Milcovia anul II vol 1 by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

MILCOVIA REVISTĂ REGIONALĂ DE STUDII . I I

,rv*

r-r ‘

V .

•vT

■■■

ANUL H, VOL* 1

■

i» ; .... ••«*.1____

FOCŞANI TIP. «CARTEA PUTNEI* J93J

Corespondenţa privind redacţia şi administraţia revistei, se va trimite d. N. Al. Rădulescu, profesor secundar, strada Plagino nr. 21, Focşani.

i MILCOVIA REVISTĂ REGIONALĂ DE STUDII

REDACTOR: N. AL. RĂDULESCU

VU9 U ppOS ani -

Sfe/v.- •/.M

J93X

ANUL II, VOL. J

O l AUG. 2018

1 i

CUPRINSUL: Sîmion Mehedinţi: Al. P. Arbore:

'• .AL

Vadul moldo-muntean. Populaţiunea judeţului Putna la jumă tatea veacului trecut, după Ion Ionescu dela Brad. Aurel V. Sava : Contribuţiuni la istoria Bisericei vrâncene. Ion Diaconu: Folklor din R.-Sărat. Ion C Băcilă: Lupta dela Focşani, 3 august, 1789. I. Rădulescu - Rîmnic: Liga culturală secţia Focşani; vieaţa şi activitatea ei. Ion M. Gane: Primele tipografii rîmnicene. Ion Diaconu: Contribuţiuni la informaţiunile călătorilor streini despre regiunea „Milcovia“. Mih. Popescu: Contribuţiuni la istoricul şcoalelor publice din Focşanii-Moldoveni şi Munteni. George Tatulescu: Cîteva consideraţiuni asupra criminalităţii în judeţul Putna, în perioada post-belică. Trei îndrumători ai vieţii culturale focI. M. Dimitrescu : şănene. Tîrgurile anuale din ţinutul Putnei. N. Al. Rădulescu: Date focşănene asupra hotarului şi unirii. L^Romanoai: Judeţul Putna din punct de vedere militar. Maior D. Cantea: Camera de agricultură a judeţului Putna. N. Jechianu:

Bibfîoteco

v R A N C

Zamfirescu"

i ■yl

i'f ■il

Vir 9U

Husum rr

Număr închinat Ligii Culturale, care împli neşte anul acesta patruzeci de ani de existenţă, şi îşi ţine Cdngresul anual în Focşani, oraşul Unirii.

> r C (b

t '• •

: I

' 1.

>■

VADUL MOLDO-MUNTEAN

Un popor nu poate trăi azi fără ştiinţă, după cum n’ar putea trai fără aer. Americanii au ajuns la mare înflorire materială, tocmai fiindcă se folosesc de ultimele rezultate ale ştiinţei. Taylorismul nu însemnează altceva, decât „muncă raţionalizată" până în cele mai mici amănunte. Pentru aceasta e însă nevoie să cunoaştem de aproape fie care ţinut, precum şi populaţia sa, cu toate posibilităţile ei bune ori rele. Iată dece ne-am bucurat, aflând că o seamă de cărturari din Putna şi judeţele vecine s’au asociat să cerceteze din toate punctele de vedere colţul de ţară, dela genunchiul Carpaţilor. Regiunea dintre munţii Vrancei şi cotul Dunării la Galaţi e pământul cel mai însemnat pentru viaţa statului nostru. A fost o mare pagubă, când am pierdut o parte din Banat, din şesul Crişurilor, din Maramureş, Bucovina şi Moldova. Dar, dacă streinii ar fi pus mâna pe o făşie cât de îngustă între Măgura Odobeştilor şi Galaţi, putea să fie primejdie de moarte, — cum s'a văzut în 1917, — Aci e nodul vital al Statului român. Iar asta nu din vrerea oamenilor, ci din însăşi făptura ţinutului. In adevăr, cine priveşte harta României, vede că aci e vadul cel mare al apelor şi şleaul cel mare al drumurilor care se în dreaptă dela Cetatea Carpaţilor spre Marea Neagră. Aci vine dinspre miază-noapte Prutul, străbătând tot mijlocul podişului moldovean- Aci coboară apele Şiretului care culege toate râule ţele şi"pâraele din Carpaţii moldo-ardeleni, — ba şi pe cele din munţii Munteniei, până în basinul Teleajenului. Tot spre nodul i

1 Tipărim aici această schiţă, care fusese cerută dc noi pentru o altă publicaţie. (N. R.)

S. MEHEDINŢI

hidrografic dela Galaţi se îndrepta odinioară un râu cam de mărimeaN Şiretului, care strângea apele Carpaţilor dela miază-zi, (pe vremea când clisurile dela Cazane nu erau încă deschise, iar Du nărea se oprea în şesul Banatului). Aşadar, călătorul care ar fi pornit din deltă spre apus, ar fi dat atunci cu ochii mai întâi de un fluviu considerabil (nu atât de mare ca Dunărea de azi) resfirând dintr’odată din trunchiu trei ramuri mari: Prutul, la dreapta ; Şiretul, la mijloc ; iar la stânga ramura care îşi întindea vârfurile până în apusul Olteniei. Prin urmare, adevărata prelungire a trunchiului dintre deltă şi Galaţi i s ar fi părut Şiretul, şi pentru abundenţa apelor, şi pentrucă albia lui continuă aci, aproape în linie dreaptă, albia Du nării de jos, adunând atât râurile podişului moldovean, cât şi pe ale şesului râmnicean şi buzoian. Fără îndoială, aci este cel mai mare „nod hidrografic" al întregului pământ românesc. După ce însă Dunărea a răsbit pe la Porţile-de^Fier şi a sporit volumul ramurei dinspre miază-zi, nodul dela- Galaţi a căpătat o însemnătate, care interesează chiar regiuni mai depărtate decât cele Carpatice. — Pentru ţările locuite de Români, rolul acestui mare vad este unic. Iar lucrul e lesne de înţeles : cum se adună aci râurile, aşa se adună şi o Omenii, şi mărfurile, şi drumurile. Intre cetatea Carpaţilor şi v Măr ea'Neagră^m care pătrunseseră corăbieri Fenicieni şi Greci cu multe secole înainte de Christos, legătura cea mai firească a fost tocmai pe valea Şiretului de jos. încă dinainte de era creşh tină, găsim aci un mare drum care lega Dunărea de jos cu Dacia X Carpatică, suind pe valea Trotuşului. Mai târziu, Romanii au urmat aceeaşi cale. Atât de însemnat li se părea acest vad de râuri, de oameni şi de mărfuri, încât au căutat să-l apere prin va luri de pământ, care, pornind din Şiret, tăiau valea Prutului şi răspundeau tocmai la malul Nistrului. Acestea sânt aşa numitele valuri ale lui Traiari, care străbat partea de miază-zi a Basara biei, precum şi valurile ce merg prin mijlocul Dobrogei dela Du năre la Mare, — un fel de zăgazuri paralele cu Dunărea de jos, adică şîeaul cel mare al apelor. Şi tot în legătură cu această orientare a apelor a stat în ţ evul mediu tendinţa Basarabilor de a stăpâni fâşia limanurilor, j corn pletând astfeî~stăpanirea basinului de jos al Şiretului, pana în munţii Vrancei.

VADUL MOLDO-MUNTEAN

Din aceleaşi consideraţii s'a născut apoi planul Ardelea nului Iancu Corvin de a stăpâni Chilia, precum şi necesitatea po- ji litică a Moldovei sub Ştefan de a' avea. Bugeacul cu Chilia şi vadul Şiretului de jos până în linia Milcovului. In sfârşit, aceleaşi cauze geografice au îndemnat mai târziu şi pe Turci să strângă Dunărea de jos şi Şiretul ca într'un cleşte între raiaua Brăilei !/ şi raialele Bugeacului. “ f Piin urmare, făptura locului a făcut ca hotarul să pendu leze aci mereu. — E foarte semnificativ că atunci, când Rusia a rupt jumătate din Moldova, (1812), boerii Moldoveni s'au gândit sa aline suferinţele principatului dela nord, cerând să i se ali pească o fâşie din câmpia Şiretului de jos, adică o parte din judeţul Râmnicului şi al Buzăului. Cum se explică această pretenţie ? Iasuşi felul ţinutului îi ademenea spre o astfel de încercare. Apele n'au pe aici vaduri statornice. Bârladul de pildă, în loc să se verse în Şiret aproape de Hanul lui Conache, ca astăzi, se vărsa mai înainte tocmai în Dunăre, iar Şiretul curgea mai spre miază-zi, rătăcind într'o luncă uriaşă, unde făcea fel de fel de cotituri. Abia în timpurile mai nouă, Şiretul s'a mutat mai spre miază-noapte, năvălind în albia Bârladului, pe care l'a înghiţit, cum înghite un peşte mare, pe altul mai mic '. Şi au mai fost îi alte mutări. Buzăul care curgea odinioară prin Călmăţui spre Dunăre, dela un timp s'a abătut spre miază-noapte şi se varsă acum în Şiret, ca şi Râmnicul, fiind ademenit spre nord de lăsarea în jos a luncii Şiretului. (Tocmai aici e o crăpătură mare în scoarţa pământului). Şi, după cum s'au mutat râurile, aşa s'a mutat mai târziu şi hotarul dintre Moldova şi şesul muntenesc, jucând încoace şi încolo. Putem zice că din vechime şi până la hotarul din hărţile secolului al XIX, nicăeri nu s'a văzut pe pământul nostru mai multe şi mai schimbătoare linii de fruntarie, ca cele dintre Vraiicea şi deltă. Iar asta, după cum au spus, nu din vrerea oamenilor, ci din însăşi făptura locului.

Cele înşirate până aci dovedesc aşadar că nu e o vorbă de şartă, dacă afirmăm că vadul moldo-muntean dintre pintenul

1 Un tânăr geograf din Bârlad va publica un studiu asupra acestor fapte»

S. MEHEDINŢI

- Carpaţilor şi Cotul Dunării este regiunea cea mai însemnată pentru viaţa statului român. Faptul s'a adeverit încă din epoca năvălirilor, când cetele barbarilor s'au scurs prin această strungă îngustă, până în epoca modernă şi contemporană. Pe aci e vadul cel mare al plutelor ce coboară lemnele din Carpaţii Moldovei. ; Pe aci e calea oilor ce veneau dinspre ţara Breţcului spre Bugeac şi Dobrogea. Pe aci, mărfurile aduse pe corăbii, pătrundeau în ţară, resfirându-se dela Galaţi, cum~se resfiră apele şi druj rnurile. Aci era TifescTâ~se~aŞ2ze şi centrul politic al statului\ daca în loc de mai multe principate, ar fi fost unul singur. Şi, în adevăr, s’a şi făcut o încercare în acest sens pe la jumătatea secolului trecut. Când Moldova s’a unit cu Muntenia, a fost un moment vorba să se aşeze Capitala în Focşani. Dacă planul se realiza, potrivit indicaţiilor geografice şi economice, regatul lui Carol I ar fi fost scutit de marea eroare de a cheltui sume enorme pentru a transforma oraşul de câmpie al Bucureştilor în1 tr’o cetate întărită. Absurditatea unei astfel de încercări s'a vădit în 1916, când invazia armatelor duşmane s'a oprit abia în valea Şiretului de jos, între Cotul Carpaţilor şi al Dunării, unde s a şi hotărât soarta războiului (Mărăşeşti). Repetăm : în toată întinderea pământului românesc, nu e nici o regiune mai semnificativă din punct de vedere antropogeografic şi istoric. E bine deci că trecutul şi prezentul acestui colţ de pământ să fie cât mai de aproape cercetat, fiindcă el interesează nu numai judeţele mărginaşe, ci soarta întregului neam legat de Carpaţi, de Dunărea de jos şi de Mare. începând deci cu scoarţa pământului, cu clima, râurile, vegetaţia şi populaţia, pentru a sfârşi cu dru murile vechi, cu şoselele şi căile ferate, zona aceasta ne impune o sumă de probleme vrednice de meditat- Iar cărturarii din judeţele limitrofe vor face operă de interes şi ştiinţific, şi practic, cercetându-le cu deamănuntul. In telul acesta se vor putea aduna o mulţime de fapte, exprimate prin schiţe cartografice ce vor părea adevărate revelaţiuni ’. S. MEHEDINŢI.

i De pildă, nimeni n'a tras până azi pe hartă linia care desparte terito riul moldovenesc cu acria (sau aş da, în Vrancea) de teritorul muntenesc cu ăla. Pentru mişcările de populaţie, această simplă linie de hotar va fi un pre ţios comentar ai graniţei politice dintre cele două principate.

POPULAŢIUNEA JUDEŢULUI PUTNA LA JUMĂTATEA VEACULUI TRECUT DUPĂ ION IONESCU DELA BRAD Printre puţinii bărbaţi ai trecutului nostru cu adevărată dragoste de gospodăria neamului şi hotărît să contribuie cu orice mijloace la ridicarea economiei noastre naţionale se numără şi Ion lonescu delz Brad. Născut la 24 Iunie 1818 în casa de lângă curtea bisericii Sf. Neculai din Roman dintr’un neam de preoţi, învăţă primele cunoştinţe de carte la şcoala episcopiei de Roman, unde dascălul Melidon îi puse cartea grecească în mână ; româneşte a învăţat la şcoala domnească la dascălul Verescu, iar psaltul dela biserica Precista îl deprinse la psaltichie. După şapte ani de şcoală la Roman fu dat de tatăl său la 1832, în vârstă de 14 ani, la şcoala dela Trei-Sfetitele din Iaşi, unde îngrijitor al internatului era gra maticul şi literatul G. Săulescu. Ca dascăli, la această şcoala din Iaşi, el avu pe ardeleanul Fabian, dela care a învăţat latineşte şi matematică şi pe bănăţeanul Efţimie Murgu la care a ascultat filosofia. Tânărul I. lonescu ajunse în curând profesor în şcoalele laşului la „clasele ghimnasiale", iar la 1838 se numără printre profesorii „învăţăturilor de treapta a doua" pentru limba română şi istoria universală. El a urmat şi cursurile Academiei mihăilene unde avu ca profesor pe francezul Maisonnabe dela care a învăţat limba fran ceză. Cunoscând şi această limbă îl vedem că face traducerea a 4 scrieri franceze pe lângă una din 1. latină şi o altă traducere neprecizată.

AL. P. ARBORE

Noua situaţiune economică creiată Principatelor după pacea deia Adrianopol îl face pe însuşi autorul nostru să facă urmă toarea caracterizare : „De vre-o douăzeci de ani (deci de pela 1837) au început a se ivi în ţară o mişcare atâta de însemnată întru înmulţirea rodurilor pământului încât sporirea valorei pă mântului şi creşterea bogăţiei ne pune în cea mai mare mirare“. Intr o asemenea situaţiune Mihaiu Sturza, Domnul Moldovei, se gândea să-şi pregătească un agronom cult care i-ar fi putut fi „de vre-un folos la îmbunătăţirea întinselor sale proprietăţi". Alegerea aceasta căzu pe Ion Ionescu dela Brad care a plecat cu Maisonnabe spre Franţa unde devine student al şcoalei de agricultură dela Rovjlle (Franţa). întors în ţară el căută prin toate mijloacele să contribue la îndrumarea economică şi gospodărească a Moldovei începând să publice diferite sfaturi către săteni cum sunt acelea dintr'un Calendar pentru bunul gospodar de Ion Ionescu, Iaşi. La Cantora Foii săteşti, 1845, ca supliment la Foaia sătească redactată (1844) de M. Cogălniceanu. Chibzuiala lui caracteristică l-a făcut pe I. Ionescu să nu fie un imitator servil al diferitelor sisteme economice străine în ţara noastră ci el a căutat să întemeeze un sistem naţional de gospodărie fiindcă era convins că „gospodăria Românilor ca şi a oricărui alt neam are obiceiurile sale răzimate pe climă, mulţimea şi bunătăţile pământului, numărul locuitorilor, chipul hrănirei şi a vieţuirii lor, însfârşit pe treapta trebuinţelor ţării din lăuntru şi interesul negoţului din afară. Toate aceste împrejurări dau gos' podăriei o faţă deosebită în fieştecare ţară, dela care nu se poate abate cine/a fără ca să se resim(ească. Prin urmare şi Românii trebuie să aibă o sistemă de gospodărie şi în adevăr o au, încât nici un om priceput nu poate să îndrăsnească de a o neînsemna şi de a se strădui să o înlocuiască cu sisteme engleze sau franceze sau germane de gospodărie". Ajuns profesor la Academia mihăileană din Iaşi el colabo rează la „Propăşirea" lui M. Cogălniceanu fiind în acelaş timp şi contabilul moşiei lui Grigore M. Sturza dela Săbăoani. Anul 1848 îl pune în legătură pe I. Ionescu cu N. Bălcescu la moşia Mânjina, a lui C. Negri, din Jud. Covurlui. In acelaş an el este chemat de locotenenţa domnească din Bucureşti ca specialist pentru soluţionarea chestiunii ţărăneşti unde se şi duce, fiind

POPULAŢIA PUTNEI IN 1859

numit îndată vice-preşedinte al comisiunii delegaţilor boeri şi ţă rani, în care calitate va desfăşura o activitate deosebit de bo gată pentru exproprierea moşiilor şi împroprietărirea ţăranilor. Se duce apoi la Constantinopol pentru a interveni acolo în nu mele ţăranilor la emanciparea şi împroprietărirea lor. La Cons tantinopol Ion Ghica, ambasadorul revoluţiei munteneşti dela 1848, îl recomandă pe Ion Ionescu lui Nogues, ce era atunci directorul şi proprietarul Jurnalului francez la Constantinopol, la care ga zetă ajunge colaborator I. Ionescu. Datorită cunoştinţelor lui în domeniul practic al agriculturii şi a felului cum le expunea în jurnalul francez al lui Nogues, I. Ionescu este numit de Turci membru al consiliului de agricultură şi mai apoi chiar director al şcoalei imperiale de agricultură dela Sfântul Ştefan, lângă Constantinopole. Din călătoriile şi cercetările făcute în Turcia ne-au rămas dela el următoarele scrieri: Excursion agricole ă Brousse (1849); Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja (1850); La Thessalie telle qu’elle est et telle qu’elle peut-etre; Excursion agricole dans l’Asie mineure; Compte-rendu du domaine de Rechid-Pacha (1854); Etude sur le domaine imperial de HairlerChifler (1856). Dintre toate aceste scrieri, aceia care priveşte Dobrogea este de o însemnătate deosebită prin informaţiunile multiple ce ni le dă relativ la această provincie mai cu seamă sub raportul etnografic, statistic şi economic, fiind una din lucrările cele mai importante pentru cunoaşterea acestei provincii înainte de anexarea românească. „După opt ani de desţărare, întorcându-mă în ţeară am continuat lucrarea începută la 1848 ; şi de-aceea am fost prigonit judecat, osândit şi închis în mănăstirea Neamţul; dară n'am în cetat a susţinea desfiinţarea boerescului până ce nu s'a desfiinţat. Şi s-au desfiinţat prin legea dela 14 August 1864, lege zisă ru rală", spune I. Ionescu în Dările de seamă către alegătorii co legiului al IV de Roman 1885 pg. III [după G. Bogdan-Duică: Vieafa şi opera întâiului, ţărănist român : Ion Ionescu dela Brad (1818—1891). Craiova 1922 pg. 71]. Hărţuit de procese şi şicane, directorul statisticei moldo veneşti, cum era acum I. Ionescu, părăseşte laşul şi se opreşte în Bucureşti.

