8__

Aprilie 2017

Apropiindu-mă cu pași repezi de linia de final a celor 5 ani de studiu la Facultatea de Farmacie, pot spune că nu am identificat nicio asociere între vreo poveste fabuloasă și domeniul farmaceutic. Și aici mă refer la mituri... mituri din lumea farmaceutică și semnificația lor. Întregul nostru bagaj de cunoștințe acumulat din studenție și consolidat în mod constant pe parcursul profesiei de farmacist, are la bază științe exacte și rezultate concrete obținute în urma studiilor efectuate.

Nu se poate ca având un asemenea fundament să dăm crezare unor mituri menite să transmită din generație în generație informații eronate despre ceea ce ține de domeniul farmaceutic și nu numai. Un profesionist în domeniul sănătății, farmacistul, prin documentarea constantă este cel în putere să lămurească prin explicații concrete și să oprească propagarea oricărui mit din lumea farmaceutică.

Dovada celor menționate mai sus se află în conținutul acestei reviste în care, prin munca celor care nu au părăsit încă amfiteatrele, ca studenți, vrem să demonstrăm interesul nostru pentru pacient în promovarea informațiilor corecte, de interes și consolitate științific.

Au fost selectate dintre cele mai frecvente situații, care poate la un moment dat au pus semne de intrebare și pentru noi.

Cu o perspectivă de orientare constantă către pacient și binele acestuia, farmacistul este cel care trăiește într-o lume a întrebărilor pacientului și în slujba căruia sunt puse toate informațiile ce privesc medicamentul. Mă bucur să dau startul paginilor ce urmează și să vă îndemn totodată la cunoaștere și ascensiune profesională.

Gina Lupașcu Președinte SSFB 2016-2017

3 | pHarma Student

Aprilie 2017

cuprins Farmacistul ca simplu vânzător - un mit demodat...............................................................pag 4 Interacțiuni medicamentoase la pacienții aflați sub medicație antidiabetică orală ...............................pag 6 Incompatibilități medicament - medicament in vitro.....................................................................pag 8 Imunitatea la medicamente..................................pag 9 Contraindicații și precauții speciale ....................pag 10 Misterele din spatele halatului..............................pag 11 Demolarea miturilor privind medicația pentru depresie ...............................................................................pag 14 A fi sau a nu fi vaccinat, aceasta-i întrebarea... ....pag 16 Sunt adevărate miturile despre tratamentul cu morfină? ...............................................................................pag 18 Medicația copiilor, știm adevărul?.......................pag 20

pHarma Student | 4

Aprilie 2017

Ce trebuie să știi despre antibiotice?....................pag 22 Aspirina - ce știm despre ea?................................pag 24 Suplimentele alimentare - aliații noștri?..............pag 26 Cea mai răspândită boală din lume - adevăruri și mituri ascunse despre răceala noastră cea de toate iernile ........ ...............................................................................pag 28 Microbii, organismele bacteriene ce ne domină..pag 30 Multivitamine - adevărul despre „Suplimentele minune” ...............................................................................pag 32 Da sau nu vaccinului antigripal?......................... pag 34 Medicamentelor, adevărat sau fals?......................pag 36 Rebus.....................................................................pag 38 Echipa redacțională..............................................pag 39 Sponsori................................................................pag 40

5 | pHarma Student

Aprilie 2017

Farmacistul ca simplu vânzător – un mit demontat Gândindu-mă la perioada liceului, când alegerea unei viitoare profesii reprezenta cea mai mare provocare, ceea ce m-a convins să optez pentru domeniul farmaceutic a fost dorința de a ajuta oamenii, producând în același timp o schimbare pozitivă în rândul societății.

M-am confruntat, însă, cu nelămurirea pe care mulți oameni o au atunci când vine vorba despre acest subiect: „Ce presupune, de fapt, profesia de farmacist? Se rezumă aceasta, într-adevăr, doar la titlul de <<vânzător de medicamente>>?”

Am primit răspunsul la aceste întrebări încă din prima săptămână în calitate de studentă a Facultății de Farmacie, când am înțeles că farmacistul joacă un rol important în sănătatea publică, acesta fiind un specialist în domeniul medicamentului. Cu toate că, la prima vedere, pentru mulți oameni, profesia de farmacist pare simplă și ușor accesibilă, aceasta presupune studiu asiduu, responsabilitate și, nu în ultimul rând, dăruire.

Este un mit faptul că atribuțiile unui farmacist în farmacia comunitară se limitează la activitatea de eliberare a medicamentelor. În realitate, acesta contribuie la educația pacienților în ceea ce privește sănătatea publică, monitorizează tratamentul pacienților, oferă consultații în scopul unei bune administrări de către aceștia și, când este cazul, semnalează efectele adverse ale medicamentelor către centrele specializate. În plus, este necesară o colaborare continuă între medic și farmacist pentru a se asigura o bună complianță la tratament a pacientului. Un domeniu în curs de dezvoltare în România este reprezentat de farmacia clinică în spitale, unde responsabilitățile farmacistului se aseamănă cu cele din cadrul farmaciei comunitare, dezvoltând împreună cu medicul un plan de tratament individualizat pentru pacienți, urmărind în detaliu evoluția acestora.

Industria farmaceutică este într-o continuă schimbare datorată inovațiilor tehnologice, oferind numeroase oportunități, precum monitorizarea bunei desfășurări a procesului de producție, dezvoltarea medicamentului sau posibilitatea de a lucra în domeniul marketing. O ramură cu un progres semnificativ în ultimii ani este reprezentată de

pHarma Student | 6

Aprilie 2017 farmacovigilență, definită, conform OMS ca „ştiința şi activitățile desfăşurate pentru depistarea, evaluarea, înțelegerea şi prevenirea efectelor adverse ale medicamentelor". Multe firme au început să adopte din ce în ce mai multe strategii de cercetare clinică şi preclinică, unde rolul farmacistului este unul esențial în formularea de noi medicamente, testarea eficienței, tolerabilității şi asigurarea siguranței acestora. Mai puțin cunoscute şi cu o incidență mai mare în țările dezvoltate sunt oportunitățile de a exercita și alte activități profesionale cum este, de exemplu, efectuarea de analize într-un laborator de biochimie, toxicologie sau criminalistică. Alt exemplu vizează farmacia nucleară, unde farmacistul este cel care se asigură de controlul calității, siguranța utilizării, procurarea, distribuirea şi monitorizarea medicamentelor radiofarmaceutice.

Halatul alb presupune seriozitate, respect, determinare și pasiune, farmacistul devenind un pilon important al societății moderne.

Noile descoperiri din domeniul științific oferă din ce în ce mai multe posibilități de dezvoltare a profesiei de farmacist și de îmbunătățire a sistemului de sănătate.

Iulia Andreea Bîțu, anul III

7 | pHarma Student

Aprilie 2017

Interacțiuni medicamentoase la pacienții aflați sub medicație antidiabetică orală Asocierea mai multor medicamente care se administrează unui pacient a devenit un fapt extrem de frecvent. Nu puține sunt situațiile în care la medicamentele indicate de medic se adaugă altele pentru tratarea altor boli sau a unor afecțiuni de scurtă durată (durere, gripă, febră).

Asocierea antidiabeticelor orale cu antiinflamatoare nesteroidiene: Fenilbutazona este unul dintre medicamentele nesteroidiene cu efect predominant antiinflamator, eficace în special în inflamațiile acute de gută și în unele forme cronice de reumatism. În cazul asocierii cu hipoglicemiantele orale, apare riscul crescut de hipoglicemie manifestat prin hipertensiune, tahicardie, transpirație, paloare, amețeli.

Un alt medicament frecvent folosit ca antiinflamator, analgezic, antipiretic este acidul acetilsalicilic (aspirina). Pentru ca efectul antiinflamator să fie cel prevăzut este nevoie de doze mari de aspirină, de ordinul gramelor (trei grame pe zi la adult). Această doză mare de aspirină poate provoca, ca și în cazul fenilbutazonei, hipoglicemie.

pHarma Student | 8

Aprilie 2017 Asocierea cu antiinflamatoare steroidiene: Se cunosc două categorii de glucocorticoizi: endogeni (biosintetizați și secretați de corticosuprarenală, implicați în funcționarea normală a unor sisteme și aparate) și exogeni (obținuți prin procese de sinteză și administrați în tratarea unor boli pentru acțiunea lor antialergică, antiinflamatoare, imunodepresivă).

Glucocorticoizii endogeni scad utilizarea glucozei la periferie, asigură menținerea glicemiei fiziologice și aprovizionarea cu glucoză a țesuturilor glucozo-dependente (inimă, creier). Rezultatul acestor acțiuni este creșterea glicemiei, ceea ce pune serioase probleme diabeticilor și celor cu predispoziție la diabet (pot activa un diabet latent sau pot agrava un diabet manifestat). Datorită efectului metabolic hiperglicemiant, glucocorticoizii scad efectul sulfamidelor hipoglicemiante.

Asocierea sulfamidelor antidiabetice orale cu contraceptive orale: Anticoncepționalele orale sunt medicamente care conțin asocieri în doze diferite din hormonii sexuali (estrogeni și progesteron), în scopul controlului fertilității. Preparatele care conțin hormoni sexuali scad toleranța la glucoză, deci în anumite situații pot crește valorile glicemiei.

