Revista SSPCD Nr.2

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE BUCUREȘTI - ROMÂNIA

FUNDAȚIA UMANISTĂ ,,DR. MIOARA MINCU’’

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,CAROL DAVILA’’

Unica școală din București membră ENM din 1999

Acreditare conform O.M.E.C.T.S. Nr. 3391/29.02.2012

Numărul II 30 iulie 2015

ZÂMBET ÎN ALB

www.scoalacdavila.ro O CARIERĂ PENTRU SĂNĂTATEA EUROPEI

Colectivul de redacție ,,Să formezi o echipă este doar începutul, să rămâi împreună este progresul, să lucrezi împreună este succesul.’’

Henry David Thoreau

Revista ZÂMBET ÎN ALB Editată de: ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,CAROL DAVILA’’ - BUCUREȘTI Redactor Șef: Ana-Maria BELDIE - II J AMG Coordonatori: Prof. Violeta ZLOTA Prof. Raluca BRAD Tehnoredactor: Mădălin-Marius MURGU - III J AMG Fotoreporter: Laviniu VIȘAN - II B AMG

Director General: Prof. Univ. Dr. Alexandru Ioan MINCU Director: Prof. Daniela STOIAN Director de Comunicare: Prof. Ramona GUȚU Coperta: Elevii participanți la Proiectul Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318, alături de prof. coordonator Lidia Mariana Moise și dir. prof. Daniela Stoian

Contact:

Str. Viitorului 161-163 Sector 2, 020609 București

Tel/Fax: +40212102320/21 +0216107068

www.scoalacdavila.ro contact@scoalacdavila.ro

Scoala Sanitara Postliceala Carol Davila

Cuprins

Editorial Despre noi Reflecții File din poveste Noi, echipa de nursing Educaţie pentru sănătate Secțiunea AMF și BFKT Colțul psihologului Creație European Nursing Module Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318 Interviu medical Clubul absolvenţilor Promovarea ofertei educaționale Cardul ISIC Gânduri de final

Florence Nightingale (1820-1910)

Editorial Vânt în aripi

Profesionalism. Deschidere. Adaptare. În contextul fenomenului de migrare a asistenţilor medicali români către Occident şi alte zări (trans)continentale, aceste trei cuvinte devin atribute necesare integrării într-un nou sistem sanitar.

Anul şcolar 2014 - 2015 a reprezentat pentru elevii Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila” anul oportunităţilor internaţionale. Prin proiectele de mobilitate concepute şi implementate pentru toate cele trei calificări (Asistent Medical Generalist, Asistent Medical de Farmacie, Asistent Medical de Balneofiziokinetoterapie şi Recuperare), Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” şi-a reconfirmat statutul: singura şcoală postliceală sanitară din Bucureşti care oferă elevilor oportunitatea de a vedea dincolo. Dincolo de sistem, dincolo de interacţiuni profesionale în cadrul unor prejudecăţi şi stereotipuri, dincolo de graniţe. stagii clinice, ci adevărate călătorii către sine.

A fost un an în care frontierele trasate pe Cuvântul redescoperire este numitorul comun harta Europei s-au transformat în simple al tuturor mărturisirilor aşternute pe hârtie, linii, un an care pentru mulţi dintre noi va iar de multe ori, cuvintele au părut prea mici rămâne un punct de referinţă în formarea ca pentru a reda intensitatea experienţelor. asistenţi medicali şi cetăţeni europeni.

Indiferent că a fost vorba de sistemul

Aşadar, o bună parte din acest sanitar din Suedia, Belgia, Olanda, Spania, număr al revistei este dedicată experienţelor Cipru, Italia, Bulgaria ori Finlanda, noi, internaţionale şi minunatelor poveşti ce s-au norocoşii care au avut şansa de a fi selectaţi în scris prin implicarea elevilor participanţi şi proiectele internaţionale, am dus cu noi peste a profesorilor coordonatori. Este suficientă graniţe „Crezul zâmbetului” (aşa cum îmi o simplă trecere în revistă a proiectelor place mie să îl numesc) enunţat de Doamna internaţionale finalizate cu succes pentru Dr. Mioara Mincu. Astfel, ne-am întors şi mai a observa că, în acest an şcolar, la Şcoala convinşi de faptul că pentru pacient, zâmbetul Postliceală Sanitară „Carol Davila”, s-a atins sincer al asistentului medical poate fi o alinare un record al mobilităţilor: proiectul Erasmus+ mai eficientă decât orice medicament.

2014 „Performing Abilities in European Din perspectiva elevului pentru care Nursing Care”, schimburile de experienţă anul acesta a stat sub semnul lui Veni, Vedi, din Suedia, Belgia, Olanda, Spania şi Italia Vici, nu pot încheia acest editorial altfel decât organizate în cadrul modulului European printr-un îndemn adresat tuturor colegilor, Nursing Module, precum şi schimburile de indiferent de calificare: fiţi încrezători în experienţă din Plovdiv (Bulgaria) şi Helsinki voi înşivă şi oferiţi-vă şansa unei experienţe (Finlanda) în cadrul unor acorduri bilaterale internaţionale care va contribui nu numai încheiate între şcoala noastră şi instituţiile la dezvoltarea voastră profesională, ci şi gazdă. personală!

Graţie unor profesori coordonatori inimoşi şi viziunii europene a şcolii, 34 de Ana-Maria BELDIE elevi au avut ocazia de a pleca în schimburi Redactor-Şef II J – AMG de experienţă care s-au dovedit a fi nu doar

4

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Despre noi Conduceți una dintre cele mai prestigioase școli postliceale sanitare din România. Ce v-a convins să preluați acest proiect?

Am lucrat 25 de ani în sistemul de învăţământul de stat şi m-am adaptat rigorilor impuse de cei care conduc unităţile şcolare de stat, însă deseori m-am lovit de nepăsare, de dezinteres şi simţeam că ideile mele se lovesc de un zid, de o redută foarte bine apărată. În această instituţie de învăţământ am regăsit sprijinul şi încrederea necesare pentru a pune în aplicare o idee bună, capacitatea de a evidenţia adevăratele valori şi dorința de dezvoltare. Ce îmi doresc exact? Un sistem de învăţământ de calitate şi un sistem sanitar pe măsură. În Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” se realizează ambele – suntem „educatori pentru sănătate”.

Ştiu că elevii şcolii dumneavoastră fac deja în mod regulat stagii de practică în spitale din străinătate. Cum aţi reuşit acest lucru şi care sunt principalele beneficii aduse de aceste stagii?

Elevii şcolii au posibilitatea de a participa la stagii practice desfăşurate în spitale din Europa: Anglia, Finlanda, Suedia, Elveţia, Danemarca, Olanda, Belgia, Spania, Italia, Grecia etc.Din anul 1999, suntem membri ai Modulului European de Nursing (ENM), în cadrul căruia organizăm schimburi de experienţă cu 39 de şcoli şi universităţi de nursing din 17 ţări europene. Anul acesta, în cadrul acestui schimb, am „instruit” în şcoala noastră un număr de peste 50 de elevi străini şi un număr egal de elevi proprii au primit bursă din partea şcolii noastre pentru a efectua stagii practice într-una din țările enumerate

De asemenea, avem încheiate parteneriate bilaterale cu universităţi şi colegii europene.

Un număr de 20 elevi au efectuat un stagiu de 3 săptămâni în Cipru, prin proiecte cu fonduri europene, atât anul trecut cât şi în acest an, iar în următorii 2 ani şcolari, un număr de 64 de elevi ai şcolii vor participa la stagii clinice cu durata de 3 săptămâni, în spitale din Grecia şi Germania prin proiectul Erasmus +.

Şi nu ne oprim aici. Am încheiat parteneriate cu firme din Germania şi Anglia care oferă elevilor stagii de pregătire de o lună de zile, iar la finalul anilor de studii, le oferă contracte de muncă.

Ce ne puteți spune despre seriile care sunt pe punctul de absolvi acum, în august 2015?

Au fost elevi foarte buni, sunt absolvenţi merituoşi şi vor fi angajaţii pe care ne putem baza. Însă majoritatea doresc să plece să lucreze în străinătate. Ne bucurăm atât pentru noi ca școală, cât şi pentru ei ca realizare profesională. În schimb, ne întristăm pentru noi ca ţară pentru că încă nu ştim să ne valorizăm şi să ne păstrăm valorile.

Vă gândiţi şi dumneavoastră la propria vacanţă? Cum obişnuiţi să vă încărcaţi bateriile după un an de muncă?

Pentru mine, relaxarea vine din familie.

Aşa că orice relaxare este în familie, fie acasă la sfârşit de săptămână, fie o zi la munte în aer curat. Dar cel mai mult mă relaxează cititul unei cărţi la marginea mării. Şi dacă se poate, atunci când soarele se ascunde la apus, iar dinspre mare să se audă numai valurile.

Doamna Dr. Mioara Mincu spunea: „Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un ZÂMBET. Dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui”.

Domnul Prof. Univ. Dr. Alexandru Ioan Mincu spune „fără iubire nimic nu e”, iar eu „v-am spus pe ziua de azi că vă iubesc?”

Sursa: Bussines Woman Magazine, editia 66

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

5

Reflecții 10. Articol prof. Ionuţ Lungu Un gând la reverul sufletului…

Dacă în concepţia unora, asistentul medical este cel care practică o profesie autonomă, iar pentru alţii este cel care ajută medicul, în realitate, acesta se plasează între cele două extreme; diferenţa ar fi că medicul stabileşte diagnosticul şi instituie tratamentul, iar asistentul medical identifică problema şi acordă îngrijirile specifice.

Rolul profesional al asistentului medical presupune abilitatea de a fi un bun furnizor şi manager al îngrijirilor, un bun educator şi mediator şi de a crea un liant între ambianţă şi modul optim de îngrijire de care pacientul are nevoie.

Experienţa de fiecare zi şi istoria ne învaţă că în medicină poţi rareori să înaintezi despărţindu-te de fapte. Practica medicală constituie un mecanism prin care societatea îşi pune membrii în situaţia de a lupta cu boala, definind atât statutul şi rolul de bolnav, cât şi pe acela de asistent medical.

În spatele bolnavului se află valori, credinţe, atitudini reflectate în modul în care i se adresează personalului medical, în percepţia pe care o are acesta asupra bolii.

Totodată, se află un grup profesional precis conturat din punct de vedere social, educaţia conferindu-i o anumită imagine asupra bolii şi a societăţii, comportamentul său fiind definit de norme particulare. Acest grup îl formăm noi, asistenţii medicali, exercitândune capacităţile intelectuale, îmbinate cu

6

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

imaginaţia, cu etica profesională, în centrul preocupărilor existând fiinţa umană şi bunăstarea ei.

Sunt onorat să aparţin acestui grup, să pot astfel argumenta, încuraja şi transmite noilor generaţii de asistenţi medicali valorile şi etica acestei profesii. Afirm cu mândrie că m-am format şi am absolvit această şcoală care m-a ajutat să păşesc spre patul bolnavului cu conştiinţă asumată, cu dedicare voluntară într-un spaţiu fertil, fără limite, cu energie neistovită şi mânat de vocaţie dominantă, mulţumită dascălilor minunaţi ai Şcoalii Postliceale Sanitare „Carol Davila”.

Îmi permit pe această cale să îi mulţumesc doamnei profesor Letiţia Morariu, un „fanion” al acestei şcoli, care a fost diriginte şi părinte spiritual atât pentru mine, cât şi pentru multe generaţii de asistenţi medicali.

Acum, cu o experienţă de peste 15 ani la patul bolnavului, mentor şi cadru didactic al acestei şcoli, am înţeles că asistentul medical este un om la care se îmbină gândul cu acţiunea, iniţiativele lui fiind marcate de o anumită doză de noutate, iar prin ceea ce face, trebuie să se opună rutinei, să fie deschizător de drum, să pledeze pentru păstrarea ierarhiei valorilor, legitimând implicit aspectul umanitar al profesiei.

Prof. Ionuț LUNGU Asistent Medical Licențiat Medicină Generală A.T.I. - Pediatrie

File din poveste

În acest număr al revistei, continuăm să evocăm alte amintiri preţioase cu Doamna Dr. Mioara Mincu, fondatoarea Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”. Cu o experienţă pedagogică de peste 40 de ani, doamna profesor Florica Ştefănescu este unul din oamenii care i-au fost alături Doamnei Dr. Mincu încă de la începutul Poveştii.

Cum a început pentru Afirmaţia Doamnei Dr. Mincu, potrivit dumneavoastră „călătoria” căreia zâmbetul este alinarea cea mai de preţ pedagogică în cadrul Şcolii Postliceale Sanitare care poate fi oferită omului suferind, a devenit „Carol Davila”? între timp deviza Şcolii Postliceale Sanitare

Călătoria pedagogică a început cu „Carol Davila”. Doamna Dr. Mincu era o primirea unui telefon din partea Doamnei Dr. persoană zâmbitoare sau mai degrabă sobră?

Mioara Mincu la începutul anului 1990, pentru Aţi văzut-o vreodată tristă? a-i fi alături la înfiinţarea Şcolii Postliceale Doamna Dr. Mioara Mincu era o Sanitare „Carol Davila”. Pe atunci, activam ca persoană zâmbitoare, de o mare bunătate, profesor de nursing din anul 1970 la Şcoala dar în acelaşi timp cu o personalitate foarte Postliceală Sanitară „Pitar Moş” – Fundeni. puternică. Chiar şi atunci când avea probleme, ne primea pe toţi cu zâmbetul pe buze.

Cum aţi descrie contextul educaţional în care Doamna Dr. Mioara Mincu a pus bazele Doamna Dr. Mincu a fondat Şcoala Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”? De ce Postliceală Sanitară „Carol Davila” cu dorinţa de era nevoie de o şcoală sanitară particulară la a forma nu doar asistenţi medicali, ci educatori începutul anilor ’90? pentru sănătate militând pentru prevenirea

Doamna Dr. Mioara Mincu a pus îmbolnăvirilor şi reducerea riscurilor pentru bazele acestei şcoli deoarece a dorit să existe sănătate. În contextul actual, aţi caracteriza-o o pregătire profesională pentru persoanele pe Doamna Dr. Mincu drept un spirit vizionar? cu studii liceale. În calitate de Director al Doamna Dr. Mincu a fost într-adevăr Spitalului Cantacuzino, venise în contact cu un spirit vizionar, militând toată viaţa personal medical cu o pregătire profesională pentru prevenirea îmbolnăvirilor, reducerea de patru ani (Liceul Sanitar). Iar pentru că riscurilor pentru sănătate şi îmbunătăţirea vârsta acestor cadre era prea mică pentru a face calităţii vieţii. A fost un educator de excepţie, o specializare profesională, a gândit imediat rezolvând problemele tuturor elevilor care îi înfiinţarea unei şcoli particulare sanitare, cereau ajutorul. necesară numărului mare de persoane care doreau să profeseze în domeniul asistenţei În prezent, colectivul de cadre didactice medicale. şi elevi adaugă an de an, noi pagini poveştii

numite Şcoala Postliceală Sanitară „Carol

Care sunt cuvintele care vă vin prima Davila”. Credeţi că aceştia pot duce mai departe dată în minte atunci când vă amintiţi de crezul Doamnei Dr. Mincu?

Doamna Dr. Mincu? Care au fost circumstanţele Fiind parte a Fundaţiei Umaniste în care aţi cunoscut-o pe Domnia sa? „Dr. Mioara Mincu”, conduse de Directorul

Primele cuvinte care-mi vin în minte General Prof. Univ. Dr. Alexandru Ioan Mincu, sunt bunătate, iubire, corectitudine, disciplină Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” şi mult devotament pentru profesia aleasă. poate duce mai departe crezul Doamnei Dr. Am cunoscut-o pe Domnia sa în anul 1968 Mincu prin colectivul de conducere, cadrele pe când activa ca profesor la Şcoala Tehnică didactice şi elevii şcolii.

Sanitară „Pitar Moş”.

Ana-Maria BELDIE

Redactor-Şef

II J – AMG

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

7

Noi, echipa de nursing Când boala e capăt de drum...

Diagnosticul de boală incurabilă este greu de acceptat, în primul rând de către pacient, dar şi de către familia acestuia. La aflarea unui astfel de diagnostic este important să se comunice cu echipa medicală pentru a cunoaşte preferinţele şi preocupările pacientului, dar şi ale familiei în raport cu boala. De asemenea, este de aşteptat ca echipa medicală să comunice deschis şi într-o manieră subtilă cu pacientul şi rudele sale. Aceasta poate oferi informaţii, răspunsuri la întrebări şi consiliere. Totuşi, deciziile aparţin în întregime persoanei în cauză şi, în lipsa discernământului acesteia, familiei sau celor împuterniciţi în acest sens.

