Dumin. | S. Chir, Ioan

reformă socială şi naţională, exproprierea agrară şi impropiietă• rirea ţăranilor care cu sângele lor au zdrobit vitregele hotare, stăruind pe lângă marele rege Ferdinand, să facă dreptate ţăranilor şi spunându-i că „oricum, mica proprietate se va face, pentru coroană dacă iniţiativa e a coroanei, dacă e a altora, contra coroanei". Iar lui Ionel Brătianu care i se plângea că se opun exproprierii, marii proprietari, Nicolae Iorga, i a răspuns cu istoricele cuvinte: „Impuşcă-i şi pe dânşii dacă fac revoluţie, precum ai împuşcat în 1907 pe ţăranii care au făcut revoluţie". Ca preşedinte al primei Camere după unire, a lucrat pentru desăvârşirea operei din 1918 prin unirea sufletească şi prin introducerea cinstei şi oameniei în viaţa noastră publică. In 1951 a fost chemat la cârma Terii, formând un guvern de personalităţi, fără politiceni hrăpăreţi. Primul gând al marelui dascăl a fost să salveze ţărănimea din ghiarele cămătarilor făcând legea conversiunii datoriilor agricole. Astăzi Nicolae Iorga, este cea mai mare autoritate morală şi rezerva neamului pentru zilele grele de mâine, care ne aşteaptă, cu scadenţa tuturor greşelilor făptuite in politica externă din dorinţa de a fi „europeni" şi’n cea internă prin desmăţul politic. Dl Nicolae Iorga este singurul în stare de a ne salva. Cine l-a ascultat Ia 6 Noemvrie Ia radio, când a dat un răspuns demn şi docnmentat, agitaţiilor magnaţilor dela Budapesta, şi-a dat seama de uriaşa personalitate a d-Iui Iorga şi de faptul că marele istoric veghează destinele neamului, fiind pregătit de a I salva dela pierire. Ca om de ştinţă de Nicolae Iorga este mândria neamului şi unul din cei mai mari învăţaţi ai lumii, în zilele noastre. Ca istoric este apreciat în lumea ’ntreagă. Recent s’a ţinut un congres de istorie în Italia la care n’a fost învitat dintre istoricii străini decât dl Iorga. Lucrările istorice ale Domniei-Sale sunt atât de numeroase încât numai înşirarea titlurilor lor n’ar avea loc în întreitul cuprinsului acestui modest calendar. Amintim: Istoria imperiului otoman, care este cea mai bună, cea mai. documentată, istorie a Turcilor; Istoria neamului românesc scrisă în mai multe limbi străine şi monumentala lucrare de sinteză şi interpretare a Istoriei Românilor, din care au apărut volumul I, partea I şi partea II şi care va cuprinde 10 volume. In literatură, Nicolae Iorga a luat conducerea (1905) revistei „Sămănătorul" formând curentul literar tradiţional-naţionalist şi .poporanist, plin de sănătate morală, al cărui suflet a fost. Astăzi, redactează revista „Cuget Clar" (Noul Semănător) prin care dă un puls de sănătate morală literaturii de azi, ajunsă într’un moment critic, prin strecurarea în sanctuarul ei a unor decăzuţi morali care au ridicat la dogmă pornografia şi trivialul, •descompunând sufletul tineretului neamului. Era şi firesc ca dl Iorga să dea semnatul de alarmă asupra •acestei primejdii ce se înfiltra în sufletul neamului cum se stre-

coară cariul în lemn, rozându-I şi ducându-I Ia putrezire. Cine era să păzească sănătatea morală a neamului, dacă nuacela care a creiat-o 1 ?

Prin ziarul „Neamul Românesc" şi’n Senatul Ţerii", dl NicoIae lorga luptă pentru strivirea corupţiei din viaţa noastră publică şi împotriva politicianismului demagogic şi ucigător. Luptă pentru mai binele neamului ca un adevărat părinte ce-i este.

Să îndreptăm rugăciunile noastre către Cer, ca să ni-1 ţină încă mulţi ani cu sănătate pentru binele Patriei şi al Neamului. Prof. N/colae A. Grivu.

Ţările din Europa şi regimul lor

afară de ţara noastră, România, în Europa sunt următoarele ţări: 1. Austria, republică, Viena, Preşedinte Miklas. 2. Albania, regat, Tirana, Rege Ahmed Zogu I. 5. Belgia, regat, Bruxelles, Rege Leopold. 4 Britania (Anglia), regat, Londra, Rege Eduard VIII. 5. Bulgaria, regat, Sofia, Rege Boris 111. 6. Cehoslovacia, republică, Praga, Preşedinte Ed. Beneş. 7. Danemarca, regat, Copenhaga, Rege Christian X. 3. Elveţia, republică federativă, Berna, un comitet de trei. 9. Franţa, republică, Paris, Preşedinte Lebrun. 10. Germania, republică, Berlin, Fiihrer Hitler. 11. Grecia, regat, Atena, Rege George ll-lea. 12. Italia, regat, Roma, Rege Victor Emanuel III. Dictator Ducele

