Revista zâmbet în alb

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE BUCUREȘTI - ROMÂNIA

FUNDAȚIA UMANISTĂ ,,DR. MIOARA MINCU”

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,CAROL DAVILA” Acreditată conform O.M.E.C.T.S Nr. 3391/29.02.2012 Număr Omagial 10 Februarie 2015

ZÂMBET ÎN ALB

www.scoalacdavila.ro O CARIER Ă PENTRU SĂNĂTATEA EUROPEI!

Unica Școală din București Membră ENM din 1999

Colectivul de redacție „Să formezi o echipă este doar începutul, să rămâi împreună este progresul, să lucrezi împreună este succesul.”

Henry David Thoreau

Revista ZÂMBET ÎN ALB Editată de: ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

,,CAROL DAVILA” - BUCUREȘTI Redactor Șef: Ana-Maria BELDIE - II J AMG Coordonatori: Prof. Violeta ZLOTA Prof. Raluca BRAD Tehnoredactor: Mădălin-Marius MURGU - III J AMG Fotoreporter: Laviniu VIȘAN - II B AMG Director General: Prof. Univ. Dr. Alexandru Ioan MINCU Director: Prof. Daniela STOIAN Director de Comunicare: Prof. Ramona GUȚU

Contact:

Str. Viitorului 161-163, Sector 2, 020609 București

www.scoalacdavila.ro Tel./Fax: +40212102320/21 contact@scoalacdavila.ro +40216107068

Școala Sanitară Postliceală Carol Davila

Cuprins Cuvânt înainte Povești de succes Editorial Învățați să ajutați Gânduri Creație File din poveste Din jurnalul lu’ Geta asistenta Educație pentru sănătate Știați că...

Interviu medical Colțul psihologului Fragmente de viață Proiecte internaționale Un manager în pregătire la S.P.S.C.D.

Noi, echipa de nursing

Cea mai frumoasă poveste de mobilitate Clubul Absolvenților

News

Educație pentru Sănătate

3

Cuvânt înainte Dragi Elevi,

Sunt fericit și onorat să contribui la primul număr al acestei minunate inițiative a Dumneavoastră! Felicitări și la cât mai multe ediții!

Cum puteam sărbători mai frumos 10 Februarie - Ziua Fundației, ziua de naștere a celei care a fondat în urmă cu 25 de ani această instituție de învățământ sanitar - cea mai mare și mai prestigioasă unitate de educație preuniuversitară particulară din România! Doamna Dr. Mioara Mincu a fost nu numai un medic foarte bun și un manager de succes al sistemului de sănătate din România, dar a înfăptuit și multe alte lucruri minunate, toate izvorâte din har și marea sa capacitate de a iubi (Dedicație, Dragoste, Pasiune, Respect pentru Om și Valorile Umane, Muncă, Iertare și Dăruire).

A fost profesor de limba română la școala devine și mai amplu. Încă un mod de a vă din satul natal, a editat peste 50 de manuale respecta jurământul profesional! Sperăm să și cataloage pentru școală, a luptat pentru îi mobilizăm și pe colegii elevi ai școlii pe drepturile femeii mai ales din mediul rural, care o iubim foarte mult - Școala Generală „ pentru valorile și tradițiile satului românesc, Dr. Mioara Mincu” din Conțești, Dâmbovița. a contribuit decisiv la reformarea sistemului Recomand cu mare căldură această revistă de învățământ sanitar, dar și a sistemului tuturor celor implicați în lupta pentru sănătate medical în general. A iubit și a urmat (elevi, cadre didactice, absolvenți, candidați, exemplul Generalului Carol Davila, făuritor parteneri de practică, angajatori, Ordinul de sistem și școală medicală. Apariția acestei Asistenților, parteneri media, Ministere, publicații a elevilor noștri dovedește încă Inspectorate, Agenții) și urez elevilor școlii o dată cât de mare și cât de puternic bate noastre putere de muncă, pentru că formarea inima școlii. Puteați termina școala și obține în această profesie nu este deloc ușoară. Baftă diploma și fără acest efort și fără această la examene, bucurați-vă la maxim de viața de revistă, dar ați simțit nevoia (și ați reușit) să elev, faceți sport, mâncați sănătos, nu fumați vă dovediți că sunteți cei mai buni și că aveți și ajutați-i și pe alții să facă ce faceți voi și iubiți resursele și disponibilitățile intelectuale și cât mai mult! Vă așteptăm cu multă speranță emoționale necesare, esențiale în profesia de să vă înrolați în viitoarele batalioane în lupta asistent medical. Propovăduirea cuvântului pentru sănătate, dar și pentru reformarea sănătății este o misiune nobilă ca și profesia sistemului de sănătate, de educație, de viață, în sine și trebuie să facă parte din orice trusă pentru o Europă mai sănătoasă și mai bună. de prim ajutor (și din geanta de elev a Școlii Avem nevoie de Dumneavoastră. Ați început „Carol Davila” - tolba Educatorului pentru bine!

Sănătate). În încheiere, vă reamintesc versurile unui Nu în ultimul rând, le mulțumesc și îi mare poet român, Adrian Păunescu: felicit pe cei din Colectivul redacțional - elevi „Și totuși există iubire/ Și totuși există și cadre didactice - pentru că au împlinit un blestem/ Dau lumii, dau lumii de știre/ vis frumos și pentru că au deschis noi porți Iubesc, am curaj și mă tem!” de comunicare și astfel, orizontul nostru Prof. Univ. Dr. Alexandru Ioan MINCU

4

Educație pentru Sănătate

Editorial

La început de drum

Totul a început cu „Ce-ar fi?...” Ideea de a marca împlinirea a 25 de ani de la înființarea Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” prin lansarea revistei școlii, mi s-a părut un mod deosebit de a onora memoria Doamnei Dr. Mioara Mincu, dar și un angajament copleșitor pentru un simplu elev. Deși universul publicistic și creația literară nu îmi erau complet străine, având în vedere trecutul meu tumultos de licean creativ și neînțeles, m-am apucat de treabă cu nesiguranța începătorului și teama că nu vom reuși să surprindem în întregime esența personalității Doamnei Dr. Mincu.

Un pionier în adevăratul sens al cuvântului, Apoi, aducem în discuție subiecte actuale de Doamna Dr. Mincu a înființat Confederația educație sanitară, prezentăm povești de succes Națională a Femeilor din România și prima ale absolvenților școlii, interviuri cu oameni din școală sanitară postliceală particulară din sistemul sanitar despre realitatea românească țară. Figură marcantă în lumea medicală prin din spitale, impresii „la cald” ale elevilor din lucrările de specialitate publicate, dar și prin stagiile de practică și activitățile extrașcolare performanța de a fi cel mai longeviv director de în care aceștia sunt implicați, precum și creații spital în perioada comunistă, când rolul femeii ale elevilor cu talent artistic. Și pentru că latura în societate era unul limitat, Doamna Dr. Mincu psihologică este o componentă esențială în face parte din galeria doamnelor de legendă ale formarea asistentului medical, am dedicat o României. rubrică specială profesorilor psihologi ai școlii.

Sistemul de formare teoretică și practică al Secțiunea de proiecte internaționale cuprinde elevilor, conceput integral de către Doamna informații, impresii și oportunități privind Dr. Mincu, a avut ca rezultat promoții întregi schimburile de experiență în diverse țări de absolvenți capabili să fie educatori pentru europene de care pot beneficia elevii școlii, iar sănătate și să aline suferința, știind că „nimeni Clubul Absolvenților aduce în atenție noutăți nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât care îi vizeză în mod direct pe elevii în an acela care nu-l mai poate dărui”, după cum terminal și pe absolvenții școlii.

Ca la orice început de drum, emoțiile sunt spunea chiar Domnia Sa. inevitabile, dar este bine că acestea există pentru Revista este o inițiativă a elevilor, desfășurată că astfel ne vom strădui să fim mai buni cu fiecare sub atenta coordonare a cadrelor didactice ale școlii. Se dorește a fi o oglindă a activității școlii număr tipărit, având mereu în minte cuvintele prin cele trei calificări ale sale: Asistent Medical Doamnei Dr. Mincu: „Ce te îndeamnă să fii medical? Ce ştii despre trupul omenesc Generalist, Asistent Medical de Farmacie și asistent şi despre ce are el nevoie? Ştii că durerea şi boala Asistent Medical de Balneofiziokinetoterapie și îşi au rădăcinile în trăirile sufleteşti? Să ştii că de Recuperare Medicală. În primele pagini, dorim aici trebuie să înceapă ocrotirea omului, înainte să aducem un omagiu Doamnei Dr. Mincu prin ca el să devină pacient”. intermediul celor care au cunoscut-o, evocând Ana-Maria BELDIE momente speciale petrecute cu Domnia Sa. Redactor Șef II J – AMG

Educație pentru Sănătate

5

Gânduri În fiecare moment al vieții noastre, facem alegeri. Alegem, uneori fără să ne dăm seama, alteori punând multă pasiune și energie în găsirea unei alternative cât mai avantajoase. Ceea ce contează cu adevărat nu stă în corectitudinea deciziei, ci în faptul că am luat o hotărâre, că ne-am asumat răspunderea pentru un curs de acțiune.

Poate unii dintre voi s-au gândit la avantajele materiale, poate alții au luat hotărârea de a deveni asistenți medicali ca urmare a unei bătălii îndârjite cu boala cuiva drag. Cu toate acestea, hotărârea de a deveni asistenți medicali are la bază dorința de a ajuta oamenii, de a-i îngriji în momentele dificile, de a-i îndruma în labirintul tenebros al sistemului sanitar și nu numai.

Adevărata răsplată spirituală este zâmbetul sincer de „la revedere” al pacientului și lacrima din ochiul stâng atunci când vă spune „mulțumesc” din suflet. Învățați ce vi se predă la școală și veți deveni încrezători în voi și în reușită. Educația primită în școală este temelia pregătirii profesionale, dar nu este suficientă. Nu vă rezumați numai la ea, căutați mai departe! Încet, încet veți fi puși față în față cu lumea mare și vă veți întreba care este rolul nostru pe scena vieții? Amintiți-vă de alinarea mamei, de mâna ei care vă mângâia fruntea fierbinte când erați țintuiți la pat din cauza unei mici răceli și veți ști ce aveți de făcut.

Păstrați-vă aripile și nu vă pierdeți în mulțime. Visați departe, luptați pentru bine și nu izgoniți niciodată copilul din voi. Păstrați speranța că puteți deveni ceea ce ați visat!

Poveste de final Pentru un îngeraș de fetiță, grav bolnavă, singura șansă de vindecare era o transfuzie de sânge de la frățiorul ei de cinci ani. Acesta reușise să supraviețuiască bolii în mod miraculos, reușise să dezvolte anticorpi împotriva acestei boli.

Doctorul i-a explicat situația frățiorului și l-a întrebat pe băiețel dacă vrea să-i doneze sânge surorii lui.

Acesta a ezitat puțin, a tras aer în piept și a spus: „Da, o să-i dau sânge dacă asta o va salva”. În timp ce se efectua transfuzia, el stătea întins în pat lângă sora sa și zâmbea, văzând cum fetiței îi revenea culoarea în obraji. Dintr-o dată însă, chipul lui păli și zâmbetul îi pieri de pe buze. Își ridică ochii către doctor și-l întrebă cu voce tremurândă: „Voi muri chiar pe loc?” ...Băiețelul întelesese greșit; credea că o să-i dea tot sângele surorii lui. El nu știa că sanșa lui de vindecare era acum și a ei.

Fiți încrezători în voi, fiți încrezători în VIAȚĂ și apărați-o cu îndârjire!

Dăruiți iubire și veți fi iubiți!

V-am spus pe ziua de azi că vă iubesc?

6

Educație pentru Sănătate

Director Prof. Daniela STOIAN

File din poveste

În acest prim interviu din cadrul rubricii dedicate Doamnei Dr. Mioara Mincu, am stat de vorbă cu Doamna Dr. Cătălina Niculescu, medic pediatru și profesor în cadrul Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” încă de la începuturi. De o parte și de alta a mesei din Catedra de Nursing a școlii, au stat două lumi: Doamna Dr. Niculescu, dascălul căruia îi datorez începutul meu cu dreptul în cadrul școlii. și eu, „ucenicul” care ascultă și pictează imaginar Povestea în ritmul molcom al vorbelor, întrerupt când și când de pauze în care ochii Doamnei Dr. Niculescu se umplu de lacrimi de emoție.

Ne puteți spune când și cum ați cunoscut-o pe Doamna Dr. Mioara Mincu?

O cunosc din perioada anilor ’70 când dumneaei era director al Policlinicii Cantacuzino și ulterior, director al Spitalului Cantacuzino. În anul 1973, am mers la Policlinică și am solicitat documente pentru plecarea în cooperare în Algeria și m-am adresat dumneaei. De la întoarcerea din cooperare, în anul 1979, am fost angajată la Spitalul Cantacuzino, unde dumneaei era director.

De obicei, marile personalități sunt învăluite de o aură, de o doză de mister. Dumneavoastră cum ați perceput-o pe Doamna Dr. Mincu? În primul rând, Doamna Dr. Mincu era un eminent medic: te diagnostica uitându-se la tine. Însă a preocupat-o nu numai tratamentul medical, ci și tratamentul social. Sub îndrumarea dumneaei s-a înființat primul serviciu de asistență socială din Capitală. Pot să vă spun că nu a existat pacient care să i se adreseze și să nu primească îngrijire medicală și în același timp o evaluare a tuturor problemelor sale: probleme familiale, sociale sau de alt tip.

Dumneaei nu a uitat și nu a neglijat pacienții pe care i-a avut la debutul carierei în comuna natală Conțesti. Absolut toți cei care au cunoscut-o și chiar cei care nu au cunoscut-o, dacă i s-au adresat și au cerut un sfat medical sau social, nu au fost niciodată refuzați. În comuna natală a ajutat o serie de colectivități (școli, grădinițe, brutării, etc.) în materie de promovare și păstrare a sănătății. Așadar, nu și-a uitat rădăcinile și i-a sprijinit pe oamenii de acolo în măsura posibilităților pe care dumneaei le-a avut.

Cum a luat naștere Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”? În septembrie 1990, Doamna Dr. Mincu a înființat Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”. Am constatat încă de pe atunci că doamna avea un respect deosebit pentru Carol Davila. Era foarte intrigată de faptul că acest eminent medic nu era membru al Academiei Române. Astfel, a efectuat o serie de demersuri și, pe 19 decembrie 2003, Adunarea Generală a Academiei Române l-a ales pe Carol Davila membru postmortem.

Debutul școlii a fost relativ anevoios. Neavând pe atunci clădire proprie, cursurile se țineau răspândite aproape în întreaga Capitală, într-o serie de unități medicale și instituții de învățământ. Însă, Doamna Dr. Mincu, fiind perseverentă și iubind foarte mult profesia medicală, a încercat cu mici puteri, dar cu multă bunăvoință să ridice clădiri proprii ale Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”.

Așa au apărut în timp, clădirea de pe Str. Viitorului, clădirea de pe Str. Radu de la Afumați și cea de pe Str. Walter Mărăcineanu.

Când a devenit Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” din școală românească o școală europeană?

Printre numeroasele activități pe care Doamna Dr. Mincu le-a desfășurat, se află și o serie de proiecte internaționale. Datorită dumneaei, școala a fost afiliată la Modulul European de Nursing începând cu anul 1999. De altfel, reprezentanții școlii au participat anual la conferințele modulului. În mai 2004, Conferința Modulului European de Nursing a avut loc chiar la București.