Asocierea lor cu antidiabetice orale poate duce la scăderea efectului acestora din urmă. De acest lucru ar trebui să se țină seama la instituirea unui tratament anticoncepțional, deoarece această asociere duce la hiperglicemie.

Asocierea antidiabeticelor orale cu beta-blocante: Propanolul acționează prin blocarea receptorilor beta 1, maschează reacțiile vegetative ducând la hipoglicemie. În asociere cu antidiabeticele orale duce la potențarea efectului hipoglicemiant al acestora. Distonocalmul este un medicament care are în compoziția sa propranolol.

Asocierea antidiabeticelor orale cu diuretice: Importante pentru diabet sunt diureticele tiazidice (Nefrix) și diureticele de ansă (Furosemid). Acestea inhibă funcția celulelor beta pancreatice responsabile de secreția de insulină ducând astfel la scăderea efectului sulfamidelor antidiabetice și deci implicit la creșterea glicemiei.

Bibliografie: Manualul profesionistului City Pharma, Ediția I, 2008

9 | pHarma Student

Aprilie 2017

Incompatibilități medicamentmedicament in vitro

Asocierile medicamentelor in vitro pot provoca interacțiuni cu modificări fizice și chimice, sesizabile (precipitări, modificarea culorii) sau nu (modificări de pH și reacții de oxidare). Interacțiunile pot fi soldate cu: diminuarea acțiunii farmacodinamice până la zero sau/ și cu apariția de compuși toxici. Aceste interacțiuni in vitro reprezintă „incompatibilități”.

Asocierile incompatibile trebuie cunoscute pentru a putea fi evitate în seringă sau în flaconul de perfuzie.

Exemple de incompatibilități: • Unele medicamente în soluție injectabilă i.v. nu se amestecă cu nici un alt medicament. Ex:ampicilină, diazepam, fenilefrina, gentamicină, insulină, manitol, nitroprusiat de sodiu; • Heparina (cu caracter puternic acid) nu se asociază cu baze organice. Ex: amine glicozidice (kanamicină, gentamicină), fenotiazine (clorpromazină), morfinomimetice, insulină; • Aminele ca de ex. aminoglicozidele (kanamicina, gentamicina) nu se asociază cu substanțe ce au funcție de acid carboxilic (peniciline, cefalosporine), deoarece se formează amide inactive; de ex. kanamicina cu meticilina sau gentamicina cu carbenicilina; • Medicamentele foarte oxidabile pot fi alterate în contact cu aerul sau în prezența medicamentelor oxidante. Oxidarea poate fi catalizată de ionii metalelor grele care pot fi prezenți sub formă de urme în preparatele injectabile; exemple de medicamente foarte oxidabile: adrenalina, morfina, vitaminele A, C, E, P; • Ionii Ca2+ și Mg2+ pot forma chelați inactivi cu unele medicamente ca de ex.: tetracicline; complexul tetraciclină- calciu este insolubil și precipită; • Aminoglicozidele, vancomicina și tetraciclinele sunt instabile numai în soluția perfuzabilă de bicarbonat de sodiu; • Penicilinele (amoxicilina, ampicilina, benzilpenicilina, carbenicilina) sunt instabile în soluțiile perfuzabile de bicarbonat de sodiu, glucoză și lactat de sodiu; • Unele asocieri cu interacții chimice pot fi utilizate în terapeutică ca antidot în supradozări. De ex. protamina este utilizată ca antidot în supradozarea heparinei, prin neutralizare chimică, in vivo; • Sărurile acizilor organici slabi sunt incompatibile cu sărurile aminelor, deoarece, printr-o dublă descompunere, se produce precipitarea; de ex. benzilpenicilina sodică și aminoglicozid sulfat.

Bibliografie: Farmacie clinică, Volumul I, Editura Medicală București 2006

pHarma Student | 10

Aprilie 2017

Imunitatea la medicamente

Dacă v-aţi întrebat de ce anumite medicamente nu îşi fac efectul, este bine să reţineţi că, în acest caz, există trei posibile explicaţii: • medicamentul nu este potrivit pentru condiţia dumneavoastră medicală; • condiţia dumneavoastră medicală nu răspunde la niciun tip de medicament; • aceasta s-a modificat atât de tare încât medicamentul a devenit mai puţin eficient.

Un alt motiv invocat de pacienţi pentru a explica lipsa de eficienţă a unui medicament este faptul că organismul a devenit imun la respectivele substanţe. Poate deveni organismul imun la un anumit medicament sau această afirmaţie este doar un mit?

Răspunsul depinde de modul în care definim cuvântul „imun”, dar, în cea mai mare parte, afirmaţia este un mit.

Rar, dar adevărat Deşi rare, există momente în care sistemul imunitar al unei persoane răspunde la un anumit medicament prin crearea de anticorpi. Aceşti anticorpi pot anula efectul medicamentului. Această situaţie, de exemplu, se aplică atunci când un pacient ia, ocazional, infliximab (Remicade).

Medicamentul este injectat intravenos la fiecare una-două luni pentru tratarea poliartritei reumatoide care nu a răspuns la alte medicamente Mitul Fenomenul prin care organismul devine imun la un anumit medicament este extrem de rar. Multe persoane cu tensiune arterială crescută iau hidroclorotiazidă. O doză zilnică poate aduce nivelul tensiunii arteriale la normal. Cu toate acestea, tensiunea arterială poate creşte din nou şi nu din cauza sistemului imunitar, ci pentru că persoana afectată creşte aportul de sare, se îngraşă sau ia un medicament suplimentar care interacţionează şi contracarează efectul pastilei.

Toleranţa organismului Organismul nostru poate „tolera” anumite medicamente din cauza proprietaţilor lor chimice. Atunci când se întâmplă acest lucru, cantitatea de administrare trebuie să fie mult mai mare pentru ca efectul să fie acelaşi. O persoană care suferă de migrene cronice, care ia o pastilă de codeină în fiecare zi, va avea nevoie, la un moment dat, de două pastile pentru acelaşi efect. De-a lungul timpului, doza trebuie crescută chiar dacă severitatea durerii este neschimbată.

Există, de asemenea, momente când un medicament stimulează sistemul imunitar, fără să reducă efectele.

Bibliografie: intelihealth.com

11 | pHarma Student

Aprilie 2017

Contraindicații și precauții speciale Unele produse OTC prezintă contraindicații și precauții speciale, referitoare la următoarele categorii de pacienți: sportivi, gravide și femei care alăptează, cu patalogie diversă.

Sportivi Exemple de medicamente contraindicate: Vasoconstrictoare, decongestionante nazale, în preparate de uz intern: fenilefrină (Coldrex Hot Rem și Max grip), pseudoefedrină (Pseudoephedrine, Sudafed, Humex Răceală și gripă, Paracetamol Sinus).

Excitante SNC: cafeină asociată cu analgezice-antipiretice sau antispastice; exemple: Quarelin, Antinevralgic P, Calmogripin, Codamin, Saridon, Solpadeine.

Sunt permise preparatele decongestive topice (nazale, oftalmologice, rectale).

Gravide și femei ce alăptează: Exemple de medicamente contraindicate: Acidul acetilsalicilic este contraindicat din luna a 6-a , cu excepția utilizărilor cardiologice și obstetricale, datorită tulburărilor de coagulare produse și efectului de întârziere a travaliului; contraindicat la femeile care alăptează, deoarece trece în laptele matern și poate provoca accidente hemoragice la sugar; Purgativele care se absorb în circulația sistemică și difuzează prin placentă și în laptele matern sunt contraindicate la gravide și femei care alăptează (antracenozide, fenolftaleina).

Patologie diversă: Exemple de medicamente contraindicate: Analgezice-antipiretice cu paracetamol sunt CI în suferințe hepatice: produse cu paracetamol (Paracetamol, Panadol, Panadol baby, Calpol Suspensie pentru copii mici) și produse cu asocieri conținând paracetamol (Fervex, Coldrex Hot Rem, Panadol Extra, Humex Răceală și Gripă).

Antitusive și antigripale cu dextrometorfan sunt CI în insuficiență respiratorie și astm bronșic.

Expectorante cu guaifenesină sunt CI în miastenie și ulcer gastroduodenal: Adult Meltus, Robitussin Expectorans, Trecid.

Laxative cu parafinum liquidum (ulei de parafină), administrate după operația de hemoroizi pot să întârzie cicatrizarea; exemplu: Paragel.

Bibliografie: Farmacie clinică, Volumul I, Editura Medicală București 2006

pHarma Student | 12

Aprilie 2017

Misterele din spatele halatului E timpul să împărtășim câteva mituri despre farmaciști ce ne vor introduce în vastul domeniu farmaceutic, cunoscut de atât de puțini.

MIT: Numai asistentele medicale şi medicii pot administra vaccin antigripal si alte vaccinări de rutină.

Farmaciştii au fost autorizati să dea vaccinuri antrigripale şi în fiecare an mai mulţi pacienţi se duc la farmaciile locale pentru imunizare. Unii pacienţi trebuie să fie înștiințați că un farmacist instruit poate administra vaccinul de gripă la adulţi şi copii peste cinci ani, anual, la farmacie.