Mussolini. 15. JugosIavia,regat,BeIgrad,RegePetru Il-lea sub regenţă find minor. 14. Norvegia, regat, Oslo (Cristiania), Rege Haacon Vli (din 1905.) 15. Olanda, regat, Haga, Regină Wilhelmina (din 1890.) 16. Polonia, republică, Varşovia, Preşedinte Moscischy. 17. Portugalia, republică, Lisabona, 18. Rusia, Uniune Sovietică, Moscova, Dictator Stalin. 19. Spania, republică, Madrid, şeful Statului generalul Franco. 20. Suedia, regat, Stockholm, Rege Gustav V. 21. Turcia, republică, Angora, Dictator Kemal Paşa. 22. Ungaria, regat, Budapesta, Regentul Horthy. 25. Monaco, Principat pe ţărmul Mării Mediterane cu 15000 locuitori între Franţa şi Elveţia oraş principal Monte-Carlo vestit prin Casinoul de jocuri de noroc. 24. Luxemburg, regat, Luxemburg, Regina Charlota (din 1919.) 25. Lituania, republică, Kovno 26. Letonia, republică, Riga. 27. Estonia, republică, Tallin (Reval). 28. Finlanda, republică, Helsingfors. 29. Andora, republică în Pirinei sub stăpânire franceză.

Dr Ioan Bontilâ, medic.

„Mâna care porneşte să plivească şi să cureţe grădina, nu se poale aştepta decât să fie înţepată de pălămida şi spinii, ce caută să-i stârpească din rădăcini.“

(Dr. Avram Imbroane)

Falimentul Partidelor Politice

Neamul nostru a ajuns t . .. astăzi, când trebuia să se ridice spre culmi de mărire, spre culmile întrezărite de mării profeţi ai săi şi pe care i le-a destinat Providenţa ce l-a aşezat ca santinelă la Poarta Orientului, spre a apăra civilizaţia lumii apusene şi biserica lui Christos.

Trecutul plin de măreţe fapte eroice, când şi-a apărat „sărăcia şi nevoile şi neamul“ ori steagul lui Christos împiedecând pe războinicul Baiazid de a ajunge să dea calului său ovăs din pristolul dela Roma, şi tot trecutul în decursul veacurilor trecute sub conducerea luminată şi patriotică a voievozilor, e mărturie a vitalităţii, vitejiei şi chemării istorice pe care o are neamul românesc.

Steaua neamului nostru s’a ridicat de nenumărate ori strălucitoare pe firmamentul popoarelor şi strălucirea ei a împrăştiat totdeauna negura asupririlor şi vitregiei vremilor, în tot .treculul său, de atâtea ori dureros dar totdeauna măreţ!

Neamul românescă a pătimit nespus de mult dar n'a plecat niciodată capul! A avut tăria credinţei în dreptatea dumnezeiască şi tăria unei vieţi morale ce l-a scăpat întotdeauna dela pierzare.

Şi după nenumăratele Încercări ale destinului său, a venit şi ziua mult aşteptată în care norii au fost împrăştiaţi şi soarele dreptăţii a răspândit lumina biruinţii dreptăţii istorice, rupând lanţurile robiei prin sfărâmarea arbitrarelor hotare despărţitoare de fraţi. A fost biruinţa cea mare a neamului, pregătită prin martiraj şi prin biserica noastră străbună, păstrătoarea fiinţei noastre naţionale .şi a virtuţilor creştine prin care am vieţuit în ciuda tuturor duşmăniilor.

Anul 1918 înseamnă în filele calendarului nostru naţional, desjugarea neamului prin unirea mult visală. înseamnă libertatea mult dorită si pentru care au murit străbunii şi cele 800 mii de eroi din războiul întregirii neamului (1916—1918).

Şi ar fi Irebnii să mai însemne şi croirea unei vicii noi pentru iobagii (le ieri, a căror suflet curat şi neprihănit s ’ a plămădit şi a trăit în dorul după libertate naţională şi dreptate socială.

Făurirea României-Mari trebuia, ca odată cu libertatea naţională, să aducă iobagilor valachi — ţărani, preoţi şi dascăli — şi descătuşarea economică şi materială.

Trebuiau întăriţi aceia care au păstrat fiinţa etnică a neamului prin grele suferinţi şi neîncetate lupte. Era un înţelept act de dreptate şi naţionalism, să se descătuşeze din robia materială a străinis-' inului, cei ce au fost despuiaţi şi care sunt temelia Stalului nostru naţional: ţăranii, preoţii şi dascălii. Căci ei au dus greul luptelor împotriva duşmanilor ce-au jurat moarte românismului.

Ei au înfundat temniţele Vaţului, Segliedinului şi ale Şopronului, ori îngheţurile ucigătoare ale Siberiei, fără să-şi precupeţească suferinţele. Lor trebuia, realizarea visului de veacuri pentru care au pătimit, să le aducă ca răsplată şi ca temelie de viitor: dreptate ş% omenie. Trebuia acest lucru ca să nu se mai repete tragedia epopeică u marelui Mihai Viteazul, răpus de Basta prin lipsa lui de înţelegere a trăinicii legăturei sângelui, prin nesocotirea iobagilor valachi care cu siguranţă că l’ar fi apărat de trista soartă ce a avut-o. Corbul din balada populară (poporul de jos) îi strigă însă Iui Mihai, blestemându-1: „Trei veacuri să treacă Până-i ridicată Curtea ta cea’naltă Mult mai minunată, Pan’ nepot va fi Care m’a iubi!"

Mihai are scuza mentalităţii vremii sale, când nobilii erau singurii carii însemnau ceva în viaţa publică. Mihai a păcătuit numai prin faptul că nu s’a ridicat deasupra mentalităţii vremii sale. Astăzi, nici această scuză în faţa istoriei nu s’ar mai putea aduce. Nesocotirea ..tălpii ţării, bietei gloate“ rămâne o crimă contra neamului!

