INTERVIU CU EUGEN RĂDESCU, directorul Bienalei de Artă de la București

„Povestea mea este povestea unui om care a crezut foarte mult în libertate“

Un interviu cu Eugen Rădescu, directorul Bienalei de Artă de la București

Eugen Rădescu este directorul Bienalei de Artă de la București, un eveniment care ne ține conectați, din 2005 încoace, la tot ce se întâmplă în lumea fantastică a creației la nivel internațional. Un om care crede, mai presus de orice, în libertate, după cum singur o spune, și care își împarte viața între catedră, bibliotecă și cluburile alternative din București. La cursuri, discuțiile cu studenții sunt interminabile, iar în club, atmosfera devine incandescentă ori de câte ori se află el la platane. Bienala de Artă de la București aniversează, anul acesta, cea de-a 10-a ediție, una cu totul specială, întrucât evenimentul se află sub coordonarea unui artificial intelligence pe nume Jarvis, fapt unic în toată istoria artei. Și dat fiind faptul că Jarvis muncește de zor pentru a redacta textul curatorial și pentru a finaliza selecția de artiști ale căror lucrări vor fi expuse la Bienală, Eugen s-a putut strecura din birou pentru a ne răspunde la câteva întrebări.

Interviu realizat de MIHAIL TAMBA

Prima întrebare care-mi vine în minte e asta: mai poate exista artă contemporană apolitică, desprinsă de ce se întâmplă în societate? Altfel spus, arta făcută de dragul artei mai are vreun loc pe undeva, în zilele noastre? Da, sigur că mai există și artă neimplicată social sau politic, arta în sensul academic, arta de dragul artei. Încă există chiar și dincolo de spațiul academic, mai există asociații și adunări de artiști care sunt într-un sens anacronice și, într-o oarecare măsură, folosesc tehnica artistică ca metodă absolută de justificare a artei. Nu sunt adeptul artei de dragul artei, pentru că aici poate fi ușor discutată tehnica, ea putând duce chiar la ideea că este mai degrabă un 136 styler | primăvară | 2022 meșteșug decât un proces artistic. Cum s-a schimbat lumea artei în doi ani de pandemie? Există elemente noi, avem “ceva bun”-ul din toată perioada asta? Sunt transformări prin care arta trece de mai multă vreme, dar pandemia a acutizat problemele pe care arta și cultura în general le avea de ceva timp: subfinanțarea, accesul greoi al artiștilor la spații. Cam toate instituțiile artei contemporane au avut de suferit în urma pandemiei, și s-au încercat tot felul de adaptări și poziționări pe piața de artă. Din punctul meu de vedere cea mai instabilă și fake este piața NFT-urilor. O zonă foarte capitalizată, o zonă periferică artei care produce mișcări pe piață exclusiv din speculă și diletantism. Anul acesta va avea loc ce-a de-a 10-a ediție a Bienalei de Artă de la București. Ce a însemnat organizarea unui astfel de eveniment în România, în toți acești ani? Bienala de artă contemporană București

este la cea de-a 10-a ediție, și se va desfășura în perioada 26 mai – 3 iulie a.c. Totul a început în anul 2005 când am decis împreună cu partenerul meu, Răzvan Ion, să facem un eveniment la scală mai largă, împrumutat ca exemplu din organizarea bienalelor europene. După 10 ediții sunt surprins că am rezistat, în fiecare ediție am avut diverse probleme de organizare sau a trebuit să luăm decizii care să ne ajute să putem gândi evenimentul și în perspectiva ediției viitoare. Un rol important în asta l-au avut sponsorii noștri, branduri puternice și implicate care au înțeles ce este Bienala și ce înseamnă ea pentru București. Jarvis, AI-ul curator. Care e povestea lui? De unde ideea unei expoziții curatoriate în întregime de un AI? Jarvis este primul AI curator din istoria artei contemporane. Este o structură bazată pe algoritm, inteligența artificială și foarte multă tehnică la care eu sincer nu mă pricep atât de bine, dar la care lucrează studioul Deraffe Viena, echipa care pune cap la cap toți algoritmii necesari prin care Jarvis este capabil să genereze textul curatorial al bienalei precum și lista de artiști. Pentru cei care doresc mai multe detalii despre modul în care funcționează, din punct de vedere curatorial Jarvis, sunt detalii pe site-ul: www. bucharestbiennale.org și www.deraffe.io. Pare că oamenii se tem din ce în ce mai mult de inteligența artificială și cum aceasta va înlocui forța de muncă. Călăreții din Apocalipsă, în viziunea unora, au fost înlocuiți se softuri și roboți. Totuși tu, curator de artă, ai acceptat fără probleme ca un AI să fie curatorul acestei ediții. Te temi de Jarvis? Absolut deloc, nu mă simt într-un film SF în care un roboțel se trezește noaptea și vine peste mine să-mi facă rău . Cred că inteligența artificială este viitorul și cred că și arta poate să fie subiect al acestei noi abordări, ba chiar cred că arta ar trebui să fie unul dintre planurile în care inteligența artificială poate să se dezvolte cel mai bine, arta este câmpul în care ai libertatea cea mai mare, este provocator și orice idee

