Dragos G. Călinescu

DRAGOŞ G. CĂLINESCU

Ce este fiara?...

D in mine se naşte O rodie muşcată de iarbă Adulmec lacrimile durerii Alerg viaţa cu o mută respiraţie Trecută prin iadul raiului de lângă mine O simplă floare de tei Înghit fără să mai aştept sfârşitul. Scara de la cer la păm ânt

Pe această masă Am coborât m ortul din mine Pahare înroşite Sudoarea umbrelor însetate de sânge Mă îngrozesc într-o strofă Călcată în picioare De mulţimea dornică de autografe La minut Aruncate în focul nevăzutului timp Beţivul de lângă cumpără piramide Iar eu mă vând pentru un pix.

Acolo unde penele ard

Singure suflete împing Cu degetul mare Al piciorului mic În van ating vântul de sticlă Ascund litere mari în gâtul mic Puterea aripilor slobozeşte răsuflarea Tăiată m ărunt cu privirea de lemn Se învârteşte în căldarea auzului Necioplitul cioplitor în dinţi de frunză Fotografii se îngrămădesc Să mestece din zeama liniei orizontului Precum posedatele culori reci Un răspuns sec se rostogoleşte în dansul ursului Căutător de fluturi.

vers bâlbâit

Păsările acoperite cu buzunare Se hrănesc din ziarele scărilor de bloc Ferestrele închise trag luminile străzilor Prin filtrul hepa al aspiratoarelor Gigantice năluci deschise fără anestezie Se ceartă pe masa de operaţie aflată în moarte clinică Toţi porumbeii tâmplelor mă privesc îndelung Şi cer socoteală literelor din vopsea aterizate pe culmile de rufe părăsite Gândurile se înghesuiesc printr-o prim ă pagină Unde întrerupătoarele electrice dau viaţă nopţii Mă aşez pe o bancă iradiată în culorile curcubeului Şi las sângele să se topească precum untul pe buzele soarelui Răbdarea m orţii se încheie cu un vers bâlbâit.

Dacă n u la cer, atunci unde?

Îngrozesc zăpada cu paşii mei Simt suliţa cum carnea despică O firimitură de culoare îmi hrăneşte Sălbatica foame canibalică Tai cu cuţitul ruginit roşul apusului Fără domestica violenţă acopăr Un fir de păr din gândurile mele Doar aici porţile fumează tutun vechi Te ascult rădăcină desprinsă din frunză Cu gândul tău de fată prostuţă Toate răspunsurile sunt în paginile cărţilor goale Eliberez siguranţa, îi este foame Viaţa lor cade la picioarele petalelor de trandafir Amare precum zilele tuturor.

p o t să spun m oarte

Claunii şi mimii Aşteaptă la trecerea de pietoni Să cadă un înger Din maşina care livrează pizza Nu au bani decât pentru o moarte Vine tramvaiul cu un păhărel de votcă Iar acordeonul pleacă la culcare

Pe m âna întinsă a ghicitoarei Cântă cheia din broască la violoncel În tăcerea întunecată a camerei Toţi se retrag în doi timpi Cu gloria ce plânge de una singură Mă ridic şi plec fără miezul nopţii Adâncul fum de ţigară îmi scrie mesaje.

iartă-m ă că iubesc m ut

Sângele ierbii se plimbă cu ultimul taxi al nopţii Prezintă actul de identitate unui cititor nocturn Semnalizează stânga împrejur Spre o fericire cât cinci minute de viaţă adevărată Fanatici şacali scriu pe ziduri Cu înjurături cinstite din om în om Precum un gunoi filozofic Cozi umile îşi aşteaptă rândul Un nedum erit al istoriei Fix cât un sul de hârtie Plâng singur în jurnal Din frică privesc frigiderul Sunt singur şi nevinovat Minciunile îndrăgostiţilor se sărută Îşi aşteaptă propriul proces Sunt şi eu un om.

celor care ne pasă de ieri

Mă dezbrac de fiecare şa a firului de iarbă Păscută de vânt şi rumegată pe îndelete În paharul nadelor Din lanul florilor soarelui Te înghit sărut de piatră Cu veninul tău ascuns În tutunul fumului uitării Mă opresc din râs precum stolurile stinghere Ale viselor amorţite în palma îngheţată a uitării.

Jum ătatea sălbatică a capului

Am o răbdare de căţea înfierbântată Dincolo de mine este m oartea Toată liniştea posibilă şi-a construit cuib Până şi musca refuză să m ă privească în ochi Aici, eu tac în jumătatea mea Acolo, ei tac în jumătatea sălbatică a capului.

În p rim ul rân d , doar m orţii!

Îi cânt cu buzele goale Fără m oartea aruncată din cer Fără paraşută O foame amestecată cu lacrimi Unde lovesc cu dalta palmelor Gândacii devoratori de macarale Recită pe muteşte sălilor goale Cerşetorii se aruncă la picioarele lăcustelor Şi aşteaptă să se întâlnească cu dimineaţa Gusturi împietrite se lasă plutind printre cifrele orelor Simeze sfâşiate se leagă cu lanţuri de braţele pruncilor.

D reptul m eu să ard o m ie de cuvinte d in tr-u n an

Din această cadă Mă nasc O cărămidă de la etajul zece A întâlnit un geam la parter Un arc electric Controlat de unicul tătuc Un ambuteiaj continuu De macarale îngheţate Pe cerul liber Urechile vecinilor Sunt capacele borcanelor Pentru care primesc o sumă derizorie În fiecare vară Şcoala ne prezintă sensuri giratorii Fără prioritate Dar cu imagini şi kilometri de arhivă Primul sărut A trecut precum o îngheţată Zeul RA ascuns printre ruinele cetăţii Îmi stârneşte o poftă de somn Câteva firimituri de vise Se mai găsesc şi pentru mine În imensul coş de cumpărături Statui fără num erar la purtător Se lasă ademenite în nadele cristalinului Atingeri oarbe se rostogolesc În scaune cu rotile Peste toate oasele mele Cred încă în dreptul meu Să ard o mie de cuvinte dintr-un an Toată iarba Toţi stâlpii.