AL. P. ARBORE

iActivitatea publicistică desfăşurată aici culminează în peri odicul: Ţeranul român. Ldiţiune abdomadară. Jurnal politic,, <?conomic, literar şi comercial, ce-a apărut dela 12 Noembrie 1861 până la 17 Martie 1863. După ce încetează de a-1 combate pe Cuza-Vodă cu care se împacă, el devine unul din sprijinitorii cei mai devotaţi ai domnului pentru îndeplinirea reformei agrare. „In ziua când Cuza-Vodă, uşoară să-i fie ţărâna ! au des fiinţat boerescul şi au împroprietărit ţăranii, am încetat de a-1 mai combate, m'am închinat lui; şi am intrat în diregătorie — ce au făcut-o înadins pentru mine — de inspector general de agri cultură şi am lucrat la realizarea împroprietăririi şi la îmbunătă ţirea agriculturii". [G. Bogdan-Duică 1. c. pg. 83]. In această calitate el scrie pe lângă alte multe lucrări de îndrumare agricolă şi trei volume „de anchetă agricolă, de cri tică sinceră şi de povăţuire serioasă spre un viitor mai bun, mai productiv şi mai civilizat“. In toate aceste trei volume el a căutat să arate starea reală a ţării şi mijloacele de a trece dela empirismul nostru agricol la o nouă stare de exploatare agricolă raţională. Cele trei volume sunt : Agricultura română din judeţiilu Dorohoiu. Bucureşti, 1866; Agricultura română din jiideliulu Mehedinţi, Bucureşti, 1868 [pg. 772] ; Agricultura română din judeciul Piltna, de Ion Ionescu, inspectoru general de agricul tură, judeciul ala III. Bucureşti. Imprimeria Statului 1869 [pa gini 568]. Cel dintâiu este scris la 1865, al doilea în 1866 şi al treilea la 1868.

•i \ "■ a

<i Agricultura română in judeciul Putna este o lucrare im portantă nu numai prin ideile bogate şi interesante vădite de autor cu privire la tot ceeace privea împroprietărirea, cultura pământului şi situaţiunea clasei ţărăneşti din acest ţinut dar şi prin informaţiunile multiple de orice natură arătate asupra jude ţului nostru la câţiva ani după ştergerea hotarului despărţitor de fraţi şi înjghebarea Principatului românesc. Populaţiunea ne este amănunţit expusă şi in lipsa unor ca tagrafii sistematice privitoare la Putna, ne este de cel mai mare

POPULAŢIA PUTNEI IN 1859

ajutor această lucrare cu ajutorul căreia putem afla situaţiunea demografică şi etnografică a ţinutului. Datele întrebuinţate pentru o asemenea expunere sunt acelea ale recensământului făcut la 1859, anul unirii Principatelor, iar pentru străini foloseşte numărătoarea executată la 1868. Clerul din jud. Putna era alcătuit la 1859 din 1163 capi de familie, din cari 944 bărbaţi şi 219 femei. După localităţi se re partizau : Focşani 66 bărbaţi şi 10 femei ; Panciu 56 bărbaţi şi 2 femei; Odobeşti 18 bărbaţi şi 7 femei; Adjud 4 bărbaţi şi 6 femei; Nămoloasa 2 bărbaţi; în plasa Zăbrăuţi 213 bărbaţi şi 76 femei; în plasa Gârlele 229 bărbaţi şi 103 femei; în plasa Răcăciuni 146 bărbaţi şi 18 femei; în plasa Bilieşti 97 bărbaţi şi 1 femeie şi în Vrancea 164 bărbaţi şi 1 femeie. După starea civilă acest cler cuprindea 691 însuraţi, 144 necăsătoriţi, 109 văduvoi şi 209 văduve : total 1163. Acelaş cler se putea împărţi după sex în : 1825 parte bărbătească şi 1649 parte femeiască : total 3474. Ca vârstă erau : Vârstă matură ...... Copii dela 5 la 15 ani . . Copii dela 15 la 25 ani . .

Total

bărbaţi

femei

total

944 712 169 1825

219

1163

674 756 1649

1386 925 3474

Cultivatorii de pământ, capi de familie, erau atunci în ju deţul Putna 26.695. După localităţi şi plase aceştia se înfăţişau în felul următor:

Focşani . . • Panciu . . . . Odobeşti .... Adjud ..... Domneşti . . . Nămoloasa . . . Plasa Zăbrăuţi . . „ Gârlele . . „ Răcăciuni

bărbaţi

femei

372

13 274 153 70 5 5729 3732 4584

4 69 46 15 596 672 899

AL. P. ARBORE

Plasa Bilieşti m Vrancea .

Total

bărbaţi

femei

3674 4653

324 760

23259

3436

Total general: 26.695 capi de familie.

Starea civilă a acestor cultivatori era: 20.992 însuraţi, 539 necăsătoriţi, 1.798 văduvi şi 3.436 văduve. După sex: 45.497 bărbaţi şi 43.126 femei: în total deci 88.623 de suflete, cari se puteau astfel împărţi după vârstă : Maturi ..................................... Copii dela 1 la 15 ani . . . Copii dela 15 ia 25 ani . .

Total .

bărbaţi

femei

23259 17908 4330 45497

3436 16422 23268 43126

Total general: 88.623 suflete. După agricultori urmau în al doilea rând, ca număr, me seriaşii români sau pământeni după cum îi numeşte I. Ionescu dela Brad. Aceştia erau 1625 capi de familie din cari 1351 bărbaţi şi 274 iemei, repartizaţi astfel după localităţi:

Focşani.......................... ..... Panciu ............................................... Odobeşti ............................................... Adjud ........... Nămoloasa............................... * • Plasa Zăbrăuţi .... Sg | . . „ Gârlele „ Răcăciuni ....... „ Bilieşti ........ „ Vrancea....................................

bărbaţi

femei

736 73 160 104 108 21 111 176 10 1

179

62 9

Aceşti meseriaşi erau 1 199 căsătoriţi, 45 necăsătoriţi, 107 văduvi şi 274 văduve. In total deci, 1625. Ca sex şi vârstă se putea face următoarea împărţire : 2834 bărbaţi, 2826 femei şi 768 calfe : total 6288.

POPULAŢIA PUTNEI IN 1859

Maturi, capi de familie . Copii dela 1 la 15 ani . Copii dela 15 la 25 ani .

Total Calfele Totalul sufletelor

bărbaţi

femei

total

1351 1119 374 1483

274 970 1442 2412

1625 2079 1816 5520 768 6288

Numărul comercianţilor români urma după acela al mese riaşilor români. Ei erau în număr de 600 din cari 471 bărbaţi şi 129 femei repartizaţi astfel: Focşani . . . Panciu . . . Odobeşti . . . Adjud . . . . Nămoloasa . . Domneşti . . Plasa Zăbrăuţi . ,, Răcăciuni ,, Vrancea .

bărbaţi

femei

260 90 16 41 23 6 27 56 3

79 45 4

I 1

Starea civilă a acestora era: 418 căsătoriţi, 4 necăsătoriţi* 49 văduvi şi 129 văduve. Clasa negustorească cuprindea următoarea situaţiune după sex : 1189 parte bărbătească şi 1026 femeiască : total 2215. —; iar ca vârstă : Capi de familie, maturi . . Tineri dela 15 la 25 ani Copii dela 15 ani mai jos . Total .

bărbaţi

femei

total

471 261 457

129 519 378

600 780 835

1189

1026

2215

Pe lângă această populaţiune băştinaşă în judeţul Putna se aflau şi supuşi străini cari erau 260 capi de familie, din cari 232 bărbaţi şi 28 femei, — aceştia fiind 197 însuraţi, 17 necăsătoriţi, 18 văduvi şi 28 văduve. Ca vârstă 133 erau dela 25 la 15 ani bărbaţi şi 253 femei; dela 15 ani în jos 196 băeţi şi 486 fete; ca sex: 561 parte băr bătească şi 514 parte femeiască. ;

âh

AL. P. ARBORE

Din numărul locuitorilor înşiraţi până aici 1240 capi de fa milie fuseseră scutiţi de dări şi anume 929 bărbaţi şi 31 1 femei, din cari 660 erau căsătoriţi, 118 necăsătoriţi, 151 văduvi şi 311 văduve. Ca vârstă erau 393 bărbaţi şi 829 femei dela 15 la 25 ani, dela 15 la 1 an 514 bărbaţi şi 536 femei; total 907 bărbaţi şi 1365 femei. După sex erau 1836 parte bărbătească şi 1076 parte femeiască. Evreii după numărătoarea din 1859 erau 644 capi de fa milie şi anume 581 bărbaţi şi 63 femeîT'împrăştiaţi în tot judeţul după cum urmează?" Focşani Panciu Odobeşti . Adjud . . . Domneşti . Nămoloasa . Plasa Zăbrăuţi ,, Gârlele ,, Răcăciuni ,, Bilieşti ,, Vrancea

Total .

bărbaţi

femei

296 57 73 65 27 25 12 5 9 12

34 5 14 10 2 1

581

Aceştia erau 546 căsătoriţi, necăsătoriţi 6, văduvi 29 şi vă duve 63. Total: 644. Repartizaţi pe vârste erau : In vârstă dela 15 la 25 ani . . In vârstă dela 1 la 15 ani . . Membri de familie......................

Total

bărbaţi

femei

212 664 581 1457

627

581 63 1271

din cari 1457 erau bărbaţi şi 1271 femei, atingând un total de 2728 suflete. In legătură cu Evreii, I. Ionescu adaugă: „Jidovii, presupuind că au fost bine numeraţi în 1859 s’au înmulţit în curs de 10 ani într’o proporţiune foarte considerabilă prin venirea lor din alte locuri şi mai ales din Galiţia şi Rusia" (pg. 167). Prin urmare numărul general al populaţiunii judeţului Putna era de 16.041 suflete în târguri şi 88.115 în sate, ajungând la un total de 114.116 suflete, repartizaţi în modul următor:

i ii

POPULAŢIA PUTNEI IN 1850

CM CM O IO M* 00

i> O"1

JnF*°X

IC) in TH O1

ot^oooco in vo o m T-i o o^ cm m cm oo cm in m

«J JD

CM ro

T—H

(O CM MH

vovomo'oo o U-O'tCN^ ooo'r'C' CM

O 00 O CM CO o m

•h=.

MlOOO'^O O

*3 S

-1 D

C" ■— Tf C'l rf

mn-ŢO) o

< CM v<

CMnooc^vD

m co co <M o CM CM Qn m ON 00 co o CM

ininooo^o

jojapjjns

TjlrH IO

00 o

tji

00 MD

o m co o t> cl> 00 co co CM CO r(O co ^ tn M':

CM CO M1

com^co-

MD 00

JUICJJS

ooom

co ni

t-h

T"H

in r- m o o O CM 00 o CM CM m md

O' ^ r>

îijiţnos apsEj3

O C* ^ C' ^

rHin^fOvO un CM 00 C' oo co ON i-tvOO'C' O' m ro

inupo

ŢAOpif

CM O

CO CM C—■ CO O

m^ ^

oo CM IC' CM

r~ m CO

OO 00 M1 M1 00 CO 00 CO *-< h

CM O'1

O^t-COvOCM

m co o

O CO

TH C*

' '

jiodng

ocomO’-'C' c— o CO CO

jJu*F>

CO in CM C- CM o CO CM CM MD co

Î^Gfjasaj/j

CM i—< O CO vO CM

MD co t— co

O co 00 O O1 mococ'^ co rCO O O 00 CM

>c3 c

3 3

o. o CU

co cO

cm cn co CM M1 ro o co m co m o ro ro

as as

H a

w • mJc/> 3 . '-2 ca

„SjS-îl g

[£i (x O < Q Z

t> CM ^ MD - CM

ca a>

• I

>C3

;

CM MD o m 00

m co

md CM

Inj3JD

o m

^mcon i cn co co — I

CM CM

C— TÎ* -- o o ni co^ooom- ro ro a O CM

-FAHJ03

rn in

poj

z H* p < a hJ o p 1 ^ o Ph !

te-

-J3UI03

►—H

CM CM

a a: 3

ca 3

a o

g’-2 -2 *43 g r>

U -h

;

•,i

o p cu 'ac _CJ

*5 rp *-

'A f

ii 1

__ J

AL. P. ARBORE

După naţionalităţi populaţiunea judeţului Putna se înfăţişează în felul următor :

NAŢIONALITATEA

a 3 w

G Română Greacă Slavă . Romană Ungară Armeană Turcă . Germană

Total

22. q

*5.

•2 u

> 3

3204 84157 30 24 41 27 12 493 55 19' 6 5' 98 3474 847U7i

Ci) oo CJ

5151 21 290 2

1531 26 329 10 27 199

5478,

70 2192

■s.

3 c/3

23 126 53 127 1 17 523 870

a a 3o “

C/3

239 41 29, 63 66' 34

2506

620 97980 292 803 608 83 289 5 1728 3428 1728 104 î56

Din punct de vedere al cultului, populaţiunea judeţului Putna prezenta următoarea situaţiune :

■

! I

ZL o

*5.

aU Ortodocşi . Lipoveni » Apus2ni ♦ Protestanţi Gregoriani Mahometani Mosaici .

Total

3: 3

3234 84181 41 27 22 634 55 172 6' 19 5 98 3474 85030

5 o o

•K. 3 3

5172 290 44

1557

185

329 51 199

293 1 17

5520

79 2215;

523 1019

3 -2

' sco

3323 53 88' 66 34

3574,

-o

^ 2

98272 44 1410 341 289 5 2718 3428 2718 104156

? ;

Supuşii străini ţineau de următoarele ţări: 120 austriaci, 37 greci, 57_prusieni, 30 englezi, 1 rus, 2 turci, 14 francezi, 1 sardinian, — formând un total de 260 din cari 146 supuşi ade văraţi, iar 114 pământeni supuşi. Capii de familii aveau următoarele profesiuni : 138 călugăr^

POPULAŢIA PUTNEI IN 1859

149 călugăriţe, 241 preoţi, 9 diaconi, 333 dascăli, 23.259 cultiva tori, 1,543 meseriaşi, 539 comercianţi, 899 calfe, 6 arendaşi, 108 funcţionari, 14 profesori, 1 advocat, 3 medici, 2 spiţeri (farmacişti), 4 moaşe, 1 zugrav, 14 slujbaşi poliţieneşti, 30 soldaţi, 33 pom pieri, 86 jandarmi, 6 ciocli, 6 fanaragii, 54 precupeţi, 56 cârciumari, 342 servitori, — formând un total de 27.871, Prin urmare populaţiunea totală a judeţului Putna era de 155.891 suflete cuprinse în 29.439 familii, fiecare familie cuprin zând câte 5 suflete şi ceva. Raportul dintre populaţiune şi pământ era de 1.172 suflete pe o „leghia" în mediu. Densitatea acestei populaţiuni nu era însă aceeaşi în toate plasele ; astfel în plasa Bilieşti, care era o plasă de câmp, se găsea cea mai multă populaţiune atingând cifra de 1.853 suflete pe o „leghia", în schimb în Vrancea, plasă de munte, era cea mai rară populaţiune din tot judeţul nefiind decât 687 suflete pe o ,,leghiă“.

Faţă de lipsa unor altfel de informaţiuni demografice aşa de amănunţite ca cele înfăţişate de Ion Ionescu dela Brad, pen tru judeţul nostru, însemnătatea datelor înfăţişate mai sus este cât se poate de evidentă, ele stârnind o mulţime de sugestiuni cu privire la felul cum s'au desvoltat mai târziu atâtea probleme sociale, economice şi naţionale în regiunea aceasta centrală a vechiului regat de odinioară. AL. P. ARBORE.

f/ Vu

{

C0NTRIBUŢIUN1 LA ISTORIA BISERICEI VRÂNCENE. Studiul acesta sumar asupra bisericei vrâncene îşi află in teresul său în faptul cunoscut că Vrancea a constituit cândva o colectivitate perfectă, întemeiată pe legătura de sânge dintre toţi componenţii ei şi pe legătura de interes, demergând din auto nomia administrativă a regiunii, din solidaritatea fiscală şi din stăpânirea devălmaşe a munţilor şi a sărei. Această colectivitate a Vrancei s'a manifestat şi în domeniul bisericesc printr'o ctitorie devălmaşe, cu un drept obştesc de pa tronat asupra schiturilor dela Valea Neagră şi dela Lepşa, drept de patronat pentru care vrâncenii, totdeauna iubitori de tradiţie, au luptat dealungul veacurilor. Scriu aceasta cu un sentiment de adânc regret, tocmai în clipa când o lege a cultelor, vine să spulbere una din ultimele reminiscenţe ale republicei despre care vorbeşte Descriptio Moldaviae.