Un alt proiect susținut de Doamna Dr. Mincu a fost un proiect internațional cu UNESCO Paris care a debutat în anul 2001. Intitulat

„Formarea viitorilor asistenți medicali în domeniul informaticii pentru serviciile de sănătate”, proiectul a fost finanțat parțial de școală și parțial de UNESCO. În cadrul acestuia, școala a fost dotată cu computere și s-au ținut cursuri de informatică pentru toate seriile de elevi. Ca urmare a acestui proiect, școala a fost inclusă în rândul școlilor afiliate UNESCO. Tot în cadrul proiectului UNESCO, s-a creat și pagina de Internet a școlii cu versiuni în limba română, engleză, franceză, germană și italiană. Pe lângă aceste două proiecte mari, a existat o colaborare strânsă între profesorii școlii și o serie de instituții de învățământ din Capitală privind educația pentru sănătate. S-au ținut cursuri de educație pentru sănătate în licee, s-au publicat articole în ziarul școlii, s-au editat manuale. Trebuie menționat că în perioada Doamnei Dr. Mincu au fost editate manuale pentru aproape toate disciplinele școlare.

Pentru că ați vorbit de începuturi, cum era atmosfera pe atunci în școală?

Foarte plăcută și pot să vă spun acest lucru pentru că sunt în școală din septembrie 1990. Erau multe greutăți legate de faptul că nu aveam un sediu comun pentru toate cursurile, de contractele cu instituțiile sanitare și alte aspecte legate de formalități. Însă, Doamna Dr. Mincu a fost o mare luptătoare și nu s-a lasat învinsă niciodată.

Când își propunea un lucru, era imposibil să nu-l realizeze. A luptat foarte mult chiar dacă au existat destui medici bărbați care au încercat cumva să îi pună piedici.

Apropo de obstacole, cum credeți că a fost posibil pentru o femeie să dețină funcția de director al unui spital în perioada comunistă, când rolul femeii era atât de limitat?

Uite cum îmi explic eu... După cum spuneam, dumneaei a pornit ca medic dintr-o comună. Acolo a acumulat capital de încredere rezolvând bună parte din problemele pacienților. Și atunci, în mod cert a fost foarte apreciată de către autoritățile medicale ale vremii, care au considerat că este un om capabil, pentru că altfel nu ar fi putut să fie numită medic șef de sector peste atâtea spitale și policlinici.

Calitățile umane, medicale, de luptător pentru dreptate, de învingător au convins oficialitățile de atunci că este cea care trebuie să conducă Sectorul 2.

A fost un minunat om, un minunat medic...

Viziunea Doamnei Dr. Mincu privind profesia de asistent medical era una umană prin excelență. În ce măsură credeți că, în prezent, această viziune se regăsește în generațiile de absolvenți care ies de pe băncile școlii?

Spiritul Doamnei Dr. Mincu a străbătut generațiile, iar comportamentul dumneaei a fost imprimat profesorilor care la rândul lor l-au transmis celorlalte generații. Cred că și în ziua de astăzi a rămas ceva din influența doamnei și că o bună parte dintre absolvenți duc mai departe viziunea Doamnei Dr. Mincu, fiind adevărați educatori pentru sănătate.

Ana-Maria BELDIE Redactor Șef II J – AMG

Educație pentru Sănătate

7

Educație pentru sanătate DIN NOU DESPRE ALIMENTAȚIE?

8

scădea cantitatea de sare și de grăsime din alimentație, are șanse foarte mari să își normalizeze nivelul tensiunii arteriale.

Antioxidanții din fructe și legume au o legătură directă cu performanțele intelectuale ridicate la o vârstă înaintată.

Să ne oprim puțin asupra proteinelor și importanța acordată acestora de persoanele avizate și nu numai. În prezent, în mod sigur, cei mai mulți au auzit de regimul de slăbit Dukan, care se bazează pe un consum ridicat de carne. În secolul al XIX – lea, cuvântul ,,proteină” era sinonim cu cuvântul ,,carne”. Această legătură se menține și în prezent. Între anii 1800 - 1900 se considera că statutul social era dat de cantitatea de carne consumată lunar: „o porție mare de proteine este dreptul legitim al oricărui om civilizat”. În 1912, medicul englez McCay, ajuns în India pentru a selecta soldați din triburile indiene, susținea că cei care consumau mai puțină carne erau slabi din punct de vedere fizic și „nu te puteai aștepta de la ei decât la o lipsă totală de bărbăție”.

Dar ce sunt proteinele? Sunt componente vitale pentru organismul nostru. Acestea funcționează ca enzime, hormoni; asigură http://ca.wikipedia.org/wiki/Salut#mediaviewer/File:FDBs_madpyramide_1982.jpg

Până acum câțiva ani se spunea că „la politică și fotbal se pricepe toată lumea”. În prezent putem să adăugăm că „la politică, fotbal și alimentație se pricepe toată lumea”.

Toți avem impresia că știm ce înseamnă o alimentație sănătoasă.

Dar de ce este atât de important să știm ce punem în farfurie în fiecare zi, modul în care facem asocierile și în general cât de importantă este nutriția pentru viața noastră de zi cu zi? Starea noastră de sănătate este dependentă într-o măsură foarte mare de alimentele care formează meniul nostru zilnic. Peste jumătate din bolile cronice sunt rezultatul modului în care ne alimentăm. Șase din cei șapte factori de risc pentru deces prematur (hipertensiunea arterială, colesterolul mărit, indicele de masă corporal, aportul inadecvat de fructe și legume, sedentarismul, consumul excesiv de alcool, fumatul) sunt legați de ceea ce mâncăm, bem și de cât ne mișcăm.

Având în jurul nostru o cantitate enormă de informații, suntem convinși că știm ce trebuie să facem pentru a ne îmbunătăți starea de sănătate? Trebuie oare să consumăm numai alimente cu eticheta „organic” sau „bio” pentru a evita ingestia de pesticide? Este sănătatea noastră predeterminată de genele moștenite? Cât de des trebuie să mâncăm pește? Trebuie să ne luăm vitaminele sub formă de suplimente sau este suficient să consumăm zilnic fructe și legume proaspete?

Este laptele dulce cea mai bună sursă de calciu pentru adulți? Sunt proteinele de origine animală baza alimentației noastre? Dacă nu știți să răspundeți la aceste întrebări, ar trebui să aflați că nu sunteți singurii. Deși avem la dispoziție o cantitate enormă de informații, de cele mai multe ori, datele și sfaturile se contrazic. Pentru a avea un răspuns pertinent la întrebările noastre, trebuie căutate surse în care sunt menționate studii efectuate pe un număr cât mai mare de subiecți. Multe dintre acestea stabilesc legătura clară dintre alimentație și îmbunătățirea sau vindecarea unor afecțiuni. Hipertensivul, dacă va

transportul diferitelor molecule fără de care viața nu ar fi posibilă. Proteinele se formează din aminoacizi. În mod normal, proteinele se uzează și trebuie înlocuite și acest lucru se face consumând alimente care conțin proteine.

Dar sunt oare proteinele animale superioare

Educație pentru Sănătate

proteinelor vegetale? La ora actuală se știe că organismul uman poate obține toți aminoacizii esențiali din varietatea de proteine vegetale consumate zilnic. În mod curent, cantitatea de proteine consumate zilnic ar trebui să fie cuprinsă între 0,8 - 1 grame pe kg corp sau ele să reprezinte 15% din totalul substanțelor organice consumate zilnic. Problema cu excesul de proteine o reprezintă de fapt rezultatul metabolismului proteic care include și substanțe toxice de timpul amoniacului, acid uric, creatinină.

Acestea sunt fie inactivate la nivelul ficatului și apoi eliminate fie direct prin urină, fie prin materii fecale. Pentru ca detoxifierea să poată avea loc, cantitatea de proteine trebuie menținută în limitele normale. Dacă apar perioade în care se consumă mult mai multe proteine, aceste perioade trebuie să fie scurte și să fie urmate de perioade cu o scădere a cantității de proteine. În caz contrar, se produce în timp o intoxicare a ficatului, rinichilor, apar inflamații sistemice, acidifierea mediului intern, care pot să constituie fondul apariției diferitelor forme de cancer sau a altor afecțiuni. Studiile arată că, în urma metabolismului proteinelor vegetale, rezultă o cantitate mai mică de substanțe toxice decât în urma metabolismului proteinelor animale.

Care sunt sursele vegetale cele mai bogate? Migdalele crude (înmuiate în prealabil pentru activarea enzimelor), fasolea, lintea, năutul, porumbul, orezul integral, broccoli, quinoa. Cantitatea de proteine conținută de aceste legume este de cele mai multe ori mai mare decât cantitatea conținută în aceeași cantitate de carne.

Prin informațiile furnizate în acest articol se dorește de fapt o educare a stilului de viață alimentar prin diversificarea surselor alimentare. Cu cât într-o farfurie sunt mai multe culori (naturale), cu atât avem mai multe șanse să ne asigurăm necesarul de substanțe organice, fără a apela la surse artificiale.

Prof. Maria BALDOVINESCU

E BINE SĂ ȘTIM! Sunt unul dintre elevii Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, calificarea Balneofiziokinetoterapie și doresc să vă expun câteva exerciții ușoare prin care să vă mențineți o postură corectă a corpului.

Deoarece corpul uman este proiectat pentru mișcare, este important să faceți exerciții în mod regulat pentru a vă menține în formă și a evita îmbolnăvirile. Activitățile zilnice, în special cele profesionale, care obligă la poziții prelungite, de multe ori incorecte, determină treptat posturi defectuoase, mai ales ale capului, trunchiului, umerilor și bazinului.

Deoarece la baza kinetoprofilaxiei posturale stă autocontrolul poziției, voi expune 10 exerciții globale destinate unui aliniament corect al corpului.

Exercițiul 1 – În ortostatism, cu picioarele apropiate, stând perfect drept, aplecăm capul și ne privim gleznele; pentru aceasta este nevoie de o perfectă aliniere a toracelui, abdomenului și pelvisului; se menține această poziție 10-15 secunde, după care se întrerupe, fiind apoi reluată; Exercițiul 2 – Mers prin cameră cu o carte pe cap, făcând opriri și reporniri; se accelerează pasul.

Exercițiul 3 – Spatele la perete, corpul în contact cu peretele în trei puncte: călcâie, fese, occipital (bărbia să fie pe orizontală); se menține poziția câteva secunde, urmând apoi relaxarea – se reia de câteva ori.

Exercițiul 4 – Aceeași poziție, din care se ridică brațele prin lateral menținându-se la orizontală câteva secunde, după care se ridică deasupra capului; din această ultimă poziție se execută 10 genuflexiuni (genunchii sunt orientați înainte) Exercițiul 5 – Șezând pe sol, cu spatele și capul lipite de perete; brațele se duc „în cruce”; genunchii se flectează și se deflectează de câteva ori.

Exercițiul 6 – Șezând, cu genunchii întinși: un baston ținut pe omoplați se ridică cu brațele întinse deasupra capului, apoi se revine – tot timpul se controlează ținuta spatelui.

Exercițiul 7 – Mers pe toată talpa, apoi pe vârfuri, cu mâinile la ceafă, coatele trase înapoi: se ridică alternativ câte un genunchi spre piept, fără a modifica poziția corectă, dreaptă, a trunchiului.

Exercițiul 8 – Întins pe spate, cu genunchii flectați la 90 de grade: se presează zona lombară de sol, osul sacru basculând ușor în sus. Treptat, se va ajunge ca acest exercițiu să se realizeze și cu genunchii întinși.

Exercițiul 9 – Întins pe burtă: brațele întinse pe lângă cap, cu palmele pe sol: se face extensia brațelor – cu fruntea pe sol.

Exercițiul 10 – Poziție „patrupedă”, cu brațele și coapsele perfect la 90 de grade: se curbează spatele spre tavan, la maximum posibil întreaga coloană, se menține poziția, apoi se curbează spatele spre sol – se repetă.

Observând că viața reprezintă mișcare, am ales această școală pentru a învăța cum pot să mă folosesc de exercițiul fizic, de gimnastică, de elementele fizice ale naturii, de diversele metode din recuperarea medicală în îngrijirea semenilor mei.

Andrei GHELTZ

II B - BFKT

Educație pentru Sănătate

9

Educație pentru sanătate UN DAR AL ALBINELOR - PĂSTURA În zilele noastre, când hrana este tot mai bogată în calorii, dar tot mai săracă în principii vitalizante, m-am gândit să vă scriu câte ceva despre păstură, poate cel mai valoros produs al stupului, dar şi cel mai puţin cunoscut.

Păstura reprezintă polen floral adunat și depozitat de albine în celulele fagurilor, care servește ca hrană albinelor și puietului din stup, fiind numită şi pâinea albinelor. Polenul colectat de albinele lucrătoare de pe plante este depozitat în celulele fagurelui, presat, îmbogăţit cu enzime și acoperit cu un strat subțire de miere. Ulterior, în decurs de trei luni, suferă numeroase transformări biochimice prin fermentare care îi asigură conservarea şi o mai ca estradiol, testosteron, progesteron, un factor bună digestibilitate. Învelişul extern al polenului, antibiotic și un factor de creştere.

Constituie o sursă importantă de energie şi de exina, este distrus, determinând asimilarea mai uşoară şi completă de către organism a principiilor aceea o cură anuală cu păstură este benefică tuturor active din păstură. Datorită cantităţii mari de oamenilor, indiferent de vârstă sau sex, ca măsură acid lactic şi proprietăţilor antibiotice, păstura profilactică. poate fi păstrată timp îndelungat (la loc uscat şi răcoros până la 17 ani, fără modificări cantitative şi calitative majore).

Păstura are compoziţia chimică a polenului din care provine, dar cu unele diferenţe: conţinut mai mare de proteine, lipide, enzime şi coenzime, aminoacizi, vitamine (B, C, D, E, K), minerale, carotenoizi (provitamina A), acid lactic. Pe lângă acestea, mai conţine: gamaglobuline, polifenoli cu efect antioxidant, hormoni naturali (fitohormoni)

Mod de administrare

O linguriţă de păstură conţine 3 grame.

Profilactic, doza uzuală este de 1 linguriţă/zi.

Terapeutic, doza este de 2-3 linguriţe/zi, între mese, dar poate să ajungă până la 6 linguriţe/zi.

Este recomandată şi asocierea cu alte produse apicole ca: propolis, miere, lăptişor de matcă.

Păstura nu are reacţii adverse, dar trebuie folosită cu precauţie de către persoanele cu diabet şi cele cu afecţiuni severe ale tractului digestv, în special cele care împiedică absorbţia intestinală.

Gabriela ANDREI III A - AMF

10

Educație pentru Sănătate

ANOREXIA, O PROBLEMĂ A SUFLETULUI? Chiar dacă nu ne place sau nu vrem să recunoaștem, trăim într-o societate în care aparențele sunt mai importante decât orice altceva.

Totul în jurul nostru se bazează pe primul impact pe care îl avem atunci când privim o persoană sau un obiect.

Unde mai este acea „armonie naturală”? De ce ar vrea cineva să o schimbe? Răspunsul: din cauza societății conduse de aparențe.

Pornind de la cum este percepută frumusețea

transmisă prin mijloacele mass - media, putem înțelege cum au apărut problemele de alimentație în rândul tinerelor din ziua de azi.

S-a demonstrat că anorexia se manifestă în 90% din cazuri la femei tinere sau adolescente.

Cu toate că este o boală recunoscută, rămâne în continuare un subiect controversat, chiar tabu pentru cei care se confruntă cu această problemă.

Prin anorexie se înțelege refuzul constant al unei persoane de a se hrăni. Chiar dacă aceasta conștientizează nevoia organismului de a fi hrănit, nemulțumirea de sine și frica de îngrășare sunt mai puternice. Majoritatea celor care se confruntă cu această problemă o țin ascunsă, reprezintă un

subiect tabu, nu doresc să recunoască faptul că au problemă gravă de sănătate.