O crimă ce s’a făptuit şi se făptuieşte în fiecare zi, de politiceni,\ care au anihilat iniţiativa marelui Rege Ferdinand, întregitor de neam, ce a vrut să croiască o viaţă nouă „iobagilor" români prin expropierc .şi împroprietărire, care au fost transformate de cluburile politice în

35

vast câmp de afaceri.

Domne, ce strălucitoare ar fi fost ziua Marei Uniri, dacă la temelia României-Mari nu s’ar fi strecurat perfid şi în ascuns, germenul distrugerii morale, cariul ce seapă întruna temelia măreţului edificiu clădit în 1918, politicianismul feroce şi hrăpăreţ.

Politicianismul iva lăsat să strălucească în toată splendoarea ei, măreaţa zi a Unirii tuturor Românilor. Politicianismul de tarabă cu cluburile lui pline de secături şi oameni inconştienţi puşi în slujba duşmanilor neamului nostru, el a oprit în loc terminarea şi întărirea operei din 1918, prin transformarea României-Mari înlr’o Românie tare.

Tare, prin domnia legii şi a omeniei, prin dreptate pentru cele 80% ale neamului, care au însetat după dreptate. Tare, prin ridicarea stării materiale ale celor care au fost despuiaţi în trecut de străini, celor cărora adesea nu li s’au lăsat de către străini decât ochii pentru plâns. 1

Şi era atât de uşor într’o tară atât de binecuvântată de Dumnezeu cu toate bogăţiile, dacă politicianismul cu cohortele lui de netrebnici n’ar fi furat bogăţiile şi irar fi supt vlaga neamului.

Politicianismul este piaza rea a neamului nostru. El a oprit în loc ridicarea neamului pe scara civilizaţiei omeneşti, descurajând tot ce neamul avea ales şi ridicând nepotismul idiot. A răspândit şi răspândeşte desmăţul şi corupţia în viata noastră publică. Politicianismul a prostituat viaţa publică a. României, care până la războiu a fost atât de curată. Să nu uităm că în mica Românie, spre care au fost aţintiţi ochii tuturor Românilor, au fost miniştrii care au murit săraci, familia neavând cu ce-i înmormânta.

Astăzi, fiece nespălat şi neisprăvit de şef de cabinei, are maşină proprie şi-şi petrece nopţile prin baruri (cafenele cu femei). Nu mai vorbim de alţii, care socot avutul public ca avut propriu dcla părinţi moştenit şi care confundă visteria publică cu buzunarul lor.

Politicianismul a creiat lipul secăturii dornică de îmbogăţire prin jaf, tipul lichelii ce nu munceşte nimic, ci stă doar la pândă ca să jecmănească pe cel ce munceşte din zori în noapte. Şi secătura dacă n’ajunge parlamentar prin sprijinul atât de mărinimos al jandarmului, îşi găseşte rolul în di jmuire fiind nepot, frate, cumnat al d-lui primar, prefect, etc.

Ce să mai înşur.i aci ticăloşiile, că nu este cetăţean, care să nu le simtă zi de zi. Politicenii de 18 ani şi-au arătat toată neputinţa şi toată goliciunea lor. Ei au dat bogăţiile Ţării în mânile străinilor, lăsându-ne, săraci în ţară bogată.

Ne-au dat în robie economică străinilor. încât cântecul poetului: „Vai de biet Român săracul îndărăt tot dă ca racul. Nici îi merge, nici se ’ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă Nici e vară vara lui Şi-i străin în ţara lui“ ,

36

o mai adevărat ca oricând.

Jaful şi ticăloşia unei mâni de lichele, care formează însă marea majoritate în „statele majore“ ale partidelor politice, au secătuit bugetele Statului, au distrus sufletul neamului şi ne-au dus pe pragul prăbuşirii.

Zadarnic în fruntea partidelor se găsesc oameni de treabă, cinstiţi şi buni români, căci nulităţile din partide, care formează marea masă a partidelor, anulează orice iniţiativă de bine. Cine ar putea pune la îndoială patriotismul şi cinstea Brătienilor; a lui Octavian Goga, cântăreţul durerilor Ardealului şi doctrinarul naţionalismului integral; al lui Alexandru Vaida-Voevod, cel ce a luptat în parlamentul din Budapesta pentru drepturile neamului său, primejduindu-şi viaţa proprie; a mareşalului Averescu, făuritor de Ţară!? Dar oamenii aceştia, (conducătorii de partide) cer puterea bazându-se pe popularitatea ce o au. Ca să aibă popularitate trebuie să aibă cadre mari, masă mare şi{ ca să aibă cadre, şefii de organizaţii primesc toate gunoaiele societăţii, care aleargă şi se înrolează în partide mânate de dorinţa parvenirii şi a câştigului nemuncit. Sunt prea puţini aceia, care se înscriu într’un partid din convingerea că acel partid are programul de muncă cel mai. salutar pentru ridicarea Ţării şi propăşirea neamului.

Am fost 10 ani în partidul liberal şi am avut ocazie, — prin apropierea sufletească ce am avut-o de preşedintele organizaţiei, dl Dr. Avram Imbroane, — să cunosc toţi partizanii organizaţiei liberale, l-am cunoscut în timpul opoziţiei! Oameni nevoiaşi, avocaţi fără clientelă ce primeau bucuroşi o pereche de pili dela săteni, oameni ce-şi câştigau cu greu existenţa, pânea cea de toate zilele, dela o zi la alta. Umblau cu oglinda ’n pantaloni şi luciul în coate şi cumpărau zilnic ziarul să vadă, dacă n'aduce vestea izbăvirii din mizerie, venirea partidului la putere.

