Beta 2020 - Catalog by BETA

↘ Timișoara Architecture Biennial

#responsibility

↘ Bienala Timișoreană de Arhitectură

#responsabilitate

RO / EN

Cuprins Index

7 Cuvânt înainte / Foreword 9 Proces Beta / Beta process 14 Expoziția „Enough IS Enough” / ”Enough IS Enough” Exhibition 16 Curatori / Curators 19 Concept curatorial / Curatorial concept 22 Concept design expozițional / Exhibition design concept 25 Concept grădină / Garden concept 28 Este necesar să construim? / Do we really have to build? 30 De ce schimbările climatice nu reprezintă principala amenințare asupra mediului nostru înconjurător și motivul pentru care tehnologia nu ne va salva, Leo Van Broeck / Why Climate Change Isn’t Our Biggest Environmental Problem, and Why Technology Won’t Save Us, Leo van Broeck 32 Cartografierea resurselor locale / Mapping local resources 34 Timișoara verde-albastră, Loredana Gaiță și Mihai Danciu / The Healing Grid, Loredana Gaiță and Mihai Danciu 38 substandardPLUS - Kit-cineta zburătoare, Colector de cartier, Ocuparea limitei: Adăpostul de noapte din Pantelimon, Prototip de supraviețuire – Pătura-adăpost, Atelier Ad Hoc / sbistandardPLUS - The flying kit-chenette, Neighbourhood collector, Limit occupancy: Pantelimon night shelter, Limit occupancy: Pantelimon night shelter, Atelier Ad Hoc 44 Grădina cu oameni, Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu (Cismi.Civic) / The Garden of People, Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu (Cismi.Civic) 48 Grădini urbane în Timișoara, Andreea Pătroi / Urban Gardens in Timisoara, Andreea Pătroi RO / EN

50 Piața Skanderberg din Tirana, 51N4E / Skanderbeg Square Tirana, 51N4E 56 Cité du Grand Parc, Lacaton & Vassal / Cité du Grand Parc, Lacaton & Vassal 60 Berlin Maps, Sebastian Felix / ERNST și Jonas Tratz / FAKT / Berlin Maps, Sebastian Felix / ERNST and Jonas Tratz / FAKT 62 Arhitectură Populară Braziliană / Popular Brazilian Architecture 64 Reutilizarea a ceea ce este abandonat / Reusing what is abandoned 66 10 ani cu industrii creative la Industria Bumbacului / 10 Years of Creative Industries at the former Cotton Factory 72 5 proiecte Wolfhouse, la Industria Bumbacului, Wolfhouse Productions / 5 Wolfhouse projects, at Cotton Factory, Wolfhouse Production 76 Teatrul Recul, Calup / Recul Theatre, Calup 80 Faber, Simina Cuc, Alexandra Maier, Pepe Peralta Guerrero, Alexandra Rigler, Sergiu Sabău, Oana Simionescu, Maria Sgîrcea, Alexandra Spiridon / Faber, Simina Cuc, Alexandra Maier, Pepe Peralta Guerrero, Alexandra Rigler, Sergiu Sabău,Oana Simionescu, Maria Sgîrcea, Alexandra Spiridon 84 Planeta Petrila, Participanți la acțiunile de la Petrila 2011-2020 / Planeta Petrila, Participants in the actions at Petrila Coal Mine 2011-2020 88 ZIN, 51N4E / l’AUC /Jaspers-Eyers / ZIN, 51N4E / l’AUC /Jaspers-Eyers 92 Mina de idei Anina (2014-2018), Asociația culturală Alba Verde 2014-2017 și Asociația pentru Patrimoniu Activ - PACT 2018 / Mina of ideas Anina (2014-2018), Asociația culturală Alba Verde 2014-2017 și Asociația pentru Patrimoniu Activ - PACT 2018 96 Repararea a ceea ce este stricat / Repairing what is broken 3

98 Casa ca proces, Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov / The house as a process, Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov 102 Casa cu har - școala de restaurare din Topârcea, Asociația pentru Patrimoniou Activ - PACT / House with grace - Topârcea`s restoration school, Asociația pentru Patrimoniou Activ - PACT 106 Ambulanța pentru monumente, colectiv de autori / Ambulance for monuments, collective of authors 110 "Studio Govora, Ștefania Hîrleață, Radu Tîrcă și Asociația ARCHÉ" / "Studio Govora, Ștefania Hîrleață, Radu Tîrcă and Asociația ARCHÉ" 114 Herculane Project, Asociația Locus / Herculane project, Locus Association 118 Centrul Civic Lleialtat Santsenca, Harquitectes / Civic Centre Lleialtat Santsenca, Harquitectes 122 Recuperarea materialelor / Recovering materials 124 Casă lângă București, ABRUPTARHITECTURA / House near Bucharest, ABRUPTARHITECTURA 128 Locuință unifamilială în Corbeanca, Prodid / Single family house in Corbeanca, Prodid 134 Ceramform, Gest, (Re)st, I`M UAU / Ceramform, Gest, (Re)st, I`M UAU 140 Neighborhood center Lysbüchel, Barbara Buser / Baubüro in situ / Neighborhood center Lysbüchel, Barbara Buser / Baubüro in situ 144 O zi din viața pieței din Addis Ababa, Felix Heisel / A Day in Addis Ababa’s Merkato, Felix Heisel 164 "Sala Beckett International Dram, Ricardo Flores și Eva Prats, Flores & Prats Architects" / "Sala Beckett International Drama Centre, Ricardo Flores și Eva Prats, Flores & Prats Architects"

RO / EN

150 "Mehr.WERT.Pavillon / Added.VALUE. Pavilion, Lisa Krämer, Simon Sommer, Philipp Staab, Sophie Welter, Katna Wiese, Professorship of Sustainable Construction, KIT Karlsruhe" / "Mehr.WERT.Pavillon / Added.VALUE.Pavilion, Lisa Krämer, Simon Sommer, Philipp Staab, Sophie Welter, Katna Wiese, Professorship of Sustainable Construction, KIT Karlsruhe" 154 Revitalizarea meșteșugurilor / Remembering crafts 156 Amenajarea pieței din Mădăraș, Larix Studio / The Market of Mădăraș, Larix Studio 160 Fundația Pro Patrimonio Texturi uitate - Bucureștiul interbelic, Fundația Pro Patrimonio / Forgotten Textures. Interwar Bucharest, Fundația Pro Patrimonio 164 Ansamblul Conacul Neamțu, Fundația, Pro Patrimonio / Ensemble Neamțu Manor, Fundația Pro Patrimonio 166 Ansamblul Golescu – Observator de Peisaj Cultural cod AG-II-m-B-13530, Lista Monumentelor Istorice 2015, Fundația Pro Patrimonio / Ensemble Golescu - Cultural Landscape Observatory code AG-IIm-B-13530, Historic Monuments List 2015, Fundația Pro Patrimonio 168 Muzeul Oalelor de Piscu, ABRUPTARHITECTURA / Piscu Pottery Museum, ABRUPTARHITECTURA 172 Clădirea Anandaloy și textilele Dipdii, Rudrapur, Bangladesh, Studio Anna Heringer / Anandaloy Building and Dipdii Textiles, Anna Heringer Studio 176 "China Bamboo Hostels" și "Guest House", Baoxi, China, Studio Anna Heringer / China Bamboo Hostels and Guest House, Anna Heringer Studio 180 Academia Avasara, Case Design / Avasara Academy, Case Design 184 Granby Four Streets, Assemble / Granby Four Streets, Assemble 188 KraftMade, Marlene Stanciu și Alex Herberth / KraftMade, Marlene Stanciu and Alex Herberth 192 Instalația Holzmann// Teoria Grafurilor, KraftMade / The Holzmann//Graph Theory Installation, KraftMade 194 Regio Earth, Ádám Bihari, Alina Negru, Alessandro Serra, Dragana Kojicic / Regio Earth, Ádám Bihari, Alina Negru, Alessandro Serra, Dragana Kojicic 196 Despre pământ. Oameni și casele lor din Banat, Ioana Dorobanțu-Gordon, Alina Negru, Alessandro Serra / About Earth. People and Their Houses from Banat, Ioana Dorobanțu-Gordon, Alina Negru, Alessandro Serra 200 Grupul de Lucru Rural, Ordinul Arhitecților din România / The rural working group, Ordinul Arhitecților din România 204 Arhitectul și meșterul său, colectiv de autori / The Architect and his craftman, collective of authors RO / EN

216 Descoperirea de noi materiale / Discovering new materials 218 MATER Biblioteca de materiale, Nod Makerspace / MATER Materials Library, Nod Makerspace 220 Materiale de construcții cu liant pe bază de de miceliu, Dirk Hebel, Karsten Schlesier și Felix Heisel / Mycelium-bound building materials, Dirk Hebel, Karsten Schlesier și Felix Heisel 222 High-Performance-Bamboo, Karlsruhe Institute of Technology, Dirk E. Hebel / HighPerformance-Bamboo, Karlsruhe Institute of Technology, Dirk E. Hebel 224 StoneWeb, Natascha Unger și Idalene Rapp, Prof. Christiane Sauer, Weissensee school of Art and design Berlin, DXM Design și Experimental Material Research / StoneWeb, Natascha Unger and Idalene Rapp, Prof. Christiane Sauer, Weissensee school of art and design Berlin, DXM Design and Experimental Material Research 226 SoundAdapt - panouri acustice de perete adaptive, Paula van Brummelen, Prof. Dr. Zane Berzina , Weissensee school of art and design Berlin / SoundAdapt acoustically variable wall-panels, Paula van Brummelen, Prof. Dr. Zane Berzina , Weissensee school of art and design Berlin 228 Grija pentru comunitate / Caring for community 230 Școala de oraș, colectiv de autori / City school, collective of authors 232 Construind case, reclădești vieți, Asociația Arhipera / Building homes, rebuilding lives, Arhipera Association 234 MoMi – modul minimal, Republic of Architects / MoMi – modular dwelling, Republic of Architects 238 Cooperativa de locuințe La Borda, Lacol architecture cooperative / La Borda housing cooperative, Lacol architecture cooperative 244 Flussbad Berlin, realities:united / Flussbad Berlin, realities:united 248 Fabrica de Zahăr Brun, Xu Tiantian, DnA_Design and Architecture / Brown Sugar Factory, Xu Tiantian, DnA_Design and Architecture 252 Strategia de tranziție ecologică R-Urban, Atelier d’Architecture Autogérée / The R-Urban strategy of ecological transition, Atelier d’Architecture Autogérée 256 Împărtășirea cunoștințelor / Sharing knowledge 258 Cetățenii și Orașul în Tranziție Ecologică, Atelier d’Architecture Autogérée (aaa), studioBASAR, Asociația pentru Tranziția Urbană (ATU) / Citizens and the City in Ecological Transition, Atelier d’Architecture Autogérée (aaa), studioBASAR, Asociația pentru Tranziția Urbană (ATU) 262 Cetățenii și Reziliența în București – Master de Design Urban la Universitatea din 4

266

268

272

276

280 284

290 292 296

Sheffield, 2019- 2020, colectiv de autori / Citizen and Resilience Bucharest - Master in Urban Design studio at the University of Sheffield, 2019-2020, collective of authors Urboteca - în oraș despre oraș, Vera Marin, Daniela Calciu, Andra Mitia Dumitru, Oana Pavăl, Ruxandra Mocanu, Alexandra Ștef, Gruia Bădescu, Răzvan Zamfira, Alexandru Barbu, Sergiu Brega / Urboteca - in the city, about the city, Vera Marin, Daniela Calciu, Andra Mitia Dumitru, Oana Pavăl, Ruxandra Mocanu, Alexandra Ștef, Gruia Bădescu, Răzvan Zamfira, Alexandru Barbu, Sergiu Brega Școala de la Bunești, Ana Maria Goilav și Petre Guran / The school of Bunești, Ana Maria Goilav and Petre Guran Dealu Cerului / ALP Program educațional alternativ / Fundația Archaeus, Fundația ARCHAEUS / Marius Miclăuș, Cornelia Manole, Maria Andrecencu / Sky Hill / ALP Alternative Learning Program / Archaeus Foundation, ARCHAEUS Foundation/ Marius Miclăuș, Cornelia Manole, Maria Andrecencu Batem fierul la conac!, Șerban Sturdza, Alexandra Mihalciuc, Gaetan le Gall / We forge the iron at the manor!, Șerban Sturdza, Alexandra Mihalciuc, Gaetan le Gall Universitatea Plutitoare, raumlabor / The Floating University, raumlabor Campusul de Agronomie Bella Vista, CODE, Prof. Ralf PaseL / Agricultural Boarding School Bella Vista, CODE, Prof. Ralf Pasel Credite / Credits Realizarea expoziției / Making of exhibition Grădina Beta în spațiu public / Beta garden in public space

298 Evenimente conexe „Enough IS Enough”/ Events related with ”Enough IS Enough” 300 Tururi ghidate ale expoziției „Enough IS Enough” / “Enough is Enough” exhibition – guided tours 302 Zoom in #responsabilitate - tur dedicat adolescenților / Zoom in #responsibility – exhibition tour for teenagers 304 Leo Van Broeck despre politici publice de arhitectură / Leo van Broeck on land use and public policies in architecture 305 O cultură a reciclării. Construind cu garaje prefabricate - ABRUPTARHITECTURA / A culture of recycling. Building with prefab garage units - ABRUPTARHITECTURA 306 Cetățenii, universitatea și orașul / The Citizens, the University and the City, 307 Urboteca la Beta, Vera Marin, Oana Pavăl, Mihai Danciu / Urboteca at Beta, Vera Marin, Oana Pavăl, Mihai Danciu 309 Atelier de empatie Senseability Responsabilitatea socială a arhitectului / Empathy workshop Senseability- The social responsibility of an architect, AMAIS, Studio Mud 312 Atelier de văiugă – TERRApia / Workshop by TERRApia – Adobe bricks, Lidia Păcurar

RO / EN

316 Atelier de fierărit și olărit - Batem Fierul la conac! / Blacksmith and pottery workshop: We forge the iron at the manor! 320 Proiecție de film și dezbatere - ”In comparison” de Harun Farocki / Debate and movie screening - ”In comparison” by Harun Farocki 322 Seri de film Urban Eye la Beta / Urban Eye movie nights at Beta 328 330 332 334 336

Privește orașul / Look at thhe city Context / Context Povestea / The Story Concurs de fotografie / Photo contest Eseuri fotografie (Ovidiu Micșa / Flavius Neamciuc / Seba Tătaru) / Photo essays (Ovidiu Micșa / Flavius Neamciuc / Seba Tătaru) 334 Instalație / Installation

348 Expoziția-concurs Beta / Beta compettion 350 Introducere / Introduction 351 Juriu / Jury

388 Dansurile / Copiii luminii, Marius Miclăuș / Light son(g)s, Marius Miclăuș 390 Lucrări de licență / Graduation projects 392 Regenerarea fabricii Textila, Alexandra Stan / The regeneration of Textila Factory, Alexandra Stan 394 Jurányi, Theatrical community house, Borbála Surján / Jurányi, Theatrical community house, Borbála Surján 396 Dincolo de ruină. Conversia fostului depozit de tutun din Isaccea, Cristian-Andrei Bădescu / Beyond the ruin. The conversion of former tobacco warehouse of Isaccea, Cristian-Andrei Bădescu 398 Hamam | Băi publice | Constanța, Dana Diana Buicescu / Hamam | Public bath | Constanța | Ethnical diversity, cultural specificity, Dana Diana Buicescu 400 Landscape restoration center, Hunor Albert Szántó / Landscape restoration center, Hunor Albert Szántó

370 Spațiu interior / Interior space 372 Confident Concept Store, Alexandrina Remescu Simo | Alex Muntean / Confident Concept Store, Alexandrina Remescu Simo | Alex Muntean 374 Renovare Apartament Ertler, Alexandru Szűz – Pop / Ertler Apartament Refurbishment, Alexandru Szűz – Pop 376 Revolutionize, Cristi Borcan / Revolutionize, Cristi Borcan 378 Joacă în spațiile istorice sacre, Partizan Architects / Play in Historic Sacred Spaces, Partizan Architects 380 Apartament LC, Bogdan Ciocodeică / LC Apartament, Bogdan Ciocodeică

402 Inițiative Experimente Viziuni / Experiments / Initiatives / Visions 404 substandardPLUS, Atelier Ad Hoc Arhitectura | Comunitate, George Marinescu, Maria Daria Oancea / substandardPLUS, Atelier Ad Hoc Arhitectura | Comunitate, George Marinescu, Maria Daria Oancea 406 Uranus acum. Proiect urban și comunitar, Dorothee Hasnas, Ștefan Ghenciulescu, Ilinca Păun Constantinescu et al. / Uranus Now. Urban and community project, Dorothee Hasnas, Ștefan Ghenciulescu, Ilinca Păun Constantinescu et al. 408 Herculane Project, Asociația Locus / Herculane Project, Asociația Locus 410 Casa ca proces, Loredana Gaiță | Miodrag Stoianov / The house as a process, Loredana Gaiță | Miodrag Stoianov 412 Grădinile fermecate de pe Ada Kaleh, Silvia Mihaela Diaconu / The Enchanted Gardens of Ada Kaleh, Silvia Mihaela Diaconu 414 CAN Edu, András Cseh, CAN Architects / CAN Edu, András Cseh, CAN Architects 416 Workshop Muma / Anyó / Majke, Oana Mondoc și Miodrag Stoianov / Workshop Muma / Anyó / Majke, Oana Mondoc and Miodrag Stoianov 418 Orașe românești în declin, Ilinca Păun Constantinescu / Shrinking Cities in Romania, Ilinca Păun Constantinescu 420 Twin, Marius Miclăuș / Twin, Marius Miclăuș

382 Spațiu public / Public space 384 Amenajare coridoare pietonale: str. Molnar Piuariu, Cluj, Planwerk arhitectură și urbanism / Molnar Piuariu Street, Cluj: remodeling and partial pedestrianisation, Planwerk arhitectură și urbanism 386 Weaving together, Marius Găman / Weaving together, Marius Găman

422 Eseu / Essay 424 Imagining an Aesthetics of Reuse, Marcell Hajdu / Imagining an Aesthetics of Reuse, Marcell Hajdu 430 Palimpsest. The stadium as a canvas for new types of architecture, Diana Cânța / Palimpsest. The stadium as a canvas for new types of architecture, Diana Cânța

356 Spațiu construit / Built space 358 Casa Nădășan, Miklós Péterffy / Nădășan House, Miklós Péterffy 360 Casa Răsuri, Ștefan Simion, Irina Meliță / One Room House, Ștefan Simion, Irina Meliță 362 Casa E+E, Mihai Ene, Adela Ene – Ene+Ene Arhitectura / E+E House, Mihai Ene, Adela Ene – Ene+Ene Arhitectura 364 Fairy-Veil House, András Cseh / Tündérfátyol, András Cseh 366 Oxigen Restro, Árpád Nagy / Oxigen Restro, Árpád Nagy 368 Atelierul de ceramică Poster, Irina Meliță, Ștefan Simion / Poster Pottery Workshop, Irina Meliță, Ștefan Simion

RO / EN

436 Architecture from literature: a study of how architecture can be enriched by reading, interpreting and applying the ideas displayed in Perec’s oeuvre, Noretu CarmenTheodora / Architecture from literature: a study of how architecture can be enriched by reading, interpreting and applying the ideas displayed in Perec’s oeuvre, Noretu CarmenTheodora 442 Fotografie / Photography 444 Yellow Fabric, András Weiszkopf / Yellow Fabric, András Weiszkopf 446 Nesting, Zoran Popovici / Nesting, Zoran Popovici 448 Mute City, Sebastian Gruia / Mute City, Sebastian Gruia 450 L.A.P.T., Anca Pîrvu / L.A.P.T., Anca Pîrvu The reborn of the Romanian village, Ștefania Lupu / The reborn of the Romanian village, Ștefania Lupu 452 backstage, Ovidiu Zimcea / backstage, Ovidiu Zimcea 454 Programul Future Architecture / Future Architecture Programme 462 "Elemente Uitate" / "Forgotten elements" 470 "New Tradition - Ce a rămas?" / "New Tradition - What is left?" 476 Evenimente conexe Beta / Events related with Beta 478 Tur de arhitectură la Beta 2020 / Tur de arhitectură at Beta 2020 480 Tur la Uzina de apă Urseni din Timișoara / Guided tours at Urseni Water Plant from Timișoara 482 Simpozionul Internațional Heritage Responsibility / The International Symposium Heritage Responsibility 483 Locuința Românească. Un fișier / The Romanian Dwelling. A Folder 484 Architec`tool / Architec`tool 485 Conferințele BIM / BIM Conferences 486 Managementul deșeurilor în mediul construit / Waste management in the built environment 487 Webinarul „Ce oferă arhitecților OnePlanet Prosperity” / The webinar “What One- Planet Prosperity offers to architects” 488 RETIM, unic operator autorizat pentru serviciile de colectare și transport deșeuri din construcții / RETIM, the only authorized operator for construction waste collection and transport services 490 Echipă. Parteneri. Finanțatori / Team. Partners. Financers

Foreword Text: Dragomir Drăgan, president of the Romanian Order of Architects - Timiș Territorial Branch

Cuvânt înainte

Text: Dragomir Drăgan, președinte Ordinul Arhitecților din România - Filiala Teritorială Timiș

Enough is enough!

Once again, Timișoara proves that it has something to say in promoting architecture in the Romanian cultural environment. Timișoara Architecture Biennial (Beta) is not a definite act, but rather the outcome of the development of architecture events created by the Timiș Territorial Branch of the Romanian Order of Architects and it comes after 9 annual local editions. Beta, through the 2020 series of events, reached a third edition of what has become one of the most awaited and publicised architecture events in the country.

Timișoara arată încă o dată că are un cuvânt de spus în promovarea arhitecturii în mediul cultural românesc. Bienala Timișoreană de Arhitectură (Beta) nu este un gest punctual, ci este rezultatul dezvoltării evenimentelor de arhitectură create de Filiala Teritorială Timiș a Ordinului Arhitecților din România și vine după 9 ediții de anuală locală. Beta, prin seria de evenimente din 2020, este la a treia ediție a ceea ce a ajuns unul din cele mai așteptate și mediatizate evenimente de arhitectură din țară.

The sustained effort of a dedicated team and the ambition to associate local and national media contacts with the event, helped to spread the powerful, coherent and accurate message that the theme of this edition emphasized.

Efortul susținut al unei echipe dedicate și dorința de asociere cu evenimentul a contactelor media locale și naționale, a ajutat transmiterea mesajului puternic, coerent și matur pe care tema prezentei ediții l-a adus în prim plan.

How much is “enough” and where will we stop in order to return to an existing built environment, considering more sustainable approaches, in return for the harsh expansion in which we find ourselves, standing in the front line through the projects we promote?

Cât este suficient, și unde ne vom opri pentru a reveni spre un fond construit existent, luând în calcul abordări mai sustenabile, în contrapartidă cu expansiunea grea la care participăm, fiind prezenți în prima linie prin proiectele la a căror promovare ajutăm? Ce înseamnă tehnicile uitate și care ar fi aportul lor pentru o reformare a modului nostru de a gândi un spațiu construit? Cum creezi un nucleu social și cum îl faci să își păstreze atractivitatea pentru utilizatori pe termen lung, făcându-l un exemplu de urmat?

How do we define the forgotten techniques and what would be their contribution to a restoration of the way in which we perceive the built space? How do you create a social core and how can you make it persistent for long-term users, making it an example to follow? These are only some of the questions that the guests and team behind the events have set out to analyze thoroughly, by studying examples of good practice, together with exemplifying the direct applicability of theories - thus identifying viable answers.

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care invitații și echipa din spatele evenimentelor și-au propus să le analizeze în detaliu, luând exemple de bună practică, punându-le sub filtrul analizei, împreună cu exemplificarea aplicabilității directe a teoriilor vehiculate - găsind astfel niște răspunsuri corecte, viabile.

Timișoara is reforming and rethinking its cultural strategy on the threshold of earning the title of Capital of Culture 2021/23. In this, the administrative, cultural, social and academic fields are also taking part. Architecture is in the vanguard, the dynamic activity of the local Faculty of Architecture and Urbanism and that of the local branch of OAR make architecture an increasingly strong presence in the public space of the city. Beta brings to the public another perspective that we are bound to consider if we want to think about the future. It is a perspective that awakened interest both nationally and in the neighboring countries, Hungary and Serbia, by addressing the message to the entire area. Beta has no cultural boundaries, it ignores the geographical ones and considers the Euroregional message. In a multiethnic and multicultural city, it also conveys a reform of the way in which we perceive architecture. EN

Timișoara se reformează și își regândește strategia culturală în pragul însușirii titlului de Capitală Culturală 2021/23. La acest lucru iau parte mediul administrativ, cultural, social și academic. Arhitectura este în avangardă, activitatea dinamică a Facultății de Arhitectură și Urbanism locale și activitatea filialei locale a OAR, fac arhitectura o prezență tot mai puternică în spațiul public al orașului. Beta aduce public un alt punct de vedere pe care suntem obligați să îl luăm în calcul dacă vrem să ne gândim la viitor. Este un punct de vedere care a suscitat un interes atât național cât și în țările vecine, Ungaria și Serbia, prin adresarea mesajului întregii zone. Beta nu are granițe culturale, le ignoră pe cele geografice și își gândește mesajul euroregional. Într-un oraș multietnic și multicultural, transmite la rândul ei o reformare a modului de a gândi arhitectura. 7

În același timp, Bienala Timișoreană de Arhitectură este un răspuns la întrebarea simplă: „Ce înseamnă relevanța unei filiale sau de ce o fundație solidă este o bază reală pentru a avea un impact maxim și un vârf de edificiu sesizabil de la o distanță cât mai mare?”. Filiala Teritorială Timiș a Ordinului Arhitecților din România demonstrează că o inițiativă locală precum Beta își merită poziția în rândul proiectelor prioritare ale OAR la nivel național și, prin abordare și impact, își poate câștiga locul în rândul celorlalte bienale europene de prestigiu.

At the same time, Timișoara Architecture Biennial represents an answer to the simple question: “What does the relevance of a branch mean or why a solid foundation is the real basis in order to have a great impact and a noticeable height from a far distance?”. The Timiș Territorial Branch of the Romanian Order of Architects demonstrates that a local initiative such as Beta deserves its position among OAR’s priority projects at national level and, through its approach and impact, is able to earn its place among other prestigious European biennials.

Specificul local își arată relevanța și ajută la promovarea pe fundal a regiunii unde evenimentul se desfășoară, atrăgând exteriorul spre idei exemplificate prin valorile pe care le are în gestiune, una din ele fiind puterea de a gândi altfel, istoria recentă a orașului plasându-l ca prim oraș liber al țării. Un oraș care gândește liber, caracteristică pe care ne dorim să o menținem și să o promovăm.

The local distinctiveness proves its relevance and helps promote the region in which the event takes place, by attracting the outside towards ideas exemplified through its embraced values, one of them being the power of thinking differently, the recent history of the city identifying it as the country's first free city. A city that thinks freely, a quality that we wish to support and to promote.

OAR este o asociație profesională, un grup unitar a cărei imagine, atât în interiorul țării cât și afară, este definită de membrii săi și acțiunile fiecăruia dintre ei.

OAR is a professional association, an unitary group of which image, both inside and outside the country, is defined by its members and by the actions of each one.

Vocea locală, regională, atinge, se suprapune și crește împreună cu evenimentele conexe ale altor filiale ale Ordinului făcând prin finalitate, Ordinul în sine, un actor important în transmiterea, promovarea și implementarea la un nivel superior, de data asta, a mesajului de reformă.

The local and regional voice affects, overlaps and evolves together with the related events of other branches of the Order, making the Order itself an important actor in transmitting, promoting and implementing, this time at a higher level, the message of reform.

Varietatea și suprapunerile de straturi etnice și culturale, se regăsesc și în evenimentele pe care filialele mari le au în sarcină. Promovarea membrilor, dar și atragerea celor aflați în sfera de influență a evenimentului, atrag o mărire considerabilă a impactului și un răspuns adecvat față de așteptările variate și tehnic diferite ca viziune sau abordare pe care consumatorii le pot avea.

The variety and overlaps of ethnic and cultural strata, are also found in the events that the large branches are in charge of. Promoting the members, and also attracting those in the sphere of influence of the event, draw a considerable increase in impact and an adequate answer to the varied and technically different expectations the consumers may have, in terms of vision or approach.

Astfel, amploarea mesajului multicultural, nu face decât să ducă la suprapuneri, susținere reciprocă și crearea unei rețele culturale solide cu specific diferit, acestea asigurându-și reciproc sustenabilitatea și continuitatea unui program bogat nu numai pe perioada evenimentelor efective, ci și în restul timpului, prin itinerarea expozițiilor produse și promovarea continuă a mesajului și temelor prezentate.

Therefore, the significance of the multicultural message only leads to overlaps, mutual support and the creation of a strong cultural network with different particularities, these mutually ensuring a sustainable and constant rich programme, not only during actual events, but also over time, by itinerating the exhibitions created and by continuously promoting the message and themes presented.

Acest suport solid poate duce inevitabil la argumente solide și o reprezentare puternică pe scena centrală, de unde se poate modela mai ușor un mediu benefic și încurajator pentru ceea ce înseamnă o abordare contemporană într-o meserie culturală. Înțelegerea arhitecturii și acceptarea ei ca mesaj cultural, în contextul românesc, este cu siguranță ajutată de astfel de evenimente, interne, pe care un Ordin puternic, închegat, le susține, le crează și le promovează cu prioritate.

This substantial support may inevitably lead to solid arguments and a strong representation on the main stage, from where one can more easily model an effective and promising environment for what a contemporary approach in a cultural profession means. In the Romanian context, understanding architecture and acknowledging it as a cultural message, is certainly helped by such local events that a strong and united Order supports, creates and promotes with priority.

Până la urmă, a crea structuri și sisteme noi, nu este singura soluție de viitor. Practic, rămâne să revii spre punctele de pornire și să îți solidifici fundația pe care ai construit până acum. Poți oricând să revezi spațiul pe care îl ai la dispoziție prin prisma unor criterii vechi, valoroase, redescoperite și revalorificate.

After all, creating new structures and systems, does not represent the only solution for the future. In substance, it means going back to the starting points and solidifying the foundation on which one has built by now. At any time, the space at one’s disposal can be revised, in the light of old, valuable, recovered and revalued criteria.

Enough IS enough.

Beta Process Text: Alexandra-Maria Rigler, Beta team

Proces Beta

Text: Alexandra-Maria Rigler, echipa Beta

About biennials. Trends Beta places itself on the increasing vast map of biennials, triennials, festivals and other art, architecture and design events, in a phenomenon that the art historian and curator Carolyn Christov-Bakargiev named in the early 2000s the “biennial syndrome” in order to describe “the emergence of biennials (and of other international periodical exhibitions)” that have “decentralized art and created multiple art systems”.

Despre bienale. Tendințe Beta se așează pe harta din ce în ce mai vastă a bienalelor, trienalelor, festivalurilor și altor evenimente de artă, arhitectură și design, într-un fenomen pe care istoricul și curatorul de artă Carolyn Christov-Bakargiev îl numea la începutul anilor 2000 ca fiind „sindromul bienalei” pentru a califica „apariția bienalelor (și a altor expoziții internaționale periodice)” care „au descentralizat arta, creând multiple sisteme de artă”.

In the field of arts, the increase in the number of biennials and triennials began in the late 80s, gradually becoming platforms dedicated to criticism, research and knowledge, being rather in opposition to the more traditional and stable institution of the museum. While the latter is considered fairly a space of classification, canonisation and preservation, biennials are associated with experiment and, perhaps, with risk.

Creșterea numărului bienalelor și trienalelor a început în domeniul artei încă de la finalul anilor ‘80, acestea devenind, treptat, platforme dedicate producerii de critică, cercetare și cunoaștere, oarecum în opoziție cu instituția mai tradițională și mai stabilă a muzeului. În timp ce acesta din urmă este considerat, mai degrabă, un loc de clasificare, canonizare și conservare, bienalele sunt asociate cu experimentul și, de ce nu, cu riscul.

Although the architecture biennial inherited – almost passively – the paradigm from the art biennial, despite some similarities, art and architecture operate in different ways. Thus, the consolidation process and the manifestation of these events, should follow the same principle.

Deși bienala de arhitectură și-a moștenit - aproape pasiv - modelul de la bienala de artă, în ciuda anumitor similitudini, arta și arhitectura operează în moduri diferite, ceea ce ar trebui să se transfere și în procesul de fundamentare și în exprimarea acestor evenimente.

The public nature of biennials – the way in which these involve the cities, cultural institutions and the public, whether they are visitors or online participants, highlights the potential political and social role, of both architecture and art biennials.

Caracterul public al bienalelor - modul în care acestea implică orașele, instituțiile culturale și publicul, fie că sunt vizitatori sau public online, evidențiază potențialul rol politic și social atât al bienalelor de arhitectură, cât și al celor de artă.

Architecture biennials offer the chance to experiment and analyse different ways to represent, discuss, communicate and directly test architecture in the public sphere, and they also serve as an opportunity to create contexts, rather than objects, and to bring people together.

Bienalele de arhitectură permit experimentarea diferitelor moduri de a reprezenta, discuta, difuza și testa direct, în sfera publică, arhitectura, dar și de a crea contexte, mai degrabă decât obiecte, și de a aduce oamenii împreună.

Architecture biennials observe and document crises, such as economic ones or generated by urbanization or migration, bringing into discussion circumstances that are closely related to the global condition and less or not to the fullest extent, related to architecture in itself. Architecture biennials are not parallel networks to architecture, but they have the role of opening and generating discussions relevant to both the professional audience and the general public.

Bienalele de arhitectură urmăresc și înregistrează crize precum cele economice sau generate de urbanizare sau migrație, aducând în discuție fenomene strâns legate de situația mondială și nu atât de mult sau nu în cea mai mare măsură despre arhitectură în sine. Bienalele de arhitectură nu sunt sisteme paralele arhitecturii, ci au rolul de a deschide și provoca discuții relevante atât pentru audiențele profesionale, cât și pentru publicul larg.

In the book “Biennials/Triennials - Conversations on the Geography of Itinerant Display”, the architect and curator LéaCatherine Szacka noted the fact that “there’s a tendency with biennials now to see them as wider projects - including, yes, an exhibition, but also a series of events, publications, online platforms, educational initiatives, and so on; so biennials & triennials have become synonymous with project.”

În cartea „Biennials/Triennials - Conversations on the Geography of Itinerant Display”, arhitectul și curatorul Léa-Catherine Szacka nota faptul că „există o tendință cu bienalele de a le vedea ca proiecte mai largi - incluzând, da, o expoziție, dar și o serie de evenimente, publicații, platforme online, inițiative educaționale și așa mai departe; deci bienalele și trienialele au devenit sinonime cu proiect”.

Proiectul Beta

The Beta Project Timișoara Architecture Biennial Beta is a cultural project of the Romanian Order of Architects – Timiș Territorial Branch, organized by a dedicated team, that ensures continuity on all levels.

Bienala timișoreană de arhitectură Beta este un proiect cultural al Filialei Teritoriale Timiș a Ordinului Arhitecților din România, organizat de o echipă dedicată, care asigură continuitate pe toate planurile.

Beta follows the series of 9 annual editions (2007-2015) and since the first edition in 2016, places itself as one of the main architecture events in Romania and in Euroregion. In the last 6 years, this event has grown steadily, representing a strategic project for the Territorial Branch and for the local community, and at the same time, through its contribution to the professional community and international amplitude, a priority project of the Romanian Order of Architects, from 2019 until 2024.

Beta urmează seria de 9 ediții de anuale (2007-2015) și, încă de la prima ediție din 2016, se poziționează ca unul dintre principalele evenimente de arhitectură din țară și euroregiune. Acest eveniment a crescut constant în ultimii 6 ani, fiind un proiect strategic pentru Filială și pentru comunitatea locală și, prin contribuția pe care o aduce comunității profesionale și anvergura internațională, un proiect prioritar al Ordinului Arhitecților din România, pentru perioada 2019-2024.

Beta reflects our determination as a team and as a professional organization, to transform, in a positive sense, the way in which people understand and appreciate the built environment

Beta reflectă determinarea noastră, ca echipă și ca organizație profesională, de a modifica, în sens pozitiv, modul în care oamenii înțeleg și apreciază mediul construit.

In general terms, Beta consists of two structuring levels: an identity level – linked with the general theme of each edition of the biennial, and a second one – in relation with the biennial main objectives, grouped by the categories Education, Profession, City.

La modul general, Beta are două niveluri de structurare: un prim nivel identitar - care se racordează la tema generală a bienalei din fiecare ediție, și un al doilea - în relație cu obiectivele bienalei, grupate pe categoriile Educație, Profesie, Oraș.

On account of the strategy of developing this event and of the team that manages it, the Romanian Order of Architects – Timiș Territorial Branch (organizer of the Beta project) has become an essential partner for a series of important cultural actors at a local, national and international level, including:

Datorită strategiei de a dezvolta acest eveniment și a echipei care îl gestionează, OAR Timiș (organizatorul proiectului Beta) a devenit un partener esențial pentru o serie de actori culturali importanți la nivel local, național și internațional, dintre care amintim:

1. Timișoara – European Capital of Culture Association: through the Beta team and event, OAR Timiș is committed to developing in the coming years (until 2024, inclusive), the “Breathing Spaces” Trail – a part of the application file with which Timișoara won the title of European Capital of Culture. Thus, we have undertaken to further generate dialogues with the general public, in the long run, about the importance of the quality of public space.

1. Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană: prin intermediul echipei și al evenimentului Beta, OAR Timiș s-a angajat să dezvolte în următorii ani (până în 2024, inclusiv), traseul „Spații vii” (Breathing Spaces) - parte din dosarul de candidatură cu care Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii. Astfel, ne-am angajat să dialogăm cu publicul larg despre importanța calității spațiului public, pe termen lung.

2. Art Encounters (AE): the contemporary art biennial, organized by the foundation bearing the same name, is one of Beta’s strategic partners. Similar to what happens in Venice, for Timișoara the partnership with Art Encounters means one year with an art biennial and another with an architecture biennial, hence placing Beta in a corresponding area from the perspective of the value, scale, target audience, etc. AE and Beta are projects that support each other and have as common purpose a long-lasting collaboration, aiming at defining over time, a more generous cultural space and public.

2. Art Encounters (AE): bienala de artă contemporană, organizată de fundația omonimă, este unul dintre partenerii strategici Beta. Într-o manieră similară cu ceea ce se întâmplă la Veneția, parteneriatul cu Art Encounters înseamnă pentru Timișoara un an cu bienală de artă și unul cu bienală de arhitectură, așezând Beta într-o zonă corespondentă ca valoare, scară, public țintă etc. AE și Beta sunt proiecte care se susțin reciproc și care și-au propus să colaboreze pentru definirea în timp a unui spațiu și public cultural mai generos.

3. BINA and KÉK: the partnership with the most important organizations in Hungary and Serbia generated, on the one hand, a stable content (for example, the exhibition “Yes, but there is a problem” – itinerated in Budapest in 2017), and on the other, relevance on a Euroregional scale, through a series of collaborations that favorably placed the organization (OAR) in the international context.

3. BINA și KÉK: parteneriatul cu organizațiile cele mai importante din Ungaria și Serbia a generat, pe de-o parte, conținut consistent (ex. expoziția „Da, dar există o problemă” - itinerată la Budapesta în 2017), pe de altă parte, relevanță la scară euroregională, printr-o serie de colaborări ce au poziționat organizația (OAR) benefic în context internațional.

4. Other professional organizations from Euroregion – the partnerships with authorized professional organizations from the DKMT region have started the dialogue about the conditions under which architecture is being practiced in the Euroregion. We consider this type of dialogue extremely useful for the organization (OAR) and we aspire to strengthen it.

4. Alte organizații profesionale din euroregiune - parteneriatele cu organizațiile profesionale omoloage din regiunea DKMT au deschis dialogul despre condițiile în care se practică arhitectura la nivel euroregional. Considerăm acest tip de dialog benefic pentru organizație (OAR) și ne dorim să îl consolidăm. RO

5. Nu în ultimul rând, invitația de a deveni membru-asociat al platformei Future Architecture, la începutul anului 2020, plasează Beta în rândul celor mai importanți organizatori de evenimente de arhitectură de la nivel european, în compania Trienalei de Arhitectură de la Oslo, a Trienalei de Arhitectură de la Lisabona, a Fundației Mies van der Rohe, Royal Academy of Arts ș.a.m.d.

5. Last but not least, the invitation to become an associatemember of the Future Architecture platform, at the beginning of 2020, situates Beta among the most important organizers of architecture events, at European level, along with the Oslo Architecture Triennale, the Lisbon Architecture Triennale, The Mies van der Rohe Foundation, Royal Academy of Arts, etc.

Beta în cifre. Beta 2020 În cifre, Beta 2016 a însumat 57 de evenimente în 2 luni de zile, dintre care 4 expoziții (2 itinerante, expoziția-concurs Beta și principala expoziție de curatori - „Da, dar există o problemă”), organizate și susținute în colaborare cu peste 80 de parteneri naționali și internaționali, 78 de invitați și 2 critici invitați, având peste 4000 de participanți (fizic) și peste 120 de apariții media.

Beta in numbers. Beta 2020 In terms of numbers, Beta 2016 totalled 57 events in 2 months, of which 4 exhibitions (2 itinerant, Beta Competition and the main exhibition of the curators – “Yes, but there is a problem”), organized and held in collaboration with over 80 national and international partners, 78 guests and 2 invited critics, having over 4000 participants (physically) and over 120 media appearances.

În 2018, Beta a reunit peste 35 de evenimente în 31 de zile (printre care expoziția de curatori „Despre Locuire” - expoziție-fanion a bienalei, care a avut la bază o cercetare amplă realizată în 2017, precum și proiectul „Transite” respectiv evenimentele generate de acesta, ca parte a contribuției la dosarul de candidatură Timișoara - Capitală Europeană a Culturii). Acestea au fost organizate și susținute în colaborare cu peste 60 de parteneri naționali și internaționali, 77 de invitați, 1 critic invitat, 1 carte (ghidul „Unde Locuiesc Eu”), având peste 7000 de participanți (fizic) și peste 326000 vizualizări în presă.

In 2018, Beta brought together over 35 events over the course of 31 days (including the exhibition of the curators “On Housing'' – the main exhibition of the biennial, which was based on an extensive research conducted in 2017, and as well the project “Transite” – respectively, the events generated by it, as part of the application file Timișoara - European Capital of Culture). These were organized and held in collaboration with over 60 national and international partners, 77 guests, 1 invited critic, 1 book (the “Unde Locuiesc Eu'' guide), having over 7000 participants (physically) and over 326000 views in the media.

Beta 2020 a reunit, în perioada 25 septembrie - 25 octombrie, 43 de evenimente, dintre care 4 expoziții (2 itinerante, expoziția-concurs Beta și expoziția de curatori „Enough IS Enough” - principala componentă a bienalei, care a avut la bază o cercetare începută în 2019), 1 intervenție în spațiul public (ca parte a programului „Spații vii” / „Privește Orașul” din dosarul de candidatură Timișoara Capitală Europeană a Culturii), 11 tururi ghidate, 7 ateliere, 13 conferințe / prezentări, 6 proiecții de film și o lansare de carte - organizate și susținute în colaborare cu peste 60 de parteneri din plan național și internațional, având peste 5000 de vizitatori și participanți la evenimente (fizic), peste 9500 de urmăritori ai evenimentelor ce au avut loc în online, peste 25000 de vizualizări pe site-urile proprii (Betacity.eu, competition.Betacity.eu și privesteorasul.com) și aproximativ 2.4 milioane de vizualizări în presă (articole online presă, bloguri, Facebook, Instagram, Twitter, Youtube etc).

Beta 2020 gathered, from September 25 to October 25, 43 events, of which 4 exhibitions (2 itinerant, Beta Competition and the exhibition of the curators “Enough IS Enough” – the main component of the biennial, which was based on a research that started in 2019), 1 public space intervention (as part of “Breathing Spaces” / “Privește Orașul” from the application file Timișoara - European Capital of Culture), 11 guided tours, 7 workshops, 13 conferences / lectures, 6 film screenings and a book launch – organized and held with the support of over 60 national and international partners, having over 5000 visitors and participants in events (physically), over 9500 attendants in online events, over 25000 views on websites (Betacity.eu, competition.Betacity.eu and privesteorasul.com) and about 2.4 million views in the media (online press articles, blogs, Facebook, Instagram, Twitter, Youtube, etc.)

Beta 2020 s-a aplecat asupra tematicii responsabilității, fiind vorba despre responsabilitatea pe care fiecare dintre noi o avem față de mediul construit și față de ceea ce nu am construit încă, raportându-se la faptul că sectorul construcțiilor este responsabil pentru aproape jumătate din consumul global de energie, produce 40% din emisiile de gaze cu efect de seră, consumă 25% din totalul de apă potabilă și reprezintă 20% din totalul deșeurilor solide produse. (conform statisticilor Națiunilor Unite)

Beta 2020 addressed the theme of responsibility that each of us has towards the present and future built and yet unbuilt environment, referring to the fact that the construction industry is responsible for almost half of global energy use, produces 40% of greenhouse gas emissions, consumes 25% of the total drinkable water and represents 20% of the total solid waste produced. (according to the United Nations statistics)

Ne propunem ca Beta să devină una din platformele care articulează poziția arhitecturii și a arhitecților față de problemele și provocările fundamentale ale societății contemporane și ne asumăm, așadar, misiunea de a duce mai departe acest proiect.

We want Beta to become one of the platforms that articulates the position of architecture and architects towards the fundamental problems and challenges of contemporary society, and we therefore commit to further develop this project. EN

Enough IS Enough Exhibition EN

Expoziția Enough IS Enough

Curatori

Curators

Anca Cioarec

Anca Cioarec a studiat arhitectura în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București (UAUIM), Università degli Studi di Genova și Academie van Bouwkunst din Amsterdam. Este interesată de relația dintre arhitectură și arta contemporană, relație documentată prin teza de doctorat prin care a cercetat spații dedicate artei contemporane. În prezent, Anca este asistent în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București.

Anca Cioarec has studied architecture at the University of Architecture and Urbanism ’Ion Mincu’ in Bucharest (UAUIM), Università degli Studi di Genova and Academie van Bouwkunst in Amsterdam. She is interested in the relationship between contemporary art and architecture and she holds a phD degree regarding the contemporary spaces for art. Anca is currently a teaching assistant at the University of Architecture and Urbanism “Ion Mincu” in Bucharest. In 2011, Anca Cioarec co-founded Stardust Architects together with Brîndușa Tudor – searching for poetic experiences in the process of design, aiming to slow down the automatic use of everyday objects and spaces by creating moments of silence, presence or wonder. Their interests focus on questioning the current forms of architectural education, practice and dissemination, formulating and testing alternative ways through students workshops, competitions and self generated initiatives. They have been nominated and awarded in the national scene of architecture annuals and biennials and they have been curating students workshops like BAUBAU – Bauhaus 100 București along with the Goethe Institut and Zeppelin investigating the built modernist heritage with an interdisciplinary team of tutors and students.

În 2011, Anca Cioarec și Brîndușa Tudor pun bazele Stardust Architects, în căutarea de experiențe poetice în procesul de design, urmărind să încetinească utilizarea automată a obiectelor și spațiilor de zi cu zi, creând momente de liniște, prezență sau mirare. Interesele lor se concentrează pe chestionarea formelor actuale de educație de arhitectură și practică profesională, reformulând și testând abordări alternative prin ateliere cu studenți, concursuri și inițiative proprii. Stardust Architects a obținut numeroase nominalizări și premii în cadrul anualelor și bienalelor de arhitectură din țară și au curatoriat ateliere pentru studenți precum BAUBAU – Bauhaus 100 București, alături de Goethe Institut și revista Zeppelin, investigând patrimoniul modernist, atelier construit cu o echipă interdisciplinară de tutori și studenți. RO

Brîndușa Tudor

Brîndușa Tudor has studied architecture at the University of Architecture and Urbanism ’Ion Mincu’ in Bucharest. She is interested in architecture without architects and she is currently a doctoral student, researching the urban neovernacular in Bucharest after 1989. Until recently, she was a teaching assistant at the University of Architecture and Urbanism ’Ion Mincu’ in Bucharest.

Brîndușa Tudor a studiat arhitectura în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București (UAUIM). Este interesată de arhitectura fără arhitecți, iar în prezent lucrează la teza sa de doctorat având ca subiect de cercetare neovernacularul urban din Bucureștiul postdecembrist. Între 2013 și 2019, Brîndușa a fost asistent în cadrul UAUIM. După o serie de colaborări precum implicarea în proiectul Calup – o inițiativă bottom-up ce își propunea reactivarea spațiilor nefolosite prin scenarii temporare – Brîndușa Tudor și Anca Cioarec pun bazele Stardust Architects în 2011. Interesele lor se concentrează pe chestionarea formelor actuale de educație de arhitectură și practică profesională, testând și reformulând abordări alternative prin ateliere cu studenți, concursuri și inițiative proprii.

After a series of collaborations, such as the involvement in the Calup project – a bottom-up initiative that aimed to reactivate vacant built heritage through temporary scenarios – Brîndușa Tudor and Anca Cioarec co-founded Stardust Architects in 2011. Their interests focus on questioning the current forms of architectural education, practice and dissemination, reformulating and testing alternative ways through students workshops, competitions and self generated initiatives. They have designed the Romanian Pavilion for the UIA Congress 2017, in Seoul, South Korea with the project “Topophilia”, an immersive experience in the Delta Văcărești Natural Park in the attempt to talk about the soul of Bucharest through panoramic projections, sounds and objects and questioning the absence of human intervention and renaturalization as a form of place healing. They have also won the competition for designing the “Mesteshukar ButiQ” – a social enterprise working on revaluing traditional Roma craftsmanship and building a bridge between local craftsmen and contemporary designers.

În 2017, în urma unui concurs național deschis, proiectul „Topophilia” propus de Stardust Architects a fost selectat pentru a reprezenta OAR în cadrul Congresului UIA de la Seul. „Topophilia” propunea o experiență imersivă în Parcul Natural Văcărești, în încercarea de a vorbi despre sufletul Bucureștiului prin proiecții panoramice, sunete și obiecte, chestionând absența intervenției umane și renaturalizarea ca formă de vindecare a locului. De asemenea, Stardust Architects a câștigat concursul pentru a proiecta „Mesteshukar ButiQ” – o întreprindere socială care își propune să revalorizeze meșteșugurile tradiționale rrome și construirea de punți de legătură între meșteșugari tradiționali și designeri contemporani.

Ilka Ruby

Ilka Ruby is a Berlin-based publisher and curator on issues surrounding architecture and urbanism. She studied architecture at RWTH Aachen and TU Vienna. In 2001 together with Andreas Ruby she founded textbild – an office for architectural communication, and in 2008 Ruby Press – a publishing house with a focus on architecture, art, and other cultural practices engaged in the production of space.

Ilka Ruby este editor și curator din Berlin, a cărei activitate gravitează în jurul arhitecturii și urbanismului. A studiat arhitectura la RWTH Aachen și la TU Viena. Alături de partenerul său, Andreas Ruby, Ilka a fondat textbild – un birou care se ocupă de comunicarea arhitecturii și Ruby Press – o editură care pune accent pe arhitectură, artă și alte practici culturale implicate în producția spațială.

Through Ruby Press she produced award winning books such as “Reasons for Walling a House” (2012), “Building Brazil!” (2011), “City of God—Cidade de Deus!” (2013), “Architecture Reading Aid Ahmedabad” (2015), “Housing Cairo” (2016), ‘Skanderbeg Square, Tirana” (2018), and ‘Atlas of the Copenhagens” (2018). Ilka also realised a number of curatorial projects, such as the video installation Endless Bauhaus – part of the “Modell Bauhaus” exhibition at the Martin Gropius Bau in Berlin (2009), the exhibition “Druot, Lacaton & Vassal – Tour Bois le Prêtre” for the German Architecture Museum in Frankfurt (2012), “Treasures in Disguise” – the Pavilion representing Montenegro at the 14th Architecture Biennale in Venice (2014), “Never Demolish” – for the Copenhagen Architecture Festival (2017), and the traveling exhibition “Together! The New Architecture of the Collective”. Additionally, she has organized several international symposia on architecture and design, including the “Min to Max” symposium on affordable housing (2011). Ilka Ruby has taught at Cornell University, Berlin University of the Arts, and the Peter Behrens School of Architecture in Düsseldorf.

Prin Ruby Press, Ilka a publicat cărți premiate precum „Reasons for Walling a House” (2012), „Building Brazil!” (2011), „City of God—Cidade de Deus!” (2013), „Architecture Reading Aid Ahmedabad” (2015), „Housing Cairo” (2016), „Skanderbeg Square, Tirana” (2018) și „Atlas of the Copenhagens” (2018). Pe lângă activitatea editorială intensă, Ilka a realizat o serie de proiecte curatoriale, cum ar fi instalația video „Endless Bauhaus” – parte a expoziției Modell Bauhaus de la Martin Gropius Bau din Berlin (2009), expoziția „Druot, Lacaton & Vassal – Tour Bois le Prêtre” pentru Muzeul de Arhitectură din Frankfurt (2012), „Treasures in Disguise” – Pavilionul reprezentând Muntenegru la Bienala de Arhitectură din Veneția (2014), „Never Demolish” pentru Festivalul de Arhitectură de la Copenhaga (2017) și expoziția itinerantă „Together! The New Architecture of the Collective”. De asemenea, Ilka a organizat o serie de simpozioane internaționale pe tema arhitecturii și a designului, inclusiv simpozionul despre locuințe accesibile „Min to Max” din 2011. Ilka Ruby a predat la Universitatea Cornell, Universitatea de Arte Berlin și la Școala de Arhitectură Peter Behrens din Düsseldorf

Enough RO

#responsabilitate

Enough #responsibility

Curatorial concept Text: Ilka Ruby, Anca Cioarec, Brîndușa Tudor

Concept curatorial

Text: Ilka Ruby, Anca Cioarec, Brîndușa Tudor

Este timpul ca arhitecții să își asume responsabilitatea pentru destinul planetei noastre și să identifice în totalitate impactul pe care munca lor îl are asupra mediului înconjurător. Industria construcțiilor consumă aproximativ jumătate din toate resursele extrase din pământ și este responsabilă pentru mai mult de o treime din consumul global de energie și emisii, exclusiv producția de ciment reprezintă 7% din emisiile de CO2. Reducerea acestor prejudicii ecologice necesită o abordare radicală a metodelor de a construi pornind de la modul în care noi, arhitecții, abordăm procesul de proiectare.

It’s time for architects to step up and assume greater responsibility for the fate of our planet and fully recognize the environmental impact of their work. The construction industry consumes about half of all resources extracted from the earth and is responsible for more than a third of global energy use and emissions, with cement production alone accounting for roughly 7% of CO2 output. Reducing this environmental toll will require a radical new approach to construction—starting with the way we architects approach design.

Este necesar să construim? Ar trebui întotdeauna să considerăm „nu” ca fiind un răspuns posibil. Mai degrabă trebuie să ne raportăm la orașele noastre ca fiind mine de exploatare, de reutilizare, de conservare și transformare a ceea ce deja există, nu ca un loc cu nenumărate posibilități de demolare și realizare de noi construcții. Totodată, este cert că o populație care crește cu 2.6 oameni per secundă, generează o necesitate de a construi pentru mai mulți oameni, folosind mai puține resurse. Deja avem materiale care nu prezintă un pericol pentru mediul înconjurător - lemn, bambus, pământ bătătorit. Acestea trebuie folosite mai conștient și mai des, iar în același timp trebuie să dezvoltăm alte materiale și metode noi, ecologice, care pot fi produse fără combustibili fosili, care produc zero emisii de CO2, sunt complet reciclabile și nu lasă în urma lor deșeuri pe întreaga durată de viață a unei clădiri.

Do we really have to build? We always should consider “no” as a possible answer. We must think of our cities as mines ripe for exploitation, re-using, maintaining, and transforming what already exists rather than demolishing and building anew. But with the world's population growing by 2.6 people per second, it’s also clear that we need to build for more people, with fewer resources. We already have materials that are less harmful to the environment—wood, bamboo, rammed earth. We must make greater use of those and develop new, greener materials and methods that can be produced without fossil fuels, cause zero CO2 emissions, are fully recyclable, and create no waste through a building’s entire lifecycle.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să considerăm o nouă abordare față de consum. Astfel, este necesar să ne îndepărtăm de modelul tradițional și linear de explorare al resurselor pe care le utilizăm o perioadă scurtă, acestea ajungând mai apoi la destinația lor finală: groapa de gunoi sau incineratorul. În schimb, ar trebui să concepem o economie circulară în care fiecare produs devine materie primă pentru un alt produs, separând prin acest mod creșterea economică de consumul resurselor.

To achieve this we need to reconsider our approach to consumption, shifting away from our traditional linear pattern of extracting resources that we use briefly before they reach their ultimate destination: the landfill or incinerator. Instead, we must forge a circular economy where every product becomes raw material for another, decoupling economic growth from resource consumption. EN

În prezent, în industria construcțiilor există o motivație redusă pentru a vedea prejudiciile ecologice create de aceasta, întrucât „costul” unei structuri este de obicei înțeles ca fiind doar o factură a construcției. În schimb, ar trebui ca dezvoltatorii și constructorii să aibă în vedere costurile necesare pentru refacerea mediului natural, din întreaga durată de viață a unui proiect. Însă trecerea de la paradigma din prezent a industriei construcțiilor hiper-eficiente și competitive către o abordare holistică nu va fi ușor de realizat. Conducerea politică trebuie să implementeze standarde mult mai sustenabile, și să facă acest lucru într-o manieră corectă și acceptabilă din punct de vedere social – și suficient de rapidă, pentru a preîntâmpina criza ecologică cu care ne confruntăm.

There’s scant incentive today for the building industry to think about the environmental toll of its work as the “cost” of a structure is typically understood as only the bill for construction. Instead, developers and builders should be required to consider the environmental costs incurred during the entire lifespan of a project. But shifting this highly efficient and competitive industry away from “business as usual” and toward a more holistic approach won’t be easy. Our political leadership must establish more sustainable standards, and do so in a way that’s socially acceptable and just—and fast enough to avert the environmental crisis we’re facing. The pandemic we are experiencing at the moment is proof that radical change is possible, offering the hope that the ecological crisis we face can be prevented by radical measures—if we truly choose to act and our political leaders are willing to embrace the necessary sacrifices.

Pandemia prin care trecem în prezent, este o dovadă clară a faptului că schimbarea radicală este posibilă, oferind speranță cu privire la criza ecologică cu care ne confruntăm: aceasta poate fi prevenită prin măsuri radicale - dacă alegem cu adevărat să acționăm, iar liderii noștri politici sunt dispuși să accepte sacrificiile necesare.

The Intergovernmental Panel on Climate Change says the coming decade will be crucial in limiting the global temperature rise to 1.5 degrees, and that anything we do afterwards will be less effective. For many architects and planners—and simply users of space—it’s no longer acceptable to wait for governments to take action. They want to work, build, and live more sustainably today, and they’re proactively searching for new ways to design and produce space.

Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice, afirmă faptul că următorul deceniu va fi crucial în ceea ce privește limitarea creșterii temperaturii globale la 1.5 grade, iar tot ceea ce vom face ulterior va fi mult mai puțin eficient. Pentru mulți arhitecți și proiectanți – și de asemenea pentru simplii utilizatori ai spațiului – așteptarea unei schimbări venite din partea guvernelor, nu mai este o opțiune. Aceștia își doresc să lucreze, să construiască și să trăiască mai sustenabil în prezent, și astfel caută în mod proactiv metode noi de a proiecta și de a crea spații.

This exhibition presents dozens of projects—local and international—by architects who say “Enough is Enough.” They’ve had enough of waiting for top-down solutions, and they’re finding ways to make do with what we have: why use too much when enough will do? Their work highlights methods for treating our planet with respect and responsibility—toward the environment, toward the economy, toward society as a whole.

Această expoziție prezintă zeci de proiecte – locale și internaționale – realizate de arhitecți care afirmă faptul că Enough is Enough. Aceștia s-au săturat să aștepte soluții „top-down” și astfel, își găsesc modalități proprii prin care folosesc ceea ce au deja: De ce să folosim mai mult, când ceea ce avem deja este suficient? Lucrările lor evidențiază modalitățile prin care planeta noastră poate fi tratată cu respect și responsabilitate – față de mediu, față de economie, față de societate ca un întreg.

As a prologue, the exhibition begins with the question that should be the starting point in any building project, followed by the next eight strategies on how they could reduce the environmental impact on the built environment:

Ca un prolog, expoziția începe cu întrebarea care ar trebui să fie punctul de pornire în orice proiect de construcții, fiind urmată de următoarele opt strategii privind modul în care s-ar putea reduce impactul ecologic asupra mediului construit: RO

Este necesar să construim?

Cartografierea resurselor locale

Reutilizarea a ceea ce este abandonat

Do we really have to build?

Mapping local resources

Reusing what is abandoned

Repararea a ceea ce este stricat

Recuperarea materialelor

Revitalizarea meșteșugurilor

Repairing what is broken

Recovering materials

Remembering crafts

Descoperirea de noi materiale

Grija pentru comunitate

Împărtășirea cunoștințelor

Discovering new materials

Caring for community

Sharing knowledge

Concept expozițional

Exhibition design concept A biennial about responsibility must be an act of responsibility.

O bienală despre responsabilitate trebuie să fie un act de responsabilitate.

Text: Anca Cioarec, Brîndușa Tudor

Procesul proiectului de design al expoziției a început cu încercarea de a răspunde la întrebarea ce înseamnă un design responsabil pentru o expoziție la o scară mare, care are o durată de o lună de zile, dar care în final, riscă să producă multe obiecte-suport noi, care vor trebui depozitate și refolosite. Ce ar putea rămâne în urma bienalei?

The exhibition design process has started with the question of how to imagine a responsible design for a big scale exhibition, which lasts one month and risks to produce a lot of new displays, which will afterwards need storage and reuse. What could be the after-life of the exhibition? What could live on?

Expoziția propune o grădină ca loc al dialogului dintre arhitectură și natură, o bucătărie ca loc viu al atelierelor și al materialelor experimentale, precum și o instalație diafană a unui con textil ce marchează locul prezentărilor și al dezbaterilor.

The exhibition proposed a garden, as a place of dialogue between architecture and nature, a kitchen as a lively place for workshops and experimental and responsible materials, and a light installation of a textile cone that announces the area of lectures and debates. The subtle thread of the design concept was that of a very immersive atmosphere, which uses a lot of matter and nature, allowing you to read it in a tactile or visceral way, and gives you the opportunity to take time and breath and make your own curatorial selection, including this way a wider public, besides the specialists of the built environment.

Firul subtil al întregului concept expozițional a fost gândul de a crea o atmosferă imersivă, care lucrează mult cu materia și cu vegetația, pentru a vorbi despre proces, pentru a-ți putea oferi momente de respirație și pentru a putea citi și altfel, tactil sau visceral, deschizând bienala către toate categoriile de public, nu numai pentru publicul specializat, direct interesat de mediul construit.

After the exhibition, the garden moved to a public space in Timșoara.

După expoziție, grădina s-a mutat într-un spațiu public din Timișoara. RO

Beta Garden Text: Raluca Rusu, Alex Ciobota

Grădina Beta

Text: Raluca Rusu, Alex Ciobota

Peisajele sunt locale Resursele locale provin din capacitatea naturii de a oferi hrană, apă, materiale de construcții, medicamente și multe altele; în același timp, ne îndeamnă pe noi oamenii, să fim responsabili cu felul în care le folosim. Resursele naturii nu sunt în totalitate regenerabile, așa că ar trebui să luăm în considerare și reutilizarea lor. Conservarea peisajului local ține de un ecosistem echilibrat și un confort psihologic. Noțiunea de local presupune cunoștințe tradiționale, astfel peisajele noastre sunt dovezi vii ale unor modele sustenabile de acțiuni pentru mediu și reziliență socială. Noi, suntem peisajele noastre.

Landscapes are local Local resources come from nature's ability to supply food, water, materials for construction, medicine and so much more; while at the same time it urges us to be responsible for their usage. Nature's resources are not completely renewable, we should also think about reusing them. Preserving the local landscapes is a matter of ecosystem balance and psychological comfort. Local implies traditional knowledge, our landscape embodies sustainable models of environmental action and social resilience. We are our landscapes.

Resurse: Carpinus betulus, Betula pendula, Quercus cerris, Juglans regia, Sambucus nigra, Iris pseudacorus, Salix purpurea, Cotinus coggygria, Dryopteris filix-mas, Cornus sanguinea, Pennisetum alopecuroides, Miscanthus sinensis, Salvia nemorosa, Achillea millefolium, Hedera helix, Stipa tenuissima.

Resources: Carpinus betulus, Betula pendula, Quercus cerris, Juglans regia, Sambucus nigra, Iris pseudacorus, Salix purpurea, Cotinus coggygria, Dryopteris filix-mas, Cornus sanguinea, Pennisetum alopecuroides, Miscanthus sinensis, Salvia nemorosa, Achillea millefolium, Hedera helix, Stipa tenuissima.

Peisajele sunt remedii

Landscapes are remedies We live in a biologically intelligent world, which constantly reproduces and reinvents itself. Repairing is an (auto)regulation natural based capacity. It is about recovering communities (human and non-human) and environmental factors through complex processes such as phytoremediation, climate and pollution control, also through collective interventions. Our landscapes heal us, we have a native love for nature, named biophilia. It is about the chance for life and then for wellbeing.

Din perspectivă biologică, trăim într-o lume inteligentă care are abilitatea să se reproducă și să se reinventeze, în mod constant. Repararea este o capacitate naturală de autoreglare. Are legătură cu recuperarea comunităților (umane și non-umane) și a factorilor de mediu, prin intermediul unor procese complexe precum fitoremedierea, controlul climei și al poluării, și de asemenea, prin intervenții colective. Peisajele noastre ne vindecă, în noi regăsindu-se o pasiune înnăscută pentru natură, denumită biofilie. Este despre șansa la viață și bunăstare.

Remedies: Acer campestre, Juglans regia, Carpinus betulus, Robinia pseudoacacia, Salix alba, Viburnum opulus, Salix purpurea, Sedum spectabile, Salvia nemorosa, Sambucus nigra, Dryopteris filix-mas, Pennisetum alopecuroides, Hedera helix, Parthenocissus quinquefolia.

Remedii: Acer campestre, Juglans regia, Carpinus betulus, Robinia pseudoacacia, Salix alba, Viburnum opulus, Salix purpurea, Sedum spectabile, Salvia nemorosa, Sambucus nigra, Dryopteris filix-mas, Pennisetum alopecuroides, Hedera helix, Parthenocissus quinquefolia.

Peisajele sunt amintiri

Landscapes are memories

Amintiți-vă că, primordial, natura este cea care oferă hrană și adăpost. Așadar, natura este productivă și se bazează pe o mare diversitate de specii, care presupun existența unor metode culturale locale de consum (rețete, conservarea alimentelor, etc.). În același timp, cuibul este casa noastră arhetipală. Gastronomia și conviețuirea devin astfel valori socio-culturale. Noul reprezintă îmbunătățirea celui existent, dar între aceste două noțiuni intervin de asemenea diverse materiale și asocieri creative. E timpul să ne gândim la noi forme de peisaj.

Remember that primary nature supplies food and shelter. Therefore nature is productive, based on a great diversity of species which implies culturally-local ways of consumption (recipes, food preservation etc). At the same time, the nest is our archetypal home. Gastronomy and (co)habitation become socio-cultural assets. The new is amelioration of the existing, but also involves materials and creative associations between them. Let's think in new forms of landscape.

Amintiri: Carpinus betulus, Betula pendula, Corylus avellana, Populus nigra ”Italica”

Memories: Carpinus betulus, Betula pendula, Corylus avellana, Populus nigra ”Italica”

Peisajele sunt cunoștințe împărtășite

Landscapes are shared knowledge Nature is based on societies (phyto, animal and human), meaning that knowledge transfer concerns not only intra- but inter- communities. Just to give an example, the companion species belonging to a phyto society is a model for sharing and caring relations between humans.

Natura se bazează pe societăți (fito, animale sau umane), sugerând faptul că transferul de cunoștințe se referă atât la un transfer intra-, cât și la unul inter-comunitar. Spre exemplu, speciile însoțitoare care aparțin unei fito societăți reprezintă pentru oameni, un model de relații bazate pe destăinuire și afecțiune. Peisajul ne învață atât exemple bune, cât și exemple rele despre natură și totodată, despre propria noastră cultură, asigurându-se că suntem capabili să le deslușim și să le înțelegem. (fragment din Learning from Landscapes, IFLA Europe Resolution, 2015).

Landscapes teach us good and also bad examples about nature and our own culture, provisioning that we are able to read them and make sense of them (extract from Learning from Landscapes, IFLA Europe Resolution, 2015). Knowledge: Malus domestica, Fagus sylvatica, Elaeagnus angustifolia, Vaccinium vitis idaeus, Vitis vinifera 'Muscat Blue', Dryopteris filix- mas, Cornus sanguinea, Rubus idaeus, Salix purpurea, Iris pseudacorus, Miscanthus sinensis, Stipa tenuissima, Hippophae rhamnoides, Sedum spectabile, Hedera helix.

Cunoștințe: Malus domestica, Fagus sylvatica, Elaeagnus angustifolia, Vaccinium vitis idaeus, Vitis vinifera 'Muscat Blue', Dryopteris filix- mas, Cornus sanguinea, Rubus idaeus, Salix purpurea, Iris pseudacorus, Miscanthus sinensis, Stipa tenuissima, Hippophae rhamnoides, Sedum spectabile, Hedera helix. RO

Este necesar să construim?

Do we really have to build?

Impactul pe care activitatea umană îl are asupra climatului și ecosistemelor generează consecințe grave pentru întreaga populație. Aproximativ un milion de specii de animale și plante se îndreaptă către dispariție, acestea fiind cele mai mari valori de până acum din istoria umanității. Iar principalul element de schimbare în natură, este reprezentat de modificările în folosirea solului și a apei din mări. Din anul 1992, zonele urbane s-au dublat, iar până în anul 2050 se aproximează că 5 milioane km de noi drumuri asfaltate vor fi construite. Proiectanții, arhitecții și inginerii vor exercita o influență masivă în dezvoltarea și impactul pe care îl va avea asupra planetei noastre. Așadar, fiecare proiect ar fi bine să înceapă cu întrebarea „Este necesar să construim?”. Iar răspunsul „Nu” trebuie să fie considerat un răspuns posibil. RO

The impact of human activity on climate and ecosystems threatens severe consequences for all of us. Roughly 1 million animal and plant species are approaching extinction, more than ever before in human history. And the No. 1 driver of change in nature is shifts in land and sea use. Urban areas have more than doubled since 1992, and 5 million km of new paved roads are likely to be built by 2050. Planners, architects, and engineers will wield massive influence in that development and its impact on our planet. So every project should start with the question, “Do we really have to build?” And “No” should always be considered an acceptable answer. 30

De ce schimbările climatice nu reprezintă principala amenințare asupra mediului nostru înconjurător și motivul pentru care tehnologia nu ne va salva

Why Climate Change Isn’t Our Biggest Environmental Problem, and Why Technology Won’t Save Us

Problema ecologică principală a omenirii nu este reprezentată de schimbările climatice. Dimpotrivă, este vorba de faptul că planeta a devenit suprasolicitată, iar încălzirea globală este un simptom și o consecință a acestui fapt. Așadar, suprasolicitarea este o problemă sistematică. În ultimul secol și jumătate, cantități masive de energie deficitară provenite din combustibili fosili au permis creșterea rapidă a extracției, fabricării și consumului de resurse; iar acestea, în schimb, au dus la creșterea populației, poluare și pierderea habitatelor naturale, și prin urmare, la pierderea biodiversității. Sistemul uman s-a extins într-un mod dramatic, depășind capacitatea de lungă durată a Pământului de a susține viața, timp în care s-a produs și o tulburare a sistemelor ecologice de care depindem pentru a supraviețui. Până când nu vom înțelege pe deplin și nu vom acorda suficientă atenție acestui dezechilibru sistematic, tratamentul simptomatic (anularea problemelor poluării precum schimbările climatice, încercarea de a salva speciile amenințate, hrănirea unei populații aflate în creștere din culturi modificate genetic) va constitui doar un șir frustrant și interminabil de măsuri provizorii care, în cele din urmă vor fi sortite eșecului. (...)

Our core ecological problem is not climate change. It is overshoot, of which global warming is a symptom. Overshoot is a systemic issue. Over the past century-and-a-half, enormous amounts of cheap energy from fossil fuels enabled the rapid growth of resource extraction, manufacturing, and consumption; and these in turn led to population increase, pollution, and loss of natural habitat and hence biodiversity. The human system expanded dramatically, overshooting Earth’s long-term carrying capacity for humans while upsetting the ecological systems we depend on for our survival. Until we understand and address this systemic imbalance, symptomatic treatment (doing what we can to reverse pollution dilemmas like climate change, trying to save threatened species, and hoping to feed a burgeoning population with genetically modified crops) will constitute an endlessly frustrating round of stopgap measures that are ultimately destined to fail.(...)

Paragraf selectat de Leo Van Broeck din articolul intitulat „Why Climate Change Isn’t Our Biggest Environmental Problem, and Why Technology Won’t Save Us” („De ce schimbările climatice nu reprezintă principala amenințare asupra mediului nostru înconjurător și motivul pentru care tehnologia nu ne va salva”) de Richard Heinberg, publicat inițial de Post Carbon Institute, 17 August, 2017. RO

This is a paragraph selected by Leo Van Broeck from the article „Why Climate Change Isn’t Our Biggest Environmental Problem, and Why Technology Won’t Save Us” by Richard Heinberg, originally published by Post Carbon Institute, August 17, 2017 32

Natura nu va fi salvată doar prin combaterea încălzirii globale Stopping global warming alone will not save nature Video 16:26 min, Leo van Broeck 33

local Cartografierea Mapping resources resurselor locale

Nimic nu este o tabula rasa. Când începem un proiect, lucrăm într-un context care ne oferă resurse, atât tangibile cât și intangibile. Este imperativ să observăm și să inventariem tot ceea ce există deja într-un loc: mediul natural, rețele sociale și economice, materiale disponibile, cutume, obiceiuri și culturi locale, etc. Respectarea metabolismului natural și includerea legislației ecologice în proiectele noastre, va duce la crearea unor medii mult mai sănătoase și mai plăcute. Pentru a menține biodiversitatea, orașele noastre ar trebui să permită conviețuirea cu cât mai multe specii. Utilizarea materialelor locale poate aduce beneficii sociale și economice, poate reduce emisiile și costurile pentru transport și poate sprijini industriile locale. Pentru a aduna informații despre împrejurimile noastre, ne putem uni cu experți din domenii precum biologie, geologie, geografie și sociologie. RO

There is no tabula rasa. When we start a design, we work within a context that provides us with resources, both tangible and intangible. We must observe and map what’s already there: the natural environment, social and economic networks, available materials, local habits and cultures etc. Respecting the natural metabolism and including the laws of ecology into our designs will create healthier and more pleasant environments. To maintain biodiversity, our cities should allow for cohabitation with other species. Using locally sourced materials can deliver social and economic benefits, reduce emissions and transportation costs, and support local industries. To gather information about our surroundings we can team up with experts from fields such as biology, geology, geography, and sociology. 34

Timișoara verde-albastră

The Healing Grid From drainage channels to ecological corridors

De la canale de desecare la coridoare ecologice

AUTHORS → Loredana Gaiță, Mihai Danciu / DESIGN TEAM → Loredana Gaiță, Mihai Danciu, Anca Giuchi, Raluca Hurmuz, Mihai Munteanu, Alexandru Todirică, Larisa Gărdean / COLLABORATORS → Teodora Borghoff, Alex Iliescu, Andreea Pătroi, Bianca Băilă, Alex Lorinți, Rareș Moldovan, Radu Radoslav, Sorin Ciurariu, Radu Nedelcu, Marius Silivășan, Eugen Pănescu, Alexandru Drăgan / CLIENT → self initiated project / proiect inițiat de autori / PROGRAMME → vision / LOCATION → Timișoara, Romania / TIME → 2018 – ongoing / PHOTOGRAPHER → @Timișoara verde-albastră

AUTORI → Loredana Gaiță, Mihai Danciu / DESIGN → Loredana Gaiță, Mihai Danciu, Anca Giuchi, Raluca Hurmuz, Mihai Munteanu, Alexandru Todirică, Larisa Gărdean / COLABORATORI → Teodora Borghoff, Alex Iliescu, Andreea Pătroi, Bianca Băilă, Alex Lorinți, Rareș Moldovan, Radu Radoslav, Sorin Ciurariu, Radu Nedelcu, Marius Silivășan, Eugen Pănescu, Alexandru Drăgan / CLIENT → proiect inițiat de autori / LOC → Timișoara, România / TIMP → 2018-în desfășurare / FOTOGRAFI → @Timișoara verde-albastră RO

Canalele de desecare au rolul de drenare a apei în exces de pe suprafața terenurilor agricole. Ele au fost construite și întreținute începând cu secolul 18, de către Imperiul Austriac, până în 1990. The drainage channels have the role of draining excess water from the surface of agricultural land. They were built and maintained from the 18th century by the Austrian Empire, until 1990. © Timișoara verde-albastră

Timișoara verde-albastră a pornit de la premisa că rețeaua canalelor de desecare din Polul de creștere Timișoara (PCT) prezintă o oportunitate majoră – aceea de a deveni scheletul unei noi rețele verzi-albastre, care să funcționeze ca un sistem de coridoare ecologice interconectate, ce asigură pătrunderea naturii în interiorul localităților. Coridoarele ecologice ar aduce multiple beneficii – facilitarea faunei și florei, crearea de spații de recreere și interacțiune socială, stimularea mobilității verzi, reglarea temperaturii, oprirea prafului și sporirea confortului urban. Acestea ar putea completa o rețea ecologică complexă formată împreună cu Bega, parcurile, scuarurile și aliniamentele plantate. În același timp, ignorarea rolului utilitar al canalelor trădează o politică urbană nesustenabilă și creează riscuri majore de inundații.

The Healing Grid started from the premise that the network of drainage channels in the Timișoara Growth Pole (PCT) presents a major opportunity - to become the backbone of a new greenblue network, which will function as a system of interconnected ecological corridors, which ensures the penetration of nature inside cities. Ecological corridors would bring multiple benefits - facilitating fauna and flora, creating spaces for recreation and social interaction, stimulating green mobility, regulating temperature, stopping dust and increasing urban comfort. They could complete a complex ecological network formed together with Bega Channel, parks, squares and planted alignments. At the same time, ignoring the utilitarian role of canals betrays an unsustainable urban policy and creates major flood risks. A proactive metropolitan development strategy protects green areas in the early stages of design, and in the context of insufficient green space, chaotic densification and real estate pressures, the use of the canal network is an ideal pretext to be exploited.

O strategie proactivă de dezvoltare metropolitană protejează zonele verzi în faze incipiente de proiectare, iar în contextul unor suprafețe verzi insuficiente, a densificării haotice și a presiunilor imobiliare, folosirea rețelei canalelor reprezintă un pretext ideal care trebuie valorificat.

The aim of The Healing Grid initiative is to promote and capitalise on ecological corridors both through bottom-up awareness and top-down actions through the involvement of the local and county administrations. The approach is participatory and multidisciplinary by facilitating collaboration between various professionals (urban planners, IT specialists, landscapers, biologists, engineers, geographers) and local protagonists (academia, institutions, town halls, NGOs, residents). The first objective of the initiative was generating a Guide for the maintenance and capitalisation of the drainage channels around Timișoara. The guide serves as an information tool for the utilitarian role, historical evolution, current issues, potential for transformation into ecological corridors, and possibilities for medium and long term action for the benefit of current and future inhabitants of the PCT. EN

Scopul inițiativei Timișoara verde-albastră este de promovare și valorificare a coridoarelor ecologice atât prin acțiuni bottom-up de conștientizare, cât și top-down prin implicarea administrațiilor locale și județene. Demersul este unul participativ și multidisciplinar prin facilitarea colaborării între profesioniști diverși (urbaniști, IT-ști, peisagiști, biologi, ingineri, geografi) și actori locali (mediul academic, instituții, primării, ONG-uri, locuitori). Primul obiectiv al proiectului a fost generarea unui Ghid pentru întreținerea și valorificarea canalelor de desecare din jurul Timișoarei. Ghidul servește drept unealtă de informare cu privire la rolul utilitar, evoluția istorică, problemele actuale, potențialul de transformare în coridoare ecologice ale canalelor de desecare și posibilități de acțiune pe termen mediu și lung, în beneficiul locuitorilor actuali și viitori ai PCT. 37

Prin construirea unor intervenții minimale, din materiale neinvazive, care facilitează accesul la apă, se poate spori atractivitatea canalelor. Intervenție realizată în 2018 de către Timișoara verde-albastră.

Through minimal interventions, made of non-invasive materials, which facilitate access to water, the attractiveness of the canals can be increased. Intervention carried out in 2018 by The Healing Grid. © Timișoara verde-albastră

Canalele de desecare au creat un ecosistem propriu, care trebuie protejat în tranziția acestora spre coridoare ecologice amenajate. Intervențiile viitoare trebuie să fie minimale, vegetația locală fiind lăsată să domine peisajul. Imagine din cartierul Ciarda Roșie, Timișoara. The drainage channels have created an unique ecosystem, which must be protected in their transition to designed ecological corridors. Future interventions must be minimal, the local vegetation being allowed to dominate the landscape. Image from Ciarda Roșie neighborhood, Timișoara. © Timișoara verde-albastră

Canalele de desecare care au supraviețuit în intravilanul orașului Timișoara sunt adesea neștiute de locuitori, acestea fiind ascunse de vegetație. Imagine din cartierul Kuncz, Timișoara. The drainage channels that survived in the built-up area of Timișoara are often unknown to the inhabitants, as they are hidden by vegetation. Image from the Kuncz neighborhood, Timisoara. © Timișoara verde-albastră

Dezvoltările periurbane haotice pun în pericol existența canalelor de desecare, administrațiile locale, județene și naționale neînțelegând riscurile și nici potențialul pe termen lung al acestei rețele. Imagine din comuna periurbană Moșnița. The chaotic peri-urban developments endanger the existence of drainage channels, as the local, county and national administrations don’t understand the risks nor the long-term potential of this network. Image from the peri-urban commune Moșnița. © Timișoara verde-albastră

Colectori Trash collectors

substandardPLUS

substandardPLUS Instances, narratives and equipments for living on the street

Ipostaze, narațiuni și echipamente de locuire a străzii

AUTORI → Atelier Ad Hoc / ECHIPA → George Marinescu, Maria Daria Oancea / COLABORATORI → Brut Concept, Atelierele Bogman (producție lucrări metal) / CLIENT → oamenii fără adăpost / PROGRAM → echipamente de locuire a străzii / LOC → Bucharest / SUPRAFAȚA → variabilă / TIMP → 20152019 RO

AUTHORS → Atelier Ad Hoc / DESIGN TEAM → George Marinescu, Maria Daria Oancea / COLLABORATORS → Brut Concept, Atelierele Bogman (metal work) / CLIENT → homeless people / PROGRAM → equipments for living on the street / LOCATION → Bucharest / SURFACE → variable / TIME → 20152019 40

Vânzători ambulanți Street vendors Anticari Street antiquarians

Proiectul investighează, studiază, colectează și interpretează situații ale locuirii pe stradă întâlnite în oraș. Folosind Bucureștiul ca un laborator deschis pentru cercetare, intenția noastră este să explorăm mutațiile locuirii, ale proprietății și spațiului public prin documentarea activităților cotidiene ale celor care folosesc spațiul străzii ca mijloc de supraviețuire și adăpost. Proiectul de investigare a demarat la nivelul străzii, prin descrierea situațiilor folosind notițe, desene sau fotografii.

As an ongoing inquiry, the project gathers to study and formulate street life instances, as found in the city. Using Bucharest as an open research laboratory, our intention is to explore mutations of living conditions, property and public space by gathering and investigating the everyday activities of those who use the street for shelter and survival. The investigation project starts recording at street level, describing situations using notes, drawings and photography.

Aflați în situații limită de supraviețuire, oamenii străzii nu pot participa la regulile sociale ale majorității. Aceștia ocupă și recuperează spațiile necesare locuirii, redefinind cadrul social și spațial prin practici alternative care se sustrag economiei de piață și politicilor economice centralizate a căror interese îi ocolesc. Ei folosesc circuite informale de schimb și ajutor necesare supraviețuirii, concentrându-se în jurul unor comunități create ad-hoc cu o serie de situații, reguli, locuri, teritorii și practici proprii care construiesc un sens al locuirii pe stradă. Acești actori și rețelele lor informale descriu un oraș diferit de cel al clasei de mijloc, practicile și locurile alese fiind determinate de intuiție, testare, permisiune și toleranță. Fiind lipsiți de reprezentare, preocupările administrației legate de dotările spațiale necesare supraviețuirii acestor grupuri sunt insuficiente, iar cadrul de prevenire sau reintegrare socială rămâne incert.

Engaged in perpetual situations of survival, the homeless are not able to follow the daily routines of the majority. They occupy and recuperate the spaces needed for their substandard living situation, redefining the social and spatial environment through alternative practices that undermine market economy and centralised political decisions that ignore their existence. For survival, they use informal networks of help and exchange, gathering around ad-hoc communities that have their own series of situations, rules, places, territories and practices that make sense of living in the street. These actors and their informal networks describe a different city than the one of the middle class, as their practices and places are chosen and developed through intuition, testing, permission and tolerance. Due to their lack of representation, the preoccupation of municipal administration for providing spatial amenities for these underprivileged groups is insufficient and programmes of prevention and social reintegration remain unclear.

Ipostazele și narațiunile documentate fac vizibile atât practicile stradale de supraviețuire la nivelul orașului cât și poveștile individuale ale oamenilor care le practică și care se confruntă cu excluziunea și inegalitatea socială. Echipamentele-prototip realizate se inserează în situații existente, contribuind la consolidarea acestora și îmbunătățirea rețelelor de locuire extinsă deja formate.

The documented instances and narratives make visible both the street survival practices in the city and the individual stories behind the people who practice them and who face social exclusion and inequality. The prototype equipment is inserted into existing situations, helping to consolidate and improve the extended living networks already formed. These practices come as a self-formulated reaction to the usual production of the city. Clustered in parallel networks of discriminated social groups that try to survive by creating and recreating a particular living environment inside the city. Using the existing physical infrastructure, they develop parasitesituations that occupy or use leftover spaces and amenities. The new situations insert themselves into a tolerant intermediary space, where fiscal and spatial monopoly is weak, finding the circumstances needed for continuing their existence. Although marginal and poorly tolerated, these resilient practices permanently adapt to a crisis, finding new ways to survive and improve, remaining a constant presence in Bucharest's public space. EN

Aceste practici vin ca o reacție autoformulată de răspuns la producerea orașului, fiind grupate în rețele paralele de grupuri sociale segregate care încearcă să supraviețuiască condițiilor actuale recreându-și propriul cadru de locuire în interiorul orașului. Folosindu-se de infrastructura fizică și socială a acestuia, au dezvoltat situații-parazit care ocupă sau folosesc fisurile sistemului. Noile situații se inserează mereu într-un spațiu de mijloc, tolerant, unde monopolul spațial și fiscal asupra colectivității este mai redus, găsind împrejurările în care existența lor e posibilă. Deși marginale și puțin tolerate, aceste practici reziliente se adaptează permanent la șocuri, găsind noi metode de supraviețuire și îmbunătățire a condițiilor de locuire, fiind o prezență constantă în spațiul public bucureștean. 41

Spațiu temporar pentru duș The temporary space for shower

Situația inițială The initial context

Structura metalică conține o canistră cu furtun pentru igiena personală și spălarea vaselor, o lanternă pentru iluminat nocturn, două blaturi rabatabile pentru pregătirea mesei, o plită pentru gătit și încălzirea spațiului, rafturi și cârlige pentru uscarea hainelor și un spațiu temporar pentru duș. The mobile yellow structure acts as s shower, stove, cooking and eating table, storage unit, and clothes dryer.

The flying kit-chenette The equipment inserts itself into a situation of precarious living and attempts to gradually improve a temporary circumstance for a homeless couple that has been sleeping for years in a niche close to the garbage chute of a block. The metal structure includes a container with an attached hose destined for personal hygiene and dishwashing, a flashlight for night lighting, two folding countertops for preparing the meal, a hotplate for cooking and heating, shelves and hooks for drying clothes and a temporary space for showering. RO

Kit-cineta zburătoare Echipamentul se inserează într-o situație de locuire precară și încearcă îmbunătățirea treptată a unei împrejurări aparent provizorii pentru un cuplu fără adăpost care doarme de ani într-o nișă de lângă ghena de gunoi a unui bloc. Structura metalică conține o canistră cu furtun pentru igiena personală și spălarea vaselor, o lanternă pentru iluminat nocturn, două blaturi rabatabile pentru pregatirea mesei, o plită pentru gătit și încălzirea spațiului, rafturi și cârlige pentru uscarea hainelor și un spațiu temporar pentru duș. 42

Structura metalică folosește lădițe de plastic recuperate pentru a strânge materialele aduse, are o bancă și o masă pentru repaus, un ceas pentru a nota momentul din zi când e vizitat de colectori și un cântar pentru a verifica cantitatea acumulată înainte de a ajunge la centrul de colectare. The yellow metallic structure uses plastic crates and hangers for gathering unused material, it has a bench and a table for resting, a clock for checking when collectors arrive each day and a weighting machine for verifying the accumulated quantity before going to a trash center.

Situația inițială The initial context

Deși a pornit ca răspuns la creșterea economiei informale a deșeurilor – colectarea de sticle de plastic, doze metalice și maculatură – utilizările lui curente sunt mai variate și sunt legate de practici binevoitoare – donații de mâncare, haine și încălțăminte. Although starting as a response to the growing informal economy of waste in the city – based on a collection of plastic bottles, metallic cans, and paper – its current uses are more diverse and relate to practices of charity – food, clothing, footwear – which directly address poverty at a local scale.

Colector de cartier Neighbourhood collector

Amplasat la intersecția traseelor unor colectori de PET-uri și doze, echipamentul are la bază o serie de relații de schimb și solidaritate în vecinătate. Prezența lui dezvăluie o economie marginală a supraviețuirii unde înțelegerile rămân informale și nereglementate, predispuse atât intensificării dar și abuzului.

Placed at the crossroads of trash collectors’ routes, the equipment relies on relations of exchange and solidarity in its area of proximity. Its presence reveals a marginal economy of survival where deals remain unregulated and informal, prone to both abuse and proliferation. EN

Colectorul The collector

Situația inițială The initial context

Umbrarul The open shelter

Limit occupancy: Pantelimon night shelter

Ocuparea limitei: Adăpostul de noapte din Pantelimon

The project transforms a borderline situation (both socially and spatially) into a space with multiple uses, realising a possible framework for shelter and interaction, which helps partial improvement of living conditions, transforming a temporary shelter (official) in one semi-permanent (informal). Utilising a separation tool, the limit becomes a space for help and interaction.

Proiectul transformă o situație de margine (socială și spațială) într-un spațiu cu utilizări multiple, realizând un cadru posibil pentru adăpostire și interacțiune, care ajută la îmbunătățirea parțială a condițiilor de locuire, transformând un adăpost (oficial) temporar într-unul (informal) semipermanent. Dintr-un instrument de separare, limita devine un spațiu de ajutor și interacțiune.

Cortul The tent

Situația inițială The initial context

Haina The coat

Prototip de supraviețuire – Pătura-adăpost

Survival prototype – Shelter-blanket

Echipamentul de supraviețuire a fost un prim răspuns practic la cererea unei persoane care locuia pe stradă de a-și conserva temperatura pe timpul iernii, atât ziua cât și noaptea. Prototipul descrie o serie de ipostaze cu utilizare diferită (sac de dormit, pătură, haină, ghiozdan-depozitare, cort, port-bebeluș) care se mulează pe corp și îi reduce vulnerabilitatea față de condițiile exterioare, ajutând la continua mobilitatea a persoanelor care locuiesc pe stradă. Prin prezența celor două suprafețe (exterioară-impermeabilă, interioară-polar) adăpostul protejează de ploaie și vânt, asigurând un confort termic mai ridicat.

The survival equipment came as a first practical response to a request of a person living on the streets and it concerns the need to preserve the heat during winter, both during the day and night. The prototype engages with a series of different instances (sleeping bag, blanket, coat, storage bag, tent, baby carrier) that fits the body and reduces the vulnerability towards the external conditions, helping the continuous mobility of people living on the street. The coexistence of the two surfaces (on the outsidewaterproof, on the inside-polar) provides protection against rain and wind, ensuring a higher thermal comfort. EN

Grădina cu Oameni

The Garden of People A citizens’ initiative which aims to improve the functioning parameters of the local ecosystem around Cișmigiu Garden through community workshops of urban gardening, apiculture, ornithology and noise pollution

O inițiativă cetățenească care își propune să îmbunătățească parametrii de funcționare a ecosistemului local din jurul Grădinii Cișmigiu prin ateliere comunitare de grădinărit urban, apicultură, ornitologie și poluare fonică

AUTHORS → Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu (Cismi. Civic) / DESIGN TEAM → Alex Oprița (building engineer), Matei David (architect), Rodica Săvulescu (communication), Petronela Dumitriu (financial consultant), Claudia Câmpeanu (anthropologist), Alina Dinu (economist), Anamaria Pravicencu (cultural manager), Marian Stoica (passionate apicultor), Corina Trancă (landscape designer), Paul Țibu (ornithologist) / COLLABORATORS → Fundația Comunitară București, Asociația Jumătatea plină, Asociația Pentru Protecția Albinelor și Polenizatorilor Sălbatici, Asociația Peisagiștilor din România, Asociația Crescătorilor de Albine din România, Asociația S.T.U.P. (Social Trading Urban Place), studioBASAR / CLIENT → IKEA România through Fondul IKEA pentru Mediul Urban / PROGRAM → community workshops/ LOCATION → Bucarest / SURFACE → the neighbouring area of the Cișmigiu Garden / TIME → February-april 2016/december 2019/may 2020

AUTORI → Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu (Cismi.Civic) / DESIGN → Alex Oprița (inginer constructor), Matei David (arhitect), Rodica Săvulescu (specialist comunicare), Petronela Dumitriu (consultant financiar), Claudia Câmpeanu (antropolog), Alina Dinu (inginer economist), Anamaria Pravicencu (manager cultural), Marian Stoica (apicultor pasionat), Corina Trancă (peisagist), Paul Țibu (ornitolog) / COLABORATORI → Fundația Comunitară București, Asociația Jumătatea plină, Asociația Pentru Protecția Albinelor și Polenizatorilor Sălbatici, Asociația Peisagiștilor din România, Asociația Crescătorilor de Albine din România, Asociația S.T.U.P. (Social Trading Urban Place), studioBASAR / PROGRAM → ateliere comunitare / LOC → București / SUPRAFAȚĂ → zona limitrofă Grădinii Cișmigiu (strada Ion Brezoianu, Strada Doctor Vasile Sion, Strada Ion Câmpineanu, Strada Victor Eftimiu) / TIMP → februarie-aprilie 2016/ mai 2016- decembrie 2019/ mai 2020 RO

Iunie 2018 – părem încruntați, dar în realitate suntem doar concentrați la munca din grădină June 2018 – we may seem tense, but in reality we are just focused on gardening

How do we activate the community and attract attention to the public gardens around blocks? How do we help the city ecosystem and what measures can be taken in such a crowded city as Bucharest nowadays?

Cum activăm comunitatea și cum atragem atenția asupra grădinilor publice din jurul blocurilor? Cum ajutăm ecosistemul orașului și ce măsuri se pot lua într-un oraș atât de aglomerat ca Bucureștiul în zilele noastre?

These were the two questions we asked ourselves when brainstorming to apply for the "IKEA Fund for urban environment". This is how the Garden of People was born, a project aiming to improve the health of the ecosystem in the neighbouring residential area around Cișmigiu Garden with the help of the local community from Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu.

Acestea au fost cele două întrebări pe care ni le-am adresat atunci când căutam să aplicăm la „Fondul IKEA pentru mediu urban”. Astfel a luat naștere Grădina cu Oameni, un proiect care urmărește îmbunătățirea sănătății ecosistemului în zona rezidențială din apropierea Grădinii Cișmigiu cu ajutorul comunității vecinilor din Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu. Proiectul a început în 2017 și a vizat patru domenii complementare: apicultură, grădinărit urban, poluare fonică și ornitologie. Am vrut să-i convingem pe vecinii noștri să aibă mai multă grijă de spațiile verzi din jurul blocurilor și, în același timp, să sensibilizăm cu privire la problemele de sănătate publică, sustenabilitate și ecologie urbană.

The project started in 2017 and targeted four complementary fields: beekeeping, urban gardening, noise pollution and ornithology. We wanted to convince our neighbours to take better care of the green spaces around the blocks and, at the same time, raise awareness regarding issues of public health, sustainability and urban ecology. During the last 3 years, we organised more than 100 practical and theoretical workshops, coordinated by specialists, aiming to increase awareness and activism for the local ecosystem. These workshops included activities like gardening, birdwatching, sound listening walks in the park (helping people become aware of the noise pollution sources), urban apiculture, neutering the stray cats in the area and finding them a proper home.

În ultimii 3 ani, am organizat o serie de peste 100 ateliere practice și teoretice, coordonate de specialiști, care au urmărit creșterea gradului de conștientizare și activism pentru ecosistemul local. Atelierele au inclus activități precum grădinărit, observarea păsărilor, plimbări de ascultare a sunetelor în parc (ajutând oamenii să conștientizeze sursele de poluare fonică), apicultură urbană, sterilizarea pisicilor fără stăpân din zonă și găsirea unui cămin primitor pentru ele.

Space wise, we picked 4 gardens along the Ion Brezoianu street (Sion, Liric, Romfilatelia 1&2 and Victor Eftimiu) where we identified the issues that create a natural imbalance and took the necessary measures to secure a healthier ecosystem. At first, we made an inventory of the existing species and eliminated part of the damaging factors and invasive plants. Later on, with the help of our volunteer neighbours, we planted local species of flowering plants, bushes and trees, which, beyond the landscape aesthetics, are resisting drought and can also constitute as a source of food and shelter for animals and pollinators. During winter we fed sunflower seeds to the wild birds and installed artificial nests, in order to compensate for the lack of natural habitat.

În ceea ce privește spațiul, am ales 4 grădini de-a lungul străzii Ion Brezoianu (Sion, Liric, Romfilatelia 1 & 2 și Victor Eftimiu) unde am identificat probleme care creează un dezechilibru natural și am luat măsurile necesare pentru a asigura un ecosistem mai sănătos. La început, am făcut un inventar al speciilor existente și am eliminat o parte din factorii dăunători și plantele invazive. Mai târziu, cu ajutorul vecinilor noștri voluntari, am plantat specii locale de plante perene, arbuști și copaci, care, dincolo de estetica peisagistică, rezistă la secetă și pot constitui o sursă de hrană și adăpost pentru animale și polenizatori. În timpul iernii, am hrănit păsările sălbatice cu semințe de floarea soarelui și am instalat cuiburi artificiale, pentru a compensa lipsa habitatului natural.

Although now the grant is over, we continue our work at Cismi. Civic by doing gardening activities at the Liric block, taking care of the existing beehives, measuring the noise pollution in Cișmigiu Garden and monitoring the wild birds and stray animals.

Deși acum grantul s-a încheiat, ne continuăm activitatea la Cismi.Civic cu grădinărit în curtea blocului Liric, apicultură urbană în cartier, măsurători de poluare fonică în Grădina Cișmigiu și monitorizarea păsărilor sălbatice și a animalelor fără stăpân.

Vedere de sus a grădinii de la blocul Sion Aerial view of the garden at the Sion street building

Octombrie 2019 – serbăm 3 ani de „Grădina cu Oameni” și strangem fonduri pentru activitățile viitoare October 2019 – celebrating 3 years since we started “The Garden of People”, while fundraising for future activities © Ioanid Apostol

Iulie 2020 - vizită pentru îngrijirea albinelor de care avem grijă în cartier July 2020 – a short visit to take care of the bees that we placed in the neighbourhood © Sorin Cenușă EN

Grădini urbane în Timișoara

Urban Gardens in Timișoara A strategy for developing a network of urban gardens in Timișoara

O strategie de dezvoltare a unei rețele de grădini urbane în Timișoara

Grădini din Timișoara Gardens of Timișoara, Video 03:02 Grădini Urbane din Timișoara Urban Gardens of Timișoara, Video 03:06 © Andreea Pătroi, Pataki Farkaș

AUTHORS → Andreea Pătroi / COLLABORATORS → Farkas Pataki / CLIENT → public & private (diploma project) / PROGRAMME → gardens / LOCATION → Timișoara / TIME → 2017 / PHOTOGRAPHER/VIDEO → Andreea Pătroi, Farkas Pataki

AUTORI → Andreea Pătroi / COLABORATORI → Farkas Pataki / CLIENT(posibil- imaginat pentru proiectul de diplomă) → public și privat / PROGRAM → grădini / AMPLASAMENT → Timișoara / TIMP → 2017 / FOTOGRAF/VIDEO → Andreea Pătroi, Farkas Pataki RO

Proiectul a pornit datorită surprizei descoperirii unor zone în Timișoara unde se practică grădinăritul în comunitate de câțiva zeci de ani.

The project started following the surprise of the discovery of some areas in Timișoara where gardening within a community had been practiced for decades.

Este vorba de aglomerări de grădini situate în proximitatea zonelor de locuit. Acestea au apărut în general pe terenuri aparent abandonate și care păreau a nu avea o destinație fixă.

This is the case for some of the gardens situated near the living areas. These have appeared mainly on areas of land that have apparently been abandoned or that had no fixed destination.

După cartarea grădinilor, studierea și propunerea de protejare a lor cu reglementări de urbanism speciale, în mod natural a urmat dezvoltarea unei strategii pentru promovarea activității de grădinărit în mediul urban printr-o rețea de grădini noi și variate, cu includerea celor existente.

After mapping the gardens, studying and protecting them with special urban planning regulations, what naturally followed was the development of a strategy for promoting urban gardening by creating a network of new and varied gardens with the inclusion of the ones that already existed.

Sunt propuse 3 tipologii de grădini:

There are 3 typologies of gardens proposed:

• Grădini mici - pornind de la zonele de grădini existente, cu un regulament de funcționare, sunt situate în proximitatea zonelor de locuințe colective cu densitate mai mare pe terenuri neconstruibile și adecvate, cu loturi mici individuale, pe care nu se permite construirea de niciun fel. • Grădini comunitare - grădini dezvoltate de către o comunitate și care au drept componentă importantă o formă de activism social. • Grădini mari - o zonă situată periurban, accesibilă ușor din oraș, aceste grădini au loturi individuale pe care se pot realiza construcții ușoare și o zonă pentru întreaga comunitate, unde pot fi locuri de joacă pentru copii, zone verzi, restaurante, spații pentru cultură, etc.

• Small gardens - starting with the existing gardens, with functioning regulations, they are located near high density living areas on adequate sites that cannot be built, with small individual lots on which building is not allowed under no circumstances. • Community gardens - gardens developed by a community and that have as an important factor a form of social activism. • Big gardens - an area located in the suburbs, easily accessible from the city, these gardens have individual land that can be built on and a place for the whole community with playgrounds for children, parks, cafes, spaces for culture, etc.

În contextul actual, nevoia pentru zone verzi accesibile, aer proaspăt sau activități pentru recreere, este tot mai evidentă. Un oraș sănătos trebuie să aibă o varietate de astfel de programe, iar grădinile urbane reprezintă din ce în ce mai mult o necesitate.

Nowadays, the need for accessible green areas, fresh air or recreational activities is evident. A healthy city must have a variety of such programmes and the urban gardens are more and more a necessity.

Cele două filme de scurt metraj prezintă strategia de dezvoltare a rețelei de grădini prin interviuri luate unor actuali și viitori utilizatori și promotori și prin prezentarea unui exemplu existent și vizualizarea grafică a unei propuneri din cadrul proiectului.

The two short films present the strategy for developing a network of gardens by interviewing present and future users and promoters and by presenting an existing exemple and the graphic visualisation of a proposal within the project. EN

51N4E - Skanderbeg Square

51N4E - Skanderbeg Square Once crowded with traffic, the core of the Albanian capital was transformed into a generous, playful pedestrian space.

Centrul capitalei Albaniei, un loc care obișnuia să fie aglomerat de trafic, a fost transformat într-un spațiu pietonal generos și vesel.

AUTORI → 51N4E, Bruxelles, Belgia / TIMP → 2008-2017 / LOCAȚIE → Tirana, Albania / ECHIPĂ COMPETIȚIE 51N4E → Johan Anrys, Freek Persyn, Peter Swinnen, Ulrike Franzel, Valbona Koçi, Griet Kuppens, Tom Baelus, Marc-Achille Filhol, Philippe Nathan, Emmanuel Debroise / ÎN COLABORARE CU → Anri Sala / ECHIPĂ EXECUȚIE 51N4E → Johan Anrys, Freek Persyn, Sotiria Kornaropoulou, Alice Babini, Guillem Pons, Charlotte Schmidt, Martin Pujol, Jolein Bergers, Guillaume Boulanger / TEAM IRI → Gent Agolli, Guust Selhorst, Ardian Rapo, Olsi Pere, Xhorxh Shkurti / TEAM PLANT EN HOUTGOED → Nicolas Vandenplas, Jeroen Deseyn, Pieter Hollants / PROGRAM → spațiu public & facilități culturale / SUPRAFAȚĂ CONSTRUITĂ → 97.344 m2 / COSTUL CONSTRUCȚIEI (excl VAT) → 13.000.000 € RO

AUTHORS → 51N4E, Bruxelles, Belgia / TIME → 2008-2017 / LOCATION → Tirana, Albania / COMPETITION TEAM 51N4E → Johan Anrys, Freek Persyn, Peter Swinnen, Ulrike Franzel, Valbona Koçi, Griet Kuppens, Tom Baelus, Marc-Achille Filhol, Philippe Nathan, Emmanuel Debroise / IN COLLABORATION WITH → Anri Sala / EXECUTION TEAM 51N4E → Johan Anrys, Freek Persyn, Sotiria Kornaropoulou, Alice Babini, Guillem Pons, Charlotte Schmidt, Martin Pujol, Jolein Bergers,Guillaume Boulanger / TEAM IRI → Gent Agolli, Guust Selhorst, Ardian Rapo, Olsi Pere, Xhorxh Shkurti Team Plant en Houtgoed: Nicolas Vandenplas, Jeroen Deseyn, Pieter Hollants / PROGRAM → public space & cultural facilities / BUILT SURFACE → 97.344 m2 / CONSTRUCTION COST (excl VAT) → 13.000.000 € 52

Proiectul introduce și elemente de mobilier plasate liber în piață, cu adevărat libere, având în vedere faptul că piața nu este îngrădită sau închisă pe timpul nopții. Posibilitatea furtului scaunelor transmite către oameni, însăși mesajul că acestora le este oferită încrederea că nu o vor face. Oamenii sunt încurajați mute scaunele și să își formeze un spațiu propriu în care să stea. The design introduces loose furniture, truly loose, even, since the square is not fenced off at night. Having these chairs potentially stolen is a clear message that people are trusted not to do so. What they are encouraged to do is to move them around, and to look for their own spot to sit. © Filip Dujardin

The square presents itself as a void in the chaos of the city, a flat pyramid lined by a densely planted periphery, formed by a collection of old and new public spaces and gardens. The resulting green belt acts as an antechamber negotiating the transition between the congested city and the square. The oppressive monumentality of communist architecture is counteracted by the ample and low pyramid making up the square: when standing at its tip, the citizens find themselves on a par with the authoritarian architecture of the past. They can contemplate the buildings defining Albania’s past, and embrace them as a history on which to build.

Piața Skanderbeg se prezintă ca un spațiu gol raportat la haosul orașului, o piramidă plată având o periferie plantată dens, formată dintr-o colecție de spații publice vechi și noi, și de asemenea de grădini. Centura verde rezultată se comportă ca o anticameră, având rolul de a negocia tranziția dintre orașul aglomerat și spațiul pieței. Măreția arhitecturii comuniste este neutralizată de piramida amplă și joasă care formează piața: când trecătorii se află la vârful ei, aceștia se găsesc la egalitate cu arhitectura autoritară din trecut. Aceștia pot contempla clădirile care definesc trecutul Albaniei și le pot accepta ca fiind o istorie pe care se poate construi în continuare.

After the start of the works in 2010, and following a change in administration, the implementation of the project was abruptly halted. Yet a new election relaunched the project in late 2015. This forced pause of the project offered an opportunity to refine the proposal.

După începerea lucrărilor din anul 2010 și în urma unei schimbări în administrație, implementarea proiectului a fost oprită brusc. Odată cu noile alegeri, proiectul a fost relansat la finalul anului 2015. Această pauză forțată a proiectului i-a oferit șansa de a-și perfecționa propunerea.

The project’s landscaping was turned into a local ecosystem anticipating the creation of a new urban ecology for the city. Local species were chosen to increase the system’s natural resistance by reacting to ongoing climate change. Trees, shrubs and perennials were combined to foster urban biodiversity and control the city centre’s microclimate. Albania’s natural richness in diverse species and varieties is thus valorised, enabling the public space to assume both recreational and educative functions.

Peisajul proiectului s-a transformat într-un ecosistem local, anticipând crearea unei noi ecologii urbane pentru oraș. Speciile locale au fost alese pentru a spori rezistența sistemului natural, reacționând la schimbările climatice care au loc constant. Copaci, arbuști și plante perene au fost îmbinate pentru a favoriza biodiversitatea urbană și pentru a controla microclima centrului orașului. Bogăția naturală a Albaniei în ceea ce privește speciile și soiurile, este astfel valorificată, oferind publicului un spațiu care întrunește atât o funcție recreațională, cât și una educațională.

In the frame of the project’s readjustment, specific attention was given to mobility questions and investments in the immediate and broader context of the square. An underground car park, able to host multiple functions, was developed in collaboration with the city’s mobility services. Pedestrian and bicycle connections and links to the public transportation network were established.

În cadrul reajustării proiectului, o atenție sporită a fost acordată întrebărilor referitoare la opțiunile de transport, precum și investițiilor în contextul imediat și larg al pieței. O parcare subterană cu mai multe funcții a fost concepută în colaborare cu serviciile de transport ale orașului. De asemenea, au fost înființate străzi pietonale, piste de biciclete și legături pentru rețeaua de transport public.

And finally, local materials were preferred, both for logistic and symbolic reasons, which led to the reactivation of local stone quarries. The project, on this level too, turned into an evidence of the richness of the Albanian context and stimulated its production capacity

În cele din urmă, au fost preferate materiale locale, atât din rațiuni logistice cât și simbolice, fapt ce a dus la o reactivare a carierelor locale de piatră. Și din această perspectivă, proiectul a scos în evidență bogăția contextului Albaniei și a stimulat capacitatea de producție a acesteia.

Planul piramidei și al arborelui. Piața este proiectată sub forma unei piramide joase, o formă puternică de ancorare a unui nou spațiu public, un monument deschis. Stratul continuu de arbori compus din diferite specii de stejari, platani și tei acționează ca un agent întăritor pentru câteva grădini care formează piața. Pyramid and tree plan. The square is designed as a low pyramid, a strong form anchoring a new public space, an open monument. The continuous tree layer composed of different species of oaks, planes, and lime trees acts as a binding agent for the several gardens making up the square. RO

Centura verde din jurul pieței este formată din 12 grădini, fiecare fiind conectată către una sau mai multe instituții private, sau publice, din jurul pieței. Organizarea spațială a acestor grădini, precum și aspectul lor tehnic au fost studiate și discutate cu toți actorii principali ai proiectului, pe parcursul mai multor ateliere. The green belt around the square is made up of 12 gardens, each of them linked to one or more of the public or private institutions lining the square. The spatial organisation of these gardens as well as their technical aspects were studied in dialogue with all the main actors of the project over the course of several workshops. © Filip Dujardin

salvia argentea

jacaranda mimosifolia

acanthus balcanicus

anemone blanda

arbutus unedo

acacia dealbata

astragalus angustifolius

castanea sativa

centranthus ruber

cistus incanus

lychnis coronaria

cotinus coggygria

echium russicum

pistacia terebinthus

rhamnus alaternus

quercus cerris

stachys byzantina

acacia dealbata

corylus colurna

laurus nobilis

lychnis coronaria

Quercus cerris

Specii albaneze folosite în grădini. Albanian species used in the gardens RO

Gelqeror Masiv (Bezhe E Hapur) Dropull Gjirokaster

Gelqeror Masiv (Bezhe) Lepenica Vlore

Gelqeror Masiv (Bezhe) Shpirag Berat

Kafe Me Nuanca Gure Kafe Me Nuanca

Bezhe Kakarriq

Gelqeror (Konglo-Brekcioz) Lis Burrel

Travertine (Bezhe) Kosove Lushnje

Mermer (Oniks) (Bezhe) Manastir Maqedoni

Guri I Bezhe Me Pika Te Zeza Maleshov Permet

Guri Gri Me Ujra Kallmet, Lezhe

Gelqeror Litotamnik (Gri) Biranje Korce

Gelqeror Masiv (Gri) Pepellash Korce

Gelqeror (Konglo-Brekcioz) Lis Burrel

Konglomerat (Multikolor) Bitinck Bilisht

Dragostunj Green Librazhd

Traktolit Green Kalivac, Lezhe

Olivinit Kukes, Kalimash

Guri I Kuqerremte Lezhe

Guri Mix Bezhe-Kuqe Lezhe, Tresh

Gelqeror (Roze) Dropull, Gjirokaster

Gelqeror I Mermerizuar (E Kuqe) Kolosjan Kukes

Gelqeror (Konglo-Brekcioz) Lis Burrel

Gelqeror Brekcioz (E Kuqe) Voskopoje Korce

Gelqeror I Copezuar (E Kuqe) Mirake Librazhd

Gelqeror Me Rudiste (E Kuqe) Lis Burrel

Cité du Grand Parc

O transformare a 530 de unități de locuit, care le oferă rezidenților mai mult spațiu, o priveliște minunată și le reduce costurile de încălzire

A transformation of 530 housing units, that gives the residents more space, a fantastic view and reduces their heating cost

AUTORI → Lacaton & Vassal, Frédéric Druot, Christophe Hutin Architectes Locație: Bordeaux, Franța / ECHIPĂ PROIECTARE → Anne Lacaton & JeanPhilippe Vassal, Frédéric Druot, Christophe Hutin împreună cu Julien Callot, Marion Cadran, Vincent Puyoo, Marion Pautrot, arhitecți colaboratori. Colaboratori: SECOTRAP Ingénierie (structuri din beton, sisteme), CESMA (structuri din metal), CARDONNEL Ingénierie (studii termice) / PROGRAM → 530 locuințe transformate și extinse și 8 noi locuințe, lucrări realizate pe situl ocupat / SUPRAFAȚĂ → 44 210 m2 existenți, 23 500 m2 extensii (68 000 m2 suprafață, inclusiv grădini de iarnă) / CLIENT → Aquitanis O.P.H. de la communauté Urbaine de Bordeaux (CUB), public social housing company of Bordeaux Metropolis (companie publică de locuințe sociale) / FOTOGRAF → Philippe Ruault

AUTHORS → Lacaton & Vassal, Frédéric Druot, Christophe Hutin Architectes / LOCATION → Bordeaux, France / ARCHITECTS → Anne Lacaton & Jean-Philippe Vassal, Frédéric Druot, Christophe Hutin with Julien Callot, Marion Cadran, Vincent Puyoo, Marion Pautrot, collaborating architects / ENGINEERS → SECOTRAP Ingénierie (concrete structure, systems), CESMA (metal structure), CARDONNEL Ingénierie (thermic studies) / PROGRAM → 530 transformed and enlarged dwellings and 8 new dwellings, works done on occupied site / SURFACE → 44 210 m2 existing, 23 500 m2 extensions (68 000 m2 floor area including winter gardens) / CLIENT → Aquitanis O.P.H. de la communauté Urbaine de Bordeaux (CUB), public social housing company of Bordeaux Metropolis / CONSTRUCTION COST → 27, 2 Mio. € (transformation), 1,2 Mio. € (new dwellings) / PHOTOGRAPHER → Philippe Ruault

Noile grădini de iarnă cu perdele de protecție solară argintii. New winter gardens with silver solar protection curtains. © Philippe Ruault

În anii 1960 și 1970, pentru a răspunde nevoilor de locuire din perioada înfloritoare postbelică, în toată Europa Occidentală s-au construit ansambluri imobiliare masive. Astăzi, aceste așezări sunt deseori considerate ca având o calitate arhitecturală inferioară, ca fiind improprii din punct de vedere urbanistic și învechite din punct de vedere ideologic. Transformarea spectaculoasă a celor 530 de unități rezidențiale în trei mari blocuri ale Cité du Grand Parc din Bordeaux, demonstrează faptul că aceste proiecte masive își pot menține calitățile dacă sunt renovate sustenabil, dacă nivelul lor de viață este îmbunătățit și planurile de nivel sunt extinse.

In the 1960s and 1970s, large housing estates were built all over the western world to meet the serious housing needs of the prosperous postwar period. Today, these settlements are often considered as architecturally inferior, urban mistakes and ideologically obsolete. The spectacular transformation of 530 residential units in three large building blocks of the Cité du Grand Parc in Bordeaux shows how these big projects could still have their best years ahead if they are sustainably renovated, their living standards being improved and their floor plans being enlarged.

Arhitecții au înlocuit ferestrele mici ale fațadei originale cu panouri de sticlă glisantă, de la podea la tavan, iar în față au adăugat grădini de iarnă și balcoane cu lățime de 3.80 m. Această logie transformă planurile anterioare de nivel, din unele standard și compacte, în apartamente generoase, reducând consumul total de energie al clădirii cu 50%.

The architects replaced the small windows of the original façades by floor-to-ceiling sliding glass panels, and in front they added a 3.80 m deep layer of winter gardens and balconies. This loggia transforms the previously very compact standard floor plans into generous loft-style apartments, and reduces the overall energy consumption of the building by 50 %.

Toate elementele noi de construcție au fost prefabricate la un preț convenabil și au putut fi instalate într-un timp foarte scurt, fără ca locuitorii să fie nevoiți să se mute din clădire în timpul lucrărilor. Chiar dacă suprafața nivelului a crescut substanțial, locuitorii plătesc aceeași chirie ca înainte. Doar pentru închirieri noi, prețul chiriei este ușor crescut pentru a amortiza gradual costul renovării.

All new construction elements were inexpensively prefabricated and could be installed in a very short time, without the residents having to move out during the construction work. And although the floor area increased substantially, residents pay the same rent as before. Only for new lettings, the rental price is slightly raised to gradually amortise the cost of the renovation. EN

EXISTANT / Étage courant H et I

Planul de teren înainte de transformare Ground plan before the transformation PROJET / Étage courant H et I / Extensions

Principiul de transformare: pe cât de mult posibil fațada existentă a fost scoasă (roșu) și înlocuită cu uși glisante din termopan, din podea în tavan. Perdele termice (galben) pot fi trase noaptea pentru a păstra căldura. Un strat adițional de grădină de iarnă și balcon a fost adăugat (albastru). Fațada grădinii de iarnă este formată din uși glisante și perdele de protecție solară (mov).

Transformation principle: As much as possible of the existing facade was taken away (red) and replaced by double glazed floor to ceiling sliding doors. Thermal curtains (yellow) can be closed during night to keep the warmth in. An additional layer of winter garden plus balcony was added (blue). The façade of the winter garden consists of light sliding doors plus solar protection curtains (purple).

Noua fațadă și grădina de iarnă după transformare New facade and winter garden after transformation RO

It is a matter of never demolishing, subtracting or replacing things, but always adding, transforming and utilising them. " To overcome the disenchantement that a place may have suffered from, you need to change the perception of things hitherto regarded as negative into something positive, either by reversal or excess." Jean Nouvel

This is a job of work whose goal is precision, delicacy, amiability and attentiveness: • being attentive to people, uses, buildings, trees, asphalt or grass surfaces, to what already exists. It is a matter of causing the least inconvenience or no inconvenience at all. It is a matter of being generous, giving more, faciliating usage and simplifying life. Of rethinking those arbitrary acts which seek to satisfy the inhabitants of the dwellings and to focus people’s concerns on superficial or superflu- ous issues: the insulation of facades on the outside, the treatment of hallways, “residentialisa- tion” (a french euphemism for gating, by creating private exterior spaces around condominium complexes, in an effort to endow them with the kind of privacy of a single family home), the so-called “urban project”, which is usually limited to dot- ting the built space with paving, granite kerbs, fencing, rounabouts, boundary markers, lines of plants, lighting, obsolete or useless urban principles of composition—in short, a set of banal obsessions that leaves the required thinking about the qualitative evolution of the dwellings to one side and denies changes in the ways of life and the necessity of progress. Of recreating the impact of postwar reconstruction, which had initiated the move from insalubri- ous to salubrious housing, and of instigating the pleasure of living in it. This means embarking on positive revolution whose aims are totally opposed to operations of demolition and reconstruction. It is frightening to observe that the only development housing has witnessed in the last forty years has been produced on the basis of norms and regulations. Just as it is incredible to observe that, right now, demolished apartments are 15% larger than the ones that are being built now, when what ought to be recognised is a demand for different and bigger dwellings. CONVERSION The architecture of each suburban block or high- rise must attain maximum levels of comfort and quality, equal to those seen in the luxury build-ings of more elegant neighbourhoods and must guarantee the durability of the buildings in a definitive manner.

• • • •

in buildings of the 19th, 18th and 17th centuries (hygiene, solidity, acoustics, heat insulation, etc.) minimalism of the circulation system, superposi- tion and verticality hygiene, salubriousness, comfort, potential of the views and of transparencies the capacity for transforming and extending the dwellings the economising of space, the economising of land, of installations and of the road system densification of the non-occupied territory with the aim of creating nearness between housing and services, amenities, shops and activities To do more by making good use of what exists and by transforming it efficiently so as to obtain undeniable qualities through:

• the extending of the dwellings through de-densification or extension. Increasing the surface area of the living room from 60-100%. The living room is no longer a room like any other but becomes an ample space of life, • the transparency of the facades, introduction of balconies and terraces • interventions of the landings, vertical circulation systems and lifts • the de-densification of the ground floors, of some intermediary floors or terraces so as to introduce services and specific facilities for the exclusive use of the residents of the building • welcoming and secure hallways: transparent ones with a caretaker’s lodge • the introduction of new substitute or complementary dwellings • well-organised outdoor spaces with a specific use. Frédéric Druot, Anne Lacaton, Jean Philippe Vassal

Extract from “PLUS” Large scale housing developments, An exceptional case Editiorial GG, Barcelona, 2007, publication in spanish, french and english

We have to get the most out of the intrinsic qualities of big apartment-block complexes : • solidity, the quality of building is better that what it was EN

Natural Morphology

Berlin ist nicht flach. Obwohl das Relief weniger als 100 m umfasst, bildet das Urstromtal Geländekanten und Akzente. Berlin is not flat. Although the relief comprises less than 100 m, the Urstromtal forms terrain edges and height accents. A

13°20'

Natürliche Morphologie

A N

Glien-Hochfläche

Barnim-Hochfläche

III

22 33

15 26

21 IV

Prenzlauer Berg 30 18 27 VI

52°30‘

Nauener Platte 28 36

Schöneberg

20 Kreuzberg

12 13 3 Havelberg

VII

Krampnitzberg

14 VIII

Kranichsberg 104,5

5 VIII

2 Schäferberg

1 Müggelberge

11 24

Teltow-Hochfläche

8 Telegrafenberg 94m

Kasselberg

Kleiner Ravensberg 114,2m Stahlberg

Lauseberg

Wietkiekenberg 124,7 Saarmunder Endmoränenbogen

Zauche XI

Geländehöhen (m ü. NHN): Terrain elevations (asl):

<30m

30-50m

50-60m

Kesselberg 60-70m

>70m

K M 1:200000

M 5km

N 10km

GSPublisherVersion 0.0.100.100

Berlin Maps

Berlin Maps New Ideas for the Periphery

Noi Idei pentru Periferie

AUTHORS → Sebastian Felix Ernst / ERNST, Jonas Tratz / FAKT / LOCATION → Berlin / PROJECT TYPE → Research / ACADEMIC INSTITUTION → DIA Dessau Institute of Architecture, FH Anhalt / PRODUCTION PERIOD → 2017-2020

AUTORI → Sebastian Felix Ernst / ERNST, Jonas Tratz / FAKT / INSTITUȚIE ACADEMICĂ → DIA Dessau Institute of Architecture, FH Anhalt / LOCAȚIE → Berlin / TIP PROIECT → Cercetare / PERIOADĂ → 2017-2020 RO

Hartă Berlin Berlin map

Acest proiect urmărește să obțină o viziune holistică a extinderii Berlinului către zonele nelocuite ale periferiei sale. Odată cu împlinirea a treizeci de ani de la căderea Zidului Berlinului și la un secol de la ultima expansiune oficială - așa-numitul „Groß Berlin”, perioadă în care guvernul local a anexat păduri, terenuri agricole și sate - suntem de părere că este timpul să reevaluăm bogăția și complexitatea istorică a tărâmului suburban: peisajele naturale, elementele artificiale și agenții legislativi afectează și modelează împrejurimile orașului.

This project seeks to achieve a holistic view of Berlin’s expansion into the unsettled land on its periphery. Thirty years after the fall of the Berlin Wall and a century after the last big official expansion—called “Gross Berlin,” when the local government annexed forests, farmland, and villages—we believe it is time to reevaluate the richness and historic complexity of the suburban realm: natural landscapes, manmade elements, and legislative agents all affect and shape the city’s surroundings.

Această hartă de ansamblu rezumă cercetarea noastră într-un atlas „Humboldtian” a ceea ce noi numim „Ring City”: pământul aflat peste granița dintre Berlin și landul Brandenburg - păduri, căi navigabile, artere de trafic, structuri construite, munți artificiali, văi, câmpii, satele încă libere pe orbita sa, precum și cele deja absorbite de oraș, deoarece acesta își consumă lacom împrejurimile.

This overview map summarizes our research into a “Humboldtian” Atlas of what we call the “Ring City”: the land astride the border between Berlin and the state of Brandenburg— forests, waterways, traffic arteries, built structures, artificial mountains, valleys, and fields, the villages still free in its orbit and those already swallowed by the city as it voraciously consumes its surroundings.

În locul orașului de bază de tip clasic, dens și deja definit de conceptele arhitecturale ale secolului douăzeci, împrejurimile nevăzute și subevaluate oferă un potențial amalgam de natură, clădiri și infrastructură, un nou „Garden City”. Utopii sociale, agricultură urbană, așezări de pe dealuri și de-a lungul căilor navigabile: biotopul conglomeratelor arhitecturale este bogat și divers. „Baulücken” - celebrele goluri sculptate din inima orașului în timpul celui de-al doilea Război Mondial și în timpul Războiului Rece, care au devenit locurile de naștere ale activismului, a muzicii electronice și de asemenea, a unei subculturi - se află într-un oarecare declin, pe măsură ce, din ce în ce mai multe investiții se îndreaptă mai degrabă către piața imobiliară din Berlin.