Pentru vremurile prea îndepărtate ale episcopiei cumane şi ale episcopiei Milcovului, când în Milcovia, cetatea dispărută fără urme se afla un scaun episcopal catolic, informaţiunile lipsesc cu desăvârşire. O scrisoare a papei Grigore al IX-lea, în prima jumătate a veacului al XllI-lea spune că în episcopia Cumanilor este un popor care se numeşte „ Walathi", care deşi trec de creştini, totuşi sub aceeaşi credinţă având deosebite rituri şi obiceiuri, fac lucruri care sunt potrivnice acelui nume. Ei primesc toate sacra mentele, nu dela episcopul Cumanilor, diocesanul locului, ci dela

; !

ISTORIA BISERiCEI VRÂNCENE

nişte pseudo-episcopi de rit grecesc. Mulţi supuşi ai. Regatului Ungariei, atât Unguri cât şi Nemţi şi alţi ortodoxi, din cauză ca locuesc împreună cu ei, alcătuind astfel un singur popor cu acei „ Walathi", trec la credinţa lor şi primesc şi ei aceleaşi senti mente, spre marele scandal ai ortodoxilor şi alterarea religiunii creştine. Pentru ca acei Walathi sa nu aibă cuvânt să se ducă spre a lua sacramente la episcopi schismatici, Papa arată că a dat puteri episcopului său (al Cumanilor) pentru ca să le poată

Biserica de lemn din Negriloşti — Vrancea Colecţia „Milcovia"

1 * i»

1 )

pune un episcop catolic de naţionalitatea lor, care să-i fie lui ca un fel de vicar l. Aceşti falşi episcopi, după caracterizarea d-lui profesor N. lorga erau „numai Vlădici-egumeni, stând prin locuri ferite, in schituri ae lemn, uide-i căuta evlavia oamenilor ca şi nevoia clericilor de a căpătă, din măriile lor, necanonice de sigur, dar singurile întinse spre binecuvântare, hirotoniaa 2. 1 Radu Rosetti, Despre unguri şi episccpille catolice din Moldova, Analele Academiei Române. Mem. secţiei istorice. Seria lî-a. Tom. XXVII, pp. 276-277. 2 n. Iorga. Istoria bisericii, romăneşt', I, p. 14. 2

AUREL V. SAVA

Vr5nrS b- “n5U':erea sPlrituală a acestor schituri de lemn duc ancenn lupta lor pentru păstrarea credinţei. Episcopatul de Kornan se întemeiază la începutul veacului al XV-lea sub -Alex^ an ru cel bun, dar, până azi istoria nu a tranşat definitiv controversa dacă sub acest domn, Vrancea era alipită sau nu Mol dovei. Nu se poate deci face nici o precisare în această direcţie. In epoca aceasta necunoscută documentar, şi populaţia go nită de barbarii năvălitori şi Viădicii-episcopi, întemeietori de • schituri de lemn, „năzuia tn partale munţilor, fiind locuri tari, spre a se putea apăra” l. Din vremurile acestea va ii rămas în Vrancea un respect deosebit pentru viaţa monahală şi o încli nare deosebită de a înălţa schituri, căci în adevăr, ca şi în cele lalte regiuni muntoase din jurul ei s au înălţat şi în Vrancea destule. Multe din ele vor fi dispărut fără urmă ; în locul altora se vor fi ridicat însă mănăstirile sau bisericile de mai târziu, reclă dite, poate, pe acelaş loc, dealungul vremilor 2. Primul document, cunoscut mie, care vorbeşte de un preot vrâncean este un zapis inedit din colecţia mea, care face vorbire despre un preot »Ion ot Negrileşti* la anul 7093 (1585), Mai 3, o prezumţie puternică despre existenţa unei biserici în Negrileşti, la sfârşitul veacului al XVI-lea. Un zapis din 7157 (1648), Septemvrie 5 ne vorbeşte că jupânul Irimia Dabija a cumpărat dela Ion Bucate Direpte un loc de prisacă »di unde mearge calea Vrăncii şi până tae vadul La mănăstirea lui Ioniţăw 8. Bănuim că această mănăstire s'a aflat în Vrancea şi anume lângă Vidra. Bănuiala mea mi-o întemeiez pe două consideraţiuni: răzeşii din Vidra se trag dintrun bă trân Bucate Direpte 4, după cum se numeşte şi vânzătorul, din zapisul citat. In al doilea rând printre martorii zapisului figurează un oarecare Toader Cuzma ot Mărculeşti. Satul acesta Mărculeşti, despre care nu mai există azi pomenire, nu poate fi situat decât în apropierea satului Colacul, din apropierea Vidrei, dacă

'.f-

1 A. V. Saya. Documente putnene, I, p. X88. 5 Mănăstirea Vfzantea a fost fa început un schit, care ţinea de mănăstirea Pângăraji. V. A. V. Sava, loc. cit., pp. .7, 8, 11 şl 12, Tot astlel, după cum vom vedea mai jos, mănăstirea Soveja a luat locul unui schit. = Documente putnene, I, p. 17. < .având Vidra in hotarul ei doi bătrâni Grozăvel şi Bucale Direpte». Doc. inedit din 1852, Iunie 20, aliat la dlspociţia mea.

AOREl V. SA VA

luăm în considerare lin feg’est din 7204 (1696), Mart 17, publicat tot de mine \ din care rezultă că membrii unei familii Mărculescu îşi împart cu nişte lăcuitori din Colacul, Podul Colocanilor. Că vrâncenii erau religioşi şi că mănăstirea lui Ioniţă a putut să-şi aibă un ctitor vrâncean ni-1 dovedesc celelalte ctitorii vrâncene. Astfel un alt vrâncean Negrea dela Vrancea a fost cti torul altui schit din care s'a clădit apoi mănăstirea Soveja. Cunoaştem dintrun document foarte interesant amănunte despre ieromonahul Partenie — alt ctitor al aceluiaş schit — care-şi „făcu şie un mic schit pe râul Putna, in oarecare loc, care se chiamâ numele locului aceluia la Babe, hramul in nu mele preaslăvirei sfântului loan Theologul11, schit pe care ve nind „Unguri şi Munteni cu Matei Vodă in această ţară şi pjrdară totu şi jăcuiră toate din Ţara de jos ca şi păgânii tătari". Partenie „neavând unde plecă capul“ se duse la domnul Mun teniei şi i se jelui. „Şi când văzu şi arzi Mathei-Vodă tânguirea şi plângerile acestui frate al nostru se milostivi şi ajutându-l cu patru sute câble de grâu şi cu văstminle de biserică şi cu doisprezece ugri. Şi văndu grâul şt cumpărând un vad de moară la satul Ţijeşti şi făcând acolo mori cu mila dela MatheiuVoda". După aceia „merse departe in loc pustiu la obârşia Şuşifei, sub muntele Zboina ; află acolo loc bun de schit pe râul Dobromirului şi se uni cu Negrea dela Vrancea şi vorbiră— se împreună, ca să facă acolo schit îmbii, care şi făcurăa. La câţiva ani după aceia, în 1645, Matei Basarab ridică în imediata apropiere a acestui schit mănăstirea Soveja 2. La ale gerea acestui loc a contribuit probabil mitropolitul Varlaam, de fel din părţile Boloteştilor, trimis de Vasile Lupu în 1641 să în cheie pacea cu Matei Basarab n. Negrea dela Vrancea 4, poate unul şi acelaş cu Negrea diiâcul 5 vinde domnului Matei Basarab, pentru mănăstirea So veja, părţile de moşie ce avea în hotarul Câmpurilor. Alături de 1 Documente putnenc, I, p. 55. 2 Melchfsedec. Cronica Romanului, I, pp. 260 — 263. Cf. N. Iorga, op. cit., pp. 286, 287. 3 ibideni, p. 266. 1 Documente putnenc, I, pp. 13, 171, 175. Cf. Aurel V. Sava, Note istorice asupra moşiei Câmpurile în Milcovia I, p. 43. 5 Documente putnenc, I, pp. 172, 175.

1Î

ISTORIA BISERICEI VRÂNCENE

el mai figurează şi alţi vrânceni şi anume Ioniţă şi preoţii Murgu şi Duma, ambii feciori ai popii Petre din Vrancea, Două documente din 1659 1 ne învederează că Vrancea se afla în jurisdicţia episcopiei de Roman. Popa Dima din Vrancea este condamnat de domnul Grigore Ghica să restitue lui Panaite neguţătoriul 500 galbeni de aur şi mai multe bijuterii, iar Sava, episcopul de Roman, este însărcinat „să împlinească“ 2 dela preot odoarele, „cu bani, cu bucate, cu ce au aflat“ n. Un regest din 1661 în care se pomeneşte de popa Stan din Căliman, ne face să deducem că pe vremea aceia satul acesta avea o biserică 4. După ce s'a zidit mănăstirea Mera, domnul Constantin Cantemir, în dorinţa de a o înzestra a cumpărat moşii dela răzeşi. Astfel a cumpărat o parte din satul Ruget din Vrancea — printre foştii proprietari documentele citează pe un preot Dimitrie — 5. Pe această bucată de loc, se găsea în Ruget, la sfârşitul vea cului al XVIII-lea un mitoc al mânăstirei „Mierau cu ,,b'serică şi chilii, şi vie a călugărilor“ G. Deaceia, propabil şi întâlnim într’un zapis pe „lonichii, monahul ot Rugeta. S'ar putea întâmpla ca biserica aceasta a mitocului din Ruget să fie clădită pe urmele mânăstirei lui Ioniţă, despre care am vorbit mai sus. Şi mănăstirea Mera a avut danii dela Vrânceni. Preotul Ion Ciochină „dela Vrancea1* şi cu nepotul său Niculae Murguleţ dăruesc la 7196 (1637), Dechemvrie 5 7, „a noastră driaptă ocină şi moşie sfintei mănăstiri, ce să chiamă Mira, pre Milcov, care ocină este din gios de Gura Răiuţului, in Poeniţă, hliza Ole1 ibidem, pp. 20, 2I. 2 Un venit poate necunoscut al episcopilor. Potrivit codului Andronache Donici, cap. XLII, art. 10; «Cele prin judecată hotărîte ca să se săvârşască şi că să se împlinească, esecutorul le săvârşeşte. (In pământul Moldavii pentru cele ce se împlinesc, obiceiul a urmat a se lua căciuială pe banii împliniţi şi pe lucrurile ce se vor primi în preţ de bani)». 3 In 1734 domnul Moldovei rândueşte pe episcopul de Roman Athanasie şi pe spătarul Constantin Razu să aleagă moşia lui Ivan Vrânceanu. V. Docu mente putnene, I, p. 72. 4 ibidem, p. 22. . . 5 Arh. St. Iaşi, Tr. 806, op. 916, dos. 79, fila 57. 6 Documente putnene, I, p. 118. 7 Documente putnene, I, pp. 35, 42, 71, 141, 143, 182,

6{oU

AUREL V. SAVA

şascâ*, „ca să ne fie pomană in veci la sfânta mănăstire şi să ne scrie in pomelnic, să ne pomenească la sfânta leturghie şi la acest zapis s'au intâmplat faţă Sfinţiea Sa Theodosie biv mitropolit şi Sfinţiea Sa Sava, episcopul de Roman şi Serafim, biv episcop Rădăuţi şi dumnialui Miron Costin biv vel lo

gofăt*, etc... Pe preotul Ciochină îl aflăm şi în pomelnicul slavon al mânăstirei Vizantia l. A fost desigur un preot cucernic şi bogat. Sătenii din Valea Sărei vând şi ei „Sfinţiei Sale părintelui Cozmii, egumenul dela sfânta mănăstire Mira pre Milcov, ce iaste hramul sfântului Nicolae*, la anul 7206 (1698), Iulie 28 o moşie în Faţa-Răiuţului 2. Un preot vrâncean de seamă dela sfârşitul veacului al XVII-lea pare a fi fost şi preotul Toader din Colacu, călugărit sub numele de Tofan. Despre el ne vorbeşte o carte a domnului Mihai Racoviţă din 7218 (1709), Ghenar 9 prin care se spune că „Sfinţia sa părintele chir Pahomie episcopul Romanului a arătat un zapis de mărturie dela cinstit şi credincios boia rinul nostru dumnealui Lupul Costache vel dvornic doinei zemli şi dela mulţi călugări şi preoti şi oameni buni anume eromonah Dosothtei şi ierodiacon Zosim şi Vasilie protopop de Put na şi Pilothei cgumen ot Vizantie 8 şi Pahomie eromonah şi Ştefan neguţitoriul şi Vasilie snă Nacul şi Ion Hârcă snâ Nacul şi Luca snă lonichie şi Ursul snă Pană şi Ignat snă Săculuş şi Gligoraş snă Oniş* că „preotul Toader dela Colac, căruia ii iaste numiali de călugăriia Tofan* a dat danie episcopului şase pogoane de vie la Ţifeşti cu cramă, vase, teascuri, etc. şi alte cinci ciosvârţi, după moartea sa pentru „ *ă i-au fostu stareţii* 4. Relaţiile dintre preotul Toader şi episcop — unul dintre cei mai cărturari şi mai evlavioşi, discipol al lui Dimitrie, mitro politul Rostovului şi promotor al introducerei nouei vieţi schiv1 ibidem, p. 143» * ibidem, p* 55* 3 Faptul că găsim pe un monah Tofan trecut în pomelnicul mănăstire! Vfcantea întăreşte bănuiala că preotul Toader s'a călugărit la această mănăstire. V. Doc. put., I» p. 142* în notă. 4 Melchfsedec. Cronica Romanului, I* p. 329, 330, 334, 349. Odată cu preotul Toader face danie episcopului şl Varlaam Batln călu gărul, un pogon de vie lucat şl patru pogoane nelucrate la Malul Roşu.

■I

ISTORIA BISERICE1 VRÂNCENE

niceşti din Rusia ], — par a fi fost îndestul de strânse. 0 do vadă că preotul din Colacu avea o cultură religioasă aleasă. In Păuleşti la 7230 (1722), Iulie 24, un alt cărturar, preotul Ion ştia carte slavonească. El cumpără o psaltire slavonă dela preotul Toader Străinul 2, poate unul şi acelaşi cu preotul Toader din Păuleşti, care a trăit probabil la sfârşitul veacului al XVII-lea şi despre care vorbeşte un hrisov domnesc din 7253 (1745), August 25 a. Un alt preot Ion trăia cu puţin mai înainte la 1702 în re giunea Nărujei 4. Sătenii din Năruja şi-au ridicat şi ei un schit al lor „la gura Peţîcului", poate, în deal, pe locul unde se află azi una din bi sericile satului. Schitul era făcut de săteni încă din 7240 (1732), Ianuarie 27, pe un loc pe care pretinzându-1 un Ursul Gegea ca al său, Nărujenii i-au dat în schimb moşia Hâjma. Pentru puţin timp, pentrucă mai târziu s'a descoperit că Gegea „a făcut un mare vicleşug" când s'a dat proprietar asupra locului pe care s'a clădit schitul u. In 1758 în satul Poiana se găsea o biserică. In adevăr, pă rintele Toader Macovei din Nereju mi-a comunicat următoarea însemnare găsită de d-sa la pag. 252 a unui Triodion, ediţie Râmnicul-Vâlcei, aflat la biserica din acel sat: „Să să ştie de când au vinit Tătarii şi au prădat în vale şi în deal ....[şters].... au luat oi, vacile, straele. Au şi aprins biserica şi case şi au venit în zilele lui Ion Iliaş Vodă şi au vinit toamna în ziua Crucii şi de ziua Crucii au prădat şi ziua Crucii au fost luni şi au prădat Septemvrie 14 din veleat 7267. Şi am scris eu popa Ene Soare ot Poiana ot Vrancea şi cartea este a sfintei biserici Poiana". însemnarea aceasta confirmă în totul o altă însemnare aflată pe filele unei evanghelii dela mănăstirea Mera şi pe care am dat-o publicităţei G. 1 3 4 5

N. Iorga, op. Cit., II, p. 95. Documente putu ene, I, p. 143. Codrescu, Uricariu, XVII, »p. 34. Documente putnene, I, p. 57. C. D. Constantinescu-Mirceşti şi H. H. Stafal. Documente vrâncene, I, pp. 10 şi 16. c Documente putnene, I, p. 146.