De ce cele mai multe ori, anorexia este diagnosticată de psihologii clinicieni, psihiatri sau medici cu calificarea necesară. Este bine de știut că există tratament pentru această tulburare de alimentație ce nu implică neapărat medicație, ci mai degrabă o cură de creștere în greutate sau psihoterapie individuală.

Toate studiile ne indică faptul că este o boală, dar dacă încercăm să înțelegem subiectul în profunzime, ne dăm seama că este vorba mai mult de o suferință a sufletului, decât a trupului.

Persoanele care suferă de anorexie se află într-o continuă luptă, sufletul lor fiind cel mai afectat.

Ramona Maria MICU I D - AMG

Educație pentru Sănătate

11

Interviu medical

Profesia mea: vocație sau nu?

Am încercat în interviul care urmează, să surprind aspectele unei cariere de asistent medical în trecut, dar și în prezent, al unui sistem medical de atunci și de acum. Am vrut să deslușim împreună ce înseamnă vocație și cât de importantă este aceasta pentru o astfel de profesie. Mi-a răspuns cu mare drag și interes, doamna asistent medical Cerasela Bernevig care lucrează în secția de Neurologie de aproximativ 25 de ani.

Cum ați ales această profesie? care ne-o îngreunează, cum este această birocrație.

Am ales această profesie pentru că o soră de-a Este foarte multă scriptologie inutilă care ne ia din bunicului meu a fost grav bolnavă, când eram eu timpul pe care am putea să-l petrecem cu pacientul. destul de mică. M-au impresionat foarte mult boala și Din păcate, suntem puține asistente pe tură, avem suferința prin care a trecut și, în onoarea ei, am decis atâtea lucruri de scris și suntem atât de încărcate, încât să devin asistentă. A contat și faptul că părinții mei au uneori ne pierdem răbdarea cu pacientul, ceea ce nu fost de acord. Am ales-o și mi-a plăcut. Nu știu dacă este în regulă.

Era mai greu atunci sau acum pentru aceasta era vocația mea, dar cred că uneori alege mai dumneavoastră, când un pacient nu mai putea fi mult Dumnezeu. Sper că am făcut o treabă bună până salvat? în prezent. Ne străduim mereu să facem cât mai mult Totul depinde de modul în care vezi viața si bine, căci poți să faci și rău dacă nu ești o persoană moartea.

Atunci da, mi se părea dramatic faptul că un echilibrată, care să iubească oamenii. Este nevoie să încercăm să-i înțelegem în măsura în care putem, om moare.

Ați plâns vreodată? bineînțeles.

Da, am avut niște momente în care am fost foarte Vă mai amintiți prima zi de lucru? impresionată de situațiile unor pacienți. Dar suntem Mi-a plăcut prima zi de lucru. Am lucrat la o casă de copii orfani și recunosc că a fost o experiență foarte subiectivi și nu putem să plângem pentru toți. Acum folositoare. Aveai nevoie de răbdare și simțeai că vrei nu mai plâng pentru moarte pentru că văd în altă să le oferi multă iubire. Ideal ar fi să poți să împarți lumină această întâmplare. O văd prin credința mea și iubire tuturor în egală măsură, dar nu este posibil cred că viața nu se termină aici. întotdeauna. Pacienții sunt diferiți și se manifestă Cât de mult vă implicați în situația unui pacient? diferit. Nu reușim mereu să fim obiectivi. Copiii au Credeți că în această profesie ajungem să ne însemnat pentru mine prima zi de lucru. dezumanizăm pentru a rezista?

Ce a reprezentat profesia dumneavoastră la Totul depinde de noi, de caracterul și de educația început? Dar acum? fiecăruia. Dacă un om are înclinație pentru latura Nu înseamnă altceva acum. Este aceeași profesie, umană și poate să înțeleagă ce se întâmplă cu oamenii, doar că atunci o vedeam cu ochii altei vârste, aveam o atunci merge în profunzime și nu se produce această altă experiență profesională și de viață. Cu totul altfel dezumanizare. De multe ori o injecție, o perfuzie o vezi la tinerețe, când altfel înțelegi viața și moartea. sau o mie de pastile nu valorează cât o vorbă bună, Eram mai entuziasmată, pentru că atunci când ești o încurajare sau o glumă pentru pacient. Ei vin aici tânăr trebuie să fii entuziasmat, altfel ești un tânăr nu doar cu boli fizice, ci și cu boli ale singurătății, neputinței și nefericirii în viață, iar noi, asistenții „mort”, ceea ce e dramatic. Puterea de a te implica, de medicali, ne putem implica doar în măsura în care a-ți înțelege propria meserie pentru a o stăpâni mai le înțelegem nevoile cu adevărat. Nu poți să faci o bine, era mult mai mare și voiai să înveți cât mai multe. generalizare, nu poți fi obiectiv întotdeauna. Am Acum te întâlnești cu alte provocări, cu cele ale lumii avut momente când unii pacienți mi-au fost mai de astăzi. dragi și m-am implicat mai mult. Oricum, indiferent Vă rog să faceți o comparație între sistemul medical de afinități și preferințe, meseria trebuie făcută fără de atunci și cel de acum. greșeală și cu profesionalism pentru toți pacienții. La Sunt schimbări în bine în domeniul nostru, un moment dat ajungi să obosești și poate că asistenții începând de la utilizarea anumitor materiale sanitare, medicali ar trebui să iasă mai repede la pensie. Este o care ne ușurează foarte mult munca. Dar sunt și unele meserie care te consumă destul de mult emoțional.

12

Educație pentru Sănătate

Considerați că această profesie vă oferă satisfacții?

Da, mi-a oferit satisfacții și pe plan financiar, dar cele care te împlinesc cu adevărat sunt momentele în care vezi bucuria din ochii unui pacient mulțumit. Sunt și oameni pe care îi simți atunci când sunt mulțumiți, dar sunt foarte puțini cei care apreciază. Societatea noastră este degradată și majoritatea au uitat să mai spună acel „Mulțumesc!” atât de simplu și important în același timp. Nu știm încă să ne comportăm cum ar trebui unii față de alții. Toți avem lipsuri foarte mari, atât noi asistenții medicali, cât și pacienții. Trebuie doar să le conștientizăm și să încercăm să le corectăm.

Dacă ați putea schimba un lucru în cariera dumneavoastră de asistent medical, care ar fi acela?

Sigur aș schimba foarte multe. Dacă aș putea, aș îndrepta toate greșelile pe care le-am făcut în meseria mea.

Există un lucru pe care îl regretați mai mult?

Ceva ieșit din comun nu-mi amintesc să fi fost. Dar au fost momente în care. probabil, trebuia să reacționez altfel, să fiu mai înțelegătoare sau mai blândă. Sunt convinsă că da, dar momentele acestea nu le mai poți întoarce. Este greu să nu fii afectat de presiunea și responsabilitatea unui astfel de post. Important este să îți dai seama și să încerci să nu repeți greșeala data viitoare.

Cât de important a fost și este lucrul în echipă pentru dumneavoastră?

Este foarte important lucrul în echipă, indiferent de perioada din cariera noastră, dar puțini îl înțeleg cu adevărat în România. În ultima vreme, noi am încercat să facem echipe între noi asistenții și să lucrăm împreună. Este importantă colaborarea dintre asistent și medic, dar nu ca șef și subaltern. Aceste două ramuri sunt la fel de importante și dacă medicul și asistenta nu sunt o echipă cu adevărat, pacientul are de suferit. Și totuși spuneți că la începutul carierei lucrați mai bine în echipă și că oamenii erau mai uniți? Într-un fel, atunci oamenii erau mai solidari și nu exista această individualizare.

Cât de mult „vă încurcă” elevii școlii noastre care vin în practică? Îi învățați cu drag sau este doar o obligație?

Nu mă încurcă niciodată. Îmi place să îi învăț și

cred că ne ajutăm reciproc. Îi apreciez foarte mult pe elevii cărora le place și care își doresc să învețe și îi observ imediat. Am eleve pe care le-am învățat și care acum profesează. Pot spune că sunt mândră de acest lucru, iar cu unele dintre ele țin legătura chiar și acum.

Cum credeți că ar trebui să abordeze elevii de acum profesia de asistent medical?

Să se gândească foarte bine dacă acesta este drumul lor. Să nu practice această meserie din alte motive, ci doar pentru că își doresc, altfel riscă să nu o realizeze cu profesionalism și chiar să facă greșeli mari. Și eu mă mai întreb câteodată dacă a fost alegerea mea, dacă Dumnezeu m-a îndreptat aici. Este o meserie în care trebuie să te dedici oamenilor și să lupți cu tine, să te perfecționezi mereu.

Putem spune că a fost vocație?

Da, a fost alegerea și vocația mea și cred că Dumnezeu m-a lăsat aici cu un scop. Cred că pe toți ne îndrumă către anumite destinații cu un scop.

Este o profesie care te formează ca om, în mare parte, dar mai departe nu știu dacă am reușit eu să fac ceva spectaculos în domeniul acesta. Nu pot să apreciez eu și poate nici cei din jur, fără să fie subiectivi. Cât de bine am realizat totul, va judeca altcineva, știm noi cine.

Alina BÂȘCIANU I C – AMG

Educație pentru Sănătate

13

Fragmente de viață

Un zâmbet pentru bunicii noștri

Există o vorbă din popor care spune: „Bătrânețe, haine grele!” Pentru câteva zeci de minute, am simțit ce înseamnă cu adevărat aceste vorbe atunci când am intrat într-un cămin de bătrâni. Deși era decorat frumos cu beteală și brad, era cald și curat, atmosfera era tristă și apăsătoare. Fiecare bătrân stătea la locul său, prea cuminte, îngândurat și cu privirea pierdută. Un tablou greu de privit…

Colindele noastre și obiceiurile frumoase de iarnă au reușit să îi facă pe unii dintre ei să zâmbească și chiar să se bucure că niște copii. Din păcate, nu toți au regăsit puterea să treacă peste tristețea uriașă ce le acoperea chipul și sufletul.

I-am privit cu emoție și aș fi vrut să iau asupra mea singurătatea și neputința lor, măcar pentru câteva clipe. Îmi doream să îi văd bucurându-se cu

adevărat de sărbători. Pentru ei, Crăciunul nu mai este la fel ca atunci când erau cu cei dragi, în casele lor călduroase, cu miros de cozonac și portocale.

Cadourile aduse de noi au reușit să mai anime atmosfera, dar cel mai important a fost faptul că

14

Educație pentru Sănătate

am stat de vorbă cu ei. Cu toții am încercat să le fim aproape, măcar în acele minute, să simtă că nu sunt atât de singuri și că, de Crăciun, colindătorii le deschid și lor ușa.

O vorbă bună o putem spune oricând și nu necesită niciun efort financiar sau de alt fel. Un moment impresionant și frumos ne-a oferit una dintre doamnele mai în vârstă, când ne-a cântat și ne-a încântat cu vocea și pasiunea ei pentru muzică. Astfel, am înțeles cât sunt de dornici să ofere, nu doar să primească.

Cred că scurta vizită în lumea bunicilor cu ochii pierduți în trecut, ne-a ajutat să realizăm că există oameni cu adevărat singuri și triști, care nu mai trăiesc cu speranța unui viitor mai bun. Ne-a ajutat să apreciem mai mult tinerețea și frumusețea din jur, dar și să înțelegem să fim mai îngăduitori cu cei de lângă noi.

Am plecat din acel loc cu sufletul mai trist, dar în același timp plin de mulțumire fiindcă am putut să aduc un zâmbet pe chipul brăzdat al unor bunici. M-am gândit că și datorită mie, datorită nouă, un om singur a simțit pentru câteva minute atmosfera frumoasă și sfântă de sărbători.

Sentiment mai plăcut decât atunci când poți ajuta un om care are nevoie cu adevărat de tine, nu cred că există. Această activitate ar trebuie să se repete și poate chiar să se organizeze fără o ocazie specială.

Ar fi frumos să ne dorim cât mai mulți dintre noi, cei tineri și privilegiați, să aducem un zâmbet pe fața bunicilor noștri singuri.

Alina BÂȘCIANU I C – AMG

Ziua Mondială a Diabetului GLICO DAY

O primă experiență ca elev al Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” a fost participarea la activitatea GLICO DAY desfășurată cu ocazia Zilei Mondiale a Diabetului, pe 14 noiembrie 2014.

Am înțeles cu această ocazie că asistentul medical trebuie să fie alături de pacient, să vrea să-l ajute, să aibă multă răbdare, să dorească mereu să înveţe cât mai multe. Mi-am dezvoltat înclinațiile spre această profesie încă din copilărie, dorind și simțind că aceasta este profesia pe care o voi urma. Însă nu a fost așa pentru că după absolvirea liceului am urmat studiile Facultății de Psihologie, aceasta fiind dorința mamei. Dar pentru mine nu a fost de ajuns. M-am tot întrebat ce posibilități să găsesc pentru a face ceea ce îmi doream. Până într-o zi când am fost puternic motivată de propria mea experiență ca bolnav, urmată de îmbolnăvirea și spitalizarea în același interval de timp a părinților mei. Aşa că, nu am mai stat pe gânduri și am ales meseria de asistent medical.

Când o persoană se hotărăște să îmbrățișeze profesia de asistent medical, trebuie să conștientizeze că aceasta este una din cele mai importante decizii din viața sa: decizia de a-ți dedica viața în scopul îngrijirii altor persoane și de a-i ajuta pe cei bolnavi. Acesta este și scopul meu și sper ca această decizie să mă împlinească sufletește.

Pas spre viață

Cristina Ionela TĂNASE I D - AMG

Sunt pas spre viață... Merg mereu spre înainte. Ați sădit în mine un dor necunoscut și-l experimentez în fiecare zi în pași mici. Într-o zi m-am poticnit...În timp ce asistam la resuscitarea unei paciente, am avut o tresărire. Echipa medicală reușise să îi prelungească viața cu două ore. Cât înseamnă două ore? Poate că înseamnă timp pentru rugăciune și liniștire, poate înseamnă frică și regret, înseamnă cu siguranță plata ultimei restanțe majorate de un destin ajuns la final.

Am simțit fiorul morții, am luptat alături de viață, am fost acolo, alături de sufletul nehotărât în alegerea finală. Pacienta, asemeni unei candele în ultimă pâlpâire, m-a privit cu împăcare. Am înțeles că și atunci când nu mai poți face nimic, poți face totul. Femeia pleca spre altă lume lăsând în palma mea ultimele zbateri ale unei inimi răpuse de frig, boală și singurătate. Și...pasul meu oprit n-a reușit decât să trimită un zâmbet alb, așa cum m-ați învățat, spre divinitate, în semn de bun rămas. Ce mai era de făcut?...

Mirela GRANCEA I G – AMG

Farmacia spitalului – micul univers al misterelor

Pășesc cu teamă...sunt bobocul aflat pentru prima dată pe pragul misterioasei încăperi numite farmacia spitalului. Simt responsabilitatea de a intra instinctiv, conștientizez importanța momentului, dar am o ușoară ezitare. Îmi întinde mâna în semn de susținere doamna Farmacist-Șef Ileana Popescu.

Un om deschis, bun și cald, serios și grav, atât cât trebuie. Mi-a arătat dulapuri și rafturi, flacoane și fiole, mi-a explicat câte puțin despre organizarea farmaciei, mi-a zâmbit înțelegător și m-a făcut să știu că-mi doresc să fiu într-o zi ca dumneaei: un profesionist. Am înțeles atunci că am plecat cu dreptul pe acest drum pentru că am întâlnit un astfel de om.