Astăzi, toţi aceştia au vile de milioane lei. deşi leafa funcţţiUor politice pe care le ocupă, nu prea justifică posibilitatea ridicării l'astoaselor vile.

Am fost şi ajutor de primar al municipiului Timişoara. M’am dus rugat de dl Dr. Avram Imbroane şi cu cele mai frumoase planuri pentru îmbunătăţirea vieţii celor nevoiaşi, a căror mizerie o cunoşteam din practica mea medicală, ca şi pentru riricarea demnităţi^ româneşti în faţa minoritarilor şi străinilor, care corup pe cei slabi şi apoi.batjo-* curesc tot ce este românesc. Mi-am alcătuit un program de lucru, care realizat, ar fi însemnat reducerea sarcinilor cetăţenilor cu 50 la sută, reducerea taxelor la tramvaie, — nu scumpirea lor cum s’a făcut acum — , luminat elecric şi ridicarea de locuinţe pentru Românaşii, care astăzi trăiesc în grajduri mai rele ca cele pentru dobitoace.

N’am avut altă călăuză decât binele obştesc.şi am luptat împotriva celor interesaţi şi care nu aveau în vedere decât buzunarul lor şi nimic mai mult. N’am isbutit, căci cei interesaţi s’au unit împotrivâ-mi şi duceau lupta din ascuns, susţinuţi de francmazoni.

Am fost înfrânt, însă nu eu. Dreptatea pe care o apăram şi omenia! Am plecat dela primărie şi apoi din partid cu un grup de prieteni

scârbiţi ca şi mine de risipite ce.se făceau neîntrerupt. Am văzut că oamenii de omenie nu au ce căuta în partide politice.

Gazul meu nu e unic.

In toate partidele politice oamenii de treabă, cinstiţi şi buni Români, sunt paralizaţi (împiedecaţi) în acţiunile lor, de către masa inconştienţilor şi avarilor, pusă în slujba francmasoneriei din lăcomia după bani. Şi cum numărul stăpâneşte, ei au ajuns conducătorii destinelor neamului nostru. Ei administrează banul public pe care-1 risipesc. Ei legiferează din cafenea fără să cunoască nevoile reale ale Ţarii şi nesocotindu-le dacă chiar le cunosc, dar dacă cer interesele lor.

Aşa se explică că am ajuns robii unei industrii parasitare şl spoliatoare, care ne ia şi sufletul din noi, fără ca să se ia vreo măsură împotriva fabricanţilor lacomi şi necinstiţi.

Cartelurile (asociaţia fabricilor de acelaş fel) nu sunt altceva decât asociaţii de furt. Pe când la produsele agricole se fixează preţuri! maximale cu pedepse mari pentru abateri, la produsele industriale fabricanţii iau preţurile pe care le vor, fără să fie traşi la răspundere de conducătorii Ţării, care sunt interesaţi în câştigurile fabricilor, fiind vârâţi prin consiliile de administraţie.

Şi pentru câteva zeci de mii de lei pe care politicenii le încasează anual din consiliile de administraţie, ei vând poporul străinului fabricant în ţara noastră, care-1 explotează pe ţăran după bunul său plac. Mai mult, fabricanţii şi marii comercianţi, care câştigă la un leu doi se sustrag şi datoriilor fiscale, neplătind nici a 10 parte din dările ce ar trebui să le plătească şi şi cât plătesc, plătesc cu întârziere.

Plătesc în schimb sătenii şi funcţionarii până le ies ochii şi plătesc,nu numai cât li se cere, dar plătesc anticipat (înainte) căci aşa li se cere. Intr’adevăr anul financiar începe la 1 Aprilie şi în August perceptorul bate toba în oborul ţăranului pentru impozite, încât truditul nostru plugar e silit să-şi vândă produsul sudorii sale — grâul, ovăzul — pe un preţ de nimica samsarului, care în primăvară îl vinde pe un preţ dublu. Politicianismul nu înţelege să păsuiască până în primăvară pe plugar ca să încasează el, producătorul, preţul dublu şi nu samsarul. Şi s’ar putea păsui, încasând în August marea industrie. Ţăranii însă nu sunt organizaţi şi nici nu ştiu să „ungă roata", ca să li meargă bine, cum fac marii industriaşi.

Cât priveşte, dragostea şi grija politicianului pentru soarta ţăranului nostru, ea este de paradă în perioadă alegerilor, când îî spune frate. încolo săteanul pentru politicean este marfă de exploatat. „Dă-i dracului de vite, nene. N’avem nevoie de ei ci de dorobanţ, âsla ne alege deputaţi" sunt cuvintele cu care mi-a răspuns un deputat, când i-am vorbit la Bucureşti, de chinul şi amarul ţărănimii noastre dusă la sapă de lemn de către ei, politicienii.

Iată că, cu astfel de aleşi în „Sfatul Ţării" sătenilor nu le poate merge decât aşa cum li merge.

Ţărănime despuiată, funcţionari prost plătiţi şi flămânzi, muncitori goi şi înfometaţi, exploataţi de patroni, deoparte, de alta, lepădăturile societăţii, politicenii, îmbuibaţi, acesta este tabloul vieţii noa-

sire publice.