Informarea cât mai detaliată asupra aspectelor evolutive ale bolii, face ca acceptarea acestei situaţii să se producă mai devreme şi astfel, echipa medicală să poată îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor îngrijite, răspunzând prompt la toate întrebările necesare. Îngrijirea pacienţilor cu boli ameninţătoare de viaţă este o responsabilitate care solicită asistentul medical atât din punct de vedere al abilităţilor de comunicare, cât şi din perspectiva conceptului de înţelegere a procesului emoţional specific. Pentru o bună percepţie şi creştere a gradului de conştientizare a nevoilor pacienţilor şi a posibilităţilor de intervenţie, în baza parteneriatului încheiat cu Fundaţia Hospice Casa Speranţei din Bucureşti, sector 2, un număr de 60 de elevi din anul III de studiu, calificarea Asistent Medical Generalist, au beneficiat de efectuarea stagiului clinic în unitatea cu paturi tip Hospice şi au participat la serviciile de îngrijire acordate de această fundaţie la domiciliul persoanelor beneficiare de îngrijire paliativă.

8

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Acestă activitate a contribuit la aprofundarea cunoaşterii şi respectării principiilor etice din îngrijirea paliativă, la îmbunătăţirea înţelegerii nevoilor bolnavilor, la îmbunăţăţirea evaluării durerii pentru a demonstra utilitatea ghidului de evaluare totală a simptomelor pacientului şi modul terapeutic, farmacologic şi nefarmacologic, la înţelegerea corelaţiei dintre planul de îngrijire şi eficienţa echipei interdisciplinare de îngrijire paliativă.

De asemenea, elevii noştri au avut ocazia să întâlnească specialişti în domeniul îngrijirii paliative care le-au împărtăşit experienţa lor profesională într-un mod accesibil, vizibil şi transparent pentru a înţelege importanţa îngrijirii paliative care poate ameliora o serie de simptome legate de boală (greaţa, dispneea, durerea) şi controlul altor simptome care reprezintă o parte importantă a tratamentului bolii şi a îmbunătăţirii calităţii vieţii persoanelor îngrijite.

Timpul pe care elevii l-au petrecut în preajma acestor pacienţi cu boli incurabile şi a specialiştilor implicaţi în paliaţie, a dezvoltat o atitudine şi un comportament bazate pe înţelegere (empatie) a sentimentelor trăite de aceste persoane şi de familiile lor în momentul pierderii (morţii), reacţii normale ce fac parte dintr-un proces treptat, ce ajută oamenii să accepte pierderea suferită şi să se adapteze la viaţă fără persoana dragă. Trăirile pe care elevii noştri le-au avut în această perioadă de stagiu clinic i-au convins pe unii dintre ei că viitorul lor loc de muncă poate fi şi în aceste unităţi tip Hospice, unde pot ameliora şi alina ultima perioadă din viaţa unei persoane, unde pot fi suport emoţional familiei, unde profesia se împleteşte cu capacitatea de a fi puternic mai mult decât oricând.

Prof. Gina TULACHE Şef Catedra de Nursing şi Ştiinţe Medicale

Voluntariatul - procentaj între creier și inimă

Mă întreb şi eu, uneori, dacă activitatea de voluntariat este doar ceea ce se vede de la distanță. Este, desigur, modern şi controversat deşi, în sine, voluntariat înseamnă să oferi.

Dintotdeauna omul a resimţit bucuria de a oferi, de a ajuta fără să aştepte nimic în schimb.

Atunci, de ce acest sentiment de sacrificiu ce transpare câteodată în astfel de situaţii?

Dacă educaţia şi structura fiecăruia dictează asupra acţiunilor noastre, în profesia de asistent medical, iniţiativa trebuie să se bazeze pe suportul obiectivelor care ne-au îndemnat spre ea. Am ales o profesie care ne onorează, dar am ales şi acea doză zilnică de renunţare. Şi... cum totul se învaţă, vă invit la exerciţiul dăruirii a cărui rezolvare se va reflecta în satisfacţia reuşitei!

Este, îmi veţi spune, suficientă o bună pregătire curriculară pentru dobândirea competenţelor necesare profesiei, dar activitatea de voluntariat vă va ajuta să vă descoperiţi limite, să vă admiraţi în oglinda stimei de sine, să urcaţi trepte spre împlinire, să daţi culoare unei cariere ce se desfăşoară în alb şi negru.

Vă aştept, dragi elevi, minunaţii mei colegi de mâine, acolo unde nu toţi pot pătrunde, pe teritoriul de excelenţă a profesiei de asistent medical!

Prof. Violeta ZLOTA Responsabil Comisia de Parteneriate și Proiecte Naționale

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

9

Noi, echipa de nursing Cum să contribuim la calitatea educației?

Pornesc de la o întrebare pentru că aşa am început activitatea la Comisia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii (C.E.A.C.). Ca să afle un răspuns la această întrebare, toată echipa de la C.E.A.C. s-a gândit să facă demersuri pentru a afla prima dată unde suntem în prezent.

Am început prin a ne pune întrebări de genul: „Cât de buni suntem?”, „De unde ştim cât de buni suntem?”, „Ce să facem pentru a deveni şi mai buni?” etc.

Aşa am aflat că trebuie să ne autoevaluăm.

Ne-am documentat, am învăţat şi, pas cu pas, împreună, am structurat şi am creat documente, am revizuit procedurile existente şi am elaborat altele noi care să descrie ce, cine, cum, unde şi cu ce trebuie să (se) facă anumite activităţi.

Când am reuşit să le avem structurate şi să adunăm bibliorafturi întregi de documente, am înţeles că nu doar asta ne garantează calitatea educaţiei oferite în şcoală. Calitatea educaţiei nu înseamnă doar a redacta nişte proceduri şi a face un set de hârtii aşa cum cer standardele. Calitatea în educaţie înseamnă că tot ceea ce descriu acele documente se regăseşte în activităţile reale desfăşurate în şcoală şi că implementarea lor cere timp şi perseverenţă din partea tuturor „actorilor sociali”, participanţi în procesul de învăţământ.

Primii paşi pentru autoevaluare i-am făcut prin aplicarea chestionarelor de evaluare a satisfacţiei beneficiarilor direcţi: elevi şi profesori. Dorim să continuăm autoevaluarea la personalul nedidactic şi auxiliar, la partenerii externi şi la angajatori.

Sunt activităţi pe care le-am demarat nu doar pentru a constata cât de buni suntem, ci mai ales pentru a identifica punctele slabe, pentru a găsi soluţii şi a propune măsuri care să îmbunătăţească rezultatele elevilor noştri la învăţătură. Am reuşit să facem toate acestea

10

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

cu sprijinul echipei manageriale şi mai ales a directorului şcolii, doamna Daniela Stoian, care este susţinătorul şi coordonatorul C.E.A.C.

Obiectivul principal al autoevaluării este ca măsurile de îmbunătăţire pe care le vom propune, să producă rezultate notabile în nivelul de pregătire al absolvenţilor, în creşterea gradului de angajabilitate şi, nu în ultimul rând, în pregătirea lor pentru viaţă.

Ne dorim absolvenţi competenţi care să deţină cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi implicit valorile menţionate în misiunea şcolii noastre: „dragostea pentru om, sănătate şi viaţă, respect pentru profesie, pasiune şi capacitate pentru muncă”.

Deşi este dificil să evaluezi sau să măsori valorile şi atitudinile, vom încerca pe viitor să elaborăm instrumente prin care să măsurăm nivelul de formare al acestora la elevii noştri, profesia pentru care noi îi pregătim având nevoie de oameni care deţin asemenea valori.

De asemenea, suntem conştienţi că asigurarea calităţii educaţiei e mai mult decât asigurarea bunei funcţionări a şcolii; ea trebuie să se extindă la dimensiuni precum: climatul şcolar, mediul fizic, curriculum-ul, relaţiile dintre profesori, relaţiile dintre profesori şi elevi, relaţiile şcolii cu partenerii externi, relaţiile în comunitate, etc.

Dovezile că oferim educaţie de calitate trebuie să le găsim în fiecare lecţie, în fiecare material auxiliar, activitate metodică, activitate extraşcolară, în atmosfera unei recreaţii, în discuţiile purtate în cancelarie de cadrele didactice, în procesul de organizare şi desfăşurare a unui consiliu profesoral sau în orice discuţie informală între profesori şi elevi pe holurile şcolii.

Atunci când toţi „actorii sociali” implicaţi în educaţie vor înţelege să ofere ce au ei mai bun în fiecare ocazie de învăţare, rezultatul va fi pe măsură şi ne vom mândri cu toţii de calitatea educaţiei pe care o oferim.

Prof. Maria POP Responsabil C.E.A.C.

Educație pentru sănătate Documentare continuă, prevenție sigură

Dacă despre colesterolul rău ştim deja şi ne ferim de el, iată că a venit rândul amidonului de a fi selectat. Practic toate (sau aproape toate) alimentele pe care le consumăm conţin amidon.

Primele consemnări despre amidon (extras din cereale) datează de acum 4000 de ani din vremea egiptenilor, care îl foloseau atât în medicină pentru prepararea unor medicamente, cât şi în cosmetică şi chiar la producerea vopselei şi a cleiului. În secolul al XIX-lea, a fost extrasă o formă pură a amidonului care a fost introdusă în preparatele procesate. Încet dar sigur, amidonul a fost introdus în nenumărate produse alimentare.

Ştim că alimentele rafinate sunt nocive pentru organism. Acestea sunt transformate rapid în zahăr, favorizând modificarea glicemiei, dezvoltarea ţesutului adipos în exces, iar în timp, obezitatea se instalează la consumatorii acestui tip de amidon care se asimilează uşor.

Dar care este alimentul care conţine numai amidon bun? Dar cel cu amidon rău?

Tipul de amidon depinde de modul de consum şi de procesare termică. Astfel, aceeaşi legumă în stare crudă conţine numai amidon bun, dar după procesare termică, proporţia dintre amidonul bun şi amidonul rău se modifică.

Important nu este numai ce mâncăm,

ci şi modul de preparare a ceea ce mâncăm.

Conform nutriţioniştilor, prepararea optimă a alimentelor este cea care utilizează aburul.

Amidonul bun se găseşte în cereale integrale, leguminoase şi rădăcinoase care trebuie să fie cât mai puţin procesate termic, preferabil consumate crude.

Amidonul periculos este amidonul modificat. Alimentele superprocesate folosesc amidonul modificat (prin inginerie chimică) sub diferite nume: E1420, E1421, E1422, E1440. Efectul acestui amidon modificat asupra organismului se traduce prin predispoziţia la diabet, tulburări hormonale, obezitate, ateroscleroză, alergii, modificarea tranzitului intestinal şi riscul dezvoltării sindromului de deficit de atenţie la copii.

Este sezonul salatelor, antidotul amidonului rău. Salata verde, castraveţii (cu coajă), ridichile, ardeii şi verdeţurile (pătrunjelul, leuşteanul, etc.) au un efect de blocare a asimilării rapide a zaharurilor din amidon, ţinând sub control glicemia. Tot salatele ne feresc de creşterea colesterolului, a trigliceridelor, reglând apetitul şi ferindu-ne de senzaţia frecventă de foame după consumul amidonului rău.

Prof. Eugenia OLARU

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

11

Secțiunea AMF Proiecte de succes pentru viitorii Asistenți Medicali de Farmacie

Profesia de asistent medical de farmacie implică multă responsabilitate, dăruire şi umanism, iar succesul în această profesie presupune pe lângă aptitudini, un bogat set de cunoştinţe dobândite printr-o activitate educaţională de cea mai bună calitate.

Anul acesta am demarat noi proiecte menite să îmbine cunoştintele şi noţiunile teoretice cu activităţi practice, atât de importante pentru desăvârşirea pregătirii pentru profesia de Asistent Medical de Farmacie.

Parteneriatul încheiat cu Farmaciile DONA pentru stagiul practic, în anul şcolar 2014-2015, a reprezentat pentru elevii noştri oportunitatea de a utiliza cunoştinţele teoretice dobândite la cursuri, dar şi şansa de a se alătura unei echipe de specialişti în sănătate.

Cu o reţea de peste 250 de farmacii, o tradiţie de peste 20 de ani şi o distribuţie echilibrată la nivel naţional, Farmaciile DONA sunt vizitate lunar de peste 1,5 milioane de pacienţi.

Un număr de peste 100 de elevi ai Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila” au fost selectaţi şi au desfăşurat stagiul practic în Farmaciile DONA, iar o parte dintre ei au primit propunerea de a intra în echipa DONA.

Invitaţia de a se alătura echipei a fost lansată elevilor noştri şi din partea companiei HELP NET. Lanţul numără 173 de farmacii la nivel naţional, cu 1.400 de angajati şi un număr de 1,6 milioane de clienţi fideli în reţeaua de retail, precum și farmacia online, distribuind circa 35.000 de produse.

Elevii noştri au aplicat pentru un program complex de formare în cadrul companiei, pornind de la poziţia de beauty advisor care să-i ajute, după terminarea studiilor, să promoveze pe o poziţie de asistent de farmacie.

Proiectul ZENTIVA EXPRESS, aflat la cea de-a cincea ediţie, a fost lansat pentru elevii calificării Asistent Medical de Farmacie în luna mai şi s-a bucurat de succes, înscriindu-se peste 40 elevi din anul al II-lea.Prin implementarea acestui proiect se doreşte specializarea elevilor, astfel încât, la absolvirea şcolii, aceştia să poată fi angajaţi în compania Zentiva, Divizia de Operatiuni Industriale. Proiectul se adresează elevilor anului al II-lea şi presupune participarea la Şcoala de Vară Zentiva timp de 5 zile, urmată de participarea la stagiul de practică în Companie în luna septembrie. În final, elevii cu perfomanţe deosebite în cadrul programului, vor primi burse de studiu, iar după finalizarea studiilor există posibilitatea angajării pe termen lung în compania Zentiva.

Cu o frecvenţă lunară, elevii de la calificarea Asistent Medical de Farmacie au participat la activităţi de prezentare de medicamente, vitamine şi suplimente, precum şi de produse dermato-cosmetice, susţinute de reprezentanţi ai firmelor producătoare şi distribuitoare.

Aceste informaţii sunt deosebit de utile deoarece le facilitează orientarea rapidă şi selecţia uşoară a produselor potrivite pentru fiecare pacient. Anul acesta i-am avut invitaţi pe reprezentanţii Beiersdorf cu gama Eucerin, Ivatherm, Alevia şi Hofigal.

12

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

A fost reluat parteneriatul cu Compania Hofigal, care constă în prelegeri lunare pe diferite teme medicale, însoţite de prezentări de produse şi recomandări, susţinute de doamna Dr. Chim. Anca Daniela Raiciu, Marketing Director HOFIGAL S.A. şi vicepreşedinte al Romanian Chemists.

Vizita la Farmacia Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” şi şansa de a efectua practică într-o farmacie de circuit închis, sub supravegherea doamnei Ileana Popescu, Farmacist Şef, a fost o bună ocazie pentru elevii anului I de a folosi cunoştinţele teoretice în practica de receptură.

Anul şcolar 2014-2015 marchează pentru calificarea Asistent Medical de Farmacie succesul primului schimb de experienţă internaţional. Elevele noastre, Andreea Şerban şi Claudia Stanciu, din anul I, au desfăşurat timp de două săptămâni la Medical College Plovdiv, Bulgaria, stagii de pregătire teoretică şi practică, alături de colegii bulgari.

Prima ediţie a Simpozionului Dr. Mioara Mincu, cu tema „Tradiţional şi modern în medicină şi farmacie”, organizată în luna mai, a reunit specialişti din domeniu şi cadre didactice, în sprijinul dezvoltării cunoaşterii şi comunicării unor realizări ştiinţifice din medicină, farmacie şi ştiinţe conexe.

Antrenarea elevilor de la calificarea Asistent Medical de Farmacie în concursuri, workshopuri, activităţi de promovare, schimburi de experienţă internaţionale îmbinate cu pregătirea teoretică temeinică reprezintă preocupările cadrelor didactice din Catedra de Farmacie.

În plus, faţă de cunoştinţele avansate în domeniu, care sunt obligatorii, dorim să dezvoltăm la elevii noştri ambiţia, dedicarea, seriozitatea, abilităţile de relaţionare şi capacitatea de a munci în echipă, atuuri esenţiale pentru Asistentul Medical de Farmacie, adevărat educator pentru sănătate.

