al bisericii având drept suport scânduri așezate vertical (într-un sistem asemănător celui întâlFig. 5. Detaliu, vechea pictură a bisericii; nit la biserica din Dubești). [5]

În a doua jumătate a secolului XIX se constată alte demersuri făcute de comunitatea credincioșilor pentru decorarea bisericii. Din această perioadă datează icoana Pogorârii Duhului Sfânt și icoana Învierii, amândouă reînnoite de către parohie în anul 1882 prin eforturile lui Ștefan Popoviciu, epitrop și ale lui Docteu, cneaz și jude comunal. De asemenea erau și 4 prapori: primul este făcut de Damaschin Popoviciu și soția sa Ana, împreună cu Iosif Dateu și soția sa Maria. Pe o parte era reprezentată icoana Sf. Arhangheli, sus în partea stângă era Soarele iar în partea dreaptă era Luna. Sub icoana Sf. Arhangheli, în medalion, icoana Cuv. Maice Paraschiva, pe cealaltă parte se afla icoana Maicii Domnului cu Isus în brațe sub care este icoana Sf. Nicolae. Atât la mijloc cât și în colțuri de ambele părți se afla câte un cap de înger. Pe partea unde era pictată icoana Maicii Domnului se află pictat, sus, de o parte și alta, ochiul lui Dumnezeu. Un al doilea prapor era făcut în 1881, de către Petru Hobian și de soția lui Elena din Crivina de Sus. Avea pe o parte icoana Încoronării Maicii Domnului iar pe cealaltă parte Sf. Apostoli Petru și Pavel ținând obiserică. Al treilea era făcut în 1882 de Ioan și Catița Dateu din Crivina de Sus, pe de o parte fiind reprezentată icoana Nașterii Domnului iar pe cealaltă icoana Maicii Domnului cu Fiul în brațe. Cel de-al patrulea a fost făcut în anul 1885 de Petru Hobian și soția lui. Pe o parte era icoana Maicii Domnului iar pe cea de-a doua parte Sf. Apostoli. A fost pictat de Maria Vancea din Susani. În 1907 se fac o serie de cheltuieli pentru poditul bisericii. Fără a se furniza alte detalii în documentele parohiale, credem că este vorba de podirea pronaosului. Aveau să fie folosite în jur de 20 scânduri de brad. Plata meșterului, nenumit, se ridica la aproximativ jumătate din valoarea materialelor utilizate (Arhiva par. Poieni 1907:f.n.). În 1915 se cumpără scânduri și un zar pentru realizarea celor două uși de la cimitirul bisericii (Arhiva par. Poieni 1915:f.n.). În situația veniturilor și cheltuielilor parohiei pe anul 1920, o înregistrare menționează vânzarea unor țigle ce au rămas după acoperirea bisericii, de aici deducem faptul că în 1920 biserica era deja acoperită cu țiglă și implicit geometria acoperișului modificată (Arhiva par. Poieni 1920:f.n.). În 1922 s-a cumpărat un clopot nou, cu 500 lei (Arhiva par. Poieni 1922:1v.). La cheltuielile anului 1926 este înscrisă cheltuiala a 1.860 lei pentru ”materiale și lucru la astrucarea turnului” cu mențiunea de a se cere încuviințare specială din partea forurilor bisericești pentru această cheltuială (Arhiva par. Poieni 1927a:f.n.). În 1927 s-a acoperit turnul bisericii (Arhiva par. Po-

A telierele de la sibiu 2017

ieni 1927b:f.n.). În 1931 se fac alte cheltuieli cu țigla pentru repararea acoperișului bisericii (Arhiva par. Poieni 1931:f.n.). Printr-o adresă din luna aprilie a anului 1936, Oficiul parohial Crivina de Sus informa Comisiunea Monumentelor Istorice cu privire la starea bisericii de lemn din localitate, solicitând totodată și sprijinul material al instituției. Aflăm pe această cale că biserica fusese deja înscrisă în lista monumentelor istorice. Starea bisericii era una proastă deoarece prin turn ploua iar în cazul amânării unei reparații, turnul risca să se prăbușească. Se solicitau cca. 2000-3000 lei pentru reparații, în condițiile în care comunitatea, formată la acel moment din aproximatv 70 de familii, era săracă și lipsită de resursele materiale necesare unei astfel de lucrări (INP 1936, 1r.). Până la urmă, se pare că lucrările de reparare efectuate în perioada interbelică la această biserică a fost asumată de către parohie sub controlul secției bănățene a Comisiunii Monumentelor Istorice (Roșiu 1994:491). În anul 1936, Secțiunea Banat a Comisiunii Monumentelor Istorice a acceptat tencuirea interiorului bisericii, dar nu și a exteriorului pentru a fi păstrat astfel caracterul acestei vechi biserici de lemn. În anul 1937, începând cu începutul lunii martie și până spre sfârșitul lunii mai, situațiile contabile parohiale înregistrează o serie de cheltuieli făcute în vederea reparării bisericii. Probabil că aceste lucrări aveau să fie finalizate până în octombrie a aceluiași an, când situațiile amintite înregistrează cheltuieli făcute pentru spălarea și curățirea bisericii (Arhiva par. Poieni 1937a:f.n.). În 1937 reparația cetărnelor bisericii, 2000 lei (Arhiva par. Poieni 1937b:f.n.). În 1938 bugetul parohial prevede cheltuiala a 700 lei pentru facerea gardului la biserică (Arhiva par. Poieni 1938:f.n.). Investigațiile dendrocronologice efectuare asupra monumentului au arătat faptul că perioada cea mai probabilă în care au fost tăiați copacii folosiți la construirea bisericii a fost intervalul de timp: 1675-1677 ce coincide cu informația păstrată în inscripția ce datează biserica. O reparație a bisericii a avut loc în jurul anului 1727 când o talpă de pe latura de sud a bisericii a fost înlocuită. De asemenea, în jurul anului 1779, probabil cu ocazia mutării bisericii, a fost ridicat și turnul clopotniță și tot atunci a fost înlocuit și un element al bolții naosului. Ulterior, în perioada interbelică, probabil în cursul intervențiilor din 1936-1937, au fost înlocuite tălpile turnului4. Spre sfârșitul anilor ‘60 se pare că la biserica din Crivina de Sus au fost realizate o serie de alte lucrări de întreținere (Fig. 03). În urma unei vizite re44

alizate la șantierul de reparare al acestei biserici, era întocmită o adresă către Arhiepiscopia Ortodoxă a Timișoarei și Caransebeșului cu privire la contatările făcute cu această ocazie. Se preciza astfel că, în completarea lucrărilor deja executate, mai erau necesare: înlocuirea cu lemn a fundăturii de tablă zincată a streașinei turnului de pe pronaos, refacerea cu mortar de var, fără adaos de ciment, a tencuielilor interioare, tencuieli ce trebuiau netezite cu mistria, Fig. 3. Biserica de lemn din Crivina de sus, desfacerea cartonului montat anii ’70; [3] pe bolta naosului, executarea unui soclu și a unui trotuar, împănarea spațiilor dintre grinzile pereților dar și băițuirea tâmplăriei noi. Înlocuirea pardoselii urma să se facă doar în altar și în pronaos, cea din naos fiind în bună stare (INP 1969a, 1r.). Referitor la aceste lucrări, într-o altă comunicare din aceeași perioadă, de această dată adresată Direcției Monumentelor Istorice, se preciza faptul că trotuarul ce trebuia realizat de jur împrejurul bisericii trebuia realizat din bolovani pe pat de nisip, pardoselile interioare urmau să fie realizate din lemn foarte uscat așezate peste un strat de piatră spartă foarte mărunt. Pentru aerisirea pardoserii se cerea ca soclul zidit al bisericii să fie prevăzut cu fante de cca. 1 cm lățime și 15-20 înălțime, la o distanță de aproximativ 2 m una de alta. De asemenea se cerea ca învelitoarea de șindrilă ce urma să fie montată,să nu fie vopsită cu Carbolineum iar cercevelele și obloanele vechi se cerea a fi păstrate (INP 1969b, 1r.). Conform proiectului întocmit în vederea executării lucrărilor de întreținere și conservare a acestei biserici, în anul 1969, se preciza faptul că edificiul se afla într-o stare avansată de degradare, având învelitoare de țiglă de ”Marsilia”, pereți afectațide putregai, fundații așezate și crăpate și pardoseală complet distrusă. Spre a reveni la forma originală se preconiza înlocuirea învelitorii de țiglă cu una de șindrilă, așezată în patru rânduri, vopsită cu Carbolineum. Se mai aveau în vedere schimbări de grinzi în pereții bisericii, schimbarea pardoselii de schânduri în sistem lambă și uluc ce urma să fie

A telierele de la sibiu 2017

așezată pe un strat izolant de zgură, gros de aproximativ 10 cm, înlocuirea asterelii turnului, realizarea unui trotuar din piatră brută în jurul bisericii (INP 1969c, 1r.). În anul 1976 s-a întocmit un proiect de reparații la biserica de lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Crivina de Sus, comuna Pietroasa, județul Timiș. Erau prevăzute următoarele lucrări: înlocuirea tălpii de fundație pe tot conturul bisericii, înlocuirea partoselii din dulapi de brad, înlocuirea învelitorii de șindrilă, căptușirea tavanului boltit cu plăci fibrolemnoase, tencuieli interioare și zugrăveli cu lapte de var. În urma analizei documentației întocmite se dă aviz favorabil, ținându-se cont de următoarele condiții: după desfacerea tencuielilor interioare de pe pereți se va cere asistența Direcției Patrimoniului Cultural Național pentru a preciza lucrările ce urmează a fi executate la pereți și la bolțile bisericii. De asemenea, la înlocuirea grinzilor de lemn din pereții bisericii urmau a fi respectate dimensiunile elementelor originale precum și modul lor de îmbinare (INP 1976a, 1r.). Memoriul tehnic întomic pentru repararea acestei biserici preciza faptul că la acel moment biserica era acoperită cu șindrilă (INP 1976b, 1r.). Se estima ca fiind necesare, printre altele, lemn uscat de stejar – 4,2 mc. precum și 14.000 bucăți de șindrilă(INP 1976c, 1r.). Lucrările de reparații, în special la pereți și învelitori, aveau să fie realizate de către Direcția Monumentelor Istorice la Crivina de Sus în anul 1977 (Roșiu 1993:390). III. În loc de concluzii- către o nouă abordare a restaurării bisericilor de lemn din Banat Povestea bisericii de la Crivina de Sus, adevărat document istoric, pare inedită pentru că ea leagă comunități diferite, de confesiuni diferite și din timpuri istorice diferite. În realitate, povestea aceasta s-ar putea dovedi ca fiind una destul de obișnuită,motiv pentru care artrebui să ne aplecăm cu mai mare atenție asupra acestei arhitecturi neglijate. În fapt, poate că acesta este mesajul proiectului „Biserici Înlemnite din Banat”: că o restaurare nu înseamnă numai un proiect bine făcut, bazat pe un studiu istoric cu ștampila potrivită care să-l certifice și executat întocmai, ci înseamnă o mai mare înțelegere a ceea ce înseamnă un anumit monument întru devenirea sa (Fig. 04). Biserica de la Crivina de Sus reprezintă mai mult decât suma componentelor sale materiale, mai mult decât calitățile sale estetice, mai mult decât 46

Fig. 4. Biserica de lemn din Crivina de sus; [4] Fig. 6. Simularea planului vechi a bisericii unde cu verde închis sunt marcate tronsoanele de fațadă care și-au modificat dimensiunea; [6]

Fig. 7. Simularea secțiunii șarpantei originale, realizată după unghiul chertărilor cleștilor vechi și ținând cont de deschiderea bisericii cu 41 cm mai lată ca cea actuală; [7]

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 8. Participanți la atelier și comunitatea din Crivina de Sus; [8]

valoarea sa istorică sau economică (Fig. 6-7). Ea aparține unei anumite comunități, chiar dacă aceasta nu și-o asumă5,și are o valoare socialăși educativă. Dincolo de a se dori a fi un proiect de restaurare care săpromoveze principiul minimei intervenții, ”Biserici înlemnite din Banat” se vrea a fi o școală. Aceastășcoală se adresează nu numai specialiștilor în patrimoniu, ci în primul rând comunităților din jurul acestor biserici, preoților și în fapt, tuturor (Fig. 08). De la localnicii din Crivina de Sus care gătesc pentru studenții participanți, ajută, intrăîn contact cu grupul de lucru, până la preoții care deschid bisericile și vor săînvețe, toți sunt parte integrantă din acest proiect. Restaurarea bisericilor de lemn din Banat nu ar trebui să fie un privilegiu al unui grup restrâns de inițiați într-ale patrimoniului, ci un bun al tuturor celor care locuiesc în preajma acestor monumente, slujesc în ele, le trec pragul, le vizitează. Ele trebuiesc asumate de toți, întrucât sunt un bun al tuturor. Așa cum afirma unul dintre localnicii de la Jupânești, cu care grupul de lucru a intrat în contact în toamna lui 2017, într-o vizită de lucru și care justifica acoperirea bisericii în care ploua, cu o imensă membrană impermeabilă, cândva reclamă la marca Armani:”Trebuia să facem ceva, că eram de rușine...”. Această frază atât de banală, sintetizeazăîn fond, dincolo de orice discurs sofisticat legat de restaurare, de avize, ștampile, beneficiari, experți și executanți, chestiunea cea mai importantăîn restaurare: asumarea unui monument de către comunitatea sa. Aceasta, printre altele, este unul dintre țelurile proiectului „Biserici Înlemnite din Banat”. 48

Note: 1 Într-o scurtă monografie întocmită de preotul din Crivina de Sus, în anul 1941, se preciza faptul că biserica ar fi fost construită mai întâi în Vidra de Sus (azi Vidra județul Alba), apoi transportată în Ilia, iar din Ilia, mai pe urmă adusă în Crivina de Sus (SJAN Timiș 1941:16v.); Studiile dendrocronologice au infirmat ipoteza ca această biserică să fi fost mai veche de anul 1677. 2 Biserica ar fi fost adusă în Crivina de Sus ca urmare a unui dar al unei văduve bogate la începutul secolului al XVIII-lea, în anul 1713 (Teleguț 1970:327); 3 Familie preoțească. În 1792 funcționa ca preot Ioan Raț. În piasania bisericii actuale din Ilia este amintit preotul Ioan Raț care a plătit 100 de florini pentru ridicarea noii biserici (Țic, Balaj și Verghelia 2005:220); 4 Informații preluate din raportul dendrocronologic întocmit pentru această biserică de către Laboratorul Dendrocronologic din Transilvania (Miercurea Ciuc). 5 În prezent, marea majoritate a sătenilor din Crivina de Sus sunt creștiniaparținând unui cult neoprotestant. În consecință, comunitatea nu prea este interesată de soarta bisericii ortodoxă, de lemn, din Crivina de Sus.

Referințe: 1. Arhiva par. Poieni, 1907 – Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Extras socoteli bisericești pe anul 1907; 2. Arhiva par. Poieni, 1915 - Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Jurnalul bisericii din Crivina de Sus pe anul 1915; 3. Arhiva par. Poieni, 1920 - Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Ziuariul bisericii din Crivina de Sus pe anul 1920; 4. Arhiva par. Poieni, 1922 - Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Jurnalul bisericii din Crivina de Sus pe anul 1922; 5. Arhiva par. Poieni, 1927a - Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Preliminar pe anul 1927; 6. Arhiva par. Poieni, 1927b - Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Ziuariul bisericii din Crivina de Sus pe anul 1927; 7. Arhiva par. Poieni, 1931 - Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Socoteala generală a bisericii din Crivina de Sus pe anul 1931;

A telierele de la sibiu 2017

8. Arhiva par. Poieni, 1937a - Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Ziuariul bisericii din Crivina de Sus pe anul 1937; 9. Arhiva par. Poieni, 1937b - Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Bugetul comunei bisericești pe anul 1937; 10. Arhiva par. Poieni, 1938 - Arhiva parohiei ortodoxe Poieni [manuscris], Acte referitoare la biserica din Crivina de Sus. Bugetul comunei bisericești pe anul 1938; 11. INP, 1936 – Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, dosar nr. 1357 – Crivina de Sus, adresa din 08.04.1936; 12.INP, 1969a – Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, dosar nr. 1357 – Crivina de Sus, adresa din 21.11.1969; 13.INP, 1969b – Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, dosar nr. 1357 – Crivina de Sus, adresa din 19.04.1969; 14.INP, 1969c – Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, dosar nr. 1357 – Crivina de Sus, Memoriu justificativ; 15.INP, 1976a – Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, dosar nr. 1357 – Crivina de Sus, aviz din 09.12.1976; 16.INP, 1976b – Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, dosar nr. 1357 – Crivina de Sus, Memoriu tehnic; 17.INP, 1976c – Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, dosar nr. 1357 – Crivina de Sus, Extras de materiale; 18.MNB, 1928a – Arhiva Muzeului Național al Banatului,1928. Răspunsuri la Chestionarul istorico-arheologic lansat de Muzeul Bănățean[manuscris], doc. nr. 395; 19.MNB, 1928b – Arhiva Muzeului Național al Banatului,1928. Răspunsuri la Chestionarul istorico-arheologic lansat de Muzeul Bănățean[manuscris], doc. nr. 396; 20.Mureșianu, I.B., 1976. ”Un document din 1767 privind aspecte ale vieții bisericești din Banat”, în Mitropolia Banatului, nr. 5-8; 21.National Archives of Hungary, 1777 – Arhivele Naționale ale Ungariei, S – Térképtár, S 11 Kamarai térképek (1747-1882), nr. 814, [online], disponibil la: https://maps.hungaricana.hu/en/MOLTerkeptar/2355/?list=eyJxdWVyeSI6ICJLcml2aW5hIn0 [accesat în 01.09.2017]; 22. Pâclășanu, Z., 1911. ”Câteva date despre preoții româno-calvini”, în Cultura Creștină, februarie, nr. 3; 23. Pinter, Z.K., 2001. Roșcani – Biserica Monument Istoric, [online], disponibil la: http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/carti/roscaniplanse/2biserica%20din%20 roscani.htm [accesat în 01.09.2017]; 50

24. Roșiu, L., 1993. ”De la monument la ansamblu istoric. Lucrări de conservare în județul Timiș”, în Analele Banatului, Arheologie-Istorie; 25. Roșiu, L., 1994. ”Preocupări de protejare a bisericilor de lemn din Banat în perioada interbelică”, în Analele Banatului, Arheologie-Istorie; 26. SJAN Timiș, 1941 - Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, Colecția personală Gheorghe Cotoșman[manuscris], dosar nr. 265; 27. SJAN Timiș, 1943 – Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, Colecția personală Gheorghe Cotoșman[manuscris], dosar nr. 338; 28. Teleguț, M., 1970. ”Arhitectura bisericilor de lemn de pe Valea Begheiului”, în Mitropolia Banatului, nr. 4-6; 29. Țic, M., Balaj, P., Verghelia, P.V., 2005. Cronica de la Ilia-Mureșană:schiță monografică, Deva;

Bibliografie: Surse inedite: 1. Arhiva parohiei ortodoxe Poieni, dosar nr. 1357 – Crivina de Sus. 2. Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, dosar nr. 1357 – Crivina de Sus. 3. Arhiva Muzeului Național al Banatului, Răspunsuri la Chestionarul istorico-arheologic lansat de Muzeul Bănățean. 4. Raport dendrocronologic, 2016, întocmit de Laboratorul Dendrocronologic din Transilvania, Miercurea Ciuc. 5. Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, Colecția personală Gheorghe Cotoșman.

Surse edite: 1. Mureșianu, I.B., 1976. ”Un document din 1767 privind aspecte ale vieții bisericești din Banat”, în Mitropolia Banatului, nr. 5-8; 2. Pâclășanu, Z., 1911. ”Câteva date despre preoții româno-calvini”, în Cultura Creștină, februarie, nr. 3; 3. Roșiu, L., 1993. ”De la monument la ansamblu istoric. Lucrări de conservare în județul Timiș”, în Analele Banatului, Arheologie-Istorie; 4. Roșiu, L., 1994. ”Preocupări de protejare a bisericilor de lemn din Banat în perioada interbelică”, în Analele Banatului, Arheologie-Istorie;

A telierele de la sibiu 2017

5. Teleguț, M., 1970. ”Arhitectura bisericilor de lemn de pe Valea Begheiului”, în Mitropolia Banatului, nr. 4-6; 6. Țic, M., Balaj, P., Verghelia, P.V., 2005. Cronica de la Ilia-Mureșană:schiță monografică, Deva; 7. Săcară N., 2001. Bisericile de lemn ale Banatului, Excelsior, Timișoara,

Resurse electronice: 1. National Archives of Hungary, 1777 – Arhivele Naționale ale Ungariei, S – Térképtár, S 11 Kamarai térképek (1747-1882), nr. 814, [online], disponibil la: https://maps.hungaricana.hu/en/MOLTerkeptar/2355/?list=eyJxdWVyeSI6ICJLcml2aW5hIn0 [accesat în 01.09.2017]; 2. Pinter, Z.K., 2001. Roșcani – Biserica Monument Istoric, [online], disponibil la: http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/carti/roscaniplanse/2biserica%20din%20 roscani.htm [accesat în 01.09.2017];

5. Lista ilustrațiilor [1]. ”Localizare Crivina de sus” (”Biserici înlemnite din Banat”, 2017), licență CC BY 2.5, arhiva ”Biserici înlemnite din Banat”; [2]. ”Biserica de lemn din Crivina de sus, anii ’30” (autor necunoscut, dată necunoscută), arhiva INP. [3]. ”Biserica de lemn din Crivina de sus, anii ’70”, (autor necunoscut, dată necunoscută), arhiva INP. [4]. ”Biserica de lemn din Crivina de sus”, (Bogdan Ilieș, 2017), licență CC BY 2.5, arhiva personală; [5]. ”Detaliu, vechea pictură a bisericii”, (Bogdan Ilieș, 2017), licență CC BY 2.5, arhiva personală; [6]. ”Simulare plan vechi biserică”, (”Biserici înlemnite din Banat”, 2017), licență CC BY 2.5, arhiva ”Biserici înlemnite din Banat”; [7]. ”Simulare secțiune șarpantă veche a bisericii, (”Biserici înlemnite din Banat”, 2017), licență CC BY 2.5, arhiva ”Biserici înlemnite din Banat”; [8]. ”Participanți la atelier și comunitatea din Crivina de Sus”, (Diana Belci, 2016), licență CC BY 2.5, arhiva personală; [9]. ”Discuții cu echipa reunită de proiect în jurul bisericii (1)”, (Diana Belci, 2017), 52

licență CC BY 2.5, arhiva personală; [10].”Discuții cu echipa reunită de proiect în jurul bisericii (2)”, (Diana Belci, 2017), licență CC BY 2.5, arhiva personală; [11].”Discuții cu echipa reunită de proiect în jurul bisericii (3)”, (Diana Belci, 2017), licență CC BY 2.5, arhiva personală; [12].”Discuții cu echipa reunită de proiect în jurul bisericii (4)”, (Diana Belci, 2017), licență CC BY 2.5, arhiva personală;

A telierele de la sibiu 2017

Unul dintre turnurile Castelului Bethlen din Arcalia

IMPLICAȚIILE INTERVENȚIILOR INOPORTUNE ASUPRA LEMNULUI DIN CLĂDIRI ISTORICE Ruxandra COROIU, Octavian COROIU, Dragomir-Cosmin DAVID

REZUMAT Caracterul „atemporal” al lemnului este un atribut al utilizării sale continue de-a lungul istoriei arhitecturii. Metodele aplicate pentru îmbunătățirea rezistenței în timp a lemnului din construcții au evoluat pentru a asigura perenitatea structurilor. Totuși, ca unic material disponibil pentru confecționarea șarpantelor, accesul comunităților la lemn de calitate depindea de locație, dar și de resursele financiare. Sub influența unor restricții de acest fel, au apărut compromisuri asupra calității materialului lemnos utilizat (esențe nepotrivite, elemente realizate din arbori tineri cu procent mare de alburn). În încercarea de adaptare a monumentelor istorice la condițiile și cerințele actuale, unele intervenții cu rol de protecție se dovedesc a fi nu doar ineficiente, ci și dăunătoare structurilor de lemn, cu precădere în situațiile menționate anterior. Lucrarea analizează problemele apărute și potențialele pericole de degradare continuă ale elementelor din lemn de slabă calitate, pe o serie de studii de caz ale unor clădiri istorice din Transilvania. Cuvinte cheie: lemn, degradare, intervenții, patrimoniu construit ABSTRACT The `atemporal` character of wood is an attribute of its continuous use throughout the history of architecture. The methods employed in order to improve construction wood resistance have evolved to ensure durability. However, as wood was the only material available for roof struc-

A telierele de la sibiu 2017

tures, community access to quality wood depended on location, as well as on financial resources. Under the influence of such restrictions, there have been various compromises on the quality of wood used in buildings (inappropriate essence varieties, elements carved from trees with a high percentage of sapwood). In attempting to adapt historical monuments to the current conditions and requirements, some interventions that were initially meant to have a protective role, have proven not only inefficient, but also harmful to wood structures, especially in the situations mentioned above. This paper analyzes the problems and potential dangers of continuous degradation of poor quality timber elements on a series of case studies of historic buildings in Transylvania. Keywords: wood, degradation, interventions, built heritage INTRODUCERE Restaurarea patrimoniului construit prin tehnici neadaptate particularităților situațiilor individuale creează circumstanțe în urma cărora debutează degradarea elementelor constructive ale ansamblului. În mod ironic, numeroase clădiri sunt puse în pericol de intervențiile menite a le proteja. Tehnicile practicate la clădirile moderne nu răspund cerințelor de protecție necesare clădirilor istorice, ele fiind, în unele cazuri, mai dăunătoare decât ignorarea problemei (Azizi, Razak, Din și Nasir 2016). Dintre materialele de construcție tradiționale, lemnul este cel mai sensibil la degradări, motiv pentru care, în procesele de restaurare-conservare, erorile umane trebuie omise (Scheffer și Verrall 1973). Prezentul articol tratează problematica influenței intervențiilor inoportune realizate cu ocazia lucrărilor de restaurare sau reparare a clădirilor istorice asupra elementelor de lemn existente sau introduse în operă. Sunt tratate aspecte legate de calitatea materialului lemnos din care sunt confecționate elementele structurale, precum și cauzele apariției unor atacuri care degradează lemnul. Lemnul prezent în construcțiile istorice este influențat de o serie de factori care sunt analizați, explicând modul în care aceștia acționează, direct sau indirect, favorizând crearea de condiții în care materialul lemnos se degradează. Păstrarea unor condiții propice pentru lemnul pus în operă ajută la crește56

rea durabilității acestuia. Factorii care influențează apariția unor atacuri de fungi sau insecte xilofage, se referă la creșterea procentului de umiditate a lemnului. Introducerea în operă și menținerea lemnului umed, procentul mare de alburn în elementul debitat, creșterea umidității aerului prin montarea de ferestre cu închidere ermetică, crearea de vapori prin modul de utilizare a clădirii sunt câteva din cauzele care favorizează declanșarea proceselor de biodegradare. Utilizarea materialelor improprii cu ocazia lucrărilor de restaurare sau a reparațiilor poate influența în mod indirect creșterea umidității elementelor de lemn. Umiditatea ascensională, infiltrațiile de ape pluviale de la nivelul învelitorii sau defecțiunile instalațiilor de apă, canalizare și încălzire reprezintă cauze frecvente. Aceste aspecte sunt detaliate în lucrare prin analizarea cauzelor creșterii umidității și a consecințelor acesteia asupra lemnului din construcții. În perioada decembrie 2012 - mai 2017, au fost investigate 113 clădiri din 11 județe pentru evaluarea stării de conservare a lemnului, cu precădere cel al structurii șarpantelor. În multe dintre aceste cazuri, reparațiile improvizate sau de slabă calitate au cauzat probleme conexe, în special asupra elementelor din material lemnos. Potențialele probleme care apar sunt grupate în funcție de principalele surse de umezire a lemnului și de degradările de natură biologică dezvoltate ulterior, prezentate pe studii de caz ale unor situații întâlnite în perioada menționată anterior. Scopul articolului de față este de a atrage atenția asupra pericolului la care sunt expuse clădirile istorice ca efect al reparațiilor sau al reabilitărilor nepotrivite, efectuate fără a lua în calcul dezavantajele fiecărui tip de lucrare în parte. CALITATEA MATERIALULUI LEMNOS Există o serie de factori care determină calitatea materialului lemnos, iar pentru înțelegerea lor este necesară explicarea modului în care arborele se dezvoltă în mediul natural. Durabilitatea materialului lemnos este diferită în funcție de specia de arbore. În zona temperată există specii durabile, cum sunt cele din genul Quercus (stejar), specii nedurabile, cum sunt molidul, bradul și pinul și specii perisabile, precum fagul, frasinul etc. Pe lângă calitățile generale ale unei specii, există și alte aspecte ce influențează durabilitatea lemnului. Locul de dezvoltare din care se debitează elementul de construcție, vârsta arborelui, zona geografică precum și expunerea terenului față de punctele cardinale sunt aspecte ce vor avea

A telierele de la sibiu 2017

un impact asupra durabilității. Anotimpul în care se face recoltarea este, de asemenea, de importanță majoră. Iarna este o perioadă de repaos vegetativ, astfel încât lemnul are un procent de umiditate redusă. Uscarea elementelor debitate până la un procent de 17% înainte de introducerea în operă și menținerea lor la o umiditate sub acest nivel asigură lipsa de condiții de dezvoltare a atacurilor biologice, de fungi sau insecte xilofage. Structura macroscopică în secțiune transversală a trunchiului de arbore (Fig. 1) cuprinde măduva (inima arborelui), duramenul, alburnul și scoarța exterioară (Nilsson și Rowell 2009). Aceste zone sunt formate din inelele anuale. Fiecare inel reprezintă creșterea pe o perioadă de un an, fiind format din lemn timpuriu, dezvoltat în prima parte a perioadei vegetative, și lemn târziu, format spre sfârșitul sezonului de creștere. Diferențierea acestor zone, la unele specii, se poate face cu ochiul liber, lemnul târziu fiind mai dens și având vase de dimensiuni mai mici, ceea ce îl distinge de

Fig. 1. Structura macroscopică a lemnului în secțiune transversală [1]

Fig. 2. Structura microscopică a lemnului de molid și stejar, în secțiuni transversale [2] 58

lemnul timpuriu, cu aspect poros. Scoarța este formată din două straturi: scoarța interioară, alcătuită din țesut viu, și scoarța exterioară, formată din țesut mort care continuă să se acumuleze pe tot parcursul vieții arborelui. Sub acestea se află cambiumul, stratul generator de inele anuale. În succesiunea creșterii anuale, ultimul inel apărut este cel care se află imediat sub scoarță (Hoadley 2000). Diferența dintre lemnul timpuriu și cel târziu se observă în detaliu și la nivel microscopic (Fig. 2). Atât la foioase, cât și la rășinoase, vasele care conduc seva brută au diametrul mai mare și în secțiune dau aspect poros. În cazul dezvoltării arborilor în zone cu expunere nordică sau nord-vestică, pe substraturi stâncoase, cantitatea de nutrienți este redusă iar dezvoltarea mult încetinită, rezultând inele anuale de dimensiuni mici. Din astfel de arbori se poate obține material lemnos de foarte bună calitate, care conține o cantitate redusă de substanțe nutritive. Ultimele 15-20 de inele anuale reprezintă alburnul, strat ce conține o cantitate mai mare de substanțe nutritive. Din această cauză, în cazul elementelor de lemn debitate cu porțiuni mari de alburn, riscul dezvoltării unor atacuri de insecte xilofage este crescut. Elementele cele mai durabile se obțin prin debitare din zona de duramen a trunchiului. SURSE DE UMIDITATE Umiditatea ascensională Principala cauză a instalării și dezvoltării atacurilor biologice la suporturile din lemn este conținutul crescut de umiditate. În clădirile istorice, o situație foarte des întâlnită este umiditatea ascensională ca sursă de umezire a lemnului. Aceasta provine din sol și este preluată prin capilaritate, materialele dense precum piatra sau cărămida având structură fină a porilor (Benavente 2011). Prin procesele de osmoză și difuzie, apa migrează prin zidărie și mortar (Hülsemann 2014: 38) și umezește elementele de lemn încastrate sau adosate porțiunilor inferioare de zid. Nivelul umidității din perete variază în funcție de anotimp, după condițiile atmosferice (Balik 2011). Fenomenul afectează majoritatea clădirilor vechi care nu au fost prevăzute cu metode tradiționale de hidroizolare sau ale căror hidroizolații s-au degradat în timp. În cadrul lucrărilor de restaurare sau reparații, hidroizolarea pereților care prezintă umiditate ascensională trebuie executată în combinație cu alte sisteme de îndepărtare a apei de la

A telierele de la sibiu 2017

baza clădirii – sursă care alimentează umiditatea absorbită de zidărie din sol. În acest context, lucrările de îmbrăcare a soclului cu materiale impermeabile (ciment, ceramică glazurată, piatră lăcuită etc.), de realizare a trotuarelor de gardă etanșe, de turnare a unor șape de beton la interior și de etanșare prin lăcuire a pardoselilor de lemn reprezintă intervenții care duc la ridicarea nivelului umidității ascensionale din zidăria clădirii respective. Acest tip de lucrări reduc posibilitatea de evaporare a apei din sol și zidărie, iar aceasta va migra până deasupra porțiunii impermeabilizate, umezind și componentele de lemn din zonele adiacente. Un exemplu în acest sens este cazul Bisericii Ortodoxe din Tăuții-Măgherăuș, unde, la exterior, soclul a fost acoperit cu plăci de ciment, iar perimetral a fost realizat un trotuar de gardă din plăci de beton turnate. Nivelul umidității ascensionale s-a ridicat, iar, ca urmare, tencuiala interioară pe bază de var a fost înlocuită până la o înălțime de circa 1,80 m cu tencuială cu adaos de ciment. Deasupra acestui strat au fost fixate lambriuri din lemn lăcuite, montate pe șipci înglobate în noua tencuială. În urma menținerii umezelii pe o perioadă îndelungată, lemnul a fost degradat sub formă de putregai brun datorită unui atac fungic al speciei Coniophora puteana (Fig. 3).