Ne aşteaptă o soarta grea, dacă oamenii cinstiţi nu se trezesc din letargie ca să desrobească neamul din ghiarele politicianismului duce spre prăpastie. w ^ ceasul al doisprezecelea. Am pierdut 18 ani din viaţa neamului, să nu mai pierdem nici o zi, nici o clipă, dacă ne iubim glia strămoşească şi dacă vrem să nu fim desfinţaţi ca neam.

Popoarele se înalţă. Se înarmează moral şi material. Nu mai putem sta nici noi nepăsători.

Nu mai poate să rămână nepăsător nici un Român de bine. Trebuie mobilizată toată conştinţa românească nepătată, împotriva politicianismului, pus în slujba duşmanilor românismului şi bisericii Jui Christos. ce ne

Să doborâm politicianismul diabolic. Să tăiem toate capetele acestei hidre şi vom face din Ţara noastră o Ţară tare şi puternică. Vom putea croi pentru toţi fiii Ţări o viaţă omenească şi îndestulătoare, căci avem pe pământul Ţării şi în sânul lui toate bogăţiile. Numai lăcomia poliiicenilor necinstiţi a adus mizeria de azi.

Numai lăcomia lor a adus vremea pe care o trăim astăzi,, când săteanul nu-şi poate face din grâul lui o bucată de pâine albă, un colac de dat de pomană.

Ca să înălţăm Ţara, trebuie să doborâm gunoaiele ce s’au ridicat, înlăturând valorile neamului, îndepărtând pe conducătorii capabili şi oneşti.

CUM19

Simplu. Nu prin ţărănismul demagogic al unor partide politice ci prin reînvierea vieţii patriarhale a satului, repunerea dascălului şi preotului în drepturile lui fireşti de conducător, lcpădându-se bine înţeles de clubul politic. Prin alungarea agentului electoral şi a secăturii politicianiste din viaţa noastră.

Întâi organizarea satului, a forţelor săteşti cu preotul şi dascălul. Nu prefectul să dirijeze treburile săteşti, ci sătenii cu conducătorii lor naturali şi apropiaţi de sufletul lor: preotul şi dascălul, care vor ridica morala satului iarăşi la morala creştină a iubirii de aproapelui.

GenIrul vieţii noastre publice să fie satul căci satul este temelia Statului. Gospodăria satului să fie lăsată în seama sătenilor interesaţi mai mult ca oricine de trebile lor obşteşti şi de bunul mers al lor, cum era înainte de războiu, când chinezul (primarul) rămânea în fruntea satului cât timp îl voia satul şi nu cât timp îi plăcea prefectului cum se întâmplă astăzi.

Dacă-i trebuia o şcoală, o biserică sau o casă comunală şi-o făcea singur şi ce ieftin şi-o făcea căci nu se dădea antreprenorilor cum se face azi, din ordinul prefecţilor, ca să fie îmbuibaţi antreprenorii de pe cârca ţăranilor, care au ajuns să plătească dări comunale şi judeţene întreit şi împătrit celor către Stat. S’a ajuns ca plugarul să plătească şi pentru un pui de gâscă taxă de păşuna! 15 lei şi dacă socotim puii care mor, taxele ce le plăteşte la târg şi hrana care o mănâncă ajungem la constatarea că a crescut degeaba puii.

Numai pentru drumuri s’a plătit de către săteni sume atât de mari, în 18 ani, încât ar trebui să avem toate şosele principale asfaltate şi gudronate cum sunt în sărăntoaca de Austrie şi nu desfundate cum le avem noi din păcate.

Nu fac calcule. Las pe fiecare ţăran să socotească starea faptică din satul lui.

Domnii prefecţi — onoare excepţiilor, care sunt rare — nu sunt însă proşti să bage banii încasaţi, în drumuri. De aveam prestaţia în natură poate că am mai avea şi noi drumuri practicabile. Politicenii însă au ştiut că pietrişul nu se poate mânca de aceea au pus impozite şi au suprimai prestaţia (munca în natură). Nu-i vorbă, unii prefecţi mai deştepţi, încasează şi impozitele şi pun şi sătenii la muncă.

Trebuie impusă cinstea şi omenia de jos în sus, prin organizarea forţeior săteşti. Organizarea se poale face paşnic, legal şi fără ciomagul şi iămbălăul partidelor politice falimentare; care organizau, bande din sătenii naivi ca să ciomăgească pe ceilalţi săteni, care nu le erau partizani. Ce au făcut politicenii n’a însemnat organizare, ci crimă căci au îndemnat poporul să se omoară.

Gruparea forţelor săteşti, înseamnă organizarea ţărănimii pentru apărarea intereselor ei şi împiedecarea hoţiilor pe care tot mai îndrăzneţ le fac politicenii prin călcarea legilor. Se grupează fruntaşii satului şi-şi aleg un conducător dintre ei. Vor începe să se îngrijească de gospodăria comunei, împiedecând risipa. Vor căuta să se aproprie de preot şi dascăl, care desbrăcat de haina urei politice se va îngriji 'de săteni, dându-le sfaturi folositoare.

Vor ajunge în scurt timp să conducă comuna, smulgând conducerea din mâna inconştientelor unelte ale politicenilor. Dacă nu reuşesc astăzi, vor reuşi mâne, peste o lună sau două, dar vor reuşi.