Prof.Chim.Anca Celina GRECU Șef Catedra de Farmacie

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

13

Secțiunea BFKT Jurnal de practică

În ultimele două săptămâni ale lunii mai din acest an școlar, am avut șansa de a participa alături de colega mea de an, Delia Dinu, la un schimb de experiență prin acordul bilateral pe care școala noastră l-a încheiat cu AMI FOUNDATION - AMIEDU (Helsinki, Finlanda).

Mi-am dorit această participare, iar speranțele mi-au fost îndeplinite peste așteptări.

Programul a fost alert și concentrat, coordonatorii și profesorii școlii AMIEDU reușind să ne ofere o privire de ansamblu, dar și posibilitatea unor analize detaliate ale sistemului de sănătate finlandez, ale sistemului de învățământ și ale școlii AMIEDU.

Astfel, activitățile au pendulat între vizitele la școală, cu prezentări diversificate, participări active la diferite cursuri ale claselor de nursing și vizitele la instituțiile sanitare din Helsinki, insistând pe activitatea de recuperare și reabilitare susținută de fizioterapeuți.

Sintetizând experiența, aș putea spune că am cunoscut o societate și o cultură care au ca țintă starea de bine denumită „well being”. Toate acțiunile și activitățile converg spre asigurarea acestei stări de bine. Și asta se poate observa în școala de nursing, prin pregătirea viitorilor asistenți medicali la standarde înalte și prin atenta selecționare a cursanților, datorită exigențelor unei profesii vocaționale. În sistemul sanitar, prevenția și educația pentru sănătate au o pondere majoră, unde fizioterapeutul își găsește un loc firesc, deloc de neglijat. Nu pot să nu amintesc apetența crescută a finlandezului pentru învățare și perfecționare, atitudine încurajată și cultivată pe tot parcursul vieții, la nivel social și instituțional.

Personal, am considerat întotdeauna acest gen de experiențe ca fiind inițiatice, nu neapărat în sensul metafizic, ci în sensul atitudinii mele față de școală și profesie - rodul strădaniei zilnice a profesorilor mei.

Gelu COSTACHE – I B BFKT

14

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Colțul psihologului

Absolventului nostru...

O imagine despre ceea ce a fost şi o privire spre ceea ce va fi

Te-am întâlnit în urmă cu trei ani, atunci când ne-ai ales să-ţi deschidem calea spre o nouă profesie.

Ne-am cunoscut puţin câte puţin, în fiecare zi, coborând în cele mai adânci mistere ale omului, plenar: corp, raţiune şi emoţie. Aşa cum e firesc, totul a început de la tine. Te-am observat cum informaţiile căpătau sens odată ce le treceai prin propria fiinţă.

Atunci am înţeles despre tine că vrei să-i ajuţi pe ceilalţi, că poţi să duci pe umeri suferinţe şi că îţi propui să-ţi însoţeşti pacienţii în cele mai dificile momente ale vieţii lor.

Anatomia, Psihologia, Nursing-ul… toate materiile parcurse au avut drept scop să te informeze şi să te formeze pentru contactul cu realitatea sistemului medical. Săptămânile de teorie, urmate de practica în spitale, au fost parcurse cu o întreagă paletă de emoţii: ai trecut de la entuziasm la plictiseală, de la curiozitate la automatism, de la curaj la teamă. Nu ai fost singur. Ai trăit aceste stări alături de colegii tăi.

Am văzut cum s-au născut prietenii puternice, relaţii care depăşesc limita colegialităţii, găsindu-te implicat şi conştient de importanţa muncii în echipă.

Astăzi, te-ntrebi cum o să fie… Poate că deja ştii ce vei face după examenul de certificare sau poate că încă îţi faci griji pentru ceea ce se va întâmpla după absolvire.

Îndoielile sunt absolut fireşti în acest moment. Le simt toţi cei ce se preocupă să-şi găsească locul pentru care au muncit în anii de şcoală. Secretul e să te întrebi: „Ce vreau?”, „Cemi place?”, „Ce pot să fac pentru asta?” şi să-ţi asculţi răspunsurile.

Nu-ţi fie teamă să încerci! Nu-ţi fie teamă de-nceputuri!

Caută! Întreabă! Rămâi conectat cu şcoala şi cu piaţa muncii!

Eşti pregătit să-nveţi mai mult! Ştiu asta! Tocmai când credeai că „sumativele” s-au terminat şi ai răsuflat uşurat, îţi reamintesc o

vorbă de demult: „Abia acum încep adevăratele teste!”

De vei alege să lucrezi în ţară sau peste graniţe, decizia este una majoră şi te invit ca atenţia să se îndrepte spre nevoile tale, spre ceea ce consideri că ţi se potriveşte. Riscă, porneştete din loc! Adevăratul eşec este abia atunci când vei fi renunţat.

Mintea noastră încearcă permanent să controleze viitorul pentru a fi pregătită să se confrunte cu acesta. Hai să privim în globul de cristal şi te provoc să-ţi aminteşti cine eşti, dincolo de uniforma de asistent medical.

Primeşte câteva repere ce ar putea să-ţi folosească la un moment dat: • Nu uita că pacientul tău este mai mult decât un trup aflat în suferinţă! Încearcă să ajungi la el subtil, dar cu paşi siguri, învăţându-l despre sănătatea lui, abordându-l cu simţire şi apropiere.

• Păstrează-ţi echilibrul sufletesc pentru a reuşi să echilibrezi pe ceilalţi. Observă-te!

Rămâi cât mai mult timp în Prezent.

• Încarcă-te atunci când ai nevoie, înainte de a te simţi copleşit. Burnout – acea stare de epuizare fizică şi psihică ce apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită şi interacţiuni frecvente cu oamenii - reprezintă un fenomen des întâlnit în profesia ta. Un Salvator ajuns la capătul puterilor îşi pierde menirea.

• Lucrează în echipă! Vorbeşte când eşti în dificultate. Cere ajutorul! Oferă sprijin colegilor tăi, fără a confunda relaţiile.

• Păstrează treaz motivul pentru care ai decis să devii asistent medical!

• Iubeşte ceea ce faci… căci dacă munceşti cu pasiune, ceea ce vei primi va fi un dar nepreţuit.

Ştii bine că cei ce te-au însoţit timp de trei ani vor fi întotdeauna aici, deschişi săţi primească temerile, dificultăţile, precum şi satisfacţiile, împlinirile pe care numai o asemenea profesie încărcată de umanism le poate da.

Orice final reprezintă un nou început!

Prof. Alina GRECU Șef Catedră Științe Socio-Umane

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

15

Creație DEMON

PE RĂSPUNDEREA MEA

Te răsfoiesc în frunze deocheate, Ca să te-admir apoi întinsă pe pământ, Cu trupul așezat pe flori atrofiate Și părul ce îți tine acoperământ.

Mă uit la umbrele din ochii tăi pierduți Cum îți fac rău în întuneric, Doar tu ești singura ce poți s-ajuți, Izgonindu-le într-un univers himeric.

Cu trupul așezat pe flori atrofiate, Și umbrele din ochii tăi pierduți, Ești ca un demon ce emană răutate Și mă atrage-n iadul cu îngeri decăzuți.

Mădălina ŢOPA II C – AMG

Pe răspunderea mea m-am născut într-o lume ciudată căci plouă de jos în sus se doarme ziua, iar roata e pătrată.

Pe răspunderea mea într-o toamnă ne-am întâlnit când pomii abia înfloreau iar soarele răsărea la asfinţit.

Rochia din şifonier era ruptă de o molie prostească ce-mi vindea pielea pe-o bucată de stofă englezească.

Apoi din şedinţă-n şedinţă venală m-am transformat (pe răspunderea mea) în blandiană.

Faptele cu susu-n jos, desigur ar putea avea un sfârşit căci dacă sunt pe dos nu sunt şi de neînlocuit.

Dar, până una alta, conştiincioasă ca la şcoală scriu temele pe chipul amintire de toamnă.

Vorbele mele oneste s-ar vrea deseori purtate pe-o stea.

Vă spun vouă toate aceste numai şi numai pe răspunderea mea.

Prof. Maria PÂRLOG

ÎNTRE BUN VENIT ȘI BUN RĂMAS

Sunt atâtea zile frumoase, dar sunt zile în care sufletul uită să fie liniştit, doar tremură în ritm de bucurie amestecată nemilos cu suferinţa. Profesia de asistent medical se învaţă aşa cum ne învăţăm primul zâmbet şi prima lacrimă... Am înţeles şansa de a fi elev la Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, adică şansa la profesie, şansa la condiţia cea mai înaltă de a fi om. Sunt atâtea poveşti strânse în sufletul meu, încât îmi este greu să desprind sentimente şi să le înşir în micuţa mea salbă de împliniri. Sunt oameni minunaţi, sunt emoţii şi speranţe, sunt strângeri de mână şi zâmbete de încurajare, sunt lecţii de viaţă sau ore de curs, sunt toate, componente ale drumului ales.

Într-o zi, voi spune şi eu bun rămas unei etape, la fel cum într-o zi, mi s-a spus şi mie acel bun venit spre profesia de asistent medical şi atunci eu voi fi şansa voastră, ca un pas spre viitor purtând conştiinţa prezentului de astăzi.

Mirela GRANCEA IG - AMG

16

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Din Jurnalul lu’ Geta, asistenta

Mă tot bătea gândul de ceva vreme încoace să cer transferul în secţia U.P.U., iar asta să nu vă imaginaţi că aş face-o pentru că mi-ar plăcea foarte tare să lucrez în Urgenţe. De altfel, nu am lucrat niciodată acolo şi nici ca pacient nu am ajuns – Doamne ferește! – ci pentru faptul că o tot aud pe prietena mea Corina că la ei este foarte bine, că au spor la salariu de 100 % şi mai au şi „alte beneficii”. Toţi cei cărora le-am împărtăşit cu entuziasm ocazia pe care o am nu m-au încurajat deloc, probabil ştiau ei ce ştiau. Acesta nu este un lucru ce mă poate da pe mine înapoi când îmi propun ceva. Am rămas totuşi pe gânduri atunci când, povestind cu doamna M. despre ceea ce vreau să fac în nebunia mea, aceasta mi-a replicat cu blândeţe şi uşor ironic: „Tu spui că vrei să te transferi în Unitatea Pieirii Unora…Pentru asta, fata mea, pregăteşte-te să ai propria ta pieire, căci tu nu eşti făcută pentru ceea ce poţi întâmpina acolo!”

Doamna M. a fost colega noastră o perioadă de timp, a lucrat aproape 40 ani în sistem din care 15 în U.P.U., iar cuvântul ei a atins uşor mintea mea nesăbuită. Acceleraţia pe care o călcam să îmi îndeplinesc apriga dorinţă s-a transformat într-o uşoară frână, dar nu suficient de tare încât să mă oprească pe mine.

Am lăsat timpul să treacă şi am aşteptat o oportunitate să mă strecor măcar pentru o zi la Urgenţe, să văd despre ce este vorba. Cum astăzi pe tură era nimeni alta decât Corina, am profitat de ocazia pe care o aveam să ajung acolo. Am fost luată prin surprindere de un echipaj care ne-a adus o victimă scalpată şi care arăta aşa cum eu numai prin filme văzusem. Până să apuc să mă dumiresc şi eu despre ceea ce aveam în faţă, pacientului i se făcuse tot protocolul de urgenţă şi fusese transferat în sala de operaţie, timp în care eu nici nu am apucat să citesc pe monitor tensiunea arterială… M-am întors uşor supărată pe mine de situaţia în care am intrat, dar mai mult eram surprinsă de faptul că prietena mea, în tot acest timp, nu a făcut altceva decât hârtii.

Echipajele au tot venit unul după altul, iar eu nu am apucat să fac mare lucru. După un timp, când s-a făcut linişte în U.P.U. şi în timp ce echipa de curățenie spăla pe jos, stăteam

pe un scaun şi mă gândeam că nu am avut ocazia să discut măcar cu un singur pacient.

Deodată, un zgomot de căzătură ne ia prin surprindere. Sar iute de pe scaun îndreptândumă spre locul de unde se auzise acel zgomot, iar împreună cu mine au venit şi ceilalţi buluc în hol. Colega noastră G. era întinsă pe podeaua umedă, scotea zgomote ciudate şi se zbătea.

Am stat şi ne-am uitat la ea preţ de câteva zeci de secunde, apoi zgomotele au încetat, ea s-a liniştit şi a rămas întinsă ca fără suflare. Câteva momente mai târziu a apărut medicul de gardă care s-a năpustit asupra ei şi a început să-i facă resuscitare, solicitând chemarea A.T.I-ului. Mă uitam bulversată la ceea ce vedeam. Sărmana femeie, despre care ştiam că are epilepsie, dar îşi ţinea boala sub control medicamentos, uitase în ziua respectivă să îşi ia pastila şi nu făcuse altceva decât o criză epileptică generalizată.

La sosirea medicului din A.T.I., am putut doar să observ că s-a crucit de situaţia în care ne-a găsit, s-a întors pe călcâie, a ieşit în viteză pe ușa din spate, iar în urma lui răsuna zgomotos un râs puternic, ironic şi nervos. Simţeam că am o piatră pe inimă şi eram doar pentru prima zi acolo şi doar în recunoaştere. Corina s-a apropiat de mine şi m-a întrebat subtil:

- Ai vreo problemă? Te simţi rău…?

Am făcut ochii cât cepele şi cu privirea tăioasă şi acuzatoare i-am replicat scurt:

- Nu am nicio problemă şi nici nu mă simt rău, dar după ceea ce am văzut azi aici, am să mă rog mai stăruitor la Dumnezeu să nu am nevoie de servicii medicale niciodată.

Am plecat spre casă amărâtă în sinea mea că nu pot să lucrez şi eu în U.P.U., să iau spor de 100%, pentru că acum îmi era clar că nu e de mine şi mă durea sufletul, nu pentru sărmana femeie pe care o chinuisem noi, ci pentru că trebuia să recunosc ceea ce alţii ştiau deja: urgenţele nu sunt pentru oricine!

Andreea VREME – II J AMG

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

17

European Nursing Module

Proiecte și programe internaționale 2015

În calitate de coordonator al programelor internaţionale din cadrul Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, m-am lovit mai tot timpul de „teama” elevilor cu privire la decizia de a pleca sau nu într-un stagiu de instruire clinică în afara ţării. Teama elevilor se centrează în jurul a diferite aspecte, fie că vorbim de interviul şi raportul de activitate necesare accesării burselor oferite de şcoală, fie că ne referim la depărtarea de casă, de tot ce este familiar şi confortabil pentru două săptămâni, cât durează schimbul de experienţă.

Consider că este important ca elevii şcolii noastre şi, de ce nu şi aspiranţii la statutul de elev, să cunoască aspectele benefice ale participării la un schimb de experienţă internaţional. Întradevăr, în schimburile internaţionale participă doar cei mai buni elevi, cei care au o situaţie şcolară foarte bună (reflectată în note şi în lipsa absenţelor) şi care îşi dovedesc motivaţia pentru participare prin implicarea activă în proiectele internaţionale ale şcolii. Este mult de muncă, necesită voinţă şi energie pentru a însoţi studenţii ce ne vizitează şcoala în stagiile de instruire clinică sau în activităţile culturale dar, la final, satisfacţia este enormă. Aceste activităţi ne permit să ne dezvoltăm cultural, profesional şi personal. Putem să exersăm abilităţile de a comunica într-o limbă străină (engleză, franceză, spaniolă, germană), putem afla mai multe informaţii profesionale despre ce înseamnă şcolarizarea, sistemul de sănătate sau activitatea profesională din ţara în care am dori să mergem; putem să ne deschidem noi orizonturi culturale, să socializăm cu oameni care împărtăşesc aceeaşi pasiune cu a noastră: profesia de asistent medical! Şi cred că lista rămâne deschisă pentru a fi completată de toţi cei care au trăit o astfel de experienţă şi care, cu siguranţă, s-au întors mai bogaţi profesional.

Stagiile de instruire clinică de două săptămâni într-o ţară europeană oferă accesul la cele mai bune insituţii de învăţământ sanitar din Europa (universităţi, colegii sau şcoli postliceale din ţări precum Danemarca, Anglia, Finlanda,

18

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Norvegia, Suedia, Spania, Elveţia, Olanda, Italia şi lista este deschisă), accesul în spitale, centre comunitare pentru desfăşurarea stagiului de instruire clinică; posibilitatea de a observa cum se fac angajările în sistemele de sănătate, observarea competenţelor profesionale specifice şi, de ce nu, foarte important, realizarea unor punţi de suflet cu oameni care cu siguranţă vă vor marca traseul profesional viitor.

Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” este singura şcoală postliceală care asigură burse pentru studiul internaţional pentru fiecare elev! Un număr de aproximativ 18 burse sunt acordate în fiecare an şcolar. Doar în anul şcolar 2014-2015, de la calificarea Asistent Medical Generalist au beneficiat de burse următorii 11 elevi: Andreea Manea şi Ramona Păpădie (Orebro, Suedia), Horaţiu Iorga (Berna, Elveţia), Victoria Marinescu (Madrid, Spania), Andreea Pamfil şi Ramona Taus (Madrid, Spania), Daniela Chiriţoiu şi George Niculcioiu (Antwerp, Belgia), Mihai Creţu (Namur, Belgia), Ana-Maria Beldie (Leiden, Olanda), Claudia Săndulescu şi Octavian Balaş (Reggio Emilia, Italia). În ceea ce privește calificarea Balneofiziokinetoterapie şi Recuperare, am continuat tradiţia începută în anul şcolar anterior, prin parteneriatul bilateral încheiat cu Ami Foundation – Amiedu din ţara cu cel mai bun sistem de educaţie din lume – Finlanda.

Cei doi beneficiari ai burselor, Gelu Costache şi Delia Gianina Dinu, s-au întors cu o experienţă profesională bogată.

Calificarea Asistent Medical de Farmacie a deschis pentru prima dată porţile schimburilor de experienţă prin elevele Andreea Şerban şi Claudia Stanciu. Şcoala noastră a reuşit în acest an şcolar să realizeze un acord bilateral cu Medical College Plovdiv, Bulgaria, ce se doreşte a deveni o tradiţie în cadrul proiectelor internaţionale.

În anul şcolar 2014-2015 s-au desfăşurat următoarele proiecte:

• Vizita prof. Lesley Bryden din New College Durham, Anglia şi susţinerea unui curs MasterClass de Midwifery (moaşe) • Participarea unui număr de 16 studenţi, prin programul European Nursing Module: Aurore Henquinbrant şi Manon Jennis din Namur (Belgia), Lisanne Lely din Leiden (Olanda), Lena Wälchli din Berna (Elveţia), Jordi Vercher din Tarragona (Spania), Stein Wroldsen, Eliasangela Delgado, Lise Grundt şi Maria Gjermunds din Ostfold (Norvegia), Saraya Alvarez din Madrid (Spania), Amaia Ximenez, Andrea Sanchez, Marina Fernandez şi Miriam Martin din Vitoria (Spania), Nina Thers şi Caterina Noergaard din Silkeborg (Danemarca) • Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila" şi-a deschis porţile pentru o echipă de 15 elevi ai Şcolii Vocaţionale şi Tehnice „Eleşkirt 70th Year Republic Vocational and Technical Anatolia HighSchool Yunus Emre Caddesi”, Turcia, veniţi pentru o mobilitate de două săptămâni, în cadrul proiectului „Home Care Service”, nr. 2014-1-TR01-KA102-004926, desfăşurat în cadrul programului european Erasmus+.

• Un alt Proiect Erasmus+ s-a derulat în parteneriat cu şcoala sanitară din Turcia „Eleşkirt 70th Year Republic Vocational and Technical Anatolia HighSchool Yunus Emre Caddesi". În cadrul proiectului „Protecţia sănătăţii mamei şi a copilului în sarcina cu mare risc, învăţarea practicilor de prevenţie a decesului", şcoala noastră a găzduit un grup de 15 elevi turci cu vârste de 17 şi 18 ani.

Fiecare proiect desfăşurat de Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” implică multă dărurire, pasiune şi profesionalism, pentru ca fiecare elev participant să beneficieze de cea mai bună experienţă şi de o pregătire teoretică şi practică la standarde europene. „Pentru noi, obiectivele acestui schimb de experienţă au fost să identificăm asemănările

şi deosebirile dintre sistemul medical românesc şi cel străin, să aflăm mai multe despre sistemul de învăţământ spaniol, să luăm contact cu civilizaţia şi cultura Spaniei, să stabilim noi legături. Am fost la Universitatea Privată „Francisco de Vitoria” (UFV) din Madrid, una dintre cele mai mari universităţi din Spania.

Acest schimb a contribuit la dezvoltarea noastră profesională şi personală. Am obţinut o nouă perspectivă asupra conduitei unui cadru medical faţă de pacient şi aparţinători.”

(Ramona TAUS şi Andreea PAMFIL) „A fost o experienţă frumoasă şi mă bucur pentru că am fost mesagerul şcolii noastre pentru prima dată în Italia. Participarea la acest schimb poate constitui atât un punct important în CV-ul meu, cât şi o experienţă practică şi utilă pentru cariera mea de asistent medical.”

(Claudia SĂNDULESCU) „Ne bucurăm pentru că am fost primii elevi de la calificarea AMF care au participat la un schimb de experienţă internaţional. Totul a fost foarte frumos, profesorii şi elevii bulgari ne-au primit foarte bine. Ne dorim să participe cât mai mulţi dintre colegii noştri, îi asigur că nu vor regreta!” (Andreea ŞERBAN) Aurore HENQUINBRANT (Namur, Belgia) „Pentru mine a fost o experienţă foarte bună.

Am aflat foarte multe informaţii, nu ne-am aşteptat să avem un program atât de bogat şi diversificat. Este important pentru cariera noastră să cunoaştem şi alte sisteme de sănătate, să facem comparaţii, să sesizăm şi să analizăm diferenţele. Ni s-a răspuns mereu la întrebări şi ni s-au oferit explicaţii. Chiar a fost un schimb multicultural, deoarece au fost studenţi din ţări diferite. Această experienţă a fost mult mai mult decât m-am aşteptat.”

Prof. Larisa BĂNICĂ Coordonator Comisia Proiecte și Programe Internaționale

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

19

Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318 20 de inimi ERASMUS Am să numesc acest articol „20 de inimi Erasmus” pentru că nu-mi pot lua gândul de la emoţiile care au facut ca anul acesta, cei 20 de participanţi la proiectul Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318, să se unească cu adevărat în ceea ce formează emblematic inima Şcolii „Carol Davila”. În calitate de profesor coordonator a două proiecte europene finanţate din fondurile Uniunii Europene prin ANPCDEFP, am scris de-a lungul timpului despre ceea ce reprezintă programele de învătare şi formare pe tot parcursul vieţii, despre efortul depus în scrierea şi implementarea proiectelor, despre beneficiile acestora. Acum, a venit timpul să scriu despre ceea ce am simţit alături de elevii participanţi la aceste proiecte, despre ceea ce au simţit aceştia în timpul şi la finalul experienţei lor, despre ceea ce unii numesc „sindromul Erasmus+”. Ei da, se pare că există un „sindrom Erasmus+”, căci altfel elevii noştri nu ar fi suspinat gândindu-se la oamenii care i-au format, i-au îndrumat sau pe care i-au îngrijit, la locurile fascinante, la prietenie, la cele învăţate, la atmosfera de bună dispoziţie creată de întreaga echipă, la mâncarea şi la muzica tradiţională, la schimbarea ce s-a petrecut în fiecare din ei. „A fost soare în sufletele noastre […] şi am lăsat măştile jos”, a spus într-una din activităţile de diseminare eleva Ana-Maria Beldie, participantă la mobilitate. În activităţile de diseminare am admirat chipurile pline de bucurie şi încântare ale celor 20 de elevi ai şcolii, care ne-au purtat în experienţa lor de formare din Clinica Royal Artemis Medical Center din Pafos, Cipru. Au râs şi au plâns de dor, de drag şi de emoţii pentru că proiectul a luat sfârşit.

Mă bucur să văd că aceste programe europene de formare pot creea noi atitudini în forul interior al participanţilor. Cred în obiectivele programului, în viziunea celor care au făcut posibilă crearea acestor punţi între instituţiile Uniunii Europene în vederea formării şi dezvoltării continue şi iată că am făcut ca lucrurile să se întâmple şi pentru elevii Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila” care au trăit „experienţe de neuitat”.

Prof. Lidia Mariana MOISE Responsabil cu Implementarea şi Managementul Proiectului Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318

20

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318 Amintiri de poveste Nici nu credeam că se va întâmpla. Nu pentru că sunt pesimistă, ci pentru că era prea frumos ca să fie adevărat. Mi-amintesc despre o după-amiază când domnul Director General Alexandru Ioan Mincu ne-a invitat, pe domnișoara Lidia Moise şi pe mine, la domnia sa în birou şi ne-a întrebat: „Ce presupune acest proiect? Sunteţi sigure că va funcţiona?” Iar noi am răspuns afirmativ. A avut încredere în noi şi îi mulțumim pentru asta. De atunci a început aventura.

Apoi s-a întâmplat acea alchimie neaşteptată a lucrului dorit să fie bine făcut, care ne-a încălzit sufletele. Altfel ar fi trebuit să luăm lumea de la capăt. Împreună cu Lidia, am pus fiecare propoziţie la locul ei (mai mult Lidia decât eu!!!). Împreună am construit o nouă lume care avea să ne conducă spre depărtări menite a ne regăsi acolo unde ne este locul: în Europa. Poate că destinaţia Cipru ne duce cu gândul la civilizaţia balcanică şi fanariotă, dar vă asigurăm că nu este deloc numai aşa. Nu că ar fi rău dacă ar fi aşa... Dar, Cipru, în prezent, este o oază de civilizaţie britanică. Acolo se vorbeşte „British”, aşa cum îmi place mie şi cum înţeleg mai bine. Acolo învăţăm să conducem automobilul pe partea stângă şi să spunem tot timpul „sorry” şi „thanks”. Este amestecul de forţă şi poezie, de respect şi civilizaţie, cultură şi distracţie. Am văzut Mediterana, chiar dacă numai în aprilie. Am înotat în valurile ei, am mers cu vaporul, am văzut adâncurile prin fundul de sticlă al ambarcaţiunii...

Dar experienţa noastră nu s-a limitat la acest fel de experienţe. Acolo am fost înregimentaţi într-o echipă de profesionişti sanitari care ne-au integrat în activitatea lor. Oameni minunaţi, serioşi, calzi, zâmbitori, înţelegători. Oameni care şi-au făcut timp să se ocupe de noi. Să ne primească în familia lor, să ne ajute să înţelegem cum se petrec lucrurile acolo. Este o altă cultură, însă are în comun cu cea occidentală, atitudinea. Oamenii aceia ne-au oferit posibilitatea ca 1+1+1 (de 20 de ori) să rezulte tot 1. Echipa Cipru era ca unu, sfidând legile matematicii.

În fiecare zi de lucru, șase ore au fost afectate învăţământului clinic. În acea instituţie în curtea căreia creşteau portocali, mandarini şi alţi pomi mediteraneeni, dar şi trandafiri, am învăţat că în profesia noastră cel mai important lucru este grija pentru cel aflat în suferinţă. Am văzut cum doctorul Theophilou culegea în fiecare dimineaţă trandafiri din grădină şi îi oferea bolnavelor internate. În fiecare dimineaţă, la prânz şi apoi seara mergea la fiecare pacient întrebându-l cum se simte şi dacă are nevoie de ceva anume. Am învăţat să fim alături de aceşti oameni zi de zi, timp de trei săptămâni, iar la sfârşit am simţit o schimbare pe care nu o preconizasem.

Despărţirea a fost nostalgică, dar am plecat cu un important bagaj de cunoştinţe, priceperi, dar mai ales noi atitudini. Echipa de cadre medicale de la Royal Artemis Medical Center a oferit o înaltă ţinută de profesionalism şi ne-a asigurat că vom fi mereu bineveniţi acolo. Doi ani la rând, două proiecte europene şi speranţa că lucrurile vor continua.

Prof. Maria Pârlog Profesor Monitor în cadrul Proiectului Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

21

Erasmus+ înainte de plecare

Ceasul mă trage de mânecă și îmi spune că e 2:32 noaptea, iar pe mine m-a apucat talentul de a scrie impresii, dar până la urmă „talentul și valoarea mea mă recomandă”, după cum am spus și la interviul de selecție pentru proiectul ERASMUS + 2014, așa că nu am cum să mă împotrivesc lor și o să dau frâu liber degetelor pe tastatură. Nu știu dacă ceea ce urmează este din inimă, dar pot zice că sigur e din cap și, după cum e vorba „capul face, capul trage”, sper să nu se spargă multe în capul meu după ce veți citi ce am scris.

De ce scriu eu la ora asta? Pentru că odată cu venirea nopții mă transform, inspirația îmi inundă emisferele cerebrale, iar ideile curg altfel prin mintea mea și ar fi bine, doamnă profesoară Moise, să țineți cont de asta, ca nu cumva să mă puneți prin Cipru în vreo tură de noapte, că cine știe ce experimente îmi vor stârni curiozitatea.

Dar până la Cipru, să spun cum am ajuns eu în situația aceasta plăcută cu un grup de colegi alături de care mă simt excelent, pentru că atmosfera este relaxată și respectul s-a impus între noi de la sine. Știam din anul întâi că e posibil ca atunci când voi fi în anul al doilea de studiu să se desfășoare un nou proiect ERASMUS+ și am urmărit acest lucru până când am văzut un afiș pe ușa de la intrare, într-unul dintre corpurile școlii.

După ce am văzut ce scria acolo nu a mai fost urmărire, ci atac direct la liniștea doamnei profesoare Moise. Văzând că dumneaei este coordonatorul acestui proiect, am început să o înnebunesc cu zeci de întrebări, că așa sunt eu: dintr-un cuvânt fac trei întrebări, iar dintr-un răspuns primit mai fabric vreo cinci interogații, că nu o mai scoți la capăt cu mine. Și de la întrebări m-am trezit la examene și de la examene la perioada de pregătire.

Nu pot spune că a fost o perioadă atât de emoționantă încât să îmi tremure mâna

22

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

la orele de greacă și să îl scriu pe gamma în loc de alfa, dar pot spune mai degrabă că îmi tremurau ochii atunci când vedeam șiruri întregi de litere grecești și mi se mai limpezeau când auzeam vorbindu-se de vreo „nosocoma” („asistentă” în traducere din limba greacă, asta ca să vedeți că am învățat și eu ceva). Aici țin să îi mulțumesc colegei mele Ana, care oricum nu mă crede, pentru că m-a impulsionat tot timpul, alături de tonomatul de cafea, deoarece după o noapte nedormită, doar o brună (cafeaua) și o blondă (colega) mă mai puteau ține concentrat.

De la greacă am trecut la engleză, ocazie cu care am aflat cum țipă doamna profesoara Moise în limba zeilor și ajunsesem să mă întreb dacă nu cumva mă bântuie pe mine Afrodita, că totul în capul meu se transforma în vorbe dulci și nu puteam răspunde decât cu un zâmbet, normal, în engleză.

Până și nursingul l-am facut cu influențe grecești, pentru că a venit doamna profesoara Pârlog și ne-a prezentat un diagnostic de nursing precum Pitagora că însumam sau că înmulțeam eu manifestările de dependență, pacientul tot bolnav ieșea. Dar bună tare ideea, că așa îl faci pe om să se uite la tine și să își spună în gând ce inovator ești.

Cam așa s-a petrecut totul. Mai sunt câteva ore până la zbor și parcă o aud pe doamna profesoară Moise cum ne încântă iar cu o simfonie în greacă, pentru că sigur unul dintre noi îi va da tonul, iar dacă voi fi eu acela, să știți că îmi place cum sună (simfonia, bineînțeles). Și dacă tot suntem pe ultima sută de metri, țin să le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în acest proiect și în mod special doamnei profesoare Lidia Moise.

M.C.(Socrate) – II J AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318

Înscrieri proiectul Erasmus+2014-1RO01-KA102-001318 - acesta era anunţul afișat în şcoală. Primele două zile am trecut nepăsător pe lângă acest anunţ, iar a treia a zi am zis: „Hai să încerc!”

După înscriere şi susţinerea probelor, am avut şansa sau neşansa de a ocupa poziţia cu numărul 11. Ce însemna această poziţie cu numărul 11? Însemna că nu m-am calificat, ci că ocupam un loc de admis ca rezervă. Fiind oarecum resemnat, mi-am zis: „Asta e, măcar am încercat!”