Instead of the classical core city, dense and already defined by 20th-century architectural concepts, the often unseen and undervalued surroundings offer a potential amalgam of nature, buildings, and infrastructure, a new “Garden City.” Social utopias, urban farming, settlements on hills and along waterways: the biotope of architectural aggregations is rich and diverse. The “Baulücken”—the famous voids carved out of the city’s heart in World War II and the Cold War, which became the birthplaces of activism, electronic music, and subculture—are slowly fading as more and more investment flows into Berlin real estate.

Folosind o ajustare ingenioasă a codului clădirii, o protejare și un obiect de lucru clare, expresivul „Ring City”ar putea acționa ca o centură complementară de idei, care să cuprindă tot ceea ce lipsește din esența Berlinului, alterată fiind de trecerea timpului.

With an intelligent tweaking of the building code, and clear protection and “theming,” the colorful Ring City could act as a complementary belt of ideas that encompasses all that is missing within the increasingly gentrified core of Berlin. EN

Arhitectură Populară Braziliană

Popular Brazilian Architecture AUTHORS → Rainer Hehl and Something Fantastic, ETH Zurich, Switzerland

AUTORI → Rainer Hehl and Something Fantastic, ETH Zurich, Switzerland

„Arquitetura popular brasileira” este rezultatul unei cercetări realizate în 2012-2013, în cadrul programului de Master de Studii Avansate din domeniul planificării urbane, de la ETH Zurich, sub îndrumarea lui Rainer Hehl și Something Fantastic, catedra Profesorului Marc Angélil. O colecție mai cuprinzătoare de optzeci de elemente APB formează o parte a publicației „Minha Casa-Nossa Cidade! Innovating Mass Housing for Social Change in Brazil”, editată de Marc Angelil și Rainer Hehl, în colaborare cu Something Fantastic, Ruby Press, Berlin 2014. RO

“Arquitetura popular brasileira” is a research outcome of the 2012–13 Master in Advanced Studies programme in Urban Design at ETH Zurich directed by Rainer Hehl and Something Fantastic at the chair of Professor Marc Angélil. A larger collection of eighty APB Elements form a part of the publication Minha Casa–Nossa Cidade! Innovating Mass Housing for Social Change in Brazil, edited by Marc Angélil and Rainer Hehl, in collaboration with Something Fantastic, Ruby Press, Berlin 2014. 64

O definiție: Arhitectura populară braziliană există atât în contexte informale, cât și în contexte formale, și variază de la influențe coloniale și capodopere moderniste, la arhitectura dezvoltatoare și conceptul de „self-built”. Caracteristica sa de îmbinare și unificare rezultă din tendința sa naturală de a modela mediul urban brazilian. Aceasta se regăsește în arbori, vise și obiceiuri; Este soluția inteligentă care permite clădirilor, în ciuda unor frecvente limitări, să reprezinte mărturii construite a ceea ce creatorii lor și-au imaginat că ar fi o viață frumoasă.

A definition: Popular brazilian architecture exists in informal as well as in formal contexts, it ranges from colonial influences and modernist masterpieces to developer architecture and the self-built. Its combining and unifying feature lays in its nature to shape the contemporary Brazilian urban environment. It is the trees, the dreams and the habits; It is the smart solutions that enable buildings, inspite of often limited means, to be built testimonies to what their creators envisioned to be a beautiful life.

Indexul APB este o colecție destinată tuturor celor interesați de Brazilia. Dar mai mult de atât, este un manual pentru proiectanții care, în ceea ce privește contextul social, climatic și cultural, tind spre o lume mai sustenabilă, o arhitectură mai plăcută și, nu în ultimul rând, spre o fericire autentică a populației.

The APB index is a compendium for everybody who is interested in Brazil. But moreover, it is a manual for planners who aim, in respect to the social, climatic and cultural context, for a more sustainable world, a more beautiful architecture and, last but not least, happier people. EN

Reutilizarea a ceea ce este abandonat

Reusing what is abandoned

Declinul industriei a produs un vast patrimoniu construit și din păcate, părăsit. Chiar dacă aceste clădiri au fost construite în scopuri foarte diverse, acestea sunt cel mai adesea surprinzător de flexibile și pot fi adaptate necesităților contemporane. Protejarea acestor structuri și inventarea unor noi modalități de a face posibilă locuirea lor, reprezintă o parte importantă a arhitecturii din prezent, iar demolarea acestor clădiri ar trebui să fie ultima noastră opțiune. Dacă le considerăm ca fiind resurse materiale și culturale care pot fi refolosite și transformate, putem extrage învățături pentru proiectarea unor noi clădiri care, încă de la bun început sunt menite să se adapteze. RO

The decline of industry has yielded a vast abandoned built heritage. Although these buildings were constructed for very different purposes, they are often surprisingly flexible and can be adapted to contemporary needs. Protecting these structures and inventing new ways of inhabiting them is an important part of architecture today, and demolishing them should be our last option. If we consider them to be material and cultural resources that we can reuse and transform, we can draw lessons for the design of new buildings that take adaptation into account from the beginning. 66

2009

10 ani cu industrii creative la Industria Bumbacului

10 Years of Creative Industries at the former Cotton Factory An Experiment for The (Bottom – Up) Transformation of A Former Industrial Area Into An Independent Center For Creative Industries

Un experiment (de tip bottom – up) pentru conversia funcțională a unui spațiu industrial, în centru independent, pentru industrii creative

AUTHORS → Collective Effort of the Creative Community residing in the Cotton Factory, in Timpuri Noi / CLIENT → Self Generated / PROGRAMME → Functional Conversion & Urban Regeneration / LOCATION → Cotton Factory, Timpuri Noi, Bucharest / TIME → 2010 - ongoing / ILLUSTRATOR → Bruno Pinto da Cruz

AUTORI → Efort colectiv al comunității creative din Industria Bumbacului, Timpuri Noi / CLIENT → inițiat de autori / PROGRAM → conversie funcțională și regenerare urbană / LOC → Industria Bumbacului, Timpuri Noi, București / TIMP → 2010 – în desfășurare / ILUSTRAȚIE → Bruno Pinto da Cruz RO

2009 The Cotton Industry, a former Romanian production complex from the communist period, was privatised in the 90s. In 2009, inside the industrial halls once large and bright, you can find either unused spaces, in a precarious state, or pretty much under-used spaces, as a result of fragmentation and leasing to multiple entities such as car services, toilet paper storage or simple garbage storage.

2009 Industria Bumbacului, fost ansamblu de producție românească din perioada comunistă, a fost privatizată în anii 90. În 2009, în interiorul halelor industriale cândva mari și luminoase, se regăsesc fie spații lăsate în stare precară, nefolosite, fie spații mici, meschine, folosite sub valoarea lor, ca rezultat al fragmentărilor și închirierilor către multiple entități precum service-uri auto, depozitări de hârtie igienică sau simple depozitări de gunoaie.

2010-2014 Atelierul de Producție Atelierul de Producție, the first conversion project in the former Cotton Factory, quickly becomes a city landmark as a cultural venue, accommodating concerts and different exhibitions in a generously sized industrial hall.

2010-2014 Atelierul de Producție Primul proiect de conversie a spațiului din Industria Bumbacului, devine un reper în oraș, ca spațiu ce găzduiește concerte și expoziții într-un spațiu industrial generos. Devine un reper în oraș, ca spațiu ce găzduiește concerte și expoziții într-un spațiu industrial generos.

2015 Nod makerspace Initially created as a workshop-type workspace, equipped with tools and equipment for the community in the cultural and creative industries, Nod makerspace develops organically into an ecosystem of activities, professionals, projects and collaborations, professional reconversions. Along with wood and metal workshops, digital equipments and hand tools, there are studios, co- working spaces and spaces for conferences, courses, presentations.

2015 Nod makerspace Creat inițial ca un spațiu de lucru de tip ateliere, dotat cu scule și echipamente, pentru comunitatea din industriile culturale și creative, Nod makerspace se dezvoltă organic într-un ecosistem de activități, profesioniști, proiecte și colaborări, reconversii profesionale. Alături de atelierele de lemn, metal, echipamente digitale și scule de mână, se află studiourile, spațiile de tip co-working și spațiile pentru conferințe, cursuri, prezentări.

Deschis Gastrobar Located on the roof of the Cotton Factory during the summer, Deschis Gastrobar is a leisure and cultural venue with a unique panoramic view. The rooftop bar is a seasonal project that

Deschis Gastrobar Situat pe acoperișul Fabricii de Bumbac în timpul verii, Deschis Gastrobar este un local pentru petrecerea timpului liber, cu o vedere panoramică unică. Barul de pe acoperiș este un proiect sezonier care găzduiește proiecții în aer

liber, ateliere educaționale, dezbateri creative și expoziții culturale, alături de food & beverage.

hosts outdoor video projections, educational workshops, creative debates and interesting projects, along with food & beverage.

Creative Est Un festival regional care celebrează industriile creative din Estul Europei, Creative Est a fost conceput ca o destinație anuală pentru networking, învățare și descoperire.

Creative Est A regional festival celebrating creative industries in EasternEurope, Creative Est is a destination for networking, learning and discovery.

Lea toys Producător de jucării din lemn.

Lea toys Wooden toys producer

2016 La Firul Ierbii Un spațiu independent pentru informarea cetățenilor privind probleme ale orașului, La Firul Ierbii acomodează și organizează întâlniri, workshop-uri și dezbateri publice care privesc: probleme ale orașului, activarea comunităților, dezvoltarea industriilor creative.

2016 La Firul Ierbii An independent space for informing citizens about the City's problems, La Firul Ierbii accommodates and organises meetings, workshops and public debates that cover: City issues, community activation, the development of creative industries. Deschis Gastrobar (la interior) The extension of Deschis Gastrobar into an indoor space. Incidentally, it is the same hall that has previously hosted Atelierul de Producție.

Deschis Gastrobar (la interior) Extinderea Deschis Gastrobar în spațiul interior, în hala care a găzduit anterior Atelierul de Producție.

Tegmark Tegmark is a company specialising in visualising all kinds of possible worlds.

Tegmark Tegmark este o companie specializată în vizualizări de arhitectură și pentru diferite medii.

Unu la Unu Architectural Studio

Unu la Unu Birou de arhitectură Neat Birou de arhitectură

Neat Architectural Studio WorkWork Custom Production Workshop (part of Nod makerspace) and a team of makers who build design objects / pieces of furniture / Interior design / installations for exhibitions and events / pavilions for festivals.

WorkWork Atelier de Producție Custom (parte din Nod makerspace) și o echipă de makeri ce construiesc obiecte de design / piese de mobilier / amenajări interioare / instalații pentru expoziții și evenimente / pavilioane pentru festivaluri.

Zwart Custom Production Workshop, crafting simple and elegant furniture objects.

Zwart Atelier de Producție pentru mobilier custom

TOT Gallery space, for arts and entertainment.

TOT Spațiu tip galerie, pentru artă și entertainment. RO

2017 Muzeu 3017 Museum 3017 is a museum experiment of the future where the visitor explores the way Bucharest inhabitants live today (2017). The project is the result of the collaboration between the Romanian Museum Network Association, Wolfhouse Productions, Nod makerspace and WorkWork, respectively a one-month public exhibition.

2017 Muzeu 3017 Muzeu 3017 este un experiment muzeal din viitor în care vizitatorul află cum locuiesc bucureștenii în prezent (2017). Proiectul este produsul colaborării între Asociația Rețeaua Muzeelor din România, Wolfhouse Productions, Nod makerspace și WorkWork, respectiv o expoziție deschisă publicului timp de o lună.

Mater, the materials library MATER is a material library - an extensive and constantly renewed collection of material samples - dedicated to professionals who work with materials and not only: architects, interior designers, product designers, clothing and jewelry, illustrators, visual artists, but also organisations that develop new products and materials and need this resource.

Mater, the materials library MATER este o materiotecă – o colecție extinsă și constant reînnoită de mostre de materiale – dedicată profesioniștilor care lucrează cu materiale și nu numai: arhitecți, designeri de interior, designeri de produs, vestimentari și de bijuterii, ilustratori, artiști plastici, dar și organizații care dezvoltă produse și materiale noi și au nevoie de această resursă.

Atelier deschis Designed as a multipurpose space, it is open to art, social events and experimentation.

Atelier deschis Conceput ca un spațiu polivalent, acesta este deschis către artă, evenimente sociale și experiment.

La Firul Ierbii Grădina Publică Extension of La Firul Ierbii, in the public area, by designing a multi-purpose piece of urban furniture, a meeting place, both for the users of the community centre, for the visitors of the ensemble, and for the people of Bucharest who transit the area.

La Firul Ierbii Grădina Publică Extinderea La Firul Ierbii, în zona publică, prin amenajarea unui spațiu polivalent, loc de întâlnire, atât pentru utilizatorii centrului comunitar, pentru vizitatorii ansamblului, cât și pentru bucureștenii care tranzitează zona.

Atelier Fabricate Prototyping studio, specialised in the design and production of unique pieces for individual clients or companies.

Atelier Fabricate Studio de prototipare, specializat în design și producție de piese unice pentru clienți individuali și companii.

2018 K-min Showroom de mobilă

2018 K-min Furniture showroom Sunrise Booking & events planners

Sunrise Booking & events planners

2019 Uzina Crossfit Club Coworking print 3D

2020 Recul Teatru independent fondat în 2015. Dezvoltat în jurul conceptului de remediu cultural, Recul se remarcă prin diversitatea stagiunii sale, alcătuite din sketch, impro, teatru și musical. Pe 13 februarie 2020 Recul își deschide porțile noului spațiu situat în incinta platformei Industria Bumbacului. Pe lângă partea performativă, Recul are un demers educațional alcătuit din cursuri precum și o latură consistentă de programe și soluții creative pentru corporații.

2020 Recul Independent theater founded in 2015. Developed around the concept of cultural remedy, Recul stands out with a diversity of performances consisting of sketch, improv, drama and musical. On February 13, 2020, Recul opens the gates of its new space located inside the Cotton Industry platform. In addition to the performative part, Recul has an educational approach consisting of courses as well as a consistent side of programs and creative solutions for corporations. Dâmbovița Delivery Teaser A public space recovery action, made by Industria Bumbacului tenants along with Ivan Patzaichin Association.

Dâmbovița Delivery Teaser O acțiune de recuperare a spațiului public, realizată de către entitățile din Industria Bumbacului împreună cu asociația Ivan Patzaichin.

Derelict industrial facilities, in close proximity of the central area, are an essential urban resource for the reinvention of Bucharest. Usually, they are demolished and replaced by new, modern and efficient buildings that are also not connected to the neighbouring context and indifferent to the needs of the local community in which they are inserted. At the same time, at the former Cotton Factory in the Timpuri Noi neighbourhood, there is an alternative approach for successfully using this urban resource. It is one that avoids costly “tabula rasa” approaches, uses minimal resources and works with emerging communities to contribute to the development of a local creative economy.

În București, platformele industriale situate în zona centrală, sunt o resursă urbană esențială, pentru reinventarea orașului. Cel mai frecvent, acestea sunt demolate și înlocuite de clădiri noi, moderne, eficiente, dar decuplate de la contextul urban și neutre față de nevoile comunității locale în care sunt implantate. La Industria Bumbacului, în cartierul Timpuri Noi, se implementează – cu succes – un mod alternativ de folosire a acestei resurse urbane. Unul care evită abordările costisitoare de tip „tabula rasa”, se folosește de resurse minime și lucrează cu comunități emergente pentru a contribui la dezvoltarea unei economii creative.

The transformation of the former Cotton Factory into a centre for the Creative Industries is based on the resources of a determined young professional community that promotes a flexible, "bottom-up" approach, which allows for an organic regeneration process, through the conversion of unused industrial buildings, into multipurpose facilities that meet the needs of various creative industries’ projects.

Transformarea fostei platforme Industria Bumbacului, într-un centru pentru industriile creative se bazează pe resursele unei comunități determinate de tineri profesioniști și promovează o abordare flexibilă, de „jos în sus”, care permite derularea unui proces organic de regenerare urbană, prin conversia halelor nefolosite, în spații polivalente care se pliază pe nevoile diverselor proiecte din sfera industriilor creative derulate aici. Prima conversie funcțională de la Industria Bumbacului a fost inițiată încă din 2010, prin deschiderea Atelierului de Producție – un hibrid între galerie de artă și spațiu pentru concerte – fiind transformată atunci o hală din fosta Filatură a Industriei Bumbacului. În următorii ani, spațiul a funcționat ca reper singular în efortul de conversie și refuncționalizare a patrimoniului industrial din Timpuri Noi.

The first functional conversion within the Cotton Factory was initiated in 2010, with Atelierul de Producție – a hybrid art gallery, also functioning as a concert venue. In the following years, this space functioned as a singular landmark in the effort for the conversion and refurbishment of Timpuri Noi industrial heritage. Starting in 2015, by implementing several conversion projects, initiated by entrepreneurs and independent cultural actors, the process of transforming the industrial platform was relaunched. In recent years, the area has attracted more and more actors and complementary projects in the field of creative industries, functioning as a real catalyst for the coagulation of a creative community in Timpuri Noi. Thus, today we can talk about an effervescent community, guided by a common and flexible vision, for transforming the former industrial platform into a centre for creativity and creative industries - a creative cluster.

Începând cu anul 2015, prin implementarea mai multor proiecte de conversie funcțională, inițiate de către antreprenori și actori culturali independenți, procesul de transformare a platformei industriale a fost relansat. În ultimii ani zona a atras tot mai mulți actori și proiecte complementare din sfera industriilor creative, funcționând ca un real catalizator pentru coagularea unei comunități creative în Timpuri Noi. Astfel, azi putem vorbi despre o comunitate efervescentă, ghidată de o viziune comună și flexibilă, pentru transformarea fostei platforme industriale într-un centru al creativității și industriilor creative - un cluster creativ.

Today, 10 years after the implementation of the first conversion project in the Cotton Factory, and with new urban challenges emerging, it is high-time for a retrospective look at the elapsed process.

Acum, la 10 ani de la lansarea primului proiect de conversie funcțională din Industria Bumbacului, și odată cu apariția unui nou set de provocări urbane, este un moment potrivit pentru o privire retrospectivă asupra întregului proces.

Nod makerspace, spațiul comun de lucru, zona de asamblare și montare Nod makerspace, common working area, reserved for finishing and assembly © Cătălin Georgescu

5 proiecte Wolfhouse, la Industria Bumbacului

5 Wolfhouse projects, at Cotton Factory Makerspace - rooftop bar - community centre - material library - pop up festival

Makerspace - rooftop bar - centru comunitar bibliotecă de materialeb- pop-up festival

AUTHORS → Wolfhouse Productions / DESIGN TEAM → Nod Makerspace: Tamina Lolev, Vlad Stoica, Iulian Canov, Deschis Gastrobar: Tamina Lolev, Vlad Stoica, Iulian Canov, La Firul Ierbii: Vlad Stoica, Iulian Canov, Cristina Zlota, Mater: Tamina Lolev, Vlad Stoica, Iulian Canov, Kinnarps România (Iris Popescu), Dâmbovița Delivery Teaser: Tamina Lolev, Vlad Stoica, AMAis (Iris Popescu, Mihaela Șerban) / COLLABORATORS → Nod Makerspace: The creative Community residing at the Cotton Factory, in Timpuri Noi, Florin Cobuz, Nod makerspace, Deschis Gastrobar: Alexandru Radu (engineer), Cresc (landscape design), La Firul Ierbii: The creative Community residing at the Cotton Factory, in Timpuri Noi, AMAis (inclusive design & accessibility consultants), Mater: The creative Community residing at the Cotton Factory, in Timpuri Noi, Alexandru Radu (engineer), Cresc (landscape design), Irina Mateescu (graphic design), Dâmbovița Delivery Teaser: The creative Community residing at the Cotton

AUTORI → Wolfhouse Productions / DESIGN → Nod Makerspace: Tamina Lolev, Vlad Stoica, Iulian Canov, Deschis Gastrobar: Tamina Lolev, Vlad Stoica, Iulian Canov, La Firul Ierbii: Vlad Stoica, Iulian Canov, Cristina Zlota, Mater: Tamina Lolev, Vlad Stoica, Iulian Canov, Kinnarps România (Iris Popescu), Dâmbovița Delivery Teaser → Tamina Lolev, Vlad Stoica, AMAis (Iris Popescu, Mihaela Șerban), COLABORATORI → Nod Makerspace: Comunitatea creativa din IB, Timpuri Noi, Florin Cobuz, Nod makerspace, Deschis Gastrobar: Alexandru Radu (inginer), Cresc (landscape design), La Firul Ierbii: Comunitatea creativa din IB, Timpuri Noi, AMAis (design incluziv & consultanță accesbilitate), Mater: Comunitatea creativa din IB, Timpuri Noi, Alexandru Radu (inginer), Cresc (landscape design), Irina Mateescu (ilustrator), Dâmbovița Delivery Teaser: Comunitatea creativa din IB, Timpuri RO

Noi, AMAis, Asociația Ivan, Patzaikin - Mila 23 / CLIENT → Nod Makerspace: Nod makerspace SRL, Deschis Gastrobar: Space Echo Entertainment SRL, La Firul Ierbii: Asociația La Firul Ierbii, Mater: Asociația Nod Makerspace, Dâmbovița Delivery Teaser: self generated / PROGRAM → conversie funcțională și implicare comunitară / LOCAȚIE → Timpuri Noi, Bucharest, SUPRAFAȚĂ → Nod Makerspace: 1000 m2, Deschis Gastrobar: 600 m2, La Firul Ierbii: 230 m2, Mater: 1100 m2 / TIMP → Nod Makerspace: 2014 / 2015 / 2015, Deschis Gastrobar: 2014 / 2015 / 2015, La Firul Ierbii: 2015 / 2016 / 2016, Mater: 2016 / 2017 / 2017, Dâmbovița Delivery Teaser: 2020 / 2020 / 2020

Factory, Timpuri Noi, AMAis, Asociația Ivan Patzaikin - Mila 23 / CLIENT → Nod Makerspace: Nod makerspace SRL, Deschis Gastrobar: Space Echo Entertainment SRL, La Firul Ierbii: Asociația La Firul Ierbii, Mater: Asociația Nod Makerspace, Dâmbovița Delivery Teaser: self generated / PROGRAMME → functional conversion & community involvement / LOCATION → Timpuri Noi, Bucharest / SURFACE → Nod Makerspace: 1000 m2, Deschis Gastrobar: 600 m2, La Firul Ierbii: 230 m2, Mater: 1100 m2 / TIME (design period /construction period / completion) → Nod Makerspace: 2014 / 2015 / 2015, Deschis Gastrobar: 2014 / 2015 / 2015, La Firul Ierbii: 2015 / 2016 / 2016, Mater: 2016 / 2017 / 2017, Dâmbovița Delivery Teaser: 2020 / 2020 / 2020

5 proiecte Wolfhouse, la Industria Bumbacului Makerspace - rooftop bar - centru comunitar - bibliotecă de materiale - pop-up festival Biroul nostru a fost implicat constant în efortul de conversie a patrimoniului industrial nefolosit din București. Împreună cu clienții și partenerii noștri, am dezvoltat o serie de proiecte pe fosta platformă Industria Bumbacului, contribuind la coagularea unei comunități creative și efervescente, în cartierul Timpuri Noi. Am ales să prezentăm o serie de cinci proiecte complementare:

5 Wolfhouse projects, at the Cotton Factory Makerspace - rooftop bar - community centre - material library - pop-up festival Our office has been constantly involved in the effort of converting unused industrial heritage in Bucharest. Together with our clients and partners, we have developed a series of projects in the former Cotton Factory, contributing to the emergence of an effervescent creative community in the Timpuri Noi neighbourhood. This panel presents a series of five complementary projects: Nod makerspace is a common, large workspace, designed for makers, artists, engineers and all passionate about manufacturing and prototyping. The members of the emerging creative community were heavily involved even from the early stages of implementation and furniture production. The result is a practical, adaptable and open space, which serves as a workspace, but also as an ad-hoc exhibition site for makers' creations.

Nod makerspace este un spațiu de lucru comun, de mari dimensiuni, destinat makerilor, artiștilor, inginerilor, tuturor celor pasionați de manufactură și prototipare. Membrii comunității creative au fost implicați din primele etape ale procesului de amenajare și producție a elementelor de mobilier. Rezultatul este un spațiu practic, adaptabil și deschis, care servește ca spațiu de lucru, dar și ca expoziție ad-hoc, pentru creațiile makerilor. Deschis Gastrobar este un „rooftop bar” amplasat pe acoperișul de deasupra makerspace-ului. Terasa este un loc de socializare pentru membrii comunității din Industria Bumbacului, dar și pentru vecini – bucureștenii care locuiesc și lucrează în cartierul Timpuri Noi. Structura de umbrire, o siluetă inedită în țesutul urban, este vizibilă din mai multe puncte ale cartierului și funcționează ca reper vizual al proiectului.

Deschis Gastrobar is a rooftop bar, located on the roof above the makerspace. Theterrace is a social place for the members of the community in the Cotton Factory, but also for the neighbours - the people of Bucharest who live and work in Timpuri Noi neighborhood. The brise-soleil, a unique silhouette in the urban fabric, is visible from several points of the neighbourhood and works as a visual landmark of the project. La Firul Ierbii is a space for meetings, debates and civic initiatives; an interaction instrument between an emerging community – creative at the Cotton Factory - and the local community - citizens of Bucharest civically minded or interested in the quality of life in their city. The space regularly hosts events and workshops on social innovation, art, inclusive design and community issues.

La Firul Ierbii este un spațiu pentru întâlniri, dezbateri și inițiative civice; un instrument de interacțiune între o comunitate emergentă – creativi din Industria Bumbacului – și comunitatea locală – bucureșteni implicați civic sau interesați de calitatea vieții din orașul lor. Spațiul găzduiește în mod regulat evenimente și ateliere de inovare socială,artă, design incluziv și probleme comunitare.

Mater - the material library - is a resource for the creative community here, but also a tool for informing the general public about materials used in various fields: from design and construction, to intelligent materials, used in engineering and industry. The conversion project works with specific design elements of the existing industrial space, to create a coherent layout for three main functions: the library, the conference space and the co-working space.

Mater – biblioteca de materiale – este o resursă pentru comunitatea creativă de aici, dar și un instrument de informare a publicului larg, despre materiale folosite în cele mai diverse domenii: de la design și construcții, până la materiale inteligente, utilizate în inginerie și industrie. Proiectul de conversie lucrează cu elementele specifice de design ale fostei hale industriale, pentru a crea un parcurs coerent între trei funcțiuni principale: biblioteca, spațiul de conferințe și spațiul de co-working.

Dâmbovița Delivery Teaser is a pop-up effort, developed together with the creative community here, which proposes the temporary reactivation of the public space in the vicinity of the Cotton Factory. The final goal of this event is to test the public's interest in various community activities and festivals on the banks of the Dâmbovița.

Dâmbovița Delivery Teaser este un efort de tip pop-up, dezvoltat împreună cu comunitatea creativă de aici, care propune reactivarea temporară a spațiului public din vecinătatea Industriei Bumbacului. Scopul final al acestui eveniment este de a testa interesul publicului pentru activități comunitare și festivaluri pe malul Dâmboviței.

Nod makerspace, studiourile private Nod makerspace, private studios © Cătălin Georgescu

Activități nautice, în cadrul evenimentului Dâmbovița Delivery (Teaser), organizate în colaborare cu Asociația „Ivan Patzaikin – Mila 23” Nautical activities, taking place during the Dâmbovița Delivery (Teaser) event, organised in partnership with “Ivan Patzaikin – Mila 23” Association © Deschis Gastrobar RO

Seară de film la Deschis Gastrobar, în Industria Bumbacului Movie night at Deschis Gastrobar, in the Cotton Factory © Deschis Gastrobar EN

Teatrul Recul

Recul Theatre

Transformarea unei hale industriale abandonate într-un nou teatru și hub cultural independent la Industria Bumbacului - București.

Transforming An Abandoned Industrial Space Into A New Independent Theatre And Cultural Hub At The Old Cotton Factory - Bucharest.

AUTORI → Calup / ECHIPA → Lóránt Márk Mihat & Alexandru Tudose / COLABORATORI → (Inginerie Structurală) Alexandru Radu, (Proiectare Instalații) Atcon, (Parteneri Producție) Atelier Vast, Workwork, Oana Mincă, (Echipa de Implementare) Vlad Tudose, Vlad Dragomirescu, Tudor Buican, Konrád Mihat, Cristian Lolev, Dl. Sandu, Marian Goga, Cristian Gogă, Vasile Șefu, (Strategie Marketing) Dora Boldor, (Post Producție Media) Konrad Mihat, (Consultant Arhitectură) Arh. Maria Margareta Mihat, (Consultant scenariu de siguranță la foc) Mihai Negoițescu, (Inginer expert) Cristian Enescu, (Execuție instalații) Set Alarm International , Fresh Air, (Parteneri strategici) Holver România, Tuchler, Ariklia, Volta Electric, Kludi Romania / SPONSORI → Banca Transilvania, Samsung Club, Ursus, Qubiq / CLIENT → RECUL / PROGRAM → Teatru, Hub Cultural,Spațiu pentru evenimente / LOCAȚIE → Industria Bumbacului, București / SUPRAFAȚĂ → 830 mp / TIMP → 01.09.2018 - 13.02.2020

AUTHORS → Calup / DESIGN TEAM → Lóránt Márk Mihat & Alexandru Tudose / COLLABORATORS → (Structural Engineer) Alexandru Radu, (MEP Design) Atcon, (Production Partners) Atelier Vast, Workwork,Oana Mincă , (Build Team) Vlad Tudose, Vlad Dragomirescu, Tudor Buican, Konrád Mihat, Cristian Lolev, Dl. Sandu, Marian Gogâ, Cristian Gogă, Vasile Șefu, (Marketing Strategy) Dora Boldor(Media Post Production) Konrad Mihat,(Architecture Consultant) Arh. Maria Margareta Mihat, (Fire Scenario Consultant) Mihai Negoițescu, (Expert Engineer) Cristian Enescu, (Fire Detection And Hvac) Set Alarm International , Fresh Air, (Strategic Partners) Holver România, Tuchler, Ariklia, Volta Electric, Kludi Romania / SPONSORS → Banca Transilvania | Samsung Club | Ursus | Qubiq / CLIENT → Recul / PROGRAM → Theatre / Creative Hub / Event Venue / LOCATION → Bucharest - Old Cotton Factory / SURFACE → 830 Sqm / TIME → 01.09.2018 - 13.02.2020

Spațiul cu câteva ore înaintea evenimentului de deschidere către public. The space a few hours before the opening event to the public. © Sorin Nainer

Noul Spațiu Recul dezvoltat sub coordonarea CALUP, transformă fosta hală de ajutaj de la Industria Bumbacului într-un hub creativ de 830 mp. Aceasta găzduiește o sală de teatru de 140 de locuri, precum și spații flexibile pentru ateliere, cursuri, evenimente și un café-bar.

The new Recul Space, developed under the coordination of Calup, transformed an industrial hall in the Old Cotton Factory into a creative 830 sqm hub. It houses a 140 person theatre hall, as well as flexible spaces for workshops, courses, events and a café-bar.

RECUL este un teatru independent înființat în 2015 care produce spectacole și organizează ateliere multidisciplinare construite pe bazele metodei teatrului de improvizație.

RECUL is an independent theatre founded in 2015 that produces shows and organises multidisciplinary workshops, based on the method of improvisation theatre.

Designul propus de Alexandru Tudose și Márk Loránt Mihat a urmărit să păstreze deschiderea și calitatea industrială a spațiului, creând totodată un cadru flexibil adaptat noii utilizări.

Designed by Alexandru Tudose and Márk Loránt Mihat the project aimed to preserve the openness and industrial quality of the space, while creating a flexible framework adapted for the new use.

Intervenția a fost împărțită în trei etape succesive: Reutilizare În primă instanță s-au recondiționat și au fost puse în valoare finisajele și elementele constructive originale, procesul implicând decopertarea structurii de beton, recondiționarea tâmplăriilor metalice și restaurarea pardoselii de mozaic. Lucrările au fost realizate cu ajutorul meșterilor locali și prin implicarea directă a echipelor de la Calup și Recul.

The intervention was divided into three successive stages: Reuse The first step was the refurbishment of the original finishes which involved uncovering the concrete structure and restoration of the metallic carpentry and mosaic flooring. The works were carried out with the help of local craftsmen and hand-on involvement of both Calup and Recul teams.

Retrofit Spațiul a fost complet retehnologizat cu instalații electrice, de apă și termice noi și un sistem de detecție de incendiu integrate în tavanul prefabricat din beton. Tâmplăria recondiționată a fost dotată cu geamuri termoizolante la care s-a adăugat o rețea de perdele ignifugate. Această rețea face posibil controlul iluminatului natural și totodată are rolul unei compartimentari flexibile a spațiului.

Retrofit The space was upgraded with new electrical, water, thermal and fire detection systems which were integrated in the prefab concrete ceiling. The refurbished carpentry was retrofitted with double glazed thermal glass and a network of fire retardant curtains was added as a flexible partitioning solution, that also allows for the control of natural lighting.

Plug - in Spațiul a fost adaptat pentru noua utilizare printr-o mobilare reversibilă de tip plug-in. Aceasta a permis efectuarea lucrărilor fără autorizație de construcție, reducând în același timp complexitatea șantierului și costurile. Structura barului și gradenele au fost în mare parte prefabricate și asamblate pe șantier.

Plug-in The space was adapted for the new use through plug-in type reversible furnishing. This allowed the works to be carried out without a building permit, reducing on site complexity and cutting costs. The bar structure and theatre stands were mostly prefabricated and assembled on site. Together they create the platform and technical spaces for the theatre and give access to an incredible view of the surroundings.

Împreună acestea creează platforma și spațiile tehnice pentru sala de teatru și oferă acces la o priveliște incredibilă a împrejurimilor.

The Recul Theatre breathes a new breath and brings a cultural aspect to the creative platform of the Old Cotton Factory while at the same time adding an important space for culture to Bucharest. EN

Teatrul Recul aduce un suflu nou și o latură culturală platformei creative a Industriei Bumbacului și în același timp un nou spațiu cultural important pentru București. 79

Hala de ajutaj de la Industria Bumbacului a stat nefolosită de ani de zile și era într-o stare avansată de degradare. The industrial hall at the Cotton Industry has been unused for years and was in an advanced state of degradation. © Lóránt Márk Mihat

Proces de asamblare a structurii metalice de la gradene. Assembly process of the metallic structure from the theatre stands. © Alexandru Tudose RO

Spațiul după decopertarea structurii de beton, reabilitarea ferestrelor și șlefuirea pardoseliide mozaic. The space after cleaning the concrete structure, rehabilitating the windows and sanding the mosaic floor. © Lóránt Márk Mihat

FABER

FABER The recovery and transformation of a former soap storage into a contemporary place dedicated to enhancing the capacity of the local creative community to become an engine of positive impact in the development of Timișoara

Recuperarea și transformarea unui fost depozit de săpun într-un loc contemporan dedicat consolidării capacității comunității creative de a deveni un motor de schimbare pozitivă pentru Timișoara

AUTHORS → Simina Cuc, Alexandra Maier, Pepe Peralta Guerrero, Alexandra Rigler, Sergiu Sabău, Oana Simionescu, Maria Sgîrcea, Alexandra Spiridon / COLLABORATORS → Structural engineering: SC Path’s Rout SRL, ing. Cornel Farcaș SC Plan Design SRL, ing.Bogdan Trifa, Electrical engineers: SC RC TIM, ing. Zsolt Zsoke SC Cruzeiros SRL HVAC SC Cruzeiros SRL, SC Utg Simeka, ing. Andrei Szabo, Sanitary plumbing engineers: SC Utg Simeka, ing. Andrei Szabo, Exterior lighting engineers: SC Eldo Product SRL , ing. Doctor Ovidiu, Vertical systematization: SC Path’s Rout SRL, ing. Dan Percec, Fireproof engineer: SC Vm Ignis Design SRL, Vică Mircea, General

AUTORI → Simina Cuc, Alexandra Maier, Pepe Peralta Guerrero, Alexandra Rigler, Sergiu Sabău,Oana Simionescu, Maria Sgîrcea, Alexandra Spiridon / COLABORATORI → Structură: SC Path’s Rout SRL, ing. Cornel Farcaș SC Plan Design SRL, ing. Bogdan Trifa, Instalații electrice de curenți tari și curenți slabi: SC RC TIM, ing. Zsolt Zsoke SC Cruzeiros SRL, Instalații termice și de ventilație: SC Cruzeiros SRL, SC Utg Simeka, ing. Andrei Szabo. Instalații sanitare: SC Utg Simeka, ing. Andrei Szabo, Instalații de iluminat exterior: SC Eldo Product SRL , ing. Doctor Ovidiu, Sistematizare verticală: SC Path’s Rout SRL, ing. Dan Percec, Scenariu de securitate la incendiu: SC Vm Ignis RO

Design SRL, Vică Mircea, Antreprenor general: SC Lumex SRL, Antreprenor instalații: SC Flexik SRL / CLIENT → S.C. Proiect Faber S.R.L. / PROGRAM → Centru cultural independent (spații pentru evenimente și întâlniri, spații pentru muncă și prototipare,bistro) / LOCAȚIE → str. Peneș Curcanul, Timișoara / SUPRAFAȚĂ → 840mp / TIMP → 2017-2020

contractor: SC Lumex SRL, Plumbing contractor: SC Flexik SRL / CLIENT → S.C. Proiect Faber S.R.L. / PROGRAMME → Eng: Independent cultural center (spaces for events and meetings, co-work and makerspace,bistro) / LOCATION → str. Peneș Curcanul, Timișoara / SURFACE → 840mp / TIME → 2017-2020

Iulie 2020 - În stânga, ansamblul AZUR. În dreapta situl 1 Iunie July 2020 - to the left the AZUR site. To the right 1 June

The FABER building is part of a former important industrial site, in the Fabric district of Timișoara, on the banks of the Bega river: the former United Oil and Soap Factories, now known as AZUR. The site is important because it represents the initial location of a business founded here in the XIX century, which, after the communist times, was returned to the family who initiated it, the Farber family. Currently, the former industrial platform houses a long list of small entrepreneurs and artists, while the owners have not yet rushed to brutally reformulate the contents of the plot, even though they have not had industrial activity here for more than half a century. From an urban point of view, the site is in the middle of a space in transition, which according to the future GUP of the city must be transformed into an area with mixed functions.

Clădirea FABER face parte dintr-un fost sit industrial important pentru oraș, în cartierul Fabric al Timișoarei, pe malul Begăi: fostele Fabrici Unite de Ulei și Săpun, acum cunoscute sub numele AZUR. Situl e important pentru că reprezintă locația inițială a unei afaceri fondate aici în secolul XIX, care după perioada comunistă s-a întors la familia care a inițiat-o, familia Farber. Actualmente, fosta platformă industrială adăpostește o listă lungă de mici antreprenori și artiști, în timp ce proprietarii nu s-au aruncat încă în a reformula brutal conținutul parcelei, chiar dacă nu mai au activitate industrială aici de mai mult de o jumătate de secol. Din punct de vedere urbanistic, situl se află în mijlocul unui spațiu în tranziție, ce conform viitorului PUG al orașului trebuie să se transforme într-o zonă cu funcțiuni mixte.

Although there are various discussions about how this complex could be developed, the FABER building is the first to be rehabilitated.

Deși există diverse discuții despre modul în care s-ar putea dezvolta acest ansamblu, clădirea FABER este prima care a intrat în reabilitare. Clădirea are o suprafață construită desfășurată de aproximativ 840 mp, structurată și distribuită cvasi-egal pe două niveluri - parter și etaj.

The building has a built area of approximately 840 square metres, structured and distributed almost equally on two levels - ground floor and first floor. In terms of functions, the ground floor accommodates a large event room, a foyer, bathrooms, a bistro area with a kitchen and a passageway that will provide car access inside the courtyard. The first floor will accommodate the co-work and makerspace area, along with 2 medium sized meeting rooms and another 2, small, overlapping ones. The vertical circulation is speculated in the form of a complex device, composed of stairs and platforms that ensure both access to the upstairs spaces and the possibility for various outdoor activities. In the same direction of maximising the potential of the outdoor space, several terraces are arranged in relationship with the house and river. The distribution of spaces between our different organisations reflects the spatial needs of each: AMBASADA operates part of the ground floor, while FOR, the co-work operator is upstairs, and Faber manages the large event room and one of the medium sized meeting rooms upstairs. EN

La nivel de funcțiuni, parterul acomodează o sală mare de evenimente, un foaier de acces, grupuri sanitare, zona de bistro cu bucătăria aferentă precum și un gang care va asigura accesul auto în interiorul curții. Etajul va acomoda zona de cowork și makerspace, alături de 2 săli de ședințe medii și 2 săli de ședințe mici, suprapuse. Circulația verticală este speculată sub forma unui aparat complex, compus din rampe de scări și podeste/platforme care asigură atât accesul în spațiile de la etaj cât și posibilitatea pentru diverse activități în exterior. În aceeași direcție de maximizare a potențialului spațiului exterior sunt amenajate terasa din curtea interioară și terasa de pe casă, care în primă fază este funcționalizată parțial sub forma unei platforme circulabile cu rol de belvedere înspre Bega. Structurarea la nivel de organizații reflectă necesitățile spațiale ale fiecăreia, astfel încât Ambasada operează parte din parter, operatorul coworkului, FOR funcționează la etaj, iar Faber gestionează sala mare de evenimente și una dintre sălile medii de ședințe de la etaj. 83

Noiembrie 2019 - Echipa (excepțională) de constructori și două dintre procesele de consolidare: torcretarea și elementele noi de susținere din beton November 2019 - The (exceptional) construction team and 2 different consolidation processes: the new concrete bearing elements and the metallic underlayer for the sprayed concrete RO

Iulie 2020 - Structura scării - interspațiu ce mediază cu generozitate relația interior-exterior July 2020 - The structure of our staircase - an interspace that generously mediates the interiorexterior relationship

Fanfara tinerilor în fața Minei Petrila The Youth Brass Band Orchestra in front of Petrila Mine

Planeta Petrila

Regenerare participativă post-industrială

Participatory post-industrial regeneration

AUTORI → Participanți la acțiunile de la Petrila, 2011-2020, Orchestrați de: Ion Barbu, Ajutați de localnicii: Cătălin Cenușă, Constantin Jujan, Vasile Jurca, Rolland Szedlacseck, Ina Berar, Cristina Sandor, Constantin Barbu, Dodi Sandor, Ionuț Mirci, Rodica Glonț, Mihai Barbu, Aurora Camelia Pătrășcioiu, Gheorghe Groza, Gabi Nyaradi, Kalman Moldovan, Adrian Hugeanu, Orlando Tami, Liviu Posteucă, Gabi Bialus, Samir Straja, George-Artur Găman, Elena Pârvan, Dana Bates, Cristian Vanea, Laurențiu Lupu, Ancuța Iftene, Elena Cazamir, Adrian Negoiță & RO 063 WAFY, Bogdan Popa, Andrada Popa, Simona Manoliu (Les Amis de la France), Adina Vințan, AlexandruMihai Kelemen, ONG membre/members of Valea Jiului Implicată etc., Coordonați de arhitecții: Cristina Sucală - Paris; Ilinca Păun Constantinescu, Ina Stoian - București; Dragoș Dascălu - Cluj., Loredana Gaiță - Timișoara; Mihai Danciu - Petroșani, Arhitecți colaboratori: Christine Bock, Johannes Dumpe – Berlin; Irina Iamandescu, Tudor Elian, Ioana Rață (Micleușanu), Tudor Constantinescu – București; Zsuzsanna Szilágyi-Bartha – Cluj. Profesori și specialiști invitați: Jean Bernard Cremnitzer, Angèle Denoyelle, Maria Grecu – Paris; Christian Ost, Klaus-Dieter Borchardt, Aleksandra

AUTHORS → Participants in the actions at Petrila Coal Mine, 2011-2020, Orchestrated by: Ion Barbu; With the help of locals: Cătălin Cenușă, Constantin Jujan, Vasile Jurca, Rolland Szedlacseck, Ina Berar, Cristina Sandor, Constantin Barbu, Dodi Sandor, Ionuț Mirci, Rodica Glonț, Mihai Barbu, Aurora Camelia Pătrășcioiu, Gheorghe Groza, Gabi Nyaradi, Kalman Moldovan, Adrian Hugeanu, Orlando Tami, Liviu Posteucă, Gabi Bialus, Samir Straja, George-Artur Găman, Elena Pârvan, Dana Bates, Cristian Vanea, Laurențiu Lupu, Ancuța Iftene, Elena Cazamir, Adrian Negoiță & RO 063 WAFY, Bogdan Popa, Andrada Popa, Simona Manoliu (Les Amis de la France), Adina Vințan, Alexandru-Mihai Kelemen, ONG membre/members of Valea Jiului Implicată etc.; Coordinating architects: Cristina Sucală Paris; Ilinca Păun Constantinescu, Ina Stoian - București; Dragoș Dascălu - Cluj. Loredana Gaiță - Timișoara; Mihai Danciu - Petroșani; Associated architects: Christine Bock, Johannes Dumpe – Berlin; Irina Iamandescu, Tudor Elian, Ioana Rață (Micleușanu), Tudor Constantinescu – Bucharest; Zsuzsanna Szilágyi-Bartha – Cluj; Guest professors and experts: Jean Bernard Cremnitzer, Angèle Denoyelle, Maria Grecu – Paris;

Christian Ost, Klaus-Dieter Borchardt, Aleksandra Tomczak, Damien Cocard – Bruxelles; Szilveszter Tibor - Salgotarjan Irina Tulbure, Ioana Tudora, Mihai Culescu, Andreia Petcu, Augustin Ioan, Nicolae Turdean – Bucharest; Benjamin Kohl, Ioan Piso – Cluj; Teodora Borghoff, Bianca Băilă - Timișoara; Mircea Baron, Dorina Niță, Irinel Stegar – Petroșani; Artists and cultural figures involved: Andrei Dăscălescu, Teodora Coman, Ana Dubyk, Camelia Toma, Suzana Dan, Gabriel Amza, Andrea Wolfer (Misc. Timișoara), Cristina Bobe, Renée Renard, Ovidiu Zimcea, Ciprian Chirileanu, Ovidiu Mihăiță, Christine Cizmaș, Ionuț Pârvulescu (Auăleu Teatru), teatrul Sub Pământ – Valea Jiului după 1989 (theater Underground: The Jiu Valley after 1989), trupa Ana Colda (Ana Colda theater), Andreea Lăcătuș, Minodora Broscoi, Emanuel Burghelea, Alexandru Beteringhe (Asociația INCAP), Nightlosers, Nucu Pandrea, Marius Raica și Ioana Cîrlig, Dedey& Keri, Ada Milea, Cătălin TzeTze Rădulescu, Ovidiu Micșa, Ștefan Mardale, Ioana-Teodora Spînu, Valentin Șerban, Alin Vaida, Bogdan Vaida, Tridentic & Inner motion, Ovidiu Zimcea, Delia Vilhelm, Zoltan Butuc, Vali Răcilă, Darius Hulea, Dan Perjovschi, Cosmin Perța; Workshop participants: ENSA Paris Belleville: Alice Chevillard, Elena Chis, Loïc Gilbert, Julien Greverend, Sandu Hangan, Marion Heliou, Romain Lelièvre, Angela Dayana Rivera Valero, Azra Smailbegovic- Becic, Konstantina Stampouloglou, Lili Kong; UAUIM București: Tudor Elian, Alexandru Păun, Iulia Curiman (Păun), Gabriela Belcineanu, Laura Popa-Florea, Ana Maria Țoni (Elian), Andrei Drîmbă, Mihaela Vraciu, Magda Vladimirescu, Luciana Bălana (Andreescu), Lucian Sandu-Milea, Maria Oancea, Mădălina Licșor, Ioana Rață (Micleușanu), Ionuț Emilian Petcu, Carmen Ivan, Vlad Moraru, Andra Răcășan, Elena Rucsandra Maior, Răzvan Tivu, Ioana Voiculescu, Gabi Buhuș, Raluca Timișescu, Dacian Gheban, Ana Maria Petrescu, Cristi Niculici, Miruna Blejan, Miruna Vassopol, Laura Neață, Laura Iacob, Alexandra Dincă; INSA Lyon: Alina Cărămizaru; FAU Cluj: Cristina Tuță-Filip, Ágnes Szörcsey, Ciprian Colda, Gelu Cristian Pușcaș, Dani Vass, Denisa Tătar, Mihai Bogdan Gavriliu, Larisa Bucătariu, Ioana Pop, Andreea Mirișan, Paula Marcău; FA Iași: Cătălina Rusanovschi, Ioana Ciobanu, Andrei Pripasu, Ștefan Radu Pintilie; FAU Timișoara: Leia Megyesi, Ovidiu Mihuțescu, Zsolt Krausz, Roxana Tatarciuc, Andreea Moldovan, Andreea Robaș, Andrei Chindriș, Kinga Gherasim, Pollyana Hoch, Denisa Gug, Ștefania Dumulesc, Andreea Neamțu, Andreea Florea, Teofil Oțelariu, Adelina Pintilie, Raul, Bonculescu, Rahela Bereznicu, Adela Coșeru, Raluca Cioclu, Donia Shawish, Ornella Munich, Roberto Suharu; USAMVB Peisagistică: Maria Bratu, Moca Mihai, Luana Simion, Tatiana Duricu, Irina Mihuț, Daniela Lăzareanu; Universitatea Ecologică București: Adriana Niță, Răzvan Dincă, George Petre. Others : Miruna Dupir, Cornelia Florea, Luncan Denisa, Imola Kozman, Laura Iacob, Elena Arhire, Anca Leu, Benjamin Softic, Ana-Maria Bucur, Diana Contiu, George Ochia, Abril Galiana Vázquez, Beatrice Moramarco, Stefano Triggiani, Codrin Goia, Lorena Caldeș, Magdalena, Zimmer, Cristian-Alin Goia, Petronela Băilă. / DESIGN TEAM → Hands-on design, alternatively initiated between Ion Barbu and the teams of architects, developed in concrete forms together with the community. / CLIENT → Petrila Community, Jiu Valley, Romania / PROGRAM → Mixed use / adaptive reuse through culture / LOCATION → Petrila, Jiu Valley, Romania / SURFACE → 179.007+ sqm / TIME → design: 2011 - ongoing; Construction: 2014 - ongoing; / COMPLETION → 2014 - ongoing EN

Tomczak, Damien Cocard – Brussels; Szilveszter Tibor - Salgotarjan Irina Tulbure, Ioana Tudora, Mihai Culescu, Andreia Petcu, Augustin Ioan, Nicolae Turdean –București; Benjamin Kohl, Ioan Piso – Cluj; Teodora Borghoff, Bianca Băilă - Timișoara; Mircea Baron, Dorina Niță, Irinel Stegar – Petroșani; Artiști și oameni de cultură implicați: Andrei Dăscălescu, Teodora Coman, Ana Dubyk, Camelia Toma, Suzana Dan, Gabriel Amza, Andrea Wolfer (Misc. Timișoara), Cristina Bobe, Renée Renard, Ovidiu Zimcea, Ciprian Chirileanu, Ovidiu Mihăiță, Christine Cizmaș, Ionuț Pârvulescu (Auăleu Teatru), teatrul Sub Pământ – Valea Jiului după 1989 (theater Underground: The Jiu Valley after 1989), trupa Ana Colda (Ana Colda theater), Andreea Lăcătuș, Minodora Broscoi, Emanuel Burghelea, Alexandru Beteringhe (Asociația INCAP), Nightlosers, Nucu Pandrea, Marius Raica și Ioana Cîrlig, Dedey& Keri, Ada Milea, Cătălin TzeTze Rădulescu, Ovidiu Micșa, Ștefan Mardale, Ioana-Teodora Spînu, Valentin Șerban, Alin Vaida, Bogdan Vaida, Tridentic & Inner motion, Ovidiu Zimcea, Delia Vilhelm, Zoltan Butuc, Vali Răcilă, Darius Hulea, Dan Perjovschi, Cosmin Perța. Participanți la ateliere: ENSA Paris Belleville: Alice Chevillard, Elena Chis, Loïc Gilbert, Julien Greverend, Sandu Hangan, Marion Heliou, Romain Lelièvre, Angela Dayana Rivera Valero, Azra Smailbegovic- Becic, Konstantina Stampouloglou, Lili Kong; UAUIM București: Tudor Elian, Alexandru Păun, Iulia Curiman (Păun), Gabriela Belcineanu, Laura Popa-Florea, Ana Maria Țoni (Elian), Andrei Drîmbă, Mihaela Vraciu, Magda Vladimirescu, Luciana Bălana (Andreescu), Lucian Sandu-Milea, Maria Oancea, Mădălina Licșor, Ioana Rață (Micleușanu), Ionuț Emilian Petcu, Carmen Ivan, Vlad Moraru, Andra Răcășan, Elena Rucsandra Maior, Răzvan Tivu, Ioana Voiculescu, Gabi Buhuș, Raluca Timișescu, Dacian Gheban, Ana Maria Petrescu, Cristi Niculici, Miruna Blejan, Miruna Vassopol, Laura Neață, Laura Iacob, Alexandra Dincă; INSA Lyon: Alina Cărămizaru; FAU Cluj: Cristina Tuță-Filip, Ágnes Szörcsey, Ciprian Colda, Gelu Cristian Pușcaș, Dani Vass, Denisa Tătar, Mihai Bogdan Gavriliu, Larisa Bucătariu, Ioana Pop, Andreea Mirișan, Paula Marcău; FA Iași: Cătălina Rusanovschi, Ioana Ciobanu, Andrei Pripasu, Ștefan Radu Pintilie; FAU Timișoara: Leia Megyesi, Ovidiu Mihuțescu, Zsolt Krausz, Roxana Tatarciuc, Andreea Moldovan, Andreea Robaș, Andrei Chindriș, Kinga Gherasim, Pollyana Hoch, Denisa Gug, Ștefania Dumulesc, Andreea Neamțu, Andreea Florea, Teofil Oțelariu, Adelina Pintilie, Raul, Bonculescu, Rahela Bereznicu, Adela Coșeru, Raluca Cioclu, Donia Shawish, Ornella Munich, Roberto Suharu USAMVB Peisagistică: Maria Bratu, Moca Mihai, Luana Simion, Tatiana Duricu, Irina Mihuț,Daniela Lăzareanu; Universitatea Ecologică București: Adriana Niță, Răzvan Dincă, George Petre. Diverse afilieri: Miruna Dupir, Cornelia Florea, Luncan Denisa, Imola Kozman, Laura Iacob, Elena Arhire, Anca Leu, Benjamin Softic, Ana-Maria Bucur, Diana Contiu, George Ochia, Abril Galiana Vázquez, Beatrice Moramarco, Stefano Triggiani, Codrin Goia, Lorena Caldeș, Magdalena Zimmer, Cristian-Alin Goia, Petronela Băilă. Echipa de design / proiectare, Design participativ, inițiat alternativ de Ion Barbu și echipele de arhitecți, dezvoltate în forme concrete împreună cu comunitatea. / CLIENT → Comunitatea Petrila, Valea Jiului, România / PROGRAM → Utilizare mixtă / reutilizare adaptivă prin cultură / LOCAȚIE → Petrila, Jiu Valley, Romania / Petrila, Valea Jiului / SUPRAFAȚA → 179.007+ sqm / TIMP → design: 2011 - în desfășurare, construcție: 2014 - în desfășurare / FINALIZARE → 2014 - în desfășurare 87

Planeta Petrila - Regenerare post-industrială participativă

Planeta Petrila - hands-on post-industrial regeneration

Orașul Petrila din Valea Jiului, precum toate fostele orașe industriale din România, trece printr-un proces de regăsire a unei rațiuni de a fi, pendulând între identitatea pre-minerit, amintirile epocii de glorie și cazna redefinirii post-industriale. Colonia, fondată odată cu deschiderea primei mine de cărbune în 1859, a crescut împreună cu dezvoltarea minelor, a căror proces de închidere s-a încheiat definitiv în 2015. Aflând, în 2011, de programul național de închidere a minelor, care prevedea demolarea totală a clădirilor minei Petrila, cea mai veche mină de cărbune din Vale, artistul local Ion Barbu angrenează o echipă uriașă, cu care începe o luptă pentru salvarea lor. După câțiva ani de eforturi și multiple manifeste artistice, ansamblul minier devine monument de clasă „A” și este astfel, parțial cruțat.

The town of Petrila in the Jiu Valley, like all the former Romanian industrial cities in Romania, is going through a process of finding a reason to be, struggling between the pre-mining identity, memories of the glory age, and the post-industrial painful transformations. The colony, founded with the opening of the first coal mine in 1859, grew along with the development of mines and the closure process, which ended in 2015. Learning, in 2011, of the national programme of closure of the non-profitable mines, which allows for the total demolition of the buildings belonging to Petrila Mine, the oldest mine in the Valley, the local artist Ion Barbu forms a huge team with whom he starts an action to save them. After several years of efforts and multiple artistic manifestos, the mining ensemble becomes a monument of class "A" status and is thus partially spared. The future remains uncertain, but the discussion about industrial heritage as a resource, on a national scale, is officially open. Beyond resignation or fatalism, attitudes encountered especially in the collective discourse, the city continues to slowly shrink, a result of the diminution of the economic activities that initially determined its appearance. In this landscape, the interventions on the industrial heritage are closely related to assuming a general programme of regeneration through culture.

Viitorul rămâne incert, însă discuția despre patrimoniul industrial ca resursă, la scară națională e, oficial, deschisă. Dincolo de resemnare sau fatalism, atitudini întâlnite cu precădere în discursul colectiv, orașul continuă să se contracte lent, rezultat al diminuării activităților economice care i-au determinat inițial apariția. În acest peisaj, intervențiile asupra patrimoniului industrial sunt strâns legate de asumarea unui program general de regenerare prin cultură. Un demers început acum nouă ani, inițiat de jos în sus, la care pe parcurs se raliază administrația locală, arată mecanismele complicate și de lungă durată ale conversiei. Pentru a gestiona proiectul de regenerare se înființează Asociația Planeta Petrila – o entitate formată din administrația locală, societatea civilă, foști mineri, arhitecți și urbaniști. Este probabil cel mai mare proiect participativ desfășurat vreodată în România, inițiat de un artist local, recunoscut internațional, preluat de un grup de arhitecți și dus mai departe împreună cu o echipă din ce în ce mai mare de specialiști, localnici și participanți externi, majoritatea voluntari, ce crește ca un bulgăre de zăpadă.

A bottom up approach, started nine years ago, to which the local administration joins along the way, shows the complicated and long-lasting mechanisms of the conversion. In order to manage the regeneration project, the Planeta Petrila Association is established - an entity formed by the local administration, the civil society, former miners, architects and urban planners. It is probably the largest participatory project ever carried out in Romania, initiated by an internationally recognised local artist, taken over by a group of architects in a snowball effect, and carried forward together with a growing team of specialists, locals and external participants, most of them volunteers.

Demolarea Conservei Demolition of “Petrila Mine in a Can.” © Ion Barbu RO

Orașul și Mina Petrila, despărțite de Jiul de Est The town and Petrila Mine, separated by the East Jiu River © Andrei Dăscălescu

Proiecția documentarului Planeta Petrila, în centrul POMPAdou de la mina Petrila. A fost prima proiecție în Petrila după avanpremiera din iunie 2017 Screening of the documentary Planeta Petrila, in the POMPAdou Centre at the Petrila Mine. It was the first screening in Petrila after the preview in June 2017 © Gabriel Amza EN

ZIN

ZIN Connecting two vacant office towers to create a multi use building with indoor gardens

Conectarea a două clădiri de birouri vacante pentru a crea o clădire multifuncțională cu grădini interioare

LOCATION → Bruxelles, Belgium / PROGRAM → clădire cu utilizare mixtă, care include birouri, apartamente, hoteluri, magazine, infrastructură sportivă, spații publice (verzi) / CLIENT → Befimmo NV / PROIECTARE ARHITECTURĂ → 51N4E, l’AUC, Jaspers-Eyers / ECHIPĂ PROIECTARE → 51N4E, l’AUC, Jaspers-Eyers / SUPRAFAȚĂ → 10.800 m2 / SUPRAFAȚĂ CONSTRUITĂ → 115.000 m2 / PERIOADĂ PROIECTARE → 2017-2020 / PERIOADĂ CONSTRUCȚIE → 2020-2023 RO

Location → Brussels, Belgium / Programme → Mixed use building including offices, apartments, hotel, retail, sport infrastructure, public (green) spaces / Client → Befimmo NV / Architecture Design → 51N4E, l’AUC, Jaspers-Eyers / Design Team → 51N4E, l’AUC, Jaspers-Eyers / Site surface → 10.800 m 2 / Built surface → 115.000 m 2 / Design Period → 2017-2020 / Construction Period → 2020-2023 90

Clădirea va primi un nou parter deschis, care permite crearea unor serii de relații cu orașul și spațiul public. The building will get a new open ground floor, that offers a range of relationships to the city and the public space.

The project ‘ZIN in No(o)rd’ aims to reuse the emblematic WTC I and II towers located in the heart of the Northern Quarter in Brussels. Instead of a simple restoration of the existing building, the two towers will be connected by a new volume of 14 doubleheight floors, creating a hybrid building that mixes offices with housing, a hotel, sports and leisure spaces, shops and lots of vegetation. The new open ground floor will offer a range of relationships to the city and the public space. This new flexible concept will introduce a new standard in Europe for large-scale mixed buildings.

Proiectul „ZIN in No(o)rd” își propune să refolosească turnurile emblematice WTC I și II situate în centrul Cartierului de Nord din Bruxelles. În loc de o simplă restaurare a clădirii existente, cele două turnuri vor fi conectate de un nou volum de 14 etaje cu o înălțime dublă, formând astfel o clădire hibridă care îmbină birouri cu locuințe, un hotel, spații sportive și de loisir, magazine și multă vegetație. Noul parter deschis va oferi o serie de relații cu orașul și spațiul public. Acest nou concept flexibil va introduce un nou standard în Europa pentru clădirile mixte la scară largă.

The project insists radically on reuse, not only by considering the current building as a material bank but also thanks to its innovative architectural concept. Several strategic interventions and a prospective dimension create a structure that will be able to adapt to changing use in the future. By adding a new volume with double-height floors, by providing various traffic circuits with many accesses, and by activating the urban space as a shared hall, a mixed complex is set up which has not been thought of for one type of use, but which may evolve over time.

Proiectul insistă asupra reutilizării, nu doar prin considerarea clădirii actuale ca fiind o bancă de materiale, ci și datorită conceptului arhitectural inovativ. Mai multe intervenții strategice și o dimensiune potențială, formează o structură care se va putea adapta pe viitor pentru orice tip de utilizare. Prin adăugarea unui nou volum cu etaje cu înălțime dublă, prin asigurarea diferitelor circuite pentru circulație cu mai multe accesuri și prin activarea spațiului urban într-o sală comună, se formează un complex mixt care nu a fost gândit pentru un singur tip de utilizare, însă care ar putea evolua în timp.

In ‘ZIN in No(o)rd’, about 3,900 Flemish officials will find a new, inspiring, and sustainable workplace focused on the idea of exchange and flexibility. The office spaces will offer the opportunity to meet and collaborate in a green and healthy work environment with varied surroundings. The apartments will be rented, and an innovative concept is planned for the hotel part, in collaboration with a specialised operator.

În „ ZIN in No(o)rd”, aproximativ 3.900 de oficiali flamanzi vor găsi un loc de muncă nou, creativ și sustenabil, axat pe ideea de schimb și flexibilitate. Spațiile de birouri vor oferi oportunitatea de întâlnire și colaborare într-un mediu sănătos, cu împrejurimi variate. Apartamentele vor fi închiriate și un concept inovator este planificat pentru partea de hotel, în colaborare cu un operator specializat.

Proiectul insistă asupra refolosirii. Clădirea actuală va fi utilizată ca bancă de materiale pentru noul proiect. Se va adăuga un nou volum cu etaje de înălțime dublă, oferind flexibilitate în utilizare prin intermediul diferitelor circuite de circulație și accese. RO

The project insists radically on reuse. The current building will be used as a material bank for the new project. A new volume with double-height floors is added, providing flexibility in use by various traffic circuits and accesses.

Părțile deja existente, împreună cu cele noi formează o clădire hibridă care combină birourile cu locuințele, un hotel, spații sportive și de agrement, magazine și multă vegetație Existing and new parts form a hybrid building that mixes offices with housing, a hotel, sports and leisure spaces, shops and lots of vegetation

1972

Diagramele care explică fazele proiectului: Turnurile emblematice WTC I și II vor fi conectate printr-un nou volum de 14 etaje cu dublă înălțime. EN

2020

2023

Diagrams explaining the phases of the project: The emblematic WTC I and II towers will be connected by a new volume of 14 double-height floors. 93

Mina de idei Anina (2014 – 2018)

Mine Of Ideas Anina (2014 – 2018)

Proiect cultural de revitalizare a identității locale într-un proces mai amplu de regenerare economică, socială și culturală a orașului post-industrial Anina, prin promovarea și valorizarea propriului patrimoniu cultural

A cultural project for the reactivation of local identity through a complex process of economic, social and cultural regeneration of the post industrial city of Anina, by promoting and enhancing its own cultural heritage.

AUTORI → Birou de arhitectură / Asociația culturală: Asociația culturală „Alba Verde” (Alba Iulia), 2014 – 2017 Asociația pentru patrimoniu activ – PACT (Timișoara), 2018 / COORDONATORI → (2014 – 2017) arh. Oana Țiganea și arh. Marius Barbieri; (2018) arh. Oana Țiganea și arh. Gabriela Pașcu. Echipa de proiect (2014 – 2018): arh. Ovidiu Micșa, urb. Alexandru Damian, urb. Laura Damian, arh. Adrian Dumitru, arh. Mihai Veg, arh. urb. Irina Rotaru, arh. Teodora Ungureanu, designer Maria Mandea, sociolog Simona Zărnescu, arheolog Călin Șuteu, antropolog Michele Coletto, fotograf Paolo Mazzo, fotograf Samuele Piccoli / FINANȚATOR → Ordinul Arhitecților din România (Taxa de timbru) / PARTENER → Primăria orașului Anina / PARTENERI

AUTHORS → Architecture studio / Cultural Association: The Cultural Association „Alba Verde” (Alba Iulia), 2014 – 2017 The Association for an Active Heritage – PACT (Timișoara), 2018 / COORDINATORS → (2014 – 2017) arh. Oana Țiganea and arh. Marius Barbieri; (2018) arh. Oana Țiganea and arh. Gabriela Pașcu. / PROJECT TEAM → (2014 – 2018): arh. Ovidiu Micșa, urb. Alexandru Damian, urb. Laura Damian, arh. Adrian Dumitru, arh. Mihai Veg, arh. urb. Irina Rotaru, arh. Teodora Ungureanu, designer Maria Mandea, sociologist Simona Zărnescu, archaeologist Călin Șuteu, anthropologist Michele Coletto, photographer Paolo Mazzo, photographer Samuele Piccoli. / FUNDED BY → Romanian Order of Architects (stamp

LOCALI, REGIONALI ȘI NAȚIONALI → Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara – UPT, OAR Filiala teritorială Timiș, Asociația PACT (Timișoara), Asociația “Atelier NOD” (Baia Mare), Asociația “Il Giocattolo” (Brădet-Anina), One World Romania la Școală, Muzeul Cineastului Amator (Reșița), partener media Asociația Zeppelin (2014 – 2016) / LOCAȚIE → Anina / Caraș – Severin

duty) / PARTNER → The city hall of Anina / LOCAL, REGIONAL AND NATIONAL PARTNERS → Timișoara, the Faculty of Architecture and City Planning – UPT, OAR Timiș, Association PACT (Timișoara), Association “Atelier NOD” (Baia Mare), Association “Il Giocattolo” (Brădet-Anina), One World Romania at School, “Muzeul Cineastului Amator” (Reșița), media partner Association Zeppelin (2014 – 2016). / LOCATION → Anina / Caraș – Severin county

Ansamblul Puțului I din Anina, propuneri de amenajare realizate în cadrul workshop-ului din 2014. Coal pit no.1 ensemble of Anina, design proposals made during the 2014 workshops. © Simona Zinca

“Mine of ideas Anina” is the title under which, from 2014 to 2018, a series of actions meant to facilitate the (re)discovery of local identity had been organised. The extensive process of economic, social and cultural regeneration of the post-industrial city of Anina was made by promoting and enhancing its own cultural heritage. For the first time in the Romanian context, the industrial landscape is approached as an independent entity from a variety of interdisciplinary perspectives, resulting from both a professional and a personal belief of the authors, that it can become an engine of sustainable regeneration. Thereby, the project tried to reconnect the area to the regional and national territory, contributing on one hand to the increase of its visibility and on the other hand, to the formation of a qualitative intervention attitude at the level of the existing built background.

„Mina de idei Anina” este titulatura sub care, în intervalul 2014 – 2018, au fost organizate o serie de acțiuni menite să faciliteze (re)descoperirea identității locale într-un proces mai amplu de regenerare economică, socială și culturală a orașului post-industrial Anina, prin promovarea și valorizarea propriului patrimoniu cultural. Pentru prima oară în contextul românesc, peisajul industrial este abordat ca un organism de sine stătător dintr-o varietate de perspective interdisciplinare rezultate din convingerea profesională, dar și personală, a autorilor că acesta poate deveni un motor al regenerării sustenabile. Astfel, proiectul a încercat reconectarea zonei la teritoriul regional și național, contribuind pe de o parte la creșterea vizibilității sale, iar pe de altă parte, la formarea unei atitudini de intervenție calitative la nivelul fondului construit existent.

The research and formation activity in the field of industrial heritage was supported by the 2014, 2015 and 2016 workshops, destined for architecture and urbanism students, to which can be added the 2015 and 2018 guided tours for specialists in the field of cultural heritage. Throughout this process of research and analysis of Anina’s industrial heritage, photography was used as a main inventory instrument of both tangible and intangible testimonies. In this way, photography and architecture were linked together, experimenting simultaneously a subjective and an objective approach to heritage values. The current photographic archive of Anina has been created by experiencing with digital photography, Gigapan, but also using traditional cameras and alternative gelatin silver processes, becoming in this way a real tool for knowledge, monitoring, awareness and enhancement of an industrial territory found in a continuous transformation.

Activitatea de cercetare și formare în domeniul patrimoniului industrial a fost susținută prin workshop-urile din 2014, 2015 și 2016, destinate studenților la arhitectură și urbanism, la care se adaugă tururile ghidate destinate specialiștilor din domeniul patrimoniului cultural organizate în 2015 și 2018. În acest proces de cercetare și analiză a peisajului industrial al Aninei s-a utilizat fotografia ca instrument principal de inventariere a mărturiilor tangibile și intangibile. Astfel s-au adus în dialog fotografia și arhitectura, experimentând simultan o abordare subiectivă și obiectivă a valorilor patrimoniale. Arhiva fotografică actuală a Aninei a fost realizată prin experimentarea fotografiei digitale, Gigapan, dar și prin aparate fotografice realizate tradițional și tehnici argentice alternative, devenind un adevărat instrument de cunoaștere, monitorizare, conștientizare și valorificare a unui teritoriu industrial aflat în continuă transformare.

In parallel with these, the project aimed at involving the local community in order to promote and raise awareness of the local values, by means of public debates on the theme of postindustrial regeneration, by launching sociological (2015) and anthropological studies (2018) with the purpose of making an inventory of the local memory, through actions for the young generation like “Branding Anina” (2016) and “Bringing Anina to the surface” and as well, through a series of cultural initiatives organised in Anina, such as video mapping in the urban space, photography and architecture exhibitions, documentary film screenings. Through the proposed activities, an attempt was made at reviving the urban spaces of the town with the view to promote the cultural entrepreneurship initiatives as a possible scenario of territorial, social and cultural reactivation. EN

În paralel, s-a încercat implicarea comunității locale în vederea promovării și conștientizării valorilor locale prin dezbateri publice pe tema regenerării postindustriale, prin demararea unor studii sociologice (2015) și antropologice (2018) cu scopul inventarierii memoriei locale, prin acțiuni destinate tinerei generații precum „Branding Anina” (2016) și „Scoate Anina la suprafață” (2018) și printr-o serie de inițiative culturale organizate la Anina precum videomapping în spațiul urban, expoziții de fotografie și arhitectură, proiecții de filme documentare. Prin activitățile propuse s-a încercat reanimarea spațiilor urbane ale localității în ideea promovării inițiativelor de antreprenoriat cultural ca un posibil scenariu de revitalizare teritorială, socială și culturală. 95

Camera mașinii de extracție din Puțul IV din Anina. Inventarierea patrimoniului industrial în cadrul workshop-ului din 2016. The engine room of Pit no.4. An inventory of the industrial landscape of Anina during the 2016 workshop. ©Călin Șuteu

Realizarea hărților mentale cu copiii coloniei Brădet (Anina), 2018. Making of mental maps together with the colony children from Brădet (Anina), 2018. © MdIA

Activitatea de descoperire a Aninei alături de copiii din Anina, 2018. Discovering Anina together with the children of Anina, 2018. © MdIA

Inventarierea comunității prin realizare de fotografii utilizând aparatul de fotografiat pe format mare (8”x10”) Using a large format camera (8”x10”) for taking pictures of the locals, as part of the inventory process, 2018 © Alexandru Todirică EN

Repararea a ceea ce este stricat

Repairing what is broken

Cea mai sustenabilă clădire este cea care nu este demolată niciodată, deoarece materialele sale nu se transformă în deșeuri și nu se vor genera emisii adiționale în ridicarea unui înlocuitor. Este necesar să investim timp și resurse în reparații, astfel încât fiecare structură să poată atinge o durata maximă de viață, fără a mai fi construite altele noi. Întreținerea este un meșteșug în sine și trebuie considerată o parte integrantă a procesului de proiectare, care poate de asemenea genera caracteristici importante ale arhitecturii. Pe lângă proiectarea pentru durabilitate, anticiparea învechirii unei clădiri înseamnă și crearea unor proiecte care se pot transforma, dezvolta sau micșora. RO

The most sustainable building is the one that never gets demolished, since its materials never turn into waste and no additional emissions will be produced in erecting a replacement. We must invest time and resources in repairs so every structure can reach its maximum lifespan and new ones don’t need to be built. Maintenance is a craft in itself and must be considered an integral part of the design process, which can generate important features of the architecture. Besides designing for durability, anticipating the aging of a building also means creating projects that can transform or grow or shrink. 98

100

Casa ca proces

The House as a Process

O restaurare cu respect față de loc și comunitate

A restoration process with respect for the site specific and the community

AUTORI → Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov / COLABORATORI → Ana, Dragoș, Maria, Laszlo, Corina, Aurora, Adam, Florin, Felix, Bianca, Cristi, Mircea, Eugen, Florin, Karma SRL, Săndulescu, Fam. Tripon, Han, Ilie, Lazăr, Ionuț, Mărin, Persida, Maria, Romulus Maria, Viorel, Ghiță / CLIENT → Amnon & Daniela / PROGRAM → Restaurare locuință individuală / LOCAȚIE → Timișoara, România / SUPRAFAȚĂ → 80 mp / TIMP → 2017-2019 / FOTOGRAFII → Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov

AUTHORS → Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov / COLLABORATORS → Ana, Dragoș, Maria, Laszlo, Corina, Aurora, Adam, Florin, Felix, Bianca, Cristi, Mircea, Eugen, Florin, Karma SRL, Săndulescu, Fam. Tripon, Han, Ilie, Lazăr, Ionuț, Mărin, Persida, Maria, Romulus Maria, Viorel, Ghiță / CLIENT → Amnon & Daniela / PROGRAMME → House Restoration / LOCATION → Timișoara, Romania / SURFACE → 80 mp / TIME → 2017-2019 / PHOTOGRAPHS → Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov

100

101

Finisajul exterior al noii extinderi și raportul plin-gol, creează o diferență clară între vechi și nou delimitând intervenția nouă de casa existentă, dar fără a intra în competiție cu aceasta. The exterior finish of the new extension and the built-window ratio, creates a clear difference between the old and the new, delimiting the new intervention from the existing house, but without competing with it.

The household no. 76 in Roșia Nouă presents a typical typology for the houses of the ethnographic region of Mureș Valley. The clients wanted to transform a traditional Romanian household into a place of relaxation and recovery within nature.

With the motto “everyone should benefit”, the project is not about the object of architecture, but about process and values; about analysis and learning, design and communication, construction, relationships and sharing. The restoration of a house has become the pretext for understanding and entering the community, for building relationships, for the birth of new activities and opportunities for locals. The involvement of community members and the desire to work as much as possible with locals from the area and to promote a circular economy is also reflected in the project budget (76% of the value of labour remained in the local community).

Având pe fundal deviza „toată lumea ar trebui să aibă de câștigat”, proiectul nu este despre obiectul de arhitectură, ci despre proces și valori; despre analiză și învățare, design și comunicare, construcție, relaționare și utilizare în comun. Restaurarea și amenajarea unei case a devenit pretextul pentru înțelegerea și intrarea în comunitate, pentru construirea de relații, pentru nașterea de noi activități și oportunități pentru localnici. Implicarea membrilor comunității și dorința de a lucra pe cât posibil cu localnici din zonă și de a promova o economie circulară se reflectă și în bugetul proiectului (76% din valoarea manoperei a rămas în comunitatea locală).

Following the design principles in a rural environment - blending in the scale and spirit of the area, using natural materials and traditional techniques, capitalising on local crafts and collaborating with local artisans, sustainability, recycling, community involvement and circular economy - was the guiding axis of this process.

Urmărirea principiilor de proiectare în mediul rural - încadrarea în scara și spiritul zonei, folosirea de materiale naturale și de tehnici tradiționale, valorificarea meșteșugurilor, colaborarea cu artizani locali, durabilitate, implicarea comunității, încurajarea economiei circulare - a fost axa directoare a acestui proces.

The project consisted of adapting and expanding the household to integrate modern facilities (bathroom and kitchen). The stone foundation was repaired, the clay plasters were rebuilt, and the attic was turned into a livable space. Various furniture elements were made of reclaimed wood, the hemp fabrics and corn leaves lampshade are made by local women.

Proiectul a constat în adaptarea și extinderea gospodăriei pentru integrarea unor facilități moderne (baie și bucătărie) cu protejarea structurii de lemn și a finisajului de pământ. Fundația de piatră a fost reparată, tencuielile de lut refăcute, iar podul s-a transformat în mansardă. Diverse elemente de mobilier au fost realizate din lemn recuperat, țesăturile din cânepă și abajurul din foi de porumb sunt realizate de localnici.

A secondary goal in involving the locals was the dissemination of an example of refunctionalisation of traditional households through direct experiment and through a more natural assimilation of principles.

Un scop secundar în implicarea localnicilor a fost diseminarea unui exemplu de refuncționalizare a gospodăriilor tradiționale prin experiment direct și printr-o asimilare cât mai naturală a principiilor. Întregul proces este documentat în broșura „Casa ca proces”, care poate fi de ajutor altor intervenții asupra arhitecturii tradiționale, în sprijinul comunității locale.

The whole process is documented in the brochure “The house as a process”, which can help other interventions on traditional architecture in integrating the local community. EN

101

102

Mărin și Lazăr au realizat tencuielile de pământ de pe fațadele casei. Mărin and Lazăr made the earth plasters on the facades of the house. RO

103

Pardoseala și tavanul din lemn de gorun, închis la culoare de vechime, au fost păstrate și lăsate aparente, iar ușile vechi au fost recondiționate. The dark oak floor and ceiling have been preserved and the old doors have been refurbished.

Mobilierul din bucătărie este realizat cu blaturi din lemn recuperat dintr-o anexă demolată, iar diferența de nivel dintre prispă și bucătărie creează locul de stat. The kitchen furniture is made with wooden planks recovered from a demolished barn, and the level difference between the porch and the kitchen creates the place for seating. EN

103

104

Casa la finalul practicii din 2019 Imagine din timpul școlii de vară din 2019 The house at the end of the 2019 summer school (Key Image) Photo. taken during the 2019 summer school. © Alexandru Todirică

Casa cu har - școala de restaurare din Topârcea

House with grace - Topârcea's restoration school

"Casa cu har" a devenit un obiect de studii aplicate de restaurare și conservare care oferă studenților oportunitatea de a participa în ateliere specifice la fiecare ediție, în care specialiști și meșteri predau mai departe tehnici și metode de lucru tradiționale

“House with Grace” has become an object of applied restoration and preservation studies which, during each edition, offers students the opportunity to take part in specialised workshops, where specialists and craftsmen share their knowledge of traditional techniques and working methods

AUTORI → Asociația pentru patrimoniu activ - PACT / COORDONATORI → Ș.l. Dr. Arh. Gabriela Pașcu, Ș.l. Dr. Arh. Diana Belci / ASISTENȚI → Arh. Alexandru Todirica, Arh. Adrian Bancoș / COLABORATORI → Familia Părăianu, Prof. Dr. Arh. Teodor Gheorghiu, Emanuela Ciocan, Mariana Gargiulo, Arh.Eugen Vaida, Părintele Mihail Bobârnat, Marius Ioan Bogdănel, Dr. Arh. Dan Idiceanu, Nicolae Mărgineanu, Prof.Dr. Arh. Bica Smaranda, Drașoveanu Aurica, Dana Diminescu, prof. Nicolae Diminescu, Maria Ploa, Dan Ciocan, Catalin Litman, Bărănescu Niculina / VOLUNTARI → Adrian Bancoș, Eliza Bistrean, Jonuț Dohotariu, Mădălina Nică, Bettina Varga, Vlad

AUTHORS → Asociația pentru patrimoniu activ - PACT / COORDINATORS → Ș.l. Dr. Arh. Gabriela Pașcu, Ș.l. Dr. Arh. Diana Belci / ASSISTANTS → Arh. Alexandru Todirica, Arh. Adrian Bancoș / COLLABORATORS → Familia Părăianu, Prof. Dr. Arh. Teodor Gheorghiu, Emanuela Ciocan, Mariana Gargiulo, Arh. Eugen Vaida, Părintele Mihail Bobârnat, Marius Ioan Bogdănel, Dr. Arh. Dan Idiceanu, Nicolae Mărgineanu, Prof.Dr. Arh. Bica Smaranda, Drașoveanu Aurica, Dana Diminescu, prof. Nicolae Diminescu, Maria Ploa, Dan Ciocan, Catalin Litman, Bărănescu Niculina / VOLUNTEERS → Adrian Bancoș, Eliza Bistrean,

104

105

Tămaș, Nicoleta Postolache, Daiana Maciulschi, Bogdan Bej, Rafael Vasilcin, Cristina Maria Gagea, Mark Cîmpean, David Alexandru Dumitrescu, Bogdan Barbu, Diana Andra Lucaciu, Părintele Mihail, Nea’ Băcilă; Bogdan Barbu, Mircea Braje, Nicoleta Marian, Cristina Maria Gagea, Diana Andrada Lucaciu, Andreia Nicoleta, Mihai Moldovan, Ioana Stan; Miculiț Alexandru, Florina Fechete, Argeșeanu Laura, Cătoiu Alina, Mark Cîmpean, Cristel Ioana, Deac Alexa, Cristel Ioana, Selek Boglarka, Andrei Sileam, Ramona Cociorvă / CLIENT → Asociația pentru patrimoniu activ - PACT / PROGRAM → Restaurare și transformare în casă memorială / LOCAȚIE → Topârcea, Ocna Sibiului, Sibiu County / SUPRAFAȚĂ → 50 mp / TIMP → 2015-prezent

Jonuț Dohotariu, Mădălina Nică, Bettina Varga, Vlad Tămaș, Nicoleta Postolache, Daiana Maciulschi, Bogdan Bej, Rafael Vasilcin, Cristina Maria Gagea, Mark Cîmpean, David Alexandru Dumitrescu, Bogdan Barbu, Diana Andra Lucaciu, Părintele Mihail, Nea’ Băcilă; Bogdan Barbu, Mircea Braje, Nicoleta Marian, Cristina Maria Gagea, Diana Andrada Lucaciu, Andreia Nicoleta, Mihai Moldovan, Ioana Stan; Miculiț Alexandru, Florina Fechete, Argeșeanu Laura, Cătoiu Alina, Mark Cîmpean, Cristel Ioana, Deac Alexa, Cristel, Ioana, Selek Boglarka, Andrei Sileam, Ramona Cociorvă / CLIENT → Asociația pentru patrimoniu activ - PACT / PROGRAMME → Restoration and functional conversion into a memorial house. Restaurare si transformare în casă memorială / LOCATION → Topârcea, Ocna Sibiului, Sibiu County / SURFACE → 50SM / TIME → 2015-present construction

The parental home of Topârcea, a small village situated near Ocna Sibiului, in which the monk and priest Teofil Părăian lived his very last years, has been left abandoned for more than thirty years. This timeframe has led to an increased degradation of the entire house. In 2015, upon the initiative of the Părăian family, the entire building was handed over to the association with the main request being that a full restoration and preservation process should become a didactic process dedicated to students, in which they would apply methods of restoration using traditional techniques. This is how “The Restoration Summer School of Topârcea”, or in short, “House with Grace” came into existence. From that moment on, every summer, the house brings together students who are interested in vernacular heritage and eager to learn and use traditional techniques of preservation. Moreover, they have the opportunity to interact with local craftsmen and specialists from the field of restoration.

Casa părintească din satul Topârcea de lângă Ocna Sibiului, în care călugărul și preotul, Teofil Părăian și-a trăit ultimii ani din viață, a rămas abandonată mai bine de 30 de ani, perioadă în care întreaga gospodărie s-a degradat accentuat. La inițiativa familiei Părăian, în 2015 întreaga gospodărie a fost predată asociației cu rugămintea ca întreg procesul de reparare, conservare și restaurare să devină un proces didactic de aplicare a metodelor de restaurare prin tehnici tradiționale, destinat studenților. Așa a luat naștere Școala de restaurare de la Topârcea sau pe scurt „Casa cu har” care vară de vară aduce studenți interesați de patrimoniul vernacular, dornici să învețe și să aplice tehnici tradiționale de conservare și de asemenea, îi pune în contact cu meșteri locali și specialiști în domeniul restaurării.

During the first edition, a thorough analysis of the level of degradation for the entire house was made. Based on that, a progressive intervention strategy was generated. The first interventions were made with the aim of stopping the advancing degradation, thus excluding any risk of a total collapse of the entire house and its dependencies: the meteoric water drainage ditches were rebuilt in order to prevent flooding of the cellar; the hole in the roof frame was restored by replacing, adjusting and renewing the wooden elements; the masonry foundation of the porch and the steps into the cellar were rebuilt; the carpentry and the layer of plaster were reconditioned; repointing of the brickwork was undertaken. So far, all of the actions undertaken have been concentrated on a complete weatherproofing of the house on the exterior part, so that any degradation caused by climatic factors can be avoided. Once all of these have been made, the restoration interventions within the interiors can safely start. In parallel with the indoor works, it will be possible to begin the reconditioning of the furniture found inside the house, which has been carefully stored and preserved.

La prima ediție s-a făcut o analiză atentă a nivelului de degradare al întregii gospodării pe baza căruia a fost generată o strategie de intervenție etapizată. Primele intervenții au fost strict pentru a stopa avansarea degradărilor astfel eliminând orice risc de colaps total al casei și anexelor gospodărești. Au fost refăcute șanțurile de colectare a apei meteorice pentru a stopa inundarea beciului, a fost reparată gaura din șarpantă prin înlocuirea, repararea și recondiționarea elementelor de lemn, a fost refăcută fundația de zidărie a prispei și coborârea în beci, au fost recondiționate tâmplăriile, a fost recondiționat stratul de tencuială și au fost reparate fisurile și rosturile dintre cărămizi. Până în prezent toate acțiunile au fost concentrate spre închiderea completă a casei la exterior pentru a putea evita orice degradare provenită din factori climatici, iar odată făcut acest lucru se pot realiza intervențiile de restaurare de la interior. În paralel cu lucrările de la interior se va începe recondiționarea obiectelor de mobilier din casă, care au fost atent depozitate și conservate.

Bringing the house to its original state brings together a dual purpose: partially transforming it into a memorial house dedicated to priest Teofil Părăian and using it as a restoration school in which traditional techniques are being employed. EN

Aducerea la forma inițială a casei și gospodăriei are un scop dublu: parțial transformarea acesteia în casă memorială dedicată preotului Teofil Părăian și folosirea acesteia ca școală de restaurare prin tehnici tradiționale. 105

106

Prispa în timpul primei școli de vară Începerea lucrărilor de punere în siguranță a construcției la prima școală de vară The porch during the first edition of the summer school. The beginning of the works, having the aim of securing the building, during the first edition of the summer school. © Diana Belci

Mostră de tencuială cu inscripții Martor de tencuială existentă cu inscripție originală în limbaj local Plaster sample with inscriptions Existing sample of final layer of wall covering with original inscriptions in local language. © Alexandru Todirică RO

107

Casa în prezent Finalizarea lucrărilor de la exterior și pregătirea casei pentru iarnă The house today The completion of the exterior works and the arrangement of the house for winter. © Alexandru Todirică EN

108

Echipele de intervenție ale proiectului la Cuștelnic împreună cu Alteța Sa Regală, Prințul de Wales, jud. Mureș, 2019 The intervention teams of the project at Cuștelnic together with His Royal Highness, the Prince of Wales, Mureș county, 2019. © Ambulanța pentru Monumente

Ambulanța pentru Monumente

Ambulance for Monuments Safeguarding the Endangered Heritage in Romania

Salvarea patrimoniului construit din România aflat în stare avansată de degradare

AUTHORS → Eugen Vaida, Veronica Vaida, Stefana Paul, Ileana Burnichioiu, Diana Belci, Maria Tamasan, Amalia Ignuta, Andrei Florin Onica, Bogdan Sorinca, Sergiu Ovidiu Muresan, Marcel Sorin Lucaciu, Diana Andra Lucaciu, Bogdan Ilies, Valentina Lehene, Bogdan Pintea, Alexandra Teodor, Emilia Tugui, Andreea Enache, Nicole Caba-Gheorghiu, Paul Filip Ciobanasu, Florin Andrei Manole, Radu Andrei / DESIGN TEAM → Monumentum association, Association for Active Heritage (PACT), the "Vernacular” Association, the “Archaic” Association, the ACTUM Association, the ”Inima Olteniei” Association and the “Atelierul pentru patrimoniu” association that is being set up / COLLABORATORS → over 250 volunteers, specialists,

AUTORI → Eugen Vaida, Veronica Vaida, Stefana Paul, Ileana Burnichioiu, Diana Belci, Maria Tamasan, Amalia Ignuta, Andrei Florin Onica, Bogdan Sorinca, Sergiu Ovidiu Muresan, Marcel Sorin Lucaciu, Diana Andra Lucaciu, Bogdan Ilies, Valentina Lehene, Bogdan Pintea, Alexandra Teodor, Emilia Tugui, Andreea Enache, Nicole Caba-Gheorghiu, Paul Filip Ciobanasu, Florin Andrei Manole, Radu Andrei / DESIGN → Asociația Monumentum, Asociația pentru Patrimoniu Activ (PACT), Asociația Vernacular, Asociația Archaic, Asociația ACTUM, Asociația Inima Olteniei și Asociația Atelierul pentru patrimoniu / COLABORATORI → peste 250 de voluntari, specialiști, primării, mănăstiri, comunități locale, meșteșugari / CLIENT → mănăstiri, clienți RO

108

109

town halls, parishes, local communities, craftmen / CLIENT → various parishes, private clients, town halls, county councils / PROGRAMME → emergency interventions for safeguarding heritage / LOCATION → 42 interventions in Alba, Arad, Brasov, Caras-Severin, Cluj, Gorj, Hunedoara, Maramures, Mures, Prahova, Sibiu, Suceava, and Timis counties / TIME → 2016 ongoing

privați, primării, consilii județene / PROGRAM → intervenții de urgență pentru salvarea patrimoniului construit / LOCAȚIE → 42 intervenții în Alba, Arad, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Mureș, Prahova, Sibiu, Suceava și Timiș / TIMP → 2016 – în desfășurare

The "Ambulance for monuments" started in 2016 in Transylvania via the Monumentum Association. The project aims to save, in a desperate race against time, a large number of the over 600 endangered monuments in Romania, by securing them. The main supporter of the project is His Royal Highness the Prince of Wales through the Prince's Foundation. The project was gradually developed through six other organisations from different regions of Romania (Banat, Arad, Sălaj, Northern Moldova, Northern Muntenia and Oltenia), which have the independence to decide on local interventions, these are the Association for Active Heritage (PACT), the " Vernacular ” Association, the“ Archaic ”Association, the ACTUM Association, the ”Inima Olteniei” Association and the Heritage Workshop that is being set up.

„Ambulanța pentru monumente” a debutat în 2016 în Transilvania prin Asociația Monumentum. Proiectul își propune salvarea, într-o cursă disperată împotriva timpului, a unui număr cât mai mare din cele peste 600 de monumente periclitate din România, prin punerea în siguranță a acestora. Principalul susținător al proiectului este Alteța Sa Regală, Prințul de Wales prin Prince's Foundation. Proiectul a fost dezvoltat treptat prin intermediul altor șase organizații din diferite regiuni ale României (Banat, Arad, Sălaj, Moldova de Nord, Muntenia de Nord și Oltenia), care au independența de a decide intervențiile pe plan local, acestea sunt Asociația pentru Patrimoniu Activ (PACT), Asociația „Vernacular”, Asociația „Arhaic”, Asociația ACTUM, Asociația Inima Olteniei și Atelierul de Patrimoniu care este în curs de înființare.

The Emergency Safety Action is carried out with the help of volunteers and craftsmen, under the supervision of specialists, and always in close contact with the communities and with the support of local or regional authorities. The interventions consist of: replacement or completion of degraded roofs, construction of protective superstructures, consolidation and completion of walls and frames with their supports, consolidation of paintings, drainage of water, etc.

Punerile în siguranță în regim de urgență se fac cu ajutorul voluntarilor și al meșterilor, sub supravegherea specialiștilor, și întotdeauna în strânsă legătură cu comunitățile și cu sprijinul autorităților locale sau regionale. Intervențiile înseamnă: înlocuirea sau completarea învelitorilor degradate, construirea unor suprastructuri de protecție, consolidarea și completarea zidurilor și a șarpantelor alături de sprijiniri ale acestora, consolidarea picturilor, drenarea apelor etc. Există un kit de intervenție: o camionetă dotată cu unelte, spațiu pentru materiale de construcție și pentru câțiva voluntari. Proiectul acoperă, în acest moment, aproximativ 35 % din teritoriul național și a însemnat punerea în siguranță, cu avizul Ministerului Culturii, a peste 35 de monumente: mori de apă, conace, biserici, fortificații, situri arheologice (situri UNESCO), turnuri de veghe, spitale, sere etc. Regula după care funcționează „Ambulanța pentru monumente” este simplă: acolo unde beneficiarul/ proprietarul asigură materialele de construcție, cazarea și masa echipei, „ambulanța” intervine cu voluntari și meșteri.

There is an intervention kit: a lorry equipped with tools, space for construction materials and a few volunteers. The project currently covers about 35% of the national territory and meant securing, with the approval of the Ministry of Culture, over 35 monuments: water mills, mansions, churches, fortifications, archeological sites (UNESCO sites), towers, hospitals, greenhouses, etc. The rule according to which the “Ambulance for Monuments” works is simple: where the beneficiary/owner provides the building materials, accommodation and meals for the team, the “ambulance” intervenes with volunteers and craftsmen.

Asociația Monumentum sprijină asociațiile în primii cinci ani de activitate cu uneltele, echipamentele și camioneta, finanțarea parțială și consultanță de specialitate, urmând ca fiecare dintre acestea să suplimenteze din resurse proprii nevoile intervenției.

The Monumentum Association supports associations in the first five years of their activity with tools, equipment and lorry, partial financing and specialised consultancy, with each organisation supplementing from its own resources for the needs of the intervention. The great achievement of this project is the creation of a paradigm of sustainable safeguarding of historical monuments, through participation and close cooperation between the four major actors: the beneficiary (community, owner), mediator (NGOs), specialists (certified or unattested) and developers public policies (local and regional administrations, institutions). EN

Marea realizare a acestui proiect este crearea unei paradigme de salvgardare sustenabilă a monumentelor istorice, prin participarea și cooperarea strânsă între cei patru actori mari: beneficiarul (comunitatea, proprietarul), mediatorul (ONG-uri), specialiștii (atestați sau neatestați) și elaboratorii de politici publice (administrații locale și regionale, instituții). 109

110

O voluntară fixează țiglele în mortar pe baza de var la biserica evanghelică din Apoș, jud. Sibiu, 2019 A volunteer is fixing the tiles in limebased mortar at the evangelical church of Apoș, Sibiu county, 2019. © Ambulanța pentru Monumente

Un meșter din comunitate în timpul intervenției asupra bisericii de lemn din Vălari, 2018 A local craftsman during the intervention on the wooden church of Vălari, 2018 © Ambulanța pentru Monumente RO

110

111

Voluntari pe acoperișul bisericii de lemn din Brusturi în timpul unei pauze, jud. Sălaj, 2018 Volunteers during a break on the roof of the wooden church in Brusturi, Sălaj county, 2018. © Ambulanța pentru Monumente EN

111

112

Studio Govora

Cercetare și intervenții mici pentru recuperarea locurilor abandonate din Govora

Research and small interventions for recovering abandoned places of Govora

AUTORI → STUDIO GOVORA (Ștefania Hîrleață, Radu Tîrcă) & Asociația ARCHÉ / DESIGN → arh. Ștefania Hîrleață, arh. Radu Tîrcă, arh. Petru Mortu, arh. Raluca Zaharia / COLABORATORI → ing. Ștefan Geantă, ing. Horia Mihnea / CLIENT → proiect inițiat de autori (început ca proiect de diplomă) / PROGRAM → Spațiu public / Foișor / Vilă / LOCAȚIE → Băile Govora / TIMP → iunie - octombrie 2020

AUTHORS → STUDIO GOVORA (Ștefania Hîrleață, Radu Tîrcă) & Asociația ARCHÉ / DESIGN TEAM → arh. Ștefania Hîrleață, arh. Radu Tîrcă, arh. Petru Mortu, arh. Raluca Zaharia / COLLABORATORS → ing. Ștefan Geantă, ing. Horia Mihnea / CLIENT → self initiated (started as a diploma project) / PROGRAMME → Public space / Gazebo / Villa / LOCATION → Băile Govora / TIME → June-October 2020

112

113

Vila Constanța-Marieta Vila Constanța-Marieta © Irina Leca

The thermal heritage crisis in Govora – recovering identity

Criza patrimoniului balnear în Govora – recuperarea identității

In the same way in which Băile Govora was built in a short period of approximately 30 years, the lack of mass tourism triggered the opposite process – its decline. Today, approximately 30% of its historic buildings are abandoned and in an advanced state of decay. Most of them are of considerable size and define the town’s identity as a thermal settlement characteristic of the late 19 th to early 20 th century.

În aceeași manieră în care Băile Govora a fost construită într-o perioadă scurtă de aprox. 30 de ani, stoparea turismului de masă a declanșat procesul invers - declinul. Astăzi, aproximativ 30% din clădirile orașului istoric sunt abandonate și în stare avansată de degradare. Cele mai multe dintre acestea sunt de dimensiuni considerabile și definesc identitatea stațiunii ca oraș balnear specific secolului XIX - începutul secolului XX.

The critical stage of local heritage together with the vague premises of current strategies call for a re-evaluation. Reclaiming its own identity depends on the just measure of punctual interventions that aim to recover the architectural and urban values of the ensemble. Govora has never undergone a complete process of systematisation and thus still preserves significant fragments of the town’s historical form, materialised through a series of isolated autonomous objects that gravitate around the Thermal Park. The premises of an ideal city are thus visible and vary from the iconic areas of the city to the beautiful places that are inhabited.

Starea critică a patrimoniului local împreună cu premisele vagi ale strategiilor actuale invită la reevaluare. Restabilirea propriei identități depinde de o justă măsură a intervențiilor punctuale care mizează pe recuperarea valorilor arhitecturale și urbane de ansamblu. Govora nu a trecut niciodată printr-un proces complet de sistematizare, reușind să păstreze fragmente semnificative din forma veche a orașului materializată printr-o serie de obiecte izolate și autonome care gravitează în jurul Parcului Balnear. Premisele orașului ideal sunt așadar vizibile și variază de la zonele emblematice ale orașului până la locurile frumoase locuite.

One of the main aims of the Studio Govora project is to manage the current state of Govora’s heritage through documenting its specific characteristics and materials, architectural typologies and particular urban features. All these will be covered in a Guide to upkeep and repair buildings in Băile Govora. This instrument will not only serve as a glossary, but will also help prevent future destruction or decay of heritage, through raising the awareness of the community regarding these values. The way in which the town was built often blurred the lines between private and public space.

Unul din scopurile principale ale proiectului Studio Govora este de a gestiona situația patrimoniului din Govora prin a documenta acele caracteristici și materiale specifice, tipologii arhitecturale și situații urbane particulare care să facă obiectul unui Îndrumar pentru întreținerea și repararea construcțiilor în Băile Govora. Acest instrument va constitui nu numai un glosar, ci va putea preveni distrugerea sau degradarea în viitor a patrimoniului existent prin creșterea nivelului de conștientizare al comunității asupra propriilor valori. Modul de constituire al orașului a estompat în multe cazuri limitele spațiului privat, astfel că Govora poate fi înțeleasă și ca un spațiu public amplu și fluid în care grădina (de oricare fel) devine parte a acestuia. În acest sens, reactivarea spațiului public este un element esențial, iar propunerea Studio Govora a fost o primă intervenție punctuală: restaurarea singurului foișor istoric rămas în Băile Govora, construit în 1938, o intervenție ușor de implementat și capabilă de a fi relevantă pentru comunitatea locală. Fragil și degradat, foișorul a fost restaurat cu tehnici tradiționale. Acest proiect face parte dintr-un eveniment mai amplu desfășurat între 3-9 august – Zilele Arhitecturii Balneare la Govora.

Thus Govora can also be experienced as a vast and fluid space in which the garden (of any type) is a significant part. Given this aspect, it is essential to reactivate public spaces. Studio Govora proposed a first on-site intervention: restoring the only remaining historical gazebo, dating from 1938. This intervention is easy to implement and capable of being relevant for the local community. Fragile and degraded, the gazebo has been restored with traditional techniques. This project is part of a larger event held between 3-9 August - Thermal City Architecture Week in Govora. Another objective was to conserve the Ivanovici Villa, one of the buildings dating back to the founding period of the settlement. A possible collapse would bring the loss of an intricate system of porches and wooden decorations of the façade, one of the significant and specific examples of Romanian thermal architecture. EN

O altă miză a fost punerea în siguranță a Vilei Ivanovici, una din clădirile din perioada de constituire a stațiunii. Un eventual colaps ar duce la pierderea unui sistem elaborat de verande și traforuri din lemn ale fațadei, unul din exemplele specifice semnificative ale arhitecturii românești de vilegiatură. 113

114

Vila Ivanovici, detaliu al verandei sudice Vila Ivanovici, detail of the southern veranda © Raluca Zaharia

Vila Constanța-Marieta Vila Constanța-Marieta © Irina Leca RO

114

115

116

Baia Neptun, motor al reactivării centrului istoric al Băilor Herculane, 2018 Neptune Baths, an engine for the reactivation of the historical centre of Băile Herculane resort, 2018 © Petre Cojocaru

Herculane project

Reactivare integrată și participativă a peisajului cultural și urban al Băilor Herculane

Integrated and participatory reactivation of the cultural and urban landscape of Herculane Baths

AUTORI → Asociația Locus / ECHIPĂ → Drd. Arh. Oana Chirilă, Arh. Blidariu Patricia, Arh. Apostol Cristina, Arh. Popescu Răzvan, Arh. Magda Vladimirescu, Arh. Boianț Adrian, Arh. Antoci Daniel, Graphic designer și ilustrator Sergiu Lazics, Stud. Arh. George Iulian Dobre / PRIETENI ȘI COLABORATORI → SC PathsRout SRL, ing. Farcaș Cornel, Daiana Maciulschi, Nica Madalina, Sergiu Timut, Ivan Leontin, dr. arh. Demetrescu Bogdan, Rustic Construct, InstantoWeb, CRAFT 3D, Molnar Mariana, Martin Neagoe, Alex Muntean, Flavius Neamciuc,Petru Cojocaru, prof.dr.arh. Liliana Roșiu, arh. Oana Bogdan, MelnyTopo, Black Light, The Light Design, Fives International, Alin Popa, Asociația Tinerilor din Herculane, Asociația Culturală pentru Intervenție Artistică, Monumentalist, Make Better, Idei la Gram, dr.arh. Bogdan Demetrescu, dr.arh. Anca Majaru, arh. Oana Bogdan, revista Zeppelin, Flavius Neamciuc, Petru Cojocaru, Heiko Probst, Martin Neagoe, Paul Wagner, Roman Robroek, arh. Marius Miclăuș, arh. Eugen Vaida, arh. Cristina Chira / AJUTOR DIN PARTEA COMUNITĂȚII LOCALE → Daniel Groza, Banatul Montan, Dorin Bălteanu, Molnar Mariana, Muzeul Cineastului

AUTHORS → Locus Association / CORE TEAM → Drd.arh. Oana Chirilă, Arh. Blidariu Patricia, Arh. Apostol Cristina, Arh. Popescu Răzvan, Arh. Magda Vladimirescu, Arh. Boianț Adrian, Arh. Antoci Daniel, graphic designer & visual creator Sergiu Lazics, Stud. Arh. George Iulian Dobre / FRIENDS AND COLLABORATORS → SC PathsRout SRL, ing. Farcaș Cornel, Daiana Maciulschi, Nica Madalina, Sergiu Timut, Ivan Leontin, dr. arh. Demetrescu Bogdan, Rustic Construct, InstantoWeb, CRAFT 3D, Molnar Mariana, Martin Neagoe, Alex Muntean, Flavius Neamciuc, Petru Cojocaru, prof.dr.arh. Liliana Roșiu, arh. Oana Bogdan, MelnyTopo, Black Light, The Light Design, Fives International, Alin Popa, Asociația Tinerilor din Herculane, Asociația Culturală pentru Intervenție Artistică, Monumentalist, Make Better, Idei la Gram, dr.arh. Bogdan Demetrescu, dr.arh. Anca Majaru, arh. Oana Bogdan, revista Zeppelin, Flavius Neamciuc, Petru Cojocaru, Heiko Probst, Martin Neagoe, Paul Wagner, Roman Robroek, arh. Marius Miclăuș, arh. Eugen Vaida, arh. Cristina Chira / LOCAL HELP → Daniel Groza, Banatul Montan, Dorin Bălteanu, Molnar Mariana, Muzeul Cineastului

116

117

Amator, Bacolux, Pensiunea Magic / INIMA PROIECTULUI → cei peste 2500 de donatori individuali / SPONSORI → Ovidiu Șandor, Compania Dedeman, Color Metal SRL, Rothoblaas / PARTENERI → Primăria Băile Herculane, Institutul Național al Patrimoniului, OAR Filiala Timis, Direcția Județeană pentru Cultură Caraș-Severin / PARTENERI COMUNICARE ȘI MARKETING → Line Agency / PARTENERI DE MOBILITATE → Casa Auto Timișoara / VOLUNTARI → Cristina Ciosa, Roxana Palade, Stănilă Laurențiu, Pătrucă Andrada, Paul Munteanu, Heni Kovacs, Paraschivu Adelin, Enache Ioana, Diaconu Andreea, Păun Elena, Răzvan Zaharia, Mărginean Flavia, Rada Vlad, Cartiș Diana, Gugeanu Ionuț, Vîlceanuadelina, Dobre George, Luca Natalia, Kovacs Henrietta, Posdarie Alexandra, Mocioiu Alexandra, Stănescu Andreea, Meixensberger Astrid Bianka, Naghiu Alexandru, Restivan Francesca, Roșu Alexandru, Marin Florentina, Petrică Anca Ștefania, Stoian Florentina, Csukas Balint, Perșunaru Cătălina, Nițu Adriana, Trănescu Sara, Botiș Bogdan, Iulia Porime, Sala Narcis, Dobre Mihai / CÂȘTIGĂTORII COMPETIȚIEI BAIA DE ARHITECTURĂ → Mihai Șom, Diana Sava / ARTIȘTI INVITAȚI ÎN CADRUL PROIECTELOR CULTURALE → Lorin Blaj, Orlando Hegheduș, Linda Barkasz Aka Newclearfairy , Dona Arnakis, Ilie Duță, Radu Popovici, Alin Popa, Gabriel Ursu, Mihai Drăgan, Gabriel Cosma, Moldovan Rareș, Ioana Ciolea, Muzeul Cineastului Amator, Baia Băieților / CLIENT → U.A.T. Băile Herculane și comunitatea locală / PROGRAM → Regenerare Și Reactivare Urbană Integrată / LOCAȚIE → Băile Herculane, România / TIMP → 2017 - prezent; design 2017 – în desfășurare; construcție 2019 – în desfășurare implementarea proiectelor culturale și de educație 2018 - prezent

Amator, Bacolux, Pensiunea Magic / HEART OF THE PROJECT → over 2500 individual donors and contributors / SPONSORS → Ovidiu Șandor, Compania Dedeman, Color Metal Srl, Rothoblaas / PARTNERS → City Of Herculane Baths, National Heritage Institute, Oar Timiș Branch, Caraș-Severin County Directorate For Culture, Isho / COMMUNICATION AND MARKETING PARTNERS → Line Agency / MOBILITY PARTNERS → Casa Auto Timișoara / VOLUNTEERS → Cristina Ciosa, Roxana Palade, Stănilă Laurențiu, Pătrucă Andrada, Paul Munteanu, Heni Kovacs, Paraschivu Adelin, Enache Ioana, Diaconu Andreea, Păun Elena, Răzvan Zaharia, Mărginean Flavia, Rada Vlad, Cartiș Diana, Gugeanu Ionuț, Vîlceanu Adelina, Dobre George, Luca Natalia, Kovacs Henrietta, Posdarie Alexandra, Mocioiu Alexandra, Stănescu Andreea, Meixensberger Astrid Bianka, Naghiu Alexandru, Restivan Francesca, Roșu Alexandru, Marin Florentina, Petrică Anca Ștefania, Stoian Florentina, Csukas Balint, Perșunaru Cătălina, Nițu Adriana, Trănescu Sara, Botiș Bogdan, Iulia Porime, Sala Narcis, Dobre Mihai / ARCHITECTURE BATH COMPETITION WINNERS → Mihai Șom, Diana Sava / ARTISTS INVITED IN THE CULTURAL PROJECTS → Lorin Blaj, Orlando Hegheduș, Linda Barkasz Aka Newclearfairy , Dona Arnakis, Ilie Duță, Radu Popovici, Alin Popa, Gabriel Ursu, Mihai Drăgan, Gabriel Cosma, Moldovan Rareș, Ioana Ciolea, Muzeul Cineastului Amator, Baia Băieților / CLIENT → The City Of Herculane Baths and its local community / PROGRAMME → Integrated urban regeneration and reactivation / LOCATION → Băile Herculane, România / TIME (design period /construction period /completion) → 2017 - present design period 2017 - ongoing; construction period 2019 - ongoing; cultural and educational projects implementation 2018 - present

HerculaneProject is a platform for architectural and social reactivation of the historic center of Băile Herculane through tools of architecture, culture and education. The platform is developed around two components: Reactivation of Neptune Baths, engine of reactivation of the historic center. The social and cultural reactivation of the historic center through cultural or educational projects, such as Baia de Arhitectură, Șantierul Cultural Băile Herculane, HerculTURĂ, or the #IGotMarked campaign.

HerculaneProject este o platformă de reactivare arhitecturală și socială a centrului istoric Băile Herculane prin unelte de arhitectură, cultură și educație. Platforma se dezvoltă în jurul a două componente: Reactivarea și salvarea Băilor Neptun, motor al reactivării centrului istoric. Reactivarea socială și culturală a centrului istoric prin proiecte culturale sau educative, precum Baia de arhitectură, Șantierul Cultural Băile Herculane, HerculTURĂ, sau campania #IGotMarked.

1.Reactivation of the Neptune Baths The reactivation of the Neptune Baths, historical monument, involves an extensive restoration and reconversion project, developed through a multidisciplinary and cross-cutting approach between various fields such as architecture, restoration, structure design, tourism, culture and art, as well as spa tourism. The project is built taking into account both the needs of the resort town of Băile Herculane and its local community, as well as the temporary community, namely tourists. The project supports and promotes the concept of participatory governance, the reactivation of Neptune Baths considers two types of approaches, one bottom-up by involving the general public and volunteers in project development, and a top-bottom approach, by involving specialists from various integrated fields. EN

1.Reactivarea Băilor Neptun Reactivarea clădirii monument istoric Baia Neptun presupune un amplu proiect de restaurare și reconversie, dezvoltat prin intermediul unei abordări multidisciplinare și transversale între diverse domenii precum arhitectura, restaurarea, proiectarea structurilor, turism, cultură și artă, cât și cea a turismului balnear. Proiectul este construit având în vedere atât nevoile orașului stațiune Băile Herculane și a comunității sale locale, cât și a turiștilor. Proiectul sprijină și promovează conceptul de guvernanță participativă, reactivarea Băilor Neptun are în vedere două tipologii de abordări, una bottom-up prin implicarea publicului larg și a voluntarilor în dezvoltarea proiectului, și o abordare top-bottom, prin implicarea specialiștilor din diversele domenii integrate. 117

118

EN Înainte și după prima etapă a intervenției de urgență pentru punerea în siguranță a Băilor Neptun, 2019 Neptune Baths: Before and after the first stage of the emergency intervention for safety, 2019 © Danu Alexandru și Martin Neago

The first step of the project to reactivate the Băile Neptun Architectural Ensemble is the emergency intervention, which aims to stop the degradation and remove the public danger label.

Primul pas al proiectului de reactivare a Ansamblului Arhitectural Băile Neptun este intervenția de urgență, ce are ca scop stoparea degradării și înlăturarea etichetei de pericol public.

Through the contribution of over 2,500 donors, three main sponsors and eight partners, we managed to raise 58,000 euros for the implementation of the first stage of the emergency intervention.

Prin intermediul și contribuția a peste 2500 de donatori, a trei sponsori principali și a opt parteneri am reușit să strângem 58.000 euro pentru implementarea primei etape a intervenției de urgență.

During the first safety stage we intervened in 12 areas at the roof level, we sanitized the building - 220 cubic meters of rubble and garbage were removed from the inside, we protected the majolica fountain, we blocked the accesses to the building, we supported two structure frames and four floors, we cleaned the exterior terraces and the roof, pipes and gutters, of moss and rubble, all constructive and ornamental elements on the verge of collapse, representing a public danger, were stored inside the building, and all the already collapsed elements were palletized and stored inside. All these works are reversible and temporary, and aim to stop the degradation produced by infiltration of meteoric water, by collapses of unstable elements and unfortunately, and those made by human hands - theft and breaking of ornamental elements.

În timpul primei etape de punere în siguranță am intervenit în 12 zone la nivelul învelitorii, am igienizat clădirea - 220 mc de moloz și gunoi au fost eliminați din interior, am protejat fântâna de majolică, am blocat accesurile în clădire, am sprijinit două șarpante și patru planșee, am curățat terasele exterioare și acoperișul, burlanele și jgheaburile de vegetație, mușchi și moloz, toate elementele constructive și ornamentale aflate în prag de colaps, reprezentând un pericol public, au fost depozitate în interiorul clădirii, iar toate elementele deja prăbușite au fost paletate și depozitate la interior. Toate aceste lucrări sunt reversibile și temporare, și au ca scop stoparea degradărilor produse prin infiltrații ale apei meteorice, prin prăbușiri ale elementelor instabile și din păcate, și cele făcute de mâna omului - furt, spargerea elementelor ornamentale.

2.Social and cultural reactivation of the historic center The social and cultural reactivation of the historical center of the resort town of Băile Herculane envisages a series of cultural and educational projects, which aim at involving the general public in the reactivation of the cultural heritage of Băile Herculane.

2.Reactivarea socială și culturală a centrului istoric Reactivarea socială și culturală a centrului istoric al orașului stațiune Băile Herculane are în vedere o serie de proiecte culturale și educative, ce au ca scop implicarea publicului larg în reactivarea patrimoniului cultural al Băilor.

The general objectives of cultural projects are: • Stimulating social and cultural development; • Supporting cultural diversity and the use of culture as a factor of dialogue between diverse communities; • Promoting the cultural heritage on Romanian territory and increasing the level of awareness of the connection between heritage objects and visual art, as a form of cultural expression; • Supporting cultural production and various ways of expression; • Creating a pedagogical framework for training future specialists in the field;

Obiectivele generale ale proiectelor culturale sunt: • Stimularea dezvoltării sociale și culturale; • Susținerea diversității culturale și utilizarea culturii ca factor de dialog între comunități diverse; • Promovarea patrimoniului cultural de pe teritoriul României și creșterea nivelului de conștientizare a legăturii dintre obiectele de patrimoniu și arta vizuală, ca formă de expresie culturală; • Susținerea producției culturale și a modalităților diverse de expresie; • Crearea unui cadru pedagogic de formare a viitorilor specialiști în domeniu; RO

118

119

Înainte și după prima etapă a intervenției de urgență pentru punerea în siguranță a Băilor Neptun, 2019 Neptune Baths: Before and after the first stage of the emergency intervention for safety, 2019 © Danu Alexandru și Martin Neago

120

Centrul Civic Lleialtat Santsenca

Civic Centre Lleialtat Santsenca Creating a dialog between old and new by radically taking advantage of everything that could be used from the original building

Crearea unui dialog între vechi și nou, profitând pe deplin de tot ceea ce s-a putut folosi din clădirea originală.

ARCHITECT → HARQUITECTES (David Lorente, Josep Ricart, Xavier Ros, Roger Tudó) / LOCATION → Barri de Sants, Barcelona / COLLABORATORS → Montse Fornés, Berta Romeo, Jordi Mitjans, Carla Piñol, Blai Cabrero Bosch, Toni Jiménez, Jorge Suárez Kilzi / TEAM → Societat Orgànica (consultoria medioambiental), DSM arquitectes (estructura), VIDAL enginyeria i consultoria (instal·lacions), i2A (acústica), Aumedes DAP (amidaments), Chroma rehabilitacions integrals (restauració façana), ESITECenginyeria (inst. audiovisual) / PROJECT → 2012 / CONSTRUCTION → 2014-2017 / BUILT AREA → 1.750m2 / COOLING / HEATING REQUIREMENTS → 56.60 KWh/m2a / 23 KWh/m2a

ARHITECT → HARQUITECTES (David Lorente, Josep Ricart, Xavier Ros, Roger Tudó) / LOCAȚIE → Barri de Sants, Barcelona / COLABORATORI → Montse Fornés, Berta Romeo, Jordi Mitjans, Carla Piñol, Blai Cabrero Bosch, Toni Jiménez, Jorge Suárez Kilzi / ECHIPĂ → Societat Orgànica (consultoria medioambiental), DSM arquitectes (estructura), VIDAL enginyeria i consultoria (instal·lacions), i2A (acústica), Aumedes DAP (amidaments), Chroma rehabilitacions integrals (restauració façana), ESITEC enginyeria (inst. audiovisual) / PROIECT → 2012 / CONSTRUCȚIE → 2017 / SUPRAFAȚĂ CONSTRUITĂ → 1.750m2 / CERINȚE DE RĂCIRE / ÎNCĂLZIRE → 56.60 KWh/m2a / 23 KWh/m2a RO

120

121

Detalii ale urmelor istorice prezente pe clădire Detail of the building’s historical traces. © Adrià Goula

Au existat trei puncte de pornire ale proiectului: înțelegerea valorii istorice a Lleialtat Santsenca, o fostă cooperativă muncitorească din cartierul Sants, cunoașterea în detaliu a condiției fizice a clădirii pentru a păstra cât mai multe elemente vechi, și adoptarea unei atitudini receptive pe parcursul întregului proces colaborativ lansat în anul 2009 de către organizațiile cartierului, în vederea recuperării clădirii.

There were three starting points for the project: understanding the historic value of Lleialtat Santsenca, an old working class cooperative in the Sants neighbourhood, awareness of the detail regarding the building’s physical condition to maintain as much as possible, and being sensitive to the whole collaborative process launched in 2009 by neighbourhood organisations to recover the building. EN

121

122

Sala de teatru The theatre room © Adrià Goula

122

123

Noul atrium aduce lumină și aer în toate spațiile, este inima circulațiilor orizontale și verticale, și oferă un potențial nou de utilizare pentru programe neprevăzute The new atrium brings light and air to all the spaces, it is the heart of the horizontal and vertical circulation, and offers new potential as use for unforeseen programmes. © Adrià Goula EN

123

Recuperarea materialelor

124

Recovering materials

Atunci când este necesar să demolăm o clădire, trebuie să învățăm să îi folosim „resturile”. Putem să recuperăm bucăți din ea, să le depozităm, să le protejăm, chiar să le reparăm, iar apoi într-un final, să le readucem pe piață. Refolosind materiale și componente pe care deja le avem, putem salva resurse și reduce formarea de deșeuri. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să înțelegem că arhitectura este mai degrabă proiectarea proceselor decât al obiectelor în sine, fiind necesar să creăm clădiri astfel încât acestea să poată fi ușor dezasamblate, iar părțile să poată fi reutilizate sau reciclate. Acest lucru presupune evitarea materialelor compozite și a produselor care sunt foarte dificil de reciclat: lipirea unor elemente, spre exemplu, face ca în timp acestea să fie foarte greu de desprins, astfel mai degrabă se pot utiliza șuruburi, magneți – chiar și Velcro. Dacă ne gândim la orașele și clădirile noastre ca la niște mine care oferă resurse, am putea trece la o economie circulară prin care nu se creează pierderi sau deșeuri. RO

When it comes time to demolish a building, we must learn to use its leftovers. We can recover its pieces, store them, protect them, repair them, and, finally, put them back on the market. By reusing materials and components we already have, we can save resources and reduce waste. To achieve this, we must understand architecture to be the design of processes rather than objects, and create buildings in a way that they can easily be disassembled so all parts can be reused or recycled. That means avoiding composite materials and specialized products that are difficult to recycle: Gluing things together, for instance, makes it difficult to take them apart later, so it’s better to use screws, magnets—even Velcro. If we think of our cities and buildings as mines that can provide us with resources, we can shift to a circular economy that produces no waste. 124

125

126

Casă lângă București

House near Bucharest

Casă din garaje prefabricate recuperate

House made of recycled prefab garage units

AUTORI → ABRUPTARHITECTURA / ECHIPA → Cristina Constantin, Cosmin Pavel / COLABORATORI → Mihai Viuleț (inginerie structurală), Costi Vasilescu, Marin Constantin (construcții) / CLIENT → privat / PROGRAM → Locuință unifamilială / LOCATION → Bragadiru, Ilfov / SUPRAFAȚĂ → 95mp / TIMP (proiectare, construcție, finalizare → 2007/ 2008-2012

AUTHORS → ABRUPTARHITECTURA / DESIGN TEAM → Cristina Constantin, Cosmin Pavel / COLLABORATORS → Mihai Viuleț (structural engineering), Costi Vasilescu, Marin Constantin (construction) / CLIENT → private / PROGRAM → Single Family House / LOCATION → Bragadiru, Ilfov / SURFACE → 95sqm / TIME (design period /construction period /completion) → 2007/ 2008-2012

126

127

Aproape finalizat. 2008 Almost done. 2008 © Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Garajele prefabricate de beton populau până nu demult incintele din cartierele de blocuri construite în perioada comunistă. Pe lângă automobile, ele adăposteau și diverse alte bunuri și activități ale familiei, erau o prelungire a apartamentului.

Until not long ago, similar precast concrete garages populated the apartment blocks neighbourhoods built during the communist period. Besides cars they also sheltered a wide range of family belongings and activities, they were an extension of the apartment.

Pe un teren de 500mp dintr-o lotizare situată la periferia Bucureștiului, cinci astfel de module au fost transportate și depozitate. Demersul proiectului constă în recuperarea, reinvestirea și integrarea lor într-o nouă realitate – cea a unei case pe pământ. Așezarea lor pe teren și relația lor cu zidul de incintă urmărește ideea de a crea o suită de spații exterioare protejate conectate, ce constituie proiecții ale interiorului. În patru din cele cinci module s-au instalat locurile casei, iar cel de-al cincilea a fost ridicat în poziție verticală pentru a intimiza și a păzi centrul, curtea interioară.

Five of these modules were transported and stored on a plot of 500sqm on the outskirts of Bucharest. The project approach is concerned with recovering, reinvesting and integrating these modules into a new reality - that of a house. Their position on the terrain and relationship with the enclosure wall aims to create a series of protected and linked outdoor spaces - actual projections of the interior. The various places and rooms of the house were installed in four of the five modules, while the fifth was lifted vertically in order to give intimacy and protect the centre, an inner courtyard.

Pentru a putea obține o înălțime adecvată, garajele au fost ridicate pe rame perimetrale de beton ce funcționează și ca fundații. Proiectul a urmărit păstrarea a cât mai multe din caracteristicile inițiale, recognoscibile, ale garajelor și astfel locuirea își asumă o anume austeritate atât în tratarea interiorului cât și a exteriorului.

In order to obtain a suitable height, the garages were raised on perimeter concrete frames that also act as foundations. The project aimed to preserve as many of the original recognisable characteristics of the garages. Therefore the indwelling undertakes a certain austerity in treating both the inside and the outside.

Prin recuperarea modulelor prefabricate și implicit a spațiului conținut de acestea, casa a consumat puține mijloace pentru a apărea. Un strat gros de izolație la exterior, pardoseala de cărămidă, ce conține încălzirea, și ferestrele sunt singurele elemente ce vin să se adauge peste ceea ce era deja produs dinainte.

By recovering prefabricated modules and implicitly the contained space, the house has consumed fewer resources to be realised. A thick layer of insulation on the outside, a brick floor containing heating and several windows, were the only elements added to the existing structure. EN

127

128

Vedere dinspre curtea interioară către studio. 2015 Patio view to the studio. 2015 © Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Curtea interioară și ‘monumentalul’. 2012 The patio and ‘the monumental’. 2012 © Cristina Constantin, Cosmin Pavel

128

129

Draperii. 2012 Curtains. 2012 © Cristina Constantin, Cosmin Pavel

130

Locuință unifamilială în Corbeanca

Single family house in Corbeanca Recovered brick house

Casa din cărămidă recuperată

AUTORI → Prodid / ECHIPA → arh. Șerban Sturdza, arh. Ioana Cioclu, arh. Dan Cioclu / COLABORATORI → ing. Florin Munteanu (rezistență), ing. Cristi Tomescu (instalații termice, sanitare), ing. Bogdan Marinescu (instalații electrice) / PROGRAM → locuință unifamilială / LOC → sat Corbeanca, jud. Ilfov / SUPRAFAȚĂ → 200 mp / TIMP → proiectare 2015-2016, construcție 2016-prezent, nefinalizată RO

AUTHORS → Prodid / DESIGN TEAM → arch. Șerban Sturdza, arch. Ioana Cioclu, arch. Dan Cioclu / COLLABORATORS → Engineers: Florin Munteanu, Cristi Tomescu, Bogdan Marinescu / PROGRAM → single-family house / LOCATION → village of Corbeanca, Ilfov county / SURFACE → 200sqm / TIME (design period /construction period /completion) → design 2015-2016, construction 2016-present, not finalized 130

131

Lucrul cu cărămidă recuperată Working with recovered bricks © Ioana Cioclu, Dan Cioclu

A. A house with five courtyards B. Working with recovered bricks C. Craftwork: ceramics and fireplace. Working with the community and the family

A. O casă cu cinci curți B. Lucrul cu cărămidă C. Meșteșuguri: ceramică și sobă. Lucru în comunitate și cu familia

A. Each courtyard has its own purpose and connection with the interior spaces within the house. All combined, the courtyards/ gardens offer the house and family different degrees of intimacy in its context, but can also be seen as a filter from the built environment to the natural ambient represented by the forest located at the back of the site.