Se grupează după felul de mai sus sătenii dintr’un întreg judeţ, îndată vor deveni o forţă (putere) mai mare. La început nimeni, nu-i va lua în seamă. Mulţi vor râde, vor ironiza acest fapt, necrozând în putinţa de organizare a ţărănimii. Săteanul va rămâne nepăsător la ironii, el are o armă puternică în mână, voiul şi la urmă va râde el. De vot tremură politicenii căci dacă forţele săteşti sunt organizate, politicenii nu vor mai putea să facă alegeri cu jandarmii şi-şi vor pierde atotputernicia, bazată astăzi pe indolenţa oamenilor de bine şi desorganizarea ţărănimii.

Votul e cea mai puternică armă, mult mai puternică ca armele de foc cu care s’a suprimat viaţa unor fruntaşi în ultimul timp la noi. Voiul nu ucide un om ca glonţul — şi de cele mai multe ori nevinovat. Nu. El ucide un sistem ticăloşit şi falimentar pentru neamul nostru. Şi-i mult mai mult acest lucru.

Cu votul conştient dat şi dat oamenilor cinstiţi, vom înfrânge lichelismul şi vom ajunge să avem în fruntea obştei româneşti, oameni de omenie şi de bine, capabili să lucreze pentru binele tuturor Românilor şi tuturor cetăţenilor loiali faţă de Ţara, care-i ocroteşte.

Cum va putea lucra forţa sătească?

Dt exemplu vine un guvern la cârma Ţării. El trebuie să facă

alegeri, să consulte *] ara cum se spune. Să ceară votul prin care i se dă încrederea cetăţenilor. Forţa sătească, bine organizată, vine şi-şi formulează doleanţele faţă de reprezentantul guvernului, care îi cerc sprijinul. „Vă dăm sprijinul, domnilor guvernanţi, dar cu condiţia ca ne lăsaţi conducerea sătească şi judeţeană nouă, ca viaţa noastră obştească să nu mai fie batjocurita nostru să nu mai fie risipit", vor răspunde sătenii. Şi ca să aibă garanţia că reprezentantul guvernului şi guvernul se vor ţine de cuvântul dat, ca după alegeri să nu-şi spună „duceţi-vă dracului proştilor, că nu mai am nevoie de voi, v ’am promis aşa cum promitem noi‘\ torţa sătească va cere pe lângă conducerile comunale şi consiliul judeţean şi câteva locuri în parlament, proporţional cu tăria ci, pentru conducătorii săi: preoţi, învăţători şi ţărani fruntaşi.

Obţinând acestea, va obţine dreptate şi omenie, căci reprezentanţii ei vor lucra după îndrumările date de ea (forţa sătească) şi nici un guvern nu va mai tolera agenţii lui să-şi facă mendrele, căci va avea un control real şi ’n permanentă legătură cu poporul.

Nu se vor mai petrece spectacole ca cele de azi, când, sunt menţinuţi în fruntea trebilor obşeşti indivizi, care au compromis orice noţiune de autoritate şi care nu stau acolo, unde au fost cocoţaţi, decât spre a-şi face averi, şi sunt menţinuţi deşi miniştrii, care ar trebui să ia măsuri împotriva lor, ştiu că sunt ticăloşi.

Nu îndrăznesc să ia măsuri de frica clubului politic.

Prin organizarea satelor, însuşi conducătorii scapă de teroarea agenţilor lor politici. Viaţa noastră cetăţenecască va scăpa de trântorii, care sug seva neamului, şi care vor fi alungaţi ca nişte paraziţi ce sunt. acum de toţi aventurierii, ca avutul

Nu se vor mai prăpădii banii Ţării cu uşurinţa cu care se prăpădesc astăzi. Nu vor mai fi politiceni, muritori de foame în opoziţie, care să-şi pună numai căptuşeală la palton de 38 mii lei luaţi' fără muncă din avutul public. Nu se vor mai ridica clădirile publice cu preţurile întreite celor cuvenite, cum se întâmplă astăzi, căci ţăranii nu vor mai lăsa pe domnul prefect să le ridice, ci le vor face ei înşişi, cerând prefectului pe inginerul judeţului ca să le facă planurile pentru care îl vor omeni cu un prânz, când merge afară la sat, dar căruia nu-i vor da un leu onorar, căci el are leafă şi diurnă de deplasare. Vor munci, vor utiliza energiile lor, şi sătenii noştri le-ar întrebuinţa cu voie bună, dacă ar vedea că munca lor nu-i batjocurită.

Vor dispare în scurt timp tarabele de glieşeft, oamenii de bine, fruntaşii neamului, îşi vor da mâna peste partide pentru muncă neîncetată întru ridicarea neamului şi îndrumarea vieţii sale pe făgaşul normal al desvoltării istorice.

Forţa sătească organizată într’o Asociaţie cultural-gospodărească, cum ne-am gândit cei din jurul gazetei „Generaţia Nouă" — meditând asupra îndrumărilor date în „Neamul Românesc" de marele dascăl al neamului, Nicolae Iorga, care cu istorica sa prevedere a viitorului, o spune mereu să redăm ţăranului nostru viaţa lui dealtădată,, prin scoaterea din politică, — şi ale cărei statute le publicăm mai jos, va da un

impuls de viaţă nouă neamului.

Ţăranii, prin reînvierea vieţii morale de altădată şi prin reîntoarcerea lor la viaţa moral religioasă, la biserica străbună, vor scăpa de veninul politicianismului ucigător de suflete, nu se vor mai bate şi. ucide între ei pentru politică şi pentru politiceni. Vor începe o viaţă.