Fig. 3. Putregai brun – lemn atacat de specia de fungi Coniophora puteana [3] 60

Infiltrațiile de ape pluviale Infiltrațiile de ape pluviale reprezintă o altă cauză comună a degradării lemnului, cu precădere la nivelul șarpantelor (Auner, Bucșa, Bucșa și Ciocșan 2005). Principalele cauze sunt degradările învelitorii, precum țigle și coame pierdute, dislocate, fisurate sau falțuri ruginite la foile de tablă. Șorțurile de tablă care protejează zona de intersecție dintre horn și învelitoare se deformează și ruginesc în timp și nu mai asigură etanșeitatea inițială. Tabla utilizată la dolii poate să sufere aceleași degradări, iar apele meteorice se infiltrează, cauzând Fig. 4. Prelungire improvizată atacuri biologice la nivelul căpriorilor. a burlanului [4] Uneori, aceste atacuri nu sunt vizibile din interiorul șarpantei, ci doar la îndepărtarea învelitorii. În lipsa unei întrețineri constante a clădirii, sistemele de colectare a apelor pluviale – jgheaburile și burlanele – se colmatează, se deformează, se dislocă sau ruginesc, iar apa se infiltrează în zona streșinii și a cornișei. Reparațiile improvizate, precum completări cu țigle de alte dimensiuni sau prelungiri improprii ale burlanelor (Fig. 4), și folosire a unor materiale de calitate inferioară nu protejează clădirea pe termen lung împotriva infiltrațiilor de ape pluviale. Neadaptarea stilului arhitectural la condițiile climatice și utilizarea unor materiale inadecvate poate constitui o altă cauză a degradării în timp scurt a componentelor din lemn. Cele patru turnuri ale Castelului Bethlen din Arcalia, realizat în stil maur, au câte un șanț interior între creneluri și bulb (Fig. 5). În cadrul lucrărilor de restaurare realizate între anii 1999-2001, izolația din tablă de plumb a fost înlocuită cu tablă zincată care nu a asigurat etanșeitatea acestor zone, unde în timpul iernii stagnează zăpada și se formează un strat de gheață. Ca urmare, în decurs de 15 ani, structura de lemn umezită a fost puternic afectată de atacuri de fungi și necesită înlocuire (Fig. 6).

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 5. Unul dintre turnurile Castelului Bethlen din Arcalia [5]

Fig. 6. Elemente structurale puternic afectate de atacuri fungice [6]

Utilizarea lemnului umed În cazul înlocuirii unor elemente sau porțiuni de elemente componente ale șarpantelor sau planșeelor, introducerea lemnului cu umiditate peste 17 % prezintă riscul apariției atacurilor biologice, mai ales în spații slab ventilate. Vaporii și condensul O intervenție frecventă care produce modificarea microclimatului din spațiile interioare prin restricționarea ventilației naturale este montarea ferestrelor de tip termopan. Închiderea gurilor de aerisire din subsolurile cu umiditate ascensională prin montarea ferestrelor de tip termopan, uneori fără balamale pentru deschidere, duce la o creștere rapidă a umidității din aer, dar și la o diminuare a nivelului de oxigen. În asemenea condiții, în prezența materialului lemnos, se pot dezvolta atacuri fungice produse de micro și macromicete, dintre care cel mai periculos este cel produs de Serpula lacrymans, sin. Merulius lacrymans, necesitând măsuri speciale de eradicare (Coroiu și Coroiu 2016).

O altă situație cu consecințe neprevăzute este înlocuirea țiglelor ceramice inițiale cu învelitoare metalică, fără a prevedea barieră de vapori și strat de ventilație. Prin caracteristicile materialului și așezarea lor, țiglele ceramice facilitează ventilarea șarpantei, iar surplusul de umiditate este evacuat. Țiglele metalice montate direct pe căpriori și șipci nu permit ventilarea spațiului și, în consecință, la diferențe bruște de temperatură dintre exterior și spațiul din pod, pe intradosul noii învelitori se formează picături de condens care umezesc căpriorii (Fig. 7). Fig. 7. Condensarea vaporilor pe intradosul unei învelitori de țiglă metalică [7]

Fig. 8. Pardoseala de lemn degradată de atacul „buretelui de casă” [8]

În cazul reabilitărilor care presupun introducerea de materiale cu aport mare de apă, este importantă protejarea elementelor de lemn de umiditatea din conținutul acestora sau de cea produsă de evaporarea apei. Includerea grinzilor de lemn în șape de beton și montarea ulterioară a pardoselilor impermeabile (Fig. 8) este cauza multor cazuri de atac al „buretelui de casă” (Fig. 9).

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 9. Corpuri sporifere ale „buretelui de casă”, dezvoltate sub pardoseală [9]

Fig. 10. Atac combinat de fungi și insecte xilofage la parchet umezit de instalații defecte [10]

Instalațiile de apă, încălzire și canalizare defecte Defecțiunile neremediate sau chiar neobservate ale instalațiilor cauzează infiltrații care umezesc zidăriile pe termen lung. Problema se întâlnește în mod special la clădirile abandonate sau neutilizate, care nu mai sunt încălzite pe timp de iarnă, iar apa din robineți și din țevi îngheață și fisurează materialul. Ca urmare, apar atacuri fungice la pardoseli, planșee și tâmplării (Fig. 10).

AGENȚI DE BIODEGRADARE Agenții de biodegradare care acționează asupra monumentelor istorice aparțin mai multor grupe taxonomice: bacteriile, algele și cianobacteriile, fungii, lichenii, briofitele (mușchii), plantele vasculare și insectele xilofage (Bucșa 2015). Lemnul din construcții este atacat cel mai des de către fungi și insecte xilofage. Pentru ca elementele nutritive din materialul lemnos să poată fi degradate de agenți biologici, este necesar ca umiditatea acestuia să ajungă la valori situate peste 17 %. Fungi Sub denumirea generală de fungi sau, popular, „ciuperci” întâlnim micromicete și macromicete. Micromicetele (mucegaiurile) afectează lemnul proaspăt tăiat, în special dacă elementele conțin o cantitate mare de alburn, producând pete de colorare sau decolorare (Schmidt 2006). Ele pot apărea și pe alte tipuri de substrat, precum gips-carton, pictură murală, strat de tencuială etc. Cu toate că degradările sunt în general superficiale, ele afectează lemnul din punct de vedere estetic, cea mai mare parte a acestor colorări sau decolorări fiind permanente. Cu toate că impactul acestor pete de colorare sau decolorare este doar de factură estetică, instalarea procesului trebuie privită ca un indicator atât al calității materialului, cât și a îndeplinirii condițiilor pentru declanșarea unor atacuri de fungi sau insecte xilofage cu efect mult mai distructiv (Berry 1994). Macromicetele xilofage descompun lemnul sub formă de putregai. În funcție de garnitura enzimatică, există specii cu preferințe pentru diferite componente chimice ale lemnului (celuloză, hemiceluloze, lignină etc.), iar efectul care apare sub formă de putregai poate fi clasificat după modul de descompunere a materialului lemnos. Putregaiul brun, denumit în limba engleză „brown rot”, putregai distructiv sau putregai prismatic, este produs de fungi ce descompun celuloza și o parte din hemiceluloze. Atacul se dezvoltă de multe ori în interiorul elementului de lemn (Fig. 11), suprafața exterioară rămânând aparent sănătoasă. Pierderea în greutate a masei lemnoase poate să ajungă la 70% (Zabel și Morrell 1992), iar în timpul procesului, proprietățile fizico-mecanice ale elementului sunt pierdute. În final, putregaiul brun prismatic apare la exterior, iar mărimea și aspectul acestuia ne poate da unele indicații asupra speciei care a produs atacul, în cazul lipsei de miceliu activ sau corpuri sporifere. Tipul de putregai produs de specia Serpula lacrymans este denumit de specialiștii din Marea Bri-

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 11. Grindă atacată de fungi în zona de duramen [11]

tanie „dry rot”, spre deosebire de cel produs de alte specii de fungi cum sunt Fibroporia vaillanti, Coniophora puteana, Gloeophyllum abietinum și Gloeophyllum sepiarium, care este denumit „wet rot”. Putregaiul alb, denumit și putregai de coroziune, este produs în general de fungi ce au capacitatea de a descompune celuloza, hemiceluloza, dar și lignina. Pentru instalarea acestor atacuri este necesar ca materialul lemnos să aibă un procent de umiditate mai mare decât în cazul speciilor menționate anterior (Ridout 2000). Degradarea se numește și putregai fibros, din cauză că materialul lemnos devine o masă fibroasă, de culoare albicioasă, care se rupe în mănunchiuri. Elementul poate să piardă până la 95 % din greutatea inițială (Zabel și Morrell 1992). Putregaiul alb se întâlnește cel mai des la lemnul de stejar, iar specia de fungi care îl produce este Donkioporia expansa, însă mai putem aminti și alte specii care apar cu o frecvență mai redusă, precum cele din genul Schizophyllum. Insecte Atacurile insectelor xilofage apar atunci când sunt îndeplinite anumite condiții. În general, procentul mare de alburn este un factor declanșator al atacului, datorită conținutului ridicat de substanțe nutritive. Cantitatea de alburn a elementelor de lemn confecționate din arbori tineri se observă în secțiunea transversală (Fig. 12). Porțiunile de alburn se găsesc spre exteriorul piesei de lemn, către colțuri, motiv pentru care se explică concentrarea atacurilor – și, ca atare, a orificiilor de zbor – către muchiile elementelor (Fig. 13). Lemnul este degradat de insecte aflate în stadiul larvar, care se hrănesc prin roaderea conținutului și care formează galerii 66

Fig. 12. Cantitatea de alburn a unui element confecționat dintr-un arbore tânăr [12] Fig. 13. Elemente atacate de insecte xilofage în zona de alburn [13]

în masa acestuia. Atacul devine vizibil în momentul în care insecta ajunge la maturitate și își creează orificii de zbor pentru a părăsi lemnul. În cazul creșterii umidității materialului lemnos ca urmare a unor infiltrații, atacul de insecte xilofage se poate instala atât de sine stătător, cât și combinat cu atacuri produse de fungi. Cu toate că există un număr ridicat de specii de insecte xilofage care atacă lemnul, trei dintre acestea au ocurența cea mai ridicată în construcțiile istorice: Anobium punctatum (De Geer 1774), Xestobium rufovillosum și Hylotrupes bajulus (Bucșa, Bucșa și Zeleniuc 2004). Toate aceste specii fac parte din ordinul Coleoptera. Anobium punctatum, denumit și „cariul comun al mobilei”, este un coleopter din familia Anobiidae care se poate dezvolta atât singur, cât și în prezența fungilor sau a altor insecte xilofage (Bucșa, Bucșa și Zeleniuc 2004). Specia produce cele mai extinse atacuri la obiectele din lemn, dezvoltându-se în esențe rășinoase (brad, molid), dar și în foioase (stejar, mesteacăn, ulm, fag). În funcție de condițiile de mediu, dezvoltarea larvelor durează între 3 și 4 ani, după care adulții ies la suprafață, săpând un orificiu cu diametrul de 1-2 mm. Atacul cariului comun al mobilei se rezumă la porțiunile de alburn, iar extinderea în duramen este posibilă doar în cazul

A telierele de la sibiu 2017

esențelor de lemn cu durabilitate foarte redusă sau în situația în care lemnul a fost în prealabil degradat de un atac fungic (Ridout 2000). Se cuvine a fi amintit aici și Anobium pertinax (Linnaeus 1758), sin. Dendrobium pertinax, specie înrudită cu cariul comun al mobilei, dar care are o preferință pentru rășinoase și foioasele moi (Fig. 14). Orificiile de zbor sunt de dimensiuni mai mari, circa 3-4 mm, iar atacurile se limitează la porțiunile de lemn umezite pe o perioadă îndelungată (Bucșa 2015). În cazul bisericii de lemn din localitatea Întrerâuri, în zona centrală a pronaosului, elementele de lemn rășinos cu care este finisat intradosul planșeului spre cor sunt afectate de un atac masiv de insecte xilofage aparținând ambelor specii de Anobium (Fig. 15). Umiditatea materialului lemnos a fost menținută pe o perioadă îndelungată datorită infiltrațiilor de ape pluviale de la nivelul învelitorii degradate. Fig. 14. Canale larvare vizibile în secțiunea transversală a unui element din lemn de molid [14]

Fig. 15. Orificii de zbor ale speciilor Anobium pertinax și A. punctatum, densitate pe 100 cm2 [15]

Xestobium rufovillosum, sau „ceasornicul morții”, aparținând tot familiei Anobiidae, se dezvoltă în natură pe copacii căzuți afectați în prealabil de atacuri fungice (Müller 2005). În clădirile istorice se dezvoltă în special în lemnul de stejar, atacând zonele de alburn. Extinderea atacului în duramenul elementelor are loc doar în cazul expunerii prelungite a lemnului la umiditate sau slăbirii acestuia datorită atacurilor fungice. Manifestă o preferință pentru lemnul de stejar, dar atacă și alte foioase (Bucșa 2015). În cazul în care într-o clădire cu elemente de lemn rășinos există piese confecționate din stejar, atacul se poate extinde și la elementele de rășinoase (Ridout 2000). În funcție de condițiile de mediu, dezvoltarea larvelor durează de la 2 la 4 ani (Liotta 2003), însă unii specialiști consideră că această perioadă se poate prelungi până la 15 ani (Ridout 2000). Este cea mai mare insectă din familia Anobiidae, adulții putând atinge 9 mm. Orificiile de zbor de pe suprafața lemnului sunt circulare, cu diametrul de 3-4 mm. La Biserica Reformată din Pir am întâlnit un atac extins al speciei Xestobium rufovillosum. Șarpanta a fost confecționată din lemn de stejar – specie durabilă care este atacată doar dacă materialul este umezit pe o perioadă îndelungată. Cele mai afectate elemente erau cele cu dispunere orizontală (cosoroabe, corzi, grinzișoare) datorită stagnării apei în zonele cu infiltrații de la învelitoare (Fig.16).

Fig. 16. Coardă de stejar atacată de Xestobium rufovillosum [16]

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 17. Atac profund al speciei Hylotrupes bajulus [17]

Hylotrupes bajulus, cunoscut sub denumirea de „croitorul de casă”, este o insectă care aparține familiei Cerambicydae, cu preferință pentru lemnul de rășinoase. Ajungând la 20 mm, este cea mai mare insectă care atacă lemnul din construcții (Bucșa 2015). Stadiul larvar poate să dureze, în funcție de condițiile de mediu, de la 2 la 10 ani. Se hrănește în special cu alburnul de rășinoase, dar, în cazul elementelor umezite pe perioadă îndelungată sau cu excremente de păsări (aport de substanțe nutritive), atacul se poate extinde și în duramen. Orificiile de zbor sunt ovale, de dimensiuni mari de până la 10 mm, iar rumegușul rezultat în urma hrănirii este de forma unor mici pelete cilindrice. Am întâlnit frecvent atacuri de Hylotrupes bajulus la șarpantele confecționate din lemn rășinos, dar cea mai extinsă degradare a fost observată în șarpanta Bisericii Ortodoxe din Sângeorzu-Nou. În acest caz, elementele structurale confecționate din arbori tineri și cu procent ridicat de alburn au favorizat dezvoltarea atacului pe zone care depășesc 20 - 40 mm în profunzimea materialului (Fig. 17), ceea ce poate cauza fracturarea lor. CONCLUZII Intervențiile inoportune, realizate fără consultarea unor specialiști și analizarea comportării în timp a unor lucrări similare, produc daune asupra elementelor pe care ar trebui să le protejeze. Tehnicile de reparare și me70

todele de îmbunătățire a condițiilor din interiorul construcțiilor moderne nu corespund normelor de restaurare a clădirilor istorice. Lemnul este, prin excelență, un material higroscopic. Infiltrațiile, umiditatea ascensională a zidăriilor, dar și creșterea nivelului umidității relative a aerului au capacitatea de a duce la creșterea umidității lemnului. Lipsa unei ventilații adecvate sau izolarea elementelor de lemn prin depozitarea de diverse materiale în zonă, dar și utilizarea unor materiale de protecție incompatibile au ca urmare declanșarea atacurilor biologice. Odată construite, clădirile își pierd gradual din proprietăți, degradându-se într-un ritm continuu. Din observațiile noastre reiese că neglijența reprezintă principala cauză a degradării monumentelor istorice. Probleme minore apărute pe parcurs, precum dislocarea unor țigle, colmatarea sau ruginirea unui jgheab, devin factori generatori ai unor degradări majore. Atacurile biologice apar doar pe fondul lipsei de întreținere, abandonării spațiilor sau existenței unor greșeli de construcție, restaurare sau reparații. Asigurarea unei întrețineri adecvate este o acțiune mult mai eficientă în lupta pentru conservarea monumentului decât intervențiile rare, care, din această cauză, devin și mult mai drastice. Reparațiile periodice, la intervale scurte de timp, sunt mai puțin costisitoare decât intervențiile majore, iar conservarea materialului original al clădirii este mult mai eficientă. Mulțumiri Aducem mulțumiri doamnei dr. biolog Livia Bucșa, Expert atestat M.C.C., pentru îndrumarea și susținerea acordată în realizarea acestei lucrări. Referințe Auner, N., Bucșa, C., Bucșa, L., Ciocșan, O., 2005. Tehnologia consolidării, restaurării și protecției împotriva biodegradării structurilor de lemn din monumentele istorice. Sibiu: Ed. Alma Mater. Azizi, N. Z. M., Razak, A. A., Din, M. A. M., Nasir, N. M., 2016. „Recurring issues in historic building conservation”, în Procedia-Social and Behavioural Sciences, nr. 222, 587-595. Balik, M., 2011. Igrasia – prevenire și combatere. Oradea: Ed. Casa. Benavente, D., 2011. „Why pore size is important in the deterioration of porous stones used in built heritage”, în Revista de la Sociedad Española de Mineralogia,

A telierele de la sibiu 2017

nr. 15, 41-42. Berry, R. W., 1994. Remedial treatment of wood rot and insect attack in buildings. Watford: Ed. Building Research Establishment. Blanchette, R. A., Nilsson, T., Daniel, G., Abad, A. R., Rowell, R. M., Barbour, R. J., 1990. „Biological degradation of wood”, în Archaeological Wood: Properties, Chemistry and Preservation, nr. 225, 141-174. Bucșa, L., Bucșa, C., Zeleniuc, O., 2004. „Ocurența principalelor coleoptere xilofage la monumentele istorice din România”, în Acta Oecologica, vol. XI, 1-2. Bucșa, L., 2015. „Expertiza de biologia construcției”, în Manual de Specialitate pentru Studenți și Cursanți Postuniversitari. Cluj-Napoca: Ed. Idea, 84-103. Coroiu, O., Coroiu, R., 2016. „Cauzele apariției, problematica eradicării și prevenția atacurilor fungice produse de Serpula lacrymans (buretele de casă)”, în Transsylvania Nostra, vol. 39, nr. 3, 11-17. Hoadley, R. B., 2000. Understanding wood. A craftman’s guide to wood technology. Newtown: Ed. The Tauton Press. Hülsemann, J., 2014. Casa țărănească săsească din Transilvania. Ghid pentru restaurarea caselor vechi. Sibiu: Ed. Simetria. Liotta, G., Gennaro, T, 1991. Gli insetti ei danni del legno. Florența: Ed. Nardini. Müller, J., 2005. Holzschutz im Hochbau. Stuttgart: Ed. Fraunhofer IRB Verlag. Nilsson, T., Rowell, R., 2009. „Historical wood – structure and properties”, în Wood Science for Conservation of Cultural Heritage. Proceedings of the International Conference held by COST Action IE0601 in Florence, 8-10 November 2007. Ridout, B., 2000. „Timber decay in buildings – the conservation approach to treatment”, în APT Bulletin, vol. 32, nr. 1, 58-60. Scheffer, T. C., Verrall, A. F., 1973. „Principles for protecting wood buildings from decay”, în Forest Products Lab Madison Wis. Schmidt, O., 2006. Wood and tree fungi. Biology, damage, protection, and use. Berlin: Ed. Springer. Zabel, R., Morrell, J., 1992. Wood microbiology: decay and its prevention. San Diego, Ed. Academic Press. Lista ilustrațiilor [1] Desen Ruxandra Coroiu, 2017. [2] Foto Dragomir-Cosmin David, 2017. [3] Foto Octavian Coroiu, 2016. [4] Foto Octavian Coroiu, 2017. [5] Foto Livia Bucșa, 2016. [6] Foto Livia Bucșa, 2016. 72

[7] Foto Octavian Coroiu, 2016. [8] Foto Octavian Coroiu, 2015. [9] Foto Octavian Coroiu, 2015. [10] Foto Livia BucČ&#x2122;a, 2014. [11] Foto Octavian Coroiu, 2016. [12] Desen Ruxandra Coroiu, 2017. [13] Foto Octavian Coroiu, 2017. [14] Foto Dragomir-Cosmin David, 2016. [15] Foto Octavian Coroiu, 2017. [16] Foto Octavian Coroiu, 2016. [17] Foto Octavian Coroiu, 2017.

A telierele de la sibiu 2017

ClÄ&#x192;direa FortĂŠ, Melbourne, Australia / Andrew Nieland, Lend Lease Australia, 2012

LEMNUL, MATERIALUL SECOLULUI 21 Rodica Crișan

„The 17th century was the age of stone. The 18th century was the peak of brick. The 19th century was the era of iron. The 20th century was the century of concrete. The 21st century will be the time for timber.” Alex de Rijke1 REZUMAT Proiectanții contemporani redescoperă lemnul, apreciind multiplele beneficii pe care el le poate aduce în contextul preocupărilor actuale pentru o dezvoltare sustenabilă. Din această perspectivă, cele mai evidente avantaje ale lemnului privesc faptul că este regenerabil, stochează carbon și este eficient din punct de vedere energetic, calități care îl fac materialul favorit al arhitecturii sustenabile. Mai mult, folosirea lemnului masiv ca material de construcție principal al unor clădiri înalte reprezintă un domeniu de interes crescând în practica internațională actuală. Noi produse din lemn masiv, bazate pe tehnologii avansate, precum Cross Laminated Timber (CLT), susțin această opțiune ecologică și stimulează imaginația arhitecților. Articolul își propune trecerea în revistă a unor realizări și tendințe recente în acest domeniu, îndeosebi cu privire la utilizarea CLT la clădiri de locuit înalte menite să ofere un răspuns sustenabil creșterii demografice previzionate. Cuvinte-cheie: Cross Laminated Timber (CLT); clădiri înalte; sustenabilitate.

A telierele de la sibiu 2017

ABSTRACT Contemporary designers rediscover the timber, appreciating the variety of its potential benefits in the context of the current concerns for sustainable development. The most obvious of them is that timber is renewable, store carbon and is energy efficient, which makes it the favourite material of sustainable architecture. Moreover, the use of mass timber as the main construction material in high-rise buildings is an area of emerging interest in the current international practice. New mass timber products, based on advanced technologies, such as Cross Laminated Timber (CLT), support this eco-friendly option and stimulate the architects’ imagination. The paper aims at reviewing recent achievements and trends in this field, particularly with regard to the use of CLT in high-rise residential buildings providing a sustainable response to the foreseen demographic growth. Keywords: Cross Laminated Timber (CLT); high-rise buildings; sustainability. Introducere Revoluția construcțiilor înalte din lemn este în plină desfășurare, captivând imaginația arhitecților, inginerilor, dezvoltatorilor, atât în Europa cât și pe alte continente. Pe de o parte, această tendință este determinată de preocupările pentru o dezvoltare sustenabilă și orientarea către o arhitectură ”verde”: opțiunea pentru materiale sustenabile, așa cum este lemnul, are evidente consecințe benefice asupra sănătății mediului. Pe de altă parte, specialiștii în demografie previzionează dublarea populației globului în 36 de ani, având drept consecință creșterea cererii pentru construcții din ce în ce mai înalte, în orașe cu densitate din ce în ce mai mare.2 Răspunsul dat deopotrivă celor două problematici conduce la un paradox: viitorul lumii urbane pare să se bazează pe cel mai vechi material de construcții! Limitele acestui material tradițional au fost însă depășite în prezent prin progresul tehnologic modern, ca rezultat al cercetării în domeniu. Cross Laminated Timber (CLT): un material revoluționar In 1996, o cercetare desfășurată în mediul academic din Austria împreună cu parteneri din industrie a avut drept rezultat inventarea tehnologiei proprii unui nou material: Cross Laminated Timber (CLT). 76

Compania austriacă KLH Massivholz, fondată în 1997, a fost printre primele care au produs Cross Laminated Timber în Europa. In prezent materialul este produs de diverse companii sub diverse denumiri comerciale: CLT, KLH, BSP, X-LAM, Cross-Lam. CLT constă dintr-un ansamblu de 3, 5, 7 sau 9 straturi de scânduri din lemn de molid (picea abies) dispuse pe direcții perpendiculare (spre deosebire de lemnul lamelar încleiat unde scândurile din straturile succesive sunt dispuse toate în aceeași direcție) și încleiate sub înaltă presiune (Fig. 1). El este produs industrial sub forma de panouri masive cu grosimi de 57… 500 mm grosime și dimensiuni maxime 2.95 x 16.50 m. Greutatea specifică a CLT este de 480-500 kg/m3.3

Fig.1. CLT, un material revoluționar [1]

Până în 2005 CLT s-a afirmat ca material structural și alternativă sustenabilă pentru materialele curente - beton, oțel, cărămidă - iar cererea a crescut considerabil. A crescut considerabil și numărul fabricilor producătoare. In 2012 în Europa erau 5 mari producători de CLT și alte câteva firme mai mici. Utilizarea CLT în Europa a crescut exponențial, de la sub 100.000 m3 în anul 2000, la circa 750.000 m3 în anul 2015.4 In prezent sunt considerate regiuni-cheie în domeniul CLT ca producție, consum, venit, piață de desfacere, rată de creștere: America de Nord, Europa, China, Japonia, Asia de SE, India. Principalii producători din lume - 14 la număr - sunt Stora Enso, Binderholz, KLH Massivholz GmbH, Mayr-Mel-

A telierele de la sibiu 2017

nhof Holz, MHM Abbund-Zentrum, Hasslacher Norica, Merk Timber, Lignotrend, Eugen Decker, Thoma Holz, Schilliger Holz, u. J. Derix, HMS Bausysteme, Structurlam.5 Caracteristicile tehnice ale CLT sunt deosebit de relevante, atât pentru capacitatea portantă a panourilor, cât și pentru alte categorii de performanțe precum cele de rezistență la foc, termice și acustice6: Modul de elasticitate – paralel cu fibrele lamelelor exterioare – 12.000 N/mm2 Modul de rigiditate – paralel cu fibrele lamelelor exterioare – 250 N/mm2 Rezistență la încovoiere – paralelă cu fibrele lamelelor exterioare – 23 N/mm2 Rezistență la întindere – paralelă cu fibrele lamelelor exterioare – 16.5 N/mm2 Rezistență la compresiune – perpendiculară pe fibrele lamelelor exterioare – 24 N/mm2 – concentrată, paralelă cu fibrele lamelelor exterioare – 30 N/mm2 Rezistență la forfecare – paralelă cu fibrele lamelelor exterioare – 5.2 N/mm2 Rezistență la foc – rata de carbonizare a tuturor lamelelor inclusiv cele exterioare – 0.76 mm/min – rata de carbonizare a lamelelor exterioare – 0.67 mm/min Performanțe acustice – izolare la zgomot aerian – 33-37 dB Performanțe termice7 – conductivitate termică λ – 0.13 W/(m·K) – capacitate termică Cp – 1600 J/(kg·K)

Închiderile exterioare includ de regulă un dublaj termoizolant aplicat peste panourile de CLT, dar de o grosime considerabil mai mică decât în cazul betonului. Din perspectiva impactului asupra mediului ambiant, avantajele folosirii CLT față de materialele utilizate în mod tradițional la realizarea structurilor portante privesc următoarele calități ale acestui nou material: - Este regenerabil și reciclabil. - Implică cel mai mic consum de energie raportat la ciclul de viață.8 - Reduce cantitatea de CO2 din atmosferă, întrucât copacii preiau CO2 din atmosferă, eliberează oxigenul și rețin carbonul, în timp ce producția de ciment și de oțel generează emisii de CO2.9 - Reduce cantitatea de deșeuri prin faptul că în CLT se poate folosi lemn deformat și cu noduri. Alte calități ale panourilor CLT privesc: - Capacitatea portantă și greutatea redusă: rezistența materialului este comparabilă cu a betonului și cu valori similare pe două direcții; panourile sunt stabile dimensional și foarte rigide în planul lor; pentru o aceeași clădire, greutatea unei structuri cu pereți portanți din panouri CLT este de 5 ori mai mică decât a unei structuri în cadre de beton armat. - Flexibilitatea proiectării: performanța structurală bi-direcțională oferă libertate sporită proiectării de arhitectură în comparație cu sistemele constructive tradiționale cu pereți portanți. - Precizia milimetrică: panourile sunt proiectate, fabricate și prelucrate folosind tehnologii CAD/CAM și mașini de tăiere performante cu CNC (Computer Numeric Control). - Economia de timp: viteza de montaj și lipsa proceselor umede permit succesiunea rapidă a etapelor în șantier, deci o durată considerabil mai mică a execuției construcțiilor. - Costurile mai mici: durata mai mică a șantierului reduce costul global al construcției fără a-i afecta performanțele.

A telierele de la sibiu 2017

În ceea ce privește comportarea în regim seismic, studii și cercetări recente au demonstrat faptul că sistemele constructive din panouri CLT asociate cu îmbinări mecanice adecvate constituie o tehnologie ideală pentru asigurarea siguranței la cutremur.10 Competiția construcțiilor înalte din lemn Atunci când lemnul este utilizat la clădiri înalte, reducerile emisiilor de carbon pot fi foarte mari. Acest fapt, asociat celorlalte calități enunțate mai sus, a stimulat o vie competiție internațională de a construi cât mai înalt din lemn și în particular din CLT. Mare parte a celor mai înalte construcții din lemn realizate în ultimele două decenii sunt clădiri de locuit, ca răspuns sustenabil dat creșterii demografice previzionate. In cele ce urmează vom prezenta câteva exemple din această categorie, care demonstrează potențialul materialului de a permite realizarea unor construcții de locuit înalte, confortabile și ”verzi”, cu costuri reduse. · Murray Grove Stadthaus / Londra, Marea Britanie / Waugh Thistleton Architects, 2009 Bloc de locuințe cu 9 niveluri, 29 m înălțime Murray Grove Stadthaus (Fig. 2) este prima construcție urbană de locuințe realizată integral din panouri prefabricate de CLT, de la pereții portanți și planșee, până la tuburi de circulații verticale. La vremea respectivă a fost cea mai înaltă construcție modernă de lemn din lume.