A. Fiecare curte are propriul rol și o legătură aparte cu spațiile interioare ale casei. În ansamblul lor, curțile determină diferite grade de intimitate ale casei și familiei față de contextul dat, devenind totodată un filtru de trecere de la mediul construit la ambientul natural reprezentat de arealul forestier învecinat cu parcela.

• Entrance courtyard that defines a limit - filter towards the street • Intimate (secret) garden (a visual pocket of the living area, with access form the kitchen, a hidden space with special vegetation) • The vegetable garden (south oriented, linked with the south façade, visual protection from the neighbours) • The patio (an extension of the everyday spaces, protected both by the house and the pergola, a subtle filter towards the forest) • The fruit orchard (a passage towards the natural environment) • Natural forest, adjacent to the site which determines the orientation of the house and interior spaces – viewing angles / perspectives.

• Curtea de intrare (plantație în strânsă legătură cu rezolvarea limitei de proprietate (gardul) cu rol de intimizare a casei față de stradă) • Grădina intimă (un buzunar vizual al livingului, cu acces direct din bucătărie, un spațiu ascuns cu plantație specială) • Grădina de legume, viță de vie (spre sud, corelată cu golurile din fațadă, protecție vizuală față de vecini) • Curtea - patio (extinderea spațiilor interioare, de zi cu zi, ale familiei, protejată de pergolă și de casă, un filtru discret spre deschiderea mai amplă dinspre pădure) • Livada de pomi fructiferi (face trecerea spre pădurea adiacentă) • Pădurea bogată în vegetație - adiacentă parcelei – determină orientarea casei și a spațiilor interioare – perspective. B. Primele idei ale discurilor au pornit de la imaginile bisericilor de secol al XV-lea, ctitorite de Ștefan cel Mare. Obiectele ceramice reprezintă o categorie de interes pentru atelierul nostru și a fost pe deplin împărtășită de familia C., așa că s-a conturat ideea integrării unor astfel de elemente în cadrul casei, cu atât mai mult cu cât unul din satele în care ceramica este încă vie, Piscu, se află în apropiere. Toată lumea și-a dorit ca aceste obiecte să fie făcute de familie, împreună cu câteva ajutoare, în așa fel încât să rezulte o legătură strânsă cu casa.

B. The idea of ceramic discs has a historic connotation – 15 th century churches, built in Moldova by Ștefan cel Mare, that used to have decorated façades with such ceramics. Ceramic objects have always been a focus for our laboratory and in this case has been totally shared by C. family, and thus the idea of integrating such objects in the house design. It seemed especially fitting seeing as Piscu, a village where traditional pottery is very much alive is close by. Everybody agreed that the objects should be made by the family/children, helped by someone who still knows the craft. The purpose was to create a specific bond between the owners and their house from the very beginning. At present, the discs have not been placed in their final position on the house, as we are still discussing various possibilities.

În prezent discurile încă nu au fost montate, dar se discută în continuare variante de amplasare a acestora. C. Propunere sobă. Tradiții creative Studiu sobe cu cahle Studiu sobe oltenești Soba împreună cu peretele dintre living și bucătărie reprezintă un singur obiect, care generează căldură în ambele spații și adună familia la un loc. Orientarea dublă, spre ambele încăperi, cuptorul de gătit, referințele la ambianța întâlnită în jurul sobelor oltenești, toate aceste căutări susțin ideea de a crea un nucleu intim al familiei.

C. Fireplace (stove) proposal. Creative traditions. Studying ceramic tiles stoves Studying traditional stoves from Oltenia The fireplace, together with the wall between the kitchen and the living area, can be seen as “one object”, which generates heat for both spaces and brings together the entire family. The double orientation, the cooking stove, all the references to the traditional Oltenia stoves are part of a process of creating an intimate place of the family. EN

131

132

5. B.

1. Curtea de intrare (plantație în strânsă legătură cu rezolvarea limitei de proprietate (gardul) cu rol de a crea intimitate casei față de stradă) 2. Grădina intimă (un buzunar vizual al livingului, cu acces direct din bucătărie, un spațiu ascuns cu plantație specială) 3. Grădina de legume, viță de vie (spre sud, corelată cu golurile din fațadă, protecție vizuală față de vecini) 4. Curtea - patio (extinderea spațiilor interioare, de zi cu zi, ale familiei, protejată de pergolă și de casă, un filtru discret spre deschiderea mai amplă dinspre pădure) 5. Livada de pomi fructiferi (face trecerea spre pădurea adiacentă) 6. Pădurea bogată în vegetație adiacentă parcelei – determină orientarea casei și a spațiilor interioare – perspective. 1. Entrance courtyard that defines a limit - filter towards the street 2. Intimate (secret) garden (a visual pocket of the living area, with access form the kitchen, a hidden space with special vegetation) 3. The vegetable garden (south oriented, linked with the south façade, visual protection from the neighbours) 4. The patio (an extension of the everyday spaces, protected both by the house and the pergola, a subtle filter towards the forest) 5. The fruit orchard (a passage towards the natural environment) 6. Natural forest, adjacent to the site which determines the orientation of the house and interior spaces – viewing angles / perspectives.

B’.

7. 6.

A’.

132

133

Spațiul interior în timpul șantierului The interior space in progress © Ioana Cioclu, Dan Cioclu EN

134

Street Delivery 2020 – asamblarea ilustrației QuiNETWORK Street Delivery 2020 – assembling of QuiNETWORK illustration © Cristina Ginara

Despre I’M UAU

About I’M UAU A programme lead by students and teachers of U.A.U.I.M. We build; recycle; assemble. Objects. Situations. Systems. Spaces. 1:1 Scale. Connections. Places. One place: U.A.U.I.M.

Un program derulat de studenți și cadre didactice din U.A.U.I.M. Construim, reciclăm, montăm. Obiecte, situații, sisteme, spații. Scara 1:1. Conexiuni. Locuri. Un loc: U.A.U.I.M.

134

135

Street Delivery 2018 – pictură murală Pandele Pandele – gang acces Strada Edgar Quinet – curte interioară U.A.U.I.M. Street Delivery 2018 – passageway street art by Pandele Pandele – between Edgar Quinet Street and UAUIM courtyard

Street Delivery 2020 – joc de ping – pong pe strada Edgar Quinet pietonală Street Delivery 2020 – ping pong game on Edgar Quinet street

I’M UAU’s goal is to encourage the direct involvement of students in various workshops of object design, finishing, subassemblies, prototypes. The I’M UAU programme includes work themes derived from the direct cooperation with companies on the market.

I’M UAU își propune să promoveze implicarea studenților în ateliere și workshop-uri, demarând ateliere de design de obiect, finisaje, subansambluri. În programul I’M UAU sunt incluse teme de lucru rezultate din cooperarea directă cu companiile din piață.

QUINETWORK It’s been four years since we’ve been trying to transform Edgar Quinet Street into a link between the Universities and the city, at least one weekend every year, during Street Delivery Quinet.

QUINETWORK Se fac patru ani de când încercăm să transformăm strada Edgar Quinet într-o legătură dintre Universități și oraș, măcar un weekend pe an, cu ocazia Street Delivery Quinet.

In 2017 we started off by building the Flader_ing bench in the portico, which we then used as a support for modelling clay tiles and making lamps out of ceramic bowls. In 2018 we extended the workshop series in the interior courtyard, which opened towards the street and a year later the parking spots on Edgar Quinet became spaces in which people could gather for various workshops, reading magazines, rolling on sofas, building toy robots out of plastic scraps, making poetry puzzles or drawing zebras between UAUIM and the University of Bucharest. The passageway became a painting canvas and under the portico children could learn to sow or build wooden structures.

În 2017 am început prin a construi banca Flader_ing în portic, pe care am modelat plăci din lut și am montat lămpi din boluri ceramice. În 2018 am extins seria de workshop-uri și în curtea interioară care s-a putut deschide către stradă, iar un an mai târziu locurile de parcare de pe Edgar Quinet au devenit spații în care oamenii s-au adunat pentru diverse ateliere, citit reviste, plimbat cu canapeaua, montat roboței de jucărie din plastic, făcut puzzle-uri din poezie sau desenat zebre între UAUIM și Universitatea București. În gang s-a pictat, iar în portic copiii au învățat să coasă sau au construit structuri din lemn.

This year we illustrated the Quinetwork project which includes not only the projects that have been finalised so far, but also what we want to accomplish in the future – pedestrian street, trees, playgrounds, even more trees, workshops in the courtyard and in the street. In the first weekends of July we skimmed through books in the portico, played ping-pong on wheels and listened to music in the street. And it feels like we just can’t wait until next year, to be honest.

Anul acesta am ilustrat proiectul Quinetwork, atât cu ce proiecte s-au realizat până acum, cât și cu ce ne propunem pe viitor – strada pietonală, copaci, o pergolă, terenuri de joc, și mai mulți copaci, ateliere în curte și pe stradă. În primele weekenduri din iulie am răsfoit cărți în portic, am jucat ping-pong pe roți și am ascultat muzică pe stradă. Și parcă nu mai avem răbdare până la anul, am încerca și weekendul viitor.

We would give it another try, maybe next weekend. We left behind the Quinetwork panel, mounted within the framework of the Flader_ing bench in the portico and a ping-pong table with wheels, which we plan to “park” on the street at any given opportunity. EN

În urmă am lăsat panoul Quinetwork, expus în banca Flader_ing din porticul UAUIM și o masă de ping-pong pe roți pe care o vom „parca” pe stradă cu fiecare ocazie. 135

136

Șlefuire și glazurare, etape pregătitoare pentru arderea plăcilor ceramice Polishing and glazing – stages prior to firing © Ana Arhire, Mihaela Șchiopu, Justin Baroncea, Doriana Mărășoiu

Ceramform

Ceramform Ceramic workshops for students - tiles, sinks and lamps

Ateliere ceramice pentru studenți– plăci, chiuvete și lămpi

AUTHORS → I’M UAU / DESIGN TEAM → Ioana Trușcă, Mihaela Butoi, Doriana Mărășoiu, Justin Baroncea, Mihaela Șchiopu, Ovidiu Ionescu / COLLABORATORS → UAUIM – Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu; UNARTE – Universitatea de Arte București, Roxana Bâra, Studio Mud / SPONSORS → Deltastudio / CLIENT → self initiated / PROGRAMME → students’ workshops / LOCATION → UAUIM - Ion Mincu University of Architecture and Urbanism Bucarest / TIME → 1 Month

AUTORI → I’M UAU / DESIGN → Ioana Trușcă, Mihaela Butoi, Doriana Mărășoiu, Justin Baroncea, Mihaela Șchiopu, Ovidiu Ionescu / COLABORATORI → UAUIM – Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu; UNARTE – Universitatea de Arte București, Roxana Bâra, Studio Mud / SPONSORI → Deltastudio / CLIENT → inițiat de autori / PROGRAM → ateliere pentru studenți / LOC → UAUIM – Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București / TIMP → 1 lună RO

136

137

The CERAMFORM project is about a series of workshops in which we examined the various possibilities of working with clay, together with students and our collaborators. During the three stages of the workshops we’ve built not only ceramic tiles and lavatories, but also illuminating devices made out of ceramic bowls.

Plăci ceramice glazurate pregătite pentru ardere, cu ajutorul UNARTE – Universitatea Națională de Arte Glazed ceramic tiles ready for firing, with help from UNARTE

Workshop de transformare a bolurilor ceramice în lămpi, în cadrul Street Delivery 2017 Ceramic bowls upcycled into lamps, during Street Delivery 2017

Ceramform reprezintă seria de workshopuri a grupului I’MUAU ce are ca scop lucrul cu lutul și explorarea posibilităților sale împreună cu studenții și colaboratorii noștri. În cadrul celor 3 părți ale workshopului au fost realizate plăcuțe și lavoare ceramice, dar și corpuri de iluminat din boluri ceramice. CERAMFORM Studenții Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu au fost invitați să confecționeze plăci ceramice ce au avut ca scop final finisajul parietal în cadrul proiectului de recondiționare a grupurilor sanitare de fete din U.A.U.I.M., denumit GEST. Workshopul s-a desfășurat etapizat în felul următor: modelare în atelierele U.A.U.I.M., apoi șlefuire, glazurare și ardere, cu sprijinul UNArte. Cele 150 de plăci rezultate au fost montate în luna august în grupurile sanitare ale fetelor de la etajul III și IV.

CERAMFORM Students of UAUIM were challenged to create ceramic tiles that would later be used in the rehabilitation of one of the University’s restrooms, as part of the GEST project. The workshop was organized in different stages: clay modelling in the University workshops, followed by smoothing, glazing then firing, with the help of UNArte. The resulting 150 tiles were afterwards sited in the girls’ restrooms on the 3 rd and 4 th floors of UAUIM. CERAMFORM 2.0 This time our student “homework” was about molding ceramic lavatories. An atypical type of school assignment: how would you imagine the washbowls in the 2 nd floor restrooms? Estimated time to complete: four hours. Classroom: G6, UAUIM. We worked alongside Roxana Bâra from Studio Mud, who instructed and helped us create the ceramic objects. A whole lot of knocking, kneading and then finishing. We had 40 kg of clay, for approximately 3 bowls. In the end there were 7. And we had some leftover for yet another ceramic tile. The bowls were then glazed and fired at UNArte and are currently “on hold”, waiting to be installed in a restroom.

CERAMFORM 2.0 De data aceasta studenții U.A.U.I.M. au avut de-a face cu lavoare ceramice. Un altfel de subiect de schiță : cum ți-ai imagina lavoarul din baia fetelor de la etajul 2? Timp de lucru: 4 ore. Sala: G6. Am primit ajutor de la Roxana Bâra, de la Studio Mud, care ne-a asistat si ne-a instruit în realizarea obiectelor ceramice. Multe bocănituri, frământări (la propriu) și apoi partea de finisaj. 40 kg gresie, cam pentru 3 lavoare? Doar că la final au ieșit 7. Și a rămas și pentru încă o plăcuță. Lavoarele se află în incinta UNArte și așteaptă etapele de glazurare și ardere.

CERAMFORM 3.0 Within the framework of Street Delivery 2017 we once again played with clay, during the event that took place on Edgar Quinet Street and under the UAUIM portico. Three days of transforming clay into ceramic tiles and ceramic bowls into lamps. Roxana from Studio Mud was with us this time as well. EN

CERAMFORM 3.0 În cadrul Street Delivery 2017 ne-am jucat cu ceramică pentru a treia oară, în cadrul evenimentului desfășurat pe Strada Edgar Quinet, în porticul U.A.U.I.M. Au fost 3 zile de transformat argilă în plăcuțe și boluri ceramice în lămpi. Și de această dată ne-a fost alături Roxana Bâră de la Studio Mud. 137

138

GEST_GSF IV – proiect recondiționare grup sanitar fete - etajul III, U.A.U.I.M – Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu GEST_GSF I – rehabilitation project - third floor - girls’ restroom, U.A.U.I.M © Radu Malașincu

GEST

GEST U.A.U.I.M. - Restrooms rehabilitation programme

U.A.U.I.M. - Program de reabilitare a grupurilor sanitare

AUTHORS → I’M UAU / DESIGN TEAM → Cristina Ginara, Alexandru Ivanof, Ioana Naniș, Sarah Maria Stoenescu, Andra Maria Mîndru, Marius Dumitrescu Emanuel Birtea, Andrei Angelescu, Ioana Capotă, Iulia Panait, Alexandru Voicu, Alexandra Florea, Vlad Marianciuc, Ioana Trușcă, Mihaela Butoi, Doriana Mărășoiu, Justin Baroncea / COLLABORATORS → UAUIM – Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu / SPONSORS → Deltastudio, Roca, Holver, AGC, Holdmann, Radox, GBR, Dyson, VEM Proiect Lighting / CLIENT → self initiated / PROGRAMME → student workshops / LOCATION → Ion Mincu University of Architecture and Urbanism

AUTORI → I’M UAU / DESIGN → Cristina Ginara, Alexandru Ivanof, Ioana Naniș, Sarah Maria Stoenescu, Andra Maria Mîndru, Marius Dumitrescu Emanuel Birtea, Andrei Angelescu, Ioana Capotă, Iulia Panait, Alexandru Voicu, Alexandra Florea, Vlad Marianciuc, Ioana Trușcă, Mihaela Butoi, Doriana Mărășoiu, Justin Baroncea / COLABORATORI → AUIM – Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu / SPONSORI → Deltastudio, Roca, Holver, AGC, Holdmann, Radox, GBR, Dyson, VEM Proiect Lighting / CLIENT → inițiat de autor / PROGRAM → ateliere pentru studenți / LOCAȚIE → UAUIM – Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu RO

138

139

RO GEST_GSF IV – proiect recondiționare grup sanitar fete - etajul III, U.A.U.I.M – Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu GEST_GSF I – rehabilitation project third floor - girls’ restroom, U.A.U.I.M © Radu Malașincu

GEST_GSFB I – proiect recondiționare grup sanitar fete și băieți - etajul I, U.A.U.I.M – Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu GEST_GSF I – rehabilitation project – first floor – girls’ and boys’ restroom, U.A.U.I.M © Radu Malașincu

Un laborator care include ateliere de „confecții” ceramice, aparate de iluminat, mobilier din materiale și piese reciclate. Un laborator cu trei șantiere coordonate împreună cu studenții U.A.U.I.M.

A lab that incorporates ceramic workshops, illumination devices workshops and furniture workshops, using up-cycled pieces. A lab including three rehabilitation projects coordinated by U.A.U.I.M. students.

Trei ateliere de ceramică. Trei G.S. „date în folosință” din 2016 până în 2018. Proiectul GEST este parte integrantă din programul I’M UAU, care include workshop-uri, conferințe și expoziții împreună cu parteneri din mediul privat, implicați în proiecte de modernizare a școlii de arhitectură U.A.U.I.M. București și a sistemului de desfășurare a practicii profesionale. Împreună cu DELTA STUDIO am demarat DELTA PLAN, un sistem în care să poată avea loc atât proiecte cu aplicabilitate pe termen scurt, cât și studii teoretice și conferințe care să fie introduse treptat în programa de învățământ.

Three ceramics workshops. Three rehabilitated restrooms from 2016 to 2018. The GEST project developed by the I’M UAU team includes workshops, conferences and exhibitions carried on with the support of our partners. The goal is to rehabilitate spaces within “Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism and include students in the process. Together with DELTA STUDIO we initiated DELTAPLAN, a system in which both short-term and long-term projects can take place – theoretical studies, workshops or conferences that would eventually reform the current syllabus. The first step towards this goal was taken in April 2016, when, alongside Delta studio, we began to work on a project that aimed at modernising the restrooms in U.A.U.I.M. Even from the get-go, we decided to use as many recycled ceramic plates as possible, as well as unpaired ornaments or pieces with small manufacturing defects. Meanwhile, we launched the CERAMFORM workshops. Students got the opportunity to experiment and learn about ceramic techniques, under the supervision of Ovidiu Ionescu. Roxana Bâra, from Studio Mud, helped as well. Afterwards, the resulting ceramic tiles were finished, fired and glazed at UNArte. Other students painted ceramic blocks or created their own wash bowls or lamps, using ceramic bowls.

Primul pas a fost făcut în luna aprilie 2016, când am hotărât împreună cu DELTA STUDIO să punem în aplicare un proiect care viza modernizarea grupurilor sanitare ale U.A.U.I.M. București. Am hotărât încă de atunci să folosim cât mai multe piese de ceramică reciclată, capete de serii, ornamente desperecheate, piese cu mici defecte de fabricație, etc. În paralel am dezvoltat workshop-urile CERAMFORM. Studenții au experimentat tehnici de modelare în lut, sub îndrumarea prof. Ovidiu Ionescu. Ne-a ajutat și Roxana Bâra, de la Studio Mud. Plăcile rezultate au fost ulterior finisate, glazurate și arse în cuptoarele Universității Naționale de Arte. Studenții au mai fabricat și chiuvete, au glazurat cărămizi, au adaptat boluri ceramice, au agățat castroane cu becuri în tavan. Cine nu a lucrat la fabricarea plăcilor a avut ocazia să monteze aparate de iluminat sau să bage cărămizi la cuptor.

The number of participants exceeded our expectations. We still have remaining tiles to use in future rehabilitation projects. The GEST project continues. So does the collaboration with DELTASTUDIO and our partners.

Numărul participanților a depășit cu mult așteptările și încă avem plăci pentru următorul grup sanitar. Proiectul GEST continuă. La fel și colaborarea cu DELTA STUDIO în cadrul DELTA PLAN din programul I’M UAU.

139

140

(RE)ST

(RE)ST Upcycled lamps workshop

Workshop de construit lămpi up-cycled

AUTHORS → I’M UAU / DESIGN TEAM → Ana Dincă, Diana Neagoe, Alexandrina Rîpă, Luoana Breha-Vizireanu, Roxana Ardeleanu, Sarah Stoenescu, Oltea Enache, Andreea Cosmici, Andra-Maria Mîndru, Simona Manolache, Andreea Pavel, Iulia Periețeanu, Alex Fusea, Alexandru Ivanof, Cristina Ginara, Justin Baroncea, Mihaela Butoi, Ioana Trușcă, Doriana Mărășoiu, Mihaela Dobre, Albert Dobrin, Anca Gheonea, Andra Rotariu, Claudia Dima, Cristina Dumincă, Cristina Stroie, Ioana - Maria Naniș, Iulia Țuiu, Marius - Daniel Dumitrescu, Miruna Butu, Radu Marian Oprea, Raluca Ioana Oprea, Vlăduț Nicolae, Emanuel Birtea, Ioana Capotă, Iulia Panait, Adina Popa, Gabriela Paraschiv, Petre Frangulea, Alma Craioveanu, Ștefania Ciubuc, Mădălina Buțan, Alexandru Voicu, Marius Diaconu, Mihaela Stoean, Cristina Iordache, Maria Militaru / COLLABORATORS → Almalux, Menatwork / CLIENT → selfinitiated / PROGRAMME → students workshop

AUTORI → I’M UAU / DESIGN → Ana Dincă, Diana Neagoe, Alexandrina Rîpă, Luoana Breha-Vizireanu, Roxana Ardeleanu, Sarah Stoenescu, Oltea Enache, Andreea Cosmici, Andra-Maria Mîndru, Simona Manolache, Andreea Pavel, Iulia Periețeanu, Alex Fusea, Alexandru Ivanof, Cristina Ginara, Justin Baroncea, Mihaela Butoi, Ioana Trușcă, Doriana Mărășoiu, Mihaela Dobre, Albert Dobrin, Anca Gheonea, Andra Rotariu, Claudia Dima, Cristina Dumincă, Cristina Stroie, Ioana - Maria Naniș, Iulia Țuiu, Marius - Daniel Dumitrescu, Miruna Butu, Radu Marian Oprea, Raluca Ioana Oprea, Vlăduț Nicolae, Emanuel Birtea, Ioana Capotă, Iulia Panait, Adina Popa, Gabriela Paraschiv, Petre Frangulea, Alma Craioveanu, Ștefania Ciubuc, Mădălina Buțan, Alexandru Voicu, Marius Diaconu, Mihaela Stoean, Cristina Iordache, Maria Militaru / COLABORATORI → Almalux, Menatwork / CLIENT → inițiat de autor / PROGRAM → ateliere pentru studenți RO

140

141

(RE)ST VERDE workshop upcycle – lămpi verzi, hala VEM Project Lighting (RE)ST GREEN upcycle workshop – green lamps, VEM Project Lighting hall © Alexandra Savu (RE)ST PORTOCALIU + (RE)ST ALBASTRU + (RE)ST VERDE – expunere lămpi portocalii, albastre și verzi în atelierul G2 al U.A.U.I.M. - Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu (RE)ST ORANGE + (RE)ST BLUE + (RE)ST GREEN – orange, blue and green lamps, exhibition in G2 studio – U.A.U.I.M. © Radu Malașincu

As usual lately for our projects, everything started with a visit to a warehouse. This time, the Almalux warehouse on the Bucharest beltway. We visited a production hall for lighting appliances. Any assembly line will also produce ‘waste’, leftovers from the assembly, cutting, packaging process. Pieces of metal, plastic, components with small flaws which can no longer be sold, all ended up in the category of waste (unusable material).

Ca de obicei în ultima vreme, totul a pornit de la o vizită într-un depozit. De data asta, unul de pe centura Bucureștiului, al celor de la Almalux. Am vizitat o hală de producție de aparate de iluminat. Orice linie de montaj produce și „deșeuri”, resturi ale procesului de asamblare, debitare, ambalare. Bucăți de metal, plastic, componente care au mici defecte și nu mai pot fi comercializate se adună în cutii și pe rafturi, ajunse în categoria deșeuri (material inutilizabil).

Having the available material resources brought forth the idea of organising a series of workshops together with the U.A.U.I.M. students. Prototype design and building workshops. Starting with the components provided by Almalux team and under the coordination of factory technicians, the students built lighting appliances, alone or in teams. Laboratory—project: a different type of perspective over an object/product. The question was not “what a lamp looks like”, but rather how an expressive lighting appliance is built. The waste, the failure and the failed attempts are all part of the project, of the laboratory work. Step by step, the form is resettled until it comes to be the result of a constructive system where the nut and the cable say at least as much as the final image. The sum of binding details may generate the expression of a turned-off lamp. The same way how the manner of coupling various elements and how they are crossed by light define a lighting device that is turned on.

Având baza materială la dispoziție, a apărut ideea organizării unei serii de ateliere împreună cu studenții de la U.A.U.I.M. Ateliere de design și construcție de prototipuri. Dintre componentele puse la dispoziție de către cei de la Almalux și sub îndrumarea tehnicienilor din fabrică studenții au construit singuri sau în echipe aparate de iluminat.Proiect – laborator: alt tip de perspectivă asupra unui obiect/produs. Întrebarea nu era „cum arată o lampă?”, ci, mai ales, cum se construiește un aparat de iluminat expresiv. Rebutul, nereușita, încercările eșuate fac parte din proiect, din munca de laborator. Pas cu pas forma se reașază până ajunge să fie rezultatul unui sistem constructiv în care piulița și cablul spun cel puțin la fel de mult cât imaginea finală. Suma detaliilor de prindere poate genera expresia unei lămpi stinse, la fel cum modul în care se cuplează elementele diferite și modul în care sunt traversate de lumină definesc un aparat de iluminat aprins.

The objects resulted from the workshops organised with Almalux found their place around the school. One of the workshops in Ion Mincu University (U.A.U.I.M.) has the lamps built by students hanging from the ceiling. A series of lamps ended up in the school bathrooms. School ceilings turned into exhibitions of lamp prototypes. Students are producing design that is (functionally/usefully) installed in the spaces they are using themselves. EN

Obiectele rezultate în urma atelierelor organizate împreună cu Almalux și-au făcut loc prin școală. Una dintre sălile U.A.U.I.M. are agățate pe tavan lămpile construite de studenți. O altă serie de lămpi au ajuns într-una dintre băile din școală. Tavane ale școlii, devin expoziții de prototipuri de lămpi. Studenții produc design care se instalează (funcțional/util) în spațiile pe care tot ei le folosesc. 141

142

Neighborhood center Lysbüchel

Neighbourhood centre Lysbüchel A new façade made from recovered building materials

O nouă fațadă realizată din materiale de construcții recuperate

AUTHORS → Barbara Buser / Baubüro in situ / LOCATION → Elsässerstrasse 215, 4056 Basel, Switzerland / BUILDING TYPE → transformation of an industrial bakery into a neighbourhood sports centre / PROGRAMME → create rooms for different activities for the local population / CLIENT → Basel Town Council / ARCHITECTURE → baubüro in situ AG, Dornacherstr.192 4053 Basel / DESIGN TEAM → Oliver Seidel & Marco Sirna, André Santos, Ria Saxer, Eric Honegger / GROSS FLOOR AREA → 25’000 m2 / BUILDING FOOT PRINT → 7’000 m2 / DESIGN PERIOD → 2016 - 2018 / CONSTRUCTION PERIOD → 2018 – 2019

AUTORI → Barbara Buser / Baubüro in situ / LOCAȚIE → Elsässerstrasse 215, 4056 Basel, Elveția / TIP CLĂDIRE → transformarea unei brutării industriale într-un centru sportiv de cartier / PROGRAM → formarea unor spații pentru diverse activități destinate populației locale / CLIENT → Consiliul Local Basel / ARHITECTURĂ → baubüro in situ AG, Dornacherstr.192 4053 Basel / ECHIPĂ PROIECTARE → Oliver Seidel & Marco Sirna, André Santos, Ria Saxer, Eric Honegger / SUPRAFAȚĂ UTILĂ → 25 000 m2 / AMPRENTĂ LA SOL → 7 000 m2 / PERIOADĂ PROIECTARE → 2016 - 2018 / PERIOADĂ CONSTRUCȚIE → 2018 – 2019 RO

142

143

Din interior, ferestrele variate formează o priveliște pitorească. From the inside, the various windows form a picturesque view

When the former industrial bakery in the outskirts of Basel was closed, the big factory building was bought by the Town Council, with the idea of transforming it into a neighbourhood centre, mainly for sports activities. Part of the building had to be demolished to give way for a new access road and an atrium was cut into the large surface to allow natural illumination and ventilation throughout.

Când fosta brutărie industrială aflată la marginea orașului Basel s-a închis, clădirea mare a fabricii a fost cumpărată de Consiliul Local, având ca scop transformarea acesteia într-un centru de cartier pentru activități sportive. O parte a clădirii a trebuit demolată pentru a forma loc pentru un nou drum de acces, iar un atrium a fost tăiat pe suprafața mare pentru a permite iluminarea și ventilația naturală să pătrundă în tot spațiul.

In order to reduce the environmental impact of the construction, the architects proposed to reuse second-hand construction elements for the new façade to close the now open building again. The Town Council as the owner of the building agreed to give the idea a try. The architects sent out “hunters” to look for used windows, wooden trusses and beams, isolation material, metal sheets, etc. which would otherwise end up in a landfill. And they found all they needed: almost new windows with few faults, that would never be used again, plenty of timber, cut-offs of stone wool insulation, metal panels. All within 5 months and within 50 km from the site.

Pentru a reduce impactul asupra mediului înconjurător pe care construcția îl genera, arhitecții au propus ca pentru noua fațadă și pentru închiderea clădirii, să reutilizeze elemente și materiale de construcție deja folosite. Consiliul Local, în calitate de proprietar al clădirii , a fost de acord cu această propunere. Așadar, arhitecții au trimis „vânători” să caute ferestre folosite, lemne și grinzi de lemn, materiale de izolare, plăci metalice, etc., elemente care ar fi ajuns într-o groapă de gunoi. Aceștia au găsit tot ce aveau nevoie: ferestre aproape noi, cu mici defecțiuni, care nu ar mai fi fost utilizate niciodată; multă cherestea, bucăți de vată minerală, panouri metalice. Toate acestea, într-o perioadă de 5 luni și la o distanță de 50 km de sit.

The architects composed the façade with the recovered 200 second hand windows. Large window elements of 3.5 m by 10 m, each assembled with different windows, alternate with closed elements covered with metal panels to give a rhythm to the façade.

Arhitecții au compus fațada din 200 ferestre recuperate. Elemente de ferestre mari de 3.5 m pe 10 m, fiecare fiind asamblate cu ferestre diferite, alternate cu elemente închise și acoperite cu panouri metalice pentru a oferi ritm fațadei.

The design of elements allowed for prefabrication in a factory. The elements were then transported to the construction site and fitted. In only one week’s time, the façade was erected and the building was enclosed again.

Proiectarea elementelor a permis prefabricarea. Elementele au fost transportate pe șantier și montate. Într-o săptămână, fațada a fost ridicată și clădirea a fost din nou închisă.

Thanks to the reuse of construction material about 50% of CO2 was economised as compared to a construction with new materials! EN

Datorită reutilizării materialelor de construcții, aproximativ 50% de CO2 a fost economisit, în comparație cu o construcție în care se folosesc materiale noi! 143

144

145

Elementele pot fi foarte ușor prefabricate și aduse pe șantier în timp util. În atelier condițiile de asamblare a elementelor sunt ideale: este un mediu uscat, există destulă lumină, lumina soarelui nu este directă, etc. Calitatea elementelor este precum a materialelor noi, în ciuda faptului că au fost reutilizate materiale vechi. Prefabricated elements in the factory The elements can be easily prefabricated and be brought to the construction site just in time. In the workshop the conditions for the assembly of the elements are ideal: it is dry, there is enough light, no direct sun, etc. The quality of the elements is like new despite of reusing old materials.

Montarea elementelor. Elementele sunt transportate pe sit în timp util și sunt montate cu ajutorul unei macarale. Clădirea este din nou închisă și renovarea interioară poate începe.

Ritmicitatea strictă a fațadei, dezvăluie diversitatea ferestrelor doar la a doua privire.

Fixing the elements The elements are transported to the site just in time and fixed with the help of a crane. The building is enclosed again and the inner refurbishment can start.

Finished façade from outside The strict rhythm of the façade discloses the diversity of windows only at the second glance.

145

146

Reciclarea Spațiilor: O zi din viața pieței din Addis Ababa

Recycling Spaces: A Day in Addis Ababa’s Merkato An episode of the documentary series _Spaces, by Felix Heisel and Bisrat Kifle

Un episod din seria documentară _Spaces Proiect realizat de Felix Heisel și Bisrat Kifle

AUTORI

AUTHORS

Felix Heisel este un arhitect și cadru universitar, care lucrează la reproiectarea sistematică a mediului construit într-un depozit de materiale cu utilizări și reconfigurări nelimitate. În cadrul Universității Cornell ocupă poziția de Profesor Asistent la Departamentul de Arhitectură și conduce Circular Construction Lab de la Cornell AAP. Heisel este de asemenea asociat al 2hs Architekten und Ingenieur PartGmbB, Germania, un birou specializat în dezvoltarea de proto tipologii circulare. A primit diverse premii pentru munca sa și a publicat numeroase cărți și articole pe această temă, printre care se numără Addis Ababa: A Manifesto on African Progress (cu Hebel, Wisniewska, Nash (Ruby Press, 2019), Cultivated Building Materials (cu Hebel, Birkhäuser, 2017), Lessons of Informality (cu Kifle, Birkhäuser, 2016) și Building from Waste (cu Hebel, Wisniewska, Birkhäuser, 2014). Heisel a predat și a realizat cercetări la universități din întreaga lume, printre care: the Berlage Institute; the Ethiopian Institute of Architecture, Building Construction, și City Developments; ETH Zürich, atât în Elveția, cât și în Singapore; și Harvard GSD. Cercetările sale ample asupra proceselor informale l-au determinat, alături de alte publicații și propuneri de proiecte, să realizeze seria de filme documentare _Spaces din 2011.

Felix Heisel is an architect and academic working towards the systematic redesign of the built environment as a material depot of endless use and reconfiguration. At Cornell University, he holds the position of Assistant Professor in the Department of Architecture and directs the Circular Construction Lab at Cornell AAP. Heisel is also partner at 2hs Architekten und Ingenieur PartGmbB, Germany, an office specialised in the development of circular prototypologies. He has received various awards for his work and published numerous books and articles on the topic, including Addis Ababa: A Manifesto on African Progress (with Hebel, Wisniewska, Nash (Ruby Press, 2019), Cultivated Building Materials (with Hebel, Birkhäuser, 2017), Lessons of Informality (with Kifle, Birkhäuser, 2016) and Building from Waste (with Hebel, Wisniewska, Birkhäuser, 2014). Heisel has been teaching and researching at universities around the world, including the Berlage Institute; the Ethiopian Institute of Architecture, Building Construction, and City Developments; ETH Zürich, both in Switzerland and Singapore; and Harvard GSD. His extensive research on informal processes led him, among other publications and design proposals, to establish the documentary movie series _Spaces in 2011.

Bisrat Kifle Woldeyessus este un arhitect implicat în prezent în activitatea de predare și cercetare din cadrul „Ethiopian Institute of Architecture, Building Construction and City Development” din Addis Ababa. Anterior, acesta a predat la universități din Belgia și Elveția și a colaborat la diverse proiecte de cercetare, precum „Addis_Urban Laboratory” sau „Quo Vadis? Exhibition” din cadrul celei de-a 17 ediții a Expoziției Internaționale de Arhitectură a Bienalei de la Veneția, Italia. Pe lângă practicarea în biroul propriu, Bisrat a proiectat diverse cartiere și în perioada în care a lucrat pentru „Grand Housing Programme” în Addis Ababa, fapt ce a dus la câștigarea premiului pentru cele mai bune locuințe cu prețuri accesibile din Etiopia. În anul 2011, acesta a participat la inițierea cercetării proiectului _Spaces și este coautorul Lessons of Informality (cu Heisel, Birkhäuser, 2016).

Bisrat Kifle Woldeyessus is an architect currently engaged in teaching and research work at the Ethiopian Institute of Architecture, Building Construction and City Development in Addis Ababa. Previously, he has taught at universities in Belgium and Switzerland and has collaborated on different research projects, including the Addis_Urban Laboratory or the Quo Vadis? Exhibition at the 17th International Architecture Exhibition of the Venice Biennale, Italy. Bisrat has designed various neighbourhoods while working for the Grand Housing Programme in Addis Ababa in addition to practicing in his own office, which won the prize for best affordable low-cost housing in Ethiopia. In 2011, he co-initiated the research project _Spaces, and is co-author of Lessons of Informality (with Heisel, Birkhäuser, 2016).

146

147

RO Reciclarea Spațiilor: O zi din viața pieței din Addis Ababa Recycling Spaces: A Day in Addis Ababa’s Merkato Video 13:09

The documentary movie series _Spaces highlights essential elements of Addis Ababa’s city fabric, which could be lost for future generations soon due to the city’s rapid transformation. The cinematic research aims to document objective values of the informal city through a combination of subjective storytelling and expert interviews, aiming to influence tomorrow’s decision making through today’s education.

Seria de filme documentare _Spaces evidențiază elementele esențiale ale orașului Addis Ababa, elemente care ar putea să nu mai existe în curând și pentru generațiile viitoare datorită transformării rapide a orașului. Cercetarea cinematografică își propune documentarea valorilor obiective ale orașului, printr-o serie de povestiri subiective și interviuri cu experți, cu scopul de a influența luarea deciziilor din viitor, prin educația din prezent.

Addis Ababa is in transformation. In 2011, the city administration announced the redevelopment of all “informal” and “unplanned” parts of the city by 2020. Therefore, that same year, Felix Heisel and Bisrat Kifle began to record a century-old way of living in Addis Ababa, following the strong belief that the informal sector can offer important lessons about the use and social role of architecture. The underlying social and cultural networks and their spatial fabric are the context that could and should be regarded as the starting point for the development of a sustainable future city.

Addis Ababa se află în proces de transformare. În anul 2011, administrația orașului și-a pronunțat intenția de a reamenaja părțile „informale” și „neplanificate” ale orașului până în anul 2020. Așadar, în același an, Felix Heisel și Bisrat Kifle au început înregistrarea modului de viață vechi de un secol din Addis Ababa, având credința că sectorul informal poate oferi lecții importante despre utilizarea și rolul social al arhitecturii. Rețelele sociale și culturale de bază și țesătura spațială a acestora, reprezintă contextul care ar putea și ar trebui considerat ca fiind punctul de pornire în dezvoltarea unui oraș sustenabil în viitor.

Recycling Spaces focuses on the sophisticated city-wide recycling system Addis Ababa developed informally over the years. So-called Kuré-Yalews are roaming the streets in small neighborhoods, collecting anything that might still be useable from households. Sharing resources, they rent taxis collectively to transport their goods to Merkato’s Minalesh Terra – Africa’s biggest open-air market – where different workshops immediately begin the reuse and transformation process. In the course of just a few days, these items are returned to the economic cycle, being sold to the owners of small neighbourhood shops as new products. This recycling process is the source of income for many families in the city and keeps Addis Ababa clean. Throughout the city, physical space has been appropriated for recycling by the people who run the system, a space now threatened by the current transformation of the Ethiopian capital.

Recycling Spaces se concentrează pe sistemul complex de reciclare din orașul Addis Ababa, dezvoltat informal de-a lungul anilor. Așa-numiții KuréYalews cutreieră străzile micilor cartiere, colectând din gospodării tot ceea ce ar mai putea fi refolosit. Împărțind resursele, aceștia închiriază colectiv taxiuri pentru a-și transporta marfa către Minalesh Terra – cea mai mare piață deschisă din Africa – loc în care, în diferite ateliere începe procesul de reutilizare și transformare. În doar câteva zile, aceste obiecte se reîntorc în circuitul economic, fiind astfel vândute proprietarilor de mici magazine de cartier sub forma unor produse noi. Acest proces de reciclare reprezintă sursa de venit pentru foarte multe familii din oraș, și menține orașul Addis Ababa curat. Peste tot prin oraș, spațiul fizic a fost însușit pentru reciclare, de către oamenii care conduc sistemul. Spațiul însă, este în prezent amenințat de transformarea actuală a capitalei Etiopiei.

In the context of a global resource crisis, inequality in resource access and the search for possible paradigm shifts from linear material consumption towards circular material use, the movie suggests an alternative viewpoint and mind set, as much as new and viable business models.

În contextul unei crize globale a resurselor, a inegalității accesului la resurse și a căutării unor posibile schimbări de paradigmă de la un consum linear de materiale, către o utilizare circulară a acestora, filmul propune o viziune și o mentalitate alternativă, la fel ca orice model de afaceri nou și viabil.

spacesmovie.com

147

148

Sala Beckett International Drama Centre

Sala Beckett International Drama Centre By salvaging all usable elements and reconfiguring them, the ruins of an abandoned cooperative building were transformed into a new theatre that makes the layers of history tangible

Prin salvarea tuturor elementelor utilizabile și prin reconfigurarea acestora, ruinele unei clădiri cooperative abandonate au fost transformate într-un teatru care face tangibile straturile istoriei

AUTORI → Ricardo Flores și Eva Prats, Flores & Prats Architects / LOCAȚIE → Barcelona, Spania RO

AUTHORS → Ricardo Flores and Eva Prats, Flores & Prats Architects / LOCATION → Barcelona, Spain 148

149

Restaurantul-bar este localizat într-un colț al parterului, conectând Sala Beckett cu cartierul. Barul și vestibulul reprezintă un spațiu public continuu, aflat în conexiune cu orașul, invitând oamenii să intre și să se adune împreună. Atât intrarea prin bar pentru a lua prânzul, cât și prin vestibul pentru a cumpăra bilete, face posibilă circulația prin întreg spațiu care unește cele două comunități: cea a teatrului cu cea a vecinilor și trecătorilor.

Sala Beckett. Reabilitarea vechii Cooperative a devenit totodată și recuperarea patrimoniului social și fizic. Rezultatul final conține totul dintr-o dată: perioada Cooperativei, perioada părăsirii și noua perioadă Sala Beckett. The rehabilitation of the old workers’ cooperative became the recovery of social heritage as well as physical heritage. The final result contains everything at once: the time of the Cooperative, the time of abandonment, and the time of the new Sala Beckett.

The Bar-Restaurant is located at the corner of the ground floor, connecting Sala Beckett with the neighbourhood. This bar and the vestibule are a continuous public space in connection with the city, inviting people to enter and gather around. Both entering through the bar to get a lunch or through the vestibule to buy some tickets, one ends up circulating through this whole space, which connects the two communities: that of the theatre with that of the neighbours and passersby. © Adria Goula

Vizitând clădirea abandonată la momentul concursului de arhitectură, loc care anterior a găzduit Cooperativa Păcii și Justiției, am fost nevoiți să intrăm într-o altă dimensiune a timpului, ajungând astfel la momentul când această clădire a fost folosită drept loc de întâlnire, teatru mic sau spațiu pentru adunări sociale și întâlniri. O mare parte din decorațiunile pereților, a podelelor și a tavanelor au fost încă păstrate, ajutându-ne pe noi să înțelegem diferitele ocupații pe care, în timp, locul le-a adăpostit: podele decorate cu mozaic, lucrări din lemn cu sticlă colorată, balustrade, obiecte de iluminat, cornișe și rozete; elemente care defineau spațiile foarte mari, fapt destul de atipic pentru Barcelona, luând în considerare trecutul industrial al acestei zone din oraș.

To visit the abandoned building of what was formerly the Cooperative Peace and Justice at the time of the architectural competition was to enter a time warp, which took us to the moment when it was used as a meeting place, small theatre, a space for social gatherings and parties. Much of the decoration of the walls, floors and ceilings was still preserved, assisting us in understanding the different occupations that the space had harboured: decorated mosaic floors, woodwork with coloured glass, handrails, lights, cornices and rosettes in the rooms were the elements that defined the large-scale spaces, unusual for Barcelona if it were not because of the industrial past of this area of the city.

Această decadență în care am găsit clădirea a trezit în noi un interes, însă nu cu intenția de a readuce clădirea la forma ei inițială, ci mai degrabă, de a aduce ruina în timpul prezent, cu întreg caracterul ei de element neterminat în care se suprapun diferite perioade de timp. Astfel, clădirea ia parte la o nouă realitate care poate continua să fie actualizată și adaptată. Integrarea noii funcțiuni „Sala Beckett” în fostul spațiu cooperativ a însemnat în același timp o întoarcere în trecut și o proiecție în viitor, lucrând în permanență cu ceea ce am moștenit și bazându-ne pe ceea ce ne-a transmis vechea clădire. În momentul de față, funcția veche și cea nouă, formează o armonie; un loc în care artiști, regizori, studenți și publicul larg se reunesc, și în care vechile spirite ale Cooperativei, încă prezente, așteaptă sosirea noii identități „Sala Beckett” pentru ca împreună să creeze povești originale și să își imagineze lumi diferite.

This physical decadence in which we found the building interested us, not with a view to returning it to its original condition, but rather, with that of bringing the ruin forward in time, with all its character of something unfinished where time periods overlap, making it participate in a new reality that might continue to be updated on the top-most layer. Inscribing the new Sala Beckett onto the former workers' cooperative was to move both forwards and backwards in time, working in continuity with what we've inherited, drawing on the basis of what the old building suggested to us. Now, the old and the new function in unison; a place where artists, directors, students and the public come together, and where the old ghosts of the Cooperative, still there, await the arrival of the Sala Beckett for, together, create new fictions and imagine different worlds. EN

149

150

EN Scena fostului teatru al Cooperativei Un spațiu social a rămas abandonat o perioadă de 30 de ani, timp în care ploaia, vântul și porumbeii erau cei care populau clădirea, însă gradual o și distrugeau. De asemenea și lumina soarelui era prezentă în clădire, o rază îndreptată spre un vechi scenariu; am interpretat acest fapt nu ca o amenințare a distrugerii, ci mai degrabă ca un semn optimistic pentru un nou posibil viitor. Stage of the former theatre of the Cooperative. A Social Club had been abandoned for about 30 years, rain, wind and pigeons where getting in, gradually destroying the building. Sun light was entering as well, a ray of light right at the centre of the old scenario; we read it not as a menace of destruction, but as an optimistic sign of a new possible future. © Adria Goula

Parterul, în starea găsită și în starea finală. Scara centrală pe care am găsit-o în clădirea Cooperativei, pe lângă faptul că nu era cea originală, împiedica o conexiune directă cu strada Pere IV. Așadar, una dintre modificările propuse prin proiect a fost eliminarea acestei scări și construirea unui nou vestibul care să se extindă de la stradă către partea din spate a clădirii, unde este localizat accesul către teatrul de la parter. Ground floor, as-found and final state. The central staircase that we found in the Cooperative building, apart from not being the original, prevented a clear connection with Pere IV Street. Therefore, one of the changes proposed by the project was to eliminate this staircase to build a new vestibule that extends from the street to the back, where the access to the Theatre Downstairs is located.

150

151

Teatru în toată clădirea. Sala Beckett este un centru pentru creație, formare și „performance” a artei dramatice. Provocarea a fost modul în care aceste trei aspecte ale activității de teatru, pot fi unite și concentrate într-o singură clădire, asigurând în același timp individualitatea și confidențialitatea. Întreaga clădire a devenit un loc în care poți crea și învăța. Teatrul este peste tot. Theatre all over the building. Sala Beckett is a centre for the creation, formation and performance of the dramatic arts. The challenge was how to connect these three aspects of theatre activity, concentrated in one building, while ensuring individuality and privacy. The whole building became a place to create and to learn. The theatre is all around. Drawing © Constance Lieurade

152

„Mehr.WERT.Pavillon” și „Mehr. WERT.Garten” încearcă să răspundă la întrebarea cum am putea noi și generațiile viitoare să trăim cu un nivel de trai decent și cum am putea să ne dezvoltăm economia într-un mod pozitiv în timp ce resursele naturale ale planetei devin din ce în ce mai rare. The Mehr.WERT.Pavillon’ and the ‘Mehr. WERT.Garten’ explore the question of how we and future generations can live with a decent standard of living and how we can develop our economy positively while the natural resources of our planet become scarcer. © Zooey Braun

Mehr.WERT.Pavillon / Added.VALUE.Pavilion

Mehr.WERT.Pavillon / Added. VALUE.Pavilion A project that is made entirely of recycled material and can itself become a material depot after its lifetime

Un proiect realizat în totalitate din materiale reciclate și care poate deveni el însuși un depozit de materiale atunci când își va înceta durata de viață RO

152

153

PROIECTARE → Lisa Krämer, Simon Sommer, Philipp Staab, Sophie Welter, Katna Wiese, Professorship of Sustainable Construction, KIT Karlsruhe / PLAN, PROIECTARE STRUCTURALĂ ȘI EXECUȚIE → 2hs Architekten und Ingenieur PartGmbB Hebel Heisel Schlesier cu Lisa Krämer și Simon Sommer / PROIECTARE STRUCTURĂ → Prof. Rosemarie Wagner, Fachgebiet Bautechnologie, KIT Karlsruhe / CERTIFICARE → Prof. Matthias Pfeifer, Karlsruhe, Germany / CONSTRUIRE → AMF Theaterbauten GmbH / PROIECTARE ELECTRICĂ ȘI DE ILUMINAT → Udo Rehm / FC-Planung GmbH / PROTECȚIE LA TRĂSNET → Gebr. A. & F. Hinderthür GmbH / INSTALAȚII ELECTRICE → Elektro-Scheu GmbH / CONSTRUCȚIE DE MOBILIER → Kaufmann Zimmerei și Tischlerei GmbH / PARTENERI PROIECT → AMF Theaterbauten GmbH, Deutsche Foamglas GmbH, Glas Trösch GmbH, Hagedorn GmbH, Handy- Aktion Baden-Württemberg, Heinrich Feeß GmbH & Co. KG, Institut für Umwelt- und Zukunftsforschung – Sternwarte Bochum, Magna Naturstein GmbH, Really ApS, Schröder Bauzentrum GmbH / DeFries, Smile Plastics, SPITZER-Rohstoffhandelsgesell. mbH Selb, StoneCycling BV, Studio Dirk Vander Kooij / SPONSORI PRINCIPALI → GreenCycle GmbH DSD – Duales System Holding GmbH & Co. KG SER Sanierung im Erd- und Rückbau GMBH

DESIGN → Lisa Krämer, Simon Sommer, Philipp Staab, Sophie Welter, Katna Wiese, Professorship of Sustainable Construction, KIT Karlsruhe / PLANNING, STRUCTURAL DESIGN AND EXECUTION → 2hs Architekten und Ingenieur PartGmbB Hebel Heisel Schlesier with Lisa Krämer and Simon Sommer / STRUCTURAL FORM FINDING → Prof. Rosemarie Wagner, Fachgebiet Bautechnologie, KIT Karlsruhe / CERTIFICATION ENGINEER → Prof. Matthias Pfeifer, Karlsruhe, Germany / OBJECT CONSTRUCTION → AMF Theaterbauten GmbH / ELECTRICAL AND LIGHTING DESIGN → Udo Rehm / FC-Planung GmbH / LIGHTNING PROTECTION → Gebr. A. & F. Hinderthür GmbH / ELECTRICAL INSTALLATION → Elektro-Scheu GmbH / Furniture construction → Kaufmann Zimmerei und Tischlerei GmbH / PROJECT PARTNERS → AMF Theaterbauten GmbH, Deutsche Foamglas GmbH, Glas Trösch GmbH, Hagedorn GmbH, Handy- Aktion Baden-Württemberg, Heinrich Feeß GmbH & Co. KG, Institut für Umwelt- und Zukunftsforschung – Sternwarte Bochum, Magna Naturstein GmbH, Really ApS, Schröder Bauzentrum GmbH / DeFries, Smile Plastics, SPITZER-Rohstoffhandelsgesell. mbH Selb, StoneCycling BV, Studio Dirk Vander Kooij / MAIN SPONSORS → GreenCycle GmbH DSD – Duales System Holding GmbH & Co. KG SER Sanierung im Erd- und Rückbau GMBH

Pavilionul „Mehr.WERT.Pavillon” (Added.VALUE.Pavilion) a fost construit folosind metode de construcție pentru o economie circulară și este realizat din materiale refolosite și reciclate. Pavilionul a fost construit în cadrul Federal Garden Show 2019 din Heilbronn, ca parte din „Mehr.WERT. Garten” (Added.VALUE.Garden), un proiect comun al Ministerului Mediului din Baden-Württemberg și al direcției pentru gestionarea deșeurilor din Heilbronn. Proiectul încearcă să răspundă la întrebările: cum am putea trăi, noi și generațiile viitoare cu un nivel de trai decent și cum am putea dezvolta economia într-un mod pozitiv fără a consuma resursele rare ale planetei.

The ‘Mehr.WERT.Pavilion’ (Added.VALUE.Pavilion) was built by using construction methods for a circular economy and consists of reused and recycled materials. The pavilion was built at the Federal Garden Show 2019 in Heilbronn as a part of the ‘Mehr.WERT.Garten’ (Added.VALUE.Garden), a joint project by the Ministry of the Environment of Baden-Württemberg and the waste management of the city of Heilbronn. It explores the question how we and future generations can live with a decent standard of living and how we can develop our economy positively without consuming any of the scarce resources of our planet.

Proiectul demonstrează un mod inovator și rațional de utilizare a resurselor existente. Toate materialele folosite în cadrul proiectului au trecut prin minim un ciclu de viață, fie în aceeași formă, fie într-o formă fizică diferită. Materialele sunt utilizate în aplicații dintr-un singur material și toate sunt proiectate pentru o posibilă dezasamblare. Astfel, pe de o parte proiectul folosește mina urbană existentă, și în același timp reprezintă un depozit de materiale pentru viitoarele construcții, odată cu încheierea Federal Garden Show.

The project demonstrates an innovative and sensible use of existing resources. All materials used in the project have already gone through at least one life cycle, either in the same or a different physical form. Materials are utilized in mono-material applications and all connections are designed for disassembly. The project thus makes use of the existing urban mine on the one hand, but at the same time represents a material depot for future constructions after the end of the Federal Garden Show. Conceptually, the project is based on four material layers: the load-bearing structure is made entirely of steel, most of which comes from a dismantled coal-fired power plant in North RhineWestphalia. The façade celebrates recycled glass materials from the glass container, such as glass ceramic or foam glass. The floor areas in the garden and under the pavilion are covered with mineral building rubble, which comes directly or in processed form from recycling yards. The furniture and fixtures are made of recycled plastic materials.

La nivel conceptual, proiectul se bazează pe patru straturi de materiale: structura portantă este realizată în totalitate din oțel, provenit în mare parte dintr-o centrală electrică pe cărbuni demolată din North Rhine-Westphalia. Fațada pune în valoare materiale din sticlă reciclată, precum sticla ceramică sau „foam glass”. Suprafețele din grădină și de sub pavilion sunt acoperite cu moloz concasat din demolări, provenit direct sau procesat în locații de reciclare. Mobilierul și dispozitivele de prindere sunt confecționate din materiale plastice reciclate.

The pavilion design originated in the design studio Building from Waste of the Professorship of Sustainable Construction at KIT Karlsruhe (Felix Heisel, Karsten Schlesier and Prof. Dirk E. Hebel). It was further developed by KIT students Lisa Krämer, Simon Sommer, Philipp Staab, Sophie Welter, and Katna Wiese in collaboration with the Professorships Structural Design (Prof. Matthias Pfeifer / Certification engineer) and Building Technologies (Prof. Rosemarie Wagner / Structural form finding), as well as the office 2hs Architekten und Ingenieur PartGmbB.

Designul pavilionului a luat naștere în studio-ul de proiectare Building from Waste of the Professorship of Sustainable Construction din cadrul KIT Karlsruhe (Felix Heisel, Karsten Schlesier and Prof. Dirk E. Hebel). În continuare a fost dezvoltat de studenții KIT Lisa Krämer, Simon Sommer, Philipp Staab, Sophie Welter, și Katna Wiese în colaborare cu Professorships Structural Design (Prof. Matthias Pfeifer / Certification engineer) și Building Technologies (Prof. Rosemarie Wagner / Structural form finding), precum și cu biroul 2hs Architekten und Ingenieur PartGmbB.

153

154

EN Planul de călcare al grădinii îmbină materiale minerale diferite, așezate în rame de oțel care imită „frunzele căzute” ale structurii arbore. Sunt utilizate fracturi de ciment și cărămidă, cărămizi klinker reutilizate, precum și așa-numitele WasteBasedBricks de la StoneCycling. Zona dintre „frunze” este gândită ca o zonă de legătură care imită zonele de apă dintr-o carieră. The floor combines different mineral materials, set in steel frames as fallen leaves of the tree structure. Concrete and brick fractures, directly reused clinker bricks and so-called WasteBase dBricks from StoneCycling are used. The area between the leaves is formed as a water-bound area of porcelain quarry. © Zooey Braun

154

155

Oțelul reutilizat provine din centrala electrică Kneppers (care între timp a fost demolată) și a fost furnizat de Hagedorn GmbH. Pe lângă o inspecție vizuală detaliată pentru a determina posibile deteriorări ale elementelor, oțelul a fost examinat pentru diverse proprietăți. The re-used steel originates from the Kneppers power plant, which has been dismantled in the meantime, and were provided by Hagedorn GmbH. In addition to a detailed visual inspection to determine possible damage to the elements, the steel was examined for various properties. © Zooey Braun EN

Revitalizarea meșteșugurilor

156

Remembering crafts

Pentru a reduce deșeurile și emisiile, trebuie să reconsiderăm nu doar ce construim, ci și modul în care construim. Într-o lume aflată în continuă digitalizare, trebuie să punem în valoare importanța socială a forței de muncă și a fabricării manuale. Privind dincolo de granițele modului obișnuit de construire, pot fi dezvoltate tehnici alternative de construcție, materiale sau noi tipologii. Iar uneori, o privire înapoi către istoria bogată a tehnicilor care fie au fost uitate, fie dinadins reprimate în numele „progresului”, poate oferi soluții ingenioase. Prin redescoperire, învățare, și adaptarea metodelor care au evoluat în timp, putem folosi ingenios resursele locale – atât materialele, cât și cunoștințele acumulate. RO

To reduce waste and emissions we must rethink not only what we build, but also how we build. In an increasingly digitized world we must value the social importance of labor and manual fabrication. Looking beyond the boundaries of building-as-usual can reveal alternative construction techniques, materials, and typologies. And sometimes a look back into the rich history of techniques that have either been forgotten or deliberately suppressed in the name of “progress” can offer smart solutions. By rediscovering, learning from, and adapting methods that evolved over centuries, we can make smart use of local resources–both in terms of materials and human knowhow. 156

157

158

Amenajarea pieței din Mădăraș

The Market of Mădăraș A community meeting place built with local resources

Un loc comunitar de întâlnire construit cu resurse locale

AUTORI → Larix Studio / ECHIPA → arh. Köllő Miklós, arh. Györfy LászlóMiklós / COLABORATORI → Madaras Péter, ing. Gurzó Levente, ing. Kercsó Zoltán, Kelemen Szabolcs, Siklódi Róbert, Huszár Csilla Anna, Zsigmond Katalin, arh. stag. Szigeti Vajk-István / SPECIALITĂȚI → ing. Mihálydeák Pál Gábor / PROGRAM → spațiu public / LOCAȚIE → jud- Harghita, Mădăraș, str. Principală / SUPRAFAȚĂ → 126,6 mp / TIMP → 2016 RO

Authors → Larix Studio / DESIGN TEAM → Köllő Miklós, Györfy László-Miklós / COLLABORATORS → Madaras Péter, Gurzó Levente, Kercsó Zoltán, Kelemen Szabolcs, Siklódi Róbert, Huszár Csilla Anna, Zsigmond Katalin,Szigeti Vajk-István / SPECIALITIES → Mihálydeák Pál Gábor / PROGRAM → public space / LOCATION → county Harghita, Mădăraș, Principală street / SURFACE → 126,6 sqm / TIME → 2016 158

159

În mijlocul pieței s-a amenajat, în jurul unei fântâni, o bancă rotundă. In the middle of the market - around a fountain - a round bench was arranged © Köllő Miklós, Szász Adorján

This work suggests the organizing of the agri-food market space as a community meeting place. At the same time, it encourages the interest and increased confidence of the people in the local and traditional products. The chosen architectural design brief was intended to support the presence on the market of the local producers. The chosen space was that of the already existing ”market”, in fact a space situated next to a drainage ditch used as a measure to prevent floods, a space having no other arrangement besides the gravel laid on the ground. From the site, a wide panorama facing the mountains, respectively the village opens.

Lucrarea de față propune organizarea spațiului pieței agroalimentare ca un loc comunitar de întâlnire și încurajează interesul și încrederea sporite ale oamenilor în produsele locale, tradiționale. Prin tema de proiectare s-a dorit sprijinirea prezenței pe piață a producătorilor din zonă. A fost ales locul "pieței" deja existente, de fapt un spațiu situat lângă un canal săpat ca măsură de prevenire a inundațiilor, spațiu fără nicio altă amenajare în afară de pietrișul așternut.

The latter is being characterized by the agglomeration of simple volumes of geometric roofs, rising from an abundant vegetation. The starting ideas were, on the one hand, precisely this presence of the roofs, and on the other hand, a folk dance known in the area from the Middle Ages, similar to the ”hora” in which the dancers somehow lean on one another.

Din sit se deschide o panoramă amplă spre munți, respectiv spre sat, acesta din urmă fiind caracterizat prin aglomerarea volumelor simple de acoperișuri geometrice, răsărind dintr-o vegetație abundentă. Ideile de pornire au fost, pe de o parte, tocmai această prezență a acoperișului, iar pe de altă parte, un dans popular din zonă rămas din evul mediu, asemănător horei, în care dansatorii se sprijină oarecum unii pe ceilalți.

Just as the local producers should do, if they want to enter and distinguish themselves in the market. As a reference to the past - during the interwar period, in the area there was a famous producers’ cooperative, the so called “Hangya” - and out of desire to use as many local materials as possible - with the aim of encouraging the purchase of local products - we have used, in a considerable proportion boards, laths, beams produced in the village, river stones or stones extracted from the village quarry. The manual labor was also local, the construction being carried out by the communal management.

Exact așa cum ar trebui să facă și producătorii locali dacă doresc să pătrundă și să se afirme pe piață. Ca o trimitere la trecut - în perioada interbelică existând aici o cooperativă a producătorilor, celebra asociație "Hangya" - și din dorința de a utiliza cât mai multe materiale locale - în ideea de a încuraja cumpărarea produselor autohtone - am utilizat într-o proporție covârșitoare scânduri, șipci, grinzi produse în sat, piatră de râu sau extrasă din cariera satului. Manopera este de asemenea locală, construcția fiind realizată de gospodărirea comunală.

Apart from its proper function, in the middle of the market - around a fountain - a round bench was arranged, situated at a lower level than the +/-00 level of the market. Arranging this place of interaction in the form of a circle, contributes to creating interpersonal contacts, if many people sit in this place. Because of this, a suitable night lightning was chosen, which makes it possible to use the space as a meeting point as well. Last but not least, the positioning of this space on the waterfront was taken into consideration. Unfortunately, due to some flood prevention works, the bed of the Mădăraș brook has been almost entirely concreted, becoming a vertical wall with no access to the water. The project - in the second phase - proposes the widening of the riverbed next to the market and creating a small amphitheatre oriented towards the course of the water, that would allow the descent to its level. As well, it proposes the organization of small events, having the brook in the background. Being carried out with LEADER funds - therefore, having to meet short deadlines - the project has been split into two phases, in order to avoid obstructing the obtaining of funding, due to the difficult procedures of granting water permits. The city hall did not abandon the second phase; They are currently waiting for new financing sessions to which they can submit the continuation of the project. The investment value: 65.000 euro. EN

Dincolo de funcția propriu-zisă, în mijlocul pieței s-a amenajat - în jurul unei fântâni - o bancă rotundă, amplasată la o cotă inferioară față de cota +/-00 a pieței. Poziționarea în cerc a acestui loc pentru discuții contribuie la crearea contactelor interumane, evident dacă mai multă lume se așază aici. În această idee s-a ales un iluminat de noapte adecvat, care să facă posibilă utilizarea spațiului și ca loc de întâlnire. Nu în ultimul rând s-a avut în vedere situarea locului pe malul apei. Din păcate, cu ocazia unor lucrări de prevenire a inundațiilor, albia pârâului Mădăraș a fost aproape complet betonată, devenind un zid vertical, fără a permite accesul la apă. Proiectul - în faza a doua - propune lărgirea albiei în dreptul pieței și realizarea unui mic amfiteatru orientat spre cursul de apă, care să permită coborârea la nivelul acestuia, precum și organizarea unor mici evenimente, având pârâul în fundal. Fiind realizat cu fonduri LEADER – și deci având la dispoziție termene scurte – proiectul a fost defalcat în două faze, pentru a se evita blocarea obținerii finanțării din cauza procedurilor anevoioase de acordare a avizelor de la ape. Primăria nu a renunțat la etapa a doua; în prezent așteaptă noile sesiuni de finanțare la care să poată depune continuarea proiectului. Valoare de investiție: 65000 euro. 159

160

Panorama spre munți, respectiv spre sat, acesta din urmă fiind caracterizat prin aglomerarea volumelor simple de acoperișuri geometrice, răsărind dintr-o vegetație abundentă. Panorama towards the mountains and respectively towards the village. The latter is characterised by the agglomeration of simple volumes of geometric roofs, rising from the abundant vegetation. © Köllő Miklós, Szász Adorján RO

161

162

Fundația Pro Patrimonio

Pro Patrimonio Foundation This exhibition celebrates 20 years since the establishment of the Pro Patrimonio Foundation in Romania. It puts under scrutiny architectural practices with social impact, illustrated by some of the Pro Patrimonio projects: the Golescu Landscape Observatory in Câmpulung (a sustainable model); proposals and projects for a destructured Bucharest city (”the case of Hala Matache”, „the case of Magheru”, the case of the interwar façade plasters); Neamțu Ensemble from Olari, Olt County (a step by step rescue case, underway).

Această expoziție celebrează 20 de ani de la înființarea Fundației Pro Patrimonio în România. Ea pune sub lupă practici de arhitectură cu impact social, ilustrate prin câteva dintre proiectele Pro Patrimonio: Observatorul de Peisaj Golescu de la Câmpulung (un model sustenabil); propuneri și proiecte pentru un București destructurat („cazul Hala Matache”, „cazul Magheru”, cazul tencuielilor de fațade interbelice); Ansamblul Neamțu din Olari, jud. Olt (un caz de salvare pas cu pas, aflat în lucru). Concept Curatorial: Mirela Duculesc

Curatorial concept: Mirela Duculescu

Making of architectural practices & Re-constructing communities (2000-2020) Founded in 2000 by arch. Șerban Cantacuzino († 2018). Vice-president: Maria Berza (2001-2010); arch. Șerban Sturdza (2010 - present)

Construind practici arhitecturale & reconstruind comunități (2000-2020) Înființată în 2000 de către arh. Șerban Cantacuzino († 2018). Vice-președinte: Maria Berza (2001-2010); arh. Șerban Sturdza (2010 - prezent) RO

162

163

Manifest

Although Pro Patrimonio Foundation focuses mainly on carrying out projects and actions to rescue and preserve tangible heritage that is part of the rural cultural landscape, a number of exemplary projects have been carried out to support urban heritage.

Deși Fundația Pro Patrimonio desfășoară preponderent proiecte și acțiuni de salvare și conservare a patrimoniului construit ca parte a peisajului cultural rural, o serie de proiecte exemplare s-au derulat în sprijinul patrimoniului urban.

Bucharest, the capital of Romania, has been victim to multiple degradations and mutilations after 1990 that irremediably affected its identity, memory and quality of the life of its dwellers. Among the most recent interventions that drew attention to the situation is Bucharest Watch Day 2017 and Matache Hall Affair (2010-today).

Bucureștiul a suferit după 1990 multiple degradări și mutilări care i-au afectat iremediabil identitatea, memoria și calitatea vieții locuitorilor săi. Printre cele mai recente proiecte care au tras un semnal de alarmă asupra urgenței situației se numără București Watch Day 2017 și Fenomenul Hala Matache (2010-prezent).

The capital of Romania has been nominated for the category "Historic Center in Danger" on the 2016 World Monuments Watch list due to demolition or abandonment of heritage buildings, uncontrolled development and destructive rehabilitation interventions. Bucharest, the European capital with the highest seismic risk, abounds, especially in its central area, in buildings with a grade I seismic risk, which implies an imminent collapse at the first major earthquake. Pro Patrimonio Foundation, World Monuments Fund and Association Pro. Do.Mo. have made an awareness-raising film using as a study case the Magheru Boulevard.

Capitala României a fost nominalizată la categoria „centru istoric în pericol” pe lista 2016 World Monuments Watch din cauza demolării sau abandonării clădirilor de patrimoniu, a dezvoltării necontrolate și a intervențiilor de reabilitare distructive. Bucureștiul, capitala europeană cu cel mai mare risc seismic, abundă, în special în partea sa centrală, în clădiri expertizate tehnic ca având risc seismic grad I. Pro Patrimonio, World Monuments Fund și Asociația Pro.Do.Mo. au realizat un film de conștientizare și sensibilizare, având ca studiu de caz Bulevardul Magheru.

At the end of 2010, Bucharest City Hall decided to start works for the North-South Diameter, based on the Local Urban Plan for the Buzești-Berzei-Uranus Diameter. The demolitions have brought back painful memories to the inhabitants of Bucharest. The prerequisites for the project were fluency and increase of car traffic transit without the analysis of the consequences on the overall mobility, ignoring the complex reality of life and living in the neighborhood.

La sfârșitul anului 2010, Primăria Bucureștiului a decis începerea lucrărilor pentru Diametrala Nord-Sud, având la bază Planul Urbanistic Zonal pentru Diametrala Buzești-Berzei-Uranus. Demolările au retrezit amintiri dureroase bucureștenilor. Premisele aflate la baza proiectului au fost fluentizarea și creșterea traficului auto de tranzit, fără analiza consecințelor asupra mobilității în ansamblu, ignorând realitatea complexă a vieții și locuirii în cartier.

The Matache area, in the center of Bucharest, has undergone dramatic and radical changes that have left their mark on the community leaving its neighborhood and heart, the historical monument Matache Hall (demolished overnight on 25 March 2013), in a state of social and economic disintegration. Civil society actions against the demolition of historical monuments drew attention to the need to regenerate and integrate the project, to modernize streets with more complex projects aiming to revitalize urban and social tissue.

Zona Matache, din centrul Bucureștiului, a trecut prin schimbări dramatice și radicale care și-au pus amprenta asupra comunității, lăsând cartierul și inima sa, monumentul istoric Hala Matache (demolat în noaptea de 25 martie 2013) într-o stare de dezagregare socială și economică. Acțiunile societății civile împotriva demolărilor de monumente istorice au atras atenția asupra nevoii de regenerare și de integrare a proiectului, de modernizare a străzilor cu proiecte mai ample de revitalizare a țesutului urban și social.

Pro Patrimonio Foundation has been deeply involved in rescuing the area and Matache Hall, and suggested hands-on solutions for urban regeneration, trying to dialogue with the administration and contributing to the 2016 documentary film by Dragoș Lumpan -- Matache. Berzei-Buzești.

Fundația Pro Patrimonio s-a implicat intens în acțiunea de salvare a zonei și a Halei Matache, propunând soluții concrete de regenerare urbană, încercând să dialogheze cu administrația și contribuind la realizarea filmului documentar Matache. Berzei-Buzești realizat de Dragoș Lumpan în 2016.

Text by Mirela Duculescu

Text de Mirela Duculescu

163

164

Texturi uitate – Bucureștiul Interbelic

Forgotten Textures – Interwar Bucharest Research project dedicated to some modernist façade plasters: artificial stone, terrazzo, terranova and stone powder plaster

Proiect de cercetare a unor tencuieli de fațade moderniste: similipiatră, mozaic, terasit și tencuieli cu praf de piatră.

PROJECT COORDINATOR → arch. Șerban Sturdza / DOCUMENTATION COORDINATOR AND AUTHOR OF THE PUBLICATION → arch. Ruxandra Sacaliș / WORKSHOP COORDINATOR → arch. Raluca Munteanu / PHOTOGRAPHIC DOCUMENTATION → arch. Andrei Mărgulescu / EDITOR → Mirela Duculescu / GRAPHIC DESIGN → Mona Petre / TIME → 2019

COORDONATOR PROIECT → arh. Șerban Sturdza / COORDONATOR DOCUMENTARE ȘI AUTOR AL PUBLICAȚIEI → arh. Ruxandra Sacaliș / COORDONATOR ATELIER → arh. Raluca Munteanu / DOCUMENTARE FOTOGRAFICĂ → arch. Andrei Mărgulescu / EDITOR → Mirela Duculescu / DESIGN GRAFIC → Mona Petre / TIMP → 2019 RO

164

165

RO Imobil din str. Alexandru Donici nr. 9, București. Detaliu de soclu. Similipiatră buciardată. Building from Alexandru Donici street no. 9, Bucharest. Base detail. Bushhammered artificial stone.

Imobil din str. Henri Coandă nr. 38, București. Detaliu de fațadă. Tencuială cu praf de piatră. Building from str. Henri Coandă no. 38, Bucharest. Façade detail. Stone powder plaster.

Imobil din str. Dr. Joseph Lister nr. 5, București, arh. L.A. Hirsch și D.G. Galin. Detaliu de fațadă. Tencuială cu praf de piatră. Building from Dr. Joseph Lister Street no. 5, Bucharest, architects LA Hirsch and DG Galin. Façade detail. Stone powder plaster. © Andrei Mărgulescu

Imobil din str Icoanei nr. 38, București, arh. Corneliu Rădulescu. Detaliu de soclu. Similipiatră șpițuită. Building from str Icoanei no. 38, Bucharest, architect Corneliu Rădulescu. Base detail. Picked artificial stone.

Imobil din Intrarea Argeaua nr. 2, București. Detaliu de soclu. Similipiatră buciardată cu nuturi orizontale. Building from Argeaua Entrance no. 2, Bucharest. Base detail. Bush-hammered artificial stone with horizontal grooves.

Imobil din str. Pictor Alexandru Romano nr. 18, București. Detaliu de ancadrament. Mozaic cu ciment pigmentat roșu. Building from Pictor Alexandru Romano street no. 18, Bucharest. Framing detail. Mosaic with red pigmented cement.

Imobil din str. Pictor Alexandru Romano nr. 25, București. Detaliu de soclu. Similipiatră cu model de fagure. Building from Pictor Alexandru Romano street no. 25, Bucharest. Base detail. Artificial stone with honeycomb pattern. © Andrei Mărgulescu

Imobil din str. Dimineții colț cu str. Popa Soare, București, arhitecții Zylberman, 1935. Detaliu de soclu. Similipiatră cu model de solzi. Building from Dimineții street, corner with Popa Soare street, Bucharest, Zylberman architects, 1935. Base detail. Artificial stone with fish scale pattern

Imobil din str. Dr. Theodor Burghelea nr. 12, București. Detaliu de fațadă. Tencuială trasă cu profil în zig-zag. Building from Dr. Theodor Burghelea street no. 12, Bucharest. Façade detail. Surface texture with zigzag pattern profiles. © Andrei Mărgulescu

Generated by the architecture of Bucharest and the lack of specialised documentation in the field of constructions in Romania to provide information about the typology of interwar plasterwork, Pro Patrimonio initiated a practical and minitheoretical research project that explored the process of making modernist facade plasterwork from the city, made between 1918-1940.

Generat de arhitectura Bucureștiului și de lipsa unei documentații de specialitate în domeniul construcțiilor din România care să ofere informații despre tipologia tencuielilor interbelice, Pro Patrimonio a inițiat un proiect practic și de mini-cercetare teoretică care a explorat procesul de realizare a tencuielilor de fațade moderniste din oraș, realizate în perioada 1918-1940.

True to its strategy of recovering crafts in relation to architecture, after documentation, the foundation investigated, through a series of practical workshops, the testing of the recipes of interwar plaster mortars and how to apply them.

Fidelă strategiei sale de recuperare a meșteșugurilor în relație cu arhitectura, ulterior documentării, fundația a investigat, printr-o serie de ateliere practice, testarea rețetelor de mortare de tencuieli interbelice și modul de aplicare.

In parallel, the textures were photographically inventoried in the field. On the occasion of the European Cultural Heritage Days 2019, the team organised a series of guided tours of careful observation of the group of modernist buildings in Bucharest and prepared practical site tests with the master mason invited from the Maison Paysanne de France Association, Patrice Leu, specialised in traditional techniques.

În paralel, texturile au fost inventariate fotografic pe teren. Cu ocazia Zilelor Patrimoniului Cultural European 2019, echipa a organizat o serie de tururi ghidate de observare atentă a lotului de clădiri moderniste bucureștene și a pregătit teste practice de șantier cu meșterul zidar invitat de la Asociația Maison Paysanne de France, Patrice Leu, specializat în tehnici tradiționale.

The result of the research consists of a recipe guide available online, signed by architect Ruxandra Sacaliș, six samples of plasterwork recreated in today's context (now in the MATER library, initiated, developed and hosted by the Nod Makerspace community in Bucharest) and in a series of photographic observations of the city's textures made by the architect Andrei Mărgulescu.

Rezultatul cercetării constă într-un ghid-rețetar disponibil online, semnat de arhitecta Ruxandra Sacaliș, șase mostre de tencuieli recreate în contextul de azi (aflate acum în biblioteca de materiale MATER, inițiată, dezvoltată și găzduită de comunitatea Nod Makerspace din București) și într-o serie de observații fotografice a texturilor orașului realizate de către arhitectul Andrei Mărgulescu.

Pro Patrimonio considers the project a first step in the study of modernist finishes in Romania. This is an original approach of the period after 1989 and, at the same time, a direct invitation to all parties involved in the field of construction and architecture to continue investigations.

Pro Patrimonio consideră proiectul un prim pas în studiul finisajelor moderniste din România. Acesta este un demers original al perioadei după 1989 și, totodată, o invitație directă către toate părțile implicate în domeniul construcțiilor și arhitecturii la continuarea investigațiilor.

165

166

Ansamblul Conacul Neamțu

Ensemble Neamțu Manor Emergency activation, conservation and refunctionalization code OT-IImB-08966, historic monuments list 2015

Activare de urgență, conservare și refuncționalizare cod OT-II-m-B-08966, Lista Monumentelor Istorice 2015

LOCATION → village of Olari, Pârșcoveni commune, Olt County / BUILT → historical reference since 1841, probably before 1800 / CURRENT ARCHITECTURAL CONFIGURATION → dating back to 1920-1935, arch. Constantin Iotzu (a follower of Ion Mincu) / NATIONALIZATION → 1948 / CURRENT OWNER → Pro Patrimonio (private donation, 2016); MANOR MAINTENANCE AND GARDENING ACTIVITIES (2016-present) → WORKSHOPS: education for heritage and working holidays (2017 - present) Andreea Machidon, Raluca Munteanu, Emergency intervention (2018-2019) Raluca Munteanu, Dana Raicu, Șerban Sturdza; Technical documentation grant from the National Heritage Institute: 2020

LOCAȚIE → satul Olari, comuna Pârșcoveni, județul Olt / CONSTRUCȚIE → referință istorică din 1841, probabil înainte de 1800 / CONFIGURAȚIE ARHITECTURALĂ ACTUALĂ → datează din 1920-1935, arh. Constantin Iotzu (adept al lui Ion Mincu) / NAȚIONALIZARE → 1948 / PROPRIETAR ACTUAL → Pro Patrimonio (donație privată, 2016) / ACTIVITĂȚI DE ÎNTREȚINERE ȘI GRĂDINĂRIT → (2016 - prezent) / ATELIERE → educație pentru patrimoniu și working holidays (vacanțe de lucru) Andreea Machidon, Raluca Munteanu / INTERVENȚII DE URGENȚĂ (2018-2019) → Raluca Munteanu, Dana Raicu, Șerban Sturdza; Grant documentație tehnică de la Institutul Național al Patrimoniului: 2020 RO

166

167

Vedere Laterală, 2020 Side view, 2020 © Mona Petre

Degradări structurale, 2020 Structural degradations, 2020 © Kiki Vasilescu

Vacanță de lucru sub forma unui atelier pentru restaurarea mozaicului Roman împreună cu voluntarii din plan interanțional, 2017 Working holiday workshop for mosaic restoration in Roman technique with international volunteers, 2017 © Dana Raicu, Raluca Munteanu

O mare parte dintre conacele din zona sudică a României a dispărut în ultimii 30 de ani din cauza procesului defectuos de retrocedare a proprietăților, a dezinteresului și a educației precare față de patrimoniu, manifestat atât din partea autorităților publice, cât și din partea populației.

Most of the mansions in the southern area of Romania have disappeared over the past 30 years because of the faulty property restitution process, lack of interest and poor education with respect to patrimony manifested by both public authorities and the public.

Conacul Neamțu din satul Olari, jud. Olt (referință istorică din 1841, probabil înainte de 1800), inclus în Lista Monumentelor Istorice, reprezintă unul dintre puținele exemple de arhitectură civilă păstrată în sudul României. Conacul face parte din Ansamblul Conacul Neamțu, pe terenul aflat în proprietate regăsindu-se clădirea conacului, o magazie de cereale, o ghețărie, o cantină din perioada comunistă, urme parțiale ale fostelor grajduri și anexe.

The Neamțu Manor in the village of Olari, Olt County (historical reference since 1841, probably before 1800), included in the Historic Monuments List, is one of the few examples of civil architecture preserved in southern Romania. The mansion is part of the Neamțu Manor Ensemble comprising a mansion building, grain storage, an ice cellar, a communist canteen, partial traces of the former stables and annexes.

Donat către Fundația Pro Patrimonio în 2016, conacul este în stare de degradare, fiind vandalizat și neglijat multă vreme. Ca urmare, acesta necesită lucrări ample și urgente de conservare și consolidare, constituind un exemplu practic cu care se confruntă Pro Patrimonio în implementarea strategiei sale de salvare a patrimoniului cultural și integrare în comunitate.

Donated to the Pro Patrimonio Foundation in 2016, the manor is in a state of decay, because it has been subject to vandalism and neglect for a long time. As a result, it requires extensive and urgent conservation and consolidation work, and is a practical example for Pro Patrimonio in implementing its strategy of rescuing cultural heritage and integrating it into community life.

În acest caz, fundația a adoptat următoarea metodă de intervenție: conservare și reabilitare graduală, pas cu pas; ateliere de educație pentru copii; ateliere de educare și sensibilizare pentru adulți; integrarea comunității; crearea în timp a unui posibil centru regional pentru studii experimentale și educație.

In this specific case, the foundation has been using the following intervention method: gradual conservation and rehabilitation, step by step; heritage education for children; adult education and awareness-raising workshops; community integration; creating over time a possible regional center for experimental studies and education.

În prezent, Pro Patrimonio se confruntă cu următoarea problematică: un proces de lungă durată cu multe necunoscute; fonduri insuficiente; un loc îndepărtat din Oltenia; căutare complexă a unui model economic sustenabil pentru conac și teren; satul este amplasat într-o zonă săracă, preponderent agricolă (cereale, viticultură), cu tendințe de deșertificare din cauza schimbărilor climatice; în localitate se manifestă o puternică îmbătrânire și depopulare.

At this moment, Pro Patrimonio faces the next problems: a long-lasting process with many unknowns; insufficient funds; at a great distance from Oltenia; complex search for a sustainable economic model for manor and land; the village is located in a poor, predominantly agricultural area (cereals, viticulture) with desertification tendencies due to climate change; in the locality there are strong aging and depopulation tendencies.

Conacul constituie un element de reper în peisajul cultural al satului și al zonei.

The mansion is a landmark in the cultural landscape of the village and area. EN

167

168

Catalpa Catalpa bignonioides Walter

Japanese Pagoda Treesalc Mul Japonez Styphnolobium japonicum (L.) Schott

Eastern Sweetshrub Calycanthus floridus L.

Osage Orange Maclura pomifera (Raf.) C.K.Schneid.

Japanese Marigold Bush Kerria japonica L

Douglas Fir Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco

Magnolia Magnolia × soulangeana Soul.-Bod.

Ginkgo Ginkgo biloba L.

Tulip Tree Liriodendron tulipifera L.

Ansamblul Golescu – Observator de Peisaj Cultural cod AG-II-m-B-13530, Lista Monumentelor Istorice 2015

Ensemble Golescu - Cultural Landscape Observatory code AG-II-m-B-13530, Historic Monuments List 2015

LOCATION → Câmpulung Muscel, Argeș County / BUILT → 1910 / COMMISSIONER → forestry engineer Vasile Golescu (18751920) / ARCHITECT → Constantin N. Simionescu Current owner: Pro Patrimonio (private donation, 2002)/ RESTORATION PROCESS (2003-2007) In charge: Caroline d’Assay (President of Pro Patrimonio France, restorer of painting and art objects) / Villa and ranger’s cabin: arch. Matei Lykiardopol († 2003), arch. Alexandra Chiliman, arch. Adrian Coșa / Park: arch. Alexandra Chiliman, landscape design Clément Briandet, landscape design Nicolas Triboi, landscape gardener Clément Guigues (Compagnon du Devoir et du Tour de France) Landscape and gardening workshops, working holidays and education for heritage (2012 - present)

LOCAȚIE → Câmpulung Muscel, Argeș County / CONSTRUIT → 1910 / COMISIONAR → inginerul silvic Vasile Golescu (1875-1920) ARHITECT → Constantin N. Simionescu / PROPRIETARUL ACTUAL → Pro Patrimonio (donație privată, 2002) / PROCESUL DE RESTAURARE (2003-2007) → Caroline d’Assay (Președinte Pro Patrimonio France, restaurator de pictură și obiecte de artă) / vilă și canton: arh. Matei Lykiardopol († 2003), arh. Alexandra Chiliman, arh. Adrian Coșa / Parc: arh. Alexandra Chiliman, peisagist Clément Briandet, peisagist Nicolas Triboi, grădinar peisagist RO

168

169

Caroline d’Assay, Andreea Machidon, Raluca Munteanu, Nicolas Triboi / Honest Goods Collection, object design and craft in relation to architectural heritage (2016 - present) / CONCEPT → Mirela Duculescu / DESIGNERS → Andreea Machidon, Ruxandra Sacaliș, Veronica Olariu / LOCAL CRAFTSMEN → Ion Badea, Cornelia Călușeru, Gheorghe Gegiu, Ionel Moise, Iacob Pavel, Rodica Prundaru

Clément Guigues (Compagnon du Devoir et du Tour de France, Ateliere de peisagistică și grădinărit, working holidays (vacanțe de lucru) și educație pentru patrimoniu (2012 - prezent) → Caroline d’Assay, Andreea Machidon, Raluca Munteanu, Nicolas Triboi, Colecția Honest Goods, design de obiect și meșteșug, în raport cu patrimoniul arhitectural (2016 - prezent) / CONCEPT → Mirela Duculescu / DESIGNERI → Andreea Machidon, Ruxandra Sacaliș, Veronica Olariu / MEȘTERI LOCALI → Ion Badea, Cornelia Călușeru, Gheorghe Gegiu, Ionel Moise, Iacob Pavel, Rodica Prundaru

The Golescu Villa and Golescu Dendrological Park in Câmpulung Muscel, Argeș County, is an exceptional architectural and landscaping ensemble. It represents a living example of rescue, research and maintenance of cultural heritage through various modes of use and habitation.

Vila și parcul dendrologic Golescu din Câmpulung Muscel, jud. Argeș, reprezintă un ansamblu arhitectural și peisager excepțional. El oferă un model viu de salvare, cunoaștere și întreținere a moștenirii culturale prin diverse moduri de folosire și locuire.

Vasile Golescu (1875-1920), a forestry engineer born in Bucharest, built Golescu Villa with ground floor and first floor in 1910, with the role of a holiday house, on the western hill, overlooking the city of Câmpulung Muscel. A passionate forestry man, Golescu designed the garden park around the house starting from a natural forest and acclimating exotic forest and ornamental species brought at the beginning of the last century from abroad.

Vasile Golescu (1875—1920), inginer silvic născut la București, construiește vila cu parter și etaj în 1910, cu rol de casă de vacanță, pe dealul vestic, cu vedere spre orașul Câmpulung Muscel. Silvicultor pasionat, Golescu a conceput parcul grădină din jurul casei, pornind de la o pădure naturală și aclimatizând specii exotice, silvice și ornamentale, aduse la începutul secolului trecut din străinătate. Pro Patrimonio încearcă să reutilizeze un moment istoric nu prin muzeificare, ci prin locuire și integrare în viața cotidiană. Acesta este unul dintre primele exemple practice, adaptate în timp la contextul local, cu care s-a confruntat fundația, încercând să-și implementeze strategia de conservare și protecție a patrimoniului și a peisajului.

Pro Patrimonio attempts to reuse a historical moment by way of avoiding its transformation into a museum piece through habitation and integration into everyday life. This is one of the first practical examples adapted in time to the local context which the foundation faced while trying to implement its strategy for heritage and landscape protection.

În viziunea Pro Patrimonio, ansamblul Golescu funcționează ca un Observator de Peisaj Cultural, cu toate componentele sale (natural, modificat antropic – arhitectură, peisagistică, valori sociale, relații comunitare, practici de locuire etc.), prin intermediul proiectelor și atelierelor desfășurate aici. Încă de la început, fundația a încercat să implice comunitatea și administrația locală, școlile și presa în procesul de salvare a ansamblului Golescu.

In the view of Pro Patrimonio, the Golescu complex works as a Cultural Landscape Observatory, with all its components (natural and man-made - architecture, landscape, social values, community relations, living habits, etc.) through projects and workshops. From the beginning, the foundation tried to involve the community and local public administration, schools and the press in the process of rescuing the Golescu ensemble. We may also add the Honest Goods collection reflecting a practical project pioneering object design and craft by daily objects that solve needs generally valid - lighting, utensils, fabrics and accessories for cooking and dining - and are into heritage architectural and cultural landscape Golescu.

Se adaugă seriile de obiecte Honest Goods ce reflectă un proiect practic de pionierat în design de obiect și meșteșug prin obiecte de uz zilnic care rezolvă nevoi general valabile — corpuri de iluminat, ustensile, țesături și accesorii de gătit și luat masa – și stau sub semnul moștenirii de arhitectură și a peisajului cultural Golescu.

The park and villa have become an example of education and promotion of good practices in conservation and restoration of heritage, being available for hire for historic dwelling and for public visits.

Parcul și vila au devenit un exemplu de educație și promovare a bunelor practici în conservarea și restaurarea patrimoniului, fiind deschise publicului pentru locuire istorică (prin închiriere) sau vizitare.

169

170

Muzeul oalelor de Piscu

Piscu Pottery Museum A living school-museum for the pottery community of Piscu village

O școală-muzeu pentru comunitatea olarilor din Piscu

AUTORI → ABRUPTARHITECTURA, arh. Cosmin PAVEL, arh. Cristina Constantin / ECHIPA → studenți arh. Ana Băbuș, Anca Bardan, Sabina Bobric, Daniela Hurezeanu, Izel Ismail, Adonis Lemnaru, Teodor Neagu, Diana Necula, Octavian Puiu, Mihai Stoica, Andrei Subțirică / COLABORATORI → arh. Mihnea Simiraș, Ing. Gheorghe Ionică, Ing. Catălin Popescu / CLIENT → Asociația Culturală „Gaspar, Baltasar & Melchior” / PROGRAM → muzeu și spații pentru ateliere / LOCAȚIE → Piscu, Ciolpani, Ilfov / SUPRAFAȚĂ → 1071 m 2 / TIMP (design period / construction period / completion) → 20162017 / 2017-2020 / 2020 RO

AUTHORS → ABRUPTARHITECTURA, Cosmin Pavel, Cristina Constantin / DESIGN TEAM → arch. students Ana Băbuș, Anca Bardan, Sabina Bobric, Daniela Hurezeanu, Izel Ismail, Adonis Lemnaru, Teodor Neagu, Diana Necula, Octavian Puiu, Mihai Stoica, Andrei Subțirică / COLLABORATORS → Mihnea Simiraș, Gheorghe Ionică, Catălin Popescu / CLIENT → „Gaspar, Baltasar & Melchior” Cultural Association / PROGRAM → Museum And Spaces For Workshops / LOCATION → Piscu, Ciolpani, Ilfov / SURFACE → 1071 sqm / TIME (design period / construction period / completion) → 2016-2017 / 2017-2020 / 2020 170

171

Inaugurarea muzeului de Ziua Universală a Iei Museum opening on the Universal Day of the Romanian Blouse event © Diana Iabrașu, Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Un sat de câmpie, desprins din șosea, întins între un șir de bălți și albia Ialomiței, cufundat în toropeala prăfoasă a unei așteptări cu obiect ambiguu. Un peisaj monoton, domol, bine așezat în propria banalitate. La prima vedere nimic nu vine în față, nimic nu se anunță cu tărie, totul e previzibil. Silueta bisericii flancată de brazi, casele vechi cu prispe gracile căzute în uitare, case noi cu siluete voluptoase, vechea școală modernizată, câteva magazine sătești cu terase, mușterii și frigidere în stradă. Până la mijlocul anilor ‘60, timp de mai bine de un secol, aici au ars neîntrerupt zeci, sute de cuptoare de olărit, producând vasele de Pisc. O ceramică utilitară, folosită în casă, în viața de toate zilele, la sărbători, praznice și parastase. Lucruri de folos modelate în lutul piscului, arse în cuptoarele lui, călătoreau apoi în tot cuprinsul țării, până jos la Dunăre, intrând în case. Au venit peste toate cooperativizarea, progresul, societatea de consum și cuptoarele din Pisc s-au stins și s-au surpat prin ogrăzi.

A small village, away from the main road, prolonged between a row of ponds and the Ialomița riverbed, immersed in the dusty languor of an undetermined expectancy. A monotonous, gentle landscape well situated in its own banality. At first glance, nothing comes to the fore, nothing is strongly announced, and everything is predictable. The silhouette of the church flanked by fir trees, the old houses with delicate yet abandoned porches, new houses with voluptuous silhouettes, a modernised old school, a few village shops with terraces, clients and refrigerators in the street. Until the mid-1960s, for more than a century, tens, even hundreds of pottery kilns burned continuously, producing Piscu pottery. Domestic pottery used for everyday life, for holidays, feasts and requiems. And then the progress, the consumer society came over and the Piscu pottery kilns went out and collapsed in the yards.

Muzeul Oalelor de Pisc este locul în care această istorie este cercetată, povestită, dusă mai departe. Adriana – istoric de artă și Virgil Scripcariu – sculptor, sunt cei care instalându-se aici, au dezvăluit locul, i-au aflat povestea și rostindu-i-o i-au scos la iveală, chipul. Au făcut în sat casă, atelier, cuptor, școală. S-au contopit cu ființa acestui sat și i-au reconstruit, prin colecția de oale recuperate din gospodării, trupul cel de lut. Ei au voit să facă în mijlocul satului, pe un pământ larg, un loc de învățare și de inspirație pentru cei de aici și de aiurea, o casă a muzelor – MUSEUM. Acestui gând ingenuu i s-a asociat la început strădania entuziastă, angajată a unei echipe de studenți din anul 3 de la arhitectură.

The Piscu Pottery Museum is the place where this history is researched, told and carried on. Adriana - art historian and Virgil Scripcariu - sculptor are the ones who, since settling in the village, revealed the place, found out its story and, by telling it, revealed its face. They made a house, a workshop, a kiln and a school. They merged with the being of this village and rebuilt its clay body - through the collection of pots recovered from the households. In the middle of the village, on a large ground, they wanted to build a place of learning and inspiration, for those here and elsewhere, a house of muses - MUSEUM. This naïve generous thought was at first associated with the enthusiastic efforts of a team of 3rd year architecture students.

Așa a apărut, în corporalitatea sa esențială, pragmatică și radical arhetipală muzeul- școală, școala-muzeu. Croit după modelul spațiului centrat, înfășurat în straturi diafane, se deschide uniform, egal, prin porticuri înalte către împrejurimi. Invocând din nou o anume puritate, ingenuitate a ideii și năzuinței de a face, clădirea reunește mai degrabă în mod intuitiv modelul începător – arché – și meșteșugul – tékhnē –, cunoașterea practică a așezării în operă a materialelor. Ridicat de un nucleu mic de trei oameni conduși de sculptorul Virgil Scripcariu, cărora li s-au alăturat la răstimpuri meșteri lemnari, voluntari, studenți, arhitecți.

This is how the museum-school, the school-museum, appeared in its essential, pragmatic and radically archetypal corporality. Cut according to the model of the central space, wrapped in transparent layers, it opens evenly, through high porches to the surroundings. The building intuitively brings together the beginner model - arché - and the craft - tékhnē -, the practical knowledge of making. The museum was built by a small nucleus of three people led by the sculptor Virgil Scripcariu, who were occasionally joined by carpenters, volunteers, students and architects. EN

171

172

Structura de lemn The wooden structure © Diana Iabrașu, Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Spațiul central The central space © Diana Iabrașu, Cristina Constantin, Cosmin Pavel RO

173

Atelier de realizare a zidului din pământ ușor cu paie Light straw clay wall workshop © Diana Iabrașu, Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Inaugurarea muzeului de Ziua Universală a Iei Museum opening on the Universal Day of the Romanian Blouse event © Diana Iabrașu, Cristina Constantin, Cosmin Pavel EN

173

174

Clădirea Anandaloy și textilele Dipdii, Rudrapur, Bangladesh

Anandaloy Building and Dipdii Textiles, Rudrapur, Bangladesh A centre for people with disabilities combined with a tailoring workshop for women from Rudrapur

Un centru pentru persoane cu dizabilități, îmbinat cu un atelier de croitorie pentru femeile din Rudrapur AUTORI → Studio Anna Heringer / ÎNCEPUTUL PROIECTULUI → septembrie 2017 / CONSTRUCȚIE → septembrie 2018 - mai 2019 / CLIENT → Dipshikha Bangladesh / LOCAȚIE → Rudrapur, Dinajpur district, Bangladesh / SPONSOR → Kadoorie Foundation, Lutz & Hedda Franz Charitable Trust / CONCEPT ȘI DESIGN → Anna Heringer / MANAGEMENT DE PROIECT/ DESENE → Stefano Mori / CONSULTANȚĂ → Martin Rauch (detalii pământ și bambus), Andreas Guetling (construcție acoperiș), Emmanuel Heringer (acoperiș din bambus) / CONTRACTANT → Montu Ram Shaw / AMPRENTĂ LA SOL → 253 m2 / SUPRAFAȚĂ UTILĂ → 174 m2 (camere), 180 m2 (rampă și verandă) / MATERIALE/TEHNICI → fundație din cărămidă arsă, pereți din nămol (chirpici), stâlpi/plafon și structură acoperiș din bambus, acoperiș din paie (acoperiș inferior), acoperiș din tablă metalică (acoperiș superior) RO

AUTHORS → Studio Anna Heringer / START OF PLANNING → September 2017 / CONSTRUCTION → September 2018 - May 2019 / CLIENT → Dipshikha Bangladesh / SITE → Rudrapur, Dinajpur district, Bangladesh / SPONSOR → Kadoorie Foundation, Lutz & Hedda Franz Charitable Trust / CONCEPT AND DESIGN → Anna Heringer / PROJECT MANAGEMENT/DRAWINGS → Stefano Mori / CONSULTING → Martin Rauch (earth and bamboo details), Andreas Guetling (roof construction), Emmanuel Heringer (bamboo roof) / CONTRACTOR → Montu Ram Shaw / BUILDING FOOTPRINT → 253 m2 / FLOOR AREA → 174 m2 (rooms), 180 m2 (ramp and veranda) / Materials/techniques → fired brick foundation, mud walls (cob technique), bamboo pillars/ceilings and roof structure, straw roof (lower roof), metal sheet roof (upper roof) 174

175

Clădirea a fost construită de către o echipă de muncitori din sat, pricepuți la lucrul cu nămolul și bambusul. De asemenea, echipa a inclus și persoane cu dizabilități. The building was constructed by a team of mud and bamboo workers from the village, including some persons with disabilities. © Stefano Mori

Clădirea Anandaloy găzduiește un centru pentru persoane cu dizabilități și de asemenea, un atelier pentru textilele Dipdii, proiectul de croitorie pentru femeile din Rudrapur inițiat de Anna Heringer și Veronika Lang împreună cu ONG-ul Dipshikha. The Anandaloy Building hosts a centre for people with disabilities and a workshop for Dipdii Textiles, the tailoring project for women from Rudrapur initiated by Anna Heringer and Veronika Lang with the NGO Dipshikha. Often people with disabilities are seen as a kind of punishment and challenge from God or bad Karma from a former life. Because of this they are hidden rather than included.

Deseori, persoanele cu dizabilități sunt considerate ca fiind o pedeapsă și o provocare primită de la Dumnezeu sau o „karma” rea care își are rădăcinile într-o viață anterioară. Tocmai de aceea, aceste persoane sunt mai degrabă ascunse, decât incluse. Mai mult decât atât, sărăcia forțează fiecare membru adult al familiei să lucreze, iar astfel majoritatea persoanelor cu dizabilități sunt lăsate singure pe timpul zilei. Locurile pentru terapie sunt rare în țară și chiar inexistente în zona rurală din Rudrapur.

Often people with disabilities are seen as a kind of punishment and challenge from God or bad Karma from a former life. Because of this they are hidden rather than included. Besides this poverty forces every grown up member in the family to work and usually people with disabilities are left on their own during the day. Places for therapy are rare in the country and not existing at all in that rural area of Rudrapur.

La începutul proiectului, clădirea avea ca scop unic găzduirea unui centru de terapie, însă am avut posibilitatea să o extindem și către o altă poveste. Astfel, a ajuns să găzduiască și un atelier de croitorie pentru femeile croitorese din sat. Conceptul nu urmărea doar asigurarea tratamentului terapeutic persoanelor cu dizabilități, ci le oferea acestora și oportunitatea de a învăța și de a lucra în acea clădire, precum și de a se integra în comunitatea existentă. Un element vizibil al acestui fapt îl reprezintă rampa mare de acces care duce către primul etaj.

In the beginning the building was planned as a therapy centre only, but we were able to extend the building into another story, hosting a workshop for the female tailors in the village. The concept was not only to provide therapeutic treatment for the people with disabilities, but also provide them an opportunity to learn and work in that building and engage in the community there. As a visible sign of this inclusion a big ramp winds up the first floor.

Spre deosebire de celelalte proiecte aflate sub îndrumarea germană, în acest caz șantierul a fost gestionat de către antreprenorul local Montu Ram Shaw și de o echipă de muncitori din sat, pricepuți la lucrul cu nămol și bambus. De asemenea, la șantier au luat parte și persoane cu dizabilități. Plecând de la ideea că pentru studio-ul Anna Heringer elementul esențial este transferul de cunoștințe, acest proiect reprezintă o dovadă însemnată a faptului că acum cunoașterea este foarte bine înrădăcinată.

Unlike the other projects that were under German supervision, the construction site was managed by the local contractor, Montu Ram Shaw and the team of the mud and bamboo workers from the village, including some persons with disabilities. As for Studio Anna Heringer know-how transfer is key, this project is a great proof that the knowledge is now really rooted.

Arhitectura clădirii explorează abilitățile plastice ale nămolului pentru a crea o identitate mult mai puternică. Nămolul este considerat ca fiind un material insuficient și spre exemplu, inferior cărămizii. Pentru a scoate la lumină frumusețea și capacitatea nămolului, este esențial să îi fie expuse calitățile unice și să înceteze să mai fie considerat doar o versiune mai ieftină a cărămizii. Această tehnică specială de construcție cu nămol, nu necesită vreo formă ori un anumit cadru, iar astfel curbele sunt la fel, sau chiar mai ușor de realizat decat zidurile drepte. Clădirea Anandaloy iese din tiparul designului dreptunghiular standard. Aceasta mai degrabă dansează alături de curburile sale, iar rampa înconjoară voios structura interioară. La nivel simbolic, clădirea transmite: este minunat faptul că noi, oamenii, suntem cu toții diferiți. Diversitatea este uimitoare!

The building’s architecture explores the plastic abilities of mud in order to create a stronger identity. Mud is regarded as a poor material and inferior to brick, for example. To show the beauty and capacity of mud, it is important to show its unique qualities and not just to treat it as a cheaper version to brick. With that particular mud technique, called cob, no formwork is needed and curves are just as easy to be made than straight walls. The Anandaloy Building breaks out of the standard rectangular design. It dances in curves, the ramp winds playfully around its inner structure. On a symbolic level the building signifies: it is great that we human beings are all different. Diversity is wonderful! EN

175

În contextul în care toate clădirile sunt dreptunghiulare, Clădirea Anandaloy cu pereții săi curbați, iese în evidență și demonstrează cât de multe posibilități oferă construcția cu chirpici.

176

In a context where all buildings are rectangular, the Anandaloy Building with its curved walls stands out and demonstrates the great possibilities building with adobe offers.

Ca un semn vizibil al includerii în societate a persoanelor cu dizabilități, o rampă mare de acces urcă de la parter la primul etaj. Încă din timpul construcțiilor, între vizitatorii localnici a pornit o discuție referitoare la importanța garantării accesului în clădire a oricărei persoane, indiferent dacă aceasta este complet sănătoasă sau nu. As a visible sign of the inclusion of people with disabilities into society a big ramp winds up from ground floor to the upper floor. Already during the construction a discussion started amongst the many local visitors about why is it important to guarantee access to everyone, no matter if healthy or not. RO

176

177

Planurile Anandaloy Primul etaj și parterul Anandaloy plans First floor and ground plan

Spațiul de circulație deschis de la etajul superior este protejat împotriva ploii și soarelui, de către o structură din bambus. A bamboo structure protects the open circulation space on the upper floor from sun and rain. EN

178

"China Bamboo Hostels" și "Guest House", Baoxi, China

China Bamboo Hostels and Guest House, Baoxi, China Using non-standardized, local materials will lead to more diversity in urban and rural regions, foster fair economics through the creation of jobs, and preserve our planet’s ecosystem.

Folosind materiale nestandardizate, materialele locale vor duce la o mai mare diversitate în zonele urbane și rurale, vor încuraja o economie echitabilă prin crearea locurilor de muncă și vor proteja ecosistemul planetei noastre.

AUTHORS → Anna Heringer Studio / LOCATION → Baoxi, region of Longquan, China / CLIENT/SPONSOR → Municipality of Longquan, China / TIMING → start of designing in March 2013; end of construction in October 2016 / GROSS (EXTERNAL) AREA → 1153 m2 / TOTAL COST → 840000 USD (RMB 5800000) / CONCEPT AND DESIGN → Anna Heringer / TEAM STUDIO ANNA HERINGER → Stefano Mori, Karolina Switzer, Wayne Switzer, Yu Xi / MAIN CONTRACTOR → Shanghai Kangye Construction & Decoration Co.,Ltd / CONSULTANT IN EARTHEN STRUCTURES AND OVER ALL

AUTORI → Anna Heringer Studio / LOCAȚIE → Baoxi, regiunea Longquan, China / CLIENT/SPONSOR → municipiul Longquan, China / PERIOADĂ → începere proiect Martie 2013; finalizare construcție Octombrie 2016 / SUPRAFAȚĂ → 1153 m2 / COST TOTAL → 840000 USD (RMB 5800000) / CONCEPT ȘI DESIGN → Anna Heringer / ECHIPA STUDIO ANNA HERINGER → Stefano Mori, Karolina Switzer, Wayne Switzer, Yu Xi / CONTRACTOR PRINCIPAL → Shanghai Kangye Construction & Decoration Co.,Ltd / CONSULTANT PENTRU STRUCTURI DE PĂMÂNT ȘI CONCEPT RO

178

179

DE ANSAMBLU → Martin Rauch; Consultant pentru structuri de bambus: Emmanuel Heringer; Consultant pentru sistemul de încălzire: Harald Mueller, Franz Petermann; Consultant pentru sistemul energetic: Prof. Klaus Daniels / FURNIZORI → meșteri locali / ALȚI PARTICIPANȚI → The Longquan International Biennale (LIB), care a fost lansată din municipiu Longquan, 500 km la sud de Shanghai. 12 arhitecți au fost invitați să construiască clădiri locuibile într-o zonă cu importanță culturală și istorică: Kengo Kuma, George Kunihiro, Keisuke Maeda, Vo Trong Nghia, Madhura Primatilleke, Simon Vélez, Li Xiaodong, WISE architecture Yang Xu and Studio Anna Heringer

CONCEPT → Martin Rauch; Consultant in bamboo structures: Emmanuel Heringer; Consultant in heating system: Harald Mueller, Franz Petermann; Consultant in energy system: Prof. Klaus Daniels / SUPPLIERS → local craftsmen / OTHER → The Longquan International Biennale (LIB), which was launched from the Municipality of Longquan, 500km south of Shanghai. 12 architects were invited to build habitable buildings in a location of cultural and historical importance: Kengo Kuma, George Kunihiro, Keisuke Maeda, Vo Trong Nghia, Madhura Primatilleke, Simon Vélez, Li Xiaodong, WISE architecture Yang Xu and Studio Anna Heringer

Proiectul a făcut parte din „Longquan International Biennale” în care 12 arhitecți au fost invitați să construiască structuri permanente din bambus. Studio-ul nostru a fost solicitat pentru două hosteluri și o pensiune. The project was part of the Longquan International Biennale for which 12 architects were invited to build permanent structures with bamboo. Our studio was commissioned for two hostels and one guesthouse.

Aceste două hosteluri și pensiunea, demonstrează faptul că materialele naturale și tradiționale pot fi utilizate într-o manieră contemporană: spre deosebire de multe case tradiționale care ascund nămolul în spatele unei fațade false, acest proiect onorează frumusețea materialelor naturale. Proiectul își dorește să se reconecteze cu autenticitatea bunurilor culturale, conturate de caracteristicile materialelor permanente precum forța de îndoire a bambusului, dar și cu tradiția bogată a meșteșugului din China, precum împletitul coșurilor. Tehnicile aplicate ale împletitului de bambus sau bătătoritului de argilă reprezintă o muncă intensivă, provocând abilitățile meșterilor locali, dar și lăsând comunității cea mai mare parte din profit.

These 2 hostels and the guest house show that traditional, natural materials can be used in contemporary ways: unlike many traditional houses that hide mud behind fake facades, this project celebrates the beauty of natural materials. It wants to re-connect with the authenticity of cultural goods shaped out of immanent material characteristics like the bending strength of bamboo, and with the rich tradition in craftsmanship in China like basket weaving. The applied techniques bamboo weaving and rammed earth are labour intensive, challenge the skills of local craftsmen and leave the biggest share of the profit with the community.

Sistemul energetic este bazat pe surse directe și „arhaice” precum focul, soarele, vântul, umbra, plantele și de asemenea pe conceptul de minimizare al spațiilor condiționate. În loc de a depune un efort enorm pentru a controla climatul întregului spațiu al hostelurilor, efort atât financiar cât și în ceea ce privește resursele folosite, s-a găsit o altă soluție: doar nucleul, zona centrală, care găzduiește încăperile cu utilități și „coconul” sunt controlate termic.

The energy system is based on direct and ‘archaic’ sources like fire and sun, wind, shade, plants and the concept of minimising the conditioned spaces. Rather than making a huge effort in both money and resources for controlling the climate of the entire volume of the hostels, only the core, that hosts the utility rooms and the cocoons are thermally controlled.

Resursele limitate ale planetei noastre nu pot asigura pentru 7 miliarde de oameni, un mediu adecvat vieții creat exclusiv din materiale industrializate. Sustenabilitatea nu presupune lipsă. Bambusul și nămolul sunt materiale eficiente de construcție de care dispunem din abundență. De altfel, ele au o însemnătate și în mediul economic dar și în mediul ecologic, fiind materiale sănătoase pentru oameni și planetă. Utilizarea materialelor naturale este esențială pentru a permite o dezvoltare sustenabilă și corectă. Aceste clădiri sunt o afirmație a ideii că sustenabilitatea reprezintă calitatea vieții și o manifestare de admirație față de resursele vaste ale naturii.

With our planet`s limited resources we can’t provide 7 billion people an appropriate habitat made of industrialised materials only. Sustainability is not about scarcity. Bamboo and mud are great building materials that we have in abundance. They make sense in economic as well as ecological perspective, are healthy for people and the planet. The use of natural materials is vital in order to enable a sustainable and fair development. These buildings are a statement that sustainability is about quality of life and the celebration of nature’s vast resources. EN

179

180

181

Nucleul clădirilor este realizat din pietre și pământ bătătorit. Acest spațiu găzduiește toate utilitățile de instalație și scările. The core of the buildings is made of stones and rammed earth. It hosts all the facility units and the stairs. © Jenny JI

Învelișul clădirilor este reprezentat de structurile expresive făcute din împletituri de bambus. Inspirația pentru forma lor a venit de la vasele ceramice, parte a identității culturale din Baoxi. The buildings envelopes are expressive structures out of woven bamboo. The inspiration for their shapes came from ceramic vessels which are part of the cultural identities of Baoxi. EN

182

Academia Avasara

Avasara Academy A school in the making

O școală în devenire

AUTHORS → Case Design / ARCHITECTURE → Samuel Barclay, Dhwani Mehta, Ami Matthan, Shoeb Khan, Ketaki Raut, Chirag Bhagat, Paul Michelon, Simone Picano, Ji Min An, Anne Geenen, Tofan Rafati, Aamod Narkar / LANDSCAPE → Hemali Samant, Farhaan Bengali / COLOURS → Malene Bach / CLIMATE ENGINEERING → Transsolar, Pratik Raval / STRUCTURAL ENGINEERING → Strudcom, Nikhil Inamdar / CIVIL CONSTRUCTION → Vaichal Construction / INTERIOR WORK & FINISHES → Mortar Construction, Rameshwar Bhadhwa / LOCATION → Pune, India

AUTORI → Case Design / ARHITECTURĂ → Samuel Barclay, Dhwani Mehta, Ami Matthan, Shoeb Khan, Ketaki Raut, Chirag Bhagat, Paul Michelon, Simone Picano, Ji Min An, Anne Geenen, Tofan Rafati, Aamod Narkar / PEISAJ → Hemali Samant, Farhaan Bengali / CULORI → Malene Bach / INGINERI CLIMATICĂ → Transsolar, Pratik Raval / INGINERIE STRUCTURALĂ → Strudcom, Nikhil Inamdar / CONSTRUCȚII CIVILE → Vaichal Construction / LUCRĂRI DE INTERIOR & FINISĂRI → Mortar Construction, Rameshwar Bhadhwa / TIMP → 2013-prezent / LOCAȚIE → Pune, India RO

182

183

RO O școală în devenire A school in the making Video 42:11

Settled into the valley slope above the village of Lavale, the 4.3 acre campus is located 10 km west of Pune and roughly 145 km southeast of Mumbai. As a part of the growing township of Knowledge City, the school is uniquely positioned to take advantage of locally shared resources while establishing its own identity as a leader in India’s education and development. Growing out of the agrarian hillside, the campus is a collection of simple structures arranged around an informal series of walkways, courtyards, gardens and terraces. Culled from local and universal examples of academic, domestic, public and sacred spaces, the architecture responds to site, program and climate, addressing the needs of the community to provide a sanctuary for learning.

Situată pe versantul văii deasupra satului Lavale, campusul de 4.3 acri este localizat la 10 km vest de Pune și aproximativ 145 km sud-est de Mumbai. Ca parte a comunei aflată în dezvoltare „Knowledge City”, localizarea școlii îi permite acesteia să profite de resursele locale, în timp ce își formează propria identitate: lider al educației și al protejării situației femeilor din India. Campusul reprezintă o colecție de structuri simple, aranjate în jurul unor serii informale de alei, curți, grădini și terase. Înlăturată din exemplele locale și universale de spații academice, domestice, publice și sacre, arhitectura răspunde sitului, programului și climatului specific, reacționând la nevoile comunității pentru a oferi un sanctuar al educației.

The simple concrete structures are designed for their economic efficiency as well as their flexibility and readiness to adapt. This rudimentary framework enables a process of dialogue, collaboration and design allowing a diverse group of people to participate in the process of making the school. A collection of indoor and outdoor spaces intended for a variety of uses, the campus is designed to give a sense of familiarity and intimacy to the young women living and studying there. The buildings are made in response to what is already there; climate, landscape, materials, routines, traditions and memory. Nurtured and adapted throughout the design process, these spaces have evolved with the influence, expertise, and enthusiasm of a diverse group of collaborators.

Structurile simple din beton sunt proiectate pentru eficiența lor economică, precum și pentru flexibilitate și adaptabilitate. Acest cadru rudimentar permite existența unui proces al dialogului, al colaborării și proiectării, făcând astfel posibilă participarea unui grup divers de oameni la întemeierea școlii. Printr-o colecție de spații interioare și exterioare destinate unei varietăți de utilizări, campusul este conceput pentru a crea o atmosferă familiară și intimă pentru tinerele femei care locuiesc și studiază acolo. Clădirile sunt realizate ca un răspuns la ceea ce deja există în acel loc; climă, peisaj, materiale, rutine, tradiții și memorii. Dezvoltate și adaptate prin intermediul procesului de proiectare, aceste spații au evoluat alături de influența, competențele și entuziasmul unui grup divers de colaboratori.

183

184

185

186

Granby Four Streets

Granby Four Streets An ongoing community-led project to rebuild Granby, a Liverpool neighbourhood that was nearly made derelict by decades of poorly-planned regeneration initiatives

Un proiect al comunității aflat în desfășurare, având ca scop reabilitarea cartierului Granby din Liverpool. Cartierul a fost aproape abandonat, datorită unor decenii de inițiative slab plănuite pentru regenerare urbană.

AUTHOR → Assemble / PHOTOGRAPHY → Assemble / COLLABORATORS → Granby FourStreets Clt, Steinbeck Studios Granby Workshop, Linus Kraemer, Fact, Marie Jacotey / LOCATION → Liverpool, United Kingdom / TIME → 2013 - în desfășurare

AUTORI → Assemble / FOTOGRAF → Assemble / COLABORATORI → Granby FourStreets Clt, Steinbeck Studios Granby Workshop, Linus Kraemer, Fact, Marie Jacotey / AUTOR → Assemble, Londra / LOCAȚIE → Liverpool, United Kingdom / TIMP → 2013 - în desfășurare RO

186

187

Perioada îndelungată de inițiative pentru „restaurare” a lăsat rămășițele „Granby Four Streets” slab populate și umplute de case înșiruite. Decades of ‘regeneration’ initiatives left the remaining “Granby Four Streets” sparsely populated and filled with tinned up houses.

Strada Granby din Liverpool a fost cândva o stradă plină de viață, aflată în centrul celei mai diverse comunități din punct de vedere rasial și etnic. Perioada îndelungată de inițiative pentru „restaurare” a însemnat și demolarea tuturor străzilor, cu excepția celor patru cu terase victoriene. Acest lucru a dus la o împrăștiere a unei comunități înfloritoare de altădată, lăsând rămășițele „Granby Four Streets” slab populate și umplute de case înșiruite.

Granby Street was once a lively high street at the centre of Liverpool’s most racially and ethnically diverse community. The demolition of all but four of Granby’s streets of Victorian terraces during decades of ‘regeneration’ initiatives saw a once thriving community scattered, and left the remaining “Granby Four Streets” sparsely populated and filled with tinned up houses.

Acțiunile creative și pline de resurse întreprinse de un grup de rezidenți, întrun final s-au dovedit a fi vitale pentru refolosirea și repopularea acestor străzi. Timp de peste două decenii, aceștia au curățat, plantat, pictat și au militat pentru revendicarea străzilor.

The resourceful, creative actions of a group of residents were fundamental to finally bringing these streets out of dereliction and back into use. Over two decades they cleared, planted, painted, and campaigned in order to reclaim their streets.

În anul 2011, locuitorii din Granby au dobândit o formă inovativă de proprietate asupra terenului din comunitate („Granby Four Streets CLT”) urmărind prin aceasta, readucerea în folosință a locuințelor goale, precum și transformarea lor în locuințe accesibile tuturor. Studioul Assemble a lucrat cu Granby Four Streets CLT și Steinbeck Studios în vederea prezentării unei viziuni sustenabile și profitabile pentru această zonă. Noua viziune se bazează pe munca deja realizată de localnici și presupune reamenajarea locuințelor, a spațiului public și de asemenea, asigurarea posibilităților de muncă.

In 2011, Granby residents entered into an innovative form of community land ownership, the Granby Four Streets CLT with the intention of bringing empty homes back into use as affordable housing. Assemble worked with the Granby Four Streets CLT and Steinbeck Studios to present a sustainable and incremental vision for the area that builds on the hard work already done by local residents and translates it to the refurbishment of housing, public space and the provision of new work and enterprise opportunities. The approach was characterised by celebrating the value of the area’s architectural and cultural heritage, supporting public involvement and partnership working, offering local training and employment opportunities and nurturing the resourcefulness and DIY spirit that defines the four streets.

Această abordare a avut la bază evidențierea valorii patrimoniului arhitectural și cultural al zonei, precum și sprijinirea implicării publicului și a parteneriatului. De asemenea, a mai însemnat oferirea de oportunități de angajare, de formare profesională, alături de stimularea resurselor și a spiritului creativ care definește cele patru străzi.

The outcome of this vision has been the realisation of a number of projects including 10 Houses on Cairns Street, Granby Winter Garden and Granby Workshop. Granby Workshop, an architectural ceramics workshop on Cairns Street, was launched as part of the 2015 Turner Prize.

Rezultatul acestei viziuni a fost realizarea unei serii de proiecte, incluzând 10 case pe strada Cairns, grădina de iarnă Granby și atelierul Granby. Atelierul Granby, un atelier de ceramică arhitecturală aflat pe strada Cairns a fost lansat ca parte a premiului Turner din anul 2015.

187

188

EN Grădina de iarnă Granby se află în centrul cartierului Granby, găzduind o grădină interioară comună, un spațiu pentru întâlniri și evenimente, precum și cazare pentru rezidențe artistice. Granby Winter Garden_2019_First floor view with Chandelier_©Assemble The Granby Winter Garden sits at the heart of the Granby neighbourhood, housing a communal indoor garden, a meeting and events space and accommodation for artist residencies.

188

189

Vederi interioare asupra caselor renovate. Interior views of the refurbished houses

Timp de peste două decenii un grup de rezidenți au curățat, plantat, pictat și au militat pentru revendicarea străzilor. Over two decades a group of residents cleared, planted, painted, and campaigned in order to reclaim their streets. EN

189

190

KraftMade

AUTHORS → KraftMade by Marlene Stanciu and Alex Herberth / CRAFT & DESIGN → Alex Herberth / COLLABORATORS → Mihai Negru / PROGRAM → Tools Installation / LOCATION → Cincu / TIME → timeless

AUTORI → KraftMade by Marlene Stanciu and Alex Herberth / MEȘTEȘUG & DESIGN → Alex Herberth / COLABORATORI → Mihai Negru / PROGRAM → instalație unelte / LOC → Cincu / TIMP → timeless RO

190

191

KraftMade înseamnă Marlene Stanciu și Alex Herberth în Cincu, Transilvania. Marlene Stanciu lucrează în medii diferite, de la textile la gastronomie și relația lor cu geografia originară, fiind o țesătoare de fire, idei și povești cu background în antropologie și politologie culturală. Alex Herberth este restaurator în lemn și tâmplar de artă cu o experiență de 20 ani, creator de obiecte unicat utilizând materiale precum lemn și metal, oase și pietre. De asemenea, cercetează, arhivează și transmite tehnici meșteșugărești provenite de la breslele transilvănene.

KraftMade means Marlene Stanciu and Alex Herberth living and working in Cincu, Transylvania. Marlene Stanciu works in different mediums ranging from textile to food and their relation to place, being a weaver of threads, ideas and disciplines with a background in anthropology and cultural policy. Alex Herberth is a wood restorer and art-carpenter with 20 years of experience, a creator of performative, unique objects using mediums like wood and metal, bones and stones. He is also a researcher and archiver & conveyor of ancient craft techniques in Transylvania.

Împreună cercetează sursele armoniei estetice străvechi și motivele pentru care lucrurile erau realizate după o rânduială anume, testează practicalitatea contemporană a ideilor arhaice, a materialelor naturale și a circuitului lent de design, producție și consum (slow design). Din 2017 au început să creeze, pe lângă obiecte performative, cursuri practice pentru meșteri, designeri, arhitecți și artiști menite să dea mai departe înțelepciunea și harul meșteșugăresc ca soluție sustenabilă pentru viitor.

Together they research the sources and resources of archaic harmony and traditional craft techniques – why things were done in different ways in relation to their originary geography. They test contemporary practicality of old ideas, of natural materials and the slow circuit of design, production and consumption (slow design). Since 2017, in an endeavour to produce less objects but stimulate more meaningful dialogue about sustainability, they created KraftMaking the Future, a series of practical workshops for designers, architects and artists meant to convey archaic craft wisdom as a sustainable solution for the future.

Manifest Într-o lume supraîncărcată de stimuli, suntem interesați de procesele de activare a simțurilor și chestionăm conexiunile afective pe care societatea ni le imprimă.

Manifesto In a world loaded with stimuli, we are interested in the processes behind arousing the senses and question society shaped affective connections.

Într-o lume conturată de tendințe impuse la nivel global explorăm mecanisme locale și comunitare de formare a identităților și susținem influențele culturale și subculturale.

In a world shaped by global trends, we are exploring communitybased mechanisms of identity forming and support cultural and subcultural input.

Într-o lume în care primează producția în masă și consumul rapid, respirăm adânc și încetinim către un nou ritm care permite revelarea sufletului obiectelor.

In a world mass-produced-fast-consumed we slow down to a new pace of revealing the soul of objects.

Într-o lume nomadă, portabilă și digitală, atragem atenția asupra locului și spiritului, asupra autenticității.

In a world nomadic, portable and digital, we are raising awareness of place and spirit, of authenticity. In a world patented by copyright, we question rational choice theories and give voice to heritage wisdom, grounded in cultural roots.

Într-o lume patentată prin drepturi de autor chestionăm teoriile alegerilor raționale și oferim o voce înțelepciunii provenite din patrimoniu cu rădăcini culturale.

In a world archived by artificial intelligence, we blend in dreaming, ritualic and intuitive practices in creating personal archiving systems and transforming them into emotions and experiences.

Într-o lume arhivată de inteligență artificială integrăm vise, practici ritualice și intuitive în crearea de sisteme personale de arhivare pe care le transformăm în emoții și experiențe.