MIT: Farmaciştii pot lucra numai în dispensare.

Farmaciştii nu sunt limitați să lucreze doar în farmacii, dar din faptul că pacienţii nu văd adesea farmacişti în afara cadrului de farmacist comunitar, ei continuă să asocieze farmaciştii cu dispensarele.

Pacienţii trebuie să cunoască diferitele medii de lucru ale farmaciştilor: • Farmacii comunitare: Farmaciştii care lucrează în farmaciile comunitare se asigură că pacienţii primesc medicaţia potrivită, la doza corectă, pentru afecţiunea respectivă, îi sfătuiesc pe pacienţi cu privire la utilizarea prescripţiei.

13 | pHarma Student

Aprilie 2017 • Farmacii de spital: Farmaciştii în spitale lucrează îndeaproape cu alți doctori la internare pentru a întâlni nevoile pentru sănătatea pacienţilor. Farmaciştii în instituțiile de asistenţă medicală supraveghează distribuirea de medicamente şi consiliază personalul medical în alegerea şi efectele medicamentelor.

• Guvern: Lucrul cu legile care influenţează drogurile produse şi practica de farmacie, inclusiv cu serviciile medicale publice sau armate.

• Industrie: Farmaciştii pot fi implicati în procesul de dezvoltare, producţie, marketing sau vânzări, precum şi furnizarea de clienți cu expertiză pe utilizarea şi reacţiile adverse posibile ale produselor medicamentoase.

• Educaţie şi cercetare: Unii farmacişti sunt implicaţi în cercetarea în sectorul farmaceutic, dezvoltarea de noi medicamente şi testarea efectelor acestora, în predarea şi furnizarea de servicii comunitare. Alţii sunt angajaţi în facultăți, predau şi efectuează cercetări într-o gamă largă de domenii.

MIT: Farmaciştii nu pot reînnoi reţete medicale pentru afecţiunile cronice, sau modifica o reţetă odată ce aceasta a fost scrisă de un medic.

Mulţi pacienţi nu sesizează faptul că dacă iau un medicament pentru o afecţiune cronică şi nu pot vedea medicul lor pentru a o reînnoi, ei pot cere farmacistului să reînnoiască reţeta într-o perioadă de mai puţin de 6 luni (cu condiţia ca reînnoirea nu este a unor substanţe narcotice, orientate sau controlat). Acest lucru nu este destinat să înlocuiască interacţiunea lor cu medicul.

MIT: Tot ceea ce fac farmaciştii este să elibereze prescripţii.

Da, farmaciştii distribuie medicamentele prescrise pentru pacienţi.

Dar noi, de asemenea: • informăm pacienţii, medicii şi alţi practicanţi din domeniu despre selecţia, dozele mari, influenţa şi efectele secundare ale medicamentelor; • monitorizăm sănătatea şi progresul pacienţilor pentru a le asigura faptul că medicamentele lor sunt luate în condiţii de siguranţă şi în mod eficient; • ajutăm la prevenirea interacţiunilor dintre substanțele dăunătoare; • oferim promovarea sănătăţii şi medicamentelor.

pHarma Student | 14

Aprilie 2017 Unii farmacişti sunt specializaţi în cadrul de terapie specifică pentru medicamente, cum ar fi nutriție parenterală, oncologie, farmacie nucleară, farmacie geriatrică şi farmacie psihiatrică; alții oferă servicii specializate de preparare.

Ca farmacişti, suntem responsabili pentru acurateţea fiecărei prescripţii medicale completate, dar noi putem face atât de multe lucruri în afara eliberării de medicamente!

Bibliografie: https://beyondthecounter.wordpress.com/category/myths-aboutpharmacists/

15 | pHarma Student

Aprilie 2017

Demolarea miturilor privind medicația pentru depresie MIT: Medicamentele folosite în psihiatrie produc dependență.

ADEVĂR: Medicamentele de orice fel trebuie luate la indicația medicului specialist. Tratamentele psihiatrice nu fac excepție! Este adevărat că anxioliticele, luate incorect și pe termen lung, pot produce dependență. De aceea, în tulburările de anxietate, medicul va prescrie o combinație de medicamente și va schimba tratamentul pe măsură ce efectele lui apar în viața pacientului. De exemplu, antidepresivele pot trata eficient o tulburare de anxietate sau insomnia, fără a da dependență.

MIT: Persoanele puternice își pot rezolva singure problemele psihoemoționale și nu au nevoie de medicamente.

ADEVĂR: Tulburările de sănătate mintală sunt afecțiuni similare celor digestive, pulmonare sau renale. Niciunui pacient care suferă, de exemplu, de ulcer gastroduodenal, nu i se recomandă „să își controleze singur boala”, fără a apela la medicamente, și nici nu este considerat lipsit de voință dacă respectă tratamentul medicului gastroenterolog.

Pacientul cu infarct miocardic nu este considerat de boala sa, ci este dus de urgență la medic. De ce ar sta lucrurile diferit cu afecțiunile reale , cu un binecunoscut substrat organic, ale psihicului? Dimpotrivă, este nevoie de putere și o bună cunoaștere de sine pentru a recunoaște o afecțiune psihică iar acceptarea și respectarea tratamentului este un prim pas către ținerea ei sub control. pHarma Student | 16

Aprilie 2017 MIT: Medicamentele prescrise de psihiatru îți modifică personalitatea.

ADEVĂR: Orice medicament poate avea efecte adverse, iar de cele mai multe ori acestea sunt raportate și notate în prospect. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor (ANMDM) chiar recomandă raportarea acestor reacții adverse, fiecare dintre noi contribuind astfel la îmbunătățirea siguranței tratamentelor. Fișa pentru raportarea spontană a reacțiilor adverse la medicamente poate fi descărcată de pe site-ul ANMDM.

MIT: Psihiatrul nu face altceva decât să prescrie medicamente.

ADEVĂR: Fiecare tip de afecțiune psihiatrică poate fi tratată în mai multe moduri. Și mai important: fiecare pacient este unic și are nevoi specifice. Ca urmare, psihiatrul – ca orice alt medic – va adapta planul terapeutic la caracteristicele individuale ale pacientului. Uneori este nevoie de medicație pe o perioadă mai scurtă de timp, însoțită sau urmată de psihoterapie sau consiliere. Alteori, psihoterapia este unicul tratament recomandat. Alteori, pacientul trebuie să rămână sub tratament și să fie monitorizat periodic pentru tot restul vieții. Ceea ce contează este ca medicul, cu colaborarea pacientului, să descopere cel mai eficient tratament, care poate aduce liniștea interioară și chef de viață și să asigure starea de echilibru după suferință.

Bibliografie: http://pulsmedica.ro/medicamentele-in-psihiatrie-mituri-siadevaruri-2/

17 | pHarma Student

Aprilie 2017

A fi sau a nu fi vaccinat, aceasta-i întrebarea...

Vaccinul este un preparat biologic care conține microorganisme omorâte sau atenuate ori fragmente ale acestora. În urma administrării lui, apare un răspuns imun care ne protejează împotriva bolilor produse de microorganismele patogene.

OMS consideră vaccinarea drept cea mai rentabilă intervenție medicală, salvând milioane de oameni anual. Deși un fapt binecunoscut, multe persoane rămân sceptice în a-și administra lor și în special copiilor o astfel de metodă de imunizare datorită reacțiilor adverse pe care le-ar putea dezvolta. Astfel s-au născut câteva mituri pe care le vom „diseca” pe scurt pentru a înțelege dacă într-adevăr există vreun motiv de îngrijorare sau nu.

Mitul #1: Vaccinurile cauzează autism. În 1997, chirurgul englez Andrew Wakefield a publicat un articol în prestigioasa revistă medicală „The Lancet” în care susținea că vaccinul rujeolic-rubeolic-oreion ar determina creșterea numărului copiilor cu autism în Marea Britanie. Ipoteza a fost îndelung dezbătută de cercetători (și infirmată), deși s-a descoperit între timp că în spatele acestei lucrări au existat conflicte de interes financiare, încălcări ale normelor etice și abateri de la procedurile științifice în cazul copiilor implicați în studiu.

Adevărata cauză a autismului rămâne un mister, existând însă dovezi cu privire la dezvoltarea lui încă din viața uterină, cu mult înainte de naștere și vaccinare.

Mitul #2: Sistemul imunitar al sugarilor nu poate susține atât de multe vaccinuri.

De fapt, este mult mai puternic decât am putea crede. Bebelușii sunt expuși zilnic la nenumărate bacterii și virusuri, făcând față cu brio datorită regenerării celulare continue. Prin comparație, efectul imunizării este neglijabil.

Mitul #3: Imunitatea dobândită natural este mai eficientă decât cea datorată vaccinării.

Foarte adevărat, dar depinde și de boala cu care ne confruntăm.

Există, de exemplu, o șansă de 1 la 500 de moarte cauzată de simptomele rubeolei lăsată netratată și de 1 la un million de moarte prin reacții alergice la vaccin. pHarma Student | 18

Aprilie 2017 Mitul #4: Vaccinurile conțin substanțe periculoase.