Claudia STANCIU I A - AMF

Educație pentru Sănătate

15

Fragmente de viață

TENDINȚE ALE ANULUI 2015

Am primit cu onoare sugestia de a vă împărtăși câteva rânduri, din perspectiva statutului meu deținut în școală, mai ales pentru faptul că pe 27 februarie împlinesc 4 ani de când îmi desfășor activitatea didactică aici, în cadrul Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”. În acest răstimp, mi-am propus (și zic că am reușit) să cunosc în profunzime misiunea școlii noastre: aceea de a forma educatori pentru sănătate!

Mi-aș dori să priviți acest articol ca fiind un mod de adresare al meu către fiecare dintre voi. Ce vreau să vă transmit sunt reflecții asupra unor atitudini venite dinspre voi, majoritatea cu care am interacționat, direct sau indirect.

Este nevoia mea de a răspunde prompt nevoii voastre mai mult sau mai puțin conștientizate cu privire la atitudinea onestă, corectă și securizantă pe care urmează să o dobândiți (dacă nu ați făcut-o deja), pentru a străluci în abordarea pacientului, a oamenilor, a vieții. Și totul se poate reduce la acel motto cu care, de obicei, îmi încep primele ore de psihologie: „ÎNDRĂZNEȘTE SĂ DEVII TU!” Și DA! Îndrăznesc să spun că mulți dintre noi nu suntem noi, pentru că inconștient, obișnuim să ne ascundem sub acea mască socială a personajelor curajoase, îndrăznețe, atotcunoscătoare și atotștiutoare, atitudini sociale frumos ambalate, decorate, cosmetizate, pe care le livrăm celorlalți.

V-ați pus oare întrebarea cu ce costuri? Cu ce riscuri, de fapt?

Cu riscul de a ajunge să ne îndepărtăm de noi, de esența noastră…

De ce? (acum răspund eu în locul vostru…sper să-mi permiteți…)

Pentru a nu lăsa șansa acelor ochi critici și dornici să identifice doar vulnerabilități, culpabilități și tot ce înseamnă încredere redusă în noi / despre Sine, în scopul de a ataca și interveni abuziv / abuzator, devenind triumfători pentru că… LE PERMITEM! Bucurați-vă de toate darurile oferite, primite în dar de la acest Univers generos! Avem cu toții toate resursele în noi! Și putem deveni tot ceea ce ne-am propus (ținând cont totuși de regulile sociale). Ai totul în tine! Și, cu toate astea, te temi să acționezi... Dacă ți-ai propus să devii cel mai bun, atunci descotorosește-te de această mască ce te încorsetează! Implică-te în activități ce rezonează cu tine! Îndrăznește să-ți exprimi opinia fără teama de a greși, de a leza autoritatea celuilalt / relația cu aproapele sau de a fi criticat! Caută să te documentezi inovând acest domeniu vast, pe care tocmai îl deslușești! Schimbă tu ce crezi că e în putrefacție și nu contribui la ancorarea ta într-o realitate socială spre care aspiri și în care mai speri, crezi încă! Știu, îmi vei spune că societatea este prea coruptă pentru a face tu ceva…Iar eu îți reamintesc: ești un viitor educator pentru sănătate! Deții toate resursele pentru a demola rațiuni morbide, uși ferecate. Nu-mi spune, știu deja ce crezi: că sunt vorbe…doar vorbe goale…

Tocmai asta îmi doresc să întelegi tu, elev de SPSCD sau chiar viitor elev al SPSCD! E adevărat, toate frământările tale nu pot fi anulate de munca niciunui autor sau promovator de literatură motivațională.

16

Educație pentru Sănătate

Dar reține: avem planuri mărețe pentru / împreună cu tine / cu voi cei ce vă veți alătura nouă! Pentru că vrem să demontăm negativismul și neîncrederea în propriile resurse, de fapt chiar propria compromitere la șansa de a fi cu adevărat realizat, fericit.

Dar, după cum bine știți, o rugăciune (vezi rugămintea mea de a te reorienta, de a te recadra către sau în propriul tău Sine!) nu aduce miracole fără a avea credință…credința în voi înșivă! În voi cei care ați decis sau care urmează să decideți a îmbrăca uniforma acelui educator aducător de sănătate, făuritor de zâmbete, încredere și iubire pe fețele și în sufletele celor deznădăjduiți, ca urmare a durerii și neputinței în care se află.

Doar practicând sau exersând iubirea de sine și de altul veți reuși să vă redescoperiți pe voi, reușind astfel să vă reactualizați, să vă restructurați, să deveniți propriul vostru Alter Ego ce vă inspiră creativ alegerile și atitudinile, redobândind astfel încrederea în sine – deformată și destructurată de alții.

Veți redeveni voi atunci când: vă veți accepta imperfecțiunea ființei voastre vulnerabile, sensibile și înspăimântate, când vă veți recunoaște și accepta temerile și greșelile.

V-ați dat seama, vorbesc exact despre acel dialog al vostru, din fața oglinzii, în timpul căruia te admiri și te respingi deopotrivă. Există tendința de a poza în ceva măreț, să fii cât mai glamorous, așa cum încurajează „specialiștii și vedetele”, mă refer la cei din media care încearcă, de fapt, să-ți anuleze personalitatea, zdruncinându-ți unicul și originalul firii tale, îngropându-ți autenticitatea prin promovarea unor modele virtuale ce emană un succes volatilizabil în realitatea socială.

Te încurajez acum și aici să-ți identifici propriul stil, să redescoperi frumusețea ta interioară și exterioară și să începi să te accepți, să te iubești, evitând astfel scindarea ta, îndepărtarea ta de tine, adică pierderea ta în măști ce nuți aparțin! Cel mai sigur provenind de la personaje reale din povestea vieții tale, fantomizate chiar de către tine, tu, propriul regizor al scenariului tău de viață!

Alege-ți relațiile, oamenii ce contribuie frumos și firesc la creșterea ta! Alege-ți job-ul pe care să-l desfășori cu pasiune, nu pe cel ce-ți mutilează personalitatea, alege să faci ceea ce simți tu, nu lăsa pe altcineva să-ți decidă viitorul, pentru că nimeni, în afara ta, nu-ți cunoaște mai bine nevoile, trebuințele, pasiunile, potențialul!

Trăirea unei vieți care nu-ți aparține, alegerea unor joburi doar pentru că-ți oferă un anumit statut sau o siguranță financiară…Ei bine, aceste alegeri care nu coincid cu nevoile și pasiunile tale, generează simptomul. Iar singurul remediu al acestui simptom (neîncrederea în sine, revolta, vidul interior) este: AUTENTICITATEA. Și doar manifestând-o se reclădește încrederea în sine!

Prin urmare, cheia acestei expuneri ai redescoperit-o deja, sunt convinsă! Începând de astăzi, înțelegi că ANUL ACESTA SE POARTĂ: „TU!”

Prof. Drd. Adriana PĂUNESCU

Să fiu manager, dar și asistent medical generalist – proiectul meu la Reședința Victoria Cornel – Iulian Topuzaru, în vârstă de 35 de ani, manager la centrul socio-medical Reședința Victoria, președinte al Asociației „Suflete în Etate”, cadru militar în rezervă - cu 13 ani de activitate, de profesie economist, cu specializare în asistență socială și experiență de 4 ani în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice, devine elev al Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, în septembrie 2014.

Relatez această experiență de viață deoarece am fost întrebat de multe ori care a fost motivația din spatele deciziei de a mă pregăti pentru profesia de asistent medical generalist. Am răspuns că, având în vedere rolul de conducător al centrului Reședința Victoria, această profesie îmi oferă cunoștințele necesare pentru a putea organiza, instrui, controla și evalua activitatea personalului medical din subordine.

De ce am ales Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”?

Ce oferă în plus această unitate de învățământ pentru a completa o carieră de succes în domeniul socio-medical? În prezent, întreg compartimentul de asistenți medicali ai centrului a finalizat această școală, situație rezultată în urma selecției în timp a absolvenților care au fost angajați la Reședința Victoria. Principiile și educația furnizate de Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” răspund cu succes la cerințele centrului nostru prin performanță, implicare și seriozitate. Pentru a vă transmite mai bine esența acestor idei, este însă necesar să ne întoarcem în timp, în urmă cu 5 ani. Familia mea s-a confruntat cu o problemă dificilă, atunci când unul dintre membri a ajuns în situația de a nu mai putea fi îngrijit acasă, cu toate că existau toate instrumentele necesare, dar nu și suficiente - cunoștințe medicale, implicare și dragoste. Am înțeles că este nevoie de o monitorizare permanentă și un tratament personalizat.

Iată de ce am început prospectarea căminelor de bătrâni de stat și private din București și Ilfov, în vederea oferirii unei bătrâneți demne și senine. Concluzia a fost că piața căminelor de bătrâni oferea opțiuni restrânse și extrem de costisitoare raportate la paleta de servicii oferite.

Așa am înțeles că trebuie să mă implic direct pentru a face o diferență în acest domeniu nou de activitate în România. Am hotărât împreună cu soția mea să dezvoltăm un centru rezidențial pilot, cu o capacitate de 27 de locuri, în zona de nord a Bucureștiului.

Acreditarea obținută în doar 6 luni de la deschidere, vizează următoarele servicii sociale principale: găzduire, îngrijire de natură socială și medicală, prepararea și servirea hranei, consiliere psihologică, recuperare și reabilitare, asistență paleativă, terapie ocupațională, socializare și petrecerea timpului liber.

Orice persoană vârstnică domiciliată în București sau în altă localitate poate fi internată în centru, dacă se află într-o situație de dificultate: necesită asistență medicală și socială permanentă, nu se mai poate gospodări singură, necesită recuperare după o intervenție chirurgicală sau urmare a unui traumatism, trebuie să respecte o dietă echilibrată sau un tratament medical complex, prezintă afecțiuni cronice ce necesită o monitorizare strictă (diabet, demență, hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă, osteoporoză, artroză, artrită, constipație cronică, etc.), suferă de depresie și singurătate, nu mai poate fi îngrijită de familie, etc. De la momentul internării în centru, beneficiarii sunt evaluați sociomedical de o echipă multidisciplinară, se stabilesc obiectivele și activitățile individuale ce trebuie îndeplinite, prin alcătuirea Planului de intervenție, a Programului de asistență și îngrijire și a Programului de recuperare, ce se reactualizează periodic (la 6 luni sau mai devreme, dacă este necesar).

Criteriile de selecție a personalului sunt clare, iar pasiunea pentru meseria aleasă, alături de compasiunea față de problematica vârstnicului și dorința de a-și dezvolta cariera în acest domeniu de activitate, sunt elemente centrale în procesul de completare a echipei. Încă de la primul contact, angajații sunt instruiți să-i privească pe vârstnicii cazați în centru ca și cum ar fi părinții sau bunicii lor. Valorile fundamentale ale profesiei de asistent medical, transmise și prin educația furnizată de Școală Postliceala Sanitară „Carol Davila” se întrepătrund cu cele ale organizației pe care o conduc: dragostea pentru om, sănătate și viață; respect pentru profesie; pasiune și capacitate de muncă.

Prin această poveste de viață doresc să transmit un mesaj important tuturor colegilor mei care se pregătesc pentru o profesie nobilă în domeniul medical. Și în România se poate practica meseria aleasă la standarde europene, fără a fi necesară despărțirea de familie și acceptarea unor concesii nefirești.

Mulțumesc pentru îndrumarea extraordinară primită din partea cadrelor didactice și a reprezentanților Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, care a produs o schimbare majoră în mentalitatea managementului acestui centru și susține activitatea organizației prin cei cinci asistenți medicali generaliști instruiți, care sunt angajați în prezent.

Cornel TOPUZARU I i - AMG

Educatie Educațiepentru pentruSanatate Sănătate

17

Noi, Echipa de Nursing! Înainte de a aşterne pe hârtie câteva gânduri despre activitatea şi membrii Catedrei de Nursing şi Ştiinţe, vreau să mulţumesc colectivului de redacţie al revistei pentru oportunitatea oferită de a împărtăşi aceste lucruri cu voi.

Nu cu mult timp în urmă, am fost numită să organizez şi să conduc activitatea Catedrei de Nursing şi Ştiinţe a şcolii. Această misiune care mi-a fost încredinţată a reprezentat pentru mine o mare provocare și o onoare, deoarece mă întorceam la şcoala pe care o terminasem cu 18 ani în urmă, nu numai ca profesor, ci şi ca lider al unei echipe care formează cei mai buni asistenţi medicali.

Spun echipă, deoarece aceasta se distinge printr-un grad înalt de coeziune. Fiecare membru al echipei este specialist în domeniul său, iar experienţa individuală a acestor membri duce la rezultatele de excepţie.

Orice început este greu, la fel a fost şi acesta, dar mă bucur că am şansa să lucrez lângă oameni minunaţi care sunt adevărate resurse de informaţii şi energie, reprezentând o mare parte din forţa Şcolii Postliceale Sanitare

CAROL DAVILA. Catedra de Nursing şi Ştiinte este formată din 59 de membri – cadre didactice cu diferite specialităţi (nursing, specialităţi medicale, biologie, biofizică, informatică) – aceştia fiind implicaţi atât în actul educaţional formal al viitorilor asistenţi medicali, cât şi în educaţia nonformală a acestora prin diverse activităţi care conferă elevilor prilejul de autocunoaştere. Fie că lucrăm împreună documente ale catedrei, fie că punem la cale strategii de optimizare a activității școlare, fie că organizăm concursuri, activități de voluntariat sau proiecte, suntem împreună.

Vrem să fim exemple pentru elevii noștri, vrem să realizăm lucruri deosebite, vrem să ducem mai departe visul minunatei Doamne Doctor Mioara Mincu, care ne-a invățat să prețuim zâmbetul, cinstea, omenia! Vrem să fim mereu echilibrul într-o lume măcinată de suferință, de aceea ne constituim într-o unitate Yin-Yang, două forțe care se completează și se susțin reciproc, formând o infrastructură de bază pentru dinamica dezvoltării școlii noastre!

Cu drag, Prof. Gina TULACHE Șef Catedra de Nursing și Științe

18

Educație pentru Sănătate

News

CEL MAI MARE CENTRU DE SPECIALITATE UROLOGICĂ DIN EUROPA, INAUGURAT LA BUCUREȘTI

Centrul de Uronefrologie şi Transplant Renal, cel mai mare centru de specialitate urologică din Europa în acest moment și singurul unde pot fi tratate toate bolile renale, a fost inaugurat pe 27 ianuarie 2015, în cadrul Institutului Clinic Fundeni din București.

Conform comunicatului de presă, noul Centru include un bloc operator modern cu zece săli de intervenţiii chirurgicale (dintre care cinci săli de chirurgie deschisă, două de endourologie înaltă şi trei de endourologie joasă), precum şi un nou departament de transplant utilat la standarde de top, cu 13 paturi A.T.I. transplant, 17 paturi pre/post transplant și 3 aparate de hemodializă.

Investiţia totală a fost de 2,9 milioane lei, care au fost folosiţi pentru amenajarea spaţiilor şi aparatură medicală de ultimă generaţie.

Suma provine din venituri proprii, finanţare de la Ministerul Sănătăţii şi sponsorizări.