191

192

Etape de cioplire manuală – cioplire fină (ultima mână) Stages of axing - fine © Magdalena Menzinger RO

193

Stâlpul de susținere a macaralei fațetat First edge of the crane’s pole © Magdalena Menzinger

Etape de cioplire manuală – cioplire grosieră (intermediară) Stages of axing - rough © Magdalena Menzinger EN

193

194

Instalația Holzmann// Teoria Grafurilor

The Holzmann//Graph Theory Installation On Interdependence of Sustainable Crafts

Despre interdependență ca relație între meșteșugurile sustenabile

În ultimele câteva decenii am fost martorii incredibilei specializări a manufacturii și producției. Totul este conceput și construit pentru (supra)consum, producția este automatizată și se bazează pe lanțuri de aprovizionare ale căror ramificații sunt de multe ori necunoscute sau neluate în seamă. Cum totul este de unică folosință, deșeurile materiale, dar și umane devin o problemă greu de gestionat. Oamenii și competențele lor sunt mici rotițe într-un mecanism presetat – o relație definită în psihanaliză drept co-dependență. Acest concept este un dezechilibru comportamental, unde relația dintre două entități se bazează pe mecanisme de adicție și stagnare, o permanentă luptă toxică pentru putere și control.

Over the past couple of decades we have seen an incredible specialisation of trades and manufacturing. Everything is designed and built for (over)consumption, production automatised and reliant on lengthy supply chains that mostly are of unknown (or uncared for) origin. As everything is disposable, resource and human waste is becoming unmanageable. People and skills are mere little wheels in a pre-set mechanism – a relationship defined in psychoanalysis as co-dependency. This is a behavioral condition where one entity enables the other one’s addiction, creating a sense of stagnancy, often toxic imbalance of power and struggle for control.

Rolul de astăzi al tâmplarului se reduce de multe ori la cumpărarea de plăci aglomerate din lemn și înșurubarea lor într-un design standardizat și universal, eliminând generații întregi de înțelepciune testată și perfecționată. De la armonia resurselor, natură-material-spiritual, la utilitatea interconectată a meșteșugurilor și abilităților, toate cunoștințele din jurul lemnului serveau unei căi eficiente, efective și estetice de la natură la proiectul finit. Lemnarul nu era un simplu pinion al unei piețe de consum rapid. Meșteșugurile erau interconectate; erau interdependente și se bazau atât pe natură, cât și pe reciprocitate pentru soluții, cunoștințe și producție regenerativă, determinată de abilitățile dezvoltate în cadrul geografiilor specifice. În mod paradoxal, interdependența presupune două entități capabile de autonomie. Puterea și responsabilitatea sunt distribuite în mod egal între acestea, ceea ce oferă flexibilitate și deci reziliență, pentru o dezvoltare atât individuală, cât și comună.

The role of the carpenter today is reduced to buying chipboards and screwing them together in a standardised, universal design, almost erasing generations of perfected knowledge ranging from nature - material - spiritual to connected use of crafts and trades, which once served the overall efficient, effective and aesthetic path from nature to finished project. The Holzmann/Woodworker was everything else than a single pinion in a fast consuming market. Crafts were intertwined; they were interdependent and relying both on nature and on each other for solutions, for wisdom and ultimately for regenerative production that was limited to skills developed alongside their natural geography. Paradoxically, interdependency requires two entities capable of autonomy. Power is distributed equally, as is responsibility and it allows room for growth and change within a sense of resilience, of evolving together but also separately.

Lemnarul știa care copaci serveau cărui scop și îi alegea cu mare responsabilitate când încă stăteau în picioare. Tăierea urma în funcție de fazele lunii potrivite pentru utilizarea lemnului. Lemnarul făcea uneltele sau parte din unelte pentru aproape toate meșteșugurile; știa destulă fizică și rezistență cât să țină și o masă, și o catedrală; știa destulă chimie pentru a trata lemnul să reziste 500 de ani sau mai mult; era destul de spiritual să știe cum să taie ochiul rău din grinzi și scânduri ca nu cumva să ajungă dracul în gospodărie. RO

The Holzmann knew which trees served for what purpose, choosing them wisely while still standing, cutting them down on the appropriate moon. He made the tools or part of tools for almost every trade; he knew structures and physics enough to hold a table and a cathedral, he knew chemistry enough to treat wood to last 500 years or more, he was spiritual enough to cross the evil eyes out of beams and planks, so the devil won’t reach you. 194

195

Teoria grafurilor, reprezentată în instalație prin firul roșu, conectează meșteșuguri, unelte și resurse pentru a ilustra cum practici meșteșugărești sustenabile și ideea de resurse și producție locală erau interconectate în micul sat Cincu din Transilvania. Legăturile dintre bresle existente aici până în secolul XIX și materialele de construcții găsite în natură, cartografiate în jurul satului pe o hartă a Marelui Ducat Josephin (datată 1769-1773), sunt un exemplu de succes cum această comunitate a prosperat timp de secole, regenerând și îmbunătățind mediul său natural și de locuire. Satele săsești aveau un management al resurselor foarte strict, însă nu făceau economie la confort, durabilitate, frumusețe și abundență în stilul lor de viață. La ultimul recensământ al sașilor transilvăneni înaintea marii deportări din 1944, erau 16 lemnari la Cincu. De asemenea 4 doctori, 4 fierari, 1 pietrar, 1 fotograf, 1 ceasornicar, 17 croitori și 17 pantofari, și așa mai departe.

Graph Theory, represented by the red thread, inter-connecting artisans, crafts and resources, is applied here to illustrate how sustainable craft practices and local sourcing were intertwined in the little village of Cincu, Transylvania. The ties among craft guilds present here up to the late XIXth century and the building materials found in nature, mapped around the village on the Grand Duchy Josephine map (1769-1773), are a successful example of how this community thrived for centuries, while preserving and enhancing their precious environment. They had a strict resource management, yet they did not spare confort, durability, beauty and abundance in their livelihoods. On the last count of Transylvanian Saxons before deportation in 1944, there were 16 woodworkers in Cincu. Also 4 doctors, 4 blacksmiths, 1 stonemason, 1 photographer, 1 clockmaker, 17 tailors and 17 shoemakers, and so on. Today, Alex Herberth through KraftMade Research & Lab is the only active woodworker, while all of the above listed crafts have disappeared. He is reviving the Holzmann tradition through researching the history of Transylvanian Guilds and is conveying old knowledge through workshops for contemporary resilience and future sustainability.

Astăzi, Alex Herberth prin KraftMade Research & Lab este singurul Holzmann activ, în timp ce toate celelalte meșteșuguri menționate au dispărut. El reînvie această tradiție prin cercetarea istoriei breslelor transilvănene și transferul înțelepciunii străvechi tinerilor profesioniști prin ateliere care au ca scop reziliență contemporană și sustenabilitate.

The woodworker and stonemason tools presented in this installation are in part ancient tools of XVIIth and XIXth century collected from Cincu and in part reconstructed, based on archive research and drawings from Transylvanian craft guilds. Concept by Marlene Stanciu and Alex Herberth (KraftMade), research and craft by Alex Herberth. EN

Uneltele de tâmplărie, dulgherie și pietrărie prezentate în această instalație sunt în parte datate din sec. XVII și XIX, colecționate din Cincu și în parte reconstruite, în baza cercetării arhivelor și desenelor provenite de la breslele meșteșugărești transilvănene. Concept de Marlene Stanciu și Alex Herberth (KraftMade), cercetare și manufactură de Alex Herberth 195

196

Regio Earth

Festival itinerant al Europei centrale și de sud-est despre arhitectură, design și artă cu pământ

Central and South-Eastern European itinerary festival of earthen architecture, design and art

AUTORI → Ádám Bihari, Alina Negru, Alessandro Serra, Dragana Kojicic / ECHIPA → Sárkollektíva, TERRApia, Earth&Crafts / COLABORATORI → (RO) Recult, Fundația Universitatea de Vest din Timișoara, Institutul Național al Patrimoniului, Centrul de studii RHeA - Universitatea de Vest din Timișoara, Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș, The Village, Primăria Bogda, În comunitate, Institutul Francez Timișoara, Centrul Cultural German Timișoara, Consulatul Onorific al Italiei la Timișoara, Printpress, Fundația Eta-2U, Girod, ing. Farcaș Cornel, Chiulan House Factory, INCERC, Lezard Films, Città della Terra Cruda, (HU) Hungarian Strawbale Association, Körépítők - Association of Environmentally Conscious Builders, Sárkollektíva, NaturARCH Construct Ltd, Budapest University of Technology and Economics – Departement of Building Construction, (RS) Fine art and crafts Club, Municipality of Titel, Ministry of environment, Provincial Secretariat for Economy and Tourism, Provincial Secretariat for Energy, Construction and

AUTHORS → Ádám Bihari, Alina Negru, Alessandro Serra, Dragana Kojicic / DESIGN TEAM → Sárkollektíva, TERRApia, Earth&Crafts / COLLABORATORS → (RO) Recult, Fundația Universitatea de Vest din Timișoara, Institutul Național al Patrimoniului, Centrul de studii RHeA - Universitatea de Vest din Timișoara, Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș, The Village, Primăria Bogda, În comunitate, Institutul Francez Timișoara, Centrul Cultural German Timișoara, Consulatul Onorific al Italiei la Timișoara, Printpress, Fundația Eta-2U, Girod, ing. Farcaș Cornel, Chiulan House Factory, INCERC, Lezard Films, Città della Terra Cruda, (HU) Hungarian Strawbale Association, Körépítők - Association of Environmentally Conscious Builders, Sárkollektíva, NaturARCH Construct Ltd, Budapest University of Technology and Economics – Departement of Building Construction, (RS) Fine art and crafts Club, Municipality of Titel, Ministry of environment, Provincial Secretariat for Economy and Tourism,

196

197

Transport, Reconstruction female fund, Institute francaise Serbie, Instituto italiano di cultura Belgrado / CLIENT → comunități locale și participanți / PROGRAM → instruire profesională privind tehnicile de construire cu pământ / LOC → Ungaria, România, Serbia / TIMP (design period /construction period /completion) → Anual

Provincial Secretariat for Energy, Construction and Transport, Reconstruction female fund, Institute francaise Serbie, Instituto italiano di cultura Belgrado / CLIENT → local communities and participants / PROGRAM → professional training about earthen constructive techniques / LOCATION → Hungary, Romania, Serbia / TIME (design period /construction period /completion) → Annual

Variații cromatice obținute prin pigmentarea pământului local Chromatic variations obtained by pigmentation of the local earth © Cosmin Neagu, Flori Achim Neagu

Regio Earth is an itinerary festival about earthen architecture, design and art. The festival moves every year within Romania, Hungary, Serbia and connects the earth lovers and specialists from Central and South-Eastern Europe.

Regio Earth este un festival itinerant despre arhitectură, design și artă cu pământ. Această școală de vară se mută în fiecare an în Ungaria, România, Serbia și adună pasionați, profesioniști și specialiști în construirea cu pământ din Europa centrală și de sud-est.

The focus of the cross-border organising team and of our international partners is the protection of earthen common heritage of our region, while finding new ways to integrate it in our present socio-cultural dynamics. We consider that the dissemination of local constructive techniques with natural materials and experimenting the innovative ones in this field are the main steps towards its protection. Also, connecting the international professional community with the local ones from our countries is a benefiting experience for both parties which discover together the sustainability of building with earth. The first edition of the festival in 2017 took place in the village of Oszkó, in the Vas County in Hungary. The Romanian edition was held in Banat, in Buzad, and in 2019 Regio Earth took place in Serbia, in the village of Mošorin, Titel.

Obiectivul echipei transfrontaliere coordonatoare și a partenerilor săi internaționali este protejarea patrimoniului nostru regional comun, prin identificarea unor noi moduri de a-l integra în dinamicile socio-culturale de azi. Considerăm că diseminarea tehnicilor constructive locale cu materiale naturale și experimentarea celor inovative din domeniu este un pas important pentru protecția sa. De asemenea, conectarea comunității profesionale internaționale cu cele locale din țările noastre aduce beneficii ambelor părți, care descoperă împreună sustenabilitatea construirii cu pământ. Prima ediție din 2017 a festivalului a avut loc în satul Oszkó, în județul Vas din Ungaria. A doua ediție, cea din România, s-a ținut în Banat, la Buzad, iar în 2019 Regio Earth s-a desfășurat în Serbia, în satul Mošorin din comuna Titel.

The Buzad edition brought together 40 people interested in earthen constructive techniques from 11 countries, who interacted with the community and built a pavilion with the role of a community summer kitchen in the centre of the village. During the festival, with the help of 16 international trainers, 18 participants acquired theoretical and practical knowledge about earth techniques (adobe, wattle and daub, earthen rolls, plaster, oven) during several workshops. Both the pavilion and the old school of the village are populated with activities during the Electroruga festival, organised by our partners The Village, together with Bogda City Hall and the Association for Tourism Promotion and Development in Timiș, but can also be visited in the rest of the year, having the role of a permanent outdoor exhibition of local construction techniques.

Ediția din 2018 de la Buzad a adunat 40 de oameni interesați de tehnicile cu pământ, din 11 țări, care au interacționat cu comunitatea și au lăsat în urmă un pavilion cu rol de cuină a satului în centrul acestuia. În cadrul festivalului, cu ajutorul a 16 formatori internaționali, 18 participanți au dobândit cunoștințe teoretice și practice despre tehnicile cu pământ (cărămidă nearsă, paiantă, vălătuci, tencuială, cuptor de copt pâinea), pe parcursul a mai multor ateliere de formare. Atât pavilionul, cât și școala veche a satului, pe care s-a intervenit cu o tencuială decorativă, sunt populate cu activități în timpul festivalului Electroruga, organizat de partenerii noștri The Village, împreună cu Primăria Bogda și Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș, dar pot fi vizitate și în restul anului, având rolul de expoziție permanentă de tehnici constructive locale în aer liber.

regioearth.com.

regioearth.com

197

198

Despre pământ. Oameni și casele lor din Banat

About Earth. People and Their Houses from Banat Awareness campaign about the potential of the earthen heritage

Campanie de conștientizare a potențialului patrimoniului din pământ

AUTHORS → Ioana Dorobanțu-Gordon, Alina Negru, Alessandro Serra / DESIGN TEAM → Recult, Terrapia, Fundația Universitatea de Vest din Timișoara (West University of Timisoara Foundation) / COLLABORATORS → Centrul de studii RHeA - Universitatea de Vest din Timișoara, Institutul Național al Patrimoniului, Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș, The Village, Fundația Comunitară Timișoara, Alergotura, Lutelier, În comunitate, Institutul Francez Timișoara, Centrul Cultural German Timișoara, Consulatul Onorific al Italiei la Timișoara, TVR Timișoara, Primăria Bogda, Printpress, Fundația Eta-2U, Girod, ing. Farcaș Cornel, Chiulan House

AUTORI → Ioana Dorobanțu-Gordon, Alina Negru, Alessandro Serra / ECHIPA → Recult, Terrapia, Fundația Universitatea de Vest din Timișoara (West University of Timisoara Foundation) / COLABORATORI → Centrul de studii RHeA - Universitatea de Vest din Timișoara, Institutul Național al Patrimoniului, Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Timiș, The Village, Fundația Comunitară Timișoara, Alergotura, Lutelier, În comunitate, Institutul Francez Timișoara, Centrul Cultural German Timișoara, Consulatul Onorific al Italiei la Timișoara, TVR Timișoara, Primăria Bogda, Printpress, Fundația Eta-2U, Girod, ing. Farcaș Cornel, Chiulan House Factory, RO

198

199

Lezard Films, Hungarian Strawbale Association, Città della Terra Cruda, Sárkollektíva, Earth&Crafts / CLIENT → comunități locale / PROGRAM → patrimoniul din pământ / LOC → Banat / TIMP (design period /construction period /completion) → în desfășurare

Factory, Lezard Films, Hungarian Strawbale Association, Città della Terra Cruda, Sárkollektíva, Earth&Crafts / CLIENT → local communities / PROGRAM → earthen heritage / LOCATION → Banat / TIME (design period /construction period /completion) → ongoing

Tehnici locale și experimentale cu pământ și fibre Local and experimental techniques with earth and fibers © Ovidiu Micșa

Despre pământ. Oameni și casele lor din Banat se înscrie într-o inițiativă amplă de valorificare a locuirii din pământ și caută să inspire o perspectivă contemporană și sustenabilă asupra acestui patrimoniu material și imaterial răspândit în toate regiunile joase ale Banatului și ale vecinătăților sale. Proiectul nostru – co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și de Consiliul Județean Timiș – a făcut parte din proiectele culturale românești ale Anului European al Patrimoniului Cultural 2018 și a fost premiat pentru activarea patrimoniului imaterial de către AFCN.

About Earth. People and Their Houses from Banat is an awareness campaign that promotes the potential of the earthen living, by inspiring a contemporary and sustainable perspective on this tangible and intangible heritage from the lowlands of Banat and its surroundings. Our project – co-financed by the National Cultural Administration Fund and Timiș County Council – was included in the official list of Romanian cultural events of the European Year of Cultural Heritage 2018 and was awarded by AFCN for activation of intangible heritage.

Casele din pământ din Banat dispar într-un ritm alarmant, iar cauza principală este lipsa meșterilor capabili să le repare. Toată această cunoaștere tehnică despre cum să construiești și să întreții arhitectura din pământ se pierde sub ochii noștri. Așa că inițiativa noastră este un exercițiu de recuperare a unui patrimoniu rural important, trecut cu vederea și neprotejat de legislația națională. Este de asemenea un exercițiu de schimbare de perspectivă a locuitorilor – care nu percep calitatea vieții pe care o oferă casa din pământ și nici valoarea sa culturală – prin integrarea acestui patrimoniu în rețele și proiecte de educație pentru dezvoltarea durabilă a comunităților locale prin slow living și experiențe turistice responsabile. În acest sens, locuirea rurală are un dublu rol: instrument de lectură cu valoare educativă a teritoriului și de promovare a acestuia.

The reality is that the earthen houses in Banat are being taken down at an alarming rate, mostly because there are no more craftsmen able to restore them. This entire technical knowledge of how to construct and maintain the earthen architecture is disappearing before our eyes. Hence, our initiative is an exercise of recovery of an important rural heritage that has been completely overlooked by the national legislation. It is also an exercise of changing the perspective of their inhabitants - who do not perceive the quality of life that the earthen house offers or its cultural value - by integrating this crafted heritage into educational networks and projects for the sustainable development of local communities through slow living and responsible tourism experiences. To this effect, the rural housing has a double role, as an educational tool for understanding the territory, but also to promote it.

Principalul eveniment al campaniei noastre este Regio Earth, un festival itinerant despre arhitectură, design și artă cu pământ. Această școală de vară se mută în fiecare an în Ungaria, România și Serbia și adună pasionați, profesioniști și specialiști în construirea cu pământ din Europa centrală și de sud-est.

The main event of our campaign is Regio Earth, an itinerary festival about earthen architecture, design and art. This summer school location moves every year and connects the earth lovers, professionals and specialists from Central and South-Eastern Europe. EN

199

200

Descoperind pământul Discovering the earth © Ioana Dorobanțu Gordon

Prepararea amestecului pentru vălătuci Preparing the mix for earthen rolls © Andreea Dincă RO

200

201

Tencuială scorojită pe suport de lemn Peeling plaster on wooden support © Alina Negru

202

Participarea GLR al OAR la evenimente - Rural Fest 2015. Pe lângă prezentarea proiectelor realizate de membri GLR al OAR în mediul rural, au fost organizate sesiuni demonstrative în care meșteri din diverse zone ale țării produc materiale de construcție naturale din surse de origine locală (țigle și șindrilă). The attendance of the GLR of OAR at different events – Rural Fest 2015. Besides the presentation of the projects carried out by GLR members of OAR in rural areas, demonstration sessions were organised in which craftsmen from different parts of the country produced tiles and shingles from natural construction materials using local resources.

Grupul de Lucru Rural

The Rural Working Group Protecting and promoting local cultural identity and the existing (tangible and intangible) heritage in Romania, as a strategic element for the development of rural areas

Protejarea și promovarea identității culturale locale și a patrimoniului existent (material și imaterial) de pe teritoriul României, ca element strategic în dezvoltarea mediului rural Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural

hartamesterilorconstructii.ro Cartarea meseriilor tradiționale și emergente și a produselor derivate din domeniul construcțiilor din România

The architectural guidelines for maintaining consistency with the local specific features in rural areas

Mapping of traditional and emerging construction-related crafts and derivative products in Romania

The Order of Architects in Romania (OAR) established in 2014 the Rural Working Group by Resolution No. 2318 of the National Council of OAR. It was the result of understanding the need to find solutions to the multiple issues affecting rural areas, which had been ignored to that date.

Ordinul Arhitecților din România a înființat GRUPUL DE LUCRU RURAL în anul 2014, în baza Hotărârii Consiliului Național al OAR nr. 2318. Acest fapt s-a datorat conștientizării necesității de a găsi soluții pentru multitudinea de probleme existente în mediul rural, ignorate până în acel moment. RO

202

203

Obiective • protejarea și promovarea identității culturale locale și a patrimoniului existent (material și imaterial) de pe teritoriul României, ca element strategic în dezvoltarea mediului rural; • conștientizarea nevoii de protejare/ promovare a zonelor cu specific local valoros; • educarea populației, a agenților economici rurali și a autorităților locale, în spiritul responsabilității față de patrimoniu și cointeresarea lor directă în protejarea/promovarea zonelor cu specific local valoros; • resuscitarea tehnicilor ancestrale și a materialelor de construcție naturale, în spiritul protejării mediului și a dezvoltării durabile; • folosirea arhitecturii (cu toate domeniile conexe) ca pârghie în dezvoltarea economică a mediului rural pe baze ecologice/responsabile; • creșterea calității practicii profesionale în mediul rural; • elaborarea documentelor ce vor reglementa intervențiile în mediul rural.

Goals • protecting and promoting local cultural identity and the existing (tangible and intangible) heritage in Romania, as a strategic element for the development of rural areas; • raising awareness of the need to protect/promote the areas with valuable specific local features; • educating rural population, entrepreneurs and authorities to act responsibly in connection with the heritage and stimulating their direct involvement in protecting/promoting the areas with valuable specific local features; • reviving ancient construction techniques and the use of natural building materials to protect the environment and promote sustainable development; • using architecture (and all related fields) to leverage the economic development of rural areas based on an environmentally-friendly/responsible approach; • improving the quality of architects’ work in rural areas; • developing documents to regulate interventions in rural areas.

Proiecte în derulare

Projects in progress

Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural Ghidurile își propun să prezinte un set de reguli ușor de aplicat, cu exemple clare, care să faciliteze alegerea modelelor adecvate de către cei care vor să construiască în mediul rural. Obiectivul esențial al acestei serii de ghiduri este păstrarea spiritului așezărilor rurale din România și creșterea calității vieții în mediul rural, concomitent cu conservarea tradițiilor și a peisajului cultural existent. Toate acestea sunt privite ca resurse de bază pentru dezvoltarea durabilă a mediului rural.

The architectural guidelines for maintaining consistency with the local specific features in rural areas The guides aimed at providing a set of rules that are easy to apply, accompanied by clear examples, in order to facilitate the choice of adequate models by those willing to build in rural areas. The essential goal of these guidelines is to preserve the spirit of rural communities in Romania and to improve the quality of rural life, while maintaining the existing traditions and cultural landscape. All these elements are viewed as essential resources for a sustainable development of rural areas.

Cartarea meseriilor tradiționale și emergente și a produselor derivate din domeniul construcțiilor din România Acest proiect, demarat în ianuarie 2018, se va concretiza printr-o hartă interactivă online. Harta vine în întâmpinarea Ghidurilor de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural. Dacă acestea din urmă răspund la întrebarea ’’Cum construim?’’, harta va răspunde la întrebarea “Cu cine construim?”.

Mapping of traditional and emerging construction-related crafts and derivative products in Romania The outcome of this project is an online interactive map. The map will support the Architectural Guidelines by defining the specific local features of rural areas. While the Guidelines reply to the question “How do we build?”, the map provides an answer to the question “Whom do we build with?”.

Necesitatea repertorierii meșterilor și a produselor lor reprezintă o prioritate de maximă importanță pentru România în contextul creșterii exponențiale a pieței construcțiilor, atât în domeniul restaurării și amenajării clădirilor tradiționale, cât și în domeniul arhitecturii ecologice de secol XXI. România este prima țară care implementează acest proiect prioritar în baza raportului Comisiei Europene.

The need to inventory craftsmen and their products is a key priority for Romania in the context of a massive expansion of the construction market, including the restoration and improvement of traditional buildings, as well as environmentallyfriendly architecture of the 21st century. Romania is the first country to implement this priority project based on the report of the European Commission.

Generarea de modele sustenabile și reactivarea meșterilor / meșteșugurilor prin intermediul școlilor de vară din mediul rural Refacerea legăturii arhitect-meșteșug-meșter - prin efectuarea unei practici a studenților (viitori arhitecți)/ stagiarilor în mediul rural, pe lângă meșterii care folosesc materiale tradiționale/emergente și practică meșteșuguri tradiționale/emergente în construcții, pentru familiarizarea cu domeniul. Learning by doing pentru arhitecți/ stagiari (ca parte a programului de pregătire continuă).

Generating sustainable models and reactivating craftsmen/ crafts through summer schools in rural areas Reconnecting the architect with the professions and professionals through field work for students (future architects)/ interns in rural areas with professionals who use traditional/ emerging materials and practice traditional/emerging construction professions, in order to become familiar with this field. Learning by doing for architects/interns (as part of the continued training programme) EN

203

204

EN Membrii GLR al OAR în vizită la școala de vară din satul Apoș - Mesteșug și patrimoniu. Țiglăritul în viziunea arhitecților – 2015 GLR members of OAR visiting the summer school of Apoș - Meșteșug și patrimoniu. Țiglăritul în viziunea arhitecților – 2015

Architectural guideline for large constructions in rural areas We are witnessing an invasion in the rural area of anything that can be called a building, without rhyme or reason and without qualms about the possible consequences. In this context, The Architectural Guidelines suggest a coherence in the field of households and The Guidelines for Large Constructions aim to provide examples of implementation, location and completion for those buildings that can have a major impact (negative or positive), on account of both their size and their destination. Consequently, these too have to comply with some regulations, so that they can have a positive impact.

Ghid de arhitectură pentru construcții cu gabarit mare în mediul rural Asistăm la invadarea mediului rural cu tot ceea ce poate fi numit clădire, fără nici o noimă, fără scrupule pentru consecințe. În acest context, Ghidurile de Arhitectură propun o coerență în domeniul gospodăriilor iar Ghidurile pentru clădiri cu gabarit mare își propun să aducă modele de implementare, amplasare și realizare pentru acele clădiri ce pot avea un impact major (negativ sau pozitiv), atât prin gabaritul cât și prin destinația lor. De aceea, și acestea trebuie să se supună unor comandamente, pentru a putea avea un impact pozitiv.

Ecclesiastical architecture guidelines for maintaining consistency with the local and confessional specific features for – the orthodox church, the roman catholic church, the greek catholic church, the neoprotestant and adventists cults, the reformed cult, the muslim cult and the religious organization “jehovah’s witnesses” Out of all the fields of artistic culture, architecture had and still has the biggest impact on the community and therefore, on each individual, by the simple fact that we are all condemned by the spatial dimension of our existence, to live among the buildings that architects designed. And out of all the architect’s creations, the sacred space has played the greatest role, as it is thoroughly public and centered on the community.

Ghid de arhitectură eclezială pentru încadrarea în specificul local și confesional pentru - cultul ortodox, romano-catolic, greco-catolic, cultele neoprotestante și adventist, cultul reformat, cultul musulman, organizația religioasă „martorii lui iehova”. Dintre toate domeniile culturii artistice, arhitectura a avut și are cel mai mare impact asupra comunității și implicit asupra fiecărui individ în parte, prin simplul fapt că suntem condamnați de dimensiunea spațială a existenței noastre să trăim printre clădirile gândite de arhitecți. Iar dintre toate creațiile arhitectului, spațiul sacru a avut cel mai mare rol, întrucât este prin excelență public și central comunității.

For these reasons, creating an ecclesiastical architecture guideline is of the greatest interest for the contemporary Romanian public and of an urgent necessity for the authorities that defend the interests of this public. The guidelines will contain an important technical and legal section, through which all the actors involved in the construction of an ecclesiastical space will be informed, from a distance, about their responsibilities, their rights and obligations.

Pentru aceste motive, realizarea unui ghid de arhitectură eclezială este de cel mai mare interes pentru publicul românesc contemporan și de o stringentă necesitate pentru autoritățile care apără interesul acestui public. Ghidul va conține o importantă componentă tehnică și juridică, prin care toți actorii care se implică în edificarea spațiului eclezial să fie informați echidistant asupra responsabilităților, drepturilor și obligațiilor ce le revin. RO

204

205

206

207

Arhitectul și Meșterul Său

The Architect and Their Craftsman An initiative of the MONUMENTUM Association and the Rural Working Group of the Romanian Order of Architects (OAR), aiming to study, (re) present, promote and forge successful relationships between architects and traditional craftsmen throughout Romania and beyond.

O inițiativă a Asociației MONUMENTUM și a Grupului de Lucru Rural din cadrul Ordinului Arhitecților din România (OAR), având ca scop studierea, re(prezentarea), promovarea și crearea unor relații benefice între arhitecți și meșterii tradiționali din toată România, dar și din afara acesteia.

TEAM ARCHITECTS → Eugen Vaida, Serban Sturdza, Alexandra Mihailciuc, Köllő Miklós, Ana Maria Goilav, Horatiu Racasan, Laura Zaharia, Liviu Gligor, Mihai Nuță, Vladimir Obradovici și Veronica Vaida.

ECHIPA DE ARHITECȚI → Eugen Vaida, Serban Sturdza, Alexandra Mihailciuc, Köllő Miklós, Ana Maria Goilav, Horatiu Racasan, Laura Zaharia, Liviu Gligor, Mihai Nuță, Vladimir Obradovici and Veronica Vaida.

The human-made ecological crisis poses an existential threat to the Earth as we know it, endangering too many species and the human kind itself. Due to the urgency, the architect is compelled to design and build with environmentally friendly, locally available materials which stood the test of time (wood, stone, earth, vegetal), and to save, reshape, repurpose and reuse materials present on site (iron items, tiles). In an era of glass and concrete, architects need to (re)learn how to engage with traditional building blocks, borrowing from the wisdom of the past while seeking fresh forms fit for modern problems. Deeply understanding the crafts requires perpetual, hands-on training informed by the material itself and, crucially, in close collaboration with the master and reservoir of the traditional handling skill, the craftsman.

Criza ecologică creată de om reprezintă o amenințare fundamentală asupra planetei, punând în pericol foarte multe specii, precum și specia umană în sine. Datorită acestei urgențe, arhitectul este constrâns să proiecteze și să construiască utilizând materiale ecologice, locale, care au trecut testul timpului (lemn, piatră, pământ, plante) și de asemenea, să salveze, să remodeleze și să refolosească materialele găsite direct pe sit (obiecte din fier, țigle, etc). Într-o eră a sticlei și a betonului, arhitecții trebuie să re(învețe) cum să se raporteze la materialele de construcție tradiționale, împrumutând din înțelepciunea trecutului, dar căutând în același timp noi forme care să se adapteze problemelor moderne. Înțelegerea în profunzime a meșteșugului necesită o pregătire permanentă și practică, în strânsă legătură cu materialul în sine și, esențial, în strânsă colaborare cu meșterul și totalitatea abilităților sale tradiționale de operare.

“The Architect and Their Craftsman” is bringing to the forefront and interrogating the kinship between the two archetypal protagonists, the architect and the craftsman, in synergy with the (social, historical and natural) local context.

„Arhitectul și Meșterul Său” aduce în prim plan și examinează legătura dintre cei doi protagoniști arhetipali, arhitectul și meșterul, în sinergie cu un context local (social, istoric și natural).

What is the relationship between the architect and the craftsman? Is the architect a pupil aiming to outgrow the master? What’s exchanged and what’s there to be overcome? Should architects become themselves craftsmen to achieve perfection in their designs? Through a variety of concrete instances of fruitful interactions between architects and craftsmen, “The Architect and Their Craftsman” offers piecemeal answers to such interrogations, sometimes converging and sometimes not, but most importantly opening up a platform for practical and conceptual debates surrounding the future of the field. EN

Care este relația dintre arhitect și meșter? Este arhitectul un ucenic care își propune să își întreacă maestrul? Ce schimburi se produc și ce trebuie depășit? Arhitecții ar trebui ei înșiși să devină meșteri pentru a atinge perfecțiunea în proiectele lor? Prin intermediul unor cazuri concrete a unor interacțiuni favorabile dintre arhitecți și meșteri, „Arhitectul și Meșterul Său” oferă răspunsuri fragmentare, uneori convergente, la astfel de examinări. Cel mai important aspect fiind însă inițierea unei platforme pentru dezbateri practice și conceptuale, privind viitorul acestei arii de specialitate. 207

208

Batem fierul la conac!

We Forge the Iron at the Manor! ARCHITECTS → Șerban Sturdza, Mihalciuc Alexandra; / CRAFTSMEN → manor`s craftsmen

ARHITECȚI → Arhitecți: Șerban Sturdza, Mihalciuc Alexandra; / MEȘTERI → meșterii de la conac

“We Forge the Iron at the Manor!” is the title that brings together a continuous blacksmith school, which is free of charge and destined to the locals from Țibănești (Moldova), a series of traditional crafts workshops and experimental techniques attached to the Carp manor and as well, a collection of items created in this context.

„Batem fierul la conac!” este numele sub care coexistă o școală continuă de fierărie adresată în mod gratuit localnicilor din Țibănești (Moldova), o suită de ateliere de meșteșuguri tradiționale și tehnici experimentale adosate conacului Carp și o colecție de obiecte create în acest context.

The project started 14 years ago, in a historical monument house which was seized in 1949 and given back in the state of a ruin. The recovery of this property relied on finding ways of creative recycling, a change of function, from a household to a study centre for traditional crafts and architecture. The context: a poor Moldova, left out of a tourist circuit, in which the lack of local cultural offers for young people represents a reality; moreover, there are signals coming from the world of architecture related to the disappearance of craftsmen and the absence of a territory for experimentation and direct work for young specialists.

Proiectul a început acum 14 ani, într-o casă monument istoric confiscată în 1949 și retrocedată ca ruină. Recuperarea acestei proprietăți a mizat pe găsirea unor modalități de reciclare creativă, pe o schimbare de funcțiune, din reședință în centru de studiu pentru meserii tradiționale și arhitectură. Contextul: o Moldovă săracă, neintegrată într-un circuit turistic, în care lipsa ofertelor culturale autohtone pentru cei tineri este o realitate; în plus din lumea arhitectului vin semnale legate de dispariția meșterilor și de absența unui teritoriu de experiment și lucru nemijlocit pentru tinerii specialiști.

All of these together, step by step have led to what is today called “We Forge the Iron at the Manor!”, a project that started from the blacksmith workshop and in time, included various workshops such as fresco, traditional lime mortar, clay and manure, thermal insulation with straw bales, ovens and stoves construction, vegetable weaving, metallopastics, carpentry or pottery. The manor, the workshop and the objects are imprinted by the people who worked on the project and who discovered, together with us, that the true purpose is not the restoration of the manor, but of the community.

Toate acestea cumulate, au născut pas cu pas ceea ce azi se numește „Batem fierul la conac!”, un proiect care a pornit de la atelierul de fierărie și care a înglobat în timp ateliere de frescă, tencuieli tradiționale cu var, lut și balegă, termoizolație cu baloți de paie, construcție de sobe și cuptoare, împletituri vegetale, metaloplastie, dulgherie sau olărit. Conacul, atelierul și obiectele sunt amprentate de oamenii care au lucrat la proiect, descoperind împreună cu noi că adevărata miză nu e restaurarea conacului, ci a comunității. RO

208

209

2020 d.Hr. Școala de la Bunești. Earthbending ARHITECT → Ana Maria Goilav / FORMATORII ATELIERULUI DE ZIDĂRIE → Ștefan Bucioacă, Asociația Pietrarilor Slănic Moldova, Marian Moraru zidar

2020 A.D. School of Bunești. Earthbending ARCHITECT → Ana Maria Goilav / MASONRY WORKSHOP TRAINERS → Ștefan Bucioacă, Slănic Moldova Stonemason Association, Marian Moraru – mason

We drew a cube with a side of almost 5m, on the north end of the refectory, for the winter kitchen: a small indispensable domestic altar, a space in which we can make a fire not only for food, but also to heat up, through a natural circulation of warm air, the dining room.

Am desenat un cub cu latura de aproape 5m, pe capătul dinspre nord al trapezei, pentru bucătăria de iarnă: mic altar domestic indispensabil, un loc în care să facem focul nu numai pentru a găti, ci și pentru a încălzi cu aer cald, prin tiraj natural, sala mesei.

If the construction site of the refectory taught us what the ductile wall is, in which the continuous mass of the mortar plays the major role, in the case of the kitchen we wanted to experience the opposite structural typology, that is dry masonry, without mortar.

Dacă șantierul trapezei ne-a învățat ce este zidul ductil, în care rolul major îl joacă masa continuă a mortarului, în cazul bucătăriei ne-am propus să experimentăm tipologia structurală opusă, și anume zidăria uscată, fără mortar. Procesul de construcție este consemnat de fiecare detaliu, astfel încât produsul final devine cronică atât a luptei de contact, corp la corp, între zidar și piatră, fără mortar și fără macara, dar și a acordării arhitectului la inteligența materiei.

The construction process is recorded by each detail, so that the final product becomes a chronicle of both the contact struggle, hand to hand, between the mason and stone, without mortar and crane, and also of correlating the architect with the intelligence of the matter.

Așa am ajuns să formulăm, printr-un modest edicul „durabil”, longeviv, din zidărie structurală cu monoliți din gresie de Tarcău care cântăresc până la jumătate de tonă, un codicil contemporan la zidul preistoric și, implicit, o critică la adresa arhitecturii de consum a placajelor cu ardezie din China, travertin din Turcia sau calcar de Vratza.

This is how we came to formulate, through a modest, “lasting”, eternal aedicule, made of structural masonry with Tarcău sandstone monoliths that weigh up to half of ton, a contemporary codicil to the prehistoric wall and, by default, a critique of the architecture of consumption of slate plywood from China, travertine from Turkey and Vratza limestone.

Mica bucătărie de iarnă a campusului de la Bunești ne proiectează cu 2000 de ani înainte de Hristos, când arhitectul era Mare Preot, iar constructorii lui, ciclopii.

The small winter kitchen of Bunești campus, projects us 2000 years before Christ, when the architect was a High Priest and his builders, the Cyclops. EN

209

210

Complexul țiglăriei tradiționale de la Apoș, comuna Bîrghiș, județul Sibiu

The traditional tiling complex from Apoș, Bîrghiș commune, Sibiu county ARCHITECT → Eugen Vaida / CRAFTSMAN → Ioszef Bartha

ARHITECT → Eugen Vaida / MEȘTER → Ioszef Bartha

The realization of the complex comes as a necessity to counterbalance the use of harsh industrial materials and of low quality which had a negative impact, at a large scale, on the built heritage from southern Transylvanian villages, especially on the landscape of historical roofs made of ceramics. The handmade tiles, burnt in a wood-fired oven are resistant over time and age beautifully, integrating into the earthy colors of the agricultural landscape surrounding the villages. The complex was built by the Monumentum Association through private donations, an essential contribution being that of His Royal Highness the Prince of Wales and Global Heritage Fund, and it has been entirely donated to craftsman Jozsef Bartha from Bățanii Mari, with the condition of manufacturing products of a high quality and trading them with priority in the region of Transylvania. All the constructions were made from bricks and tiles manufactured by craftsman Jozsef Bartha, and another part of the ensemble was made from construction materials and subunits from the villagers’ courtyards (foundation stone, windows, doors, tiles, bricks, etc.). The main aim was to keep in mind the concepts of recycling and upcycling, in order to reduce the consumption of financial resources and as well, to minimize the impact on the environment. The tiling workshop consists of a dryer, a firing oven, a seasonal home for the craftsmen and a stable for horses. The ensemble was completed with an exhibition centre of small dimensions, which is currently in the process of completion and which will host the permanent exhibition of historical tiles owned by brothers Ștefan and Eugen Vaida and whose architectural solution and execution was made by the architect together with a team of students and the coordinating teacher of the summer school that takes place in Apoș every year, called “Crafts and Heritage. Tiling in the architects’ vision”. The theme of the exhibition centre included requirements that referred to the possibility of a comprehensive display of the tiles collection, that need radiant light in order to emphasize the historical inscriptions that can be found on them.

Realizarea complexului vine ca o necesitate de a contrabalansa utilizarea materialelor industriale stridente și de calitate redusă, care au avut un impact negativ pe scară largă asupra patrimoniului construit din satele sudtransilvănene, mai ales asupra peisajului învelitorilor istorice realizate din ceramică. Țiglele realizate manual și arse în cuptor cu combustibil lemnos sunt rezistente în timp și îmbătrânesc frumos, integrându-se în coloritul pământiu al peisajului agrar înconjurător satelor. Complexul a fost realizat de către Asociația Monumentum, din donații private, un aport substanțial avându-l Alteța Sa Regală Prințul de Wales și Global Heritage Fund, și a fost donat integral meșterului Jozsef Bartha din Bățanii Mari, cu condiția confecționării unor produse de calitate superioară și comercializarea prioritară a acestora în regiunea Transilvaniei. Toate construcțiile au fost realizate din cărămizi și țigle confecționate de meșterul Jozsef Bartha, iar o altă parte a ansamblului a fost realizată din materiale și subansambluri de construcție provenite din curțile sătenilor (piatra de fundație, ferestre, uși, țigle, cărămizi, etc.), mizându-se pe un puternic concept de „recycling” și „upcycling” pentru reducerea consumului de resurse financiare și de reducere al impactului asupra mediului. Atelierul de țiglărit se compune din uscător, cuptorul de ardere, locuința sezonieră pentru meșteri și grajdul pentru cal. Ansamblul a fost întregit cu un centru expozițional de dimensiuni reduse, aflat în curs de finalizare, ce va găzdui expoziția permanentă de țigle istorice aflate în proprietatea fraților Ștefan și Eugen Vaida, și a cărui soluție arhitecturală și execuție au fost realizate de arhitect împreuna cu o echipă de studenți și profesorul coordonator al școlii de vară care are loc la Apoș, an de an, sub titlul „Meșteșug și patrimoniu. Țiglăritul în viziunea arhitecților”. Tema centrului expozițional a cuprins cerințe care s-au referit la posibilitatea unei expuneri cât mai cuprinzătoare a colecției de țigle, acestea având nevoie de lumină razantă pentru a scoate în evidență inscripțiile istorice de pe țigle. RO

210

211

"Piatră de cânepă” ARHITECT → Horia Răcășan

Stone hemp ARCHITECT → Horia Răcășan

The architecture of this house suggests a balanced integration in the specifics of the local architecture, and the use, as much as possible, of the materials and techniques that this place offers.

Arhitectura acestei case își propune integrarea echilibrată în specificul arhitecturii locale și folosirea, pe cât posibil, a materialelor și tehnicilor pe care acest loc le oferă.

The house that lives is a house built from stonehemp (mixture of hemp pudding with hydrated lime), the mixture of hemp and lime that covers the entire house on wood structure, in a continuous coating, forming the exterior walls and the roof insulation.

Casa care trăiește este o casă construită din „piatră de cânepă”(amestec de puzderie de canepa cu var hidratat) , amestecul din cânepă și var care îmbracă întreaga casă pe structură din lemn într-un înveliș continuu, constituind pereții exteriori și izolația acoperișului.

This mixture of 100% natural and renewable materials is porous and lasting at the same time, through the combination of two traditional raw materials, the hemp and lime, put together with the help of modern technology.

Acest amestec din materiale 100% naturale și regenerabile este poros și durabil în același timp, prin îmbinarea a două materii prime tradiționale, puzderia de cânepă și varul, puse în operă cu ajutorul tehnologiei moderne.

The interior spaces are used as a proper household annex. An attempt was made to create an articulate space, easy to maintain and which in time, may change its conformation according to further desires of renovation and furnishing of the inhabitants.

Spațiile interioare sunt tratate adecvat unei funcțiuni de anexă gospodărească. S-a încercat realizarea unui spațiu fluent, ușor de întreținut, care poate, în timp, să își schimbe conformația după dorințele ulterioare de reamenajare și mobilare ale locatarilor.

On the outside, the finishes aim to create a balance with the local architecture elements.

La exterior finisajele urmăresc armonizarea cu elementele arhitecturii locale.

The materials, forms and proportions used have proven their viability over time, in this exact place and climate.

Sunt folosite materialele, formele și proporțiile care și-au dovedit viabilitatea în timp, în acest loc și această climă.

211

212

Casa cu Clăi ARHITECT → Laura Zaharia / MEȘTER → Ion from Budești

House with Haystack ARCHITECT → Laura Zaharia / CRAFTSMAN → Ion din Budești

“House with Haystack'' is a project of the ROST Association, through which a traditional house from Țara Maramureșului, the village of Mara on Valea Marei, has been saved in 2017. It used to be inhabited by an old man, who at the age of 82, managed to fix his house, as best as he could, after it was badly damaged by a storm. Even before the storm, the house was already in a bad condition, due to its shingle roof which was patched with tar paper “rags” in places where it was damaged. The project of “House with Haystack” was born on Facebook where many lovers of tradition reacted with enthusiasm at the idea of saving this house and offering a safe and healthy environment to its old and solely inhabitant. The materials for the new roof and for

„Casa cu Clăi” este un proiect al Asociației ROST prin care a fost salvată o casă tradițională din Țara Maramureșului, din satul Mara de pe Valea Marei, în anul 2017. Era locuită de un bătrân care la cei 82 de ani ai săi și-a priponit casa, așa cum a putut, după ce a fost grav afectată de o furtună. Casa nu era în stare bună nici înainte de furtună pentru că acoperișul din draniță cedase pe suprafețe mari, și era peticit cu „zdrențe” din carton asfaltat. Proiectul „Casei cu Clăi” s-a născut pe Facebook unde mulți iubitori de tradiții au reacționat cu entuziasm la ideea salvării casei și a restituirii unui cadru sănătos de viață bătrânului și singuraticului său locatar. Din donațiile internauților a fost achiziționat materialul pentru acoperișul nou și pentru dranița necesară învelirii casei. Meșterul Ion s-a implicat cu toată priceperea sa de dulgher format după metodele tradiționale de lucru cu lemnul. Colaborarea sa cu arhitectul a fost intensă în conceperea strategiei de abordare a lucrării și în momentele în care trebuiau luate decizii rapide. Colaborarea arhitectului cu meșterul s-a bazat pe tehnica deosebită pe care meșterul Ion o stăpânea, și pe intervenții ascuțite în momentele în care meșterul avea tendința de a-și ușura lucrul prin simplificarea etapelor. Prin această colaborare între meșter și arhitect, susținută de proprietarul casei și de donatorii generoși, a fost pusă pe picioare o casă tradițională maramureșeană, sortită prăbușirii în iarna grea ce a urmat. Chiar dacă drănițirea acoperișului a fost făcută în primăvara anului următor, bătrânul locatar a traversat iarna fără nici o emoție pentru că stabilitatea casei era asigurată, iar protecția împotriva precipitațiilor era asigurată de hidroizolația montată chiar înainte de venirea iernii. RO

the covering of the house were purchased from the donations made by internet users. Craftsman Ion was involved with his entire carpenter skills, trained according to traditional methods of working with wood. His collaboration with the architect was fierce, both in designing a strategy for approaching the work and in situations when fast decisions had to be made. The architect’s collaboration with the craftsman was based on the special technique that Ion mastered, and on sharp interventions in those moments in which the craftsman had the tendency to make his work easier by simplifying the steps. By this collaboration between architect and craftsman, supported by the owner of the house and by the generous donors, a traditional house from Maramureș was restored, which was destined to collapse in the harsh winter that followed. Even if the roof was covered with shingles in the spring of the following years, the old inhabitant went through winter without any concern, because the stability of the house was ensured and the protection against rainfall was provided by the waterproof insulation installed just before winter arrived. 212

213

Poarta Mănăstirii Turnu Roșu ARHITECT → Liviu Gligor / INGINER → Dumitru Șerban / MEȘTERI → Meșterul Bârsan, Nicolae Hunuzău, Teodor Bârsan

The Turnu Roșu Monastery Gate ARCHITECT → Liviu Gligor / ENGINEER → Dumitru Șerban / CRAFTSMEN → Craftsman Bârsan, Nicolae Hunuzău, Teodor Bârsa

Pronumele posesiv de la finalul titlului acestei manifestări exprimă o anumită exaltare pe care cred că Arhitectul nu și-o poate asuma, iar Meșterul cu atât mai puțin.

The possessive pronoun from the end of this manifestation’s title expresses a certain thrill that I believe the Architect cannot assume and the Craftsman even less.

Imaginația arhitectului și măiestria meșterilor ar putea face mai multă dreptate tuturor pentru că pe de o parte formula funcționează și „în oglindă”, iar pe de alta pentru că protagoniștii prefigurează astfel opera colectivă, recunoscută prin sinergie, inspirație și în stadiu ultim, înfăptuire.

The imagination of the architect and the skill of the craftsmen could do more justice to all, because on one hand the formula works “in the mirror”, and on the other because the protagonists foreshadow in this way the collective work, recognized by sinergy, inspiration and in the very last stage, by realization.

Cazul de față (ca și multe altele) se conformează vehement celor notate mai sus.

The present case (just like many others) strongly complies with those noted above.

Este vorba de poarta de acces în mănăstirea Turnu Roșu din județul Sibiu, și anume o sinergie de necontestat: Meșterul sculptor Teodor Bârsan de la Bârsana a modelat lemnul, Meșterul fierar Nicolae Hunuzău din Chirpăr a forjat florile cu petale cvadruple, iar inginerul Dumitru Șerban a convins mașinile CNC cu laser să decupeze în oțel viscerele contemporane reinventate ale unei broaște istorice din tezaurul lăcătușeriei tradiționale transilvănene, dar și corsetul de oțel al porții. Inginerii Viorel Ungureanu, Sebastian Frățilă și Dan Buta împreună cu Meșterul sudor Mihai Căpățână, Meșterul lăcătuș Mihai Șerban și Meșterul strungar Ilie Neamțu au transferat întregul spre înfăptuire.

This is about the access gate from the Turnu Roșu Monastery, in Sibiu county, namely an unquestioned sinergy: the master sculptor Teodor Bârsan from Bârsana modelled the wood, the blacksmith master Nicolae Hunuzău from Chirpăr forged the flowers with quadruple petals, and the engineer Dumitru Șerban convinced the CNC laser machines to cut in steel the reinvented contemporary viscera of a historical lock from the treasure of the traditional Transylvanian locksmith, and also the steel corset of the gate. The engineers Viorel Ungureanu, Sebastian Frățilă and Dan Buta together with master welder Mihai Căpățână, master locksmith Mihai Șerban and master turner Ilie Neamțu transferred the entirety to realization.

Cu foarte puțin timp înainte de toate acestea, arhitectul trăsese niște linii pe hârtie care au devenit convingătoare atunci când Meșterii au început să elibereze contururile porții, strategic și tenace, cu măiestrie și răbdare, din masa amorfă de materie excedentară.

Shortly before this, the architect drew some lines on paper that became convincing when the Craftsmen started to disclose the shapes of the gate, strategically and tenaciously, with maste EN

213

214

Punct de Informare al Parcului Național Piatra Craiului Curmătura ARHITECT → Mihai Nuță / MEȘTER → Ion

Information Point of the Piatra Craiului National Park Curmătura ARCHITECT → Mihai Nuță / CRAFTSMAN → Ion

The objective is an Information Point of the Piatra Craiului National Park and is located in the vicinity of Curmătura cabin, at elevation 1500. Its function is to inform the tourists who visit the reservation,to monitor and to improve the state of biodiversity preservation.

Obiectivul constituie un Punct de Informare al Parcului Național Piatra Craiului și se află în vecinătatea cabanei Curmătura, la cota 1500. Funcțiunea acestuia este de informare a turiștilor ce vizitează rezervația, de monitorizare și îmbunătățire a stării de conservare a biodiversității.

The building hosts a room with the function of an office and a space for tourist relations on the ground floor, and upstairs two accommodation rooms for the members of the National Park

Construcția adăpostește un salon cu funcțiunea de birou și spațiu pentru relații cu turiștii la parter, și două camere de cazare pentru membrii Administrației Parcului Național la etaj.

Administration. The location of the objective at an altitude is characterized by its positioning on a passage for discharging the N-V currents on the S-E side of the massif in the Șaua Crăpăturii area.

Amplasarea la altitudine a obiectivului este particularizată de poziționarea ei pe un culoar de descărcare al curenților N-V pe latura S-E a masivului din zona Șaua Crăpăturii.

The structure of the building consists of a concrete semibasement that forms the integration of the objective on the sloping configuration of the land, over which a structure made entirely out of spruce wood is placed. The covering is made from five-layer fir tree shingles, in a concept that represents the only example of Romanian endemic shingles.

Structura construcției se compune dintr-un demisol de beton ce realizează integrarea obiectivului pe configurația în pantă a terenului peste care se așează o structură realizată integral din lemn de molid. Învelitoarea este realizată din șindrilă de brad în cinci straturi, într-un concept care reprezintă singurul model de șindrilă endemic românesc.

The craftsmen team that made the wooden structure and the shingles covering are part of the ZONA company and they are: Pulez Constantin, Cazan Mihai (wooden structures) and shingles craftsmen: Radu Usurelu , Gabi Usurelu, Sergiu Usurelu. Designer architect of the objective and active participant in the execution: Mihai Nuță.

Echipa de meșteri care a realizat structura din lemn și acoperirea cu șindrilă, este integrată în firma ZONA și aceștia sunt: Pulez Constantin, Cazan Mihai (structuri lemn) și șindrilarii: Radu Usurelu, Gabi Usurelu, Sergiu Usurelu. Arhitect proiectant al obiectivului și participant activ la execuție: Mihai Nuță. RO

214

215

Case din bușteni

ARHITECT → Miklos Kollo / MEȘTER → Ferenczi Attila și fiul

Log houses ARCHITECT → Miklos Kollo / CRAFTSMAN → Ferenczi Attila and son

Fiind de la țară, din Secuime, am crescut cu lemnul, în atelierul bunicului, care făcea tot felul de obiecte din lemn pentru tot satul: butoaie, căzi, roți, porți, etc.; mai apoi în clăcile de construire case, șure, lucrând împreună cu tata, cu rudele sau la casele rudelor. Și aveam voie să fac absolut tot în atelierul bunicului, în timp ce el spunea tot feluri de proverbe, zicale, ghicitori despre lemn, pe care abia când am crescut le-am înțeles, observând deformările lemnului, modul de apariție al crăpăturilor, etc. Bunicul știa totul, și avea dreptate. A lucrat o viață cu lemnul. Bunicii nu au avut macarale aici, la capătul lumii, unde ridicarea buștenilor era imposibilă. Așadar, când mișcarea buștenilor a devenit o „distracție” (tehnologia de a construi din bușteni, de data aceasta, de dimensiuni mult mai mari decât cele uzuale în arhitectura vernaculară), au apărut și noi ustensile, cum ar fi compasul dublu, ce permite trasarea conturului de pe un buștean pe celălalt, etc. Trecând peste modă, nimic nu s-a schimbat: lemnul tot se mișcă. La casele de bușteni puțin mai mult decât obișnuia să spună bunicul. Dar fix așa, cum m-a învățat Ferenczi Attila, meșterul. Care nu ține știința lui secret, numai pentru el. Cum n-a ținut nici bunicul, și nu fac nici eu. Laolaltă, toți suntem aliați având scopul, ca din ce în ce mai mult, să se știe adevărul despre lemn: că abia în timp, în câțiva ani se așează o construcție de lemn, și dacă a fost prost făcută, abia atunci - când deja e târziu și nu se mai poate face nimic - se văd adevăratele greșeli. De ce suntem aliați? Pentru că fiecare dintre noi crede, că nu construcțiile din beton, metal, cărămidă sunt concurența caselor din lemn, ci casele de lemn prost făcute. EN

215

Growing up in the countryside, in Szeklerland, I also grew up with the wood, in my grandfather’s workshop who used to make all kinds of wooden objects for the entire village: barrels, tubs, wheels, gates, etc.; and after that in building blocks, sheds, working together with my father, my relatives, at their houses. And I was allowed to do anything in my grandfather’s workshop, while he was telling different proverbs, sayings, tricks about wood, which I understood only when I grew up and when I noticed the deformations of the wood or how cracks appear. My grandfather knew everything and he was right. He had been working with wood his entire life. Grandfathers did not have cranes here, at the end of the world, so the lifting of logs seemed impossible. Thus, when the movement of the logs became a “fun” (the technology of building with logs which were bigger than the usual in vernacular architecture), new tools have also appeared, such as the double compass that allows to draw the outline from one log to another, etc. Going past the trend, nothing changed: the wood keeps moving. And in the case of houses made out of logs, even more than my grandfather used to say. Exactly like Ferenczi Attila, the craftsman, used to teach me. Who does not keep the science a secret, only to himself. The same as my grandfather didn’t keep it, and neither do I. Together, we are all allies, with the aim of spreading the truth about wood: only in time, over a few years, does a wooden construction settle and if it has been wrongly made, only then – when it is already late and nothing can be done – the true mistakes can be seen. Why are we allies? Because each of us believes that wooden houses' rivals are not the constructions made out of concrete, metal or bricks – but rather the wooden houses poorly and wrongly made. RO

216

Transfer Cula Cartianu / Pensiunea La Moșie

Cula Cartianu transfer / Guesthouse “La Moșie” ARCHITECT → Șerban Sturdza / CRAFTSMEN → Cojocaru Ion, Ionuț, Petrece Burcea, Tudor Gheorghe

ARHITECT → Șerban Sturdza / MEȘTERI → Cojocaru Ion, Ionuț, Petrece Burcea, Tudor Gheorghe

Many people that have entered the lobby of the Ion Mincu University of Architecture and Urbanism from Bucharest, remember the model of Cula Cartianu, an architecture monument built in 1760 by clerk Hristea Enache Cartianu. In the version kept in a glass display case, the combination of wood and plaster partly replicates the nature of this unique building –

Destul de mulți oameni care au intrat în holul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București își amintesc de macheta Culei Cartianu, un monument de arhitectură construit în 1760 de ceaușul Hristea Enache Cartianu. În versiunea ținută într-o vitrină de sticlă, combinația de lemn și ipsos replică, în parte, caracterul acestei construcții unice – apărat dar afară.

defended but outside.

În Bolovani, satul Cornățelu, comuna Bălteni, județul Dâmbovița o pensiune numită „La Moșie” ne amintește, într-un limbaj contemporan, de demnitatea culelor și în mod special de bogăția spațială a locurilor între, a spațiilor intermediare din Cula Cartianu. Tema unei case cetate este abordată intrigant de echipa de proiectare Prodid, pornind inițial proiectul Pensiunii de la coaja opacă a fostei săli de spectacol a căminului cultural, existentă în sit.

In Bolovani, the village of Cornățelu, Bălteni commune, Dâmbovița county, a guesthouse called “La Moșie” reminds us, in a contemporary language, about the dignity of the “culă” (traditional Romanian house) and especially about the spacial richness of the places in between, of the intermediate spaces of Cula Cartianu. The theme of a fortress-house is approached in an intriguing way by the design team Prodid, initially starting the project of the Guesthouse from the opaque shell of the former performance hall of the culture house, existing on the site.

Astfel cele 22 de locuri de cazare ale pensiunii „La Moșie” sunt adăpostite, dar și deschise spre peisaj, configurând împreună cu cele două clădiri anexe un spațiu de tihnă, locuri armonioase, în care te poți retrage, simțindu-te apărat. Poate că transferul Culei Cartianu în acest proiect rezidă tocmai în calitatea configurării unui spațiu deschis cu caracter protector, un apărat dar afară.

Therefore, the 22 accommodation places of “La Moșie” guesthouse, are at the same time sheltered and open toward the landscape, shaping together with the two annexed buildings a space of peace, harmony, where you can retreat, feeling protected. Perhaps the Cula Cartianu transfer in this project resides precisely in the quality of the configuration of an open space with a protective nature: defended but outside.

216

217

Biserica de lemn de la Crivina de Sus

ARHITECT → Vladimir Obradovici / MEȘTERI → Ioan Cioară, Nicolae Toader

Demersul de conservare al bisericii de lemn din Crivina de Sus, jud. Timiș (2013-2019) a fost gândit de la început ca o școală multidisciplinară de conservare, atât pentru echipa de voluntari, pentru echipa de specialiști, dar și pentru meșterii participanți. Pentru pregătirea șantierului de conservare, una dintre provocările echipei de voluntari Biserici Înlemnite a fost găsirea unor meșteri cu experiență în restaurarea bisericilor de lemn, ceea ce s-a dovedit în scurt timp un lucru nefezabil. Școala de restaurare formată în anii '60 - '70 (în cadrul Ministerului Culturii) prin care bisericile de lemn au ajuns în condiții bune până după '89, s-a pierdut și odată cu aceasta s-au pierdut și specialiștii și meșterii formați atunci. Astăzi, în România nu mai există vreo strategie de păstrare a celor 1200 - 1400 de biserici de lemn de patrimoniu pe care încă le deținem. În pofida acestei situații dramatice, am avut marea șansă să-i întâlnim pe meșterii Nicolae Toader din Albac și pe Ioan Cioară din Brad, amândoi având un remarcabil bagaj de cunoaștere moștenit pe cale tradițională în meșteșugul lemnului. De asemenea, aceștia s-au format ca specialiști în restaurarea structurilor din lemn, în cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, respectiv în cadrul Muzeului Astra din Sibiu. Din punctul de vedere al arhitectului care a participat alături de meșteri în timpul șantierului, pot spune că m-a impresionat înțelepciunea practică a acestor meșteri în coordonarea intervenției, în manualitatea prelucrării lemnului și în propunerea unor soluții adecvate pentru rezolvarea provocărilor întâmpinate. Intenția echipei Biserici Înlemnite este continuarea școlii de conservare inițiate la Crivina de Sus la biserica arsă din Povergina (jud. Timiș) pentru care s-a demarat anul acesta proiectul de conservare / restaurare. EN

217

The wooden church from Crivina de Sus ARCHITECT → Vladimir Obradovici / CRAFTSMEN → Ioan Cioară, Nicolae Toader

The conservation approach of the wooden church from Crivina de Sus, Timiș county (2013-2019) was conceived from the very beginning as a multidisciplinary conservation school for the volunteers team, for the specialists team, and also for the participating craftsmen. While planning the conservation site, one of the main challenges of the volunteers team “Wooden Churches”, was to find craftsmen with experience in the restoration of wooden churches, which soon proved impossible. The restoration school formed in the 60s and 70s (within the Ministry of Culture), with the help of which the wooden churches remained in good condition until after 1989, was lost and together with it, the specialists and craftsmen trained in those times. Today, in Romania there is no strategy of preserving the approximate amount of 1200-1400 heritage wooden churches that we still own. Despite this dramatic situation, we had the greatest chance to meet craftsmen Nicolae Toader from Albac and Ioan Cioară from Brad, both having a remarkable set of knowledge in the wood craft, inherited in a traditional way. They also trained as specialists in wooden structures restoration, within the Ethnographic Museum of Transylvania from Cluj-Napoca, respectively within the Astra Museum from Sibiu. From the perspective of the architect who participated together with the craftsmen, on the construction site, I can say that I was impressed by the practical wisdom these craftsmen had in coordinating the intervention, in the wood craftsmanship and in suggesting proper solutions in order to solve the challenges met along the way. The intention of the “Wooden Churches” team is to continue the conservation school initiated at Crivina de Sus at the burned church of Povergina (Timiș county) for which the preservation/ restoration project started this year. RO

Descoperirea de noi materiale

218

Discovering new materials

Trebuie să găsim alternative la consumul de materiale care dăunează mediul înconjurător prin producerea de emisii, consumul de combustibili fosili și formarea deșeurilor. Am putea aborda în schimb proiectarea sustenabilă de tip „cradle-to-cradle”, folosind produse care sunt biodegradabile sau care se pot reîntoarce în alte cicluri de producție: componentele construcțiilor pot deveni ambalaje ori nutrienți agricoli, iar produsele industriale sau agricole derivate, pot fi folosite în construcții. Materialele regenerabile precum lemnul, bambusul sau cânepa pot fi valorificate chiar la o scară mult mai largă. Astfel, arhitecții ar trebui să colaboreze cu biologi, ecologiști sau chimiști pentru a dezvolta biomateriale realizate din fungi sau bacterii. De asemenea, instrumentele digitale ne pot ajuta într-o manieră eficientă să stabilim necesarul de materiale convenționale folosite deja în construcții, stabilind mult mai precis cantitățile exacte de beton, oțel sau lemn necesare într-o anumită structură. Iar prefabricarea poate optimiza procesul de construcție și mai mult, întrucât pregătirea pe șantier a materialelor prin mixare sau tăiere, produce frecvent deșeuri. RO

We must find alternatives to building supplies that harm the environment by creating emissions, consuming fossil fuels, and producing waste. Instead, we should embrace a cradle-to-cradle design approach, with products that are biodegradable or loop back into other cycles of production: construction components can become packaging or agricultural nutrients, and industrial or agricultural byproducts can be used in building. Renewable materials such as wood, bamboo and hemp can be exploited even further. And architects should collaborate with biologists, ecologists, and chemists to cultivate new biomaterials made from fungi or bacteria. Digital tools can help us more efficiently deploy conventional construction supplies by more accurately determining exactly how much concrete, steel, or wood is needed in a given structure. And prefabrication can optimize the building process, since mixing or cutting materials on location often produces construction-site waste. 218

219

220

MATER Biblioteca de materiale

MATER Materials Library The first materials library in Romania and South-Eastern Europe

Prima bibliotecă de materiale din România și Europa de Sud-Est AUTHORS → Nod Makerspace / DESIGN TEAM → Wolfhouse Productions, Kinnarps / COLLABORATORS → Partners: Antalis, BASF, Cork Market, Decor Floor, Egger, Equitone, Geplast, Graniti Fiandre, Holcim România, IR Colours, Jotun, Monolit, Piatra Online, Saint-Gobain Glass, Saint-Gobain Rigips, SaintGobain Isover, Semmelrock, Tondach, Wienerberger, Guandong, Kronospan, Accesoria Group, Alukonigstahl; Business Partner: Banca Transilvania; Design Partners: Holdmann, Nod makershop, Nova Design, Profilistled, Roca, Work work; Communication Partners: Orange, Fab Romania; Legal Partner. The Right House; Strategic Partners. Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, OAR, Materio Paris, better, URBAN INCERC; Media Partners: Igloo, Designist, Zeppelin, SpatiuConstruit.ro, Start-up.ro, Graphic Front; Others: The Plot, MSL Group The Practice / PROGRAMME → materials library / LOCATION → Nod Makerspace - Timpuri Noi neighbourhood, Splaiul Unirii 160, București / SURFACE → 1000 mp / TIME → 2016/2017

AUTORI → Nod Makerspace / DESIGN → Wolfhouse Productions, Kinnarps / COLABORATORI → Parteneri: Antalis, BASF, Cork Market, Decor Floor, Egger, Equitone, Geplast, Graniti Fiandre, Holcim România, IR Colours, Jotun, Monolit, Piatra Online, Saint-Gobain Glass, Saint-Gobain Rigips, SaintGobain Isover, Semmelrock, Tondach, Wienerberger, Guandong, Kronospan, Accesoria Group, Alukonigstahl; Parteneri Business: Banca Transilvania; Parteneri Design: Holdmann, Nod makershop, Nova Design, Profilistled, Roca, Work work; Parteneri Comunicare: Orange, Fab Romania; Parteneri Avocatură:The Right House ; Parteneri Strategici. Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, OAR, Materio Paris, better, URBAN INCERC; Parteneri Media: Igloo, Designist, Zeppelin, SpatiuConstruit.ro, Start-up.ro, Graphic Front; Alții: The Plot, MSL Group The Practice / PROGRAM → materials library / LOCAȚIE → Nod Makerspace -cartierul Timpuri Noi, Splaiul Unirii 160, București / SUPRAFAȚĂ → 1000 mp / TIMP → 2016/2017 RO

220

221

Datorită modularității spațiului, Mater poate găzdui diferite tipuri de activități în diverse configurații. Due to the interior design focused on modularity, the space can accommodate different types of activities with various setups. © Cristian Vasile

MATER is the first materials library in Sout-East Europe. It is a project developed in 2017 by Nod makerspace community, the first Romanian large creative centre, located in Bucharest. Nod is a dynamic ecosystem that welcomes designers, artists, engineers, inventors, freelancers and entrepreneurs to find the right space, community and the manufacturing equipment to make their projects come to life in a proper environment. The whole idea of having a materials library as close as possible to a makerspace came to sustain the needs of makers and designers working at Nod. This way they were able to choose from a wider range of materials for their projects, and to determine the different properties of these materials through the manufacturing process itself.

MATER este prima bibliotecă de materiale din sud-estul Europei. Este un proiect dezvoltat în 2017 de comunitatea Nod makerspace, primul mare centru creativ din România, situat în București. Nod este un ecosistem dinamic unde designeri, artiști, ingineri, inventatori, freelanceri și antreprenori pot găsi un spațiu, o comunitate și echipamente de fabricație potrivite pentru ca proiectele lor să prindă viață într-un mediu adecvat. Ideea de a avea o bibliotecă de materiale cât mai aproape de un makerspace a pornit din dorința de a susține nevoile makerilor și a designerilor care lucrează la Nod. Astfel, ei au acces la o gamă mai largă de materiale pentru proiectele lor și posibilitatea de a studia proprietățile materialelor și diverse procese de fabricație.

MATER is actually on the roll now thanks to one of the biggest crowdfunding campaigns in Romania. Although this type of initiative isn’t very popular here yet, more than 200 supporters contributed to the cause. The library is an extended, constantlyrenewed collection of material samples, whose purpose is to shape the Romanian culture of design and serve as a growing resource for creatives of all sorts. It is the ideal space for any lover of materials - students, architects, interior designers, industrial designers, fashion and jewellry designers, illustrators, artists, constructors and advertising professionals.

MATER există astăzi datorită uneia dintre cele mai mari campanii de crowdfunding din România. Deși acest tip de inițiativă nu este încă foarte populară la noi, peste 200 de oameni au susținut realizarea proiectului. Biblioteca este o colecție extinsă și constant reînnoită de mostre de materiale, al cărei scop este să modeleze cultura românească a designului și să fie o resursă extrem de relevantă pentru comunitatea industriilor creative. Este spațiul ideal pentru toți iubitorii de materiale - studenți, arhitecți, designeri de interior, designeri industriali, designeri de modă și bijuterii, ilustratori, artiști, constructori și profesioniști în publicitate.

Until now, the library exhibits around 2000 materials along with technical information and direct connection with the producers worldwide. The materials are organised in exhibition modules, by categories: wood, metal, stone, ceramics, textiles, concrete, glass, plastic, coatings, composites, other naturals, paper, and experimentals. A module contains around 150 material samples, catalogues and magazines. The materials collection is constantly growing with the help of a dedicated team of researchers and thanks to materials manufacturers who are interested in supporting the project. EN

Până acum, în bibliotecă sunt expuse aproximativ 2000 de materiale împreună cu informații tehnice și detalii despre producători din întreaga lume. Materialele sunt organizate în module expoziționale, pe categorii distincte: lemn, metal, piatră, ceramică, textile, beton, sticlă, plastic, finisaje, materiale compozite, materiale naturale, hârtie și materiale experimentale. Un modul conține în jur de 150 de mostre, cataloage și reviste. Colecția de materiale este în continuă creștere cu ajutorul unei echipe dedicate de cercetători și datorită producătorilor de materiale care susțin acest proiect. 221

222

Materiale de construcții cu liant pe bază de de miceliu

Mycelium-bound building materials Biologically produced and degradable materials play a key role in the development and establishment of circular and sustainable construction systems

Materialele degradabile produse prin procedee biologice joacă un rol important în dezvoltarea și crearea de sisteme de construcție circulare și sustenabile. CERCETARE ȘI MOSTRE MATERIALE → Sustainable Construction, Karlsruhe Institute of Technology, KIT Karlsruhe: Dirk Hebel, Karsten Schlesier, Felix Heisel / Alternative Construction Materials, Future Cities Laboratory, Singapore-ETH Centre: Nazanin Saeidi, Alireza Javadian, Adi Reza Nugroho, Robbi Zidna Ilman, Erlambang Adjidarma, Ronaldiaz Hartantyo, Hokie Christian, Orion Tan, Sheng Yu, Kelly Cooper / PARTENER PRODUCȚIE → Mycotech, PT Miko Bahtera Nusantara, Indonesia / CREDITE PROIECT PENTRU MYCOTREE → Concept, design și proiectare: Sustainable Construction, Karlsruhe Institute of Technology, KIT Karlsruhe: Dirk Hebel, Karsten Schlesier, Felix Heisel Block Research Group, ETH Zürich: Philippe RO

RESEARCH AND MATERIAL SAMPLES → Sustainable Construction, Karlsruhe Institute of Technology, KIT Karlsruhe: Dirk Hebel, Karsten Schlesier, Felix Heisel / Alternative Construction Materials, Future Cities Laboratory, SingaporeETH Centre: Nazanin Saeidi, Alireza Javadian, Adi Reza Nugroho, Robbi Zidna Ilman, Erlambang Adjidarma, Ronaldiaz Hartantyo, Hokie Christian, Orion Tan, Sheng Yu, Kelly Cooper / PRODUCTION PARTNER → Mycotech, PT Miko Bahtera Nusantara, Indonesia / PROJECT CREDITS FOR MYCOTREE → Concept, design and project planning: Sustainable Construction, Karlsruhe Institute of Technology, KIT Karlsruhe: Dirk Hebel, Karsten Schlesier, Felix Heisel / Block Research 222

223

Block, Juney Lee, Matthias Rippmann, Tomás Méndez Echenagucia, Andrew Liew, Noelle Paulson, Tom Van Mele / Alternative Construction Materials, Future Cities Laboratory, Singapore-ETH Centre: Nazanin Saeidi, Alireza Javadian, Adi Reza Nugroho, Robbi Zidna Ilman, Erlambang Adjidarma, Ronaldiaz Hartantyo, Hokie Christian, Orion Tan, Sheng Yu, Kelly Cooper / PARTENER PRODUCȚIE → Mycotech, PT Miko Bahtera Nusantara, Indonesia / SPONSORI → ETH Global ETH Zürich, Department of Architecture Karlsruhe Institute of Technology (KIT) Future Cities Laboratory (FCL), Singapore-ETH Centre

Group, ETH Zürich: Philippe Block, Juney Lee, Matthias Rippmann, Tomás Méndez Echenagucia, Andrew Liew, Noelle Paulson, Tom Van Mele / Alternative Construction Materials, Future Cities Laboratory, Singapore-ETH Centre: Nazanin Saeidi, Alireza Javadian, Adi Reza Nugroho, Robbi Zidna Ilman, Erlambang Adjidarma, Ronaldiaz Hartantyo, Hokie Christian, Orion Tan, Sheng Yu, Kelly Cooper / PRODUCTION PARTNER → Mycotech, PT Miko Bahtera Nusantara, Indonesia / SPONSORS → ETH Global ETH Zürich, Department of Architecture Karlsruhe Institute of Technology (KIT) Future Cities Laboratory (FCL), Singapore-ETH Centre

În cadrul proiectului MycoTree, care este o structură ramificată, s-au folosit blocuri realizate din miceliu, cu funcția de componente portante. Datorită unei geometrii complexe, forma urmează direcția încărcărilor structurale, astfel încât materialul relativ slab este comprimat și poate fi utilizat ca o componentă portantă. MycoTree a fost creat în colaborare cu „Block Research Group” în cadrul Swiss Federal Institute of Technology (ETH) Zurich. In the MycoTree project, a spatial branching structure, building blocks of mycelium were used as load- bearing components. Thanks to a sophisticated geometry, the shape follows the course of the forces, whereby the relatively weak material is kept under pressure and can thus be used as a load-bearing component. The MycoTree was created in collaboration with the Block Research Group at the Swiss Federal Institute of Technology (ETH) Zurich. © Carlina Teteris

Against the background of the climate change and the depletion of natural fossil resources, it is clear that in the future we will not be able to build our cities the way we do today. Until now, natural resources have been extracted from the earth and disposed of in a linear process. This approach has profound consequences for our planet. The fungal research of the Professorship of Sustainable Construction at KIT Karlsruhe aims at establishing new biological cycles in the construction industry. The mycelium-bound building materials consist of renewable raw materials and are produced using biological processes.

Pe fondul schimbărilor climatice și al epuizării resurselor fosile, este neîndoielnic faptul că în viitor nu ne vom mai putea construi orașele așa cum o facem în prezent. Până acum, resursele naturale au fost extrase din pământ și utilizate într-un proces liniar. Această abordare produce consecințe grave asupra planetei noastre. Cercetarea bazată pe fungi realizată de către „Professorship of Sustainable Construction” din cadrul KIT Karlsruhe, vizează stabilirea de noi cicluri biologice în industria construcțiilor. Materialele de construcții cu liant pe bază de miceliu, sunt formate din materii prime regenerabile și sunt fabricate prin intermediul unor procese biologice.

The picture of the fruiting bodies of fungi is very familiar to us. The mycelium, a kind of extensive underground root network, normally remains invisible. It grows very extensively, densely and homogeneously and represents the digestive system of the organism.

Imaginea diverselor forme ale ciupercilor ne este foarte familiară. Miceliul, un fel de rețea subterană extinsă de rădăcini, în mod normal rămâne invizibil. Crește intens, într-un mod compact și omogen și reprezintă aparatul digestival ciupercilor.

In the production of mycelium-bound building elements, the binding power that this root network provides is used. Agricultural waste or waste from the wood and food industry serves as food for the fungus and thus as a starting material for the growth process. Like a natural adhesive, the mycelium network binds the organic substrate as it grows. This process takes place in specially made moulds, so that any geometry can be produced.

În producerea materialelor de construcții cu liant pe bază de miceliu, se folosește puterea de sudare pe care această rețea de rădăcini o oferă. Deșeurile agricole și deșeurile din industria lemnului ori a alimentelor, servesc drept hrană pentru fungi și totodată, material prim pentru procesul de creștere. Acest proces are loc în șabloane realizate special, astfel încât orice geometrie să poată fi creată.

The Professorship of Sustainable Construction at the KIT in Karlsruhe produces these grown building materials in form of different building blocks or panel materials. They combine several properties: thermal and acoustic insulation, tailormade mechanical strength (comparable to that of polystyrene foams up to that of plywood), biodegradability and low energy consumption during production.

„The Professorship of Sustainable Construction” din cadrul KIT Karlsruhe, produce aceste materiale sub formă de blocuri sau panouri care pot fi utilizate în construcții. Acestea prezintă mai multe proprietăți: izolare termică și acustică, rezistență mecanică adaptată (pornind de la rezistența polistirenului, ajungând la rezistența oferită de placajul din lemn stratificat), biodegradabilitate și consum redus de energie în timpul producției.

223

224

High-PerformanceBamboo

High-Performance-Bamboo How a traditional natural building material could replace steel and concrete

Modul în care un material de construcție natural ar putea înlocui oțelul și betonul

Construcție sustenabilă, Karlsruhe Institute of Technology, KIT Karlsruhe: Dirk E. Hebel

Sustainable Construction, Karlsruhe Institute of Technology, KIT Karlsruhe: Dirk E. Hebel

Alternative Construction Materials, Future Cities Laboratory, Singapore-ETH Centre: Nazanin Saeidi, Alireza Javadian RO

Alternative Construction Materials, Future Cities Laboratory, Singapore-ETH Centre: Nazanin Saeidi, Alireza Javadian 224

225

Un prototip de beton armat cu bambus dezvoltat de AFL folosind o armătură compusă din bambus care este rezistentă la apă, nu se umflă și este durabilă. A prototype of bamboo-reinforced concrete developed by the AFCL using a bamboo composite reinforcement that is water resistant, non-swelling, and durable.

Betonul armat este cel mai des utilizat material de construcție din întreaga lume, iar țările aflate în curs de dezvoltare folosesc aproape 90% din cimentul și 80% din oțelul consumat la nivel global, în sectorul construcțiilor. Cu toate acestea, foarte puține țări aflate în dezvoltare au capacitatea sau resursele să își producă propriul oțel sau ciment, acestea fiind forțate să importe din alte țări mai dezvoltate. Spre exemplu, din 54 de țări africane, doar 2 produc oțel. Celelalte 52 de țări concurează pe piața globală pentru acest material care pare de neînlocuit și care devine din ce în ce mai costisitor.

Steel-reinforced concrete is the most common building material in the world, and developing countries use close to 90% of the cement and 80% of the steel consumed by the global construction sector. However, very few developing countries have the ability or resources to produce their own steel or cement, forcing them into an exploitative import-relationship with the developed world. Out of 54 African nations, for instance, only two are producing steel. The other 52 countries all compete in the global marketplace for this ever-more-expensive, seemingly irreplaceable material. At the Advanced Fibre Composite Laboratory in Singapore, a new mechanical processing for raw bamboo has been developed, which leads to a fibrous material with physical features that are mainly defined by the bamboo species. This material is used as a natural fibre source for the production of a high-tensile fibre reinforced composite material aiming for the construction industry. Thereby, controlling the parameters of the underlying hot press fabrication process turned out to be crucial for a systematic tuning of the tensile capacities of the resulting composite materials.

În cadrul „Advanced Fibre Composite Laboratory” din Singapore, a fost dezvoltată o nouă metodă de prelucrare mecanică pentru bambusul brut, care duce la formarea unui material fibros cu caracteristici fizice specifice pentru speciile de bambus. Acest material este folosit ca sursă de fibră naturală pentru producția de materiale compozite armate cu fibre rezistente la tensiune, destinate industriei construcțiilor. Așadar, controlul parametrilor procesului de fabricație al presei fierbinți, s-a dovedit a fi crucial pentru o reglare sistematică a capacităților de întindere a materialelor compozite rezultate.

The Advanced Fibre Composite Laboratory in Singapore investigates new methods and procedures to produce a high-strength building material out of natural bamboo fibres. If successful, the research could provide a starting point for the introduction of new and adapted technologies that take a widespread natural resource as their basic premise and give reason for people who live in the tropical belt to foster one of the most common plants in the sub-tropical climate zone.

„The Advanced Fibre Composite Laboratory” din Singapore cercetează noi metode și proceduri pentru a produce materiale de construcții de înaltă rezistență din fibre naturale de bambus. Dacă va avea succes, rezultatul cercetării ar putea oferi un punct de pornire pentru introducerea de noi tehnologii adaptate, care au la bază o resursă naturală răspândită și care oferă șansa persoanelor care locuiesc în zone tropicale să încurajeze cultivarea uneia dintre cele mai comune plante din zonele subtropicale.

225

226

Stone Web

Stone Web The solidity of basalt stone is transformed into a surprisingly light and airy material structure

Soliditatea pietrei de bazalt este transformată într-o structură realizată dintr-un material surprinzător de ușor și aerisit

AUTHORS → Natascha Unger and Idalene Rapp, rapp-unger. com, Master Studio Prof. Christiane Sauer, Weissensee school of art and design Berlin, kh- berlin.de, DXM - Design and Experimental Material Research, www.dxmberlin.de / LOCATION → Weissensee school of art and design Berlin, Germania

AUTORI → Natascha Unger and Idalene Rapp, rapp-unger.com, Master Studio Prof. Christiane Sauer, Weissensee school of art and design Berlin, kh- berlin. de, DXM - Design and Experimental Material Research, www.dxmberlin.de / LOCAȚIE → Weissensee school of art and design Berlin, Germania RO

226

227

Modulele pot fi ușor asamblate, iar funcțiile acestora pot fi explorate și testate. Module mai dense, stabile și cu susținere pot fi îmbinate pentru a forma „peisaje” spațiale, încorporând elemente de șezut sau rafturi, în timp ce elemente mai deschise și delicate creează granițe spațiale și vizuale. Sistemul poate fi reconfigurat cu ușurință de către utilizator. The modules can be freely assembled and their functions playfully explored and experienced. More dense, stable and load-bearing modules can be combined to form spatial “landscapes”, incorporating elements for sitting and shelving, while more open, delicate elements create spatial and visual boundaries. The system can be easily reconfigured by the user.

Basalt’s advantageous mechanical, chemical and thermal properties spurred industry to explore it and develop an ecofriendly basalt fibre with high mechanical properties and tensile strength.

Proprietățile mecanice, chimice și termice avantajoase ale bazaltului, au îndemnat industria să îl exploreze și să dezvolte o fibră ecologică de bazalt, cu numeroase proprietăți mecanice și rezistență la tracțiune.

Basalt, an igneous rock formed by cooling lava, is the most common rock in the Earth's crust. In “Stone Web”, Basalt is transformed into a light, stable, modular and multifunctional fibre system that can be used for small-scale applications such as furnishing, or combined to create large, spatial structures as well as urban furniture.

Bazaltul, o rocă vulcanică, este cea mai frecventă rocă din scoarța terestră. În „Stone Web”, bazaltul este transformat într-un sistem de fibre ușor, stabil, modular și multifuncțional, care poate fi folosit pentru aplicații la scară mică precum mobilierul, sau combinat pentru a crea structuri spațiale voluminoase, precum și mobilier urban.

To create the modules, the Basalt fibre is soaked in a bio-based resin and wrapped web-like around a removable framework. After curing a stable three-dimensional skin of Basalt fibre is left. With this technique, structural stability is achieved with minimal material. Depending on the thickness of the used filament, the surfaces exhibit different elasticities and strengths, the exhibited modules can bear 750 times their weight.

Pentru a crea modulele, fibra de bazalt este înmuiată într-o rășină ecologică și învelită ca o pînză în jurul unui cadru detașabil. În urma acestui „tratament” rezultă o peliculă tridimensională din fibră de bazalt. Prin această tehnică, stabilitatea structurală este obținută folosind un minim de material. În funcție de grosimea filamentului folosit, suprafețele prezintă flexibilitate și rezistență diferită; modulele expuse pot suporta de 750 de ori greutatea lor.

With “Stone Web” we offer the fusion of a technical material with a traditional textile approach of weaving and winding threads. For us it is important that the technical and the aesthetic dimension of the project blend and exhibit the multi-faceted nature of the material.

Prin intermediul „Stone Web” prezentăm fuziunea dintre un material tehnic și un mod tradițional de realizare a textilelor prin bobinare și țesere. Pentru noi, este esențial ca dimensiunile tehnice și estetice ale proiectului să se îmbine și să exprime natura multifațetată a acestui material.

227

228

SoundAdapt - panouri acustice de perete adaptive

SoundAdapt - acoustically variable wall-panels Shape memory alloys can help to adapt spaces to different acoustic requirements

Aliajele cu memoria formei pot ajuta la adaptarea spațiilor pentru diverse cerințe acustice AUTORI → Paula van Brummelen, Prof. Dr. Zane Berzina (Weißensee Kunsthochschule Berlin / Weissensee School of Art and Design Berlin) / LOCAȚIE → XM - Design and Experimental Material Research, Berlin, Germania

AUTHORS → Paula van Brummelen, Prof. Dr. Zane Berzina weißensee kunsthochschule berlin / weissensee school of art and design berlin / LOCATION → DXM - Design and Experimental Material Research, Berlin, Germany

Proiectul de cercetare SoundAdapt este realizat de consorțiul de cercetare format din Fraunhofer IWU Dresden, weißensee kunsthochschule berlin, parteneri industriali, precum și ingineri de sunet și construcții din rețeaua de cercetare smart3 (ADA Acoustics & Media Consultants, DIGALOG, SBS Bühnentechnik, Schirmer beratende Ingenieure). Proiectul este finanțat de Ministerul Educației și al Cercetării din Germania în cadrul rețelei de inovație smart³ și al programului Zwanzig20.

SoundAdapt research project is carried out by the research consortia consisting of Fraunhofer IWU Dresden, weißensee kunsthochschule berlin, industrial partners as well as sound and construction engineers from the smart3 research network (ADA Acoustics & Media Consultants, DIGALOG, SBS Bühnentechnik, Schirmer beratende Ingenieure). It is is funded by the German Ministry of Education and Research within the framework of the innovation network smart³ and the programme Zwanzig20.

228

229

Various models frm the design process

Foarte rar se întâlnește o încăpere ideală din punct de vedere acustic, deoarece fiecare spațiu sună într-un mod diferit. Sala de concerte, camera de zi, teatrul sau școala – cerințele acustice variază în funcție de modul în care se folosește un spațiu. De asemenea, există cerințe diferite în cadrul unei încăperi specifice. Spre exemplu, în aceeași sală de repetiții, un cântăreț are alte cerințe acustice față de un ansamblu cu instrumente diferite.

Hardly any room is acoustically ideal and every room sounds different. Concert hall, living room, theatre or school - the acoustic requirements vary depending on the type of use. And there are also different requirements within a specific room itself. For example, a singer makes different acoustic demands on a rehearsal room than an ensemble with different instruments on the same environment.

În prezent, structurile arhitecturale sunt din ce în ce mai bine proiectate și sunt construite astfel încât să poată avea mai multe tipuri de utilizări. Conversiile de clădiri precum biserici, care au fost dezvoltate pentru un scop specific, nu mai sunt neobișnuite. Acest lucru permite o folosire mai inteligentă a resurselor construite, dar în același timp poate ridica și provocări semnificative în ceea ce privește acustica unei încăperi.

Nowadays architectural structures are increasingly planned and built in such a way that they need to be able to serve multiple uses. Conversions of buildings, such as churches, that have been developed explicitly for a specific purpose are not uncommon. This enables a more intelligent use of our built resources, but can also pose significant challenges in terms of room acoustics.

În acest context, proiectul de cercetare SoundAdapt investighează din anul 2017, influența pe care o au suprafețele variabile din punct de vedere cinetic asupra acusticii în mediul construit. Se dezvoltă panouri de perete adaptive care pot fi instalate în încăperi existente și permit modificarea rapidă și ușoară a parametrilor acustici ai camerei, în funcție de nevoile respective ale utilizatorului. Schimbările geometrice eficiente al acestui sistem de suprafețe variabile sunt realizate prin desfășurarea aliajelor cu memoria formei (SMA). Greutatea redusă, cerințele minime de spațiu, precum și funcționarea silențioasă și durabilă a acestor actuatoare inteligente, oferă posibilități de funcții cinetice ca o parte integrantă a suprafeței.

Within this context, the research project SoundAdapt has been investigating the influence of kinetically variable surfaces on acoustics in built environment since 2017. Adaptive wall panels are being developed that can be installed in existing rooms and enable room acoustic parameters to be varied quickly and easily according to the respective user needs. Effective geometrical changes of this variable surface system are achieved through the deployment of shape memory alloys (SMA). The low weight, the minimal space requirements as well as the silent and durable operation of these smart actuators offer possibilities for kinetic functions as an integral part of the surface. EN

229

Grija pentru comunitate

230

Caring for community

În ultimii ani am asistat la o mișcare socială aflată în creștere, vizând colectivitatea, împărțirea, schimbul și participarea. Ca urmare a crizei imobiliare globale, precum și a celei economice, o nouă generație a început să caute moduri alternative de trai bazate pe împărțire și schimb, aducând în discuție unele principii economice fundamentale. De ce să cumperi o mașină dacă poți să o împarți cu cineva? De ce să plătești cazarea la un hotel dacă poți face schimb de apartamente? Această schimbare a valorilor poate fi observată și în arhitectură. Inițiativele de masă ale cetățenilor, dezvoltă noi metode de coproprietate, coproducție și gestionare comună, iar conceptul de cooperativă trece printr-o renaștere. Având în vedere faptul că modelul tradițional de familie se află în declin, avem nevoie de noi modele de conviețuire. Pe măsură ce digitalizarea se dezvoltă și crește, avem nevoie de spații în care oamenii să se întâlnească, să socializeze și să experimenteze comunități mai largi. Aceste noi tipologii variază de la coabitare și conlucrare la grădinărit urban, spații publice și evenimente temporare care aduc oamenii împreună. RO

Over the past decade we have witnessed a growing social movement of collectivity, sharing, and participation. In the wake of the global real estate and financial crisis, a new generation sought alternative ways of life based on sharing, calling into question some fundamental economic constructs. Why buy a car if you can share one? Why pay for a hotel if you can swap flats? This shift in values can be also seen in architecture. Grassroots initiatives are developing new models of co-ownership, co-production, and co-management, and the concept of the cooperative is experiencing a renaissance. With the traditional family model waning in importance, we need new constellations of cohabitation. As digitization increases, we need spaces in the real world where people can meet, socialize, and experience a larger community. These new typologies range from co-living and co-working to urban gardening, public spaces, and temporary events that bring people together. 230

231

232

Echipa "Școala de Oraș" finalizează Ludoteca Topîrceanu în aer liber instalată pe peretele exterior al bibliotecii, recuperând o alee din spate închisă pentru uzul public al cartierului . The City School team finishing the outdoor children’s library, installed on the library’s exterior wall, reclaiming a closed back alley for the neighbourhood’s public use. © studioBASAR

Școala de oraș

City school Engaged education as a way to build shared spaces with the community

Educație angajată ca mod de a construi spații împreună cu comunitatea

AUTHORS → Tutors: Alex Axinte, Cristi Borcan (studioBASAR), Daniela Calciu, Anca Crețu, Diana Culescu, Tudor Elian, Bogdan Iancu, Ana-Dora Matei, Andrei Tudor Mihail, Alecs Vasiliu; Participants: Diana Beatrice Buța, Lucian Ștefan Călugărescu, Alexandra–Cristiana Comănici, Anca Crețu, Matei David, Ionuț Alexandru Dima, Mihai Dobre, Ioan Cosmin Făgețean, Magda Iulia Juravlea, Ana-Dora Matei, Anisia Mouhamed, Andreea Nicuț, Irina Onicioiu, Bianca Maria Păun, Adina Popa, Cristian Popescu, Emilia-Alexandra Pribeagu, Silvia-Georgiana Pușcașu, Ovidiu-Cristinel Ritco, Mihai Ioan Surdu, Cristian Stamatin, Cristina Florentina Stancu, Ana Smărăndescu, Mihai Andrei Șom, Andreea Ștefan, Dragoș Ionuț Toaca, Anca Ioana Vedrami, Vlad Andrei Șomăcescu, Alina-Marina Stoica, Andrei Suhan, Mihaela Stoean, Iris Șerban, Maria Trifon, Alecs Vasiliu; Volunteers and collaborators: Loredana Ardeleanu, Andreea Daniela Binișor, Adi Bratu, Ana-Maria Bucur, Cosmina Balint, Anca Marin, Mona Mihai, Andrei-Florian Staicu, Daniel-Paul Ciobanu, Anca Ivan,

AUTORI → Îndrumători: Alex Axinte, Cristi Borcan (studioBASAR), Daniela Calciu, Anca Crețu, Diana Culescu, Tudor Elian, Bogdan Iancu, Ana-Dora Matei, Andrei Tudor Mihail, Alecs Vasiliu; Participanți: Diana Beatrice Buța, Lucian Ștefan Călugărescu, Alexandra–Cristiana Comănici, Anca Crețu, Matei David, Ionuț Alexandru Dima, Mihai Dobre, Ioan Cosmin Făgețean, Magda Iulia Juravlea, Ana-Dora Matei, Anisia Mouhamed, Andreea Nicuț, Irina Onicioiu, Bianca Maria Păun, Adina Popa, Cristian Popescu, EmiliaAlexandra Pribeagu, Silvia-Georgiana Pușcașu, Ovidiu-Cristinel Ritco, Mihai Ioan Surdu, Cristian Stamatin, Cristina Florentina Stancu, Ana Smărăndescu, Mihai Andrei Șom, Andreea Ștefan, Dragoș Ionuț Toaca, Anca Ioana Vedrami, Vlad Andrei Șomăcescu, Alina-Marina Stoica, Andrei Suhan, Mihaela Stoean, Iris Șerban, Maria Trifon, Alecs Vasiliu; Voluntari și colaboratori: Loredana Ardeleanu, Andreea Daniela Binișor, Adi Bratu, Ana-Maria Bucur, Cosmina Balint, Anca Marin, Mona Mihai, Andrei-Florian Staicu, Daniel-Paul Ciobanu, RO

232

233

Anca Ivan, Adrian Constantin Neagu, Cristina Popovici, Gabriela Toma, Anca Râpeanu, Liliana Radu, Gina Roman, Cristian Stoian, Alin Voitescu; Documentare video: Oana Irina Băilă; Grafică: Matei David / PARTENERI → Biblioteca Metropolitană București; Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București (UAUIM); Departamentul de Sociologie, Facultatea de Științe Politice, București (SNSPA) / CLIENT → Biblioteca Metropolitană București și locuitorii din cartierul Militari / PROGRAM → Bibliotecă publică, teren de joacă, mobilier public / LOC → Cartierul Militari, București, România / SUPRAFAȚĂ → Biblioteca „Gheorghe Lazăr" - 60 mp / TIMP → 2015-2017

Adrian Constantin Neagu, Cristina Popovici, Gabriela Toma, Anca Râpeanu, Liliana Radu, Gina Roman, Cristian Stoian, Alin Voitescu; Video documentation: Oana Irina Băilă; Graphics: Matei David / PARTNERS → Bucharest Metropolitan Library; "Ion Mincu" Architecture and Urbanism University, Bucharest; Sociology Department, Faculty of Political Sciences, Bucharest / CLIENT → Bucharest Metropolitan Library and the people from Militari neighbourhood / PROGRAM → Public library, playground, public furniture / LOCATION → Militari neighbourhood, Bucharest, Romania / SURFACE → "Gheorghe Lazăr" Library - 60 sqm / TIME (design period /construction period /completion) → 2015-2017

"City School" is an applied education programme for students of architecture, urbanism and sociology. In the context of the disintegration of urban communities, the diminution of the public infrastructure, but also the decoupling of the education process from the speed of the surrounding changes, the “City School” sits at the convergence of multiple disciplines in a pedagogical format applied to community needs. Thus, the reconnection of the school to the city takes place by engaging the participants in the identification, testing and development together with real actors of alternative tools for the production and management of public and community spaces. Going beyond its educational limitations, the project’s aims are to build an institutional format that can scale up as a model for urban regeneration.

„Școala de Oraș” este un program de educație aplicată, destinat studenților de la arhitectură, urbanism și sociologie. În contextul dezagregării comunităților urbane, a diminuării infrastructurii publice, dar și a decuplării procesului de educație de la viteza schimbărilor din jur, „Școala de Oraș” își propune convergența multiplelor discipline într-un format pedagogic aplicat nevoilor comunității. Astfel, rebranșarea școlii la oraș are loc prin angajarea participanților în identificarea, testarea și dezvoltarea împreună cu actori reali a unor instrumente alternative de producție și de gestiune a spațiilor publice și comunitare. Depășind limitele sale educaționale, proiectul își propune să construiască un format instituțional care să se poată extinde ca model pentru regenerarea urbană.

For the first 2 editions of the “City School”, the “Gheorghe Lazăr” branch of the Bucharest Metropolitan Library (BMB) in the Militari neighbourhood became the subject and at the same time the partner of the pedagogical programme. Through the production and distribution of culture and education in Bucharest's neighbourhoods, the BMB network remains among the few institutions and resources of public space with the potential to activate and coagulate the community. For two consecutive academic years, the "Gheorghe Lazăr" branch became the workshop of a multidisciplinary team made up of students and young graduates in architecture, urbanism and sociology, which engaged in applied research and activation through various events, consultation, idea workshops and self-construction workshops.

Pentru primele 2 ediții ale „Școlii de Oraș”, filiala „Gheorghe Lazăr” a Bibliotecii Metropolitane București (BMB) din cartierul Militari a devenit subiectul și în același timp partenerul programului pedagogic. Prin producția și distribuirea de cultură și educație în cartiere, rețeaua BMB rămâne printre puținele instituții și resurse de spațiu public cu potențial de activare și coagulare a comunității. Pentru doi ani academici consecutivi, filiala "Gheorghe Lazăr" a devenit atelierul de lucru al unei echipe multidisciplinare alcătuită din studenți și tineri absolvenți de arhitectură, urbanism și sociologie, care s-au angajat astfel în acțiuni de cercetare aplicată, activare prin diverse evenimente, consultare, ateliere de idei și ateliere de autoconstrucție.

During the 2015-2016 edition, the “Gheorghe Lazăr” library reopened after years of closure, at the end of a participatory process which transformed its interior. The process was managed by tutors and students, which involved neighbours and librarians into the design of the library. For the 2016-2017 edition, the City School team went out of the library, reclaiming for public use a side alley and an underused green space, through a series of participative actions involving nearby inhabitants, neighbours' representatives and the local administration. Following the inhabitants’ desires and further supporting the library’s active role in the community, City School, third edition, is planning to transform the green space near the library. EN

În cadrul ediției 2015-2016, biblioteca „Gheorghe Lazăr” s-a redeschis după câțiva ani de închidere, la finalul unui proces participativ care a transformat interiorul său. Procesul a fost gestionat de îndrumători și studenți, care a implicat vecini și bibliotecari în proiectarea bibliotecii. În ediția 20162017, echipa „Școlii de Oraș" a ieșit din bibliotecă, recuperând pentru uz public o alee laterală și un spațiu verde subutilizat, printr-o serie de acțiuni participative ce au implicat locuitori din apropiere, reprezentanți ai vecinilor și ai administrației locale. În urma dorințelor locuitorilor și pentru a sprijini în continuare rolul activ al bibliotecii în comunitate, ediția a treia a Școlii urmărește transformarea spațiului verde din apropierea bibliotecii. 233

234

\Echipa proiectului, împreună cu beneficiarii, familia Tara, stau în fața casei în curs de finalizare, Școala de vară Arhipera ediția 2.0, 2013. The project team, together with the beneficiaries, the Tara family, are in front of the house soon to be completed, Arhipera Summer School 2.0 edition, 2013. © Echipa Arhipera

Construind case, reclădești vieți

Building homes, rebuilding lives Arhipera Summer Schools (2012-2019) or how to think and build homes with a community

Școlile de vară Arhipera (2012-2019) sau cum să gândești și să construiești locuințe împreună cu o comunitate

AUTHORS → Arhipera Association / DESIGN TEAM → Arhipera architects, professors, students & beneficiaries / COORDINATORS → Lorin Niculae, Irina Scobiola, Andrei Ardeleanu, Cătălin Caragea, Anca Rusu / COLLABORATORS → Arhipera: Lorin Niculae, Irina Scobiola, Gabriel Petrescu, Silvia Niculae, Andrei Ardeleanu, Alexandru Popa, Cătălin Caragea, Anca Crețu, Andrei Coman, Mihăiță Stancu, Valentina De Piante, Theodor Niculae; Lecturers: Augustin Ioan, Vintilă Mihăilescu, Cosmin Caciuc, Sergiu Pertrea, Bogdan Horezeanu, Klaske Havik, Sebastiaan Veldhuisen, Anamaria Vrabie, Ștefan Ghenciulescu, Simona Gruter-Bîrgăoanu, Emilian Grigore, Florin Popescu, Alex Călin, Cătălin Berescu, Anca Rusu; Partners and sponsors (2012-2019): Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu’’, Uniunea Arhitecților din România, Ordinul Arhitecților din România, Rockwool, YTONG, RUR, Bonec Consult, Industrial MD Trading S.R.L., Ateliere fără frontiere, Salvați Copiii, British Embassy Bucharest, Zeppelin Magazine,

AUTORI → Asociația Arhipera / ECHIPA → arhitecți Arhipera, profesori, studenți și beneficiari / COORDONATORI → Lorin Niculae, Irina Scobiola, Andrei Ardeleanu, Cătălin Caragea, Anca Rusu / COLABORATORI → Arhipera: Lorin Niculae, Irina Scobiola, Gabriel Petrescu, Silvia Niculae, Andrei Ardeleanu, Alexandru Popa, Cătălin Caragea, Anca Crețu, Andrei Coman, Mihăiță Stancu, Valentina De Piante, Theodor Niculae; Lectori: Augustin Ioan, Vintilă Mihăilescu, Cosmin Caciuc, Sergiu Pertrea, Bogdan Horezeanu, Klaske Havik, Sebastiaan Veldhuisen, Anamaria Vrabie, Ștefan Ghenciulescu, Simona Gruter-Bîrgăoanu, Emilian Grigore, Florin Popescu, Alex Călin, Cătălin Berescu, Anca Rusu; Parteneri și sponsori (2012-2019): Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu’’, Uniunea Arhitecților din România, Ordinul Arhitecților din România, Rockwool, YTONG, RUR, Bonec Consult, Industrial MD Trading RO

234

235

S.R.L., Ateliere fără frontiere, Salvați Copiii, British Embassy Bucharest, Zeppelin Magazine, Igloo, Story Travels, Contabil AS, Certind, Fundația pentru o Societate Deschisă, Archos2002, Blythswood Care / CLIENT → 14 familii locuind în sărăcie extremă / PROGRAM → locuire în sărăcie extremă, școală de vară / LOCAȚIE → județul Călărași - Dor Mărunt, Belciugatele, Sărulești / SUPRAFAȚA → 14 x 50mp / TIMP → 2012-2019

Igloo, Story Travels, Contabil AS, Certind, Fundația pentru o Societate Deschisă, Archos2002, Blythswood Care / CLIENT → 14 families living in extreme poverty / PROGRAM → housing in extreme poverty, summer school / LOCATION → Călărași, Dor Mărunt, Belciugatele, Sărulești / SURFACE → 14 x 50sqm / TIME → 2012-2019

ARHIPERA SUMMER SCHOOLS (2012-2019) Arhipera summer schools create a bridge between the creative resources of architecture students and poor communities. The projects of the architecture students are executed with funds collected by the association. Within the summer schools, 14 homes were inaugurated for families facing extreme poverty. The Arhipera summer schools, developed since 2012, represent a sum of design-build activities, meant to create a connection between the drawn project and the materiality of the built form. For this purpose, during the summer schools, students participate in practical activities that involve experimenting with local materials, associations of materials, exploring traditional techniques and exercises designed to stimulate the creativity of the participants. Last but not least, the practice involves direct interaction with the real beneficiaries of the projects and the practice of public participation methods in architecture. These concepts were learned by the students during the academic year, in the participatory social architecture courses organised by the partnership between the University of Architecture and Urbanism ,,Ion Mincu’’ and the Arhipera Association during the two semesters. During the summer school practice week, there are organised team-building activities and non-formal education projects.

ȘCOLILE DE VARĂ ARHIPERA (2012-2019) Școlile de vară Arhipera creează o punte între resursa de creativitate a studenților arhitecți și comunitățile sărace. Proiectele studenților arhitecți sunt executate cu fonduri colectate de asociație. În cadrul școlilor de vară au fost inaugurate 14 locuințe pentru familii confruntate cu sărăcia extremă. Școlile de vară Arhipera, derulate începând cu anul 2012, reprezintă o sumă de activități de tip design-build, menite să creeze legătura între proiectul redactat și materialitatea formei construite. În acest scop pe durata școlii de vară, studenții participă la activități practice care presupun experimentul cu materiale locale, asocieri de materiale, explorarea unor tehnici tradiționale, exerciții menite să stimuleze creativitatea participanților. Nu în cele din urmă, practica presupune interacțiunea directă cu beneficiarii reali ai proiectelor și aplicarea metodelor de participare publică în arhitectură însușite de către studenți pe durata anului universitar, în cadrul cursurilor de arhitectură socială participativă derulate în cadrul parteneriatului dintre Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu’’ și Asociația Arhipera pe durata celor două semestre. În cadrul săptămânii de practică a școlii de vară sunt organizate activități de team-building și de educație non-formală.

ARHIPERA MANIFESTO Arhipera is the manifestation of architecture in Peras (<πέρας, gr. - limit). It is the intersection of architecture and boundaries. It's borderline architecture. And the limit can be spatial, temporal, conceptual or moral; it may be physical in nature, including the tectonic and the biological; it can be imposed or assumed; it can be mobile or fixed. Arhipera sits on the edge or border, built on the line where two separate entities touch without merging. Its role is to make it possible and to belong to both. In other words, to open the limit and negate it. Architecture needs a context that generates it. Arhipera takes place in a context incapable of generating architecture; settlements in extreme poverty. Architecture is function and form. Arhipera proposes a minimal function and a form free from aesthetics. Arhipera aims at social inclusion and at the creation of a model of urban and architectural intervention for the construction of social housing in extreme situations. Architecture negotiates the relationship between the interior and the exterior.

MANIFESTUL ARHIPERA Arhipera este manifestarea arhitecturii în Peras (<πέρας, gr. - limită). Este intersecția dintre arhitectură și limită. Este arhitectură pe limită. Iar limita poate fi spațială, temporală, conceptuală, morală; poate fi de natură fizică, incluzând tectonicul și biologicul; poate fi impusă sau asumată; poate fi mobilă sau fixă. Arhipera se așează pe margine, hotar, graniță, construită pe linia unde două entități separate se ating fără a se contopi. Rolul ei este să devină posibilă și să aparțină ambelor. Altfel spus, să deschidă limita, să o anihileze. Arhitectura are nevoie de un context care să o genereze. Arhipera se desfășoară într-un context incapabil să genereze arhitectură: așezări aflate în sărăcie extremă. Arhitectura este funcțiune și formă. Arhipera propune o funcțiune minimală și o formă eliberată de estetizări. Arhipera are ca obiective incluziunea socială și crearea unui model de intervenție urbană și arhitecturală pentru construirea de locuințe sociale în situații limită. Arhitectura negociază relația dintre interior și exterior.

Arhipera thus aims to improve the living conditions of vulnerable groups in extreme poverty through an integrated approach. Arhipera has developed a methodology, a model and an intervention policy in vulnerable communities that can be extended nationwide. The integrated approach includes employment, housing construction, social assistance, health care and community development through culture. Arhipera promotes the principles of the strategic axis of an inclusive society that advocates for the change of social systems and also fights against the segregation and marginalisation of vulnerable groups. EN

Arhipera își propune, astfel, să îmbunătățească condițiile de viață ale grupurilor vulnerabile din cadrul comunităților aflate în sărăcie extremă prin intermediul unei abordări integrate. Arhipera a dezvoltat o metodologie, un model și o politică de intervenție în comunitățile vulnerabile care pot fi extinse la nivel național. Abordarea integrată include ocuparea forței de muncă, construirea de locuințe, asistență socială, asistență medicală și dezvoltare comunitară prin cultură. Arhipera promovează principiile axei strategice ale societății incluzive care pledează pentru schimbarea sistemelor sociale, luptă împotriva segregării și marginalizării grupurilor vulnerabile. 235

236

MoMi – modul minimal

MoMi – modular dwelling MoMi is a modular dwelling unit designed for living, as much as possible, outside the house itself. Through its condensed form, MoMi occupies the least space possible in order to foster a delight of nature and connection to the surroundings. The garden, with bespoke furniture, becomes the board where the great living game happens.

MoMi este o unitate de locuit modulară proiectată pentru a împinge locuirea cât mai mult în afara sa. Prin forma condensată, MoMi ocupă cât mai puțin loc cu putință pentru a lăsa o suprafață de teren liber cât mai mare, astfel încurajând aprecierea naturii și sprijinind crearea de legături cu spațiile învecinate. Împrejurul lui MoMi, grădina, devine o tablă de joc pe care se derulează locuirea propriuzisă care folosește ca piese de joc elemente de mobilier.

DESIGN → Republic of Architects / COLLABORATORS → Civil engineering: Tekno Euroconstruct; Electrical, Low Voltage, Plumbing, HVAC: Gabriel Popescu, Sergiu Stănica, Lucian Ionescu

DESIGN → Republic of Architects / COLABORATORI → Inginerie civilă: Tekno Euroconstruct; Ingineri instalații electrice, curenți slabi, sanitare, HVAC: Gabriel Popescu, Sergiu Stănica, Lucian Ionescu RO

236

237

MoMi la Romanian Design Week în 2014 MoMi Romanian Design Week 2014 © Maria Grigorescu

Imaginează-ți o grădină în care înfloresc copaci, dormi sub un salcâm, citești sub lumina lunii. Aceasta este locuirea în grădină.

Imagine a garden where trees blossom, you can sleep beneath an acacia, read under the moonlight. This is living in the garden

Creat ca un contrapunct pentru grădina individuală, MoMi este o unitate de locuit modulară proiectată pentru a împinge locuirea cât mai mult în afara sa. Prin forma ei condensată, MoMi ocupă cât mai puțin loc cu putință pentru a lăsa o suprafață de teren liber cât mai mare, astfel încurajând aprecierea naturii și sprijinind crearea de legături cu spațiile învecinate. Împrejurul lui MoMi, grădina, devine o tablă de joc pe care se derulează locuirea propriuzisă care folosește ca piese de joc elemente de mobilier mobil sau elemente mai degrabă statice.

Created as a counterpoint to individual gardens that are popular today, MoMi is a modular living unit designed for living as much as possible outside the house. Through its condensed form, MoMi creates free natural space to enjoy nature and connect with the public space. The garden becomes a board game where living happens, with specific mobile furniture and slightly still objects, like MoMi living units. MoMi is a small, big house: minimum use of materials, maximum space. It saves resources for execution and maintenance and designed to be realised in a workshop, transported as a caravan and carefully sited in the garden. MoMi has a single shape but it can have different specific furniture for preparing food, sleeping, washing, storage for the unit and for the garden, writing, reading.

MoMi este o casă mare mică: utilizare minimală a materialelor pentru spațiu maxim. Economisește resurse pentru execuție și întreținere și este conceput pentru a fi realizat într-un atelier, transportat ca o rulotă și așezat ușor în grădină. MoMi are o singură formă, dar poate avea mobilare diferită specifică pentru pregătirea mâncării, dormit, spălat, depozitare pentru unitate și pentru grădină, scris, citit.

MoMi treasures luxury in specific details, but the main luxury is about freedom of choice. The user can choose between different equipments for the unit or for the specific furniture for the garden. All of these are to be placed in the natural environment of the garden considering a connection with the outside: how the sunlight comes in, the smell of the flowers, the colour of the trees, the way the unit is connected to public space. EN

MoMi prețuiește luxul în detalii specifice, dar principalul lux este legat de libertatea alegerii. Utilizatorul poate alege între diferite echipamente pentru unitate sau pentru mobilierul specific pentru grădină. Toate acestea trebuie să fie plasate în mediul natural al grădinii, luând în considerare conexiunea cu exteriorul: modul în care vine lumina soarelui, mirosul florilor, culoarea copacilor, modul în care modulul este conectat la spațiul public. 237

238

MoMi în faza de proiect MoMi project

MoMi la Romanian Design Week în 2014-asamblare MoMi Romanian Design Week 2014-mounting © Maria Grigorescu RO

238

239

240

Cooperativa de locuințe La Borda

La Borda housing cooperative A neighborhood community wanted to reclaim the abandoned industrial premises of Can Batlló and get access to decent, non-speculative housing based on its use value.

O comunitate a cartierului a dorit să recupereze proprietățile industriale abandonate din Can Batlló și să obțină accesul onest și nespeculativ la locuințe, bazat exclusiv pe valoarea lor de utilizare.

AUTORI → Lacol architecture cooperative, Barcelona, Spania / AN → 2014 / TIMP CONSTRUCȚIE → 2017-2018 / CLIENT → La Borda, cooperativa d'habitatges en cessió d'ús / LOCAȚIE → Constitució 85-89, Barcelona, Spania / SUPRAFAȚĂ → 3.000 m² / COLABORATORI → Arkenova, Miguel Nevado, AumedesDAP, Societat Orgànica, PAuS (Coque Claret and Dani Calatayud), Grisel·la Iglesias (Àurea acústica) and José Juan Martínez Larriba RO

AUTHORS → Lacol architecture cooperative, Barcelona, Spain / YEAR → 2014 / CONSTRUCTION → 2017-2018 / CLIENT → La Borda, cooperativa d'habitatges en cessió d'ús / LOCATION → Constitució 85-89, Barcelona, Spain / AREA → 3.000 m² / CONTRIBUTORS → Arkenova, Miguel Nevado, AumedesDAP, Societat Orgànica, PAuS (Coque Claret and Dani Calatayud), Grisel·la Iglesias (Àurea acústica) and José Juan Martínez Larriba 240

241

Vedere din stradă View from the street © Antonio Navarro

Proiect realizat de Lacol architecture cooperative, Barcelona, Spania Cooperativa arhitecților Lacol a fost implicată încă de la începutul protestelor din cartier din 2012, motivată fiind de dorința de a construi o alternativă întrun context al unei crize foarte grave a locuințelor din Barcelona. Proiectul cooperativei de locuințe La Borda are la bază 3 principii:

The cooperative of architects Lacol has been involved since the beginning of the neighborhood protests in 2012, driven by the motivation to build an alternative in a context of a serious housing crisis in Barcelona. The La Borda cooperative housing project follows 3 main principles:

1. Redefinirea programului pentru locuințe colective Pe lângă cele 28 de apartamente private (40 mp, 60 mp și 75 mp) proiectul constă într-o serie de spații comune menite să sporească viața comunității. Spațiile colective sunt bucătăria/locul de servit masa, spălătoria, spațiul multifuncțional, spațiul pentru oaspeți, spațiile pentru îngrijire și sănătate, spațiile de depozitat și spațiile exterioare sau semi-exterioare precum curtea interioară sau terasa de pe acoperiș. Acestea sunt grupate în jurul unei curți centrale, un spațiu amplu care amintește de „corralas”, o tipologie de locuințe cunoscută în părțile centrale și de sud ale Spaniei. Proiectul nu respectă regula clădirii conform căreia, aceasta este o sumă a unităților individuale, ci în schimb, aceasta este o singură casă utilizată de toți locuitorii săi și în care limita dintre spațiul privat și comunitate, este neclară.

1. Redefining the program for collective housing In addition to the 28 private apartments (40 m², 60 m² and 75m²) the projects consists of a number of collective spaces to enhance the community life. The collective spaces are kitchen/ dining room, laundry room, multipurpose space, space for guests, health and care spaces, storage spaces, and exterior and semi-exterior spaces such as the patio and the roof terrace. They are grouped around and connected by a central courtyard, a large space reminiscent of the "corralas", a typology of popular housing in central and southern parts of Spain. The project breaks with the scheme of a building as a result of the sum of individual units, instead it is one house shared by all inhabitants where the boundary between the private space and the community is blurred.

2. Sustenabilitate și calitatea mediului Obiectivul proiectului a fost de a construi astfel încât să existe un impact minim asupra mediului, atât în timpul construcției cât și pe întreaga durată de viață a proiectului. Pentru a reduce costurile generale de acces la locuințe și pentru a elimina posibilitatea unei sărăcii energetice în rândul utilizatorilor, am dorit să obținem confortul cu un minim de consum. Cea mai bună strategie pentru a obține acest lucru este să reducem cererea inițială a tuturor vectorilor de mediu ai clădirii: energie electrică, apă, materiale și deșeuri. La nivel energetic, am prioritizat strategiile pasive pentru a utiliza la maxim resursele existente.

2. Sustainability and environmental quality The objective was to build with the lowest environmental impact possible, both during construction and the project's lifecycle. To reduce the overall costs of access to housing and eliminate the possibility of energy poverty among users we wanted to achieve comfort with minimum consumption. The best strategy to achieve this is to reduce the initial demand of all the environmental vectors of the building: energy, water, materials and waste. On the energy level we prioritized passive strategies to make maximum use of existing resources.

3. Participarea utilizatorului Membrii cooperativei și viitorii utilizatori sunt cei care au ghidat, controlat și dezvoltat întregul proces prin participarea directă, prin înființarea de comisii de lucru și a unei adunări generale lunare. Comisia de arhitectură a reprezentat legătura dintre echipa tehnică și adunarea generală, fiind responsabilă de pregătirea atelierelor de arhitectură. Aceste ateliere au fost dedicate discuțiilor despre idei, programe, strategii de proiect, strategii de mediu, tipologii și de asemenea, sesiunilor pentru validarea proiectului preliminar.

3. User participation The members of the cooperative and future users are those who guided, controlled and developed the entire process through direct participation, by setting up work commissions and a monthly general assembly. The architecture commission was the link between the technical team and the general assembly, and was in charge of preparing the architectural workshops. These workshops were dedicated to discuss ideas, program, project strategies, environmental strategies, typology, and sessions for the validation of the preliminary project. EN

241

242

Vedere din exterior View from outside © Antonio Navarro RO

242

243

Terasa comună de pe acoperiș Collective roof terrace © Lluc Miralle EN

244

245

25% din suprafață este dedicată spațiilor comune: există o bucătărie comună de 80 mp, un spațiu multifuncțional de 100 mp, două camere de oaspeți, o spălătorie, loc de parcat bicicletele, terase în aer liber, precum și un spațiu central de circulație foarte cuprinzător, care reprezintă inima proiectului. 25% of the area is dedicated to common spaces: there is a communal kitchen of 80 m², a multipurpose space of 100 m², two guest rooms, a laundry room, bicycle parking, outdoor terraces, and a large central circulation space, which builds the heart of the project. © Antonio Navarro

Secțiune prin spațiul central de circulație cu spațiile colective adiacente Section through the central circulation space with large adjacent collective spaces. EN

246

Flussbad Berlin

Flussbad Berlin Cleaning the river and reclaiming a waterway for leisure

Curățarea râului și recuperarea unei căi navigabile pentru utilizarea zilnică

AUTHORS → realities:united / LOCATION → Canalul Spree (Spreekanal), Berlin, Germania / TYPES OF CONSTRUCTION → Transformarea unui canal, fostă cale navigabilă / CLIENT → Senate Department for Urban Development and Housing, Berlin / IDEE ȘI CONCEPT ORIGINAL → realities:united, studio for art and architecture, Berlin/ www.realities-united. de / PROJECT MANAGEMENT AGENCY → Flussbad Berlin e.V./ www.flussbad.berlin (NGO) / DESIGN DURATION → 1997-1998 (realities:united | original concept), 2010-2011 (realities:united | second design phase as part of the entry for the LafargeHolcim Awards), 2015-2019 (Flussbad Berlin e.V. | third design phase as part of the first public funding through the program “National Urban Development Projects”) / PRIZES →Golden LafargeHolcim Award Europe (2011), Bronze Global LafargeHolcim Award (2012) / SURFACE → ~18 hectare / ANTICIPATED TIME LINE OF THE FURTHER PROCESS → ~ 2019–2023: Planning and approval phase; ~ 2023–2025: Construction phase of the central section; ~ 2025–2030: Partial operation and Fischerinsel construction phase; ~ 2033–2035: Construction phase at the northern Kupfergraben, completion;

AUTORI → realities:united / LOCAȚIE → Canalul Spree (Spreekanal), Berlin, Germania / TIP CONSTRUCȚIE → Transformarea unui canal, fostă cale navigabilă / CLIENT → Senate Department for Urban Development and Housing, Berlin / IDEE ȘI CONCEPT ORIGINAL → realities:united, studio for art and architecture, Berlin/ www.realities-united.de / AGENȚIE PROJECT MANAGEMENT → Flussbad Berlin e.V./ www.flussbad.berlin (NGO) / PERIOADĂ PROIECTARE → 1997-1998 (realities:united | original concept), 2010-2011 (realities:united | second design phase as part of the entry for the LafargeHolcim Awards), 2015-2019 (Flussbad Berlin e.V. | third design phase as part of the first public funding through the program “National Urban Development Projects”) / PREMII → Golden LafargeHolcim Award Europe (2011), Bronze Global LafargeHolcim Award (2012) / SUPRAFAȚĂ → ~18 hectare / TIMP ANTICIPAT → ~ 2019–2023: Plănuire și faza aprobării; ~ 2023–2025: Faza construirii secțiunii centrale; ~ 2025–2030: Intervenție parțială și faza construirii Fischerinsel; ~ 2033–2035: Fază construire în nordul Kupfergraben, finalizare; RO

246

247

Rotes Rathaus / City Hall Museum Island

Lustgarten

Swimming area

Humboldt Forum

German Historical Museum (Zeughaus) Humboldt University

ESMT Berlin

Fischerinsel Federal Foreign Office Open-air staircase at the Humboldt Forum; the first component of the Flussbad project to be realised; scheduled for completion by 2023 with funds from the federal “National Urban Development Projects” programme.

Semi-natural waterway Filter area

Proiectul Fluss Bad în inima Berlinului. Ceea ce obișnuia să fie o „stradă pentru ambarcațiuni” va fi restituită publicului. Un spațiu pentru înot și relaxare pentru toată lumea, deschis 24/7, fără taxe de intrare. Zona de înot cu noile scări spațioase și deschise. Pe fundal, sistemul de filtrare al apei din trestie.

Fluss Bad project in the heart of Berlin. What used to be a “street for boats” will be given back to the public. A space for swimming and relaxing for everyone, open 24/7, with no entrance fee.

Swimming area with large new open staircases. In the background the reed filtre system for cleaning the water.

Flussbad Berlin is a civil society initiated urban development project, that aims to clean the water of an underused arm of the river Spree to turn it into a public space for swimming and experiencing the river. The Spree canal extends roughly over 1.9 kilometres and is located in the very centre of historical Berlin, next to famous museums, such as Bode-Museum, Pergamonmuseum, German Historical Museum, New Museum, James-Simon-Galerie and Humboldt Forum.

Fluss bad berlin este un proiect de dezvoltare urbană, inițiat și sprijinit de o societate civilă, având ca scop curățarea apei unui braț neutilizat al râului Spree în vederea transformării acestuia într-un spațiu public pentru înot și experimentarea râului. Canalul se extinde pe o distanță de aproximativ 1.9 km și este localizat în centrul istoric al Berlinului, în vecinătatea unor muzee celebre, cum ar fi Bode-Museum, Pergamon Museum, Historical Museum, New Museum, James-Simon-Gallerie și Humboldt Forum.

The plan consists of three different parts: a semi-natural waterway serving as a resting zone for fish, insects and plants and lined by a pedestrian walkway, a plant filter with reeds and gravel to naturally clean the river water, and in the adjacent section a swimming area of 835 m length. Various open-air staircases will provide access to the water and serve as high quality common spaces along the river bank. All spaces are public, open to everybody, without an entrance fee or a life guard. FLUSS BAD BERLIN will become a new inclusive urban space in a part of the city that today is mostly coined by tourism, it will serve as a place where high culture and the everyday can meet.

Planul constă în trei părți diferite: un peisaj biotop cu malul râului renaturat, o secțiune pentru un sistem natural de filtrare cu trestii, nisip și pietriș, și în secțiunea adiacentă o zonă pentru înot de aproximativ 850 metri lungime. Mai multe scări deschise vor asigura accesul la apă. Toate spațiile sunt spații publice deschise pentru oricine, fără a fi percepută o taxă de intrare sau a fi asigurate servicii de salvare acvatică. FLUSS BAD va deveni o nouă zonă urbană incluzivă într-o zonă a orașului care astăzi este dedicată turiștilor, un loc în care cultura înaltă și cotidianul se pot întâlni. Proiectul a fost inițiat de grupul realities:united din Berlin în urmă cu mai bine de 20 de ani, proiect care a câștigat de două ori prestigiosul LafargeHolcim Award pentru construcții sustenabile. Din anul 2012 ONG-ul Flussbad Berlin e.V., având un număr de peste 500 membri, continuă să promoveze dezvoltarea și realizarea acestui proiect. În prezent, proiectul este susținut de o majoritate politică vastă, iar ONG-ul Flussbad a reușit să obțină finanțări publice de peste 6 milioane de euro.