Formaldehida, mercurul și aluminiul sunt prezente în cantități foarte mici și atent supravegheate de autoritățile competente, astfel încât toxicitatea să fie extrem de redusă. Iar conform FDA, mai multă formaldehidă este produsă prin reacțiile metabolismului nostru decât este conținută într-o doză de vaccin.

Mitul #5: Responsabile pentru scăderea infecțiilor ar fi de fapt o mai bună igienă și îmbunătățirea condițiilor sanitare.

Antibioticele și condițiile mai bune de trai au ajutat foarte mult, dar nu se poate nega impactul pe care îl are vaccinarea. În anul 1963, când s-a introdus primul vaccin împotriva rujeolei în Statele Unite, rata de infecție era de 400,000 de cazuri anual. În 1970 s-au înregistrat numai 25,000 de îmbolnăviri, fără să se modifice foarte mult normele sanitare în cei 7 ani.

Vaccinurile ar putea într-adevăr determina efecte adverse mai mult sau mai puțin grave, dar beneficiile pentru sănătate sunt apreciate ca fiind mai mari decât riscurile.

Bibliografie: http://www.publichealth.org/public-awareness/understanding-vaccines/vaccine-myths-debunked/ http://desprevaccin.ro/ http://www.euro.who.int/en/health-topics/disease-prevention/vaccines-andimmunization/vaccines-and-immunization http://www.ema.europa.eu/ema/index.jsp?curl=pages/medicines/human/ medicines/000296/human_med_000833.jsp&mid=WC0b01ac058001d124

19 | pHarma Student

Aprilie 2017

Sunt adevărate miturile despre tratamentul cu morfină?

MIT: Morfina se administrează numai în ultimele stadii ale bolii şi numai la pacienţii cu cancer.

Adevăr: Morfina, şi alţi opioizi, medicamente care au acelaşi mecanism de acţiune cu morfina se administrează pentru tratamentul durerii de mare intensitate, indiferent de cauza care o produce sau de durata tratamentului.

MIT:Morfina produce dependenţă.

Adevăr: Pentru înţelegerea conceptului trebuie menţionat că există dependenţă fizică, prezentă la multe medicamente şi dependenţă psihică (adicţia), teama în legătură cu morfina şi ceilalţi opioizi referinduse la cea din urmă. Dacă morfina şi opioizii sunt administraţi pentru tratamentul durerii, efectul euforizant este considerat un efect secundar nedorit, pe care pacienţii îl percep negativ.

MIT:Riscul de depresie respiratorie.

Adevăr: Depresia respiratorie este un efect secundar grav, dar rar.

Apare de cele mai multe ori la debutul tratamentului opioid. Dacă titrarea opiozilor la începutul tratamentului se face progresiv, riscul de depresie este redus. Tahifilaxia (toleranţa pentru un anumit efect al medicamentului) la depresia respiratorie apare devreme în cursul tratamentului, astfel încât la pacienţii la care tratamentul cu opioizi este în curs, depresia respiratorie nu se produce.

MIT: Toleranţa la efectul analgetic (efectul terapeutic al morfinei) apare rapid.

Adevăr: Toleranţa la efectul analgetic al opioizilor se dezvoltă lent.

Doza de opioid se poate creşte treptat până la doza necesară. Cauza pentru care reapare durerea în cursul tratamentului opioid este accentuarea acesteia sau apariţia unui alt focar de durere, de intensitate mai mare.

MIT: Morfina are efecte secundare inacceptabile.

Adevăr: Morfina şi ceilalţi opioizi au efecte secundare. Acestea se manifestă, în general, la începutul tratamentului, tahifilaxia pentru efectele secundare apare după câteva zile de administrare. Greaţa, vărsăturile, pruritul, ameţeala şi alte efecte secundare dispar în timp, cu excepţia constipaţiei. Pentru toate acestea există tratament care se administrează concomitent cu opioidul. pHarma Student | 20

Aprilie 2017 MIT: Prescrierea morfinei prea devreme pe parcursul prezenţei durerii de mare intensitate împiedică asigurarea analgeziei .

Adevăr: Morfina şi opioizii nu au doză maximă recomandată pentru administrare. Doza zilnică administrată poate fi crescută atât cât e nevoie, efectul analgetic fiind dependent de doză. Există şi posibilitatea rotaţiei opioidelor care permite optimizarea tratamentului.

MIT:Morfina şi celelalte opioide afectează organismul şi grăbesc moartea.

Adevăr: Morfina şi opioizii nu afectează direct niciun organ. Efectele secundare sunt efecte farmacologice nedorite, care uneori pot fi utilizate pentru ameliorarea altor simptome. De exemplu, constipaţia datorată morfinei, poate fi un efect secundar benefic în cazul pacienţilor cu diaree prin alterarea absorbţiei intestinale (sindrom de intestin scurt).

Bibliografie:http://www.polarismedical.ro/ro/edu-polaris/mituri-despremorfina-si-despre-tratamentul-cu-morfina

21 | pHarma Student

Aprilie 2017

Medicația copiilor, știm adevărul?

Care sunt cele mai răspândite mituri cu privire la medicaţia copiilor şi care sunt informaţiile corecte pe care trebuie să le cunoaştem?

Mit: Când copiii fac febră, părinţii le pot administra medicamente fără să se consulte înainte cu medicul.

Realitate: Având în vedere cauzele multiple ale febrei, este indicat ca bebeluşii sau copiii mici să fie consultaţi de către medicul de familie sau de pediatru, însă este adevărat că până la acest consult părinţii pot administra un medicament antitermic ţinând cont de vârsta şi de greutatea copilului. Există anumite grupe de medicamente, cum ar fi suspensiile orale pe bază de ibuprofen cu efect antitermic şi analgezic, care pot fi administrate copiilor cu vârsta peste 3 luni fără un consult medical. Acestea pot ameliora durerile de cap, pe cele provocate de răceală sau de gripă, durerile de dinţi sau febra asociată acestora. Întotdeauna trebuie verificate informaţiile de pe ambalaj sau prospectul pentru a fi siguri de faptul că medicamentul este potrivit pentru simptomele pe care le are cel mic. pHarma Student | 22

Aprilie 2017 Mit: Doza de medicament trebuie stabilită în funcţie de cât de grave sunt simptomele.

Realitate: Pentru medicamentele eliberate fără prescripţie medicală, dozele sunt indicate în prospect. În cazul în care nu sunt respectate aceste recomandări există riscul de supradozaj, sau ca tratamentul să nu aibă efectele aşteptate din cauza unei doze prea mici. Este recomandat, chiar şi în cazul medicamentelor eliberate fără prescripţie medicală, ca dozarea lor, precum şi intervalul de timp la care acestea trebuie administrate, să fie stabilite de către medic.

Mit: Administrarea antibioticelor e necesară în cazul în care copilul face febră, indiferent de motivul acesteia.

Realitate: Există afecţiuni, printre care răceala și gripa, pentru care administrarea antibioticelor nu are niciun efect. De asemenea, administrarea antibioticelor fără recomandare medicală este contraindicată și poate conduce la rezistență sporită a germenilor patogeni la administrări ulterioare ale acelui antibiotic. Răceala și gripa se manifestă prin durere în gât, obstrucție nazală, rinoree (secreții nazale) și tuse. Răceala este produsă de virusuri diverse, în timp ce gripa este produsă de virusurile gripale. Pentru tratarea simptomelor asociate celor două – febră, durere de cap, dureri musculare, părinţii pot alege medicamentele cu triplu efect – antipiretic, analgezic şi anti-inflamator.

Mit: Copiii care au restricţii privind consumul de zahăr nu pot primi suspensii orale din cauza conţinutului mare de zahăr al acestora.

Realitate: Părinţii ai căror copii suferă de afecţiuni care impun limitarea cantităţii de zahăr consumat, pot alege din farmacii variantele de suspensii orale pe bază de ibuprofen, care nu conţin zahăr. Acestea sunt disponibile cu diferite arome, precum portocale sau căpşuni, gusturi care ajută ca acestea să fie mai uşor acceptate de către copii. Părinţii pot alege să administreze suspensie orală fără zahăr sau, ca alternativă, supozitor cu ibuprofen – ambele se pot utiliza începând cu vârsta de 3 luni.

Bibliografie: http://m.doctorulzilei.ro/mituri-si-adevaruri-despre-medicatiacopiilor/

23 | pHarma Student

Aprilie 2017

Ce trebuie să știi despre antibiotice?

Antibioticul este substanţa naturală sau de sinteză folosită pentru a trata o infecţie sau suprainfecţie provocată de bacterii. Există mai multe clase de antibiotice, fiecare dintre ele având indicaţii şi moduri de utilizare specifice, precum şi un spectru de acţiune bine determinat. În jurul acestor medicamente s-au format tot felul de mituri.

MIT: Tratamentul nu se întrerupe nici în cazul când pacientul începe să se simtă bine - adevărat.