Fig.2. Murray Grove Stadthaus, Londra, Marea Britanie / Waugh Thistleton Architects, 2009 [2] 80

Clădirea are o structură cu pereți portanți deși în sistem ”fagure”, un tub central din lemn care asigură stabilitatea laterală și parapete structurale la logii care rigidizează pereții exteriori (Fig. 3-4). Panourile de CLT au fost produse de firma KLH din Austria. Fațadele pixelate și blurate, în tonuri de alb și gri, sunt finisate cu panouri Eternit (150×1200 mm) care conțin 70% deșeuri de lemn. Fig.3. Murray Grove Stadthaus: secțiune transversală [3] Fig.4. Murray Grove Stadthaus: structura interioară din panouri CLT [4]

Peretele exterior din CLT de 128 mm grosime atinge o rezistență termică R = 7.69 m2K/W11 cu un dublaj termoizolant de numai 100 mm. Execuția suprastructurii din lemn a implicat 4 oameni lucrând 3 zile pe săptămână și a durat 27 zile, respectiv 30% din timpul necesar realizării unei structuri comparabile din beton armat. Construcția cu 29 de apartamente a fost terminată integral în 49 de săptămâni. Lemnul din Stadthaus preia din atmosferă 186 tone de carbon, în timp ce, pentru o construcție similară convențională, oțelul și betonul ar fi generat 137 tone CO2. Rezultă o reducere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră de 323 tone față de ipoteza în care aceeași construcție ar fi fost realizată

A telierele de la sibiu 2017

cu o tehnologie convențională bazată pe beton armat. Cele 186 tone de carbon blocate în clădirea Stadthaus compensează 20 de ani de activități zilnice – ceea ce înseamnă că în primele 2 decenii de viață construcția este neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon, chiar cu bilanț negativ (cantitatea de CO2 reținută din atmosferă fiind mai mare decât emisiile generate de utilizare). Altfel spus, în loc să producă gaze de seră, clădirea Stadthaus le combate.12 Construcția Murray Grove Stadthaus a demonstrat pentru prima dată că CLT reprezintă o alternativă viabilă din punct de vedere economic și are potențialul de a constitui o alternativă sustenabilă pentru beton și oțel în construcția de locuințe cu densitate mare, cu impact redus asupra mediului și totodată cu valențe estetice remarcabile. Ea a impulsionat introducerea CLT în Marea Britanie și a inițiat o largă mișcare internațională de utilizare a acestui nou material. In 2009 proiectul a fost distins cu RIBA President’s Award for Research. Clădirea Murray Grove Stadthaus a pierdut în 2012 recordul mondial de înălțime în față unei clădiri cu 10 etaje din Melbourne, tot un bloc de locuințe, numit Forté. · Forté / Melbourne, Australia / Andrew Nieland, Lend Lease Australia, 2012 Bloc de locuințe cu 10 niveluri, 32.2 m înălțime In 2012 clădirea Forté (Fig. 5) a fost prima construcție din panouri CLT din Australia, fiind totodată cea mai înaltă clădire de locuit modernă de lemn din lume și cea mai mare construcție din CLT. Ea include 23 de apartamente și spații comerciale la parter. Clădirea Forté are o structură cu pereți portanți și planșee din panouri de CLT, însumând 759 panouri CLT din molid european (picea abies) ce cântăresc în total 485 tone. Panourile au fost fabricate în Austria, apoi transportate în Australia în 25 de containere. Pereții exterior sunt realizați din panouri CLT de 128 mm, cu dublaj termoizolant interior din polistiren de 50 mm grosime. Ca finisaje, la fațade s-au folosit panouri de tencuială uscată și placaj Alucobond.

Fig.5. Clădirea Forté, Melbourne, Australia / Andrew Nieland, Lend Lease Australia, 2012 [5]

Conform estimărilor efectuate, efectele pozitive asupra mediului ale clădirii Forté constau în stocarea a 761 tone de CO2. Prin comparație cu emisiile de CO2 ale unei construcții similare din beton și oțel, avantajul clădirii din CLT crește la 1451 tone de CO2 reprezentând echivalentul scoaterii din circulație a 345 de mașini timp de 1 an.13 Clădirea Forté este un exemplu de vârf al arhitecturii sustenabile care ilustrează potențialul noii generații de produse pe bază de lemn și în particular al panourilor CLT. Ea a reprezentat la momentul respectiv o demonstrație oferită pieței construcțiilor din Australia privind felul în care această tehnologie revoluționară permite construcția rapidă a unor clădiri solide, ușoare, cu suprafață mare și înalte, având totodată efecte pozitive asupra mediului ambiant. Proiectul a fost distins cu Australian Timber Design Award 2013. · Wenlock Cross «The Cube» / Londra, Marea Britanie / Hawkins-Brown, 2015 Bloc de locuințe cu 10 niveluri, 33 m înălțime

A telierele de la sibiu 2017

Clădirea ”The Cube” (Fig. 6-8) include 50 de apartamente și spații comerciale la parter. Construcția are un plan cruciform cu etajele rotite unele față de altele pe verticală, astfel încât toate apartamentele au triplă orientare beneficiind în condiții similare de lumină, ventilare și vedere. Forma răsucită a construcției, cu volume ce ies în consolă față de corpul principal, a impus o structură hibridă din panouri CLT și oțel, dezvoltată în jurul unui nucleu central din beton armat. Panourile CLT sunt poziționate în interiorul scheletului de oțel pe care îl rigidizează, fiind astfel parte integrantă a structurii portante. Structura hibridă folosește în mod inteligent principalele calități ale celor două materiale pentru a crea o construcție ușoară, rezistentă și modernă care înglobează emisii de carbon mult mai mici decât o structură echivalentă în cadre de beton armat. Panourile CLT și componentele scheletului din oțel au fost prefabricate, apoi asamblate în șantier prin procedee ”uscate”, scurtând astfel considerabil durata șantierului.

Fig.6-8. Wenlock Cross «The Cube», Londra, Marea Britanie / Hawkins-Brown, 2015 [6] 84

Fațadele clădirii sunt placate cu scânduri verticale din cedru roșu. O rețea ortogonală de elemente orizontale și verticale din cărămizi negre creează un ecran perforat ce îmbracă fațada dinspre Wenlock Road creând astfel o armonie vizuală cu clădirile din zona istorică protejată învecinată. Proiectul a fost distins cu numeroase premii și nominalizări între care amintim aici doar pe cele mai recente: Housing Design Awards 2017 (Shortlisted) și RIBA Awards 2017 (Shortlisted). · Dalston Lane / Londra, Marea Britanie / Waugh Thistleton Architects, 2017 Bloc de locuințe cu 10 niveluri, 33 m înălțime Clădirea Dalston Lane grupează 121 de apartamente și este cea mai mare construcție din lume (ca înălțime și suprafață construită) realizată integral din panouri CLT, de la pereți exteriori și interiori, la planșee și scări. Ea cântărește 20% din greutatea unei construcții similare din beton amat iar numărul livrărilor pe parcursul execuției a fost cu 80% mai mic.14 Folosirea inovatoare a tehnologiei lemnului a redus semnificativ amprenta de carbon a clădirii, atât în ceea ce privește producția de materiale, cât și în ceea ce privește șantierul, reducând totodată și consumul de energie. Construcția are parament exterior din cărămidă pentru a se integra în contextul urban unde acest material este caracteristic. In plus, zidăria de cărămidă din închideri conferă clădirii ușoare o oarecare greutate care îi îmbunătățește stabilitatea la vânt. Proiectul Dalston Lane a primit numeroase distincții: AJ Sustainability (Shortlisted); Structural Timber 2017 Solid Wood/Housing/Overall (Winner); NLA 2017 Housing (Commended); NLA Ashden 2017 (Highly commended); Offsite 2017 (Highly commended). In competiția de a construi cât mai înalt, structurile cu pereți portanți din CLT și-au demonstrat fără îndoială potențialul. Recordul de înălțime al construcțiilor realizate exclusiv din panouri CLT este în prezent de 33 m (Dalston Lane, Londra), o înălțime până de curând inimaginabilă pentru o construcție de lemn. Împingând limitele mai sus, panourile CLT au fost asociate cu oțel și/sau beton în cadrul unor sisteme constructive hibride unde lemnul rămâne însă materialul principal. Amintim aici blocul de locuințe

A telierele de la sibiu 2017

The Tree (Treet) din Bergen, Norvegia, cu 14 niveluri și 52.8 m înălțime, terminat în 2015 și clădirea UBC’s Brock Commons student residence din Vancouver, Canada, cu 18 niveluri și 53 m înălțime, inaugurată în iulie 2017. Clădirea UBC’s Brock Commons (Fig. 9) este în preFig.9. UBC’s Brock Commons, Vancouver, zent cea mai înaltă con- Canada, 2017 [7] strucție de lemn din lume, cu o structură hibridă. Ea include 17 planșee din CLT susținute de stâlpi din lemn lamelar încleiat, precum și două tuburi de beton armat care grupează circulațiile verticale. Placajul fațadei conține 70% fibre de lemn. Proiectată de Acton Ostry Architects Inc., construcția UBC’s Brock Commons student residence a implicat efortul conjugat al mai multor companii de vârf și firme de consultanță, împreună cu renumita firmă canadiană producătoare de lemn lamelar încleiat (LLI) și CLT, Structurlam. Structura din lemn a fost terminată în 66 de zile, un interval de timp considerabil mai scurt decât cel necesar realizării unei construcții similare din beton armat. Viitorul construcțiilor înalte din lemn Beneficiind de aportul cercetării și al unor tehnologii de ultimă oră, lemnul este considerat în prezent cel mai avansat material de construcții, pe cale de a reconfigura silueta orașelor. Clădirile înalte din lemn au captivat fără îndoială interesul arhitecților, inginerilor și dezvoltatorilor care le consideră o soluție avantajoasă de a reduce amprenta de carbon a sectorului construcțiilor, îndeplinind totodată aceleași standarde de performanță ca orice alt tip de construcție. Ele s-au dovedit tehnic și economic viabile, iar atunci când sunt asociate cu o gestionare sustenabilă a fondului forestier, constituie un mod de a construi care protejează mediul înconjurător. Din ce în ce mai mulți arhitecți aleg în prezent lemnul în locul betonului și oțelului. În diverse părți ale lumii, cercetarea și proiectarea de vârf forțează în continuare limitele acestui străvechi material redescoperit cu ajutorul inovației tehnologice contemporane. În acest sens, putem aminti aici câ86

teva proiecte foarte recente care confirmă preocuparea de a crește din ce în ce mai mult înălțimea construcțiilor din lemn folosind structuri hibride: - Hyperion, ansamblu de trei turnuri cu locuințe, birouri și comerț în Bordeaux, Franța, arhitect Jean Paul Viguier – 18 niveluri, 57m înălțime. Proiectul a câștigat concursul organizat în 2016 și are ca termen de finalizare a execuției anul 2020. Va fi primul turn de locuințe din lemn realizat în Franța. - Terrace House, turn de locuințe în Vancouver, Canada, arhitect Shigeru Ban – 19 etaje, 71m înălțime. Proiectul a fost lansat public în mai 2017. - HoHo, două turnuri cu funcțiuni mixte (hotel, locuințe, birouri, centru de wellness) în nord-estul Vienei (Seestadt Aspern), Austria, arhitect Rüdiger Lainer – 25 niveluri, 84m înălțime. Construcția este în curs de realizare, urmând a fi terminată în 2019. Structura hibridă asociază lemnul (75%) cu un tub central din beton armat. - HSB 2023, turn de locuințe în Stockholm, Suedia, arhitecți F. Møller and Dinnell Johansson – 34 niveluri, 110m înălțime. Proiectul a fost ales în urma unei competiții internaționale organizată în 2013 iar execuția se preconizează a fi terminată în 2023. Structura este formată din stâlpi și grinzi din lemn masiv în asociere cu tuburi din beton armat. - The Splinter, turn de locuințe în Londra, Marea Britanie – 80 niveluri, 300m înălțime. Proiectul, rezultat al cercetării desfășurate de PLP Architecture în colaborare cu Departamentul de Arhitectură al Universității Cambridge (Fig. 10), a fost prezentat primarului Boris Johnson în aprilie Fig.10. The Splinter: Oakwood Timber Tower, Londra, Marea Britanie [8]

A telierele de la sibiu 2017

2016. Dacă se realizează, ar putea deveni primul zgârie-nori din lemn al Londrei și a doua sa clădire ca înălțime după The Shard, totodată revenindu-i recordul mondial de înățime în domeniul construcțiilor din lemn. Concluzii În contextul preocupărilor pentru reducerea impactului construcțiilor asupra mediului15, interesul pentru arhitectura din lemn masiv se răspândește vertiginos peste tot în lume. O nouă generație de proiectanți sunt acum hotărâți să promoveze lemnul ca material favorit pentru o gamă largă de proiecte inovatoare și provocatoare. Dar lemnul masiv este în prezent propus de piața construcțiilor într-o formă perfecționată grație inovațiilor tehnologice de dată recentă. Sustenabilitatea și amprenta de mediu redusă au fost factorii cheie care în ultimul deceniu au impulsionat inovarea în domeniul tehnologiei lemnului și utilizarea pe scară largă a panourilor CLT, în Europa și în lume. Lemnul, un material de construcție folosit de secole, permite captarea permanentă a carbonului, astfel încât clădirile devin „stocaje de carbon”. Panourile CLT oferă o alternativă viabilă la beton și oțel, fiind la fel de rezistente ca betonul prefabricat, eficiente în termeni de costuri, cu o punere în operă mai rapidă și mai ”curată”, precum și cu o calitate superioară a finisării. Alături de mai vechiul lemn lamelar încleiat, panourile CLT extind posibilitățile de creație ale arhitecților și le stimulează imaginația, fiind totodată agreate și promovate de investitori pentru confortul oferit în condiții avantajoase din punct de vedere economic. Boom-ul în proiectarea clădirilor înalte din lemn bazate pe noi produse și tehnologii, a devenit evident în ultimii ani. O demonstrează imaginile de mai jos (Fig. 11-12) care reunesc într-un clasament cele mai reprezentative clădiri înalte și zgârie-nori din lemn proiectate și realizate în lume în perioada 2009-2017 dar mai cu seamă în ultimii ani. Orientarea masivă a proiectanților spre tehnologii și materiale ecologice, cum este lemnul și în particular CLT, deschide calea pentru un viitor al dezvoltării sustenabile capabil să extindă conceptul de «green» către scara urbană, permițând crearea unor habitat-uri confortabile și sustenabile chiar în condițiile creșterii populației și densificării orașelor. Nu în ultimul rând, cercetarea și experimentarea în domeniul construcțiilor înalte din lemn urmăresc să evidențieze potențialul afirmării unei arhitec88

turi specifice, care să nu copieze formele construcțiilor din oțel și beton, regândind concomitent estetica și structura, precum și impactul unor asemenea construcții asupra peisajului urban. ”Așa cum inovațiile majore în domeniul fierului, sticlei, betonului au revoluționat clădirile în secolele 19 și 20, generând noi tipologii precum Crystal Palace al lui Joseph Paxton și Arcadele pariziene descrise de Walter Benjamin, inovațiile în domeniul construcțiilor din lemn ar putea conduce la trăiri complet noi ale orașului în secolul 21.”16 Fig.11-12. Clasamentul celor mai înalte construcții din lemn masiv, august 2017 [9]

A telierele de la sibiu 2017

NOTE 1 Prof. arh. Alex de Rijke este directorul fondator al firmei londoneze dRMM ce se recomandă ca ”wood-loving architecture practice”. Firma a contribuit la inventarea CLT pe care l-a promovat încă din 2000, continuând apoi să-i testeze limitele în diverse proiecte. (Sursa: https://www.dezeen.com/2015/11/09/ cross-laminated-timber-construction-architecture-timber-age/) 2 Sursa: http://forestpolicypub.com/2014/03/04/the-worlds-most-advanced-building-material-is-wood/ 3 Sursa: http://www.klhuk.com/product-/technical.aspx 4 Sursa: http://www.woodworks.org/wp-content/uploads/2013-WSF-ATL-Collins. pdf 5 Sursa: Global Cross Laminated Timber (CLT) Market 2017 Industry Key Players, Sales, Supply, Demand, Analysis & Forecast to 2022. Disponibil la: http://www. einnews.com/pr_news/376779377/global-cross-laminated-timber-clt-market-2017-industry-key-players-sales-supply-demand-analysis-forecast-to-2022 6 Sursa: http://www.klhuk.com/media/29233/technical%20characteristics.pdf 7 Lemnul conferă de 5 ori mai multă capacitate de izolare termică decât betonul și de 350 de ori mai multă ca oțelul. (Sursa: https://madisonsreport. com/2014/03/25/mass-timber-building/) 8 Conform organizației Wood for Good care promovează construcțiile sustenabile din lemn, o tonă de cărămizi necesită de 4 ori mai multă energie decât producerea unei tone de cherestea de rășinoase; betonul necesită de 5 ori mai multă energie, oțelul de 24 ori, iar aluminiul de 126 de ori. (Sursa: https://madisonsreport.com/2014/03/25/mass-timber-building/) 9 1m3 de panou CLT (480-500kg/m3) preia din atmosferă cca 0.8 tone de CO2; cca 240-250kg de carbon sunt reținute în masa lemnoasă. Producția de ciment Portland înseamnă cca 870kg emisii de CO2 pentru 1 tonă de ciment. Producția de oțel înseamnă cca 1.75 tone emisii CO2 pentru 1 tonă de oțel. (Sursa: http:// www.klhuk.com/sustainability.aspx) 10 Conform articolului Il comportamento di edifici in legno in caso di sisma, autor prof. ing. Andrea Bernasconi, ETH Zurich (CH). Disponibil la: https://www. professionearchitetto.it/news/notizie/9379/Il-comportamento-di-edifici-in-legno-in-caso-di-sisma 11 U = 0.13 W/m²/K (Sursa: https://www.trada.co.uk/case-studies/ stadthaus-murray-grove-hackney-london/) 12 Sursa: http://www.popsci.com/article/technology/ world%E2%80%99s-most-advanced-building-material-wood 13 Sursa: https://www.woodsolutions.com.au/Inspiration-Case-Study/forte-living 14 Sursa: http://waughthistleton.com/dalston-lane/ 15 Conform datelor publicate de United Nations Environment Programme 90

(UNEP), clădirile folosesc cca 40% din energia globului, 25% din apă, 40% din resursele globale și produc cca 1/3 din gazele de seră. (United Nations Environment Programme apud Zabala, A., Energy balance in the adaptive reuse of historic urban industrial buildings, 2012) 16 ”Just as major innovations in steel, glass, concrete revolutionised buildings in the 19th and 20th centuries, creating new typologies such as Joseph Paxton’s Crystal Palace and the Parisian arcades described by Walter Benjamin, innovations in timber construction could lead to entirely new experiences of the city in the 21st century.” PLP/ARCHITECTURE. http://www.plparchitecture.com/oakwood-timber-tower.html Lista ilustrațiilor [1] Cross laminated timber blocks. Oregon Forest Resources Institute, 2012. CC-BY-2.0. https://www.flickr.com/photos/oregondepartmentofforestry/14329312300 [Accesat 3.12.2017] [2] Stadthaus (Waughta, 2014). CC-BY-SA-4.0. https://commons.wikimedia.org/ wiki/File:Murray_Grove_Completed_Image.jpeg [Accesat 2.12.2017] [3] Stadthaus (Waughta, 2014). CC-BY-SA-4.0. https://commons.wikimedia.org/ wiki/File:Murray_Grove_Cross-Section.jpeg [Accesat 2.12.2017] [4] Stadthaus (Waughta, 2014). CC-BY-SA-4.0. https://commons.wikimedia.org/ wiki/File:Murray_Grove_Internal_Structure.jpeg [Accesat 2.12.2017] [5] Clădirea Forté. https://www.victoriaharbour.com.au/live-here/forte-living [Accesat 5.12.2017] [6] «The Cube». Foto: Jack Hobhouse. Prin amabilitatea autorului. https://www. archdaily.com/774172/the-cube-hawkins-brown [Accesat 10.12.2017] [7] Brock Commons (Brudder, 2017). Naturallywood.com. CC-BY-2.0. https://www.flickr.com/photos/ubcpublicaffairs/35960989140/in/album-72157668526252206/ [Accesat 9.02.2018] [8] Oakwood Timber Tower, Londra, Marea Britanie. PLP/ARCHITECTURE, 2017. http://www.plparchitecture.com/oakwood-timber-tower.html [Accesat 15.02.2018] [9] A Glimpse into the Future: Mass Timber Projects (Aug 7th 2017). http:// www.cti-timber.org/content/glimpse-future-mass-timber-projects [Accesat 10.02.2018]

A telierele de la sibiu 2017

â&#x20AC;?PF single Family Housingâ&#x20AC;? (Burnazzi Feltrin Architects).

SCARA ARHITECTURII DIN LEMN – MODALITĂȚI DE REMEMORARE Oana Diaconescu

REZUMAT După cum știm, arhitectura nu este eternă, ea intră în procesul ciclic al ființării, ca orice parte a materiei. Lemnul, prin aspect și proprietăți, este considerat, începând cu perioada Egiptului antic (cea de-a V-a dinastie când apar primele ateliere de sculptură), un material amprentat cu memorie și caracterizat prin capacități de re(co)-memorare. Acest concept se transmite prin diverse filiere până astăzi. Osamu Tsukihashi, devenit exponentul unei societăți care își pierde constant patrimoniul, consideră macheta de arhitectură-diorama din lemn la scară redusă, ca pe o formă persistentă, vie, de regenerare urbană, prin mărturia unei existențe anterioare. Dacă inițial macheta din lemn reprezenta modalitatea prin care arhitecți precum Sangallo, Michelangelo sau Bruneleschi făceau cunoscute intențiile lor de proiectare comanditarului, astăzi școala lui Nikken Sekkei o încadrează ca principal subiect al cercetării ambientale, iar Riichi Miyake ca modalitate de arhivare. Lucrarea va propune o incursiune a criticii de arhitectură contemporană orientată pe obiect-machetă precum și ilustrarea conceptului de post-proiectare pe fundalul unor politici de prezervare patrimonială. Cuvinte cheie: Archi-Depot, machetă, lemn, rememorare ABSTRACT As we all know, architecture does not represent an eternal theme. It enters into the cycled process of being, as each part of matter. Wood, through its aspect and properties, represents, starting with the Antique Egypt period (during the fifth Dynasty when there appear the first sculpture workshops)

A telierele de la sibiu 2017

a material imprinted with memory and differentiated by commemoration potential. This concept is transmitted through various sources until today. Osamu Tsukihashi became the representative of a society that currently losses its patrimony. He considers the wood architecture model, the wood diorama at a reduced scale, as a living form of urban regeneration, through the testimony of an earlier existence. If initially the wood model represented the possibility of an architect as Sangallo, Michelangelo or Bruneleschi to show his design intention to the commissioner, today the school of Nikken Sekkei integrates it as the main issue of environmental research and Riichi Miyake as an archiving method. The paper aims to present an insight of contemporary architecture critique, object-model oriented and an illustration of the post-design concept on the background of patrimonial preservation policies. Keywords: Archi-Depot, model, wood, rememorize Vă invit să începem periplul discursiv asupra lemnului utilizat în arhitectura la scară redusă, prin a defini prezentarea și reprezentarea. A se prezenta înseamnă în principal a (se) face cunoscut, iar secundar ”a deveni prezent în memorie”1. În acest sens, producerea obiectului este sinonimă cu înfățișarea sa publicului, societății. Desigur, arhitectura, prin însăși scopul ei de a fi locuită, adică destinată omului, are dintotdeauna și sensul de a ”se arăta”. În general când mergem într-o călătorie suntem deseori marcați de clădirile pe care le vedem și ajungem chiar să concluzionăm cum că un loc ne place sau nu în funcție de relația pe care o stabilim cu mediul edificat. Într-adevăr, astăzi literatura de specialitate aduce cu sine noi noțiuni, departe de lumea vizibilă, dar care pot fi la fel de bine percepute, pentru că se adresează în egală măsură simFig. 1. Scaun în minatură Neues Museum, țurilor. Am putea aminti aici piaBerlin. [1] 94

ța, care este un spațiu ”gol”, deschis, dar care imprimă o mișcare, un sens al perceperii ambianței sale, exprimată prin parcurgere. Ritmul pasului condiționează starea noastră de spirit, respectiv forma spațiului, ajungând să asociem o simplă traversare - unui demers anevoios, facil, înălțător. Macheta de lemn a unui edificiu reprezintă o formă identică cu cea realității, prin care arhitectura se prezintă, atât celui care a comandat-o, cât și publicului larg. În perioada medievală apuseană, se obișnuia ca schimbările de temă survenite de-a lungul procesului de proiectare să se realizeze direct pe machetă, o manieră la îndemână, care oferea aceleași senzații de percepere și înțelegere a spațiului ca și edificiul ulterior construit. Desigur, această formă de artă devine și sursa unor comentarii malițioase, atunci când între cele două variante apar diferențe. Dintotdeauna construcția a suferit, din cauza lipsei de îndemânare a echipelor de muncitori ușoare abateri de la proiectul inițial, observabile în machetă, așa cum a identificat Teofilo Gallaccini în Trattato sopra gli errori degli architetti (Tratat despre erorile arhitecților – Veneția, 1767), descriind situația cupolei Sfântului Petru. Despre acest subiect însă, se va discuta pe larg ulterior. De multe ori arhitectului i s-a cerut realizarea unui spațiu de reprezentare, a unei forme de identificare de către societate a unei persoane reprezentative – nobil sau om al armatei, cu puterea politică. O simplă linie trasată pe un plan avea să taie inseparabil forurile romane, prin axa dintre Colloseum și Altare della Patria, sau să distrugă inevitabil vestigii antice prin propunerea noului Forum perfect rectangular peste Largo di Torre Argentina, ambele impuse de Mussolini arhitectului Antonio Munoz. În acest fel apare legătura cu reprezentarea, care semnifică înfățișarea, evocarea prin procedee plastice, grafice a unui obiect – respectiv realizarea sa în miniatură2. Relația dintre imaginea fizică și cea mentală devine anacronică. Ea poate fi realizată anterior sau ulterior, fără a transforma decât sensul perceperii acesteia de către public. Astfel reprezentările de dinaintea construcției sunt inițial privite ca studii și analize și nu primesc nici o funcție de re-memorare, de aducere aminte. Pornind de la ciclul clasic al construirii, orice artefact rămas din timpul procesului de ante și post-edificare are un rol evocator asupra relației dintre comanditar și arhitect, dar și asupra obiectului cu toate caracteristicile sale, ce țin de detalii de finisare, materiale, relații între părțile constitutive. Deși în majoritatea artelor reprezentarea este considerată o formă sintetică, esențializată de redare a unei volumetrii, în arhitectură, machetele tridimensionale, au încercat să prezinte cu cea mai mare acura-

A telierele de la sibiu 2017

tețe aceste caracteristici. Michel Foucault descrie în eseul său ”Altfel de spații”, o manieră nouă de interpretare și analiză a ambientului construit în general, evidențiind o transformare de scară, o detaliere amănunțită a unor aspecte particulare ale construitului și o nouă formă de amprentare a locului printr-o rânduire diferită de uniformitatea contextelor sociale istorice sau actuale. În acest sens, macheta de lemn ca reprezentare miniaturală a obiectului de arhitectură poate fi considerată un nivel ”heterotopic” de lectură, în măsura în care suntem de acord că spațiul acestui obiect este unul de sine stătător și înzestrat cu caracteristici proprii. Făcând apel la lucrarea filosofică L’architecte et le philosophe (Payot 1982), față de arhitectura construită, subiect al degradării, al distrugerii fizice și al transformărilor succesive, formale sau funcționale, macheta este reprezentarea ”perfectă” prin definiție, singura care păstrează și redă esența arhitecturii și inspirația arhitectului. Ea este o sumă a caracteristicilor autentice, relevate individual, o sinteză a actului de creație, de cele mai multe ori greu de regăsit în varianta construită, din cauza transformării de scară. Perspectivismul cartezian obliga către o privire dintr-un anumit unghi, pentru a repera valorile unui spațiu având ca orientare predilectă o anumită zonă a sa. Arhitectura actuală permite o vizibilitate totală, nu mai este necesară ”montarea unor cadre” pentru deslușirea sensului spațial. Se vorbește chiar despre ”dez-eroticizarea” clădirii, care devine neatractivă la nivel vizual, în schimb macheta concentrează și captează spre detaliu3. Și de aici drumul este atât de scurt către modelul orașului, macheta globală, cea a utopiilor urbane. Aici abstractizarea joacă rolul cel mai important, o suită de volume generând heterogenia spațiului. Lemnul își pierde în această situație calitățile pentru care era utilizat în perioadele clasice. Micile cutiuțe, descriind clădirile devin total impersonale, orașul pierde din valoarea sa ambientală, istorică relevantă pentru parcursul de la nivelul străzii. Ideea orașului depozit este exacerbată în actualul moment istoric. Atunci când se asociază termenii de macheta și lemn se obține o imagine de recipient-cutie. După cum depozitul este un loc în care obiectele se pun la păstrare, tot așa macheta devine un loc care aduce laolaltă părțile orașului. Dacă în perioadele clasice atenția se concentra asupra unei clădiri singulare, eventual al unor detalii de realizare a subansamblurilor constructive ale acesteia, acum orașul este organismul în care se citesc urmele și agresiunile trecutului. Războaiele distrugeau cu 96

câteva sute de ani în urma fațadele sau cel mult câteva clădiri, astăzi pierdem total istoria și sensul unei civilizații. Această antiteză puternică dintre semnificația primară a obiectelor din lemn și raportul arhitecturii cu timpul, generează o nevoie de a conserva orice mărturie rămasă, de a valoriza orice amprentă lizibilă sau de a identifica orice modificare în structura acestora. Dacă ne raportam la semiologie atunci așa cum ipoteza Thomas Sebeok, diferența dintre om și animal se măsoară prin modul în care omul înțelege semnele explicând diferența dintre semioză și reprezentare. Mulți cercetători au arătat că și primatele sunt capabile să reprezinte un obiect, având o imagine mentală prestabilită a acestuia. Spre deosebire de ele omul reușește să imprime semnului o serie de semnificații suplimentare, de interpretări. În reprezentarea clasică de arhitectură proiectantul urma să imite natura, pornind de la forma și proporțiile acesteia. Astăzi omul interpretează însă interpretarea dată anterior căută forme dintre cele mai abstracte și îndepărtate de contextul inițial. Deși realizarea de modele tridimensionale din lemn este extinsă și în perioada raționalismului pur, în care gândirii transcendentale (de esență) i se opunea gândirea sensibilă (de aparență), însușită prin actul cognitiv, se consideră că doar experiența ajută la definirea realității. Ce înseamnă asta? Este lesne de înțeles că procesul de creație se considera a fi permanent unul de reproducere a unor imagini deja cunoscute, analizate și familiare individului și că unicitatea conceptuală a proiectului era a-priori exclusă. Astfel un arhitect ca Michelangelo ar fi trebuit să fi văzut ceva asemănător Capelei Sixtine pentru a avea ulterior ”inspirația” conceperii sale. Umberto Eco este cel care leagă ideea de re-prezentare cu cea de interpretare a semnelor. Pornind de la aceste prime analize, se poate înțelege că apanajul limbii reprezintă doar o mică parte din sistemul interpretativ. Pentru a ajunge la nivelul de semn, lucrurile din jurul nostru suferă niște adaptări la o rețea de coordonate specifice unui anumit cod. Dacă ne raportăm la unele dintre primele civilizații, de exemplu la egipteni, observăm ca re-prezentarea se identifică atât textual, cât și prin realitatea obiectivă. Aici întâlnim primele narațiuni care descriu viața cotidiană, sub forma unor statuete de lemn, probabil amplasate în micile altare domestice sau în morminte. Grija pentru detaliu, specificarea unor aspecte ce țin de practicile sociale, evidențierea unor ierarhizări prin vestimentație,