The project was initiated by the Berlin based group realities:united more than 20 years ago and won the prestigious LafargeHolcim Award for sustainable construction twice (2011 & 2012). Since 2012 the NGO Flussbad Berlin e.V. with over 500 members fosters its further development and realization. Today a vast political majority supports the project and the Flussbad NGO managed to acquire more than 6 Mio EUR of public funding. EN

247

248

Apa râului se curăță printr-un sistem natural de filtrare din trestie, nisip și pietriș. The river water gets cleaned by a natural filtering system with reed, gravel and sand.

Zona de înot cu noile vestiare și dulapuri de la Muzeul Bode. Swimming area with new changing rooms and lockers at the Bode Museum. RO

248

249

Înotători pe fundalul muzeului Bode, la cupa Fluss Bad din 2016. Pentru a promova publicului larg ideea de a înota într-un râu curat, asociația FLUSS BAD organizează în fiecare an, o competiție de înot în râul Spree: cupa Flussbad. În ziua competiției, canalul se închide oficial pentru transportul regulat, iar calitatea apei este testată de mai multe ori. Din 2015 până în prezent, competiția a trebuit să fie anulată de 2 ori deoarece calitatea apei nu a fost potrivită pentru înot. Swimmers against the backdrop of the Bode Museum at the 2016 Fluss Bad Cup. To promote the idea of swimming in a clean river to the broader public the FLUSS BAD association each year organises a swimming contest in the river Spree: the Flussbad Cup. On that day the canal gets officially closed to regular shipping, and the water quality is tested several times for bathing water quality. Since its start in 2015 the contest had to be cancelled twice because the water quality was too poor for swimming. © Annette Hausschild, Ostkreuz 2016

250

Fabrica de Zahăr Brun

Brown Sugar Factory

O unitate de producție, care readuce în prim plan meșteșugul tradițional, produce un venit pentru sat și oferă spațiu public pentru comunitate.

A production facility, that revives traditional craftsmanship, creates an income for the village, and provides public space for the community.

AUTORI → Xu Tiantian, DnA_Design and Architecture / TIMP → 2015-2016 / LOCAȚIE → Xing Village, Songyang, China / PROIECTARE ARHITECTURĂ → DnA_ Design and Architecture / ECHIPĂ PROIECTARE → Xu Tiantian, Zhou Yang / DESIGN INTERIOR → DnA_Design and Architecture / DESIGN ILUMINAT → Zhang Xin Studio, Architecture Department of Tsinghua University / PROGRAM → Atelier/Expoziție / SISTEM STRUCTURĂ → Steel Structure / SUPRAFAȚĂ CONSTRUITĂ → 1 233,92 sqm / AMPRENTĂ LA SOL → 1 309,41 sqm

LOCATION → Xing Village, Zhangxi Village, Songyang County, Lishui, Zhejiang Province, China / PROGRAMME → Workshop/ Exhibition / CLIENT → People's Government of Xing Village, Songyang County / ARCHITECTURE DESIGN → DnA_ Design and Architecture / PRINCIPLE ARCHITECT → Xu Tiantian / DESIGN TEAM → Xu Tiantian, Zhou Yang / INTERIOR DESIGN → DnA_Design and Architecture / LIGHTING DESIGN → Zhang Xin Studio, Architecture Department of Tsinghua University / STRUCTURE SYSTEM → Steel Structure / GROSS FLOOR AREA → 1233.92m2 / BUILDING FOOT PRINT → 1309.41m2 / DESIGN PERIOD → 2015.06-2015.12 / CONSTRUCTION PERIOD → 2015.12-2016.10

250

251

Secțiune Section

Satul Xing este cunoscut pentru producția sa de zahăr brun din regiunea Songyang. Zahărul brun reprezenta principalul venit economic pentru săteni, însă din cauza condițiilor slabe de producție din atelierele de familie din prezent, precum și datorită lipsei de promovare, veniturile din producția de zahăr au scăzut. Așadar, mulți săteni și-au transformat plantațiile de trestie de zahăr, în plantații de ceai.

Înălțimea construcției și forma acesteia respectă cerințele programatice pentru diferite zone. Building height and shape are based on programmatic requirements for different areas. © Wang Ziling, Han Dan

Xing village is well known for its brown sugar production in Songyang region. Brown sugar used to be the main economical income for villagers, yet with poor production conditions in current family workshops and lack of promotion, revenue from sugar production dropped and many villagers turned their sugarcane farms into tea fields.

În aceste condiții, a fost proiectată o fabrică de zahăr brun, având în vedere integrarea atelierelor de familie existente pentru a valorifica condițiile de producție și plasând fabrica la marginea satului, pentru a evita riscurile de incendiu. Această fabrică va cuprinde și alte programe publice ale satului, precum și un loc special desemnat vizitatorilor, în care aceștia pot urmări procesul de producție al zahărului.

A brown sugar factory has been planned integrating current family workshops to improve production conditions, and away from village to avoid fire risks. This factory will carry some other village public programmes as well as a showcase for visitors.

Planul de construcție este împărțit în 4 elemente: spațiu pentru depozitarea trestiei de zahăr, zonele principale de producție, programul satului și spațiu de loisir, atât pentru săteni cât și pentru vizitatori. Înălțimea clădirii și formatul structurii, sunt bazate pe cerințele programatice specifice pentru diferite zone. Spațiile mari de producție și loisir sunt acoperite de structuri ușoare de oțel, o formă des utilizată în fabricile locale. Spațiul interior însă, este deschis prin pereți despărțitori din sticlă, astfel creând o transparență orizontală din interior spre exterior. Spațiul principal de producție reprezintă o scenă centrală, în care poate fi vizionat în timp real, procesul de lucru al muncitorilor de la fabrică; satul, terenurile agricole și munții devin fundalul acestei scene. Dispunerea spațiului, iluminatul, uniformele muncitorilor, lumina și umbra, chiar căldura sau aburii de la gătit, sunt toate regizate; desenele din pereții de sticlă arată procesul tradițional de producție al zahărului sub forma unei narațiuni sau a unor replici. Pentru tradiția și cultura satului Xing, această clădire reprezintă un muzeu rural înzestrat cu viață care, într-un mod dinamic, dezvăluie viața și peisajul rural.

The building plan is divided into four: sugarcane storage, main production areas, village programme, leisure space for both villagers and visitors. Building height and structure format are based on programmatic requirements for different areas. Large spaces of production and leisure are covered by light steel structures, a common form for local factories, yet the interior space is opened up by glass partitions creating horizontal transparency from inside out. The main production space is a central stage to showcase sugar workers’ working process into a live performance; village, farmland and mountains become the background of the stage. The space layout, lighting, worker’s uniform, light and shadow, even heat and steam from the cooking wok, are all choreographed; line drawings on glass walls indicate the traditional sugar production process like narration or asides. The building is a live rural museum for Xing village’s tradition and culture, creating a dynamic scroll unveiling rural life and landscape.

Această clădire reprezintă un spațiu de comunicare între săteni și vizitatori, precum și un spațiu care beneficiază de venituri economice: prețul zahărului a crescut, veniturile plantațiilor de trestie de zahăr au depășit cele de orez sau ceai, iar mult mai mulți săteni au început să cultive trestie de zahăr pe propriile lor terenuri agricole. De asemenea, fabrica funcționează ca spațiu public al satului unde au loc evenimente cinematografice de weekend, spectacole de dans sau, în afara sezonului de producție, fiind spațiul în care au loc spectacole de teatru de păpuși.

This building is a space for social communication between village and visitors, as well as benefiting the economic revenues: sugar price increased, revenue from sugarcanes farm has exceeded rice farm or tea field, more villagers started to grown sugar cane in their farmland. The factory also functions as village public space for weekend movie events, square dance performances as well as a performing space for the village puppet show group during the off-production season. EN

251

252

Spațiile mari de producție și loisir sunt acoperite de structuri ușoare de oțel, iar spațiul interior este deschis prin pereți despărțitori din sticlă, astfel creând o transparență orizontală din interior spre exterior. The large spaces for production and leisure are covered by light steel structures, the interior space is opened up by glass partitions creating horizontal transparency from inside out. © Wang Ziling, Han Dan RO

253

În weekenduri și în afara sezonului de producție, fabrica se transformă într-un spațiu public deschis pentru comunitate, care găzduiește evenimente precum proiecții de filme sau teatru de păpuși. On weekends and off-production season the factory turns into a public space for the community hosting events such as movie screenings or puppet shows. © Wang Ziling, Han Dan EN

254

Agrocité. Hub de agricultură urbană și de pedagogie de mediu. Agrocité. Hub for civic agriculture &amp; environmental pedagogy © Atelier d’Architecture Autogérée

Strategia de tranziție ecologică R-Urban

The R-Urban strategy of ecological transition

Un cadru pentru regenerarea urbană rezilientă la „firul ierbii”, inițiat în cartierele suburbane din regiunile metropolitane din Paris și Londra

A framework for bottom-up resilient urban regeneration initiated in suburban neighbourhoods in the Metropolitan Regions of Paris and London

AUTORI → Atelier d’Architecture Autogérée / ECHIPA → Constantin Petcou, Doina Petrescu / COLABORATORI → Sara Carlini, Clémence Kempnich, PierreMarie Cornin, Adrien Dussouchet / CLIENT → R-Urban movement consortium / PROGRAM → o rețea de hub-uri civice care găzduiesc ecopractici colective înrădăcinate în viața de zi cu zi, situate în cartiere periferice metropolitane care se confruntă cu probleme sociale, economice și ecologice / LOC → Colombes, Gennevilliers, Bagneux, Paris (Franța) / SUPRAFAȚA → 3000m2 (Agrocité Colombes)+ 800m2 (Recyclab Colombes) + 2000m2 (Agrocité Genneviliers) + 1300m2 (Agrocité Bagneux) +7200 m2 (WikiVillageFactory, Paris) / TIMP → 2011- 2020

AUTHORS → Atelier d’Architecture Autogérée / DESIGN TEAM → Constantin Petcou, Doina Petrescu / COLLABORATORS → Sara Carlini, Clémence Kempnich, Pierre-Marie Cornin, Adrien Dussouchet / CLIENT → R-Urban movement consortium / PROGRAM → a network of civic hubs that host collective ecopractices rooted in everyday life and located in metropolitan neighbourhoods faced with social, economic and ecological challenges / LOCATION → Colombes, Gennevilliers, Bagneux, Paris (France) / SURFACE → 3000m2 (Agrocité Colombes)+ 800m2 (Recyclab Colombes) + 2000m2 (Agrocité Genneviliers) + 1300m2 (Agrocité Bagneux) +7200 m2 (WikiVillageFactory, Paris) / TIME → 2011- 2020

254

255

Strategia de tranziție ecologică R-Urban Pentru a se adapta și a face față la schimbarea climatică și la crizele legate de aceasta, orașele din întreaga lume trebuie să devină mai reziliente. Această nevoie de reziliență, pentru care orașele au o capacitate mică de a face față în acest moment, implică și un „drept la reziliență” pentru toți cetățenii, un drept de a fi informați și de a acționa asupra viitorului lor.

The R-Urban strategy of ecological transition.

R-Urban (r-urban.net) este o strategie pentru regenerarea urbană rezilientă concepută și inițiată în 2008 de către AAA și dezvoltată la „firul ierbii” în cartierele suburbane din regiunile metropolitane din Paris și Londra. Ea implică formarea de Ecosisteme de reziliență printr-o rețea de hub-uri civice care găzduiesc ecopractici colective înrădăcinate în viața de zi cu zi și situate în cartiere periferice metropolitane care se confruntă cu probleme sociale, economice și ecologice importante (aceste cartiere sunt cele mai fragile în perioadele de caniculă și, mai nou, de criză sanitară). Rețelele R-Urban funcționează prin circuite ecologice și economice valorizând resursele locale și susțin astfel apariția unor modele durabile de viață, producție și consum.

In order to adjust and thrive with Climate Change and related crises, cities across the world need to become more resilient. This need for resilience, which cities have little capacity to deal with, at this moment in time, comes with a “right to resilience” for all citizens, a right to be informed about and act upon their future. R-Urban (r-urban.net) is a framework for bottom-up resilient urban regeneration initiated in suburban neighbourhoods in Paris and London Metropolitan Regions. It sets up resilience ecosystems through a network of civic hubs that host collective ecopractices rooted in everyday life and located in metropolitan neighbourhoods that face important social, economic and ecological issues. These networks function through ecological and economic circuits valorising local resources and supporting the emergence of resilient models of living, producing and consuming.

R-Urban abordează condițiile existente în marile ansambluri de locuințe suburbane deseori planificate ca orașe dormitor pe scară largă. Proiectate în anii 1960 și 1970, majoritatea spațiilor de locuit publice situate în orașele periferice europene nu sunt reziliente. Prin urmare, proiectul abordează reziliența pe termen lung în acest spațiu urban particular, care se confruntă cu diverse dificultăți cum ar fi: schimbările climatice și degradarea ecologică, dar și socială și economică și criminalitatea pentru tineret, pasivitatea civică și dependența de serviciile publice.

R-Urban addresses the conditions of the mass housing estates often planned as large-scale dormitory cities. Designed in the 1960s and 1970s, most of the public housing estates located in European suburbs are not resilient. Therefore, the project tackles the long-term resilience of this particular territory and its community faced with combined adverse factors and threats: Climate Change and ecological degradation but also social and economic deprivation and youth crime, civic passivity and dependence on public services.

Hub-urile R-Urban oferă spațiu, oportunități și resurse pentru dezvoltarea de practici reziliente civice în cartiere defavorizate: agroecologia și permacultura, reciclarea, repararea și reutilizarea bunurilor, reducera consumului de apa și a deșeurile, depoluarea, producția de energie, reducerea emisiilor de CO2, protejarea biodiversității și a resurselor naturale, etc. Prin dezvoltarea colectivă a acestor practici cotidiene, R-Urban orientează persoanele implicate spre recalificare profesională și antreprenoriat în economia verde, locală, circulară sau colaborativă. Pentru a disemina și dezvolta strategia R-Urban în diferite contexte, au fost elaborate o serie de principii și protocoale clare pentru a integra și sprijini o rețea mai largă de hubs. Acestea sunt enunțate într-o Cartă R-Urban.

The R-Urban hubs provide space and offer opportunities and resources for setting up resilient practices (ie food production, recycling, repairing and reusing water and waste reduction and de-pollution, energy production, CO2 reduction etc.) and for re-skilling and entrepreneurship in deprived neighbourhoods. In order to disseminate and develop the R-Urban strategy in different contexts, a number of clear principles and protocols were set up to integrate and support this wider network of common issues. These are included in a R-Urban Charter.

Punerea în aplicare concretă a strategiei R-Urban a început în 2011 în Colombes, un oraș suburban de lângă Paris, beneficiind de finanțare europeană și locală care a fost folosită pentru a iniția 3 huburi civice pe terenuri nefolosite, deținute de oraș: AgroCité - un hub de agricultură urbană și de pedagogie environmentală, Recyclab - o platformă de economie solidară, de reciclare și eco-construcție și Ecohab - o cooperativă ecologică pentru locuințe. Hub-urile au fost amplasate la o distanță ușor de parcurs la picior și cu bicicleta unul față de celălalt, pentru a permite circulația la un nivel local și restrâns de produse alimentare, deșeuri, materiale reciclate, bunuri reparate, oameni, cunoștințe și schimburi culturale.

The implementation of the R-Urban framework started in 2011 in Colombes, a suburban town near Paris, with European and local funding used for the construction of complementary and innovative hubs on unused and vacant city-owned land: AgroCité, an urban agriculture and environmental pedagogy unit, Recyclab, a recycling and eco-construction platform and Ecohab, an ecological housing cooperative. The Hubs were located within easy walking and biking distance from each other to enable the circulation of food, waste, recycled materials, repaired goods, people, knowledge and facilitate cultural exchange. EN

255

256

În momentul de față, rețeaua se extinde în regiunea Ile de France: După construcția a două hub-uri în Colombes (Agrocite și Recyclab), care au fost mutate apoi în Gennevilliers și Nanterre, au fost construite încă două hub-uri în Bagneux. Datorită implicării cetățenilor în procesul de construire și gestiunea cotidiană a activităților și în diseminarea de bune practici ecologice la scara întregului oraș, aceste huburi au un cost mic de investiție și, în special, un cost aproape de zero de funcționare.

At the moment the network is expanding in Ile de France Region: After the two hubs, built in Colombes (Agrocite and Recyclab) that were further relocated in Gennevilliers and Nanterre, two more hubs have been built in Bagneux. Also, a bigger hub - Wiki Village Factory – to be launched in 2022 in Paris, will work as regional pole and cluster for social and ecological innovation, hosting specialised NGOs and providing resources for the network. Other civic groups and local councils in France and across Europe expressed interest in developing new R-Urban hubs allowing the development of citizen driven ecological transition initiatives at different scales.

De asemenea, se află în construcție și un hub mai mare - Wiki Village Factory - care va fi lansat în 2022 la Paris și va funcționa ca pol regional și cluster pentru inovația socială și ecologică, găzduind ONG-uri specializate și furnizând resurse pentru rețea. Alte grupuri civice și consilii municipale din Franța și din întreaga Europă și-au exprimat interesul pentru dezvoltarea de noi hub-uri R-Urban care să permită dezvoltarea inițiativelor de tranziție ecologică cu implicarea cetățenilor la diferite scări teritoriale.

Agrocité Colombes. Biodiversitate Agrocité Colombes. Biodiversity. © Atelier d’Architecture Autogérée

256

257

RECYCLAB. Hub de reciclare și eco construcție Recyclab este o unitate de întreprindere socială pentru reciclare și construcții ecologice, care constă în facilități pentru depozitarea și reutilizarea materialelor locale recuperate, iar apoi reciclarea și transformarea acestora în elemente ecologice de construcție pentru „self-building” și pentru modernizare RECYCLAB. Hub for recycling and ecoconstruction Recyclab is a recycling and ecoconstruction social enterprise unit comprising facilities for storing and reusing locally salvaged materials, recycling and transforming them into eco-construction elements for selfbuilding and retrofitting. © Atelier d’Architecture Autogérée

Împărtășirea cunoștințelor

258

Sharing knowledge

Păstrarea unei planete locuibile și pentru generațiile viitoare, va necesita schimbări dramatice în modul în care construim și trăim. Însă adoptarea unui stil de viață mai responsabil va avea cu adevărat un impact, doar dacă va fi acceptat la o scară mult mai largă. Prin urmare, sensibilizarea și educația sunt elementele cheie atunci când vine vorba despre instituirea unor noi idei și obiceiuri. Cunoștințele științifice și experiențele celor mai bune practici, trebuie să fie ușor accesibile în mediul online pentru persoanele din domeniu, iar acele noi idei trebuie comunicate decidenților politici și publicului larg. Acest lucru ar putea fi realizat prin intermediul rețelelor interdisciplinare de cetățeni și experți care își reunesc cunoștințele și învățăturile dintr-o gamă largă de discipline. În plus, ar trebui să înființăm laboratoare pentru învățare colectivă și experimentală, unde oamenii să poată proba într-un mod practic și interactiv, metodele și materialele recent dezvoltate. RO

Maintaining a livable planet for future generations will require dramatic changes in the way we build and live. But a shift to a more responsible lifestyle can only succeed if it gains wide acceptance. Therefore, raising awareness and education are key when it comes to establishing new ideas and habits. Scientific knowledge and experiences from best practices have to be easily available online for people in the field, and we must communicate those ideas to policy-makers and the public at large. This might be done via trans-disciplinary networks of citizens and experts that bring together knowledge and lessons from a broad range of disciplines. And we should establish laboratories for collective, experimental learning, where people can get hands-on experience with newly developed methods and materials. 258

259

260

Cetățenii și Orașul în Tranziție Ecologică

Citizens and the City in Ecological Transition Towards a collective strategic platform

Spre o platformă de acțiune strategică colectivă AUTHORS → Seminar organizers 15-16 November 2019: Atelier d’Architecture Autogérée (aaa), studioBASAR, Asociația pentru Tranziția Urbană (ATU); Lectures presentations: Doina Petrescu și Constantin Petcou (aaa), Oana Preda (CeRe), Mihai Hofman (Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei), Marinela Rață și Elvira Cucu Dumitrescu (Grupul de Inițiativă Civică Kiseleff), Vera Marin (ATU), Alex Axinte și Cristi Borcan (studioBASAR), Silviu Medeșan (La Terenuri), Felicia Ienculescu-Popovici și Marius Ienculescu-Popovici (Greenmogo), Matei David (Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu), Raluca Voinea (tranzit.ro), Dinu Drog (Cooperativa de Energie), Ștefan Ghenciulescu – moderator dezbatere (Zeppelin); Workshop organizers 22nd February 2020: Alex Axinte, Cristi Borcan, Andra Dumitru, Vera Marin, Ruxandra Mocanu, Alexandra Ștef; Workshop contributors: Maria Alexandrescu, Irina Botezatu, Anca Cioarec, Anca Crețu, Diana Culescu, Iuliana Dumitru, Elvira Cucu Dumitrescu, Obrocea David, Tudor Elian, Claudia Florescu, Iulia Hurducaș, Bogdan Iancu, Dan Ivanov, Alexandra Ion, Irina Meliță, Ilinca Macarie, Marian Stoica, Ioana Nicolescu, Brîndușa Tudor, Iulian Canov,

AUTORI → Organizatori Seminar 15-16 noiembrie 2019: Atelier d’Architecture Autogérée (aaa), studioBASAR, Asociația pentru Tranziția Urbană (ATU) Prezentări Seminar: Doina Petrescu și Constantin Petcou (aaa), Oana Preda (CeRe), Mihai Hofman (Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei), Marinela Rață și Elvira Cucu Dumitrescu (Grupul de Inițiativă Civică Kiseleff), Vera Marin (ATU), Alex Axinte și Cristi Borcan (studioBASAR), Silviu Medeșan (La Terenuri), Felicia Ienculescu-Popovici și Marius Ienculescu-Popovici (Greenmogo), Matei David (Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu), Raluca Voinea (tranzit. ro), Dinu Drog (Cooperativa de Energie), Ștefan Ghenciulescu – moderator dezbatere (Zeppelin); Organizatori Ateliere de lucru 22 februarie 2020: Alex Axinte, Cristi Borcan, Andra Dumitru, Vera Marin, Ruxandra Mocanu, Alexandra Ștef; Contributori ateliere: Maria Alexandrescu, Irina Botezatu, Anca Cioarec, Anca Crețu, Diana Culescu, Iuliana Dumitru, Elvira Cucu Dumitrescu, Obrocea David, Tudor Elian, Claudia Florescu, Iulia Hurducaș, Bogdan Iancu, Dan Ivanov, Alexandra Ion, Irina Meliță, Ilinca Macarie, Marian Stoica, Ioana RO

260

261

Nicolescu, Brîndușa Tudor, Iulian Canov, Andra Jurgiu, Cristina Vanea, Alex Opri, Viorica Popescu și mulți alții; Susținut de: Ordinul Arhitecților București; În cadrul: Anuala de Arhitectură 2019, 2020; Găzduit de: Spațiul AWE adaptive working environment, Palatul Universul, strada Ion Brezoianu 23-25, București; Echipă Beta 2020: Alex Axinte, Cristi Borcan, Andra Mitia Dumitru, Vera Marin, Ruxandra Mocanu, Alexandra Ștef, Daniela Calciu; Ilustrații: Irina Mateescu / PROGRAM → platformă de dialog și colaborare / LOC → București / TIMP → Noiembrie 2019 – August 2020

Andra Jurgiu, Cristina Vanea, Alex Opri, Viorica Popescu și mulți alții; Supported by: Ordinul Arhitecților București; In the framework of: Anuala de Arhitectură 2019, 2020; Hosted by: Spațiul AWE adaptive working environment, Palatul Universul, strada Ion Brezoianu 23-25, București; Team Beta 2020: Alex Axinte, Cristi Borcan, Andra Mitia Dumitru, Vera Marin, Ruxandra Mocanu, Alexandra Ștef, Daniela Calciu; Illustrations: Irina Mateescu / PROGRAM → dialog and collaboration platform / LOCATION → Bucharest / TIME (design period /construction period /completion) → November 2019 – August 2020

Cetățenii și Orașul în Tranziție ecologică, București, 2019 În cadrul atelierului de lucru participanții au format echipe în jurul a trei teme: guvernanță participativă, ecologie și orașul în comun. Citiziens and the City in Ecological Transition, Bucharest, 2019 During the workshop phase, the participants formed teams around three themes: participatory governance, ecology and the city in common. © studioBASAR

Seminarul și Atelierul Pe 15 și 16 noiembrie 2019 a avut loc la București seminarul „Cetățenii și Orașul în Tranziție Ecologică”. Inițiat de Doina Petrescu și Constantin Petcou, ce formează Atelier d’Architecture Autogérée (aaa) seminarul a fost organizat în cadrul Anualei de Arhitectură București 2019 de către studioBASAR, împreună cu Asociația pentru Tranziția Urbană (ATU), cu sprijinul OAR București. Seminarul a debutat printr-o serie de prezentări și discuții structurate pe 3 teme - Guvernanță Participativă, Ecologie și Spații Urbane în Comun - și a continuat cu un atelier de lucru în care participanții au propus o serie de principii și acțiuni bazate pe un diagnostic al situației actuale din București. Pe 22 februarie 2020 a avut loc o serie de ateliere de lucru ce a urmărit să valideze produsul colectiv realizat în seminarul anterior și să pună bazele unei platforme de strategii urbane, a unor direcții de acțiune și a scenariilor posibile de funcționare.

[1] www.manche.gouv.fr/Politiques-publiques/Amenagement-territoire-energie/ Developpement-Durable/La-transition-ecologique

The Seminar and the Workshop On 15-16th November 2019, the seminar “Citizens and the City in Ecological Transition” took place in Bucharest. Initiated by Doina Petrescu and Constantin Petcou from Atelier d’Architecture Autogérée (aaa), the seminar was organized in the framework of Bucharest Annual by studioBASAR, together with Association for Urban Transition (ATU), with the support of Romanian Order of Architects Bucharest. The seminar started with a series of presentations and discussions structured by 3 themes – Participative Governance, Ecology and Urban Commons – and continued with a workshop where participants proposed principles and actions based on the existing situation in Bucharest. On 22nd of February 2020 a series of workshops followed which aimed to validate the collective product realized in the previous seminar and to establish a platform for urban strategies, to set its direction for actions and to draft possible activation scenarios.

Ce ne motivează? În fața crizelor ecologice și ale democrației contemporane, orașele au nevoie de coalizarea între cetățeni activi, experți implicați, antreprenori etici și o administrație cu viziune în construirea împreună a unor soluții practice pe termen scurt, mediu și lung. În contextul local, aceste tipuri de colaborări sunt izolate, parțiale, la scară mică și limitate ca impact. Acest demers își propune să deschidă un cadru de dialog și acțiune dinspre cetățeni și profesioniști către administrația publică, încurajând și actorii economici să se alăture unei schimbări sistemice bazată pe tranziția ecologică.

What drives us? In the context of ecological and political crisis, the cities are in need of active citizens, involved experts, ethical entrepreneurs and a visionary administration, and to collaborate for building practical solutions on short, medium and long term. This process aims to open a space for dialogue and action from the citizens and professionals towards the public administration, while encouraging also the economical actors to join the systemic change based on ecological transition. Ecological Transition The ecological transition is a process of evolution towards a new economic and social model, a model of sustainable development that changes our ways of consuming, producing, working and living together to meet the major environmental challenges we face today: those of climate change, scarcity of resources, the accelerated loss of biodiversity and the multiplication of human and environmental health risks (2017). [1] EN

Tranziție Ecologică Tranziția ecologică este un proces de evoluție către un nou model economic și social, un model de dezvoltare durabilă care schimbă modalitățile de a consuma, produce, lucra, și trăi împreună pentru a face față provocărilor majore ale mediului, ale schimbărilor climatice, ale resurselor limitate și ale pierderii accelerate a biodiversității și a înmulțirii riscurilor pentru sănătatea mediului și a populației (2017).[1] 261

262

Who are we? This initiative brings together diverse urban actors, from citizens involved in solving their communities’ problems, to professionals and entrepreneurs which are already tackling ecological emergency by initiating actions on the ground, testing prototypes and organizing networks. We aim to work together and look for situated solutions, while seeking to produce change within the contemporary city.

Cine suntem? Acest demers aduce împreună actori urbani din diverse categorii, de la cetățeni care s-au implicat în semnalarea și rezolvarea problemelor comunității, până la profesioniști sau antreprenori care încearcă deja să răspundă urgenței ecologice prin inițierea de acțiuni concrete, testarea de prototipuri și organizarea de rețele. Ne propunem să lucrăm împreună și să căutăm soluții adaptate contextului local, urmărind să producem schimbare la scara orașului, aici și acum.

How it works? Based on previous experiences of diverse contributors in the areas of urban ecologies, civic involvement and community organizing, this initiative aims to enact a first stage of a dialog and collaboration platform, aiming to draft several principles of action on short, medium and long term. The members of the network seek to explore the potential of the network as a base of change – an interdisciplinary framework which brings together citizens, academics, public administrators, entrepreneurs and local politicians which are collaborating and initiating projects for ecological transition.

Cum funcționează? Bazat pe experiențele anterioare ale diverșilor contribuitori în domeniul ecologiei urbane, al implicării civice și al dezvoltării comunitare, acest demers și-a propus să inițieze într-o primă etapă o platformă de dialog și colaborare în vederea formulării unor principii de acțiune pe termen scurt, mediu și lung. Membrii rețelei își propun să exploreze potențialul rețelei ca bază a schimbării - un cadru interdisciplinar care aduce împreună cetățeni, specialiști din mediul academic, din administrația publică, antreprenori și aleși locali, care încep să colaboreze și să inițieze proiecte pentru tranziție ecologică.

Chart These principles for action are part of a document which is the first result of a collective effort. The Chart exposed here at Beta 2020 is a first step in activating this network for change, where citizens, groups, civic initiatives and experts are sharing applied knowledge and a model of good practice, working as a reference for future actions, public policies and collective initiatives.

Carta Aceste principii de acțiune alcătuiesc un document care sintetizează un prim rezultat al acestui efort colectiv. Carta progres expusă în cadrul Beta 2020 este un prim pas în activarea acestei rețele pentru schimbare, în care cetățeni, grupuri, inițiative și experți pun împreună cunoaștere aplicată și modele de bună practică, funcționând ca o referință pentru acțiuni viitoare, politici publice și inițiative colective.

The Chart contains 10 principles for action: • Places for ecological transition • Knowledge about and for the ecological transition • Strong communities • Processes open for participation • Networks • Professionalism in planning and design • Climate emergency - a filter for public decision • Ecological economy • Communication • Urban equity

Carta conține 10 principii de acțiune: • Locuri pentru tranziția ecologică • Cunoaștere despre și pentru tranziția ecologică • Comunități puternice • Procese deschise spre participare • Rețele • Profesionalism în planificare și proiectare • Urgența climatică - filtru pentru decizia publică • Economie ecologică • Comunicare • Echitate urbană

Cetățenii și orașul în tranziție ecologică - Platforma de acțiune colectiv strategică Citizens and the city in ecological transition - Collective strategic platform RO

262

263

Cetățenii și Orașul în Tranziție ecologică, București, 2019 Seminarul s-a terminat cu o discuție despre viitor: ce și cum facem mai departe? Citiziens and the City in Ecological Transition, Bucharest, 2019, The seminar ended with a discussion about the future: what and how do we do next? © studioBASAR

Cetățenii și Orașul în Tranziție ecologică, București, 2019 Fiecare participant a identificat punctele slabe și tari ale definiției de lucru și a venit cu propriile propuneri. Citiziens and the City in Ecological Transition, Bucharest, 2019 Each participant identified the weaknesses and strengths of the working definition and came up with their own proposals. © studioBASAR EN

264

Cetățenii și Reziliența în București – Master de Design Urban la Universitatea din Sheffield, 20192020

Citizen and Resilience Bucharest - Master in Urban Design studio at the University of Sheffield, 2019-2020 (New) ways of sharing knowledge (despite the distance) through engaged pedagogies

(Noi) moduri de a împărtăși cunoașterea (în ciuda distanței) prin educație angajată

AUTHORS → Students: Yile Bai, Junyi Yang, Ye Wang, Heng Zhao, Yuan Lei, Ling Yang, Hao Li, Lara Scharf, Noelia Botana, Yao Sun, Qinqin Chen, Xin Chen, Yuwei Feng, Shi Jia, Qiaoqi Zhuang, Qinzi Liu, Yijin Fang, Lixing Ge, Lixiao Huang, Beatriz Arouca, Adish Siddapur Matada, Kimseng Ouk, Kaidong Tan, Lex Yang, Qixuan Zhou, Wenjing Shen, Xiaoxi Yu; Studio Tutors: Doina Petrescu, Alex Axinte, Thomas Moore; Guest reviewers: Teresa Hoskyns, Maria Alexandrescu, Iulia Hurducaș; Special thanks to the partners and hosts from Bucharesti: Felicia Ienculescu-Popovici, Marius Ienculescu-Popovici, Anca Crețu (Green Mogo), Mihai Luca (Ograda lui Luca), Vera Marin,

AUTORI → Studenți: Yile Bai, Junyi Yang, Ye Wang, Heng Zhao, Yuan Lei, Ling Yang, Hao Li, Lara Scharf, Noelia Botana, Yao Sun, Qinqin Chen, Xin Chen, Yuwei Feng, Shi Jia, Qiaoqi Zhuang, Qinzi Liu, Yijin Fang, Lixing Ge, Lixiao Huang, Beatriz Arouca, Adish Siddapur Matada, Kimseng Ouk, Kaidong Tan, Lex Yang, Qixuan Zhou, Wenjing Shen, Xiaoxi Yu; Îndrumători: Doina RO

264

265

Petrescu, Alex Axinte, Thomas Moor; Invitați Recenzii: Teresa Hoskyns, Maria Alexandrescu, Iulia Hurducaș; Mulțumiri speciale partenerilor și gazdelor din București: Felicia Ienculescu-Popovici, Marius Ienculescu-Popovici, Anca Crețu (Green Mogo), Mihai Luca (Ograda lui Luca), Vera Marin, Ruxandra Mocanu, Andra Mitia Dumitru (ATU), Mihai Hofman (GICLT), Oana Preda (CeRe), Matei David, Alex Oprița (Grădina cu Oameni), Ioana Irinciuc, Anca Ivan (BMB), Raluca Voinea, Iuliana Dumitru (tranzit), Marian Stoica, Bogdan Mihalache, Nicoleta Marin (Grădina dintre Bălți, APPAPS, APNV), Cristi Borcan (studioBASAR), Andrei Uleia (AWE) / LOC → București, România / TIMP → Noiembrie 2019 – Mai 2020

Ruxandra Mocanu, Andra Mitia Dumitru (ATU), Mihai Hofman (GICLT), Oana Preda (CeRe), Matei David, Alex Oprița (Grădina cu Oameni), Ioana Irinciuc, Anca Ivan (BMB), Raluca Voinea, Iuliana Dumitru (tranzit), Marian Stoica, Bogdan Mihalache, Nicoleta Marin (Grădina dintre Bălți, APPAPS, APNV), Cristi Borcan (studioBASAR), Andrei Uleia (AWE) / PROGRAM → education, research / LOCATION → Bucharest, Romania / TIME → November 2019 – May 2020

Studenții participanți gustând din produsele locale preparate de membrii echipei Green Mogo, gazdele noastre din Mogoșoaia. The participating students tasting from the local products prepared by Green Mogo members, our hosts in Mogoșoaia. © Bogdan Mihalache, 2020

The Studio The projects from the studio „Citizen and Resilience Bucharest” have been developed in the context of the Master of Urban Design (MAUD), Sheffield School of Architecture (SSoA), University of Sheffield, 2019-2020 academic year. The studio aimed to address the role of citizens as proactive stakeholders in supporting the processes of improving city resilience. For a period of 6 months, a number of 27 international students coming from Brazil, China, Cyprus, India, Malaysia and Uruguay engaged with the city of Bucharest, using a wide range of tools and methods, from remote research, case study, mapping, to research by design, participatory exhibition and scenario making.

Studioul Proiectele din cadrul studioului „Cetățenii și Reziliența în București” au fost concepute în contextul Masterului de Design Urban (MAUD), Sheffield School of Architecture (SSoA), University of Sheffield, în anul academic 2019-2020. Studioul și-a propus să chestioneze rolul cetățenilor ca actori activi ce contribuie la creșterea rezilienței urbane. Timp de 6 luni, 27 de studenți internaționali, venind din Brazilia, China, Cipru, India, Malaezia și Uruguay, au cercetat Bucureștiul, folosind o gamă largă de unelte și metode, de la cercetare la distanță, studiu de caz, cartografiere, pînă la cercetare prin design, expoziție participativă și scenarii. De ce Bucureștiul? Prin alegerea Bucureștiului ne-am dorit situarea studioului într-un context urban unde forțele ecologice și civice sunt în devenire. Pe fundalul unei moșteniri reziliente tacite, în ciuda unui stat ale cărui atribuții au slăbit și a unei economii orientate spre profit, noi inițiative cetățenești și instituții emergente încearcă să găsească soluții la accelerarea problemelor de mediu și la crizele sociale cu care ne confruntăm astăzi. Studioul și-a propus să analizeze factorii care contribuie la acest proces de transformare de jos în sus și să propună scenarii ce l-ar putea duce mai departe și le-ar crește impactul și ar funcționa ca inspirație pentru studiile de caz locale. Cum studenții participanți provin din orașe ce au nevoi similare de reziliență, Bucureștiul le-a oferit o experiență de învățare ce se poate transfera în contextele de unde provin.

Why Bucharest? By focusing the studio on Bucharest, we wanted to situate this process in the context of a city where civic and ecological forces are in the making. Over the background of a tacit resilience inheritance and despite the current downsized state apparatus and a for profit oriented economy, ecological practices, citizen initiatives and emerging institutions are taking the lead in adapting and finding solutions to the accelerated environmental and societal crisis we face today. The studio aimed to analyse the factors of such a bottom-up transformative process, proposing scenarios that could take them further and scale them up to the point of working as triggers and inspiration for the related local case studies. As most students were coming from cities in transformation experiencing comparable needs for resilience, Bucharest offered a learning experience that could be transferred in the different contexts back home.

Reziliență Prin "reziliență" înțelegem capacitatea orașelor de a rezista și prospera în timpul schimbărilor bruște, vorbind în același timp și de capacitatea de a se transforma și reinventa permanent. Studioul și-a propus să se uite la modul în care cetățenii joacă un rol activ în transformarea orașului lor, transformânduși în același timp și modul de viață (Petrescu, 2016). Forme de reziliență

Resilience By ‘resilience’ we understood the cities’ capacity to resist and thrive under unexpected change, speaking as well about its capacity to transform and reinvent itself. The studio aimed to look at how citizens can play an active part in transforming their city while changing their way of life (Petrescu, 2016). EN

265

266

Forms of urban, community and civic resilience were identified through a series of local practices taken as case studies. These worked as entry points into understanding the local context, while illustrating resilience as forms of collective care: for your community from your street, your neighbourhood, your city, and ultimately your Planet.

urbană, comunitară și civică au fost identificate printr-o serie de practici locale, luate ca studii de caz. Aceste studii de caz au funcționat ca puncte de intrare în contextul local, ilustrând în același timp reziliența ca formă de grijă colectivă: pentru comunitatea de pe strada ta, din cartierul tău, din orașul tău și pînă la urmă de pe planeta ta.

Engaged pedagogy The studio was grounded in the University’s civic role and operated through a “scholarship of engagement” (Boyer, 1996). The studio aimed to go beyond academic disciplines and creating useful knowledge for these civic partners. By engaging students and partners in co-learning, inclusive and immersive process (Freire, 2017) the learning experience was constructed as a mutual relationship, mediated by pedagogy as practice. The studio’s methods, organization and outputs based on collaboration and sharing, can potentially expand over University’s boundaries and create transformative change into the society.

Educație Angajată Studioul s-a bazat pe rolul civic al Universității și a acționat printr-o „bursă de implicare” (Boyer, 1996). propunându-și să meargă dincolo de disciplinele academice și să creeze cunoaștere utilă pentru partenerii civici. Prin implicarea studenților și partenerilor într-un proces de co-învățare, inclusiv și imersiv (Freire, 2017) experiența de învățare a fost construită ca o relație mutuală, bazată pe pedagogia înțeleasă ca practică. Metodele, organizarea și produsele studioului bazate pe colaborare și împărtășire, au potențialul de a trece dincolo de granițele Universității și de a crea schimbare și transformare în societate.

Sharing knowledge The studio aimed to produce transformative and actionable knowledge together with and for a number of local stakeholders, whose projects became 'case studies'. The studio had an open politics of knowledge, valorising knowledge exchange from different sources and across levels and locations, with the idea that the knowledge production process is also a commoning process between the academia and the society as a whole. The studio became also a ‘relational’ device to connect different 'communities': the international academic and professional community and very local communities on site. Sharing knowledge was a process open at both ends between the students and the local stakeholders. Sharing the knowledge meant a deep understanding from the participating students of how citizen’s resilience is produced in context and how professionals can further support it. Moreover, knowledge sharing triggered a reflexive reaction from the partners themselves, envisioning further tactical steps and strategic lessons to apply in their practices. The applied methods aimed to generate awareness and carried a high replication potential by the partners themselves. Such as the relational mapping techniques, participatory research tools, communication artefacts and scenario making operated by the students where shared for adapting by the local partners, case studies and active professionals.

Cunoaștere împărtășită Studioul a urmărit să genereze forme de cunoaștere transformatoare împreună cu și pentru o serie de actori locali, ale căror proiecte au devenit "studii de caz". S-a adoptat astfel o politică deschisă a cunoașterii, valorizând schimbul de cunoaștere din surse, la scări și între locații diferite, urmărind principiul că producția cunoașterii este un proces de producere a bunului comun între academie și societate. Studioul a devenit un dispozitiv "relațional" ce a pus în contact diferite "comunități": cea academică internațională cu comunitatea profesională locală și cu comunitățile din studiile de caz. Împărtășirea cunoașterii a fost un proces deschis între studenții participanți și actorii locali. Împărtășirea cunoașterii a urmărit descifrarea mecanismelor rezilienței locale și al rolului profesioniștilor în a o susține. Mai mult, acest proces a declanșat o reacție reflexivă în rândul partenerilor civici, provocând viziuni despre posibile mișcări tactice pe viitor sau despre aplicarea în practică a propunerilor strategice sugerate de studenți. Metodele aplicate și-au propus să genereze conștientizare, având în același timp un potențial ridicat de replicabilitate. Cartografierea relațională, cercetarea participativă, dispozitivele de comunicare și scenariile propuse de studenți au fost comunicate în așa fel încât să fie adaptate de către partenerii locali, studiile de caz și profesioniștii activi. RO

266

267

Atelierul de cartografiere constructivistă a fost organizat în Sheffield, în Arts Tower, și a constat într-un colaj narativ de texte și imagini ce a conectat cele 6 orașe tematice cu bibliografia despre reziliență și cercetarea la distanță. The constructivist mapping workshop was organized in Sheffield, the Arts Tower, and consisted of a narrative collage of texts and images connecting the 6 thematic cities with resilience readings and remote research. © Alex Axinte, 2019

268

Urboteca - în oraș despre oraș

Urboteca - in the city, about the city Urban pedagogy programme and promotion of participatory urbanism

Program de pedagogie urbană și de promovare a urbanismului participativ

AUTORI → Vera Marin, Daniela Calciu, Andra Mitia Dumitru, Oana Pavăl, Ruxandra Mocanu, Alexandra Ștef, Gruia Bădescu, Răzvan Zamfira, Alexandru Barbu, Sergiu Brega / COLABORATORI → Antistatic, CERE - centrul de resurse pentru participare, GIC - grupul de inițiativă civică, Bucureștii Noi, Ideilagram, Plusminus, OAR București / CLIENT → program inițiat de autori; Beneficiari relevanța programului a fost recunoscută de diverși finanțatori (Fondul ONG - prin FDSC, Ministerul Cercetării din România prin mecanismul de finanțare ERA-NET, OAR - programul de susținere a proiectelor culturale prin taxa de timbru, Reprezentanța Comisiei Europene la București, ARCUB, sponsori privați); Beneficiari direcți: 1.locuitori în zone pilot - diagnostic participativ al zonei respective, implicare directă în demersuri de planificare participativă dar și locuitori în perimetre intens circulate; 2.studenți în diverse universități programe de licență, master, doctorat; 3.autorități publice locale participante RO

AUTHORS → Vera Marin, Daniela Calciu, Andra Mitia Dumitru, Oana Pavăl, Ruxandra Mocanu, Alexandra Ștef, Gruia Bădescu, Răzvan Zamfira, Alexandru Barbu, Sergiu Brega / COLLABORATORS → Antistatic, CERE - resource center for participation, GIC - civic initiative group, Bucureștii Noi, Ideilagram, Plusminus, OAR Bucharest / CLIENT → a programme initiated by the authors; Beneficiaries - the relevance of the programme has been recognised by various funders (NGO Fund - through FDSC, Romanian Ministry of Research through ERA-NET funding mechanism, OAR - the programme of supporting cultural projects through stamp duty, Representation of the European Commission in Bucharest, ARCUB, private sponsors); Direct beneficiaries: 1.inhabitants in pilot areas - participatory diagnosis of the respective area, direct involvement in participatory planning steps, but also 268

269

în programe de training; 4.asociații non-guvernamentale; Beneficiari indirecți: 1.locuitori din cartiere pilot; 2.responsabili ai unor programe de formare din mediul universitar; 3.autorități publice locale; 4.-asociații non-guvernamentale cărora le este (mai) recunoscută legitimitatea și relevanța în procese de planificare participativă în România / LOCAȚIE → până în 2020: București și Sibiu - spații publice (pavilion interactiv pop-up - în jurul van-ului, cu mobilier pentru interacțiune și comunicare care permite o amenajare rapidă a unui spațiu exterior) / SUPRAFAȚĂ → minimum 15 mp - putem avea mai multe centre de interacțiune - acoperind un spațiu mai larg (200 - 300 mp) / TIMP → van achiziționat în 2015, dotarea cu mobilier 2015-2016, adaptare ca Galerie Mobilă pentru grupul Antistatic 2018, aduceri la zi a echipării pentru fiecare utilizare

the inhabitants of heavily circulated areas; 2.students from different universities - Bachelor’s, Master’s, PhD programmes; 3.local public authorities participating in training programmes; 4.non-governmental associations. Indirect beneficiaries: 1.inhabitants from pilot neighborhoods; 2.organiser of training programmes in the academic environment; 3.local public authorities; 4.non-governmental associations whose legitimacy and relevance in participatory planning processes in Romania are (more) recognised / LOCATION → until 2020: Bucharest and Sibiu - public spaces (interactive pop-up pavillion- around the van, with furniture for interaction and communication that allows a quick arrangement of an outdoor space) / SURFACE → minimum 15 sqm - we can have more centres of interaction covering a wider space (200 - 300 sqm) / TIME → van purchased in 2015, endowment with furniture 2015-2016, adaptation as Mobile Gallery for the „Antistatic” group 2018, updates of the equipment for each use

Camioneta URBOTECA la Street Delivery Sibiu, Piața Schiller, 2019 The URBOTECA truck at the Street Delivery Festival, Sibiu, Schiller Square, 2019 © Andra Mitia Dumitru

Meanwhile, the ambition to bring academic research themes and results from the area of good urban governance, participatory democracy in urban planning and design, in the public space of Romania was also growing. After years of activism and academic experience we did realise that a very important lesson on how to build better cities is often missing from the curriculum: the collaboration between professionals and citizens. It is our belief that the complex problems of a city cannot be resolved with equity, in a creative way, without this collaboration.

Concomitent a apărut ambiția de a aduce în spațiul public, și în România, rezultate din mediul academic pe teme legate de buna guvernanță urbană, democrație participativă în planificare și proiectare urbană. După ani de implicare academică și civică, ne-am dat seama că o lecție importantă despre cum construim orașe mai bune lipsește adesea din curriculum: colaborarea între profesioniști și locuitori. Credem că problemele complexe ale unei localități nu mai pot fi rezolvate într-un mod creativ și echitabil fără această colaborare la fața locului.

The wish to open a way for young professionals, graduates of Architecture, Urbanism, Landscape Design, Sociology, Anthropology, PR and Communication to work together in order to facilitate healthy negotiations between all the urban actors involved in a certain project/process came naturally, given the circumstances.

A apărut firesc, deci, dorința de a deschide o cale de manifestare profesională pentru absolvenți de arhitectură, urbanism, peisagistică, dar și pentru sociologi, antropologi, specialiști în comunicare, care să lucreze împreună pentru a sprijini negocieri de calitate între actorii urbani.

URBOTECA Podcast is a means to illustrate important themes related to experiences and practices of the built environment through stories of certain communities or projects. The topics are concerned with dialogue and space negotiation, about the built environment and architecture projects that bring communities together, about how space sometimes brings us together around common values or ideas.

Podcastul URBOTECA este un mijloc prin care Ilustrăm teme importante ale mediului construit prin experiențe sau practici concrete, prin povești ale unor comunități sau proiecte. Temele tratate sunt despre dialog și negociere a spațiului, despre mediul construit și proiecte de arhitectură care contribuie la coeziune comunitară, despre cum uneori spațiul ne aduce împreună în jurul unor idei sau valori comune.

269

270

Oculus, dimineața devreme Oculus, a morning coffee view © Școala de la Bunești

Școala de la Bunești

The school of Bunești

Construind cu natura, restaurăm viitorul

Building with Nature is Restoring Future.

AUTORI → Ana Maria Goilav, Petre Guran / DESIGN → Ana Maria Goilav / COLABORATORI → arhitectură: Teodora Capră-Robescu, Alin Voitescu, Adonis Lemnaru, Marina Gingirof – OAR RURAL, Ciprian Manda, Ștefan Nechita, Andrei Pripasu, Ionuț Toma, Mihai Lambescu, Ștefan Bucioacă – Asociația Pietrarilor Slănic Moldova, Marian Moraru – zidar, Alexandru Postu și Vlad Sadici – hempcrete; peste 1000 de participanți la șantiereleșcoală; pictură, instalații, obiect: Adriana Goilav, Maia Șteana Oprea, Samir Văncică, Alexandra Baciu, Emanuela Crăciun, Vasile Vîlcu, Teodora Necula, Brîndușa Tudor, Anca Cioarec, Luminița Apostu Toma / BENEFICIAR → Habitatul silvantropic Școala de la Bunești / PROGRAM → Colegiu de arte liberale și arhitectură / LOC → sat Zărnești, comuna Mălureni, județul Argeș / SUPRAFAȚA → 100ha / TIMP → 2008 - viitor

AUTHORS → Ana Maria Goilav, Petre Guran / DESIGN → Ana Maria Goilav / COLLABORATORS → architecture: Teodora Capră-Robescu, Alin Voitescu, Adonis Lemnaru, Marina Gingirof – OAR RURAL, Ciprian Manda, Ștefan Nechita, Andrei Pripasu, Ionuț Toma, Mihai Lambescu, Ștefan Bucioacă (Asociația Pietrarilor Slănic Moldova,) Marian Moraru – masonry, Alexandru Postu și Vlad Sadici (hempcrete); more than 1000 participants at the building-site-school; painting, installations, objects: Adriana Goilav, Maia Șteana Oprea, Samir Văncică, Alexandra Baciu, Emanuela Crăciun, Vasile Vîlcu, Teodora Necula, Brîndușa Tudor, Anca Cioarec, Luminița Apostu Toma / CLIENT → The silvantropic habitat School of Bunești / PROGRAM → College of Liberal Arts and Architecture / LOCATION → village of Zărnești, Mălureni commune, Argeș county / SURFACE → 100ha / TIME → 2008 - future

270

271

Exerciții de arhitectură extra muros Cu cât viața de oraș devine mai sofisticată și mai confortabilă, cu atât nevoia de simplitate devine mai mare. „Bucuriile esențiale“ rămân bucuriile primordiale. Atelierele de la Bunești nu propun o alternativă la locuirea sedentară urbană, ci construiesc structuri care invită la un stagiu complementar de locuire minimală, ascetică, în mijlocul pădurii. Sunt ateliere de arhitectură a adăposturilor, a minimului necesar. Simplitatea cultivată la Bunești este un mod de viață. Curajul acestei simplități este radical diferit de confortul senzual al minimalismului modern.

Architecture exercises extra muros The more comfortable and sophisticated life in the city becomes, the greater our need for simplicity. „The essential joys” remain the primordial joys. The Bunești workshops do not offer an alternative to the sedentary urban living, but instead build structures that invite to a complementary trial of minimal, ascetic dwelling in the heart of nature. Their concern is the architecture of shelters and of the minimum necessary. The simplicity cultivated at Bunești is a way of life. Its courage is radically different from the sensual comfort of modern minimalism. Monostructure The clearing in Bunesti is a big salon under the open sky where the life of a school runs its course, a free plan of floating places, gathering points of the community that correspond to selfsupporting structures of extreme concision: monostructures.

Monostructura Poiana de la Bunești este un mare salon sub cerul liber în care se desfășoară viața unei școli, un plan liber în care „plutesc‘’ locuri, puncte de coagulare a comunității cărora le corespund forme structurale, autoportante, de o extremă concizie: monostructuri.

The Monostructure implies the complete identification of form, space and structure by utilising a single material, a single technique or a single construction principle, from the foundation to the cover.

Monostructura presupune identificarea totală formă-spațiu-structură, prin angajarea unui singur material, a unei singure tehnici sau a unui singur principiu constructiv, de la fundație la învelitoare.

Natural materials are used exclusively: wood, clay and stone. Putting them into practice is the major research and innovation theme. This structural purism which corresponds to an ascetic expression allows the dwelling to tend to a monolithic housing sculpture.

Sunt folosite exclusiv materiale naturale: lemn, pământ, piatră. Punerea lor în operă reprezintă tema majoră de investigație și inovare. Prin materialitatea sa de camuflaj, homocromă și mimetică, construcția se contopește cu locul.

Through its camouflaged materiality, homochromatic and mimetic, the construction merges with the site.

Monostructurile sunt forme pure, controlate de proporții clasice și impregnate de simbolismul numerelor.

Monostructures are pure forms, controlled by classical proportions, impregnated by the symbolism of numbers.

Monostructurile sunt așezate cardinal, în lumină, în funcție de destinația lor.

Monostructures are placed cardinally and with respect to light, according to their purpose.

Școala de la Bunești se compune din obiecte casnice la scară mare, realizate de mâna omului, extrapolări spațiale ale patului, mesei, scaunului, devenite astfel locuri pentru somn, masă, discuții. Lumea acestor structuri primordiale este riguros dependentă de scara omului-anthropos methron.

The School of Bunesti consists of large-scale household objects, handmade, spatial up-scalings of the bed, the table and the chair, which become places for sleeping, meals and discussions. The world of these primordial structures is strictly dependent on the human scale – anthropos methron. The clearing in Bunesti became a workshop for study models in scale 1:1, where execution details are born from experiment. The building site is a vitruvian school. The architect can never know how the structure he is building will look like in every detail.

Poiana de la Bunești a devenit un atelier de machete de studiu la scara 1:1, unde detaliile de execuție se nasc din experiment. Școala de la Bunești are rol inițiatic și este o școală vitruviană. Niciodată arhitectul nu știe de la bun început cum va arăta în detaliu structura pe care o construiește.

Anamnesis The School of Bunești recalls first of all one of the meanings of the Ancient Greek word schole – „spare time”, and further on, the release from time, going out of time. To build out of stone, wood and earth means to remember the beginnings, the shelters of archaic societies, eventually to recognize Heaven. Building is craft and craft comes from revelation.

Anamneză Școala de la Bunești evocă în primul rând unul dintre sensurile vechiului cuvânt grecesc schole-„timp liber‘’, și mai departe eliberarea de timp, ieșirea din timp. A construi cu piatră, lemn și pământ înseamnă a-ți aminti de începuturi, de adăposturile societăților arhaice, în cele din urmă a recunoaște Raiul. Construcția este meșteșug, iar meșteșugul ține de revelație.

271

272

Prima nuntă la Bunești, trapeza, 2014 The Refectory, the first wedding, 2014 © Școala de la Bunești RO

272

273

Atelierul de dulgherie, 2019 The Carpentry Workshop, 2019 © Școala de la Bunești

Dveră din flori de cicoare, 2019 EN Dvera, chicory curtain, 2019 © Școala de la Bunești EN

273

274

2020 The twin / pavilionul pentru workshop-uri. În 2017 s-a derulat primul concurs internațional de arhitectură pentru tineri arhitecti câștigat de către Bilyana Asenova și Sasa Ciabatti. În 2020 premiul I este finalizat și gata să adăpostească sintezele de la Deal. 2020 The twin / workshop pavilion. In 2017 the first international architecture competition for young architects took place and it was won by Bilyana Asenova and Sasa Ciabatti. In 2020 the first prize is completed and ready to house the Hill’s syntheses. © Lupu Ștefania

Dealu Cerului / ALP Program educațional alternativ / Fundația Archaeus

Sky Hill / ALP Alternative Learning Program / Archaeus Foundation A summer school as an open workshop for experimental architecture “the hand is not only faithfull, passive executor of the intention of the brain, rather the hand has its own intentionality, knowledge and skills” (Juhani Pallasmaa)

O școală de vară ca un atelier deschis pentru arhitectură experimentală "mâna nu este numai executantul fidel și pasiv al intenției creierului, ci are propria intenționalitate și propriile sale cunoștințe și abilități” (Juhani Pallasmaa)

AUTHORS → ARCHAEUS Foundation / Marius Miclăuș, Cornelia Manole, Maria Andrecencu / DESIGN TEAM → a lot of students, young architects, engineers, artists, craftsmans / COLLABORATORS → Jan Vanko / PROGRAM → summer school, ALP Alternative Learning Program / Archaeus Foundation / LOCATION → Nera Beușnița Natural Reserve / TIME (design period /construction period /completion) → 2005 / 2020

AUTORI → FUNDAȚIA ARCHAEUS / Marius Miclăuș, Cornelia Manole, Maria Andrecencu / ECHIPA → studenți, tineri arhitecți, ingineri, artiști, meșteșugari / COLABORATORI → Jan Vanko / PROGRAM → școala de vară, ALP Program alternativ educațional / Fundația Archaeus / LOC → Rezervația Naturală NeraBeușnița / TIMP → 2005 / 2020 RO

274

275

Fundația Archaeus și Proiectul „Dealu Cerului” Fundația Archaeus, administrată de arhitectul Marius Miclăuș împreună cu Cornelia Manole, a fost fondată în anul 1996, pornind de la o simplă idee. Proiectele arhitectului sunt ghidate de simplitate, eleganța proporțiilor, vibrația materialelor naturale, urmărind prin acestea surprinderea naturii în spațiile arhitecturale. Experiența didactică a lui Marius Miclăuș (1998-2018) a scos la suprafață nepotrivirea dintre modul în care arhitectura este predată și modul în care aceasta este practicată, deficiențele școlii românești de arhitectură și nu numai. Ideea „Dealu Cerului” a început să se dezvolte ca o reacție la această abordare teoretică și a încercat să ofere studenților o cale alternativă și practică, prin care aceștia să experimenteze cum este realizată arhitectura, să simtă diferitele texturi ale materialelor și să înțeleagă tehnicile de construcție.

Archaeus Foundation and the Sky Hill project The Archaeus Foundation, managed by architect Marius Miclăuș together with Cornelia Manole, was founded as an idea in 1996. The projects, developed by the architect, are guided by simplicity, elegance of proportions, vibration of natural materials and integrating nature within architectural spaces. Miclăuș’s teaching experience (1998 – 2018) made visible the mismatch between the way architecture is thought of and practised; the shortcomings of the Romanian architecture school. The idea of Sky Hill started to grow as a reaction to this very theoretical approach, an attempt to offer students an alternative way and a practical way to experience how architecture is made, feel the materials and understand the techniques. The major theme took form – Sky Hill, a platform for communication, debate, a space in which the project becomes reality, growing, not only remains in its infancy, but is realised with one’s own hands. Students work closely with professionals who follow and guide them throughout the whole process. As such, Sky Hill became a summer school for several fields of study; it organises conferences, interactive meetings, bringing together the fields of architecture, art, design, film, photography, dance, music and fashion design.... all blended with the scent of life.

Tema principală a luat forma – Dealu Cerului, o platformă de comunicare, dezbatere, un spațiu în care proiectul devine realitate, se dezvoltă, nu rămâne doar în formă incipientă, ci mai degrabă este realizat cu propriile mâini. Studenții lucrează alături de profesioniști care îi urmează și ghidează în tot procesul. Astfel, „Dealu Cerului” a devenit o școală de vară pentru diverse domenii de studiu, organizează conferințe, întâlniri interactive, reunind domeniile arhitecturii, artei, designului, filmului, fotografiei, dansului, muzicii și designului vestimentar…toate acestea amestecate cu aromă de viață.

Creativity here, is a state of mind in this place where the hill closes and the sky opens up, a place where nature is always present, as environment but also as constant source of construction materials.

Creativitatea este o stare de spirit în acest loc, în care dealul se închide și cerul se deschide, un loc în care natura este mereu prezentă atât ca mediu, cât și ca o sursă constantă pentru materiale de construcție.

What kind of learning environments are necessary to equip the architectural student with useful knowledge and skills in order to warrant a valuable learning experience in a multitude of societal contexts? What does one such learning environment look like?

Ce fel de medii de învățare sunt necesare pentru a înzestra un student la arhitectură cu aptitudini și cunoștințe utile, care să îi garanteze o experiență de învățare valoroasă într-o multitudine de contexte sociale? Și cum poate arăta un astfel de mediu?

Sky Hill brings together students and academics to work with external organisations and communities to generate architectural objects/projects. This enables an investigation of the experiential, technical, ethical, social, political, economic and cultural implications of architectural design decisions in ways that are not possible in the conventional academic design studio or commercial architectural practice. The multidisciplinary nature of the summer camps transform architectural design into a research process, processes and outcomes of inquiries and investigations in which participants use the creation of projects, or broader contributions towards design (thinking), as the central constituent in a process that also involves the more generalised research activities of thinking, writing, testing, verifying, debating, disseminating, performing, validating…

„Dealu Cerului” reunește studenți și cadre didactice pentru a lucra cu organizații externe și comunități, cu scopul de a genera proiecte/obiecte arhitecturale. Acest lucru permite investigarea implicațiilor experiențiale, tehnice, etice, sociale, politice, economice și culturale a deciziilor de proiectare arhitecturală, prin moduri care nu ar fi posibile într-un studio convențional de proiectare sau în practica arhitecturală comercială. Natura multidisciplinară a taberelor de vară, transformă proiectarea arhitecturală într-un proces de cercetare, de anchetă și investigație, în care participanții folosesc crearea de proiecte sau contribuțiile mai ample la proiectare (concept) ca un element constitutiv central al procesului, care de altfel implică mai multe activități generale: gândire, scriere, testare, verificare, dezbatere, diseminare, realizare, validare…

Since 2007, more than 450 students, 86 teachers and guests and 14 craftsmen, have helped with the reinforcement, the restoration of the houses, and building the necessary infrastructure… Sky Hill can become (if is not already) an alternative school, a space of connections and creativity, of synthesis.

Din 2007, peste 450 de studenți, 86 de profesori și invitați și 14 meșteri au contribuit la consolidarea și restaurarea caselor, precum și la construirea infrastructurii necesare…„Dealu Cerului” poate deveni (dacă nu este deja) o școală alternativă, un spațiu de conexiuni și creativitate, un spațiu de sinteză.

Teodora Constantinescu, July 2020

Teodora Constantinescu, Iulie 2020

275

276

2020 Montajul „struțului” Tradiția cere o ramură verde și o urare din locul cel mai înalt al noii structuri. 2020 The mounting of the ”struț” The tradition asks for a green branch and a cheer from the highest point of the new structure. © Ana Chiprian

2020 De dimineață. În 2019 concursul internațional pentru pavilionul administrativ, câștigat de către Andrada Pinte, Jan Vanko și Petrică Maier se structurează în cețurile de dimineață. 2020 Morning. In 2019 the international competition for administrative pavilions, won by Andrada Pinte, Jan Vanko and Petrică Maier is getting structured in the morning mists. © Marius Miclăuș RO

277

2015 Uimirea și încântarea celor prezenți în fața meșterului olar Teodorescu de la Horezu. Creierul mâinii a fost din nou activat. 2015 The amazement and delight of those present in front of the potter master Teodorescu from Horezu. The brain of the hand has been activated once again. © Ovi Gabor

2020 Anual, atelier de fotografie argentică, cu Ovidiu Micșa. 2020 The annual photography workshop (gelatin silver process) with Ovidiu Micșa. © Laura Maria Andrecencu EN

277

278

Workshop internațional de dulgherie tradițională. Dulgherii veniți de la 3 instituții prestigioase "Les Compagnons du Devoir", "Les Charpentiers sans Frontières" și "The Carpenters' Fellowship" trec, în 7 zile, prin etapele construirii unei șarpante pornind de la lemnul din pădure, materia primă neprelucrată. Scopul proiectului este construirea unui spațiu de studiu pentru comunitatea din Țibănești. International workshop in traditional carpentry. The carpenters from 3 prestigious institutions "Les Compagnons du Devoir", "Les Charpentiers sans Frontières" and "The Carpenters' Fellowship" in the course of 7 days, are going through the stages of building a roof frame, starting from the wood in the forest, as raw material. The aim of the workshop is to build a study space for the community of Țibănești. © Alexandra Mihailciuc

Batem fierul la conac!

We forge the iron at the manor! Architecture as a pretext. Regenerating the community by restoring the historical monument.

Arhitectura ca pretext. Regenerarea comunității prin restaurarea monumentului istoric.

AUTORI → Inițiatorul proiectului cultural „Batem fierul la conac!”: Șerban Sturdza; Coordonatoarea proiectului cultural „Batem fierul la conac!”: Alexandra Mihailciuc; Feronier de artă, „Batem fierul la conac!”-2020: Gaetan le Gall / COLABORATORI & PARTENERI → Les Compagnons du Devoir et du Tour de France, Les Charpentiers sans Frontières, Carpenters Fellowship, National Trust, Rempart, Fundația Pro Patrimonio, Prodid, Ordinul Arhitecților din România, România Tradițiilor Creative, Institutul Cultural Francez, Muzeul Țăranului Român, Școala de fotopoetică, Direcția Județeană de Cultură Iași, Asociația Sătească Șona Noastră, Clément Côme, Sylvain Gabriel, Fabien Monestier, Victor Hornez, Antoine Deroo, Pierre Hosta, Sébastien Palomas, Leo Coutant, Gabriel Padioleau, François Calame, Doina Mihăilescu, Andrei Rosetti, Mihai Sora, Răzvan Supuran / CLIENT → Asociația Maria / PROGRAM → Batem fierul la conac!/ We forge the iron at the manor! / LOC → Ansamblul RO

AUTHORS → The initiator of the cultural project “We forge the iron at the manor!”: Șerban Sturdza; The coordinator of the cultural project “We forge the iron at the manor!”: Alexandra Mihailciuc; Art blacksmith, “We forge the iron at the manor!”, 2020: Gaëtan le Gall / COLLABORATORS & PARTNERS → Les Compagnons du Devoir et du Tour de France, Les Charpentiers sans Frontières, Carpenters Fellowship, National Trust, Rempart, Fundația Pro Patrimonio, Prodid, Ordinul Arhitecților din România, România Tradițiilor Creative, Institutul Cultural Francez, Muzeul Țăranului Român, Școala de fotopoetică, Direcția Județeană de Cultură Iași, Asociația Sătească Șona Noastră, Clément Côme, Sylvain Gabriel, Fabien Monestier, Victor Hornez, Antoine Deroo, Pierre Hosta, Sébastien Palomas, Leo Coutant, Gabriel Padioleau, François Calame, Doina Mihăilescu, Andrei Rosetti, Mihai Sora, Răzvan Supuran / 278

279

Conacului Petre P. Carp, Țibănești, Iași / SUPRAFAȚA → 15.000m2 / TIMP → Programul cultural „Batem fierul la conac!” este un program de învățare continuă și construcție comunitară care a început acum 12 ani.

CLIENT → Asociația Maria / PROGRAM → We forge the iron at the manor! / LOCATION → Petre P. Carp Manor, Țibănești, Iași / SURFACE → 15.000m2 / TIME → The cultural program "We forge the iron at the manor!" is a lifelong learning and community building program that began 12 years ago

The architectural project started 12 years ago with a historical monument house – Petre P. Carp manor, confiscated in 1949 and retroceded as a ruin. The recovery of this property was based on finding ways for creative recycling, a change of functionality from a residence into a research centre for traditional crafts and architecture.

Proiectul de arhitectură a început acum 12 ani, într-o casă monument istoric – conacul Petre P. Carp, confiscat în 1949 și retrocedat ca ruină. Recuperarea acestei proprietăți a mizat pe găsirea unor modalități de reciclare creativă, pe o schimbare de funcțiune, din reședință în centru de studiu pentru meserii tradiționale și arhitectură.

This is how the project “We forge the iron at the manor”! started, which is the name of a continuous free smithery for the locals from Țibănești (Iași), a range of workshops for traditional crafts and experimental techniques associated with the Carp Manor and a collection of objects created in this context.

Astfel a fost generat proiectul „Batem fierul la conac!”, numele sub care coexistă o școală continuă de fierărie adresată în mod gratuit localnicilor din Țibănești (Iași), o suită de workshop-uri de meșteșuguri tradiționale și tehnici experimentale asociate Conacului Carp și o colecție de obiecte create în acest context.

The objects are born in collaboration between architects, blacksmiths, local students and volunteers. Every year, a travelling journeyman comes to Țibănești to pass on the craft to the locals. The project was generated by the disappearance of craftsmen who can restore or undertake wrought ironwork on historical monuments or new buildings, and was encouraged by the lack of economic and cultural offers for young people in the village.

Obiectele se nasc în colaborarea dintre arhitecți, companioni-fierari, elevi locali și voluntari. Anual, o calfă călătoare vine în Țibănești pentru a transmite meșteșugul localnicilor. Proiectul a fost generat de dispariția meșterilor care pot restaura sau lucra confecții de fier forjat la monumente istorice sau clădiri noi, și a fost încurajat de inexistența ofertelor economice și culturale pentru tinerii din sat.

The 3 directions of the cultural programme "We forge the iron at the manor!" enrich each other, forming beyond objects, an educational substratum, attitudes and interactions necessary in the contemporary landscape.

How can a deteriorated historical monument be used? How can it be reintegrated into the life of the community? What keeps things going there? How does one solve the problem of proximities? What are the heritage policies that can be rendered from this case study and used in other situations? How does one create stable economic circuits? How can the new generations be educated regarding the heritage problem? When, how and what are we recovering? Why and what for? In what form? How can one communicate ideas of workmanship, how can one retell the story to the new generations? Here are some of the concerns of the revival project, led by the architects Șerban Sturdza and Alexandra Mihailciuc.

Cum poate fi folosit un monument istoric degradat? Cum poate fi reintegrat în viața comunității? Ce întreține de la sine viața de acolo? Cum se rezolvă problema proximităților? Care sunt politicile pentru patrimoniu care se pot desprinde din acest studiu de caz și care pot fi preluate și folosite în alte situații?, Cum creezi circuite economice stabile?, Cum educi noile generații în problematica patrimoniului?, Când, cum și ce salvăm?, De ce și pentru ce? În ce formă?, Cum comunicăm despre meșteșug, cum repovestim pentru noile generații?; iată câteva preocupări ale proiectului de regenerare, coordonat de arhitecții Șerban Sturdza și Alexandra Mihailciuc.

The manor, the workshops and the objects are imprinted by generations of people, discovering with us that the real stake of the project is not the restoration of the manor, but of the community. EN

Conacul, atelierul și obiectele sunt amprentate de generații de oameni, descoperind împreună cu noi că adevărata miză a proiectului nu e restaurarea conacului, ci a comunității. 279

280

Atelierul de fierărie „Batem fierul la conac!” Blacksmith workshop ”We forge the iron at the manor!” © Alexandra Mihailciuc

Atelierul de olărit condus de Daniel Ifrim. Drumul de la desen la produs finit. Pottery workshop conducted by Daniel Ifrim. The journey from drawing to the finite product. © Alexandra Mihailciuc RO

280

281

Atelierul de construcție sobe de la conacul Carp. Stove construction workshop at Carp mansion. © Alexandra Mihailciuc

Atelierul de împletituri vegetale. Vegetable weaving workshop. © Alexandra Mihailciuc EN

282

Universitatea Plutitoare

The Floating University An infrastructural space turned into a place for experiments and learning where polluted water coexists with a diverse range of animals, plants and algae

Un spațiu pentru infrastructură transformat într-un loc pentru experimente și studiu, în care apa impură coexistă cu o gamă diversă de animale, plante și alge.

AUTHORS → raumlabor / LOCATION → Berlin, Germania / TIME → 2018 - în desfășurare / DESIGN TEAM → raumlabor, Berlin, Germania, Benjamin Foerster- Baldenius, Dorothee Halbrock, Florian Stirnemann, Licia Soldavini împreună cu: Amelie Schindler, Carla Kienz, Gilly Karjevsky, Jeanne AstrupChauvaux, Katherine Ball, Laura Raber, Lorenz Kuschnig, Nina Klöckner, Rosario Talevi, Sarah Bovelett, Teresa Huppertz, Timo Luitz, Uwe Tisch

AUTORI → raumlabor / LOCAȚIE → Berlin, Germania / TIMP → 2018 - în desfășurare / ECHIPĂ → raumlabor, Berlin, Germania, Benjamin FoersterBaldenius, Dorothee Halbrock, Florian Stirnemann, Licia Soldavini împreună cu: Amelie Schindler, Carla Kienz, Gilly Karjevsky, Jeanne Astrup-Chauvaux, Katherine Ball, Laura Raber, Lorenz Kuschnig, Nina Klöckner, Rosario Talevi, Sarah Bovelett, Teresa Huppertz, Timo Luitz, Uwe Tisch RO

282

283

Bazinul de colectare al apei: 7000 mp de teren public readus publicului. Locul în care Floating e.V. își plasează misiunea: să țină deschis, să întrețină și să aibă grijă de acest sit unic și în paralel să ofere publicului programe educaționale alternative, programe radicale și colaborative. The water retention basin: 7000 sqm of public land given back to the public. It is where the Floating e.V. situates its mission: to open, maintain, and take care of this unique site while bringing non-disciplinary, radical, and collaborative programmes to the public.

Locația proiectului a fost inițial dezvoltată la începutul anilor 1930 sub forma unui bazin de colectare al apei pluviale, pentru a servi aerodromul Tempelhof și căile adiacente. Astăzi, rămâne o infrastructură complet funcțională. După închiderea aeroportului în anul 2008, cetățenii Berlinului la referendumul din 2014 s-au poziționat împotriva planurilor orașului privind reconstruirea sitului, astfel împiedicând în mod eficient orice fel de construcție pe aerodrom. După ce planul cu bazinul de colectare al apei pluviale a rămas închis publicului pentru mai bine de 60 de ani, arhitecții raumlabor din Berlin au redeschis situl în 2018 sub forma „Floating University”, un laborator urban temporar pentru studiul colectiv. Plasând un experiment pedagogic în această locație a reprezentat o formă deliberată de angajament politic.

The site of the project was originally developed in the early 1930s as a rainwater retention basin to serve the Tempelhof airfield and adjacent avenues, and it remains today as a fully functioning infrastructure. After the airport was closed down in 2008, Berliners voted in a major referendum in 2014 against the city’s rebuilding plans for the site and effectively prevented any kind of construction on the airfield. After the basin plot had been closed off to the public for over 60 years, Berlin-based architects raumlabor opened up the site as the Floating University in 2018 as a temporary urban laboratory for collective learning. Placing a pedagogical experiment in this location was a deliberate form of political engagement. From April to September of 2018, the Floating University invited varied constellations of students, professors, summer schools and self-organised groups, mainly from the design and art fields, to develop their own curricula and experiment on and with the site. Aside from inviting institutions to free themselves from their own rigid or even restrictive structures, the open programme engaged with the general public by offering a wide range of activities, including theatre performances, BMX riding and bee-keeping workshops. The founding year of the Floating University saw a diverse breadth of visitors involved to varying degrees with the activity on site, creating a unique ecosystem.

Din Aprilie 2018 până în Septembrie 2018, în cadrul „Floating University” au fost invitați studenți, profesori, grupări individuale sau școli de vară, în principal din domeniile artei și al designului, pentru ca aceștia să își dezvolte un curriculum propriu și să experimenteze situl. Pe lângă invitarea diferitelor instituții de a se elibera de structurile proprii, care deseori pot fi rigide sau chiar restrictive, programul se îndrepta și către publicul larg oferind o gamă diversă de activități precum spectacole de teatru, spațiu dedicat bicicletelor BMX și ateliere de apicultură. Anul în care a fost fondată „Floating University” a cunoscut o varietate de vizitatori implicați mai mult sau mai puțin în activitățile de pe sit, formând astfel un ecosistem unic.

Like an orchestra without a conductor, this apparent chaos not only encouraged diversity, but more importantly allowed the unexpected and the unplanned to emerge. Moreover, the programme consolidated a network of practitioners, who had decided to continue the experiment towards the end of 2018 by transitioning from a ‘temporary’ project into an association: The Floating e.V. by association became the custodian of the site – the Floating University Berlin. EN

La fel ca o orchestră fără dirijor, acest haos aparent nu încuraja doar diversitatea, ci a făcut loc și neprevăzutului sau spontaneității. Mai mult decât atât, acest program a consolidat o rețea de specialiști care au decis să continue experimentul de-a lungul anului 2018, transformând proiectul dintr-unul „temporar” într-o asociație: „ The Floating e.V.”, care prin actul de asociere a devenit custodele sitului. – the Floating University Berlin. 283

284

Vedere a arhitecturii din 2018. Turnul de laborator cu un sistem de filtrare al apei plasat pe mai multe niveluri și un auditoriu plutitor. Pentru o arhitectură plutitoare, se realizează mai multe protocoale spațiale. View of the 2018 architecture. A laboratory tower with a water filtration system laid out on multiple levels and a floating auditorium. Floating architecture performs more than one spatial protocol

Vedere de detaliu a sistemului de filtrare, proiectat de artista în rezidență Katherine Ball. Unde a fost posibil, s-au construit sisteme experimentale de apă. Apa se revarsă pe scările laboratorului și pe spirale, printr-o serie de filtre biologice. Apa filtrată se scurge apoi în bucătăria Universității, în baie, auditoriu și seră. Detail view of the filtration system designed by artist-in-residence Katherine Ball. Experimental water systems were constructed wherever possible. Water cascades down the laboratory stairs and spirals through a series of biological filters. The filtered water then flows to the University kitchen, bathroom, auditorium, and greenhouse RO

284

285

Vedere a ansamblului din 2018. Culoarele amplasate peste apă leagă diferiți sateliți – săli de clasă, ateliere, toalete, bucătăria, auditoriul, barul și turnul de laborator. View of the 2018 ensemble. Walkways over the water connect the different satellites – classrooms, workshops, toilets, the kitchen, the auditorium, the bar and the laboratory tower

285

286

Campusul de Agronomie Bella Vista

Agricultural Boarding School Bella Vista A collaborative design-build project, integrating local stakeholders, a local women cooperation, the future pupils of the agronomy campus and students from TU Berlin as well as the local university of Cochabamba.

Un proiect colaborativ de proiectare și construire, care include colaboratori locali, o cooperativă locală a femeilor, viitorii elevi ai campusului de agronomie, precum și studenți ai TU Berlin și ai universității locale din Cochabamba

AUTHORS → CODE | Prof. Ralf Pasel | TU Berlin / TEAM → Ralf Pasel, Andreas Skambas, Lorena Valdivia, Anna Wortmann, Max Hacke with Students of TU Berlin / CLIENT → Fundación Cristo Vive Bolivia / LOCATION → Cochabamba, Bolivia / DATE → 2015-18

AUTORI → CODE, Prof. Ralf Pasel, TU Berlin / ECHIPĂ → Ralf Pasel, Andreas Skambas, Lorena Valdivia, Anna Wortmann, Max Hacke împreună cu studenți ai TU Berlin / CLIENT → Fundación Cristo Vive Bolivia / AMPLASAMENT → Cochabamba, Bolivia / TIMP → 2015-2018 RO

286

287

Printr-o cooperare internațională cu organizația non-profit Fundación Cristo Vive Bolivia, dedicată combaterii sărăciei din America Latină, studenții aflați sub conducerea departamentului Construcție și Design | CODE, Prof. Ralf Pasel, de la TU Berlin, au proiectat, plănuit și construit succesiv clădirile pentru un campus de agronomie (școală agricolă și internat). In an international cooperation with the non-profit organisation Fundación Cristo Vive Bolivia, which is dedicated to combating poverty in Latin America, students under the direction of the department Construction and Design | CODE, Prof. Ralf Pasel, at the Technical University in Berlin have successively designed, planned and constructed the buildings for an agronomy campus on site consisting of an agricultural school and a boarding house. © Cristóbal Palma

Campusul de Agronomie de lângă Cochabamba, Bolivia oferă perspective de viitor pentru minorii proveniți din familii extrem de sărace din Bolivia, care depășesc nivelul standard de subzistență al agriculturii.

The Agronomy Campus near Cochabamba, Bolivia provides a perspective to juveniles from extremely poor families in Bolivia that goes beyond the common subsistence level of agriculture.

Proiectul pe termen lung a început în 2013-2015 odată cu construirea școlii agricole și a fost finalizat în 2018 cu noul internat. În cadrul unei cooperări internaționale cu Fundación Cristo Vive Bolivia (o organizație non-profit destinată luptei împotriva sărăciei din America Latină) și printr-un proces colaborativ cu diferiți localnici ca părți interesate, studenții TU Berlin au proiectat, plănuit și construit internatul. Scopul lor a fost să dezvolte soluții locale pentru combaterea sărăciei, precum și căutarea soluțiilor pentru probleme globale precum urbanizarea și depopularea din zonele rurale.

The long term project started in 2013-15 with the construction of the agriculture school and was completed in 2018 with the new boarding school. In an international cooperation with Fundación Cristo Vive Bolivia (a non-profit organisation dedicated to fight poverty in Latin America) and other local stakeholders, students from TU Berlin designed, planned and constructed the boarding house in a collaborative process. Their aim was to develop local solutions against poverty as well as finding solutions to global issues such as increasing urbanisation and rural depopulation.

Școala agricolă și internatul folosesc împreună noua stație de tratare a canalizării, sistemul de gestionare al apei pentru câmpuri, energia electrică generată de un sistem fotovoltaic, precum și un termosifon, care este inclus pe acoperișul internatului.

Agricultural school and boarding house share the newly constructed sewerage treatment plant, the water management system for the fields, the electricity generated by a photovoltaic system and a thermosiphon, which is integrated on the roofslope of the boarding house.

Datorită materialelor utilizate, clădirile sunt remarcabile în întreg cartierul și nu numai. Prin intermediul materialelor folosite se stabilesc noi standarde în construcțiile realizate prin forțe proprii, care pot fi ulterior implementate de locuitori și în cadrul altor proiecte. Clădirile în sine devin studii de caz didactice.

Because of the applied materials the buildings hold a high factor of recognition in the neighbourhood and beyond. They set new standards in self-made constructions, which can be transferred by the inhabitants onto new projects. The buildings itself become a didactic case study. EN

287

Internatul. Campusul de agronomie, care oferă o perspectivă profesională tinerilor din mediul rural, este dezvoltat sub forma unui centru de inovare pentru mai multe domenii: pregătire profesională integrală, gestionarea apei și a deșeurilor, agricultură organică. În prima fază de construire a fost creată clădirea școlii agricole. În cea de-a doua fază, s-a proiectat și construit clădirea internatului, pentru a le oferi tinerilor defavorizați din satele îndepărtate din Cochabamba, accesul la educația oferită de școala agricolă.

288

The Boarding House. The agronomy campus, which offers young people a professional perspective in the countryside, is being developed into an innovation centre in the field of integral vocational training, water and waste management and organic farming. In the first construction phase, the building of the agricultural school was created. In the second phase of construction, the boarding house building was planned and built in order to give disadvantaged young people from remote villages in Cochabamba access to training at the agricultural school. © Cristóbal Palma

Camera comună a internatului este orientată spre câmpuri și este separată de dormitoare prin blocurile sanitare și spațiile comune mai mici. O curte interioară privată este inclusă în spatele zonei de dormit și servește drept zonă de retragere și relaxare pentru elevi, după o zi obositoare petrecută pe câmp. The common room of the boarding house is oriented towards the fields and is separated from the bedrooms by the sanitary blocks and smaller communal spaces. An enclosed private patio behind the sleeping area serves as a retreat for the students after a tiring day in the fields. The proceeding and receding facade also enables places of encounter and tranquility. © Cristóbal Palma RO

288

Școala agricolă. Noile săli de clasă ale școlii agricole au fost construite în vecinătatea câmpurilor agricole, pentru ca elevii să poată implementa direct materialul didactic și să urmărească zilnic progresul desfășurat pe câmpuri. Zidurile masive ale școlii sunt neobișnuite pentru Bolivia, însă acestea asigură un climat interior plăcut, în ciuda fluctuațiilor mari de temperatură care au loc zilnic.

289

The agricultural school. The new classrooms of the agricultural school were built adjacent to the agricultural fields, so that the students can implement the teaching material directly and follow the progress in the fields on a daily basis. The school's unusually massive walls for Bolivia ensure a pleasant indoor climate despite the high daily temperature fluctuations. © Cristóbal Palma

Studenții învață să acționeze ca actori non-locali într-un context care, constant ridică provocări necunoscute pentru ei, ceea ce îi încurajează să facă față unor noi situații și subiecte de interes. Școala vocațională „Sayarinapaj”, căreia îi este alocat campusul de agronomie, deține un atelier de construcții din lemn și metal foarte bine echipat și care ar putea fi folosit pentru proiectul de prefabricare al componentelor în serie. The students learn to act as non-local actors in a constantly challenging context unknown to them, which encourages them to deal with new topics and situations. The vocational school "Sayarinapaj", to which the agronomy campus is assigned, has a well-equipped wood and metal construction workshop that could be used for the project for prefabricating serial components. © Cristóbal Palma EN

289

290

291

RO / EN

Credite

292

Credits

Curatori / Curators Ilka Ruby, Anca Cioarec, Brîndușa Tudor Design Expoziție / Exhibition design stardust architects* Concept Grădină / Garden concept Raluca Rusu and Alexandru Ciobotă Design grafic / Graphic design Ștefan Lucuț Video / Video Pataki Farkas Fotografii / Photography Bianca Azap and Dan Purice Communication / Communication Oltea Zambori and Ada Vlad Web development / Web development Fruit Creative Consultanță tehnică, producție și coordonare montare expoziție / Technical consultancy, production and mounting coordination for the exhibition displays Atelier Vast Antreprenor Peisaj / Landscape Entrepreneur Millegarden Print / Print AZERO Proiectare hartă interactivă / Interactive map design Vlad Albu Editare și traduceri / Copy editing and Translation Giles Eldridge and Ramona Cociorvă

RO / EN

292

RO / EN

293

Colaboratori / Autorii proiectelor selectate în cadrul expoziției / Contributors / Authors of the projects selected in the exhibition Leo van Broeck, Timișoara verde-albastră, Atelier Ad Hoc, GIC Cișmigiu, Andreea Pătroi, 51N4E, Lacaton & Vassal, Frederic Druot, Christophe Hutin, Sebastian Felix Ernst and Jonas Tratz / FAKT, Rainer Hehl and Something Fantastic / MAS Urban Design ETH Zurich, Creative Community residing in the Cotton Factory, Wolfhouse Productions, Calup, Nod Makerspace, F O R, Planeta Petrila, Asociația pentru patrimoniu activ - PACT, Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov, Monumentum Association, Studio Govora and ARCHÉ Association, Locus Association, Harquitectes, Abruptarhitectura, Prodid, I’M UAU, baubüro insitu, Felix Heisel and Bisrat Kifle, Flores & Prats Arquitectes, Dirk Hebel, Felix Heisel / KIT Karlsruhe, Larix Studio, Pro Patrimonio Foundation, Studio Anna Heringer, Case design, Assemble, KraftMade, TERRApia, Grupul Rural, Idalene Rapp and Natascha Unger / weißensee kunsthochschule berlin, Paula van Brummelen / weißensee kunsthochschule berlin, Arhipera, La Col, Flussbad Berlin e.V., Xu Tiantian / DnA Design and Architecture, Atelier d’Architecture Autogérée, Republic of Architects, studioBASAR, Urboteca, Citizen and Resilience Bucharest - Master in Urban Design studio at the University of Sheffield, 2019-2020, Citizens and the City in Ecological Transition, School of Bunești, ARCHAEUS Foundation, We forge the iron at the manor!, raumlabor and Floating University e.V., Ralph Pasel / TU Berlin, Lacol Arquitectura Cooperativa Organizatori / Organizers Ordinul Arhitecților din România - Filiala Teritorială Timiș Co-organizatori / Co-organizer Primăria Municipiului Timișoara - Casa de Cultură a Municipiului Timișoara Echipa de organizare - Echipa Beta 2020 / Extended organizing team - Beta team Alexandra Maria Rigler, Alexandru Todirică, Alexandra Trofin, Anamaria Goie, Dariana Pau, David Alexandru Dumitrescu, Dragoș Nistor, Emanuela Cristescu, Nicoleta Postolache, Romina Popescu RO / EN

293

Custozi - îngrijitori expoziție / Exhibition custodians Andrea Cseke, Codruța Goagă, Denisa Görbe, Diana Todirică, Loredana Nedelcu, Myriam Lazăr, Oana Karina Lugojan, OvidiuGavril Pop, Paula Todireanu Au contribuit la montarea și demontarea expoziției / Contribution to exhibition installing Teodor Papadopol, Bogdan Bolca, Ovidiu-Gavril Pop, Matyas Attila, Andras Hunor Evenimente conexe expoziției, organizate în colaborare cu / Events related to the exhibition, organized in collaboration with Aethernativ, Abruptarhitectura, Art Encounters, Atelier d'Architecture Autogeree, Asociația Maria - Țibănești, AMAIS and Studio Mud, De-a Arhitectura, Heritage of Timișoara, Leo van Broeck, Studiobasar, Terrapia, UrbanEye Finanțatori / Co-financers Ordinul Arhitecților din România - Timbrul de Arhitectură, Administrația Fondului Cultural Național, Primăria Municipiului Timișoara - Casa de Cultură a Municipiului Timișoara Cu sprijinul / With the support of Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi“, CRIES - Centru de Resurse pentru Initiative Etice si Solidaridare, Reper 21, RETIM Ecologic Service SA, Lipoplast, Romanian Design Week, Liceul Waldorf, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României”, Consiului Județean Timiș Parteneri media / Media Partners Agerpres, Epiteszforum, Igloo, IQads, Modernism, Radio Guerilla, RFI România, Smark, Urboteca Podcast, Zeppelin Grădina expoziției este acum o grădină publică, o moștenire pentru orașul Timișoara, datorită implicării / The exhibition garden is now a public garden, a legacy for the city of Timișoara, thanks to the involvement of Raluca Rusu & Alex Ciobotă (Private Design), Alexandru Almăjan (Millegarden Install team) Dan Diaconu, Adrian Bere, Diana Nica & Oana Iacobescu (Primăria Municipiului Timișoara), Rogera Prest Com & Barierra S.R.L., Liceul Waldorf Timișoara

294

295

296

297

O grădină pentru oraș

298

A garden for the city Text: Alexandra-Maria Rigler

Text: Alexandra-Maria Rigler

The idea of having a garden within the “Enough IS Enough” exhibition that would complete and enhance the design of the display, was followed almost instantly by the idea of further providing it with a new instance, beyond the actual programme of the biennial.

Ideea de a avea o grădină în expoziția „Enough IS Enough”, care să completeze și potențeze designul expunerii, a fost urmată, aproape instantaneu, de ideea de a-i oferi o nouă ipostază, dincolo de calendarul bienalei.

Shortly after these ideas emerged, they became objectives that were accomplished through the collaboration of the organizing team, the curators of the exhibition, the landscape architects responsible for the garden’s concept and fulfillment, and the representatives from the local public administration.

La scurt timp după ce au apărut, aceste idei au fost transformate în obiective, la a căror realizare au conlucrat echipa de organizare, curatorii expoziției, peisagiștii responsabili de conceptul și implementarea grădinii și reprezentanți ai administrației publice locale.

We therefore committed to the idea that this garden of the exhibition will be subsequently embraced by new communities of the city and thus, the fruit trees were adopted with great openness by the Waldorf Highschool in Timisoara, while the rest of the plants (prevailing in the exhibition) were planted in a public space from the Fabric district, based on a concept created by the landscape architects.

Ne-am propus așadar ca această grădină a expoziției să fie asumată ulterior de noi comunități ale orașului, drept pentru care speciile fructifere au fost adoptate cu mare deschidere de către Liceul Waldorf din Timișoara, în schimb ce restul materialului vegetal (preponderent în expoziție) a fost plantat într-un spațiu public din cartierul Fabric al orașului, după un concept al echipei de peisagiști.

The Beta Garden has thereby become a resource of the city and in all likelihood, the most important heritage that the third edition of the Timișoara Architecture Biennial Beta 2020 has left behind.

Grădina Beta a devenit astfel o resursă a orașului și poate cea mai importantă moștenire pe care ediția a 3-a a Bienalei Timișorene de Arhitectură Beta 2020 a lăsat-o în urmă. RO

298

299

300

301

Events related to ”Enough IS Enough” EN

301

Evenimente conexe "Enough IS Enough"

Tururi ghidate ale expoziției "Enough is Enough"

302

“Enough is Enough” exhibition – guided tours Text: Alexandru Todirică, Beta Team

Text: Alexandru Todirică, echipa Beta

One of the main activities of understanding the Enough is Enough exhibition was the organization of guided tours: two at the opening of the exhibition and one before closing, held by the three curators - Ilka Ruby, Anca Cioarec and Brîndușa Tudor, while the other two tours happened during the biennial and were held by members of the Beta team: Alexandra Trofin and Alexandru Todirică. The tactile nature of the exhibition generated a situation in which, independent from the initial organization, several school classes of pupils of all ages examined the exhibition, guided by teachers or educators.

Una dintre activitățile principale de mediere a expoziției Enough is Enough a fost organizarea tururilor ghidate: două la deschiderea expoziției și unul înainte de închidere, realizate de cele trei curatoare - Ilka Ruby, Anca Cioarec și Brîndușa Tudor, celelalte două tururi având loc pe parcurs și fiind realizate de membrii echipei Beta: Alexandra Trofin și Alexandru Todirică. Caracterul tactil al expoziției a generat o situație în care, independent de organizarea inițială, numeroase clase de elevi de toate vârstele au parcurs expoziția ghidați de profesori sau învățători. Parcurgerea ghidată a expoziției oferă un rezumat al întregului conținut cu evidențierea caracteristicilor esențiale care atestă importanța proiectelor prezentate, astfel încât publicul participant are libertatea de a studia în detaliu exemplele care coincid cu interesele personale sau care le stârnesc curiozitate. Formatul acestui mod de interacțiune cu expoziția, creează cadrul ideal pentru a genera un dialog între participanți și curatori (sau ghizi) în urma căruia se pot afla detalii ale procesului creativ și decizional care a modelat forma finală a expoziției.

The guided tours of the exhibition provide an overview of the entire content, emphasizing the essential features that support the importance of the displayed projects, so that the participating public has the freedom to study in detail the examples that coincide with their own personal interests or arouse their curiosity. This approach of interaction with the exhibition creates the ideal framework for a dialogue between participants and curators (or guides), after which they can find out the details of the creative and decisional process that shaped the final form of the exhibition.

Prin aceste tururi urmărim să transmitem, într-o formă accesibilă, un tip de informație specializată de arhitectură în special către un public general, pregătind astfel posibilii beneficiari ai unor proiecte asemănătoare. Suntem de părere că pentru formarea unui mediu construit de calitate este necesar ca în cadrul relației arhitect-beneficiar responsabilitatea să fie bidirecțională, acest aspect devenind posibil doar prin folosirea unui limbaj comun.

Through these tours we aim to communicate to a general public, in an accessible form, a type of specialized information regarding architecture, thus preparing potential beneficiaries of similar projects. We believe that, in order to create a quality built environment, it is necessary that within the architect-beneficiary relationship, the responsibility should be bidirectional, and this may become possible only by using a common language.

302

303

Zoom in #responsabilitate - tur pentru adolescenți

304

Zoom in #responsibility – exhibition tour for teenagers The education and responsibility towards the built environment constitute elements that must be assumed from childhood. Organized in collaboration with De-a Arhitectura Association, the events dedicated to pupils of different age groups, have completed the pillar of education embraced by Beta.

Educarea și responsabilizarea față de mediul construit reprezintă componente care trebuie asimilate încă din copilărie. Organizate împreună cu Asociația De-a Arhitectura, evenimentele destinate elevilor aparținând unor diferite categorii de vârstă, au întregit pilonul educației asumat de Beta.

Text: Brîndușa Havași, Gabriela Anghel, Monica Popescu

On October 10, a guided tour of the “Enough IS Enough” exhibition took place, which was dedicated to teenagers and called Zoom in #responsibility. Guided by arch. Andreea Pătroi and arch. Maria Sgîrcea, the teenagers explored for 2 hours the current trends in the practice of environmentally responsible architecture and learned about their role in reducing the processes that cause climate change and environmental degradation. They started the journey by answering the question “Do we really have to build?”, and then they rushed among the green islands and wooden structures on which large panels with various projects hung. For them, the entire exhibition was like an infusion in a research laboratory, at the intersection of natural science and man’s desire to build - side by side with nature, not against it.

În data de 10 octombrie a avut loc un tur ghidat al expoziției „Enough IS Enough” pentru adolescenți, denumit Zoom in #responsabilitate. Sub ghidajul arh. Andreea Pătroi și arh. Maria Sgîrcea, tinerii au explorat timp de 2 ore tendințele actuale din practica de arhitectură responsabilă cu mediul și au învățat despre rolul care le revine în diminuarea proceselor care duc la degradarea climatică a planetei. Adolescenții au pornit călătoria răspunzând la întrebarea „Este necesar să construim?”, iar apoi s-au avântat printre insule de verdeață și structuri de lemn de care atârnau panouri mari cu proiecte diverse. Întreaga expoziție a fost pentru ei ca o infuzie într-un laborator de cercetare, la juxtapunerea dintre științele naturii și dorința omului de a construi - împreună cu natura, nu împotriva ei.

The tour ended with a final stop at the Beta Garden where everyone planted seeds and left messages on Timisoara’s earth map.

Turul s-a încheiat cu un ultim popas la Grădina Beta unde fiecare a plantat semințe și a lăsat mesaje pe harta de pământ a Timișoarei. RO

304

305

Leo van Broeck despre politici publice de arhitectură

306

Leo van Broeck on land use and public policies in architecture An event dedicated to public policies in architecture that complements the national initiatives for the development and implementation of regulations with the role of generating a responsible attitude towards the built environment Conference moderated by Leo van Broeck together with Alexandru Găvozdea, Grațian Mihăilescu și Marian-Constantin Vasile Text: Alexandru Todirică, Beta team

Eveniment dedicat politicilor publice de arhitectură care vin în completarea inițiativelor la nivel național de dezvoltare și implementare a unor reglementări cu rolul de a genera o atitudine responsabilă față de mediul construit Conferință moderată de Leo van Broeck împreună cu Alexandru Găvozdea, Grațian Mihăilescu și Marian-Constantin Vasile Text: Alexandru Todirică, echipa Beta Prezentarea susținută de Leo van Broeck este alcătuită din două teme importante care subliniază importanța politicilor publice de arhitectură în buna dezvoltare a mediului construit. În prima parte a prezentării este explicat rolul pe care arhitectul guvernului îl are în Belgia reliefând care sunt atribuțiile și limitările acestuia, dar și instrumentele de care poate dispune. Prezentarea punctează pe asigurarea unui standard de calitate în cadrul proiectelor prin medierea relației arhitect-client, asigurând satisfacerea nevoilor fiecăruia, pentru a maximiza produsul final. A doua parte a prezentării se concentrează pe relația dintre arhitectură, utilizarea terenurilor, planificarea urbană și provocările privind problemele ecologice majore cu care ne confruntăm în prezent. Leo van Broeck afirmă că acțiunile actuale sunt insuficiente și ineficiente, iar în viziunea personală, consideră că rezolvarea stă în limitarea utilizării terenurilor pentru a permite naturii să se regenereze.

The presentation given by Leo van Broeck consists of two important themes that emphasize the importance of public policies in architecture for the good development of the built environment. The first part of the presentation explains the role that the Government Architect has in Belgium, highlighting his attributions and limitations, but also the tools he can have and use. The presentation focuses on guaranteeing a quality standard within the projects by mediating the architect-client relationship, ensuring the satisfaction of everyone's needs, in order to optimize the final result. The second part of the presentation focuses on the relationship between architecture, land use, urban planning and on the challenges we currently face regarding the major environmental issues. Leo van Broeck states that the current actions are insufficient and inefficient, and in his personal view, he believes that the solution lies in restricting the use of land in order to allow nature to regenerate. Prior to the debate, each of the three guests gave a short presentation: Alexandru Găvozdea, as the president of the Romanian Order of Architects, described the efforts of the organization on the subject of public architecture politics (in general) and about the efforts related to legislation (in particular), Grațian Mihăilescu approached the subject of the city as a living urban ecosystem/organism, made up of several communities and stakeholders, which all together contribute to its sustainable development, and Marian-Constantin Vasile

Înaintea dezbaterii, cei trei invitați au ținut câte o scurtă prezentare: Alexandru Găvozdea, în calitate de președinte al Ordinului Arhitecților din România, a descris eforturile organizației pe subiectul politicilor publice de arhitectură (în general) și despre eforturile pe legislație (în particular), Grațian Mihăilescu a abordat subiectul orașului ca un ecosistem urban viu/organism, format din mai multe comunități și stakeholderi, care împreună contribuie la dezvoltarea sa sustenabilă, iar Marian-Constantin Vasile a vorbit despre economia circulară în contextul orașelor și regiunilor inteligente.

talked about circular economy in the context of smart cities and regions.

Discuțiile din timpul dezbaterii s-au concentrat pe contextul local al modalității prin care aplicarea unui set de politici publice poate limita utilizarea excesivă a terenurilor pentru a rezolva provocările climatice, respectiv pe capcanele sistemului capitalist de folosire a noilor tehnologii disponibile în detrimentul schimbărilor climatice sau a unui mediu construit sănătos. RO

The discussions during the debate focused on the local context of ways in which a set of public policies can limit the excessive use of land in order to address climate challenges, respectively on the difficulties of the capitalist system of using new available technologies to the detriment of climate change or a healthy built environment. 306

307

A Culture Of Recycling. Building With Prefab Garage Units ABRUPTARHITECTURA Conference Text: Cristina Constantin, Cosmin Pavel

O Cultură A Reciclării. Construind Cu Garaje Prefabricate

Conferință ABRUPTARHITECTURA Text: Cristina Constantin, Cosmin Pavel

Heir of the communist “Golden Age”, this 3.0 x 5.6 m prefabricated concrete module was already something more than a garage. Converted to a cellar, workshop, office, the former garage was an extension of a block apartment. From 2005 to 2010 the authorities have ordered either the removal or demolition of these “parasitic” garages. Through recovery, juxtaposition and connection, five concrete garages continue to exist and they became something else than they were firstly intended to be.

Urmaș al „Epocii de Aur”, acest modul prefabricat de 3,0 x 5,6 m devenise deja ceva mai mult decât un garaj. Convertit în cămară, atelier, birou, fostul garaj era o extensie a locuinței de la bloc. În perioada 2005-2010 autoritățile cer desființarea acestor garaje devenite parazitare. Prin recuperare, alăturare și relaționare, cinci garaje merg mai departe, sunt altceva decât ceea ce au fost la început menite să fie.

Five such modules were transported and stored on a plot of 500 sqm on the outskirts of Bucharest. Their position on the terrain and relationship with the enclosure wall aims to create a series of protected and linked outdoor spaces - actual projections of the interior. The various places and rooms of the house were installed in four of the five modules, while the fifth was lifted vertically in order to give intimacy and protect the center, an inner courtyard.

Pe un teren de 500mp dintr-o lotizare situată la periferia Bucureștiului, cinci astfel de module au fost transportate și depozitate. Așezarea pe teren și relația lor cu zidul de incintă crează o suită de spații exterioare protejate conectate, ce constituie proiecții ale interiorului. În patru din cele cinci module s-au instalat locuri ale casei, iar cel de-al cincilea a fost ridicat în poziție verticală pentru a intimiza și a păzi centrul, curtea interioară.

In order to obtain a suitable height, the garages were raised on perimeter concrete frames. The project aimed to preserve as many of the original recognizable characteristics of the garages. Therefore the dwelling undertakes a certain austerity in treating both the inside and the outside. By recovering prefabricated modules and implicitly the contained space, the house has consumed fewer resources in order to exist. A thick layer of insulation on the outside, a brick floor containing heating and several windows, were the only elements that came to add over what was already produced in advance.

Pentru a putea obține o înălțime adecvată, garajele au fost ridicate pe rame perimetrale de beton. Proiectul a urmărit păstrarea a cât mai multe din caracteristicile inițiale, recognoscibile, ale garajelor și astfel locuirea își asumă o anume austeritate atât în tratarea interiorului cât și a exteriorului. Prin recuperarea modulelor prefabricate și implicit a spațiului conținut de acestea, casa a consumat puține mijloace pentru a exista. Un strat gros de izolație la exterior, pardoseala de cărămidă, ce conține încălzirea, și ferestrele sunt singurele elemente ce vin să se adauge peste ceea ce era deja produs dinainte.

Intrigued by the versatility of this humble spatial module, we have looked further and inventoried similar experiences: a small neighbourhood library, two churches, or houses of other people, all which come to confirm the recycling capacity it carries in itself. Unfortunately, most of them were crushed and in 2020 one cannot easily find a lot of prefabricated garage units anymore. However, we enjoyed the chance to tell Beta about garages and about an experience we thought was closed, rediscovering the contemporaneity of rehabilitation and being honoured by the invitation to be part of one of the most beautiful and most important architectural events that occurred in the past years, the Enough is Enough exhibition. EN

Intrigați de versatilitatea acestui umil modul spațial am căutat mai departe și am inventariat experiențe similare: o mică bibliotecă de cartier, două biserici, sau casele altor oameni, vin să confirme capacitatea de reciclare pe care o poartă în sine. Păcat însă de concasarea celor mai multe dintre ele. În 2020 garaje prefabricate nu se prea mai găsesc. Ne-am bucurat însă de șansa de a povesti la Beta despre garaje și despre o experiență pe care o credeam închisă, redescoperind actualitatea recuperării și onorați de invitația de a fi parte ai unuia dintre cele mai frumoase și importante evenimente arhitecturale din ultimii ani, expoziția Enough is Enough. 307

Cetățenii, Universitatea și Orașul

308

The Citizens, the University and the City New ways of sharing knowledge through engaged pedagogies Conference moderated by Alex Axinte together with Noelia Botana, Daniela Calciu, Felicia Ienculescu-Popovici, Andreas Lang, Tom Moore, Doina Petrescu, Lara Scharf Text: Alexandru Axinte

Noi moduri de a împărtăși cunoașterea prin educație angajată Conferință moderată de Alex Axinte împreună cu Noelia Botana, Daniela Calciu, Felicia Ienculescu-Popovici, Andreas Lang, Tom Moore, Doina Petrescu, Lara Scharf Text: Alexandru Axinte

The talk was triggered by the outputs of the studio “Citizen and Resilience Bucharest”, developed in the context of the Master of Urban Design (MAUD), Sheffield School of Architecture (SSoA), University of Sheffield in the 2019-2020 academic year. The Studio’s tutors, students and civic partners, together with invited practitioners, reflected upon the University’s civic role and questioned its potential to create transformative change in the society through an engaged pedagogy.

Discuția a pornit de la rezultatele studioului „Cetățenii și Reziliența în București”, ce a fost dezvoltat în contextul Masterului de Design Urban (MAUD), Sheffield School of Architecture (SSoA), University of Sheffield, în anul academic 2019-2020. Îndrumătorii, studenții și partenerii civici ai studioului, împreună cu practici invitate au reflectat asupra rolului civic al Universității și au chestionat potențialul său de a transforma societatea. Producția, utilizarea și evaluarea cunoașterii au devenit arene unde lumea de astăzi se transformă. Apropierea dintre societate și știință a generat participare, interdisciplinaritate și co-producție. În ultimii anii, universitățile acționează civic, reluându-și rolul de producător de bunuri publice. Se formează o nouă înțelegere a educației în care studenții și beneficiarii direcți participă în producția educației, în timp ce procesul și rezultatele devin resurse pentru comunități.

The production, use and evaluation of knowledge became arenas where the world is transformed. The convergence between society and science asks for an increase in participation, interdisciplinarity and co-production. In recent years, universities across the world are becoming civically active, reclaiming their foundational role as public goods’ producer, addressing critical topics and empowering local communities. A new understanding of education is forged, where learners and users participate in its production, while the process and its results are becoming resources for the communities.

Pe fondul crizelor multiple ce afectează orașele contemporane, rolul educației angajate devine critic. Prezentările invitaților și discuțiile care au urmat au ilustrat un proces de educație continuă în care cunoștințele sunt produse și împărtășite între participanți. Diferite perspective situate, diverse metode și mai multe tipare organizaționale au fost apreciate pentru capacitatea lor de a transforma lumea prin educație angajată. Fiind conștienți de limitările impactului proiectelor de educație punctuală în cadrul comunităților localizate, concluziile au deschis perspectiva transformării pe termen lung a paradigmei educației către un proces mai responsabil și mai orientat către comunitate.

In today’s context of multiple crises affecting contemporary cities, the role of engaged education becomes critical. The guests’ presentations and the discussion which followed aimed to further enact such a continuous education process where knowledge is produced and shared among the participants. Different situated perspectives, various methods and several organizational patterns were valued for their capacity to transform the world through engaged education. Being aware of the impact limitations of punctual education projects within localized communities, the conclusions open up the perspective of a long term turning of the education paradigm towards a more responsible and more community-focused process.

308

309

URBOTECA at Beta Text: Vera Marin, Oana Pavăl Team: Mihai Danciu, Vera Marin, Oana Pavăl Participants: Denisa Görbe, Miruna Țenț, Alexandru-Constantin Nițulescu, Andrada Carla Herlo, Ligia Gherman, Micoroi Aurelia, Evelina Ursatii, Vlad Rada, Oana Rădoi, Claudiu-Ionuț Folea, Claudiu-Ionuț Folea

Text: Vera Marin, Oana Pavăl Echipa: Mihai Danciu, Vera Marin, Oana Pavăl Participanți: Denisa Görbe, Miruna Țenț, Alexandru-Constantin Nițulescu, Andrada Carla Herlo, Ligia Gherman, Micoroi Aurelia, Evelina Ursatii, Vlad Rada, Oana Rădoi, Claudiu-Ionuț Folea, Claudiu-Ionuț Folea

URBOTECA is a programme coordinated by ATU – The Association for Urban Transition, which started in 2014, aiming to promote and explain principles of participatory urbanism with the help of certain urban pedagogy instruments meant for the citizens. Meanwhile, the ambition to bring academic research themes and results from the area of good urban governance, participatory democracy in urban planning and design in the public space of Romania, was also growing. The complex problems of a city cannot be resolved with equity, in a creative way, without this collaboration between professionals and citizens. After URBOTECA Fellowship experience within the Urban Education live project from the area of Bucureștii Noi – this way of working and learning has been tested – successfully – also within Beta 2020.

URBOTECA, program coordonat de ATU - Asociația pentru Tranziție Urbană, a pornit la drum în 2014 pentru promovarea și explicarea principiilor urbanismului participativ cu ajutorul unor instrumente de pedagogie urbană destinate locuitorilor. Concomitent a apărut ambiția de a aduce în spațiul public, și în România, rezultate din mediul academic pe teme legate de buna guvernanță urbană, democrație participativă în planificare și proiectare urbană. Problemele complexe ale unei localități nu mai pot fi rezolvate într-un mod creativ și echitabil fără această colaborare la fața locului între profesioniști și locuitori. După experiența URBOTECA Fellowship din cadrul proiectului Urban Education live, din zona Bucureștii Noi - acest mod de lucru și de învățare a fost testat - cu succes - și în cadrul Beta 2020.

During the fellowship, students did not only have a learning experience (the online workshop from 15th to 25th September), but also the opportunity to actively contribute to applied research on topics of their choice, provided they were linked to the theme of Beta 2020 and to imagine, even during the pandemic, a role for the Urboteca van – mobile laboratory. Therefore, 4 teams were created: the team interested in the impact of Beta exhibition, the COMPLEX team, the REUSE team and the COMMUNICATION team. The team that chose to investigate Beta 2020 itself was interested in the visitors’ perception of the main exhibition; the COMPLEX team wanted to identify the needs and expectations of students living in the campus, regarding public space; the REUSE team sought to see how the city’s inhabitants place themselves towards architectural heritage and the abandoned built industrial environment; and the COMMUNICATION team was interested in the way citizens and local administration communicate about the city’s problems. EN

URBOTECA la Beta

În cadrul fellowship-ului, studenții nu au avut doar o experiență de învățare (workshopul online din perioada 15-25 septembrie), ci și ocazia de a contribui activ la cercetări aplicate pe subiecte alese de ei, cu condiția să fie legate de tema Beta 2020 și să imagineze, chiar și în condiții de pandemie, un rol pentru van-ul Urboteca - laborator mobil. S-au format astfel 4 echipe: echipa interesată de impactul expoziției Beta, echipa COMPLEX, echipa REUTILIZARE și echipa COMUNICARE. Echipa care a ales să investigheze chiar Beta 2020 a fost interesată de percepția vizitatorilor asupra expoziției centrale, echipa COMPLEX a vrut să identifice nevoile și așteptările studenților care locuiesc în complexul studențesc referitoare la spațiul public, echipa REUTILIZARE a căutat să vadă cum se poziționează locuitorii orașului față de patrimoniul arhitectural și fondul construit industrial abandonat, iar echipa COMUNICARE a fost interesată de modul în care comunică cetățenii și administrația locală despre problemele orașului. 309

310

„Îmi place sa lucrez cu oamenii și să aflu cum gândesc ei, mai ales când vine vorba de patrimoniu. Mi-ar plăcea ca rezultatele sa fie transmise timișorenilor și să vină ca un impuls în valorificarea clădirilor care, să sperăm că nu vor mai fi uitate.” - Ligia Gherman, FAU, an 4 - despre experiența de a comunica cu oamenii și despre rezultatele investigației echipei REUTILIZARE.

“I like working with people and finding out how they think, especially when it comes to heritage. I would like the results to be communicated to the citizens of Timisoara and to come as an impulse in the development of buildings which, hopefully will not be forgotten anymore.” - Ligia Gherman, FAU, year of study 4 – about the experience of communicating with people and about the REUSE team’s results of the investigation.

„În cadrul workshopului am învățat cât este de importantă integrarea comunității în procesul de proiectare. În același timp, informarea și consultarea, dincolo de ceea ce impune legea poate conduce înspre o dezvoltare durabilă.” - Oana Rădoi, FAU, an 4 - despre ce a învățat nou în cadrul workshopului

“During the workshop I have learned how important it is to integrate the community in the design process. At the same time, providing the necessary information and advice beyond what is required by law, may lead to a sustainable development.” - Oana Rădoi, FAU, year of study 4 – about what she has learned new during the workshop.

„Interacțiunea cu oamenii a fost o experiență inedită care mi-a dat un impuls în vederea implicării în mai multe astfel de programe, dar și de a realiza pe viitor proiecte bazate pe planificare participativă. Am fost plăcut surprinsă să văd că și oamenii din afara domeniului artei sau al arhitecturii sunt interesați de acest subiect.” - Herlo Carla Andrada, FAU, an 4 - despre interacțiunea cu oamenii.

“Interacting with people was an unique experience that motivated me to take part in further such programmes, but also to carry out projects based on participatory planning in the future. I was pleasantly surprised to see that people from outside the field of art or architecture were also interested in this subject.” - Herlo Carla Andrada, FAU, year of study 4 – about the interaction with people.

Echipa de îndrumare a fost formată din Mihai Danciu, cadru didactic la FAU Timișoara, care a fost “insider-ul” echipei și a coordonat activitatea studenților la fața locului. Motorul proiectului a fost Oana Pavăl, parte din programul Urboteca de la început, iar continuitatea la nivel de obiective și metode a fost asigurată de Vera Marin, coordonatorul programului. Cu dublă perspectivă de cadre didactice și de arhitecți care promovează abordarea participativă, echipa de îndrumare este încrezătoare în faptul că experiențe de acest fel - chiar dacă de scurtă durată, ajung să trezească în participanți interes și atenție pentru procesele de transformare a spațiilor și pentru rolurile actorilor urbani în aceste procese.

The leading team was formed by Mihai Danciu, lecturer at FAU Timișoara, who was the team’s “insider” and who coordinated the students’ activity on the spot. The engine of the project was Oana Pavăl, part of Urboteca programme from the beginning, while the continuity in terms of objectives and methods was provided by Vera Marin, the coordinator of the programme. With a dual perspective of lecturers and architects who promote participative approach, the leading team is confident that such experiences – even for a short time, will inspire participants and will awaken their interest and attention towards the processes of transforming spaces and towards the roles urban actors have in such processes.

310

311

Empathy workshop

Atelier de empatie Senseability - Responsabilitatea socială a arhitectului

Senseability - Responsabilitatea socială a arhitectului

Workshop organised by Asociația Metodelor Alternative de Integrare Socială – AMAIS, coordinated by arch. Mihaela Șerban together with dr. arch. Iris Popescu, Daria Domșa, urb. Iulian Canov , arch. stud. Silvia Guguloi and Studio Mud represented by arch. Roxana Bâra Text: dr. arch. Iris Popescu

Atelier organizat de Asociația Metodelor Alternative de Integrare Socială – AMAIS, coordonat de arh. Mihaela Șerban împreună cu din dr.arh. Iris Popescu, Daria Domșa, urb. Iulian Canov , stud. arh. Silvia Guguloi și Studio Mud prin arh. Roxana Bâra Text: dr. arh. Iris Popescu

Se poate afirma că arhitectul are un dublu rol în societate, cel de creator, dar și cel de custode al mediului construit 1.

It is said that the architect has a double role in society, that of a creator, and at the same time, that of a custodian of the built space 1.

Ne aflăm de ceva vreme într-o perioadă de căutări în arhitectură și, într-un context internațional tot mai divers și impredictibil, încercăm, ca profesioniști, să răspundem noilor provocări ale societății bazându-ne în continuare pe paradigmele și standardele existente. Ca arhitecți, trebuie să ținem pasul cu diversitatea și complexitatea noilor generații (Y, Z, Alpha), cu progresele rapide din domeniul tehnologiei, dar și cu problemele cu care ne confruntăm la nivel global: schimbări climatice, crize sanitare, migrație, identitate, grupuri vulnerabile, îmbătrânirea populației, echitate socială, diviziuni politice, culturale, etc. Tot mai des, se ajunge la concluzia că rezolvarea acestora merge mai departe de o soluție universală, standardizabilă și pentru a depăși aceste limite este necesară crearea unor punți de dialog, în vederea identificării unor răspunsuri colective.

In what architecture is concerned, we are living in a time of constant search, and at an international level which is more diverse and unpredictable, we as professionals are striving to face society’s new challenges, continuing to rely on the existing paradigms and standards. As architects we have to be up to date with the diversity and complexity of the new generations (Y, Z, Alpha), with the progresses in the field of technology, and simultaneously with the problems we are all facing on a global level, such as: climate change, sanitary crisis, migration, identity, vulnerable groups, elderly population, social equity, political and cultural division etc. More often we come to the conclusion that solving these problems implies more than an universal, standardised solution and in order to overcome these limitations and find collective answers, a dialogue is required. Creating these contexts of socialisation may be looked at

1 Reference from the argument of the 2020 Venice Biennial’s theme, Hashim Sarkis named the 17th edition of the international architecture exhibition How will we live together? and motivated his choice : - www. labiennale.org/en/news/biennalearchitettura-2020-how-will-we-livetogether. EN

1 Referință din argumentația twemei bienalei de arhitectură de la Veneția, 2020 - Hashim Sarkis a denumit a 17-a expoziție internațională de arhitectură de la Veneția How will we live together? și a motivat de ce:- www.labiennale.org/en/ news/biennale-architettura-2020-how-will-we-live-together.

311

312

Realizarea acestor contexte de socializare poate fi privită ca o responsabilitate directă a arhitecților. Acestea ar trebui să aducă laolaltă o diversitate cât mai mare de actori sociali relevanți, iar asta aduce cu sine și necesitatea unei abordări incluzive în proiectare.

as a direct responsibility of the architects. These gatherings should bring together a diversity of relevant social actors, which eventually will lead to the necessity of using a more inclusive approach in architectural design. “Designing for human diversity might be the key to our collective Future.” 2

„Designing for human diversity might be the key to our collective Future.” 2

In order to understand the meaning of inclusion and inclusive design it is important to start from understanding exclusion and initiate a dialogue with those who experienced frequently the exclusion caused by built space.

Pentru a înțelege incluziunea și designul incluziv, este important să pornești de la ce înseamnă a exclude și să inițiezi un dialog cu cei care au resimțit cel mai mult acest sentiment, în cazul de față, excludere cauzată de mediul construit.

We are aware that the built space may limit or increase the abilities we possess. Moreover, the disabled people are among vulnerable groups who experience this exclusion the most through physical barriers created often and unintentionally by architects. Thereby, the mission of AMAIS is to build contexts of socialisation between typical people and disabled people, architects and fellow colleagues who are an important target group.

Suntem conștienți că mediul construit poate limita sau amplifica abilitățile pe care le avem, iar persoanele cu dizabilități sunt printre grupurile vulnerabile care resimt cel mai mult excluderea prin barierele fizice create de arhitecți, de cele mai multe ori fără intenție. Astfel, la AMAIS, misiunea noastră este să construim contexte de socializare între persoanele tipice și cele cu dizabilități, iar colegii de breaslă, arhitecții, sunt un grup țintă important.

Following the theme of responsibility of “Enough is Enough” exhibition, we suggested an empathy workshop - Senseability. Through these events we transform existing spaces into inclusive socio-cultural platforms through a multi-sensory approach. For participants, the Senseability Workshop represents a different experience of the exhibition which is based on touch, hearing and smell. At the same time, this workshop represents an invitation for debate and dialogue on important subjects for architects, such as: empathy, social responsibility and the built space as a tool for generating community cohesion. The workshop had 10 participants - 5 visually impaired people and 5 typical people and it was structured into three parts:

Urmând tema responsabilității din cadrul expoziției „Enough is Enough” am propus un atelier de empatie - Senseability. Prin aceste evenimente transformăm spații existente în platforme socio-culturale incluzive printr-o abordare plurisenzorială. Atelierul de empatie Senseability reprezintă o experiență dintr-o perspectivă diferită asupra expoziției pentru participanți, bazată pe tactil, auditiv și olfactiv. În același timp este și o invitație la dezbatere și dialog asupra unor subiecte importante pentru arhitecți: empatie, responsabilitatea socială și mediul construit ca instrument generator al coeziunii comunitare. Atelierul a avut 10 participanți - 5 persoane cu deficiențe de vedere și 5 persoane tipice și a fost structurat în trei părți: • tur ghidat pe nevăzute în echipe de câte două persoane (participant tipic și persoana cu deficiențe de vedere); • atelier de ceramică pe nevăzute cu Studio Mud - amprentare cu texturi vegetale; • împărtășirea experienței prin dialog și dezbatere.

• guided tours, without seeing, in groups of two (a typical participant and a visually impaired participant); • ceramics workshop with Studio Mud – imprinting with vegetal textures; • experience sharing and Q&A session.

Pentru noi, empatia față de diversitate este un pilon esențial al traiului în comun, iar scopul atelierului a fost acela de a transforma expoziția întrun spațiu care celebrează diversitatea și punctează nevoia umană pentru interacțiune, dar concentrează, în același timp, atenția breslei asupra importanței unei abordări incluzive în crearea mediului construit.

For us, empathy towards diversity represents an essential pillar of living together, and the aim of the workshop was to transform the exhibition into a space that honors diversity and points to the human need for interaction. At the same time, the aim was to focus fellow professionals’ attention on the importance of an inclusive approach when creating the built environment.

Ca arhitecți, devine așadar esențial să ne asumăm un rol activ în crearea unui mediu construit generos, care încurajează incluziunea, dialogul și conexiunile dintre oameni. Așa cum am zis, misiunea noastră este de a construi contexte de socializare, dar considerăm că fiecare are responsabilitatea de a crea o societate incluzivă.

As architects, it thus becomes essential to take an active role in creating a generous built environment that encourages inclusion, dialogue and human connections. As said before, our mission is to build contexts of socialisation, but we believe that everyone has the responsibility to create an inclusive society.

2 Holmes, Kat, „Mismatch: How Inclusion Shapes Design”, The MIT Press, London, 2018, p. 4.Traducere proprie: proiectarea pentru diversitatea umană poate fi cheia viitorului nostru colectiv. RO

2 Own translation: “proiectarea pentru diversitatea umană poate fi cheia viitorului nostru colectiv.” 312

313

Atelier de văiugă – TERRApia

314

Workshop by TERRApia – adobe bricks A brick for everyone Workshop coordonated by arch. Lidia Păcurar as TERRApia’s partner in workshops with techniques using natural materials

O cărămidă pentru fiecare

Text: Lidia Păcurar

Atelier coordonat de arh. Lidia Păcurar care este partener TERRApia în cadrul atelierelor despre tehnici de utilizare în construcții a materialelor naturale Text: Lidia Păcurar

Eveniment conex al expoziției Enough is Enough, atelierul de văiugă organizat în 4 octombrie, și-a propus să ofere un răspuns la întrebările adresate de Beta 2020 prin explorarea tehnicilor de construcție tradiționale cum este confecționarea văiugii.

A connected event of the Enough is Enough exhibition, the workshop on October 4th set out to show that one of the possible answers to the questions raised by Beta 2020 could start from traditional construction techniques, such as the adobe bricks (văiugă).

Cunoscută și sub numele de chirpici sau cărămidă nearsă, văiuga reprezintă una dintre cele mai vechi tehnici de construcție din țara noastră – și nu numai. În ultimele decenii a ajuns adesea ocolită în favoarea materialelor industriale și a metodelor mai rapide de construcție asociate acestora. Acești factori au dus la o negativizare treptată a percepției asupra construcțiilor cu văiugă, uitând (sau chiar ignorând) proprietățile intrinsece de ecologie, dar și ca material de construcție ale pământului.

Also known as the Romanian terms of chirpici or cărămidă nearsă (unburnt brick), it is one of the oldest construction techniques in our country - and not only. In recent decades, however, it has often been avoided in favor of industrial materials and the faster construction methods associated with them. These factors also led to a gradual unfavorable perception of adobe buildings, forgetting (or even ignoring) the intrinsic properties of earth as an ecological building material.

Astfel, scopul prim al atelierului a fost (re)demonstrarea facilității de transmitere, al ușurinței de aplicare și, mai ales, a accesibilității tehnicii; văiuga poate fi folosită și realizată de oricare dintre noi, utilizând doar materiale naturale și locale. Scopul extins – o invitație la reanalizare a tehnicii în contextul actual al construcțiilor, puternic industrializat și avid în consumul de resurse, pornind de la întrebările de sustenabilitate dar și de etică ridicate de Beta 2020.