După o perioadă, primesc un telefon prin care sunt anunţat că un coleg a renunţat din motive personale și că eu voi merge în locul lui, dacă doresc. N-am ştiut dacă ar fi trebuit să mă bucur sau să-mi pară rău pentru că cineva a trebuit să piardă ca eu să „câştig”. Începuseră cursurile de pregătire din cadrul programului. Ajuns la pregătirea lingvistică am avut şocul de a cunoaște o nouă limbă. Nu înţelegeam absolut nimic...prima oară chiar am crezut că facem pregătire la fizică (asta din cauza alfabetului care îmi era cunoscut de la fizică și matematică) şi nu înţelegeam la ce ne trebuie fizica pentru un stagiu de pregătire în Nefrologie.

După prima zi am înţeles că o să fie foarte greu, dar datorită unui profesor bun am reuşit uşor, uşor să înțeleg o altfel de limbă foarte frumoasă...limba neogreacă. Simplele

semne de la fizică învățate în liceu „Κ α λ η μ ε ρ α” au ajuns să însemne „Bună ziua!”. Emoţiile au fost mari la începutul cursului, dar sunt şi mai mari acum la sfârşit când îmi doresc să mă descurc și să vorbesc această limbă minunată!

A fost un drum plin de surprize, cu multe momente tensionate care ne-au adus pe marginea prăpastiei şi ne-au făcut să ne gândim de două ori dacă merităm să mergem în acest stagiu sau nu. Dar după cum a spus şi Vince Lombari „Winners never quit and quitters never win”. Am trecut peste toate momentele tensionate create de cursuri, acte necesare, condiţii cu privire la zbor şi aşa mai departe.

Acum mai sunt doar trei zile până la îmbarcare, am „scăpat” de toate demersurile premergătoare plecării. Toate cursurile de pregătire au fost foarte utile, dar încărcate de emoţii de tot felul, mai ales că toate s-au finalizat cu un test de evaluare.

Acum, singura noastră emoţie este bagajul, cum să facem să luăm toate lucrurile de care avem nevoie în acest stagiu. Imediat după decolare cu siguranţă o să vină peste noi, ca un val, celebrul sentiment că „am uitat ceva acasă”, dar o excursie fără peripeţii, nu mai poate fi numită excursie.

Gabriel UȚĂ - II I AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

23

Erasmus+ la întoarcere

Cunoaștere, autocunoaștere și recunoaștere. Acestea sunt pentru mine cuvintele care pot descrie cel mai bine experiența pe care am trăit-o în cadrul proiectului Erasmus+ 2014.

Decizia de a participa la selecție nu a fost una ușoară. Am pendulat o perioadă între neîncrederea în propria persoană și posibilitatea oferită de proiectul Erasmus de a-mi îmbogăți nivelul de cunoștinte profesionale, lingvistice, de a cunoaște oameni, locuri noi, o cultură și o altă țară.

Deși beneficiile participării erau nenumărate, nesiguranța m-a determinat să nu mă înscriu la selecția pentru stagiul din anul 2014. Selecția a fost riguroasă (candidați foarte bine pregătiți, subiecte cel puțin interesante, emoții extraordinare), dar mărturisesc că bucuria reușitei nu poate fi descrisă în cuvinte.

A urmat apoi etapa de pregătire profesională, lingvistică și culturală. Oameni noi, informații multe, visuri, așteptări... Cu drag îmi aduc aminte de aceste întâlniri. Dar timpul și-a urmat cursul și iată-mă în ziua plecării. Doamne! Îmi simt inima în gât... Știu, ceea ce afirm este împotriva tuturor principiilor anatomiei, fiziologiei și logicii. Dar acesta era sentimentul.

Un amalgam de sentimente (bucurie, entuziasm, teama de primul zbor cu avionul, curiozitatea) mă transpune parcă într-o stare euforică. Trag aer în piept... Număr până la zece și încerc să mă liniștesc... Doamna profesor Moise este cu noi... Ce se poate întâmpla?...Am un sentiment ciudat: timpul parcă trece cu viteza luminii. Nu bifez bine experiența primului zbor cu avionul, că iată-mă la destinație, pe aeroportul din Larnaca. Superb!!! O noapte senină și miros de mare. Drumul spre Pafos emoționant, parcă aud și acum mulțumirile colegului Florinel adresate școlii și doamnei Director pentru acest proiect. Revăd cu ochii minții lacrimile din colțul ochilor doamnei profesor Moise.

În prima zi, entuziasm maxim. Cum deschid ochii, văd marea. E vis sau realitate? Mă ciupesc să fiu sigură că nu visez.

Nu am timp prea mult pentru a contempla, căci autocarul deja ne așteaptă în fața hotelului să ne ducă la clinică. Aici, o impresie extraordinară.

Oameni zâmbitori, bucuroși să ne primească, neau împărtășit cu drag experiența plăcută pe care au avut-o alături de colegii noștri de anul trecut.

24

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Domnul Theofilou, directorul instituției, ne face un scurt istoric al clinicii, apoi ne lasă în grija domnului Ioannou, Director de Îngrijiri, pentru a ne face cunoștință cu personalul medical și a ne prezenta fiecare secție din clinică.

Zilele de stagiu au fost foarte interesante, dar au curs repede: informații noi legate de modul de tratament, tehnici deprinse, personal bine pregătit și dispus să ne împărtășească din experiența proprie, evaluări, studii de caz. Toate acestea au fost îmbinate cu excursii culturale la Mormintele Regilor, Mănăstirea Sf. Neofit, Băile Afroditei și alte obiective turistice.

Am avut parte și de experiențe extreme (cutremurul de 5,6 grade din 15 aprilie), dar și de trăire duhovnicească prin participarea la slujba de Înviere.

Nu am avut timp să analizez toate acestea la momentul respectiv, să fac un bilanț. Era ca un tăvălug de informații noi și experiențe pe care le trăiam. Resimt însă și acum sentimentul de nostalgie pe care l-am avut la plecare, sentimentul de renunțare, de pierdere, când miam luat la revedere de la personalul clinicii, de la pacienți, de la locuri, de la oamenii pe care i-am cunoscut acolo. Încercam să cuprind cu ochii minții cât mai multe imagini ca să le pot rememora atunci când voi fi departe de acele locuri frumoase.

Odată ajunsă acasă am revenit la activitatea cotidiană. Dar ceva nu mai era ca înainte. Oare ce? Oare cine? Eu...eu prin această experiență m-am regăsit pe mine, am cunoscut oameni frumoși, am învățat lucruri noi, am vizitat locuri minunate.

Voi încerca să explic experiența mea prin prisma cuvintelor definitorii menționate.

Cunoaștere. Posibilitatea de a participa la programul Erasmus a fost un privilegiu pentru mine. Din punct de vedere profesional, experiența Erasmus are avantaje incontestabile: contactul cu profesioniști din domeniu, accesul la aparatură performantă, la un alt sistem de învățare. Acolo mi-am îmbogățit cunoștințele profesionale, lingvistice și culturale totodată prin cunoașterea unei noi țări și culturi, ceea ce are impact pozitiv în dezvoltarea intelectuală și socială. Din punctul meu de vedere, este o experiență pe care ar trebui să o trăiască fiecare elev.

Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318 Recunoaștere.Recunoașterea calității de salvator a asistentului medical și recunoașterea faptului că această profesie este una vocațională.

Ceea ce m-a făcut să reflectez la acest lucru a fost atitudinea caldă a personalului, empatia, bunăvoința, disponibilitatea față de pacient.

Deși sunt convinsă de faptul că personalul medical de la noi este foarte bine pregătit din punct de vedere profesional, mă întristează că noi, românii, despre care se spune că suntem prietenoși și amabili, uităm sau evităm să arătăm aceste calități celor care au mai mare nevoie, celor suferinzi. Cunoaștem cu toții situatia sistemului sanitar românesc, dar atitudinea glacială, ușor malițioasă, întâlnită uneori în spitale nu se justifică.

În Cipru m-am convins că un zâmbet, o vorbă bună, o mângâiere sau o încurajare nu costă nimic și nu necesită efort, dar acestea fac minuni pentru un om bolnav. Asistentul medical salvează oameni, nu doar îngrijește trupuri. Acolo, departe de casă, am înțeles vorbele Doamnei Doctor Mioara Mincu: „Unii oameni sunt prea obosiți să vă dăruiască un zâmbet. Dăruiți-le voi unul, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet, decât acela care nu-l mai poate dărui”.

Această experiență mi-a reconfirmat că trebuie să îmi urmez principul după care mă ghidez în viață: „DĂRUIEȘTE CEEA CE VREI SĂ PRIMEȘTI!” Autocunoaștere. După această etapă, în viața mea s-a produs un declic. Am constatat că schimbarea pleacă de la mine. Astăzi mă schimb eu, mâine cei din jurul meu, apoi lumea.

Realizezi astfel, că ești valoros, realizezi că tu poți face diferența.

Eu sunt mult mai relaxată, nu mă mai „împiedic” de opiniile altora și îmi urmăresc propriile visuri. Am mai multă încredere în mine și știu că atâta vreme cât voi munci și voi arăta respect celor din jur, voi reuși să îmi transform visurile în realitate. Acum sunt mai încrezătoare în forțele proprii, mai motivată în a-mi atinge țelurile, dar și mai puțin stresată cu privire la opinia celor din jurul meu.

Experiența aceasta nu putea veni într-un moment mai bun în viața mea decât ACUM. Ca o încununare la sfârșitul anilor de studiu, ca o alinare într-un moment de răscruce din viața personală, ca un imbold de a-mi practica meseria de Om și de Asistent medicat cât mai frumos și responsabil, ca o pecete care îmi întărește convingerea că atunci când faci ceea ce îți place, rezultatele sunt pe măsură. Am învățat lucruri noi, o nouă limbă, am cunoscut o altă cultură, o altă țară și mi-am făcut noi prieteni.

Sfatul meu pentru viitorii elevi Erasmus este să își urmeze visul și să participe la acest program, deoarece le este foarte util pe plan profesional și personal.

Doresc să închei această expunere a experienței mele în cadrul proiectului cu mulțumiri adresate doamnei profesor Lidia Moise pentru susținerea și încrederea oferite, dar mai ales pentru efortul și dăruirea pe care le-a depus pentru buna desfășurare a proiectului, doamnei profesor Maria Pârlog pentru sprijinul oferit în pregătirea profesională, colegei mele de cameră Viorica Badea pentru toate momentele petrecute împreună (nopțile în care am stat de taină, zilele în care am lucrat împreună rapoartele), pentru toate sfaturile și pentru răbdarea pe care a avut-o cu mine. Îți multumesc ție, Mihaela Ilie, pentru tot ceea ce ai facut pentru mine, că ori de câte ori a fost necesar ai fost lângă mine. Ai fost și prietenă și mamă și orice a avut nevoie fiecare dintre noi, ai fost „sufletul” acestui grup de oameni frumoși care au participat la proiect. Doresc, de asemenea, să-l menționez și pe colegul Florinel Florescu, „responsabil” cu buna dispoziție, pe Otilia Haraga, cel mai bun și răbdător fotograf și pe ceilalți participanți: Dana, Alinuța C., Andreea, Alina A., Codruța, Ana, Mădă, Cami, Gabi, Marian, Mihai, Ligia, Carmen, Ema și Nicoleta.

Vă mulțumesc vouă, oameni frumoși, pentru această experiență!

Oresia-Iulia ANCA – III J AMG

Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

25

Erasmus+ la întoarcere

Parcă mai ieri am văzut anunțul cu selecția elevilor pentru noul proiect european în care era implicată școala noastră, de data asta cu denumirea de ERASMUS +. Am trecut pe lângă anunț câteva zile și de fiecare dată îmi aduceam aminte de selecția pentru proiectul precedent, Leonardo Da Vinci, când am evitat să mă înscriu deoarece nu eram prea încrezătoare în propriile forțe. Dar mi-am zis că anul asta voi încerca, fie ce-o fi.

Acum cred că așa trebuia să se întâmple.

Dosarul, examenele de evaluare, rezultatele finale ale selecției și iată-mă selectată.

Au urmat zile de pregătire profesională, lingvistică și culturală împreună cu alte 19 persoane aproape necunoscute.

La cursurile de pregătire am avut o colegă de bancă, opusul meu – mereu în întârziere, neorganizată, nu anticipa niciodată evenimentele, dar cu toate astea îmi este tare dragă.

În spatele clasei stăteau de obicei patru elevi din anul al doilea: două fete și doi băieți.

Una dintre fete mi se părea foarte gălăgioasă, o adolescentă rebelă, dar care s-a dovedit a fi foarte ambițioasă și a devenit „Diva” grupului.

Cealaltă fată era o tipă serioasă și foarte calmă, cu bune abilități de comunicare în limba engleză și nu înțelegeam cum de o poate suporta pe cealaltă. Unul dintre cei doi băieți s-a dovedit a fi „Comediantul” grupului și nici nu vreau sămi imaginez cum ar fi fost experiența în lipsa lui pentru că era cât pe ce să se retragă din proiect.

În noaptea de Înviere am învățat o lecție despre creștinism și tradiții ortodoxe de la una din colegele mele, pe când ne pregăteam să mergem la biserică. M-a emoționat până la lacrimi prin portul ei simplu și pur și m-a facut să mă simt mai aproape de Dumnezeu doar îmbrățișând-o.

Am descoperit un mare dansator într-un coleg, dar și niște exploratori în alți patru colegi dornici să facă mereu altceva și să meargă în alte locuri.

26

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Tot în grupul acesta atât de variat era un erou universal. Niciodată nu ne lăsa singure, mergea cu noi oriunde îi ceream și de câte ori aveam nevoie de cineva, el era prezent cu o vorbă bună, dar mai ales cu un zâmbet și o privire „anume”.

Ce să mai zic despre doamna director Daniela Stoian care în ziua (de fapt, noaptea) sosirii în stagiu, ne-a așteptat cu masa pusă, deși ora mesei se încheiase demult. A avut grijă să ajungem într-un loc unde totul să fie pus la punct și bine știut, ceea ce ne-a dat un sentiment de siguranță și de bine.

Atât doamna director Stoian, cât și doamna profesor Lidia Moise ne-au însoțit inițial la Clinica Royal Artemis unde am fost întâmpinați de un personal binevoitor și dornic să ne învețe și să ne ajute. Eram în concurență cu participanții din proiectul anterior și trebuia să ne ridicăm cel puțin la nivelul celorlați. Ne-au ajutat necondiționat și nicio clipă nu ne-au dat impresia că suntem cumva comparați, deși am fost evaluați în mod constant.

Am cunoscut personal medical foarte bine pregătit, iar din cazurile întâlnite am învățat lucruri noi și mi-am dezvoltat abilități noi.

Timpul liber ne-a fost umplut de către gazdele cipriote cu excursii și vizite la cele mai cunoscute puncte de atracție, am luat parte la o sărbătoare tradițională de Paște și la un grătar doar pentru noi, petrecând o după-amiază minunată. Când nu erau organizate excursii, fugeam la mare.

Pentru mine, această experiență a fost unică și frumoasă. Relaționarea cu personalul medical, cu doamna director Daniela Stoian, cu doamnele profesoare Maria Pârlog și Lidia Moise, dar și cu ceilalți 19 colegi ai mei, m-au ajutat la dezvoltarea profesională, dar și la cea personală.

Când scriu aceste rânduri plâng și râd de dor și drag și emotii...

Mihaela (VELICU) ILIE - III L AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318

Anul acesta, primăvara m-a prins la propriu între aeroporturi. După revenirea din stagiul European Nursing Module finalizat în Leiden (Olanda), nu am apucat bine să despachetez că a trebuit să mă pregătesc pentru plecarea în Pafos (Cipru) alături de colegii din anul al doilea și al treilea în cadrul proiectului Erasmus 2014+ la care școala noastră este parte.

Spre deosebire de mulți dintre ei, nu am resimțit emoția plecării, poate și pentru că sunt obișnuită să călătoresc des și nu mi-e frică de necunoscut. Am plecat cu mintea deschisă, fără așteptări precise, ci doar cu o mare dorință de a vedea cum funcționează sistemul într-o clinică privată, cât de diferiți sunt de noi ciprioții ca nație și mai ales cu intenția de a avea pe lângă Olanda, încă un termen de comparație în ecuația vieții mele. Sunt convinsă că astfel de stagii îți deschid mintea și te pregătesc pentru marea decizie de după absolvire: să plec sau nu din țară și, dacă da, unde anume?

Ne-am îmbarcat așadar fiecare cu gândurile sale, unii cu lacrimi în ochi, alții cu cartea preferată în mână, dar pe fețele tuturor se putea citi nerăbdarea. Doamna profesor coordonator Lidia Moise a fost de la început liantul nostru, dat fiind faptul că nu ne cunoșteam prea bine și fiecare se credea mai cu moț decât ceilalți. De-a lungul celor trei săptămâni s-a descurcat admirabil să gestioneze 20 de caractere foarte diferite, 20 de entități mai mult sau mai puțin ciudate, 20 de inimi care au bătut în ritmul valurilor Mării Mediterane. Ne-a admirat exuberanța, ne-a tolerat copilăriile și ne-a respectat tăcerea atunci am avut nevoie.