Dacă se întrerupe tratamentul în a doua sau a treia zi, boala recidivează, de multe ori creându-se mutanți ai bacteriei, care devin imuni la medicament. Acest mit este cât se poate de adevărat. Deși mulți cred că antibioticul se ia și 3 zile, acest tratament scurt poate avea repercusiuni foarte grave. Boala poate recidiva și de cele mai multe ori devine imună la antibioticul administrat, iar pacientul poate împrăștia boala mult mai ușor. Trebuie să se țină cont de faptul că unele boli se tratează luni de zile cu antibiotice, așa cum este TBC. Așadar, cei care țin un tratament cu antibiotice este bine să îl țină până la capăt, chiar dacă imediat după administrare se vor simți mult mai bine.

MIT:Antibioticele nu se administrează în același timp cu antiinflamatoarele - adevărat.

Antibioticele nu se administrează concomitent cu medicamente antiinflamatoare. Și acest mit este adevărat. Antiinflamatoarele, care au ca rol reducerea inflamației la locul infecției, scad considerabil penetrarea antibioticului în zonele infecției, deci scad efectele antibioticului în tratarea infecției. Așadar, medicamentele precum aspirina, ibuprofenul, indometacinul, ketoprofenul și altele să fie înlocuite cu medicamente ca agocalmin, codeină, tramadol. pHarma Student | 24

Aprilie 2017

MIT: Antibioticele se administrează în același timp cu lapte, iaurt sau brânză pentru a proteja stomacul.

Acest mit este fals, deoarece cele mai multe antibiotice interacționează cu calciul din acestea și formează chelați neabsorbabili ce se elimină prin fecale. Fluorochinolonele și tetraciclina pot forma astfel de chelați, care dacă nu se absorb pot duce la eșecul tratamentului cu antibiotic sau la un tratament nu neapărat la fel de eficient.

Probioticele ar trebui folosite după tratamentul cu antibiotice, nu în timpul tratamentului. Extractul de muguri de nuc este un produs foarte bun, care se ia pentru protecția stomacului în tratamentul cu antibiotic.

MIT: Antibioticul se ia după masă - fals.

Administrarea antibioticelor se face după masă sau în timpul mesei.

Acest mit este fals. Administrarea corectă a acestor medicamente se face pe stomacul gol, luând în același timp un pansament gastric și se bea foarte multă apă plată, deoarece antibioticele pot da senzații de greață și vomă. Este bine să se urmeze sfatul medicului și să nu administrăm antibiotice de capul nostru.

MIT: Absolut toate infecțiile se tratează cu antibiotice.

Acest mit este fals, căci antibioticele nu distrug și virusurile care de obicei aduc răcelile și gripele sau durerile de gât. În tratarea lor, antibioticele nu sunt eficiente.

MIT: Febra mare scade dacă se administrează antibiotice.

Acest mit este fals, căci febra este un semnal al organismului care încearcă să se apere de infecții sau virusuri. În cazul în care bacteriile sau infecțiile sunt cauza febrei, aceasta scade când se administrează antibioticele, dar în cazul virusurilor, ea nu va scădea.

MIT: Antibioticele nu se combină cu alcoolul.

Acest mit este adevărat, chiar dacă doar anumite clase de antibiotice intră în această regulă. Oricum, sunt multe alte medicamente care interacționează ciudat cu alcoolul, nu doar antibioticele. Statisticele medicilor americani susțin că 25% din urgențele medicale survin în urma complicațiilor apărute prin combinarea alcoolului cu diverse medicamente.

Bibliografie: http://www.clicksanatate.ro/Mituri-despre-antibiotice-ce-e-adevarat-si-ce-e-fals_0_12691.html

25 | pHarma Student

Aprilie 2017

Aspirina - ce știm despre ea?

Aspirina, cunoscută și sub numele de acid acetilsalicilic, este considerată un medicament bun la toate, de la calmarea durerilor de cap până la reducerea febrei. De aceea, există şi foarte mituri legate de aceasta. Ştiai că?

1. Dacă te doare capul, ai dureri dentare sau musculare, poţi să iei o aspirină? Medicamentul are efect calmant.

2. Aspirina reduce riscul de cancer de colon? Concluzia aparţine unui studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Oxford, în urma căruia s-a demonstrat că administrarea unei doze zilnice de 300 mg de aspirină, timp de cinci ani, reduce incidenţa cancerului de colon cu 74%.

3. Luată în doze mari, aspirina poate duce la apariţia ţiuitului în urechi?

4. Aspirina împiedică formarea cheagurilor de sânge? De aceea este prescrisă persoanelor care au suferit un infarct sau un accident vascular cerebral, dar şi celor care vor să prevină aceste afecţiuni.

MIT: Nu dă reacţii adverse.

Această afirmaţie este falsă, pentru că medicamentul poate să creeze un disconfort gastric, de la arsuri până la dureri abdominale, greaţă şi vărsături. De aceea, nu lua aspirină pe stomacul gol. În caz de gastrită sau ulcer, nu lua aspirină, căci poate provoca hemoragie digestivă. Medicamentul nu este recomandat nici celor care suferă astm, alergii, hipersensibilitate la analgezice şi antireumatice.

Totodată, până la împlinirea vârstei de 16 ani, aspirina nu se dă copiilor şi adolescenţilor pentru tratarea virozelor,a gripei sau a varicelei, deoarece poate cauza sindromul Reye. Boala se manifestă prin stare general proastă, ameţeală, greaţă, vărsături.

MIT: Poate fi luată în sarcină fără riscuri.

Un alt mit este acela că aspirina poate să fie administrată fără riscuri femeilor însărcinate. De fapt, nicio gravidă nu ar trebui să o ia fără acordul medicului, pentru că fluidifică sângele, putând cauza hemoragii, mai ales în ultimul trimestru de sarcină. De asemenea, nu trebuie luată de femeile care alăptează. pHarma Student | 26

Aprilie 2017 MIT: Pisată, pe dinte, combate durerea.

Probabil ai auzit că aspirina calmează durerile dentare, dacă o pui, pisată, pe dintele dureros sau lângă acesta. Este un mit, căci aspirina are efect analgezic doar dacă este administrată intern - aceasta este singura modalitate prin care îţi poate calma durerea. Dacă o ţii lângă dinte, teai putea alege şi cu o problemă în plus, căci aspirina dizolvată de salivă devine acidă, putând irita gingiile.

MIT: Poate fi combinată cu alte medicamente.

Un alt mit este acela că aspirina nu este periculoasă în combinaţie cu alte medicamente. Medicii atrag atenţia că acidul acetilsalicilic nu poate fi luat de către cei care fac tratament cu anticoagulante orale, pentru că există risc de hemoragie internă. Aspirina nu se combină nici cu antiacide, diuretice, antidiabetice orale şi nici cu alte antiinflamatoare nesteroidiene.

MIT: Vindecă artroza.

Pentru că este recomandată în cazul durerilor osoase cauzate de artrită, multe persoane sunt de părere că aspirina tratează această boală.

Este un mit, căci medicamentul nu vindecă artrita şi nici osteoporoza, ci doar scade intensitatea durerilor.

MIT: E remediu împotriva mahmurelii.

O altă afirmaţie care nu este susţinută ştiinţific este aceea că aspirina este de ajutor pentru combaterea mahmurelii. Din contră, medicamentul agravează efectele alcoolului asupra stomacului. În plus, studiile au demonstrat că administrarea aspirinei, înainte sau în timpul mesei, crește concentrația de alcool în sânge. În cazul în care abuzul de alcool ți-a dat o durere de cap, așteaptă cel puțin patru ore înainte de a lua aspirina.

Bibliografie:http://www.clickpentrufemei.ro/Mituri-despre-aspirina_0_28849.html

27 | pHarma Student

Aprilie 2017

Suplimentele alimentare- aliaţii noştri?

Suplimentele alimentare naturale sunt astăzi din ce în ce mai căutate şi mai apreciate, deoarece ne fac să ne simţim bine, ne redau energia şi ajută la refacerea organismului. Există, însă, anumite mituri în jurul suplimentelor alimentare, pe care le vom trece în revistă şi pe care le vom demonta sau, dimpotrivă, le vom valida!

MIT: Orice suplimente naturale de un anumit fel sunt la fel, indiferent de producător.

Greşit. Acelaşi tip de suplimente nu va fi niciodată identic de la doi producători diferiţi, chiar dacă ingredientele par la fel. Spunem par la fel, deoarece există diferenţe mari între ingredientele folosite de producătorii de suplimente alimentare. Spre exemplu, coacăzul negru: cunoscut antiinflamator, se regăseşte în produsele multora dintre producători. Dar nu orice coacăz negru este la fel de bun şi la fel de eficient. Contează varietatea, unde a crescut, cum a fost cules, cum a fost stocat şi cum a fost prelucrat. pHarma Student | 28

Aprilie 2017 MIT: Suplimentele pot vindeca orice.

Greşit. Suplimentele nu vindecă, ci aduc un aport nutriţional suplimentar necesar funcţionării corecte a organismului. Acestea ajută la restabilirea echilibrului şi ii redau organismului puterea de a lupta din nou. Şi în bolile induse de organismele patogene, suplimentele se recomandă ca adjuvante, tocmai pentru a ajuta organismul să îşi recapete puterea şi energia de a lupta cu boala.

MIT: Putem lua suplimente pentru orice, nu ne fac rău dacă luăm mai multe deodată.