Concomitent, a fost complet reabilitată și dotată cu tehnologie modernă și Secția de A.T.I. a Centrului, care cuprinde 22 de paturi. „România nu este nevoită să trimită în străinătate pacienţi pentru intervenţii urologice. La Centrul de Chirurgie Urologică din Fundeni, comparabil astăzi cu centre de specialitate din elita mondială, sunt tratate cu succes cele mai complexe şi mai complicate cazuri” a declarat Acad. I. Sinescu, directorul Centrului de Uronefrologie şi Transplant Renal. În acest moment, Centrul poate acoperi cu succes toate cele 13 supraspecialităţi ale chirurgiei urologice, beneficiind de expertiza a 21 de chirurgi urologi, 24 de medici rezidenţi, 7 medici anestezişti şi 3 medici nefrologi. „Avem colaborări strânse cu centre specializate din Austria, Regatul Unit şi Olanda prin care dezvoltăm proceduri de transplantare de celule stem pentru incontinenţele urinare, tehnici de laparoscopie urologică şi alte

proiecte de cercetare ştiinţifică”, a adăugat Acad. I. Sinescu.

Proiectul legat de transplantarea de celule stem pentru incontinenţele urinare a început în 2010 şi se va finaliza anul acesta. Numai anul trecut, Centrul de Uronefrologie şi Transplant Renal Fundeni a numărat 14.805 de internări și 7.638 de intervenţii chirurgicale urologice, precum și 148 de transplanturi renale, conform comunicatului de presă. „Dacă în urmă cu câţiva ani, în transplantul renal raportul donatorilor în viaţă era de 85 la sută faţă de cei aflaţi în moarte cerebrală, acum se observă o inversare proporţională a acestora, fapt ce a condus treptat la o creştere substanţială a numărului de transplanturi renale, rezultanta fiind, pe de o parte, îmbunătăţirea radicală a calităţii vieţii pacienţilor intraţi în procesul de transplant şi, pe de altă parte, eficientizarea costurilor, în contextul în care fondurile alocate pentru tratamentul a doi pacienţi aflaţi în dializă acoperă costurile transplatului renal pentru trei pacienţi” a mai adăugat Acad. I. Sinescu.

Otilia HARAGA III H - AMG

Educație pentru Sănătate

19

Povești de succes În acest prim număr, am pregătit un interviu cu Ioana Pânzaru, absolventă a Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, promoția AMG 2014, la clasa doamnei profesor diriginte Gina Tulache. Voluntar la Serviciul de Ambulanță București-Ilfov pe parcursul celor trei ani de școală, Ioana s-a remarcat prin rezultate foarte bune de-a lungul anilor de studiu, cu participări de succes la Concursul Interjudețean „Dr. Mioara Mincu”, precum și printr-o implicare neobosită în diverse activități extrașcolare. Am cunoscut-o în luna mai 2014, în cadrul unui workshop la care au participat elevi și profesori ai școlii cu ocazia Zilei Asistentului Medical. O figură minionă pe care sclipeau doi ochi de un albastru marin mi-a transmis din primele clipe o energie debordantă. Mi-a rămas în minte zâmbetul ei larg și sincer și am îndrăznit să îi cer datele de contact, fiind convinsă că vom avea multe să ne spunem. Astăzi, Ioana lucrează ca asistent medical în Danemarca unde a început o nouă viață. Pentru că lumea virtuală elimină obstacolul distanței, am reușit să îi răpesc câteva clipe să stăm la povești.

Cum a început pentru tine experiența de elev la Școala Postliceală Sanitară ,,Carol Davila”? Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că acesta este drumul pe care dorești să îl urmezi?

Experiența mea în calitate de elev la Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” a început cu multă emoție și bucurie pentru că urma să fac ceva la care visasem demult. Iar momentul în care mi-am dat seama că acesta este drumul pe care doresc să-l urmez a fost acela în care am pășit pentru prima oară într-un salon, în primul meu stagiu de practică. Îmi amintesc cu drag primul colocviu și cred că am fost cea mai vorbăreață din grup, iar doamna profesor Gina Tulache care mi-a fost pedagog și mentor pe parcursul celor trei ani, vă poate confirma acest lucru. Îți mai amintești cum a fost prima zi de școală?

Da, îmi amintesc cu drag prima zi de școală. Eram foarte nerăbdătoare să începem cursurile, să-mi cunosc profesorii, colegii, școala și spitalele în care urma să facem practică. Mă uitam cu admirație la colegii din anii II și III și îmi doream să îmi însușesc cât mai repede limbajul medical și cunoștințele pe care ei le dobândiseră deja.

Care a fost pentru tine cel mai frumos moment trăit în calitate de elevă a școlii?

Pentru mine cel mai frumos moment a fost acela în care am fost anunțată că am primit bursa ENM și că pot pleca în schimb de experiență în Danemarca.

Visul meu căpăta contur și mă ambiționa să devin din ce în ce mai bună în profesia aleasă. Sunt profund recunoscătoare doamnei profesor Larisa Bănică pentru că a avut încredere în mine și m-a încurajat la fiecare pas.

Pe drumul formării în profesia de asistent medical, elevii se trezesc deseori copleșiți de volumul cunoștințelor sau dezarmează în fața avalanșei de evaluări. Tu cum ai gestionat momentele de acest gen? Ai putea să ne dai niște ponturi pentru depășirea unor astfel de momente?

O bună organizare a timpului dedicat studiului și

20

Educație pentru Sănătate

a materialelor necesare, citirea din timp a cursurilor și a cărților necesare vă vor ajuta să nu fiți copleșiti de cantitatea mare de cunoștințe pe care va trebui să o acumulați.

Eu, de exemplu, îmi făceam o listă cu toate subiectele pe care trebuia să le citesc cu o săptămână sau două înainte de teste și le împărțeam la câte zile am de studiu. Să presupunem că rezultatul era cinci cursuri pe zi de citit și le citeam, apoi le bifam pe listă.

Cu o zi sau două înainte de examen, le mai citeam încă o dată și subliniam cu diferite culori, pentru că așa simțeam că mi se fixează mai bine informația în memorie.

Dar cred că e important ca fiecare să-și găsească propria metodă de studiu pentru că suntem diferiți și cel mai important e să-ți placă să faci asta. Eu mă regăseam pe mine însămi în fața unei cărți și fac acest lucru în continuare pentru că îmi place foarte mult.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că te numeri printre cei mai buni absolvenți ai școlii. Cât a contat studiul individual în obținerea rezultatelor excepționale atât la școală, cât și la concursul interjudețean?

Studiul individual a avut o pondere mare, recunosc, însă am avut parte și de profesori foarte buni, profesori cu vocație care m-au introdus în lumea planurilor de nursing, m-au făcut să le înțeleg atât de bine, încât la examenul final mi-am format propria viziune despre cum ar trebui întocmit un plan.

Știu că pe durata celor trei ani de studiu la SPSCD, ai activat ca voluntar la SABIF. Cum a contribuit această activitate la formarea ta? Au existat momente critice pe teren? Ne poți povesti o experiență din perioada voluntariatului care te-a marcat?

Voluntariatul la Serviciul de Ambulanță m-a ajutat foarte mult în carieră, mi-a plăcut foarte mult să fac acest lucru, am învățat foarte multe lucruri noi, mi-am dezvoltat noi abilități și m-am simțit utilă. Momente critice pe teren am întâlnit aproape în fiecare gardă, dar cel care m-a marcat profund a fost cazul unui băiețel, în vârstă de 1 an și câteva luni, care suferea de cancer la ficat și care a fost operat în Germania de multe ori, însă fără succes. Sarcina noastră a fost să-l preluăm de la aeroport și să-l asistăm pe drum până la un centru de îngrijire unde urma să-și petreacă ultimele zile alături de părinții îndurerați. În primă fază m-am simțit inutilă, îmi tot spuneam că nu știu cum să-l ajut, apoi am încercat să-l liniștesc, să-l mângâi pe mânuța slăbită, să-i vorbesc, în timp ce supravegheam parametrii afișați de aparate împreună cu medicul și asistenta și am încercat să accept situația. După ce l-am condus la centrul de îngrijire și l-am instalat în pătuțul lui, i-am spus „la revedere” și nu am știut ce să-i urez, dar micul pacient a schițat un zâmbet și ne-a făcut semn cu mânuța în semn de rămas bun.. Am ieșit din salon și ne-a podidit plânsul pe toți membrii echipei...

Cum a apărut ideea de a pleca să lucrezi ca asistent medical în Danemarca? Care este ponderea pe care a avut-o experiența ta ENM în decizia de a emigra în Danemarca?

Ideea de a lucra ca asistent medical în Danemarca a apărut încă înainte de a începe școala, însă experiența ENM a fost cea care mi-a arătat că acesta este drumul pe care doresc să-l urmez. Drumul nu e ușor, sunt încă la început, merg la școala de limbă daneză și abia acum încep să descopăr frumusețea limbii, când încep să înțeleg ce spune pacientul în limba lui maternă. Dar am întâlnit peste tot oameni minunați aici, oameni care vor să te ajute să te integrezi cât mai bine printre ei și sunt profund recunoscătoare prietenelor mele daneze Dorte Tungelund și Randi Jasri, pe care le-am cunoscut în schimbul de experiență ENM din 2013 și care îmi sunt alături și în ziua de azi.

Ceea ce mi se pare fantastic aici este faptul că poți studia gratuit la orice universitate vrei, la orice vârstă și mai primești și bani pentru materialele de studiu. Am ales această țară pentru că eu nu mă opresc aici. Voi studia medicina în continuare pentru că abia am descoperit frumusețea acestei profesii.

Ne poți da câteva detalii privind sistemul sanitar danez?

Cum este să lucrezi ca asistent medical în una din țările cu cel mai ridicat standard de viață din Europa?

Sistemul sanitar danez funcționează precum un ceas elvețian. Mă mir în fiecare zi de cât de simplu și ușor rezolvă

ei orice problemă și de cât de bine dotat este sistemul sanitar danez.

Sunt în primul rând fericită pentru că mi-am putut echivala studiile absolvite în România la Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, aici la National Board of Health din Copenhaga în doar trei săptămâni, deși termenul limită era de trei luni și am primit drept de liberă practică pe teritoriul danez atât de rapid. Îmi place foarte mult să lucrez aici, am sarcini precise zilnic, lucrăm cu planuri de îngrijire însă în format electronic și într-o variantă mult mai scurtă, dar care conțin toate informațiile utile pentru colega din tura următoare.

Am început să vorbesc daneza, dar sunt încă la început.

E una din top 3 cele mai grele limbi din lume, așa că trebuie să am răbdare cu mine însămi. Colegele însă mă ajută foarte mult și unde nu înțeleg ceva, îmi explică în engleză.

Dacă ar fi să rezumi într-un cuvânt experiența ta de elev al școlii, care ar fi acela?

Perseverență” ar fi acel cuvânt.

Câteva gânduri pentru cei care ți-au fost profesori sau pentru bobocii la început de drum și elevii din anii II și III? Vă doresc tuturor un an minunat, cu multe realizări!

Le mulțumesc tuturor profesorilor mei pentru cunoștințele, sfaturile și încurajările primite de-a lungul celor trei ani frumoși!

Pe boboci îi sfătuiesc să se înarmeze cu multă răbdare, să meargă la stagiile de practică și dacă nu sunt lăsați să practice, să nu dezarmeze, să insiste, să fie prezenți și să fie siguri că se vor ivi ocazii în care vor fi lăsați să arate ce pot.

Totul e să perseverezi în ceea ce-ți dorești!

Elevilor din anii II și III le urez mult succes, pentru că sunt anii cei mai frumoși, când începi să simți efectiv frumusețea profesiei de asistent medical, dar te gândești cu emoții la examenul final. De aceea vă doresc să vă iubiți profesia aleasă și să aveți multă baftă la examenele ce vor veni!

Ana-Maria BELDIE Redactor Șef II J – AMG

Educație pentru Sănătate

21

Învățați să ajutați Campanie de promovare a Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” a demarat în luna noiembrie campania de promovare a ofertei educaționale, ce se va desfăşura pe întreg parcursul anului şcolar 2014 - 2015, campaniei ce cuprinde diverse activități. În cadrul acesteia, se derulează și proiectul educativ „Învăţaţi să ajutaţi”, responsabil prof. Violeta Zlota, prin care elevii de liceu sunt inițiați în tainele acordării primului ajutor. Școala noastră pregăteşte profesionişti în domeniul sanitar, iar o latură formativă a activităţii desfășurate o constituie educarea tinerilor elevi de liceu pentru acordarea primului ajutor. Este important ca încă din şcoală, tinerii să înveţe cum să-i ajute pe ceilalţi, să dezvolte comportamente responsabile şi să-şi formeze abilităţi sociale şi de acordare a primului ajutor în caz de accidente.

Echipe de elevi din școala noastră, însoțite de cadre didactice, participă la prezentări în liceele din București și din localitățile limitrofe.

Proiectul prevede derularea unor prezentări cu teme de prevenire a îmbolnăvirilor şi activităţi practice de acordare a primului ajutor în caz de accidente(stop cardio – respirator, luxații, fracturi, arsuri, mușcături de insecte sau animale), în scopul dobândirii de către elevi a unor noţiuni teoretice şi deprinderi motorii în acordarea primului ajutor.

La demonstraţiile practice sunt invitaţi să participe activ şi elevii din licee. „Merită să mă pregătesc pentru a putea acorda primul ajutor până la sosirea ambulanței în cazul unei tragedii”, a declarat unul dintre elevii de clasa a-XII-a prezenţi la unul dintre evenimente.

Proiectul se adresează în special elevilor de liceu din anii terminali, potențiali candidați la un loc în școala noastră.

Prezentările susţinute în cadrul evenimentelor şi fotografiile pot fi vizualizate pe site-ul şcolii: www.scoalacdavila.ro.

Dir. Adj. Prof. Aurelia ȘOVA

22

Educație pentru Sănătate

Creație Asistentul medical Profesia-i contur de simțământ acut, Profesia e albă precum acest halat, Noblețea meseriei, desigur, s-a născut, Din profunzimi de timp, mereu înspre înalt.

Ne susură lumină în riduri pe obraz, În pumnul strâns purtăm răbdare și perfuzii, Împărtășim dureri, iar fiecărui caz, Când nu mai sunt speranțe, îi oferim iluzii.

Bagajul ni-e iubirea! Cum altfel să ajuți?

Suntem speranța albă în ultimă-ncercare, Sunt cei în suferință din ce în ce mai mulți Din care, tot mai mulți se pierd în disperare.

Noi le purtăm tristețea în ochi, cu neputință, Le retrimitem zâmbet spre țipătul prea greu, Sleiți de-atâtea nopți în suflet și ființă, Ne sprijinim cu toții pe însuși Dumnezeu.

Desigur, nu-i complet și, poate, nici real, Profesia nu-nseamnă doar zâmbet și lumină, Portretul alb-albastru e astăzi ideal, Însă desăvârșirea se-adună doar din tină.

Purtând în buzunar tristețile de-o clipă, Purtându-ne povara din lume înspre lume Mereu spre înainte, frântură de aripă Lăsată cu iubire pe prag de rugăciune.

Prof. Violeta ZLOTA

Doar noi Schimbă cursul vieții, schimbă-mă pe mine Nu e timp de noi, nu e timp de tine.

Aleargă departe, aleargă prin ploaie Scrie un vers pe o ultimă foaie.

Privește-mă-n ochi, privește-napoi Alege o cale, să fim numai noi.

Schimbă-mă pe mine, schimbă cursul vieții Aleargă desculță-n soarele dimineții.

Privește-napoi, ploaia s-a pierdut S-a pierdut în zare, în necunoscut.

Am rămas doar noi, veșnice amintiri Te rog nu pleca, te rog nu pieri.

Te-aș schimba acum, m-aș da la o parte Nu te-aș mai ucide, aș pleca departe, Departe de tine, departe de moarte.

E totul pustiu, e ploioasa noapte Când te-am întâlnit, în singurătate.

