Sf. Anton de Padova

CĂTRE SFÂNTUL ANTON La tine alergă m, s inte Antoane, care ai avut o inimă ı̂ n lă că rată de dragoste că tre Dumnezeu ș i că tre aproapele.

Pe tine te invocă m, puternic fă că tor de minuni, care ai ținut ın ̂ brațele tale pe Isus Cristos sub chip de prunc.

Că tre tine ne ı̂ n dreptă m plini de ın ̂ credere ca să mijloceș ti la bunul Isus harul pe care ı̂ l dorim din adâ ncul inimii.................................

CĂTRE SFÂNTUL ANTON S inte Antoane, nu privi la nevrednicia noastră , ci la slava lui Dumnezeu care va i premă rit prin tine ș i la binele su letelor noastre, precum ș i al acelora pe care ıî vom ajuta la râ ndul nostru.

In semn de recunoș tință, vom că uta să ducem o viață câ t mai potrivită cu ın ̂ vă țăturile S intei Evanghelii ș i să imită m virtuțile tale, ajutâ ndu-i pe c e i s ă ra c i ș i m u n c i n d p e n t r u ră spâ ndirea binelui.

Amin.

Sfântul Anton de Padova, făcător de minuni și învățător al Bisericii

Anton este unul dintre cei mai ın ̂ dră giți ș i venerați s inți din toate timpurile. Invă țătura lui vastă , condensată ın ̂ ”Sermones” (Predici), care ıl̂ face unul din ın ̂ vă țătorii timpului să u, este umbrită de faima sa de fă că tor de minuni. Pentru toată lumea el este pur ș i simplu ”Sfâ ntul”.

Cinstitorii să i i-au dedicat la Padova, la câ țiva ani după moarte, o frumoasă bazilică de inită de Paul al VI-lea o adevă rată ”clinică spirituală ” datorită minunilor care au loc aici fă ră ın ̂ cetare ș i declarată de Ioan Paul al II-lea, ın ̂ iunie 1997, ”sanctuar internațional”.

Sfâ ntul Anton, care a tră it ın ̂ Italia doar o parte a vieții sale, este, ın ̂ realitate, de origine portugheză .

S-a nă scut ın ̂ jurul anului 1195 la Lisabona, ın ̂ Portugalia. Era iul lui Martin, nobil din familia Bulhoes y Taveira de Azevedo, din care fă cea parte ș i viteazul Gofred, condotier ın ̂ prima cruciadă .

Pe la vâ rsta de 15 ani, Fernando, după numele primit la botez, a intrat ı̂n râ ndul canonicilor augustinieni, mai ı̂ n tâ i la Lisabona, apoi la Coimbra. Iscusit ș i ager la minte, ın ̂ câ țiva ani a reuș it să ın ̂ magazineze o vastă cultură teologică , ș tiinți ică ș i, mai ales, biblică , ın ̂ câ t ș i-a meritat mai tâ rziu titlul de ”Chivot al legă mâ ntului”

Studiile n-au ın ̂ destulat, ın ̂ să , aspirațiile su letului să u generos. Tâ nă rul canonic ıș̂i gă seș te drumul vieț ii ı̂n ziua ı̂n care la Lisabona sunt aduse trupurile neı̂nsu lețite a cinci Frați franciscani martirizați ın ̂ Maroc. S-a hotă râ t atunci să meargă pe urmele lor intrâ nd la franciscanii din Coimbra cu numele de Fratele Anton. A mers ș i el ın ̂ Maroc pentru a ın ̂ cununa viața cu martiriul, dar o febră inexplicabilă l-a constrâ ns să se ın ̂ toarcă ın ̂ patrie.

In timpul că lă toriei, o furtună l-a fă cut să ajungă pe coastele Siciliei, de unde a intrat ı̂n Italia ı̂mpreună cu alți Frați care mergeau la Assisi pentru capitolul general ”al rogojinilor”. Era anul Domnului 1221. In oră ș elul italian, Anton l-a cunoscut pe Francisc, care uimit de ın ̂ vă țătura lui, ıl̂ va numi ”episcopul meu”.

La Assisi, Fratele portughez a fost trimis ı̂n conventul din Montepaolo, nu departe de Forlı,̀ unde a ră mas o vreme alternâ nd rugă ciunea, munca ș i studiul. O predică improvizată a Sfâ ntului, cu ocazia unei s ințiri preoțeș ti la care predicatorul chemat nu a mai ajuns, a adus ın ̂ atenția tuturor profunda sa cultură , abilitatea sa oratorică ș i bogă ția interioară . A doua zi, lă sâ nd schitul de la Montepaolo, Fratele franciscan bă tea deja drumurile pră fuite din nordul Italiei ș i din Franța ca misionar itinerant ș i predicator, pentru a vesti mesajul evanghelic ș i franciscan, ım ̂ potriva combinațiilor periculoase ale ereticilor care au infestat acele regiuni cu ın ̂ vă țături greș ite.