A telierele de la sibiu 2017

respectiv prin amplasarea în cadrul imaginii, constituie primele forme de artă, legătura dintre re-prezentare și re-memorare. La Neues Museum, din Berlin, câteva piese din lemn aparținând culturii Amarna, descriu efortul artizanului Thutmose, din timpul regatului lui Akhenaton. Este pentru prima dată în istorie când sculptorul este cunoscut, și mai mult decât atât, întregul său atelier rămâne prezervat, datorită mutării capitalei regatului la Theba. Artistul a rămas în memoria colectivă în special pentru cunoscutul bust al reginei Nefertiti. Întorcându-ne la noțiunea de ”depozitare” ce asociază arhitectura cu macheta, putem raporta această perioadă la primele realizări de sarcofage. Tot de atunci datează și primul obiect de mobilier de mici dimensiuni, reprezentând un pătuț pentru păpuși. În perioada romană, obiectele din lemn la scară redusă se regăsesc în toate domus-urile. Cele mai uzitate sunt dulăpioarele de medicamente, similare unui dulap normal, dar dimensionate la scara unei cutii de pantofi. Macheta de arhitectură, în sensul cunoscut astăzi apare din perioada medievală în reprezentările ecleziastice. Înaintea definirii construcției unei biserici, potrivit culturii bizantine apare obiceiul sfințirii locașului, rit reprezentat în frescă la intrarea în pronaos. De la construirea chivotului, a Templului lui Solomon, zidirii i se adaugă actul sacru al binecuvântării, când semnificantul și semnificatul se raportează la un același sistem. Macheta are pentru prima dată rolul de co-memorare. S-a întâmplat ca de multe ori, în urma unor degradări sau distrugeri ale monumentului, această imagine să conducă către restituirea volumetriei sale exterioare și reconstrucția părților mutilate. Nu avem întotdeauna dovezi clare că aceste machete au fost realizate fizic, dar câteva dintre exemplele spațiului mediteranean susțin această ipoteză. Dincolo de a fi parte din procesul de proiectare, macheta capătă și un sens simbolic, legat de protecția domnitorului, a politicului asupra creatorului, invitând astfel către o apologie pe tema puterii. De la Ștefan cel Mare, Brâncoveanu și până la regii României în tabloul votiv fiecare este prezentat ținând în mână chivotul4. Mulți arheologi au încercat să descopere locul în care se presupune că acesta ar fi fost ascuns, dispariția sa din anul 300 fiind considerată până astăzi o enigmă pentru teologi și istorici. Astfel, reușim să descifrăm care este relația dintre locul ales spre edificare și propunerea de arhitectură. Dacă până în perioada secolului al XVIII-lea inclusiv, locul zidirii era ales, pe baza unor caracteristici excepționale, prin industrializare, specificitatea și apartenența la spațiul construit, lasă loc crescendoului imobiliar. Astăzi chivotul continuă să existe în naosul 98

Fig. 2. Palatul Strozzi, arhitect Giuliano da Sangallo. [2]

bisericii, tot sub forma unei machete, reprezentând un locaș de cult, de această dată din metal și adăpostește sfânta împărtășanie. În Florența anului 1489 apare prima machetă din lemn, realizată după proiectul arhitectului Benedetto da Maiano, pentru familia Strozzi, înfățișând palatul cu aceeași denumire. Clădirea preia elementele Renașterii florentine, vizibile în construcțiile perioadei, în special cele aparținând familiei Medici, cu parter înalt, demarcat cu bosaje orizontale, împărțirea în trei registre, fiecare corespunzând unui etaj, cu goluri mici în fațada parterului și mărite la celelalte două niveluri, fiecare încadrat de un arc în plin cintru. Arhitectul este cunoscut prin colaborarea îndelungată cu Lorenzo Magnificul, fiind recomandat familiei Strozzi (familie de bancheri) la sosirea acestora din Napoli. Macheta va fi realizată de Antonio da Sangallo, spre uimirea lui Giorgio Vasari, care în cartea sa ”Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților”, își exprimă uimirea asupra faptului că nu este acesta și proiectantul final al edificiului. În 1535, tot Antonio da Sangallo realizează o altă machetă importantă din lemn, de data acesta este vorba despre propunerea sa pentru primul concurs de arhitectură cunoscut în istorie, inițiat de Papa Iulius al II-lea. Pentru această importantă lucrare cei mai mari arhitecții ai vremii au prezentat proiectele lor, dintre care Bramante, Rafael, Peruzzi și Michelangelo. Sangallo propune un plan de cruce latină, cu două turnuri laterale înalte, care flanchează nava centrală, acoperită la intersecția crucii de o boltă de mici dimensiuni, pierdută în

A telierele de la sibiu 2017

Fig. 3. Cupola Michelangelo, Bazilica Sfântul Petru. [3]

spatele frontonului triunghiular al fațadei. În ax, intrarea principala era dublată de o a doua deschidere, la nivelul etajului întâi. Macheta este la scara omului, se putea deschide și urmărea să redea fiecare detaliu al interiorului propus, de la modenatura stâlpilor, la cornișa care delimitează bolta, respectiv finisarea cu foiță de aur a unora dintre elementele structurale sau a nișelor. Peruzzi preferă planul în cruce greacă, ideea continuată de Bramante, care imaginează o cupolă semisferică de mari dimensiuni, asemănătoare cu cea a Pantheon-ului. Se spune că nimeni nu făcuse vreodată atâtea studii ca în cazul acestui edificiu. Și Leonardo sau Rafael au făcut propuneri, reluând soluția planului bazilical. Bramante începe construirea unei părți a edificiului, distrugând toate imobilele care strangulau amplasamentul, dar nu reușește să finalizeze proiectul. Sangallo devine coordonatorul șantierului și începe să modifice planul central, alungându-l, dar și acesta moare înainte de finaliza proiectul propus. Michelangelo este următorul dintre arhitecții căruia i se solicită continuarea lucrărilor. Spiritul său protecționist consideră că varianta inițială propusă de Bramante este cea mai adecvată edificiului de cult și propune o nouă cupolă monumentală, după structura de dublă calotă gândită de Brunelleschi la Santa Maria del Fiore. Macheta lui Michelangelo este o introducere în universul acestui dom, construită integral din lemn, pornind de la tamburul cel mai de jos. În interior sunt clar evidențiate structura în casetoane, cu un ritm de descreștere către lanternou, deschiderile manieriste din acoperire, și ritmul intercalat între forme rectangulare și (semi-)sferice, proporții interior-exterior. Macheta este o reproducere clară a întregului volum, ea se deschide pe un sfert, permițând accesul. Din teama că un alt arhitect va transforma la rându-i proiectul propus, Michelangelo nu construiește nimic integral, ci începe să realizeze bucăți 100

din construcție în diferite părți ale amplasamentului, generând forma spațială dorită. Singura zona lăsată liberă este cea a fațadei principale, unde noul edificiu comunica direct cu bazilica lui Constantin. Prăbușirea unei zone de zidărie din șantierul în curs va amplifica critica adusa artistului, care renunță la continuarea lucrărilor după câțiva ani. Urmează o perioadă de colaps, în care construcția se realizează anevoios și se finalizează în circa 60 de ani bazilica propriu-zisă, respectiv 100 până la intervenția monumentală a lui Bernini asupra pieței. Cu acest proiect este pentru prima dară când macheta de arhitectură rămâne suportul construcției viitoare, omagiind conceptul și intențiile arhitectului5. Astăzi orice concurs de mare anvergură impune realizarea unei machete de studiu. Peter Eisenman, un precursor contemporan al lui Alberti, susține importanța analizei sitului prin machetă atât ca profesor, cât și ca profesionist. Macheta din lemn realizată pentru concursul din Santiago de Compostela, Spania, City of Culture redă aparent doar forma curbelor de relief, printre care își fac loc canioane aparent naturale. Cele trei straturi suprapuse, orașul medieval, topografia și gridul modern îi dau lui Eisenman posibilitatea de a descompune și a recompune formele, analizând relieful, dar îndepărtându-se de formele imitative prin proiectul de arhitectură. În acest caz diferența de scară între machetă și construcție conduce către o înțelegere diferită a spațiului. Un proiect la nivel urban va trebui să combine prin materiale și relații perceptive ceea ce urmează a fi proiectat. Aici diferența de scară și de gest compozitiv se evidențiază în întreaga structură. Dealul pare să se descompună în volume separate clădirile care găzduiesc diferitele arte înglobate centrului, iar spina vertebrală, care spărgea unitatea naturală a devenit un întreg sistem de artere pietonale. Eisenman, ca post-structuralist și deconstructivist6 alege să prezinte în arhitecturile sale contrarii spațial-volumetrice, traduse în entități fragmentate, individuale, personalizate. Fie oferă zone tectonice, încărcate de simbolism, fie spații goale ce conduc la alienare. Prezența gridului nu face altceva decât să sublinieze mișcarea și curgerea corpurilor în spațiu. Nu există senzația de echilibru, decât prin expresia compozițională. După cum am prezentat anterior, semnul din ansamblul re-prezentării, regăsit în conceptul de fragment, permite o lectură și o interpretare permanentă, deoarece semiotica integrată arhitecturii este exhaustivă. Din orice punct al ansamblului sensul se definește după un nou cod. Lemnul, material ce

A telierele de la sibiu 2017

101

Fig. 4. Proiectul „Lost homes” Tsukihashi. [4]

suportă curbura, permite aceste unduiri și rezonează cu propunerea mai mult decât rigiditatea finală a pietrei care înglobează întreaga structură. În peisajul oriental sintaxa este mai rigidă, dispusă după o singură regulă prestabilită și enunțată din momentul proiectării. Volumului nu i se permite o sustragere din acești parametri, pentru că s-ar risca pierderea armoniei și a stabilității conceptuale. Pentru arhitectul Nikken Sekkei, macheta este o sursă de cercetare și analiză a principiilor sustenabile. De la galeria vânturilor la experimente ce țin de climă și raportul său cu forma urbană, acesta cosideră că orice proiect de arhitectură are nevoie de o limită demonstrativă înainte de a fi edificat. Atsushi Kitagawara propune pentru pavilionul Japoniei, la Expo Milano 2015 o ”machetă” la scara 1:1, printr-un grid tridimensional din lemn. Într-o metaforă a pădurii, a copacului în general, arhitectul din Tokyo imaginează o structură dinamică, realizată exclusiv prin îmbinări ale elementelor, fără utilizarea pieselor metalice, a cuielor etc, având ca rezultat o formă contradictorie, atât organică, prin vibrația modularității, cât și raționalistă, printr-o geometrie clară a planului de bază și a traseului propus. Ansamblul este considerat inovativ și din punct de vedere seismic7, fiind utilizată pentru prima dată ”metoda tensiunilor la compresiune”, pentru o structură realizată integral din lemn, într-un sistem alcătuit din părți componente chertate. Tradiția 102

japoneză a prelucrării lemnului în construcții începe cu Templul Hōryūji 法隆寺, din Ikaruga, cea mai veche construcție de acest tip din lume, păstrată până astăzi, datând din anul 6708. Porticul amplu și decorația atent executată creează un spațiu intermediar de penumbră, care se deschide către curtea interioară. Succesiunea elementelor verticale, stâlpi, închideri parietale urmărește accentuarea traveilor și atenuarea ritmului parcurgerii, planul de acoperire simțindu-se mult mai greu decât celelalte planuri care închid și delimitează spațiul. În acest miraj al lemnului se întrevede tipologia ”kumiko”, o dantelărie în lemn, asemănătoare traforurilor, dar fără a fi vorba despre un repetarea unui anumit motiv. Fiecare detaliu este unic, iar desenul general nu se asociază unei necesități compoziționale, ci unei narațiuni descrise prin prelucrarea materialului. Arhitectul Kitagawara propune kumiko-ul ca formă liberă în spațiu ce capătă o a treia dimensiune, ca printr-o învăluire textillă. În fața acestei tradiții, care leagă tâmplarul de material muzeul Takenaka Carpentry Tools Museum, devine o apologie a acestei unități. Fiecare nod și detaliu de îmbinare din tehnicile japoneze se bucură de o secțiune proprie în spațiul de expunere, alături de instrumentele care fac posibilă simbioza. Închideri ale unor zone parietale, opacizări, delimitări spațiale, sisteme parasolare, pardoseli, elemente de decorație, fiecare dintre ele este descompusă, scoasă din contextul de bază și lăsată la îndemâna vizitatorului, care o poate îmbina singur pentru a-i înțelege logica structurală. Muzeul invocă o formă a memoriei colective, în care materialul joacă de

Fig. 5. Archi Depot Museum Tokyo, imagine interioară. [5]

A telierele de la sibiu 2017

103

cele mai multe ori un rol secundar. În Japonia însă timpul arhitecturii este scurt, nevoia de reînnoire apare permanent, determinată de fundalul seismic constant. Astfel ”casa părintească” devine deseori o simplă amintire, pe care oamenii o contemplă departe de realitatea materială. Din acest motiv s-a născut în 2016 Archi-Depot, primul muzeu de machete de arhitectură din lume, realizat în Tokyo, în care se conservă memorii ale unora dintre cele mai cunoscute arhitecturi contemporane. Profesorul Riichi Myache, cadru didactic la Fuji Women University, directorul acestui institut, a explicat într-o conferință susținută în UAUIM în octombrie 2017, organizarea arhitecturală a muzeului, imaginat ca un depozit de mari dimensiuni, în ale cărui rafturi regăsim machete. Este pentru prima dată când arhitectura de lemn la scară redusă nu este doar o formă de copiere și identificare cu originalul, ci ajunge, prin dispunerea în muzeu, obiect venerat pentru propriile-i caracteristici. Vorbim aici despre memorare și re-memorare. În acest al doilea sens macheta ajunge să nareze viața caselor și a locuitorilor ei. În proiectul ”Lost homes”, arhitectul și profesorul Osamu Tsukihashi a găsit o formă prin care lemnul dialoghează cu comunitatea. Acesta a realizat o machetă de mari dimensiuni a orașului Otsuchi, devastat de un cutremur și tsunami-ul care a urmat și care trebuie reconstruit în urma unui proiect inițiat în anul 2011. Astfel, fiecare locuitor își putea identifica fosta locuință

Fig. 6. Archi Depot, Tokyo, machetă a arhitectului Shaotaru Oshima. [6] 104

și o putea personaliza, fie colorând-o, fie suprapunând o bucată de material care pentru familie avea o înțeles personal. Astfel întreaga machetă a devenit un oraș viu în miniatură, comunitatea resimțind dorința de a participa activ la lucrările de reconstrucție. Macheta intervine astfel în procesul de post-proiectare, fiind considerată una dintre formele de prezervare patrimonială. Mario Botta reia principiul transformării de scară a arhitecturii, de data aceasta realizând o machetă de proporții uriașe, care reprezintă secțiunea edificiului San Carlo alle quattro fontane. Lemnul este din nou evocat, dar nu sub forma unui simplu material utilizat pentru a facilita construcția, ci pentru capacitatea sa de a relaționa cu orașul, cu spațiul în care este integrat și pe care-l domesticește, respectiv cu omul, care și-l apropriază, deoarece este impregnat cu memorie, oferind posibilitatea experimentării istoriei. Macheta de lemn devine astfel sursă de conștientizare și analiză a valorilor arhitecturale prin permanenta raportare a transformărilor sale anacronice.

A telierele de la sibiu 2017

105

Note 1 Coteanu, I. 2009. Dicționarul explicativ al limbii romane (DEX), editura Academiei Române, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan”, București. 2 Idem. 3 Mihali, C. 2008. Spațiul urban, Editura Paidea, București. 4 Capitolul 37-Exodul: ”După aceea Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm, lung de doi coţi şi jumătate, larg de un cot şi jumătate şi înalt tot de un cot şi jumătate; L-a îmbrăcat cu aur curat pe dinăuntru şi pe din afară, iar împrejur i-a făcut o cunună de aur. A turnat pentru el patru inele de aur, pentru cele patru colţuri de jos ale lui: două inele pe o latură şi două inele pe cealaltă latură. A făcut două pârghii de lemn de salcâm, le-a îmbrăcat cu aur, Şi le-a vârât prin inelele de pe laturile chivotului, ca să poarte chivotul cu ele. A făcut apoi capacul chivotului de aur curat: lung de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate. A făcut de asemenea doi heruvimi de aur, lucraţi din ciocan, pentru cele două capete ale capacului, Şi i-a aşezat unul la un capăt şi altul la celălalt capăt al capacului. Heruvimii aceştia erau făcuţi ca ieşind din capac la cele două capete ale lui. Cei doi heruvimi îşi întindeau aripile unul spre altul, umbrind capacul, iar feţele lor erau îndreptate una către alta, privind spre capac. A făcut apoi masa din lemn de salcâm, lungă de doi coţi, lată de un cot şi înaltă de un cot şi jumătate. A îmbrăcat-o cu aur curat şi împrejur i-a făcut o cunună de aur. I-a făcut de asemenea un pervaz împrejur înalt de o palmă, iar împrejurul pervazului a făcut cunună împletită de aur. A turnat pentru ea patru inele de aur şi a prins aceste inele în cele patru colţuri de la cele patru picioare ale ei. Inelele erau prinse de pervaz şi prin ele se petreceau două pârghii pentru purtat masa. Pârghiile de purtat masa le-a făcut din lemn de salcâm şi le-a îmbrăcat cu aur. A făcut vase trebuitoare pentru masă: talere, cădelniţe, linguri şi cupe pentru turnat, toate de aur curat. […]”. Textul reprezintă cea mai detaliată descriere a chivotului care adăpostea Tablele Legii lui Moise. 5 Folin, M. 2017. La storia dell’urbanistica, prelegere, UNIGE, Facolta di Architettura, Genova, Italia. 6 Blank, P. 1998. Peter Eisenman, Art and Architecture Library, Stanford University, pp. 1-4. 7 Bifulco, A. 2015, Atsushi Kitagawara Japanese Pavilion Expo Milano 2015, 14.07.2015, adresă web: www.floornature.com/atsushi-kitagawara-japanese-pavilion-expo-milano-2015, accesat la 08.01.2018. 8 UNESCO, Buddhist Monuments in the Horyu-ji Area, www.unesco.org, accesat la 06.01.2018.

Referințe Payot D. 1982. Le philosophe et l’architecte: Sur quelques déterminations philosophiques de l’idée d’architecture (Philosophie de l’esprit) (French Edition), Aubier, Paris.

106

Bibliografie Gallaccini, T. 1767. Trattato sopra gli errori degli architetti (Tratat despre erorile arhitecților), Online Library of the University of Michigan. Payot D. 1982. Le philosophe et l’architecte: Sur quelques déterminations philosophiques de l’idée d’architecture (Philosophie de l’esprit) (French Edition), Aubier, Paris. Plattus, A. J. 1992. “Il museo e la citta: la geografia della cultura”, Casabella, 586/587. Poolos J. 2008. The Atomic Bombings of Hiroshima and Nagasaki, Chelsea House Publishers, New York. Ricci, A. 1999. Luoghi estremi della città. Il progetto archeologico tra “memoria” e “uso pubblico della storia”, inTopos e Progetto. Il topos come meta, Roma.

Lista ilustraţiilor [1] Scaun în minatură, Neues Museum, Berlin. [2] Palatul Strozzi, arhitect Giuliano da Sangallo, Licenţă foto: prof. Marco Folin. [3] Cupola Michelangelo, Bazilica Sfântul Petru, Licenţă foto: prof. Marco Folin. [4] Proiectul „Lost homes” Tsukihashi, www. archi-depot.com [accesat la 28.11.2017], Licenţă foto: director Archi Depot Museum Riichi Miyake. [5] Archi Depot Museum Tokyo, imagine interioară, proiectul Ikada pentru Hilton Fukuoka Sea Hawk, www. archi-depot.com [accesat la 28.11.2017], Licenţă foto: director Archi Depot Museum Riichi Miyake. [6] Archi Depot, Tokyo, macheta a arhitectului Shaotaru Oshima, www. archi-depot.com [accesat la 2.12.2017], Licenţă foto: director Archi Depot Museum Riichi Miyake.

A telierele de la sibiu 2017

107

Clopotnița bisericii din Grânari finalizată, Gânari, 2015.

108

LEMNUL: UN MATERIAL DIDACTIC ACCESIBIL? SAU PLEDOARIE DESPRE CEEA CE (NU) POT FACE STUDENȚII ARHITECȚI Liviu Gligor

REZUMAT Anumite școli de arhitectură, între care se plasează și cea românească, au o orientare substanțial teoretică. Și totuși, poate paradoxal, o anumită practică a didacticii arhitecturale autohtone demonstrează că școala nu rămâne localizată în teoretic. Pe parcursul timpului s-au acumulat câteva experiențe practice de referință ale studenților arhitecți asociate curriculumului de studii al Departamentului de Științe Tehnice „Alexandru Cișmigiu” al U.A.U.I.M. Acest mod de a învăța arhitectură construind s-a născut, în cadrul universității noastre, în 1992 și a primit imediat și un nume: „Prima antrepriză a studenților arhitecți ai U.A.U.I.M.” .Lucrările studențești abordează lemnul ca material de construcție cu entuziasm, prin intermediul antreprizei, depășind uneori coordonatele cadrului universitar național al educației de arhitectură. Cuvinte cheie: educație complementară în arhitectură, antrepriza studenților arhitecți, detalii, lucrări cu lemn. ABSTRACT The Romanian school of architecture has always been emphasizing on the theoretical aspects of the matter. But still, some practices within its architectural education environment demonstrate the intention not to remain focused mostly on the theoretical aspects. As time passed by, a few practical experiments involving the students were included in and some were associated to the curricula of the Department

A telierele de la sibiu 2017

109

of Technical Sciences “Alexandru Cișmigiu. An initiative known as „The First Architecture Students Building Enterprise of U.A.U.I.M” was the start of some consecutive actions of the students’ enterprise. A certain number of them were dealing enthusiastically with wood as a building material, beyond the specific terms of the national architectural education. Key words: architectural education complement, students’ building enterprise, detail, wood works. Periodic mi se întâmplă – și precis nu sunt singurul care a pățit asta – să mă sune câte cineva și să-mi spună, întotdeauna cu potențiale așteptări, că are nevoie de niște studenți pentru o treabă simplă, de exemplu: un releveu al unui imobil, un proiect pentru o mobilare interioară a unei bucătării sau un desen pentru o căsuță de vacanță dar și pentru diverse lucrări practice de reparații din domeniul construcțiilor. Apoi ascultă explicațiile mele, cum că studenții urmează o programă analitică și că timpul le este, în general, insuficient și că cei din anul I sau II nu au suficientă maturitate profesională pentru a desfășura servicii profesionale, în stadiul de formare în care se află, la un nivel satisfăcător de așteptări, iar anul III nu-și vede capul de treabă. Acest tip de comanditar, care demonstrează că ia lucrurile mai ușor, înțelege în final și bate în retragere. Totuși, rămâne undeva, întotdeauna, de ambele părți, o urmă de decepție și frustrare. Dar sunt și cazuri în care lucrurile nu se termină așa, ci, prin forța împrejurărilor, tensionează semnificativ corsetul didacticii arhitecturale. Cum poate evolua această paradigmă în cadrul studiilor de arhitectură? Anumite școli de arhitectură, iar cea românească nu face excepție, au, genetic, o orientare teoretică. Și totuși, poate paradoxal, o anumită practică a didacticii arhitecturale autohtone demonstrează că școala nu rămâne fixată în teoretic. Pe parcursul timpului s-au acumulat câteva experiențe practice de referință ale studenților arhitecți, unele înscrise, altele asociate curriculum-ului de studii al Departamentului „Științe Tehnice – Alexandru Cișmigiu” al U.A.U.I.M. Cele expuse în continuare dau seama asupra unui mod de a experimenta arhitectura construind nemijlocit, cu propriile mâini. Acest mod de a învăța construind s-a născut, în cadrul universității noastre, în 1992 și a primit imediat și un nume: „Prima antrepriză a studenților ar110

hitecți ai U.A.U.I.M.” Primele acțiuni ale antreprizei au demarat în același an, în vacanța de vară, la Mediaș1, pe o zonă de nișă a lucrărilor de construcții din orașul istoric, acolo unde firmele consacrate aveau posibilități reduse de a acționa. Construite pe baza colaborării cu Primăria Mediaș și Biserica evanghelică, prima oferind materialele de construcții și masa iar a doua cazarea, intervențiile studenților arhitecți au abordat lucrări mici, de detaliu, minuțioase și de anduranță, dar de mare vizibilitate: conservarea tiranților din fier forjat de la loggia casei Schuller, reabilitarea unor vitrine interbelice din lemn ale unor spații comerciale din Piața Ferdinand, a grilajelor din fier forjat și porții casei memoriale a lui Stephan Ludwig Roth și conservarea unei porțiuni a zidului istoric din zona parcului „Sub Alei” 2. Între 1992 și 1995, „Prima antrepriză de construcții a studenților arhitecți ai U.A.U.I.M.” a trecut prin multe experiențe interesante sub patronajul Asociației „Romania Nostra”3, dintre care se pot aminti lucrări de întreținere la Biserica evanghelică fortificată din Viscri / Deutschweißkirch, județul Brașov4 și stagiul de instruire la Centrul de studii de restaurare din Mauerbach, Austria5. Aceste experiențe punctuale au deschis calea unor lucrări tot mai complexe care au apărut ca teme potențiale de abordat pentru „Prima antrepriză a studenților arhitecți ai U.A.U.I.M.”, în 1995, prin vizitarea morilor de apă de la Tălmăcel și Racovița, din județul Sibiu. Atunci a fost programată prima intervenție la stăvilarul morii de apă din Tălmăcel. A. Stăvilarul morii de la Tălmăcel O selecție dură a candidaților – 1995, 1996, 1997, 1998 Construită, din punct de vedere administrativ, ca un proiect de cooperare între U.A.U.I.M. – care oferea unui grup de studenți arhitecți o practică de vară altfel –, Direcția Județeană pentru sport și turism Sibiu și Primăria Tălmaciu, intervenția a implicat anul V de studii, datorită complexității operațiilor ce urmau a fi executate: reconstruirea stăvilarului morii – o lucrare deosebit de complexă și grea. Era nevoie de un grup de studenți bine motivați, cu aptitudini deosebite pentru construcții și, nu în ultimul rând, cu forță fizică. Etapa 1995 a reprezentat contactul nemijlocit cu construcția și elaborarea unui releveu dimensional al zonei de intervenție, adică stăvilarul din lemn

A telierele de la sibiu 2017

111

de stejar și roata morii cu cupe din oțel. La această primă acțiune inaugurală au participat un grup de studenți arhitecți din anul V ai U.A.U.I.M., printre care se numărau Mădălina Ghemaru, Cristian Sonea și Eliza Talmațchi. În 1996 a avut loc o primă etapă de intervenții parțiale și dificile la zidăria din piatră a iazului morii, la care și-au adus o contribuție importantă studenții Irina Cristoveanu, Camil Iamandescu și Claudiu Olaru. Vara târzie a anului universitar 1997-1998 a adus declanșarea lucrărilor esențiale, efectuate de studenții Mihai Țucă, Andrei Avram, Radu Enescu, tânărul dulgher german Bert Becker și autorul, în urma cărora stăvilarul a redevenit funcțional (Fig. 1, 2 și 3). Lucrările executate au fost de complexitate ridicată: zidărie ciclopică din piatră, reparații cu beton monolit și înglobare de piese metalice, sudură electrică, prelucrări și îmbinări tradiționale în lemn verde de stejar cu cep și scobitură și cuie din lemn, operații desfășurate pe amplasament, fără posibilități de cooperare cu un atelier de tâmplărie sau de lăcătușărie. Pentru

Fig. 1. Stăvilarul morii din Tălmăcel: La lucru – Tălmăcel, 1997. [1] Fig. 2. Stăvilarul morii din Tălmăcel: La finalul lucrărilor – Tălmăcel, 1997. [2] Fig. 3. Stăvilarul morii din Tălmăcel: Misiune îndeplinită – Tălmăcel, 1997. [3] 112

aprovizionarea cu lemn s-a procedat, cu acordul și sprijinul autorităților administrative și silvice locale, la alegerea a șapte stejari din domeniul silvic al satului Tălmăcel, tăierea arborilor din pădure, transportul și prelucrarea lor primară la un gater local. În ansamblu, se poate afirma că reușita lucrărilor s-a datorat experienței și abilităților deosebite, abnegației, entuziasmului, motivației puternice și mobilizării exemplare a participanților și nu în ultimul rând susținerii localnicilor din vecini, care s-au angajat alături de „constructori” și au contribuit cu entuziasm cu ce era nevoie. Moara, al cărei mecanism originar de măcinare era de ani buni antrenat cu energie electrică, nu putea fi folosită pentru a măcina grâu datorită turației prea mari. După reabilitarea sistemului de aducțiune și a construcției din lemn a stăvilarului, s-a creat posibilitatea de a reduce consumurile de energie electrică utilizând forța hidraulică a râului Tălmăcel. Totuși, peste ani, comunitatea a decis altceva în legătură cu clădirea și mecanismul morii din Tălmăcel. B. Un pod… „nu prea îndepărtat” Despre construcții europene în Mărginimea Sibiului 2006 Experiența unui atelier internațional privind construcțiile tradiționale din lemn reprezintă oricând și oriunde un eveniment complex, plin de inspirație și eminamente formativ. Acesta a fost și cazul atelierului universitar de cooperare româno-suedeză în domeniul construcțiilor tradiționale din lemn, găzduit de Complexul Național Muzeal (C.N.M.) ASTRA6 din Dumbrava Sibiului, în februarie 2006. Participanții au fost studenții suedezi de la cursul de 3 ani de conservare de arhitectură al Universității din Gotland, Suedia și studenții români din anul II de studii ai Colegiului de arhitectură din Sibiu, specialitatea conservare-restaurare (Fig.4). Atelierul a avut 3 subunități de lucru, organizate pe teme: două construcții tradiționale suedeze și o replică contemporană funcțională a unui pod pietonal acoperit, în spiritul podurilor acoperite din lemn, militare ale armatei austriece, identificate pe teritoriul Transilvaniei7. Grupul suedezilor a fost condus de Henrik Larsson, un organizator experimentat și specialist implicat direct în activități de susținere și dezvoltare a organizațiilor meșterilor în lemn din Suedia.