Thus, the primary goal of the workshop was to (re)demonstrate the ease of transmission and application and, above all, the accessibility of the technique - adobe can be used and made by any of us, using only natural and local materials. The extended goal - an invitation to reanalyze the technique in the current construction context, heavily industrialized and rapacious in resources consumption, with starting points being the questions of sustainability but also of ethics raised by Beta 2020.

Împărțit în două părți, una introductivă și una practică, atelierul a constat în parcurgerea primilor pași în construcția cu văiugă, și anume procesul de manufacturare a blocurilor de pământ. Folosind o „rețetă” dezvoltată de Terrapia pentru pământul local și doar materiale naturale – pământ, apă, paie, nisip, adunate pentru atelier special din zona Banatului – participanții și-au creat cu propriile mâini cărămizile și chiar au experimentat în personalizarea acestora prin tehnici de presare, ștanțare sau desen liber. Astfel, au rezultat nu doar cărămizi, ci obiecte-martor, în cadrul Beta 2020, care demonstrează faptul că, o tehnică vernaculară poate sta la baza experimentului și creativității într-un mod complet sustenabil.

Divided into two parts, one introductory and one practical, the workshop consisted in participants partaking in the first steps in adobe construction, namely those of the manufacturing process of earth blocks. Using a "recipe" developed by Terrapia for local soil and only natural materials - earth, water, straw, sand, gathered for the workshop specifically from the Banat area - participants created their own bricks and even experimented in customizing them through techniques such as pressing, stamping or free drawing. Thus the result was not only unburnt bricks, but „witness”-objects within Beta 2020 that prove how a vernacular technique can actually be the basis of experimentation and creativity in a completely sustainable way.

314

315

Atelier pentru copii "De-a Arhitectura"

316

“De-a Arhitectura” – Workshop for children Text: Cristina Dumitrescu, Felicia Popovici, Gabriela Anghel

Text: Cristina Dumitrescu, Felicia Popovici, Gabriela Anghel

Ca în fiecare an, din agendă nu au lipsit nici atelierele dedicate micilor cetățeni, cei care la rândul lor au un cuvânt important de spus în procesele de planificare a orașelor.

As so often, the agenda also included workshops dedicated to small citizens, who as well have an important word to say in the city planning processes. Guided by arch. Cristina Dumitrescu and teacher Felicia Popovici, with the support of arch. PhD candidate Brîndușa Havași, arch. Dariana Pau and of the volunteers: stud. arch. Adelin Pîtea, stud. arch. Alex Naghiu, stud. Diana Chifan and ec. Maria Chifan, the 20 children aged 9-12 explored for three hours the possible future lives of a building or its parts, selecting and recomposing them according to their criteria and priorities.

Sub îndrumarea arh. Cristina Dumitrescu și a prof. înv. primar Felicia Popovici, cu sprijinul arh. drd. Brîndușa Havași, arh. Dariana Pau și al voluntarilor: stud. arh. Adelin Pîtea, stud. arh. Alex Naghiu, stud. Diana Chifan și ec. Maria Chifan, cei 20 de copii de 9-12 ani au explorat timp de trei ore posibilele vieți viitoare ale unei clădiri sau ale părților ei, selectându-le și recompunându-le după criteriile și prioritățile lor. Tema atelierului a pornit de la întrebarea: „Câte vieți are o casă?”. După discuții despre materialele pe care le folosim în fiecare zi, colectare și reciclare, dar și despre povestea unor clădiri care s-au transformat atât constructiv, cât și prin schimbarea scopului funcțional, cei mici s-au împărțit în două echipe de lucru, după preferințele și dinamica fiecăruia. O echipă și-a propus să păstreze întreaga clădire, iar cealaltă să lucreze doar cu anumite elemente constructive ale acesteia - clădirea exercițiului fiind chiar depoul de tramvaie în care se afla și expoziția.

The theme of the workshop started with the question: “How many lives does a house have?”. After discussions about the materials we use daily, about collection and recycling, and also about the stories of different buildings that have been transformed both constructively and by changing the functional purpose, the little ones were divided into two work teams. One team set out to preserve the entire building, and the other to work only with certain elements of its construction – the building of the study being the tram depot where the exhibition was located.

Atelierul s-a încheiat cu susținerea proiectelor și dezbaterea soluțiilor, iar copiii au demonstrat că indiferent că păstrăm întreaga clădire sau lucrăm doar cu componente ale acesteia, o casă plină de viață este una deschisă explorării și jocului.

The workshop ended with the presentation of the projects and the debate of solutions, and thus the children demonstrated that whether we preserve the entire building or we work only with its elements, a lively house will be the one which is open to exploration and play.

316

317

Miez. Despre "Batem fierul la conac!"

318

Core. About “We forge the iron at the manor!” Rural laboratory for architecture and crafts hosted by the noble ensemble Carp

Laborator rural pentru arhitectură și meșteșuguri găzduit de ansamblul nobiliar Carp

Text: Alexandra Mihailciuc

The architecture project started 13 years ago, in a historical monument house – the Petre P. Carp manor, seized in 1949 and given back in the state of a ruin. Thus, the project “We forge the iron at the manor!” was generated, a title under which coexist a continuous blacksmith school, which is free of charge and destined to the locals from Țibănești (Iași), a series of traditional crafts workshops and experimental techniques attached to the Carp manor and as well, a collection of items created in this context. The three directions of the cultural program “We forge the iron at the manor!” enrich each other, forming beyond objects, an educational substrate, attitudes and interactions necessary in the contemporary landscape – fundamental grounds for being present at Beta 2020 edition about #Responsibility.

Proiectul de arhitectură a început acum 13 ani, într-o casă monument istoric – conacul Petre P. Carp, confiscat în 1949 și retrocedat ca ruină. S-a generat proiectul „Batem fierul la conac!”, numele sub care coexistă o școală continuă de fierărie adresată în mod gratuit localnicilor din Țibănești (Iași), o suită de workshopuri de meșteșuguri tradiționale și tehnici experimentale asociate Conacului Carp și o colecție de obiecte create în acest context.

At the manor, the materials are tested by hand or body, the clay is mixed by foot, the hammer leaves marks in the palm, the iron is forged with sweat – this is the only way to genuinely understand materials and to get out of the formality of a drawing paper or a computer. Experiencing the direct contact with materials, you realize how complex the consequences of a simple line can actually be, you understand the entire journey and become more aware of the sheet of paper, of yourself and of the potential beneficiary and user.

Cele 3 direcții ale programului cultural „Batem fierul la conac!” se îmbogățesc reciproc, formând dincolo de obiecte, un substrat educativ, atitudini și interacțiuni necesare în peisajul contemporan – motive esențiale pentru prezența în cadrul ediției despre #Responsabilitate Beta 2020. La conac, materialele se încearcă cu mâna, cu corpul, lutul se bate cu piciorul, ciocanul lasă urme în palmă, fierul se bate cu sudoare – numai așa se pot asuma materialele și se poate ieși din formalismul unui desen pe hârtie sau realizat pe calculator. Experimentând direct contactul cu materialele, constați cât de complexe pot fi în realitate consecințele unei linii, înțelegi întregul traseu și devii mai responsabil față de foaia de hârtie, de tine și de potențialul beneficiar și utilizator. RO

The workshop on traditional crafts and experimental techniques “We forge the iron at the manor!” aims to offer the locals, students and professionals from fields related to architecture, the opportunity to get in touch with blacksmithing, fresco, traditional lime, clay and manure plastering, thermal insulation with straw bales, traditional stove craft, vegetable weaving and pottery. 318

319

320

Workshopul de meșteșuguri tradiționale și tehnici experimentale „Batem fierul la conac!” își propune să ofere localnicilor, studenților și profesioniștilor din domeniile conexe arhitecturii ocazia de a intra în contact cu fierăritul, fresca, tencuielile tradiționale cu var, lut și balegă, termoizolația cu baloți de paie, sobăritul, împletiturile vegetale și olăritul.

In the construction process, the life of the material is important: how many families get to eat while working it, how many children are playing with it, where does the raw material come from? Do people pay a fair price for the potter’s pots? All these questions develop a responsibility we should have towards those who work the material and shape it in the form of an object with particular characteristics.

Viața materialului urmărit în procesul construirii este importantă: câte familii mănâncă lucrându-l, câți copii se joacă cu el, de unde vine materia primă? Plătesc un preț corect pentru oalele olarului? Toate aceste întrebări antrenează și o responsabilitate pe care trebuie să o avem față de cei care-l lucrează și-l plămădesc sub forma unui obiect cu caracteristici individuale.

The workshops at the manor are not intended to teach how to search for universally valid formulas and recipes, but to consider each case in particular, how important the context of using a material is and the fact that it must be properly worked according to its characteristics, while letting the hands imprint it and fill it with substance.

În atelierele de la conac se învață să nu se caute rețete și formule universal valabile, ci să se judece fiecare caz în parte, cât de important este contextul folosirii unui material, faptul că el trebuie lucrat corect și ținând seama de proprietățile lui, lăsând mâinile să-l amprenteze și să-l umple de conținut.

At the same time, the blacksmith workshop is working on creating confections that can be inserted in restoration sites and contemporary architecture works. A new direction is given by creating introductory modules in the art of blacksmithing for all those interested in discovering the cultural heritage; the study modules cover the following:Tools, Protection Elements, Volutes and Decorations, fixing, supporting, rotating and closing Elements, Railings and Straight ramps. We are waiting for you at “We forge the iron at the manor!” to develop together a new rurality and attitudes relevant to heritage!

Totodată, atelierul de fierărie lucrează la crearea unor confecții care sunt inserate în șantiere de restaurare sau în lucrări de arhitectură contemporană. O nouă direcție este dată de crearea unor module de inițiere în arta fierăriei pentru toți cei interesați de descoperirea patrimoniului cultural; modulele de formare acoperă: Uneltele, Piesele de protecție, Volutele și Decorurile, Piesele de fixare, susținere, rotație și închidere, Balustradele și Rampele drepte. Vă așteptăm la „Batem fierul la conac!” să creștem împreună o nouă ruralitate și atitudini relevante pentru patrimoniu! RO

320

321

Proiecție de film și dezbatere - ”In comparison” de Harun Farocki

322

Movie screening and debate – "In Comparison" by Harun Farocki Text: Aurora Dan

Text: Aurora Dan

The movie screening Zum Vergleich / In Comparison (2009, 16mm, color, 61 min.) by Harun Farocki, connected the Enough is Enough exhibition from Beta with the Harun Farocki – Reality would have to begin exhibition organized by Art Encounters Foundation in October 2020. The exhibition presented a selection of movies, videos and installations created by the great German filmmaker Harun Farocki between 1980 and 2014, some of them in collaboration with the artist and director Antje Ehmann.

Proiecția filmului Zum Vergleich / In Comparison (2009, 16mm, color, 61 min.) de Harun Farocki a conectat expoziția Enough is Enough din cadrul Beta de expoziția Harun Farocki – Ar trebui ca realitatea să înceapă, organizată la Fundația Art Encounters în perioada 1 – 31 Octombrie 2020. Expoziția a prezentat o selecție din filmele, video-urile și instalațiile marelui cineast german Harun Farocki, create între anii 1980 și 2014, o parte din ele în colaborare cu artista și regizoarea Antje Ehmann. Tematica responsabilității, sub semnul căreia a stat această ediție a bienalei Beta, este abordată și în creația lui Harun Farocki, de cele mai multe ori în relație cu munca, a cărei documentare pune în lumină reprezentarea acesteia în context social-politic. Filmul In Comparison, proiectat în cadrul bienalei Beta, aduce în prim-plan această tematică, dar și pe cea a sustenabilității – producția cărămizii este urmărită de Harun Farocki în contexte diferite din Burkina Faso sau India, până în Franța și Germania. Munca manuală este comparată cu munca mecanică și ultratehnologizată, dar fără ca filmul să parcurgă un traseu evolutiv, Farocki intercalând scenele din diferitele contexte în care este filmată producția de cărămidă. Alegerea acestui motiv este justificată de autor prin stabilitatea lui în timp – un element al societății contemporane care nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul timpului și care stă la baza mediului construit în care ne plasăm.

The theme of responsibility that represented the essence of this year’s edition of Beta, is approached in Harun Farocki’s creation as well, most often in relation to work, whose documentation highlights its representation in the socio-political context. The movie In Comparison, screened at Beta biennial, brings the theme of responsibility to foreground, but also that of sustainability – brick production is followed by Harun Farocki in different contexts from Burkina Faso or India, to France and Germany. Manual labour is compared with mechanical and ultra-technological work, and having a nonlinear succession of events, Farocki puts together scenes from different contexts in which the brick production is filmed. The choice of this motive is justified by the author through its stability over time – an element of contemporary society that has not significantly changed over time and which constitutes the basis of the built environment in which we place ourselves.

Proiecția filmului a fost urmată de o dezbatere alături de două dintre curatoarele expoziției Enough is Enough, Anca Cioarec și Brîndușa Tudor, și scriitorul Alex Condrache. Discuția a fost moderată de Diana Marincu, curatoarea expoziției Harun Farocki – Ar trebui ca realitatea să înceapă.

The movie screening was followed by a debate with two of the curators of Enough is Enough exhibition, Anca Cioarec and Brîndușa Tudor, together with the writer Alex Condrache. The discussion was moderated by Diana Marincu, the curator of the exhibition Harun Farocki – Reality would have to begin.

322

323

Seri de film UrbanEye la Beta

324

UrbanEye movie nights at Beta Text: Anamaria Goie, Beta team

Text: Anamaria Goie, Beta team

UrbanEye is a platform of ideas that, starting from the connection between the film and the city, opens the discussion about the places we live in. It grows in several directions, organizing both a film festival at Bucharest and film screenings in other cities.

UrbanEye este o platformă de idei care, pornind de la legătura dintre film și oraș, deschide discuția despre locurile în care trăim. Ea se dezvoltă pe mai multe direcții organizând atât un festival de film la București, cât și seri de film în diferite alte orașe.

Since cinematography contributes in a significant way to shaping our perception of the built environment, the themes approached by UrbanEye films completed the theme of responsibility, by presenting these films to the public during Beta 2020.

Deoarece cinematografia contribuie semnificativ la conturarea percepției noastre asupra mediului construit, temele abordate de filmele UrbanEye au completat tema responsabilității, prin difuzarea lor în cadrul Beta 2020.

If “Do more with less” took us on a journey across Latin America, and “Natura Urbana” stopped upon the spontaneous nature from central Berlin, “The Human Epoch” went around the world offering a holistic perspective on the human impact in relation to the planet.

Dacă „Do more with less” ne-a dus într-o călătorie prin lumea Americii latine, iar „Natura Urbana” s-a oprit asupra naturii spontane din centrul Berlinului, „The Human Epoch” a făcut înconjurul lumii oferind o perspectivă holistică asupra impactului omului în relație cu planeta.

“Do more with less” focuses on the problem of accessible architecture in a global economic context, in which more than half of the world’s population is below the poverty line. The limited financial resources determined this subject area to reinvent itself and search for an innovative method of using the underevaluated local resources.

„Do more with less” aduce în prim plan problema arhitecturii accesibile într-un context economic global în care mai mult de jumătate din populația planetei se află sub limita sărăciei. Resursele financiare limitate au determinat necesitatea de reinventare a arhitecturii și inovație în utilizarea resurselor locale atât de subestimate. Documentarul inventariază o serie de proiecte care s-au încadrat în costuri reduse de proiectare și execuție prin folosirea materialelor locale sau implicarea beneficiarilor, voluntarilor și meșteșugarilor în construcție.

The documentary inventories a series of projects that managed to stay within the limits of low design and execution costs, by using local materials or by involving beneficiaries, volunteers and craftsmen in the construction phase.

„Natura Urbana” surprinde potențialul neexploatat al Maidanelor din Berlin prin discuții cu diferiți specialiști din domenii precum: botanică, istorie, arhitectură, dar și cu locuitorii orașului care trăiesc zilnic experiența acestor spații.

“Natura Urbana” captures the unexploited potential of Vacant lands from Berlin, through discussions with different specialists from fields, such as: botany, history, architecture, but also with the city’s inhabitants who live the experience of these spaces daily.

324

325

Prezența acestor spații naturale spontane în mijlocul unui oraș de dimensiunea Berlinului se datorează mai multor factori precum: devastările din timpul războiului, neglijenței administrative, haosului economic, divizării geo-politice, dar și planificării defectuoase. Aceste spații, în aparență goale, s-au transformat în laboratoare pentru botaniști, artiști și oameni obișnuiți care căutau un moment de răgaz.

The presence of these spontaneous natural spaces in the middle of a city the size of Berlin is due to several factors, such as: war devastation, administrative negligence, economic chaos, geopolitical division, but also faulty planning. These seeming vacant areas were transformed into laboratories for botanists, artists and common people who were in search of a peaceful moment.

„The Human Epoch” sau „Anthropocene” este denumirea propusă pentru epoca în care trăim și despre care se consideră că oamenii sunt cauza primară pentru schimbarea permanente a planetei, ajungând de la simpli participanți la viața pe Terra, la dominatorii ei.

“The Human Epoch” or “Anthropocene” refers to the current proposed epoch in which humans are the primary cause for the permanent change of the planet, going from simple participants in life on Earth, to its rulers.

Filmul propune o incursiune de la digurile de beton care acoperă 60% din țărmurile Chinei, la cele mai mari mașinării terestre din Germania, la minele psihedelice de potasiu (Munții Urali), la bariera devastată de corali din Australia și la carierele de marmură masive din Carrara.

The movie proposes an incursion from China with its dams that cover 60% of the coastlines, to Germany’s largest machines ever built, to the psychedelic potassium chloride mines found in the Ural mountains, to Australia’s devastated Great Barrier Reef and finally, to the massive marble quarries in Carrara.

„Anthropocene” mărturisește un moment critic în istoria geologică, aducând în prim plan o perspectivă provocatoare despre impactul speciei noastre asupra planetei.

“Anthropocene” admits to a critical moment in geological history, bringing to the forefront a challenging perspective about the impact our species has on the planet. EN

325

326

Do More With Less, 2017, 86 min

Do More With Less, 2017, 86 min RO

326

327

Natura Urbana: The Brachen of Berlin, 2017, 72 min.

Natura Urbana: The Brachen of Berlin, 2017, 72 min. EN

327

328

329

Look at the city EN

329

Privește Orașul

Context

330

Context Text: Beta Team

Text: Echipa Beta

Privește Orașul started in 2015, during the Timișoara Architecture Annual (a_ta) organized by the Romanian Order of Architects - Timiș Territorial Branch, having the intention to increase the citizens’ interest towards their city and towards public space in particular.

Privește Orașul a apărut în 2015, în cadrul Anualei Timișorene de Arhitectură (a_ta) organizată de către Ordinul Arhitecților din România - Filiala Teritorială Timiș, cu intenția de a stârni interesul cetățenilor față de orașul lor și față de spațiul public în particular.

In 2016, Privește Orașul was already taking place during Timișoara Architecture Biennial Beta.

În 2016, Privește Orașul se întâmpla deja în cadrul Bienalei Timișorene de Arhitectură Beta.

Also in 2016, Privește Orașul met with Breathing Spaces Trail from the application file with which Timișoara won the title of European Capital of Culture for 2021. Thus, the Breathing Spaces Trail connects with, and further develops Privește Orașul Campaign.

Tot în 2016, Privește Orașul se intersectează și cu Traseul Spații vii din dosarul de candidatură cu care Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021. Așadar, Traseul Spații vii se conectează cu, și dezvoltă mai departe campania Privește Orașul.

Breathing Spaces Trail started in 2018, when together with the host of the Trail - Romanian Order of Architects - Timiș Territorial Branch, two architectural interventions have been carried out at the Timișoara North Train Station, within the TRANSITE project included in the programme of Timișoara Architecture Biennial Beta.

Traseul Spații vii a fost demarat în anul 2018, când împreună cu gazda Traseului - Ordinul Arhitecților din România – Filiala Timiș, au fost realizate două intervenții arhitecturale în incinta Gării de Nord Timișoara, în cadrul proiectului TRANSITE inclus în programul Bienalei Timișorene de Arhitectură Beta.

Building upon the project’s concept as described in Breathing Spaces Trail, in 2019 Privește Orașul Campaign started from the premise that the notion of public space is too abstract, and thus it cannot be approached on a daily basis by its inhabitants. This is also the reason why the public space isn’t assumed, is not taken care of and belongs to nobody. As a result, 5 public spaces from the city were personified and changed into characters with human features (flaws, qualities, past, future, beliefs, hopes, fears, etc.) with the aim of changing, for the long term, the way in which the city’s inhabitants relate to the public space.

În 2019, construind pe baza conceptului de proiect descris în Traseul Spații vii, campania Privește Orașul pornește de la premiza că spațiul public este o noțiune prea abstractă pentru a putea fi apropiată în mod cotidian de către locuitorii unui oraș și că acest fapt este unul dintre motivele pentru care spațiul public nu este asumat, îngrijit și luat în stăpânire. Drept urmare, 5 spații publice din oraș au fost antropomorfizate în personaje cu trăsături umane (defecte, calități, trecut, viitor, credințe, speranțe, temeri etc), cu scopul de a produce o schimbare în modul în care locuitorii orașului se raportează la spațiul public pe termen lung.

Throughout all its editions, the main aims of Privește Orașul Campaign were to create an accessible link between Timișoara’s inhabitants and their city, and to bring public space to the awareness of the inhabitants of the city in the form of a character entity.

În toate edițiile sale, scopurile principale ale Campaniei Privește Orașul au fost acelea de a crea o punte cât mai ușor de parcurs între locuitorii Timișoarei și orașul lor, și de a aduce spre conștientizarea locuitorilor orașului spațiul public sub forma unei entități cu caracter. Orașul ne aparține tuturor, iar alături de acest drept asupra lui avem și responsabilitatea de a ne interesa și implica activ în evoluția lui.

The city belongs to each of us, and together with this right we have over it, we also have the responsibility to be interested and be actively involved in its evolution. Privește Orașul project is conceived and implemented by the Beta team, in collaboration with Timișoara European Capital of Culture Association.

Proiectul Privește Orașul este conceput și implementat de echipa Beta, în colaborare cu Asociația Timișoara – Capitală Europeană a Culturii. RO

330

331

Povestea

332

The story Text: Ana Kun

Text: Ana Kun

The way in which we look at the city is very different and now, when walks are limited to the proximity of our homes, we might rediscover the delights of small spaces and forget a little bit, the beauty of squares and parks with which we associate the image of Timișoara. Whether we are in isolation or on our way to work, the tension of these days may limit our willingness to enjoy little things and details. For many people now, walking around the city is done quickly, with a declaration, under the supervision of law enforcement, and all of a sudden the public space lacks its public.

Felul în care privim orașul este foarte diferit, acum, când plimbările sunt limitate la proximitatea locuinței noastre, redescoperim poate plăcerea locurilor mici și uităm, un pic, din frumusețile piețelor și parcurilor cu care asociem imaginea Timișoarei. Fie că suntem în izolare sau în drum spre lucru, tensiunea acestor zile ne limitează poate dispoziția de a savura lucrurile mărunte, detaliile. Pentru multă lume acum, orașul se parcurge iute, cu declarație, sub supravegherea forțelor de ordine, iar spațiul public dintrodată nu mai are public.

These days, the anonymous space, fragmented by monuments and tourist attractions is close to us, effective and emotional. You can still fall in love with the city through its tiny places. They are under the guardianship of the most elusive character so far, the embodiment of the public space next to us. Spiritual patronage is thus granted to the vacant lot between the faculty of arts and the penitentiary parking lot, and to the one in the courtyard of the former Solventul or the slaughterhouse on Eroilor Boulevard, but also to the banks of Bega with its abandoned swimming pools, to the gangways between blocks, parking lots without trees, to the entire vacant land dominated by ambrosia, to all the towers and ruins, the hedges and cemented fences, and to the spontaneous and elegant flora, and especially to the traces of the Revolution.

Spațiul anonim, fragmentat de monumente și obiective turistice, este în aceste zile aproape de noi, efectiv și afectiv. Te poți îndrăgosti și acum de oraș prin locurile sale mărunte. Acestea sunt sub protectoratul celui mai eluziv personaj de până acum, întruchiparea spațiului public de lângă noi. Patronaj spiritual se acordă astfel și maidanului dintre facultatea de arte și parcarea penitenciarului, și celui din curtea fostului Solventul sau a abatorului de pe Eroilor, dar și malurilor Begăi cu ștrandurile abandonate, gangurilor dintre blocuri, parcărilor fierbinți, întregului teren viran dominat de ambrozie, tuturor turnurilor și ruinelor, și gardurilor vii și celor cimentate, și florei spontane și celei dichisite, și mai ales urmelor Revoluției.

With the temporary closure of the market, the Flavia area is given back to its inhabitants. The lady misses the Saturdays and Sundays spent sorting bargains, but she also enjoys the silence uninterrupted by horns. She also wonders, like all of us, how many people will return and especially, when will they return. “While preparing, I still dig up through boxes with memories.” says the lady, always optimistic.

Odată cu închiderea temporară a pieței, zona Flavia este redată locuitorilor săi. Doamnei îi este dor de sâmbetele și duminicile petrecute sortând chilipiruri, dar se și bucură de liniștea neîntreruptă de claxoane a acestor săptămâni. Și dânsa se întreabă, ca noi toți, câți se vor mai întoarce și mai ales când. În pregătire, mai răscolesc prin cutiile cu amintiri, zice doamna, veșnic optimistă.

“Where did you declare you are going?” In Sinaia, former Küttl, to give cornmeal to pigeons or to Asănești, that is Mocioni, to get water from the fountain? Walking from one to the other, you can observe how fast trams go, even so, almost empty. The protective pigeon is there on duty, waiting, just like all of us. “I don't think there will be more people in the center”, he tells himself.

Unde ai scris pe declarație că mergi? În Sinaia, fostă Küttl, să dai mălai la porumbei sau în Asănești, adică Mocioni, să iei apă de la fântână? În drumul de la una la cealaltă poți să observi cu ce viteză merg tramvaiele aproape goale. Porumbelul protector e acolo, de servici, așteaptă, ca și noi. Pe centru nu cred să fie mai multă lume, își zice.

Who walks nowadays through Liberty Square, the one without an ice rink? Its few residents now go out in the sun, sitting on benches or in the shade of wi-fi trees, for the very first time without tourists and artists. The traveling pigeon, shocked by the projections/pancakes/toy horses, meditates on the meaning of the expression “it used to be better before”.

Cine are drum acum prin Libertății, cea fără de patinoar? Puținii ei locatari ies acum la soare pe bănci sau la umbra copacilor wi-fi, pentru prima data fără turiști și artiști. Porumbelul voiajor, rămas șocat de la proiecții/clătite/călușei, meditează la semnificația expresiei „era mai bine înainte”. Alături, în 700, piața e mai liberă ca niciodată, și de cumpărători dar și de vânzători. Și acuși e sezonul la căpșuni, vă dați seama, zice protectorul ei. Activitatea târguitului rămâne în grija riveranilor, căci în clădirile de birouri acum sunt doar paznicii. Ei, dar până la zacuscă ne revenim noi, adaugă el înainte să întindă prelata peste legumele de mâine.

Nearby, the 700 market is emptier than ever, both of buyers and sellers. “And it’s almost strawberry season, you know?”, says its protector. The bargaining activity remains in the care of the residents, because now in the office buildings you can only find security guards. “Well, we will come back until it’s ‘zacusca’ season.”, he adds before covering tomorrow's vegetables with a tarp.

La Olimpia, sala e goală, o minge de baschet aruncată ar sparge timpanele celei mai vestite sportive. Nici vorbă de sporturi de echipă acum, lumea joacă solitaire, spune patroana sporturilor. Statuile aurite din parcare se pregătesc să primească și ele porumbei.

At Olimpia, the hall is empty, a thrown basketball would break the eardrums of the most famous sportswoman. “We shouldn’t even mention team sports now, the world is playing solitaire”, says the sports owner. The gilded statues in the parking lot are also preparing to receive pigeons.

332

333

Acum e un moment bun să descoperim spațiul public de lângă noi, chiar dacă privim orașul doar de pe geam. Să nu uităm că sunt locuri pe care tocmai anonimatul le protejează, dintre care poate prezența platanului secular pe Pomiculturii este cea mai remarcabilă. Noi suntem protectorii acestor locuri publice, ale tuturor.

Now it is a good time to discover the public space around us, even if we are looking at the city through our windows. We should not forget that there are places which are protected by obscurity, from which the presence of the secular plane tree on Pomiculturii is the most remarkable. We are the protectors of these public spaces, of them all.

Porumbelul caut-copac* (Piața Libertății / Liberty Square)

Adaptarovici Dezoriențeanu* (Piața Sinaia / Sinaia Square)

Văcântărestu Ghiță* Piața 700 / 700 Square)

Ilustrație / Illustration: Balamuc

Ilustrație / Illustration: Dan Ungureanu

Ilustrație / Illustration: Alexandru Săvescu

„Sunt liber ca piața mea, liber să stau și să ochesc stejarii regelui și butaforia wifi din prim-plan. Dar în viitor...”

„Iosefin și Elisabetin, șahul la mine pe tablă îl joacă, iar asta-i avantaj la chibiț. Hai, că jocurile sunt făcute!”

„Păi cum să nu fiu fericit, cunosc o sută de oameni în fiecare zi, șapte zile pe săptămână îs șapte sute.”

“I am as free as my square, free to sit and watch the king’s oaks and the wifi scenery in the foreground. But in the future…”

“Iosefin and Elisabetin, they play chess on my board, and that’s an advantage for the meddler. Come on now, the die has been cast!”

Madame ace brice și carice* (Piața Flavia / Flavia Square)

Sportana* (Sala Olimpia / Olimpia Hall)

Publica spatium

Ilustrație / Illustration: Lucian Popovici

Ilustrație / Illustration: Alina Bohoru

Ilustrație / Illustration: Sorina Vazelina

„Piața e adevăratul magazin universal, căci are de toate și e peste tot. Ochiul format găsește ce nici n-a visat.”

„Am tot respectul pentru șah, dar nu are frumusețea unui joc de echipă.”

„Arată-mi ce vezi chiar acum afară, unde nu-i loc de concert și paradă și patinoar, și pe unde acum umbli cu treabă, cu declarație, cu drag.”

“The market is the genuine department store, because it has everything and you can find it anywhere. The trained eye finds what it never dreamed of.”

“I’ve got all the respect for chess, but it lacks the beauty of a team game.”

“Well, how can I not be happy, as I get to know one hundred people every day, seven days a week, that means seven hundred.”

“Show me what you can see outside, right now, where there is no place for a concert and parade and ice rink, and where you now walk for work, with a declaration, with love.”

* numele pe care acest personaj l-a primit în urma votului public din campania Privește Orașul 2019 * the name that this character received after the public vote during the 2019 Privește Orașul Campaign EN

333

Concurs de fotografii

334

Photo contest Text: Beta Team

Text: Echipa Beta

Contextul pandemiei COVID-19 ne provoacă să găsim noi forme și modalități de interacțiune și abordare creativă a problemelor pe care le întâmpinăm. Lipsa temporară a conexiunii cu spațiul public ne-a demonstrat valoarea acestuia, iar pe de altă parte, ne-a întors atenția spre mediul online, ca modalitate de a rămâne conectați, în siguranță, dar și într-un proces de evoluție continuă.

The context of the COVID-19 pandemic challenges us to find new forms and ways of interaction and creative approach of the problems we are facing. The temporary lack of connection with public space has shown us its true value, and at the same time it turned our attention towards the online environment, as a way of staying safely connected and also being in a process of continuous growth.

Prin demararea concursului de fotografii în mediu online, am încercat sa aducem în discuție importanța spațiului public și reconsiderarea acestuia în rândurile tuturor locuitorilor acestui oraș, creând un instrument de reconectare vizuală cu spațiile publice din Timișoara. Dintre cele 137 de imagini înscrise în concurs, au fost premiate primele 4 care au fost cele mai apreciate de public.

By starting the online photography contest, we tried to bring into discussion the importance of public space and its reconsideration among all the inhabitants of this city, creating a tool of visual reconnection with public spaces of Timișoara. Out of the 137 images submitted in the contest, the first 4 were awarded, which were the most appreciated by the public.

Sorina Vazelina (ilustrație) și Ana Kun (text) au creat un nou personaj, cu trăsături umane și voce proprie - PUBLICA SPATIUM - mesager al campaniei Privește Orașul în contextul pandemiei.

Sorina Vazelina (illustration) și Ana Kun (text) created a new character, with human features and own voice - PUBLICA SPATIUM - messenger of Privește Orașul Campaign in the context of the pandemic.

334

335

Eseuri fotografice

336

Photo essays

În contextul pandemiei COVID-19 suntem puși în situația de a experimenta un scenariu în care relația noastră cu spațiul public se schimbă. Ceea ce putem observa la nivel general este o oarecare tensiune - spațiul public este în continuare acolo, e același din punct de vedere fizic, dar este totuși același? Pare că s-a micșorat, pentru că și-a pierdut din funcții, din posibilități.

In the context of COVID-19 pandemic we are placed in the situation of experimenting with a scenario in which our relationship with public space changes. What we can observe at a larger scale, is a sort of tension – public space continues to be there, is the same from a physical point of view, but is it the same though? It seems as if it has shrunk, because it has lost some of its functions and possibilities.

Pe data de 15 mai 2020 au fost ridicate o parte din restricțiile impuse de starea de urgență și odată cu ele a avut loc și reîntoarcerea la spațiul public. Seriile de fotografii realizate de trei fotografi urmăresc o documentare a raportării la spațiul public din această perioadă.

On the 15th May 2020, some of the restrictions imposed by the state of emergency ceased and together with them, the return to public space occurred. The series of photographs made by three photographers follow a documentation of relating to public space from this period of time.

Seba Tătaru, Flavius Neamciuc și Ovidiu Micșa surprind spațiul public în toate etapele pandemiei: perioada restricțiilor, cea tranzitorie dată de relaxarea măsurilor și nu în ultimul rând, cea de reîntoarcere spre spațiul public. Eseurile fotografice vorbesc despre relația cu spațiul public și modurile în care aceasta s-a schimbat în ultima perioadă.

Seba Tătaru, Flavius Neamciuc și Ovidiu Micșa capture the public space in all stages of the pandemic: the restrictions period, the transition period when the measures were let loose and last but not least, the return to public space. The photographic essays talk about the relationship with public space and the ways in which it has changed lately.

336

337

Ovidiu Micșa

În perioada de izolare socială din timpul stării de urgență, lungile ture cu bicicleta prin împrejurimile orașului au fost înlocuite de episoade de pedalat în sufragerie, adesea în videoconferință cu alți cicliști. Rapid am găsit și certe aspecte pozitive, precum faptul că pot asculta Pink Floyd pe vinyl în timp ce pedalez. During the times of social isolation and state of emergency, long bicycle rides around the city were replaced by episodes of cycling in the living room, often in video conference with other cyclists. I quickly found some positive aspects, such as the fact that I can listen to Pink Floyd on vinyl while pedaling. EN

337

338

15 mai 2020 - după două luni de zile în care am interacționat doar prin telefon și videoconferințe, aceasta a fost prima seară în care am socializat cu prietenii apropiați în spațiul în care cândva lucram. Afară ne aștepta orașul în care aveam voie din nou să circulam ceva mai liber, fără declarații. May 15, 2020 - after two months of interacting only by phone and video conferencing, this was the first night I socialized with close friends in the place where we once worked. Outside, the city was waiting for us, where we were again allowed to move a little more freely, without statements.

Odată cu relaxarea măsurilor de izolare socială, nu de oraș mi-a fost dor ci de natura. O conjunctură cel puțin ironică m-a făcut să ajung să pedalez pe lângă Păltiniș, locul unei altfel de izolări. Lângă Vila 12, în care Constantin Noica și-a petrecut ultimii ani din viața, stă scris "În ultima instanță asta înseamnă cultura: îți chemi prietenii, văzuți sau nevăzuți, și faci cu ei castele". Aici la Păltiniș, "la 4.000 de picioare deasupra umanității", Noica și-a inventat castelul său.” With the loosening of social isolation measures, I did not miss the city, but nature. An ironic situation made me pedal past Păltiniș, the place of another kind of isolation. Near Villa 12, where the philosopher Constantin Noica spent the last years of his life, it is written "Ultimately this means culture: you call your friends, seen or unseen, and make castles with them". Here in Păltiniș, "4,000 feet above humanity", Noica invented his own castle. " RO

338

339

“Don’t say the F word … Future!“ Coborând în oraș, am găsit zidul desenat de artistul Dan Perjovschi , un “ziar orizontal” care s-a transformat într-un un mic jurnal de pandemie. “Don’t say the F word… Future!” - Going down in the city, I found the wall drawn by the artist Dan Perjovschi, a "horizontal newspaper" that turned into a small pandemic diary

După o perioadă în care nu s-au mai găsit măști, dezinfectant sau spirt, aceste produse au început să fie din nou disponibile în diverse locuri. After a period when you couldn’t find masks, disinfectant or alcohol, these products began to be available again in various places. EN

339

340

Flavius Neamciuc

341

342

Seba Tătaru

343

344

345

Installation Concept: Marius Moga - ECOU studio Anda Gheorghe and Georgiana Jiman - Studio Circular Execution: Fain Făcut srl – structure and carpentry; Corina Claudia Lapadean and Marius Mornea – custom made flower pots; Tito Atelier srl - tailor Text: Marius Moga, Anda Gheorghe and Georgiana Jiman

Concept: Marius Moga - ECOU studio Anda Gheorghe și Georgiana Jiman - Studio Circular Execuție: Fain Făcut srl - structură și tâmplărie; Corina Claudia Lapadean și Marius Mornea - jardiniere; Tito Atelier srl - croitor Text: Marius Moga, Anda Gheorghe și Georgiana Jiman

We shall imagine how it would be like to look at the city as if it was caught in a play that unfolds on a stage. Since we could observe it at a glance, our attention would be completely focused on the way it pulsates through movement, the dynamics of transformation, the activities it generates, but also through stillness, the lack of transformation or its deterioration and the forgotten or hidden areas it contains.

Să ne imaginăm cum ar fi să privim orașul ca și cum ar fi surprins într-o piesă de teatru care se desfășoară pe o scenă. Pentru că l-am putea observa dintr-o privire, atenția noastră ar fi complet focalizată spre felul în care acesta pulsează prin mișcare, dinamica transformării, activitățile pe care le generează, dar și prin nemișcarea, lipsa transformării sau deteriorarea lui și a zonelor uitate sau ascunse pe care le conține.

The possibility of looking at the city may become an actual exercise by creating a suitable setting that invites you on one hand, to observe it, and on the other hand to use it differently, more comfortable, for a limited period of time. It consists of two elements: a rigid one, with a signal role, not spatially adapted but functionally flexible and another one soft, easily adaptable to any public space. Mixing these two elements / principles in a way that adds to the art of performance, can turn back the attention towards the public spaces they occupy. The rediscovery of the city, thus, becomes an occasion for public festivity.

Posibilitatea de a privi orașul poate deveni un exercițiu concret prin realizarea unui cadru potrivit care te invită la observare pe de-o parte și să-l folosești altfel, mai confortabil pe de altă parte, pentru o perioadă limitată de timp. Acesta este format din două elemente: unul rigid, cu rol de semnal, neadaptat spațial, dar flexibil funcțional și unul moale, ușor de adaptat la orice spațiu public. Amestecul acestor două elemente / principii într-un mod care frizează arta spectacolului pot aduce înapoi atenția asupra spațiilor publice pe care acestea le ocupă. Redescoperirea orașului devine astfel un prilej de festivitate publică.

The stage with mobile triangular elements In addition to this character, the signal element has got two functional roles that make it flexible in the way it can be used. The first role is that of the classical stage that can support performances, shows, events, debates that may attract a larger number of inhabitants to the places in the city that it occupies. In this scenario, the mobile triangular elements provide seating support for the audience by spreading them around the public space.

Scena cu elemente triunghiulare mobile Elementul semnal are pe lângă acest caracter două roluri funcționale care-l fac flexibil în felul în care poate fi folosit. Primul rol este în sensul clasic de scenă care poate susține spectacole, evenimente, dezbateri care pot atrage un număr mai mare de locuitori spre locurile din oraș pe care acesta le ocupă. În acest scenariu, elementele triunghiulare mobile oferă suport de ședere pentru spectatori prin răsfirarea lor în spațiul public.

The second role is to reverse the perspective and to provide the setting from which you can observe the city. By spreading the mobile triangular elements on the stage, it becomes an amphitheater to the city, easy to surpass. From here, sitting and waiting for the next tram or talking with a friend, you can observe the way in which the city pulsates right in front of you: the townspeople who pass slowly or in a hurry, the cars that ring, the pigeons that make a blast of wind by shaking their wings when they receive food, the rays of the sun that flood the space and the rain that chases away the passers-by. The city becomes the stage where the show takes place just for you, for the short time you spend there, and the stage becomes part of the city.

Al doilea rol este de inversare a perspectivei și oferă cadrul din care observi orașul. Prin reconfigurarea elementelor triunghiulare mobile pe scenă, aceasta devine un amfiteatru spre oraș, ușor de surmontat. De aici, așezat și așteptând următorul tramvai sau discutând cu un prieten, poți observa felul în care orașul pulsează în fața ta: orășenii care trec agale sau grăbiți, mașinile care sună, porumbeii care produc rafale de aripi când primesc mâncare, razele de soare care inundă spațiul și ploaia care alungă trecătorii. Orașul devine scena pe care se desfășoară spectacolul doar pentru tine, pentru scurta perioadă de timp pe care o petreci acolo, iar scena devine parte din oraș.

The custom made flower pots with diverse vegetation that occupy several mobile triangular elements support the experience of their usage through visual comfort and the scents they produce. An additional role of theirs is that of producing a gentle physical distance, so necessary now during the pandemic. EN

Instalație

Jardinierele cu vegetație diversă care ocupă câteva elemente triunghiulare mobile vin să susțină experiența utilizării lor prin confortul vizual și miresmele pe care le produc. Un rol în plus al lor este acela de a produce și o distanțare fizică gentilă, atât de necesară acum în timpul pandemiei. 345

346

347

Tuburile gofrate Elementul adaptativ al intervenției completează caracterul de laborator urban pentru testarea unor utilizări noi, inedite sau necesare oricărui spațiu public în care vor fi amplasate. Spațiile publice vizate prin proiectul Privește Orașul sunt diverse și fiecare în parte are nevoie de intervenții diferite. Tuburile gofrate acoperă acest unghi important și ele pot acomoda oamenii devenind bănci sau pot potența caracterul specific al unui spațiu ori caracterul festiv al intervenției.

Corrugated tubes The adaptive element of the intervention completes the nature of an urban laboratory for testing new, unique or necessary uses for any public space in which they will be located. The public spaces targeted by the Privește Orașul project are diverse and each needs different interventions. The corrugated tubes cover this important angle and they can accommodate people by becoming benches or can enhance the specific character of a space, or the festive nature of the intervention. EN

347

348

349

Beta competition EN

349

Expozițiaconcurs Beta

Introducere

350

Introduction

Expoziția-concurs Beta este unul dintre principalele evenimente cu deschidere euroregională (RO, HU, SRB) din cadrul bienalei timișorene de arhitectură Beta 2020, organizate de către Filiala Teritorială Timiș a Ordinului Arhitecților din România.

Beta competition is one of the main events with an euroregional opening (RO, HU, SRB) from the Timișoara architecture biennial Beta, organized by the Romanian Order of Architects – Timiș Territorial Branch. Beta competition and its related exhibition supports and promotes quality architecture in all its forms and manifestations, being conceived as a relational interface both within the profession and between the profession and the sociocultural environment in which it operates.

Prin cele două componente propuse – concursul și expoziția – acest eveniment susține și promovează arhitectura de calitate în toate formele și manifestările sale, fiind conceput ca o interfață de relaționare atât în cadrul profesiei, cât și între profesie și mediul socio-cultural în care aceasta activează.

The competition is open to all those who contribute to the creation of quality architecture in the Euroregion (RO,HU,SRB), of which architects, urbanists, landscape architects, scenographers, light artists, graduates of architecture / interior architecture / urban planning / visual arts / design, engineers, ITists, public administrations, NGOs, sociologists, psychologists, critics, theorists, philosophers, photographers etc.

Concursul se adresează tuturor celor care contribuie la generarea unei arhitecturi de calitate în euroregiune, dintre care: arhitecți, urbaniști, peisagiști, scenografi, light artists, absolvenți de arhitectură / arhitectură de interior / urbanism / arte vizuale / design, ingineri, IT-iști, administrații, ONGuri, sociologi, psihologi, critici, teoreticieni, filosofi, fotografi etc.

Every two years participants can submit works realized in the past two years (finalized projects / proposals / projects that reinterprete the role of architecture, including essays on housing) in the following seven categories: 1.Built space, 2.Interior space, 3.Public space, 4.Graduation projects, 5.Initiatives / Experiments / Visions, 6.Essay and 7.Photography.

În fiecare ediție, participanții pot înscrie lucrări realizate în ultimii doi ani (proiecte finalizate / propuneri / proiecte care reinterpretează rolul arhitecturii, inclusiv eseuri pe tematica locuirii) în următoarele șapte categorii competiționale 1.Spațiu construit, 2.Spațiu interior, 3.Spațiu public, 4.Lucrări de licență, 5.Inițiative / Experimente / Viziuni, 6.Eseu și 7. Fotografie.

232 233 252 35

Numărul total al lucrărilor înscrise (pentru toate cele 7 categorii) / Total number of submitted works (for all 7 categories)

Numărul total al lucrărilor înscrise (categoriile 1-5) / Total number of submitted works (categories 1-5)

Numărul lucrărilor din România) / Number of works from Romania

Numărul lucrărilor din Serbia / Number of works from Serbia

Numărul lucrărilor din Ungaria / Number of works from Hungary

Distribuirea pe categorii a lucrărilor înscrise Distribution of the submitted works on categories

Spațiu construit / Built space

Spațiu interior / Interior space

Spațiu public / Public space

Lucrări de licență / Graduation projects

Inițiative / Experimente / Viziuni / Initiatives / Experiments / Visions

Distribuirea pe categorii a celor 66 de lucrări selectate Distribution of the 66 selected works, on categories

Spațiu construit / Built space

Spațiu interior / Interior space

Spațiu public / Public space

Lucrări de licență / Graduation projects

Inițiative / Experimente / Viziuni / Initiatives /

350

Experiments / Visions EN

351

Jury

Juriu

Categoriile 1-5 Diana Dina Diana este arhitectă și Certified Passivhaus Consultant. În 2011 Diana a obținut titlul de MSc în Environmental Design din cadrul Bartlett School of Environment, Energy and Resources, UCL. În decursul ultimilor 5 ani, Diana a lucrat ca Senior Project architect împreună cu Gluckman Smith în vestul Londrei la adaptarea și proiectarea unui număr considerabil de clădiri cu consum redus de energie, printre care se află și proiectul Font House (Leicestershire) care a obținut premiul RIBA regional award, Conservation award și RIBA regional Project Architect Award 2018. În prezent Diana îndrumă strategia de sustenabilitate și design regenerativ la Haworth Tompkins Architects în Londra, punând în balanță practici de asistență/training intern, susținere externă și cercetări independente.

Categories 1-5 Diana Dina Diana is a qualified architect and a Certified Passivhaus Consultant. In 2011 Diana received a Distinction for her MSc in Environmental Design at the Bartlett School of Environment, Energy and Resources, UCL. During the last 5 years Diana worked as Senior Project architect with Gluckman Smith in West London where she worked on a large number of design-led low energy new build and retrofits, including the Font House project (Leicestershire) which won a RIBA regional award, Conservation award and also the RIBA regional Project Architect Award 2018. Currently Diana is leading the sustainability and regenerative design strategy at Haworth Tompkins architects in London, balancing practical in-house support/training, external advocacy and independent research.

Maja Lalić Maja Lalić este o arhitectă din Serbia, expertă în problematici ce țin de egalitatea de gen și schimbările climatice. Maja a studiat design urban la Universitatea Columbia (New York, SUA), în cadrul GSAPP. Ea consideră că problemele orașelor se pot rezolva prin urbanism participativ și prin aplicarea soluțiilor bazate pe ecologie. Este inițiatoarea platformei regionale de aptitudini Young Balkan Designers, activistă a inițiativei internaționale Blue Green Solutions și co-fondatoarea Asociației Women Architects din Serbia. Sub îndrumarea Majei, centrul comunitar inițiat de Mikser pentru refugiați - Aid Miksaliste, a fost distins cu premiul European Citizenship Award 2016 pentru Social Campaign of the Year de către European Civic Forum, precum și premiul Contribution to Europe Award de către European Movement International.

Maja Lalić Maja Lalić is a Serbian architect and expert in gender equality and climate change. As an urban designer educated at GSAPP, Columbia University in New York, Maja advocates for participatory urban practices and nature-based solutions in cities. She is the initiator of the regional talent platform Young Balkan Designers, an activist of the international initiative Blue Green Solutions and a co-founder of Women Architects Association in Serbia. Under Maja’s leadership, Mikser’s community center Refugee Aid Miksaliste received European Citizenship Award 2016 for Social Campaign of the Year by European Civic Forum, as well as Contribution to Europe Award by European Movement International.

Matevž Čelik Matevž Čelik este arhitect, scriitor, editor, cercetător și manager cultural, profesând în domeniul arhitecturii și designului. Este fostul director al Muzeului de Arhitectură și Design din Ljubljana (MAO), care, aflat sub conducerea sa, a devenit una dintre cele mai emblematice instituții, atât la nivel național, cât și pe scena internațională. Este membru fondator Trajekt - Institute for Spatial Culture în Ljubljana and Future Architecture, o platformă pan-Europeană de networking între instituții de arhitectură și industria creativă. Matevž Čelik se află în spatele repoziționării BIO Ljubljana, una dintre cele mai vechi bienale din Europa, care a trecut de la statutul de expoziție de design la un experiment live în încercarea de a explora potențialul designului de a provoca o schimbare pozitivă.

Matevž Čelik Matevž Čelik is an architect, writer, editor, researcher and cultural manager working in the fields of architecture and design. He is former director of MAO, Museum of Architecture and Design in Ljubljana, which under his leadership grew into a flagship national institution with international reach. He cofounded Trajekt, the Institute for Spatial Culture in Ljubljana and Future Architecture, a pan-European platform for exchange and networking between architectural institutions and emerging talents. Matevž Čelik stands behind the repositioning of BIO Ljubljana, the oldest design biennial in Europe, which has been transformed from a standard design exhibition into a live experiment to explore the potentials of design to instigate positive change. EN

351

352

Péter Klobusovszki Arhitect, a contribuit la proiectarea mai multor clădiri publice, proiecte de design de interior și competiții, ca fondator al Klobusovszki Arhitecture Ltd. A câștigat numeroase premii în Ungaria și o mențiune la Piranesi Award. A lucrat full time ca lector universitar iar în prezent este profesor asociat la Universitatea de Tehnologie și Economie din Budapesta, Departamentul de Proiectare a Clădirilor Publice. Și-a obținut doctoratul în 2008. Este autorul mai multor articole teoretice și capitole de cărți. Preocuparea sa este îndreptată în special către arhitectura contemporană elvețiano-germană, a relației dintre arhitectura publică, spațiul public și sfera publică. Foto © Ákos Polgárdi

Péter Klobusovszki Architect, contributed to the design of several public buildings, interior designs and competitions as the owner of Klobusovszki Arhitecture Ltd. He won several architectural prizes in Hungary and Piranesi Award Mention abroad. He has been working as a full-time university lecturer and presently as an associate professor at the Budapest University of Technology and Economics, Department of Public Building Design. He got his doctoral degree in 2008. He is the author of several theoretical articles, book chapters. His interest focuses especially on contemporary Swiss-German architecture, and the relationship between public architecture, public space and public sphere.

Vlad Sebastian Rusu (președinte juriu) Este arhitect, cu un interes profesional ce se împarte între cercetarea și proiectarea de arhitectură și urbanism. Proiectele sale acoperă o gamă largă de teme și preocupări, de la arhitectură și restaurare la planificare urbană și design urban, activitatea sa profesională fiind recunoscută și premiată la nivel național și internațional. În paralel cu activitatea din cadrul biroului său de proiectare, profesează ca și conferențiar universitar în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj, unde în prezent ocupă poziția de Director al Departamentului de Urbanism.

Vlad Sebastian Rusu (jury President) Architect, with a professional interest divided between researching and designing architecture and urbanism. His projects cover a wide range of programs and preoccupations, from architecture and restoration projects, to urban planning and urban design, his professional activity receiving recognition and award, both nationally and internationally. In parallel with the activity within his design office, he works as an university lecturer at the Cluj Faculty of Architecture and Urbanism, where he is head of the Urbanism Department.

Essay - the 6th category

Categoria 6 - Eseu

Anna Puigjaner (jury president) Anna Puigjaner is an Associate Professor of Professional Practice at Columbia GSAPP and Coordinator of the Core I Architecture Studios. Puigjaner unites theory and practice by combining academic, research, and editorial work with the professional activity of MAIO, an architectural office co-founded in Barcelona in 2012. MAIO collaborates with artists and practitioners from outside the field and has a particular interest in developing new models of collective housing.

Anna Puigjaner (președinte juriu) Anna Puigjaner este profesor asistent la disciplina Practica Profesională din cadrul Columbia GSAPP și coordonatoare al Atelierelor de Arhitectură - Nucleul I. Puigjaner îmbină teoria și practica prin împletirea mediului academic, cercetarea și munca editorială cu activitatea profesională a biroului de arhitectură MAIO din Barcelona, unde este membru fondator din 2012. MAIO colaborează cu artiști și practicieni din afara domeniului de activitate și deține un interes aparte în dezvoltarea unor noi modele de locuire colectivă.

James Taylor-Foster James Taylor-Foster is a writer, editor and curator working in the fields of architecture, design, e-culture and technology. He is the curator of contemporary architecture and design at ArkDes, Sweden’s national centre for architecture and design, in Stockholm. Trained in architecture, he was formerly editor-atlarge for ArchDaily. In 2016 he co-curated the Nordic Pavilion at the 15th Biennale Architettura di Venezia and in 2018 participated in the central exhibition at the 16th.

James Taylor-Foster James Taylor-Foster este scriitor, editor și curator ce activează în domeniul arhitecturii, designului, e-culture și tehnologiei. Este curatorul arhitecturii și designului contemporan din cadrul Centrului Național de Arhitectură și Design (ArkDes) din Stockholm. Instruit în arhitectură, a ocupat funcția de editor pentru ArchDaily. În 2016 a fost cocurator al Pavilionului Nordic la cea de-a 15 ediție a Bienalei de Arhitectură de la Veneția iar în 2018, la cea de-a 16 ediție, a participat în expoziția centrală.

René Boer René Boer works as a curator, critic and researcher in the fields of architecture, urbanism, heritage and art. He is part of the Amsterdam-based Non-fiction collective, managing editor at Failed Architecture and involved in various urban social movements. He recently published 'Architecture of Appropriation' with Het Nieuwe Instituut, and curated the exhibition 'The Right to Build' at Amsterdam's Architecture Center. Current projects include the formation of a network of 'Grounded Urban Practices' with the Cairo-based Cluster studio, and 'Contemporary Commoning', a new research collaboration with among others the Rietveld Academy and Waag Society.

René Boer René Boer activează ca cercetător, critic și curator în domeniul arhitecturii, urbanismului, artei și patrimoniului. Este membru al grupului Non-fiction din Amsterdam, este editor șef la Failed Architecture și este implicat în diverse mișcări sociale la scară urbană. A publicat recent „Architecture of Appropriation” împreună cu Het Nieuwe Instituut și a curatoriat expoziția „The Right to Build” la Centrul de Arhitectură din Amsterdam. Proiectele sale din prezent vizează formarea unei rețele - „Grounded Urban Practices” alături de Cluster studio din Cairo și „Contemporary Commoning”, o cercetare nouă aflată în colaborare, printre alții, cu Rietveld Academy și Waag Society. RO

352

353

Photography - the 7th category

Categoria 7 - Fotografie

Laurian Ghinițoiu (jury president) Laurian Ghinițoiu uses photography as an instrument to document the built environment. He graduated as an architect from Iași, Romania în 2010 and in 2014 he obtained a master's degree at DIA, Dessau International Architecture. What began for Laurian as a curiosity, photography, became a lifestyle and an ongoing journey around the world through hard work and passion. This point of view helped him understand the complexity of architecture at a global scale. His photographs are published by the main magazines in the field, Phaidon, Domus, Taschen, El croquis, Wallpaper, Zeppelin and have been selected as covers for influential magazines such as Architectural Record, A+U.

Laurian Ghinițoiu (președinte juriu) Laurian Ghinițoiu folosește fotografia ca instrument de documentare a mediului construit. Este format ca arhitect la Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino 2010 (Iași, Ro), urmate de un master la DIA 2014 (Dessau, De). Ceea ce a început ca o curiozitate pentru Laurian, fotografia, prin muncă și pasiune a devenit un stil de viață și o călătorie continuă în jurul lumii. Acest fel de a privi îl ajută să înțeleagă complexitatea arhitecturii în contextul global. Fotografiile sale sunt publicate de principalele publicații din domeniu, Phaidon, Domus, Taschen, El croquis, Wallpaper, Zeppelin și selectate pe coperțile revistelor influente precum Architectural Record, A+U.

Norbert Juhász He graduated as an architect from BME, Budapest in 2015. During his studies, he finished Camera Anima Open Academy’s photographic course, he was getting more interested in architectural photography. Since then, besides his architectural projects, he worked as an architectural photographer. He won a few awards, including the Hungarian Press Photo Competition’s 3rd prize in the portrait stories category. His work has been published in numerous sites and magazines. He also teaches photography from time to time.

Norbert Juhász A absolvit cursurile la BME Budapesta în 2015. În timpul studiilor, finalizează cursul de fotografie Camera Anima Open Academy, devenind interesat de fotografia de arhitectură. În paralel cu proiectele personale de arhitectură, lucrează și ca fotograf de arhitectură. A obținut cateva premii, printre care și locul 3 în cadrul Hungarian Press Photo Competition, la categoria portrete. Fotografiile sale au fost publicate pe numeroase site-uri și în reviste. Periodic, se ocupă și cu susținerea unor lecții despre practicarea fotografiei.

Relja Ivanić Relja Ivanić is an architect by education, now an established architectural photographer. After graduating from the Faculty of Architecture in Belgrade, Relja and Kosta Mijić co-founded Super Prostor (www.superprostor.com), a platform for contemporary architecture in Serbia and SEE region. Apart from photographing for the most prominent architects in Serbia and the region, Relja also worked with many sound names such as Microsoft, Price Waterhouse Cooper, Prostoria, Porcelanosa, Museum of contemporary arts in Belgrade and many other institutions and architectural associations.

Relja Ivanić Relja Ivanić este arhitect, iar în prezent se ocupă de fotografia de arhitectură. După absolvirea Facultății de Arhitectură din Belgrad, Relja și Kosta Mijić devin co-fondatori ai Super Poster (superprostor.com), o platformă de arhitectură contemporană din Serbia și regiunea SEE. Pe lângă fotografierea pentru cei mai proeminenți arhitecți din Serbia și din regiune, Relja a colaborat de asemenea, cu diverse nume importante precum Microsoft, Price Waterhouse Cooper, Prostoria, Porcelanosa, Muzeul de artă contemporană din Belgrad și multe alte instituții și asociații profesionale de arhitectură.

353

354

355

Spațiu construit

356

Built space First category – Built space – refers to built projects completed between July 2018 – July 2020, including interventions (reconversions or extensions) on existing buildings with or without heritage value, from domains such as: housing, commercial, services, institutions, cultural and heritage.

Categoria –Spațiu construit – se referă la clădiri finalizate în perioada iulie 2018 – iulie 2020, inclusiv intervenții pe clădiri existente cu sau fără valoare patrimonială, din domenii precum: locuire, funcțiuni comerciale, servicii, instituțional, cultural, patrimoniu.

Raportul Juriului: În categoria Spațiu Construit au fost înscrise 50 de proiecte. Juriul a trebuit să evalueze proiecte realizate la o scară diferită și proiecte provenite din varii programe, din România, Ungaria și Serbia, analizând o selecție largă, în comparație cu majoritatea celorlalte categorii. Este evident faptul că, în ultimii ani, Expoziția-concurs Beta a crescut în importanță și în interes pentru profesioniștii din euroregiune, prezentând proiecte cu abordări, condiții și semnificații diferite. Juriul a stabilit un criteriu comun, în conformitate cu tema responsabilității, temă care a fost aplicată în evaluarea tuturor proiectelor:

Jury report: In the Built space category 50 projects were submitted. The Jury had to evaluate different scale and programs projects, from Romania, Hungary and Serbia, in a wide selection compared to the majority of others categories. It is obvious that in recent years the Beta Competition has grown in importance and interest for the professionals from the euroregional area, bringing projects with different approaches, conditions and meanings. The Jury set up a common criteria, which we applied in the evaluation of all the projects: 1. Integration in response to the cultural and built environment, relation with context (urban/rural, social impact and involvement, environmental awareness); 2. Ratio between invested resources and the intrinsic quality of the obtained result, functional and aesthetic quality; 3. Degree of spatial and technical innovation, innovative approach to design; 4. Quality or capacity to generate models of good practice.

1. Integrarea ca răspuns la mediul cultural și mediul construit, relația cu contextul (urban/rural, impactul și implicarea socială, conștientizarea mediului înconjurător); 2. Proporția dintre resursele investite și calitatea intrinsecă a rezultatului obținut, și a calităților funcționale și estetice; 3. Gradul de inovație spațială și tehnică; abordare inovatoare a proiectării; 4. Calitatea și capacitatea de a genera modele de bune practici.

The jury gave two Awards. One Award was given for the Nădășan House, in Cluj-Napoca, Romania, designed by architect Miklós Péterffy from Budapest. This house manages to take advantage of the constraints of the site, in order to offer varied responses to the city, adapted to the accentuated slope of the terrain. This project is remarkable by its assumed balance between the rough construction techniques and its fairness of the exterior and interior spaces, that were quickly assimilated by the owners and transformed into a high quality living space. Another awarded project was One Room House, in Bucharest, Romania, designed by Irina Meliță and Ștefan Simion, from

Juriul a acordat două Premii. Un Premiu a fost oferit proiectului Casa Nădășan, din Cluj-Napoca, România, realizat de arhitectul Miklós Péterffy din Budapesta. Această casă reușește să profite de limitările sitului, pentru a oferi răspunsuri variate orașului, adaptate pantei accentuate a terenului. Acest proiect este remarcabil datorită echilibrului creat între tehnicile de construcție brute și corectitudinea spațiilor interioare și exterioare, care au fost rapid asimilate de către proprietari și transformate într-un spațiu de locuit de înaltă calitate. RO

356

357

Un alt proiect premiat a fost Casa Răsuri, din București, România, realizat de Irina Meliță și Ștefan Simion, din cadrul Poster Architects. Proiectul reprezintă un efort puternic de a contrabalansa întregul sit, buget și împărțirea limitărilor proprietății, în vederea obținerii unui rezultat subtil care are drept scop teoretizarea densității în care se trăiește în București. În ciuda dimensiunii reduse, această casă reușește să esențializeze nevoile primare ale vieții urbane permanente, prin utilizarea unor sisteme de construcție și detalii, simple și nepretențioase. Proiectul răspunde mediului cultural și construit al orașului și, în același timp, reprezintă un exemplu de bună practică în obținerea calității arhitecturale prin investirea resurselor minime.

Poster Architects. The project represents a strong effort to counterbalance all the site, budget and division of property constraints toward a sensitive response that aims to theorize the density that is lived in Bucharest. Despite its small scale, this house manages to essentialize the primary needs for permanent urban living, by using simple and unpretentious constructive systems and details. The project is responding to the cultural and built environment of the city, and represents an example of good practice in obtaining more architectural quality with less invested resources.

Juriul a oferit o mențiune proiectului Casa E+E, din cartierul Dumbrava Vlăsiei, București, România, realizat de Mihai Ene și Adela Ene din cadrul Ene+Ene Architects. În lipsa unui client concret, proiectul reușește să propună un scenariu viabil, în conformitate cu mediul natural înconjurător și cu vecinătatea imediată. Proiectul s-a făcut remarcabil datorită modului în care a fost abordată organizarea spațiului și datorită detaliilor și formelor arhitecturale calitative. Cu toate acestea, Juriul a reținut faptul că, această casă a fost creată într-o formă aproape ideală în ceea ce privește clientul, bugetul și limitările sitului, situațiile acestea fiind adevărate excepții în profesia noastră.

The jury gave one Mention to the beautiful E+E House, from Dumbrava Vlăsiei neighborhood, Bucharest, Romania, designed by Mihai Ene and Adela Ene from Ene+Ene Architects. In the absence of a precise client, the project manages to propose a viable scenario, in accordance with the natural surroundings and the immediate vicinity. The project is remarkable by it’s approach to space organization and its high architectural forms and details. The jury, however, retained the fact that this house was created in almost ideal condition regarding the client, budget and site constraints, situations like this being real exceptions in our profession.

O primă nominalizare a fost acordată proiectului Fairy-Veil House din Győr, Ungaria, realizat de András Cseh din cadrul Can Architects. Un proiect remarcabil, cu o energie corespunzătoare și o abordare sensibilă a spațiului interior și exterior. Proiectul reușește să genereze un echilibru între calitatea detaliilor, utilizarea materialelor și crearea spațiilor flexibile, locuibile și în mod evident acceptate de proprietari.

First Nomination was given to Fairy-Veil House in Győr, Hungary, designed by András Cseh from Can Architects. This is a remarkable project, with good energy and sensitive approach between interior and exterior space. The project succeeds to generate a fine balance along the quality of the details, use of materials and creating flexible spaces, livable and obviously embraced by the owners. Second Nominee is Oxygen Resto in Gheorgheni, Romania, designed by Árpád Nagy from Naarhitects. The Jury appreciated the interesting wooden structure used for this building and the nice use of construction to create the interior space. Also the building is valuable for its sensitive placement along the margin of the forest, setting a new sense of a "shelter", the whole interior space being open to nature, almost dissolving it’s glass barrier.

A doua nominalizare a fost acordată proiectului Oxygen Resto din Gheorgheni, România, realizat de Árpád Nagy din cadrul Naarhitects. Juriul a apreciat structura de lemn interesantă folosită la această clădire și modul plăcut în care a fost folosită construcția pentru a crea spațiul interior. De asemenea, clădirea prezintă importanță datorită amplasării acesteia de-a lungul marginii pădurii, sugerând astfel un sentiment al „adăpostului”, întreg spațiul interior fiind deschis către natură, făcând aproape imperceptibilă bariera de sticlă.

Third Nominee is Poster’s Ceramics Workshop in Găneasa, Romania, designed by Irina Meliță and Ștefan Simion from Poster Architects. The project reveals a good balance between invested resources and the capacity of the building to generate a sensitive integration in the natural landscape. The spatial qualities of the project are obtained with simple and retained technical details, allowing flexibility and continuous adaptation from the users.

Cea de-a treia nominalizare, este acordată proiectului Atelierul de ceramică Poster din Găneasa, România, realizat de Irina Meliță și Ștefan Simion din cadrul Poster Architects. Proiectul dezvăluie un echilibru adecvat între resursele investite și capacitatea clădirii de a se integra subtil în peisajul natural. Calitățile spațiale ale proiectului sunt obținute prin intermediul unor detalii tehnice simple și reținute, oferind utilizatorilor flexibilitate și o continuă posibilitate de adaptare.

357

358

Casa Nădășan

Nădășan house MAIN AUTHOR → Miklós Péterffy / PROFESSION Architect / COLLABORATORS (members of the team) → Bálint Dőry / LOCATION → Cluj-Napoca, Romania / PROJECT YEAR → 2018 / CLIENT → Timotei Nădășan / BUILT SURFACE AREA → 360 sqm / EXTERNAL COLLABORATORS → ing. Dáné Rozalia, ing. Vasile Mărginean, ing. Ovidiu Tifui, Weberbau SRL / PHOTO CREDITS → Balázs Dany

AUTORI → Miklós Péterffy / PROFESIA → arhitect / COLABORATORI (membri ai echipei) → Bálint Dőry / LOCAȚIE → Cluj-Napoca, România / ANUL PROIECTULUI → 2018 / CLIENT → Timotei Nădășan / SUPRAFAȚĂ CONSTRUITĂ → 360 mp / COLABORATORI EXTERNI → ing. Dáné Rozalia, ing. Vasile Mărginean, ing. Ovidiu Tifui, Weberbau SRL / CREDITE FOTO → Balázs Dany

The Nădășan house was built on the Citadel rising above the centre of Cluj. The city is barely visible from the Serpuitoare street, due to the densely built monstrous houses. The Nădășan house breaks this wall of villas along the street. Although it is a three-storey house it has a human scale and cooperates with the natural, morphological and geological characteristics of the site. The three-story house layers the stories down the slope. This design allows a view towards the city from the Citadel. The internal spaces can be approached from the street level through a bridge-like sidewalk above the garage. The entrance door reveals a sort of funnel-vestibule, continued by the staircase that is the spine of the house. The entrance level includes a studio and a studio apartment. The master level of the house – the one below the entrance – embodies a large living room with separable spaces, a kitchen and additional functions. This level is supplemented by special terraces - one towards the city highlighting the picturesque view and another towards the garden, creating intimate spaces. The bottom level has bedrooms with access to the garden and additional functions, as well as a music library room.

Casa Nădășan s-a construit pe Dealul Cetățuia, având o priveliște deasupra centrul Clujului. Această calitate a străzii Șerpuitoare a și dus la ocuparea din ce în ce mai intensivă, cu vile și blocuri ieșite din scara locului. Casa Nădășan întrerupe acest perete de vile. E o clădire cu trei niveluri, însă una la scară umană, și care lucrează cu relieful și cu natura în loc să le agreseze. Nivelurile casei sunt așezate descendent pe pantă. Intrarea în casă se face la nivelul străzii printr-un fel de vestibul-pâlnie, și se ajunge la un birou și un fel de studio. Pâlnia ajunge la o scară ce funcționează ca o șiră a spinării pentru clădire. Din capul scării există o perspectivă deosebită asupra grădinii și a peisajului. Coborând, se ajunge la nivelul principal, al livingului, locului de luat masa, și a unui spațiu ce funcționează fie ca o extensie a livingului, fie ca o cameră separabilă. Spațiile de pe acest nivel sunt completate cu niște terase - una spre oraș scoțând în evidență priveliștea și una acoperită deschisă către taluz. La ultimul nivel se află restul de dormitoare cu ieșire spre grădină, și către pantă și curtea de lumină, o cameră pentru muzică și anexele. Curtea de lumină are rol de serviciu și de ventilație dar a devenit un loc special, o cameră în aer liber întredeschisă către cer. Majoritatea spațiilor se orientează către lumină, vale și oraș, deși își creează, în puținul spațiu rămas către margini, locuri deschise mai adânci și în intimă legătură cu dealul – terasa acoperită de la parter, dar și curți de lumină laterale, mult mai înguste și mai adânci.

The location of the latter is special – it is oriented towards the depths of the mountain, so it is illuminated through the light well under the wooden floor of the garden terrace. In contrast to the fact that a significant part of the house is sunk into the stomach of the mountain, generally the spaces are oriented towards the light, the valley and the city.

Structura casei este din beton, lăsat aparent și în mai multe ipostaze: neted și, mai ales acolo unde pică lumină, cu un caracter aproape senzual, dar și buciardat unde tratarea rugoasă preia orizontalele planșeelor. Decuparea suprafeței pereților în felii orizontale domolește monumentalitatea spațiilor înalte, iar la exterior, descompune un volum totuși destul de mare în secțiuni la scară umană. În plus, indică, atât la exterior cât și la interior, caracterul structurii de deasupra solului – un schelet din beton umplut cu pereți din cărămidă. Pentru a intermedia vecinătățile dens construite și suprafețele de beton aparent ale casei, un fel de pădure liniară abstractizată îmbracă porțiuni considerabile ale anvelopantei, fie în dreptul teraselor, fie al unora dintre golurile mai mici. Astfel, încadrează casa creând un strat diafan dar și un fel de piele protectoare. RO

The building has a concrete structure. In the interior, the exposed concrete reveals itself in different qualities: sometimes it looks smooth like the skin, in the spaces rinsed with rubbed light it has a sensual character and along the ring beams it has a bush hammered texture. The multi-layered wall and the appearance of the concrete ring beams is a key design tool. They tone down and dissolve the monumental mass of the house into human scaled interiors. Moreover, they indicate the character of the concrete-brick structure. To balance the densely built plots of the surroundings and the exposed concrete surfaces of the house an abstracted-forest of larch columns covers the windows and the terraces. Thus, it frames and softens the light conditions, shaping the house into a sensual, protected and emotional home. 358

ward / Award / Award / Award / Award / A

359

360

Casa Răsuri

One Room House MAIN AUTHOR → Ștefan Simion, Irina Meliță / PROFESSION → Architect / Collaborators (team members) → engr.Horia Mihnea, engr. Florentina Radu / Location → Bucharest, Romania / Client → Private / Budget → Confidential / Project year → 2019 / Co-authors → Viorel Simion / Architecture office → POSTER / Built surface area → 39 sqm / Photo credits → Cristi Bădescu

AUTORI → Ștefan Simion, Irina Meliță / PROFESIA → arhitect / Colaboratori (membri ai echipei) → ing.Horia Mihnea, ing. Florentina Radu / LOCAȚIE → București, România / CLIENT → privat / BUGET → confidențial / Anul proiectului → 2019 / CO-AUTORI → Viorel Simion / Birou de arhitectură → POSTER / SUPRAFAȚĂ CONSTRUITĂ → 39 mp / CREDITE FOTO → Cristi Bădescu

Minimul esențial al arhitecturii ar putea fi o cameră. Modul în care această încăpere devine un loc nobil, definirea spațială a limitelor sale, conturarea unei tectonici potrivite, determinarea scării arhitecturale și a măsurii sale fizice, a modului în care intră lumina și a deschiderilor sale către punctele cardinale și vecinătăți, justa adecvare a materialității sale, inventarea unui mod propriu de folosire (care nu se limitează niciodată la funcționalism), lăsarea vegetației și a cartierului să își pună amprenta asupra artificialității proiectului de arhitectură – iată gândurile care stau în spatele acestei case: o cameră frumoasă în București. RO

The essential minimum of architecture could be a room. How this room acquires nobility as a place, the spatial definition of its boundaries, the outline of a suitable tectonics, the determination of the architectural scale and its physical measure, of the way the light enters and how it opens up to the cardinal points and neighborhood, the right adequacy of its materiality, inventing an original way of use (which is never limited to functionalism), allowing the vegetation to make its mark on the artificiality of the architectural project - these are the thoughts behind this house: a beautiful room in Bucharest. 360

ward / Award / Award / Award / Award / A

361

362

CASA E+E

E+E HOUSE MAIN AUTHOR → Mihai Ene, Adela Ene / ARCHITECTURE OFFICE → Ene+Ene Arhitectura / PROFESSION → Architect / LOCATION → Dumbrava Vlăsiei, Balotești,. Prahova county, Romania / PROJECT YEAR → 2019 / CLIENT → Loreco Investments / BUDGET → 300.000 euros / BUILT SURFACE AREA → 280 sqm / PHOTO CREDITS → Cosmin Dragomir

AUTOR PRINCIPAL → Mihai Ene, Adela Ene / BIROU DE ARHITECTURĂ → Ene+Ene Arhitectura / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Dumbrava Vlăsiei, Balotești, jud. Prahova, România / ANUL PROIECTULUI → 2019 / CLIENT → Loreco Investments / BUGET → 300.000 euro / SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ → 280 mp / CREDITE FOTO → Cosmin Dragomir

“Imagine a house the way you want it to be”, this was the assignment of the Dumbrava Vlasiei architecture competition, in which we were invited to participate, and where the single constraints were the local urban regulations and a budget limit. For an architect, this can be the kind of moment which he dreams of, but when it eventually appears, he realizes that the inexistence of normal architectural impositions can be a deceptive trap. The lack of spatial, morphological, historical or cultural landmarks that characterizes interventions in a completely new neighbourhood, at the zero point of its becoming, is sometimes a more important obstacle than it may seem in starting and developing the creation process inherent to architecture. Consequently, lack of limits generates selfcensorship, the conscious development of a personal set of values.

"Faceți o casă așa cum vreți voi" - astfel sună tema concursului de arhitectură pentru Dumbrava Vlăsiei la care am fost invitați să participăm, având ca unice constrângeri regulamentul local de urbanism și o limită de buget. Pentru un arhitect, acesta e genul de moment la care visează continuu, dar când, în sfârșit, apare, realizează cu surprindere că inexistența unor impuneri poate fi o capcană înșelătoare. Lipsa unor repere spațiale, morfologice, istorice sau culturale, ce caracterizează intervențiile într-un cartier complet nou, aflat în punctul zero al devenirii sale, e, câteodată, o piedică mai importantă decât poate părea la prima vedere, în demararea și dezvoltarea procesului de creație propriu arhitecturii. În consecință, lipsa limitelor naște autocenzura, imaginarea și însușirea conștientă a unui set propriu de impuneri.

Dumbrava Vlăsiei prefigures to become an atypical residential district for the real estate developments in Romania. Less than an hour drive from Bucharest, surrounded by forest, with an interesting urban design, with sinuous streets and green public spaces, with lots of different shapes and size, Dumbrava Vlăsiei is slowly becoming a special place, and this is already evident from what has been built up to the present. A public park of remarkable scale and complexity is set right in the heart of the new neighbourhood.

Dumbrava Vlăsiei se prefigurează a deveni un cartier rezidențial atipic pentru dezvoltările imobiliare din România. Înconjurat de pădure, beneficiind de un urbanism de tip peisager, cu străzi sinuoase și spații publice verzi, având loturi cu formă și dimensiuni particulare, Dumbrava Vlăsiei se conturează ca un loc special, iar acest lucru este deja evident din ceea ce s-a construit până în prezent. Un parc public de o amploare și complexitate remarcabile este propus chiar în inima noului cartier.

O dezvoltare spațială liniară, perpendiculară pe stradă, o succesiune de secvențe spațiale calibrate după necesitațile funcționale atribuite fiecareia dintre acestea. Pentru a elibera cât mai mult spațiile interioare, camerele sunt delimitate unele de altele de către "pereți funcționali", întotdeauna având aceeași grosime, și care conțin mobilier și echipamente - de la dulapuri și rafturi până la blaturi de bucătărie. Doua curți exterioare întrerup liniaritatea casei, una care anunță accesul și alta, mai generoasă, în relație cu bucătăria și locul de luat masa.

The first idea was to develop a house on a single level, with more than just a visual connection with its own courtyard, each space having access to the exterior, but with a discreet relationship with the street front. A linear spatial development, perpendicular to the street, a succession of spatial sequences calibrated according to the functional necessities assigned to each of them. In order to free the inner spaces as much as possible, the rooms are delimited one from the other by functional walls, always of the same thickness, containing furniture and equipment – from wardrobes and shelves to kitchen countertops. Two external courtyards interrupt the linearity of the house, one that announces the access and another, more generous, in relation to the kitchen and the dining room.

Un posibil reper a fost ceea ce, uneori, cu dispreț se denumește "casa vagon", având o morfologie caracteristică zonei rurale în cauză, și care, în ciuda simplitații aparente, are un potențial spațial încă insuficient exploatat în arhitectura contemporană.

A possible reference was what, sometimes with contempt, is called the “wagon house”, which has a morphology characteristic of the rural area in question, and which, despite its apparent simplicity, has a spatial potential still insufficiently exploited in contemporary local architecture.

Prima dorință a fost o casă dezvoltată pe parter, cu un contact mai mult decât vizual cu propria curte, fiecare spațiu având acces către exterior, însă cu o relație discretă cu frontul stradal.

362

ention / Mention / Mention / Mention / Me

363

364

Tündérfátyol

FAIRY-VEIL MAIN AUTHOR → András Cseh DLA / PROFESSION → Architect / LOCATION → Mosonmagyaróvár, Hungary / PROJECT YEAR → 2018 / CLIENT → Private / BUDGET → 250000 euros / BUILT SURFACE AREA → 159 sqm / PHOTO CREDITS → Péter Auxner

AUTOR PRINCIPAL → András Cseh DLA / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Mosonmagyaróvár, Ungaria / ANUL PROIECTULUI → 2018 / CLIENT → Privat / BUGET → 250000 euro / SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ → 159 mp / CREDITE FOTO → Péter Auxner

Conceptul designului pornește chiar de la familia tânără a clientului. După luni întregi de discuții, ideea proiectului sună astfel: „În Szigetköz noi suntem acasă. Ne dorim o casă care să aparțină acestui loc. Nu vrem nimic special în dormitoare, însă în spațiile comune vrem să ne simțim ca într-o vacanță. Și vrem să ne putem petrece cât mai mult timp afară, feriți de vreme și de alți privitori.” Arhitectura tradițională a zonei a dus la formarea unui volum în formă de L, poziționat la începutul fâșiei lungi de teren. „Particularitatea locuinței rurale din Kisalföld este aceea că, bucătăria și intrarea din aripa îngustă a casei, se deschid simultan din stradă și din curte. În cele mai multe cazuri, aceste spații intermediare reprezintă cele mai importante încăperi ale casei, unde toată familia își petrece timpul.” Spațiile comune ale FairyVeil House, urmează această tradiție prin aceea că, bucătăria, zona de luat masa și camera de zi sunt amplasate în aripa dinspre stradă. Dormitoarele sunt amplasate în volumul conector, în partea din spate a sitului, dormitorul părinților fiind la parter, iar al copiilor la etaj. Spațiile interioare sunt completate de un alt volum în formă de L de spații intermediare, acoperite, cu un atrium în mijloc.

The foundation of the design concept was provided by the client’s young family. After months of discussions the program sounded: ‘We are at home in Szigetköz. We want a house that belongs here. Nothing special in the sleeping rooms, but in the common areas we’d like to feel a bit like being on vacation. And we want to spend as much time outside, as possible, protected from the weather and spectators.’ The traditional architecture of the area has developed an L-shaped volume standing at the front of long strips of land. “The particularity of the rural housing in Kisalföld is that the kitchen and entrance of the short wing opened up from the street and the court-yard simultaneously. In many cases these in-between spaces became the most important rooms of the house where all the family spent their indoor times.’ The common spaces of Fairy-veil House follow this tradition by having the kitchen, dining and living areas in the street wing. The sleeping quarters are placed in the joining volume towards the back of the site with the parents on ground-floor and the children above. The interior spaces are complemented by another L-shaped volume of in-between, covered spaces, with an atrium in the middle.

Veranda tradițională se transformă într-o adevărată bucătărie, zonă de luat masa și camera de zi. Volumul pe două etaje, urmează un design clasic de cărămidă, cu un acoperiș înclinat și o structură orizontală de lemn, care înconjoară acoperișul. Cele două etaje sunt conectate prin înălțimea dublă a intrării, care oferă utilizatorilor, de îndată, o viziune clară asupra structurii spațiale. Spațiile comune înconjoară soba de teracotă și „sutul” tradițional regândit (un colț în care se poate sta, bucurându-te de căldura șemineului). În timp ce doar ferestrele se conectează către stradă, interiorul se deschide complet către atrium și grădină. Limitele dintre interior și exterior sunt perceptibile și clare, dar cu toate acestea, foarte ușor de trecut prin ele. Alte straturi de zone exterioare contribuie la bogăția spațiilor. Atriumul oferă o grădină mică și intimă, iar o serie de locuri sunt amplasate în jurul casei: curtea de la intrare, colțul ascuns DIY, locul de joacă al copiilor, gazonul și grădina îngrijită. Toată această imagine verde este intensificată de o fâșie largă de iarbă amplasată între drum și gardul casei, ceea ce invită într-un mod plăcut în această locuință rurală contemporană.

The traditional porch grows into a proper outdoor kitchen, dining and living area. The two-storey volume follows simple classic brick design with a pitched roof, with a wooden flat roof structure around it. The two are connected by the double-height of the entrance that provides a clear understanding of the spatial structure for the users immediately. The common spaces turn around the tiled stove and the rethought traditional ‘sut’ (a nook where one can lie enjoying the warmth of the fire-place). While only windows connect towards the street, the interior completely opens up towards the atrium and the garden. The boundaries of inside and outside are clearly perceptible, yet very easy to pass through. Further layers of outdoor spaces create the final richness of spaces. The atrium offers a small intimate garden and a series of spots are placed around the house: the entrance yard for pedestrian, bike and car arrival, the hidden DIY corner, the children’s play-ground, the lawn and the tidy kitchen-garden. All this green is intensified by the wide strip of protecting grass between the road and the fence that invites into this contemporary rural home.

364

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

365

366

Oxygen Restro

AUTOR PRINCIPAL → Árpád Nagy / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Pasul Pângărați, Gheorgheni, România / CLIENT → EUROLISOR Group SRL / BUGET → 342.000 euro / ANUL PROIECTULUI → 2020 / BIROU DE ARHITECTURĂ → SC Produktorg SRL - NAarchitects / SUPRAFAȚĂ CONSTRUITĂ → 380 mp / COLABORATORI EXTERNI → Interkonstrukt KFt, Magyarország / CREDITE FOTO → Dezső Matyás, Nágy Árpád

MAIN AUTHOR → Árpád Nagy / PROFESSION → Architect / LOCATION → Pasul Pângărați, Gheorgheni, Romania / CLIENT → EUROLISOR Group SRL / BUDGET → 342.000 euros / PROJECT YEAR → 2020 / ARCHITECTURE OFFICE → SC Produktorg SRL - NAarchitects / BUILT SURFACE AREA → 380 sqm / EXTERNAL COLLABORATORS → Interkonstrukt KFt, Magyarország / PHOTO CREDITS → Dezső Matyás, Nágy Árpád

Principala idee a conceptului de design, a fost aceea de a forma un corp de clădire care nu deranjează, ci completează mediul natural. Am încercat să creăm armonie între aparență și peisaj. Forma clădirii a fost dictată și inspirată de peisaj. Am propus elemente structurale din lemn, material local, reprezentând în același timp și imaginea cunoștințelor locale de prelucrare a lemnului. Prin suprafețele mari de sticlă, am reușit să creăm un spațiu luminos și în același timp, care reflectă natura. Pentru client, a fost foarte important să realizăm atât forma clădirii, cât și designul interior. Am reușit parțial proiectarea mesei de la bar. Profitând de frumoasa panoramă, restaurantul privește către Gheorgheni, prin intermediul suprafețelor de sticlă impresionante. Oaspeții au oportunitatea de a rămâne conectați cu natura și de a admira panorama uimitoare din fața lor.

The main guideline of the design was to form a building body that does not disturb but adds to the nature environment. We try to create harmony between the appearance and the landscape. The shape of the buildings was dictated by the landscape, inspired by it. We proposed structural elements - wood - as local material, which is also the image of the local knowledge of processing wood. With the large glass surfaces, we managed to create a lighty space and at the same time reflect nature. It was important for the client to make the form of the building as well as the interior design. We succeeded in part in the design of the bar counter. Taking advantage of the beautiful panorama, the restaurant faces Gheorgheni with huge imposing glass surfaces. Guests can stay in touch with nature and admire the stunning panorama in front of them.

366

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

367

368

Atelierul de ceramică Poster

Poster Ceramics Workshop MAIN AUTHOR → Irina Meliță, Ștefan Simion / PROFESSION → Architect / LOCATION → Găneasa, Ilfov, Romania / CLIENT → Poster Place / BUDGET → 80,000 euros / PROJECT YEAR → 2019 / ARCHITECTURE OFFICE → POSTER / BUILT SURFACE AREA → 169 sqm / EXTERNAL COLLABORATORS → Ing. Horia Mihnea, ing. Florentina Radu / PHOTO CREDITS → POSTER, Cristi Bădescu

AUTOR PRINCIPAL → Irina Meliță, Ștefan Simion / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Găneasa, Ilfov, România / CLIENT → Poster Place / BUGET → 80,000 euro / ANUL PROIECTULUI → 2019 / BIROU DE ARHITECTURĂ → POSTER / SUPRAFAȚĂ CONSTRUITĂ → 169 mp / COLABORATORI EXTERNI → Ing. Horia Mihnea, ing. Florentina Radu / CREDITE FOTO → POSTER, Cristi Bădescu

Northeast of Bucharest there is a row of lakes and the largest forest still remaining in the vicinity of the city. Like an XXL urban form, 11 villages (from Tunari to Fundeni) are set onto this series of ponds which are well-known to fishermen. Găneasa is such a place. The sloped plot of the project goes down towards the lake and has the forest as a background on the other side of the water. The architecture is kept at its minimum, putting into place a plateau as flexible as possible. The orientation has been dictated by the landscape: an opened space towards the water and the forest; a functional strip providing certain opacity towards the entrance part of the courtyard. Here is where the slab touches the ground; from this point it separates itself from the field which is invaded by plants. Standing in the covered terrace towards the lake, one has a feeling of floating. The house is vertically structured from gravity to lightness: the concrete foundations and the slab which support nine metallic blue pillars which, at their turn, support the wooden roof structure. In the end, it is a one-space architecture, avoiding perspective as the instrument to perceive the landscape; instead, this glass house tends to become part of the territory which becomes its décor.

A doua salbă de bălți din nord-estul Bucureștiului stă oarecum lipită de cea mai mare pădure care încă supraviețuiește pe aici. Ca o formă urbană XXL, 11 sate (de la Tunari la Fundeni) sunt așezate pe această serie de bălți bine cunoscute pescarilor. Găneasa este un astfel de loc. Terenul înclinat al proiectului coboară spre lac și are pădurea ca fundal de cealaltă parte a apei. Arhitectura este menținută la minim, luând forma unui platou cât mai flexibil. Orientarea a fost dictată de peisaj: un spațiu deschis spre apă și pădure; o fâșie funcțională care asigură o anumită opacitate față de partea de intrare a curții. Aici placa atinge pământul; din acest punct se detașează de câmpul invadat de plante. Stând pe terasa acoperită spre lac, ai senzația de plutire. Casa este structurată vertical de la gravitație la ușurătate: fundațiile de beton și placa care susțin nouă stâlpi albaștri metalici care, la rândul lor, susțin structura acoperișului din lemn. În final, este o arhitectură a unui spațiu unic, evitând perspectiva ca instrument de percepție a peisajul; în schimb, această casă de sticlă tinde să devină o parte a teritoriului care, la rândul său, îi devine decor. RO

368

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

369

Spațiu interior

370

Interior space Second category – Interior space – refers to interior design, interior lighting design, scenography (performance spaces) completed between July 2018 – July 2020;

Categoria – Spațiu interior – se referă la lucrări finalizate în perioada iulie 2018 – iulie 2020, precum amenajări interioare, iluminat interior, scenografie (spații ale spectacolului), etc.

Raportul Juriului: Dintr-un total de 233 de proiecte înscrise pentru categoriile 1-5, 37 au fost înscrise în categoria Spațiu Interior. Din cele 66 lucrări selectate din toate categoriile în prima fază de jurizare, 11 proiecte de Spațiu Interior au ajuns în faza finală de prezentare personală în prima zi a procesului de evaluare. Dintre acestea, 5 sunt apartamente, 4 sunt proiecte comerciale (2 cafenele, un salon de înfrumusețare și un spațiu de vânzare articole de modă), un proiect de design expozițional și un proiect de design ambiental/mobilier. Acest amestec divers de abordări și utilizări, a făcut demersul Juriului ca fiind unul dificil (uneori am considerat că este chiar nedrept) în aplicarea simultană a ordinii ierarhice în toate subcategoriile.

Jury report: Out of a total of 233 projects submitted for categories 1-5, 37 were entries in the Interior space category. Out of 66 selected works in all categories in the first round, 11 projects of Interior space made it to the final round of presenting in person on the first day of the evaluation process, out of which 5 are apartments, 4 are commercial projects (2 coffee shops, one beauty parlour and one fashion retail space), an exhibition design and a furniture/ambience project. With such a diverse mix of uses and approaches, it was very difficult for the Jury (at least we felt it was unfair) to apply the hierarchical order across all subcategories at once.

Prin aplicarea setului nostru de criterii convenite pentru proiectele din categoria Spațiu Interior, care a ținut cont de claritatea conceptului și experiența unică a utilizatorului, adaptabilitatea la mediul existent, relația echilibrată dintre resursele investite și calitatea rezultatului obținut, flexibilitatea pentru viitoarele transformări, impactul social și conștientizarea mediului înconjurător, am încercat să identificăm eforturile din fiecare subcategorie, având în vedere faptul că acestea abordează diferite scopuri, provocări și interacțiuni cu utilizatorii. Astfel, am convenit în unanimitate să folosim dreptul acordat Juriului de către organizatorii Concursului, și în loc să acordăm un singur Premiu Principal și două Mențiuni, am hotărât să oferim trei Premii Principale egale și două Nominalizări, după cum urmează:

Applying our agreed set of criteria for the Interior Space, which takes into account the projects’ concept clarity & unique user experience adaptability to existing environment, balanced relationship between invested resources and the quality of the result, flexibility for future transformation, social impact and environmental awareness, we tried to recognize efforts in each subcategory, as they are dealing with different purposes, challenges and interactions with its users. Therefore, we have unanimously agreed to use the right given to the Jury by the Competition organizers and instead of awarding only one main Award and two Mentions, we decided to dedicate three equal main Awards and two Nominations as follows:

Premii Principale (valoarea fiecărui premiu fiind de 500 euro) Confident Concept Store, realizat de Alexandrina Remescu Simo și Alex Munteanu (România), din subcategoria Spații Comerciale. Un concept clar și o bună utilizare a materialelor locale și a meșteșugului local, pentru a obține experiența unui design de comerț în detaliu, de calitate. Membrii Juriului au apreciat reutilizarea materialelor, ca fiind o calitate suplimentară a proiectului. RO

Main Awards (of 500 euros each) Confident Concept Store by Alexandrina Remescu Simo and Alex Munteanu (Romania) in subcategory Commercial Spaces Clean concept and good use of local materials and local crafts to acquire experience of a high-quality retail design. Reusability of materials used is highly appreciated by the Jury members as additional quality of the project. 370

371

Renovare Apartament Ertler, realizat de Alexandru Szűz – Pop (România), din subcategoria Design Ambiental/Mobilier. O renovare de succes a unui apartament, care a depășit provocările intervenției într-o clădire istorică și care a continuat să îi respecte designul și elementele originale, prin utilizarea unori detalii atent proiectate, care formează un spațiu atractiv și funcțional pentru utilizări și necesități contemporane.

Ertler Apartament by Alexandru Szűz – Pop (Romania) in subcategory Apartment Refurbishment Successful apartment refurbishment overcoming challenges of the intervention in historical buildings, respectful to original design and its elements, with carefully designed details which create attractive and functional space for contemporary use and needs.

Revolutionize, realizat de Cristi Borcan (România), din subcategoria Design Expozițional. Un concept clar și onest, prezentând o bună utilizare a unei structuri simple, modulare, realizate din materiale accesibile, care permite prezentarea unor variate tipuri de instalații sau expoziții, și care totodată, îi permite expoziției să își creeze propriile ambianțe cu o atmosferă personalizată, continuând să respecte gazda cu o arhitectură istorică.

Revolutionize by Cristi Borcan (Romania) in subcategory Exhibition Design Clear honest concept, showcasing good use of a simple, modular structure made from affordable materials that allows the installation of various types of exhibits and enables the exhibition to create its own ambiences with a customized atmosphere, remaining respectful of its historical architecture host.

Nominalizări Apartament LC, realizat de Bogdan Ciocodeică (România) Un echilibru remarcabil între intervenția minimală, lucrul în limitările existente ale clădirii originale și un rezultat de success, cu un caracter destul de proeminent al spațiului.

Nominations Apartment LC by Bogdan Ciocodeică (Romania) Well balanced between minimal intervention, working in the existing constraints of the original building, and the successful outcome with a rather prominent character of the space. Play in Historic Sacred Spaces by Partizan Architecture (Hungary) An important act of placing playfulness and relaxation in a sanctuary that is usually subject to strict protocols of behaviour which needs re-thinking and re-interpretation. The presentation itself was appreciated by the Jury members, as a refreshing and interactive approach which successfully and vividly demonstrated the project's intentions. EN

Play in Historic Sacred Spaces, realizat de Partizan Architecture (Ungaria) Un act important de introducere a ideii de joc și relaxare, într-un sanctuar care este de obicei supus unor convenții stricte de comportament, și care necesită o regândire și o reinterpretare. Prezentarea în sine a fost apreciată de membrii Juriului, ca fiind o abordare inovatoare și interactivă care a demonstrat cu succes și într-un mod impresionant, intențiile proiectului. 371

372

Confident Concept Store

Confident Concept Store MAIN AUTHOR → Alexandrina Remescu Simo / COAUTHORS → Călin Lambrache / PROFESSION → Architect / COLLABORATORS (members of the team) → Valeriu Nicolaides, Alexandru Muntean / LOCATION → Brăila, Romania / CLIENT → Confident Concept Store / BUDGET → 30000 euros / PROJECT YEAR → 2019 / PHOTO CREDITS → Alexandru Muntean

AUTOR PRINCIPAL → Alexandrina Remescu Simo / COAUTORI → Călin Lambrache / PROFESIE → arhitect / COLABORATORI (membri ai echipei) → Valeriu Nicolaides, Alexandru Muntean / LOCAȚIE → Brăila, România / CLIENT → Confident Concept Store / BUGET → 30000 euro / ANUL PROIECTULUI → 2019 / CREDITE FOTO → Alexandru Muntean

Confident Concept Store a fost creat pentru a aduna în același loc creațiile mai multor designeri români într-un singur spațiu, unde experiența avută la cumpărături să fie diferită de cea din magazinele obișnuite. Spațiul este situat în Brăila, vis-a-vis de unul dintre cele mai vechi parcuri ale orașului, într-o clădire industrială. Pe lângă funcțiunea principala, aceea de magazin, s-a dorit ca spațiul să fie amenajat astfel încât să se poată găzdui diferite evenimente specifice industriei modei.

The Confident Concept Store is designed for a local upcoming brand in Braila. We were presented with a generic space housed inside a former industrial building that sits across one of Braila's oldest parks. The space had to function as a concept store displaying clothes, shoes, hats and other accessories created by many different Romanian designers and also it had to be a place of gathering for various fashion related events.

Încă de la început, am dorit să realizăm un spațiu care să pună în evidență creațiile designerilor, să arate unitar, să aibă un design bine controlat dar în același timp să fie flexibil astfel încât să poată acomoda toate tipurile de evenimente. Intervențiile aduse spațiului au fost minime, am introdus 3 elemente principale de design: un iluminat neutru și adaptabil, un „perete textil” realizat din draperii din catifea de culoare roz-prăfuit și un perete de influență industrială alcătuit din profile de aluminiu folosite de obicei ca structură pentru pereții din gips-carton. Am reușit să obținem astfel un spațiu industrial-chic, adaptabil și primitor care să funcționeze atât ca spațiu de expunere cât și ca o scenă pentru desfășurarea diferitelor evenimente fashion. Contrastul dintre elementele textile din catifea și elementele metalice a fost preluat și pentru realizarea mobilierului, zonele de socializare fiind mobilate cu obiecte tapițate cu catifea, iar mobilierul de expunere fiind realizat din țeavă de oțel vopsită în culoarea albă. RO

Right from the start we thought of designing a space that should be as flexible as possible, a space that also allows for the display of different clothing styles in a controlled and organized manner. We kept the intervention to a minimum and we refrained from occupying the middle of the space with fixed objects. The shop's atmosphere is created with a few simple elements: a set of neutral lighting fixtures that can be moved and set according to different needs, a wall of long velvet curtains that ad color to the space and give it a cozy feeling, an austerity chic metal wall built from aluminum elements usually used for stud walls, a few pieces of furniture that also add color to the space and multiple stands and tables of different sizes that are made from rectangular steel tube painted white. 372

ward / Award / Award / Award / Award / A

373

374

Renovare Apartament Ertler

Ertler Apartament Refurbishment MAIN AUTHOR → Alexandru Szűz – Pop / PROFESSION → Architect / LOCATION → Oradea, Romania / PROJECT YEAR → 2018 / EXTERNAL COLLABORATORS → ing. Bogdan Bocșe, ing. Róbert Hegedüs, ing. Sorin Fumurescu, ing. Răzvan Popa / PHOTO CREDITS → Kinga Tomos

AUTOR PRINCIPAL → Alexandru Szűz – Pop / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Oradea, România / ANUL PROIECTULUI → 2018 / COLABORATORI EXTERNI → ing. Bogdan Bocșe, ing. Róbert Hegedüs, ing. Sorin Fumurescu, ing. Răzvan Popa / CREDITE FOTO → Kinga Tomos

The apartment is located on the first floor of the Ertler apartment building.

Apartamentul este situat la primul etaj al blocului Ertler din centrul istoric al orașului Oradea. Proiectată de arhitectul Mende Valer, clădirea este un important exemplu de arhitectură de început de secol, mai ales prin magnifica sa fațadă cu ornamente incizate. Proprietarii anteriori împărțiseră primul nivel, cândva o singură unitate, în mai multe apartamente, iar cel despre care vorbim era incompatibil cu modul de locuire și cu nevoile noului proprietar. Principala preocupare a fost redefinirea arhitecturală a apartamentului, bazată pe regândirea circulațiilor, conexiunile spațiale dintre zone și calitatea luminii naturale. După înlăturarea tencuielii de la interior, împărțirea originală a fost dezvăluită de urmele lăsate de cablurile electrice inițiale. Lăsând tavanul de beton expus și aliniind vertical sursele de lumină cu vechile urme, s-a creat un soi de capsulă a timpului discretă, ce coexistă cu noua ordine spațială.

The fine example of early 1900’s architecture is located in the historic city center of Oradea. Designed by the architect Mende Valer, it displays a very characteristic pattern of bi-dimensional decorative fields engraved in the masonry of the façade. The previous owners divided the first floor, once a single unit, and the resulting apartment layout was incompatible with the way of living and the requirements of the new owner. The main focus of the project was to redefine architecturally the apartment, reimagining circulations, spatial connections between spaces and the quality of the natural light. After removing the interior plaster, the original partition was revealed through the traces left by the initial electrical cables. By keeping the concrete ceiling exposed and by vertically aligning the light sources with these traces, a sort of discreet time capsule was created, one that coexists with the new order.

A fost creat un interior atemporal și confortabil, în care principalele funcțiuni (sufragerie/bucătărie – salon/dormitor) sunt amplasate în jurul unei mobile centrale, care adăpostește baia, toate spațiile de depozitare necesare, precum și sistemul de aer condiționat al apartamentului. Legătura dintre noul volum central și pereții perimetrali este rezolvată printr-un rost de umbră inspirat din gravurile decorative ale fațadei. Același detaliu ce înconjoară tavanul și este utilizat și pentru plinta ce nu depășește planul peretului. La finisarea pereților perimetrali s-a folosit o tencuială texturată, creând astfel o coajă interioară, vopsită și ea în alb pentru a crește aportul de lumină naturală. Pardoseala din mozaic și din lemn de stejar creează un fundal de tip clasic pentru volumul central complet alb. Ușile și ferestrele originale au fost restaurate pentru a păstra cât mai mult din elementele de patrimoniu ale apartamentului. O ușă de sticlă culisantă, făcută la comandă, inspirată de designul vechilor uși de lemn, separă sufrageria de bucătărie și îmbunătățește lumina și continuitatea spațială. Atmosfera generală este definită de texturi brute și tonuri naturale, echilibrate cu mobilier de la începutul secolului XX.

The design solution aims to create a timeless and cozy interior, where the main functions (living/kitchen—dining/bedroom) are placed around the new central piece of furniture, that hosts the bathroom and all required storage spaces, also including the air conditioning of the apartment. The connection between the new central volume and the perimeter walls is created by using a shadow gap, inspired by the decorative engravings of the façade. The same detail goes all around the ceiling and is also used to create the flushed baseboard. A raw textured plastering was used to finish the perimeter walls, thus creating an interior shell, also painted in white in order to increase the natural light. The terrazzo and the oak wooden flooring create a classical background for the pure white central volume. The original doors and windows were restored in order to preserve the heritage of this apartment as much as possible. A custom made sliding glass door, inspired by the design of the old wooden doors, separates the living room and the kitchen and improves light and spatial flow. The overall atmosphere of the apartment is defined by raw textures and natural tones, balanced with early 20th century furniture pieces.

374

ward / Award / Award / Award / Award / A

375

376

Revolutionize

Revolutionize MAIN AUTHOR → Cristi Borcan / CO-AUTHORS → Alex Axinte, Andrei Pripasu / PROFESSION → Architect / LOCATION → Mystetskyi Arsenal, Kyiv, Ukraine / CLIENT → Mystetskyi Arsenal, Revolution of Dignity Museum, A Tale of a Tub Foundation (Olanda) / PROJECT YEAR → 2018 / EXTERNAL COLLABORATORS → Curators: Kateryna Filyuk, Nathanja van Dijk / PHOTO CREDITS → Bohdan Poshyvailo

AUTOR PRINCIPAL → Cristi Borcan / COAUTORI → Alex Axinte, Andrei Pripasu / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Mystetskyi Arsenal, Kyiv, Ucraina / CLIENT → Mystetskyi Arsenal, Revolution of Dignity Museum, A Tale of a Tub Foundation (Olanda) / ANUL PROIECTULUI → 2018 / COLABORATORI EXTERNI → Curators: Kateryna Filyuk, Nathanja van Dijk / CREDITE FOTO → Bohdan Poshyvailo

Istoria ca (Re)Construcție Spațială Expoziția marchează aniversarea a 5 ani de la Revoluția Demnității (Euromaidan) și a 15 ani de la Revoluția Portocalie din Ucraina. Proiectul își propune să spațializeze (re)construcția continuă a istoriei, văzută de obicei ca o narațiune singulară și direcțională. Prin introducerea unor pereți despărțitori în spațiile existente ale clădirii istorice a Arsenalului Mystetskyi, se creează o serie de spații mai mici, interconectate.

History as Spatial (Re) Construction The art exhibition marks the 5th anniversary of the Revolution of Dignity (Euromaidan) as well as the 15th anniversary of the Orange Revolution in Ukraine. The design aims to spatialize the continuous (re)construction of the history usually seen as a singular and directional narrative. By introducing partition walls through the existing spaces of the historical building of Mystetskyi Arsenal, a series of smaller interconnected spaces are created.

Aceste situații spațiale acționează ca un cadru pentru construirea multiplelor povești temporare care pun în valoare diversele interpretări și viziuni ale artiștilor.

These spatial situations are acting as a framework for the construction of multiple temporary stories that emphasize the diverse interpretations and visions of the artists.

Participanți → Francis Alÿs (BE), Lara Baladi (EG), James Beckett (ZA), Maksym Bilousov (UA), Marinus Boezem (NL), Adelita Husni-Bey (IT), Irina Botea (RO), Nazar Bilyk (UA), Latifa Echakhch (MA), Harun Farocki (CZ), Jack Goldstein (CA), Hamza Halloubi (MA), Yuriy Hrytsyna (UA), Iman Issa (EG), Illya Isupov (UA), Alevtina Kakhidze (UA), Lesia Khomenko (UA), Sasha Kurmaz (UA), Dariia Kuzmych (UA), Cristina Lucas (ES), Basim Magdy (EG), Lev Manovich (RU), Olexa Mann (UA), Olaf Nicolai (GE), Maria Plotnikova (UA), Leticia Ramos (BR), Vlada Ralko (UA), Fernando Sanchez Castillo (ES), Wolfgang Tillmans (GE), Mona Vatamanu (RO) &Florin Tudor (RO), Vova Vorotniov (UA), Pavel Wolberg (RU). Cu participarea Planning for Protest, Mystetskyi Barbican, Strike Poster, Piotr Armianovski, Aftermath VR: Euromaidan.

Participants → Francis Alÿs (BE), Lara Baladi (EG), James Beckett (ZA), Maksym Bilousov (UA), Marinus Boezem (NL), Adelita Husni-Bey (IT), Irina Botea (RO), Nazar Bilyk (UA), Latifa Echakhch (MA), Harun Farocki (CZ), Jack Goldstein (CA), Hamza Halloubi (MA), Yuriy Hrytsyna (UA), Iman Issa (EG), Illya Isupov (UA), Alevtina Kakhidze (UA), Lesia Khomenko (UA), Sasha Kurmaz (UA), Dariia Kuzmych (UA), Cristina Lucas (ES), Basim Magdy (EG), Lev Manovich (RU), Olexa Mann (UA), Olaf Nicolai (GE), Maria Plotnikova (UA), Leticia Ramos (BR), Vlada Ralko (UA), Fernando Sanchez Castillo (ES), Wolfgang Tillmans (GE), Mona Vatamanu (RO) &Florin Tudor (RO), Vova Vorotniov (UA), Pavel Wolberg (RU). With the participation of the Planning for Protest, Mystetskyi Barbican, Strike Poster, Piotr Armianovski, Aftermath VR: Euromaidan.

376

ward / Award / Award / Award / Award / A

377

378

Apartament LC

Apartment LC MAIN AUTHOR → Bogdan Ciocodeica / PROFESSION → Architect / LOCATION → Bucharest, Romania / EXTERNAL COLLABORATORS → Custom furniture: Our Design / PHOTO CREDITS → Kinga Tomos

AUTOR PRINCIPAL → Bogdan Ciocodeica / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → București, România / COLABORATORI EXTERNI → Custom furniture: Our Design / PHOTO CREDITS → Kinga Tomos

The main axis of the center of Bucharest, stretching from North to the South of the city, between the two World Wars underwent its most important architectural development. The existing 19th century urban tissue, with its boulevards, parks, impressive palaces and villas, all very much alike the European high class neighborhoods, was redefined, extended and brought into the 20th century with exceptional modernist housing buildings of all scales and sizes, from family villas to large apartment buildings. Many of the architectural landmarks of 21st century city are from this era and they still strongly influence the architecture of the contemporary collective housing scene. However, compared to the new buildings, the original 1930’s buildings still seem to be more sophisticated, mainly due to their patina, charm and uniqueness. One such building houses an apartment that was in need of a renovation project.

Între cele două Războaie Mondiale, axa principală a Bucureștiului ce se desfășoară pe direcția Nord - Sud, a experimentat cea mai importantă dezvoltare din punct de vedere arhitectural. Țesutul existent de secol XIX, atât de similar cartierelor europene prin tipologia străzilor, prin parcuri, palate și vile impresionante, a fost redefinit, extins și adus în secolul XX prin locuințe moderniste de excepție, unifamiliale sau colective. În prezent, multe dintre obiectele de arhitectură de referință ale Bucureștiului actual datează din perioada modernistă și încă influențează semnificativ scena arhitecturii rezidențiale contemporane. Totuși, comparându-le cu imobilele contemporane, locuințele anilor ‘30 par mai sofisticate, acest lucru datorându-se șarmului, unicității și patinei timpului. Într-o astfel de clădire modernistă, se află un apartament ce a avut nevoie de un proiect de reamenajare.

In the past 80 years the apartment has kept its initial shape with all its original finishing and woodwork. However the contemporary functional requirements have changed and the everyday needs of the new owners - an architecture and design enthusiast young couple - are very different from the functional scheme of the original project, the core element of the new intervention was to keep and renovate as much as possible of the original components and to reorganize functionally the apartment, in spite of the impossibility to change the layout of the walls, due to structural reasons, and without loosing its intrinsic values. The original layout of the apartment was composed of two different areas: the main representative living and nighttime functions, composed of the main entrance, living room, dining room and master bedroom with bathroom, and the secondary functional area of the kitchen and maid’s room, with its own entrance and bathroom, an area that typically was much smaller. The new functional layout erases the functional differentiation between the segregated parts and integrates in one single scheme all spaces, by including in the main living area the kitchen, an important component of our contemporary way of living and social interaction. The former service quarter of the apartment was transformed into a small home office, convenient for everyday use and discreetly separated from the rest of the apartment. The main functional and aesthetic feature of the project consists in the fluidity of the daytime spaces, linked in a sequence of alternating places designed for different levels and ways of interaction within and of the couple. Architecturally the contemporary character lies in the reinterpretation of the original values and materials. The old, but renovated windows, doors and heaters are matched with the new hardwood flooring and the vibrant combination of the original and new tiling, brass and mirror furniture finishing and signature furniture pieces.

Pe parcursul ultimilor 80 de ani, apartamentul și-a păstrat forma, finisajele și tâmplăriile originale. Însă, cerințele funcționale contemporane s-au schimbat, iar nevoile cotidiene ale proprietarilor - un cuplu tânăr, pasionat de arhitectură și design – nu își mai găsesc rezolvarea în schema funcțională originală a locuinței. Ținta proiectului a fost păstrarea și recondiționarea a cât mai multor elemente originale ale apartamentului și totodată, reorganizarea funcțională a spațiului cât mai eficientă, fără a interveni asupra pereților structurali existenți și fără a deteriora valoarea intrinsecă a spațiului. Inițial, apartamentul era compus din două zone funcționale distincte: zona principală de locuit, compusă din intrarea principală, zonă de zi, spațiu de luat masa și dormitor matrimonial cu baie proprie și zona de serviciu, cu o suprafață mult mai redusă, ce include accesul de serviciu, bucătăria, camera menajerei și un grup sanitar. Noua organizare funcțională anulează această segregare inițială prin integrarea bucătariei – o încăpere ce a căpătat valențe sociale importante în modul de viață al omului actual – în zona principală de locuit. Camera de serviciu a fost transformată într-un mic birou, potrivit pentru întrebuințări cotidiene și discret separat de restul apartamentului. Atât din punct de vedere funcțional, cât și estetic, principala trăsătură a proiectului constă în fluiditatea spațiilor care generează caracterul secvențial al apartamentului, creând astfel cadre potrivite pentru diferitele tipuri de interacțiune ale ocupanților și vizitatorilor. RO

378

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

379

380

Joaca în spațiile istorice sacre: Mobilier reconfigurabil ecleziastic pentru copii

Play in Historic Sacred Spaces: Modular Ecclesiastic Landscape Furniture for Children MAIN AUTHOR → Partizan Architecture / CO-AUTHORS → Gergely Hory, Zoltán Major, Péter Müllner / PROFESSION → Architect / LOCATION → Sacred Heart Jesuit Church, Budapest, Mária utca 25, 1085 Hungary / CLIENT → Hungarian Province of the Society of Jesus / BUDGET → 7000 euros / PROJECT YEAR → 2019 / PHOTO CREDITS → Balázs Danyi

AUTOR PRINCIPAL → Partizan Architecture / COAUTORI → Gergely Hory, Zoltán Major, Péter Müllner / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Biserica iezuită Jézus Szíve, Budapest, Mária utca 25, 1085 Ungaria / CLIENT → Hungarian Province of the Society of Jesus / BUGET → 7000 euro / ANUL PROIECTULUI → 2019 / CREDITE FOTO → Balázs Danyi

Program: În timpul slujbelor religioase din biserici, copiii ar trebui să aibă ocazia să se poată juca. Există numeroși părinți tineri în comunitatea Sacred Heart Jesuit Church, care participă împreună cu copiii lor la diverse programe ale bisericii. Cu intenția de a îndeplini nevoia acestui public special, acum câțiva ani s-a construit o încăpere dedicată copiilor, în care aceștia se pot juca în timpul programelor liturgice. Conducerea locală din cadrul Society of Jesus ne-a însărcinat să regândim starea existentă a încăperii.

Program: children should have the opportunity for play during holy masses in the church.There are many young parents in the community of the Sacred Heart Jesuit Church, who willingly take part in the programs of the church together with their children. With the aim to fulfill the need of this particular audience, a room was built some years ago, where small children could play during liturgical programs. Local leadership of the Society of Jesus commissioned us to rethink the existing state of the room.

Provocare: crearea unei armonii între o clădire cu valoare sacră și importanță istorică de natură publică și, libertatea de joacă. Am definit trei problematici care necesitau o soluționare în timpul procesului de proiectare. Prima provocare a fost reprezentată de dimensiunile înguste ale încăperii, care ne-a îndemnat să creăm un loc de joacă cât mai accesibil posibil, oferind în același timp și un spațiu necesar pentru depozitare. A doua preocupare a constat în faptul că, podeaua existentă nu oferea căldură suficientă și confortul necesar pentru un spațiu de joacă. Scopul nostru a fost acela de a găsi un mod de a proiecta o suprafață plană continuă în care, copiii să se poată mișca liberi. A treia problemă nu se referea la utilizare, ci la relația dintre mediul construit și mobilier: mobilierul obișnuit ar fi fost perceput greșit și disproporționat în relație cu interiorul cu tavan boltit și geometrie complexă. Pe baza problemelor menționate mai sus, am venit cu următoarea întrebare de proiectare: cum putem crea un spațiu în biserică, în care codul de conduită religioasă este înlocuit de libertatea de mișcare și joc, dar în același timp, un spațiu în care experiența spirituală nu este compromisă? Proiect: reducerea rigidității bisericii prin folosirea buretelui ca material principal în realizarea unui peisaj modular. Am vrut să asigurăm confortul copiilor și al părinților acestora, precum și oferirea unui spațiu de depozitare pentru jucării, lăsând în același timp arhitectura bisericii istorice să predomine. Am proiectat o suprafață de utilizare acoperită în întregime de cuboizi din burete tapițați și cutii de depozitare.

Challenge: The magistery of a historic sacred public building and the freedom of play.We defined three issues to be settled during the design process. The first challenge was the narrow dimensions of the room that incited us to make as much area accessible for play as possible, while providing the required amount of storage space as well. The second concern was that the existing floor did not provide adequate heat and comfort to be used as a space for play. Our aim was to find a way to design a continuous flat surface where the children can move freely. The third issue did not concern use, but the relationship between the built environment and the furnishing: regular furniture would have felt misplaced and out-of-scale in an interior with vaulted ceiling and complex geometry. Based on the above mentioned issues we came up with the following design question: how can we create a space within the church, where the religious code of conduct is replaced by free movement and play, while at the same time the spiritual experience in the sacred physical space is not compromised? Project: Softening the church with a modular foam landscape We wanted to ensure the comfort of the children and their parents as well as to provide storage for toys, but letting the architecture of the historic church prevail. We designed a surface of use that filled the whole floor area of the room that consisted of upholstered cuboids made of foam and storage boxes.

Duritatea elementelor din burete a asigurat o suprafață solidă adecvată pentru joacă și pentru diverse jucării. Unitățile sunt ușor de mutat, astfel că pot fi create foarte simplu, diverse modalități de aranjare. Așadar, intervenția nu a oferit doar o suprafață de joacă pentru copii, ci instalația în sine a devenit un element de joacă. În același timp, interiorul bisericii a rămas neatins. Acesta este modul prin care peisajul din elementele din burete încearcă să ofere un echilibru între stabilitatea eternă a clădirii și spațiul dinamic al jocului aflat într-o continuă schimbare. RO

The hardness of the foam elements provided adequately solid surface for playing with toys. The units are easily movable, so various arrangements can be built simply. So the intervention provided not only a new elevated floor level for kids to play, but the installation itself became a toy as well. At the same time the interior of the church remained untouched. This is the way the landscape made of foam elements tries to balance between the eternal stability of the building and the ever- changing dynamic space of play. 380

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

381

Spațiu public

382

Public space Third category – Public space – refers to projects / works completed between July 2018 – July 2020, such as: built projects completed including landscape design, works of art belonging to public space made by artists from domains such as architecture, plastic arts, visual arts, decorative arts, design, master plan projects, territorial planning, urban strategies etc.

Categoria – Spațiu public – se referă la proiecte / lucrări finalizate în perioada iulie 2018 – iulie 2020, precum: amenajări peisagere, lucrări de artă din spațiul public, realizate de artiști din zona artelor plastice, artelor vizuale, artelor decorative, design-ului, lucrări de infrastructură, proiecte de tip masterplan, planificare teritorială, revitalizări urbane, strategii urbane etc.

Raportul Juriului: În categoria Spațiu Public, Juriul a evaluat mai multe tipuri de proiecte, spre exemplu: străzi, terasamente, regenerări urbane, lucrări de artă din spațiul public, piețe, locuri de joacă, zone de agrement, etc. Un spațiu public potrivit deține anumite calități, precum deschiderea și capacitatea de a uni diverse locuri și de a integra structurile fragmentate din jur, formând astfel un întreg, o identitate precisă. Spațiile publice corecte nu poartă cu ele semnătura arhitectului, ci reprezintă în principal un spațiu neutru pentru viața publică. Este important să se evidențieze faptul că un spațiu public calitativ nu depinde de dimensiunea proiectului sau de bugetul folosit. Anumite mici intervenții, care pot fi realizate prin resurse financiare modeste, pot avea uneori un impact și o importanță mult mai mare, decât unele proiecte grandioase. Acest lucru este cu atât mai important pentru acele medii în care investițiile din spațiul public nu se încadrează în sfera unei rutine politice stabilite, ci sunt obținute în mod normal, printr-un mare efort al publicului și al arhitecților. Astfel, Juriul a apreciat în primul rând proiectele care aduc îmbunătățiri transformative și tangibile, și de asemenea, acelea care prezintă direcția pe care guvernele, factorii de decizie și publicul, ar trebui să o adopte pentru viitor.

Jury report: In the category of public spaces the Jury evaluated several different types of projects, for instance: streets, embankments, urban regeneration, artistic interventions in public space, squares, playgrounds, recreation areas, etc. A good public place possesses certain qualities such as openness and the ability to link various places and integrate fragmented structures around itself into a whole, thus creating a certain identity. Good public spaces do not bear any strong personal signature by the architect and they primarily represent a neutral space for public life. It is important to stress that the quality of public space does not depend on the project size or the budget. Certain small interventions, which can be carried out by rather modest financial resources, can sometimes be much more transformative and important than some grandiose projects. This is all the more important for those environments, where public space investments do not fall within the scope of an established political routine, but are normally obtained with great effort by the public and the architects. The Jury therefore gives recognition and acceptance primarily to projects which bring tangible transformative improvements and show the direction the governments, decisionmakers and the public should work in the future.

Amenajare coridoare pietonale: str. Molnar Piuariu, Cluj, realizat de planwerk arhitectură și urbanism Juriul a decis acordarea unui singur premiu pentru un proiect de amenajare pietonală a străzii Molnar Piuariu din Cluj, realizat de Planwerk arhitectură și urbanism. Acesta reprezintă un proiect simplu, dar care aduce schimbări semnificative prin utilizarea unor resurse modeste. O idee simplă care se concentrează pe transformarea spațiilor circulației auto în zone pietonale, aduce efecte pozitive imediate. RO

Pedestrianisation of the Molnar Piuariu street in Cluj by planwerk arhitectură și urbanism The jury decided to give a single award to a project of pedestrianisation of the Molnar Piuariu street in Cluj by Planwerk arhitectură și urbanism. It is a simple project that introduces significant changes with relatively modest resources. A very simple idea that focuses on transforming a car space into a pedestrian space has immediate positive effects. 382

383

Acest lucru este dovedit în mod convingător de către imaginile unei străzi pline de mașini înainte de renovare, și un nou spațiu public, rezultat în urma intervenției, care este readus la viață și respiră ca un spațiu complet diferit.

This is convincingly evidenced by the images of a car-laden street before the renovation and a new public space, which comes to life and breathes like a completely different space after the intervention.

Weaving together, realizat de Găman Marius & Ana Maria Branea Acest proiect de regenerare urbană a zonei fabricii textile din Boras, Suedia, reprezintă un bun exemplu al modului de utilizare a patrimoniului unui oraș industrial în vederea transformării la diferite niveluri: teritorial, teoretic și procedural. Acesta include cele mai noi principii de planificare pentru o mai mare responsabilitate asupra mediului și o minimizare a efectelor nocive asupra acestuia. Reduceți-reutilizați-reciclați, utilizare mixtă. Totodată, se remarcă refuncționalizarea cu instrumente reutilizabile elaborate, colectate în catalogul abordărilor alternative a formei arhitecturale.

Weaving together by Marius Găman & Ana Maria Branea The project for the urban renovation of the area of the textile factory in Boras, Sweden is a good example of how to use the heritage of an industrial city for transformation at various levels, territorial, theoretical and procedural. It includes the latest planning principles for greater environmental responsibility and minimization of harmful effects on the environment. Reducereuse-recycle, mixed use. Re-functionalization with elaborate reusable tools, collected in the catalog of alternative approaches to architectural form, stands out.

Dansurile / Copiii luminii, realizat de Marius Miclăuș Proiectul din complexul studențesc, ascuns printre copaci, prezintă o dublă funcție: este un loc de adunare în jurul căruia oamenii se pot întâlni și totodată, un element care îi atrage în verdeață. Acest proiect este un experiment care generează întrebări referitoare la atitudinea și gradul de conștientizare al spațiului public din oraș. De asemenea, este discret, și în același timp și un magnet care aduce oașului, veselie și puls.

Light son(g)s by Marius Miclăuș The project in the student complex, hidden among the trees, has a dual function: it is a gathering place around which people meet and an attractor that invites them into the greenery. The project is an experiment that opens up questions of attitude and awareness of the city's public space, is discreet, but at the same time a magnet that brings playfulness and pulse to the city. EN

383

384

Amenajare coridoare pietonale: strada Molnar Piuariu, Cluj

Molnar Piuariu Street, Cluj: remodeling and partial pedestrianisation MAIN AUTHOR → planwerk arhitectură și urbanism / PROFESSION → architects and urban planners / LOCATION → Cluj-Napoca, Romania / CLIENT → Municipality of Cluj-Napoca / BUDGET → 5 018 960 RON + VAT / PROJECT YEAR → 20182020 / EXTERNAL COLLABORATORS → phase 1 DALI: sc NV Construct srl, EuROBB Energy sa; phase 2 DTAC, PT: sc Diferit srl - general contractor, sc DP Cons srl, sc Energobit srl, sc Progir proiectare construcții srl / PHOTO CREDITS → planwerk arhitectură și urbanism

AUTOR PRINCIPAL → planwerk arhitectură și urbanism / PROFESIA → arhitecți și urbaniști / LOCAȚIE → Cluj-Napoca, România / CLIENT → Primăria municipiului Cluj-Napoca / BUGET → 5 018 960 RON + TVA / ANUL PROIECTULUI → 2018-2020 / COLABORATORI EXTERNI → phase 1 DALI: sc NV Construct srl, EuROBB Energy sa; phase 2 DTAC, PT: sc Diferit srl - general contractor, sc DP Cons srl ,sc Energobit srl, sc Progir proiectare construcții srl / CREDITE FOTO → planwerk arhitectură și urbanism

Strada Molnar Piuariu se află în cel de-al doilea cartier ca densitate a locuirii din Cluj-Napoca și cu cea mai redusă suprafață destinată recreerii raportată la numărul locuitorilor. Strada deservește strict accesul către riverani: un campus universitar, locuințe colective sau individuale și spații comerciale. Cu cei aproximativ 1700 de studenți, campusul produce o nevoie acută de spații publice cu serviciile și dotările aferente. Din cauza numărului mare de autoturisme parcate, a lipsei de organizare sau delimitare între suprafața carosabilă și trotuare, a deficitului de arbori și spații verzi, accesibilitatea și atractivitatea deplasării ca pieton erau un inconvenient major. Proiectul urmărește să ofere prioritate pietonilor și mijloacelor de transport nemotorizat. Calmarea traficului auto prin configurarea profilului stradal, restricționarea accesului, reorganizarea intersecțiilor și ridicarea lor la nivelul trotuarelor sunt principalele măsuri prevăzute care sporesc semnificativ beneficiile sociale ale unei vecinătăți dinamice și complexe. Cele două tronsoane ale străzii au caractere diferite.