Mădălina ȚOPA II C - AMG

Educație pentru Sănătate

23

Creație EU Eu m-am născut o floare, de fapt, încă nu floare, Firesc, un bobocel...Un micuț firicel, Sădit cu drag și el, într-o grădină mare, Lângă un brad frumos, un plop înalt, fălos, Dar veșnic arțăgos și un nuc găunos, Dar încă bun, gustos...

Opreşte-te acum din tot ce faci, Ridică-ţi ochii din telefonul cu touch Şi gândeşte-te dacă viaţa înseamnă mai mult de atât Mai mult decât o poză, o postare, un album...

Ridică-ţi ochii şi priveşte cerul Lasă like-ul, comment-ul şi share-ul.

Gânduri de viitor Oare pe ce drum să mă îndrept?

Oare totul va fi atât de bine pe cât mă aştept?

Mă sperie doar gândul de-a alege Sunt acrobat ce cade, urcă, merge…

Oare voi şti să-mi menţin echilibrul?

Candela optimismului meu o va cuprinde frigul? Îmi doresc doar să nu fie-n zadar, Speranța să dăinuie măcar…

Aș vrea drumul să îl pot urma, Din tot ce am să pot da!

Să zbor tot mai sus, spre înalt, Cu suflet și gând purtate-n salt!

Laura SOARE I A - AMG

24

Educație pentru Sănătate

Cu o mamă natură frumoasă, dragă, bună, Care mă protejează și mă divinizează.

Mă scaldă cu ardoare în razele de soare, Ma udă cu nectar să am în viață har.

Poate din întâmplare sau cine știe oare, Poate că dintr-o vină ori prea multă lumină.

Prea multă fericire sau prea multă iubire, Cerul se mâniază, spumegă și turbează Apele-nvolburează și-o zvârle în furtună Pe draga mea natură.

Ea luptă-nflăcărată, dar pentru că e fată, Cerul cel mânios o calcă, o sfărâmă Până o face spumă... Și micul bobocel, lovit din plin și el, Încearcă-n disperare, ca să devină floare.

Are să poată oare?

Da, dacă va fi soare!

Steluța CHELU III C – AMG

Profesorilor mei...

Un gând curat ca o lumină Și primul vers de pas final...

Cuvinte ce răsar - cortină Pe unda sufletului, val.

Trei ani trecut-au, oare când?

Parcă mai ieri veneam întâi...

Azi retrăiesc același gând Ce-l pun, ca punct, la căpătâi.

Pe calea ce-ați deschis demult Cresc, printre urme, albe flori, Noi o urmăm cu-acel tumult Ce şovăieşte uneori... În anu’-ntâi, pe prima treaptă, Eram atât de bucuroasă,

Nici nu știam ce mă așteaptă, Vedeam doar partea mai frumoasă.

Am înțeles, mult mai târziu, Cândva, trecând în anul doi, Când încetasem să mai fiu Copil, privind spre înapoi, Că-i o profesie-n zadar Dacă nu pui un strop de suflet Și nu păstrezi în buzunar, Empatic, hotărâtul umblet. Și... Anul trei, un bun venit, Se va sfârși și e firesc...

Iar pentru tot ce-am împlinit Și sunt, acum vă mulțumesc!

Camelia BARBU III E - AMG

Modus tacendi...

Am zăvorât cu trei lacăte poarta cuvântului și am proclamat anarhia tăcerii.

Asemeni unuia ce nu aude, mi s-au ascuțit celelalte simțuri, mai ales văzul. Am învățat să citesc fiecare apăsare a pașilor tăi, fiecare gest pe care îl faci cu mâinile ca și cum ai vrea să desenezi în aer în mod nevăzut și indescifrabil o mie de gânduri asemeni un stol de fluturi speriați, o mie de cuvinte pe care le taci, o mie de istorii ale unui scenarist cu mințile rătăcite.

Când tac, eu tac în mătăsuri și în danteluri. În negru tăciune. În miros de lumânare aprinsă la ceas târziu în noapte. În clape de pian.

Când taci, tu taci în armură și în zale. În argintiu de platoșă. În miros de praf răscolit în galopul cailor. În sunet de sabie scoasă din teacă.

Eu și Tu la masa tăcerii împărțind frățește răzbunarea pe tăcute – nesfârșita poveste a tăcerilor.

Ana-Maria BELDIE II J – AMG

Educație pentru Sănătate

25

Creație Din Jurnalul lu’ Geta, asistenta...

Astăzi, ca în fiecare dimineaţă, m-am trezit cu un sfert de oră mai devreme, cu gândul că apuc să citesc acele „vorbe de duh” pe care le primesc zilnic pe smartphone, doar că, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, nu numai că nu am apucat să citesc nimic, dar am mai şi pierdut tramvaiul. Cum celălalt tramvai întârzia să apară, mă agitam, mişcându-mă de pe un picior pe altul, la gândul că intru de gardă cu Dr. C.C. spaima „vrăbiuţelor”...cunoscut de altfel ca fiind un medic desăvârşit. Prin minte mi se perindau secvenţe din întâmplări trăite împreună cu alţi colegi în gărzile de odinioară, când deodată o smucitură bruscă era mai mai să mă doboare. Iute îmi întorc privirea să văd ce se petrece şi observ că un trecător grăbit trăgea cu disperare de umbrela a cărei coadă era agăţată straşnic de geanta mea. Şi eu eram grăbită, dar încercam să îmi păstrez calmul şi în sinea mea m-am întrebat oare la ce i-o folosi umbrela pe o aşa vreme senină.

Tramvaiul mi-a întrerupt şirul gândurilor şi ajungând la spital am zbughit-o pe scări pentru a nu mai zăbovi în aşteptarea liftului, de care la această oră e preferabil să te lipseşti în caz că vrei neapărat să îţi rezolvi problema. Cum era de aşteptat, raportul asistentelor şi predarea de tură începuseră mai devreme, aşa că am încercat să intru fără să agit spiritele, dar bineînţeles că doamna M., asistenta şefă, m-a observat şi m-a poftit să mă alătur, îngânând uşor: „Ştiu ,traficul...”

Mi-am îmbrăcat halatul, am preluat sarcinile şi saloanele distribuite mie şi astfel puteam fi liniştită că şi astăzi am de muncă, aceasta nu din excesul meu de zel, ci pentru faptul că atunci când eşti pe tura Doctorului C.C., nu-ţi doreşti altceva decât să ai de muncă aşa încât să nu îţi stea picioarele.

Timpul se scurgea cu repeziciune, deşi îmi părea că totul este împotriva mea. Atunci când Doctorul C.C. m-a chemat să preiau două internări mi-am spus în gând că aceasta este ziua pierzării mele fără să anticipez ce putea să se întâmple...

Pacienta, în vârstă de aproximativ 58 de ani, stătea nemişcată cu sacoşa galbenă în mână, afişând

o expresie atât de serioasă încât îţi îngheţa mintea.

Domnul doctor o întreabă: - Medicul de familie v-a prescris ceva tratament?

- Da, domnu’ doctor...mi-a dat să iau ceva cu aaa...

- Augmentin?

- Aşa, că dumneavoastră ştiţi mai bine! Augmentin mi-a dat să iau! O pastilă la douăsprezece ore, adică cinci pastile pe zi, spuse femeia cu maximă seriozitate şi responsabilitate...

Medicul se uită uimit la pacientă, la mine şi exclamă cu voce joasă şi ironică: - Sunt convins că o să ne înţelegem foarte bine...

Al doilea pacient, un bătrânel. Acel chip blând, calm dar autoritar ce ne spunea că a absolvit demult şcoala vieţii. La spusele medicului dădea afirmativ din cap, răbdător şi cooperant, ca şi când nimic din ceea ce i se spunea nu era o noutate. După ce domnul doctor a terminat de explicat, senin şi calm, pacientul începe să pună întrebare după întrebare, în amănunt ca şi când nu fusese niciodată prezent la discuţia anterioară. Încercând să îşi păstreze calmul, pentru că seninătatea bătrânelului impunea acest lucru, medicul îi răspundea la fiecare întrebare cu multe explicaţii.

Cum întrebările nu mai conteneau şi medicul începuse să bată cu frecvenţă înaltă din picior, vădit fiind faptul că îşi pierduse şi ultima fărâmă de răbdare, bătrânelul nostru se opreşte brusc şi spune rugător cu o seriozitate dezarmantă: - Domnule doctor, vă rog să nu vă supăraţi pe mine, că ştiţi şi dumneavoastră că aşa întreabă cel cu minte pe cel prost...

Cu disperare, uimire şi extenuare, privirea medicului s-a prăbuşit peste biroul plin de hârtii, în timp ce în colţul gurii mele apăru un zâmbet biruitor... Şi când tocmai încercam să găsesc ceva de spus pentru a îndulci situaţia, prin minte îmi trecu un proverb persan care spune: „Femeia înţeleaptă e aceea care are multe de spus, dar păstrează tăcerea”.

M-am întors uşor pe călcâie şi cu o privire caldă am făcut un semn tăcut pacientului care m-a urmat fără nicio şovăială către rezervă.

Va continua...

Andreea VREME II J - AMG

26

Educație pentru Sănătate

Știați că... are creierul? a durerii, inducând în ero itor? re ce du re la e uc nd co r ilo Încrucișarea mâin pe hârtie decât de pe mon c aproximativ 7.000 de celule de de pe re ai m % 25 la nă Oamenii citesc cu pâ i începem să pierdem zilni an de 35 de ei rst vâ ui ul Odată cu atingerea prag înlocuite? ar pe simțul mirosului? fi cerebrale care nu vor mai ul la plămâni în stadiul lui incipient, bazându-se do ărește aproximativ 2,5 nt er Unii câini pot detecta canc edie o suprafață de aproximativ 2 metri pătrați și câ 72 de kilometri de nervi? m și e în ă ng i de vase de sâ Pielea unui adult ocup elii are aproape 17 kilometr În cazul copiilor, dimensiunea pumnului pi al tem sis l gu tre În e. m 4 kilogra a inimii? a pumnului strâns. poate indica dimensiune Dimensiunea pumnului inima este de două ori mai mare decât dimensiune inimii, iar la adulți mancat banane? strâns este aceeași cu cea a sunt mult mai atrași de persoanele care tocmai au hilor cu unghia? ec ii Cercetările arată că țânțar âinile în apă foarte rece sau dacă vă zgâriați lobul ur m Sughițul trece dacă țineți ochii deschiși? cu Este imposibil să strănuți ste 965 km/h? pe de ă ez vit Un strănut are o Alina Maria STOICU I E - AMG Ana DRAGOMIRESCU I D - AMG

1. Diminuarea sau absența mișcării.

2. Înroșirea pielii.

3. Eliminarea unei cantități mari de puroi sau lichid exudativ din căile respiratorii prin cavitatea bucală.

4. Eliminarea de sânge din căile respiratorii prin cavitatea bucală

5. Hemoragie nazală.

6. Bol fecal.

7. Leziune solidă întărită, ca o ridicătură.

8. Furnicătură 9. Diminuarea volumului muscular.

10. Paralizia unei jumătăți de corp.

11. Mișcarea de rotație a mâinii prin care palma privește în jos.

12. Durere în eliminarea menstrei.

13. Acumularea gazelor la nivelul intestinului.

14. Somn profund, continuu, cu alterarea conștiinței 15. Temperatură corporală foarte crescută 16. Hiperkeratoză.

17. Poziție forțată caracteristică unei boli.

18. Lipsa urinei din organism.

19. Prima menstră 20. Secreție vaginală abundentă apoasă

Educație pentru Sănătate

27

Colțul psihologului

Iubirea din oglindă (…sau pe cine iubim de fapt, când spunem că iubim)

Am să te invit la un exerciţiu pe cât de straniu, pe atât de interesant. Nu mă aştept să mă investeşti cu încredere încă de la început, însă îţi cer puţin credit. Doar puţin. Până la urmă, ce ai de pierdut? Te asigur că şi casa şi maşina şi toate celelalte bunuri ale tale sunt în siguranţă. La fel şi viaţa ta. Aşa că, hai să ne punem pe treabă!

Găseşte un loc confortabil şi pune în faţa ta o oglindă.

Da, ai citit bine. O oglindă. Poţi merge şi în faţa celei din baie dacă nu ai o alta la îndemână. Important este ca în cele câteva minute cât durează acest joc, să îţi găseşti starea corporală cât mai liniştită. Iar apoi…apoi închide ochii.

Rămâi în faţa oglinzii, dar închide ochii. Şi relaxează-te. Acum că ţi-ai descoperit starea cea mai confortabilă, e momentul ca şi mintea să ţi se relaxeze, să se deconecteze de la absolut tot ceea ce este în jur şi să nu mai asculte altceva decât pulsul interior care bate şi bate…

Iar în momentul în care ţi-ai găsit confortul şi pe acest plan, e momentul să treci la acţiune. Şi să derulezi în mintea ta un film…filmul unei persoane. Nu orice fel de persoană, ci persoana ideală pe care ţi-ai dori-o drept partener de viaţă. Poate vrei să aibă o talie de viespe, părul blond şi ochii albaştri. Poate vrei să fie un om de afaceri de succes, poate ţi-ai dori să fie o persoană căreia îi place să călătorească tot timpul. Cum, vrei să fie introvertit ca şi tine? (Interesant!). Ai vrea să studieze neapărat psihologia? Sau poate pur şi simplu ai nevoie de o persoană leneşă, care abia se ridică dimineaţa din pat…oricum ar fi, te invit ca exact în acest moment, să laşi frâu liber imaginaţiei tale şi să conturezi simbolic, imaginea partenerului ideal. Acel partener la care poate, te-ai mai gândit şi cu alte ocazii. Partener pe care ai visat dintotdeauna să îl întâlneşti.

Iar când eşti sigur că portretul robot este gata realizat în imaginaţia ta, am să te invit să deschizi uşor ochii.

Hopa! Ce ai păţit? Te-ai speriat, aşa-i? Cumva pentru că…portretul-robot seamănă nesperat de bine cu ceea ce vezi chiar acum în oglindă? Sau cumva pentru că ceea ce vezi în oglindă eşti chiar TU? Aha…cu alte cuvinte, imaginea ideală nu e chiar o imagine creată. E o imagine reală. Pentru tine, partenerul ideal ar trebui să fii...tu însuţi!

Nu, nu bat câmpii, iar în cele ce urmează voi încerca să lămuresc ce am vrut să fac, de fapt, supunându-te la acest exerciţiu (deloc plăcut, judecând după expresia feţei tale atunci când ai deschis ochii).

Astfel, pentru a înţelege mai bine acest joc al oglinzilor, mă simt nevoit să îţi spun că e necesar să înţelegi, de fapt, ce înseamnă, A IUBI. Psihologia cuplului ne spune, argumentat prin numeroase studii, că iubirea este un proces profund înălţător, nu doar de PARTENERIAT, ci şi de experimentare, de atracţie fizicoerotică, de comuniune, simultan de natură fizică, psihologică şi spirituală. S-a constatat că iubim atunci când starea de satisfacţie şi securitate faţă de partener este identică cu starea de securitate pe care o avem faţă de noi înşine.

De multe ori, iubirea apare după ce experienţa îndrăgostirii dintre două persoane a ajuns la final, atunci

28

Educație pentru Sănătate

când fluturii din stomac şi-au luat zborul spre alte meleaguri, euforia caracteristică acestei stări s-a disipat iar persoana ce a fost învestită,în mod cu totul inconştient şi involuntar cu multe calităţi, aşezate pe un piedestal de cristal, redevine uşor, uşor, un om, care are atât calităţi cât şi defecte.