AUREL V. SA VA

In epoca aceasta, jumătatea veacului al XVIII-lea, în ime diată apropiere a Vrancei se afla un focar puternic de cultură religioasă şi de viaţă monahală ; schitul Poiana Mărului din Valahia, situat pe valea Râmnicului, nu departe de Dumitreşti. Un stareţ Vasile, cel dintâi întemeietor de „lăcaş pentru viaţa co mună" de obştejitie călugărească şi autor al traducerii lui Nil dela Sorsca, cetire plăcută schimonahiior şi foarte răspândită deci şi al „întrebătoarelor răspunsuri adunate din Sfânta Scrip tură" 1, rus de origină, venit în Moldova însoţit de un discipol al său Mihail, ducea aci o viaţă retrasă, de evlavie, înţelepciune şi muncă. Se citeau învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare, als lui Theodosie şi ale lui Teodor Studitul, se traduceau din greceşte 2 şi se scriau cu mâna în româneşte, după cum o dovedeşte ma nuscrisul aflat la dispoziţia mea şi despre care voi vorbi mai jos. Paisie Velicicovschi, viitorul stareţ dela Neamţ, promotorul mişcărei paisianiste a fost discipol al stareţului Vasile, care poate este nedreptăţit, când în istoria culturei noastre bisericeşti este aşezat pe un plan cu mult inferior discipolului său. Paisie, deşi a trăit câtva timp împreună cu Vasils atât în Rusia, cât şi la Athos şi la mănăstirea Trestiana se pare că n’a fost niciodată petrecător la Poiana Mărului a. Influenţa binefăcătoare pe care a suferit-o toată partea despre Moldova a Principatului mun tean din punct de vedere al culturei bisericeşti, nu se datoreşte în nici-un caz exclusiv lui Paisie. Cel puţin Poiana Mărului şi Dălhăuţii, unde deasemenea petrecea adesea Vasile, au suferit înrâurirea acestui din urmă cărturar. Dacă mişcarea paisianistă a răzbit dela Neamţ în Valahia, activitatea stareţului Vasile dela Poiana Mărului s'a resimţit în Moldova şi anume, — cum vom vedea, — în Vrancea. A fost firească o influenţă a schitului dela Poiana Mărului asupra vieţii bisericeşti vrâncene. împrejurările geografice erau cât se poate de favorabile. Un drum direct lega prin munţi schi1 N* Iorga op. cit., II, p. 167» 2 Mulţumesc aci d-lui profesor Constantin N. Tomescu dela Facultatea de Teologie din Chişinău pentru o veche biografie rusească a lui Paisie Velici covschi din care extrag datele de mai sus, extrem' de elogioase pentru stareţul Vasile* Schitul Poiana Mărului este numit de ruşi Merlopoliana. 3 ibidetn, Cf. Ştefan Berechet, Autobiografia stareţului Pa'sie Velici covschi, Iaşi, 1918, p* 21. Contra N. Iorga, op. cit., II, p. 167*

•ISTORIA BISERICEI VRÂNCENE

tul cu satul Nerejul din Vrancea 1. Câtă . vreme vrâncenii nu-şi întemeiaseră nici unul din schiturile lor : Valea Neagră şi Lepşa azi în fiinţă — întreaga populaţie vrânceană mergea, design**, într'un adevărat pelerinagiu la Poiana Mărului. Dovadă condica de pomelnice a schitului dela Poiana, în care mai bine de o sută de pomelnice sunt vrâncene. Dacă lucrul acesta se întâmpla la începutul veacului al XlX-lea când existau cele două schituri, mai. sus numite, ne putem da bine seama de situaţia anterioară fondărei acestor schituri \

Schitul Poiana-Măruluis(jud. R.-sărat) Colecţia „Milcovia“ Vom vedea mai jos că schiturile vrâncene au suferit în adevăr influenţa cărturarului călugăr Vasile. Nu este exclus ca însăşi ideia înălţărei schitului dela Valea Neagră să fi venit dela el, din Valahia. Când s’a clădit şi cine au fost ctitorii schitului dela Valea Neagră, sau mai bine zis ai schitului Vrancea, cum îl numesc documentele vechi ? 1 N. lorga, Trei documente vrâncene, Bul. com. ist, a Rom,, V-VI, p. 55. 5 A. V. Sava, Documente putnene, I, p. 19.

AUREL V. SAVA

L-a făcut preotul Maftei din Spineşti în 1755 In adevăr două documente publicate deja de mine 2, ni-1 arată pe acest preot, străduindu-se să cumpere pământul pe care urmează să se clădească schitul. La 1757, Aprilie, preotul Maftei cerând dela locuitorii din Spineşti „o parte de moşie peste Valea Neagră in Poduriy ce să cheamă partea Gavrileştilor, mi-au dat-o ca să fac un sfânt schit, care s’au şi făcut cu ajutorul lui Dum nezeu". O afirmaţie dar categorică, a preotului Maftei că el a făcut schitul!... Totuşi, foarte interesantul act de ctitorie al schitului Vrancei, pe care îl publicăm la finele acestui studiu, spune ritos: „jos iscăliţii opştiea locuitorilor, proprietari din Vrancea şi cti torii sfântului schit numit Valea Neagră, din ocolul Vraneei, împreună, cu noi am avut şi pe dumnealui medelncccru Asanache Punţile din Odobeşti, fiind adevărat ctitor al sfântului schit, singur pe deoparte şi noi toţii pe al doile parte, adică dum. medelneceru ctitor cu părţile de moşie toate câte schitul le are, afară de hotarul Vrancei şi odoarele ce le are la schit date atât de părintele dumisale cât şi de dumnealui, şi noi cu toţii ctitori pe părţ le ci are schitul in hotarul Vrancei". Vedem că aci prin ctitori se înţeleg cei ce au înzestrat schitul, nu cei ce l-au clădit. In asemenea împrejurări socot că tot preotului Mafteiu din Spineşti urmează să i se statornicească în mod definitiv meritul de a fi zidit schitul Vrancei. Cine este medelnicerul Asanache Pamfile şi cine este tatăl său, despre care vorbeşte documentul de mai sus ? Citez următorul pasagiu din Arhondologia Moldovei: „Panfile Moldovan, din Odobeşti, ţinutul Putnei, un Panfile Popa, din Ruptele visteriei, răzeş de acolo, au avut un ficior Asanachi, care multă vreme au slujii la vistiernicul Neculai Rosnovanu, de unde pe la 1837, eşind au mers acasă, s’au însurat cu o fată a unei neguţâtoriţă văduvă, ce ave bunişoarâ zestre şl făcându-să cunoscut mie şi omul fiind cu cuvânt şi vrednic, am mijlocit de l-au rânduit vechil de privighetoriu, la ocolu

1 Data aceasta -- de altfel tradiţională — mf-a fost comunicată, după o îosemnare dintr'o carte din biserica din Tulnic! de către răposatul preot N* Ionaşcu. 5 Documente putnene, I, p. 144 şi 145.

ISTORIA BISERICEI VRANCENE

GârIilor şi apoi s'au făcut el partidă de l-au ales satele ; după aceea l-au rânduit pristar asupra viilor ce are la Odobeşti Mihai Vodă, au făcut acareturile ce sunt, şi spre răsplătire l-au făcut medelnicer.'u. Au fost de atuncea privighetorul fN. A. Adminis trator de plasă), până in anul 1851. Au făcut stare mare1. Panfile Popa, tatăl medelnicerului Asanache Panfile a avut un frate Alexandru 2 şi o soră Aniţa, căsătorită cu Pavel Nacu. Soţia lui Asanache Panfile era fica unui negustor Dimitrie Anagnoste ft.

Biserica Schitului Valea-Neagră (Vrancea) Colecţia „Milcov'a11

In ce priveşte primii călugări care s'au aşezat la schitul Vrancea — n'ar fi oare mai bine să se revină la numele cel vechi al schitului ? — nu este nici o îndoială că au fost ruşi, ca şi stareţul Vasile şi ca şi Paisie Velicicovschi. In zapisul deja citat al preotului Maftei semnează Ionichie 1 Paharnicul Const. Sion. Arhzndologia Moldovei, p. 284. 5 Este ales vechil al obştei odobeştenilor şi înlocuit mai târziu prin ne potul său Asanache. V. Arh. St. Iaşi, Tr. 55J op. 596, dos. )35, f. 17 şi Tr. 480, op. 520, dos. 72, f. J. 8 Ibidern, Tr. 551 op. 569, dos. J58.

AUREL V. SAVA

monah na schit Vrancea, semnătură care ne arată, fără nici-o îndoială, naţionalitatea călugărului. Dar o dovadă de neînlăturat a strânsei legături dintre Valea Neagră şi Poiana Mărului o constitue aflarea la schit a unui volum manuscris dela jumătatea veacului al XVlII-lea. Este tocmai o traducere în româneşte a învăţăturilor sfântului Vasile şi ale lui Teodor Studitul. In ea o serie de adnotări marginale pe care le reproduc : 1. Pp. 24—52 : „Să sfe] ştie că iaste această sfântă carte, iaste a părintelui Daniilu dă Ia Poiana Mărului, dă La stareţii Vasile şi amu lăsat-o ca unde mă va îngropa să fie şi cartea aceasta, iar cine să va ispiti a o înstrăina să fie blestematu de 318 sfinfi părinfi dăta /Vechica şi într’un Locu cu Iuda să lăcuiascău. 2. P. 208: Jordache. diiac, frate cu Daniil dela Poiana Mărului dă la stare(ul Vasile". La p. 166: „Cu fericita sănătate părinte Vasile să vii la noi la Moldova, 1808 Febra are 23, de cându am scris di aicea pe cartea aceasta“ 1. Din toate acestea rezultă cred, neîndoios că schitul Vran cea, la întemeierea lui, a fost sub înrâurirea spirituală a stare ţului Vasile dela Poiana Mărului şi s'a împărtăşit din faima acestuia. In frumoasa biserică din Nistoreşti am găsit un mineiu ti părit în 1779 cu următoarea însemnare : „Acest mineiu de luna lui Dechemvrie, ce sunt lăsate de răposatul episcopul Râmni cului, Kyrio Kyrie Chesarie, ce sânt lăsate ca să să împarfă pă la biserici, unde s’or socoti, pentru sufletul sfinţiei sale şi a neamului sfinţiei sale, fără plată. Unde s’au orânduiţii şi la acest sfânta schitu Vrancea din Moldova, undi să prăznueşte Adormirea Prea Curatei Maicei lui Dumnezău, ca să să afle la acest sfânt schitu, unde sânta date cu acest mineiu încă alte unsprece, ca să fie pe toate lunile, însă minee douăsprezece, prin mâna sfinţiei sale Kyrio Kir Filaret, episcopul Râmnicului p entril evlavia schitului acestuia ot Vrancea şi să fie nestrămutatu dela acest schitu în veci“ 2. i Parc mai de grabă un exerciţiu de scriere, decât o însemnare obişnuită. = Cf. N. Iorga,. Istoria bisericii romaneşti, H» P» 154. Se pare ca în semnarea găsită de noi aduce o informaţiune nouă în ce priveşte cărţile lasate de Chesarie «pentru sufletul sfinţiei sale».

ISTORIA BISERlCEI VRÂNCENE Schitul Vrancea era deci cunoscut pentru evlavia lui. Intrun octoih, aflat tot la schitul Vrancea, găsim pomenit numele ctitorului: rupt].... cu banii popii lui Mafteiu dela popa Costandin, Hat 1772", iar cine este popa Costândin ne-o spune altă însemnare, în aceiaşi carte : „Acesta sfânta oftoicu (sic!) este a preotului Costândin. ot Pod Lacului şi l-am cum părat de giupân Bratfu] de Focşani, insă talferi] 9 pol; adică in 9 lei şi jumătate in zilele .pre luminatului domn Ion Conslandin Neculaia Voevod} iar cine ar ceti pe dânsul, ....etc....f let 7266-. Alte amănunte istorice asupra schitului Vrancea lipsesc, încă din 1837, Fevruarie nacealnicul Dionisie cere giudecătoriei ţinutului Putnei să întărească „întocmai copii dipi mărturiea a câţiva boeri de ştiinţa ci au asupra pierderii hrisoavelor mă năstirii, pentru miluirea ci ave dila foştii mai innainte domni“ L La 1845, Ghenar 26, Ioan sin Iconom Şerban şi Ioan sin Mircea, • „vechilii obştii Vrancei", cer episcopului de Roman documentele schitului „fiindcă să află rămasă în arhiva sfintei episcopii, din anii trecuţi, din întâmplarea venirei unui nacealnic Dimitrie Legire2,şi i s’au întâmplat acolo sfârşit vieţii şi schitul pomenit să află acum lipsit de documentur'C. (Din această petiţie aflăm că schitul a fost acoperit de obştie în 1842). Prin actul de cti torie din 1846, Fevruarie 1, citat mai sus obştia hotărăşte : „Dum nealor epitropii vor stărui după înnalta rezoluţie gospod, pusă pe jalba noastră din trecătorul an 1845, luna Iuli 31, să stăruiască a lua documenturile răpite dela sfântul schit şi acum dovedite că să găsescu în sfânta episcopie, pentru care vor stărui pentru aducerea documenturilor la urma lor în Vrancea şi să vor păstra la casa dumnealui Ioan Diaconu". In 1857, Aug. 20 actele încă nu fuseseră ridicate dela episcopie, în care scop vrâncenii îl îm puternicesc pe părintele protosinghel Nicanor stareţul. M'am străduit să găsesc aceste documente şi în Vrancea şi ia episcopia de Roman, dar nu le-am putut da de urmă. Vrâncenii înzestrează schitul cu diferite * proprietăţi: pe lângă donaţiunile individuale ce s'au făcut schitului, obştea Vrancei a dat din proprietatea sa colectivă, în afară de mai mult 1 Act inedit, in colecţia mea. 2 V. despre Legera, Documente putnenr, I, pp. XIX şi 167.

/•.

ÂOREt V. SAV'A

pământ cuprins într o ocolnică, azi pierdută, muntele Poalele Furului. Mai târziu însă satele Vrâncene au luat dela schit muntele acesta, dându-i în schimb muntele mai apropiat numit Munţişoarele, pe care îl stăpâneşte, în parte şi azi. In muntele acesta se aflau însă secături şi curături vechi ale neamului Dăniiarilor din Spineşti care tot timpul au căutat să-şi întindă proprietatea lor privată „secând* în muntele schitului. Procesele cu ei încep din 1765 1 şi se termină prin anaforaua divanului domnesc cu data de 1838, August 23, vechil al schitului, fiind odobeşteanul Teodor Burada, pe acea vreme stolnic 3. Schitul mai avea proprietăţi la Clipiceşti, pentru care se judeca în 1839, August 5 cu comisul Costache Dăscălescu şi la Cucueţi, unde se învecina în 1853 cu moşia răposatului atunci preot Iordache Pascal. Muntele Tojanu n’a aparţinut niciodată schitului. Zapisul din 1797, Dechemvrie 1 îl este arătat într’o mărturie a tuturor satelor vrâncene ca plastografiat de vornicul de Vrancea Sandu Zălaru. Dealtfel bătrânii din Bodeşti şi Păuleşti vând în 1799 Tojanul, Spulberenilor 4. Celălalt schit vrâncean, Lepşa, pe care l-a distrus de cu rând un incendiu, dar care acum se află în reconstrucţie, a fost zidit către anul 1789. La această dată *sătenii din satul Tainici“ dăruiesc schi tului „an trap de moşie de pe Lepşau cu hotarele amănunţit arătate în zapis, care cuprinde şi afirmarea că „local bisericii şi la biserică au dat Grigorie Gherman*. Dania se primeşte de preotul Mihail ot Soveja, „pentru sfântul schit Lepşa, ceiace înseamnă că din punct de vedere ad ministrativ schitul ţinea de mănăstirea Soveja °. Prin alt zapis de danie dela „tot satul Tulniciiu se dă în 7299 (1791), Fevruarie 9 „o bucăţică de loc pentru schiverniseala schitului, insă

■

1 ibideti', p. 86. * Aceste rela{ivni după acte inedite aflate în colecta mea şi. la dispoziţia mea. 3 Documente vrâncene, J, p. 31. * N. Iorga. Brodnicii şl Românii, p. 12. 6 Documente put inie, h p. 123. i1

;

ISTORIA BISERICEI VRÂNCENE' unde s’aii pus schitul s’au dat de Grigorie Gherman doao c/osvârfi de loc" l. In posesiunea regretatului preot N. Ionaşcu se găsea o con dică de documente a schitului intitulată : *Condica sfântului schit Lepşa ce este scrise Inlr’tnsu zapişi le de moşie a ie fânatului şi ale viilor şi orice danie şi cumpărătură“ şi care avea şi men ţiunea: „Această condică este făcuţi de Calinic monahul, na cealnic ot sch't Lepşa la leat 1829, Noemvrie 25“. Schitul capătă o serie de danii dela Tulniceni 3, la 1827, Iulie 17 iarăşi „tot satul Tulnicii(i dau zapis „la mâna părintelui Gherontie, nacealnicul schitului Lepşa, precum să să ştie că i-am dat pentru dijma morii, să n’aibâ supărare nici despre un să tean". Schitul capătă averi şi în aferă de Vrancea la Străoane ,f*, şi ia Câmpuri. Pe aceste averi din Străoani de sus şi din Câm puri, la 1858 Octomvrie 14, Sofronie dohovncul şi stareţul sfân tului schit Lepşa" cere o cercetare la faţa locului şi „o hotarnicuţău 4. Dosarul se închide însă întrucât stareţul nu mai stărue în cererea sa. Schitului i se lasă de către obştia întregei Vrănci o parte devălmaşe în munţi. Dintr’o carte de judecată din 1827, Iulie 8 a Stărostiei Putnei, curmându-se neînţelegerea ce aveau pentru munţi satele Tulnici şi Valea Sărei se indică ca Tulnicenii „să rămâi stăpâniloriîmpreună cu schitul Lepşa pe muntele Macradeu". Aceste două schituri Valea Neagră şi Lepşa s’au bucurat întotdeauna de o administraţie autonomă. Fiind întreţinute de către răzeşi ei şi-au revendicat întotdeauna dreptul lor de pa tronat şi de ctitorie şi anume au administrat prin epitropii aleşi de ei averea schitului, au creiat o mică fundaţie pentru ajuto rarea bătrânilor vrânceni şi-au rezervat dreptul de a numi şi re voca pe nacealnic şi au interzis prin însăşi actul de ctitorie po-

1 ibidem, p. 124. 5 ibidem, p. 124 în notă. 3 ibidem, p. 129. * Se indică de stareţ: Pentru lacurile din Străoanii de sus megieşi sânt Preot Alexandru zăt preutul Ioan Graur cu fraţii lui din satul Crucea de sus, pentru locurile dela Câmpuri megieşi sânt Ioan Gâuroiu şi polcovnicul Constandin Gâuroiu.

ti te

AUREL V. SAVÂ

menit mai sus amestecul protoereului ţinutului in administraţia averei lăcaşului lor 1. Toate aceste idei se degajează limpede din actul de ctitorie ce publicăm în anexe. Nu mă pot opri de a reproduce un pa sagiu caracteristic: „Dumnealor ctitorii nu vor mai ing dut je fuirea schitului de nimea. Protoiereu ţinutului când ar pofti a se preumbla la schit liber va fi şi opşteşte primit a observarisi numai cele sfiit'e inlăuntru sfinţii biserici şi pe vinovat il va canonişi bisericeşte, iar afară din biserică in tot cuprinsul schi tului nu-i va fi primită orice lucrare ar voi a face, decât so cotit ca cel inlâi şi nobil musafir". Potrivit aceluiaşi act epitropii au dreptul „a căuta oriunde nacealnic pentru sfântul schit, pe care având purtări l une va putea rămâne şi pe viaţă, iar blagosloveaiie duhovnicească să va cunoaşte a să lua". Dreptul acesta le este recunoscut' formal vrâncenilor de către episcopul Meletie al Romanului, care după cererea .vrân cenilor confirmă alegerea ieromonahului Veniamin ca nacealnic al schitului la 17 Iulie 1844 * * Când în 1842 statul ia asupra sa' prin Departamentul ave rilor bisericeşti, administrarea averilor mănăstirilor pământene :î, administraţia judeţului Putna păşeşte li catagrafierea averei celor două schituri. Vrâncenii îşi aleg, după vechiul lor obiceiu, patru vechili şi .anume pe~~Tudorachi Niagu al doilea postelnic, Ne'culae Sachelariu, Ioniţl sin Iconom Şerban şi Ioan sin Mircea, care în 1845, Ghenar 28 fac jalbă domnului susţinând că „aceste sfinte lăcaşuri sânt numai in sprijinirea bătrânilor ce vroiesc a să trage la viaţa monahicească, nefiind supusă veniturile lor până acum episcopii Romanului şi pentru care noi obştiea avem toată purtare de grijă acelor afierosite de străbuni noştri ca să fie pentru hrana, părinţilor petrecători“ 4 şi ca în consecinţă să ră mână „aceste schituri neatârnate veniturile lor de Departamentul

1 V. în legătură cu aceste probleme de drept: Gheorghe Băleanu, Fon darea epitropiei Sf. Spiridon şi creierea persoanelor juridic? in vechiul drept privat. Cercetări istorice, V. 1, 1929. 2 Arhiva episcopiei Romanului, dos. no. 39. 3 N. Iorga, Istoria bisericii româneşti, II, p. 284. 4 Arhiva episcopiei Romanului, ibidem.