A telierele de la sibiu 2017

113

Fig. 4. Participanții la lucrările atelierului româno-suedez - C.N.M. ASTRA, 2006. [4]

Îndrumați de instructori și specialiști în construcțiile din lemn, organizați în trei grupuri de lucru, rotindu-se zilnic între cele trei grupuri, studenții au exersat consecutiv, la cele trei obiective, operații și lucrări tradiționale din lemn cu unelte specifice, respectiv la construcția suedeză tradițională cu funcțiune religioasă, îndrumați de Robert Carlsson, construcția suedeză de tip hambar, îndrumați de Jerker Jamte și la podul pietonal, îndrumați de Iancu Nicolae, meșter în lemn al C.N.M. ASTRA, originar din Rășinari, județul Sibiu. Cele două lucrări suedeze au fost construcții reduse ca amploare (Fig. 5, 6), concepute astfel încât studenții să poată vedea și exersa tipurile de îmbinări specifice. Podul (Fig. 7, 8) a fost o construcție funcțională, utilitară, menită să creeze accesul peste râu, spre viitoarea platformă experimentală a universităților8. Experimentul a fost mai mult decât un exercițiu constructiv, a transmis informații de specialitate, a produs comunicare și schimburi de opinii, a angajat total colectivitatea, depășind eventuale bariere de limbă sau de poziție ierarhică și a condus participanții către înțelegerea mai profundă a tradițiilor meșteșugărești de lucru cu lemnul iar podul, conform menirii sale, metaforic dar mai ales și efectiv, a devenit un mijloc de legătură și interacțiune cultural-formativă. 114

Fig. 5. Hambarul suedez – C.N.M. ASTRA, 2006. [5]

Fig. 6. Biserica suedeză – C.N.M. ASTRA. 2006. [6]

Fig. 7. Podul acoperit din lemn C.N.M. ASTRA, 2006. [7]

Fig. 8. Moara de la Rogojelu – macheta funcțională, ETNO-TEHNO-PARC, C.N.M. ASTRA 2007). [8]

A telierele de la sibiu 2017

115

C. Morile din muzeul Dumbrava Contribuții la Etno-tehno-parc -- august-septembrie 2007 Venind în întâmpinarea inițiativei domnului director general de atunci al C.N.M. ASTRA Sibiu, Corneliu Bucur, care a promovat parcul etnografic pentru instruirea celor mici, denumit generic ETNO-TEHNO-PARC, un grup de studenți de la UAUIM a realizat releveele și apoi machetele din lemn la scara 1:10 a două obiective din Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, astăzi Complexul Național Muzeal A.S.T.R.A. Sibiu, și anume: moara din Rogojelu, județul Cluj (Fig. 9) și moara cu ciocane din Tălmăcel, județul Sibiu (Fig. 10). Lucrările, la care au participat studenți din anul IV, de la facultatea de arhitectură și de la facultatea de arhitectură de interior ale U.A.U.I.M., s-au desfășurat în două serii, pe parcursul practicii de vară a anului universitar 2006-2007, în muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. Cele două grupuri de studenți au beneficiat de suportul logistic al atelierelor de tâmplărie și fierărie ale C.N.M. ASTRA Sibiu. Rezultatele au fost bune, dar parțiale. Macheta morii din Rogojelu a fost finalizată. În prezent funcționează sincron cu grupul de machete alimentate cu apă, expuse în ETNO-TEHNO-PARC, spre deliciul copiilor. Macheta pentru moara cu ciocane de la Tălmăcel a fost un obiect ceva mai amplu, care nu a fost finalizat. Se găsește și în prezent în depozitele C.N.M. ASTRA Sibiu, în conservare, așteptând asamblajul final. În acest sens, există toate șansele ca în semestrul al doilea al anului universitar 2017-2018, studenții anului II, Studii de licență 3 ani, specialitatea conservare-restaurare din Sibiu, să finalizeze lucrarea.

Fig. 9. Moara din Tălmăcel – macheta nefinalizată, C.N.M. ASTRA, 2007). [9] 116

Fig. 10. Dealu Frumos - machetele șarpantelor, Sibiu, 2013. [10]

Această aplicație a presupus o muncă migăloasă, de precizie, cu esențe de lemn diferite, montate cu clei rezistent la apă, în combinație cu piese metalice forjate montate uscat. De asemenea, macheta morii cu ciocane de la Tălmăcel, fiind o construcție cu gabarit semnificativ, a trebuit concepută demontabilă și pentru a permite vizitatorilor să vadă mecanismul amplasat în interiorul clădirii propriu-zise. Lucrările au presupus ingeniozitate în a transfera mecanica celor două obiecte de la scara reală la cea a machetelor funcționale, 1:10. D. Turnurile bisericii din Dealu Frumos Despre practică in situ și machete de studiu – octombrie 2012 Deschiderea șantierului de conservare, punere în valoare și introducere în circuitul turistic a Ansamblului bisericii fortificate săsești din Dealu Frumos / Schönberg, județul Sibiu a oferit ocazia, pentru mai multe grupuri de studenți, de a lua contact cu realitatea lucrărilor de execuție. Una dintre aceste oportunități a reprezentat-o aplicația dedicată studenților arhitecți din anul II ai Facultății de arhitectură a U.A.U.I.M., Ciclul de studii de licență 3 ani, specialitatea conservare-restaurare din Sibiu. Beneficiind de o vizită pe șantier și de documentația proiectului, studenții au participat la o investigație in situ pentru culegerea de informații necesare elaborării expertizei biologice alături de biologul Ileana Chirtea asupra șarpantelor celor două turnuri ale bisericii. Vizita studenților a inclus un seminar de specialitate privind alcătuirea șarpantelor celor două turnuri și starea lor de conservare din perspectivă biologică. Finalitatea seminarului au fost machetele șarpantelor turnurilor și acoperișului bisericii (Fig. 11) Fig. 11. Clopotnița din Grânari - primul contact cu construcția, Grânari, 2014. [11]

A telierele de la sibiu 2017

117

și a anexei Neuhaus, realizate din lemn de balsa la scara 1:20. Deși complexe ca alcătuire constructivă, cele două șarpante au fost replicate exact și inovativ de studenți, aceștia demonstrând viabilitatea exercițiului într-o situație reală, în contact direct cu obiectul de studiu. E. Clopotnița de la Grânari Lecții de dulgherie pe viu – octombrie 2014 – iunie 2015 Un proiect recent de cooperare cu Fundația „MONUMENTUM” din Alțâna, județul Sibiu, care a abordat un subiect deosebit de interesant, dar și foarte ambițios, a implicat participarea studenților arhitecți ai Facultății de arhitectură a U.A.U.I.M., Ciclul de studii de licență 3 ani, specialitatea conservare-restaurare la lucrările de restaurare a clopotniței bisericii ortodoxe din Grânari, comuna Jibert, județul Brașov. Pornită la inițiativa arhitectului Șerban Sturdza și condusă de președintele fundației „MONUMENTUM”, arhitectul Eugen Vaida, acțiunea de reasamblare a clopotniței prăbușite a demarat printr-o vizită pe teren a studenților, urmată de transferul pieselor componente ale construcției în școală (Fig. 12). A urmat un seminar practic de identificare a componentelor construcției, un releveu dimensional, o analiză a stării de conservare biologică a pieselor cu participarea biologului Ileana Chirtea și apoi elaborarea unei soluții de reconstrucție (Fig. 13, 14). Momentul culminant a fost atelierul demonstrativ de intervenție propriu-zisă, susținut de dulgherul Attila Varga, în fața și cu participarea studenților arhitecți. Complexitatea lucrării a devenit evidentă pe măsură ce operațiile de integrare a pieselor vechi cu cele noi au început să avanseze și să depășească finalul semestrului, extinzându-se adânc în vară, când dulgherul a preluat lucrările în toată puterea cuvântului. A urmat etapa de asamblare și reconstrucție in situ și finalizarea lucrărilor prin realizarea anvelopantei și, respectiv, a acoperișului din țiglă solzi al clopotniței (Fig. 15). Deși a depășit cu mult amploarea unui seminar demonstrativ de dulgherie dedicat studenților arhitecți, restaurarea clopotniței din Grânari a forțat paradigma, a încercat limitele unui astfel de eveniment atât în raport cu disponibilitatea și eficiența exercițiului în contextul studiilor arhitecturii de patrimoniu, dar și limitele metodei didactice. Dincolo de orice aprecieri din perspectiva studiului universitar propriu-zis 118

Fig. 12. Releveul pieselor componente, Sibiu, 2014. [12]

Fig. 13. Clopotnița din Grânari - lecția biologului Ileana Chirtea, Sibiu, 2014). [13]

Fig. 14. Clopotnița bisericii din Grânari - detaliu de îmbinare, desen de stud.arh. Marius Șolea, Sibiu, 2014. [14]

Fig. 15. Clopotnița bisericii din Grânari finalizată, Gânari, 2015. [15]

A telierele de la sibiu 2017

119

al arhitecturii, participarea studenților arhitecți la proiectul de cooperare organizat de Fundația „MONUMENTUM” a fost o îndrăzneală asumată și anticipată a părților, iar finalitatea propriu-zisă, o încercare instructivă. F. Turre Pitz O colaborare fructuoasă cu restauratorii de la Muzeul National Brukenthal din Sibiu - mai 2015 Turre Pitz se poate traduce prin Petru cel din Turn, un personaj medieval legendar al orașului Mediaș, din județul Sibiu. El avea datoria să vegheze de sus, de la cea mai înaltă cotă a unei construcții din urbe, turnul clopotniță al bisericii evanghelice și să semnaleze din vreme incendiile, apropierea dușmanului, vremea rea și orice alte evenimente care atentau la liniștea și pacea orașului. Pentru importanța misiunii sale și, probabil, abnegația de care a dat dovadă ca personaj generic, pe parcursul secolelor, din recunoștință și admirație, comunitatea medieșeană i-a dedicat lui Turre Pitz o statuie din lemn la scara umană, care a fost amplasată pe colțul de sud-est a turnului clopotniță, în dreptul cadranelor orologiului. Statuia originală a fost adăpostită în muzeul de istorie al orașului în 1984, atunci când sculptorul medieșean Kurt Fritz Handel a realizat o replică după originalul puternic afectat de intemperii. Din 1984 nu s-a mai intervenit substanțial asupra turnului bisericii, dar, odată cu proiectul de reabilitare din 2015, „sosia” lui Turre Pitz a fost supusă unor lucrări de reabilitare, beneficiind de tenacitatea și interesul studenților arhitecți din Sibiu, asistați de specialiștii restauratori ai Muzeului Brukenthal din Sibiu: Cristina Scărlătescu, Cristian Scărlătescu și Ioan Brai. După seminarul de instruire privind modalitățile de curățare a suprafețelor din lemn și metal, studenții arhitecți ai anilor I, II și III s-au angajat la lucru cu interes deosebit și cu abnegație. Totuși, complexitatea lucrărilor9, abilitățile necesare privind lucrul cu materialele și finisajele cerute de ținuta și calitatea intervenției au forțat din nou limitele și nivelul de răspuns al studenților arhitecți, depășiți de situație. Lucrarea a fost preluată integral și apoi dusă la bun sfârșit, cu excelență, de restauratori (Fig. 16). Din nou, forțarea limitelor la nivelul unei abordări multidisciplinare, cu final fericit, nu a fost altceva pentru studenții arhitecți decât un amplu exercițiu interdisciplinar de informare, mobilizare și responsabilizare, educativ-formativ în ambientul profesional paradigmatic al arhitectului. 120

Fig. 16. Turre Pitz - reamplasat după restaurare, Mediaș, 2015. [16]

În loc de concluzii Această serie de aplicații cu lemn adresate studenților arhitecți, prezentată cronologic, este o metodă infailibilă de a comunica didactic și a educa profesional. O demonstrează ceea ce s-a sădit în studenții participanți, pe care îi întâlnesc mereu și mă surprind de fiecare dată amintindu-și de aceste experiențe care au prins rădăcini. Cooperarea cu instituțiile de profil și personalitățile din domeniile conexe arhitecturii, care este inerentă în aceste situații, este esențială, pentru că avansează ceva substanțial din ținuta climatului profesional al viitorilor arhitecți, responsabilizându-i și motivându-i totodată. O atare întreprindere are cele mai mari șanse să-și atingă scopul didactic și formativ care depinde fundamental de atitudinea și de aptitudinile participanților iar granița dintre posibil și imposibil se dovedește deosebit de volatilă. De multe ori, participanții s-au selecționat singuri, fie de la bun început, prin opțiunea liber consimțită de a participa, atrași de ineditul acțiunii, fie pe parcurs, calificându-se sau renunțând. Explorarea paradigmei didactice, în cazul în acestui tip de exercițiu educativ-formativ de arhitectură, dă seama asupra faptului că disponibilitatea pentru acțiuni inedite și efort a participanților nu este constantă. Ca și în cazul exploratorilor, este nevoie de calități specifice și de motivație puternică pentru a atinge și cerceta necunoscutul. Limitele metodei didactice se evidențiază mai ales în raport cu predictibi-

A telierele de la sibiu 2017

121

litatea discutabilă a eficienței acțiunilor și cu factorul timp, de aceea este foarte important ca tema-cadru să determine clar o anumită finalitate a întreprinderii. Paradoxal, produsul finit este greu de obținut în timpul dedicat prin programul universitar, dar evaluarea rezultatului final este esențială pentru participanți, psihologic și didactic. Integrarea în procesul didactic a acestui tip de educație profesională a studenților arhitecți este limitată de programul specific al școlii, de regimul curent intens și dens în forme obligatorii de lucru și studiu individual al studenților. Această paradigmă în educația studenților arhitecți nu poate și nu trebuie să devină un scop în sine, ci un alt fel de școală, o altă ipostază a studiului arhitecturii: faptul de a construi. NOTE 1 Gligor, Liviu-Alexandru, „Cronica unui început”, în revista Arhitectura, volum unic, anul 2000. 2 Colaborarea cu primăria din Mediaș a fost încurajată și susținută cu contribuția doamnei Magdolna Comșa, inginer, arhitect șef al municipiului Mediaș, a doamnei Inge Jekeli, profesor de chimie și director al școlii „Hermann Oberth” din Mediaș și a domnului Dionisie Bucur, primarul municipiului Mediaș. 3 Doamna Cezara Mucenic, istoric de artă și domnul Peter Derer, profesor arhitect au fost personalitățile care au susținut și încurajat acțiunile antreprizei studențești „Prima”, în cadrul Asociației „Romania Nostra”. 4 Heidrun König, arhitectă în cadrul Consistoriului evanghelic superior, a acordat încredere organizației „Prima antrepriză a studenților arhitecți ai U.A.U.I.M.” pentru a efectua lucrări de întreținere la biserica fortificată din Viscri. 5 Margit Kohlert, arhitectă în cadrul Bundesdenkmalamt din Viena (Austria), care a vizitat șantierul de la Viscri al „Prima antrepriză de construcții a studenților arhitecți din U.A.U.I.M.”, a invitat toată echipa lângă Viena, la Centrul de studii de restaurare din Mauerbach, la un curs de perfecționare în lucrări de fixare pe suport și conservare a tencuielilor de epocă. 6 Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – denumire ce s-a menținut de la înființarea organizației, a fost înființată la Sibiu între 23 octombrie - 4 noiembrie 1861, având un rol însemnat în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania.care a preluat și pus în valoare patrimoniul cultural românesc. Actualmente CNM ASTRA din Sibiu este instituția care continuă această activitate. 122

7 Un pod acoperit din lemn există și astăzi la Gura Râului, a cărui replică la scara 1:1, realizată în cadrul C.N.M. ASTRA, se găsește în Muzeul din Dumbrava Sibiului. 8 Podul a trecut printr-un accident semnificativ: în urmă cu circa un deceniu, un arbore învecinat a căzut peste pod în timpul unei furtuni și după distrugerea parțială a unuia dintre capete a fost reconstruit de personalul C.N.M. ASTRA. 9 S-au realizat lucrări de complexitate ridicată datorită stării de degradare structurală a statuii care a fost consolidată structural cu rășini, chituită cu BALSIT, un chit pe bază de rășini epoxidice, tratată anti-fungic, finisată artistic integral, redându-i-se fizionomia caracteristică, reasamblată mecanic, asociind piesele componente de protecție (pălăria din tablă de cupru și epoleții de protecție, ca și piesele mecanismului de mișcare a mâinii drepte, asociată orologeriei. Lista Ilustrațiilor [1] „Stăvilarul morii din Tălmăcel: La lucru” (foto Liviu Gligor, 1997). [2] „Stăvilarul morii din Tălmăcel: La finalul lucrărilor” (foto Liviu Gligor, 1997). [3] „Stăvilarul morii din Tălmăcel: Misiune îndeplinită” (foto Liviu Gligor, 1997). [4] „Participanții la lucrările atelierului româno-suedez” (foto Liviu Gligor, 2006). [5] „Hambarul suedez” (foto Liviu Gligor, 2006). [6] „Biserica suedeză” (foto Liviu Gligor, 2006). [7] „Podul acoperit din lemn” (foto Liviu Gligor, 2006). [8] „Moara de la Rogojelu - macheta funcțională” (foto Liviu Gligor, 2017). [9] „Moara din Tălmăcel - macheta nefinalizată” (foto Liviu Gligor, 2017). [10] „Dealu Frumos - machetele șarpantelor” (foto Liviu Gligor, 2013). [11] „Clopotnița din Grânari - primul contact cu construcția” (foto Liviu Gligor, 2014). [12] „Releveul pieselor componente” (foto Liviu Gligor, 2014). [13] „Clopotnița din Grânari - lecția biologului Ileana Chirtea” (foto Liviu Gligor, 2014). [14] „Clopotnița bisericii din Grânari - detaliu de îmbinare” (desen de stud. arh. Marius Șolea, 2014). [15] „Clopotnița bisericii din Grânari finalizată (foto arh. Eugen Vaida, 2015). [16] „Turre Pitz - reamplasat după restaurare” (foto Liviu Gligor, 2015).

A telierele de la sibiu 2017

123

Hatching round wood on the spot.

124

THE TRANSFORMATION OF TRADITIONAL BUILDING TECHNIQUES FOR MODERN DESIGN: DRAFT MODEL FOR A MULTIFUNCTIONAL CENTER FOR THE NATURE RESERVE PIATRA CRAIULUI Jan Hülsemann (Germany)

ABSTRACT On the occasion of the “Atelierele de la Sibiu” summer seminar on wooden building technologies this paper presents an approach for new wooden constructions contrary to the mainstream of modernity. This approach tries to combine the idea of consequent nature friendly building with traditional technologies and modern design. What type of building would be more appropriate for such an approach than a visitor center for a nature reserve? Nevertheless, in the beginning the question of the initiative organization, the Foundation Conservation Carpathia was reverse: what is the suitable approach to develop a multifunctional center for the nature reserve of Piatra Craiului? REZUMAT Cu ocazia sesiunii de comunicări Atelierele de la Sibiu, eveniment având ca tematică tehnologia clădirilor din lemn, lucrarea de față prezintă o abordare a construcțiilor noi din lemn contrară curentului modernității. Această abordare încearcă să combine ideea clădirilor prietenoase cu mediul, cu tehnologiile tradiționale și proiectarea modernă. Ce tip de clădire ar fi mai potrivită pentru un astfel de demers decât un centru de vizitare a unei rezervații naturale? Cu toate acestea, întrebarea de început a inițiatorului, Fundația Conservation Carpathia, era inversă: care este abordarea potrivită pentru a realiza un centru multifuncțional de vizitare pentru rezervația naturală Piatra Craiului?

A telierele de la sibiu 2017

125

History of the idea for such a center The answer of this question was a process which so far took some years. On one hand the demand became more and more accurately defined, on the other hand lack of finances did not allow a detailed planning in a particular situation so far. Consequently the process so far was an assembly of facts, ideas, requirements, experiences and examples. In the year 2015 a common project with the Ministry of Environment provided to produce a guideline, how to plan and create appropriate building infrastructure for conservation projects that can be replicated for similar protected nature reserves. Along the design process of the build structures for the Foundation Conservation Carpathia1, the guideline provides architectural features, design principles and technical recommendations for almost all aspects of building for nature reserves in Romania. For better understanding of the general aim of this guideline, the introduction is repeated here: â&#x20AC;&#x153;Building in protected natural areas means always building for (or against) the protection of nature as a whole. It is in fact a contradictory intention, because the building process and the subsequent use of the buildings are more or less disturbing interventions in an existing ecological system. Considering the often very destructive interventions in the ecological equilibrium of coherent natural areas, caused in past decades by the economic exploitation through cutting wood and hunting, the protection of nature requires today maintenance, control and surveillance, especially in legally protected areas which present particular geological features, and/or special flora and fauna, whose existence would be endangered without such protection. While in previous decades economic exploitation consisted mainly of cutting wood as well as selling hunting permits and associated animal slaughter quotas, today nature protection focuses on the preservation of the naturally formed habitats and of the diversity of endemic species, allowing economic exploitation only through visitors, which is less destructive. In this sense, protection also means the continuous research of the species in their habitats, as well as their careful restoration, such as reforestation or repopulation with disappeared endemic species. In addition, it is necessary to educate the population in order to recognize and appreciate the value of natural areas and of the diversity of species for humans too. Finally, unspoiled forests in areas with beautiful landscapes also serve to a greater extent for the recovery and rest of the stressed man. 126

The administration and management of all these tasks along with a sustainable economic exploitation, with few destructions and interventions, has become today much more complex than before, and requires an efficient and adapted built infrastructure, with a multitude of different components. The design of such an infrastructure using an environmentally friendly and suited way of building, is the subject of this brochure which addresses all those involved in this process. The brochure is considering a possible future national park in the Făgăraș Mountains. What is essential here is the process of developing a multifunction centre for a national park that is not only applicable to the Făgăraș Mountains but can be carried out in any large protected area in Romania by assessing the criteria for ecological construction and by the described sequences of planning and measures. Local character, specific regional peculiarities, and different configuration approaches lead to a specific architecture and design process for a specific project area, but the overall process is independent of it and could be replicated in other large protected areas with different outcomes in details.” (Hülsemann 2015: 6)2 What is a multifunctional center for a Nature Reserve The beginning of each planning process certainly is the clear determination of the required functional units, their room schedules, and their conditions regarding the location, space quality, technical facilities and all other possible terms. The result might be very different buildings in different situations and with very different requirements. An administration building follows other conditions than a visitor center and other than a field information unit or a lodge. The following chart although very rough shows this clearly. The main and most representative unit certainly is the visitor information center. It shall be kind of business card for the nature reserve project. Also accommodation units for visitors like guesthouses, lodges of different standards, campgrounds and all kind of facilities might be part of the center concept, each with their specific conditions, regarding in particular their locations. Already this rough schedule makes clear that all the units of the multi-

A telierele de la sibiu 2017

127

functional center most likely will not be accommodated in one building. At least the Carpathia Center will have several decentral building units. But this is not prerequisite and in other cases one main building might be available and fit. The particular room layout and architecture must always be individually developed. In further steps the room schedule will be detailed and defined in all terms. The design process However the required building units and the room schedule might differ, the design process must always consider the 5 parameter for building (in Nature reserves): 1. Function: the required building units with their specific conditions regarding their locations, room schedules, specific technical facilities. 2. Architecture: design, form and styling of all buildings with respect to the local traditional architecture and/or the surrounding nature environment. 3. â&#x20AC;&#x153;Genius lociâ&#x20AC;?- the location: the real situation provides specific and possibly unique conditions for proposed building project regarding the topography, microclimate, infrastructure provision, cardinal direction, vegetation, other buildings or settlements and others. 4. Eco-technology: the state of the art of ecologic building technologies regarding as well the construction, the ecologic balance of the used materials and techniques, as the operation of the buildings in use: water and energy supply and saving, sewage and waste disposal, all human impact on nature in any respect. 5. The legal framework does not only refer to the common building regulations and authorization process, but also includes regulations for the different categories nature reserves or protected areas. Though all five parameter have equal importance, this paper focuses on the combination of architecture and eco-technology. Architecture General concept for architecture and design. 128

Fig.1.The first room schedule was cut from cardboard in scale to arrange room groups [1]

To find the right and appropriate architecture certainly is the most delicate part of the design process. It requires high sensitivity for the situation, the climate conditions, the specific place and the local and regional architecture. Regardless the legal preconditions and functional specifications it is a big difference to build in town, in rural settlements or in the complete open nature. The buildings in town follow other architecture parameters than those in rural settlements. In town we find high site density, high buildings and preferably it is possible to reuse an existing building. Following the conditions for the location, this fits best for the administration unit of the center. Though also this architecture task requires high sensibility for the situation and the build environment, it is not in focus of our study. The more difficult challenge of building is in rural settlements or even in open nature, which probably is the general case in protected nature reserves. Here we must have a close look to the traditional architecture. It is very sad to see the villages and nature landscapes in Romania being destroyed by inadequate building projects. In particular buildings for and in protected nature reserves must be designed and made very sensitive

A telierele de la sibiu 2017

129

Fig.2. An elaborate room schedule plan for the visitor information center [2]

Fig.3. Two designs for the visitor center in two different locations: in the forest of a hill foot in a narrow valley [3]

and careful as they are representative for nature friendly design and use. Nature compatible materials and technologies must be considered also for new structures. In this respect, the traditional architecture provides plenty of useful information. Intensive study and good knowledge of the historic structures, the used materials and techniques in context with their economic and cultural background is essential for the understanding of the traditional architecture. We have already helpful pattern books of the traditional rural architecture of many regions in Romania, nonetheless it is recommended to make own studies and analyses of the local findings for particular projects.

130

Fig.4a-4b. On a mountain top around a spectacular rock. The specific location will form the architecture concept. [4]

However, the traditional housing is not just a result of materials and building technologies, but even more shaped by the economic and cultural conditions of the past century. In most rural regions in Romania, for instance in the context of the Făgăraș mountains, we usually have very few, small and dark living rooms, stables, barns and high closed roofs for the storage of harvests form the traditional architecture, all features which can hardly be used for today’s functions particularly if a variety of different big rooms is needed. It is very difficult and a big challenge to reuse and transform traditional structures for today’s requirements. In general there are two possible ways to approach this challenge for new buildings in the traditionally formed rural environment: 1. The traditional way tries to adopt traditional building patterns as close to the original features, as possible. This refers to the total building in all its proportions, window sizes, the eve’s height, the roof shapes, construction, decorative elements or chromatic values. 2. The modern way tries to create an own confident architecture with high respect to the surrounding environment. Functional and ecologic criteria

A telierele de la sibiu 2017

131

are more important for this approach than the focus on traditional architecture. Both ways are professionally recognized. Which way shall be followed is subject to dispute in context with the historic situation and the actual definition of task. Both ways have to respect the legal planning conditions, given in the PUG3 and/or the applying the regulated design rules, and there are as well matters of quality. An unreflect belief in progress with the fastest and cheapest building technologies must be as well declined as the kitsch copy of historic patterns with modern industrial means. In this respect, the selection of building materials and technologies is as essential as a proper building supervision. A third way is to reuse existing building(s). In this case, the first step is certainly a proper research of the existing structures and a good evaluation of their architectural value. In case of protected monuments or high architecture value, the keeping of the existing building must be given preference over the optimal functions. Just considering the complex room schedule for the representative building units of the visitor information center or a lodge, this cannot be accommodated in a traditional farm house. For these units we see 3 possible layout concepts: 1. â&#x20AC;&#x153;The villageâ&#x20AC;?, several separate houses form the full center compound, each housing a specific function. This concept is certainly best, where an abandoned village in or close to the reserve is available, and the buildings can be reused. But also for a new structure this concept fits very well in term of architectural pattern. The height regime for this type of structures Fig.5. Can we learn from traditional architecture and construction without just copying? [5]

132

Fig.6. A ranger hut in the protected area of Breite, Sighișoara, made in 2006 in the traditional way of round log construction in combination with round pole construction. New is the flat green roof with rainwater collection and a compost toilet. [6]

must be only ground floor (P) or P+M, at hillslopes as well D+P+M. For a possible use of the attic one can see as well the paragraph about roofs. The disadvantages are the open distances between the single buildings without interior connection, and the difficult integrated heating of the houses. Also security and maintenance aspects may be difficult for this concept. 2. “The big farmyard”, three - or four side closed farm - compound with long building lines. Rarely do we find spread out single farm-compounds formed by one long building, particular for sheppard stables and barns. Also for this type the height regime is P; P+M; D+P+M. 3. “The manor”, one compact building, which houses all required functions. The name “manor” is chosen for this concept, because this is the only type of bigger buildings found in rural areas. For the internal connections and for energy-related reasons, this concept is quite convenient, but it still might become too big to be considered as a nature sensitive structure, particular considering the recommended height regime of D+P. In general, this type of building may only be followed when such an existing building is available. However, one of the required building units does not fit to any of the three concepts: the auditory for some 100 people, except in case it is set in a building of category 3. For this building unit, a new structure must be designed weather in the traditional way or with a modern engineering construction.

A telierele de la sibiu 2017

133

Fig.7. The combination of round pole construction with modern sealed galss-faรงade elements needs proper planning of all elements. Here the sections of the poles in scale 1:2. [7]

The modern approach offers the big challenge to create something unique and innovative for the particular place in particular if there is no built neighborhood. It is however very important to respect the nature conditions and the regional architecture. Eco-technology Architecture is high determined by the used building materials and techniques. Therefore, the notion of eco-technology should be understood here in a very broad context and not only designates the usual energysaving technologies (thermal insulation) for the use of buildings. It refers to all the aspects of building process and criteria such as primary energy needs and energy for the transport of building materials together with their reversibility.

134

Fig.8. Hatching round wood on the spot. [8]

Criteria for nature preserving building activities · As little use of surface area as possible, avoid sealing of surfaces, open diffusion pavements. · Any structures shall respect the surrounding nature. Topographic characteristics, big trees, rivers and creeks, etc. must be maintained in their originality. Impacts shall be reduced to the possible minimum. · All structures including ways and technical plants shall be reversible. This also means, not to plan and implement massive concrete elements. · No heavy gear for the building construction. · Use of nature compatible materials and technologies. · Labor intensive technologies shall be preferred to energy intensive technologies. The use of energy consuming gear shall be limited to the possible minimum. Also noise is environmental pollution, particular in untouched nature. · Reduce as much as possible energy consumption and CO2-emission - the primary energy consumption for the production and supply of materials) as for the constant use of the building itself. For each location shall be evaluated if it is economically and ecologic convenient to install decentral small scale power plants to use wind, sun or water energy. · No sewage impact to the ground. The implementation of a nature friendly sewage purification system belongs to the basics of eco-technologies (Plant bed purification, compost toilets, SBR- plant4, and so on).

A telierele de la sibiu 2017

135

Fig.9. Wildlife observation hides for the Piatra Craiului National Park made 2016 in the traditional log construction, further developed for large glass elements. [9]

· Waste prevention – no unnecessary packaging, no plastic bottles etc.; waste separation – plastics, glass, paper, metal, organic waste; waste recycling – composting of organic; municipal remaining waste disposal. Cradle-to-Grave analysis of building materials The complete life cycle of resources, energy and waste implications of possible building materials can be analyzed before building construction. A cradle-to-grave analysis traces a material or product (and its byproducts) from original, raw material sources (plant, animal, or mineral) through extraction, refinement, fabrication, treatment, transportation, use, and eventual reuse or disposal. This analysis includes the tabulation of energy consumed and the environmental impacts of each action and material. Two good sources of information on the cradle-to-grave implications of commonly used building materials are the American Institute of Architects’ Environmental Resource Guides (1992-present) and the National Park Service’s (NPS) Environmentally Responsible Building Product Guide (1992). Questions that guide a cradle-to-grave analysis include: · What is the source of the raw material? Is it renewable? Sustainable? Locally available? Nontoxic? · How is the raw material extracted? What energy is used in that extraction process? What other impacts result from the extraction (e.g., habitat destruction, erosion, siltation, pollution)? How is the material transported? 136

· How far does it have to be transported? How much fuel is consumed? How much air is polluted? · What is involved in processing and manufacturing the material? How much energy is required; what air, water, and/or noise pollution will result from the processing? · What type of waste, and how much, is generated in processing and manufacture? · Are any treatments or additives used in the manufacture of the material? What types of treatments are necessary? Are those treatments hazardous? · How is the final product used? What type of energy does it require? How long will it last?