Greşit. Ca în cazul oricărei substanţe active care acţionează asupra organismului, există anumite interacţiuni între anumite tipuri de suplimente naturale. Există suplimente care scad tensiunea arterială şi suplimente care o cresc, care inhibă sau, dimpotrivă, accelerează tranzitul intestinal şi aşa mai departe.

MIT: Dieta diversificată poate fi înlocuită de suplimente.

Greşit. Nu este posibil să luăm suplimente alimentare, oricât de bune, şi în acelaşi timp să avem o dietă în care abundă hamburgerii, cartofii prăjiţi, cafeaua, alcoolul şi băuturile carbogazoase. Trebuie să avem o dietă echilibrată, să facem mişcare şi să apelăm la suplimente alimentare în cazul dezechilibrelor nutriţionale.

MIT: Dacă este natural este absolut sigur.

Da şi nu. Dacă ar fi absolut inofensive pentru organism, atunci cel mai probabil nu ar avea niciun efect asupra acestuia. Fiecare supliment alimentar dispune de un prospect în care sunt detaliate compoziţia, efectele asupra organismului, posibilele interacţiuni şi contraindicaţiile.

Dacă decideţi să le luaţi după „ureche” pentru alte afecţiuni şi după altă schemă de administrare, este foarte probabil să apară efecte nedorite. De exemplu, cineva care a luat comprimate de ghimbir ,,cu pumnul” pentru a preveni infecţiile respiratorii, poate experimenta o scădere bruscă a tensiunii arteriale, un alt efect, deseori ignorat, al ghimbirului.

MIT: Nu interacţionează cu medicamentele.

Greşit. Este foarte important, mai ales dacă urmaţi un tratament medicamentos, să întrebaţi medicul dacă puteţi lua anumite suplimente.

Acestea au efect asupra funcţionării organismului şi, de aceea, pentru a le pune în valoare efectele benefice ca adjuvante, trebuie alese cele care ajută organismul să se refacă şi să lupte eficient împotriva bolii.

Bibliografie: https://www.daciaplant.ro/articole/suplimente-alimentare/

29 | pHarma Student

Aprilie 2017

CEA MAI RĂSPÂNDITĂ BOALĂ DIN LUME - ADEVĂRURI ȘI MITURI ASCUNSE DESPRE RĂCEALA NOASTRĂ CEA DE TOATE IERNILE Ce mai comună boală din lume - aşa este considerată „răceala”, cum o numim cel mai adesea, sau guturaiul. Toată lumea a avut aşa ceva - de câte ori, nici nu se mai ştie, din copilărie până la vârsta adultă. Bizar pentru o epocă în care informaţia medicală este mai la îndemână ca oricând, răceala, aşa banală cum este, e totuşi curios de puţin cunoscută: savanţii se trudesc să-i înţeleagă mecanismele, iar în rândul publicului larg, ceea ce ştiu îndeobşte oamenii despre ea este, prea adesea, eronat.

Avem convingeri pe cât de bine înrădăcinate, pe atât de greşite, despre cauzele şi tratamentul ei. Pentru exemplificare, iată câteva dintre aceste „mituri” şi datele ştiinţifice care le contrazic.

MIT: Răceala este produsă de frig.

Răceala nu este cauzată de frig, ci de agenţi patogeni specifici - în speţă, nişte virusuri. Prin urmare, guturaiul este o viroză, o boală virală. Peste 200 de tipuri de virusuri pot produce simptomele specifice guturaiului, de cele mai multe ori fiind vorba despre virusuri dintr-o categorie numită rinovirusuri. Deseori se întâmplă să fie vorba despre o infecţie cu mai multe asemenea virusuri deodată.

Nu frigul este cauza guturaiului, ceea ce înseamnă că nici denumirea de "răceală" nu e cea mai corectă. Dar nu e nici complet nepotrivită, căci există, într-adevăr, o legătură între guturai şi frig, legătură pe care omul a observat-o de milenii, chiar dacă şi-o explica în mod greşit.

Toată lumea ştie - medici şi pacienţi deopotrivă - că guturaiul apare mai des în anotimpul rece. Multă vreme cauza exactă acestei corelaţii a rămas necunoscută; abia foarte recent, în luna mai a acestui an, a fost publicat un studiu care demonstra unul dintre mecanismele prin care frigul favorizează apariţia răcelii: temperaturile joase modifică activitatea sistemului imunitar, într-un mod care slăbeşte mecanismele naturale de apărare ale corpului împotriva lor, ceea ce lasă cale liberă virusurilor pentru a invada căile respiratorii superioare.

Studiul, realizat la Universitatea Yale, SUA, explică astfel, pentru prima dată, legătura dintre temperaturile joase şi activitatea virusului. pHarma Student | 30

Aprilie 2017

Cercetătorii au descoperit că, la temperaturi mai ridicate, şoarecii infectaţi cu rinovirus produc un val de semnale imune antivirale, care activează mecanismele naturale de apărare ale organismului, care luptă împotriva virusului. În schimb, la temperaturi mai joase, şoarecii produc mai puţine semnale antivirale, astfel încât infecţia poate persista.

Concluzie: Iarna răcim mai des pentru că respirăm aer cu temperatură scăzută, care răceşte căile respiratorii superioare şi favorizează activitatea rinovirusurilor. Frigul este astfel un factor favorizant al apariţiei guturaiului, nu cauza lui; cauza o constituie infecţia cu virusuri.

MIT: Guturai, gripă, tot aia…

GREȘIT! Guturaiul şi gripa nu sunt acelaşi lucru, chiar dacă, de obicei, îşi fac apariţia cu simptome asemănătoare: strănut, tuse, dureri în gât, congestie nazală (nas înfundat), secreţii nazale, dureri musculare, stare de oboseală şi slăbiciune, uneori febră... Însă gripa este produsă de un alt tip de virusuri, virusurile gripale, din familia ortomixovirusurilor, mult mai agresive decât virusurile ce produc răceala, de unde şi simptomele mult mai accentuate ce semnalează instalarea gripei: durerea de cap este adesea severă, starea de rău e mai pronunţată, febra e mai mare. Boala durează mai mult şi riscul complicaţiilor este şi el mai ridicat în cazul gripei decât al guturaiului, cel mai des întâlnită fiind pneumonia.

Concluzie: Deși au simptome asemănătoare, guturaiul și gripa diferă.

MIT: Când răceşti, trebuie să iei antibiotice ca să-ţi treacă.

Probabil cunoaştem cu toţii persoane care, la cel mai mic semn de răceală, se apucă şi iau nişte pastile de antibiotice pe care le aveau prin casă cine ştie de când, ori se duc şi cumpără de la farmacie nişte antibiotice care se dau fără reţetă.

Problema este că antibioticele sunt eficiente împotriva bacteriilor, dar nu şi împotriva virusurilor. Mai rău, tratamentul fără rost cu asemenea medicamente duce la dezvoltarea rezistenţei la antibiotice a unor bacterii care se află oricum în organism, dar sunt ţinute, de obicei, în frâu, de sistemul imunitar. Iar aceste bacterii patogene rezistente pot fi apoi transmise altora, care nu vor mai putea fi vindecaţi cu uşurinţă, căci bacteriile nui vor ceda în faţa antibioticelor obişnuite. Fenomenul rezistenţei bacteriilor la antibiotice este atât de răspândit şi progresează cu o asemenea repeziciune încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii îl consideră unul dintre cele mai mari pericole care ar putea ameninţa umanitatea în viitor - un viitor destul de apropiat.

Concluzie: Antibioticele nu au efect împotriva virusurilor răcelii, dar nu există nici medicamente antivirale care să combată eficient aceste virusuri. (Împotriva virusurilor gripale există, de bine de rău, câteva medicamente antivirale, cu acţiune limitată - ar fi şi aceasta o mare diferenţă între gripă şi simpla răceală).

Bibliografie: http://www.descopera.ro/stiinta/11546560-cea-mai-raspanditaboala-din-lume-mituri-si-adevaruri-despre-raceala-noastra-cea-de-toateiernile 31 | pHarma Student

Aprilie 2017

MICROBII, ORGANISMELE BACTERIENE CE NE DOMINĂ Microbii reprezintă forma de viaţă care domină Terra. Organismele bacteriene care trăiesc pe planeta noastră le depăşesc numeric pe toate celelalte la un loc. Microbii nu domină doar planeta, însă, ci şi pe noi, oamenii. Puţini ştiu că în corpul fiecăruia dintre noi există de 10 ori mai multe celule microbiene decât celule care compun organismul uman, iar numărul genelor microbiene îl depăşeşte de 150 de ori pe cel al genelor umane. În cartea sa, „Ghidul Microbilor”, Dr. Bonnie Henry face un top al celor mai populare mituri despre microbi. Așadar, iată care sunt cele mai fascinante mituri despre microbi,dar și adevărul despre acestea.

MIT: Sistemul meu imunitar este sănătos , aşa că nu am nevoie de vaccinări. În plus, vaccinurile sunt periculoase.

ADEVĂR: Vaccinurile colaborează cu sistemul tău imunitar pentru a combate infecţia. Un raport privind o potenţială legătură între trivaccinul ROR şi autism a fost invalidat prin dovezi ştiinţifice. Vaccinurile sunt sigure şi eficiente şi constituie singura noastră formă de protecţie împotriva multor infecţii.