■

ISTORIA BISERICEI VRÂNCENE

âă

averilor bisâriceşti, precum au fost şi supt domnie altor domni aparate driturile acestor schituri Pe jalbă figurează următoarea rezoluţie : „Preasfinţia sa Pă rintele Mitropolitul, să va înţelege întru aceasta cu episcopul Romanului ca să să facă o potrevită punire la cale pentru aceste schituri, ca după strămoşeştile dreptăţi ce au vrâncenii asupra acelor lăcaşuri, să rămâie în rânduiala în care din învechime au fost. In 6 Fevruar 1845. (Pecetia domneasca) pentru Şeful secsii jaiobelor (ss) C. Diniitrill sardar“ l.

h \ V Schitul Lcpşa

Colecţia F. Koroschetz l

l !

Rezoluţia domnească este respectată. Aceasta rezultă dintr'o adresă a Departamentului Averilor Bisericeşti către Arhiereul Justin Edesis, locotenent episcopii de Roman cu data de 8 Fevruarie 1853 2. Tribunalul judecătoresc al ţinutului Putnei, fiind sesizat cu o cerere pentru „alegire şi stâlpirea a 240 stânjeni moşie ce preotul Iordachi Pascalu, acum răposat, din satul Ră1 ibidem. ■ ibidem. 3

v /

. ' \

■f

s M

ÂO'REL V. SA VA

pidea ar avea in hofarul Cucueţii, cu care stânjeni sar megieşi şi pământurile mânăstirei Văei Negre", citează şi Departamentul* Acesta mărturiseşte foarte simplu „că mănăstire cu asemine nu mire nu-i este cunoscută" şi nici nu e administrată de el, că a cerut referinţe mitropoliei, care i-a răspuns că „mănăstirea pronumită Valea Neagră din Vrancea nu este însemnată între mâ năstirile atârnate de mitropolie, ce fiind aflătoare în eparhiea Romanului poate ca să fie atârnată de episcopiea Roman" ; şi aci o informaţie necunoscută — „In asămine privire Departamentul au făcut luare aminte în acta aflată în arhiva sa înfirată în anul 1849 pentru deosebirea averii arhimandritului Ermogin, de aceia a schitului Valea Neagră din ţinutul Putnii ocolu Vrancii, unde numitul arhimandrit au fost nacealnic, precum şi a eromonahului, Dămiean, nacealnicu schitului Lepşa şi luând lămurire că un aseminea schitu exzistă supt atârnarea episcopiei de Romanu", se adresează acesteia. Arhiereul Justin pune următoarea rezoluţie: „Sa va răs punde departamentului că numitul schit, deşi este în diocesia Romanului, însă episcopia nici o administraţie are asupra lui, fiind răzăşescu, în Vrancea, căci şi nacealnicii, ce să rânduescu acolo urmează simplu după cererea răzeşilor, urmare ce trebui a fi cunoscută şi onoratului departament la dipartarea arhiman dritului Ermogen, însă documentele acelui schit să găsăscu de pusă în episcopie de acelaş arhimandrit, dinpreună cu catagrafie de averea schitului, de pe care în copii să va împărtăşi onora tului departament spre a sa regulă". (ss) Justin Edesis

Ce a urmat după aceasta, nu-mi este cunoscut documentar. Totuşi ştiu că până în anii trecuţi, — cu excepţia exproprierei în virtutea legei agrare, — administrarea răzăşească primitivă a continuat. Mi se pare chiar că, înainte de război, obştia Vrancei prin epitropii ei a avut un proces — dacă nu mă înşel, un proces cu Ministerul Cultelor pentru averea schitului. In fiecare an, de ziua hramului, obştia Vrancei s’a adunat la schit, la sfat şi şi-a ales epitropi. Astăzi, când o legiuire recentă, de ordin general, vine să lovească desigur în necunoştinţă de causă, în organisarea lor străveche, când averea schitului lor li s’a luat din stăpânire, Vrâncenii au datoria de a-şi revendica vechiul lor drept de cti-

i ?

/SfORIA BISERICEl VRÂNCENE

torie şi de patronat, căci o lege generală de administrare bise ricească nu poate cuprinde nici dispoziţiuni de confiscarea unor averi private, nici violarea vre-unui drept patrimonial câştigat şi recunoscut. Vrancea este o victimă a sistemului nostru centralizator de guvernare. Interese locale, cu totul speciale, sunt guvernate prin legi de aplicaţiune generală. Pe vechea organizare autonomă vrânceană păstrătoare de drepturi şi tradiţii, nu s'a grefat nici o instituţiune a statului modern — cu excepţia şefului de sector al partidului politic ! — Deaceea, codul silvic, impietând asupra unei

Biserica clin Spineşti-Vrancea Colecţia „Milcovia'1 chestiuni de pură administraţie a averei obşteşti, a transformat dreptul de uz al vrâncenilor la pădure, drept netransmisibil, într’un drept indiviz, susceptibil de a fi comercializat spre folosul societăţilor forestiere străine 1 ; deaceea confiscarea recentă a averei fundaţiunilor vrâncene dela Valea Neagră şi Lepşa. Ar fi timpul să revenim aici in Vrancea, spre organizarea colectivităţei răzăşeşti ca în urmă să i se dea baze moderne.

Documente patnene, I, p. XXXI,

AUREL V. SAVA

Cât priveşte viaţa bisericească, care face obiectul special al articolului de faţă, chiar de ar fi numai de dragul tradiţiei, s ar putea creia din nou un protopop al Vrancei. In adevăr, în 1793, Noemvrie 19 exista un asemenea protopop „Pavel, protopopul Vrăncei", care rândueşte pe preotul Ioan „sin preotului Pavel ol Nerej" să meargă „la casa sfântă in Nerej" şi să slujească „cele ce se cuvin ale preoţii" ]. Acelaş protopop semnează un an mai înainte Pavel, pro topop Vrăncii şi a Putnii 2.

AUREL V. SAVA

i Dociitne do. vrăr.ccn", 1, p. 33. n ib .i- r:, p. 32.

ANEXĂ

Act de ctitorie al schitului deia Valea-Neagră

ÎNSCRIS 1846 Februar 1. Prin care noi (os iscăliţii opştiea lăcuitorilor propietari din Vrar.cea şi cti torii Sfântului Schit numit Valea Neagră, din ocolul Vrăncei, înpreună cu noi am avut şi pe dumnelui Medelneceru Asanache Panfile din Odobeşti fiind ade vărat ctitor al Sfântului Schit, singur pe o parte, şi noi cu toţii pe al doile parte, adică Dum. Medelniceru ctitor cu părţile de moşie toate câte schitul le are, afară de hotarul Vrăncei şi odoarele ci le are la schit date atât de părintele dumisale cât şi de dumlui — şi noi cu toţii ctitori pe părţile ci are schitul îh ho tarul Vrăncei. — Astăzi la un loc cu toţii adunându-ne am sfătuit şi am ho tărât punerea la cale pentru sfântul schit a sâ păzi cu statornicie pe viitorime urmarea de mai gios însâmnată cu punctuiile arătate. 1-iu. Cu toţii am găsit de cuviinţă din mijlocul nostru cu voinţa tuturor am hotărât a alege trei; din ctitorii cei de frunte oameni întocmiţi şi cu bună minte a fi pentru sfântul schit ctitori şi epitropi, care alegire am hotărît ca epitropia sâ o aibă aleşii pe toată viaţa, şi cu toţii ni-am unit şi am ales întâiu, pe Dum. Medelniceru Asanachi Pamfile, al doile pe Dum. Ioan Diaconu din satul Spineştii şi pe Dum. Gheorghe Saulea din satul Nistoreştii, putincioşi fiind câte trei a lucra în totul nedesbinaţi tot ci va fi bun şi de folos pentru schit, găsind câte trei de cuviinţă, o asămine lucrare va fi pentru totdeauna şi în vecie cu statornicie nestrămutată, nimene dintre noi nu va fi putincios a împotrivi epitropia vreodinioară şi lucrarea ce va fi urmată de câte trustrei. 2-le. D-lor epitropii vor stărui după înnalta rezuluţie Gospod, pusă pe (alba noastră din trecătorul an, 1845 luna Iuli 31 zile Preosfinţitul Eparhialnic (sic) al Romanului, de unde să stăruiască a lua documenturile răpite dela sfântul schit, şi acum dovedite că să găsescu în sfânta Episcopie pentru care vor stărui pentru aduceria documenturilor la urma lor în Vrancea, şi sâ vor păstra la casa dum. Ioan Diaconu. 3-le. Acestu înscris va sluţi D-lor-sale epitropilor în întriagă, plină pu tere, ca la întâmplări şi trebuinţi pentru judecăţi politiceşti a faci şi vechili şi singur împreună lucrători putincioşi în totul ori unde se vor arăta şi pâră la Prea Inălţatu Domnu, putincioşi vor fi în totul din partia noastră a lucra în tre buinţa schitului. 4-le. D-lor epitropi vor avea tot dreptul şi voe din partea noastră a căuta oriunde nacealnic pentru sfântul schit, pe care având purtări bune va putea ră mâne şi pe viaţă, iar blagosloveniiea dohovnicească sâ va cunoaşte a sâ lua. 5-le. Nici cum vor fi putincioşi dlor epitropii a supune opştescul nostru schit supt vre-o eparfaialnică arhieriască episcopie: sau monastire mai mare, cu ascultarea celor politiceşti sau duhovniceşti privitoare cătră interesuri sau oricum nu au dreptul a-1 supune. 6-le. D-lor epitropii aşăzând nacealnic i vor încredinţa toată averea schi tului, mişcătoare şi nemişcătoare, cu izvod supt iscălitura acelui nacealnic care datoriu va fi pe tot anul a da sama Dlor-sale epitropilor, care samă iscălindu-o D-lor, de bună se va păstra.

7-Ie* Nacealnicul nimic dela sine nu va putea lucra decât acele rostite prin aşezaria sa» care în puncturi i va fi arătate. 8-le. D-lor epitropii vor ave deaproape îngrijire a sâ păzi necurmat slujba sfintei liturghii» a sâ ţine o micâ opştie pre cât putinţa averii schitului ar agiuta, a păci praznicul bisericii precum şi pomenirea ctitorilor cu panahiz în vremia sâmbetilor peste an hotărîte de pravilă bisericească pentru pomenirea morţilor. 9-le. D-lor ctitorii şi epitropii puternici vor fi când nacealnicul ş'ar pă răsi politiceştile şi duhovniceşti purtările sale» a-1 depărta, iar pe de alta a căuta pe altul şi a-1 statornici în totul, despre cari va cere blagosloveniiea arhieres cului episcop. 10-le* D-lor ctitorii nu vor mai îngădui jefuirea schitului de nimia, protoiereu ţinut când ar pofti a să preumbla la schit liber va fi, şi opşteşte priimit a observarisi numai cele sfinte înlăuntrul sfinţii biserici» şi pe vinovat îl va ca nonişi bisericeşte, iar afară din biserică în tot cuprinsul schitului nu i va fi prximita orice lucrare ar vroi a face, decât socotit ca cel întâi şi nobil musafir. 11-le. D-lor ctitorii şi epitropii datori vor fi după documenturile schitului a nu-i îngădui împresurarea, vor fi slobozi dumilor pe nacealnic a-1 împuternici a sâ judeca când ar fi la nevoe, iar a iscăli în hotărîrea giudecăţii sâ nu fie putincios, decât totdeauna la asâmine prelej vor merge doi din epitropi care ascul tând, precum s'ar mulţămi sâ iscălească. 12-le. Locurile ce schitul le are în peteci în multe părţi acele ce s'or so coti fâră folos putiincioşi vor fi a le aduna prin schimburi, şi a le lipi cu păr ţile mai mari de moşiea schitului, iar nu în bani a le vinde nici cum sâ fie slobozi, dăm dreptate câ dacă cu vreme schitul ar face stare de bani, în nimic sâ nu sâ întrebuinţeze afară numai acareturi, a face şi a cumpăra moşii pentru întemeerea schitului, prin care sâ sâ poată lucra neştearsă pomenirea noastră şi a tot niamului nostru. 13-le. Pe tot hotarul schitului cuprinzător de câta parte de moşîe are, nu va îngădui lăcuinţă de gospodar afarâ numai dacă nevoia ar urma, păzindu-sâ tot locul în îngrijiri paznica pe care sâ poate cunoaşte ferirea neprevăzutelor în tâmplări cari pot da schitului catigorie şi răspundere de păcat îngrijitorilor. 14-le. Să va face o condica şnuruită supt peceţile epitropilor şi odată pe anu înaintea praznicului va pute umbla nacealnicu şi cu un5 rânduit din partea ctitorilor pentru a aduna milostenie de pe la miluitori şi oricine vor priimi sâ sâ treacă în ace condică şi toţi miluitorxi la pomenirea ctitorilor odată sâ sâ pomeniascâ şi eii. Cu ace condică putincioşi vor fi a mai merge şi pe la alte locuri precum Odobeştii şi Focşanii, pentru a aduna cele de nevoe la praznic, şi toate câte milostenii s'ar aduna sâ vor socoti opşteşte cu samă, iar nu în partea cuiva folos. Pentru care spre mărturisirea bunei voxnţx a noastre şi spre veşnica nestrămutare s'au făcut două asămine care una iscălită de Dum. Medelnicer sâ va păstra la noi la casierul hârtiilor schitului, iar ce ai doile iscălită de noi şi în credinţată cu peceţile săteşti sâ va păstra la dumilui Medeiniceru. Când prin jalbă din partra noastră pentru întărirea şi nestrămutarea aceştii alcâluiri, să va ceri si cinst. departamentul averilor bisericeşti întărirea lor.