Considerat un moment de răscruce, „stadiul terminal” al îndrăgostirii îi poate determina pe cei doi parteneri să îşi vadă fiecare de drumul lui sau, mai presus de asta, ating starea de securitate şi aleg CONȘTIENT să îşi dezvolte mai departe relaţia, având de acum şi baza a ceea ce numim…iubire.

Cu toate că lucrurile par extrem de simple până în acest moment, există posibilitatea să intervină un mecanism destul de interesant aş spune, care să deterioreze echilibrul acestei stări (naturale, în mod obişnuit), provocând angoasă, frustrări şi blocaj interior. Mă refer aici la un concept care de multe ori ar trebui sa ne ofere bucuria de a trăi, libertate, relaxare şi încredere.

Iubirea de Sine, căci la asta ma refer, poate fi definită drept acea stare de autocunoaştere şi acceptare interioară, de acceptare a resurselor şi transformare a evenimentelor nefaste în experienţe benefice, în primul rând pentru noi înşine.

Iubirea de Sine autentic conştientizată este foarte valoroasă prin prisma faptului că ea ne poate mobiliza înspre acţiune, ne poate îmbogăţi cu căldură, altruism, generozitate. Iubirea de sine este baza iubirii de ceilalţi. Atunci când ajungem să ne iubim pe noi înşine CU ADEVĂRAT, cu siguranţă îi vom putea iubi şi pe ceilalţi.

Vestea proastă este că, de multe ori, iubirea de sine este incorect percepută şi, ca atare, integrată necorespunzător în sistemul psihic al unei persoane. Numai câteva din „calităţile” unei iubiri de sine integrate incorect sunt interesul desăvârşit pentru propria persoană, orgoliul, egoismul şi narcisismul.

Iar neintegrarea corespunzătoare a iubirii de sine duce de fapt, la autoblocare. În acest caz, nu vor fi rare momentele în care persoana va încerca să iasă în evidenţă prin acţiuni cu totul necorespunzătoare (vezi cazul persoanelor care apar la TV şi se ceartă în direct pentru a atrage „atenţia”), va deveni agresivă verbal şi fizic, va avea atitudini defensive pentru partenerul de viaţă. În momentul în care toate aceste caracteristici ating cote maxime, nu mare îmi va fi mirarea să aflu că – pentru că se iubesc prea mult pe ei înşişi – aceşti oameni vor fi incapabili să îşi ofere iubirea şi altcuiva. De fapt, stau şi mă întreb dacă ştiu cum să ofere iubire, din moment ce aceasta a fost anihilată de „softuri” ceva mai neprietenoase, precum orgoliul sau narcisismul.

Da, este un prim pas înspre a ne îndrepta către oglindă şi a ne spune că singurul partener „viabil” este cel pe care îl vedem acolo… şi lucrurile se pot complica.

O explicaţie pentru acest tip de comportament îl putem pune pe baza traumelor trăite de persoana care se autosabotează astfel. Fie că vorbim de trauma de abandon, adulter sau decepţie în dragoste, toate aceste evenimente se înnoadă precum o sârmă ghimpată la nivelul sinelui, oprindu-l din a mai fi „lucid”.

În sens mai clar, EU am fost dezamăgit de persoane semnificative pentru mine, am fost abandonat, decepţionat, traumatizat, astfel că aleg să-mi satisfac propriul EGO, să nu mai am încredere în nimeni şi, mai presus de toate, să cred că nimeni altcineva nu este potrivit pentru mine. Nimeni, în afară de mine.

Aşa că aleg să măuit în oglindă şi să vad acolo pe cel care cu siguranţă nu mă va dezamăgi niciodată şi care îmi va face mereu pe plac. Căci nimeni altcineva nu merită să primească ceea ce EU pot oferi. Însă privitul în oglindă nu ne trimite numai în trecut pentru că, în cadrul acestui mecanism tot mai încâlcit, şi viitorul îşi spune cuvântul. Aleg să privesc în oglindă şi să văd acolo persoana care, poate, nu mă va dezamăgi niciodată. Este persoana perfectă, cea care mă va înţelege cel mai bine şi în care ştiu că pot investi încredere. Interesant este că, atunci când privesc în oglindă, am convingerea fermă că acest obiect are puteri magice şi că poate prevedea persoana care îmi este cea mai potrivită. Am convingerea că văd idealul mult visat. Încercând să atingem un ideal nu facem altceva decât să credem că tindem spre un scop suprem spre care se îndreaptă în mod conștient năzuințele și activitatea noastră.

Da, idealul este gradul cel mai înalt de atins. Chiar imposibil. Şi atunci, stau şi mă întreb, oare ce ne face să ne avântăm în acest mecanism blocant şi lipsit de o direcţie clară?

Aparent, răspunsul este simplu: este fuga de PREZENT la care nu contribuie doar mecanismele amintite mai devreme şi care au rolul cu totul deosebit de a ne ancora în experienţele nefaste alte trecutului, ci şi mecanismele care ne îndreaptă către viitor.

Este ca şi cum umbrele trecutului ne însoţesc peste tot şi ne transformă iubirea de sine în procese mai puţin sănătoase precum egoismul, narcisismul, lipsa de încredere în ceilalţi, iar „luminile” viitorului sunt cele care – credem noi – odată îndreptate înspre noi, precum se îndreaptă nişte reflectoare asupra actorilor de pe scena unui teatru, ne vom îndeplini idealul mult visat, transformat pe măsura trecerii timpului, creat, împământenit în mintea noastră, de unde parcă nu mai vrea sa plece…

Dacă privim acest proces pe Axa Timpului, lucrurile devin mult mai clare. Conform acestei axe, trecutul plin de experienţe negative este confundat cu prezentul, întrucât toate fantasmele, gândurile negre, evenimentele traumatizante sau blocante revin şi revin în prezent, acaparând aproape întreaga existenţă a individului. Practic, deşi aceste evenimente nu mai există în mod obiectiv, ele sunt readuse la suprafaţă constant, nefiind, de fapt, acceptate corespunzător.

Prins în acest vârtej dătător de angoase şi crize existenţiale, persoana aflată într-un astfel de joc se simte incapabilă sa facă altceva în afară de a se îndrepta către reflectorul numit Viitor, de care aminteam mai devreme. Acest reflector ne arată evenimente, situaţii şi persoane care nu au apărut încă…şi care s-ar putea să nu apară niciodată. Şi totuşi, alegem să privim spre viitor, crezând că vom scăpa mai uşor de fantasmele trecutului, fără să conştientizăm că acest proces ne va agrava situaţia. Prins în tornada TrecutViitor, omit un lucru important şi deopotrivă vital: unde sunt EU în PREZENT? Bineînteles, aş putea fi aşezat pe un scaun, sau în autobuz, sau la serviciu, sau pot viziona un film la cinema. Nu, nu!

Sunt fizic prezent oriunde vreau eu să fiu. La mare sau la munte. În parc sau cu barca pe lac. Unde îmi este, însă mintea? Ea trăieşte ba în trecut, ba în viitor. Ba îşi imaginează idealuri imposibil de atins,

ba revine la experienţe nefaste din trecut. Aparent, mintea mea se află în prezent, însă în realitate e altundeva.

Poate sună crud, însă persoanele prinse într-un astfel de joc inconştient, mai ales dacă procesul durează mult timp, devin moarte emoţional. Ele nu mai simt nimic AICI şi ACUM, nu îşi mai îndreaptă atenţia către nimic palpabil din prezentul lor, riscând astfel să devină nişte roboţi ambulanţi pentru care a trăi coincide cu a câştiga bani şi a spera că, la un moment dat, cu banii câstigaţi, îşi vor permite să meargă în călătoriile mult visate alături de…persoana ideală, cu acel Dorian Gray al lui Oscar Wilde a cărui imagine din tablou (sau oglindă) îi acaparează toate defectele în timp ce el…el este veşnic tânăr (deci, într-un sens, este perfect).

Cu speranţa că nu ai rămas consternat după ce ai citit toate astea, am să-ţi mai zic două vorbe care să te liniştească: există o cale de salvare!

Aşa că, îndreaptă-te din nou spre oglindă, de data aceasta având cu tine o pensulă şi nişte acuarele. Şi priveşte imaginea ce se reflectă în ea. Acum ai şansa să transformi imaginea, să o colorezi altfel decât era până acum. Deci foloseşte acuarelele şi transformă ceea ce vezi în oglindă.

Dă-ţi voie să foloseşti toate culorile pe care simţi că vrei să le foloseşti, transformă imaginea din oglindă în oameni, locuri, peisaje. Tu eşti creatorul, iar acum totul stă în mâinile tale. Şi pe măsură ce îţi recofigurezi idealul, te invit să-ţi conştientizezi starea, să laşi emoţiile să iasă la suprafaţă, să te iubeşti şi să ai convingerea că nimic rău nu se va întâmpla dacă îi iubeşti şi pe ceilalţi.

Acum priveşte din nou. Oglinda a dispărut, aşa-i? Sau…s-a transformat într-o pânză pe care ai aşternut nenumărate culori şi care nu mai dau voie portretului să iasă la iveală. Este minunat!

Viitorul, oricât ne-am dori, nu-l putem prevedea. Şi nici nu este foarte sănătos să ne setăm idealuri pe care s-ar putea să nu le atingem niciodată. Bucuria de a crea, de a privi culorile însă, sunt autentice tocmai prin faptul că sunt prezente, că ţi-au oferit ocazia să te conectezi cu Prezentul tău, să simţi….parcă ai şi uitat pentru o clipă de fanstamele trecutului, de idealuri, de imagini perfecte ale partenerului perfect.

Te invit de-acum să exersezi asta zilnic. Ai să rămâi surprins să vezi cum oamenii vor începe să te admire, să te aprecieze, să îţi fie în preajmă. Iubirea din oglindă va dispărea, la fel şi iubirile pierdute din trecut.

Vei începe, încetul cu încetul să revii în prezent, să renunţi la idealuri deşarte şi să îţi investeşti energia în lucrurile minunate care se petrec aici şi acum şi în iubirea autentică, pe care o vei redescoperi pe parcurs şi care poate fi îndreptată în mod armonios, atât către sine cât şi către ceilalţi.

Prof. Drd. Vasile CONSTANTIN Educație pentru Sănătate

29

Proiecte internaționale ENM - EUROPEAN NURSING MODULE Experiențe internaționale Într‐o societate în continuă schimbare, în care accentul cade pe deschiderea graniţelor, pe interculturalitate, profesia de asistent medical îşi schimbă și ea „direcţia” de dezvoltare. Înţelegerea culturii, a tradiţiilor şi obiceiurilor altor naţionalităţi devin vitale în viaţa profesională a asistentului medical. Depăşirea graniţelor propriei minţi prin participarea la schimburile de experienţă în timpul anilor de studiu dezvoltă elevii atât profesional, cât mai ales personal. Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” este printre puţinele şcoli care oferă elevilor posibilitatea interacţiunii cu studenți din alte ţări, fie prin participarea la schimburile de experienţă, fie prin contactul pe care îl realizează cu studenţii în timpul activităţilor din şcoală. Prin comisia de proiecte şi parteneriate internaționale, școala coordonează mai multe activităţi cu specific internațional.

Cea mai importantă activitate este conturată de Modulul European de Nursing (ENM). ENM este o reţea formată din 17 ţări şi 34 de şcoli şi universităţi de profil din Europa. Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” este membru activ în modul din anul 1999. Elevii noștri au fost singurii din reţea care au beneficiat constant de bursă de studiu din partea şcolii. În fiecare an şcolar, activitatea din cadrul ENM se desfăşoară în 3 perioade: octombrie, martie şi mai. În aceste perioade, Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”

oferă burse pentru cei mai buni elevi ai şcolii, care pentru două săptămâni vor efectua stagii de instruire clinică în cele mai bune şcoli de nursing din Europa. În acelaşi timp, organizează activităţi pentru procesul de instruire clincă şi activităţi culturale pentru elevii care ne vizitează şcoala.

A doua activitate internațională a şcolii este reprezentată de proiectele cu finanţare europeană prin programul Erasmus+. În fiecare an se depun proiecte pentru a accesa fonduri europene ce vor permite efectuarea de stagii de instruire clinică în instituţiile partenere.

O altă activitate a şcolii este reprezentată de parteneriatele bilaterale încheiate între Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” şi alte şcoli de profil, care permit elevilor şcolii să desfăşoare stagii de instruire clinică în afara programelor internaționale cunoscute. În anii de activitate internațională ai şcolii s‐au desfăşurat stagii de instruire clinică în ţări precum Anglia, Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Suedia, Spania, Finlanda şi lista poate continua.

Cei mai buni elevi care obţin rezultate foarte bune, care sunt cunoscători de limba engleză şi care doresc să se dezvolte profesional şi personal pot accesa toate tipurile de burse de studiu internațional. Asta şi pentru că scopul declarat al acestor activităţi este creşterea angajabilităţii la nivel național şi internațional.

Prof. Larisa BĂNICĂ Coordonator Proiecte şi Programe Internaţionale

Așteptări După ce am jucat rolul de elev însoțitor pentru elevii străini care au venit în schimb de experiență la Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” în anul 2014, a venit rândul meu să fiu deopotrivă oaspete și „învățăcel” într-un stagiu clinic internațional. Aștept cu nerăbdare experiența ENM din Olanda și sunt convinsă că aceasta va constitui un punct de referință în cariera mea de asistent medical.

Ana-Maria BELDIE II J – AMG

30

Educație pentru Sănătate

Scopul principal pe care îmi doresc să îl ating în acest schimb de experiență este să descopăr asemănările și deosebirile dintre sistemele de sănătate din România și Spania. Să experimentez modul de lucru al asistenților medicali din străinătate, iar la întoarcerea în țară să îmi pot folosi noile cunoștințe dobândite în vederea exercitării profesiei de asistent cu cât mai mult devotament și profesionalism.

Ramona TAUS III K - AMG

Încă de la începutul acestei „aventuri extraordinare” care s-a chemat Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila”, cea dintâi şcoală privată din România, minunata Doamnă Dr. Mioara Mincu a dorit o colaborare internaţională cu şcolile de profil din Europa. Aşa că, în anul 1999 am fost acceptaţi membri cu drepturi depline ai Modulului European de Nursing, asociaţie cu caracter profesional şi educaţional a unor şcoli sanitare de elită din Europa. Şcoala noastră a fost apreciată, astfel încât, după numai 5 ani, în 2004, era gazda Conferinţei anuale a Modulului. La Conferinţă s-au întâlnit coordonatoarele fiecărei şcoli, fiecărei universităţi. Au venit personalităţi ale nursing-ului din Marea Britanie, Elveţia, Spania, Danemarca, Norvegia, etc. Din partea şcolii noastre a participat însăşi Doamna Dr. Mioara Mincu împreună cu un grup de membre ale Catedrei de Nursing. În fiecare an, în lunile martie, mai şi octombrie, timp de două săptămâni am fost gazda elevilor din şcolile europene care ne-au vizitat şi au participat la programul nostru de învăţământ clinic. În aceeaşi măsură, elevi ai şcolii noastre au plecat în schimb european. Feedback-ul oferit ne-a făcut să ne îmbunătăţim activitatea şi să oferim mai multe locuri de schimb. Numele şcolii noastre a devenit tot mai cunoscut în spaţiul nursing-ului european, din ce în ce mai mulţi elevi participând la acest program.

Experienţa internaţională s-a îmbogăţit prin programe de schimb la nivel de profesori. Un grup de dascăli din ţări precum Elveţia, Suedia, Danemarca, Norvegia, ne-a vizitat în anul 2005. Atunci şcoala s-a preocupat să arate acestora particularităţile societăţii româneşti: ospitalitate, natură şi cultură. Peisaje, rituri, legende, bucate româneşti, într-o conjuncţie pitorească, dar sacrosanctă ce purta numele de România. Aşa a înţeles şcoala noastră să devină unul dintre cei mai fideli şi eficienţi ambasadori ai spaţiului românesc. Un alt grup de profesori, de data aceasta din Finlanda, ne-a vizitat în anul 2014.