In locul vilelor clădite de politiceni, se vor ridica biserici, şcoli şi spitale, în care se va da sănătate morală şi fizică neamului.

Mulţi vor spune că organizarea forţelor săteşti în felul acesta- nu va fi posibilă. Scepticii nu cunosc ţăranul sau îl judecă după câţiva pierduţi, care îşi dau votul pentru deţul de răchie. Nu cunosc realităţile şi mizeria dela sate ca să înţeleagă cât de sătui sunt ţăraniiv de politiceni. Ţăranul e sătul de politică şi nu mai are încredere în nimeni. La fel preotul şi dascălul conştient. Politicenii i-a învrăjbit îiilfce ei Oamenii aceştia ştiu că dela politiceni nu pot aştepta nici un bine. Că mântuire nu le poate veni decât dela ei şi prin ei.

Nu se vor lepăda de politică la început toţi, dar 70 la sută da, după cum nu vor fi grăbiţi să se înscrie toţi cei. lepădaţi de politică în Asociaţie.

Vor fi însă în fiecare sat fruntaşi, care vor face începutul şi nici nu vor primi între ei gunoaie.

Dar în scurt timp, politicenii nu-şi vor mai găsi agenţi electorali Ia sate. Şi, şi păcătoşii se vor îndrepta. E doar în joc soarta lor şi a copiilor lor. Se vor lepăda de păcatele trecutului, ca să poată întră în Asociaţie, care cere membrilor ei să aibă o viaţă morală şi corectă. In cadrele (rândurile) Asociaţiei se va începe o acţiune de regenerare morală a neamului, având ca bază iubirea deaproapelui propovăduită de îsus Mântuitorul.

Primirea în Asociaţie nu se face ca în partidele politice, fără selecţie. Şi selecţia se poate face uşor căci ţăranul, preotul şi dascălul, trebuie să fie primiţi ca membrii ai Asociaţiei în comuna lor, care-i cunoaşte şi nu-i va primi dacă sunt necorecţi.

Nu pot merge să se înscrie în Asociaţie în altă conmuă sau la conducerea judeţeană. Apoi odată întrat în Asociaţie trebuie să fie corect altfel va fi dat afară — fără considerare — de organizaţia comunală, comitetul local sătesc, rămânând conducerii judeţene, singur, dreptul de a controla dacă cel exclus s’a făcut sau nu, vinovat de cele acuzate.

Asociaţia va face alegerea „grâului de neghină" începând din cea dintâi celulă a ei: satul.

Fruntea satelor va ajunge în conducerea judeţeană a Asociaţiei şi fruntaşii conducerii judeţene se vor întâlni într’un comitet central, în care se vor hotărî directivele după care să lucreze întreaga Asociaţie pentru ridicarea Ţării.

Alături de ţărani, preoţi şi dascăli, vor alerga toţi oamenii de bine, care astăzi stau cu mânile în piept, deprimaţi de situaţia jalnică în care ne găsim.

Ţărănimea va redobândi încredere în conducătorii ei, energiile neamului se vor utiliza pentru ridicarea Ţării, care se va transforma

într un vast şantier din care se va ridica România tare a lui Carol IIlea, scut la Nistru.

Dr. Ion Bontilâ. ASOCIAŢIA „GENERAŢIA NOUĂ“ TIMIŞOARA. STATUTE. Cap. I.

Art. 1. — Se internează „Asociaţia Generaţia Nouu“ , cu sediul î'n Timişoara.

Art. 2. — Durata Asociaţiei este nelimitată.

Ari. 3. — Scopul Asociaţiei este: de a ridica nivelul moral, cultural şi a forma spiritul gospodăresc al ţăranului român, prin reînvierea vremilor trecute, în care trăiau o viaţă curată, strâns legaţii de biserica străbună, întrebuinţând în acest scop propaganda prin scris şi cuvânt.

Cap. II.

Art. 4. — Asociaţia este alcătuită din membrii fondatori şi membrii activi. a) Membrii fondatori sunt: acele persoane, cari având un trecut de corectitudine morală şi cetăţenească, au pus bazele acestei asociaţii prin semnarea actului constitutiv, fiind socotiţi de drept şi membrii activi. b) Membrii activi pol fi ţăranii, învăţătorii şi preoţii de origine etnică români, cari se bucură de o purtare corectă atât în viaţa particulară cât şi în viaţa publică.

Art. 5. — Primirea membrilor se face de către preşedintele comitetului local sătesc sub rezerva aprobării ulterioare de către comitetul de conducere judeţean.

Art. 6. — Calitatea de membru al asociaţiei încetează: a) Prin eşirea de bună voie din asociaţie, anunţată înscris comitetului local sătesc. b) Prin deces. c) Prin excluderea hotărâtă de comitetul de conducere judeţean în baza raportului comitetului local sătesc. d) In urma unei condamnări penale definitive cu caracter imfamanl.

Art. 7. — Membrii asociaţiei au următoarele îndatoriri: a) A lucra pentru realizarea scopului asociaţiei, ducând o viaţă corectă, morală şi de muncă pentru binele obştei româneşti. b) A participa la şedinţele comitetului local sătesc, pentru discutarea problemelor ce se pun, având drept de vot pe care-1 vor exprima pe faţă prin viu graiu. c) A plăti la timp cotizaţia de membru, care este de 4 lei lunar şi taxa de înscriere de un leu.

Cap. III.