(ss) Asanache Pamfile Medelnicer A. V. S.

mşmm

F0LKL0R DIN RÎMNICUI>SĂRAT XLII — Foai verdi bob nâut, Ştii, Liano, ci-am auzit : Că iubitu s'a oprit ? — Toati apili or sta, 5. Iubitu n'o rămînia. Iubitu şi dragustia S'a pus în spinaria mia, Ca o piatrî ie de gria. Diimitrcşti — Dobre Moise (Homia), 26. XLIII Foai verdi ş'o alună, La Lenuţa'm bătătură A prins doru rădăcină, Şi de vîrf, şi de tulpină. acelaşi. XLIV

Tragi, mîndro, boabele, Socoteşti-mi zilele : Dila Paşti pîn la Ispas Citi necazuri mi-am tras ? 5. Şi di-aş tragi clti-an tras leu di tini nu mă las. 1 Cf. Ion Diaconii, Ţinutul Vrancei, II, text. CCLXXX,

I. blACONU leu di tini m'oi lăsa Cînd o suna scîndura, Popa, cu cădelniţa, 10. Dascălu, cu clopotu; Mult mi-ai secat suflitu ! acelaşi.

t \

XLV 1 Foai verdi solz di peşti, Tragi, mîndro şi-m ghiceşti: Voinic di ci’mbătrîneşti, Codru di ci'ngălbineşti ? 5. — Di bătaia vîntului, Di cîntaria cucului. Cî di n’ar baţi nici vîntu, Di n’ar mai cînta nici cucu, N’ar îmbătrîni nici omu. acelaşi. XLVI Verdi, verdi mărgăritei Nu mai pos’iu di ostenitu, Umblîndu după iubit y : Trei păreki di cizmi-an rup tu, 5. Căciuliţ’am ponosiţii Şi nimic n’an folosiţii. Mi s’a rănit unghili Izbin buturugili, Ispitin mătuşili, 10. Sî-n găsăsc dragustili. Cî dragustia-i lucru mari: Nu-n dă stări la mîncari, Nici odihni la culcări; Mă topesc dipă picioari, 15. Ca um muc di luminări. GageştL — Costantin a Vădani. 61. i Cf. Ion Diaconii, Ţinutul Vrancci, II, text. DXLIX.

f 41

FOLKLOR RÎMN1CEAN XLVII 1 Foai verdi şî iar verdi, Numa cel ce ştii, credi La patima car mă vedi. Patima cari-o pătimescy 5. Şi truda cari-o trudescu N'am cui sî mă jăluiescu. Jălui-m'aş dumitali, Ca unui fraţi măi mari. Jălui-m'aş cîmpului; 10. Cîmpu mi-ari peliniţî, Trupu neu n'ari credinţi, Ca keia dila lădiţî: Cin o pui la ladî nouî, Ia sî fas'i'n trei şî,'n douî. 15. Jălui-m'aş murgului ; Murgu mi-esti vitî mutî, N'ari guri sî'n răspundî, Ari ureki sî-m audî. acelaşi. XLVIII Frunzuliţî bob năut, Ia, vez, Doamni, ci-am făcut: Mi-am dat dragustia cu'mprumut Ş’acu privesc şi mă uit. 5. leu am dat cu baniţa Ş’acu iau cu lingura. Jitia — Ion T. Clinecscn, 39. XLIX „...Amar, doruli, mai ieşti: Undi mă duc; mă găseşti...". „...Tot di dor, ţaţo, di dor ; Din pricina dorului» Cf. Ion Diaconu, 'limitai Vrancei, II, text. CCXII.

5 :

I. DIACONU 5. De dragu iubitului Nu mă pociu da somnului, Fac umbra pămîntului Şi propteli gardului. acelaşi. L Verdi, verdi peliniţî, Urc în dial şî strig (ţip) în frunzî,. Ca puicuţa sî m'auzî. Şî di-audi, nu răspundi, 5. Cî mîndra-i cu gînduri mulţi, Auzi-o-ar pustia Şî sfînta duminica î Mult mi-a secat inima Şî mia, şi multora. acelaşi. LI 1 De cîn n'am mai fost haiducu Lemnili'n codru mă plîngu Dipă mijlocii drept sî'nfrîngy. Cî (Iar) la vârî iar mă ducii, 5. Undi-o fi codru mai desy. Că de mine s'a alesu, Că din codru nu mai iesy, Nici călare, nici pă josu, Cum ie lucru mai ciudosu. acelaşi. LII 2 Foai verdi popilicy, Şi urc siara la colincy, Fărî băţ, fărî nimicu : 1 Cf. Ion Diaconi*, Ţinutul Vrancei, II, text. CLXXIII. 2 CÎ. Ion Diaconi*, Ţinutul Vrancei, II, text. CXLV, CLXX.

FOLKLOR RÎMNICEAN

Numa cu palmili goali 5. Şi la brîy şapti pistoali, Cu mănunkiuri gălbioari, Strălucesc ca sfîntu soari. Cin le vedi lumia'n soari (zări), Bubuiesc ca di lingoari. 10. „Armilor, ce să vă făcu ? V'aş arunca într'un lacu, Şi mi-e frică de păcat u. V'aş băga la mama'n ladî, Frici mi-e c'oi da v’o gloati. 15. Da mai bini sî vă bagu, Vă bag pi-o borti di fagu, Ci la vârî sî mă tragu Undi-o fi codru mai desu. acelaşi. i

LIII 1 Undi zic: „mă duc, mă duc*', Mîndrili sî strîng buluc Ca oili la uluc Şi mă'ntriabî: un mă duc ? 5. leu li spui: „la Cîmpulungy", leii oftiazî şî plîngu. Şi mă'ntriabî: vin desiarî ? leu li spui: „nici mîine siarî“, leii plîng di sî omoarî. acelaşi. ION DIACONU

1 Cf. Mllcovia, I167, text. II.

LUPTA DELA FOCŞANI 3 AUGUST 1789 însemnătatea gravurilor, ca un element ajutător pe lângă materialul documentar,-începe să-şi facă loc din ce în ce mai mult în cercetările istorice. Unele sunt scoaăe izolat în acel timp spre a arăta o acţiune oarecare, iar altele se găsesc în albume, însă aşa cum sunt ele aduc o contribuţie destul de însemnată. Gravurile, hărţile, albumele au apărut în timpul unor eve nimente, după cum au apărut şi pentru Moldova în anii 1788—90 când a fost războiul între Ruşi, Austriaci şi Turci. Luptele au început în nordul Moldovei la Hotin, Botoşani, Iaşi, Valea Seacă, Adjud, Focşani, ca să se continue mai departe la Râmnic şi Brăila silind pe Turci să se retragă în Dobrogea. Lupta cea mare s'a dat la Focşani în ziua de 3 August 1789, unde armatele aliate ruso-austriace duc lupta contra Tur cilor cu destulă energie, Austriacii fiind conduşi de Prinţul de Saxa Coburg şi Ruşii de generalul Suvarow. încă din cursul anului 1789 armata austriacă era concen) trată la Adjud sub comanda colonelului Horwat şi înaintează în ziua de 11 Iunie dela Adjud dealungul Şiretului, apoi spre Foc şani unde găseşte podul de peste Putna distrus de Turci încă dela 27 Mai. La nord de Focşani, lângă satul Vârteşcoi — se dă o luptă între Austriaci şi o trupă de 400 Turci şi colonelul pune mana pe mult material de răsboi. Dar o altă încăerare la Odobeşti sileşte trupele austriace să se retragă spre Trotuş, ca la 20 Iunie să înainteze din nou şi să dea o luptă lângă Bâlca.

,5 E o

3 E

•D O

< O

5 2

o '

s -I

! = 2 C

s-" « t «

«■

|l m fe

i-’

O _©

’2

■ a c

■s ■a

5 c E O w ■a

>ca E

:23 2

i. c. BÂCILa

In ziua de 28 Iulie 1789 Âustriacii era concentraţi la Adjud aştep and venirea Ruşilor dela Bârlad care şi sosesc după două n îmineaţa zilei de 30 Iulie armatele ruso-austriace merg pe trei coloane ; o coloană merge dela Adjud pe drumul satului Domneşti spre Focşani, iar celelalte două pe drumuri paralele până la Maraşeşti. In noaptea de 31 Iulie 1789 trupele aliate erau în iaţa râului Putna, în coloană înaintată podul era păzit de deta şamentul colonelului austriac Karaczay. In dimineaţa zilei de 1 August, trupele trec râul Putna pe un pod de vase şi ele se găseau între Putna şi Focşani. Lângă satul Jorăşti (la coturile Putnei) a fost prima poziţie ocupată de trupele ruseşti ale lui Suvarow şi cele austriace sub comanda Baronului Levenehr. De aici trupele ruseşti împreună cu detaşamentul colonelului Karaczay o iau spre stânca şi cele austriace sub comanda supremă a Prinţului de Coburg, având sub el pe Locot. General Baron von Levenehr, spre dreapta, direcţia Adjud. In marşul spre Focşani, armata rusească era aşezată pe trei linii. Linia I era compusă din 2 batalioane de grenadieri, 2 ba talioane de muşchetari, 2 batalioane de vânători, alte 2 batali oane de grenadieri. Linia II era compusă din 9 escadroane de cavalerie şi linia III o formau Cazacii şi Arnăuţii. Armata austriacă era deasemenea aşezată pe trei linii. Linia I era compusă din diferite arme comandate de generalii Kaunitz, Carol de Toscana, Kovenhiiller, von Colloredo, 3 divizii a lui Levenehr şi o divizie a generalului Barco. Linia II era formată dintr o divizie a lui Barco, o divizie Levenehr, 1 divizie a lui Mitrowski, Pellegrini şi 3 divizii ale generalului Schroder. Linia III era compusă din 2 divizii ale lui Barco şi infanteria Secuilor. Armata austriacă, fiind mai numeroasă decât a Ruşilor, a trebuit să fie împărţită în două; aripa stângă era sub comanda Baronului Levenehr care avea sub el pe generalii v. Colloredo, Kovenhiiller, Pellegrini, două divizii de cavalerie, 4 divizii de Husari şi Arnăuţi. Aripa dreaptă o comanda Feld Mareşalul Splenij care avea sub el pe generalii Carol de Toscana, Schroder, Kaiser, Mitrowski, două divizii de Secui, 6 diviza de Husari şi Arnăuţi. La aripa dreaptă a Austriacilor, Turcii sub comanda lui dau al doilea atac şi atunci intervine generalul Splenij

Deli Paşa

I J i

£'

i '%/" ' • I

E o

• ?-'

I ;i!îil|p WBBKflU 1 i'^lî 10-Yi] :i .; fJ- . , pM m

.-• •» ?*V-? f ; / -:

\îk ri,^

4 mim mmm

E o

o o

i.; •'/ :-TV ■

■

■■■

v.->

V- ■

'•>v

• -zr"rr

<V;

■2 5

I c

■

•■j • ■

a s CC

y/i

rr O

• •. • i■

. •. /•"- T

ă 3

- . O cu o

’

****

I2cn o

Q. * t

’

■-■

• -

u 03

I. C. BĂCILÂ

cu armata sa: infanteria lui Kaiser, Husarii Secui, care fugăresc pe Turci. După trecerea râului Putna, Turcii dau un atac şi contra aripei stângi a Ruşilor, dar sunt respinşi. De aici întreaga ar mata înaintează spre Focşani până când ajung în faţa unei păduri, Igman Wald unde se dă al doilea atac al Turcilor, dar sunt din nou respinşi şi armatele aliate continuă să înainteze cu steagu rile fluturând şi cântece răsunătoare spre duşmanul care se retrăgea. Ruşii şi Austriacii ajungând în faţa oraşului Focşani iau măsuri de atac făcând ordinea de bătae pe 5 rânduri. In rândul I şi II era infanteria, în rândurile III — V era cavaleria. Armata era astfel aşezată ca între spaţii să fie alţi soldaţi:

2 10

I ■

. : L i

6 12

11 17

7 13

9 15

30 31

Numerile au următoarea explicare .*1)2 batalioane de grenadieri sub comanda lui Einhorn. 2) 2 batalioane de vânători cu artilerie de câmp sub comanda lui Einhorn. 3) 2 batalioane de grenadieri. 4) 1 batalion sub comanda lui Kaunitz. 5) 1 batalion sub comanda lui Carol de Toscana. 6) Detaşamentul lui KovenIniller. 7) Detaşamentul lui v Colloredo. 8) Detaşamentul lui Schroder. 9) Detaşamentul lui Kaiser. 10) 2 batalioane de mus- * chetari sub comanda lui Einhorn. 11) 2 batalioane de muşchetari ai lui Einhorn. 12) Detaşamentul lui Mitrowski. 13) Detaşamentul lui Pellegrini. 14) Infanteria Secuilor. 15) Infanteria Secuilor. 16) 3; escadroane de carabineri. 17) 3 escadroane de carabineri. 18) 31 escadroane de carabineri. 19) 1 divizie de Husari ai lui Barco. 20) 1 divizie de cavalerie uşoară a lui Levenehr. 21) 2 divizii de Husari ai lui Barco. 22) 3 escadroane de cavalerie uşoară a lui Levenehr. 23) 1 divizie de Husari ai lui Kaiser. 24) 2 divizii de Husari ai lui Kaiser. 25) 1 polc de cazaci. 26) 1 polc de cazaci. 27) 2 divizii de Husari ai lui Barco. 28) 2 escadroane de cava-) lerie uşoară a lui Levenehr. 29) 1 divizie de Husari Secui. 30 2 divizii de Husari ai lui Kaiser. 31) Arnăuţi.

‘

î ;

)

LUPTA DELA FOCŞANI (1789)

;

: i

: >

■i

0l ?

In oraşul Focşani se găseau 30.000 Turci sub comanda Seraskierului Mehmed Paşa cu artilerie şi cavalerie. Aripa dreaptă a Turcilor era întărită cu şanţuri şi tunuri în faţa mă năstirii Sf. Samuel, la aripa stângă era cavaleria care se întindea până la*TJ3obeşti şi în centru era infanteria. Trupele ajungând în faţa Focşanilor au început să bombar deze aripa stângă a Turcilor — spre satele Olteni, Păţeşti, Floreşti. Primul atac la aripa stângă l-au dat batalioanele lui Schroder, divizia lui Kaiser şi Husarii Secui, în total 5 divizii. Pe când se dădea lupta la aripa stângă, Ruşii atacă aripa dreaptă cu polcu rile de Cazaci şi Arnăuţi. In urmă veneau alte trupe de infan terie care au silit pe Turci să părăsească lagărul. Retragerea Turcilor se face prin Focşani, rezistând o parte la mănăstirea Sf. Samuel, care a fost bombardată şi luată de Austriaci. In această luptă moare colonelul baron v. Anersberg. Lupta s'a încheiat din partea Turcilor cu 1500 de morţi, s'au luat 96 de prizonieri, 10 tunuri, 16 steaguri, provizii, iar pe drumul Râmnicului s'au mai luat 100 căruţe încărcate cu corturi, \ alimente, ghiulele, bagaje şi iarbă de puşcă. Trupele turceşti retrăgându-se din Focşani, trec Milcovul, Mehmed Paşa cu Spahiii se retrage spre Buzău, Osman Paşa cu altă trupă de Spahii spre Râmnic şi Ienicerii spre Brăila. A doua zi după luptă Cartierul general al aliaţilor se aşează lângă Milcov. In linia 1 erau 1 batalion din trupele Iui Carol de Toscana, trupe din armata lui Kovenhuller, v. Colloredo, Schroder, infan teria lui Kaiser. Linia II era formată din trupele lui Mitrowski, Pellegrini şi 2 batalioane de infanterie de Secui. La aripa dreaptă lângă drumul Râmnicului în linia I erau 3 divizii de Husari ai lui Kaiser, în linia II erau o divizie de Husari Secui şi 2 divizii de Husari ai lui Kaiser. La aripa stângă în linia I- erau 3 divizii a lui Levenehr şi în linia II 4 divizii a lui Barco. Dincolo de râul Milcov, pe drumul Râmnicului era postată armata Baronului Karaczai compus din detaşamentul lui Kaunitz, 1 divizie a lui Barco, 1 divizie a lui Levenehr şi Arnăuţi. Astfel se isprăveşte lupta dela Focşani începută în ziua de 1 August, continuată la 2 şi isprăvită la 3 August.- Rezultatul acestei lupte a fost, că pe o hartă militară austriacă din timpul acela oraşul Focşani este trecut Fokschan Ruine. Ioan C. Băcilă 4

Bibliografie a) HĂRŢI i» Carte von Fokschani, Adgiiid and Tratrusch. Hartă colorata 22 x 17 cm., a fost ridicată de Austriac! pentru cunoaşterea amănunţită a acestei regiuni în acel timp. Face parte din colecţia T. E. v. Trattnern K. K. Buch. Wien, planşa IX. — A. R. - B IX 14. 2. Plan oder die Vorstellung des Sieges bei Foksan der I(. K. and Russ. Kais. Vereinigten artnee unter Com-do des General Pr. Coburg and G. Suwarow iiber 30.000 Ttirken unter dem Derwisch Meehinet Basche Seraskier den 30 and 31 Ialias 1789. Hartă colorată 21 x 13 cm. Scara 1 milă germană. Harta dă regiunea din Moldova, cuprinsă între Adţud — Şiret şi Focşani arătând poziţiile ocupate de armate ruseşti, austriace şi turceşti. Face parte din albumul Balzer-Walenta pl. 21. 3. Plan von der Schlacht bey Focksan den 31 Ialias 1789. Hartă colorată 36,5 x 27 cm., cuprinde regiunea Brăila—Buzău—Focşani — Trotuş arătând poziţiile trupelor austriace, ruseşti şi turceşti dela Trotuş până la Râmnic, 4. Plan der zwischen der aus dem K. K. Corps Sr. Durchlaucht des Herrn Generalen der Cavallerie Prinzen von Coburg und der Russisch Kaiserlichen Division Sr. Excellenz des Herrn Generalen en Cheff von Suwarow combinirt allirten i-nd der Turkischen Armee des Scraskiers Mehmet Derviş Bassa von 3 Rosschweiffen am l-ten August! 1789 bei Fokzan vorgesalleneu Bataille, bei Welcher die gemeinschaftliche 30.000 Mann starke Feinde besiegt, in die Flucht geschlagen, und die feindliche Artillerie, nebst dem ganzen Lager ero_ bert Worden. Plan manuscris 72 x 51 cm., arată situaţia şi înaintarea armatelor rusoaustriace între râul Putna şi Milcov. Planul este făcut de Wertich 1789, la scara 2400 de Klafteri sau 6000 paşi, (vezi fig. 2). — A. R. Planuri Originale. 5. Plan a la vue du passage de la Putna la nuit du 31 Juliett au 1 d'Aout et dela bataille de Foczan gagnee par Ies trouppes imperiales aux ordres de S. A. le Prince de Saxe Coburg uni a un detackement imperiale russe aux ordres du general en cheff comte de Souwaroff sur l'armee ottomane le 1 d'Aoust 1789. Hartă colorată manuscris 23,5 x 35,5 cm., arată regiunea între râul Putna şi Milcov cu ordinea de bătae şi poziţia luată de armatele ruseşti, austriace şl turceşti. — A. R. Originale. 6. Plan der am l-ten August 1789 gegen die Turken gewonnenen Sch lacht bey Foczan in der Wallachey. Plan 23 x 39 cm., dă regiunea cuprinsă între râul Milcov şi Putna cu oraşul Focşani. Se arată aşezarea trupelor austriace. — A. R. — C. XVII 12. b) GRAVURI 1. Der Sieg bei Foksan liber 30.000 Turken durch das K- K. Prinz Koburglsche Truppen Korps in Vcreinigung der Russisch Kayserl. Divission den 31 Iul. 1789. Gravură în aramă, colorată, 21 x 13 cm. Arată lupta Ruşilor şi Austriacilor contra Turcilor în faţa oraşului Focşani; în dreapta se vede mănăstirea Sf, Samuel aprinsă.