Mare adevăr se regăsește în citatul acela care spune că în viață este scris să întâlnim anumite persoane.

Dinamica grupului a fost una dintre cele mai ciudate în sensul bun. Încă de pe parcursul orelor de pregătire profesională, am remarcat diverși colegi mai vocali, pe alții mai glumeți, pe unii mai tăcuți. În Cipru, însă, toți au lăsat măștile deoparte și au fost...ei. S-au legat prietenii

și am reușit să ne solidarizăm în ciuda faptului că suntem foarte diferiți unii de ceilalți. Am fost o echipă adevărată atât în cursul programului la clinică, dar și în activitățile din timpul liber.

La clinica Royal Artemis am avut parte de o primire călduroasă din partea Directorului General, domnul Theo Theofilou și a Directorului de Îngrijiri, domnul Ioannis Ioannou. Domnul Ioannou, asistent medical cu o experiență de aproape 40 de ani în sistemul sanitar, ne-a pus la încercare atât abilitățile practice, cât și competențele lingvistice de limba engleză. Am fost încurajați să arătăm ceea ce știm, am primit sfaturi și recomandări utile pentru cariera de asistent medical și ni s-a permis accesul în toate secțiile clinicii și comunicarea cu pacienții, precum și consultarea documentelor medicale ale acestora.

Am cunoscut medici extraordinari și asistenți medicali bine pregătiți, cu o abordare a pacienților și a vieții în stilul cald și relaxat specific insulei Cipru. Ca și în Olanda, asistenții medicali sunt mereu cu zâmbetul pe buze și niciodată încrâncenați și crispați așa cum i-am văzut de nenumărate ori pe cei din spitalele românești.

Soarele a fost laitmotivul șederii noastre în Cipru. A fost soare pe cer și soare în sufletele noastre ca și cum la întoarcerea în țară pentru noi, cei din anul al doilea nu urmau cursuri, iar pentru cei din anul al treilea ca și cum nu urma simularea examenului de absolvire. Am trăit fiecare zi în speranța că experiența nu se va încheia și că ne vom da „bună dimineața” și după 24 aprilie, somnoroși și un pic morocănoși deasupra farfuriilor cu bacon și roșii de la micul dejun.

Personal, am învățat timp de trei săptămâni că viața poate fi trăită mai relaxat și cu mai puțină încrâncenare, dar mai presus de orice, am reînvățat să râd așa cum râdeam odată: din interior spre exterior.

Ana-Maria BELDIE – II J AMG

Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

27

Erasmus+ la întoarcere

Parcă mai ieri eram sub razele fierbinți și briza capricioasă a Ciprului...

La plecare, mă simțeam captivă într-un balon de săpun, din acelea pe care le fac copiii în parcuri.

Nimerisem cu alte 20 de persoane pe care nu le cunoșteam mai deloc și zburam spre un loc în care nu mai fusesem niciodată. Acestor oameni și acestui loc aveam să le dedic trei săptămani din viață.

Știu că e un truism să spui că oamenii sunt foarte diferiți. Totuși, niciodată nu am făcut parte dintr-un grup atât de eterogen: oameni de la 20 la 50 de ani, cu experiențe diferite, gusturi diferite, temperamente diferite și credințe diferite.

Mi-a plăcut că doamna profesoară Lidia Moise și doamna profesoară Maria Pârlog, precum și doamna Director Daniela Stoian, au fost la fel de tinere în spirit ca și elevii.

Pentru ca o singură persoană – și aici mă refer la doamna profesoară Lidia Moise – să își ia responsabilitatea pentru un grup de oameni atât de diferiți, mi se pare un adevărat act de curaj. În ciuda contrastelor, am fost totuși un grup în general unit.

Acum balonul s-a spart și am aterizat din nou la viețile noastre tumultuoase, stresante sau obositoare și pline de neprevăzut.

Oamenii necunoscuți cu care am plecat în balon s-au transformat între timp în prieteni, în mentori, iar întreaga experiență a fost frumos stocată în memorie pe fișiere, ca întrun calculator.

Trag sertarul și scot fișierul cu experiența de la clinică. Ce găsesc acolo? În primul rând, amintiri despre cât de relaxat și nepretențios era totul: pentru orice nelămurire, cineva era acolo să explice, chiar și în timpul unei intervenții complicate. Acesta putea fi oricine din lanțul medical: o asistentă, un medic, directorul de îngrijiri, directorul responsabil cu bunăstarea pacienților sau chiar directorul clinicii.

Anumiți pacienți pe care i-am văzut mai des au

28

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

lăsat o impresie mai puternică, precum Clive, pacientul care venea de trei ori pe săptămână la hemodializă, sau Christina, pacienta de la Terapie Intensivă, internată cu cancer pulmonar și cu demență. Sau poate Margaret, o pacientă al cărei soț era nelipsit de lângă patul ei și care ne dădea tuturor o lecție de răbdare și iubire necondiționată în fiecare zi.

De multe ori mă gândesc, oare ce mai fac acești oameni care ne deveniseră dragi?

Ar trebui să amintesc despre sala noastră de demonstrații, unde exersam pe manechinele din dotare, montându-le sonde urinare, făcându-le injecții sau intubații oro-traheale.

Sau făceam teste grilă pentru examenul final și ne contraziceam pe răspunsul corect.

Sau după-amiezile când luam ceaiul în balcon împreună cu Dana, colega mea de cameră, și schimbam o vorbă despre ce vom face când vom termina școala și oare unde ne va duce viața pe fiecare. Îmi amintesc și vizitele culturale când doamna profesoară Moise ne alerga exasperată printre ruine: „Haideți odată, măi, ce tot faceți acolo?

Să facem și noi o fotografie de grup!”

Drumul la întoarcere e aproape identic: stau tot lângă colega mea Ligia care îmi explică la un debit verbal amețitor și cu o gesticulație pe măsură cum face avionul în aer (într-un mod deloc încurajator), în timp ce mie aproape îmi clănțănesc dinții de frică. Numai că destinația e alta...

Otilia HARAGA – III H AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318

Vreau să încep prin a mulțumi întregului colectiv al Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, pentru ceea ce reprezintă acum în viața mea: o mare schimbare, o nouă perspectivă, un zâmbet și o speranță de viitor.

Pentru mine, participarea la acest proiect constituie una dintre cele mai frumoase realizări pe plan profesional. A fost și va rămâne o experiență de neuitat prin care am avut oportunitatea de a cunoaște tainele profesiei de asistent medical dintr-o altă țară, o altă cultură și oameni noi: pe domnul Theo Theofilou, Directorul General al Clinicii Royal Artemis, pe domnul Ioannis Ioanou, Director de Îngrijiri, pe doamna Rafaela, asistenta din Unitatea de Hemodializă și multe alte persoane de la care am avut foarte multe lucruri de învățat.

Am apreciat, încă de la început, căldura cu care am fost întâmpinați. Politețea de care au dat dovadă și aprecierea lor față de munca noastră m-au făcut să cred mai mult în mine, să îmi dezvolt atât atitudinile în cadrul echipei medicale și în raport cu pacientul, cât și aptitudinile privind efectuarea diferitelor proceduri și intervenții autonome sau delegate.

M-am bucurat de ocazia de a observa și de a învăța pas cu pas cum ar trebui să relaționeze asistentul medical cu pacientul din fața sa în diferite situații. Am apreciat faptul că acesta privea pacienții în ochi de fiecare dată și le explica fiecare pas din procedura ce urma a fi efectuată, ceea ce contribuia la diminuarea anxietății acestora.

În clinica Royal Artemis am trăit multe momente frumoase alături de colegii mei și de personalul medical. În fiecare zi eram invitați în sala de demonstrații unde exersam pe manechine diverse proceduri, apoi am fost repartizați pe secții pentru a vedea de fiecare dată câte ceva nou.

Am cunoscut acolo pacienți deosebiți de la care eu, o tânără de 22 de ani, la început de drum, am avut atâtea lucruri de învățat. Am încercat să înțeleg de câtă putere este nevoie

pentru ca o persoană diagnosticată cu cancer, singură pe lume și fără niciun sprijin, să îți zâmbească de fiecare dată când pășești sfios în salon...A fi asistent medical nu înseamnă numai să faci injecții și să montezi perfuzii.

Adevărata esență a acestei profesii o simți atunci când privești în ochi pacientul din fața ta, când îl observi, când încerci să-l înțelegi și când îi dăruiești un zâmbet. Dacă o persoană care suferă de cancer și este singură pe lume o poate face și îți înveselește ziua, cu atât mai mult o poți face tu ca asistent medical.

Într-o altă zi am cunoscut-o pe doamna Margaret, o pacientă cu fractură de șold, dar și cu pierderi secvențiale de memorie. Orice simplă mișcare îi provoca dureri groaznice, dar doamna Margaret avea un soț minunat, care a dat dovadă de o iubire extraordinară. Prezent în fiecare zi la patul soției, acest om vorbea cu ea, o mângâia, o săruta pe frunte și o pieptăna, iar în momentele când ea uita anumite lucruri, chiar și câți copii avea, soțul îi zâmbea și îi amintea mereu cu aceeași răbdare…Cum să nu ai de învățat de la pacienți sau din astfel de situații?

E atât de importat să privești și să încerci să înțelegi ce se petrece cu cei din jurul tău!

Mi-am dat seama în acest stagiu cât de important e să ai răbdare cu pacientul. Dacă dificultatea de a interacționa cu un pacient în vederea realizării unor proceduri devine un lacăt pentru tine ca asistent medical, atunci cheia este răbdarea.

Întoarsă din acest stagiu cu un astfel de bagaj de experiențe, nu pot decât să îmi exprim imensa bucurie pe care o port în suflet și dorința de a-mi încuraja colegii să se înscrie în astfel de proiecte! Acolo am devenit cu adevărat o familie unită, profesori și elevi. Așa putem fi în cadrul unei echipe medicale dacă reușim să înțelegem cu adevărat rostul acestei profesii.

Camelia BARBU – III E AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

29

Erasmus+ la întoarcere

Am 47 de ani, sunt de profesie tehnician constructor și împreună cu soțul meu conduc o firmă de construcții industriale de peste 20 de ani. Urmează întrebarea firească: de ce această nouă profesie și de ce abia acum? Am ales să urmez această școală într-un moment optim al vieții mele și, bineînțeles, pentru a-mi împlini un vis din adolescență.

Despre programul ERASMUS+ aflasem de la două dintre colegele de clasă care participaseră anul trecut și de la doamna profesor Maria Pârlog care a venit personal în clasa noastră încurajându-ne să participăm la selecție. Am luat decizia în urma unei discuții cu doamna profesor Lidia Moise care a reușit să mă convingă să înlătur barierele legate de vârstă și de comunicarea în limba engleză. Nu pot decât să le mulțumesc enorm pentru această minunată oportunitate.

Pentru mine, stagiul ERASMUS+ este o amintire extrem de prețioasă și o experiență care mi-a depășit așteptările începând de la examenul pentru selecție și de la orele de pregătire profesională, lingvistică, pedagogică și culturală până la întoarcerea în țară.

M-a ajutat să mă autodepășesc, să mă redescopăr și să-mi dezvolt încrederea în mine.

Am văzut cum funcționează un spital privat într-un alt sistem sanitar, am cunoscut medici și asistenți medicali dornici să ne împărtășească din experiența și cunoștințele lor.

Am constatat că sunt oameni comunicativi, relaxați și modești, oameni calmi, îndrăgostiți de viață. Am vizitat locuri minunate, încărcate de istorie, tradiții și cultură (situri arheologice, mănăstiri, muzee), am gustat din mâncărurile și băuturile tradiționale ale poporului cipriot.

Recomand cu drag tuturor elevilor acestei școli să se înscrie la selecțiile viitoare, deoarece comunitatea Erasmus este practic o a doua familie în care îți faci prieteni pe viață.

Mulțumiri tuturor profesorilor implicați în acest proiect și mult succes în cele viitoare!

Viorica (NICOLAE) BADEA – III C AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

Stagiul Erasmus + a reprezentat o călătorie care m-a ajutat să mă dezvolt pe diferite planuri.. M-au încântat costumele tradiționale, arhitectura deosebită, muzica veselă și preparatele culinare aromate.

Pe plan social, am avut ocazia să cunosc și să interacționez cu localnici, turiști de diverse naționalități și colegii mei români de la care am avut de învățat. Pe plan personal, am ajuns să mă cunosc mai bine, să am mai multă încredere în mine și să pot face față noilor provocări. Pe plan profesional, colaborarea cu echipa medicală a fost excelentă. În plus, am avut parte de o experiență inedită, având ocazia de a însoți un pacient din secția de Nefrologie cu ambulanța la domiciliu.

Doresc să mulțumesc tutoror profesorilor care m-au pregătit pentru această călătorie și care mi-au oferit șansa de a-mi depăși barierele: doamnei director Daniela Stoian, doamnei prof. Lidia Moise, doamnei prof. Maria Pârlog, doamnei prof. Maria Baldovinescu, doamnei prof. Maria Avram și doamnei prof. Maria Pop. Corina Emanuela MIHĂILĂ – II D AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

30

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318

Am venit la această şcoală hotărâtă să fiu bursieră și să particip la un stagiu de pregătire în străinătate. Însă, pe măsură ce am început să-mi cunosc colegii de clasă, am început să mă tem că obiectivele mele sunt prea greu de atins din cauza concurenței. Cu toate că munceam din greu, la un stagiu de pregătire în Cipru nici nu îndrăzneam să visez! Îmi părea treapta cea mai de sus pe scara stagiilor de pregătire în străinătate. Încurajată însă de profesorii minunați care au crezut în mine mai mult decât credeam eu însămi, „imposibilul” a devenit posibil. Deci, trebuie să crezi și să-ți dorești suficient de mult, ca un vis să se împlinească!

Stagiul a fost minunat! Am întâlnit oameni foarte amabili, dornici să ne înveţe lucruri noi.

Ne-au oferit sprijin, au venit în întâmpinarea fiecărei nevoi a noastre, ne-au arătat cât de mult contăm. Am vizitat multe locuri frumoase și am cunoscut oameni interesanți, dar esențială a fost echipa din care am făcut parte. Ne-am completat și ne-am potrivit ca piesele unui puzzle.

Individual, poate că eram frumoși, deștepți, amuzanți, interesanți sau poate nimic din toate astea.

Dar împreună eram o forță, un tot, cu adevărat o echipă. Într-o echipă ca aceasta îmi doresc să lucrez!

La sfârșitul stagiului de pregătire din Cipru, în clinica Royal Artemis, am primit din partea directorului clinicii Certificatul Europas pentru recunoașterea internațională a competențelor dobândite și o scrisoare de recomandare pentru obținerea unui loc de muncă. Datorită lor voi merge mai încrezătoare la interviuri, căci știu că voi fi cu un pas în fața celor care au muncit poate la fel de mult ca mine.

Atingând obiectivele fixate atunci, la începutul școlii, acum, la final, sunt gata să trasez altele noi; numai perseverența și dorința de a reuși te pot ridica deasupra banalului.

Ligia (DRĂGUȚ) PETRE - II B AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

Pentru mine, experiența Erasmus din Cipru a însemnat o șansă de a vedea lucruri noi, de a cunoaște oameni diferiți, o cultură diferită și un sistem sanitar diferit.

M-am înscris la concurs datorită celei mai bune prietene ale mele, deoarece ea m-a motivat suficient de mult încât să îmi încerc norocul.

Din această experiență am câștigat 19 prieteni minunați. Ne-am completat perfect unii pe alții în toate situațiile. M-a uimit dedicarea și implicarea totală a doamnei director Daniela Stoian, blândețea și calmul cu care ne vorbea și grija pe care ne-a purtat-o cât timp a fost în Cipru.

La toate diseminările pe care le-am avut la întoarcerea din stagiu, doamna profesor Lidia Moise a fost cu lacrimi în ochi, cu siguranță datorită emoțiilor după momentele frumoase petrecute împreună. Am rămas plăcut impresionată de personalul medical din clinica Royal Artemis, deoarece îngrijirile se bazează foarte mult pe empatia cu pacientul, ceea ce îl ajută pe acesta să treacă mai ușor peste momentul spitalizării.