Art. 8. — Resursele asociaţiei provin din: a) Subscrierile membrilor fondatori, cari formează patrimoniul iniţial al asociaţiei.

b) Cotizaţiuni şi taxe de înscrieri. c) Donaţiuni, subvenţii, etc. d) încasări realizate cu ocazia diferitelor manifestaţiuni şi din • vânzarea diferitelor bunuri ale asociaţiei. Art. 9. — Sumele adunate şi orice avere mobilă sau imobilă, cari servesc interesele culturale ale asociaţiei, compun patrimoniul ei. Cap. IV. Art. 10. — Organele asociaţiei sunt: a) Comitetul central de conducere al asociaţiei. a) Adunarea generală judeţeană. c) Comitetul de conducere judeţean. d) Comitetul de direcţie. e) Comitetul local sătesc. Art. 11. — Adunarea generală fiind alcătuită din membrii activi se îiitiuneşte în sesiune ordinară odată pe an, în primul trimestru al anului, la data ce o va fixa comitetul de conducere judeţean, convocarea fiind făcută cu treizeci de zile înainte, având stabilită şi ordinea de zi. Art. 12. — In caz că la prima convocare a adunării generale nu sc întruneşte numărul recerut al membrilor, adunarea se va ţinea peste opt zile cu orice număr de membrii, fără o prealabilă convocare. Art. 13. — Adunarea generală poate să se întrunească în sesiune extra-ordinară ori când se va cere aceasta, motivată înscris de două treimi a membrilor comunelor, sau de comitelui judeţean. Art. 14. — Adunarea este legal constituită, când vor l'i prezenţi cel puţin % din totalitatea membrilor (exceptându-se cazul art. 12 şi 34). Art. 15. — In şedinţele adunării generale se închee întotdeauna hii proces-verbal, care se verifică prin 2 membrii desenaţi de preşedinte la deschiderea adunării.

Cap. V.

Art. 16. — Atribuţiunile adunării generale sunt: a) Să aleagă din sânul său comitetul de conducere judeţean, compus dintr’un preşedinte, care poale fi orice membru al asociaţiei, un vice-preşedinte, care nu poate fi decât ţăran, un secretar general, care poate fi oricare membru al asociaţiei, 12 membrii dintre preşedinţii comitetelor locale săteşti, 12 membrii dintre secretarii comitetelor localesăteşti şi 2 dintre oricare membrii ai asociaţiei. bj Să dea descărcarea comitetului de conducere judeţean de gestiunea anului expirat. c) Să stabilească directivele generale .ale asociaţiei şi posibilităţile de îndeplinire a obiectivelor statutare. d) Să se pronunţe asupra bugetului anual şi asupra programului general de activitate. e) Să decidă asupra recursurilor înaintate înpotriva hotărârilor aduse de comitetul de conducere judeţean.

Art. 17. Orice decizii se dau prin aclamatiuni sau prin majoritatea de voturi. In caz de paritate votul preşedintelui este hotărâtor, n niatene bugetara însă, sau când e vorba de alegerea unui membru, se dă _ cu /3 majoritate de voturi. Votareaw - se va face prin viu graiu şi pe laţa. La cererea majorităţii membrilor votarea va putea fi şi secretă.

Ari. 18. Hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toţi membrii asociaţiei.

Art. 19. — Este nulă orice rezoluţie asupra unei chestiuni s’a pus la ordinea zilei. ce nu

Gap. VI.

Art. 20. — Comitetul de conducere judeţean se alege de adunarea generală pe timp de 2 ani, fiind alcătuit din 29 membrii conform art. 16, alin. a. Comitetul alege din sânul său un cassier.

Art. 21. — Comitetul de conducere judeţean în general are puteri nelimitate în cadrul directivelor date de adunarea generală cu privire la stabilirea activităţii asociaţiei şi în special: a) Aprobă primirea şi excluderea membrilor asociaţiei, hotărâtă de comitetul local sătesc. b) Dă avizul său la orice chestiune ce are să se discute în adunarea generală. c) Stabileşte bugetul. d) Acordă cheltuielile în cadrul bugetului. e) Execută hotărârile adunării generale. f) Revizueşte cassa asociaţiei. g) Numeşte membrii în comitet în locurile vacante cu un mandat valabil până la proxima adunare generală. h) Aranjează conferinţele şi serbăriile asociaţiei etc. i) Stabileşte şi repartizează diferitele recompense pentru '-•ervicii aduse asociaţiei.

Art. 22. — Hotărârile comitetului de conducere judeţean se pot ataca din partea oricărui membru al asociaţiei, prin recurs înaintat înscris preşedintelui în termen de 3 zile dela luarea hotărârii. înaintarea recursului se face preşedintelui comitetului de conducere judeţean prin preşedintele comitetului local sătesc.

Art. 23. — Comitetul de conducere judeţean se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie putând fi convocat de preşedinte sau de majoritatea relativă a membrilor din comitet. Pentru deliberare e nevoie de prezenţa a cel puţin 11 membrii.

Art. 24. — Membrii comitetului, cari vor absenta nemotivat temeinic 3 şedinţe consecutiv, vor fi excluşi urmând a se complecta locul lor conform art. 21, alin. g.

Ari. 25. — Preşedintele asociaţiei se alege de comitet şi are următoarele atribuţiuni: a) A prezida adunările, şedinţele, congresele şi orice manifestaţiunî ale asociaţiei şi a da o parte din atribuţiunile sale vice-preşedintelui la caz de nevoie. b) A dispune îndeplinirea în faot a hotărârilor luate de organele deliberative.