(Sravura face parte din albumul Balzer-Walenta pl. 22. 2. La Bataille aupres de Foschan le 1, 2, 5 Aug. 1789. Gravură în aramă» 36 x 25,5 cm., reprezentând o luptă sângeroasă între Austriac! şi Turci lângă Focşani. Face parte dintr'o serie de gravuri apărute în acel timp de lob. Martin. — A. R. — C. Xtil 17. 3. Bataille bey Foksckan zwischen dcm Gen. der Caval: Prinz Fried. v. Sachsen Cobtirg u. dem. Dervisch Mchmct Bascha Seraskier von 3 Rossschweisen am 1, 2 tind 3-ten Aug. 1789. Gravură în aramă 36 x 25,5 cm. de Loschenkohl in Wien. A. R. — C. XIII 18. 4. Glorreischer Sieg liber 30.000 Tiirken bei Foksan, durch das K. K. Prinz Koburgische Truppen - Korps in Vcreinigung der Russisch - Kaiserl. Division den 31 Iul. in Iahr 1789. Gravură în aramă, colorată, 25 x 16 cm., reprezentând lupta Ruşilor şi Austriacilor contra Turcilor în faţa oraşului Focşani. Face parte dintr'o serie de gravuri scoase la Viena în acel timp. — A. R. — B. IX 46. 5. Sirge aupres de Foksan vers Ies 30.000 Ttircs par Ies Truppes de Prince Koburg et la Division des Imperial es Russienes le 31 Iul. 1789, desine par Ingeneur Imperiale. Gravură în aramă, 36 x 21 cm., cu legendă numerotată dedesubtul ca drului. Face parte dintr’o serie de gravuri apărute în acel timp. A. R. — C. XIII 19. 6. Bataille de Fcksan livree le 31 Juillet 1789. Gravură în aramă, colorată, 44 x 33 cm. Nach der Natur gezeichnet von I. Petrich Oberlieut v. K. K. Genie Corps. Reprezintă lupta din faţa oraşului Focşani, se văd armatele aşezate în care-uri şi oraşul arzând. Această gravură destul de interesantă pentru lupta dată este făcută în acel timp şi are următoarea însemnare : «Dediee â Son Altesse Serenissime Monseigneur le Prince Frederic Josie, Duc de Saxe Cobourg Saalfeld, Grand Croix de l'Ordre militaire de Mărie Therese, Feldmarechal, Commandant general de toutes Ies Trouppes en Hongrie et Colonel Proprietaire d'un regiment de Dragons aux Armees de Sa Majeste l'Empreur et Roi» par ses tres humbles et tres obeisants Serviteur Artaria Comp. (vezi fig. 1). c) ALBUME Balzer (Anton), Walenta (J.). Sammlung der merkwurdigsten Stădtc u. Festungen, Welche in den Iahren 1788, 1789 und 1790, von den K. K. Oestereichischen, und Kais. russischen Armee der Pforte abgenommen Werde, nach ihrer Wahren Lage gezeichnet und illuminirt von Anton Balzer, nefast einer Kurzen Beschreibung derselben nach Hof- und andern glaubwurdigen Berichten gesammelt, und zusamgetragen, von J. Walenta. Zu finden in Prag bei Iohann Balzer Kupferstecher und bei Herrn Caspar Widtmann Buchhăndler. Ano 1790. In partea II a albumului, pag. 12—18, se vorbeşte despre lupta dela Focşani din 1789.

1. C. B.

liga culturală, secţia focşani, VIAŢA ŞI ACTIVITATEA EI Prin preajma lui 1880 instinctul de conservare orbise până într atâta pe Unguri încât nu-şi vedeau mântuirea decât într'o luptă aprigă de a înghiţi naţionalităţile şi în special pe Românii din cuprinsul ţării lor, făcându-i să-şi uite şi limba şi credinţa strămoşească. Acelaşi instinct de conservare al Românilor din Ardeal îi împinse să-şi trimeată tinerii la Universitatea din Bucu reşti, pentru a se adăpa pe deoparte la focul sacru al ştiinţei din vechiul Regat, iar pe de alta pentru a găsi între fraţi mân gâierea şi îmbărbătarea de care simţeau atâta nevoie în lupta grea ce vedeau că trebue să ducă cu orbirea unui duşman îndă rătnic. Suferinţele lor găsiră imediat răsunet în sufletul nu numai al tineretului de aici, ca : S. Mehedinţi, P. Negulescu, G. Muriţri^ Al. Theodoru şi alţii, ci şi în deputaţii : Ionel Grădişteanu, Cr. Negoescu, N. Ionescu, Al. Oroscil, rectorul Universităţii, Or. Brâtianil, avocat şi mare proprietar, etc. Toţi aceştia găsind că lupta trebuind să fie coordonată, perseverentă şi unitară au hotărît să pue bazele unei societăţi în acest scop. Şi astfel în seara zilei de 2 Ianuarie 1891 se pun bazele Ligii pentru unitatea cul turală a tuturor Românilor supt preşedenţia Rectorului Univer sităţii, Al. Orăscu, în locuinţa dela Hotel Bulevard a lui Grigore Brătianu, casier, care prin nobleţă şi generozitatea sufletului său mare avea să devie în curând preşedintele şi sufletul Ligii; iar în ziua de 24 Ianuarie acelaş an, i se face cu mare fast inaugurarea în sala Universităţii. Nu se putea o alegere mai nimerită pentru un scop aşa de frumos şi mare, ca ziua simbolică a Unirii Principatelor, când tot ce e Român tresaltă de bucurie la amintirea marelui eveniment

LIGA CULTURALĂ (SECŢIA FOCŞANI)

ce a avut loc la 1859 şi care prin instinct părea că prevede şi pregăteşte pe cel ce avea să vie la 1918. Intr'adevăr cu acest prilej în Românii din vechiul Regat s'a redeşteptat sentimentul datoriei faţă de fraţi, în cei apăsaţi a străfulgerat nădejdea unor zile mai bune, iar în toţi Românii a sporit încrederea în vitali tatea neamului şi conştiinţa solidarităţii naţionale. Câtă mândrie avem dreptul să simţim noi Focşănenii că la manifestul lansat de Comitetul central către Ţara întreagă, oraşul nostru, numit cu drept cuvânt al Unirii, a tresărit şi a răspuns printre cele dintâi 14 oraşe, grăbindu-se a înfiinţa şi aici o secţie a Ligii. Şi precum la Bucureşti Liga îşi începe viaţa în localul Uni versităţii de unde se radiază lumina în toate direcţiile şi supt preşedenţia unui om de cultură, tot aşa şi la Focşani, secţia Ligii Culturale îşi începe fiinţa în localul celei mai înalte instituţii cul turale, liceul „Unirea" supt preşedenţia profesorului D. F. Caian,. ardelean de origină şi om învăţat care a scris între altele prima Monografie a Focşanilor, fiind mai presus de toate un suflet ales. El avea drept casier pe d. Lungu, fire cinstită şi entuziastă. Singura deoseb/re nu e decât că instituţia Ligii care e scânteia ieşită din căldura tineretului, aici ea aprinsese sufletele oame nilor formaţi şi cu trecut. Păcat că nu s’a păstrat arhiva din care să putem urmări activitatea comitetului prezidat de un om de cultură, convins şi hotărît ca profesorul D. F. Caian ! Ştiu atât că mai târziu, la Iaşi, unde îmi făceam studiile universitare, ca unul care aici îmi căpătasem şi cunoştinţele elementare şi cele generale la liceul ,,Unirea“, urmăream cu aviditate şi simţiam o nespusă bucurie oridecâteori auziam de câte o manifestare ro mânească organizată de fostul meu profesor, D. F. Caian. Şi în decurs de câţiva ani. de pe la 1900 până pe la 1907, au fost câ teva cu rezultate destul de apreciabile pentru ţinerea mereu trează a conştiinţei naţionale în acest colţ al ţârii. In general însă activitatea secţiei Focşani a Ligii Culturale, ca de altminteri şi a comitetului central, s’ar putea diviza în două perioade bine distincte : prima până la 1907 şi a doua dela 1907 până azi. Prima perioadă am putea-o numi romantică, iar pe a doua. realistă. Intr'adevăr, în statutele Ligii se vede clar că scopul socie tăţii este : ,,de a cultiva conştiinţa solidarităţii în întreg neamul

I. RĂDULESCU-RÂMN1C

românesc şi a întreţine o mişcar'e care să legitimeze misiunea cul turală a Românilor în Orient*'; iar ca mijloace se recomandă : înfiinţarea de săli de lectură şi de biblioteci, tipărirea de cărţi în ediţii populare, sprijinirea publicaţiilor Ligii, conferinţe şi în truniri publice, sărbătorirea datelor celor mai însemnate din tre cutul neamului nostru, congrese anuale, formarea unui fond de ajutorare prin cotizaţii, donaţii, etc. Din tot acest program aşa . de mare şi util, până în 1907 nu pare a se fi realizat nici la centru şi nici la Focşani decât câte o întrunire de protestare împotriva asupririlor şi înăsprirei măsurilor de desnaţionalizare ale Ungurilor şi Austriacilor şi participarea la congresele anuale organizate de comitetul central. Cam la aceasta se reduce şi ac tivitatea comitetului de conducere al secţiei Focşani, în prima perioadă. Se înţelege că activitatea aceasta nu e aceea ce Românii aşteptau dela fondarea Ligii Culturale, dar e mare lucru pentru o vreme când politica noastră externă de alianţă cu AustroUngaria şi Germania încătuşase statul şi de mâni şi de picioare neîndrăsnind a ridica nici măcar glasul în favoarea fraţilor asu priţi. Ceeace statului nu era îngăduit, au avut curajul s'o facă particularii prin societatea „Ligii pentru unitatea culturală a tu turor Românilor". De câte ori meeting-urile ţinute şi la Focşani şi în ţara întreagă n'au pus pe gânduri pe asupritori şi n'au dat de lucru chiar guvernanţilor noştri, care aveau interesul să pară a nu avea nici un amestec în aceste manifestări populare. In general, în această perioadă s’a cheltuit destul entuziasm care şi-a avut atunci rostul lui. Dar aceasta nu era tot ce Liga putea da. Se simţia în comitetul central lipsa unui om, care să coboare Liga din cer unde plutia, pe pâmânt unde trăia. Se simţia nevoia omului care coordonând entuziasmul cu realitatea, să clădească pe îndelete şi îndărătnic, din temelie, România sufle tească. Şi omul acesta nu întârzie a se arăta. El fu Nicolai lorga, care la congresul din 1907 este ales membru în comitet, iar la 6 Iunie 1908 este ales Secretarul General al Ligii, preşe dinte fiind Sava Somănescu. Cu d. N. lorga în acest rol, începe pentru Ligă perioada realistă. D-sa cel dintâi simte că Neamul nostru are nevoie nu nu mai de zgândăriri sentimentale care se uită a doua zi, ci de o cultură temeinică şi de o regenerare morală, una pe alta aju-

LIGA CULTURALĂ (SECŢIA FOCŞANI)

tându-se şi complectându-s?. Convins de valoarea acestui adevăr d. N. Iorga va activa în această direcţie, revărsând cu o dărnicie rară şi tara precupeţire peste toată românimea comoara nese cată a cunoştinţelor şi a sufletului său mare. De prezenţa dom niei sale în comitetul central au început a se resimţi în primul loc imediat toate secţiile din ţară, îndată se înfiinţară unele nouă, altele se reînfiinţară şi cele amorţite se înviorară. Şi deodată, din cele cinci secţii ce mai rămăseseră la venirea sa, vedem ridicându-se numărul la 47; iar în 1999 se mai înfiinţară din nou încă 22. Era şi firesc să fie aşa. Conducerea Instituţiei dobân dire pe animatorul care ii. lipsea. Numai aşa se explică cum în 1903 şi secţia Focşani se înviorează din nou primenindu-şi comitetul, în care vedem intrând supt aceeaşi preşedenţie a profesorului D. F. Caian, elemente tinere gata a se aco moda cu noul ritm de viaţă. Secretarul acestui comitet este d. profesor C. Dimitrescu, un om integru, inimos, convins de necesitatea şi rostul insti tuţiei şi hotărît a o pune în pas cu vremea. Primele semne D. F. CAIAN de activitate le arată secţia Primul Preşedinte al Ligii Culturale Focşani, supt noul comitet, prin Secţia Focşani lansarea după îndemnul cen trului, de liste de subscripţie, pentru strângerea de fonduri şi aju torarea fraţilor subjugaţi. Dar boala preşedintelui şi relativa in diferenţă a publicului fac pe noul secretar să se tângue în raportul de fine de an către centru, că n'a putut face mare lucru, fără a dispera de viitor. Comitetul îşi propune să se apeleze la conferenţiari din Bucureşti şi Iaşi, pentru a deştepta gustul publicului pentru cul tură. Dar boala şi moartea preşedintelui D. F. Caian în toamna anului 1909, regretat de toţi cei ce l-au cunoscut, fu un nou obs-

I. RĂDULESCU-RÂMNIC

tacol la realizarea acestui deziderat. In locul fostului preşedinte decedat, fu ales în ziua de 3 Decembrie . 1909, d. Ieremia Pană, tot ardelean de origină şi mare proprietar. Abia în 18 Ianuarie anul 1910, găsim pe d. profesor N. Iorga conferenţiind pentru prima oară în oraşul nostru, iar în Februarie acelaş an ţine o conferinţă poetul şi scriitorul Duiliu Zamfirescu, originar dinPutna. Cu o parte din sumele realizate din taxele de intrare, comitetul plăteşte calendarele Ligii, broşuri de propagandă, etc. Tot din aceste sume s'au procurat unelte agricole şcoalelor din comunele, Vidra şi Straoane instituindu-se şi primul concurs agricol -printre sătenii din comuna Mirceşti, unde s’au distribuit 3 pluguri ca premii, celor mai buni gospodari. Iată deci primele licăriri de cultură pozitivă în oraşul nostru, prin mijlocirea Ligii şi după directivele comitetului central. In ziua de 9 Ianuarie 1911, fiind o nouă alegere de comitet, acesta se întocmeşte în chipul următor : Ieremia Pană preşedinte, D-rul Panea şi Th. Iordănescu vice-preşedinţi, Paraschiv Chiriţă secretar, preotul Romanescu şi I. P. Rădulescu-Râmnic membri. Mereu cu ochii la centru, noul comitet, îşi propune să intensi fice mişcarea culturală pentru a o face să răzbată în massa po porului cât mai adânc şi se hotărî în acest scop ţinerea de adu nări populare cât mai atrăgătoare supt formă de şezători cu muzică şi lecturi, conferinţe cu persoane cunoscute în ţară, îndreptându-ne în acelaşi timp atenţiunea şi asupra tnjghebărei unei biblioteci, aşa precum se înfiinţase câte una la Iaşi şi la Bucureşti, la aceasta din urmă însuşi d. N. Iorga donând 10.000 de volume. Cum indiferenţa publicului în aceste momente era destul de îngrijitoare, mulţi necunoscând rosturile Ligii, cel ce scrie aceste rânduri, desemnat de comitet să înceapă seria şezătorilor, găsi cu cale să vorbească în ziua de 26 Aprilie tocmai despre Impor tanţa Ligii culturale. La a doua şezătoare a vorbit preotul P. Romanescu şi în felul acesta s au ţinut vre-o 4, 5, timpul fiind prea înaintat. Dacă la acestea se mai adaugă şi conferinţa, cu plată, în folosul Ligii, ţinută în Februarie de d. prof. S. Mehedinţi, precum şi reorganizarea pe baze mai largi a bibliotecii Cercului studenţilor putneni, ce-şi avea sediul în str. I. C. Brătianu, dea supra librăriei Codreanu, bibliotecă fondată în 1906 din entuzi asmul tineresc al d-lor P. B. Chiriţă, D. Ghiorghiu şi Virgil

LIGA CULTURALĂ (SECŢIA FOCŞANI)

i !