Mulțumesc doamnei profesor Lidia Moise pentru că a făcut posibil acest proiect și Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”.

Lenuța Alina COTOS - III C AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

31

Erasmus+ la întoarcere

Experiența mea în cadrul proiectului ERASMUS + a început cu multe îndoieli pentru că participasem la selecția din anul anterior și fusesem admisă ca rezervă. Încă de atunci am fost prezentă la majoritatea întâlnirilor și știam ce înseamnă implicarea într-un asemenea proiect.

Am avut nevoie de un mic impuls din partea doamnei profesor Lidia Moise, dar până la urmă m-am hotărât și mi-am spus să mai încerc o dată. Selecția a fost și mai riguroasă de data aceasta și se pare că perseverența dă roade. Am fost foarte fericită să aflu că am fost admisă.

Am avut un program foarte încărcat, dar totul a meritat. Sunt încântată că am putut beneficia de o îmbunătățire lingvistică la engleză și o bază pentru neogreacă. Consider că participarea la acest proiect mi-a adus un plus atât profesional, cât și personal. Am cunoscut niște oameni minunați care mi-au devenit prieteni și, cu toate că suntem diferiți, am format o echipă unită, atât colegii din anul al doilea, cât și cei din anul treilea. Din punct de vedere profesional, consider că am un mare avantaj în fața altor candidați prin experiența mea internațională. Sunt convinsă de acest lucru, pentru că atunci când am revenit din Cipru am fost întrebată cu nerăbdare la serviciu (lucrez într-o clinică medicală privată) de către superiorul meu cum a fost experiența, cum se desfășoară lucrurile acolo, ce au diferit față de noi și ce putem îmbunătăți aici.

Pentru mine, participarea la proiectul Erasmus+ este una din realizările cele mai importante.

Mulțumesc tuturor celor care au pus bazele acestui proiect și care mi-au oferit șansa de a trăi o experiență unică!

Alina ALBINIȚĂ - III B AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

La început a fost o provocare. Ideea călătoriei într-o altă ţară, dorinţa de a cunoaşte cultura şi tradiţiile altui stat, precum şi mentalitatea cetăţenilor săi, dar mai ales sistemul lor sanitar, m-au determinat să mă înscriu în acest proiect. Şi bine am făcut! Am învăţat atâtea lucruri pe care nu ai ocazia să le înveţi în ţară.

Pot spune că am primit, în primul rând, o lecţie de comunicare: cu pacienţii internaţi, cu profesorii şi colegii, cu personalul medical din clinică. M-a impresionat modul în care am fost primiţi şi trataţi pe toată durata stagiului, atât de personalul clinicii, cât şi de angajaţii hotelului.

Sunt oameni deschişi şi obişnuiţi cu fluxul de persoane, Pafos fiind un oraş turistic important.

Ne-ar prinde bine să „furăm” puţin din atitudinea lor faţă de străini şi faţă de semeni, în general, să ne mai piară din scepticism şi să încercăm să fim mai amabili, că nu costă nimic.

Dacă ar fi să fac o comparaţie cu sistemul medical privat din România, pot spune că diferenţele sunt insesizabile. Aparatura şi pregătirea cadrelor medicale sunt la standarde înalte, iar sistemul informatic este bine pus la punct. Pacienţii lor au, poate, o mai bună educaţie şi o mai bună înţelegere a actului medical.

Concluzionez cu ideea că o astfel de experienţă este o modalitate de dezvoltare personală care nu trebuie ratată. Doresc să mulţumesc doamnei prof. Maria Pârlog și doamnei prof. Lidia Moise pentru tot sprijinul oferit în acest proces şi le doresc să continue proiectul cu succes!

Carmen SEREA - II H AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

32

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Erasmus+ 2014-1-RO01-KA102-001318 POVESTEA NOASTRĂ

Povestea noastră a început în miez de iarnă și a continuat sub razele soarelui mediteranean...

Povestea noastră a început cu alfa, beta și gamma...

Povestea noastră a început într-o confuzie generală, cu bombăneli și comentarii...

Povestea noastră a început cu o supradoză de necunoscut și scepticism...

Povestea noastră a început cu Omul care ne-a alergat cu varga ca pe niște rațe bezmetice ca să ne adune într-un grup și să ne unească....

Povestea noastră a continuat în saloanele clinicii Royal Artemis, pe nisipuri, printre stânci, sub clar de lună, în bătaia brizei calde, pe balcon, în recepția hotelului Pafos Gardens, în locații „de studiu” precum club Loft și Bar Street...

Povestea noastră a continuat în acorduri grecești și mirosul sărat al apei...

Povestea noastră a continuat în microbuz la întoarcere, sub ochelari de soare și fețe triste...

Povestea noastră s-a scris datorită fiecăruia dintre noi: cu indicațiile dictate de doamna profesor Lidia Moise la un nivel al decibelilor deasupra limitei legale, cu replicile pline de haz ale Mihaelei-Nașa Mare, cu scenariile și cartea lui Socrate, cu glumele lui Florinel, cu aerele NicoleteiDiva Grupului, cu filozofia realistă a Codruței, cu părul impecabil al lui Pană, cu inocența Lenuței, cu replicile interminabile ale Ligiei, cu întrebările Emei, cu doza de maturitate a doamnei Viorica și râsul colorat al Oresiei, cu ochii albaștri ai Albiniței, cu vegetarianismul Otiliei și sinceritatea Danei, cu spiritul poetic al Cameliei, cu buclele aproape perfecte ale Andreei, cu spiritul protector al lui Mădălin.

Povestea noastră este unică și merge mai departe...

Ana-Maria BELDIE – II J AMG Erasmus+2014-1-RO01-KA102-001318

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

33

Interviu medical Exercitarea profesiei de asistent medical este condiţionată de deţinerea calităţii de membru al OAMGMAMR, singura instituţie abilitată să emită Autorizaţia de liberă practică de care are nevoie orice asistent medical pentru a lucra în sistemul sanitar românesc. Pentru elevii Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, care vor susţine în curând examenul de certificare a competenţelor, dar şi pentru cei interesaţi să afle mai multe despre această instituţie şi rolul acesteia în parcursul profesional al asistentului medical, am invitat-o pe doamna Carmen Mazilu, Preşedinte al filialei Bucureşti a OAMGMAMR şi Vicepreşedinte al OAMGMAMR, să ne răspundă la câteva întrebări.

Ne puteţi spune câteva cuvinte despre parcursul dumneavoastră profesional şi experienţa dumneavoastră în cadrul OAMGMAMR?

Am terminat în anul 1984 Liceul Sanitar care, la vremea respectivă, era singura formă de pregătire pentru profesia de asistent medical. După Revoluţie, am parcurs programul de echivalare şi am dat examenul de grad principal în prima sesiune organizată.

Pentru că am considerat că este necesar să avansezi în profesie şi să înveţi continuu, mi-am luat Licenţa în Asistenţă Medicală Generală, după patru ani de facultate. De asemenea, am parcurs programul de Masterat în Management şi Sănătate Publică, iar din anul 2014 sunt doctorand.

Experienţa, aşa cum spuneţi dumneavoastră, în cadrul organizaţiei profesionale se întinde pe o perioadă de 17 ani, în care am parcurs toate etapele de activitate, de la poziţia de

34

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

reprezentant al spitalului în care lucrez, până la funcţii elective. În prezent, sunt Preşedinte al filialei Bucureşti a OAMGMAMR şi Vicepreşedinte al OAMGMAMR.

Care este statutul OAMGMAMR şi cât de importantă este pentru asistentul medical menţinerea legăturii cu această instituţie?

Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR) este o organizaţie profesională, neguvernamentală, de interes public, apolitică, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, care are ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi, respectiv, a profesiei de asistent medical şi cuprinde toţi asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali care exercită profesia de asistent medical generalist, moaşă şi asistent medical în condiţiile ordonanţei de urgenţă 144/2008.

OAMGMAMR are o serie de activităţi reglementate de OUG 144/2008, aprobată prin Legea 53/2014 cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, fiecare asistent medical generalist, moaşă şi asistent medical care îşi exercită profesia pe teritoriul României este obligat să le cunoască.

Ne-aţi acordat onoarea de a participa la cursurile organizate de Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” prin Clubul Absolvenţilor, adresate elevilor în an terminal.

Ce părere aveţi despre această iniţiativă a şcolii şi cum aţi descrie această experienţă?

Este adevărat că am avut deosebita onoare de a fi invitată de conducerea Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila” să susţin câteva cursuri cu teme legate de Etică şi Deontologie în profesia de asistent medical şi Legislaţie.

Am apreciat iniţiativa, dorinţa şi eforturile şcolii de a-şi pregăti elevii pentru o viitoare carieră în profesia de asistent medical. De aceea, am venit cu plăcere, iar experienţa trăită mă motivează să continui să fiu alături de dumneavoastră în proiecte similare, în viitor. În mai puţin de două luni, o nouă promoţie de asistenţi medicali de la Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” va intra pe piaţa muncii cu temerile specifice unui nou început. Care sunt paşii pe care trebuie să îi urmeze absolventul pentru obţinerea avizului de liberă practică de la OAMGMAMR?

Filiala Bucureşti a OAMGMAMR are un site oficial www.oammrbuc.ro, unde orice asistent medical poate găsi informaţiile necesare pentru obţinerea Certificatului de Membru OAMGMAMR şi a Avizului anual de exercitare a profesiei, precum şi informaţii despre educaţia continuă, informaţii legislative, etc.

OAMGMAMR a accesat şi a implementat împreună cu Federaţia SANITAS Proiectul european „E-nursing: Program de instruire în tehnologia informaţiei a asistenţilor medicali, în contextul informatizării sistemului sanitar”, cofinanţat din Fondul Social European. Care au fost beneficiile acestui proiect pentru asistenţii medicali? Ce alte proiecte sunt în derulare sau ce alte proiecte cu relevanţă similară sunt prognozate?

Proiectul la care faceţi referire a fost implementat cu succes de cele două organizaţii, profesională şi sindicală. Putem spune asta deoarece un număr mare de asistenţi medicali din Bucureşti şi din ţară au beneficiat de cursuri de instruire în tehnologia informaţiei (TIC). Aceste cursuri sunt foarte necesare în practica profesională, având în vedere că utilizarea calculatorului a devenit o necesitate fără de care activitatea de zi cu zi în unităţile sanitare nu mai este posibilă, în prezent.

Organizaţia profesională a implementat şi o serie de cursuri de educaţie continuă şi de calificare prin aceste proiecte.

Cum priviţi migrarea masivă a personalului medical spre Occident şi care credeţi că este impactul acestui fenomen asupra calităţii actului medical românesc? Cine este marele pierzător: sistemul ca

întreg sau pacientul ca entitate individuală?

În contextul european actual, mobilitatea profesioniştilor este firească, având în vedere că fiecare dintre noi dorim şi căutăm să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere. Din nefericire, migrarea masivă a profesioniştilor din sănătate se întâmplă din cauza salarizării nemotivante şi a condiţiilor de muncă din sistem.

Este mediatizată informaţia că există o rată masivă de migrare a asistenţilor medicali şi a medicilor. În ceea ce priveşte asistenţii medicali, noi am făcut o analiză la nivelul filialei Bucureşti şi am constatat că, de la începutul anului până în prezent, din cei peste 20.000 de membri ai filialei, au solicitat documente în vederea plecării în străinătate 188 de persoane.

În realitate, raportul nu este aşa de dramatic.

Cu toate acestea, Ministerul Sănătăţii ar trebui să acorde mai multă atenţie acestui fenomen şi să găsească soluţii pentru menţinerea profesioniştilor în unităţile sanitare din România. Un impact mai grav decât cel al migrării este lipsa personalului medical din unităţile sanitare, care într-adevăr afectează calitatea îngrijirilor, relaţia cu pacientul şi sistemul ca întreg.

Care consideraţi că sunt principalele probleme cu care se confruntă asistentul medical debutant la intrarea în sistemul sanitar românesc? Ce l-aţi sfătui pe un absolvent de şcoală sanitară aflat la început de drum?

Eu cred cu convingere că orice asistent medical, fie el şi debutant, dacă este foarte bine pregătit teoretic şi practic, nu va întâmpina probleme în activitatea sa profesională. Aş sfătui fiecare coleg să înveţe continuu, să dorească să se dezvolte profesional şi personal, să se informeze şi să se implice cu dăruire în activităţile de îngrijire a pacienţilor. Să nu uite niciodată că în această profesie trebuie să iubeşti omul şi să te dedici lui.

Ana-Maria BELDIE Redactor Şef II J – AMG

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

35

Masterclass de Îngrijire a Persoanelor Vârstnice

În perioada 18-20 mai 2015, s-a desfăşurat cursul Masterclass de Îngrijire a Persoanelor Vârstnice.

Deschiderea a fost făcută de doamna profesor Larisa Bănică, responsabil al Comisiei de Proiecte și Programe Internaţionale, care a prezentat oportunitatea de care se pot bucura absolvenţii şcolii noastre prin încheierea parteneriatului cu Mediko Pflegeund Gesundheitszentren, firmă de recrutare pentru „Pflege und Gesungheit”, care deţine un număr de 17 reşedinţe de seniori.

Doamna profesor Larisa Bănică a prezentat formatorii cursului: doamna Alina Schlidermann, asistent medical la Mediko Pflege- und Gesundheitszentren, doamna Jana Hantzsch-Hirata, profesor de îngrijire vârstnici şi bolnavi la Şcoala Profesională Des Landkreises Peine, Germania.

În continuare, doamna director Daniela Stoian, coordonator al Comisiei de Programe și Proiecte Internaţionale, a urat succes elevilor şi a arătat deplină susţinere față de alegerile profesionale ale viitorilor asistenți medicali.

Cursul a fost urmat de 56 de elevi înscrişi voluntar, care au primit diploma recunoscută în Gemania ce atestă competenţe specifice îngrijirii vârstnicilor: profilaxia contracturii, mobilizarea și îngrijirea vârstnicilor în Germania.

Durata de predare a fost de 5 ore pentru fiecare modul de specialitate, conţinuturile modulelor corespunzând standardelor de îngrijire recunoscute în Germania.

Eu am participat în calitate de profesor de nursing, din perspectiva unui schimb de experienţă ce a venit să confirme convingerea noastră că în Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” sunt realizate la nivel înalt toate dezideratele educaţiei profesionale.

Formarea bagajului de cunoştinţe profesionale, a capacităţilor şi deprinderilor practice, dezvoltarea intereselor profesionale au stat la baza realizării obiectivelor urmărite în cursul doamnei profesor Hirata.

Din punctul meu de vedere, primele două teme ale cursului au fost ca o lecţie de recapitulare şi de fixare a cunoştinţelor în care conţinuturile noi s-au integrat foarte bine şi cu uşurinţă în vechile achiziţii.

Elevii au fost activi, au participat la conversaţii şi activităţi practice, au emis idei proprii argumentate, au pus întrebări când au avut neclarităţi. Aceştia s-au bucurat în permanenţă de implicarea activă a profesorilor care au împletit noţiunile teoretice cu exersarea practică a acestora.

Am fost mândră să aud la sfârşitul fiecărui curs cuvintele de laudă ale profesorilor colegi din Germania la adresa elevilor şcolii noastre, elevi instruiţi pe parcursul celor trei ani de studii de corpul profesoral cu un înalt grad de pregătire.

La sfârşitul celor trei zile de curs, 10 elevi şi-au exprimat dorinţa de a lucra, după terminarea studiilor, în cadrul firmei din Germania ca asistenţi medicali în reşedinţele de seniori. Elevii au înţeles foarte bine atribuţiile asistentului medical în îngrijirea vârstnicilor şi au fost interesaţi să înceapă parcurgerea primilor paşi în pregătirea extraprofesională necesară angajării.

Urez mult succes tuturor elevilor în drumul ales şi sunt sigură că vor fi reprezentanți de seamă ai profesionalismului și ai dăruirii celor ce realizează educaţie pentru sănătate din şcoala Cu drag, noastră.

Prof. Mirela Mărioara AVRAM

36

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Cardul ISIC CARDUL „Carol Davila” - ISIC - noua legitimaţie oficială a şcolii noastre

Începând din anul şcolar 2015-2016, Astăzi, cardul ISIC e recunoscut în elevii noștri se vor legitima cu Cardul ISIC întreaga lume şi are peste 4,5 milioane de -International Student Identity Card. membri la nivel internaţional.

Legitimaţia 2 în1 „Carol Davila” - ISIC nu este doar o simplă legitimaţie de elev!

Aceasta oferă recunoaştere globală cu peste 42.000 de reduceri în întreaga lume și peste 2.000 de reduceri în ţară.