Fig.10. The calculation of physical properties of different constructions discovers two findings: 1. The traditional constructions in general are not sufficient for todays requirements of energy saving building technology; 2. Traditional materials and technologies provide good potential for high quality living conditions. The cell structure of natural materials such as straw, hemp, cotton wool, etc. have by far better storage and humidity properties than mineral insulation materials. In particular straw bale constructions with clay plaster (the last construction in this list) seem to beat any other construction in terms of the physical properties. [10]

A telierele de la sibiu 2017

137

Âˇ How does its use affect the environment? How much waste does it generate? Âˇ When the product is obsolete, how is it disposed of? Can it be recycled? Does it contain solid or toxic wastes? Selection of building materials should consider local materials when possible and materials that require less energy to manufacture, transport, operate, and maintain. Prioritizing materials by source can be helpful for making building material decisions. Primary materials are materials found in nature such as stone, earth and flora (cotton, hemp, jute, reed, wood, and wool). If new lumber is used, consider using only lumber from certified sustainable forests or certified naturally felled trees. Use caution with any associated treatments, additives, or adhesives that may contain toxins or with materials that off-gas volatile organic compounds and thus may contribute to indoor air pollution or atmospheric pollution. Secondary materials are materials made from recycled products such as wood, aluminum, cellulose, and plastics. Verify that production of the material does not involve high levels of energy, pollution, or waste. Verify that materials and products salvaged from old buildings are functional and safe to use. Look closely at the composition of recycled products; toxins may still be present. Consider cellulose insulation; ensure that it is fireproof and provides a greater R-value per inch thickness than fiberglass. Specify aluminum from recycled material; recycling aluminum uses 80 percent less energy to produce than initial production. Evaluate the Fig.11. Is this a source for building material? The left overs from forestry and sawmills, driftwood of any kind, all the uneven parts of a tree, which cannot be processed in a sawmill with creativity might be a seen as parts for a new design. [11]

138

Fig.12. Staircase made from driftwood by an artist without architect [12]

use of products containing recycled hydrocarbon-based products; they may help keep used plastics out of landfills but may do little to reduce production and use of plastic from original resources. Keep alert for new developments; new, environmentally sound materials from recycled goods are appearing on the market every week. Tertiary materials are manmade materials (artificial, synthetic, and nonrenewable) such as plywood, plastics, and aluminum that vary in the degrees of their environmental impact. Avoid use of materials and products containing or produced with chlorofluorocarbons or hydrochlorofluorocarbons because these chemicals deplete the ozone layer. Avoid materials that off-gas volatile organic compounds because they contribute to indoor air pollution and atmospheric pollution. Minimize use of products made from new aluminum or other materials that are resource disruptive during extraction and high energy consumers during refinement. Eco-technologies and traditional building materials Architecture is high determined by the used building materials and techniques. Therefore, the notion of eco-technology should be understood here in a very broad context and not only designates the usual energysaving technologies (thermal insulation) for the use of buildings. It refers to all the aspects of building process and criteria such as primary energy needs and energy for the transport of building materials together with their reversibility. All the above considerations lead to the understanding that local traditional materials are most appropriate for nature friendly construction: Âˇ Broken local stones for foundations and massive walls, preferable in clay or lime mortar

A telierele de la sibiu 2017

139

· River stones for pavements, banks and supporting walls, possibly and regional also for foundations. · Clay and sand for mortars, light clay blocks and other light clay materials with additional light insulating materials · Lime for mortars and paints · Burned bricks for wall constructions and tiles for roofing · Wood, all different kinds, qualities and states of processing · Branches, leaves, reeds, straw, hay, hemp, cotton, wool for roofs wall filling and insulation. In particular straw and reed are top-ranking for ecologic building with low primary energy consumption and good properties for thermal insulation, storage capacity and diffusion. In combinations with clay we gain high quality construction elements. For basically this reason a good analysis of local traditional building technologies is worthwhile, because here we find these materials built and at the same time the best practices of workmanship to use them, developed, tried and tested for long time. Furthermore it is a big challenge and opportunity to extend the use and techniques for modern comfort contemporary construction. Reed for instance, traditionally used for roof covering, experiences a rebirth in construction processed to insulation wall boards in Austria and Germany,

140

Fig.13-14. Part of the administration unit in a former industrial area. The very simple designed building will be made in consequent nature friendly wooden construction with building integrated photovoltaic (BIPV) and solar heating elements. The integration of this eco-technology is from beginning part of the architecture concept and not an additional afterwards element. [13] [14]

where it is imported from Danubian Delta as here it grows in large scale and good quality. It would be most appropriate and convenient, if this material will also be recognized and widely used in Romania. The construction of the visitor information center will be made with the above listed materials. The main structure will be made with round pine poles, partly as 3-dimensional framework structure. In terms of thermal insulation the calculations show that straw bale construction provide the very best properties. A wall construction of a timber framework with 35cm thick straw bale filling comes down to 0,16 W/m²K. The roof is proposed as a flat green roof with integrated solar panels. All interior works shall be designed in “natural style”. Conclusions The challenge of this approach mainly consisted in the following aspects: · To create new modern designs by means of traditional materials and handcraft technologies

A telierele de la sibiu 2017

141

· To transform traditional handcraft to new structures, patterns, individual buildings · To stimulate individual creativity on top of the ability to use industrial innovations · To combine traditional building technologies with state of the art technical components (thermal insulated glasses, green roofs, geothermal heat pumps, Buiding Integrated Photovoltaics, and others) NOTE 1 The Foundation Conservation Carpathia (FCC) was founded in 2009 by 12 philanthropists and conservationists with the goal to stop the illegal logging of forests, and to protect a significant surface of Carpathian forests in form of a completely protected area for future generations. This is done by purchasing land and leasing hunting rights for full protection of all natural elements with private and public money. The intention of the Foundation is to ultimately return the landholdings to the public domain for permanent protection in the form of a National Park. [https://www.carpathia.org/en/about/] 2 The original text in Romanian: „Execuția de construcții în arii naturale protejate înseamnă mereu și construirea pentru (sau împotriva) protecției naturii în ansamblu. Este de fapt o intenție contradictorie în sine, căci execuția construcțiilor și exploatarea clădirilor care îi urmează este de fapt mereu o intervenție mai mult sau mai puțin deranjantă într-un sistem ecologic existent. În lumina intervențiilor adesea foarte distructive în echilibrul ecologic al spațiilor naturale închegate, intervenții cauzate de exploatarea economică prin tăierea lemnului și vânătoarea din deceniile trecute, protecția naturii necesită însă azi întreținere, control și supraveghere, în special în zonele puse sub protecție legală care prezintă formațiuni geologice deosebite și/sau un fond deosebit de floră și faună, a căror existență ar fi periclitată fără acest tip de protecție. În timp ce în deceniile anterioare exploatarea economică se compunea mai ales din tăierea lemnului și vânzarea permiselor de vânătoare și a cotelor de sacrificare animală aferente acestora, astăzi protecția naturii pune accent în special pe conservarea habitatelor formate în mod natural și a diversității speciilor endemice și permite numai exploatarea economică prin vizitatori, săracă în distrugere. În acest sens, protecția înseamnă însă și cercetarea continuă a speciilor în habitatele lor, precum și refacerea lor grijulie, cum ar fi reîmpădurirea sau repopularea cu foste specii endemice dispărute între timp. În plus este nevoie de educarea maselor din rândul populației pentru a recunoaște și aprecia valoarea spațiilor naturale și a diversității speciilor de asemenea pentru om. În fine, pădurile intacte din regiuni cu peisaje frumoase servesc într-o măsură tot mai mare și recuperării și odihnei pentru omul supus stresului. Administrarea și gestionarea tuturor acestor sarcini cu o exploatare economică durabilă, cu puține distrugeri și intervenții, a devenit astăzi mult mai complexă decât înainte și necesită o infrastructură construită eficientă și adaptată în același timp, cu o multitudine de componente diferite. 142

Proiectarea unei asemenea infrastructuri construite în sensul unui mod de construire ecologic și adaptat constituie obiectul acestei broșuri care se adresează tuturor celor implicați în acest proces. Ea se orientează după un posibil viitor parc național în Munții Făgărașului. Esențial aici este procesul de dezvoltare al unui centru multifuncțional pentru un parc național, care nu este aplicabil doar pentru Munții Făgărașului, ci poate fi efectuat în orice arie protejată de mari dimensiuni din România prin evaluarea criteriilor pentru construcții ecologice și prin succesiunea planificărilor și a măsurilor descrise. Culoarea locală, particularitățile regionale specifice și diferitele abordări de configurare duc la o arhitectură și proiectare specifică pentru un centru, așa cum este posibilă numai pentru zona de proiect respectivă, însă procesul general este independent de aceasta și ar putea – cu rezultate diferite în detalii pentru alte arii protejate de mari dimensiuni – fi replicat peste tot.” 3 PUG – Plan Urbanistic General. 4 Sequencing batch reactors (SBR) are a type of activated sludge process for the treatment of wastewater. SBR reactors treat wastewater such as sewage or output from anaerobic digesters or mechanical biological treatment facilities in batches. Oxygen is bubbled through the mixture of wastewater and activated sludge to reduce the organic matter. The treated effluent may be suitable for discharge to surface waters or possibly for use on land. References: Hülsemann, J., Mrass & Partner, 2015. Ghid pentru proiectarea și execuția de ansambluri constructive multifuncționale pentru arii naturale protejate [online] Disponibil la: http://www.carpathia.org/wp-content/uploads/2015/07/FCC_ Ghid_160805_web.pdf. Illustration list: [1] ”Functional scheme” (Jan Hülsemann) [2] ”Elaborated functional room schedule” (Jan Hülsemann) [3] ”Drawing” (Jan Hülsemann) [4a, 4b] ”Project Drawings” (Jan Hülsemann) [5] Foto: Jan Hülsemann [6] Foto: Jan Hülsemann [7] ”Drawings” (Jan Hülsemann) [8] Foto: Jan Hülsemann [9] Foto: Jan Hülsemann [10] ”Guide extract” (Jan Hülsemann) [11] Foto: Jan Hülsemann [12] Foto: Jan Hülsemann [13-14] ”Drawings” (Jan Hülsemann)

A telierele de la sibiu 2017

143

â&#x20AC;?PF single Family Housingâ&#x20AC;? (Burnazzi Feltrin Architects).

144

SCANDINAVIA – LAND OF WOODEN ARCHITECTURE Henrik Larsson, The Craft Laboratory1, Gothenburg University

REZUMAT Articolul aduce în atenție subiectul bisericilor scandinave, care stau ca mărturie istorică a modului în care lemnul, principalul material de construcție al acestora, se comportă odată cu trecerea timpului. Folosit ca material structural, dar totodată ca soluție pentru realizarea închiderilor și a finisajelor, lemnul s-a dovedit mereu a fi o alegere durabilă, în ciuda aparențelor privind perisabilitatea sa. În cele ce urmează se vor parcurge cateva studii de caz asupra carora autorul a avut prilejul să își aducă o contribuție importantă, atât în procesul de restaurare cât și în cel de cercetare și cunoaștere a tehnicilor de lucru în lemn. Cuvinte cheie: clădiri din lemn, biserici de lemn, tehnici de lucru cu lemnul ABSTRACT The article draws attention to the subject of the Scandinavian churches, which stand as a historical testimony of how the wood, their main building material, behaves with the passage of time. Used as a structural material but also as a solution for closing and finishing, wood has always proved to be a durable choice, despite the appearances about its perishability. In the following, there will be several case studies that the author has had the opportunity to bring an important contribution, both in the restoration process and in the research and new knowledge of woodworking techniques. Key words: wooden buildings, wood churches, wood working techniques

A telierele de la sibiu 2017

145

Scandinavia is more precisely Norway, Sweden and Denmark that share the mountain ridge Skanderna, but often all other Nordic countries are included – Finland, Island, Greenland and Faroe Islands. This article is focusing on Sweden and Norway, with the most interesting historical wooden architecture. During last ice age, most of Norway, Sweden and Finland was covered with a thick layer of ice. When the ice melted away from Scandinavia some 11500 years ago, people moved in. Already from this Palaeolithic time, there is evidence of buildings. Even if we don´t have detailed knowledge about these constructions, it seems to be timber framed constructions creating big roofs standing on a foundation of natural stones. Sometimes there were also walls in timber frame technique. This type of constructions dominates housing for thousands of years as far as we know – all the way from Palaeolithic time until AD 700. These buildings contained multifunctional use and were therefore sometimes very long. There is an example on the island of Gotland, Sweden which is 67m long and in the northern archipelago of Lofoten in northern Norway an even longer building – 83m long. This building was built around AD 500 and was originally slightly shorter, but was extended in AD 700. This building has been reconstructed at The Lofotr Museum (Fig. 1). Fig.1. Borg Viking longhouse, AD 500-900, Lofotr Vikingmuseum [1]

In the beginning of what is called Viking period, AD 750-1050, it became common to build smaller, timber-framed buildings, often with plank infill or wattle and daub walls. In the Viking town of Birka, outside Sweden´s capital Stockholm, parts from hundreds of timber-framed houses have been found by the archaeologists. The standard size of the buildings was 5m x 8m.

146

Christianity was introduced in Scandinavia over a long period during the complete Viking period. Vikings are today infamous for raiding and looting many places in Europe and for making long journeys in their fast longships â&#x20AC;&#x201C; even all the way to what is now Istanbul in Turkey. But most people stayed probably home and lived their ordinary lives as farmers or craftsmen. Those who went away on long journeys met other people and religions, including Christianity, but there are also written evidence of missioning religious clerks coming to Scandinavia in the early 9th century. There seem to be a small number of early adopters of Christianity in some parts of Scandinavia already during the 9th and 10th centuries, but the new religion was struggling to get a foothold when many inhabitants stayed with their pagan gods. Eventually, Christianity was fully established in the middle of the 11th century. At this time, there were no Scandinavian countries as we know them today. There were smaller regions with local chieftains. With Christianity, an intense church building period started and thousands of churches were built all over Scandinavia. A lot of these early churches were wooden stave, others were made in log construction and some masonry. (Fig. 2) Parallel with the continuous construction of new wooden churches over the centuries, many wooden churches were replaced by masonry churches already from the early 12th century. A large number of these medieval churches have preserved original timber framed roof constructions. In the last years, the 13 dioceses in Sweden have completed research projects about their medieval church roofs involving craftsmen to determine what is left of the old material. Astonishingly well preserved original constructions have been revealed through this work. (Fig. 3)

Fig.2. In Urnes stave church in Norway Fig.3. Early 12th century roof confrom 1130, even older carved wall planks struction, Garde church, Gotland [3] from a previous stave church dated 1070 gives an impression of the very first stave churches [2]

A telierele de la sibiu 2017

147

Fig.4. Medieval log building â&#x20AC;&#x201C; a treshing barn AD 1355, Sweden [4]

During the medieval period, log buildings started to be the standard building method in most Scandinavia except Denmark and southern Sweden, where timber-framed constructions still were most common. (Fig. 4) A disaster that had a major impact on the building traditions in the region was the epidemy of The Black Death. This pest started in China in the 1330s and reached the harbour town of Bergen in Norway in summer 1349. In springtime 1350, the epidemic came to Sweden. The Black Death killed somewhere near half of the population in Scandinavia. Many farmsteads with all their land were abandoned. There was very little need for new buildings or churches for over a century. During the 12th and 14th centuries, the formation of Denmark, Norway and Sweden as we today know the countries happened through battles between powerful families and rival kings. Denmark was strong at this time and forced Norway and Sweden into a union. Norway was in practice a region of the Danish kingdom until 1814, when Norway went in union with Sweden instead. Sweden escaped the union with Denmark in 1523, thanks to Gustav Eriksson Vasa, who led an uprising, fought the Danes and became a strong king of Sweden. Norway eventually became a sovereign state in 1905. Finland was a part of Sweden from the 13th century until 1809, when it was lost to Russia. Finland turned itself into a sovereign state in the Soviet Revolution, in 1917. After a long period of being involved in wars in the 17th and 18th centuries, Scandinavia turned out to be a relatively peaceful region for more than 200 years â&#x20AC;&#x201C; compared with other parts of Europe, where on-going conflicts created turbulence. This long peace was suddenly broken when Denmark and Norway were occupied by Nazi Germany in WW2 and Finland endured difficult wars with the Soviet Union. After WW2, the Scandinavian countries have enjoyed a peace again for more than 70 years. The normally 148

peaceful condition in Scandinavia, in combination with a very late industrialization at the end of the 19th and 20th century and a quick development to rich and prosperous countries, might be the explanation why there are so many old buildings preserved in Scandinavia â&#x20AC;&#x201C; many of them wooden. The oldest standing buildings in Scandinavia are from the very turning point when Viking period was left for medieval, the Christian time around 1050. Jelling church in Denmark has a choir considered to be the previous nave from the end of 11th century. Urnes stave church in Norway was built around 1130, but contains re-used parts from a previous church built maybe as early as 1050. In Sweden, there are many masonry churches from the early 12th century like Herrestad, Garde and Goekhem churches. Many of these churches have remarkable original timber-framed roof constructions that recently have been subject to closer investigations and increasing interest. Another type of old timber-framed structures in Scandinavia is bell towers. (Fig. 5, Fig. 6)

Fig.5. The trusses in GĂśkhem church, Sweden, dendrodated to AD1137 and craft researcher Mattias Hallgren. All trusses are individually designed [5]

Fig.6. Detail of timber frame construction in the Bell Tower of GrevbĂ¤ck. Central mast with grips for climbing the mast [6]

Stave churches are the most remarkable timber-frame constructions in Norway. There were probably some 1000-2000 stave churches scattered all over Norway in medieval time and even if there is a mere 28 of them

A telierele de la sibiu 2017

149

Fig.7. Interior of Hopperstad stave church, Norway, built around AD1130 [7]

Fig.8. Borgund Stave church, Norway [8]

preserved, itÂ´s an astonishing heritage with a distinct character. Sweden has only one remaining stave church of a simple type in comparison with the more elaborate Norwegian stave churches, but archaeological excavations in churches show that the masonry churches existing today in many cases replaced earlier stave churches. On the island of Gotland, two stave churches dated AD 1100 were found re-used in the floor system of the later masonry churches. (Fig. 7, Fig. 8) In Denmark, with its earlier belongings in southern Sweden, the vernacular architecture was dominated by timber-framed constructions for centuries. In Norway and Sweden, including Finland, log constructions were dominating. In addition to the many log buildings, there have been many timber-framed constructions used for special vernacular purposes also in these three countries, especially barns of different types. On the Swedish islands Oland and Gotland, in the Baltic Sea, timber-framed buildings with walls of plank infill have been the dominating type for wooden buildings. Rope making buildings are often timber-framed. In the Naval City of Karlskrona, in Sweden, there is a 300m long rope making building built in 1692-1693, in use until the 1960s. (Fig. 9) Building conservation in Scandinavia In Scandinavia, the interest in built heritage was a new and increasing phenomenon in the late 19th and early 20th century â&#x20AC;&#x201C; a result of a growing nationalism that could be seen all over Europe, idealizing old countryside folk culture. Skansen open-air museum in Stockholm was established in 1891, 150

Fig.9. 300m long Timber framed rope making building built 169293 in the Naval town of Karlskrona, Sweden (Now a UNESCO World Heritage site) [9]

Norsk Folkemuseum in Oslo was established 3 years later. After the Second World War, material historical culture came out of fashion and there was little interest in historical buildings. Everybody was focusing on designing the modern society. With the European Architecture Year in 1975, a new interest in historical buildings started and this trend was reinforced in the middle 1990s and has continued since. With this new reborn interest in built heritage, traditional materials, craft skills and the craftsmen were in focus. If art historians, architects and conservation officials previously had a central role, now the craftsmen have become a central resource in the conservation process. This trend was early manifested in ICOMOS Nara Document on Authenticity, in 1994, and in Principles for the Conservation of Wooden Built Heritage from 1999. This is partly a result of the Scandinavian democratic societies where a skilled craftsman or woman can be evaluated as high as an academic professional and partly a result of the general understanding that the modern representatives of those who once built our heritage – the craftsmen – have a central role to play today, when we put a lot of efforts in investigating and understanding our oldest buildings – and finding solutions to repair and preserve them. Who could be the best to interpret, for example, the old wooden construction of a church, bell tower or a roof construction but a well-trained craftsperson? Craftsmen take a lead in the preservation of wooden architecture The market for building conservation has grown the last 20 years, which has resulted in an increasing number of craftsmen and contractors specializing towards this specific market. A branch study done by The Craft Lab-

A telierele de la sibiu 2017

151

oratory in 2016 showed that in Sweden alone there are about 1200 companies working in this business: architects, engineers, material producers, builders and specialized craftsmen. In most regions, these conservations specialized companies have organized themselves in regional networks and have also formed a national branch organization. The conservation-oriented craftsmen that want to take a study degree has a couple of choices. Norwegian University of Science & Technology in Trondheim offers a bachelor’s degree called Traditional Building Crafts & Technical Conservation. This bachelor’s degree is adapted for students that want to combine studies with work – often in collaboration with an understanding employer –, is given on 75% speed over 4 years and is based on 8 week long gatherings every year in combination with projects done in-between. Gothenburg University offers a three-year full-time bachelor’s degree in Traditional Building Crafts and there is also a possibility for craftsmen to take a Master and even a PhD in Craft Science. In addition, there were as many as 3 professors appointed in the subject Craft Science at Gothenburg University in 2017. Already a carpenter and a historical gardener have finished their PhD studies and there are masons, cabinet makers, carpenters and a blacksmith in the process of doing a PhD within their crafts. This evolution of the role and position of the craftsmen has led to many interesting results in recent research projects. Involved in projects, craftsmen can discover new aspects and details in historical buildings and add value to more traditional academic researchers. Craftsmen have identified numerous medieval roof constructions in churches as well as several medieval bell towers previously not recognized as medieval, but dated to the 17th century. The main method for initial dating of historical buildings by the craftsmen is a thorough analysis of tool marks and work patterns. Craftsmen doing research - examples A group of craftsmen under the coordination of carpenter Mattias Hallgren has conducted an investigation of bell towers in Skara diocese. None of these were considered older than the 16th century, but after they did a closer investigation, this group of craftsmen discovered 8 medieval bell 152

towers. The bell towers are big and complex timber-framed structures and Mattias Hallgren has completed research projects on analyzing historical methods for raising them. Now he is continuing with a PhD thesis with the same focus. (Fig. 10, Fig. 11)

Fig.10. GrevbĂ¤ck church with bell tower, AD 1303 [10]

Fig.11. Interior detail of GrevbĂ¤ck bell tower; central mast with climb steps and on the back side double ridges for improved grip when climbing [11]

Daniel Eriksson is another carpenter specializing in surveys of old roof constructions in churches and has participated in roof constructions investigations for several dioceses of the Swedish Church. In these projects, numerous interesting results have been revealed. Dozens of new medieval roof constructions in each diocese have been identified. Daniel Eriksson and his colleagues carpenters have done research on medieval production methods for beams for trusses. The standard procedure seems to be to first hew a square beam, which then is split into two or four truss pieces. In one of the investigations, Daniel Eriksson found a new method of producing beams in Hardemo church tower built in 1275. In this case, the medieval craftsmen have produced 8 trusses from one single log with radial splitting. In a research project, Daniel Eriksson has reproduced this method with authentic tools. (Fig. 12, Fig. 13, Fig. 14) As a result of this strengthened position of the carpenters, better chances for doing craft research and an emphasis in the Craft Science subject at the university, more interesting projects are likely to be completed in the close future.

A telierele de la sibiu 2017

153

Fig.12. Traditional method for making beams for trusses at left hand and right the radial splitting method used in Hardemo church AD1275 (Drawings by Daniel Eriksson) [12]

Fig.13. Hardemo church AD 1175 with tower roff construction AD 1275 [13]

154

Fig.14. Research project completed by carpenters Daniel Eriksson and Karl-Magnus Melin producing 8 truss beams - 13m long - from one single log [14]

NOTE 1 The Craft Laboratory at Gothenburg University is a center for research and development projects, supporting mainly craftsmen and contractors in the field of building conservation, but also historical landscapes and historical gardens. Besides offering courses and seminars for further training, the main objective is to support the professional process of the craftsmen and building contractors, for example, to organize in regional networks and to form a national branch organization for conservation contractors and consultants. List of illustrations [1] Photo: Henrik Larsson. [2] Photo: Henrik Larsson. [3] Photo: Henrik Larsson. [4] ” Medieval log building, Sweden” Photo: Lars Jönses. [5] Photo: Henrik Larsson. [6] Photo: Henrik Larsson. [7] Photo: Henrik Larsson. [8] Borgund Stave church, Norway. (Photo: Henrik Larsson) [9] Photo: Varvs Historiska Föreningen i Karlskrona VHFK. [10] Photo: Henrik Larsson. [11] Photo: Henrik Larsson. [12] ”Traditional method for making beams for trusses at left and the radial splitting method used in Hardemo church” (Drawings by Daniel Eriksson). [13] Photo: Daniel Eriksson. [14] Photo: Daniel Eriksson.

A telierele de la sibiu 2017

155

Sunny Hills, Exterior, Tokyo, Japonia (Kengo Kuma, 2013).

156

PLASTICA ARHITECTURALĂ A STRUCTURILOR DIN LEMN Ioana Moraru

REZUMAT Lemnul a fost folosit permanent în construcţii şi atunci când acesta rămâne vizibil, s-a încercat să se depăşească statutul de simplă structura prin transformarea acesteia în element cu rol decorativ. Datorită proprietăţilor sale, lemnul este întâlnit în arhitectura tradiţională a multor culturi, unde se remarcă o permanentă preocupare pentru îmbogăţirea expresiei arhitecturale a construcţiilor. Proprietăţile acestui material ne permit astăzi realizarea unor structuri complexe. Pornind nu numai de la un material tradiţional, dar câteodată chiar de la elemente tradiţionale ca referinţă, arhitectura contemporană a produs structuri din lemn remarcabile, al căror aspect nu necesită îmbunătăţirea, ci din contră, ele însele au rolul de a înfrumuseţa. Cuvinte cheie: decorațiune, simbol, materialitate, sculptural. ABSTRACT Due to its properties wood was used in the traditional architecture of many cultures, where there is a permanent concern for the enrichment of the architectural expression of the constructions.Wood has been used permanently in construction, and when it remains visible, it overcame the status of a simple structure by transforming it into a decorative element. Wood is perceived as a traditional material, but its properties allow us today to create complex structures. Starting not only from a traditional material, but sometimes even from traditional elements as a reference, contemporary architecture has produced remarkable wooden structures, of which aspect

A telierele de la sibiu 2017

157

does not require improvement, but on the contrary, they have themselves the role of decorating. Key words: decoration, symbol, materiality, sculptural. Introducere Lemnul este probabil unul dintre cele mai vechi, dar şi cele mai folosite materiale de construcţie în întreaga lume, datorită facilitaţii procurării şi punerii sale în operă. Este un material accesibil, o resursă regenerabilă, care atunci când este folosit în construcţii contribuie la protecţia mediului pe tot parcursul existenţei sale. Aşadar, folosirea acestui material este avantajoasă atât din punct de vedere economic, cât şi ecologic. Însă, în folosirea lemnului nu primează doar aceste avantaje, ci şi aspectul său estetic şi o anume flexibilitate. Lemnul lăsat aparent are frumuseţea şi căldura să. În arhitectura contemporană se pune accentul pe proprietăţile specifice ale acestui material, care permit realizarea unor elemente complexe, ce nu ar putea fi realizate din alte materiale şi nu ar produce aceleaşi efecte estetice. Lucrarea de față îşi propune să evidenţieze preocuparea permanentă pentru tratarea plastică a structurilor din lemn aparente, precum şi diferite abordări în conceperea structurilor din lemn în arhitectura contemporană. Odată cu trecerea timpului, se remarcă două ipostaze în ceea ce priveşte plastica arhitecturală a structurilor din lemn: în arhitectura veche, fie ea cultă sau vernaculară, se practică de obicei decorarea structurilor din lemn, folosind elemente şi simboluri specifice culturii şi religiei locale, în timp ce în arhitectura contemporană cultă se pune accentul pe imaginea de ansamblu a structurii, care în sine devine element decorativ, în principal prin modalităţile de îmbinare a elementelor structurale. Decorarea structurilor din lemn Plastica arhitecturală a structurilor din lemn acumulează, încă din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, nenumărate semnificaţii prin intermediul simbolurilor sau diferitelor moduri de punere în operă a materialului. Aceste semnificaţii diferă în funcţie de cultură, zonă geografică, perioadă. Astfel, întâlnim elemente specifice unei culturi, dar străine alteia, sau elemente care, datorită trecerii timpului, îşi pierd semnificaţia. Atunci când un simbol îşi pierde semnificaţia, acesta devine un simplu ornament. 158

În arhitectura veche cultă, dar şi în cea vernaculară, tratarea suprafeţelor ține foarte mult de contextul socio-cultural şi de cel religios. În ţara noastră, elementele decorative sunt întâlnite în special în arhitectura zonelor rurale, unde lemnul era folosit preponderent ca material de construcţie. Cele mai multe dintre elementele decorative întâlnite în arhitectura tradiţională din lemn sunt de fapt simboluri. Acestea aveau semnificaţii profunde, iar înţelegerea lor ne demonstrează că ele depăşeau statutul de decoraţie. Simbolurile găsite în arhitectura lemnului oferă o imagine mai clară atât asupra artei şi culturii româneşti cât şi asupra mentalităţilor şi concepţiilor spiritului popular (Stoica 1997: 50). O parte dintre acestea provin din perioada precreştină, fiind simboluri dacice sau antice. Toate aceste semne şi simboluri alcătuiesc în arhitectura tradiţională românească, un limbaj plastic cu o puternică funcţie comunicativă. Acest limbaj cuprinde motive geometrice, astrale, vegetale, antropomorfe, zoomorfe, marea lor majoritate având iniţial o puternică conotaţie magică sau religioasă. Printre cele mai întâlnite simboluri folosite în arhitectură din lemn sunt soarele, simbol al veşniciei, al renaşterii, purificare; sfoara ce conferea protecţie când înconjoară casă, sau reprezenta împletirea vieţii şi morţii, al legăturii dintre om şi divinitate când este orientată pe verticală; arbore sau creanga făcea referire la arborele vieţii. Alte simboluri sunt: crucea; steaua, care face referire la Iisus; luna; pasărea, simbolul sufletului și al legăturii dintre cer şi pământ; cocoşul; şarpele; calul; ochiul, reprezentând protecţia şi omniprezența divină; omul; mâna. (Fig. 1, 2) Fig.1. Stâlp sculptat din lemn, Muzeul ASTRA, Sibiu. [1] Fig.2. Simbolul sforii și al crucii, Detaliu poartă maramureșeană, Muzeul ASTRA, Sibiu. [2]

A telierele de la sibiu 2017

159

Deşi sunt folosite în continuare ca elemente decorative, în ţara noastră multe dintre aceste simboluri şi-au pierdut funcţia comunicativă şi nu mai sunt înţelese astăzi. În multe cazuri utilizarea lor reprezintă doar o modalitate de etalare a opulenței. Tratarea plastică a structurilor aparente din lemn este întâlnită în foarte multe culturi, însă Asia este zona cu cel mai bogat vocabular în ceea ce priveşte tratarea diferitelor suprafeţe, poate şi datorită faptului că aici încă se practică una dintre cele mai vechi religii şi anume hinduismul. Acesta foloseşte mai multe elemente specifice şi simboluri decât alte religii, fiecare având o anume însemnătate și fiind folosit în anumite contexte. Cele mai multe dintre aceste elemente şi simboluri evoca învăţăturile, filosofiile şi zeităţile. Pe teritoriul Asiei, hinduismul, dar şi budismul, şi-au pus amprenta asupra cadrului de desfăşurare a ritualurilor prin decorarea elementelor structurale întrebuinţate, contribuind astfel la îmbogăţirea plasticii arhitecturale a construcţiilor. Materialele folosite sunt în general piatră, cărămidă, dar şi lemnul, care în multe cazuri se găseşte izolat, în general la realizarea acoperirilor, cum este şi cazul templului Changu Narayan, unul dintre cele mai vechi edificii de acest fel din Nepal. Acesta prezintă la partea superioară o suită alcătuită din zeităţi, care constituie, de fapt, elementele ce sprijină acoperirea. Un alt exemplu este Sanctuarul adevărului din Pattaya, Thailanda, care deşi nu este o construcţie veche, face referire la artă şi arhitectura perioadei Ayutthaya şi la cea a Imperiului Khmer. Templul este realizat în întregime din lemn şi sculptat în totalitate, inclusiv elementele structurale. Sculpturile reflectă ştiinţa şi filosofia veche, precum şi viziunea străveche asupra pământului. Templul prezintă elemente specifice hinduismului şi budismului, precum şi elemente mitologice indiene, chineze, cambodgiene, şi thailandeze. Structura ca element decorativ Dacă în arhitectura veche şi în cea tradiţională modalitatea cea mai întâlnită de înfrumuseţare a structurilor aparente din lemn o reprezintă sculptarea acestora şi introducerea simbolului, având atât rolul de a evoca, cât şi rol decorativ, în arhitectura cultă şi în special în perioada contemporană, plastica echivalează în multe cazuri cu expresia arhitecturală. Este rezultatul unei strânse conlucrări a celor trei atribute vitruviene – firmitas, utilitas şi venustas. Plastica arhitecturală a structurilor contemporane din lemn nu rezultă în urma folosirii unor elemente comune de limbaj, ci ține foarte mult de ceea ce vrea să transmită arhitectul. În majoritatea cazurilor, plas160

tica este rezultatul modului în care elementele componente sunt îmbinate, autorii având surse de inspiraţie dintre cele mai neobişnuite. Imre Makovecz este unul dintre arhitecţii care şi-a manifestat preferinţa pentru lemn în foarte multe dintre lucrările sale, rezultând o arhitectură organică spectaculoasă. Structurile din lemn vizibile în multe dintre interioarele proiectate de el poartă amprenta personală a arhitectului. Pornind de la o abordare filosofică, în arhitectura sa se simte influenta goticului, combinat cu art nouveau şi expresionism, evidenţiind în acelaşi timp şi latura meşteşugărească a lucrului cu lemnul. Makovecz a avut surse de inspiraţie dintre cele mai directe, precum natura, mitologia, religia, folclorul, meşteşugul, literatura. El a spiritualizat natura în procesul de creaţie şi în acest sens afirma: „Practicându-mi vocaţia, lumea consacrată a plantelor, în special copacii, m-au inspirat întotdeauna să le las cuvântul auzit în interiorul zidurilor mele” (Makovecz). Lucrările lui Macovecz sunt realizate total sau parţial din lemn, acesta fiind prezent în special la nivelul acoperirii, unde structura captează privirea şi impresionează prin felul cum este configurata. Plastică arhitecturală a interioarelor sale este marcată de aspectul structurii acoperirii. Unul dintre cele mai încărcate de semnificaţie proiecte ale arhitectului este Capela funerară din cimitirul Farkasrét, al cărei interior se aseamănă cu o cutie toracică. Se spune că acest interior face referire la legendă lui Iona, însă arhitectul explică faptul că acele grinzi concave sunt asemenea osaturii ce protejează cavitatea toracică: „Coloana concavă și coastele navei fac referire la interiorul pieptului, la plămâni și inima, locul respirației, al sufletului, locul în care sufletul îşi începe călătoria înainte ca prinosul să fie făcut” (Makovecz). Spaţiul creat este în totală concordanţă cu funcţiunea construcţiei, denotând o sensibilitate aparte a arhitectului. (Fig. 3) Fig.3. Capela cimitirului Farkasréti, Interior, Farkasréti, Ungaria (Imre Makovecz, 1977). [3]