In oraș ul Rimini, dominat de eretici, lumea a refuzat să asculte Cuvâ ntul lui Dumnezeu, drept care Anton s-a dus să predice peș tilor, care l-au ın ̂ tâ mpinat la malul mă rii. In alte oraș e, a trebuit să s ideze ereticii prin alte mijloace, cerâ nd unei mă gă rițe, că reia nu i-au dat de mâ ncare câ teva zile, să ın ̂ genuncheze ın ̂ fața ostiei consacrate, deș i la nă rile bietului animal ajungea mirosul nutrețului. Intors ın ̂ Italia, s-a stabilit la Padova, unde ș i-a continuat activitatea sa de predicator.

Au ră mas celebre predicile din Postul Mare pe care le-a ținut aici cu câ teva luni ın ̂ ainte de a muri, ș i ı̂ntâ lnirea, pe câ t de curajoasă , pe atâ t de nereuș ită , cu tiranul Ezzelino da Romano, la care s-a dus să ceară eliberarea unor deținuți, pe care acesta i-a ın ̂ chis ın ̂ condiții barbare la subsolul palatului să u.

In ultima vreme, stors de oboseală ș i boală (suferea urmă rile unei febre malarice), a acceptat invitaț ia unui prieten al să u, contele Tiso de Camposampiero, să meargă să se odihnească la conventul din această localitate, ın ̂ conjurată de liniș tea câ mpurilor. La Camposampiero Anton a cerut prietenului să u să -i facă din ramurile ın ̂ frunzite ale unui nuc o mică chilie ın ̂ care se retră gea ca să se roage. Dar singură tatea dorită era tulburată de devotații să i care, descoperind ascunză toarea, mergeau ın ̂ numă r mare ca să -i ceară mâ ngâ ierea cuvâ ntului. In primă vara anului 1231, Anton a ın ̂ ceput să se simtă ră u. Intins pe un car cu boi, a fost dus la Padova, unde ș i-a dorit să moară . Dar câ nd au ajuns la Arcella, tâ rgul de la marginea oraș ului, ș i-a dat duhul.

A murit spunâ nd: ”Il vă d pe Domnul meu”. Era 13 iunie. Anton avea 36 de ani. A fost ın ̂ mormâ ntat la Padova, ı̂ n bisericuț a S intei Maria, ”Mater Domini”, refugiul spiritual al Sfâ ntului ı̂ n perioadele de activitate apostolică intensă . La un an de la moarte, faima numeroaselor minuni să vâ rș ite l-a convins pe papa Grigore al IX-lea să treacă peste etapele procesului de canonizare ș i să -l proclame Sfâ nt. Biserica a recunoscut valoarea ın ̂ vă țăturii sale proclamâ ndu-l ın ̂ 1946 ”ı̂nvă ț ător al Bisericii universale” (sursă text: revista «Messaggero di Sant’Antonio»).

Este invocat ı̂ n rugă ciune pentru gă sirea lucrurilor pierdute ș i reuș ită la examene. Să ascultă m un crâ mpei din ın ̂ vă țătura sa, propus ın ̂ această zi la O iciul lecturilor din Liturgia Orelor

”Cel care este plin de Duhul Sfâ nt”, a irmă Sfâ ntul Anton de Padova, ”vorbeș te ı̂n diferite limbi.

Diferitele limbi sunt mă rturiile variate despre Cristos: astfel, le vorbim altora prin umilință, prin să ră cie, prin ră bdare ș i supunere, atunci câ nd le ară tă m prezente ın ̂ noi ın ̂ ș ine. (…) Apostolii au ı̂nceput să vorbească ı̂n alte limbi, după cum Duhul le dă dea să vorbească (Fap 2,4). Aș adar, fericit cel care vorbeș te conform acestui Duh Sfâ nt, ș i nu conform ın ̂ clinațiilor su letului să u! (…) Să vorbim conform cu ceea ce ne-a dat Duhul Sfâ nt ș i să -l rugă m cu umilință ș i pietate să reverse harul să u ın ̂ noi, ca să realizeze din nou ziua Rusaliilor prin perfecțiunea celor cinci simțuri ș i prin respectarea celor Zece porunci. (Breviarul roman).

”Cel care este plin de Duhul Sfâ nt”, a irmă Sfâ ntul Anton de Padova, ”vorbeș te ın ̂ diferite limbi.

Să -l rugă m să ne umple cu un duh puternic de pă rere de ră u ș i să aprindă ın ̂ noi limbile focului pentru mă rturisirea credinței pentru ca, aprinș i ș i luminați, ın ̂ stră lucirea s inților, să merită m să -l vedem pe Dumnezeu unul ș i ın ̂ treit”. (rv – Adrian Dancă )