D a n Şalapa

G ru p aj Dan Ş a la p a Din volumul în p re g ă tire „E fe cte s p e c ia le ”

DAN SALAPA

Wonderful world

În fiecare din noi, Există un Paris, O insulă Hawai Şi, mai nou, un Dubai, Fiecare cu un miraj De New York ori de Machu Pichu, Aşa cum, în fiecare vizionar, Eclozează la fiecare 24 de ore Câte un mic extraterestru, De aici, se întâmplă Ca Parisul real să facă preinfarct, Hawaii să organizeze Cursuri de sanitari pricepuţi, Dubai să iasă de pe orbită - Satelit cu misiune încheiată - Iar noi să urcăm dealul Cu acelaşi bolovan, Moştenire de la unchiu’ Sisif, Doar că acum îl suim/coborâm Prin telecomandă, Ah, ce wonderful world Ne punem pe pâine, Dimineaţa, la breakfast, Diseară urm ând să luăm cina Pe puntea Titanic-ului Cu Di Caprio şi Spielberg, Amândoi travestiţi în aisberguri Câştigătoare de Oscaruri Pentru efecte speciale... Despre uitare

Ca şi cum trăiam pe dos, Aruncam piei de şarpe în foc Şi creşteam ierburi sub limbă, Era un miraj între glasul de cerb Şi iubirea virgină a păpuşilor vechi, Era ca şi cum existam Ştiind că nu aveam de ales să iubim, Încărcam, prin urmare, caleaşca Cu timpi m orţi şi mere interzise, Dam bice cailor să alerge invers, Era un galop prin păduri fără arbori, Era un dezmăţ cu ochii scoşi, Era o confesiune fără credinţă, Un ceasornic fără turlă şi clopot, Alergam, iar alergarea uita de paşi, Până când veneau zorii fără lumină Şi inventam trasee să ne întorceam, Şi trasam sentimente de frunze Să putem respira ziua de ieri, Să încărcăm uitarea în sacii de jad, Şi s-o luăm fericiţi de la capăt...

Fluturii, da, flu tu rii...

Cumpăram aer de la Dumnezeu Şi-l vindeam la suprapreţ, Fluturii erau cel mai uşor De păcălit, Le livram zilnic Strălucitoare tone de nimic, Iar ei încercau să zboare Şi să coloreze în albastru regal

Dârele de haos lăsate De casierii mei împrejurul lor;

Doamne, ce afacere bună, Păcat că au început să crape Toate iluziile despre oglinzi, Despre ape limpezi şi faguri, O, da, şi fluturii, da, fluturii Măsurând ridicarea la putere A acelui zero, care încape Atât de uşor în portofele de au

Fotografia

Îmbătrâneam în fotografie, Credeam că e doar un efect optic, O iluzie, “un balon meteorologic”, Cum zic oficialii când vor să taie elanul Ufologilor, care jură că au văzut un OZN În dreptul ferestrei care dă spre estacadă, Aşa eu, m ă priveam într-o fotografie Şi îmbătrâneam, efectiv, Copilul de acolo, eu pe la vreo patru ani, Făcea riduri, se aducea de spate, La dracu’, mă dureau oasele fotografiate, Până şi alb-negrul şi griul conţinut Aveau reumatism articular, Poate o criză de dedublare...

Îmi iau, prin urmare, fulgarinul, Îi ridic gulerul boţit de spondiloză Şi ies din fotografia de altădată La o plimbare printre celelalte Certificate medicale Şi printre glumele atinse de anxietate - Apropo, cine are o ţigară în plus, Că nu mai ştiu nici unde mi-e tabachera Şi nici ziua de mâine...

Ochi de cireşe, vara

Vara trecută vroiam să aflu Cât costă ochii de cireşe, Îmbrăcasem câteva îmbrăţişări, Le asortasem o pereche De fluturi ecosez Şi pe Edith Piaf în balans, Recitând regrete, Apoi, m -am înscris la cursuri De tango algebric, Eram pregătit, Ştiam precis că voi afla Preţul ochilor de cireşe Vara asta, Dar ceva s-a întâmplat: Ori cireşele au orbit pe orbită, Ori eu, în loc să chiulesc La ora de Logică aristotelică, Am chiulit exact de la minutul Când ochii cireşelor Dădeau în pârg şi deprindeau Văzutul de lume şi aprinsul De roşu, exact în vatra Morilor de vânt.