A telierele de la sibiu 2017

161

Poate că nu regăsim abordarea poetică a lui Makovecz în lucrările multor arhitecţi, dar regăsim elemente sau surse de inspiraţie care sunt comune, precum meşteşugurile şi tradiţiile locale. Kengo Kuma stăpâneşte un vocabular arhitectonic foarte rafinat. El este unul dintre arhitecţii care are ca scop recuperarea şi reinterpretarea arhitecturii tradiţionale japoneze în spiritul secolului XXI şi, de asemenea, încercarea de depăşire a limitelor materialelor cu care lucrează. La el descoperim unele dintre cele mai neobişnuite modalităţi de punere în operă a unor materiale. În lucrările sale, arhitectul combina de multe ori modalităţi de construcţie tradiţionale japoneze, cu tehnologia şi materialele contemporane. Unul dintre materialele sale preferate este lemnul, arhitectul având numeroase proiecte ce folosesc acest material. Kengo Kuma reuşeşte să creeze obiecte cu o plastică arhitecturală aparte. Evitând să se rezume la imagini sculpturale, arhitectura sa rezultă din modul în care elementele structurale sunt folosite şi îmbinate. Interesant la acest arhitect este faptul că foloseşte fie îmbinări dintre cele mai simple, fie îmbinări tipice unor obiecte care nu au legătură directă cu arhitectura, pe care le adaptează în cadrul proiectelor sale. O astfel de structură este folosită la Magazinul de dulciuri din Sunny Hills, construit sub forma unui coş de bambus la exterior. Structură este realizată pe un sistem de îmbinări din lemn tipic arhitecturii tradiţionale japoneze, numit “Jiigoku-Gumi”. Această structură nu are numai rol decorativ, ea este portantă, formânând faţada dinspre stradă a clădirii. Suprafaţa rezultată evidenţiază materialitatea structurii, reuşind să creeze o senzaţie vizuală unică. (Fig. 4, 5) Wooden Bridge Museum din Yusuhara, Japonia este un alt proiect al său care aduce în prim plan alt element al arhitecturii tradiţionale japoneze şi anume consola. Prin logica simplă de dispunere a elementelor structurale cu grinzi pe două direcţii, se realizează această clădire sub forma unui pod ce conţine în interiorul său funcţiuni ale programului de muzeu. Un alt arhitect japonez, cunoscut pentru modul său inovativ de utilizare a materialelor este Shigeru Ban. El nu este interesat de cele mai noi materiale, ci de capacitatea acestora de a evoca, găsind întotdeauna răspunsurile potrivite provocărilor ridicate de anumite materiale sau situaţii. Cea mai importantă temă în arhitectura sa este structura aparentă, ceea ce înseamnă că de cele mai multe ori, structura se exprima de la sine şi face parte din designul obiectului arhitectural, nefiind necesară mascarea ei. 162

Fig.4. Sunny Hills, Exterior, Tokyo, Japonia (Kengo Kuma, 2013). [4]

Fig.5. Sunny Hills, Detaliu structură fațadă, Tokyo, Japonia (Kengo Kuma, 2013). [5]

Shigeru Ban a realizat numeroase experimente structurale cu lemnul, având ca rezultat structuri ce nu mai fuseseră realizate la scara obiectului de arhitectură. Ca şi Kengo Kuma, el are ca surse de inspiraţie elemente tradiţionale asiatice. Unul dintre proiectele cele mai cunoscute ale arhitectului este Centrul Pomidou din Metz, unde acesta a intenţionat să creeze o arhitectură sculpturală. Aceasta arhitectură a fost posibilă prin gândirea unei structuri din lemn, ce are la baza hexagonul, simbolul Franţei. Structura reprezintă de fapt acoperirea construcţiei, care încorporează toate volumele interioare, unindu-le. Aceasta are ca sursa principală de inspiraţie modelul de împletitură folosit la pălăriile şi coşurile tradiţionale asiatice ţesute din bambus. Arhitectul a fost uimit de împletitura pălariei și de cât de architectonic arată, astfel încat și-a dorit să proiecteze o structură similară cu această împletitură cu prima ocazie (Jodidio 2016: 63). Acelaşi

A telierele de la sibiu 2017

163

Fig.6. Centrul Pompidou Metz, Exterior, Metz, Franța (Shigeru Ban, 2006-2010). [6]

Fig.7. Centrul Pompidou Metz, Detaliu structură acoperire, Metz, Franța (Shigeru Ban, 20062010). [7]

tip de îmbinare a mai folosit-o şi în cadrul altor proiecte, precum Clubul Country Nine Bridges sau Muzeul de artă din Oita, Japonia. (Fig. 6, 7) Sunt nenumărate sursele de inspiraţie şi motivaţiile ce stau la baza unui proiect de arhitectură şi de multe ori suntem uimiţi când descoperim cum element comun poate genera ceva spectaculos. Cea mai mare structura din lemn, Metropol Parasol, proiectat Jürgen Mayer H & Arup a fost construită în ţesutul istoric al oraşului Sevilla pentru a estompa golul rămas în urma dispariţiei pieţei Mercado de la Encarnacion. Ceea ce este interesant şi reiese şi din numele proiectului, este faptul că aceasta construcţie este un imens parasolar si totodată, o intervenţie neutră care adună numeroase funcţiuni specifice centrului unui oraş. (Fig. 8) Perioada contemporană abundă de exemple remarcabile realizate în toate colţurile lumii, care pe alocuri fac referire la elemente locale, specifice unei anumite culturi sau emană ceva din personalitatea şi sensibilitatea autorului. 164

Fig.8. Metropol Parasol, Sevilla, Spania (Jürgen Mayer H & Arup, 2005-2011). [8]

Concluzii Neţinând cont de un mediu cultural sau de o zonă geografică anume, în tratarea plastică a structurilor din lemn se remarcă două direcţii majore. Este vorba pe de o parte despre decorarea structurilor din lemn, caracteristică arhitecturii vechi, atât culte cât şi vernaculare, iar pe de altă parte despre structura cu rol decorativ rezultată prin simbioză dintre structură şi arhitectură. Decorarea structurilor din lemn se practică şi astăzi, în special în zonele rurale, însă cel mai adesea semnificaţiile iniţiale ale diferitelor elemente folosite sunt pierdute şi astfel încărcătura simbolică se pierde. Pornind însă de la practici, elemente sau meşteşuguri tradiţionale, arhitectura contemporană abundă de structuri din lemn remarcabile. În perioada contemporană, plastică arhitecturală a structurilor din lemn nu este rezultatul introducerii elementelor decorative în tratarea suprafeţelor, ci se pune accentul pe imaginea sculpturală a structurii în ansamblul ei sau pe efectul pe care aceasta îl creează. Asemenea tratare a structurii conferă caracter şi personalitate clădirii în cauză. Elementele structurale devin parte integrantă arhitecturii, constituind adesea aspectul pe care aceasta mizează cel mai mult.

A telierele de la sibiu 2017

165

Referinte Stoica, G.; Petrescu, P., 1997. Dicționar de Artă Populară, București: Editura Enciclopedică.50 Makovecz, I., n.d. The Tree and the Church. [online] Imre Makovecz Foundation. Disponibil la: http://makovecz.hu/makoveczimre/en/writings/magyar-a-fa-es-atemplom/ [Accesat la 02.06.2017]. Jodidio, P., 2016. Shigeru Ban. Köln: Taschen. 63

Bibliografie Breyer, D.; Cobeen, K.; Fidley, K.; Pollock, D., 2015. Design of wood structures – ASD/LRDF. New York: McGraw-Hill Education. Glencey, J., 2011. 2011: Imre Makovecz (1935 – 2011). [online] The Architectural Review. Disponibil la: https://www.architectural-review.com/buildings/2011-imre-makovecz-1935-2011-by-jonathan-glancey/8622091.article [Accesat la 02.06.2017]. Heathcote, E., 1997.ImreMakovecz: The Wings of the Soul (Architectural Monographs No 47).Londra: Academy Editions. Jodidio, P., 2016. Shigeru Ban. Köln: Taschen. Makovecz, I., n.d. The Tree and the Church. [online] Imre Makovecz Foundation. Disponibil la: http://makovecz.hu/makoveczimre/en/writings/magyar-a-fa-es-atemplom/ [Accesat la 02.06.2017]. Stoica, G.; Petrescu, P., 1997. Dicționar de Artă Populară, București: Editura Enciclopedică. http://mithunonthe.net/2013/06/20/sanctuary-of-truth-temple-pattaya-thailand/ https://www.archdaily.com/484981/sunnyhills-at-minami-aoyama-kengo-kuma-and-associates Lista ilustrațiilor [1], [2] Foto Ioana Moraru, 2016 [3] Capela cimitirului Farkasréti de Imre Makovecz (KarinKarin, 2016). LicențăCC0 1.0. https://pixabay.com/en/budapest-cemetery-cemetery-chapel-1610849/ [Accesat 06.12. 2017]. [4] Sunny Hills de KengoKuma (ForgemindArchiMedia, 2015). Licență CC BY 2.0.https://www.flickr.com/photos/eager/16393792785 [Accesat 06.12. 2017]. [5] Sunny Hills de KengoKuma (ForgemindArchiMedia, 2015). Licență CC BY 2.0.

166

https://www.flickr.com/photos/eager/16206159028 [Accesat 06.12. 2017]. [6] Centrul Pompidou Metz de Shigeru Ban (Forgemind ArchiMedia, 2010). Licență CC BY 2.0. https://www.flickr.com/photos/eager/13389766525 [Accesat 06.12. 2017]. [7] Centrul Pompidou Metz de Shigeru Ban (Jean-Pierre Delbera, 2010). Licență CC BY 2.0. https://www.flickr.com/photos/dalbera/4925751298 [Accesat 06.12. 2017]. [8] Metropol Parasol de Jürgen Mayer H & Arup (Rubendene, 2012). Licență CC BY-SA 3.0. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/69/Espacio_Parasol_Sevilla.jpg [Accesat 06.12. 2017].

A telierele de la sibiu 2017

167

Starbucks Fukuoka, Japonia (Kengo Kuma, 2008). [7]

168

LEMNUL IN ARHITECTURA DE INTERIOR; FORME ȘI SPAȚII ORGANICE Cristina Pană

REZUMAT Lemnul este unul din cele mai vechi materiale pe care omul le-a prelucrat de-a lungul istoriei arhitecturii și designului, evoluția tehnologiei influențând formele și spațiile realizate din lemn. In istoria designului de produs, modernismul a însemnat trecerea de la manufactură la noi tehnologii de fabricare și în cazul mobilierului de lemn. Un prim semn al industrializării datează încă de la mijlocul secolului 19, când frații Thonet au dezvoltat un procedeu de curbare a lemnului, tehnologie preluată și perfecționată de arhitectul finlandez Alvar Aalto. În prezent, proiectarea parametrică poate genera forme organice complexe, iar cu ajutorul tehnologiilor speciale destinate lemnului se realizează amenajări interioare și obiecte cu forme și dimensiuni spectaculoase. Cuvinte cheie: lemn, tehnologie, formă, spațiu, proiectare parametrică ABSTRACT Wood is one of the oldest materials that man has used in the history of architecture and design, the technology evolution influencing the shapes and spaces made of wood. In design history, modernism has meant the transition from manufacturing to new technologies, including the wood furniture too. A first sign of industrialization dates back to the mid-19th century, when the Thonet brothers developed a wood bending process, later refined by the finish architect Alvar Aalto.

A telierele de la sibiu 2017

169

Today, parametric design can generate complex organic shapes, and using special wood technologies, interior design and objects achieve spectacular shapes and sizes. Keywords: wood, technology, shape, space, parametric design Lemnul este unul din cele mai vechi materiale prelucrate de om de-a lungul istoriei, fiecare etapă a evoluției tehnologice punându-și amprenta pe arhitectura lemnului, pe design-ul obiectelor realizate din lemn. Pentru mobilierul cu forme organice un rol important l-a avut tehnologia de curbare a lemnului dezvoltată de frații Thonet, cu linii sinuoase atent controlate în toate etapele procesului de prelucrare. (Fig. 1) Fig. 1. Scaun Thonet: detaliu lemn curbat. [1]

La scara arhitecturii, perfecționarea tehnologiei lemnului lamelar încleiat oferă o pledoarie pentru arhitectură structurală, pentru felul în care o soluție structurală aparentă definește spațiul interior nu numai geometric, dar și ca atmosferă. Dacă în general se vorbește despre tehnologii de prelucrare a lemnului, astăzi asistăm inclusiv la dezvoltarea unor noi programe de proiectare, care transformă calculatorul dintr-un instrument de desenat și randat într-o unealtă capabilă să genereze noi forme (Anton 2012). Prin proiectare parametrică se pot crea spații organice folosind cele mai simple elemente liniare de lemn (șipci sau scânduri) sau elemente de suprafață cu decupaje diverse, cu date trimise de la softul de proiectare direct în procesul de prelucrare-debitare. Dacă în cazul arhitecturii parametrice, programele de proiectare sunt o necesitate, la scara obiectului sau chiar a arhitecturii interioare, intuiția sau încercările pe machete sau mock-up-uri pot genera forme ce se încadrează în designul parametric (Marcus 2013). Lemnul este ușor de prelucrat și de îmbinat și ar putea fi materia primă pentru exerciții didactice multidisciplinare, care să integreze noțiuni teoretice de geometrie descriptivă, construcții și structuri, dar și aspectele 170

specifice de proiectare și de execuție. Deocamdată aceste încercări există la nivel individual, astfel de demersuri autodidacte apărând din ce în ce mai frecvent și la diplomele Facultății de Arhitectură de Interior. Repere din istoria lemnului în arhitectură și design Construcțiile masive din bârne rămân un simbol al arhitecturii populare, un prim pas în istoria arhitecturii de lemn, perfecționat în timp prin noi metode de prelucrare, de punere în operă, îmbinări și rezolvări de detaliu. Structura rigidă, planul fragmentat și spațiul generat erau tributare caracteristicilor naturale și dimensiunilor materialului de construcție, dar și tehnologiilor vremii. Principiile de îmbinare ale construcțiilor din bârne au fost folosite mii de ani la altă scară și pentru realizarea mobilierului din lemn masiv, piesele greoaie cu forme rigide fiind obținute exclusiv din debitarea și sculptarea lemnului masiv. Pentru formele organice realizate de om, trebuie punctate două momente importante în istoria tehnologiilor lemnului în design: procedeul de curbare a lemnului dezvoltat de frații Thonet începând cu anii 1830 și, după un secol, preluarea tehnologiei de către arhitectul finlandez Alvar Aalto și extinderea ei și la placajul de lemn, ceea ce a deschis noi posibilități de exprimare artistică în designul secolului 20. Revoluția Thonet O tehnologie revoluționară de prelucrare a lemnului pentru mobilier datează din anii 1830, când frații Thonet au dezvoltat un procedeu inovator de curbare a lemnului: fibrele de fag erau tratate cu aburi sub presiune în containere speciale, introduse în matriță și fixate cu niște menghine speciale pentru a păstra forma dorită, uscate timp de 2 zile și apoi finisate. Cu această tehnologie, frații Thonet au realizat o gamă foarte largă de mobilier ușor, elegant, cel mai răspândit fiind scaunul nr. 14, cu vânzări record în întreaga lume. Cunoscut și ca scaunul pentru bistro, acesta este un reper în istoria designului datorită abordării avangardiste, nu numai din punct de vedere al formei, ci și pentru soluțiile noi de ambalare, transport și pentru montarea facilă cu șuruburi. Ambalarea eficientă, gândită într-un metru cub a fost de asemenea o idee inovatoare, cubul transparent cu latura de 1m plin cu componentele a 36 de scaune fiind expus în marile muzee de design din întreaga lume. (Fig. 2)

A telierele de la sibiu 2017

171

Fig. 2. Scaunul Thonet nr. 14: elemente componente și cubul transparent cu latura de 1m plin cu piese pentru 36 de scaune (Thonet, 1859). [2]

Cu o sensibilitate specială pentru liniile mobilierului Thonet, Muzeul de Arte Aplicate MAK din Viena expune scaune, balansoare și mese inclusiv sub forma unor umbre, siluetele acestora fiind ușor de recunoscut pentru iubitorii de artă, design și nu numai. Tehnologia curbării lemnului pusă la punct de frații Thonet este folosită și în prezent, mari designeri contemporani fiind invitați să creeze noi obiecte cu acest material mereu actual. Pe lângă noul mobilier contemporan, cel mai surprinzător omagiu adus lui Thonet vine din alt domeniu al designului: o bicicletă cu cadru de lemn curbat, care folosește tehnologia fraților Thonet, proiect propus de arhitectul australian Andy Martin în 2012. Alvar Aalto – arhitectură și design O altă etapă importantă în revoluția lemnului este semnată de arhitectul finlandez Alvar Aalto, atât în ceea ce privește arhitectura, cât și obiectele imaginate de el. Arhitectura organică a însemnat pentru Aalto un respect enorm pentru mediul natural în care și-a integrat construcțiile, folosirea materialelor naturale, locale, dar și forme curbe, care evadează din principiile moderniste radicale ale vremii. Putem vorbi de o arhitectură specifică scandinavă, un modernism organic, mai cald și mai prietenos, inclusiv prin folosirea lemnului. În cea mai cunoscută construcție a sa, Vila Mairea (1938 – 1939), Aalto a avut posibilitatea să se exprime liber atât la nivelul organizării spațiale pe sit, cât și în interior. Un exemplu sugestiv sunt stâlpii interiori, care nu au o distribuție riguroasă, nu au aceleași dimensiuni, Alvar Aalto preluând în această variație ritmul pădurii finlandeze din apropiere. Finisajele interioare și mobilierul sunt în aceeași gamă de materiale naturale, în care domină lemnul. 172

Fig. 3. Elefant Eames din placaj curbat (Charles și Ray Eames, 1945). [3]

În designul de produs, Aalto folosește materiale diverse, tehnologii noi și vechi într-un mod extrem de creativ: vaze de sticlă, corpuri de iluminat metalice și mobilier din lemn. El a preluat tehnologia curbării lemnului și a extins-o și pentru placajul de lemn, oferind noi posibilități de exprimare și altor designeri ai vremii - Eero Saarinen, Charles și Ray Eames, în special pentru scaunele lor celebre, ușoare, cu forme organice proiectate pe principii ergonomice. În anii 1940 soții Eames au contribuit la perfecționarea curbării tridimensionale a placajului, una din marile reușite fiind realizarea elefantului pentru copii compus din două bucăți de placaj, o provocare din perspectiva dimensiunii mici și a formelor organice mai fine. (Fig. 3) Scaunul 41 realizat de Alvar Aalto în perioada 1931-1932 pentru sanatoriul din Paimio are structura din lemn curbat, iar șezutul și spătarul dintr-o bucată de placaj curbat, fiind un obiect sculptural perfect funcțional, cu un concept dedicat spațiului pentru care a fost creat. Cunoscut și ca scaunul Paimio, acesta a fost proiectat să fie elastic, cu un unghi al spătarului, care facilitează respirația bolnavilor (Batali 2010). Cunoscând ideea care a stat la baza proiectării scaunului, înțelegem altfel forma și materialele folosite: Aalto a dorit ca bolnavii din sanatoriu să nu stea prea mult pe acest scaun, optând pentru placajul rigid și incomod pentru a-i face să se ridice și să se plimbe. Poate la fel de cunoscut este și taburetul 60, realizat în anii 1932-1933, celebru pentru piciorul inovator în formă de L, realizat cu aceeași tehnologie a lemnului curbat. Taburetul este ușor de manevrat și de stocat, definitoriu și el pentru designul scandinav și rămas actual și fabricat și astăzi. (Fig. 4)

A telierele de la sibiu 2017

173

Fig. 4. Scaunul Paimio nr. 41 și taburetul nr. 60 expuse la Vitra (Alvar Aalto, 19311933). [4]

Arhitectura lemnului încleiat Aceeași tehnologie transpusă la scara arhitecturii folosește lemn lamelar încleiat - LLI (cunoscut și sub denumirea glulam - glued laminated timber) într-o arhitectură a structurii aparente, generând spații greu de imaginat până atunci pentru lemn, atât din punct de vedere dimensional cât și din cel al expresivității. Lemnul lamelar încleiat este folosit pentru elemente structurale liniare sau curbe, cu dimensiuni și îmbinări calculate cu exactitate inginerească, oferind astfel siguranță, dar și eficiență în folosirea lemnului prin diminuarea pierderilor. În prezent există tendința de a ne întoarce la construcții cu pereții portanți din lemn chiar și pentru construcții multietajate, cu un nou produs pe bază de lemn – cross laminated timber (CLT). Este vorba despre panouri de mari dimensiuni realizate din mai multe straturi de scânduri dispuse perpendiculare unele față de altele și încleiate între ele. Elementele plane (pereți sau planșee) sunt calculate structural și asamblate computerizat, având performanțe speciale din punct de vedere al stabilității dimensionale la umiditate, dar și al siguranței la incendiu sau al izolării fonice. Prin contur sau prin decupaje, elementele plane pot genera în continuare spații organice. Produsul următor în evoluția tehnologică este CLT curbat, aflat încă în fază de studii și fiind tema cercetărilor în ceea ce privește implicațiile curbării elementelor CLT pentru rezistență, stabilitate dimensională și rigiditate (Stecher 2016). Un exemplu special de structură de lemn se află la Snagov, în biserica din Complexul Monahal al Călugărilor din Ordinul Carmelitanilor Desculți. Conceptul arhitectului Tudor Rădulescu a avut la bază gestul simplu al rugăciunii, fiind reinterpretat tocmai prin intermediul elementelor structurale de lemn încleiat cu o formă specială. Interiorul bisericii este o 174

surpriză în austeritatea generală a ansamblului, impresionând prin silueta elansată, atmosfera caldă dată de folosirea lemnului, dar și prin atenția acordată detaliilor și efectelor de lumină. Ca exemplu de detaliu, piesele metalice integrate în elementele structurale de lemn constituie o inovație, acestea având rol portant pentru pasarelă, dar în același timp, reușind să accentueze prin formă, culoare și transparență simbolurile religioase. (Fig. 5) Proiectul a câștigat numeroase premii de arhitectură în țară și străinătate și, ca urmare a mediatizării în revistele și site-urile de specialitate, Universitatea Cornell din SUA a cerut permisiunea autorului să folosească proiectul în scop didactic, considerându-l o provocare pentru un studiu structural pe machetă. (Fig. 6)

Fig. 5. Biserica din Complexul Monahal al Călugărilor din Ordinul Carmelitanilor Desculți (Tudor Rădulescu, 2012-2015). [5]

Fig. 6. Machetă realizată la Universitatea Cornell SUA. [6]

Proiectare parametrică In prezent, tehnologia intervine determinant încă din faza de proiectare, programele specializate asistând arhitectul sau designerul în definirea formelor complexe libere (Anton 2012). Dacă la scara urbanismului și a arhitecturii folosirea computerului este absolut necesară pentru definirea volumelor și a elementelor componente, la scara obiectelor de design un astfel de studiu poate începe intuitiv, cu verificare practică pe machete la diferite scări. În cazul arhitecturii de interior, compunerea pieselor de lemn nu este condiționată de aspecte de protecție specifice mobilierului urban sau aspecte

A telierele de la sibiu 2017

175

de rezistență care intervin în cazul structurilor exterioare de mari dimensiuni. În spații interioare, proiectarea parametrică poate genera o nouă coajă interioară, o instalație artistică, piese de mobilier de diferite dimensiuni, corpuri de iluminat sau numeroase alte accesorii. In cele mai multe cazuri, piesele de lemn sunt dispuse cu spații libere între ele, creând forme organice aparent continue, dar cu un ritm plin–gol specific expresivității noilor creații din lemn. - elemente simple de lemn Kengo Kuma este arhitectul care experimentează noi valențe ale lemnului pornind de la jocuri de îndemânare și îmbinări tradiționale japoneze, pe care le reinterpretează pentru mici amenajări interioare, dar și în structuri pentru clădiri de lemn multietajate. El propune inclusiv un nou termen „woodification” (Kuma 2017), prin care subliniază convingerea sa că lemnul are un rol important în arhitectura prezentului și a viitorului. În contextul studiului despre spații organice, un exemplu sugestiv este cafeneaua Starbucks din Fukuoka, Japonia (2008), imaginată sub forma unui cuib uriaș într-un spațiu rectangular specific locului. Cele 2.000 de piese de lemn cu lungimi între 1.3m și 4m și secțiune de 6x6cm sunt dispuse după un anumit algoritm și îmbinate pe diagonală, ceea ce conferă direcție și fluiditate amenajării. Instalația realizată din elemente liniare simple poate fi ușor dezmembrată și mutată în alt spațiu sau lemnul poate fi reciclat și refolosit cu alt scop. (Fig. 7) Tot niște piese de lemn simple au folosit arhitecții Aljoša Dekleva și Tina Gregorič pentru Pavilionul Sloveniei de la Bienala de Arhitectură de la Veneția 2016, o bibliotecă intitulată „Home at Arsenale”. Instalația este realizată din scânduri brute orizontale și elemente verticale de înălțimea unui raft, dar nu este vorba despre o simplă bibliotecă, ci un spațiu organic, un cocoon, care te invită să te așezi și să răsfoiești cărți de arhitectură și design donate pentru acest eveniment. Proiectul a fost gândit special pentru amplasamentul din Arsenale, în strânsă relație cu fereastra lângă care a fost amplasat, astfel că montanții rafturilor nu sunt paraleli, ci preiau direcția luminii naturale ce intră pe geam (Dekleva, Gregorič 2016). (Fig. 8) 176

Fig. 7. Starbucks Fukuoka, Japonia (Kengo Kuma, 2008). [7]

Fig. 8. Pavilionul Sloveniei „Home in Arsenale” la Bienala de Arhitectură de la Veneția 2016 (Aljoša Dekleva și Tina Gregorič). [8]

Fig. 9. Spar Budapesta (LAB5, 2014). [9]

A telierele de la sibiu 2017

177

- elemente de lemn decupate Instalații asemănătoare pe spații mai mari pot fi generate din proiectare, inclusiv cu panouri ale căror decupaje generează coji interioare fluide. Un exemplu surprinzător se află într-un mall din Budapesta, un supermarket proiectat de arhitecții firmei LAB5, a căror temă a fost să creeze un spațiu unic, care să ofere o experiență specială clienților. Instalația lor parametrică este realizată din elemente de lemn dispuse pe două direcții, îmbinate într-o imagine unitară, care are în același timp rol de expunere (rafturi, insule și peninsule) și devine tavan ondulat, cu corpuri de iluminat integrate în concept (Zumtobel 2014). (Fig. 9) Diplome în Facultatea de Arhitectură de Interior In anul universitar 2016-2017, diploma studentei Bianca Andreea Rada ”Bibliohub, Casa Micescu din București” (fosta Bibliotecă Pedagogică) a propus inclusiv un obiect obținut prin proiectare parametrică. Conceptul general al amenajării interioare a fost o metaforă pentru un manual de restaurare, fiecare nivel primind o abordare specifică: intervenție, inserție și instalație (Higgins 2015). Intervenția în stil a fost realizată la parter, nivelul în care se păstrează încă mobilierul original, în special biblioteca masivă sculptată încastrată. Inserția de la etajele 1 și 2 aduce în completarea existentului materiale și forme noi, o amprentă contemporană, care se iese în evidență în relație cu elementele vechi păstrate. Prin definiție, “instalația” este o structură reversibilă, care poate fi ușor demontată și expusă în alt spațiu (Higgins 2015). Lemnul a fost ales ca fiind un material cald, clasic, dar în același timp pentru imaginea inedită pe care o oferă: un material tradițional cu forme și expresii noi. Această propunere a vizat spațiul generos al podului, care a fost mansardat, păstrând structura șarpantei aparentă. În constrast cu imaginea generală clasică a spațiului, instalația parametrică din lemn și-a propus să fie un semn al actualității, o invitație la explorare virtuală (deocamdată). Astfel, spațiul multifuncțional al mansardei primește un accent gândit la scară umană, o formă care devine spațiu, un cub care te învăluie odată ce pătrunzi în el. Instalația nu este un simplu obiect, o piesă de mobilier, ci și o scară, un loc de relaxare și citit, poate chiar un obiect de artă, unic și cu o puternică personalitate. Proiectarea instalației a cuprins toate etapele, de la idee la generarea volumului, apoi la detaliere și realizarea machetei. Proiectarea parametrică a fost un studiu impresionant autodidact pentru generarea volumului și 178

apoi pentru descompunerea lui în elementele componente, fiecare de altă formă și cu alte decupaje. Astfel s-a născut și macheta și, poate cu un sponsor, instalația ar fi putut fi realizată chiar la scara 1:1 și expusă alături de planșa de prezentare a proiectului la evenimentul DIPLOMA 2017, organizat de ”The Institute”. (Fig. 10) Designul parametric este un nou vocabular al arhitecturii, atrage studenții în explorarea lui și ar trebui studiat cu toate etapele: teorie, proiectare cu softuri specializate, îmbinări și detalii tehnice, dar și latura practică de execuție (workshop) pentru care lemnul rămâne un material prietenos.