Din punctul meu de vedere cea mai instabilă și fake este piața NFT‑urilor. O zonă foarte capitalizată, o zonă periferică artei care produce mișcări pe piață exclusiv din speculă și diletantism.

inovativă trebuie să devină subiect de gândire critică în spațiul artei. Nu-mi este frică de inteligența artificială și nu-mi este frică nici de viitorul tehnic. Care sunt artiștii ale căror lucrări le vom vedea expuse în cadrul ediției de anul acesta a Bienalei? Lista de artiști nu a fost încă definitivată, cei trei artiști români care au fost selectați de către Jarvis pot fi accesați pe site-ul bienalei. În 26 mai se deschide BB10, în 5 spații din București Unde vor fi expuși cei 10 artiști pe care ne-am propus să avem în expoziție, pentru că procesul de alegere și de justificare tehnică a lui Jarvis este unul foarte complicat și costisitor. Te-am întrebat de Jarvis și de povestea lui, însă nu te-am întrebat de tine: care e povestea ta, Eugen? Povestea unui om care a crezut foarte mult în libertate și care trăiește asta din plin, indiferent de obstacole. Fac exact ceea ce-mi place, fac multe lucruri aparent dispersate între ele. Pe lângă Bienală, predai artă contemporană și ești autor publicat. Ești, însă, și un DJ de succes, un nume de referință pe scena clubbingului underground din București. Cum ai ajuns de la curator de artă la curator de atmosferă? Este exact ce spuneam mai sus, mi-am ales libertatea de a face ceea ce-mi doresc, de a descoperi lucruri care să-mi placă și atunci nu găsesc niciun motiv să mă opresc . Poate că faptul că sunt lector și predau artă contemporană dar sunt și DJ pare, aparent, neproductiv, dar pentru mine sunt lucruri care mă fac să mă simt bine și să înțeleg mai bine viața mea și ceea ce vreau să fac. Nu sunt în mod special adeptul vieții canalizate pe un singur lucru și tocmai de aceea caut mereu să văd cam ce ar putea să mă facă să mă simt mai bine. Noile generații: ce diferă la ele, din observațiile tale? Din punct de vedere sociologic e o discuție foarte extinsă aici, nu cred în gap-ul dintre generații dar există totuși elemente care fac ca ultimele generații să fie poate un pic mai alienate, pentru că le lipsește poate cel mai important lucru - contactul uman. Așa se produce o robotizare a sentimentelor și o alienare socială. Însă nu cred că există un așa-zis conflict al generațiilor, ba dimpotrivă, mi se pare că se întrepătrund cumva. Cum stăm la capitolul activism în artă, în România? Avem nume de referință în această nișă? Există unele poziționări în arta contemporană românească față de anumite nedreptăți sau pârghii instituționale care dau anumite rezultate la un anumit moment, însă nu cred că putem vorbi de artiști sau grupuri de artiști care să transforme aceste instrumente într-o ideologie activistă de lungă durată. Mi-ar plăcea să văd oameni mult mai implicați în comunitate sau în dezbaterea publică a unor politici culturale care vin de la centru, și mai mulți artiști care să ia atitudine față de nedreptățile pe care sistemul le crează. Ultimul exemplu ar fi cei doi ani de pandemie în care sectorul artistic a fost complet uitat și batjocorit de minister. Timp de doi ani, am stat în casă sau pe lângă casă. Acum se preconizează o revenire la normal, orice ar mai însemna acest “normal”. Ce crezi că s-a schimbat, că am pierdut? Și ce așteptări ai tu legate de acest nou început? Sincer, sper că nu s-a schimbat nimic și toată această perioadă traumatizantă să poată fi rapid “uitată”. Chiar îmi doresc ca 2022 să fie anul în care vorbim pentru ultima dată de valuri pandemice, restricții și sute de morți de covid. Cred că este timpul să revenim la normal, indiferent care ar fi acela. A fost o reală plăcere să stau de vorbă cu tine. În loc de rămas bun, aș vrea să ne spui unde petrecem, vara aceasta, cu tine la platane? Cel mai sigur în Control și în Apollo. Ne vedem pe ringul de dans! 2022 | primăvară | styler 137