Lungul şir al faptelor integrării noastre europene a continuat de-a lungul vremii, astfel încât, în martie 2015, vom avea 12 elevi oaspeţi din Europa care ne vor cunoaşte la noi acasă, nu din auzite.

Implicarea noastră responsabilă, ca membri ai Uniunii Europene, la ceea ce înseamnă educaţia pentru sănătate şi valoarea asistentului medical ca profesionist care asigură calitatea vieţii oamenilor, nu se opreşte aici. Astfel, Şcoala Sanitară Postliceală „Carol Davila” încearcă să devină un model în lumea educaţiei, în ceea ce priveşte efortul de integrare europeană şi de bună practică în propria desăvârşire.

Prof. Maria PÂRLOG

Impresii

Programul ENM a fost o provocare pe care o credeam prea mare pentru mine. În orașul Örebro, Suedia, am întâlnit profesioniști adevărați și prieteni cu sufletul deschis. Consider că este o oportunitate deosebită pentru dezvoltarea profesională și personală. Mie mi-a oferit posibilitatea de a mă cunoaște mai bine și de a-mi depăși limitele.

Ramona PĂPĂDIE II F – AMG

„A fost o experiență foarte frumoasă, unică! Recomand și altor elevi să aibă curaj și să folosească această ocazie pentru a lua contact cu un alt sistem de sănătate! Oamenii de acolo ne-au apreciat pentru cunoștințele, abilitățile și pentru munca noastră. Eu și colega mea am optat pentru Îngrijiri la domiciliu. În centrele unde am mers noi, am constatat că asistentul medical poate lua multe decizii, are un rol bine determinat în cadrul echipei de îngrijiri. ” Andreea MANEA II F – AMG

„A fost o experiență interesantă și pentru aceasta vă mulțumim! Am întâlnit profesori dedicați și elevi pasionați de această profesie. În spital am apreciat pregătirea și cunoștințele cadrelor medicale. Am vizitat atât spitale publice, cât și un spital privat; cu această ocazie am putut observa diferențele între un spital construit în timpul comunismului și unul din zilele noastre. Putem spune că spitalul privat este asemănător cu spitalele din țara noastră. Am fost impresionate de vizita la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, de modul în care sunt tratați pacienții de acolo. Vom recomanda și altor colegi de ai noștri să vină în România.

Vă mulțumim pentru această experiență și sperăm să ne revedem!”.

Caterina Noergaard și Nina Thers - Silkeborg, Danemarca

Educație pentru Sănătate

31

Erasmus

„Erasmus schimbă vieți, deschide minți!”

Pentru că am crezut în viziunea și misiunea școlii, am făcut ca ele să se împlinească! În anul 2012, am scris primul proiect european, Leonardo da Vinci „Professional skill development of nursing students”, depus prin ANPCDEFP. În anul 2013 aveam primul proiect european al Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, aprobat și finanțat din Fondurile Uniunii Europene, prin ANPCDEFP, cu un grant de 54.760 euro.

Acest proiect a însemnat pentru 20 de elevi ai școlii, din anii II și III de studiu, calificarea Asistent Medical Generalist, oportunitatea de a se forma profesional, de a-și dezvolta abilitățile și competențele într-un nou context socioprofesional și cultural, la Clinica Royal Artemis Medical Center din Paphos, Cipru.

Activitatea de formare profesională a elevilor în spațiul european, colaborarea cu partenerul din Cipru, vor continua și în acest an printr-un nou proiect european Erasmus+ „Performing abilities in European nursing”, aprobat în 2014 și finanțat din Fondurile Uniunii Europene, prin ANPCDEFP, cu un grant de 48.760 euro.

Participarea la mobilitate înseamnă pentru fiecare elev un plus de cunoștințe specifice profesiei, dezvoltarea competențelor profesionale

și lingvistice (îmbunătățirea vocabularului medical în limba engleză și învățarea unei noi limbi europene, limba neogreacă) și a abilităților tehnice și relaționale. Elevii participanți în proiect își vor întregi educația de cetățeni activi și responsabili față de problemele societății europene actuale.

Experiența acumulată prin participarea la acest proiect face din fiecare participant o persoană resursă pe piața muncii naționale și internaționale.

Folosind acest Program de învățare pe tot parcursul vieții, am format și formăm asistenți medicali capabili să se afirme atât la nivel național, cât și internațional. Certificatul de mobilitate Europass pe care elevii îl obțin, face dovada experienței lor internaționale, ceea ce le oferă posibilitatea de a se angaja cu ușurință în țară și în UE. „Erasmus+ înseamnă învățare, colaborare, soluții creative, inovare și conectare la piața muncii.”

Uniunea Europeană a creat programe care să permită învățarea pe tot parcursul vieții, a dat șansa participanților la aceste programe să-și lărgească orizonturile, să învețe și să se formeze în noi contexte socio-profesionale și culturale, să descopere noi culturi și noi limbi europene, iar noi nu am lăsat că această șansă să ne scape! Europa ne-a sprijinit și ne sprijină în realizarea misiunii noaste, aceea de a forma tineri pentru a avea în viitor „o carieră pentru sănătatea Europei”.

Prof. Lidia Mariana MOISE

32

Educație pentru Sănătate

Cea mai frumoasă poveste de mobilitate Mă numesc Tudor Victoria, sunt elevă în anul III AMG a Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” din București și am avut statutul de participant în programul sectorial de mobilitate Leonardo da Vinci, de învățare pe tot parcursul vieții „Professional skill developement of nursing students”. În perioada 7 aprilie – 27 aprilie 2014 am efectuat un stagiu de practică la o clinică particulară (de cinci stele, aş spune eu!) din Cipru. Am mers acolo împreună cu profesorii coordonatori și cu alți 19 colegi. Nu ne cunoșteam prea bine, cu avionul nu mai zburasem niciodată, îmi lăsam acasă familia și copilul de 4 ani...

Nu pot să spun că am plecat cu sufletul împăcat, ba chiar am trecut prin nişte momente dificile. Încă de la înscrierea în proiect știam ce mă va aștepta, dar la plecare, am simţit că provocarea a fost prea mare. Urma să dăm o probă eliminatorie la limbă engleză, apoi nursing, plus că mă motivau numeroasele avantaje ale cursurilor pregătitoare pentru susținerea calității proiectului și anume engleză medicală, limba greacă, pedagogie și deontologie. Apoi vizitarea unei țări străine și exotice, a unei clinici vestite și luxoase, un „sejur” de 3 săptămâni în care munca s-ar fi împletit perfect cu distracția.

După ce avionul a decolat, grijile au început să dispară, gândurile negative au rămas în urmă, speranțe noi se nășteau în sufletul meu. Surprinzător pentru mine a fost că acolo nu ne-am simțit deloc străini, 3 din 10 locuitori erau români (statistica personală, subiectivă). În clinică unul dintre medici vorbea foarte bine română, a făcut Facultatea de Medicină în România, o infirmieră și o asistentă de farmacie erau românce. La hotelul unde am fost cazați, ospătarul și barmanul erau români, de asemenea una dintre bucătărese.

Am fost foarte bine primiți și chiar am învățat foarte multe lucruri de la ei. Înainte de efectuarea mobilității eram foarte sigură că nu vreau să plec din țară, că nicăieri nu-i mai bine că acasă, că nu m-aș acomoda în altă civilizație, că nu m-aș integra. Și nu neapărat din cauză că aș fi vreo ciudată. Doar că plecam de la premiza că ei sunt respingători cu noi că nație în general, că peste hotare mai mult faima urâtă pătrunde.

Acum sunt 90% sigură că peste hotare sunt condiții de muncă net superioare, că personalul medical e apreciat la adevărată valoare, că se judecă și se clasifică omul după ceea ce știe să facă, nu după nație, mașină sau declarație de avere.

Am avut tot felul de incursiuni în tot ceea ce înseamnă cultură, societate, gastronomie, medicină.

Cursurile pregătitoare au continuat și acolo. Totuși. am avut timp și să ne odihnim și să ne cunoaștem mai bine. Proiectul și-a atins toate scopurile, poate chiar a făcut mai mult decât ne așteptam fiecare dintre noi.

Pentru școală, ca instituție, a cântărit enorm. A adus noi studenți, a adus renume, apariții în presă și la conferințe, chiar am participat la conferința ARN (Asociația Română de Nursing), unde am avut un feedback extraordinar, mi s-au pus o grămadă de întrebări și am fost felicitată pentru reușite.

Impact a avut, de asemenea, pentru fiecare dintre noi şi am văzut participarea în proiect ca pe o experiență de viață, o completare a formării noastre profesionale, o îmbunătățire a cunoașterii, a ruperii barierelor lingvistice. Ca să nu mai spun că unii dintre colegii mei sunt voluntari la ambulanță și acolo, în timpul stagiului, li s-a permis chiar să însoțească echipajul de ambulanță la solicitări. Unul dintre ei a acordat primul ajutor, basic life suport, apoi ne-a învățat și pe noi, să știm ce avem de făcut în caz de urgență.

Am avut la dispoziţie o sală de simulare, cu manechine, materiale și instructaj necesar pentru diverse tehnici de nursing. Pentru că am dovedit că suntem buni și interesați, ni s-a permis să intrăm pe orice secție.

Ne-am integrat foarte bine, iar gazdele primitoare au organizat excursii la Mormintele Regilor, siturile arheologice aflate în patrimoniul Unesco: Băile Afroditei, rezervații naturale, Laguna Albastră şi mânăstiri.

Aș repeta oricând această experiență! La finalul celor trei săptămâni, ne-a fost greu să ne despărțim de prietenii din Cipru.

Sunt mândră când povestesc și diseminez aceste informații, o voi face de câte ori voi avea ocazia! Acest proiect ajută la cultivarea spiritului de echipă, la interacțiunea social - culturală și lingvistică, facilitează intrarea noastră pe piața internațională a muncii.

A fost o experiență memorabilă, am primit numai calificative bune la evaluare, mi s-a dovedit că pot să am încredere în mine, că dacă îmi doresc cu adevărat, muncesc mult și îmi aleg niște coordonate palpabile, pot să-mi urmez vocația cu succes! Nu am creat numai legături profesionale, ci și de prietenie, am învățat să accept oamenii așa cum sunt, fără să-i judec, să învăț și să fiu învățată.

(Premiul I la Concursul „Povești în mișcare”, organizat de ANPCDEFP, pentru participanții la proiectele europene Leonardo da Vinci, secțiunea Mobilități, în perioada 2008-2014)

Educație pentru Sănătate

33

Clubul Absolvenților Provocare pentru adaptare

Clubul Absolvenților a apărut ca urmare a inițiativei domnului Director General Prof. Univ.

Dr. Alexandru Ioan Mincu (Clubul făcând parte din cadrul Comisiei de Monitorizare a Inserției Absolvenților pe Piața Muncii - C.M.I.A.P.M.). În demersurile de gestionare a activităților subordonate acestui Club, sunt sprijinită de către doamna Director Prof. Daniela Stoian, de către doamna Director Adjunct Prof. Aurelia Șova și însoțită de colegii mei din Comisie, respectiv doamna Ramona Guțu, Director de Comunicare și doamnele Prof. Andreea Cenușă, Prof. Violeta Zlota și Prof. Simona Radu.

Trebuie să știți că, indiferent dacă sunteți încă elevi ai școlii sau absolvenți, participarea la activitățile aferente Clubului Absolvenților vă vizează deopotrivă pe toți și se desfășoară pro bono, nepercepându-se taxe!

Misiunea Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila”, aceea de a pregăti Educatori pentru Sănătate, nu se oprește aici, ci este continuată de Misiunea Clubului Absolvenților, ce urmărește la rându-i, creșterea angajabilității absolvenților și nu numai!

Astfel, la sfârșitul anului școlar 2013-2014 am inițiat prima ediție a Campaniei de sprijin și suport pentru absolvenți „Tu ai crezut în noi! Noi investim în tine”, justificând încă o dată, dacă mai era nevoie, faptul că Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” se preocupă de nevoile voastre, nu doar în timpul celor 3 ani de studiu, ci și după certificarea voastră profesională.

La începutul acestui an, 2015, venim în întâmpinarea nevoilor voastre cu o nouă provocare: demararea Cursului Master Class – SPSCD - o Școală a Elitelor: „Știu! Pot! Simt! Cunosc! Devin

34

Educație pentru Sănătate

cel mai bun!”. Obiectivele subsumate acestui curs sunt cuantificabile în activitățile de formare și informare în cadrul cărora veți afla cum să configurați un CV, cum să elaborați o scrisoare de intenție, în activități de consiliere și recrutare, identificând modalitatea optimă de abordare a relației profesionale cu angajatorul, etc.

Prin înrolarea voastră în Club, puteți participa la evenimente/reuniuni tematice, reuniuni ce devin oportunităţi de afirmare a experienţei profesionale. Astfel, este facilitat accesul vostru la activităţi de promovare a ofertelor de muncă, intermediindu-vă relaţia cu angajatorul.

Prin urmare, pentru a beneficia de aceste oportunități, exprimați-vă adeziunea înrolării în Club prin completarea și trimiterea datelor personale de contact către adresa de e-mail a Clubului Absolvenților: clubul.absolventilor@ scoalacdavila.ro.

Suntem realiști și recunoaștem faptul că procesul educațional al școlii noastre este susținut și de parteneriatele încheiate cu spitalele de stat și clinicile private, bazându-se deopotrivă pe resursele voastre vocaționale: capacități intelectuale, abilități de comunicare și relaționare, capacitatea de a gestiona emoții, conștiința moraletică a fiecăruia, etc.

Astfel, succesul unui asistent medical se justifică prin interacțiunea sistemică a acestor trei factori. CONTINUAȚI să fiți alături de școală pentru a deveni profesioniști adevărați, deschiși la schimbare, la o continuă adaptare!

Mult succes!

Prof. Drd. Adriana PĂUNESCU Responsabil C.M.I.A.P.M

„Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un ZÂMBET. Dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui”.

Dr. Mioara Mincu

Fondatoarea Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”

Zâmbește! Zâmbetul se-ntoarce, Atât de alb, spre tot ce dăm.

Măcar atât să putem face, Blândețea să o cultivăm, Empatic răsfirând speranțe Trudite-n nopțile de veghe, Între fragilele balanțe, Notate-n foi fără pereche.

Ascunde teamă și tăcere Lăsate-n vechiul tău bagaj.

Binețe zâmbetului cere!

Sădește-n prag și lasă gaj Priviri albastre strânse-n mâna Sublim întinsă-n albul umblet.

Curat, rămânem totdeauna Datori, cu toții, cu un zâmbet!

Colectivul de redacție

SESIUNI DE ADMITERE

• 2 februarie – 10 aprilie • 27 aprilie – 31 iulie • 1 – 31 august • 1 – 10 septembrie Înscrieri la secretariatul școlii 021 610 70 68 | 021 211 40 51 021 211 40 15 | 021 314 60 44

2015 VĂ PR E

GĂTI

www.scoalacdavila.ro/admitere

M PE

NTRU

O PRO A FESIE NOBI Asistent Medical Generalist LĂ D (Anul I-AMG) - 420 locuri M I

T

Asistent Medical de Farmacie (Anul I-AMF) - 120 locuri

E R E Asistent Medical de

Balneofiziokinetoterapie şi Recuperare (Anul I-BFKT) – 90 locuri