MIT: Pot să renunţ la antibiotice când încep să mă simt mai bine.

ADEVĂR: Durează ceva vreme până când antibioticele îşi fac complet efectul împotriva infecţiilor bacteriene. Trebuie să respectaţi perioada de tratament prescrisă pentru a vă asigura că infecţia este vindecată, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine.

MIT: Antibioticele mă vor vindeca dacă sufăr de răceală sau gripă.

ADEVĂR: Antibioticele funcţionează numai împotriva bacteriilor.

Majoritatea cazurilor de tuse, dureri de urechi şi gât şi toate răcelile şi gripele sunt provocate de virusuri. Antibioticele nu au efect asupra virusurilor şi nu vă vor ajuta să vă vindecaţi.

MIT: Medicamentele pentru tuse şi răceală disponibile în farmacii vindecă infecţiile.

ADEVĂR: Medicamentele pentru febră - luate separat sau în combinaţie cu decongestionantele, antihistaminicele şi expectorantele - nu vindecă bolile. Doar ameliorează simptomele până când sistemul imunitar al corpului este capabil să combată virusul. Se prea poate să vă ajute să vă simţiţi mai bine, dar încă puteţi transmite boala. Medicamentele pentru tuse şi răceală nu au efect la copiii mici şi pot fi periculoase, aşa că ar trebui evitate. pHarma Student | 32

Aprilie 2017

MIT: Supermicrobii sunt rezistenţi la spălatul pe mâini.

ADEVĂR: Dacă vă spălaţi pe mâini sau folosiţi un dezinfectant pe bază de alcool, veţi fi protejat împotriva supermicrobilor la fel de bine ca împotriva altor bacterii şi virusuri. Supermicrobii pot fi rezistenţi la unele antibiotice, îngreunând astfel tratarea infecţiilor, însă sunt neajutoraţi în faţa unor bune practici de igienă.

MIT: Nu trebuie să mă îngrijorez dacă am febră mică.

ADEVĂR: Chiar şi febra mică este adesea un semn că organismul combate o infecţie. Dacă febra este însoţită de tuse sau vărsături, diaree şi erupţii cutanate, infecţia ar putea fi contagioasă. Ar trebui să staţi acasă, să vă izolaţi şi să cereţi sfatul medicului dumneavoastră dacă simptomele devin îngrijorătoare.

MIT: Trebuie să folosesc detergent de vase cu agent antibacterian pentru a mă asigura că vasele sunt bine curăţate şi gata de folosire.

ADEVĂR: Săpunurile şi detergenţii simplii sunt foarte eficienţi pentru curăţarea vaselor şi a hainelor, curăţarea casei sau spălatul pe mâini.

Agenţii antibacterieni din săpunuri şi detergenţi pot determina apariţia unor microbi imuni la antibiotice în mediul ambiant, care pot duce mai apoi la izbucnirea unor infecţii greu de tratat.

MIT: Alimentele organice sunt mai sigure pentru mine și familia mea.

ADEVĂR: „Organic" nu înseamnă fără microbi şi, de fapt, fructele şi legumele organice pot provoca mult mai uşor infecţii dacă nu sunt bine curăţate sau gătite înainte de a fi consumate.

MIT: Laptele nepasteurizat este mai sănătos.

ADEVĂR: Laptele nepasteurizat nu prezintă nici un avantaj faţă de cel pasteurizat şi vă poate pune atât pe dumneavoastră, cât şi pe toţi membrii familiei dumneavoastră într-o situaţie de mare risc în faţa infecţiilor.

MIT: Animalele de casă, precum pisicile şi câinii, sunt imune la bolile infecţioase.

ADEVĂR: Animalele de casă sunt purtătoare de microbi şi se pot contamina cu bacterii, virusuri şi paraziţi. Petru a vă proteja familia şi a nu contracta vreo boală de la animăluţul dumneavoastră, spălaţi-vă întotdeauna pe mâini după ce vă jucaţi cu el sau după ce atingeţi jucăriile sau locurile în care vă jucaţi cu el sau după ce atingeţi jucăriile sau lucrurile în care doarme şi după ce îi preparaţi hrana.

Bibliografie: http://www.scientia.ro/biologie/ biologie/3023-zece-mituri-despre-microbi. html

33 | pHarma Student

Aprilie 2017

MULTIVITAMINE ADEVĂRUL DESPRE ,,SUPLIMENTELE MINUNE” Suplimentele mineralo-vitaminice reprezintă la ora actuală produse fără de care mulți dintre noi nu mai pot concepe existența.

Utilizarea suplimentelor a fost studiată în multe cercetări care au dorit să evidențieze eficiența și efectele lor. Fiind atât de apreciate, multivitaminele au dat naștere la tot felul de mituri. În continuare, le vom diseca pe cele mai frecvente.

MIT: Suplimentele îngrașă.

Această afirmație este foarte des întâlnită și la fel de falsă. Pentru a îngrășa, un produs trebuie să conțină energie pe care să o elibereze odată ajuns în organism. Energie au doar nutrienții energogeni, carbohidrații, lipidele și proteinele. Mineralele și vitaminele pot fi biocatalizatori esențiali pentru om, dar nu conțin energie, deci este imposibil să îngrașe.

Probabil acest mit s-a născut din cauza faptului că suplimentele se administrează frecvent convalescenților care, refăcându-se după o boală grea, evident că iau în greutate. pHarma Student | 34

Aprilie 2017 MIT: Singure, suplimentele oferă o cantitate mare de energie.

Așa cum am arătat, biocatalizatorii și suplimentele ne pot normaliza funcțiile metabolice, ceea ce nu înseamnă că efectul lor este similar cu al cafelei, de exemplu. În cazul în care o persoană nu are un stil de viața echilibrat (alimentație corectă, odihnă suficientă, activitate fizică), acestea singure nu pot compensa eventualele probleme de sănătate.

MIT: Suplimentele se administrează doar în tratamentul antibiotic.

Când eram copii si luam antibiotice, ni se dădeau și vitamine, ca să compenseze ceea ce pierdeam prin distrugerea florei intestinale de către tratamentul antibiotic. Între timp, a devenit clar că flora intestinală nu are un rol foarte mare în aprovizionarea omului cu vitamine. Numai un tratament îndelungat cu antibiotice ajunge să o inactiveze.

MIT: Suplimentele se iau numai cu apă, înainte sau după masă.

Parțial adevărat: organismul nostru are un ritm circadian, dovedit și prin secreția variabilă de hormoni în funcție de momentul zilei. Acest ritm nu influențează însă momentul în care este bine să luăm vitaminele.

Anumite elemente din alimentație sau din lichidele pe care le ingerăm când luăm suplimentele pot interfera cu ce este conținut în supliment.

Uneori potențează, alteori inhibă absorbția vitaminelor și mineralelor.

De exemplu, un supliment cu vitamine liposolubile va fi absorbit mai bine dacă este luat după o masă bogată în grăsimi, iar un supliment cu minerale va fi mai slab absorbit după o masă bogată în vegetale si cereale integrale ce conțin fibre. Pentru ca astfel de interferențe (pozitive sau negative) să nu apară, este bine să luam suplimentele pe stomacul gol, cu apă.

Bibliografie: https://www.farmaciata.ro/ghid-practic/item/23360-mituri-explicate-despre-multivitamine

35 | pHarma Student

Aprilie 2017

DA SAU NU VACCINULUI ANTIGRIPAL? Una dintre cele mai frecvente afecțiuni virale în sezonul rece este gripa, o infecție virală aparent banală, dar care poate fi însoțită de numeroase complicații. De aceea este prudent să se efectueze profilaxia prin vaccinare. Vaccinarea sau imunizarea activă este o metodă de profilaxie împotriva bolilor infecțioase. Vaccinul este un preparat care are în compoziție antigene virale sau microbiene (inactivate sau vii atenuate) care odată introduse în organism activează sistemul imunitar care va secreta anticorpi ce vor proteja organismul împotriva infectiei.

De altfel, trebuie să știm să separăm miturile de realitate, așa că iată unele dintre cele mai cunoscute mituri despre vaccinul antigripal.

MIT: Vaccinul antigripal mă va îmbolnăvi de gripă.

Probabil acesta este cel mai frecvent mit și, de altfel, cel mai persistent. Însă este imposibil să faci gripă de la vaccin deoarece acesta conține virus inactivat care nu poate cauza boala. Producătorii de vaccin antigripal omoară virusul în cadrul procesului de manufacturare și se fac o serie de teste care să certifice sigurața vaccinului.

MIT: Oricum voi răci chiar dacă mă vaccinez, asa că ce sens are?

Acest mit are la bază două motive. Pe de o parte, sezonul de gripă este și sezonul răcelii comune determinate de un număr foarte mare de virusuri respiratorii si frecvent oamenii cred că ceea ce au făcut este gripă, însă frecvent este doar o răceală banală. Pe de altă parte, este nevoie de aproximativ două săptămâni să se formeze anticorpi care să te protejeze împotriva virusului gripal și dacă în acest interval de timp ești expus la gripă, poți să faci boala înainte de a fi protejat complet.