Molnar Piuariu Street is located in Mărăști, one of the most densely populated mass housing areas in Cluj-Napoca with the lowest amount of recreational spaces per inhabitant. The street accesses a university campus, collective housing with commercial spaces on the ground floor, and some detached houses. Approximately 1700 students are living on the campus, increasing the need for high quality public space in connection with services and amenities. Before the intervention, accessibility and attractivity of the street for pedestrians was severely affected by the amount of parked cars, a lack of clear organization of sidewalks and roadways, and missing trees and green space. The new design prioritizes pedestrian and non motorized traffic. Motorized traffic is reduced and calmed by reconfiguring the street profile, restricting car access to the area and by reorganizing and raising the intersections to the level of the sidewalks. These measures strongly increase the social benefits of a dynamic and complex neighbourhood. The street consists of two sections with different characters.

Tronsonul nordic se învecinează și deservește campusul universitar, adaptându-se nevoilor generate de acesta. Astfel, organizarea spațiului, amplasarea dotărilor și elementelor de vegetație, vin ca răspuns firesc la nevoile unui public tânăr și activ. Zona de acces în campus este voit lăsată liberă, pentru a crea oportunitatea organizării de evenimente. Tronsonul sudic, datorită caracterului său rezidențial, necesită o abordare mai discretă. Deși intervențiile sunt minimale, prin reorganizarea trotuarelor, completarea aliniamentului de arbori, separarea suprafeței carosabile de cea pietonală prin elemente vegetale, amplasarea buzunarelor pentru odihnă și socializare, strada se transformă subit dintr-un coridor de deplasare pentru mașini, întrun loc de întâlnire, joacă și relaxare, esențial cartierelor de locuințe.

The northern part is linked directly to the university campus; the spatial organization and the placement of street furniture, plants and amenities respond directly to the needs of a young and active public. The entrance zone to the campus is left free of furniture, enabling the organization of events. The southern part has a much more residential character and asks for a more discrete approach. By retracing and enlarging the sidewalks, adding trees, separating the driving lane by means of planted ribbons, introducing quiet green “pockets” for rest and socialization, the street is transformed from a corridor for car traffic into a meeting point, offering the much needed space to play and to relax for the local residents.

Suprafața totală a proiectului → 4000mp Creșterea suprafeței pietonale → +124% Diminuarea suprafeței carosabile → -55% Creșterea suprafeței plantate → +151% Număr de arbori plantați → 48 RO

Total surface → 4000sqm Enlargement of pedestrian surfaces → +124% Reduction of roadways and parking spaces → -55% Enlargement of green/planted surface → +151% Number of trees planted → 48 384

ward / Award / Award / Award / Award / A

385

386

Weaving together

Weaving together MAIN AUTHOR → Găman Marius, Ana Maria Branea / PROFESSION → Architect / LOCATION → Boras, Sweden / CLIENT → City Hall Boras / PROJECT YEAR → 2019

AUTOR PRINCIPAL → Găman Marius, Ana Maria Branea / PROFESIA → Arhitect / LOCAȚIE → Boras, Suedia / CLIENT → Primăria Boras / ANUL PROIECTULUI → 2019

Situated in Boras, Sweden, the site is a former textile industrial area hard hit by the financial crisis. Based on 3 research questions, Weaving together takes Boras’ heritage as a textile city and turns it into a planning process:

Situat în Boras, Suedia, situl este o fostă zonă a industriei textile abandonată în urma crizei financiare. Proiectul preia identitatea industrial textilă a orașului și o transformă în proces de planificare, în baza a 3 întrebări:

• How can a city put its heritage at the centre of its future development? • How can a productive city embrace adaptability and sustainability to achieve social, economic, and ecological resilience? • What happens when you put the green-blue first and existing buildings second?

• Cum poate un oraș pune patrimoniul în centru dezvoltării sale viitoare? • Cum poate un oraș productiv să adopte adaptabilitatea și sustenabilitatea pentru a atinge reziliență economică, ecologică și socială? • Ce se întâmplă când se pune infrastructura verde- albastră înaintea clădirilor?

The concept is applied on a territorial level, adjoining neighbourhoods bound together through urban, green or accessibility trails; a theoretical level, the area’s functions are woven in a 3D collaborative tapestry; and a process level, the urban toolkit empowering private owners to collaborate and adapt to an ever changing physical and economic context. The project was structured to adhere to the Reduce-Reuse-Recycle sustainability principle.

Conceptul este aplicat la nivel teritorial, unind cartiere prin trasee urbane, verzi sau de accesibilitate; la nivel teoretic, funcțiunile sunt țesute într-o tapiserie 3D colaborativă; la nivel de proces, setul de instrumente urbane permite proprietarilor privați să colaboreze și să se adapteze contextului fizic și economic în perpetuă schimbare. Proiectul aderă la principiul sustenabilității Reduce-Refolosește-Reciclează.

Flexible, mixed-use, infill development well connected, physically and psychologically, to adjoining neighbourhoods, natural features and the city centre reduces car dependency as housing, production, commercial and leisure opportunities converge. A dense urban environment with reliable local and regional transportation and good accessibility to public transit, inviting walking and cycling achieves resource-efficient land use. The Tabula plena toolkit is a recipe for building Reuse.

Dezvoltarea tip plombă, flexibilă, mixed-use, bine conectată fizic și psihologic la cartierele învecinate, elemente naturale și centrul orașului reduce dependența de automobil, deoarece locuințele, producția, comerțul și relaxarea converg. Țesutul urban dens cu o bună accesibilitate locală și regională prin transport în comun, pietonal și cu bicicleta rezultă într-o utilizare eficientă a terenului. Instrumentele Tabula plena adresează Refolosirea. Propunerea se concentrează pe primii 2 R, deoarece reciclarea materialelor din demolări e varianta ușoară și comună. Propunem o abordare a conservării urbane a fostelor zone industriale tip Tabula plena, respingând tipica tabula rasa a dezvoltărilor imobiliare. Un catalog cu 12 alternative a formei arhitecturale este propus a se folosi pentru fiecare parcelă în funcție de context, clădiri și mix-ul de funcțiuni ales. Fiecare alternativă este însoțită de o evaluare schematică a costului de realizare, POT și CUT, pentru o mai bună informare a proprietarilor asupra opțiunilor posibile. Alternativele variază de la o repartiționare și refuncționalizare convențională, demolarea clădirilor secundare sau degradate, sau schimbarea fațadelor până la diferite forme de extindere și dezvoltare sau chiar menținerea doar a structurii pentru a da formă noilor spații publice. Evaluări economice și estetice dictează soluția optimă. Fiecare alternativă se poate aplica individual sau se pot combina. RO

The proposal focuses on the first two Rs, as material recycling of demolished buildings is the easiest, most common approach. Rejecting the typical tabula rasa approach to industrial/ brownfield urban renewal or beautification we propose a Tabula plena form of urban preservation. We propose a reuse intervention catalogue of 12 alternative approaches to architectural form to be used on a plot by plot case based on site, building, and function mix particularities. Each variant is accompanied by a schematic evaluation of its development cost, plot coverage ratio and floor area ratio to better inform private owners on their options. The approaches range from a conventional repartition and re-functionalization, pruning of secondary or damaged buildings or reskinning to various forms of extending and enhancing, to even a stripping to the structural skeleton to give a physical definition to new open spaces. Economic and aesthetic evaluations would dictate the most suitable approach. Each can be used individually on an entire plot or combined. 386

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

387

388

Dansurile / Copiii luminii

Light son(g)s MAIN AUTHOR → arh. Marius Miclăuș, Fundația Archaeus / CO-AUTHORS → arch. Jan Vanko / PROFESSION → Architect / COLLABORATORS (members of the team) → arh. Ștefana Bădescu, st. arh. Alexandra Stan, st. arh. Ioana Stan, Sergiu Cătană, Carmen Făt, Diana Murariu, Maria Andrecencu, Maria Ileana Zanga / LOCATION → Timișoara, Romania / CLIENT → Cultura zâmbește / Lay s România / BUDGET → 3000 euros / PROJECT YEAR → 2018 / EXTERNAL COLLABORATORS → Antropologie / conf. dr. Delia Nadolu, Arhitectură / arh. șef al Timișoarei Sorin Ciurariu, arh. Oana Simionescu, arh. Anda Maier, arh. Raul Nistor, st. arh. Romina Popescu, Arte / lector sculptor Bogdan Rață, st. Emanuela Hrițcu, st. Satmari Alexandra, st. Lorin Blaj, st. Bolca Dorian, Fundația Triade / Emese și Ovidiu Bădină, Sociologie / prof. dr. Bogdan Nadolu, st. soc. Maria Ileana Zanga / PHOTO CREDITS → arh. Dan Purice, arh. Marius Miclăuși, Olimpiu Vuia

AUTOR PRINCIPAL → arh. Marius Miclăuș, Fundația Archaeus / COAUTORI → arh. Jan Vanko / PROFESIA → arhitect / COLABORATORI (membri ai echipei) → arh. Ștefana Bădescu, st. arh. Alexandra Stan, st. arh. Ioana Stan, Sergiu Cătană, Carmen Făt, Diana Murariu, Maria Andrecencu, Maria Ileana Zanga / LOCAȚIE → Timișoara, România / CLIENT → Cultura zâmbește / Lay s România / BUGET → 3000 euro / ANUL PROIECTULUI → 2018 / COLABORATORI EXTERNI → Antropologie / conf. dr. Delia Nadolu, Arhitectură / arh. șef al Timișoarei Sorin Ciurariu, arh. Oana Simionescu, arh. Anda Maier, arh. Raul Nistor, st. arh. Romina Popescu, Arte / lector sculptor Bogdan Rață, st. Emanuela Hrițcu, st. Satmari Alexandra, st. Lorin Blaj, st. Bolca Dorian, Fundația Triade / Emese și Ovidiu Bădină, Sociologie / prof. dr. Bogdan Nadolu, st. soc. Maria Ileana Zanga / CREDITE FOTO → arh. Dan Purice, arh. Marius Miclăuși, Olimpiu Vuia

The relationship with the urban public space, the awareness of the right of use or the need for energy exchange between its users is almost undefined in the public space in Romania. At the same time, young people, to whom this laudable initiative is addressed in the Culture smiles - Lay’s – youth to youth program, tend to get lonely and build their own virtual worlds in absence of other tools. The project proposed by the Timișoara team, following a multidisciplinary workshop, seeks to offer some solutions to these trends:

Light’s son(g)s ”.........oamenii vin acolo unde este lumina.” Gaston Bachelard Raportul cu spațiul public-urban, conștientizarea dreptului de folosință sau necesitatea schimbului de energii între utilizatorii acestuia este aproape nedefinită in spațiul public din România. În același timp, tinerii, cărora se adresează această laudabilă inițiativă în cadrul programului Cultura zâmbește Lay’s – tineri pentru tineri, tind să se însingureze și să-și construiască în afara acestor instrumente lumi proprii virtuale. Proiectul propus de echipa de la Timișoara, în urma unui workshop multidisciplinar, caută să ofere câteva soluții acestor tendințe :

• aligns with an initiative to open to the city one of the most interesting houses in the public space - The Ivy House; • recovers the access on the property as sign that releases the boundary (removing the existing fence) to the green space of the thematic south park of Bega; • uses fire (at night) as an urban magnet in the proposed installation / object; • relies on sound as playful defining in the presence of the user ;

• se aliază cu o initiațivă a deschiderii către oraș a uneia dintre cele mai interesante case din spațiul public – Casa cu iederă; • recuperează ca semn accesul pe proprietatea ce eliberează limita (gardul existent eliminat) către spațiul verde al parcului tematic de la sud de Bega; • folosește focul (pe timp de noapte) ca magnet urban în instalația/obiect propusă; • mizează pe sunet ca fiind ludic definitoriu în prezența utilizatorului;

Located in the area of the Student Campus, the object, whose limit is formed by the metal pipe that takes over the rhythm of the neighboring trees, metallic "trees" that burn in the night time, is an axis mundi and at the same time a gateway to a nonexistent (removed) physical limit. Its dual function, gathering around the fire between limits and returning to the park for a tea or a sound, takes place in a removable object made of metal and wood, robust but fine at the same time where the steel is lacquered directly after processing and the wood is recovered from demolished structures finished with linseed oil. Ephemeral but stable, recoverable and unusual, discreet but magnetic, the object, full of sound shades, remains an urban experiment that reconsiders the approach to playfulness full of vitality. The near future will confirm this or not.

Amplasat în zona Complexului Studențesc, obiectul, al cărei limită este formată din țeavă metalică ce preia ritmul arborilor din vecinatate, “arbori” metalici ce ard în tipul nopții, este un axis mundi și în același timp o poartă de trecere pe o limită inexistentă (eliminată) fizic. Dubla funcțiune, de adunare în jurul focului – între limite și de întoarcere către parc pentru un ceai sau un sunet care adună se desfășoară într-un obiect demontabil din metal și lemn, robust dar fin în același timp în care oțelul este lăcuit direct după prelucrare iar lemnul recuperat din structuri demolate este tratat doar cu ulei de in. Efemer dar stabil, recuperabil și însolit, discret dar magnetic, obiectul plin de nuanțe sonore rămâne un experiment urban ce reconsideră apropierea de ludic plină de vitalitate. Viitorul apropiat ne va confirma, sau nu, aceasta. RO

388

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

389

Lucrări de licență

390

Graduation projects The Graduation projects category refers to final projects made for the architecture and/or urbanism diploma, realized during the 2018-2019 or 2019-2020 academic years;

Categoria – Lucrări de licență – se referă la proiectele de finalizare a studiilor de licență din domeniul arhitecturii și/sau urbanismului, realizate în anii universitari 2018-2019 sau 2019-2020.

Raportul Juriului: Juriul și organizatorii au fost foarte încântați de faptul că numărul înscrierilor la această categorie – 74 de proiecte – aproape s-a dublat în comparație cu ediția din anul 2018. În ciuda unei varietăți de teme, scări și abordări este de apreciat că din ce în ce mai multe proiecte iau în considerare, atunci cand se alege un subiect, responsabilitatea și întreaga serie de probleme care există în spatele acesteia. Numărul crescut de proiecte care abordează tematici referitoare la mediu, regenerare socială, reutilizare adaptivă și repararea țesăturii urbane, evidențiază faptul că acestea devin o problemă importantă. Această varietate a fost percepută ca fiind o contribuție importantă la abundența generală, diversitatea și interpretarea temelor arhitecturale și urbane îmbrățișate de Beta. Juriul a stabilit un set de criterii comune, pe care l-a aplicat în evaluarea tuturor lucrărilor înscrise:

Jury report: The Jury and the organizers were happy that the number of diploma entries - 74 projects - almost doubled compared with earlier competition in 2018. Despite a great variety of themes, scales and approaches it is commendable that more and more projects take into consideration responsibility and the whole circle of problems that stretches behind, when choosing a topic. The increased number of projects which deal with environmental, social regeneration, adaptive reuse, and repairing urban fabric shows that these are becoming an important issue. This variety was seen as a great contribution to overall richness and diversity of the architectural and urban themes and their interpretations embraced by Beta. The Jury set up some common criteria, which were applied in the evaluation of all entries:

• Responsabilitate, implicare, maturitate conceptuală, viziune, mentalitate deschisă, curaj; • Alegerea subiectului lucrării de licență ca răspuns la nevoile funcționale ale comunității și capacitatea adaptării la context: locație, desfășurare, adaptare la contextul spiritual și de mediu; • Impactul social și sustenabil asupra mediului și gradul de inovație spațială și tehnică; • Raportul dintre resursele utilizate și calitatea intrinsecă a rezultatului obținut; • Calitatea discursului grafic și scris; • Structuri și detalii estetice și calitative din punct de vedere arhitectural; RO

• Responsibility, involvement, conceptual maturity, vision, open mindedness, courage; • Choice of the diploma topic in response to the functional needs of the community and the capacity to adapt to the context; location, deployment, to the spiritual and environmental context; • Sustainability environmental and social impact and the degree of spatial and technical innovation; • Ratio between used resources and the intrinsic quality of the obtained result; • Quality of the graphical and written discourse; • Aesthetic, architectonic quality, structures and details; 390

391

Prin procesul de selecție, Juriul a ales cele mai bune 16 lucrări în care, pe lângă calitatea arhitecturală, pasiunea și munca depusă, s-a remarcat abordarea unor subiecte inspirate și importante. Pe baza acelorași criterii, 5 lucrări au fost nominalizate la premii și mențiuni. În urma unei evaluări suplimentare, proiectele selectate au fost clasificate în un Premiu, 2 Mențiuni și 2 Nominalizări.

Through the selection process the Jury selected the best 16 works in which not only an architectural quality, a genuine passion and a hard work could be recognized, but which are also engaged with inspiring and important topics. By the same criteria, 5 works were nominated for the awards and mentions. After a further evaluation, the chosen projects were graded as 1 Award, 2 Mentions and 2 Nominations. The Award went to Alexandra Stan for the project The Regeneration of Textila Factory in Lugoj. The Jury found the project the most complete in questioning and structured in solving its problems. The diploma’s approach was thoughtful from both social (industrial heritage) and environmental (nature) point of view, which makes this project extremely valuable. The true reactivation, refurbish and reuse of structures, the brilliant engagement with the site and authorities are the main virtues of the project. Systematic elaboration of components from large scale to details and the way of presentation raises the project above other entries.

Premiul a fost acordat Alexandrei Stan pentru proiectul Regenerarea fabricii Textila din Lugoj. Juriul a considerat acest proiect ca fiind cel mai complet în ceea ce privește chestionarea și cel mai bine structurat pentru rezolvarea problemelor. Abordarea acestei diplome a fost atentă atât din punct de vedere social (patrimoniu industrial), cât și din punct de vedere al mediului (natura), ceea ce face acest proiect extrem de valoros. Reactivarea veritabilă, recondiționarea și reutilizarea structurilor, angajamentul strălucit cu situl și cu autoritățile, reprezintă principalele calități ale acestui proiect. Elaborarea sistematică a componentelor de la o scară largă la detalii și modul de prezentare, aduc acest proiect în prim plan și înaintea alor proiecte înscrise în această categorie.

We were pleased to have the opportunity to give two Mentions. One of it went to Borbála Surján for JURÁNYI Theatrical Community House in Budapest. The main virtue of the building is the sensitive placement in the urban context, the sculptural qualities of the formation, fine detailing and thorough program that fulfills the needs of the artist community.

Am fost încântați să avem oportunitatea de a oferi două Mențiuni. Una dintre acestea, a mers către Borbála Surján pentru proiectul JURÁNYI Theatrical Community House, din Budapesta. Principala virtute a clădirii este plasarea subtilă în contextul urban, calitățile sculpturale ale formațiunii, detaliile fine și programul amănunțit care îndeplinește nevoile comunității artistice.

The other Mention was awarded to Cristian - Andrei Bădescu for the project named „Beyond the ruin” which was a conversion of a former tobacco warehouse. The pink limestone walls of the tobacco factory are treated as sculpture and the new intervention is inserted inside producing certain subtleness in the play of old and new. Sensitively formed pasarella around the bay complements the ensemble creating environmental connections between land and water. A very relevant, well-crafted program and proposal for the restoration and revitalization of the ruin and activating part of town are the main values of the project.

Cea de-a doua Mențiune a fost acordată lui Cristian - Andrei Bădescu pentru proiectul numit Dincolo de ruină. Conversia fostului depozit de tutun din Isaccea. Pereții de calcar roz ai fabricii de tutun sunt tratați ca o sculptură, iar noua intervenție este introdusă în interior, generând un fel de subtilitate în jocul dintre vechi și nou. Pasarela formată subtil în jurul golfului, completează ansamblul creând legături de mediu între uscat și apă. Principalele valori ale proiectului sunt un program și o propunere foarte relevante și bine elaborate, pentru restaurarea și revitalizarea ruinei și activarea unei părți a orașului. Una dintre nominalizări a fost acordată lui Dana Diana Buicescu pentru proiectul Hamam – Băi Publice, din Constanța. Acest proiect dezvăluie straturile culturale ale comunității locale ascunse, recuperând coeziunea culturală și socială. Noul Hamam, care este în fapt un conglomerat de funcțiuni, este integrat într-un mod plăcut în peisajul malului apei. Punctele sale forte atrag atenția asupra nevoii de consolidare a comunității, de oprire a scăderii populației minoritare și totodată, asupra capacității de a vizualiza atmosfera puternică a zonelor interioare ale clădirii.

One of the Nominations went to Dana Diana Buicescu for Hamam - Public bath in Constanța. The project unveils the cultural layers of the hidden local community, recovering the cultural and social cohesion. The new Hamam which is actually a conglomerate of functions is nicely integrated into the landscape of the waterfront. Its strengths are calling attention to consolidate the community, stop the decrease of the minority population and the ability to visualise the strong atmospheres of the interiors.

Cea de-a doua nominalizare, a fost acordată lui Hunor Albert Szántó pentru proiectul Landscape Restoration Center. Punctul central al proiectului este de a atrage atenția asupra restaurării peisajului și a pierderii biodiversității. Proiectul este reprezentat de o construcție reutilizabilă bine gândită, care folosește materiale și tehnici de construcție locale. Una dintre virtuțile proiectului este o puternică reprezentare vizuală.

The other nomination went to Hunor Albert Szántó for Landscape Restoration Center. The main point of the project is to draw attention to landscape restoration and the loss of biodiversity. Well thought out reusable construction, which uses local materials and construction techniques. One of the virtues of the project is a strong visual representation. EN

391

392

Regenerarea Fabricii Textila

The regeneration of Textila Factory MAIN AUTHOR → Alexandra Stan / PROFESSION → Architect / LOCATION → Lugoj, Timiș, Romania / PROJECT YEAR → 2019 / EXTERNAL COLLABORATORS → The History Museum Lugoj / EDUCATIONAL INSTITUTION → Faculty of Architecture and Urbanism Timisoara / PHOTO CREDITS → Textila Factory’s archives

AUTOR PRINCIPAL → Alexandra Stan / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Lugoj,Timiș, România / ANUL PROIECTULUI → 2019 / COLABORATORI EXTERNI → Muzeul de istorie Lugoj / INSTITUȚIA EDUCAȚIONALĂ → Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara / CREDITE FOTO → Arhiva Fabricii Textila

Fabrica Textila Lugoj a fost deschisă în anul 1907 de Wilhem Auspitz din Triest. Aceasta s-a dezvoltat în paralel cu colonia muncitorească stabilită visa-vis de terenul fabricii, colonie care încă de la început a cuprins numeroase funcțiuni conexe precum cantină, creșă, spălătorie. Fabrica a cunoscut etape multiple de dezvoltare, în perioada comunistă având nu mai puțin de 5000 de angajați, devenind astfel un reper pentru economia dar și pentru comunitatea și cultura orașului - fabrica deținea un spațiu expozițional și organiza numeroase evenimente culturale. După anii 1990, odată cu fenomenul de dezindustrializare și privatizare, fabrica a început să fie tot mai puțin rentabilă pentru ca la începutul anilor 2000 să fie închisă și să intre într-un proces tot mai accentuat de degradare. Regenerarea sitului industrial pleacă de la dorința de a elabora o strategie RESPONSABILĂ față de comunitate, context și față de mediul natural. Astfel, strategia este bazată pe 5 componente: componenta economică, socială, educațională, culturală și ecologică. Strategia se materializează prin funcțiunile și noile spații propuse.

The Lugoj Textile Factory was opened in 1907 by Wilhem Auspitz from Trieste. At the same time a workers colony started to be established opposite the factory, which from the very beginning included many related functions such as a canteen, a nursery, and laundry. The factory experienced multiple stages of development, during the communist period having no less than 5,000 employees, thus becoming a landmark for the economy but also for the community and the culture of the city - the factory had an exhibition space and organized numerous cultural events. After the 1990s, once the phenomenon of deindustrialization started, the factory began to become less and less profitable so that in the early 2000s it closed and started a process of increasing degradation. The regeneration of the industrial site starts from the desire to develop a RESPONSIBLE strategy towards the community, the context and the natural environment. Thus, the strategy is based on 5 components: the economic, social, educational, cultural and ecological component. The strategy is materialized through the new proposed functions and spaces.

Una din funcțiuni este un centru logistic de colectare și ambalare a fructelor și a legumelor, care are rolul de a relansa situl din punct de vedere economic. Această funcțiune este în strânsă legătură cu piața de legume și fructe propusă și halele dedicate argiculturii experimentale.De asemenea se propune o sală de workshopuri pentru comunitate, un Muzeu al fabricii Textila și un spațiu multifuncțional ce poate adăposti evenimente culturale de dimensiuni mari precum concerte, expoziții, showuri. Amenajarea peisageră propusă este împărțită în 5 grădini :

One of the functions is a logistics center for the collection and packaging of fruits and vegetables, which has the role of relaunching the site from an economic point of view. This program is related to the new vegetable and fruit market and the experimental agriculture halls. The project proposes also a workshop space for the community, a Museum of the Textila factory and a multifunctional space that can accommodate large cultural events such as concerts, exhibitions, shows. The landscape project is divided into 5 gardens:

• Grădina trecutului - o grădină tip Industrial Nature, populată cu plante pe cale de dispariție din România; • Pădurea Mlăștinoasă - o plantație de salcâmi și sălcii, ce acționează ca un buffer între sit și calea ferată din spatele acestuia; • Grădina productivă - zonă cu grădini ce pot fi închiriate de persoanele care nu beneficiază de o grădină proprie; • Grădina cu plante textile - ce amintește de funcțiunea care a generat apariția acestui loc; • Grădina Parc - spațiu public exterior, adresat comunității.

• The garden of the past - an Industrial Nature garden, populated with endangered plants from Romania; • The Swamp Forest - an acacia and willow plantation, which acts as a buffer between the site and the railway behind it; • The productive garden - agricultural gardens that can be "rented" by people who do not own a garden; • The garden with textile plants - reminiscent of the function that generated the place; • Public Park - an outdoor public space, addressed to the community.

Astfel, proiectul urmărește reinventarea patrimoniului industrial al fabricii Textila din Lugoj,într-o manieră sustenabilă, care să răspundă cerințelor prezentului, care este pregătită oricând pentru schimbările aduse de viitor și care povestește despre trecutul său. RO

Thus, the project aims to reinvent the industrial heritage of the Textila factory in Lugoj, in a sustainable way, which meets the requirements of the present, which is always ready for future changes and which talks about its past. 392

ward / Award / Award / Award / Award / A

393

394

Jurányi Centrul comunității teatrale

Jurányi Theatrical Community House MAIN AUTHOR → Borbála Surján / PROFESSION → Architect / LOCATION → Budapest, District I. Csalogány Street 38., Hungary / PROJECT YEAR → 2020 / EDUCATIONAL INSTITUTION → Budapest University of Technology and Economics

AUTOR PRINCIPAL → Borbála Surján / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Budapesta, District I. Csalogány Street 38., Ungaria / ANUL PROIECTULUI → 2020 / INSTITUȚIA EDUCAȚIONALĂ → Universitatea de Tehnologie și Economie din Budapesta

The Jurányi House is part of the Hungarian independent dramatics where the art groups can rehearse their productions and at the evenings, they also can play them. In my project takes place a community house next to the Jurányi House, it supposes to give an inspiring and transpiring place where the audience can, in familiar circumstances, relate to the artists. The recent Jurányi House is an old school building and it has a corridor-classroom structure therefore it can be a private and intimate workplace for the artists. Contrarily, the main purpose of the new building, focusing on the community. The new house admits various community activities, in which the actors and artist and their audience takes part as well. For example: dance and yoga classes, exhibitions, open-rehearsals, workshops. The small site of the new building is located on the northern side of the Buda castle hill. The building plot is a bombsite since the second world war. The surroundings are dominated by ravishing walls of flames and intimate inner courts, it has a historical memorial feeling. The architectural conception is based on a publication (Gent, 2018) which summarized in 10 points the bases for the reformation of the contemporary theatre.

Casa Jurányi face parte din dramaturgia independentă a Ungariei, unde grupuri de artiști își pot repeta producțiile, iar seara, le pot pune în scenă. În proiectul meu există și o casă comunitară lângă Casa Jurányi, care își dorește să ofere un loc inspirat în care publicul să se poată relaționa, în circumstanțe familiare, cu artiști. Casa Jurányi reprezintă clădirea care găzduia o veche școală, cu o structură de coridor-sală de clasă, fiind astfel un loc de lucru privat și intim pentru artiști. Scopul principal al noii clădiri a fost acela de a se concentra asupra comunității. Noua clădire, permite diverse activități comunitare în care pot lua parte atât actori sau artiști, cât și publicul acestora. Spre exemplu: ore de dans sau de yoga, expoziții, repetiții deschise, ateliere. Micul sit al noii clădiri este localizat în zona nordică a dealului castelului Buda. Încă din perioada celui de-al doilea Război Mondial, terenul face parte dintr-o zonă bombardată. Împrejurimile sunt dominate de ziduri captivante și curți interioare intime, oferind un sentiment istoric. Conceptul arhitectural este bazat pe o publicație (Gent, 2018) care rezumă în 10 puncte, bazele reformării teatrului contemporan.

The design of the new building tries for simplicity. I separated the house into two parts, according to the functions. In the northern and the smaller part, the spatial experience based on the feeling of a “Living room” in every floor adapting to the main function of the bigger part, which are the Blackbox theater room, rehearsal room, café, and the terrace. The two tract is separated with an aisleway, which provides the different connections between the tracts in the different floors. All the Floors of the house are a sequence of performance grounds with alternate characters. The inner atmosphere of the house and the atmosphere of the street effect the ground floor so it becomes a transition between inside and outside. In the black box-auditorium one can only focus on the intrinsec atmosphere of the space and on the performance. In my point of view, the terrace between the surrounding walls of flames and the sheltered and protected square in front of the building are also spaces for playing theater. The floors of the building mass keep distance increasingly over each other from the neighboring buildings therefore you can see the plain walls of flames and inner corridors. The monolithic volume of the building and the simple materials of the surrounding houses define the scratchstyled plaster facing of the house.

Designul noii clădiri, încearcă să fie cât mai simplu. Am separat casa în două părți, în acord cu funcțiunile acesteia. În partea de nord, mai mică, spațiul oferă senzația unei „camere de zi”, pe fiecare etaj adaptându-se la funcțiunea principală a părții mai extinse care e formată din sala de teatru de tip blackbox, sala de repetiții, cafenea și terasă. Cele două căi sunt separate de un culoar care asigură diversele conexiuni dintre căile amplasate pe etaje diferite. Fiecare etaj al casei are un caracter propriu. Atmosfera interioară a casei și atmosfera regăsită pe stradă, își lasă amprentele la parter, care devine un spațiu de tranziție între interior și exterior. În sala de tip blackbox, toată atenția se întreaptă către atmosfera proprie a spațiului și piesele de teatru. Din punctul meu de vedere, terasa dintre zidurile înconjurătoare, precum și piața adăpostită și protejată din fața clădirii, ar putea deveni spații pentru teatru. Etajele clădirii păstrează distanța una față de cealaltă, și față de clădirile vecine, astfel încât se pot vedea coridoarele interioare. Volumul monolitic al clădirii și materialele simple a caselor din împrejur, definesc tratamentul fațadei. RO

394

ention / Mention / Mention / Mention / Me

395

396

Dincolo de ruină. Conversia fostului depozit de tutun din Isaccea

Beyond the ruin. The conversion of former tobacco warehouse of Isaccea MAIN AUTHOR → Cristian - Andrei Bădescu / PROFESSION → Architect / LOCATION → Isaccea, Tulcea, Romania / PROJECT YEAR → 2019 / EXTERNAL COLLABORATORS → arh. Ștefan Simion PhD; structural engineer Mădălin Coman, PhD / EDUCATIONAL INSTITUTION → Ion Mincu University of Architecture and Urbanism, Bucharest / PHOTO CREDITS → Cristian - Andrei Bădescu

AUTOR PRINCIPAL → Cristian - Andrei Bădescu / PROFESIA → Arhitect / LOCAȚIE → Isaccea, Tulcea, România / ANUL PROIECTULUI → 2019 / COLABORATORI EXTERNI → arh. Ștefan Simion PhD; structural engineer Mădălin Coman, PhD / INSTITUȚIE EDUCAȚIONALĂ → Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București / CREDITE FOTO → Cristian Andrei Bădescu

The first contact with the ruin of the former tobacco fermentation warehouse in Isaccea took place unexpectedly, as a result of a bicycle exploration of North Dobrogea. The carcass of the main building still towers over the quasi-rural silhouette of the city, being one of the oldest and most valuable examples of this architectural program left in the country. Built in 1882, it operated continuously until the late 1990s, after which it was looted and ruined by a fire in 2009. One of the main goals of the project was to reconnect the now-deserted site with the existing urban fabric surrounding it. The square, the pontoon, and the new access to the warehouse have the role of creating a new public space of Isaccea, a city where such facilities are almost non-existent.

Primul contact cu ruina fostului depozit de fermentare a tutunului din Isaccea a avut loc neașteptat, ca urmare a unei explorări pe bicicletă a Dobrogei de Nord. Corpul principal încă domină silueta cvasi-rurală a orașului, fiind unul dintre cele mai vechi și valoroase exemple ale acestui program de arhitectură rămas în țară. Construit în 1882, acesta a funcționat încontinuu până la sfârșitul anilor 90, fiind ulterior delapidat și ruinat în urma unui incendiu din 2009.O miză principală a propunerii a fost cea a reconectării sitului și a carcasei rămase cu țesutul orașului. Piața, pontonul și noua axă de acces către depozit au rolul de a crea un nou spațiu public al Isaccei, un oraș în care astfel de dotări sunt aproape inexistente.

Regarding the proposed program, the warehouse and the adjoining building are planned to be converted into a multifunctional hall, respectively restaurant, both programs being determined by the functional deficiencies of the city. They are complemented by that of the tourist complex, which is connected to a newly proposed orchard, a natural element that is essential on a mostly barren site. The linear portico represents a simple gesture that aims to introduce hierarchy in a destructured context by creating a dialogue between the 2 main buildings while at the same time creating a clear delimitation between the public areas (restaurant and multifunctional hall) and the agrotourism facilities. The guesthouse itself is naturally introduced into the landscape, while the dining room and the production area are lightweight structures which dissolve in the orthogonal rhythm of the orchard. The multifunctional hall represents the new heart of the warehouse. The chosen material (wood) references the original interior structure. The hall touches the walls of the ruin only on the ground floor, while the upper floors are left completely free, thus offering the experience of intermediate spaces, at the border between interior and exterior.

În ceea ce privește programul propus, depozitul și clădirea alăturată sunt prevăzute spre a fi convertite în sală multifuncțională, respectiv restaurant, ambele programe fiind determinate de lipsurile funcționale ale orașului. Ele sunt completate de cea a complexului turistic, ce conlucrează cu o nouă livadă, un necesar contrapunct natural. Spina cu portic reprezintă un gest simplu ce ierarhizează un sit destructurat, introducând un dialog între cele 2 carcase și o delimitare clară a zonelor publice (restaurantul și sala multifuncțională) și pensiunea agroturistică. Pensiunea în sine e introdusă firesc în peisaj iar sala de mese și zona de producție se pierd prin transparență în ritmul ortogonal al livezii. Sala multifuncțională reprezintă o nouă inimă a depozitului, materialul ales (lemn) făcând apel la structura originală interioară. Aceasta atinge pereții ruinei doar la parter, detașarea eliberând complet pereții depozitului, oferind astfel experiența unor spații intermediare, la limita dintre interior și exterior. RO

396

ention / Mention / Mention / Mention / Me

397

398

Hamam | Băi publice | Constanța | Diversitate etnică, specificitate culturală

Hamam | Public bath | Constanța | Ethnical diversity, cultural specificity MAIN AUTHOR → Dana Diana Buicescu / PROFESSION → Architect / LOCATION → Constanta, Romania / PROJECT YEAR → 2018 / EDUCATIONAL INSTITUDION → Ion Mincu University of Architecture and Urbanism, Bucharest

AUTOR PRINCIPAL → Dana Diana Buicescu / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Constanța, România / ANUL PROIECTULUI → 2018 / INSTITUȚIE EDUCAȚIONALĂ → Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București

The theme of the project appears as a need that accentuates and strengthens the necesity to preserve the ethnic diversity of the city of Constanța and also intends to point regarding the significant decrease of the minority population in our country. The various functions put together participate to consolidate the community but also in anchoring in a specific situation and tissue. The choice of the site in the proximity of the Carol I Mosque but also the connection between the port and the historical center represented an important point of the approach. The proposal consists of a functional cumulus that is divided into two major parts, one that addresses and connects the city and the port, and is represented in concrete terms by the functions symbolically called - secondary - namely: medress, spice tower, museum, tea pavilion) and of the main one - the central point of the intervention - the Turkish bath.

Tema proiectului apare ca o nevoie ce accentuează și întărește necesitatea păstrării diversității etnice a orașului Constanța și care totodată intenționează a trage un semnal de alarmă cu privire la diminuarea semnificativă a populației minoritare de pe teritoriul țării noastre. Funcțiunile variate puse împreună participă la întărirea comunității dar și la o ancorare într-o situație și un țesut specific. Alegerea locului în proximitatea Moscheii Carol I dar și conexiunea port - centrul istoric au reprezentat un punct important al demersului. Propunerea este alcătuită dintr-un cumulus funcțional ce se desprinde în două părți majoritare, una ce se adresează și leagă portul de oraș și reprezentată în plan concret de funcțiunile denumite simbolic secundar - anume: medresă, turn condimente, muzeu, pavilion ceai) și de cea principală - punctul central al intervenției - baia turcească. RO

398

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

399

400

Landscape restoration centre

Landscape restoration center MAIN AUTHOR → Hunor Albert Szántó / PROFESSION → Architect / LOCATION → Bugac, Hungary / PROJECT YEAR → 2020 / EXTERNAL COLLABORATORS → Miklós Ágostan Vannay DLA / EDUCATIONAL INSTITUTION → Budapest University of Technology and Economics (BME)

AUTOR PRINCIPAL → Hunor Albert Szántó / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Bugac, Ungaria / ANUL PROIECTULUI → 2020 / COLABORATORI EXTERNI → Miklós Ágostan Vannay DLA / INSTITUȚIA EDUCAȚIONALĂ → Universitatea de Tehnologie și Economie din Budapesta

The site is situated in a national park of Hungary, called Kiskunsági Nemzeti Park, which was founded in 1975. The closest village, Bugac, has the population of 2580. Fifty years ago the number was 4980. In line with that, the number of farms decreased by half. Grazing disappeared, the bond between human and nature has broken up. Climate change and the forced economy of socialism have caused serious amounts of damage. In 2012, the landscape of the national park was almost completely devastated by an extended wildfire. The landscape was formed by free grazing for centuries, which lasts from the end of April to the end of September, in these grasslands. Grazing, controlled by a highly experienced shepherd, is not just an extremely economical way of feeding animals, but contributes to the renewal and diversity of vegetation. Because of the drastic decrease in grazing, the gap between the originally separated vegetation patches totally disappeared. As a consequence, the native vegetation (Juniperus communis) was almost completely devastated by an extended wildfire in 2012. The high density of Juniperus communis burned very easily, couldn’t regenerate and totally disappeared from the affected area. T

Situl este localizat în parcul național Kiskunsági Nemzeti Park din Ungaria, fondat în anul 1975. Cel mai apropiat sat, Bugac, are o populație de 2580 de locuitori, însă acum 50 de ani, acest număr era de 4980. În aceeași ordine de idei, numărul fermelor s-a înjumătățit. Pășunatul a dispărut, iar legătura dintre om și natură s-a distrus. Schimbările climatice și economia forțată a socialismului, au cauzat daune grave. În anul 2012, peisajul parcului național a fost aproape complet distrus de un incendiu de pădure extins. Timp de secole, peisajul era marcat de pășunat, care avea loc, în aceste pajiști, de la finalul lunii aprilie și până la finalul lunii septembrie. Pășunatul, supravegheat de păstori experimentați, nu este doar un mod extrem de economic de a hrăni animalele, ci contribuie la regenerarea și diversitatea vegetației. Odată cu scăderea drastică a pășunatului, a dispărut și delimitarea dintre petecurile de vegetație separate inițial. În consecință, vegetația nativă (Juniperus communis) a fost devastată complet de un incendiu extins din anul 2012. Volumul mare de Juniperus communis a ars foarte ușor, nu s-a putut regenera și a dispărut total din zona afectată.

he main characters of the plot are the researchers and the shepherd. The longitudinal mass is divided in three parts. The first block contains the accommodation and communal spaces are designed for four researchers. The laboratory and greenhouse are located in the middle one. Last one is the shepherd's block which is a central space. The primary structure of the building is a rammed earth wall. Ideally, the life cycle of a wall made from locally excavated materials can be realized in a very simple way. Due to its nature, clay can be found anywhere in the world, in a mixture with gravel and earth can result in a strong and unique building material in each case. All the details - connection between the roof and the wall, installation of doors and windows - were designed in a way that considering the relatively short lifetime of the building. The roof, compared to the extremely heavy rammed earth wall, is an additional element which is easily removable, the individual water blocks are transportable, the doors and windows are reusable. Below the line of the roof, every component is made from natural building material and has the ability to be part of the landscape again. This is a place where we can recreate nature, although at some point nature is going to be self-sustaining again. The inner garden and the one beyond the wall will be the same, and the wall between them won’t exist anymore.

Personajele principale ale complotului sunt cercetătorii și păstorul. Masa longitudinală este împărțită în trei părți. Primul bloc cuprinde spațiile de cazare și spațiile comune, proiectate pentru patru cercetători. Spațiul laboratorului și sera sunt localizate în blocul din mijloc. Iar ultimul bloc, este cel al păstorului. Structura principală a clădirii este marcată de pereți din pământ bătătorit. Într-un scenariu ideal, ciclul de viață al unui perete realizat din materiale excavate local, ar putea fi realizat într-un mod foarte simplu. Datorită naturii sale, lutul poate fi găsit peste tot în lume, iar în amestec cu pietriș și pământ, rezultă un material de construcție rezistent și unic în fiecare caz. Toate detaliile – legătura dintre acoperiș și pereți, instalația ușilor și a ferestrelor – au fost proiectate în așa fel încât să fie considerată durata de viață relativ scurtă a clădirii. Acoperișul, în comparație cu pereții din pământ bătătorit, reprezintă un element adițional care poate fi ușor îndepărtat, blocurile individuale de apă sunt ușor de transportat, iar ușile și ferestrele sunt reutilizabile. Sub linia acoperișului, fiecare componentă este realizată din material natural de construcție și are capacitatea de a face parte dintr-un nou peisaj. Acesta este un loc în care putem recrea natura, chiar dacă la un moment dat, natura va fi din nou autosuficientă. Grădina interioară și cea de dincolo de zid va fi una și aceeași, iar zidul dintre ele nu va mai exista. RO

400

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

401

Inițiative / Experimente / Viziuni

402

Experiments / Initiatives / Visions The category Experiments / Initiatives / Visions refers to completed or speculative projects realized between July 2018 – July 2020 including:speculative architectural projects that reinterpret the role of architecture, visions / strategies / theories / programs / competitions / cultural / architectural education / participative initiatives / public policy projects etc.

Categoria Inițiative / Experimente / Viziuni se referă la proiectele realizate sau speculative din perioada iulie 2018 – iulie 2020, precum: proiecte arhitecturale speculative care reinterpretează rolul arhitecturii, viziuni, strategii, teorii, programe, concursuri, proiecte culturale / educație de arhitectură / inițiative participative / politici publice etc.

Raportul Juriului: Înscrierile din categoria Inițiative / Experimente / Viziuni au fost extrem de creative și eclectice, și s-au concentrat asupra unor tematici cheie legate de: educație, cercetare urbană, intervenții care utilizează meșteșugurile tradiționale, explorări sociale și culturale. Toate proiectele înscrise au răspuns într-un mod creativ la tematica responsabilității din cadrul bienalei, prezentând diverse perspective și abordări.

Jury report: The submissions for the Initiatives / Experiments / Visions section were extremely creative and eclectic, and seemed to focus along several key themes related to: education, urban research, built interventions that use traditional crafts, social and cultural explorations. All responded creatively to the biennale theme of responsibility, offering different points of view and approaches.

Pentru această categorie, Juriul a decis să acorde 2 premii, 2 mențiuni și 5 nominalizări.

For this category the Jury decided to offer 2 awards, 2 mentions and 5 nominations.

Un premiu a fost acordat către Atelier Ad Hoc (+) pentru proiectul substandardPLUS. Juriul felicită această inițiativă remarcabilă, ca fiind un exemplu al modului în care proiectarea poate contribui la oferirea unui grad mai înalt de demnitate, independență și încredere în sine utilizatorilor adăpostului, și în același timp poate ajuta la configurarea unui spațiu interstițial care poate avea noi destinații. Juriul speră ca acest proiect să poată fi aplicat și în alte locații similare, contribuind la îmbunătățirea bunăstării și a demnității personale a utilizatorilor adăposturilor.

One award is given to Atelier Ad Hoc (+) for the substandardPLUS project. The jury commends this remarkable initiative as an example of how design can help provide a higher degree of dignity, independence and self reliance to the shelter users and help configure a boundary interstitial space that can acquire new destinations. The jury hopes that this project can be applied in other similar locations, contributing to improving the wellbeing and personal dignity of the shelters’ users.

Al doilea premiu a fost acordat lui Dorothee Hasnas, Ștefan Ghenciulescu, Ilinca Păun Constantinescu et al., pentru proiectul Uranus acum. Proiect urban și comunitar. Juriul sprijină această inițiativă de a explora efectele abordării comuniste „tabula rasa” și această parte specială a patrimoniului cultural și urban anihilat, pentru a marca și a împărtăși cunoștințele, și a promova o dezvoltare urbană mai echilibrată și responsabilă în această zonă specifică precum și în general, în toate orașele din România. RO

The other award is given to Dorothee Hasnas, Ștefan Ghenciulescu, Ilinca Păun Constantinescu et al. for the Uranus Now - Urban and community project. The jury supports this sensitive initiative to explore the effects of the communist tabula rasa approach and this particular part of annihilated cultural and urban heritage, to mark and share knowledge and promote a more balanced and responsible urban development in this particular area and in Romanian cities in general. 402

403

O mențiune a fost acordată Asociației Locus pentru proiectul Herculane Project. Juriul a considerat proiectul ca fiind un exemplu excelent de inițiativă comunitară și efort de a salva patrimoniul arhitectural abandonat și lăsat într-o stare de degradare, în ciuda problemelor juridice complexe legate de starea de proprietate. Juriul felicită această inițiativă curajoasă de a lua măsuri și de a aduna diverse surse de sprijin, salvând și celebrând patrimoniul construit.

One mention is awarded to Asociatia Locus for the Herculane Project. The jury found the project to be an excellent example of community initiative and effort to salvage heritage architecture left in disrepair, in spite of complex legal issues around ownership. The jury commends this bold initiative to take action and gather support, saving and celebrating the built heritage.

A doua mențiune a fost oferită Loredanei Gaiță și lui Miodrag Stoianov pentru proiectul Casa ca proces. Juriul felicită perseverența echipei de a construi, cu răbdare, legături puternice cu comunitatea, încurajând constant creativitatea locală. Întrucât procesul a fost documentat prin intermediul broșurii pe care echipa a creat-o „Casa ca proces”, Juriul speră ca aceasta să vină în ajutorul altor intervenții asupra arhitecturii tradiționale, integrând în același timp tradițiile, meșteșugurile, cunoștințele și parteneriatele locale.

A second mention is awarded to Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov for the project The house as a process. The jury commends the team’s perseverance to follow through the project and patiently build strong connections with the local community, encouraging local creativity. As the process was documented in the brochure the team put together, ‘The house as a process’, it is the jury’s hope that this can help other interventions on traditional architecture while integrating local traditions, crafts, knowledge and partnerships.

Prima nominalizare i-a fost acordată lui Silvia Mihaela Diaconu pentru proiectul Grădinile fermecate de pe Ada Kaleh. Juriul a apreciat această excelentă încercare de a reconstrui patrimoniul cultural aproape uitat și pierdut și de a-l readuce la cunoștința oamenilor.

One nomination was awarded to Silvia Mihaela Diaconu with the The Enchanted Gardens of Ada Kaleh project. The jury appreciated this excellent attempt to reconstruct the lost and almost forgotten cultural heritage and bring it back to people’s knowledge.

Cea de-a doua nominalizare este acordată lui András Cseh pentru proiectul CAN EDU. Juriul a considerat acest proiect ca fiind o inițiativă educațională minunată pentru copii, realizată prin intermediul unor ateliere creative care explorează atât mediul natural, cât și cel construit, încurajându-i să folosească în joacă diverse machete, pentru a le îmbunătăți percepția spațială.

The second nomination was awarded to András Cseh for the CAN EDU project. The jury found this to be an excellent educational initiative for children, through creative workshops that explore both the natural and the built environment, encouraging them to playfully use models and improve their spatial perception.

Cea de-a treia nominalizare este acordată Oanei Mondoc și lui Miodrag Stoianov pentru proiectul Workshop Muma / Anyó / Majke. Juriul a apreciat faptul că proiectul prezintă clar ceea ce se poate realiza prin meșteșugurile și materialele locale, încercând să reînvie vechile practici de contribuții în natură pentru muncă și să creeze un punct de oprire pe un traseu natural către zona bizonilor protejați din apropiere.

The third nomination was awarded to Oana Mondoc and Miodrag Stoianov for the Workshop Muma / Anyó / Majke project. The jury appreciated that the project showcases what can be achieved with local crafts and materials, trying to revive old practices of in-kind labour contributions and creating a stop point on a nature trail to the near-by re-wilded bison area. The fourth nomination was awarded to Ilinca Păun Constantinescu with the project Shrinking cities in Romania. This is a very important research that promotes a new understanding of the current urban reality and ways to respond to it.

Cea de-a patra nominalizare a fost acordată Ilincăi Păun Constantinescu pentru proiectul Orașe românești în declin. Acesta reprezintă o cercetare foarte importantă, care promovează o nouă înțelegere a realității urbane din prezent și moduri diverse de a-i răspunde acesteia.

The fifth nomination is awarded to Marius Miclăuș with the Twin project. The jury appreciated the concept of ‘learning by doing’ proposed to architecture students, organising an architecture competition followed by a hands-on experience of building on site, using local and sustainable materials.

Cea de-a cincea nominalizare este acordată lui Marius Miclăuș pentru proiectul Twin. Juriul a apreciat conceptul de „learning by doing” propus studenților de la arhitectură, organizând o competiție de arhitectură urmată de o experiență practică de construire pe șantier, utilizând materiale locale și sustenabile.

403

404

substandardPLUS

substandardPLUS MAIN AUTHOR → Atelier Ad Hoc Arhitectura | Comunitate, George Marinescu, Maria Daria Oancea / PROFESSION → arhitect / LOCATION → Street Ion Vlad no. 5–7, Bucharest, Romania / CLIENT → Directorate of Social Assistance, 2nd Sector Bucharest, Romania / BUDGET → 45 000 RON / PROJECT YEAR → 2018-2019 / EXTERNAL COLLABORATORS → Brut Concept, Atelierele Bogman - Metal fabrication / The project is co-financed by OAR through the Architecture Stamp, Ruvix.ro and individual contributions / PHOTO CREDITS → Atelier Ad Hoc

AUTOR PRINCIPAL → Atelier Ad Hoc Arhitectura | Comunitate, George Marinescu, Maria Daria Oancea / PROFESIA → arhitect / LOCAȚIE → Strada Ion Vlad nr. 5–7, București, România / CLIENT → Direcția de Asistență Socială Sector 2, București, România / BUGET → 45 000 RON / ANUL PROIECTULUI → 2018-2019 / COLABORATORI EXTERNI → Brut Concept, Atelierele Bogman - fabricare metal. The project is co-financed by OAR through the Architecture Stamp, Ruvix.ro and individual contributions / CREDITE FOTO → Atelier Ad Hoc

As an attempt to redefine the limit, the project uses the existing spatial and human resources of the temporary night shelter in the Pantelimon neighborhood, in order to respond and upgrade the daily needs of the homeless people who currently live there. In response to the excessive presence of fences in the Bucharest public spaces, the project proposes a new form of border made out of 48 storage units, a neighborhood resource collector, a covered space and a planter. The presence of the equipment extends and completes the shelter’s restrictive night-time schedule, allowing individual access to personal belongings throughout the day by transforming the existing property limit from an object of separation into a space that is continuously defined through its everyday use. The limit acts as a flexible storage apparatus for personal belongings, a necessary feature that does not exist inside the shelter.

Proiectul reprezintă un exercițiu de redefinire a limitei, care se folosește de resursele umane și materiale disponbile pentru a îmbunătăți condițiile de locuire ale persoanelor care folosesc zilnic adăpostul de noapte din Pantelimon. Ca reacție la prezența excesivă a gardurilor în spațiul public bucureștean, proiectul propune o nouă formă a delimitării realizată din 48 de unități de depozitare, o zonă de colectare adresată cartierului, un umbrar și o jardinieră. Prezența echipamentelor extinde accesul la bunurile personale pe toată durata zilei și completează programul nocturn de funcționare al adăpostului, îmbunătățind posibilitățile de utilizare a spațiului pentru fiecare locatar și transformând delimitarea existentă dintr-un spațiu de separație într-unul de legătură. Gardul devine un instrument flexibil de depozitare a lucrurilor personale, o dotare foarte necesară dar inexistentă în interior. Structura e completată de amenajarea unui loc pentru odihnă și așteptare care mărește perimetrul de toleranță și de un colector cu jardinieră unde pot fi lăsate donații pentru persoanele din adăpost.

By placing the equipments on the border of the property, they influence both the internal routine of the shelter and the activities carried out in public space by the residents of the center. Although it does not solve the precariousness of such living conditions, the intervention cultivates through construction, management and use, the individual identity and the collective responsibility of the sheltered homeless, mediating their relationship with the neighborhood. The existing boundary is negotiated between two instances of concern related to public space: the street – open for collective activities and the shelter – with controlled access, situated in the care of Public Administration, thus redefining the shelter’s relationship with the neighborhood. The project transforms a marginal situation - both spatial and social - into a new place with multiple uses, upgrading the living conditions from an official temporary shelter to an informal semi-permanent accommodation. From a separation tool, the boundary becomes a space for help and interaction. The next phases will aim for the redevelopment of the shelter to improve the connections between the spaces with different destinations. A covered route is proposed, which ensures better connections between the different functions, but also helps to configure interstitial spaces that can later acquire new destinations, thus enriching the living experience.

Prin realizarea intervențiilor și amplasarea lor pe limită, acestea influențează atât rutina internă a adăpostului dar și activitățile desfășurate în spațiu public de locatarii centrului. Cu toate că nu soluționează precaritatea locuirii, intervenția cultivă prin construcție, gestiune și utilizare, identitatea individuală și responsabilitatea colectivă a celor fără adăpost, mediind relația cu vecinii din cartier. Limita este negociată între doua tipuri de spațiu public redefinind relația cartier-adăpost: strada – destinată utilizării în comun și adăpostul - cu acces controlat, aflat în grija administrației publice. Proiectul transformă o situație de margine (socială și spațială) într-un spațiu cu utilizări multiple, realizând un cadru posibil pentru adăpostire și interacțiune, care ajută la actualizarea parțială a condițiilor de locuire, transformând un adăpost (oficial) temporar într-unul (informal) semi-permanent. Etapele următoare au în vedere o reamenajare a incintei adăpostului pentru a îmbunătăți legăturile între containerele cu destinații diferite. Se propune un parcurs acoperit, care asigură legături mai firești între diferitele funcțiuni, dar ajută și la configurarea unor spații interstițiale care pot căpăta ulterior destinații noi, îmbogățind astfel experiența locuirii. RO

404

ward / Award / Award / Award / Award / A

405

406

Uranus Now. Urban and community project

Uranus Now. Urban and community project MAIN AUTHOR → Dorothee Hasnas, Ștefan Ghenciulescu, Ilinca Păun Constantinescu et al. / PROFESSION → Architects, researchers, formar inhabitants, volunteers / COLLABORATORS (team members) → Tudor Constantinescu, Gabriela Belcineanu, Iulia Păun, Alexandra Păun, Oana-Valentina Suciu, Iris Șerban / EXTERNAL COLLABORATORS → Full team on e-zeppelin.ro/en/uranus-now; Project by Zeppelin, Ideilagram / Supported by: Ordinul Arhitecților din România prin Timbrul de Arhitectură, Administrația Fondului Cultural Național - AFCN / PROJECT YEAR → 2019 / LOCATION → Bucharest, Romania / CLIENT → Bucharest community, the professional, civic and cultural audience / BUDGET → 2019 - exhibition, installations, platform, research: 155,000 RON (about EUR 34,000) / PHOTO CREDITS → Tudor Constantinescu, Vlad Dudu, arhiva Crenguța Roșu

AUTOR PRINCIPAL → Dorothee Hasnas, Ștefan Ghenciulescu, Ilinca Păun Constantinescu et al. / PROFESIE → arhitecți, cercetători, foști locuitori, voluntari / COLABORATORI (membri ai echipei) → Tudor Constantinescu, Gabriela Belcineanu, Iulia Păun, Alexandra Păun, Oana-Valentina Suciu, Iris Șerban / COLABORATORI EXTERNI → Full team on e-zeppelin.ro/en/uranusnow; Project by Zeppelin, Ideilagram. Supported by: Ordinul Arhitecților din România prin Timbrul de Arhitectură, Administrația Fondului Cultural Național - AFCN / ANUL PROIECTULUI → 2019 - / LOCAȚIE → București, România / CLIENT → Comunitatea bucureșteană, publicul profesional, cultural și civic / BUGET → 2019 - expoziție, instalații, cercetare: 155,000 RON (aprox. EUR 34,000) / CREDITE FOTO → Tudor Constantinescu, Vlad Dudu, arhiva Crenguța Roșu

The URANUS NOW project is about the living history and the community spirit, about the sometimes invisible connections between radically different ages. December 22, 1989 marked not only the fall of the Ceaușescu regime, but also the end of his tabula rasa project for Romanian cities. Thirty years on, the collective memory of these destructions is fading away, while the aggression against the cities goes on, even if in the opposite paradigm—that of ultraliberal development. Thus, URANUS NOW combines three critical themes: an excursion into architecturalurban and personal history, a critique of current developments, and a contribution to a more balanced and responsible urban development of Romanian cities, one that would also include history and take it further. We focused on the Uranus – Izvor area, as the most representative for Ceausescu's "great project": here, a piece of historic city was almost completely erased (from buildings and streets, to topography) and replaced with an assembly of enormous buildings, forbidden areas and wastelands.

URANUS ACUM este un proiect despre istoria vie, despre spiritul comunitar și despre legăturile uneori invizibile între epoci ce par radical opuse. Pe 22 decembrie 1989 se sfârșea brusc nu doar regimul Ceaușescu, ci și proiectul megaloman de distrugere și reconstruire a orașelor românești. După 30 de ani, memoria colectivă a acestor transformări este din ce în ce mai slabă, în timp ce agresiunile asupra orașelor continuă. Maniera este foarte diferită, însă justificarea este în continuare „modernizarea”. Astfel, URANUS ACUM îmbină trei teme critice: o incursiune în istoria arhitecturalurbană și personală, o critică a evoluțiilor actuale, precum și o contribuție la dezvoltarea urbană mai echilibrată și mai responsabilă a orașelor românești (inclusiv prin reintegrarea istoriei). Ne-am concentrat pe zona Uranus–Izvor, ca fiind cea mai reprezentativă pentru „marele proiect” al lui Ceaușescu: aici, o bucată de oraș istoric a fost aproape complet ștearsă (de la clădiri și străzi, la topografie) și înlocuită cu un ansamblu de clădiri imense, spații interzise și maidane.

Along with the specific research, we asked ourselves two essential questions: How do you present an annihilated world? How do you connect the inhabitants' memories and stories of the old streets and houses with the current space? Our keyword was co-presence: a merger of today’s reality with the former one. We rebuilt a world and made it invade the present space. Our research included digitizing plans from several historic periods and superposing them with the contemporary ones; building a 3D model of both the present and the vanished situation, as well as a physical ”simultaneous model”; All these were presented at the exhibition at the National Museum of Contemporary Art (MNAC) in the autumn of 2019. We also went full-scale outside, with three installations shaped as 1:1 abstracted fragments of destroyed houses. Its final sections also spoke about present destructions and alternative projects. The online archive within e-zeppelin site is now a project under permanent construction, giving free access to all resources (3D model, photos, interviews, area plans etc.).

Odată cu cercetarea specifică, ne-am pus două întrebări esențiale. Cum prezinți o lume anihilată? Cum legi amintirile și povestirile locuitorilor din străzile și casele vechi cu spațiul actual? Cuvântul cheie este co prezența: contopirea realității actuale cu cea dispărută. Am reconstruit o lume și am suprapus-o în mod simbolic spațiului actual. Astfel, în cadrul cercetării am reconstituit planurile originale și le-am suprapus celor prezente; am realizat un model 3D al situației de dinainte și a celei de acum, precum și o „machetă concomitentă fizică”. Acestea au fost prezentate în toamna anului 2019 la MNAC București. În completarea expoziției am construit și așezat exact în locul și la cota originare trei instalații temporare, machete 1:1 ale unor părți din construcțiile dispărute. Secțiunile sale finale au vorbit despre distrugerile contemporane și despre proiecte alternative. Arhiva online adăpostită pe ezeppelin.ro a devenit un proiect în construcție permanentă și cu acces liber la resurse (model 3D, fotografii, interviuri, planurile cartierului etc). RO

406

ward / Award / Award / Award / Award / A

407

408

Intervenție de urgență pentru punerea în siguranță și conservarea Băilor Neptun – Etapa I – HerculaneProject

Emergency intervention for the safety and preservation of Neptune Baths - Stage I HerculaneProject MAIN AUTHOR → Asociația Locus / CO-AUTHORS → SC PathsRout SRL / PROFESSION → Arhitectura / COLLABORATORS (members of the team) → Oana Chirila, Patricia Blidariu, Apostol Cristina, Antoci Daniel, Munteanu Paul, Paul Blaj, Adrian Boiant / LOCATION → Herculane Baths, Romania / CLIENT → Băile Herculane City Hall / BUDGET → 58,000 euros / PROJECT YEAR → 2019 / EXTERNAL COLLABORATORS → Băile Herculane City Hall, Magdalena Vladimirescu, Popescu Răzvan, Daiana Maciulschi, Nica Mădălina, Sergiu Timuț, Ivan Leontin, Demetrescu Bogdan, Liliana Roșiu, Ovidiu Șandor, Rustic Construct, National Institude of Heritage, OAR Timiș Territorial Branch, Caraș-Severin County Directorate of Culture, Rothoblaas, Dedeman, Casa Auto Timișoara, Color Metal SRL / PHOTO CREDITS → Oana Chirilă, Danu Alex, Ciprian Habuc

AUTOR PRINCIPAL → Asociația Locus / CO-AUTORI → SC PathsRout SRL / PROFESIA → Arhitectura / COLABORATORI (membri ai echipei) → Oana Chirila, Patricia Blidariu, Apostol Cristina, Antoci Daniel, Munteanu Paul, Paul Blaj, Adrian Boiant / LOCAȚIE → Băile Herculane, România / CLIENT → Primăria Băile Herculane / BUGET → 58,000 euro / ANUL PROIECTULUI → 2019 / COLABORATORI EXTERNI → Primăria Băile Herculane, Magdalena Vladimirescu, Popescu Răzvan, Daiana Maciulschi, Nica Mădălina, Sergiu Timuț, Ivan Leontin, Demetrescu Bogdan, Liliana Roșiu, Ovidiu Șandor, Rustic Construct, Institutul Național al Patrimoniului, OAR Filiala Timiș, Direcția Județeană pentru Cultură Caraș-Severin, Rothoblaas, Dedeman, Casa Auto Timișoara, Color Metal SRL / CREDITE FOTO → Oana Chirilă, Danu Alex, Ciprian Habuc HerculaneProject este o platformă de reactivare arhitecturală și socială a centrului istoric Băile Herculane prin unelte de arhitectură, cultură și educație. Proiectul se dezvoltă în jurul a două componente:

HerculaneProject is an architectural and social reactivation platform for Herculane Baths historical center through architectural, cultural and educational instruments. The project is being developed around two main components:

1. Reactivarea Băilor Neptun, motor al reactivării centrului istoric. 2. Reactivarea Socială & culturală a centrului istoric prin proiecte culturale sau educative

1. Reactivation of Neptune Baths, the historical center's reactivation driver 2. Social and cultural reactivation of the historical center through cultural or educational projects

Primul pas al proiectului de reactivare a Ansamblului Arhitectural Băile Neptun este intervenția de urgență, ce are ca scop stoparea degradării și înlăturarea etichetei de pericol public. Intervenția de urgență presupune următoarele lucrări:

The first step of the reactivation project of the Neptun Baths Architectural Ensemble is an emergency intervention, which aims to stop the degradation and remove the public danger classification of the site The emergency intervention requires the following works: support works for the elements that are in a stage of collapse, works at the level of the cover, supports for vaults and floors, grabbing works, protection of ornamental elements, cleaning the building, side closures to stop access.

Lucrări de sprijinire a elementelor aflate în stadiu de colaps, lucrări la nivelul învelitorii, lucrări la nivelul șarpantei, protejarea elementelor ornamentale, inchideri laterale pentru stoparea accesului. Prin intermediul și contribuția a peste 2500 de donatori și a trei sponsori principali am reușit sa strangem 58.000 euro pentru implementarea primei etape a intervenției de urgență.

With the help and contribution of over 2500 donators and three main sponsors we raised 58.000 euro and implemented the first stage of the emergency intervention. During the first stage of security we intervened in 12 areas at the roof level, we sanitized the building - 220 cubic meters of debris and garbage were removed from inside, we protected the majolica fountain, we blocked access to the building, supported two roof structures and four floors, cleaned the exterior terraces and the roof, pipes and gutters of moss and rubble, all constructive and ornamental elements on the verge of collapse were stored inside the building, and all elements already collapsed were palletized and stored inside.

În timpul primei etape de punere în siguranță am intervenit în 12 zone la nivelul învelitorii, am igienizat clădirea - 220 mc de moloz și gunoi au fost eliminați din interior, am protejat fântâna de majolică, am blocat accesul în clădire, am sprijinit două șarpante și patru planșee, am curățat terasele exterioare și acoperișul, burlanele și jgheaburile de vegetație, mușchi și moloz, toate elementele constructive și ornamentale aflate în prag de colaps au fost depozitate în interiorul clădirii, iar toate elementele deja prăbușite au fost paletate și depozitate la interior. Toate aceste lucrări sunt reversibile și temporare, și au ca scop stoparea degradărilor produse prin infiltrații ale apei meteorice, prin prăbușiri ale elementelor instabile și din păcate, și cele făcute de mâna omului - furt, spargerea elementelor ornamentale. RO

All these works are reversible and temporary, and aim to stop the degradation produced by infiltrations of meteoric water, by collapses of unstable elements and unfortunately, and those made by man - theft, breaking of ornamental elements. 408

ention / Mention / Mention / Mention / Me

409

410

Casa ca proces

The house as a process

AUTOR PRINCIPAL → Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov / PROFESIA → Architect / COLABORATORI (membri ai echipei) → Amnon, Daniela, Ana, Dragoș, Maria, Laszlo, Corina, Aurora, Adam, Florin, Felix, Bianca, Cristi / LOCAȚIE → Roșia Nouă, Arad County, România / CLIENT → Amnon & Daniela / BUGET → 25.000 euro / ANUL PROIECTULUI → 2017-2019 / COLABORATORI EXTERNI → Mircea, Eugen, Florin, Karma SRL, Săndulescu, Fam. Tripon, Han, Ilie, Lazăr, Ionuț, Mărin, Persida, Maria, Romulus Maria, Viorel, Ghiță, Leurian / CREDITE FOTO → Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov

MAIN AUTHOR → Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov / PROFESSION → Architect / COLLABORATORS (team members) → Amnon, Daniela, Ana, Dragoș, Maria, Laszlo, Corina, Aurora, Adam, Florin, Felix, Bianca, Cristi / LOCATION → Roșia Nouă, Arad County, Romania / CLIENT → Amnon & Daniela / BUDGET → 25.000 euros / PROJECT YEAR → 2017-2019 / EXTERNAL COLLABORATORS → Mircea, Eugen, Florin, Karma SRL, Săndulescu, Fam. Tripon, Han, Ilie, Lazăr, Ionuț, Mărin, Persida, Maria, Romulus Maria, Viorel, Ghiță, Leurian / PHOTO CREDITS → Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov

Gospodăria de la numărul 76 din Roșia Nouă prezintă o tipologie tipică pentru casele din regiunea etnografică din Valea Mureșului. Clienții și-au dorit transformarea unei gospodării tradiționale românești într-un loc de relaxare și recuperare în natură. Având pe fundal deviza „toată lumea ar trebui să aibă de câștigat”, proiectul nu este despre obiectul de arhitectură, ci despre proces și valori; despre analiză și învățare, design și comunicare, construcție, relaționare și utilizare în comun.

The household no. 76 in Roșia Nouă presents a typical typology for the houses from the ethnographic region of Mureș Valley. The clients wanted to transform a traditional Romanian household into a place of relaxation and recovery in nature. With the motto “everyone should benefit”, the project is not about the object of architecture, but about process and values; about analysis and learning, design and communication, construction, relationships and sharing.

Restaurarea și amenajarea unei case a devenit pretextul pentru înțelegerea și intrarea în comunitate, pentru construirea de relații, pentru nașterea de noi activități și oportunități pentru localnici. Proiectul de la Roșia este gândit în relație cu vecinii și vecinătățile. Spre exemplu, nu s-a dorit construirea unei case noi mai încăpătoare pentru un număr mare de oaspeți, deoarece aceștia pot fi primiți de vecini. În mod similar bucătăria are utilități minime deoarece mâncarea va fi gătită de localnici și se va încuraja cumpărarea de produse locale. Implicarea membrilor comunității și dorința de a lucra pe cât posibil cu localnici din zonă și de a promova o economie circulară se reflectă și în bugetul proiectului (76% din valoarea manoperei a rămas în comunitatea locală).

The restoration of a house has become the pretext for understanding and entering the community, for building relationships, for the birth of new activities and opportunities for locals. The Roșia project is designed in relation to the neighbors and the neighborhoods. For example, we didn’t build a new, spacious house for a large number of guests, because they can be hosted by neighbors. Similarly, the kitchen has minimal utilities because the food will be cooked by the locals and the purchase of local products will be encouraged. The involvement of community members and the desire to work as much as possible with locals from the area and to promote a circular economy is also reflected in the project budget (76% of the value of labor remained in the local community).

Following the design principles in the rural environment blending in the scale and spirit of the area, using natural materials and traditional techniques, capitalizing on local crafts and collaborating with local artisans, sustainability, recycling, community involvement and circular economy - was the guiding axis of this process.

Proiectul a constat în adaptarea și extinderea gospodăriei, prin păstrarea în mare măsură a ocupării lotului și extinderea casei principale pentru integrarea unor facilități moderne (baie și bucătărie) cu protejarea structurii de lemn și a finisajului de pământ. Fundația de piatră a fost reparată, tencuielile de lut refăcute, iar podul s-a transformat în mansardă. Diverse elemente de mobilier au fost realizate din lemn recuperat, țesăturile din cânepă sunt realizate de o localnică, asemenea abajurului din foi de porumb. Un scop secundar în implicarea localnicilor a fost diseminarea unui exemplu de refuncționalizare a gospodăriilor tradiționale prin experiment direct și printr-o asimilare cât mai naturală a principiilor. Întregul proces este documentat în broșura „Casa ca proces”, care poate fi de ajutor altor intervenții asupra arhitecturii tradiționale, în sprijinul comunității locale.

The project consisted in adapting and expanding the household, by largely maintaining the occupation of the lot and expanding the main house to integrate modern facilities (bathroom and kitchen). The stone foundation was repaired, the clay plasters were rebuilt, and the attic was turned into a livable space. Various furniture elements were made of reclaimed wood, the hemp fabrics and corn leafs lampshade are made by local women. A secondary goal in involving the locals was the dissemination of an example of refunctionalization of traditional households through direct experiment and through a more natural assimilation of principles. The whole process is documented in the brochure “The house as a process”, which can help other interventions on traditional architecture in integrating the local community.

410

ention / Mention / Mention / Mention / Me

411

412

Grădinile fermecate de pe Ada Kaleh

The Enchanted Gardens of Ada Kaleh MAIN AUTHOR → Silvia Mihaela Diaconu / CO-AUTHORS → Advisors: Luis Callejas, Janike Kampevoid Larsen / Institution: Oslo School of Architecture and Design / PROFESSION → Arhitect / LOCATION → Ada Kaleh, Simian, Constanta / PROJECT YEAR → 2019 / EXTERNAL COLLABORATORS → Tuva Maire Øvsthus / PHOTO CREDITS → Personal archive of former inhabitants (incap.org.uk)

AUTOR PRINCIPAL → Silvia Mihaela Diaconu / CO-AUTORI → Advisors: Luis Callejas, Janike Kampevoid Larsen / Institution: Oslo School of Architecture and Design / PROFESIA → Arhitect / LOCAȚIE → Ada Kaleh, Simian, Constanta / ANUL PROIECTULUI → 2019 / COLABORATORI EXTERNI → Tuva Maire Øvsthus / CREDITE FOTO → Personal archive of former inhabitants (incap.org.uk)

Ada Kaleh a fost o insulă pe Dunăre, situată între Serbia și România și locuită de o comunitate preponderent turcească - descendenți din ultimii străjeri ai Imperiului Otoman. Acest teritoriu, descris ca o utopie cu calitățile unei imense grădini luxuriante unde oamenii obișnuiau să trăiască în armonie, a fost distrus și inundat de guvernul comunist român în 1970, lăsând în urmă elemente de memorie colectivă. Insula a inspirat povești, mituri și exagerări. Singura mărturie a acestui întreg peisaj cultural este o arhivă impresionantă de documente, imagini, relevee și scrieri.

Ada-Kaleh was an ancient island on the Danube, between Serbia and Romania, inhabited by a Turkish community descending from the old defenders of the Ottoman Empire. This landscape, described as an utopia with the qualities of an immense lush garden where people used to live in harmony, was destroyed and flooded by the Romanian communist government in 1970, leaving behind pieces of collective memory. The island inspired stories, myths and exaggerations. The only trace left of this entire cultural landscape is an impressive archive of documents, photographs, paintings, surveys, and writings.The work, as a whole, is a celebration and a multilayered unfolding of the archive, formulated as a series of attempts to augment the spatial imaginary of Ada Kaleh.

Proiectul, în ansamblul său, este o celebrare și o desfășurare în straturi a acestei arhive, formulate ca o serie de încercări de a augmenta imaginarul spațial al insulei. Este propusă o recuperare experimentală a insulei scufundate prin investigații, efort curatorial, reconstrucție grafică și intervenții arhitecturale dispersate. Aceste metodologii se aliniază cu identitatea sitului și cu intenția de a perpetua memoria sa, creând un alter-ego al insulei.

It proposes an experimental recovery of the submerged island using investigation, curatorial work, graphic reconstruction, and fragmentary architectural interventions. These methodologies respond to the identity of the site and its remembrance, creating an alter-ego of the island.

Numele proiectului face referire la “Grădinile fermecate” ale lui Ferdinand Bac - o carte despre o călătorie imaginară prin 36 de grădini inspirate din proiectele sale. Acesta este punctul de pornire al “Grădinilor Fermecate de pe Ada Kaleh”, întrucât scrierile lui Bac ilustrează o legatură încă neexploatată dintre spațiul fizic și spațiul imaginar, care ajung să se potențeze reciproc. Proiectul este, pe de o parte, o colecție de reprezentări rezultate din procesarea arhivei, și pe de altă parte, o serie de intervenții în spațiul real, amplasate strategic.

The name of the project references Ferdinand Bac’s “Jardins Enchantés” - a book about an imaginary journey through 36 gardens inspired from his own designs.This is the departure point of the project, as it illustrates a highly unexplored connection between physical and imaginary space, that have the potential to enhance and expand each other. The project is, on one hand, a collection of representations - by-products from the processing of the archive, and on the other hand, a series of strategically placed interventions.

Odată cu distrugerea insulei, comunitatea a fost dispersată, iar obiectele sale de preț au nimerit în noi locuri-gazdă. Proiectul propune intervenții punctuale în fiecare din aceste amplasamente, folosind transplantul și interpretarea ca metode de lucru. Cunoștințele câștigate din înțelegerea profundă a insulei sunt aplicate în spațiile-gazdă. Acestea devin teritorii experimentale unde se propune o re-învățare a principiilor vernaculare (sustenabile) de amenajare a teritoriului, utilizare eficientă a solului și gestionare a apelor, care erau studiate empiric și puse în practică de comunitatea de pe Ada Kaleh de-a lungul secolelor.

Since the destruction of the island, the community has been displaced and its artifacts have been hosted in new locations. The project proposed punctual interventions in each of these locations, using transplant and interpretation as design methods. Knowledge gained from understanding the island is applied in these sites. They become test grounds for re-learning sustainable landscape principles of water management and efficient land exploitation that were extensively used by the community of the island. The project is an investigation on how spatial narratives and artistic curation could contribute to conveying the essence of cultures in peril. It experiments with the intertwining of cultural production and cultural preservation processes.

Proiectul investighează relevanța narațiunii și a curatoriatului artistic în transmiterea esenței culturilor periclitate. Lucrarea experimentează cu împletirea producției culturale și a proceselor de conservare culturală. RO

412

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

413

414

CAN EDU

CAN EDU MAIN AUTHOR → András Cseh DLA, Ádám Tátrai, Dávid Németh, József Élő, Szilárd Köninger / CO-AUTHORS → Amália Bognár, Márta Winkler, Andrea Dúll, Dorottya Morva / PROFESSION → Architect / COLLABORATORS (team members) → Fanni Nagy, Tamás Beiermeiszter, László Jóna, Bernadett Bella, Barbara Pati, Júlia Fátrai / LOCATION → Hungary / PROJECT YEAR → since 2018 / EXTERNAL COLLABORATORS → Bence Pauker / PHOTO CREDITS → CAN Architects

AUTOR PRINCIPAL → András Cseh DLA, Ádám Tátrai, Dávid Németh, József Élő, Szilárd Köninger / CO-AUTORI → Amália Bognár, Márta Winkler, Andrea Dúll, Dorottya Morva / PROFESIA → Arhitect / COLABORATORI (membri ai echipei) → Fanni Nagy, Tamás Beiermeiszter, László Jóna, Bernadett Bella, Barbara Pati, Júlia Fátrai / LOCAȚIE → Ungaria / ANUL PROIECTULUI → since 2018 / COLABORATORI EXTERNI → Bence Pauker / CREDITE FOTO → CAN Architects

Ne petrecem cea mai mare parte a vieții în mediul construit: în interiorul clădirilor și printre acestea. Așadar, să învățăm despre acestea, să fim capabili să le creăm și să le folosim într-un mod corespunzător, reprezintă chestiuni esențiale atât pentru propria noastră dezvoltare, cât și pentru protejarea mediului nostru înconjurător. Învățarea despre mediul construit poate funcționa ca o interfață interesantă pentru a învăța la orice subiect de la școală, implicând în același timp munca în echipă și curiozitatea. Ne pregătim pentru aceste evenimente cu copiii. Experimentăm schimbarea de la mediul natural la cel construit, la actul omului de a construi și la crearea propriilor noastre spații. Posibilitățile și responsabilitățile noastre încep să apară din modul în care folosim materialele și spațiile. Începem să vorbim limbajul arhitecturii. Învățarea prin percepția spațiului, a creației și a mediului construit, împreună, a jucat mereu un rol important în viețile noastre profesionale ca arhitecți. Am predat de la grădinițe la universități, și de asemenea am instruit profesori. Situația creată de coronavirus, a oprit temporar aceste ateliere personale și evenimente care presupun lucrul în echipă. Ne-am transformat programele și le-am adaptat pentru „homeschooling”, generând astfel un proces de învățare facil, prin intermediul unor exerciții de construire care pot fi ușor conectate cu diverse subiecte, fiind în același timp suficient de complexe ca pachete de învățare. De acum și în viitor, acestea pot fi jucate sau învățate acasă, la școală sau în tabere de vară.

We spend most of our lives in built environment: inside and amongs buildings. Therefore, to learn about these, to be able to create and use them well, is essential for our own developments as well as for the protection of our environment. Learning about the built environment can operate as an intriguing interface to learn through in any subject at school, while inviting team-work and curiosity. We're preparing for these events with the children. We experience the change from natural to built environment, the building act of man and the creation of our own spaces. Our possibilities and responsibilities start to appear in the way we use our materials and spaces with care. We start to speak the language of architecture. Learning through spatial perception and creation and the built environment together has always played a significant role in our professional lives as architects. We have been teaching from kindergarten to university, even beyond, while training teachers. The corona-virus put a temporary stop to these personal workshops and team-working events. We transformed our programs to a homeschooling environment with easy learning through building exercises that can easily connect to many subjects, yet are complex enough as learning packages themselves. From now on they can be played and learned at home, in schools or summer camps.

Trei procese de învățare complexe au fost create, oferind un ajutor suficient tuturor participanților: culegere de exerciții și video-uri pentru copii, și un set de unelte detaliat pentru profesori și părinți, toate în conformitate cu cerințele de dezvoltare a competențelor din programele naționale. Pentru prima dată, toate materialele noastre sunt bilingve, deci pot fi folosite la nivel internațional în limba engleză. Atelierul „Cât de mare este un copac?” reprezintă o introducere în conceptul de spațiu, transformând în același timp mediul natural în cel construit. Am realizat această serie de sarcini cu copii, profesori, psihologi și arhitecți din toată lumea – iar acum vă puteți alătura, chiar de acasă. Atelierul „Turnuri și poduri” analizează motivațiile noastre umane de a învăța și de a stăpâni propriile limite spațiale. Sarcinile ne introduc în structuri cadru, care au existat încă de la primele corturi. Experimentăm cu stabilitatea acestora și construim pe baza experiențelor proprii. „Shoe box home” introduce copiii în posibilitățile și responsabilitățile modelării propriului mediu. Cu toții avem case, încăperi pe care le mobilăm și utilizăm. Însă, le folosim oare la întregul lor potențial? Analizăm acest aspect și de asemenea, luăm în considerare felul în care aceste unități individuale pot fi conectate și unite pentru a construi o așezare pentru o comunitate mai largă. RO

Three complex learning processes have been created for which provide sufficient aid to all participants: workbook and video for the children and a detailed toolkit for teachers and parents, all according to the competence development requirements of the national curricula. For the first time all our material is bilingual, so it can be used on an international level in English. The 'HOW BIG IS A TREE?' workshop is an introduction to space, while turning the natural into built environment. We have played this series of tasks with children, teachers, psychologists and architects all around the world - and now you can join us playing it at home. The 'TOWERS AND BRIDGES' workshop looks into our human motivations to learn about and conquer our spatial limits. The tasks introduce us to frame structures that have been around since the first tents. We experiment with their stability and build based on our experiences. The 'SHOE BOX HOME' introduces children to the possibilities and responsibilities of shaping their environment. We all have homes, rooms that we furnish and use. But do we use them to their full potential? We take a look into this and also consider how these individual units can be connected and build up a settlement for a larger community. 414

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

415

416

Workshop Muma / Anyó / Majke

Workshop Muma / Anyó / Majke MAIN AUTHOR → Oana Mondoc, Miodrag Stoianov / PROFESSION → Project manager, Architect / COLLABORATORS (team members) → Felix Pantalici, Raoul Chiricheș, Florin Gherman, Ioan Bușe, Gabi & Jochen Cotaru, Pepe Guerrero, Maria Sgîrcea / LOCATION → Sat Bătrân, Armeniș comune, Caraș-Severin County / CLIENT → Daniel Hurduzeu / WeWilder / Local community / PROJECT YEAR → 2020 / EXTERNAL COLLABORATORS → Muma, Maria Hurduzeu, Iacob Hurduzeu, Nea Ilie, Ioan Vela, Mihai Dragolea, Ion Miculescu, Olin, Zubic Design, Susai Com Serv / PHOTO CREDITS → Răzvan Dima, Felix Pantalici, Florin Gherman, Ioan Bușe

AUTOR PRINCIPAL → Oana Mondoc, Miodrag Stoianov / PROFESIA → Project manager, Architect / COLABORATORI (membri ai echipei) → Felix Pantalici, Raoul Chiricheș, Florin Gherman, Ioan Bușe, Gabi & Jochen Cotaru, Pepe Guerrero, Maria Sgîrcea / LOCAȚIE → Sat Bătrân, Armeniș comune, Caraș-Severin County / CLIENT → Daniel Hurduzeu / WeWilder / Local community / ANUL PROIECTULUI → 2020 / COLABORATORI EXTERNI → Muma, Maria Hurduzeu, Iacob Hurduzeu, Nea Ilie, Ioan Vela, Mihai Dragolea, Ion Miculescu, Olin, Zubic Design, Susai Com Serv / CREDITE FOTO → Răzvan Dima, Felix Pantalici, Florin Gherman, Ioan Bușe

Muma Hut is a “tiny house” built through voluntary efforts in Danu’s orchard, in the Old Village of Armeniș comune, CarașSeverin county. It will receive guests who want to experience wildlife both outside and inside the cottage with an audacious window onto the landscape.

Muma Hut este o „tiny house” construită prin eforturi voluntare în livada lui Daniel, în Sat Bătrân, comuna Armeniș, județul Caraș-Severin. Aceasta va primi oaspeți care doresc să trăiască experiența naturii sălbatice atât din afara, cât și dinăutrul căsuței prevăzute cu o fereastră generoasă către peisaj.

The idea was sparkednby Danu’s dream of rebuilding his childhood treehouse and was set in motion when Miodrag spontaneously contacted Oana and offered his support to “create something” that would enhance or link the many initiatives he knew about in the area. Oana Mondoc is responsible for community development and innovation on the part of WWF and deals with many projects designed to help locals take steps towards sustainable relationships with nature. She teams up with Daniel Hurduzeu and Matei Miculescu, rangers who ensure the smooth running of the bison reintroduction process and are the core of ecotourism activities. The workshop took place over several weekends between May and July 2020 and the way of working provides an example of good practice in which voluntary involvement increases the confidence of locals in their own strength and nurtures their imagination.

Ideea a pornit de la visul lui Daniel de a reconstrui casa din copac a copilăriei și a fost pus în mișcare atunci când Miodrag a intrat spontan în legatură cu Oana și și-a oferit sprijinul pentru a creea „ceva” care să pună în valoare sau să lege multele inițiative din zonă. Oana Mondoc este responsabilă cu dezvoltarea comunității și inovație din partea WWF și se ocupă de multe proiecte menite să ajute localnicii să facă pași în direcția unor relații sustenabile cu natura. Ea face echipă cu Daniel Hurduzeu și Matei Miculescu, rangeri care asigură buna desfășurare a procesului de reintroducere a zimbrilor și sunt miezul activităților de ecoturism. Workshop-ul s-a desfășurat în câteva weekend-uri în perioada Mai-Iulie 2020 iar modul de lucru oferă un exemplu de bună practică în care implicarea voluntară crește încrederea localnicilor în direcția dorită. Căsuța își propune să fie un exemplu în privința formei, funcțiunii de “cameră în livadă” și a materialelor utilizate, care sunt procurate din zonă și care revitalizează practici tradiționale. A fost folosit lemn pentru structură/ închideri și șindrilă, fabricată local de nepotul unui meșter bătrân. Localnicii au asigurat masa și transportul voluntarilor iar procesul de lucru amintește de claca de altădată. Acesta este modul de abordare experimental pe care WWF alături de prieteni și întreaga echipă MuMA hut încearcă să croiască modele, inspirație, încredere la nivel local și să scurtcircuiteze barierele economice și financiare cu care se confruntă zonele rurale și societatea. Datorită inițiativelor WWF din ultimii 6 ani, în zonă sălășluiesc acum cca. 60 de zimbri în sălbăticie, care au un efect substanțial în vederea diversificării florei și faunei locale. De asemenea, prezența zimbrilor asigură atenție sporită și atracție pentru vizitatori și este fundamentală pentru dezvoltarea turismului, iar Muma Hut are rolul de catalizator și exemplu pentru o infrastructură necesară funcționării acestuia.

The house aims to be an example in terms of shape - an “orchard room” and the materials used, which are purchased from the area to revitalize traditional practices. Wood was used for the structure/enclosures as well as shingles, made locally by the nephew of an old craftsman. The locals provided food and transport for the volunteers and the work process is reminiscent of the old days. This is the experimental approach that WWF, together with friends and the entire MuMA Hut team, is trying to shape models, inspiration, trust at the local level and to shortcircuit the economic and financial barriers that rural areas and society face. After 6 years of bison reintroductions, about 60 wild bison now live in the area, which have a substantial effect on diversifying local flora and fauna. Also, the presence of bison ensures increased attention and attraction for visitors and is fundamental for the development of tourism, and Muma Hut has the role of catalyst and example for an infrastructure necessary for the longevity of nature driven sustainable development.

Muma Hut este și un prototip pentru campusul WeWilder, altă inițiativă WWF în Armeniș, un ansamblu de căsuțe și un spațiu comunitar, cu rol de coworking în natură, care va găzdui oaspeți interesați de inițiativele locale.

Muma Hut is also a prototype for the WeWilder campus, another WWF initiative in Armeniș, a set of cottages and a community space, with a role of co-working in nature, which will host guests interested in local initiatives.

416

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

417

418

Orașe românești în declin

Shrinking Cities in Romania MAIN AUTHOR → Ilinca Păun Constantinescu / CO-AUTHORS → Asociația IDEILAGRAM, Tudor Constantinescu, Alexandru Păun, Iulia Păun, Laura Popa-Florea, Gabriela Belcineanu / PROFESSION → Architect / COLLABORATORS (team members) → Asociația pentru Tranziția Urbană, București, DOM publishers, Berlin & Editura MNAC, București / LOCATION → Exhibition: Bucharest, Berlin / Book: Buccharest, Berlin / Subjects: Petrila, Turnu Măgurele, Brăila, Herculane Baths etc / CLIENT → inițiativă proprie. Proiect susținut de AFCN, OAR, Ambasada Germaniei București, MNAC București, DOM publishers, Asociația IDEILAGRAM / BUDGET → aprox 20000 euros / PROJECT YEAR → 2019 / PHOTO CREDITS → Tudor Constantinescu, Ioana Cîrlig, Marin Raica, Andrei Dăscălescu

AUTOR PRINCIPAL → Ilinca Păun Constantinescu / CO-AUTORI → Asociația IDEILAGRAM, Tudor Constantinescu, Alexandru Păun, Iulia Păun, Laura Popa-Florea, Gabriela Belcineanu / PROFESIA → arhitect / COLABORATORI (membri ai echipei) → Asociația pentru Tranziția Urbană, București, DOM publishers, Berlin & Editura MNAC, București / LOCAȚIE → Expoziție: București, Berlin / Carte: București, Berlin / Subiecte: Petrila, Turnu Măgurele, Brăila, Băile Herculane etc / CLIENT → inițiativă proprie. Proiect susținut de AFCN, OAR, Ambasada Germaniei București, MNAC București, DOM publishers, Asociația IDEILAGRAM / BUGET → aprox 20000 euro / ANUL PROIECTULUI → 2019 / CREDITE FOTO → Tudor Constantinescu, Ioana Cîrlig, Marin Raica, Andrei Dăscălescu

Proiectul Shrinking Cities în România, conceput de curatoarea și arhitecta Ilinca Păun Constantinescu, a luat naștere în urma unei cercetări începute cu mai bine de zece ani în urmă, coalgulând un grup larg de arhitecți, cercetători, artiști, membri ai societății civile. Datele statistice arată că majoritatea orașelor din România, de varii dimensiuni și tipuri (orașe mici turistice, mici și mari orașe industriale, orașe cu profil agricol, vechi orașe istorice, orașeport la Dunăre) se confruntă astăzi cu diferite tipuri de declin: socio-cultural, economic, fizic și demografic.

The Shrinking Cities in Romania project, conceived by architect and curator Ilinca Păun Constantinescu, took shape after a research that has begun more than ten years ago, bringing together a large group of architects, researchers, artists, members of civil society. Statistical data show that most cities in Romania, of various sizes and types (small tourist towns, small and large industrial cities, agricultural cities, old historic cities, port cities on the Danube) face today different types of decline: socio -cultural, economic, physical and demographic.

După creșterea continuă și controlată din perioada comunistă a tuturor orașelor țării, orașele românești, libere de constrângeri, încep pentru prima oară să piardă locuitori: în ultimii 30 de ani, din cele 320 orașe ale României, 163 orașe au scăzut cu 20%, iar 62 cu 30% din populație. În locurile marginalizate fabrici, case de cultură, spații de întâlnire, chiar și locuințe se închid sau sunt abandonate, iar locuitorii rămași sunt neglijați. Prin urmare, Shrinking Cities ilustrează o stare de fapt a unei largi categorii de orașe care își pierd locuitorii, atributele ce le definesc și, în mare parte, sensul. Proiectul pare să vorbească în mare măsură despre un sfârșit. Însă acest sfârșit nu este unul absolut, ci face parte din logica unui sistem în care creșterea și scăderea coexistă și în care marginile volatile dintre acestea devin purtătoare ale unui schimb de experiență. În egală măsură, Shrinking City vorbește, deci, despre un început, o metamorfoză a non-creșterii într-un sens pozitiv, implicând redecoperirea resurselor existente, cooperare, schimb de informații, flexibilitate, și, după cum o afirmă cercetătorii, metode de planificare alternative, în afara accepțiunilor obișnuite și uneori chiar în afara construitului.

After the continuous and controlled growth of all the country's cities during the communist period, the Romanian cities, free of constraints, start to lose inhabitants for the first time: in the last 30 years, out of the 320 cities in Romania, 163 cities have decreased by 20%. 62 with 30% of the population. In these marginalized places factories, houses of culture, meeting places, even dwellings are being closed or abandoned, and the inhabitants are being left behind. Shrinking Cities describes a process that affects a large category of cities, generating serious population loss and a corresponding loss of meaning. Indeed urban shrinkage can be about an ending. But the end implied by urban shrinkage is not absolute. Instead, it pertains to the logic of a system where growth and decline coexist and where the volatile margins between them become carriers of an exchange of experience. Shrinkage is equally about a beginning, a positive metamorphosis of non-growth, which implies flexibility, rediscovery of existing resources, cooperation, information exchange, and, according to its researchers, a host of alternative planning methods that go beyond the conventional and sometimes even beyond the act of building.

În formulă bilingvă și distribuite internațional, volumele apărute în 2019, vorbesc despre declinul și contracția orașelor românești, privite ca fenomen de amploare. Publicația urmărește structura expoziției-eveniment prezentate în 2016 la București, la Muzeul Național de Artă Contemporană, expoziție ce a reprezentat o premieră în discutarea și aducerea la lumină a acestui proces acut și omniprezent, completându-i substanțial conținutul prin articole extinse ale unor cercetători marcanți. În ciuda conotațiilor aparent exclusive negative, fenomenul de shrinkage este de fapt o forță motrice a modernizării și inovației, a reutilizării, a căutării de resurse alternative, a creației artistice, a reevaluării relațiilor interumane. RO

Written in English and Romanian and internationally distributed, the two 800 pages volumes discuss the shrinkage of Romanian cities, as a widespread phenomenon. The publication follows the structure of the exhibition presented at the MNAC in 2016, a pioneering initiative to raise awareness about an acute and pervasive, yet too little discussed matter, and substantially complements its contents through extensive articles by distinguished researchers. Although mostly perceived as a negative phenomenon, shrinkage can be a vector for modernization and innovation, re-use, alternative resources, artistic creation, and reevaluation of interpersonal relationships. 418

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

419

420

Twin

Twin MAIN AUTHOR → arch. Byliana Asenova, arch. Sasa Ciabbatti, arch. Marius Miclăuș / CO-AUTHORS → arh. Jan Vanko, ing. Marius Șoflete / PROFESSION → Architect / COLLABORATORS (team members) → Studenți și profesori de la facultățiile de arhitectură din Timișoara, București și Cluj / LOCATION → Natural Reservation Cheile Nerei, Bârz, CarașSeverin, Romania / CLIENT → Archaeus Foundation / BUDGET → 14 500 euros / PROJECT YEAR → 2019 / EXTERNAL COLLABORATORS → Laura-Maria Andrecencu, Laurian Ghinițoiu, Ovidiu Micșa, Cornelia Manole, Andreea Morarescu / PHOTO CREDITS → arh. Sasa Ciabatti, arh. Marius Miclăuși, arh. Ștefania Lumpan

AUTOR PRINCIPAL → arh. Byliana Asenova, arh. Sasa Ciabbatti, arh. Marius Miclăuș / CO-AUTORI → arh. Jan Vanko, ing. Marius Șoflete / PROFESIA → arhitect / COLABORATORI (membri ai echipei) → Studenți și profesori de la facultățiile de arhitectură din Timișoara, București și Cluj / LOCAȚIE → Rezervația Cheile Nerei, Bârz, Caraș-Severin, România / CLIENT → Fundația Archaeus / BUGET → 14 500 euro / ANUL PROIECTULUI → 2019 / COLABORATORI EXTERNI → Laura-Maria Andrecencu, Laurian Ghinițoiu, Ovidiu Micșa, Cornelia Manole, Andreea Morarescu / CREDITE FOTO → arh. Sasa Ciabatti, arh. Marius Miclăuși, arh. Ștefania Lumpan

Twin is a collaborative project between the ALP program directed by Marius Miclaus ( Archeaus Foundation ) and UNAS Studio at Dealu Cerului,RO. The project started in 2017, after the foundation had announced a competition for the construction of a Pavillion for the summer school camp, to be realized by 2020. Archeus Foundation organized for many years, in a remote area of Romania, between July and August a summer camp with the intent of teaching architecture in a different approach as the one usually offered. This short term educational experience emphasizes the interaction and exchange of information between students while learning the techniques and technology of the materials through the direct experience of them. The Motto of this summer experience is ‘learning by doing’. Moreover during the workshop, many professionals and tutors, involved in architecture or other cultural fields come from different parts of Europe to share their ideas and exchange knowledge.

Twin este un proiect de colaborare între programul educational ALP (alternative learning programme) condus de Marius Miclăuș (Archeaus Fundation) și UNAS Studio la Dealu Cerului. Proiectul a început în 2017, după ce fundația a anunțat o competiție pentru construirea unui Pavilion pentru tabăra școlară de vară, care avea să fie realizat. Archeus Fundation a organizat timp de mai mulți ani, într-o zonă îndepărtată a României, între iulie și august - o tabără de vară cu intenția de a preda arhitectura într-o abordare diferită de cea oferită de obicei. Această experiență educațională pe termen scurt pune accent pe interacțiunea și schimbul de informații între studenți în timp ce învață tehnicile și tehnologia materialelor prin experimentarea directă a acestora. Motto-ul acestei experiențe de vară este „învățăm prin experiment”. Mai mult, în timpul atelierului, mulți profesioniști și îndrumători din arhitectură sau în alte domenii conexe provin din diferite părți ale Europei pentru a-și împărtăși ideile și a schimba cunoștințe definind multidisciplinaritatea împreună cu studenții.

However Archeus Foundation has launched an international competition for Architectural students with the intent of extending the existing house and creating an adequate space for the future summer camps. Requirements for it were the use of local and sustainable materials and that the construction will be built together with the students.

Astfel, Fundația Archeus pregătește un concurs internațional pentru studenții de arhitectură cu intenția de a extinde casa existentă și de a crea un spațiu adecvat pentru viitoarele tabere de vară. Cerințele pentru aceasta erau utilizarea de materiale locale și durabile, locul I urmând să fie construit.

TWIN, designed by UNAS studio, was the winning proposal decided by a jury of experts in the field of architecture. TWIN duplicates the volume, imitating its geometry within the design of a new wooden structure. On the ground level, defined by four enclosed functional boxes, it defines a collective but intimate space, where the students can gather for work, discussions and projections. The double height space frames views in all directions. The user of this area will be in constant relationship with the surrounding natural elements. The Japanese garden, the courtyard with mulberry trees and the orchard field. The new existing structure creates a covered connection to the existing building. The filter between the old and the new building is the existing Japanese garden. The first floor is divided into two private areas. The first area, connected to the existing building, is a private space for the visiting teachers. The second done, open to the surrounding landscape, becomes a place for solitary contemplation. Twin is a simple structure, compact and functional which at the same time creates quality spaces and performs a constant play of light and shadows throughout the day.

Propunerea câștigătoare,TWIN, dublează volumul casei existente, punând în oglindă geometria acestuia în cadrul proiectării unei noi structuri din lemn. La nivelul solului, definit de patru cutii funcționale închise, definește un spațiu colectiv, dar intim, unde studenții se pot aduna pentru lucru, discuții și proiecții. Spațiul cu o înălțime dublă încadrează priveliștile în toate direcțiile. Utilizatorul acestei zone va fi în relație constantă cu elementele naturale din jur. Grădina japoneză, curtea cu copaci de mure și câmpul de livadă. Noua structură existentă creează o conexiune acoperită cu clădirea existentă. Filtrul dintre clădirea veche și cea nouă este grădina japoneză existentă. Etajul întâi este împărțit în două zone private. Prima zonă, conectată la clădirea existentă, este un spațiu privat pentru profesorii vizitatori. A doua realizată, deschisă peisajului din jur, devine un loc pentru contemplare solitară. Twin este o structură simplă, compactă și funcțională, care în același timp creează spații de calitate și realizează un joc constant de lumină și umbre pe tot parcursul zilei. RO

420

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

421

Eseu

422

Essay In the context of Beta 2020, the 6th category, Essay encourages a theoretical and critical discourse surrounding this year’s theme – responsibility towards the built and yet unbuilt environment. The proposed theme – responsibility towards the built environment, can be explored on any of the three major pillars that structures Beta 2020’s main exhibition Enough is Enough – economy, society, ecology.

În contextul Beta 2020, categoria 6. Eseu încurajează discursul teoretic și critic în jurul temei responsabilității față de mediul construit și față de ceea ce nu am construit încă. Tematica responsabilității față de mediul construit poate fi dezvoltată pe oricare dintre cei 3 mari piloni care structurează expoziția Enough is Enough – economie, societate, ecologie.

Raportul Juriului: Pentru ediția din acest an, a fost adoptat un nou format al procesului competițional: o competiție formată din două etape. Într-o primă etapă, participanții au trebuit să trimită un abstract, prin care să lanseze o idee în vederea dezvoltării acesteia ulterior. În această etapă, au fost înscrise 29 de lucrări.

Jury report: For this year’s edition, a new format of the competitional process was adopted: a two-phases competition. In the first phase participants had to submit an abstract, to pitch an idea in order to develop it later. In this first phase, 29 works have been submitted.

Dintre aceste 29 de abstracte, Juriul a selectat 13 iar autorii acestora au fost invitați să își dezvolte mai departe ideile sub forma unui eseu. 12 autori au răspuns invitației și în cele din urmă, aceștia au trimis eseurile în varianta finală, pe data de 16 septembrie.

Out of these 29 abstracts, the Jury selected 13 and their authors have been invited to develop these ideas into essays. 12 authors responded to the invitation and finally submitted their essays on 16th of September.

Dintre cele 12 eseuri înscrise, 5 s-au remarcat:

Out of the 12 submitted essays, 5 stood out:

Premiu: Imagining an Aesthetics of Reuse, Marcell Hajdu Acesta este un eseu care leagă estetica arhitecturală recentă de ideologiile politice românești. Este un apel de a regândi și a re-politiza reutilizarea, pe care Juriul l-a considerat interesant. De asemenea, Juriul a apreciat narațiunea și argumentarea, precum și actualitatea subiectului.

Award: Imagining an Aesthetics of Reuse, Marcell Hajdu It is a critical essay that relates current architectural aesthetics with Romanian political ideologies. It is a call to re-think and re-politicize re-use which the Jury found appealing. The Jury has also valued its excellent narrative and argumentation as well as the actuality of the topic.

422

423

Mențiune: Palimpsest. The stadium as a canvas for new types of architecture, Diana Cânța Textul reprezintă un apel subtil către arhitecți pentru a reconsidera reutilizarea adaptivă, în special atunci când este vorba despre infrastructuri mari, cum ar fi stadioanele. Juriul a apreciat interesul contemporan al subiectului abordat, precum și argumentele formulate.

Mention: Palimpsest. The stadium as a canvas for new types of architecture, Diana Cânța The text is a subtle call for architects to reconsider adaptive reuse, in particular when it comes to large infrastructures such as stadiums. The Jury valued the contemporary interest of the topic as well as the arguments that the article raised. Mention: Architecture from literature: a study of how architecture can be enriched by reading, interpreting and applying the ideas displayed in Perec’s oeuvre, Noretu Carmen-Theodora As the title mentions, the text pushes us to think about architecture through the eyes of literature. The Jury valued the originality of the methodology and the challenging ideas exposed.

Mențiune: Architecture from literature: a study of how architecture can be enriched by reading, interpreting and applying the ideas displayed in Perec’s oeuvre, Noretu Carmen-Theodora Precum titlul menționează, textul ne îndeamnă să ne gândim la arhitectură prin prisma literaturii. Juriul a apreciat originalitatea metodologiei și ideile antrenante expuse în lucrare.

Nominee:Whose (City, Whose) Responsibility // Battle over buildings, Miljena Vučković The author describes the impact of late capitalism in Serbia and the counternarratives and activism movements that have emerged in the last years that try to respond and fight back the progressive urban and social deterioration. The Jury valued the passion and criticality of the text.

Nominalizare: Whose (City, Whose) Responsibility // Battle over buildings, Miljena Vučković Autoarea descrie impactul capitalismului târziu din Serbia, precum și contranarațiunile și mișcările activiste apărute în ultimii ani, care încearcă să reacționeze și să combată deteriorarea progresivă urbană și socială. Juriul a apreciat pasiunea și caracterul critic al textului.

Nominee: Historic buildings in sustainable urban development, Aurelia Oancea The text describes through the case of the Elisabetheu Rest Home the relation between preservation and cultural constructions. The Jury valued its activist character as well as its original approach towards the idea of historical preservation.

Nominalizare: Historic buildings in sustainable urban development, Aurelia Oancea Prin intermediul cazului Elisabetheu Rest Home, textul descrie relația dintre conservare și construcțiile culturale. Juriul a apreciat caracterul activist al textului, precum și abordarea originală față de ideea conservării istorice.

423

424

Imagining and Aesthetics of Reuse

Marcell Hajdu

Can reuse be beautiful? More precisely, will the reuse of building materials and unused property once become central to our perception of architecture’s aesthetics? Will long abandoned houses cleverly renovated with scrap materials once turn heads and inspire the whole profession the way starchitectlandmarks do today? At first glance, this seems unlikely, but bear with me on this thought-experiment and I will try to show in the few pages below how a progressive political project partly centring on ecological issues could turn our perception of architecture’s aesthetics on its head. Moreover, what role the architectural profession will have to play in such a social transformation.

1 Today’s neo-liberal world order is driven by an endless search for profits that is only achievable through sustained growth. This leads to the ever-expanding production of surplus products that need to be absorbed and the extracted surplus value reinvested for more. Such a cycle is of course not sustainable. It requires an expanding labour force (with wages preferably not rising), technological and organizational innovation, more and more natural resources, expansion of trade to new markets, new credit instruments, possibly the monopolization of whole market sectors, and the list goes on. Some of the well-known effects of this are environmental degradation, evergrowing social inequalities and neocolonial efforts. If the cycle breaks and surplus products cannot be reinvested, capital is devalued, the economy faces a crisis. Urbanization plays a key role (along military expenditures) in absorbing surplus products (and labour force), and as such is central to capitalist development. This intimate connection between neo-liberal capitalism and urbanization is a central topic in the prolific work of Marxist geographer David Harvey. For a brief summary, see the introduction of his essay: David Harvey, ‘The Right to the City’, New Left Review 53. Sep/Oct 2008. 23-25. See also: David Harvey, The Urbanisation of Capital, Oxford: Blackwell, 1985; and David Harvey, The Enigma of Capital, And the Crises of Capitalism, London: Profile Books, 2010.

The field of architecture lies in a peculiar place today and is not free of inner contradictions. On the one hand, it contributes to the smooth functioning of neo-liberal capitalism by giving form to urban development1. The most expensive developments tend to be the most prestigious, and the field’s most revered actors appear to be left cold by the source of the money involved2. All sorts of spectacular excesses define the architectural aesthetic produced by this elite circle: engineering feats and technological innovations defying the laws of physics, extravagant forms and materials, the touch of the celebrity architect, and so on. On the other hand, however, it also seems to be widely accepted that by spatially organizing our lives, being responsible for the consumption of vast amounts of natural resources, and aesthetically defining our surroundings, architecture is a highly political profession. Nevertheless, real politicization is brushed off by the majority of the architectural community as something unprofessional, the resort of those who do not succeed in the field. The standard argument to dismiss any unwanted critique will be familiar to many: “Who are they to criticize our work, what have they built?” Nonetheless, in recent years the architectural field has seen a multiplication of actors that embrace the political responsibility that comes with the profession. Artistic activism, critical publishing, educational and community building experiments, and the search for alternative economic models are becoming ever more prevalent. It is a time of new ideas, and something unthinkable in the context of neo-liberal capitalism is becoming increasingly plausible: ‘enough is enough’.

2 The supposed professional neutrality of the architect is, however, being increasingly contested by voices demanding a more responsible approach. See for example: ‘Speer in Qatar: How Architects Stopped Caring and Learned to Love the Client’, A Podcast on Architecture and the Real World [Podcast], Failed Architecture, 20th December 2018, https:// failedarchitecture.com/podcast/08speer-in-qatar-or-how-architectsstopped-caring-and-learned-to-love-theclient/ (accessed: 04.09.2020).

This is one aspect where strong similarities between architecture and the arts can be observed. In Conflictual Aesthetics Oliver Marchart explores the “spontaneous ideology” of the art field and shows that open politicization of art endangers the smooth functioning of the field, which is of course something to be avoided by its ‘functionaries’: EN

FOOTNOTES

424

FOOTNOTES

ward / Award / Award / Award / Award / A

FOOTNOTES

425

‘… wherever the political breaks in, a space of contingency (i.e., a space for maneuver) opens up within the institutional framework of a given field. Suddenly, there becomes an awareness that things can be changed, that they may function differently, or that they may not function at all…’3 Marchart’s concept of the political is rooted in the political thought of Ernesto Laclau and Chantal Mouffe. Without delving too far into theory, one can say that they see the field of the social as crisscrossed by antagonisms, where different political actors articulate their projects around nodal points, that is, around questions that define their identity as opposed (antagonistic) to others. When by successfully organizing around a variety of struggles a political project becomes hegemonic, it refigures the terrain of the social according to its own positions. From this follows, that it is the political dimension that forms our social relations. As the meaning of all objects and practices derive from these relations, they are all inherently politically meaningful.4 Articulation can be described as a double movement. Sedimentation on the one hand, is the process when a hegemonic articulation is successful and a certain social relation becomes normalized, its politically contingent origin is forgotten. On the other hand, we have reactivation, (the moment of the political from the passage quoted above) that on the contrary, shows the contingent origins of something that until that moment was accepted as the way things simply are. 5 In terms of architecture or urban development, a good example is the post-war suburbanization of the US, where under a political-economic agenda the country’s urban structure and the desired way of living was radically transformed. Two consequent considerations are important for our current thought-experiment. Firstly, according to this view, society is both necessary and impossible. It is the final goal of any hegemonic project to establish a social order that corresponds with their politics, however it is constantly undermined by the political, by the inherent excess of meaning that defines the field of the social.6 Thus to understand certain social, cultural phenomena, one needs to consider the political circumstances that made them possible in the first place. Secondly, any subjectivity arises from a combination of the virtually endless available subject positions along the lines of antagonisms that saturate the social.7 Any political project necessarily connects various subject positions and consequently shapes who and what we see as ‘normal.’ In what follows, I will argue along these lines that both our practical and aesthetic perception of architecture is similarly politically contingent. That architecture has a role to play in the hegemonic articulation of a sustainable, anti-capitalist project, the success of which would inevitably redraw the lines along which we judge it in the favour of sustainable practices such as the reuse of building materials and existing built substance. To support my argument, I invite my readers to join me on an exploration of two examples illustrating such a shift on two different scales.

3 Oliver Marchart, Conflictual Aesthetics: Artistic Activism and the Public Sphere, Berlin: Sternberg Press, 2019, p. 12. 4 See Ernesto Laclau and Chantal Mouffe, Hegemony and Socialist Strategy: Towards a Radical Democratic Politics, London: Verso, 2014 [Paperback]. 5 What Marchart calls the ‘field of the ostensibly objective’ or the ‘“naturalized” social sphere’ after Barthes. See Marchart, Conflictual Aesthetics, p. 109

Our first journey will unfortunately have to be not only in space, but in time as well, to the western industrial port-area of Amsterdam before 2019. It is here, where ADM, a large squat, home to around 125 people was located prior to its eviction early that year. The first time I’ve visited the place was on a windy October day in 2017. After a symposium on the prospects of free cultural spaces in Amsterdam, I stuck around for the festival organized to celebrate the 20th birthday of ADM. It was the following day that a friend of mine who accompanied me to these events remarked: ‘This is how the world would probably look like, if it didn’t look how it actually does.’

6 See Oliver Marchart, PostFoundational Political Thought: Political Difference in Nancy, Lefort, Badiou and Laclau, Edinburgh: Edinburgh University Press, 2007, p. 134-138. 7 Laclau and Mouffe, Hegemony and Socialist Strategy, p. 95.

When I say ‘aesthetics of reuse,’ this place first comes into mind. Buildings from the former industrial use were occupied and repurposed, and around them a spectacular settlement, a mix of all sorts of clever constructions reusing available materials emerged. The boat from the founding myth of the space (like a Mayflower on which the first squatters landed here) was turned (on its head) into a house. A corner of one of the remaining industrial buildings destroyed in a eviction effort by the real estate investor that acquired the property was restored, and turned into a memorial of a kind, using scrap metal. The looks of the space reflected the autonomous, anti-capitalist politics and sustainable lifestyle that the group stood for. However, the pressure of capital and its homogenizing powers ultimately led to the eviction of the squat and destruction of this green island within the city’s industrial port-area.8

8 It is no surprise that the concept of the ‘smooth city’ (www. schoolforthecity.nl/against-thesmooth-city, accessed: 09.09.2020) is pioneered by professionals from the Netherlands, where high urban densities, an ‘exuberant’ property market (REC Staff, ‘The Netherlands: Europe’s property growth story’, Real Estate Capital, 23 October 2018, www.recapitalnews.com/ netherlands-europes-property-growthstory/, accessed: 09.09.2020) and an extensive planning regime drive an increasingly homogenizing urban growth. FOOTNOTES

425

426

FOOTNOTES

Figure 1: Occupied industrial building at ADM, renovated with reused materials. (Photo by Sanne Derks, ‘Life in Amsterdam’s biggest squat – in pictures’, The Guardian, 8th of October 2018, www.theguardian.com/cities/gallery/2018/oct/08/ life-amsterdam-biggest-squat-amsterdamse-droogdok-maatschappij-in-pictures, accessed: 16.09.2020)

Now this description might be familiar to many, as there are numerous autonomous spaces around Europe that are organized around similar values, producing similar architectures. These enclaves are limited in their size partly due to the difficulties in organizing that come with larger populations, but most importantly as a result of the enormous pressure from the side of (real estate) capital. They are usually subjected to coercive measures by the state, unless there are other ways for capital to extract incomes from them.9 Case in point is the Freetown of Christiania in Copenhagen. The former military area that has been squatted since 1972 is home to around a thousand people. Collective landownership and decision-making define the co-existence of Christiania’s citizens and their dwellings are yet again great examples of what would be an aesthetics of reuse.10 An important difference compared to ADM is the Freetown’s importance in the tourist market of Copenhagen. According to Alastair Bonnett it is the second most visited attraction in the city.11 Despite this, the existence and autonomy of the community is under constant threat from the state.

9 Harvey shows how (culturally creative) urban commons can be commercialized to extract monopoly rents by for example the tourism industry. While these are theoretically indestructible through use being rooted in cultural values, we can all think of examples where excessive crowds and all kinds of facilities belonging to them banalize certain urban experiences. See David Harvey, Rebel Cities: From the Right to the City to the Urban Revolution, London: Verso, 2019, p. 74. 10 A decoupling of this architectural aesthetics from its political roots can also be observed. Passing through the DIY events of the alternative music scene it seeped into the list of must-have props for any large-scale commercial festival, to emphasize the uniqueness of the event and the environmental consciousness of the organizers. In my opinion, this is comparable with the greenwashing tendencies of real estate, where real problems are symbolically acknowledged only to ensure the smooth functioning of capitalist development. For more regarding greenwashing see: Miriam McGarry, ‘Architects Declare a Climate Emergency But Can They Avoid Real Estate’s Greenwashing Tendencies?’, Failed Architecture, 13th February 2020. (https://failedarchitecture. com/architects-declare-a-climateemergency-but-can-they-avoid-realestates-greenwashing-tendencies/ accessed: 10.09.2020)

Now that we have an idea of what an aesthetics of reuse might look like, and we see how within our current world order the powers of capital will do everything necessary for it to remain a limited spectacle driving cultural and tourism industries, we need to take our next step. Enter contemporary Hungary. The country led since 2010 by the coalition government of the conservative parties Fidesz (Alliance of Young Democrats or Hungarian Civic Party) and KDNP (Christian Democratic People’s Party) has become one of the most often cited examples in Europe for the threat that right-wing populism poses to liberal democracy.12 It is the opposite of a progressive, more egalitarian political project and ecological questions do not even play a marginal role in it. Our journey takes us here for different reasons. EN

426

FOOTNOTES

427

Many scholars see the spread of successful right-wing populist regimes around the globe as a reaction to the increasing post-politicization and professionalization of governance under neo-liberalism.13 Populists challenge the existing order by articulating together different unsatisfied demands in their projects.14 My argument is, that by taking a closer look at how the articulation of such a political project through architecture seeps into our everyday will bring us closer to envisioning how a very different political project could result in the proliferation of an aesthetics of reuse. Right-wing populism does not challenge economic liberalism, but political liberalism and thus it does not mitigate rising economic inequalities, but threatens basic democratic values. However, it does break with the hegemonic order and refigures the field of architecture accordingly, a process that is instrumental to our thoughtexperiment. 11 Alastair Bonnett, Beyond the Map: Unruly enclaves, ghostly places, emerging lands and our search for new utopias, London: Aurum, 2018, p. 129.

Before searching for the effects the hegemonic success of the right-wing populists in Hungary had on the field of architecture, we need to look for the nodal points around which their political identity has been built. These are numerous, ranging from the politicization of immigration (the refugee crisis), through the critique of the ‘socialist-liberal elites’ of the opposition (and their association with the pre 1989 communist regime), to incorporating anti-EU sentiments. Importantly, all these questions are centred around one key signifier, that of the Nation.15

12 The topic features prominently in international media as well as academic discourse. For a detailed picture see for example Jon von Til and Peter Krasztev, The Hungarian Patient: Social Opposition to an Illiberal Democracy, New York: Central European University Press, 2015. or Balint Magyar, Post-Communist Mafia State: The case of Hungary, Budapest: Central European University Press, 2016.

Viktor Orbán and his government pose as the only legitimate representatives of the national cause, opposed to the antinationalist, cosmopolitan elites of the other parties. Memory politics play an outstandingly important role in this, by portraying the coalition in power as natural successors of previous successful conservative regimes. This can clearly be seen in the many urban development projects that are altering the symbolic landscape of the capital, Budapest.16

13 Governance is increasingly becoming a techno-managerial question, systematically narrowing down the field of the political. Political-economic changes are becoming unthinkable in this context; social problems are treated as mere technological or managerial issues. See Erik Swyngedouw, Promises of the Political: Insurgent Cities in a PostPolitical Environment, Cambridge: MIT Press, 2018, p. xv.

As the goal of this experiment is to imagine the normalization (or naturalization) of a certain architectural aesthetics deriving from a specific political project, it is not the large ‘flagship’ projects that should take centre stage here. These can best be understood as hegemonic articulations as introduced earlier.17 What is much more interesting for us is how such aesthetic considerations seep into the mundane everyday tasks of the profession. In other words, where we can observe the sedimentation of elements that originally were breaking with the dominant order of the field.

14 For a non-essentialist account of the populist logic of political identity construction, see Ernesto Laclau, On Populist Reason, London: Verso, 2018. 15 Emilia Palonen grounds her research on Hungarian populism in the framework of Laclauian discourse theory. For an account of the entanglement of populism and nationalism in contemporary Hungarian politics see: Emilia Palonen, ‘Performing the Nation: the Janus-faced populist foundations of illiberalism in Hungary’, Journal of Contemporary European Studies, 26(3), p. 308-321. 16 The largest such projects are the Liget Budapest Project (https:// ligetbudapest.hu/) within the frames of which the city’s oldest park is turned into a cultural quarter, the Imre Steindl Programme (http://www.sipzrt.hu/) transforming the Kossuth Square around the Parliament back to how it was in the interwar period, and the National Hauszmann Programme (https://nemzetihauszmannprogram. hu/) that entails the renovation of the Castle District (and the Royal Palace) as well as the reconstruction of many historical buildings destroyed during and after the second World War. This last project is paralleled by the moving of numerous ministries into the Castle District, practically creating a new government quarter. 17 See Emilia Palonen, ‘RhetoricPerformative Analysis of the Urban Symbolic Landscape: Populism in Action’, in Tomas Marttila (Ed.), Postdisciplinary studies in discourse. Discourse, culture and organization: Inquiries into relational structures of power, London: Palgrave Macmillan, 2019. FOOTNOTES

Figure 2: Detail of historicizing building on Kossuth Square, Budapest (Photo by the Author) 427

428

FOOTNOTES

428

FOOTNOTES

I took the picture above in Budapest, at a central location that plays an important role in the symbolic landscape of the city. It is however not the building itself that I would like to draw attention to, but the material and technique used to achieve the historicizing aesthetic. One does not have to look very carefully to discover the thin gaps separating the prefabricated panels making up the form of the ‘stones’ imitating the original building on the left. What this shows in my opinion is that it was not among the considerations of the planners and developers of the project to pose the reconstruction as an original, authentic historical building. On the contrary, it becomes clear to anybody approaching the house that it is a historical scenery. It is not simply the aesthetic of the end of the 19th century that is renormalized in this case, but an aesthetic of the copy of a historical building. To go further, it is not only the everyday of the city dweller into which scenery-building seeps in, but also the everyday of professionals manufacturing the necessary building materials. Rumours have it, that the mass production of the prefabricated elements ends with the final touch of a sculptor, to lend an aura of uniqueness to each piece. A peculiar procedure for a highly rationalized industry. Now one could rightly argue that the strengthening of nationalism and the spread of historical reconstructions and the use of historicizing architectural styles is not a unique feature of right-wing populist regimes, it can be observed all around the planet, even if not so prevalently. Furthermore, it is also perfectly in line with the expanding tourism industry’s commodification of culturally, and historically specific environments.

Figure 2: Playground in Balatonfenyves by Ilona-malom műhely and the LéptékTerv Office for Landscape Architecture. (Photo by Ilona-malom műhely Facebook / Octogon, Mintha Dániában lenne, pedig ez Balatonfenyves, 24th of November, www. octogon.hu/design/olyan-mintha-daniaban-lenne-de-ez-balatonfenyves/, accessed: 16.09.2020.) EN

FOOTNOTES

429

This is where I turn to my second example, a playground recently completed in Balatonfenyves, a small town on the southern shore of Lake Balaton. Christian values figure prominently in the rhetoric of the government and in accord with that, the family unit takes centre stage in the government’s social politics. This is mostly aimed at the middle-class and the construction of numerous new playgrounds around the country is one way it becomes visible in urban space.18 Envisioning the playground at hand as a wilful political articulation would be a stretch. This is precisely why the fact that both its materials and form are reminiscent of the architectural style of Imre Makovecz and his circle should attract our attention. Imre Makovecz was a central figure of the Hungarian architectural field from the 1970’s onwards with his strictly anti-modernist organicist style. After the communist regime fell in 1989/90, he gravitated towards the right and became an influential intellectual figure around Fidesz.19 The strongest example of his association with the current Hungarian government is probably the fact that the plans for the Pancho Arena, a stadium built in the home town of Prime Minister Viktor Orbán, were originally his product, although it has been completed after his death in 2011. An element of fantasy, that of fairy tales is of course well compatible with playground design. The pine cones are inspired by the trees characteristic of the town that feature in its name too. What is curious in my opinion is that the designers of the playground produced an aesthetic so closely resembling an architectural movement playing a key role in the cultural divide that defines post-socialist Hungarian politics, and did so without any apparent political intention. I argue that this is another illustrative example of how something that started as a powerful political statement within architecture becomes naturalized with the hegemonic success of the associated political project. What I hope to have shown is that imagining an aesthetics of reuse and its entanglement with progressive politics is not a complicated feat. There are numerous autonomous spaces around the world that lay a much larger emphasis on sustainability and do produce such an architectural aesthetics in practice. It is however much more complicated to embrace the idea that our subjective aesthetic judgements are politically contingent. That certain things seemingly unthinkable in the mainstream of the contemporary architectural field may serve the articulation of a counterhegemonic project and consequently become the new normal. The example of Hungary shows how the growing importance of central political signifier (the nation) transformed the everyday of the architectural profession. Now we stand before the last step of this experiment: we need to acknowledge that this central signifier can and needs to be sustainability.

18 Playground design is a complex and highly regulated creative task receiving increased attention within the architectural community recently; nonetheless, playgrounds rarely appear as prestige projects. The new main playground that has been constructed as part of the Liget Budapest Project in the City Park can be cited as an exception; however, that can be explained by its planned high exposure within the new cultural quarter also referred to by responsible government officials as a ‘family entertainment centre.’ See the website of the Liget Budapest Project: https://ligetbudapest.hu/en/renewedvarosliget/main-playground, accessed: 12.09.2020.

This short excursion was intended as just another call for political (and ecological) responsibility within architecture. An argument, that the solution for a more sustainable built environment already exists, and it is not hidden in all sorts of innovative technologies and new design solutions. That beauty in architecture is not a predetermined value to be chased and reproduced, but something contingent, open for reinterpretation. The limitless consumption of the planet’s natural resources and production of waste will need to stop. We will need to look around and rediscover the vast possibilities the reuse of old buildings and materials mean. It is a political project not in the sense of party-politics, but in the ontological sense. What is today considered normal within the field of architecture needs to be challenged and the current values dictated by a political order thriving on constant growth will need to be supplanted by something much more egalitarian and ecological.

19 For an account of the post-socialist cultural divide within the Hungarian architectural field see for example: Daniel Kiss, Modeling Post-Socialist Urbanization: The Case of Budapest, Basel: Birkhäuser, 2018, p. 96-128. FOOTNOTES

429

430

Palimpsest. The stadium as a canvas for new types of architecture

FOOTNOTES

Cânța Diana

...from ecstasy to agony This is the fate of many stadiums in the whole world. After a short period of glory, these architectural objects become empty, abandoned, fragmenting the urban tissue they are inserted in. Many of them, being built in what was once the city’s periphery, due to demographic growth and urban expansion, they become enclosed in the core, but they cannot adapt to the new necessities. But what happens when a space designed for a singular purpose loses its function and primary meaning, due to the current situation? How can it perform effective in a second life, while keeping in the same time the memory of the place? As Aldo Rossi said, “forms in the very act of being constituted go beyond the functions which they must serve” 1. This implies that form transcends function and migrates towards adaptation and reuse. Also, in the perspective of demographic growth, overbuilding and pollution, these empty ‘shells’2 as Bachelard would say, are real opportunities of adaptive reuse and sustainable development.