Fig. 10. Planșa de prezentare la expoziția Diploma 2017, student Bianca Andreea Rada. [10]

A telierele de la sibiu 2017

179

Referințe Anton, I., 2012. Parametru și algoritm în arhitectură. [online] Disponibil la: http://www.constructiibursa.ro/s=print&sr=articol&id_articol=14156.html [accesat 26.02.2018] Bacali, L., 2010. Introducere în Istoria Designului. Editura Fundației Ileana Dekleva, A., Gregorič, T., 2016. Home at Arsenale. [online] Disponibil la: http://www.mao.si/Upload/file/booklet%20SLOVENIA%20%5BHome%20 at%20Arsenale%5D%20la%20biennale%20di%20venezia%20-%20dekleva%20 gregoric%20architects-min.pdf Higgins, I., 2015. Spatial Strategies for Interior Design. Laurence King Publishing Kuma, K., 2013. Interlocking Wood Joinery - From Small Buildings to Large. JA 89 Marcus, A., 2013. Positioning Parametric Design: Interfacing Between Computation and Intuition. [online] Disponibil la: http://www.adammarcus.com/ writings/positioning-parametric-design [accesat 26.02.2018] Stecher, G., Maderebner, R., Zingerle, P., Flach, M., Kraler, A., 2016. Curved CrossLaminetes Timber Elements [online] Disponibil la: https://www.researchgate.net [accesat 26.02.2018] Zumtobel, 2014. Spar Budapest. [online] Disponibil la: https://www.zumtobel. com/com-en/presentation_and_retail.html [accesat 26.02.2018] Lista ilustrațiilor [1] Foto: Cristina Pană, 2018. [2] Emanuela Pulvirenti, http://www.didatticarte.it/Blog/?p=2461; [Accesat 26.02.2018] [3] Foto: Cristina Pană, 2015. [4] Foto: Cristina Pană, 2015. [5] Foto: Viorel Pleșca, 2014, Copyright Tudor Rădulescu. [6] Foto: Viorel Pleșca, 2014, Copyright Tudor Rădulescu. [7] Karl Baron (Starbucks Fukuoka); http://creativecommons.org/licenses/ by/2.0), via Wikimedia Commons [Accesat 26.02.2018]; Licență CC BY 2.0. [8] Foto: Cristina Pană, 2016. [9] https://www.zumtobel.com/com-en/presentation_and_retail.html; [Accesat 26.02.2018] [10] Bianca Andreea Rada, planșă expo DIPLOMA 2017.

180

A telierele de la sibiu 2017

181

Termite Pavilion, Londra, Anglia, 2009.

182

LEMNUL ȘI ARHITECTURA DIGITALĂ Oana Doina Trușcă

REZUMAT Prezentul articol înfățișează modul în care s-a reinventat lemnul ca meterial de construcție odată cu introducerea proiectării și a fabricației digitale în procesul de creație arhitecturală. Dezvoltarea rapidă a industriei lemnului a dus la apariția unor noi tehnici de proiectare și de punere în operă a acestui material. Prin intermediul proiectării asistate de calculator și cu ajutorul fabricației digitale volumele arhitecturale – atât din punct de vedere structural cât și din perspectiva închiderilor – realizate din lemn se transformă din simple construcții ce respectă sistemul trilitic în suprafețe portante ondulate, fațetate sau triangulate cu scopul de a satisface creativitatea fără limite a arhitecților contemporani. Pavilioanele temporare de mici dimensiuni au reprezentat de-a lungul timpului un model ce a permis studierea și analiza proprietăților lemnului în diferite ipostaze (curbat, secționat, întins, comprimat ect.) Cuvinte cheie: arhitectura digitală, element modul, fabricație digitală ABSTRACT This article illustrates how wood was reinvented as a construction material with the introduction of digital design and manufacturing into the process of architectural creation. The rapid development of the wood industry has led to the emergence of

A telierele de la sibiu 2017

183

new techniques for designing and commissioning this material. Through computer assisted design and digital manufacturing, architectural volumes - both structurally and in terms of closures - made of wood are transformed from simple structures that conform to the trilitic system into waved, faced or triangular surfaces for the purpose of meeting the limitless creativity of contemporary architects. Temporary small pavilions have been over time a model that has allowed the study and the analysis of wood properties in different states (curved, cut, stretched, compressed, etc.). Keywords: digital architecture, module, digital fabrication În prezent lemnul devine materialul momentului datorită faptului că este regenerabil, ușor de găsit, cu calități fizice și estetice deosebite și cu o versatilitate mare. Datorită răspândirii sale pe întreaga suprafață a planetei, a ușurinței cu care poate fi prelucrat, precum și datorită calităților pe care le deține, lemnul a devenit un material de construcții utilizat pe o scară largă din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Arhitecura digitală De la apariția omului și până în prezent, natura a reprezentat un domeniu de inspirație pentru arhitecți și designeri. În momentul actual, mediul computațional oferă arhitecților uneltele necesare pentru a analiza și pentru a simula complexitatea formelor găsite în natură cu scopul de a o aplica structurilor și anvelopantelor arhitecturale. William Gibson1, scriitor și eseist de ficțíune speculativă, definește pentru prima dată termenul cyberspace – o halucinație consensuală trăită zilnic de miliarde de operatori legitimi, ai fiecărei națiuni, de copii care au învățat conceptele matematicii...O reprezentare grafică a informațiilor abstractizate din băncile de date ale fiecărui calculator. Incomprehensibilitate complexă. Linii de lumină situate în non-spațiul minții, grupuri și constelații de date (Gibson 2000). Inventând și imaginând termenul cyberspace, Gibson a realizat o descriere a erei informaționale cu câțiva ani înainte de apariția internetului din anii ’90 2. Arhitectura digitală are la bază modelarea asistată de calculator, 184

programarea și imagistica pentru a crea atât forme virtuale cât și structuri fizice. Arhitectura digitală permite calcule complexe, realizate simultan sau succesiv, permițând crearea unei game ample și variate de soluții complexe. Arhitectura timpului prezent este realizată cu tehnologii digitale încă din faza de concept și până la cea de execuție. Proiectarea, analiza, reprezentarea, fabricația și asamblarea fac parte din același proces colaborativ, ce devine posibil datorită tehnologiilor digitale. Astfel, prin aducerea în prim plan a informației, se realizează un digital continuu (Kolarevic 2005). Realitatea este eterogenă, este un câmp de relații între elemente diferite. Prin proiectele actuale de arhitectură se urmărește generarea unui răspuns specific, care să nu mai fie unul rezultat din materializarea formei și programului, ci să fie generat de fiecare situație unică în parte. Practica actuală de arhitectură se concentrează asupra generării de spații complexe, eterogene, caracterizate de multiplicitate și varietate. Aceste obiecte arhitecturale capătă coerență prin fenomenul de diferențiere, prin variație în serie (Lynn 1993). Putem considera că vorbim de arhitectură digitală atunci când utilizarea calculatorului își depăște simpla funcție de instrument de reprezentare în procesul de proiectare a volumelor construite. Mediul computațional reprezintă pentru arhitectura digitală un instrument de generare a formei și a succesiunii de forme pe care o suferă obiectul final de arhitectură. Arhitectura digitală presupune o metodă de proiectare inteligentă ce are la bază un set de reguli și relații care, prin intermediul mediului computațional, sunt utilizate cu scopul de a controla geometriile complexe ale formelor arhitecturale și de a asigura performanța acestora. Oferind multiple mijloace de control al formei, designul digital înzestrează arhitectura cu posibilitatea de a reacționa la mediul înconjurător, la un set de reguli și norme stabilite cu scopul de a avea un sistem de lucru complet digital de la faza de proiectare până la cea de producție. Mediul computațional de astăzi permite arhitecților să determine cu mare precizie și să vizualizeze ceea ce rămânea necucoscut în trecut, o serie de instrumente de analiză digitală pot informa procesul de proiectare cu privire la anumite aspecte ale performanței pertinente unui obiect. Această schimbare împreună cu atenția asupra performanței în arhitectură este determinată de nevoia de mai multă adaptabilitate în arhitecură și design, temă centrală a arhitecturii contemporane (Anton, Tănase 2015).

A telierele de la sibiu 2017

185

Fabricația digitală a lemnului Era informației, la fel ca cea industrială din trecut, nu pune sub semnul întrebării doar ce proiectăm ci și modul în care facem acest lucru. Uneltele actuale de proiectare digitală se îndepărtează de folosirea mediului computațional ca simplu instrument de desen și se îndreaptă către o utilizare a uneltelor inteligente în vederea rescrierii arhitecturii. Astfel, se dezvoltă unelte operative de proiectare care controlează modelele de comportament geometric al artefactului arhitectural și se coroborează diferențe calitative și cantitative care guvernează logica internă organizațională a sistemului (Anton 2011). Arhitectura însăși se transformă, devenind în mare parte o investigație experimentală de geometrii topologice, parțial o orchestrație computațională a producției robotice de materiale și parțial o sculptură cinetică generatoare de spațiu (Zeller 1999). Datorită legăturilor directe între softwareurile de proiectare inteligentă și cele de fabricație digitală, se pot produce cu ușurință și rapiditate întrun mod economic elemente structurale din lemn cu geometrii complexe capabile să formeze volume cu o plastică arhitecturală interesantă și atrăgătoare. În ultimele decade, aplicațiile de tip CAD (proiectare asistată de calculator) au devenit indispensabile pentru arhitectură. Inițial create doar ca instrument de desenare, bidimensional apoi tridimensional, bazat pe calculator acestea au evoluat în timp dezvoltându-se pentru a îmbunătății procesul de proiectare și cel de simulare a performanței construcției. Producția secolului al XXI-lea din domeniul arhitecturii, ce are la bază unelte cu control numeric, a permis fabricarea de componente nonstandardizate, a introdus în discursul arhitectural noțiunea de serialitate și cea de personalizare. Cu ajutorul mediului computațional construcția edificiilor este împărțită în două etape mejore: producerea separată de diverse componente și asamblarea acestora pe șantier. Obiectele nu mai sunt proiectate ci calculate permitând astfel proiectarea formelor complexe cu suprafețe cu curbaturi variabile, dificil de reprezentat cu ajutorul metodelor tradiționale de desen, ce pun astfel bazele unui mod non-standard de producție (Cache 1995). 186

Pentru geometriile non-Euclidiene ale formelor obținute cu ajutorul proiectării digitale au fost inventate și adaptate nevoilor actuale noi tehnologii de fabricație. Pentru punerea în operă a volumelor cu structuri și închideri complexe realizate din lemn de cele mai multe ori se utilizează unelte de fabricație bazate pe controlul numeric – CNC (Computer Numeric Control) care pot: tăia, freza, perfora, grava, etc. lemnul. Datorită utilizării tehnologiilor de fabricație digitală se pot crea elemente non-standard cu aceeași ușurință și cu același consum de resurse cu care se produc elemente standard3. Cu ajutorul uneltelor de tip CNC elementele din lemn ale unui obiect complex pot avea forme unice, non-standard, care prin asamblarea lor pot genera volume cu geometrii non-Euclidiene. Componentele din lemn ale unui sistem odată tăiate se pot asambla cu ajutorul unor piese metalice standard sau crete special sau se pot uni direct între ele prin simpla îmbinare ce rezultă din forma lor special proiectată. Fabricarea componentelor din lemn ale unui volum de arhitectură se poate realiza în diferite locuri de diverși producători, iar montarea elementelor se poate realiza pe șantier. Pentru asamblarea elementelor se poate utiliza mână de lucru necalificată sau, în fucție de dimensiune, greutatea și complexitatea procesului de construcție, se pot utiliza roboți sau mâini robotice. Producția elementelor unicat ale unui obiect are un impac important în materializarea ideilor creatoare ale arhitecților și artiștilor contemporani. Catherine Slessor afirmă că unicitatea este acum la fel de economică și de ușor de obținut ca repetiția...sugerând o paradigmă post-industrială bazată mai degrabă pe înclinația creativă a uneltelor digitale decât pe utilajele de producție standard (Slessor 1997). Lemnul în arhitectura digitală În momentul de față, odată cu introducerea proiectării asistate de calculator în proiectul de arhitectură, lemnul se reinventează cu scopul de a satisface creativitatea fără limite a arhitecților contemporani. Rapida dezvoltare a industriei lemnului a dus la dezvoltarea unor noi tehnici de tratare, de proiectare și de punere în operă a acestui meterial. Fabricația digitală, introdusă în procesul de creație a arhitectului, a dus la lărgirea și diversificarea modului în care lemnul se transformă în obiect de arhitectură construit.

A telierele de la sibiu 2017

187

Lemnul lamelar sau cel aflat în stare naturală reprezintă un material de construcție ideal pentru realizarea structurilor de mici sau de mari dimensiuni. Cu ajutorul proiectării digitale și al procedeelor de fabricație digitală lemnul poate fi ușor taiat și îmbinat cu exactitate astfel încât să satisfacă cele mai exigente cerințe ale designerilor. Debitarea digitală a pieselor structurale realizate din lemn și unirea acestora cu elemente metalice special proiectate sau îmbinarea inteligentă a elementelor din lemn poate genera suprafețe autoportante cu dimensiuni impresionante și forme non-Euclidiene. Elementele din lemn ce definesc formele complexe ale volumelor imaginate de arhitecți pot fi: liniare, curbe sau suprafețe. De cele mai multe ori, aceste componente, prin unirea și îmbinarea lor, pot crea structuri autoportante de tipul suprafețelor ondulate ce descarca direct pe pamânt. În urma utilizării proiectării inteligente pentru realizarea acestor suprafețe autoportante se diminuează consumul de masă lemnoasă prin optimizarea formei fiecărui element al ansamblului structural. Astfel, la final, structura va fi caracterizată de o imagine unitară, în care se va putea citi, în detaliu, scurgerea eforturilor prin intermediul variației secțiunii și a dimensiunilor elementelor structurale din lemn. Construcțiile din lemn reprezintă o oglindă a tehnologiilor de prelucrare de-a lungul timpului (Schindler 2005). Christoph Schindler a definit trei ere majore în evoluția cunstrucțiilor realizate din lemn. Acestea se deosebesc între ele în funcție de modul în care utilizează: materia primă, informația și energia utilizate pentru producție (Fig. 1). Structurile digilate realizate din lemn pot avea forme variate: de „coaste” structurale realizate din elemente continue de lemn sau formate din părți unite între ele, de suprafețe stucturale autoportante alcătuite cu ajutorul repetiției unui aceluiaș element sau prin repetarea unui modul deformabil, de element monolit realizat prin suprapunerea gravitațională a diverse secțiuni de lemn. De cele mai multe ori, pentru a studia comportamentul structurilor digitale din lemn și a plasticii arhitecturale a acestora au fost construite pavilioane experimentale temporare. Pavilionul din parcul Lincoln din Chicago (Fig 2), realizat de Studio Gang, urmărește logica structurală a „coastelor”. Pentru realizarea acestor arce structurale a fost utilizat lemnul lamelar curbat. Prin repetarea și unirea, cu 188

Fig.1. Evoluția construcțiilor realizate din lemn, Christoph Schindler, 2005. [1]

ajutorul unor piese metalice de legătură, unui aceluiaș elemen de lemn se creează o structură expresivă ce reprezintă un ponct de reper și de atracție în cadrul parcului. Pentru acoperirea arcelor portante au fost proiectate mici cupole din fibră de sticlă (Fig. 3).

Fig.2. Nature Boardwalk Pavilion at Lincoln Park Zoo, Chicago, S.U.A., Studio Grang Architects, 2010. [2] Fig.3. Nature Boardwalk Pavilion at Lincoln Park Zoo, Chicago, S.U.A., Studio Grang Architects, 2010. [3]

Elementele structurale și cele de închidere ale pavilionului au fost asamblate pe șantier, acestea fiind proiectate special să aibă o greutate redusă astfel încăt să poată fi montate cu ușurință. Pavilionul HDW (Fig. 4) – Helsinki Design Week – își propune să experimentezee noi moduri în care, prin alăturare, lemnul și sticla pot crea volume și structuri interesante. Construcția are o structură ondulată asimetrică autoportantă. Pentru realizarea acestei suprafețe triangulate autoportante a fost utilizat placajul de lemn. Toate cele 135 de fețe

A telierele de la sibiu 2017

189

Fig.4. Helsinki Design Week Pavilion, Helsinki, Finlanda, Antti Lehto, Teemu Seppänen, 2005. [4]

triangulare ce compun structura sunt diferite din punct de vedere formal. Cu ajutorul proiectării și al fabricației digitale ramele triunghiurilor au fost realizate cu ușurință cu ajutorul uneltelor de tăiat cu control numeric. După tăiere, elementele din placaj de lemn au fost unite între ele cu ajutorul adezivului epoxidic universal, iar pentru închiderea pavilionului cu sticlă a fost utilizată banda adezivă dublă. Triunghiurile de lemn transmit direct încărările pavilionului către fundații și, în același timp, asigură construcției o iagine unitară. ICD/ITKE Research Pavilion (Fig. 5) din Stuttgart urmărește aceeași logică stucurală de suprafață ondulată autoportantă. La realizarea acestei structuri au lucrat specialiști din cadrul ICD (Institute for Computational Design) și ITKE (Institute of Building Strucures and Structural Design) împreună cu un grup de studenți ai Universității din Stuttgart. Structura pavilionului este inspirată din cea a scheletului ariciului de mare. Simularea proprietăților autoportante ale cochiliei a fost realizată cu ajutorul metodelor noi de proiectare ce utilizează mediul computațional. Scopul principal al proiectului a fost acela de a transpune în arhitectură principiile structurale ce stau la baza creaturii marine. 190

Fig.5. ICD/ITKE Research Pavilion,Stuttgart, Germania, 2011. [5]

Ideea structurii pavilionului are la bază un sistem modular poligonal deformabil cu un grad ridicat de adaptabilitate și performanță obținute prin deformarea geometriei plăcilor de placaj de lemn ce formeză modulele structurale precum și a articulațiilor dintre acestea. La fel ca la scheletul ariciului, realizat din suprafețe poligonale unite între ele pe margini, fețele pavilionului se alipesc cu ajutorul decupării inteligente a placajului de lemn. Cu ajutorul fabricației digitale și al utilizării dispozitivelor de tăiat cu control numeric la realizarea acestei structuri au fost utilizate 850 de poligoane diferite din placaj de lemn și 100.000 de decupaje perimetrale diferite ale acestora (articulații) pentru relizarea îmbinărilor fețelor. Realizarea pavilionului a oferit echipei de specialiști și studenți posibilitatea de a experimenta metode de construcție bionică modulară. Forma organică și performanța structurala a pavilionului se autodefinesc. Pavilionul termitelor (Fig. 6) de la gradina zoologică din Londra reprezintă o strucură monolit realizată integral din lemn și a fost inspirată din cea a mușuroaielor de termite din Namibia. Volumetria pavilionului reprezintă o secțiune centrală realizată printr-un mușuroi de furnici scalată astfel încât să poată gazdui oameni în interiorul ei. Această strucură este realizată din lemn stratificat de molid austriac.

A telierele de la sibiu 2017

191

Fig.6. Termite Pavilion, Londra, Anglia, 2009. [6]

Pavilionul cu un volum de 6 m3 a fost relizat cu ajutorul proiectării digitale în urma scanării unei zone dintr-un mușuroi de furnici. Pentru realizarea fizică a pavilionului acest model tridimensional a fost secționat cu 51 de planuri orizontale la o distanță de 120mm. Ulterior, fiecare secțiune astfel definită, a fost tăiată cu ajutorul CNC-ului, iar simpla suprapunere a secțiunilor din lemn stratificat a dus la forma finală a pavilionului. Concepte artistice și științifice puse în operă cu ajutorul proiectării și al fabricației digitale au dus, pentru prima dată, la crearea interiorului unui mușuroi de furnici (Fig. 7). Acest interior cu forme organice are rolul de a exemplifica felul în care termitele, prin intermediul fluxului de ar creat, reușesc să controleze temperatura interioară a habitatului fără niciun consum de energie. Diversitatea culorilor și a texturilor ce caracterizează lemnul are capacitatea de a oferi o plastică arhitecturală inedită și atragătoate obiectelor cu geometrii complexe. Arhitecții Hani Buri și Yves Weinand (2011) afirmă că, în prezent, lemnul se întoarce în arhitectură sub forma unui material high tech. Concluzii Arhitectura digitală se referă la procesul ce are la bază mediul computațional pentru a produce și pentru a transforma obiectul arhitectural. Aceasta 192

Fig.7. Termite Pavilion, Londra, Anglia, 2009. [7]

readuce în prim plan o discuție privind curbilitatea, expresionismul și rolul tehnologiei în societate, generând forme noi de arhitectură non-standard. Utilizarea proiectării digitale încă din faza de concept a proiectului de arhitectură asigură controlul riguros al geometriei construcției și, în același timp, oferă soluții inteligente de detaliu pentru îmbinările dintre elementele structurale realizate din lemn. Putem afirma că, în prezent, diversitatea formală a volumelor și structurilor realizate din lemn este infinită dtorită proiectării și fabricației digitale. Aceste metode noi permit arhitecților să imagineze și, în același timp, să realizeze obiecte cu geometrii complexe non-Euclidiene. În prezent arhitecții nu mai sunt obligați să utilizeze metode postoptimizare deoarece, acum, pot utiliza instrumentele proiectării digitale combinate cu diverse programe de analiză a performanței pentru a influența forma arhitecturală încă din studiile incipiente ale proiectului. Această abordare deschide noi oportunități în practica arhitecturală în care echipe interdisciplinare pot lucra împreuna cu scopul de a crea o arhitectură mai adaptabilă. Această metodă poate conduce la o sinergie între performanța și creativitatea arhitecților, ce duce către artefacte arhitecturale mai informate, mai eficiente și mai semnificative (Anton, Tănase 2015).

A telierele de la sibiu 2017

193

NOTE 1 Gibson a inventat termenul de cyberspace în anul 1982 în povestea intitulată Burning Chrome, iar doi ani mai târziu a definit termenul în primul său roman – Neuromancer. 2 Noah Shachtman, jurnalist american, cunoscut ca fondator și editor al revistei Wired a publicat la 23 mai 2008, la 26 de ani după ce Gibson a vorbit de cyberspace, definiția, mai puțin poetică, pe care Pentagonul o dă acestui termen – un domeniu global în contextul informațional alcătuit din rețeaua interdependentă a infrastructurilor tehnologiei informației, inclusiv internetul, rețelele de telecomunicații, sistemele informatice, procesoarele și controlării. 3 Branko Kolarevic în lucrarea sa intitulată Designing and Manufacturing Architecture in the Digital Age afirmă că pentru o freză cu control numeric producerea a 1000 de obiecte identice presupune un același efort și un același consum ca pentru realizarea a 1000 de elemente diferite. Referințe Anton, I., 2011, „Tehnologia informațională. Parametru și algoritm în arhitectură”, în Arhitectura, nr. 3, București. Anton, I.; Tănase, D., 2015, „Informed Geometries. Parametric Modelling and Energy Analysis in Early Stage of Design, în Energy Procedia, București. Buri, H.; Weinand, Y., 2011, „The tectonics of timber in the digital age” în Building with Timper Paths into the Future, Munich. Cache, B., 1995, Earth Moves, Cambridge. Gibson, W., 2000, Neuromancer, New york. Lynn, G., 1993, „Architectural Curvilinearity: The Folded, the Pliant and the Supple” în AD Profile 102: Folding in Architecture, Londra. Schindler, Christoph 2005, „Information - Tool - Technology: Contemporary digital fabrication as part of a continuous development of process technology as ilustrated with the example of timber construction” [online] Disponibil la: http://www. caad.arch.ethz.ch/wiki/uploads/Organisation/2007_Schindler_Information-tool-technology.pdf [Accesat la 07/06/2017] Slessor, C., 1997, „Atlantic Star”, în Architectural Review 102(12). Zeller, P., 1999, Hybrid Space: NewForms in Digital Architecture, New York. Bibliografie Anton, I., 2011, „Tehnologia informațională. Parametru și algoritm în arhitectură”, în Arhitectura, nr. 3, București. Anton, I.; Tănase, D., 2015, „Informed Geometries. Parametric Modelling and Energy Analysis in Early Stage of Design, în Energy Procedia, București. 194

Buri, H.; Weinand, Y., 2011, „The tectonics of timber in the digital age” în Building with Timper Paths into the Future, Munich. Cache, B., 1995, Earth Moves, Cambridge. Frazer, J., 1995, Evolutionary Architecture, Cambridge. Gibson, W., 2000, Neuromancer, New york. Lynn, G., 1993, „Architectural Curvilinearity: The Folded, the Pliant and the Supple” în AD Profile 102: Folding in Architecture, Londra. Neumann, O.; Schmidt, D., 2007 Innovative CNC Timber Framing - Technology and Cultural Expression în International Journal of Arhitectural Computing, pg 469486. Schindler, Christoph 2005, Information - Tool - Technology: Contemporary digital fabrication as part of a continuous development of process technology as ilustrated with the example of timber construction [online] Disponibil la: http://www. caad.arch.ethz.ch/wiki/uploads/Organisation/2007_Schindler_Information-tool-technology.pdf [Accesat la 07/06/2017] Slessor, C., 1997, „Atlantic Star”, în Architectural Review 102(12). Zeller, P., 1999, Hybrid Space: NewForms in Digital Architecture, New York. Lista ilustrațiilor [1] Imagine Oana Trușcă, 2017 (desen inspirat din Schindler 2005). [2] „Nature Boardwalk Pavilion at Lincoln Park Zoo” (Wil Taubert). Licență CC BYSA 3.0 https://commons.wikimedia.org/wiki/File:111016_159_WikiC.jpg [Accesat la 09.12.17]. [3] „Nature Boardwalk Pavilion at Lincoln Park Zoo” (Wil Taubert). Licență CC BYSA 3.0 https://commons.wikimedia.org/wiki/File:110811_127_WikiC.jpg [Accesat la 09.12.17]. [4] „Helsinki Design Week Pavilion” (Kukame). Licență CC BY-NC-ND 2.0 https:// www.flickr.com/photos/kukame/3320764797 [Accesat la 09.12.17]. [5] „ICD/ITKE Research Pavilion” (MSeses, 2011). Licență CC BY-SA 4.0 https:// commons.wikimedia.org/wiki/File:ICD_Research_Pavilion_2011_Stuttgart_01.jpg [Acesat la 01.12.2017]. [6] „Termite Pavilion” (Elliott Brown). Licență CC BY 2.0 https://www.flickr.com/ photos/ell-r-brown/4688426637 [Accesat la 01.12.2017]. [7] „Termite Pavilion” (Mark Hogan). Licență CC BY-NC-SA 2.0 https://www.flickr. com/photos/markhogan/3897403017/in/photostream/ [Accesat la 01.12.2017].

A telierele de la sibiu 2017

195

Uneltele tradiČ&#x203A;ionale japoneze folosite de Mathieu Peeters ĂŽn timpul workshop-ului.

196

Mathieu Peeters – un meșter belgian Liviu Gligor

„Our work is expected to last just as long as it took the tree to grow”1 sau Mathieu Peeters – un meșter belgian care preferă să se exprime morfologic și sintactic, elegant și concis în limbajul maeștrilor japonezi ai lemnului

... Pe Mathieu l-am privit cu toții, într-o liniște respectuoasă, la lucru, împărtășindu-ne, pe viu, câte ceva din cunoștințele, măiestria și pasiunea sa pentru lemn. Demonstrația meșterului uimește de la început prin atitudine prin limbajul corpului său, prin felul cum atinge materialul și cum își începe lucrul. Impresia crește în intensitate odată cu „defilarea” surpriză a uneltelor sale japoneze pitorești, asimilate spontan în ambientul unic al Centrului național muzeal ASTRA din Dumbrava Sibiului. Conduse de mâinile meșterului, ele încep să urmărească trasee inteligibile oriunde pe Pământ chiar dacă se însemnează pe lemnul neînceput cu un echer sashigane2 și conduc spre un nod de asamblare numit kanawa tsugi3 ... Ceea ce comunică Mathieu prin munca sa este un autentic aproape sentimental, mai ales prin filtrul pragmatic al profesionistului, ce rezidă fundamental în relația sa empatică cu meșteșugul practicat tradițional în Japonia, transferat apoi, pe filieră americană, în East Wind Inc. și sădit în final de el însuși, autohton, în Belgia, ca OostenWind4. Și nu în ultimul rând, transpare o dublă și respectoasă reverență occidentală și transatlantică pentru cultura tradițională japoneză, indusă comanditarului, fie consuma-

A telierele de la sibiu 2017

197

tor laic sau exclusivist, devenită apoi fenomen de piață și câmp liber de creație contemporană ... Lista ilustrațiilor [1], [2] Foto: Radu Pană, Sibiu, 2017;

Fig. 1. Uneltele tradiționale japoneze folosite de Mathieu Peeters în timpul workshop-ului. [1]

Fig. 2. Meșterul Mathieu Peeters în timpul workshop-ului. [2]

198

NOTE 1 „Lucrarea noastră este de așteptat să dureze cât i-a trebuit arborelui să crească” (traducere și n.a.) cf. motto prezentare Mathieu Peeters – ”Traditional Japanese Architecture outside Japan”; 2 Echer flexibil japonez din oțel inoxidabil, cu lățimea de 15 mm, standard pentru cue din lemn și grosime de scândură grosimi standard de sândură, cf. www.dictum.com (n.a.); 3 Asamblaj rectangular universal pentru lemn utilizat atît în tâmplărie cît și în dulgherie (cf. http://woodworking.love/wood-joint) (n.a.); 4 Mathieu Peeters este fondatorul OostenWind, o sucursală a firmei americane Est Wind Inc. California, unde a învățat dulgherie tradițională japoneză sub îndrumarea CEO-ului Len Brackett și meșterului de case japoneze de ceai Ryosei Kaneko, (n.a.), cf. prezentare Mathieu Peeters – ”Traditional Japanese Architecture outside Japan”;

A telierele de la sibiu 2017

199

200

lista participanČ&#x203A;ilor

A telierele de la sibiu 2017

201

ATELIERELE DE LA SIBIU / 10-11 IUNIE 2017

Daniel Nicolae ARMENCIU Asist. dr. arh. Departamentul de Științe Tehnice, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București daniel_armenciu@yahoo.com Diana BELCI Șef lucrări Dr. arh. Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Universitatea Politehnică Timișoara diana_belci@yahoo.co.uk Ileana CHIRTEA Biol. CNM ASTRA, Sibiu Ruxandra COROIU Drd. Arh. Universitatea Tehnică Cluj-Napoca ruxi_coroiu@yahoo.com Octavian COROIU Arh. SC Outline One SRL Mircea CRIȘAN Prof. dr. ing. Departamentul de Științe Tehnice, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București prof.mirceacrisan@gmail.com 202

Rodica CRIȘAN Prof. dr. arh. Departamentul de Științe Tehnice, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București rodica.crisan@uauim.ro Dragomir-Cosmin DAVID Biol. dr. Institutul Național de Sănătate Publică, Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj-Napoca Oana DIACONESCU Lect. dr. arh. Departamentul Proiectare de Interior și Design, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București onk_di@yahoo.com Liviu GLIGOR Conf. dr. arh. Departamentul de Științe Tehnice, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București lagligor@yahoo.it Jan HÜLSEMANN Arh. Bremen, Germania jhuelsemann@gmail.com Bogdan ILIEȘ Dr. ing. Cercetător independent, Biserici Înlemnite din Banat bogdan_ilies@yahoo.com Henrik LARSSON The Craft Laboratory, Gothenburg University, Suedia henrik.larsson@conservation.gu.se

A telierele de la sibiu 2017

203

Ioana MORARU Asist. dr. arh. Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București ioana.moraru@yahoo.com Oana MIHĂESCU Asist. dr. arh. Departamentul de Științe Tehnice, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București onamihaescu@yahoo.com Cristina PANĂ Conf. dr. arh. Departamentul Proiectare de Interior și Design, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București crispruncu@yahoo.com Radu PANĂ Conf. dr. arh. Departamentul de Științe Tehnice, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București pana.radu@gmail.com Mathieu PEETERS Meșter specialist în construcții din lemn realizate în tehnici japoneze Ooosten Wind, Belgia Sergiu Cătălin PETREA Șef lucr. dr. arh. Departamentul Bazele Proiectării de Arhitectură, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București arh.sergiu.petrea@gmail.com Ciprian ȘTEFAN Drd. Director CNM ASTRA, Sibiu

204

Vlad THIERY Lect. dr. arh. Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București vladthy@yahoo.com Iov Nicolae TOLOMEIU Exp. rest. cons. CNM ASTRA, Sibiu Oana Doina TRUȘCĂ Asist. dr. arh. Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București otrusca@yahoo.com Emilia ȚUGUI Arh. Positif Concept srl / Editura Ozalid emilia.tugui@ozalid.ro Adrian VIDRAȘCU Asist. drd. arh. Departamentul de Științe Tehnice, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București adrian.vidrascu@gmail.com Olaru Ion VALERIU Exp. rest. cons. CNM ASTRA, Sibiu

A telierele de la sibiu 2017

205

206