MIT: Dacă sunt sănătos, nu trebuie să mă vaccinez împotriva gripei.

Mulți cred că doar persoanele bolnave, în vârstă sau cu dizabilități au un risc crescut să facă complicații de la gripă. Chiar dacă ești sănătos te poți îmbolnăvi de gripă și poți face complicații severe. Persoanele în vârstă, copiii mici, femeile însărcinate sau persoanele care suferă de astm, diabet, boală de inima sau boală de rinichi au un risc crescut pentru gripă. Totuși, copiii, adolescenții și adulții care de altfel sunt activi si sănatoși pot, de asemenea, să facă o formă destul de gravă de gripă.

Virusurile gripale sunt imprevizibile si fiecare sezon gripal reprezintă un risc pentru tine. De aceea, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor recomandă ca orice persoană cu vârstă mai mare de 6 luni să fie vaccinată, indiferent de starea de sănătate. pHarma Student | 36

Aprilie 2017 MIT: Mi-am făcut vaccinul antigripal anul trecut, așa încât nu mai trebuie să mi-l fac și anul acesta.

Nivelul de imunitate al organismului ca urmare a vaccinării din sezonul anterior descrește pe măsura trecerii timpului. De asemenea, virusul gripal se modifică în fiecare an.

MIT: Dacă sunt însărcinată, vaccinul antigripal este periculos pentru copil.

Preocuparea privind vaccinarea femeilor însărcinate are ca punct de plecare recomandarea că acestea să nu fie vaccinate în nici un fel pe perioada sarcinii. Astăzi, vaccinurile antigripale sunt sigure pentru femeia gravidă și sunt recomandate în mod special.

De fapt, vaccinarea antigripală în timpul sarcinii protejează nounăscutul de a face gipă. Anticorpii care se formează la mamă îl protejează pe copil câteva luni după naștere. Copiii ale căror mame nu au fost vaccinate nu au deloc imunitate. De accea, se recomandă ca toate femeile care vor fi însărcinate în sezonul gripal să fie vaccinate antigripal.

MIT: Este doar gripă, nu este ceva grav.

Nu trebuie să confunzi gripa cu o boala “minoră”. În fiecare an oamenii fac complicații serioase care necesită spitalizare și mor ca urmare a gripei. Vaccinul, deși nu oferă protecție 100%, este cea mai bună metodă de protejare pe care o ai la îndemână atât pentru tine, cât și pentru familia ta. În plus, aceste măsuri te pot ajuta: evită contactul cu persoanele bolnave, spală-te frecvent pe mâini cu apă caldă și săpun și nu fuma, deoarece asta crește susceptibilitatea în general la îmbolnăvire.

MIT: Poți lua gripă dacă stai în frig afară fără să fii bine îmbrăcat, cu părul umed sau lângă o fereastră deschisă.

Singura modalitate de a te infecta cu virusul gripal este să fii expus la acesta. Sezonul gripei coincide cu vremea rea, astfel încât frecvent oamenii asociază gripa cu vremea rece, cu vânt. Însă nu există vreo legătură în acest sens.

MIT: Supa de pui va grăbi vindecarea.

Lichidele calde pot ameliora durerea de gât și furnizează o parte din lichidele de care ai nevoie pentru a fi hidratat adecvat. Totuși, supa de pui nu are alte calități specifice care să ajute la tratarea sau grăbirea vindecării gripei.

Bibliografie: https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/10-mituri-desprevaccinul-antigripal

37 | pHarma Student

Aprilie 2017

Medicamentelor,

adevărat sau fals?

Medicamentele generice sunt înțelese insuficient de publicul larg, în principal din cauza miturilor născute în jurul provenienței și eficacității lor. Aceste variante identice ale medicamentelor inovative oferă aceeași acțiune terapeutică, în schimbul unui preț mai mic. Odată ce detineți toate informațiile corecte despre medicamentele generice, veți putea face alegeri corecte în urmarea unui tratament accesibil pentru orice diagnostic primit de la medicul curant.

Costurile ridicate ale medicamentelor sunt de cele mai multe ori cauza principală a eșecului unei terapii. Pacienții pot fi predispuși să întrerupă mai devreme tratamentul prescris de medicul specialist pe fondul lipsei banilor, riscând o agravare a bolii de care suferă și apariția altor afecțiuni care derivă din aceasta. Soluția în acest caz pot fi medicamentele generice, mai ieftine cu 20%-90% decât cele inovative, deși au același efect terapeutic. Cele două produse sunt bioechivalente, adică au aceeași viteză și grad de disponibilitate biologică a substanței active în organism atunci când medicamentul este administrat în aceeași doză.

Cu toate acestea, prețul considerabil mai scăzut al medicamentelor generice naște mituri care induc în eroare consumatorii: MIT: Medicamentele mai ieftine sunt de proastă calitate.

Cele mai ieftine medicamente de pe piața farmaceutică sunt cele generice. Prin urmare, sunt deseori considerate mai puțin eficiente decât cele originale, deși prețul lor nu are nicio legătură cu calitatea, ci mai degrabă cu timpul mai scurt de dezvoltare și producție, ce implică desigur costuri mai mici.

Chiar și așa, înainte să fie comercializate, medicamentele generice trebuie să fie aprobate de autorități și licențiate pentru a pătrunde pe piață. Siguranța lor de utilizare și calitatea sunt adecvate.

MIT: Medicamentele generice își fac efectul cu întârziere.

Un alt mit dezmințit de specialiști transmite ideea că medicamentele generice nu își fac efectul la fel de repede precum cele originale. Nimic mai fals, spun experții: companiile farmaceutice care doresc să producă medicamentul cu aceeași substanță activă din medicamentul inovativ, în cantitate identică, trebuie să dovedească faptul că formula farmaceutică este eliberată în organism la fel de repede ca în cazul medicamentului original. În caz contrar, alternativa mai accesibilă a medicamentului inovativ nu primește certificarea necesară pentru a fi comercializată. pHarma Student | 38

Aprilie 2017

MIT: Producătorii de medicamente generice au standarde de calitate mai joase.

Un alt mit desființat de specialiști spune că producătorii medicamentelor generice nu sunt nevoiți să respecte aceleași standarde ale calității precum companiile producătoare de medicamente nou lansate pe piață. În realitate, nu există nicio diferență între fabricile care produc medicamente generice și cele care produc alte categorii de medicamente.

Companiile care lansează pe piață medicamente generice sunt supuse acelorași rigori de respectare a standardelor de calitate și siguranță.

Aceste condiții sunt verificate periodic de autorități. Fabricile care nu se încadrează în normele legale nu primesc autorizația de funcționare, potrivit legislației în vigoare.

MIT: Medicamentele generice sunt recomandate doar în tratarea afecțiunilor ușoare.

Cele mai importante arii terapeutice dispun de alternative de tratament care includ medicamentele generice. Acestea din urmă pot trata cu succes numeroase afecțiuni grave, precum bolile cardio-vasculare, cancerul, diabetul etc.

MIT: Medicamentele generice nu încurajează inovația.

Descoperirea de noi formule farmaceutice eficiente nu este afectată în niciun fel de lansarea pe piață a medicamentelor generice. Dimpotrivă, acestea încurajează inovația prin stimularea concurenței dintre producătorii de medicamente. Cu cât pacienții au un acces neîngrădit la opțiuni diversificate de tratament, cu atât mai mare va fi presiunea în rândul companiilor producătoare să vină cu soluții terapeutice din ce în ce mai bune.

Prin urmare, pentru a scoate pe piață produse cât mai eficiente pentru diverse arii de tratament, companiile farmaceutice investesc mai mult în cercetarea și dezvoltarea noilor produse.

MIT: Medicamentele generice au mai multe efecte secundare decât cele inovative.

Atât medicamentele inovative, cât și cele generice sunt testate după aceleași standarde de calitate și pot provoca în mod egal efecte secundare în organism (menționate în prospectul informativ). Nu există nicio dovadă științifică care să confirme acest mit.

MIT: Medicamentele generice conțin excipienți de calitate slabă.

Excipienții sunt substanțele fără valoare terapeutică din medicamente, cu rol principal de facilitare a absorbției substanței active în organism. La fel ca în cazul medicamentelor originale, producătorii folosesc excipienți cu calitate testată de autoritățile competente.

Bibliografie: http://www.erd.ro/mituri-despre-medicamente

39 | pHarma Student

Aprilie 2017

Rebus

pHarma Student | 40

Aprilie 2017

Echipa redacțională Coordonator Departamentul de Publicații: Bianca-Roxana Apostu, anul II Echipa redacțională: Georgiana Valentina Badea, anul I Iulia Andreea Bîțu, anul III Medeea Teodora Boboș, anul II Cristina Florentina Cață, anul I Vlad Ștefan Dumitrescu, anul II Iulia Georgiana Ene, anul II Veronica Mudrac, anul II Bianca-Cristina Păuleț, anul III Hanine Tarhini, anul II Andreea-Gabriela Verde, anul I Tehnoredactare: Anca-Andreea Iordache, anul II Copertă: Bianca-Roxana Apostu, anul II

41 | pHarma Student

Aprilie 2017

pHarma Student | 42