1 Aldo Rossi, The Architecture of the City, translated in English by Diane Ghirardo and Joan Ockman, reviewed by Aldo Rossi and Peter Eisenman. Cambridge, Massachussets: MIT Press, 1982, 118, http://web.dfc. unibo.it/paolo.leonardi/materiali/vc/ RossiAC.pdf

Between a past-present duality, identity-alterity, the stadium is in between the decision of being kept or demolished. In this context, a question arises. Is tabula rasa the only effective option? Or can the stadium become a palimpsest, a ‘canvas-architecture’, a base that can sustain various architecture programs and perform well in the present? More than this, can it open itself and become a public space core and a catalyst of urban regeneration?

2 Gaston Bachelard, The Poetics of Space (translated in English by Maria Jolas, with a new preface written by John R. Stilgoe, Boston: Beacon Press, 1994 (1958), 126. 3 According to Merriam-Webster Disctionary, Tabula Rasa means "smooth or erased tablet”, but in the architectural context, it is a referral to complete demolition of an edifice, to rebuild something new on that land, leaving no traces of what was before (it is also used in opposition with the termpalimpsest). This term started to be used more whit the modernism, especially the modernism’s urban planning (view – Le Corbusier, plan Voisin), www.merriam-webster.com/ dictionary/tabula%20rasa, accessed September 8, 2020.

Access words: palimpsest, adaptive reuse, stadium, memory, collective memory, opening, integration, urban regeneration. The cry and the demand It is not a secret that the number of new buildings built on virgin land is arising, while some of the “old” buildings are left to rot until they cannot be used and their primary tag becomes tabula rasa.3 We are in a crisis. In most countries, “80% of the buildings that will exist in 2050 have already been built”4 and in the perspective of climate change, pollution, gentrification and rush for profit instead of durable, sustainable living, we as architects, as designers who shape the landscape, have a moral responsibility to preserve and reuse the built environment in order to keep a balance. In this light, this paper has the purpose of raising some questions towards some of the most spread types of architecture programs that occupy thousands of square meters in almost every city and have a huge potential of reuse and also for regenerating the urban tissue – stadiums. EN

4 Christele Harrouk, "On Recycled Architecture: 12 Proposals to Promote Adaptive Reuse" 15 Jul 2020. ArchDaily, accessed 3 Sep 2020, www.archdaily. com/931659/10-plus-proposals-topromote-adaptive-reuse-and-introducetransformative-ideas, ISSN 0719-8884 430

FOOTNOTES

ention / Mention / Mention / Mention / Me

FOOTNOTES

431

Local context, global problem In Romania there are around 110 football stadiums, mostly built at the end of XX century, from which 7 are new (built in the last 10 years)5, more than half are degraded partially or totally and some are even abandoned. Let’s take the example of ‘Viorel Mateianu’ Stadium from Baia Mare (figure 1). Built in 1953

Figure 1- Photography of Viorel Mateianu Stadium, 1953, Dorin Ștef- “Baia Mare de altădată - Baia Mare în timpul Regimului Comunist (1945-1989)”

through the ‘’voluntarily work‘’6 of the population of the city in the outskirts of the historical town, the stadium of 22.500 sqm is now in an advanced stage of degradation, doesn’t correspond to the current necessities and the municipality wants to build a new one outside the city, leaving the fate of this stadium under a question mark. Being inserted in one of the most important cultural and social cores of the city (the ‘Youth Field’, being surrounded by The Arts College, The Village Museum, The Ethnography and Popular Art Museum), it has a huge potential of regenerating the area. In a local context we see a global problem. The reintegration in the urban tissue of the stadium that due to degradation it represents a danger for the population, but also a new opportunity to unify what has been fragmented by a megastructure. 5 Data from a personal research (from February 2020 to July 2020), for the master dissertation.

In the World, the abandonment and the ruin of sport facilities it is a broad subject – from the abandonment of buildings created for the Olympic Games, World Championships or other events, to the abandonment of small stadiums all around the world - and it should raise some questions. One of the most talked about stadiums in this situation, at a different scale, is the Maracanã Stadium in Brazil. Being built in 1950 for the FIFA World Cup, with a record of 199.854 spectators in 16 July 1950 and through the years hosting several competitions like Copa do Brazil, Copa America, and the Olympic Games from 2016, now it is abandoned and highly degraded -“The browning pitch has been invaded by worms, several windows and doors have been broken or damaged and nearly 10% of the stadium's 78,000 seats are missing”7 , and also it had incurred a debt of $939,937, according to CNN8. And this is not the only case of megastructure balancing between demolition and being kept.

6 Ștef, Dorin, Baia Mare de altădată. Baia Mare în timpul Regimului Comunist (1945-1989), vol I. (Baia Mare: Eurotip, 2014), p.175. 7 Flora Charner and Shasta Darlington, “Why the legendary Maracana now looks like a ghost stadium.” CNN, revised February 2, 2017. Accessed September 4, 2020. https://edition.cnn. com/2017/02/01/football/maracanastadium-rio-2016-olympics/index.html. 8 Flora Charner and Shasta Darlington, “Why the legendary Maracana now looks like a ghost stadium.” CNN, revised February 2, 2017. Accessed September 4, 2020. https://edition.cnn. com/2017/02/01/football/maracanastadium-rio-2016-olympics/index.html.

In the last years, due to the spreading of the ‘adaptive reuse’ concept and the acknowledgement of the abandoned stadiums problem, new initiatives, projects and competitions started to appear, like the “Residential Stadium - Adaptive reuse” competition whose aim was to transform a stadium (to be picked out of the 12 abandoned stadiums in Russia built for FIFA 2018) into a residential and mixed use complex9, this being only one of the examples of initiatives on stadiums.

9 "Residential Stadium, Adaptive Reuse, Competition." Archstorming, 2020, accessed 29 August 2020, www. archstorming.com/info-rsar.html FOOTNOTES

431

432

About meaning and heterotopia Stadium. The history of this architectural program dates back to the culture and civilisation of the Greek Antiquity, where the word „stadium” comes from “stadia” which was a measuring unit varying from 177192 m and describes a rectangular field measuring 190 m length and 30 m width10, being surrounded with spectators’ benches, and in the end it had a column that the athlete had to bypass11. It has been used over the years in various sport competition and it is related to another architectural typologies as the arena and the amphitheater that were used in the Greek and Roman antiquity for gladiator battles, hauntings (‘venationes’) or even simulated ships battles (‘naumachia’)12, or the circus, mostly used for chariot-racing, all having in common the field where the action happened surrounded by spectator seats having a privileged position from where they could watch everything.

10 Stefan Nixdorf, Stadium Atlas: Technical Recommendations for Grandstands in Modern Stadia. (Berlin: Wiley-VCH Verlag GmbH, 2009), p. 11. 11 Ovidiu Drîmba, Istoria culturii și civilizației, Vol. I. (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1985), p. 589., (personal translation from Romanian “de jur împrejur cu bănci pentru spectatori, iar în cele 2 capete cu câte o coloană trunchiată pe care alergătorul trebuia să o ocolească.”) 12 Ovidiu Drîmba, Istoria culturii și civilizației, Vol. I. (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1985), p. 741.

But the stadium was more than an object, a place where the athlete would prove his abilities. In archaic Greece, there was a specific ritual that was named “games” organized for the biggest religious celebrations and represented athletic competitions and representations (the oldest ones dating from the VIII century B.C.E., in Olympia)13. With the years, they became the forerunners of the Olympic Games, and the winners would receive different prizes varying from bronzed statues to triumphal anthems, but through which “it was not celebrated the athlete, but the citizen that during these celebrations of highest prestige like the Olympic games, brought glory to his city.”14

13 Ovidiu Drîmba, Istoria culturii și civilizației, Vol. I. (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1985), p. 550. 14 Ovidiu Drîmba, Istoria culturii și civilizației, Vol. I. (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1985), p. 551, (personal translation from Romanian “nu se cinstea atletul ci cetățeanul care în cadrul acestor serbări de cel mai mare prestigiu precum erau Jocurile Olimpice, adusese glorie orașului său”.)

Therefore, the stadium was not only a place where people would demonstrate their athletic abilities, but a place where a hierarchy of power in the social and political sphere was established. Over the years, in the light of the contemporary era and expansion of these competitions (Olympic games, World Cups), the power hierarchy transcends the scale of the local becoming an important factor in strengthening the national identity. More than this, the stadium become “an iconographic feature that provides insight into the political economy, culture and history of cities”15. Places of exceeding boundaries, experiencing collective emotions that go beyond the differences of language, ethnicity or religion and unify through a shared experience, the stadiums can be called ‘relational-passages’.

15 Gaffney, Christopher Thomas, Temples of the Earthbound Gods: Stadiums in the Cultural Landscapes of Rio de Janeiro and Buenos Aires, Austin: University of Texas Press, 2008, p. 23 16 Michel Foucault, “Of Other Spaces: Utopias and Heterotopias.” (“Des Espace Autres,” Martie 1967 translated from french by Jay Miskowiec), Architecture /Mouvement/ Continuité, March 1984 (1967), http://web.mit. edu/allanmc/www/foucault1.pdf

If we would have to put the stadium in a typological category, we could arguably say that it is a heterotopic spatial construct, that in Foucault’s vision is opposed to a utopia , “a site with no real place”16 and it is more a space with more layers of meaning, a world inside another world which has a physical shape. Being enclosed and only accessible for a certain category of people (based on a ticket) (describing the heterotopia of crisis;, having a precise function in a society but also opening itself to different meanings and uses for each geographical region, representing a functional multivalence in itself; bringing together functions that are apparently incompatible (for example, in Antique Rome, the Flavian Amphitheatre built in the years 70-80 C.E. was specially constructed to adapt to various types of spectacles. All the interior space of the arena could transform itself from a landscape on earth, built on wooden platforms, in an aquatic landscape for simulated battles ‘on the sea’ in the middle of the arena.17); also being related all the spaces around and to moments in time while keeping traces of collective memory in their forms, or having a certain system of opening and closing “that both isolates them and makes them penetrable”, these are the main principles that describe the heterotopia applied to the stadium.

17 Stefan Nixdorf, Stadium Atlas: Technical Recommendations for Grandstands in Modern Stadia. (Berlin: Wiley-VCH Verlag GmbH, 2009), p. 208. 18 According to Lexico, ‘palimpsest’ originates from the ‘Mid 17th century via Latin from Greek palimpsēstos, from palin ‘again’ + psēstos ‘rubbed smooth’ and means a ‘A manuscript or piece of writing material on which later writing has been superimposed on effaced earlier writing.’, Lexico English and Spanish Dictionary, Thesaurus, and Spanish to English Translator. n.d. Palimpsest. accessed September 8, 2020, www.lexico.com/definition/ palimpsest. 19 According to Encyclopaedia Britannica, ‘Pax Romana’ it is an agreement through which the Roman Empire protected and administrated the conquered territories, while they accepted the military control and taxes demanded by the Empire. This comes to an end with the death of emperor Augustus, year 180 C.E. - The Editors of Encyclopaedia Britannica, Enciclopaedia Britannica. Reviewed November 2019, accessed September 8, 2020. www.britannica.com/event/ Pax-Romana.

But why it is important to know this correlation? A stadium is no ordinary place. It affects the life of many, and each layer should be understood. It is a palimpsest18, a surface that is written over and over, with events that succeed other events and the collective memory of generations. Even more, being a heterotopia, it has the ability to reinvent itself, to adapt, to evolve according to the current needs. Patterns of adaptation in the past Over the years, these architecture programs reinvented themselves. At the end of the Pax Romana19 (year 27 B.C.E. – 180 C.E.), cities that once were open, raised walls, enclosing themselves in their core and some of the architecture programs like the stadiums or the amphitheaters were transformed into fortresses20, having a primary type of adaptation – through enclosing (amphitheaters of Nîmes and Arles). EN

FOOTNOTES

20 Aldo Rossi, The Architecture of the City, translated in english by Diane Ghirardo and Joan Ockman, reviewed by Aldo Rossi and Peter Eisenman. Cambridge, (Massachussets: MIT Press, 1982), p. 87, http://web.dfc. unibo.it/paolo.leonardi/materiali/vc/ RossiAC.pdf 432

FOOTNOTES

433

The Nîmes Amphitheatre was a roman amphitheatre built around 70.C.E. that was transformed by the visigoths into a fortress (figure 3) to protect the population, from the IV century to the XII century when the city expanded outside its walls and gradually, the amphiteatre remained a residential district.21 In XVIII it was the host of 700 people, but over the years there was a desire to reinstate its primary form (process that started in 1768 until now).22

21 Aldo Rossi, The Architecture of the City, translated in english by Diane Ghirardo and Joan Ockman, reviewed by Aldo Rossi and Peter Eisenman. Cambridge, (Massachussets: MIT Press, 1982), p. 87-88, http://web.dfc. unibo.it/paolo.leonardi/materiali/vc/ RossiAC.pdf

A similar case was in Arles. Built in the Ist century C.E., the amphitheatre had a capacity of 21.000 spectators, but after the fall of the Roman Empire, it became a place for the refugees, hosting 200 houses, some chapels and a market. In this process of metamorphosis, there have been added 4 towers of observation to the original form that were kept in the present. Only in the XIX century, the arena came back to its original state and now it is part of the UNESCO heritage.23

22 Sarah Nash, “The Roman Arena Nîmes”, Archaeology travel, https:// archaeology-travel.com/france/ the-roman-arena-nimes/, accessed 30 August 2020.

From restoration to adaptive reuse Up to the XIXth century, the idea of architectural historical heritage was only reffering to antique, medieval or renaissance architecture and the debate over the intervention over an existing building with the purpose of preserving it became more popular in the XIX century when a duality appeared. On one side Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc had a pro-restoration theory believing that “to restore a building is not to preserve it, to repair or rebuild it, it is to reinstate it in a condition of completeness which could never have existed in any given time”24 also militating towards keeping the two languages clearly different and understanding the value of the building. On the other side, in “Seven Lamps of Architecture”, John Ruskin criticises restoration believing it is “a lie from beginning to end” and the architectural object should be preserved in its original state, that would also enhance its natural beauty and the embedding of time in architecture. At the end of the XIX century, Alois Riegl takes this debate further, introducing in his paper, “Der Moderne Denkmalkultus: Sein Wesen und seine Entstehung” (eng. “The Modern Cult of Monuments: Its Character and Origin”, 1903) the notion of value that would guide the architect in understanding what interventions can be done on specific buildings: the commemorative values (age value, historical value and intentional commemorative value) and the values of the present (use value and art value).25 A theoretician that brings the discussion closer to the contemporary interventions is Camillo Boito that states 8 principles for a correct restoration and harmony between the past and the present.26

23 „Arles Amphitheatre”, Beyond, Provence &. n.d. www.beyond.fr/sites/ arles-roman-arena.html, accessed September 2, 2020. 24 Emmanuel Viollet-le-Duc, On restoration, (London: Chiswick Press, 1875), p. 9, https://archive.org/details/ onrestorationby00wethgoog/page/n2/ mode/2up. 25 Bie Plevoets Cleempoel și Van Koenraad, “ADAPTIVE REUSE AS A STRATEGY TOWARDS CONSERVATION OF CULTURAL HERITAGE: A SURVEY OF 19TH AND 20TH CENTURY THEORIES.”, RIE INTERNATIONAL CONFERENCE 2012 Reinventing Architecture and Interiors: the past, the present and the future Ravensbourne 28-29 March 2012, p.3, www.researchgate.net/ publication/263124836_Adaptive_ Reuse_as_a_Strategy_towards_ Conservation_of_Cultural_Heritage_a_ Survey_of_19th_and_20th_Century_ Theories 26 Boito Camillo, Birignani Cesare, "Restoration in Architecture: First Dialogue." Future Anterior, Volume 6, Number 1, Summer 2009, p. 76, (“1. difference of style between the new and the old; 2. difference of construction materials; 3. suppression of profiles or decorations; 4. exhibition of removed old pieces, installed next to the monument; 5. incision in each restored [rinnovato] piece of the date of restoration or of a conventional sign; 6. descriptive epigraph carved on the monument; 7. description and photographs of the different phases of the work, placed within the building or in a place close to it, or description printed in a publication; 8. notoriety.”)

As we can see the idea of responsible architecture was theorised by several minds, but it was only in the post-war era when the historical heritage in architecture expands its sphere, including vernacular, industrial architecture, etc. Therefore, the architects start foreseeing new opportunities for adaptation in these spaces, while making the past and the present co-exist. For this new agenda and responding to current dilemmas like the climate change, pollution and a new desire for sustainable living, a new term started to appear: adaptive reuse, meaning “the process of adapting old structures for new purposes.”27 The old abandoned places like the stadiums became in this way opportunities of reviving the city from within.

27 “Adaptive Reuse” Adaptivereuse. net, Contemporary metamorphoses. Accessed September 5, 2020. http:// adaptivereuse.net/about-adaptivereuse/

The stadium as a palimpsest The stadium it is itself a series of interlapping layers – physical layers, layers of collective memory and meaning. In his paper “Sein un Zeit” , the philosopher Martin Heidegger speaks about the moment when an equipment, a tool, is losing its utility, its primary function and through this loss it stands out and asks to be resolved28 and even more, just by its simple presence it continues to be at hand.29 Also, he debates that the way to infuse it with a new meaning (function), is to absolve it of every meaning it previously had.30 So, the stadium as a whole, must be divided into layers and each one to receive a new purpose. The tribunes, the field, the passages can have different functions according to the primary needs of the moment and even the materials, like the concrete can be reused for a sustainable approach.

28 Martin Heidegger, Ființă și Timp, translated from german (Sein und Zeit) by Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă, [Bucuresti: Humanitas, 2003(1927)], p. 99-100. 29 Martin Heidegger, Being andTime, translated from german Sein und Zeit(seventh edition) by permission of Max Niemeyer Verlag,Tiibingen, by John Macquarrie & Edward Robinson, [Oxford: Blackwell Publishers Ltd 1962(1927)], p. 102-103, the fragment refers to: “When its unusability is thus discovered, equipment becomes conspicuous. This conspicuousness presents the ready-to-hand equipment as in a certain un-readiness-to hand. But this implies that what cannot be used just lies there ; it shows itself as an equipmental Thing which looks so and so, and which, in its readinessto-hand as looking that way, has constantly been present-at hand too. “ FOOTNOTES

Besides the physical layers, one of the most important is the sub layer of the collective memory.The stadium is a locus, that according to Frances Yates it is “a place easily grasped by the memory“31 and it is like a wax tablet being erased and written again, adding new layers of memory.32 It is stimulated by powerful emotions that in the case of a stadium it is a given. Also, if we would go further, in his work “Collective Memory”, Hawlbachs talks about how the collective memory unifies the group even after a long time “influencing the perception the group has on itself”33. 433

434

FOOTNOTES

If we talk about the intervention on a stadium, keeping the collective memory and the memory of the past alive, through reusing the stadium as a palimpsest instead of tabula rasa, would help the community accept these changes faster. This concept is also introduced by Ray Oldenburg, who makes a synthesis of the acceptance of a stranger in a familiar environment, describing a hierarchy in which the stranger that comes alongside someone familiar to the group has more chances to be accepted than the stranger that comes alone.34 And especially when we talked about a stadium that has been a locus for thousands of people of a community, the palimpsest takes a new significance. Opening the empty shell to new functions In the XXI century, with the advance of digitalisation, the level of flexibility in spaces increases and the functions that once were well defined and required a space shaped exactly to their necessities, today they can develop themselves in more places. They become, let’s say, migratory functions. If we would use Bachelard metaphor, we can say that functions are now like a ‚hermit crab [...] that does not build its own shell’, but searches for an empty shell to occupy.35 The stadium is a shell that can take multiple functions in itself due to its scale and configuration, and some layers can be reused. In some interventions, the facade can be repurposed, like in the case of Las Arenas, from Barcelona, stadium that was built at the end of XIX century but in the 1960, it was not used anymore. Being a landmark for the population, the administration decided not to demolish it completely, but to keep the facade. Therefore, the architects from Rogers Stirk Harbour + Partners designed a project where the interior of arena became a mixed-use centre (commerce, offices, entertainment) that is also accessible to the public from the street. Combining history with the technological innovations, they covered the interior with a 76 m diameter dome that ‘levitates’ above the façade and is surrounded by a 360-degree viewing platform.36

30 This concept of taking the meaning away of an object is named “Dezmundaneizare” (in the romanian translation of “Sein un Seit” - Martin Heidegger that I originally studied it in), Ființă și Timp, traducere din germană (Sein und Zeit) de Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă, [Bucuresti: Humanitas, 2003(1927)], p. 154. )

Another example of layers reused, is the proposal for the Houston Astrodome, built in 1960 for baseball and officially closed in 2008 due to severe damage. The intervention designed by the architects James Richards and Ben Olschner, wants to keep and reveal the structure of the dome, which was in its days a structural innovation, having an opening of 643 feet (196m) without columns in between. The dome would become a parc open to the public, where different events can take place, emphasising the multifunctional character of the Astrodome.37

31 Frances A. Yates, The Art of Memory, selected works, vol. III. (London: Routledge & Kcgan Paul, 1966), p.6. 32 Frances A. Yates, The Art of Memory, selected works, vol. III. (London: Routledge & Kcgan Paul, 1966), p.7. 33 Maurice Halbwachs, Chapter 4, Space and Collective Memory, (edited, translated and introduced by Lewis A Coser) in The Collective memory, by Maurice Halbwachs, (Chicago: University of Chicago Press), 1992, p. 4-6, http://web.mit.edu/allanmc/www/ hawlbachsspace.pdf.

While in some cases, the stadium as an object reused its layers, there are cases where the stadium acted as a trigger of urban regeneration (Oakland Athletics regeneration project by BIG, California or the ‘Green Wings’ Project by ONZ Architects in Antakya Turkey, both using the stadium as a tool for unifying the urban tissue, while keeping the memory of the place alive).

34 Ray Oldenburg, The Great Good Place, Cambridge: Da Capo Press, 1999 (1987), p. 34-35, https://archive.org/ details/greatgoodplaceca00olde_2/ page/34/mode/2up?q=oldenburg

An interesting project adapted locally is Subiaco Wave Park, in Australia that transforms the area of an old stadium into a giant wave-pool, an open space for the public combined with mixed use.38 Keeping the contour of the old stadium, the architects from MJA Studio want to turn this place into a landmark, and what is interesting, is that the concrete that is used to build the pool walls it is exactly the concrete from the stadium and the water that fills the pool is actually exactly the amount of water necessary to irrigate the former stadium.39

35 Gaston Bachelard, The Poetics of Space (translated in English by Maria Jolas, with a new preface written by John R. Stilgoe, (Boston: Beacon Press, 1994 (1958)), p.126. 36 “Las Arenas”, Rogers Stirk Harbour + Partners, www.rsh-p.com/projects/ las-arenas/, accessed September 6, 2020

In conclusion... In the context of today’s global dilemmas, where the stadium no longer responds to the actual needs and is prone to abandonment, we as architects have the responsability to understand its impact and its potential on the built environment, but also on the collective memory of the city. Instead of erasing everything and rebuilding from scratch (tabula rasa), we could adapt and reuse this landmark as a palimpsest, acknowledging and understanding all its layers. More than this, if we use it and open this empty shell from a quasi-public to a public space, it will unify the fragmented tissue, it will act like a link of connection within the city at a physical, social and cultural scale, opening new oportunities of development and regeneration in those areas that once were fragmented by its limits. It can become a permissive membrane that creates inclusion, while emphasising the sustainability and also, by keeping its former layers, connecting the past with the present, for future generations. EN

37 “WHY- HOW”, Adomepark, www. adomepark.org/WHY-HOW, accessed September 6, 2020. 38 “Subiaco Wave Park”, MJA Studio, www.mjastudio.net/subiaco-wavepark/, accessed September 6 2020 39 Wang Lucy. "Architects want to transform this football stadium into a giant wave pool" INHABITAT, 11th February 2015, accessed September 7, 2020, https://inhabitat.com/architectswant-to-transform-this-footballstadium-into-a-giant-wave-pool/ 434

FOOTNOTES

435

Bibliography Books Bachelard, Gaston, The Poetics of Space (translated in English by Maria Jolas, with a new preface written by John R. Stilgoe, Boston: Beacon Press, 1994 (1958). Drîmba, Ovidiu, Istoria culturii si civilizatiei, Vol. I. (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1985.) Gaffney, Christopher Thomas, Temples of the Earthbound Gods: Stadiums in the Cultural Landscapes of Rio de Janeiro and Buenos Aires, (Austin: University of Texas Press, 2008), https:// books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=E7pz3KDINlEC &oi=fnd&pg=PR7&dq=temples+of+the+earthbound+ gods&ots=y2gSuHXWeO&sig=onyJB5O1IS3PLPvx2V flDQcncOU&redir_esc=y#v=onepage&q=temples%20 of%20the%20earthbound%20gods&f=false Halbwachs, Maurice, Chapter 4, Space and Collective Memory, (edited, translated and introduced by Lewis A Coser) in The Collective memory, by Maurice Halbwachs, (Chicago: University of Chicago Press, 1992), http://web.mit.edu/allanmc/www/ hawlbachsspace.pdf. Heidegger, Martin, Ființă și Timp, translated from german (Sein und Zeit) by Gabriel Liiceanu and Cătălin Cioabă, [Bucuresti: Humanitas, 2003(1927)]. Heidegger Martin, Being andTime, translated from german Sein und Zeit (seventh edition) by permission of Max Niemeyer Verlag,Tiibingen, by John Macquarrie & Edward Robinson, [Oxford: Blackwell Publishers Ltd 1962(1927)]. Nixdorf, Stefan, Stadium Atlas: Technical Recommendations for Grandstands in Modern Stadia. (Berlin: Wiley-VCH Verlag GmbH, 2009.)

Ștef, Dorin, Baia Mare de altădată. Baia Mare în timpul Regimului Comunist (1945-1989). (Baia Mare: Eurotip, 2014). Viollet-le-Duc, Emmanuel, On restoration, (London: Chiswick Press, 1875.) https://archive.org/details/ onrestorationby00wethgoog/page/n2/mode/2up. Yates, Frances A., The Art of Memory, selected works, vol. III. (London: Routledge & Kcgan Paul, 1966.)

Articles Camillo Boito, Cesare Birignani, (Article). "Restoration in Architecture: First Dialogue." Future Anterior, Volume 6, Number 1, Summer 2009, pp. 68-83. Cleempoel, Bie Plevoets și Koenraad Van. “ADAPTIVE REUSE AS A STRATEGY TOWARDS CONSERVATION OF CULTURAL HERITAGE: A SURVEY OF 19TH AND 20TH CENTURY THEORIES.”, RIE INTERNATIONAL CONFERENCE 2012 Reinventing Architecture and Interiors: the past, the present and the future Ravensbourne 28-29 March 2012, www.researchgate. net/publication/263124836_Adaptive_Reuse_ as_a_Strategy_towards_Conservation_of_Cultural_ Heritage_a_Survey_of_19th_and_20th_Century_ Theories. Foucault, Michel, “Of Other Spaces: Utopias and Heterotopias.” (“Des Espace Autres,” Martie 1967 translated from french by Jay Miskowiec), Architecture /Mouvement/ Continuité, March 1984 (1967), http://web.mit.edu/allanmc/www/foucault1. pdf

Web Sources Oldenburg, Ray, The Great Good Place, [Cambridge: Da Capo Press, 1999 (1987)], https://archive.org/ details/greatgoodplaceca00olde_2/page/34/ mode/2up?q=oldenburg Rossi, Aldo, The Architecture of the City, translated by Diane Ghirardo șandJoan Ockman, reviewed by Aldo Rossi and Peter Eisenman. Cambridge, (Massachussets: MIT Press, 1982), http://web.dfc. unibo.it/paolo.leonardi/materiali/vc/RossiAC.pdf Ruskin, John, Seven lamps of Architecture. (New York: J. Wiley, 1849), .https://archive.org/details/ sevenlampsofarc00rusk/page/162/mode/2up?q=seve n+lamps+of+architecture. FOOTNOTES

435

“Adaptive Reuse” Adaptivereuse.net, Contemporary metamorphoses, 2020. http://adaptivereuse.net/ about-adaptive-reuse/, accessed September 5, 2020. “Arles Amphitheatre”, Beyond, Provence &. n.d. www. beyond.fr/sites/arles-roman-arena.html, accessed September 2, 2020. Baldwin Eric. "BIG Designs a 21st Century Ruin for Oakland's Coliseum" 25 Jan 2019, ArchDaily, www. archdaily.com/910175/big-designs-a-21st-centuryruin-for-oaklands-coliseum?ad_source=search&ad_ medium=search_result_articles , accessed September 8, 2020.

Flora Charner și Shasta Darlington, “Why the legendary Maracana now looks like a ghost stadium.” CNN, reviewed February 2, 2017, https://edition.cnn. com/2017/02/01/football/maracana-stadium-rio2016-olympics/index.html , accessed September 4, 2020. “Green Wings”, ONZ Architects, http://www. onzmimarlik.com/projedetay.php?id=56&lang=en, accessed September 8, 2020 Harrouk, Christel "On Recycled Architecture: 12 Proposals to Promote Adaptive Reuse" 15 Jul 2020. ArchDaily, www.archdaily.com/931659/10-plusproposals-to-promote-adaptive-reuse-and-introducetransformative-ideas, ISSN 0719-8884 , accessed 3 Sep 2020 “Las Arenas”, Rogers Stirk Harbour + Partners, www. rsh-p.com/projects/las-arenas/, accessed September 6, 2020. Lexico, English and Spanish Dictionary, Thesaurus, and Spanish to English Translator. n.d. Palimpsest. www.lexico.com/definition/palimpsest., accessed September 8, 2020. Merriam-Webster. n.d. Tabula Rasa. www.merriam-webster.com/dictionary/tabula%20 rasa, accessed September 8, 2020. Nash Sarah, “The Roman Arena - Nîmes”, Archaeology travel, https://archaeology-travel.com/france/the-romanarena-nimes/, accessed August 30, 2020. “Pax-Romana” Enciclopaedia Britannica. Reviewed November 2019, www.britannica.com/event/Pax-Romana, accessed September 8, 2020. “Subiaco Wave Park”, MJA Studio, www.mjastudio. net/subiaco-wave-park/, accessed September 7, 2020. Wang Lucy. "Architects want to transform this football stadium into a giant wave pool" INHABITAT, 11, February 2015, https://inhabitat.com/architects-wantto-transform-this-football-stadium-into-a-giant-wavepool/ , accessed September 6 2020. “WHY- HOW”, Adomepark, www.adomepark.org/WHYHOW, accessed September 6, 2020.

436

Architecture from literature: a study of how architecture can be enriched by reading, interpreting and applying the ideas displayed in Perec’s Oeuvre

FOOTNOTES

Noretu CarmenTheodora

Introduction Architecture is a complex domain that cannot be defined by one single word. It is often regarded as the brink between or the combination of art and science. However, this omits so many aspects of architecture. It can be understood and perceived not as a singular bridge, but as a multitude of different domains interconnected by bridges. And in this case, metaphorically speaking, the bridges are the people who contribute through design, writing, building, experiments; people who are architects, designers, critics, historians or have no studies in this field yet their inquisitive nature encourages them to ask questions and even more – to offer solutions. In the following, I propose you, as architects, future architects, architecture historians, theorists and people interested in the field to look at architecture and try to include aspects and propositions from a French writer who had nothing to do with it except for an avid interest in experimentation: Georges Perec. The core subject is how the world of architecture can be enriched by reading, interpreting and applying his ideas displayed in his oeuvre. The subsequent questions which I endeavour to answer are: can we get inspiration from literary fiction, from listening to writers who are novices in the field yet ask well-thought questions? What happens if we link architecture and other domains and see it through the eyes of a dreamer? Through the eyes of Georges Perec? The central pieces of the essay are Perec’s novels “A Void”, “Species of Spaces” and “Life A User’s Manual” complemented by references to literary critics, architecture specialists and to the bibliography by David Bellos (“A Life in Words”) to understand the connections between architecture and literature and the context in which Perec conceived these pieces and developed his style. The essay encompasses Perec’s life and writing style, then it is structured in three parts, corresponding to the three novels. Each segment presents a summary, constraints, techniques and devices used, the questions raised by the writing and concludes with thoughts about architecture at different scales. EN

436

FOOTNOTES

ention / Mention / Mention / Mention / Me

FOOTNOTES

437

Life, context, particularity From the vast bibliography by David Bellos (“A Life in Words”), it resonates how Georges Perec’s ludic, lightweight style of writing is invaded at a second thought by his unfortunate childhood memories, which stalked him his entire life and put a mark on each of his writing pieces. He was born in 1936 in Paris to Polish Jews parents. In June 1940, his father died on the front and in 1943 his mother was deported to Auschwitz and thought to have died in a concentration camp. Little Georges was raised by his aunt and uncle who adopted him. In high school, he decided to be a writer and from that moment on he tried to achieve his dream. He was an experimentalist and a materialist of language, which means that, instead of limiting to their meaning, he used words as actual objects which exist materially or can be perceived acoustically, and he perceived language as the raw material for the writer. In 1967 he joined OuLiPo (Ouvroir de Littérature Potentielle/ “Workshop for Potential Literature”) a literary association where writers and mathematicians were trying to find a common territory between mathematical laws and formal constraints of poetry. 1 W. F. Motte Jr., The Poetics of Experiment: A Study of the Work of Georges Perec, Lexington, French Forum, 1984.

One of the most striking features about the pieces written by Perec is that they seem so different from one another. However, several aspects which are present throughout his work can be identified: formal constraint, autoreference, game, description, letter, dream and memory, metaliterature.1 “All poetry is born of play”2, the game in the imaginative literature being between the writer and the reader. In “Life A User’s Manual”, the game is present in all categories especially in the form of a puzzle, both verbally (the text) and non-verbally (the jigsaw puzzle). In “A Void”, the game is played on two levels: lipogramatic form and hermeneutic intrigue: the “dialogue” between the puzzle-maker and puzzle-solver.3

2 J. Huizinga, Homo Ludens: A Study of the Play Element in Culture, 1938, Boston, Beacon Press, 1950, cited in W. F. Motte Jr., ‘The Poetics of Experiment’, p.51. 3 W. F. Motte Jr., ‘The Poetics of Experiment’, p.54. FOOTNOTES

437

438

FOOTNOTES

A Void – “building” a lipogram in the form of a novel and of a construction Throughout his oeuvre, Perec gives particular importance to the letters “e”, “w”, “x”, “v”. One question raised in the essay is if his concepts can be translated into an architectural language. If the letter is the primal matter for language, communication and writing then we need to understand if the letter can be seen as the dot of a drawing or the brick of a building. By omitting the letter “e”, the most common letter in French (and English) in “A Void”, the letter becomes the most present. It is an absence which is felt. The void the book is talking about, the void of the letter “e” and the void felt by the absence of his parents are all connected. And the connection of “A Void” with the “sister” novella, “Les Revenentes” is obvious. In the latter, “e” has a clear dominance over the other letters, being the only vowel used. And comparing the two novels, neither of them contains any word used in the other one. There is a similarity between the connection and difference between these two novels. If we embrace the Perecquian philosophy, we can begin to experiment with the architectural pieces just as Perec did with words. “A Void” is a lipogram, a form of formal constraint but in the same time, it is an evidence that Perec was a materialist, believing not only in the power of words to exist in a material, physical form but also in the power of a letter to stand alone. Translating his ideas of the void, we can imagine a building which has holes in it where normally certain rooms should stay. The rooms are transported parallelly to the building; suspended, rearranged to form another building. Thus, these two complement each other and a dialogue between them is created. People need to travel between the two and this journey becomes an experience in itself, part of the story behind the buildings. The first building, from which rooms are being extracted has holes. It is wounded. It once had them all (not necessarily physically built, but designed with them, then erased from the project and never constructed) but now is partially empty. In “A Void”, Perec materialises the emotional wounds from his unfortunate childhood in words which do not only hold meaning but most importantly, get materiality and thingness. The architectural translation holds a powerful concept: we should not overbuild but understand the void first to know how to complement it creatively and playfully with the built. The constraint (in this case, the void) imposed by the architect is precious, it is an architectural stance which creates a dialogue between people and the built environment. Species of Spaces – a call for seeing the infra-ordinary and implement it in our designs Space preoccupies Perec in both “Species of Spaces” and “Life A User’s Manual” as the void that surrounds people, is occupied by people and their activities. In “Species of Spaces” Perec notes in the “Foreword” that “The subject of this book is not the void4 exactly, but rather what there is round about or inside it”5 – the space. He starts with the page (authorial space) then proceeds from the most intimate, private spaces to the public sphere (the bed, the apartment, the building, the street, the town, the countryside, the country, Europe, the world and space).

4 In the index of “Species of Spaces”, Perec makes a list of the authors cited, of letters, cities, objects, professions, activities, but omits to index “Architecture” or “Space” which is the subject of the book (the void is recurrent throughout his work) - J. Sturrock, (ed.), Species of Spaces and Other Pieces, trans. J. Sturrock, London, Penguin Books, 2008, pp.8596.

“Species of Spaces” is the turning point of Perec’s description and he uses his particular descriptive manner to convey his ideas regarding the infra-ordinary. Editor and translator John Sturrock explains this term in his “Introduction” of “Species of Spaces and other Pieces” as “what goes, literally, without saying”6. Perec had a positive attitude towards the everyday or the banal. His concern with the infraordinary infills his lifetime oeuvre (an “anthropology of everyday life”) and he defines the term in opposition with “extraordinary” or “below ordinary”.7

5 Ibid, 5. 6 Ibid, xii.

Perec questions how architects can have a different approach to the concept of space by integrating the infra-ordinary in their ideas. The infra-ordinary is presented in a polyhedral vision, using experimentation, minute description and lists as techniques. The novel starts with Lewis Carroll’s “Map of the Ocean”, a blank space, framed by a square. EN

7 E. L. Nielsen, Architectural Probes of the Infraordinary: Social Coexistence through Everyday Spaces, PhD. diss., Aarhus School of Architecture, 2016, p.16. 438

FOOTNOTES

439

Thomas Emerson notes that “the blank perimeter of a square transforms that emptiness into something new with an inside and an outside. Similarly, Perec’s writing cuts through spaces and becomes the vehicle for experiencing its limits”8. The fourth subtitle of the chapter “The Bed” is “A few other banalities” to emphasise once more Perec’s concern with the ordinary. “The Apartment” opens for reflection as Perec is concerned about how the (space of the) apartment is used and occupied by the inhabitants. It is so obvious that he scolds us for being so ignorant of seeing the space around us, or the way we furnish the space. Perec is not read and interpreted for the literary product, but for the creative inspiration that bursts from his writing in fields like architecture, visual and graphic arts, dance, performing arts, music and sound studies9. It is fascinating the example of Leslie Satin’s essay “Georges Perec and On Kawara: Endotic Extravagance in Literature, Art and Dance” which “explores parallels between Perec as an experimental writer and Kawara as a conceptual artist, introducing questions of temporality to the considerations of space”10. Seeing the infra-ordinary is the key concept for Kawara, but in terms of shape (body), movement, dance, performance. “Species of Spaces” was the subject of the homonymous 2015 art exhibition designed by firm MAIO for the MACBA (Museu d’Art Contemporani de Barcelona). Made up of a grid of 4.8 m square rooms within one of the circular spaces of the building, it integrates Perec’s idea of the ordinary throughout the 3000 sqft – 5000 sqft of the display. Concepts like repetition, rationality and modularity are included to create the labyrinthine perception amongst the visitors. Additionally, the exhibition can be interpreted as an invitation to reflection on space and is therefore structured according to the chapters of the book. The density of works and artists displayed in each cubicle is in relation to the chapter (and consequently to the degree of privacy) of the book.

8 T. Emerson, ‘New perspectives on a familiar space’, Architect’s Journal, no. 19, 19 February 1998, para.5, www.architectsjournal.co.uk/ home/new-perspectives-on-familiarspace/777021.article , (accessed 15 September 2020).

In “Species of Spaces” Perec does not use special architectural language, but the language of the observer who raises questions and proposes ways of seeing the space around us objectively. The questions he raises in an apparently naïve manner, to hide the insensibility of people when seeing the space around them, make architects and artists look for the infra-ordinary and think alternatively when developing their research.11

9 R. Carroll, ‘Species of Spaces: Transdisciplinary – Approaches to the Work of Georges Perec – Introduction’, Literary Geographies, vol. 3, no. 1, 2017, pp. 6-10, https://literarygeographies.net/index. php/LitGeogs/article/view/99/pdf , (accessed 15 September 2020).

Life A User’s Manual – the creation of an architext “Life A User’s Manual” is a tapestry of interwoven stories of the people leaving in 11 rue Simon-Crubellier, Paris, and like the petals of a rose that fall one after the other to reveal the core, the novel reveals the characters with their particular behaviours, activities and histories placed in each room. Artist Serge Valène is one of the most frequently present characters and, as the inhabitant to have lived the longest in the building, he wants to recall the life of the building (read inhabitants) into an abstract picture but he fears that the canvas would impoverish life. He fails in the end, as he dies after barely leaving any traces on the canvas.

10 Carroll, ‘Species of Spaces’, p. 7. 11 J. Lee, ‘On not staying put: Georges Perec’s ‘Inter(in)disciplinarity’ as an Approach to Research’, Literary Geographies, vol. 3, no. 1, 2017, pp. 11-26, https://literarygeographies.net/ index.php/LitGeogs/article/view/72/ pdf , (accessed 15 September 2020). 12 P. Mitchell, ‘Constructing the Architext: Georges Perec's "Life a User's Manual"’, Mosaic: An Interdisciplinary Critical Journal 37, no. 1, 2004, pp. 1-16.

The novel is also an apartment building and a game of chess, thus supporting the idea that literature and architecture were congruent in the late 20th century12. The concept of the building-as-machine for living changes architecture into something related to the quotidian13, textual rather than rational. Perec’s architext is de-constructive and ironic, architecture plays a more important role than being just the “frame” for text (before the 19th century in French literature) or the “stage upon which everyday social life could be enacted” (in the 19th century French writers like Hugo, Balzac, Proust). Peta Mitchell14 considers “Life a User’s Manual” as the exemplary architext since architecture and literature are juxtaposing in theme, structure and scope and thus the result is both a novel and an apartment building simultaneously.

13 P. Eisenman, ‘The End of the Classical: The End of the Beginning, the End of the End’, Perspecta, no. 21, 1984, p. 172, cited in Mitchell, ‘Constructing the Architext’, p. 1. 14 Mitchell explains the meaning of “architext” from her scope as “a text in which architecture and literature are so thoroughly imbricated that the book and building become one”, Mitchell, ‘Constructing the Architext’, p. 2. FOOTNOTES

439

440

FOOTNOTES

There are three constraints in “Life a User’s Manual”. First, the ten-by-ten chessboard plan of the building is made up of rooms visited in a knight’s move; each new chapter corresponds to another room and describes the objects, furnishings, people who live there, their histories. Another constraint resulted from the game of chess is the chessboard grid (a Latin bi-square of order 10). Since the narrative flow of “Life a User’s Manual” is neither temporal, nor thematic, the sequences of the novel come from the grid itself and from the knight’s tour, as Mitchell argues that “the grid that underlies “Life a User’s Manual” may, therefore, be seen to work paradoxically – at once implying a greater world and isolating itself from the world”15. First, the grid is only part of the possible infinite extension; second, it holds a world of its own inside the frame, like a microcosm of the larger, infinite macrocosm16. The third constraint is time – a time-frame of 100 years (from 1875 – the “birth” of rue Simon Crubellier – until 1975 – the death of Bartlebooth). The number 100 is then the congruent point of the 3 axes of coordinates that define ”Life A User’s Manual”: grid (of the game of chess), chapters (of the book) and years (of the building). Perec presents failure on all levels, revealing not only the qualities of the quotidian but also the interdependent connection between order and chaos. The architectural basis of the apartment building, the bi-square system fails, there are 99 chapters (the room which has Cartesian coordinate (0,0) is missing), the knight’s tour fails as well, as not all the rooms are visited. Making an analogy with the novel, the architect can see their life as painted on Valène’s canvas and can read the “instructions” from the “Manual” on how to “operate” their life. The game of chess is played daily, through the design approach, the style adopted and the decisions taken. Perec presents Valène’s failure so that the novel/”Manual” could be used as a guide for an architectural world without failure. The failure in this case would be on a microcosmic level (personal failure) and on a macrocosmic one (the space itself with all the people who occupy/use it). Subsequently, an architect’s life can be seen as an architext; not written in words but a story to be told through and concretised in buildings. The book of an architect’s life is the accumulation of their thoughts, decisions, concepts, projects, the maturity of architectural concepts and decisions depending on the “knight’s moves” with impacts socially and culturally. Conclusion The particularity of Georges Perec’s writings resonates from his inquisitive nature, from his experimentalism and self-imposed constraints and had an impact on the evolution of language and other fields which seek inspiration and unicity. Architecture, where all domains can find a congruence, has already embraced and is in continuous absorption of Perecquian ideas. A building, exhibition, art piece needs to take birth from an idea and to be supported by a story. The three novels analysed in my essay, “A Void”, “Species of Spaces” and “Life A User’s Manual” comprehend the complexity of Perec’s endeavours to experiment with the text as nobody has ever done before. The lipogramatic form of “A Void” can be adapted to the architectural language to create buildings, monuments, designs which talk about the presence of absence, loss, identity and wounds, concreting the abstract into the material. Moreover, “Species of Spaces” “scolds” people for the way they see the banal, trying to persuade, in a ludic tone, to actually see a space and not just pass by blindly. In this respect, Perec’s theory about infra-ordinary is meant to influence the perception of space and usage of space in a revolutionary, yet banal manner. Finally, “Life A User’s Manual”, in which architecture and literature juxtapose, is the illustrative example of an architext. In this masterpiece, the connection between the fields of architecture and literature is realised through structure, scope and theme, determined by imposed constraints. 15 Connection with Lewis Carroll’s “Map of the Ocean”. Mitchell, ‘Constructing the Architext’, p.10.

In conclusion, the constraints imposed by Perec in his writings are the result of his life-story and character, giving birth to fictive and non-fictive pieces in which his imagination strolls along the pages to see the infra-ordinary. Similarly, the novels are a source of inspiration of how creativity can be increased in architecture by imposing constraints which give structure, regularity, unicity. If we are open to new concepts, then a visionary’s ideas can be assimilated and implemented into the design, resulting in complex accomplishments. EN

16 R. Krauss, ‘Grids’, October, vol. 9. Summer 1979, Cambridge, Massachusetts, MIT Press, pp. 50-64, https://culturescontexts.files. wordpress.com/2013/01/krauss-grids. pdf , (accessed 15 September 2020), cited in P. Mitchell, ‘Constructing the Architext’, p. 10. 440

FOOTNOTES

441

Bibliography Primary Sources Architizer, Species of Spaces, https://architizer.com/projects/species-of-spaces/ , (accessed 15 September 2020). Bellos, D., Georges Perec: A Life in Word’, London, the Harvill Press, 1993. Bigmat International Architecture Agenda, [Exhibition] “Species of Spaces”, www.bmiaa.com/events/5964/ , (accessed 15 September 2020). Carroll, R., ‘Species of Spaces: Transdisciplinary – Approaches to the Work of Georges Perec – Introduction’, Literary Geographies, vol. 3, no. 1, 2017, pp. 6-10, https://literarygeographies.net/index.php/LitGeogs/ article/view/99/pdf , (accessed 15 September 2020). Emerson, T. ‘New perspectives on a familiar space’, Architect’s Journal, no. 19, 19 February 1998, www. architectsjournal.co.uk/home/new-perspectiveson-familiar-space/777021.article , (accessed 15 September 2020). FOOTNOTES

441

Lee, J., ‘On not staying put: Georges Perec’s ‘Inter(in) disciplinarity’ as an Approach to Research’, Literary Geographies, vol. 3, no. 1, 2017, pp. 11-26, https:// literarygeographies.net/index.php/LitGeogs/article/ view/72/pdf, (accessed 15 September 2020).

Sturrock, J. (ed.), Species of Spaces and Other Pieces, trans. J. Sturrock, London, Penguin Books, 2008.

Mitchell, P., ‘Constructing the Architext: Georges Perec's "Life a User's Manual"’, Mosaic: An Interdisciplinary Critical Journal 37, no. 1, 2004, pp. 1-16.

Eisenman, P, ‘The End of the Classical: The End of the Beginning, the End of the End’, Perspecta, no. 21, 1984, p. 172.

Motte Jr., W. F., The Poetics of Experiment: A Study of the Work of Georges Perec, Lexington, French Forum, 1984. Nielsen, E. L., ‘Architectural Probes of the Infraordinary: Social Coexistence through Everyday Spaces’, PhD diss., Aarhus School of Architecture, 2016, p. 16. Perec, G., Life A User’s Manual, trans. D. Bellos, London, the Harvill Press, 1987. Perec, G., A Void, trans. G. Adair, London, Vintage, 2008.

Secondary Sources

Huizinga, J., Homo Ludens: A Study of the Play Element in Culture, 1938, Boston, Beacon Press, 1950. Krauss, R., ‘Grids’, October, vol. 9. Summer 1979, Cambridge, Massachusetts, MIT Press, pp. 50-64, https://culturescontexts.files.wordpress. com/2013/01/krauss-grids.pdf , (accessed 15 September 2020). Satin, L., ‘Georges Perec and On Kawara: Endotic Extravagance in Literature, Art and Dance’, Literary Geographies, vol. 3, no. 1, 2017, pp. 50-68, https://literarygeographies.net/index.php/LitGeogs/ article/view/71/pdf , (accessed 15 September 2020).

Fotografie

442

Photography During the 3 editions that took place between 2015-2017, the Octavian Radu Topai Award (PORT) aimed to pay homage to the young architect, as well as to question modern and contemporary Romanian architecture. After a break of two years, the interest for photography has not disappeared, instead it transformed into a wish to integrate in Beta 2020 a category dedicated to architectural photography, open to the three neighboring countries: Romania, Serbia and Hungary.

În cele 3 ediții derulate în perioada 2015-2017, Premiul Octavian Radu Topai (PORT) își propunea să aducă atât un omagiu tânărului arhitect, cât și să interogheze arhitectura românească modernă și contemporană. După o pauză de doi ani, interesul pentru fotografie nu a dispărut, ci a generat dorința de a integra în cadrul Beta 2020 o categorie dedicată fotografiei de arhitectură, deschisă la nivelul celor trei țări învecinate: România, Serbia și Ungaria. În contextul Beta 2020, categoria 7. Fotografie încurajează observația critică exprimată prin fotografie în jurul temei responsabilității atât față de mediul construit cât și față de ce nu am construit încă.

In the context of Beta 2020, the category 7. Photography encourages a critical observation, expressed through the medium of photography, around the theme of responsibility towards the present and future built and unbuilt environment.

Raportul Juriului: Imaginea (digitală) reprezintă una dintre cele mai influente medii din ultimele decenii și până în prezent. Suntem onorați că fotografia este luată în considerare și prezentă, în mod oficial, în cadrul Beta, ca fiind una dintre cele 7 categorii din competiție. Deoarece în prezent nu putem călători, orice element vizual care ne ajută să înțelegem lumea în care trăim, devine un instrument mai evident și mai puternic. Vedem acest concurs ca o șansă de a educa și de a sensibiliza orice persoană care poartă un aparat de fotografiat și responsabilitatea care vine cu acesta. De asemenea, acest concurs reprezintă o șansă de a documenta mediul construit, atât într-un mod subiectiv, cât și într-un mod obiectiv.

Jury report: (Digital) images are one of the most influential media of the past decades to the present. We are very honoured that photography is taken into consideration and officially present at Beta as one of the 7 categories in the competition. As we are not able to travel, now, more than ever, any visual becomes an even more powerful tool to understand the world we live in. We see this competition as a chance to educate and raise awareness among any person that has a camera and the responsibility that comes with it. This competition also represents an opportunity to document subjectively or critically, the built environment.

Concursul nu se referă la documentarea exactă a proiectării corecte, și mai degrabă își dorește să genereze o imagine largă, care să fie punctul de plecare al unei discuții extinse despre rolul fotografiei din prezent, respectând în același timp tematica bienalei – responsabilitatea.

The competition is less about accurate documentation of a good design but more about a bigger picture that can be the starting point of a more extended discussion about the role of photography nowadays within the theme of the biennial – responsibility.

442

443

Premiul din cadrul Seriilor a fost acordat lui András Weiszkopf pentru Yellow Fabric. Am decis că povestea a fost impecabilă și a reușit să răspundă tematicii. De asemenea, am apreciat acuratețea tehnică și post-producția, consecvența și coerența, precum și impactul vizual sau emoțiile cauzate.

The Award for Series is awarded to András Weiszkopf for Yellow Fabric. We decided that the story was consistent and managed to answer the theme, the technical accuracy and postproduction, consistency and the coherence, and nevertheless, the visual impact and the emotions created.

Prin simplitate, András Weiszkopf a reușit să atragă atenția privitorului către ceea ce nu se vede – și către toți pașii și implicațiile unei demolări banale într-un moment de criză globală în ceea ce privește mediul construit. Ambiguitatea locației accentuează, mai mult, o întrebare generică, dar actuală: „când și ce merită să fie păstrat”. Chiar și în lipsa unui text explicativ, ar putea fi ușor evidențiate conceptele de responsabilitate, risipă de energie sau conservare, care ar genera o conversație extinsă.

Through simplicity, András Weiszkopf managed to switch the attention of the viewer towards what it's not seen - and all the steps and implications of a banal demolition in a moment of global crisis regarding the built environment. The location ambiguity emphasises, even more, a generic but present question: "when and what deserves to be kept". Without an explanatory text, concepts of responsibility, energy waste, preservation, could be easily highlighted and would start a long conversation.

Premiul pentru subcategoria Single Entry este acordat lui Zoran Popovici pentru Nesting. Contrar seriilor, decizia finală nu a avut prea mare legătură cu consistența, ci mai degrabă cu povestea și impactul vizual. Chiar dacă poate face parte dintr-o serie cu o cercetare extinsă în spate, poate fi de asemenea confundat cu un act fotografic spontan, poate chiar inconștient. Aceeași dezbatere poate fi deschisă și privind conținutul fotografiei câștigătoare, cu informalitatea sa, care declanșează mai multe întrebări decât răspunsuri.

The Award for Single entry is awarded to Zoran Popovici for Nesting. Contrary to the series, the final decision was less about consistency, but more about the story and visual impact. Although it can be part of a series with long research behind, it can also be mistaken by a spontaneous photographic act, maybe even unconscious. The same debate can be opened with the content of the winning photo with it's informality which triggers more questions than it gives answers.

Nominalizări Juriul a decis ca, cei nominalizați nu vor primi un premiu, deoarece nu au reușit să trateze toate criteriile de evaluare. Cu toate acestea, ne dorim să felicităm cele 4 înscrieri. Acestea au fost selectate, deoarece au răspuns la anumite puncte cheie (fie o compoziție, grafică sau atmosferă perfectă, fie o potrivire adecvată cu tematica)

Nominees The jury decided that the nominee would not get a prize as they didn't manage to tackle all the judging criteria. Nevertheless, we would like to congratulate the 4 entries. They were selected as they had answered to specific key points (either a perfect composition, graphic or atmosphere and some fit perfectly in the topic).

1. Sebastian Gruia - Mute City, 2. Anca Pîrvu - L.A.P.T. 3. Ovidiu Zimcea - backstage 4. Ștefania Lupan - The Reborn of the romanian village

1. Sebastian Gruia - Mute City, 2. Anca Pîrvu - L.A.P.T. 3. Ovidiu Zimcea - backstage 4. Ștefania Lupan - The Reborn of the romanian village EN

443

444

Yellow fabric

András Weiszkopf

444

ward / Award / Award / Award / Award / A

445

446

Nesting Zoran Popovici

446

ward / Award / Award / Award / Award / A

RO EN

447

448

Mute City

Sebastian Andrei Gruia

448

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

449

450

L.A.P.T. Ioana Pirvu

450

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

RO EN

451

452

Renașterea satului românesc

Ștefania Lupan

452

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

453

454

Backstage Ovidiu Zimcea

454

e / Nominee / Nominee / Nominee / Nomi

RO EN

455

456

457

Future Architecture Programme EN

457

Programul Future Architecture

Viitorul practicii de arhitectură, astăzi

458

Future of Architecture Practice, Today Text: Alexandra Trofin, Beta Team

Text: Alexandra Trofin, echipa Beta

In February 2020 Beta joined the members of the Future Architecture platform – the first pan-European platform that connects different institutions that are relevant in the architecture field, such as museums, festivals, biennials, galleries or publishers. Including Beta in Future Architecture has led to valuable opportunities for collaboration, both with the other members and as well with emerging talents, young architects and practitioners who want to make their ideas heard.

În februarie 2020, Beta s-a alăturat membrilor platformei Future Architecture prima astfel de platformă pan-europeană care conectează instituții relevante din mediul arhitecturii precum muzee, festivaluri, bienale, galerii, edituri. Includerea Beta în cadrul Future Architecture a deschis oportunități valoroase de colaborare, atât cu ceilalți membri, cât și cu talente emergente, tineri arhitecți și practicieni care doresc să-și facă ideile auzite. În cadrul platformei se desfășoară mai multe proiecte printre care Call of ideas, Creative Exchange, European Architecture Program, Future Architecture Rooms și Future Architecture Library. Ca urmare a Creative Exchange-ului din 2020, Beta s-a conectat cu 4 creativi / colective de creativi ale căror proiecte fuseseră selectate în urma apelului de idei: Will Jennings, Itinerant Office, Unfolding Pavilion și ACAN - Architects Climate Action Now. Împreună cu aceștia ne-am racordat la European Architecture Program cu o conferință și un workshop pe tema viitorului profesiei în evenimentul Viitorul practicii de arhitectură, astăzi / Future of Architecture Practice, Today.

Within the platform, several projects are being developed, among which are Call of ideas, Creative Exchange, European Architecture Program, Future Architecture Rooms and Future Architecture Library. Following the 2020 Creative Exchange, Beta connected with 4 creatives / creative collectives whose projects have been selected subsequent to the call for ideas: Will Jennings, Itinerant Office, Unfolding Pavilion and ACAN Architects Climate Action Now. Together with them we joined the European Architecture Program with a conference and a workshop on the future of the profession in the event called Future of Architecture Practice, Today.

Există nenumărate posibilități ale viitorului practicii de arhitectură și la fel de multe discuții despre care sunt responsabilitățile și rolul arhitectului în prezent. Arhitecții pot fi naratori ai tuturor timpurilor, pot fi activiști atrăgând atenția asupra crizei climatice în care ne aflăm, își pot dedica timpul cercetării și pot investiga noile modele ale practicii de arhitectură. În mod definitiv, arhitecții pot fi inițiatorii propriilor proiecte. Am încercat, prin acest eveniment, să dezbatem acele subiecte care se conectează cu tema generală a bienalei - responsabilitatea atât față de mediul construit cât și cel încă neconstruit. RO

There are countless projections on the future of the architecture practice and even more discussions on what should be the role (and responsibilities) of an architect nowadays. Architects can be storytellers of past, future and present time. They can raise awareness regarding the climate crisis in which we live, they can dedicate their time to research and can examine new types of architecture practice. Certainly, architects can be the initiators of their own projects. Through this event, we have tried to debate those topics that connect with the main theme of the biennial – the responsibility towards the built and yet unbuilt environment. 458

Logo Pin Badge

459

ACAN!

S C ECT L

N NETW

S Black E ConT WhiteC

ATE ACT

! ARCH

ATE ACT

N NETW

White on Black

460

Primul vorbitor, Will Jennings, artist vizual, scriitor, curator și educator, care lucrează la intersecția dintre arhitectură și peisajul construit, a povestit despre interesul pe care l-a dezvoltat de-a lungul carierei în sferele adiacente arhitecturii - politici publice, proiecte culturale și laturile economice aferente acestora, interacțiuni sociale. Cu studii de arhitectură și fotografie de artă, acesta a lucrat mulți ani în arhitectura de restaurare a unor clădiri și peisaje cu importanță istorică, înainte de a face un master de cercetare în arhitectură și neoliberalism, pentru a putea realiza o critică mai intensă asupra relației dintre oraș și forțele politice și culturale dominante. Crezând cu tărie că nu există un singur mod corect de a practica arhitectura, îndemnul său a fost să încercăm fără teamă, amintindu-ne de spusele lui Samuel Beckett: „Ever tried. Ever failed. No matter. Try again. Fail again. Fail better.”

The first speaker, Will Jennings, a visual artist, writer, curator and educator, who works at the intersection of architecture and the built environment, talked about the interest he has developed throughout his career in fields adjacent to architecture – public policies, cultural projects and their economic sides, social interactions. With studies in architecture and art photography, he worked for many years in the restoration architecture of buildings and landscapes of historical importance, before his master research studies in architecture and neoliberalism, that enabled him to make a more intense critique of the relationship between the city and the dominant political and cultural forces. Firmly believing that there isn’t only one right way to practice architecture, his urge was to try without fear, reminding ourselves about Samuel Beckett’s words: “Ever tried. Ever failed. No matter. Try again. Fail again. Fail better.”

Gianpiero Venturini, fondatorul Itinerant Office și curator al New Generations Festival, a prezentat „ATLAS of emerging practices: being an architect in the 21st century”, o publicație care oferă o imagine de ansamblu asupra profesiei de arhitect, printr-o analiză amănunțită a temelor, tendințelor, proiectelor și a proceselor de lucru care caracterizează profesia. Studiul a fost realizat cu ajutorul a 95 de birouri relativ noi din teritoriul european, care au contribuit răspunzând la un chestionar online. Răspunsurile acestora au fost colectate și organizate pe 4 secțiuni principale: organizație, afacere, media și proiecte. În prima secțiune sunt analizate structuri de organizație, oferindu-se date care evidențiază varietatea de configurații, reflectând o gamă variată de abordări. Secțiunea „Afaceri” oferă o trecere în revistă a tipurilor de proiecte - publice, private și nesolicitate - variind în bugete, scări și programe. „Media” introduce potențialul instrumentelor digitale, nu numai pentru comunicarea online a activităților birourilor, ci și pentru dezvoltarea de proiecte precum încurajarea participării prin intermediul rețelelor sociale sau gestionarea aspectelor organizaționale ale studioului. Secțiunea „Proiecte” colectează o selecție de intervenții realizate de aceste birouri. Ultimul capitol al publicației subliniază necesitatea regândirii profesiei de arhitect. Organizația, afacerile, mass-media și proiectele devin teme centrale pentru a construi o nouă generație de arhitect conștient de rolul său în societatea actuală.

Gianpiero Venturini, the founder of Itinerant Office and curator of the New Generations Festival, presented “ATLAS of emerging practices: being an architect in the 21st century”, a publication that provides an overview of the state of the architect's profession, by means of a thorough analysis of the themes, trends, projects and methods that characterize the professional practice. The study was conducted with the help of 95 emerging practices in Europe, which contributed by answering an online survey. Their answers were collected and organized into 4 main sections: organization, business, media and projects. The first section analyses different organization structures, providing data that highlight the huge variety of configurations, that reflect the array of different approaches used by the various firms. The “Business” section provides an overview of various types of commissions – public, private and unsolicited– ranging in budgets, scales and programmes. “Media” introduces the potential of digital tools, not only for the online communication of the studios’ activities, but also for the development of projects such as encouraging participation through social networks or managing the organizational aspects of the studio. The “Projects” section collects a selection of executed interventions by some of the participants of the ATLAS. The last chapter of ATLAS emphasizes the need to rethink the architectural profession. Organization, Business, Media and Projects become central and inextricable themes to build a new generation of architects aware of their role in today's society.

The Unfolding Pavilion este un proiect curatorial în desfășurare, care apare în cadrul unor evenimente de arhitectură majore, cu o expoziție care prezintă de fiecare dată o tematică diferită inspirată de locul ocupat de aceasta, fiind compusă din lucrări originale care reacționează la spațiul ocupat, precum și la propriul context cultural și istoric.

The Unfolding Pavilion is an expanding curatorial project that pops-up in the occasion of major architecture events, with an exhibition featuring each time a different theme inspired by the space it occupies, made of commissioned original works that react to it as well as to its cultural and historic background.

The Unfolding Pavilion nu trebuie neapărat să se alinieze cu tematica evenimentului pe care îl paraziteaza: îi permite spațiului gazdă să fie o inspirație pentru propria sa tematică. Fără un spațiu expozițional de cea mai bună calitate arhitecturală, The Unfolding Pavilion nu are nici un motiv să existe. Alături de existența sa fizică, The Unfolding Pavilion se materializează și în spațiul virtual, existând pe un website în care sunt arhivate materialele și toate informațiile privind expoziția în sine. De îndată ce o ediție ajunge la final, The Unfolding Pavilion o ia de la început, privind către un nou eveniment arhitectural major, căutând un nou spațiu pe care să îl ocupe și noi subiecte pe care să le abordeze. RO

The Unfolding Pavilion doesn’t necessarily care about the theme of the event it parasitises: it allows its hosting space to inspire its own theme. Without an exhibition space of the finest architectural making, The Unfolding Pavilion doesn’t have any reason to exist. Complementing its physical enactment, The Unfolding Pavilion also materialises in digital space with a website gathering archival material and all the contents of the exhibition itself. Once an edition ends, The Unfolding Pavilion starts all over again in view of another major architecture event, searching for another space to occupy and for another topic to address. 460

461

Echipa ”The Unfolding Pavilion” de la stânga la dreapta The Unfolding Pavilion team, from left to right: Ana Munteanu, Magda Vieriu, Tina Damiani, Davide Tommaso Ferrando (curator), Sara Favargiotti (curator), Daniel Tudor Munteanu (curator), Octavian Hrebenciuc". © Nicolò Galeazzi. © atelier XYZ

Daniel Tudor Munteanu și Davide Tommaso Ferrando, autorii din spatele acestui proiect, demonstrează că arhitecții pot fi inițiatorii propriilor proiecte, având o abordare de tip bottom-up.

Daniel Tudor Munteanu and Davide Tommaso Ferrando, the authors of this project, demonstrate that architects can be the initiators of their own project, having a bottom-up approach.

Împreună cu ACAN - Architects Climate Action Now! a avut loc în cadrul Beta un workshop online care a abordat ca teme de discuție subiecte precum urgențele climatice și ale biodiversității, respectiv poziția și responsabilitatea pe care o are profesia de arhitect în cadrul acestora. ACAN lucrează la dezvoltarea unei rețele la nivel european în care fiecare dintre noi se poate implica pentru a face o diferență prin acțiuni responsabile. Manifestul ACAN cuprinde 3 mari acțiuni pe care aceștia se concentrează: DECARBONIZE NOW! - o încercare de a transforma radical peisajul legislativ, economic și cultural în care construim astfel încât să reducem rapid amprenta de carbon în mediul construit; ECOLOGICAL REGENERATION! - aplicarea principiilor regenerative în vederea ecologizării mediului construit, și CULTURAL TRANSFORMATION! - acțiuni cu scopul de a remodela cultura profesională, redefinirea sistemelor de valori care stau la baza profesiei, industriei construcțiilor și a sistemului de educație. ACAN ne invită să participăm la această transformare.

Together with ACAN - Architects Climate Action Now! an online workshop took place during Beta, that addressed different topics of discussions, such as climate and biodiversity emergencies, respectively the position and responsibility an architect has within them. ACAN works at developing an European network in which each of us can get involved in order to make a difference through responsible actions. The ACAN manifest consists of 3 major actions on which they focus: DECARBONIZE NOW! – an attempt to radically transform the legislative, economic and cultural landscape in which we build, so as to rapidly reduce the carbon footprint in the built environment; ECOLOGICAL REGENERATION! – implementation of regenerative principles in order to ensure natural and healthy conditions of the built environment, and CULTURAL TRANSFORMATION! – actions aimed at reshaping the professional culture, redefining the value systems that form the base of the profession, the construction industry and the educational system. ACAN invites us to take part in this transformation.

461

462

463

Forgotten elements EN

463

Elemente Uitate

464

Forgotten Elements About the architecture of Nicolae Porumbescu

Despre arhitectura lui Nicolae Porumbescu

Text: Alexandra Trofin, Dorin Ștefan Adam

The exhibition “Forgotten E L E M E N T S. About the architecture of Nicolae Porumbescu” represents a photographic investigation carried out by Laurian Ghinițoiu, and at the same time a photographic installation curated together with Ștefan Dorin Adam – founder of Mânadelucru architecture studio and lecturer at “Ion Mincu University of Architecture and Urban Planning”, Bucharest. It was open to the public for the first time in 2019 at Știrbei Palace in Bucharest, and during Beta 2020 it was installed at “The Post Office Palace” in Timișoara, in the old wing of the High School of Post and Telecommunications.

Expoziția „Elemente U I T A T E. Despre arhitectura lui Nicolae Porumbescu” este o investigație fotografică realizată de Laurian Ghinițoiu, fiind totodată o instalație de fotografie curatoriată împreună cu Dorin Ștefan Adam - fondatorul biroului de arhitectură Mânadelucru și conferențiar la „Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu”, București. A fost deschisă publicului pentru prima dată în 2019 la Palatul Știrbei în București, iar în cadrul Beta 2020 a fost instalată la Palatul Poștelor din Timișoara, în vechea aripă a Liceului de Poștă și Telecomunicații.

Growing up in Satu Mare, Laurian was left with a solid image of the Administrative Palace and later on, during his architecture studies in Iași, he discovered in the faculty’s halls the same details and materiality of Porumbescu’s architecture. The architectural destiny of architect Nicolae Porumbescu – Gipsy (born in 1919, in Bucharest) is closely related to the aesthetics of the traditional art, his style being a critical regionalism, that arose from the local data and less from the external one, where the official regime was opaque. An admirer of Brunelleschi and Palladio, but also of Le Corbusier, he draws his essence and talent from the traditional romanian architecture.

Copilărind în Satu Mare, Laurian a rămas cu o imagine puternică a Palatului Administrativ iar mai târziu, pe durata studiilor de arhitectură, la Iași, urmează să descopere pe holurile facultății aceleași detalii și materialitate ale arhitecturii lui Porumbescu. Destinul arhitectural al Arhitectului Nicolae „gipsy” Porumbescu (născut la București, în 1919) este strâns legat de estetica artei tradiționale, stilul definit al acestuia fiind un regionalism critic, izvorât din datele locale și mai puțin din cele exterioare la care regimul oficial era opac. Admirator al lui Brunelleschi și Palladio, dar și Le Corbusier își trage esența talentului din arhitectura tradițională românească.

One of the main curatorial concerns was that of finding locations that would draw attention upon architectural heritage and upon the way in which we manage to understand the value of the built environment or to observe how it changes, due to indolence or current needs. We have searched for a building with architectural value, left in the state of degradation, a forgotten space that stands in front of us, in the centre of the city. The exhibition space would be part of the exhibition and not just its background. This was a common purpose, both for the biennial team and for the authors of the exhibition, Laurian Ghinițoiu and Ștefan Dorin Adam. The chosen location was the Post Office Palace in Timișoara, which, due to its condition and position in the city, its partial use, recent degradations, planimetric conformation, architectural detail and interior spatial conformation, represented the building that would strengthen the photographic approach about the architecture of Nicolae Porumbescu.

Una dintre principalele preocupări curatoriale a fost aceea de a găsi spații care să atragă atenția asupra patrimoniului de arhitectură, a manierei în care știm să înțelegem valoarea mediului construit sau să observăm modul în care acesta se modifică din indolență sau prin necesități actuale. Am căutat o clădire cu valoare de arhitectură lăsată într-o stare de degradare, un spațiu uitat care se află sub ochii noștri, în centrul orașului. Spațiul de expunere avea să fie parte a expoziției și nu doar un fundal de expunere. Acesta a fost un scop comun atât pentru echipa bienalei cât și pentru autorii expoziției, Laurian Ghinițoiu și Dorin Ștefan Adam. A fost ales Palatul Poștelor din Timișoara care, prin starea clădirii și poziția acesteia în oraș, prin folosirea ei parțială, prin degradările recente, prin conformarea planimetrică, prin detaliul de arhitectură și conformarea spațială interioară, a fost clădirea care să vină să întărească demersul fotografic despre arhitectura lui Porumbescu. RO

464

465 RO

465

466

83 la număr, cu format variabil (între 20x30cm și 165x110cm) fotografiile au fost grupate în toate camerele de la etajul 2 al Palatului, cu excepția celor două camere negre din colțurile clădirii, simbolizând uitarea. Deși prinderea direct pe pereți ar fi ușurat procesul de expunere, autorii au luat decizia de a nu îi atinge, fotografiile fiind ancorate în tavan. Astfel, expoziția de fotografie bidimensională și-a îmbrăcat rolul de „instalație de fotografie” căpătând volum și personalitate.

A total number of 83, in variable format (between 20x30 cm and 165x110 cm) the photos were grouped in all the rooms on the second floor of the Palace, except for the two black rooms located in the corners of the building, symbolizing oblivion. Although attaching the photos directly on the walls would have facilitated the exposure process, the authors decided not to touch them, thus the photos were anchored to the ceiling. Therefore, the two-dimensional photography exhibition took the role of “photography installation” gaining volume and personality.

O serie de elemente străine locului: pânza albă subțire folosită atât pe orizontală cât și pe verticală, alte obiecte ale locului - tâmplăriile vechi și câteva piese de mobilier devin parte a scenografiei. Vizitatorul, prin simpla prezență fizică, dar și prin interacțiunile lui, participă la instalație. Siluetele și pulsația de aer creată devin actorii principali ai instalațiilor, plămânii interiori ai patrimoniului. Lumina prin intensitate și orientare negociază atent spațiul, fiind vitală expoziției.

A series of elements, foreign to the place: the thin white cloth used both horizontally and vertically; other objects of the place – old carpentry and some furniture become part of the scenography. The visitor, through his simple physical presence, but also through his interactions, takes part in the installation. The silhouettes and the pulsation of air created, become the main actors of the installation, the internal lungs of the heritage. The light, as intensity and guidance, carefully negotiates the space, being at the same time vital for the entire exhibition.

466

467

468

469

470

471

New Tradition What is left? EN

471

New Tradition Ce a rămas?

Ce a rămas?

472

What is left? At a Table with Architecture and Art from South Tyrol

La masă cu arhitectura și arta din Tirolul de Sud

Text: Dr. David Calas, Architect, Urbanist and Educator at Südtiroler Künstlerbund

Text: Dr. David Calas, Arhitect, Urbanist și Educator în cadrul Südtiroler Künstlerbund

În prezent, scriem despre un an distinct. Un an în care au avut loc multe întâmplări neașteptate, iar consecințele nu pot fi încă previzibile. Cum reacționează cultura, în general, la astfel de circumstanțe? Cum reacționează arta la asemenea evenimente și cum tratează arhitectura viitoarele provocări sociale? Acestea sunt întrebări care pot primi răspunsuri diferite, și în mod cert abordări foarte contrare. Expoziția New Tradition a luat naștere înainte ca aceste întâmplări particulare din anul 2020 să aibă loc, în anul 2019 aceasta fiind deja prezentată în cadrul BINA (Belgrade Architecture Weeks). În ciuda acestui fapt, conținutul afișat în spațiile expoziționale de la Bastionul din Timișoara, precum și abordarea curatorială, dezvăluie un mod de a trata problemele actuale, căutând răspunsuri pe durata Beta 2020. Răspunsuri care vor fi mai relevante ca niciodată în 2020 și ne vor preocupa pentru mult timp în viitor. Precondiție? Responsabilitate consecventă!

We are writing about a special year. A year where so many unexpected things happened and the consequences are not yet foreseeable. How does culture in general react to such circumstances? How does art react to such events and how does architecture deal with future societal challenges? These are questions that can be answered in many different ways, but perhaps also with very contrary approaches. New Tradition was conceived before these special events in 2020 and was already shown in Belgrade in 2019 during BINA (Belgrade Architecture Weeks). Despite this, the contents shown in the exhibition spaces of the Bastion in Timisoara, as well as the curatorial approach, reveal a way of dealing with current issues, seeking for answers during Beta 2020. Answers that will be more relevant than ever in 2020 and will concern us for a long time to come. Precondition? Consistent responsibility!

Expoziția New Tradition prezintă lucrări dintr-o regiune mică din nordul Italiei, având jumătate de milion de locuitori. O așa-numită țară de tranzit între nord și sud, al cărei peisaj alpin oferă doar 6% de suprafață locuibilă. Welcome, Benvenuti, Ben Gnüs în Tirolul de Sud, o provincie în care se vorbesc limbile germană, italiană și ladină.

The exhibition New Tradition shows works from a small northern Italian region with half a million inhabitants. A so-called transit country between North and South, whose Alpine landscape offers only 6% of a habitable area. Welcome, Benvenuti, Ben Gnüs to South Tyrol, a German-Italian-Ladin speaking province.

Integrată într-un asemenea teritoriu, New Tradition își propune să caute o reflecție mai amplă. Inițiată de Asociația Artiștilor din Tirolul de Sud (SKB), unificarea unor variate discipline culturale, de la arte plastice, arhitectură, literatură la muzică (care a fost înființată în 1946), a generat dorința de a crea o expoziție itinerantă. Intenția a fost aceea de a găsi o cale de ieșire din zona deja cunoscută a Alpilor și de a căuta posibilitatea unui schimb internațional. Din anul 2016, această abordare a fost din ce în ce mai practicată de către SKB.

Embedded in such a special territory, New Tradition seeks a broader reflection. Initiated by the South Tyrolean Artists' Association (SKB), a unification of various cultural disciplines, from the fine arts, architecture, literature to music, which has been established in 1946, the desire for a travelling exhibition was expressed. The intention was to find a way out of the comfort zone of the Alps and seek the possibility of an international exchange. An approach that has been increasingly practiced by the SKB since 2016.

Începuturile au fost marcate de expoziția itinerantă „Hosting the Dolomites”, care a explorat de asemenea și problema referitoare la cum să te raportezi la arhitectura și arta dintr-o regiune foarte mică. Această expoziție nu a intenționat să servească unui scop de marketing, ci mai degrabă unui schimb cultural. Un aspect important deoarece, fiind o regiune turistică, Tirolul de Sud este mai degrabă potrivit clișeului filmului „Sunetul Muzicii” și mai puțin cunoscut pentru abordarea sa culturală subtilă. RO

The beginnings were marked by the travelling exhibition "Hosting the Dolomites", which also explored the question of how to position architecture and art from a very small region. The aim was less to serve a marketing purpose but rather a cultural exchange. This is an important point, since South Tyrol, a tourist region, is more likely to fit the cliché of the "Sound of Music" film and is less known for its gentle cultural approach. 472

473

474

Astfel, expoziția „Hosting the Dolomites” a prezentat o abordare diferită a socioculturii, peisajului și creativității. Reacțiile primite în urma expozițiilor din Moscova/ Schusev Architecture Museum, Viena/Ambasada Italiei, Zagreb/Oris House of Architecture, precum și din Salonic/ Bensoussan Han, au fost surprinzător de variate, iar interesul pentru tratarea realităților de la o scară mai mică, a fost unul considerabil. Acestea au fost experiențe formative, motiv pentru care a început să se resimtă nevoia de o aprofundare suplimentară a acestui subiect.

"Hosting the Dolomites" therefore showed a different approach to socioculture, landscape and creativity. The feedback from the exhibitions in Moscow/Schusev Architecture Museum, in Vienna/Italian Embassy, in Zagreb/Oris House of Architecture as well as in Thessaloniki/Bensoussan Han was surprisingly diverse and the interest in dealing with small-scale realities was great. These were formative experiences, which is why a further deepening of the topic seemed to make sense.

Ca urmare, asimilarea particularităților socio-culturale, dimensiunile și scările reduse, precum și abordările multistratificate din expunerile New Tradition au fost încă o dată accentuate. Lucrările, selectate de un juriu independent format din Verena Konrad (Director al Institutului de Arhitectură Vorarlberg), arhitectul Boris Podrecca și criticul de artă Eva Gratl, prezintă o imagine clară: O expoziție a unor lucrări de arhitectură și artă, care prin dimensiunile sale reduse reflectă tendințele globale sub forma unor secțiuni ușor de înțeles și de asimilat. Fiind așadar departe de modul obișnuit de operare, care este guvernat de consumul de resurse, interesele neoliberale și maximizarea profitului. RO

As a result, the digestion of socio-cultural peculiarities, smallness, reduced scales and multi-layered approaches in the exhibits of New Tradition were once again emphasised. The works, selected by an independent jury consisting of Verena Konrad (Director of the Vorarlberg Architecture Institute), architect Boris Podrecca and art critic Eva Gratl, present a clear picture: An architectural-artistic exhibition of works which, in its small-scale nature, reflects global trends in easily understandable and digestible portions. Being thus, far off the usual modus operandi, which is driven by the waste of resources, neoliberal interests and profit maximisation. 474

475

The exhibited architectural works of everyday buildings form the core message of New Tradition: agriculturally used buildings that quietly blend into their surroundings and leave an accent of existence, a fire station whose materiality is composed of the nearby cone of rubble, a lookout point on the mountain that seems to grow out of the terrain and a restaurant on a mountain top that manifests itself innovatively curved out of wood from the surrounding forest. Exhibited architectures that have one thing in common - they are rooted in the place, created for the place and grown out of the place. This is an act of responsibility towards the landscape, the consumption of resources and the weaving of a Baukultur textile. At the same time it represents newly interpreted building traditions, which on top of that offer a public use of the architecture, and finally, a process of democratisation of the building, where exclusivity is reduced and inclusivity is given priority.

Lucrările arhitecturale expuse ale unor clădiri obișnuite, formează mesajul de bază al expoziției New Tradition: clădiri destinate agriculturii care se pierd în împrejurimile acestora, dar lasă totuși un semnal al prezenței, o stație de pompieri a cărei materialitate este compusă din dărâmături din apropiere, un punct de belvedere pe munte care pare a crește direct din teren și un restaurant poziționat în vârf de munte, inovator, fiind construit din lemnul regăsit în pădurile învecinate. Toate aceste arhitecturi expuse, au un element comun - sunt înrădăcinate, cresc și sunt create pentru acel loc. Acesta reprezintă un act de responsabilitate față de peisaj, față de consumul de resurse și un act de creare a unei țesături Baukultur. Totodată, reprezintă și tradițiile construcției nou interpretate, care de asemenea oferă o utilizare publică a arhitecturii, și nu în ultimul rând, un proces de democratizare al clădirii, în care se reduce exclusivitatea și se acordă prioritate incluziunii.

The approach of responsibility towards ourselves and the surrounding from the architecture is also reflected in the exhibited works of art. A joint path between these disciplines is being present in the DNA of the Südtiroler Künstlerbund and which appears in numerous exhibition concepts. Basically, it is a broadened process of understanding the exhibition, when looking at the various artistic expressions from painting to sculpture, performance and photography. For example, such as the everyday work of art, which uses the wood stump of the surrounding area to represent its environment, or the humananimal cooperation in the creation of a human-nature, wax-made construction, as well as the performative expression of spacecreating elements that interlace into an undefined humanartificial body.

Abordarea responsabilității față de noi înșine și față de mediul înconjurător din arhitectură se reflectă, de asemenea, și în operele de artă expuse. O cale comună între aceste discipline este prezentă în ADN-ul Südtiroler Künstlerbund și apare în numeroase concepte expoziționale. În principiu, aceasta reprezintă un proces extins al înțelegerii expoziției, atunci când privim diversele expresii artistice de la pictură la sculptură, reprezentație și fotografie. Spre exemplu, modul în care opera de artă obișnuită utilizează lemnul din împrejurimi pentru a-și reprezenta mediul, sau cooperarea omanimal în formarea unei construcții de natură umană, realizată cu ceară, precum și expresia performativă a elementelor care creează spațiul și care se întrepătrund într-un corp uman-artificial nedefinit.

Due to the character of the works, the curatorial statement does not wish to compete with the broad repertoire of New Tradition. Instead, the aim was to enable a more in-depth, but also, if desired by the visitors, superficial exploration of the exhibits. This is one of the reasons why the exhibition invites visitors to the table. A seated comfort zone, where content can be better communicated and where a step-by-step approach to the work and the topics can take place. Exhibits from the local South Tyrol, which stimulate global reflection and therefore show the small exhibition New Tradition as a source of broader inspiration. The table in the bastion during Beta 2020 acts therefore as a communicator and as a common denominator. The served architectural specialities and art delicacies easily offer digestible responsibilities in the context of a changing tradition. With this in mind, Mahlzeit, Buon Appetito, Bun apetit and finally Pofta Buna!

Datorită naturii lucrărilor, conceptul curatorial nu își dorește să concureze cu repertoriul larg al expoziției New Tradition. În schimb, scopul a fost acela de a permite o explorare mai aprofundată a exponatelor, dar și una mai superficială, atunci când vizitatorii doresc acest lucru. Acesta este unul dintre motivele pentru care expoziția invită vizitatorii la masă. O zonă de confort, unde conținutul poate fi mai ușor comunicat și unde poate avea loc o abordare detaliată a lucrării și a subiectelor. Exponate din Tirolul de Sud local, care stimulează o reflecție globală și prin urmare, prezintă această mică expoziție New Tradition ca fiind o sursă mai largă de inspirație. Așadar, masa expusă în incinta bastionului, în timpul bienalei Beta 2020, acționează ca un dispozitiv de comunicare și un numitor comun. Specialitățile arhitecturale și delicatesele de artă servite oferă responsabilități ușor de digerat în contextul unei tradiții aflate în continuă schimbare. Păstrând aceasta în minte, Mahlzeit, Buon Appetito, Bun apetit, și nu în ultimul rând, Poftă Bună!

475

476

477

Beta Related Events EN

477

Evenimente Conexe Beta

Tur de Arhitectură at Beta 2020

478

Tur de Arhitectură at Beta 2020 Text: Roxana Pătrulescu, project coordinator

Text: Roxana Pătrulescu, coordonator proiect

Tur de Arhitectură (TA) este un proiect cultural ai cărui autori urmăresc ca prin activitățile pe care le desfășoară să promoveze patrimoniul material și imaterial local și să stimuleze cunoașterea și înțelegerea mediului construit, cu scopul implicării locuitorilor Timișoarei în modelarea conștientă și asumată a peisajului urban local. Proiectul a luat naștere în anul 2016, în cadrul primei ediții a bienalei timișorene de arhitectură și era compus inițial din cinci trasee culturale tematice. Astăzi, TA conține unsprezece trasee specifice care sunt parcurse prin intermediul unor tururi ghidate, un blog care reunește texte formulate de diverși profesioniști din domeniul arhitecturii, urbanismului, istoriei, memorialisticii etc și filme documentare de arhitectură de scurtă durată, care pot fi vizionate online.

Tur de Arhitectură (TA) is a cultural project whose authors aim to promote the local material and immaterial heritage and stimulate the knowledge and understanding of the locally built environment, with the purpose of involving the citizens in a conscious and assumed modeling of the local urban landscape. The project started in 2016, during the first edition of Timisoara Architecture Biennial and included five thematic routes. Today, TA contains a set of eleven specific routes that are covered through guided tours, a blog that brings together texts written by various professionals in the field of architecture, urbanism, history, memorialism, etc. and short architecture documentaries that can be viewed online.

Ca parte din programul Beta 2020, echipa Tur de Arhitectură și-a propus anul acesta parcurgerea a cinci dintre traseele deja concepute pentru edițiile anterioare ale proiectului, concentrându-se asupra temelor care surprind cel mai bine responsabilitatea pe care fiecare dintre locuitorii Timișoarei o are față de arhitectura și spațiul public al orașului, pentru a genera un dialog între participanți și între participanți și ghizi. Astfel, selecția pentru bienală ne poartă de la un traseu care disecă relațiile spațiale, sociopolitice și culturale care au sculptat imaginea celui mai vechi cartier istoric al orașului, la un traseu al burgheziei timișorene care are în centrul său povestea elitelor profesionale locale de la sfârșitul secolului XIX și până la sfârșitul secolului XX și culminează cu o sondare a legăturii dintre proiectarea de arhitectură ca act cultural, reacțiile senzoriale și procesele psihologice corelate diferitelor tipuri de organizare spațială.

As part of Beta 2020 programme, the TA team set out this year to cover five of the already conceived routes for the previous editions of the project. The main focus was placed on the themes that best reflect the responsibility that every inhabitant of Timisoara has towards architecture and public space, in order to generate a dialogue between participants and between participants and guides. Therefore, the selection for the biennial takes us from a route that examines spatial, socio-political and cultural relations that shaped the image of the oldest historical neighbourhood of the city, to a route of Timisoara bourgeoise that has at its core the story of local professional elites from the end of 19th century and until late 20th century, and it culminates with a survey of the connection between architectural design as a cultural act, sensory reactions and psychological processes related to different types of spatial organization.

Echipa Tur de Arhitectură își desfășoară activitatea având convingerea că un prim pas în determinarea unor atitudini responsabile față de moștenirea noastră arhitecturală și, de altfel, orice tip de spațiu construit îl reprezintă cunoașterea istoriei orașului și a modului în care a evoluat arhitectura sa. În acest context, procesul explorării urbane reprezintă un pretext al comunicării și un vehicul al schimbului de informații între principalii actori ai urbei: profesioniștii din domeniul arhitecturii (și nu numai) și publicul larg, aceștia fiind deopotrivă utilizatorii săi direcți. RO

The TA team works with the belief that a first step in establishing responsible attitudes towards our architectural heritage and, likewise, towards any type of built space, is to know the history of the city and the way in which its architecture has evolved. In this context, the process of urban investigation represents a pretext of communication and a vehicle for the exchange of information between the main urban actors: professionals in the field of architecture (and not only) and the general public, both of these being its direct users. 478

479

Tururi ghidate la Uzina de Apă din Urseni

480

Guided Tours ar Urseni Water Plant The last visit before the ensemble is converted in Timișoara`s Water Museum Event organised together with Loredana Leordean (Aquatim) and Violeta Mihalache Text: Alexandru Todirică, Beta Team

O ultimă vizită înainte ca acest ansamblu să fie convertit în Muzeul apei din Timișoara Eveniment organizat împreună cu Loredana Leordean (Aquatim) și Violeta Mihalache Text: Alexandru Todirică, echipa Beta

Uzina de apă din Urseni are o istorie care a început în 1912 odată cu deschiderea primei stații de epurare de pe teritoriul României proiectată de Stan Vidrighin, devenit responsabil pentru întocmirea și implementarea proiectelor de alimentare cu apă și canalizare ale orașului Timișoara. În prezent ansamblul păstrează o serie de trei clădiri valoroase din punct de vedere al patrimoniului arhitectural de importanță locală, printre care se regăsește și clădirea de formă cilindrică, care coboară mai bine de 20 de metri în pământ, realizată după planurile arhitectului László Székely.

The Water Plant from Urseni has a history that began in 1912, with the opening of the first wastewater treatment plant from Romania designed by Stan Vidrighin, who became responsible for the construction and execution of water supply and sewerage projects in Timisoara. Today, the ensemble still preserves a series of three valuable buildings in terms of local architecture heritage, including the cylindrical building that descends more than 20 meters underground, designed by architect László Székely.

Deschiderea clădirilor existente către publicul larg prin seria de trei tururi ghidate și organizarea unui picnic în curtea ansamblului industrial, a reprezentat un preambul pentru inițiativa demarată de Aquatim de a transforma întregul ansamblu în Muzeul Apei. Prin această transformare, imaginea negativă asupra patrimoniului industrial poate fi schimbată, accentuând calitățile arhitecturale ale clădirilor și importanța patrimoniului tehnic pe care acestea le adăpostesc.

The opening of the existing buildings to the general public through the series of three guided tours and the picnic organized in the courtyard of the industrial ensemble, represented a preamble to the initiative launched by Aquatim to transform the entire ensemble into a Water Museum. Through this transformation, the negative image of the industrial heritage can be changed, emphasizing the architectural qualities of the buildings and the importance of the technical heritage they house.

Cele trei tururi au fost facilitate de Violeta Mihalache și Loredana Leordean, care sunt implicate activ în procesul de cercetare și pregătire a tuturor materialelor din arhivă care își vor găsi locul în viitorul spațiu muzeal. Prin materialele din arhivă puse la dispoziție de cei doi ghizi și neschimbata organizare spațială a întregului ansamblu industrial, participanții la tururi au putut observa diferite etape în evoluția uzinei. Picnicul care s-a întins pe durata celor trei tururi a venit în completarea acestora și a creat cadrul potrivit pentru curiozități, discuții tehnice sau povestiri ale unor foști angajați din perioada în care uzina funcționa.

The three tours were facilitated by Violeta Mihalache and Loredana Leordean, who are actively involved in the research and preparation process of all the materials in the archive that will be placed in the future museum space. Through the archive materials provided by the two guides and the unchanged spatial organisation of the entire industrial ensemble, the tours’ participants were able to observe different stages in the evolution of the water plant. The picnic that lasted during all three tours, complemented them and created the right setting for curiosities, technical discussions or stories of former employees that used to work there, when the water plant was still active.

Dialogul informal și atmosfera relaxată a picnicului, au condus participanții din cadrul evenimentului să înțeleagă responsabilitatea revenită fiecăruia dintre noi în procesul de protejare a tuturor componentelor materiale și imateriale moștenite, care au stat la baza dezvoltării orașului și a comunității din care facem parte. RO

The informal dialogue and the relaxed atmosphere of the picnic, made the participants that took part in the event understand the responsibility each of us has in the process of protecting all the inherited tangible and intangible components that formed the basis for the development of the city and the community we live in. 480

481 RO

481

Simpozionul Internațional Heritage Responsibility

482

The International Symposium Heritage Responsibility Text: Dariana Pau, Beta Team

Text: Dariana Pau, echipa Beta

The International Symposium Heritage Responsibility brought to the public’s attention the concept of heritage responsibility, an event that was accomplished together with Prin Banat Association as part of the project Heritage of Timișoara: Cetate. During the event, the discussions were focused on the theme of sustainability of the built environment with historical value, both from the perspective of social, cultural and ecological responsibility on it, and from the perspective of the relationship between the built environment with historical value and climate change. Therefore, through the importance and authenticity of the topic, the symposium represented an effort to anchor local projects and actors in the field of heritage safeguarding and research, to international discourse, facilitating dialogue and exchange of good practices in the field.

Simpozionul Internațional Heritage Responsibility a adus în atenția publicului conceptul de responsabilitate patrimonială, fiind realizat împreună cu Asociația Prin Banat ca parte a proiectului Heritage of Timișoara: Cetate. Evenimentul a pus în discuție tema sustenabilității fondului construit cu valoare istorică, atât din perspectiva responsabilității pe palier social, cultural și ecologic, cât și din perspectiva relației dintre fondul construit cu valoare istorică și schimbările climatice. Astfel, prin importanța și actualitatea temei, simpozionul a fost un efort de a ancora proiectele și actorii locali din sfera salvgardării și cercetării patrimoniului, la discursul internațional, facilitând dialogul și schimbul de bune practici în domeniu. În cadrul evenimentului au fost invitați arh. Anca-Raluca Majaru și arh. Klaus Birthler, care au susținut prelegeri referitoare la responsabilitatea în raport cu patrimoniul imobil, punând accentul atât pe componenta socială cât și pe sisteme și mecanisme folosite pentru protejarea acestuia. Aceste prelegeri au fost urmate de o masă rotundă a cărei tematică de discuție a pornit de la importanța adaptării patrimoniului la realitatea socio-economică, precum și la schimbările de mediu. Această discuție a reunit mai mulți experți naționali cu experiență în domeniul cercetării și al protejării patrimoniului: • • • • •

At this event, arch. Anca-Raluca Majaru and arch. Klaus Birthler were invited. They gave lectures on responsibility in relation to cultural heritage, emphasizing both the social structure, and the systems and instruments used to protect it. These lectures were followed by a round table where the discussions were focused on the importance of adapting heritage to socio-economic reality, and as well to environmental changes. This discussion brought together several national experts with experience in the field of research and heritage preservation:

Maria Tîrtea (Direcția Județeană pentru Cultură Timiș) Sergiu Sabău (F O R / Faber.community) Bogdan Gărgăriță (Seria Detaliul / The Detail Series) Eugen Vaida (Asociația Monumentum) Vlad Pată (Asociația Prin Banat)

• • • • •

Between the two modules of the event – the lectures and discussions on the importance of holistic approaches of the built environment with historical value, the event also included a classical music concert performed by Tribul Artistic, through the program of Eufonia festival.

Între cele două module ale evenimentului - prelegerile și discuțiile privind importanța abordărilor holistice asupra fondului construit istoric, evenimentul a înglobat un concert de muzică clasică susținut de Tribul Artistic, prin programul festivalului Eufonia. RO

Maria Tîrtea (The Directorate for Culture of the Timiș County) Sergiu Sabău (F O R / Faber.community) Bogdan Gărgăriță (Seria Detaliul / The Detail Series) Eugen Vaida (The Monumentum Association) Vlad Pată (Prin Banat Association)

482

483

The Romanian Dwelling. A Folder Text: Cristina Constantin, Cosmin Pavel - publication authors

Locuința Românească. Un Fișier

Text: Cristina Constantin, Cosmin Pavel - autori publicație

“The Romanian Dwelling. A Folder” is first and foremost a collection of plans. An atlas of houses, a gathering of drawings, accompanied by photographs and compact quotes, which, together, describe a large part of the forms of living which appeared and were consummated in the geographical space we nowadays refer to as Romania. The book is not meant to be an exhaustive history of the Romanian home, but rather a file, a selection of the ways in which over time, houses of the people who lived in this territory, were built. A collection of uninterpreted pages whose stake is to raise awareness, order and release a precedent on which there will be possible to build new projections, leaps forward, future homes that would know how to listen, to criticize and to pay attention to what time has polished or chance has allowed. While working, redrawing and choosing the images, we thought about one thing: the joy of discovering these plans or the nostalgia of finding them, the greedy gaze that deciphers and their power to constantly inspire and perpetuate the model. In this coherence of the open archive that does not aim to exhaust a theme, accidentally or not, we have stopped at house number 201.

„Locuința românească. Un fișier” este în primul rând o colecție de planuri. Un atlas de case, o sumă de desene, însoțite de fotografii și citate lapidare, care împreună descriu o bună parte din formele de locuire ce au apărut și s-au desăvârșit în spațiul geografic pe care îl numim astăzi România. Cartea nu se vrea a fi o istorie exhaustivă a locuinței românești, ci numai un fișier, o punere împreună într-un dosar a modurilor în care s-a construit, de-a lungul timpului, casa oamenilor ce au trăit în acest teritoriu. O colecție de fișe neinterpretate a cărei miză este aceea de a conștientiza, ordona și elibera un precedent pe care se pot întemeia proiecții, salturi înainte, case viitoare, care însă știu să asculte, să critice sau să fie atente la ceea ce timpul a șlefuit sau hazardul a permis. Lucrând, redesenând, alegând imaginile, ne-am gândit la un singur lucru: la bucuria descoperirii acestor planuri sau la nostalgia regăsirii lor, la privirea lacomă care descifrează și la puterea lor de a inspira, de a perpetua, mereu actual, modelul. În această logică a arhivei deschise, care nu își propune nicicum epuizarea unei teme, întâmplător sau nu, ne-am oprit la casa cu numărul 201.

The idea of launching the book at Beta came somehow spontaneously. The complicated social context the pandemic generated and which covered almost the entire year of 2020, forced us to leave aside the thought of a launching event. But then Beta happened, where we really wanted to go and see the Enough is Enough exhibition, and thus matters connected beautifully. The theme of responsibility is directly reflected in the book, in the consciousness of the experience that precedes any contemporary architectural attempt or (re)thinking on the theme of housing. This is how we got to talk about the book in the astonishing space of the Tram Museum from Timisoara. The book was published with the support of the Romanian Order of Architects through the Architecture Stamp. EN

Ideea lansării din cadrul Beta a apărut cumva spontan, din mers. Contextul social complicat generat de pandemie, care a acoperit aproape în întregime anul 2020, ne-a făcut să lăsăm cumva deoparte gândul unei eveniment de lansare. Apoi s-a întâmplat Beta, unde ne-am dorit neapărat să ajungem pentru expoziția Enough is Enough, iar lucrurile s-au legat frumos. Tema responsabilității transpare nemijlocit în carte, în conștiința experienței ce precede orice încercare arhitecturală contemporană sau (re)gândire pe tema locuirii. Așa am ajuns să vorbim despre carte în minunatul spațiu al Muzeului de tramvaie din Timișoara. Cartea a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România din Timbrul Arhitecturii. 483

Arhitect'tool

484

Arhitect'tool Text: Anamaria Goie, Beta Team

Text: Anamaria Goie, echipa Beta

Arhitect'tool represents the initiative of architects Ana Felvinczi and Marius Miclăuș, developed by Archaeus Foundation, which aims to identify a communication platform among vocational high schools from Romania

Arhitect'tool reprezintă inițiativa arhitecților Ana Felvinczi și Marius Miclăuș, derulată prin Fundația Archaeus, care își propune să definească o platformă de comunicare între liceele vocaționale din România.

Currently, the project finds itself in the stage of researching the existing problems in architecture education and thus, a debate on education – one of the biennial pillars – completed this year’s theme of responsibility and represented an important step in forming a multidisciplinary network of teachers, architects, sociologists, psychologists, artists and other specialists involved in the process.

Proiectul se află în etapa de cercetare a problemelor existente în cadrul învățământului de arhitectură și astfel, o dezbatere despre educație - unul dintre pilonii bienalei - a completat tema responsabilității din acest an și a reprezentat un pas important în formarea unei rețele multidisciplinare de profesori, arhitecți, sociologi, psihologi, artiști și alți specialiști implicați în proces.

The event took place in the form of a round table attended by people directly involved in the education process: inspectors in the curricular area - Adrian Brăescu, Dan Aurel Băcilă; university teachers - Cristian Blidariu, Laura Bejan, Catalina Ulrich Hygum, Melinda Dincă; but also teachers from art high schools in Romania - Máthé Klára Krisztina, Eugenia Banciu, Monica Daniela Sabău, Brindușa Havași, Felix Feldman, Camelia Covaci Preda, Nicola Covaci Preda, Alexandra Miruna Al Aliwi, Arsa Ariana. The discussion was moderated by Oana Simionescu arhitect, professor at FAUT (Faculty of Architecture and Urban Planning Timișoara) and Treasurer of the Romanian Order of Architects.

Evenimentul s-a desfășurat sub forma unei mese rotunde la care au participat oameni implicați direct în procesul de educație: inspectori în aria curiculară Adrian Brăescu, Dan Aurel Băcilă; cadre didactice din învățământul universitar - Cristian Blidariu, Laura Bejan, Catalina Ulrich Hygum, Melinda Dincă, dar și profesori din cadrul liceelor de artă din țară - Máthé Klára Krisztina, Eugenia Banciu, Monica Daniela Sabău, Brindușa Havași, Felix Feldman, Camelia Covaci Preda, Nicola Covaci Preda, Alexandra Miruna Al Aliwi, Arsa Ariana. Discuția a fost moderată de Oana Simionescu - arhitect, prodesor al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara și trezorier al Ordinului Arhitecților din România.

Arhitect’tool originates from working with pupils and students, after noticing in architecture classes and workshops, a decrease of interest concerning the traditional methods of studying architectural theory, drawing practice, but also many other deficiencies in terms of general knowledge. At the same time, it has been noticed that they have an extraordinary capacity to channel their energy and fascination towards practical knowledge exercises that involve the elements around them.

Arhitect’tool s-a născut din lucrul cu elevii și studenții, după ce s-a observat în cadrul orelor și atelierelor de arhitectură o diluare a interesului în ceea ce privește metodele tradiționale de parcurgere a teoriei de arhitectură, a practicii desenului, dar și numeroase carențe în ceea ce privește cultura generală. În același timp, s-a constatat că aceștia au o capacitate extraordinară de a-și canaliza energia și fascinația spre exerciții de cunoaștere practice care implică elementele din jurul lor. Proiectul își propune rezolvarea problemelor identificate prin două abordări diferite: cea care se raportează la profesorul de atelier ca public țintă, prin realizarea unui schelet de principii și țeluri de atins, pe care el va construi ulterior o variantă de lucru personalizată și cea care se raportează la elev ca beneficiar direct al informației, care să nu depindă de calitățile pedagogice ale profesorului de la clasă și să aibă acces direct la setul de informații, pe care îl pregătim prin acest proiect.

The project aims to solve the problems identified, by means of two different approaches: one that refers to the workshop teacher as a target audience, by creating a skeleton of principles and targets to achieve, on which he will later build a customized work model and one that refers to the pupil as a direct beneficiary of information, which does not depend on the pedagogical qualities of the classroom teacher and has direct access to the set of information, which this developed by this project.

Obiectivul final al proiectului este reconfigurarea modului în care sunt înțelese și transmise conceptele de arhitectură spre tineri pentru a le clădi un set de cunoștințe, abilități și deprinderi care să îi formeze ulterior ca și adulți responsabili, implicați activ în ceea ce se întâmplă în mediul lor de viață.

The final objective of the project is to restructure the way in which architecture concepts are understood and transmitted to young people, in order to build for them a set of knowledge, skills and abilities that will further turn them into responsible adults, actively involved in what happens around them.

484

485

BIM conferences Text: Romina Popescu, Beta Team

Evenimentele BIM Text: Romina Popescu, echipa Beta

BIM conferences represent an important moment in approaching the future of the profession, intending to provide, with the help of experts, an overview of how BIM technology can be used in projects, especially in the execution phase. The presentation of the latest BIM international tendencies during the architecture biennial Beta, constitutes a key point in creating a local community capable of adapting rapidly to market requirements, as the construction industry joins the new ISO standards for BIM.

Evenimentele BIM reprezintă un moment important în demersul care adresează viitorul profesiei intenționând să ofere, cu ajutorul experților, o imagine de ansamblu asupra modului în care tehnologia BIM poate fi folosită în proiecte, în special în faza de execuție. Prezentarea ultimelor tendințe BIM la nivel internațional în cadrul bienalei de arhitectură Beta, constituie un punct principal în ceea ce privește formarea unei comunități locale capabile să se adapteze rapid la cerințele pieței, pe măsură ce industria construcțiilor se aliniază la noile standarde ISO pentru BIM.

Starting with the first edition, by means of these conferences we wanted to approach the BIM subject through the lenses of a project’s main participants: Consultants, Designers, Builders, Clients, Producers and Software Developers. The three editions so far, brought in front of the public speakers with international experience, but whose training and background also guarantee knowledge of the local market.

Prin intermediul conferințelor ne-am dorit, încă de la prima ediție, să abordăm subiectul BIM prin lentilele principalilor participanți la un proiect: Consultanți, Proiectanți, Constructori, Clienți, Producători și Dezvoltatori Software. Cele trei ediții de până acum au adus în fața publicului speakeri cu experiență internațională, dar a căror pregătire și specializare garantează de asemenea și cunoașterea pieței locale.

Alternately, we have discussed with a BIM Consultant (Opinion Builders, Budapest) in order to get acquainted with the subject, with an Architecture Designer (Foster and Partners, London) and with a general contractor (MACE, London). Present at each edition have also been manufacturers of construction materials and products – having the role of presenting specific BIM solutions. This year we had with us the company Xella | Ytong – one of the market leaders in the construction materials field from Romania and also the main producer of AAC (autoclaved aerated concrete) from Romania. They have facilitated two presentations “Digital Solutions | Design & Build | Thermal Bridges” by Sebastian Ivan and “Case Study: House B” by Mătieș Ionuț Ciprian. Daniela Bălănoiu (Digital Engineering Lead, MACE) was the main speaker of this edition – giving a presentation on the use of BIM in practice – as seen through the eyes of a general contractor.

Am dialogat pe rând cu un Consultant BIM (Opinion Builders, Budapesta) pentru familiarizarea cu subiectul, cu un Proiectant de Arhitectură (Foster and Partners, Londra) și cu un antreprenor general (MACE, Londra). Producătorii de materiale și produse pentru construcții au fost și ei nelipsiți de la fiecare ediție – având rolul de a prezenta soluții BIM specifice. În acest an am avut alături de noi compania Xella | Ytong - unul dintre liderii pieței de pe piața materialelor de construcție din România și principalul producător de BCA din România. Aceștia au facilitat existența a două prezentări: „Soluții digitale | Design & Build | Punți Termice” de Sebastian Ivan și „Studiu de caz: Casa B” de Mătieș Ionuț Ciprian. Daniela Bălănoiu (Digital Engineering Lead, MACE) a fost vorbitorul principal al acestei ediții – ținând o prezentare despre utilizarea BIM în practică – prin ochii unui antreprenor general. În cadrul workshopului s-a construit pe informația primită în cadrul conferinței, cu un accent plasat asupra unor aplicații practice și exemple reale. Pentru următoarele două ediții planificăm prezentarea perspectivei unui producător de soft BIM, respectiv a unui Client/Dezvoltator cu o atenție îndreptată către Facility Management.

During the workshop, the discussions were built upon the information received during conferences, with an emphasis placed on practical and real examples. For the next two editions we are planning to present the perspective of a BIM software producer, respectively of a Client/Developer with a focus directed to Facility Management.

Evenimentele BIM sunt organizate de Alin Mărgărit (BIM Manager, Foster & Partners) alături de echipa Beta.

BIM events are organized by Alin Mărgărit (BIM Manager, Foster & Partners) together with the Beta team. EN

485

Managementul deșeurilor în mediul construit

486

Waste management in the built environment Text: Romina Popescu, Beta Team

Text: Romina Popescu, echipa Beta

Evenimentul a avut ca scop aducerea la aceeași masă a unor importanți actori urbani, precum reprezentanți ai firmei Retim Ecologic Service SA, arhitecți și reprezentanți din zona politică – pentru a facilita apariția unei punți de legătură între cele trei domenii, scopul fiind îmbunătățirea vieții urbane și eficientizarea proceselor din domeniul salubrizării.

The event aimed to bring together at the same table important urban actors such as representatives from Retim Ecologic Service SA, architects and representatives of the political area – in order to facilitate the creation of a functional network between the three entities, the final aim being that of improving both the waste management process and the quality of life in an urban context.

Discuția a fost moderată de Rudolf Gräf, iar participanții care au luat cuvântul au fost Dragomir Drăgan (OAR, Filiala Teritorială Timiș), Dan Pascu (Retim), Ana Branea, Marius Găman, Mihai Danciu (specialiști urbaniști), Răzvan Negrișanu, Aida Szilagyi (politic / administrativ).

The discussion was moderated by Rudolf Gräf, and the participants who spoke were Dragomir Drăgan (the Romanian Order of Architects - Timiș Territorial Branch), Dan Pascu (Retim), Ana Branea, Marius Găman, Mihai Danciu (urban specialists), Răzvan Negrișanu, Aida Szilagyi (political / administrative).

În cadrul evenimentului s-au prezentat exemple de bune practici pornind de la principiile care ne-ar aduce mai aproape de limitarea deșeurilor sau chiar de Zero waste prin descrierea principiilor de regândire a sistemului de producție, transformarea deșeurilor în energie, îmbunătățirea procesului de reciclare, convingerea consumatorilor privind importanța și eficiența reciclării și responsabilizarea comercianților.

During the event, examples of good practice were presented based on the principles that would bring us closer to waste limitation or even Zero waste, by describing the principles of rethinking the production system, transforming waste into energy, improving the recycling process, convincing consumers of the importance and efficiency of recycling and also making traders aware of their responsibilities.

Discuția moderată a atins subiecte precum: • Deșeurile industriale în zonele postindustriale • Schimbările care pot și trebuie întreprinse la nivel național dar și la nivel local pentru a face față problemei deșeurilor • Mobilierul urban • Deșeurile aruncate ilegal • Îndatoririle arhitecților.

The discussion was focused upon topics such as: • Industrial waste from post-industrial areas • Changes that can and must be made at national level, but also locally, in order to deal with the waste problem • Urban furniture • Illegal waste disposal • Duties that architects have

Lupta cu problema deșeurilor este un efort comun, iar succesul ține în mod direct de îndeplinirea responsabilităților pe care le are fiecare parte implicată.

Fighting against waste represents a common effort, and the success is directly linked to the fulfillment of the responsibilities that each involved party has.

Evenimentul a fost urmat de proiecția filmului Demain. (2015, 1h 58min, Franța)

The event was followed by the screening of the movie Demain. (2015, 1h 58min, France).

Acest film prezintă contextul în care omenirea este aflată sub amenințarea iminentă a unui colaps al ecosistemelor. Jurnalistul și directorul de ONG Cyril Dion, și actrița și regizoarea Melanie Laurent, împreună cu o echipă restrânsă de producție, au pornit într-o călătorie prin lume în căutarea unei soluții pe termen lung, care să le salveze copiii și să le asigure acestora un viitor sustenabil – iar rezultatele sunt prezentate în acest film care vorbește despre #Responsabilitate.

The movie presents the context of humanity threatened by the collapse of ecosystems. The journalist and NGO director Cyril Dion, and actress and movie director Melanie Laurent, together with a small production team, embarked on a journey around the world, in search of a solution that can save their children and provide them a sustainable future – and the results are presented in this movie that talks about #Responsibility. The movie screening was organized together with The French Institute from Timișoara.

Proiecția de film a fost organizată împreună cu Institutul Francez din Timișoara. RO

486

487

The webinar “What OnePlanet Prosperity offers to architects” Text: Romina Popescu, Beta Team

Webinarul "Ce oferă arhitecților One-Planet Prosperity"

Text: Romina Popescu, echipa Beta

Webinarul „Ce oferă arhitecților One-Planet Prosperity” a vorbit despre importanța modernizării structurilor vechi pentru a accelera transformarea eficientă a orașelor în paradigme ale sustenabilității. Discuția a fost moderată de Mathis Wackernagel, co-creator al metodologiei de contabilitate Ecological Footprint („Amprenta Ecologică”) și fondator al Global Footprint Network, grupul de reflecție din spatele campaniei anuale Earth Overshoot Day („Ziua în care Pământul a fost depășit”). Acesta a afirmat faptul că „One Planet” (O singură Planetă) nu este o metaforă, ci este o descriere; nu este o misiune, ci mai degrabă o conștientizare a contextului în care trăim acceptarea faptului că, planeta noastră pune la dispoziție un buget ecologic limitat.

The webinar “What One-Planet Prosperity offers to architects” touched on the powerful impact of retrofitting old structures to accelerate the efficient transformation of cities into sustainability paradigms. The conversation was led by Mathis Wackernagel, co-creator of the Ecological Footprint accounting methodology and founder of Global Footprint Network, the think-tank behind the annual Earth Overshoot Day campaign. He argued that “One Planet” is not a metaphor but a description; not a goal, but rather a recognition of our context - it acknowledges the limited ecological budget our planet makes available.

În prezent, cererea umană („Ecological Footprint”/„Amprenta Ecologică”) depășește cu minim 56% din ceea ce ecosistemele planetei pot reînnoi. De aceea, data de 22 august s-a numit Earth Overshoot Day („Ziua în care Pământul a fost depășit”) – omenirea folosește biosfera atât de rapid, încât anul acesta, din 1 ianuarie până în 22 august, cererea a fost la fel de masivă precum întreaga cantitatea pe care toate ecosistemele îmbinate o pot reînnoi într-un an.

Human demand (“Ecological Footprint”) now exceeds what the planet’s ecosystems can renew (“biocapacity”) by at least 56%. That’s why August 22 was 2020’s Earth Overshoot Day – humanity is using the biosphere so fast that this year, from January 1 to August 22, the demand was as large as the total amount all ecosystems combined can renew in the entire year.

Consecința acestei epuizări a stocurilor de resurse și a existenței unui exces de deșeuri, va fi aceea că piețele nu se vor regla și adapta treptat, ci mai degrabă se vor confrunta cu dezordine și tulburare. Să ne resemnăm și să acceptăm declinul singurei noastre planete? Sau am putea alege să ne proiectăm drumul spre bunăstarea unei singure planete, în care toată omenirea prosperă în cadrul bugetului ecologic al acestei planete? Mai mult de jumătate din populația lumii deja trăiește în orașe. Modernizarea structurilor vechi și transformarea acestora în paradigme de sustenabilitate, reprezintă un mod eficient și semnificativ prin care orașele se pot transforma, astfel încât omenirea să poată accesa și susține bunăstarea unei singure planete („one-planet prosperity”).

The consequence of continuing down the path of depleting resource stocks and overloading waste sinks is that markets will not adjust smoothly, but rather be faced with disruption. But are we resigned to one-planet misery? Or can we choose to design our path to one-planet prosperity, where all thrive within the ecological budget of our planet? More than half of humanity already lives in cities. Retrofitting old structures into beacons of sustainable living is an especially meaningful and effective way to transform our cities so that humanity can reach and sustain one-planet prosperity.

Subiectul abordat este esențial pentru această ediție a bienalei Beta #Responsabilitate – în special atunci când ne gândim la faptul că industria construcțiilor consumă aproximativ jumătate din toate resursele extrase din pământ și este responsabilă pentru mai mult de o treime din consumul global de energie și emisii, exclusiv producția de ciment reprezintă 7% din emisiile de CO2.

The subject is essential for this Beta #Responsibility edition – especially when you consider that the construction industry consumes about half of all resources extracted from earth and is responsible for more than a third of global energy use and emissions, with cement production alone accounting for roughly 7% of CO2 output. EN

487

488

RETIM, unic operator autorizat pentru serviciile de colectare și transport deșeuri din construcții

RETIM, the only authorized operator for construction waste collection and transport services

RETIM Ecologic Service SA este o companie înființată în 1997 în urma asocierii Consiliului Local Timișoara cu firma germană RWE. Ulterior acțiunile acesteia din urmă au fost preluate de către concernul RER. Societatea posedă Licență ANRSC Clasa I pentru serviciul public de salubrizare a localităților și este certificată TÜV conform sistemului de management integrat calitate, mediu, sănătate și securitate ocupațională.

RETIM Ecologic Service SA is a company established in 1997 following the association of the Timișoara Local Council with the German company RWE. Subsequently, the shares of the latter were taken over by the RER concern. The company has an ANRSC Class I License for the public sanitation service of the localities and is TÜV certified according to the integrated quality, environment, health and occupational safety management system. At present time, RETIM Ecologic Service SA has over 900 employees and serves an approximate total of 700.000 citizens.

În prezent RETIM Ecologic Service SA are peste 900 de angajați și deservește un total de aproximativ 700.000 de cetățeni. În cadrul unui complex de servicii disponibile, RETIM Ecologic Service SA oferă contra cost și colectarea și transportul deșeurilor din construcții și demolări.

Within a complex of available services, RETIM Ecologic Service SA also provides against payment, the collection and transport of construction and demolition waste.

Producătorii sau deținătorii de deșeuri din construcții și demolări sunt obligați prin lege să prezinte și să respecte un PLAN DE ELIMINARE a acestor deșeuri care vor fi colectate contra cost doar de către operatori autorizați.

Producers or owners of construction and demolition waste are bound by law to submit and comply with a DISPOSAL PLAN for such waste that will be collected against payment only by authorized operators.

Conform legii în vigoare: • precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor din construcții se efectuează la solicitarea și pe cheltuiala producătorilor/ deținătorilor de deșeuri • numai în recipiente standardizate, de tip containere sau bene tip container de diverse capacități • numai de către operatori economici autorizați. • Pentru acest domeniu de activitate RETIM oferă servicii de : • închiriere containere speciale pentru colectarea deșeurilor din construcții și demolări – de 1,7 mc , de 7 mc și de 22 mc • colectarea și transportul acestor deșeuri din locațiile de șantier

In accordance with the legislation in force: • pre-collection, collection and transport of construction waste is carried out at the request and expense of producers/ holders of waste • only in standardized recipients, container type or container type dumpsters of various capacities • performed only by authorized economic operators • For this field of activity RETIM offers services such as: • specific containers for rent, destined for construction and demolition waste - of 1,7 m3, 7 m3 and 22 m3 • collection and transport of such waste from site locations

Pentru informații suplimentare sau o ofertă personalizată accesați www. retim.ro sau sunăți la Call Center + 40374885692.

For additional information or a personalized offer visit www. retim.ro or phone the Call Center at + 40374885692.

Este INTERZISĂ abandonarea deșeurilor în locuri neamenajate! Conform Legii 188/2019 AMENDA pentru abandonul deșeurilor este între 3.000 și 6.000 lei pentru persoane fizice și între 20.000 și 40.000 lei pentru persoane juridice.

It is FORBIDDEN to abandon waste on sites that are not especially designed for that purpose! According to Law 188/2019 the FINE for abandoning waste is between 3.000 and 6.000 lei for individuals and between 20.000 and 40.000 lei for legal entities.

488

489

1,7 mc

7 mc

489

22 mc

490

491

Team. Partners. Financers EN

491

Echipă. Parteneri. Finanțatori

RO / EN

492

Echipa Beta 2020 Beta Team 2020 De la stânga la dreapta From left to right: Dragoș Nistor, Alexandru Todirică, Romina Nicoleta Popescu, Alexandra Rigler, Anamaria Goie, Dariana Pau, Nicoleta Postolache, David Dumitrescu, Ema Cristescu, Alexandra Trofin © Bianca Azap, Dan Purice

RO / EN

492

RO / EN

493

Echipa Beta 2020 Beta Team 2020

Ciprian Cădariu Cristina Paralescu Georgiana-Adelina Ghiura Mariana Nedela Maria Chifan Ana Jucuț

Alexandra Maria Rigler Alexandra Trofin Alexandru Todirică Anamaria Goie Dariana Pau David Dumitrescu Dragoș Nistor Ema Cristescu Nicoleta Postolache Romina Nicoleta Popescu

Voluntari Volunteers

Echipa Extinsă Extended Team Ștefan Lucuț (design grafic / graphic design) Fruit Creative (programare website / web development) Dan Purice (fotografie / photography) Bianca Azap (fotografie / photography) Farkas Pataki (video / video) Ovidiu Zimcea (video / video) Ada Vlad (RP / PR) Oltea Zambori (RP / PR) Ramona Cociorvă (editare text și traduceri / copy editing & translation)

Foști membri Former Team Oana Simionescu Simina Cuc Sandra Andrei Ioana Maria Stan Alexandra Oprea Lorena Brează Mihai Moldovan

Echipa OAR OAR Team Dragomir Drăgan Dan Alexandru Bunea Victor Popovici Răzvan Negrișanu Daniel-Johannes Burileanu-Tellman Sabin Dușko Răciu Ovidiu Romi Adam RO / EN

493

Adeli Pîtea Adriana Nițu Alexandra Lac Alexandra Rusen Alexandru Mihăilescu Alexandru Naghiu Ami Cule Ana Rebeca Micșa Anastasia Dem Anca Sperlea Anda Stan Andra Dascălu Andreea Mureșan Andreea Păcurar Andreea Secăreanu Antonia Ilieș Aurelia Micoroi Balin Csukas Bianca Iagăr Bianca Nistor Bogdan Barbu Cristina Băilă Cristiana Giurșa Daniela Cîțu Denisa Abrudan Denisa Țîrlea Elisa Cotan Emanuel Andrei Cotoara Emanuel Tamaș Evelina Ursatii Fatima Daoudi Ionuț Husarciuc Loredana Nedelcu Marian Andrei Râță Paul Ilașcu Petra Kis Ramona Cociorvă Raoul Chiricheș Roland Rigler Sabrina Stan Sanela Borcea Sergiu Timuț Tijana Ștețco Youssef Oussayeh

RO / EN

Organizator / Organizer

494

Co-organizator / Co-organizer

Co-finanțatori / Co-financers

Sponsori / Sponsors

Parteneri / Partners Abruptarhitectura, Aethernativ, AMAIS, Art Encounters, Asociația Arta în dialog, Asociația De-a Arhitectura, Asociația de la patru - A4, Asociația Maria - Țibănești, Asociația Peisagiștilor din România - AsoP, Asociația pentru Tranziție Urbană - ATU, Asociația Prin Banat, Asociația Simultan, Association of Novi Sad Architects, Atelier d'Architecture Autogeree, Architecture Education at Széchenyi István University Győr, Aquatim, Belgrade International Architectural Week - BINA, Centar Za Arhitekturu Beograd - CAB, Centru de Resurse pentru Initiative Etice si Solidaridare - CRIES, Consiliul Județean Timiș, Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara, Fundația Triade, Future Architecture Platform, Global Footprint Network, Heritage of Timișoara, Institutul Francez Timișoara, Kortárs Építészeti Központ - KÉK, Liceul Waldorf, Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi“, Reper 21, Romanian Design Week, Studio Mud, Studiobasar, Südtiroler Künstlerbund, Terrapia, UrbanEye, Urboteca, Union of Architects of Serbia, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României”, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” Parteneri media / Media Partners Agerpres, Epiteszforum, Igloo, IQads, Modernism, Radio Guerilla, RFI România, Smark, Urboteca Podcast, Zeppelin

Marca Eveniment Responsabil Responsible Event Mark Proiect susținut de Ordinul Arhitecților din România din Timbrul de arhitectură This project is supported by the Romanian Order of Architects, from the Architectural Stamp Duty Proiect realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara și al Consiliului Local Timișoara Project realized with the support of the Timișoara City Hall and the Timișoara Local Council Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării Cultural project co-financed by the National Cultural Fund Administration (AFCN). The project does not necessarily represent the position of the National Cultural Fund Administration. AFCN is not responsible for the content of the project or how the project results can be used. These are entirely the responsibility of the beneficiary of the funding RO / EN

494

RO / EN

495

Această publicație a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România din Timbrul de Arhitectură This publication is supported by the Romanian Order of Architects, from the Architectural Stamp Duty.

Publicație Publication Editori / Editors Alexandru Todirică, Romina Nicoleta Popescu, Ramona Cociorvă Coordonatori Publicație / Publication Coordinators Alexandra Maria Rigler, Alexandra Trofin, Alexandru Todirică, Anamaria Goie Dariana Pau, Ema Cristescu, Nicoleta Postolache, Romina Nicoleta Popescu Autori texte / Texts Authors Alexandra Maria Rigler, Alexandra Mihailciuc, Alexandra Trofin, Alexandru Axinte, Alexandru Todirică, Alex Ciobota, Ana Kun, Anamaria Goie, Anca Cioarec, Anda Gheorghe, Aurora Dan, Brîndușa Havași, Brîndușa Tudor, Cristina Constantin, Cristina Dumitrescu, Cosmin Pavel, Dariana Pau, David Calas, Dorin Ștefan Adam, Dragomir Drăgan, Felicia Popovici, Gabriela Anghel,Georgiana Jiman, Ilka Ruby, Iris Popescu, Lidia Păcurar, Marius Moga, Monica Popescu, Oana Pavăl, Raluca Rusu, Romina Nicoleta Popescu, Roxana Pătrulescu, Vera Marin Traduceri și corecturi / Translation and proofreading Ramona Cociorvă Design Grafic / Graphic Design Ștefan Lucuț Tipar / Print Azero Litera / Typeface Telegraf - © Nick Losacco Roboto - © Christian Robertson Tipărit pe / Printed on Nautilus super white 100% recycled, 120 g/mp © 2021 Ordinul Arhitecților din România - Filiala Teritorială Timiș / Romanian Order of Architects, Autori / Authors (texte / texts, desene / drawings, imagini / images etc)

ISBN 978-973-0-33962-8

RO / EN

495

↘ Timișoara Architecture Biennial

#responsibility

↘ Bienala Timișoreană de Arhitectură

#responsabilitate