În urma parteneriatului dezvoltat cu International Student Identity Card (ISIC), Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” se alătură celor peste 1.500 de instituţii de învăţământ la nivel global, ce au adoptat legitimaţia ISIC ca legitimaţie oficială.

Cine este ISIC?

Proiectul ISIC a luat naştere în anul 1953, fiind iniţiat de Uniunile Olandeze şi Norvegiene de studenţi, iar conceptul care a stat la baza dezvoltării sale, a fost acela de a facilita mobilitatea internaţională a studenţilor şi elevilor şi schimburile interculturale.

Din anul 1968, UNESCO a aprobat oficial cardul ISIC, recunoscându-l ca fiind singura dovadă internaţională de atestare a statutului de elev/student şi un document unic de încurajare a schimbului cultural.

Conceptul ISIC: • singurul card de elev/student recunoscut GLOBAL; • oferă peste 42.000 de reduceri în 130 de ţări; • utilizat zilnic de către posesori, în toate ariile de interes; • peste 1.500 de instituţii de învăţământ de prestigiu din lume l-au adoptat ca legitimaţie oficială; • oferă posesorilor săi reduceri şi gratuităţi la cazare, muzee, transport, cinematografe şi teatre, cursuri de limbi străine, cafenele, restaurante; • aproape 6.000 de puncte de emitere în toată lumea; • peste 85 de site-uri ISIC ale diferitelor ţări, 68 pagini Facebook cu peste 400.000 de fani.

Prof. Ramona GUȚU Director de Comunicare

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

37

Promovarea ofertei educaționale

Candidați pentru o profesie nobilă

Pentru a fi admis la Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” şi pentru a deveni asistent medical „trebuie să-i iubeşti pe oameni şi să doreşti cu adevărat să-i ajuţi pe alţii. Trebuie să fii capabil să faci faţă stresului, întrucât în nursing nu există jumătăţi de măsură…”

(Claudia Rijker-Baker, Olanda) „Trebuie să poţi simţi durerea şi zbuciumul sufletesc al pacientului.

E necesar să fii bun şi să ai multă răbdare. Trebuie să doreşti mereu să înveţi mai multe despre îngrijirea bolnavilor şi despre medicină.”

(Tadashi Hatano, Japonia)

Începând cu acest an şcolar, selecţia candidaţilor se realizează prin susţinerea unui interviu vocaţional pentru identificarea aptitudinilor specifice calificării profesionale pentru care optează, a calităţilor necesare profesiei de asistent medical (optimism, adaptabilitate, entuziasm, abilităţi de comunicare şi relaţionare, etc.) şi a disponibilităţii de a studia şi de a se implica în activităţile propuse de Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” .

Prin derularea activităţilor proiectului de educaţie pentru sănătate „Învăţaţi să ajutaţi!” în peste 50 de licee din Bucureşti şi din judeţele învecinate, elevii Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, pregătiţi de profesorii lor (Gina Tulache, Violeta Zlota, Cristina Costache, Anca Mihai, Mirela Avram, Elena Paraschiv, Roxana Constantinescu, Aurelia Şova), au reuşit să le transmită liceenilor noţiuni privind prevenirea îmbolnăvirilor, adoptarea unui stil de viaţă sănătos, acordarea primului ajutor, unii dintre aceştia devenind motivaţi să devină asistenţi medicali.

De asemenea, activităţile din campaniile „O profesie nobilă pentru absolventul de liceu”, „Porţi deschise spre educaţie pentru sănătate”, „Priveşte-te în viitor”, organizate de Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, au contribuit la orientarea profesională a elevilor de liceu.

Le mulţumesc tuturor elevilor şi cadrelor didactice din şcoala noastră şi din şcolile partenere, care s-au implicat în promovarea profesiei de asistent medical!

Prof. Aurelia ŞOVA, Director Adjunct Responsabil Comisia de Promovarea Ofertei Educaţionale

38

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

La început de drum După anul I

Ne-a fost dat să vedem cum firul vieţii se poate schimba în doar câteva secunde. În stagiul practic ne-am confruntat cu situaţii dificile, dureroase pentu persoanele aflate în suferinţă și pentru familiile acestora.

Până să devenim elevi al școlii, nu ne-am gândit la importanța acestei profesii pentru că nu am avut ocazia de a privi îndeaproape problemele unei persoane aflate în suferință. Din păcate, nu multe persoane apreciază cuvântul „sănătate” la adevarata lui valoare decât în momentul în care se află în punctul de a o pierde.

Am fost inspirate de profesionalismul echipei medicale care, zi de zi, luptă pentru salvarea tuturor pacienților și de empatia medicilor care, în momentul când informează pacientul și familia sa despre gravitatea cazului, reușesc să gestioneze toate aspectele ce decurg din aceste situații.

În stagiul de practică, am trecut prin stări contradictorii. Am râs, am plâns, ne-a fost teamă, dar am avut și curajul de a ne apropia de pacienți și de a le înțelege nevoile. De multe ori, o vorbă bună, un zâmbet, o strângere de mână, o cană cu apă oferită reușesc să aline suferința celui aflat pe patul de spital. Nimic nu este mai valoros decât un „mulțumesc” pe care ți-l adresează pacientul căruia i-ai fost alături. Nicio recompensă nu este mai mare decât aceea de a ști că ai contribuit și tu la bucuria însănătoșirii.

Școala ne-a pus la dispoziție uniforma unei profesii de suflet și pentru asta suntem datori să o onorăm și să ne dorim să fim în fiecare zi mai buni.

Claudia Mihaela GEAMBAȘU Laura BRATU I i AMG

Gând de început

Am ales această profesie pentru că se potrivește personalității mele, pentru că o consider, deopotrivă, grea și frumoasă, pentru că îmi va oferi stabilitate și satisfacție.

Am ales această școală sanitară deoarece este considerată a fi cea mai bună, aprecierile comunității situând-o la un nivel la care poate oferi servicii educaționale optime pentru noi, tinerii.

Deși am absolvit un liceu cu profil economic, acum, când mă cunosc mai bine, îmi dau seama că doar devenind asistent medical pot să ajut oamenii.

Mi-am propus ca după finalizarea studiilor, să fiu un bun asistent medical!

Din punctul meu de vedere, orice om ar trebui să facă ceea ce-i place pentru a se putea dedica total muncii sale. Trebuie să ne gândim bine înainte de a lua o decizie deoarece acesta ne poate schimba întreaga viață.

Ioana PREDA Viitoare elevă

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

39

Gânduri de final Trei ani

Atunci când o etapă se apropie de final, elementele care au alcătuit-o te năpădesc, cu impactul unui film care se derulează în faţa ochilor şi care se adresează unui spectator unic. Acesta este elevul care încheie prima etapă a pregătirii sale în vederea devenirii, a îmbrăţișării profesiei de asistent medical.

Chestionaţi în ceea ce priveşte calitatea acestor trei ani petrecuţi la Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, învăţăceii au păreri împărţite, aşa cum se întâmplă în orice situaţie. Fiecare dintre aceste păreri este formulată (şi exprimată) prin prisma vârstei, a educaţiei, a aspiraţiilor sau a cunoştinţelor însuşite. Opiniile sunt exprimate, desigur, şi în raport cu aşteptările pe care elevii le-au avut, individual, atunci când au decis că doresc să urmeze cursurile acestei şcoli. Prea puţine păreri sunt obiective, iar subiectivismul este, în general, apanajul emoţiilor, al persoanelor mai degrabă emoţionale decât raţionale.

În calitate de elevă la Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, m-am străduit să respect regulile de ordine interioară, datele pentru susţinerea testelor şi depunerea lucrărilor solicitate, profesorii şi colegii, personalul sanitar cu care am intrat în contact pe parcursul orelor de practică în spital şi reglementările care au apărut pe parcurs. Toate acestea au constituit cadrul în care s-au desfăşurat zeci de întâmplări, unele frumoase şi inspiraţionale, altele mai puţin frumoase, dar motivaţionale.

Am precizat „zeci” întrucât de-a lungul celor trei ani am pendulat între serviciu şi şcoală şi am pierdut, astfel, alte zeci de întâmplări, în privinţa cărora nu mă pot pronunţa. Întâmplările la care mă refer includ oameni, profesori şi colegi. Profesorii de la clasă miau insuflat respect pentru meseria de asistent medical, m-au motivat să învăţ şi să-mi exercit viitoarea meserie cât mai bine, m-au lăudat, m-au mustrat, mi-au dăruit reperele pentru o mai bună înţelegere a interiorului uman la propriu: doamna doctor Daniela Tichie și domnișoara doctor Daniela Mihăilă (cărora le admir atât profesionalismul, cât şi umorul), doamnele profesor Letiţia Morariu, Elena Mocanu, Flori Ştefănescu sau domnul diriginte Vasile Constantin.

Şefa clasei III L (clasa care a fost întâi I S, apoi II M şi în care am făcut eu însămi stagiul de învăţăcel), Ilie Mihaela, a reprezentat liantul dintre mine şi colegii mei şi profesori sau cadre sanitare, purtându-ne de grijă într-un mod aproape matern şi anunţându-ne de fiecare dată noutăţile, schimbările survenite (referitoare la orar, datele evaluărilor, profesorii de specialitate, etc.).

Cu toții mi-au înţeles statutul de angajat şi m-au ajutat să ajung la finalul acestei etape...Trecând peste nemulţumiri de tot felul, oboseală acumulată, frustrări (inevitabile, în fond, ştiindu-se cât e de dificil să mulţumeşti pe toată lumea), eu optez pentru o plăcută rememorare, pentru a învăţa în continuare şi pentru o bună relaţie cu profesia îmbrăţişată.

La final de etapă, fiecare are amintirile pe care le merită.

Ioana Mădălina MUNTEANU III L - AMG

40

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Gânduri de final Distinşi profesori, minunaţi colegi,

Este dificil să scrii un text de final, să te referi la ceva ce s-a sfârşit, ceva irepetabil. Este şi mai dificil dacă ţi-a plăcut lucrul pe care l-ai făcut şi dacă ceea ce s-a întâmplat într-o perioadă oarecare de timp, ţi-a umplut un gol în suflet, un gol despre care nici nu ştiai. Cam asta simt eu…În acelaşi timp, nici nu mă pot dezlipi de tastatura calculatorului pentru că vreau să vă spun cât de mult a însemnat şcoala aceasta pentru mine.

Am venit aici acum 3 ani înfrântă şi plec cu fruntea sus, o femeie puternică. Am ştiut tot timpul că pot depăşi condiţia mea, că pot oferi copiilor mei o viaţă mai bună doar prin educaţie...şi asta am făcut. Acesta a fost scopul meu. Nu aveam cum să pierd sau să mă abat de la el pentru că era foarte simplu: nu aveam alternative. Expresia „suntem condamnaţi să învingem” se admite perfect, în cazul meu.

Şi...s-a-ntâmplat! Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” m-a primit, iar eu am încercat să-i ofer corectitudinea, devotamentul, sârguinţa şi determinarea mea ca monedă de schimb pentru tot ce am învăţat în aceşti 3 ani.

Orice început are şi un sfârşit. Ei bine, în cazul meu nici nu am crezut că va exista un început, însă atunci când acesta a venit, am ştiut că finalul nu poate fi decât unul fericit. De aceea am dorit să scriu aceste rânduri cu gânduri de recunoştinţă către colectivul didactic al acestei şcoli, către distinsa doamnă profesor Daniela Stoian, directorul instituţiei, către doamna dirigintă Anca Grecu, care, prin tot ce a făcut şi mai ales prin faptul că a ştiut să mă asculte, a căpătat un loc aparte în sufletul meu. Îi mulţumesc nespus de mult şi doamnei profesor Arina Cristea care ne-a împărtăşit din experienţa dumneaei de farmacist, care s-a străduit să ne facă parcursul ultimului an mai uşor, mai frumos, mai interesant şi mai pe înţelesul nostru.

Le mulţumesc şi dragilor mele colege care m-au făcut să mă simt din nou o şcolăriţă, cu toţi cei 42 de ani ai mei! Pentru toate, eu vă mulţumesc!

Gabriela ANDREI în catalogul III A - AMF, „mami Gabi” pentru colege

Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” ne-a oferit mai mult decât cunoştinţe, a cerut mai mult decât simpla prezenţă la cursuri, ne-a oferit prieteni, provocări, profesori specializaţi, o bună combinare a teoriei cu partea aplicativă şi, poate pe primul loc, şansa de a-i ajuta pe ceilalţi, de a cunoaşte oameni deosebiţi şi poveştile acestora în cadrul spitalelor în care am făcut practică. Ne-a cerut implicare, motivaţie şi dorinţă de a-i ajuta pe pacienţii trataţi să se simtă cât mai bine.

Acum, privind cei trei ani care au trecut, vedem alte persoane în oglindă, pregătite emoţional şi profesional, dar ştim că acesta este doar începutul.

Marilena NECULA - III K AMG

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

41

Pas spre mâine

Au trecut trei ani alături de voi... Au trecut prea repede, ca şi cum timpul se grăbeşte spre împliniri doar de el ştiute. Noi, copiii de ieri, atât de nesiguri, am crescut în umbra preocupării voastre de a ne creşte aripi. Ne-aţi ţinut aproape, ne-aţi ajutat să facem, tot mai sigur, paşii spre profesie, ne-aţi certat când am greşit, învăţându-ne astfel să fim mai buni. Ne-aţi ţinut mâna care tremura la gândul primei injecţii. Ne-aţi dat încredere că vom reuşi, ne-aţi strâns temerile și aţi făcut din ele buchet de motivaţii. Ne-aţi însoţit mereu, pe drumul nostru. Ne-aţi umplut mintea cu lumina ştiinţei, ne-aţi deschis sufletele către zbor. Ne-aţi dăruit, curat, ceea ce doar dumneavoastră ştiţi să oferiți ca răsplată vieţii.

Iar noi, copiii de ieri, ne înclinăm în semn de mulţumire şi promitem să vă ducem mai departe visul!

Anul IIID – AMG

42

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

În loc de bun rămas Acum când drumul nostru trece hotar de lume, Să ne oprim o clipă, cuminte şi curat, Să dedicăm un gând, fără de chip şi nume, Acelor care-n anii de şcoală ne-au format.

Sunt ani în care munca s-a împletit cu zborul N-a fost uşor în toate, a fost frumos şi greu, Azi a rămas, pecete de timpuri, doar fiorul Pe care, amintire, îl vom păstra mereu. Încet, fără de teamă, vom face primul pas, Vom merge cu mândrie, păstrând printre cuvinte, O inimă-n contur albastru ce-a rămas Privire îndreptată mereu spre înainte!

Să mulţumim acelor care-au crezut în noi Şi care ne-au sădit în suflete-o comoară, Cu drag şi dăruire, fără-a privi-napoi, În orice zi alături, în cei trei ani de şcoală!

Să ne dorim iubire şi-n clipă de popas, Să ne rugăm ca timpul să lase loc de toate…

Cu zâmbet cald pe buze, în loc de bun rămas, Să ne urăm succes, noroc şi sănătate!

Absolvenţii AMG

Pentru iubire Suntem născuţi cu rost peste pământ, Purtând pe frunte zborul ca menire, Mereu mai buni în faptă şi cuvânt, Trăim acelaşi timp întru iubire.

E viaţa scurtă, paşii ni-i măsoară, Ni-i adunăm din zilnica-i trudire, Mai dulce, câteodată mai amară, Tot timpul ne luptăm pentru iubire.

Iar când greşeli întunecă lumina, În răscoliri de suflet peste fire, Purtând, în resemnare, toată vina, Noi ne rugăm spre cer întru iubire.

Privind spre culmi ce sufletul înalţă, Şi-n prag de ţărmurită mântuire, Printre fărâme de luciri, o viață, Ne îndreptăm mereu înspre iubire.

Răsar cuvinte, gândurile zboară Spre voi, cu neştiută dăruire, Cu gând străpuns de-acest final de vară, În plecăciuni, pledez pentru iubire.

Prof. Violeta Zlota

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

43

2015

A D M I T E R E

VA PR E

Informații suplimentare la telefon:

GĂTI

M PE

021 610 70 68 | 021 211 40 51 021 211 40 15 I 021 314 60 44 www.scoalacdavila.ro/admitere

NTRU

O PR OFES IE

Asistent Medical Generalist (Anul I-AMG) - 420 de locuri

Asistent Medical de Farmacie 120locuri (Anul I-AMF) - 120 de

Asistent Medical de Balneofiziokinetoterapie și Recuperare (Anul I-BFKT) - 90 de 420locuri

NOBI LĂ