Gabrielescu, cu acestea se închee activitatea comitetului în primă vara acestui an. Drumul cel sănătos croit aici, numărul membrilor începe a creşte odată cu încrederea în instituţie, pentrucă ghiaţa se spărsese. Prima şezătoare se ţinuse în sala Cercului studen ţilor, a doua şi următoarele într'una din sălile şcolii primare Nr. 1 de băeţi. In toamna aceluiaş an, comitetul organizează o serie de şezători în sala liceului „Unirea*1, pregăteşte un concurs de costume naţionale în comuna Vidra din Vrancea, lansând apeluri pentru strângere de fonduri în acest scop şi aranjează închirierea etajului de sus al uneia din cele mai frumoase clădiri din StradaMare, pentru adăpostirea bibliotecei Cercului studenţilor putneni, ceeace se şi face cu începere dela 1 Ianuarie 1912 supt auspi ciile Ligii, comitetul de conducere fiind aproape comun, cu ex cepţia d-lor AL Moisă, Lascarov-Moldovanu şi a d-lui I. M. Dumitrescu, secretarul de azi al Prefecturei, primul cu atribuţia de preşedinte al bibliotecii. împreună cu comitetul bibliotecii, şezătorile se continuă şi în 1912, dându-se şi un festival la teatru, cu o conferinţă ţinută de d. Mihai Chiriţă, directorul prefecturii. In Aprilie murind marele artist Petre Licili, de origină din Focşani, secţia noastră este profund impresionată de această pier dere neaşteptată şi imediat ia măsuri de strângere de fonduri cu care să i se poată ridica la teatru un bust. In raportul înaintat cent.ului cu prilejul congresului anual, d. secretar P. Chiriţă face constatarea mulţumitoare că membrii Ligii au sporit considerabil şi că şezătorile sânt cercetate de persoane din toate clasele sociale. In luna Octombrie 1912, la o nouă alegere vedem, urmă torul comitet: Ieremia Pană, preşedinte ; I. Rădulescu-Râmnic şi preotul C. Brăileanu, vice-preşedinţi; AL Moisă, casier; P. B. Chiriţă, secretar ; I. Ath. Popescu şi Vasile Antonescu membri. Imediat se reîncepe seria şezătorilor în sala cea mare a bibliotecii. In toamna aceluiaş an isbucneşte războiul balcanic. Din îndemnul comitetului central, care acum are ca preşe dinte pe d. Virgil Arion, şi ca secretar pe d. Bogdan Duică, co mitetul secţiei noastre organizează două meeting-uri foarte reuşite, unul în sala liceului şi altul în sala Bristol, în zilele de 2 şi 28 Decembrie, pentru a protesta împotriva ororilor săvârşite de Bulgari contra fraţilor noştri macedoneni ; iar în ziua de 30 Dec. se înfiinţează o secţie rurală în comuna Găgeşti, la care iau parte domnii AL Moisă şi subsemnatul. La cele două meeting-uri au

1. RĂDULESCU-RÂMNIC

luat cuvântul şi d-nii AL Moisă, Ştefan Graur, Vasile StănescuPutna, C. Chiriţescu în faţa unui public foarte numeros şi într'un entuziasm de nedescris. După sărbătorirea cu mare fast a zilei de 24 Ianuarie 1913, cu o cuvântare a d Ştefan Graur, secţia a organizat 4 şezători culturale şi artistice în sala de solemnităţi a Liceului şi 8 în sala cea mare a bibliotecii publice. La şezătorile din sala liceului s’au tratat de către d. N. Chirculescu, D. Popescu şi alţii, chestiuni lămuritoare asupra consecinţelor războiului balcanic pentru noi ; iar în cele dela bibliotecă s'au tratat dife rite. chestiuni sociale, morale şi educative. In sfârşit, sculptorul I. Mateescu isprăvind bustul lui Petre Liciu, secţia îşi vede cu mulţumire realizata aceasta dorinţa, urmând a-1 aşeza lângă teatru, cu care ocazie ţinea să organizeze şi un marc festival. Acţiunea de luminare a poporului şi de deşteptare a con ştiinţei cetăţeneşti pornită de jos iu sus, aşa precum preconizase incă dela început d. prof. N. /orga, dând şi la noi aşa de fru moase rezultat 3 până acum, se reîncepe cu şi mai multă vigoare. La apelul comitetului, intelectuali de seamă din localitate şi din toate procesiunile, profesori, medici, avocaţi şi preoţi se grăbesc a da concursul lor desinteresat, atât în toamna lui 1913 cât şi în primăvara lui 1914, iar sala bibliotecii devine neîncăpătoare. La 15 Decembrie subsemnatul a fost delegat să asiste la întemeerea unei noi secţii în comuna Domneşti, iar zilele de z4 Ia nuarie şi 3 Mai sânt sărbătorite cu mult fast prin câte un fes tival, delegat a vorbi fiind tot c?l ce scrie aceste rânduri, împreună cu d. Al. Moisă. Ziua de 13 Martie, care simbolizează triumful limbei noastre a fost sărbătorită printr'o şezătoare, la care a vorbit d. AL Lascarov-Moldovanu; iar în ziua de 4 Maiu s'a organizat şi prima serbare câmpenească pe câmpul dela Petreşti, lângă Crâng. In sfârşit la 25 Mai 1914 d. AL Lascarov-Moldovanu cu prilejul unui festival, a vorbit despre „Rostul bibliotecii". In această perioadă de activitate au avut loc 20 de manifestări culturale şi naţionale. In vara lui 1914 începându-se războiul mondial, iar în toamna aceluiaş an întâmplându-se moartea Marelui nostru Rege Carol I, un fel de înfrigurare pornită şi dintr’un instinct de con servare, dar şi dintr'o presimţire că nu vom fi feriţi de acest val, cuprinsese toată suflarea românească. Cum şi la cârma ţarii se observa o oarecare desorientare, opinia publică din ţara întreagă,

A. . .

LIGA CULTURALĂ (SECŢIA FOCŞANI)

deci şi de aici, aştepta o rază de lămurire şi de înviorare de undeva. Şi atunci tot Ligii culturale ii revine această mare da torie, cu atât mai mult cu cât şi in această instituţie işi făcuse drum credinţa că unitatea culturală nu poate azea chezăşie prea mare, fără unitatea politică. Dar şi înfrigurarea şi dezorientarea îşi găsesc uşurarea prin constituirea la centru în ziua de 14 Decembrie 1914, a următo rului comitet: Pr. Lucaci, preşedinte; N. lorga, secretar; N. Filiptszu, Take lonescu, Dr. C. Ltrate, /. Grăaişteanu şi Oct. Goga, membri. Şi valoarea acestor oameni şi ideile lor politice cunoscute aduc în opinia publică uşurarea aşa de mult dorită. Se ştia acum ceea ce aveam să facem la momentul oportun. Din clipa aceasta Liga pentru unitatea culturală deveni Liga pentru unitatea naţională a tuturor Românilor. In acelaşi an la secţia Focşani se alege în ziua de 28 Noembrie prin vot secret următorul comitet: /. P. RădulescuRâmnic, preşedinte; P. B. Chiri(ă, secretar; Al. Moisă şi Al. Lascarov-Moldovanuyvice-prcşedinţi; G. lanculesiu, casier; Spiridon Lăduncă şi N. Răileanu, membri. Supt directiva luminată şi hotărîtă a comitetului central, în care d. prof. Iorga îşi reia locul de secretar, comitetul secţiei de aici începe o vie propagandă de luminare şi îmbărbătare a cetă ţenilor focşăneni şi putneni. Aproape toata activitatea secţiei este consacrată acestui nobil şi mare scop, atât în 19 «5 cât şi în pri măvara lui 1916. Adunări adevărat populare şi într'un entuziasm nemaipomenit au avut loc şi la Odobeşti, Panciu, Adjud, Sascut şi Mărăşeşti. Pretutindeni membrii secţiunii erau primiţi cu mu zici, steaguri şi ovaţionaţi. Acestea au fost poate clipele cele mai frumoase ce am gustat în viaţă, pentrucă vedeam cu ochii cum cuvintele noastre prin deau rădăcini şi rodeau. Tot în acest scop Liga organizează la 19 Aprilie 1915 şi un festival în care am desvoltat chestiunea „Geneza războiului nostru apropiat1* tipărită apoi cu spesele Maiorului G. Pastia, marele ctitor cultural al Focşanilor. In toamna aceluiaş an, d-nii P. B. Chiriţă, Al. Lascarov-Moldovanu şi cu scriitorul acestor rânduri, fără a uita nici datoria ce Liga, are de a se îngriji şi de starea economică a Românilor şi văzând cât de nepregătiţi sântem noi pentru comerţ, au pus bazele unei şcoli comerciale de ucenici curs seral, având între profesori chiar

I. RĂDULESCU-RÂMNIC

ps iniţiatori, în localul şi cu concursul Camerei de Comerţ. Această şcoală va fi nucleul din care va răsări în 1920 şi din iniţiativa celui ce scrie şi a d-lui O. Ţino Şcoala comercială elementară şi mai târziu cea superioară, ceea ce înseamnă că se simţia absolută nevoie de pregătire solidă pentru viitorii negus tori, în acest centru de viaţă economică puternică. De sărbătorile Crăciunului, secţia de aici n'a neglijat datoria de a strânge fonduri cu care s au trimes cărţi şi ţigări soldaţilor depe graniţă, pentru a le alina suferinţele şi a-i face să ştie că cei de acasă nu-i uită. Tot cu acest prilej li se trimite şi lor şi la diferiţi săteni revista Neamul Românesc, cu abonamente plă tite de secţia noastră, precum şi alte gazete din Ardeal, ca: Libertatea din Orăştie, România, etc. Mereu preocupaţi de turnarea în bronz a bustului lui Petre Liciu, secţia continuă a strânge fondurile necesare. In scopul acesta la 31 Ianuarie 1916 d. prof. N. Iorga ţine o conferinţă, vorbind despre „Onestitatea profesională". In pri măvara acestui an atât prin şezători cât şi prin felurite confe rinţe în oraş şi în judeţ, se înteţeşte şi mai mult propaganda pentru întreţinerea atmosferei devenită favorabilă intrării noastre neîntârziate în marele război. Numai astfel se explică entuziasmul de nedescris ce a stârnit la teatru în sufletele publicului ce nu mai încăpea, reprezentarea pieselor : ,,Se face ziuă" şi „Domnul Notar". La 3 Aprilie acelaşi an, se face cu mare fast inaugu rarea statuei lui Petre Liciu, aşezată în grădina teatrului, tipărindu-se cu acest prilej şi un buletin al secţiei, în care s'a re produs între altele, discursul inaugural al preşedintelui, precum şi cuvântarea ocazională a d. Marmeliuc, astăzi prof. universitar ia Cernăuţi; iar seara a avut loc un foarte reuşit festival cu ar tişti dela teatrul Naţional. In sfârşit, cu diferite fonduri adunate, secţia trimite la centru ajutoare pentru fraţii noştri prigoniţi, din Austro-Ungaria. In toamna lui 1916, România intră în marele măcel, care avea să hotărască de soarta şi a celor mai mulţi dintre fraţii subjugaţi şi de viitorul ei. Odată cu începerea războiului nostru de eliberare, încetează complet mişcarea culturală a secţiei. Cu toate greutăţile, neajunsurile, decepţiile şi rareori bucuriile lui, războiul acesta, singurul care ne trebuia, ne-a adus iz-

Liga

culturală- (secţia focşani)

<$i

bândirea celui mai frumos vis: unirea laolaltă a majorităţii fraţilor noştri apăsaţi. \ Odată reîntorşi depe front, trebuia totul început dela cap. Localul care adăpostise secţia şi biblioteca fusese devastat ; iar mobilierul localului şi dulapurile dispăruseră cu cărţi cu tot. Nu mai rămăsese aproape nimic din toată strădania noastră de atâţia ani. Fără a ne descuraja am început cu tenacitate reorganizarea. In primul loc la 31 Iulie 1919, se alege noul comitet compus din: I. Rădulescu-Râmnic, preşedinte ; D-ra Zoe Zamfirescu şi Al. Ioan, vice-preşedinţi; G. Ianculescu, casier ; P. B. Chiriţă, secretar; Al. Rădulescu, Spiridon Lăduncă, I. Neagu-Negrileşti şi N. Răileanu, membri. Comitetul astfel refăcut, hotărăşte redeschiderea în toamnă a Şcoalei comerciale serale şi se tipăreşte un alt buletin cu noul program de activitate şi anume : sporirea membrilor prin noui înscrieri, apoi, reînceperea unei intense mişcări culturale cu şe zători şi schimb de conferenţiari între cei de aici şi cci din pro vinciile alipite, îngrijirea de mormintele eroilor, intemeerea de case de sfat şi cetire la sate, îngrijirea de sănătatea fizică a tineretului prin încurajarea sporturilor, ajutorarea elevilor săraci, dar meritoşi, etc. Acesta era de altminteri şi programul comitetului central, care acum avea ca preşedinte pe d. prof. N. Iorga. Lupta ce trebuia să înceapă n'avea să fie deloc uşoară, ţi nând seamă de opinia publică ce era obosită de atâta încordare şi în care părea a-şi fi făcut loc credinţa că Liga nu mai are acum nici un sens, deoarece idealul politic se realizase. Greutatea în această atmosferă de ostilitate generală a simţit-o şi centrul şi a simţit-o şi secţia noastră. Comitetul în cepe mai întâi reorganizarea secţiei prin triarea membrilor vechi şi reînscrierea de alţii noi. In toamna lui 1919 se iau măsuri din timp şi în Octombrie se redeschid cursurile şcoalei comerciale serale tot în localul şi cu concursul camerei de comerţ; se iau măsuri pentru încurajarea adunării osemintelor eroilor şi pentru îngrijirea mormintelor tuturor eroilor, ceeace sugeră imediat ini mosului român, d. General T. Lişcu, ideia de a ridica pe câmpul de instrucţie al garnizoanei un frumos Mausoleu, care sperăm să se inaugureze tot cu ocazia Congresului din acest an al Ligii; încurajează şi întemeează împreună cu Cercul studenţilor putneni peste 39 de case de cetire în judeţ; ia parte la toate manifestă: !

I. RĂDULESCU-RÂMNlC

rile naţionale destul de dese după război, serbează cu mare fast printr’un festival, centenarul lui Tudor Vladimirescu în Martie 1921 ; se serbează aniversarea naşterei poetului V. Alecsandri, a lui Vodă Cuza şi a lui Ion C. Brătianu, se organizează la 29 Maiu 1921 pe câmpul de instrucţie al garnizoanei, o mare ser bare sportivă care a început printr'o cuvântare ad-hoc ţinută de regretatul Al. Ioan, vice-preşedintele de atunci al secţiei şi cu concursul liceelor de băeţi şi fste şi al garnizoanei. Această fru moasă şi reuşită serbare câmpenească s’a terminat cu prima aler gare de cai din Focşani şi va forma începutul Cercului sportiv ce există şi azi ; se acordă câte 3 premii la toate şcolile primare din oraş, pentru cei mai buni şcolari lipsiţi de mijloace; în toamna lui 1921, într'o sală oferită de d. Ştefan Bărbulescii se începe cu tot entuziasmul seria vechilor şezători; se reorgani zează vechea bibliotecă prin munca asiduă a d. Al. LascarovMoldovanu şi se hotărăşte punerea ei supt auspiciile Primăriei, care-i şi pune un local la dispoziţie. La 24 Octombrie 1921, împlinindu-se termenul statutar, se face o nouă alegere de comitet care ia următoarea înfăţişare : I, Rădulescu-Râmnic, preşedinte; D-ra Zoe Zamfirescu -şi Al. Moisă, vice-preşedinţi; Ştefan Bogdan, secretar ; C. Teodorescu, casier şi d-nii George Simonovici, P. B. Chiriţă, Al. Ioan, Dart. Rădulescu, Ştefan Bărbulescu, N. Răileanu şi T. T. lenibace, membri. Cu ecest comitet secţia îşi continuă activitatea pe drumul tras de comitetul precedent, încurajând, conform hotărârilor Con gresului dela T -Jiu, reprezentaţiile date în localitate de Teatrul Popular din Bucureşti, stimulând pe concetăţenii talentaţi pentru reprezentaţii teatrale locale, cu caracter moral, cum a şi fost re prezentată în 1922 piesa ,,Un Erou“ de d. Chiriţescu ; se răs pândesc in judeţ revistele, calendarele şi toate publicaţiile comi tetului central subscriindu-se şi pentru „Cartea bună“ ; participă la inaugurarea plăcii comemorative dela Liceu, din iniţiativa stu denţilor putneni, pentru eroii studenţi; participă prin delegat la inaugurarea monumentului eroilor dela Odobeşti. Prin cooptarea în locul d-lui N. Răileanu a părintelui profesor G. Popescu ca membru în comitet, se cimentează şi mai mult legătura sufle tească cu „Cercul social creştin" întemeiat de Sf-sa, dându-i tot sprijinul nostru sufletesc. Că răspândirea de învăţături morale

i ţ

I. RĂDULESCU-RÂMNlC

rile naţionale destul de dese după război, serbează cu mare fast printr'un festival, centenarul lui Tudor Vladimirescu în Martie 1921 ; se serbează aniversarea naşterei poetului V. Alecsandri, a lui Vodă Cuza şi a lui Jon C. Brătianu, se organizează la 29 Maiu 1921 pe câmpul de instrucţie al garnizoanei, o mare ser bare sportivă care a început printr'o cuvântare ad-hoc ţinută de regretatul AL Ioan, vice-preşedintele de atunci al secţiei şi cu concursul liceelor de băeţi şi fete şi al garnizoanei. Această fru moasă şi reuşită serbare câmpenească s'a terminat cu prima aler gare de cai din Focşani şi va forma începutul Cercului sportiv ce există şi azi; se acordă câte 3 premii la toate şcolile primare din oraş, pentru cei mai buni şcolari lipsiţi de mijloace; în toamna lui 1921, într'o sală oferită de d. Ştefan Bărbulescu se începe cu tot entuziasmul seria vechilor şezători; se reorgani zează vechea bibliotecă prin munca asiduă a d. AL LascarovMoldovanu şi se hotărăşte punerea ei supt auspiciile Primăriei, care-i şi pune un local la dispoziţie. La 24 Octombrie 1921, împlinindu-se termenul statutar, se face o nouă alegere de comitet care ia următoarea înfăţişare : I, Rădulescu-Râmnic, preşedinte; D-ra Zoe Zamfirescu -şi AL Moisă, vice-preşedinţi; Ştefan Bogdan, secretar ; C. Teodorescu, casier şi d-nii George Simonovici, P. B. Chiriţă, AL Ioan, Dart. Rădulescu, Ştefan Bărbulescu, N. Răileanu şi T. T. lenibace, membri. Cu ecest comitet secţia îşi continuă activitatea pe drumul tras de comitetul precedent, încurajând, conform hotărârilor Con gresului dela T-Jiu, reprezentaţiile date în localitate de Teatrul Popular din Bucureşti, stimulând pe concetăţenii talentaţi pentru reprezentaţii teatrale locale, cu caracter moral, cum a şi fost re prezentată în 1922 piesa ,,Un Erou" de d. Chiriţescu ; se răs pândesc în judeţ revistele, calendarele şi toate publicaţiile comi tetului central subscriindu-se şi pentru „Cartea bună“ ; participă la inaugurarea plăcii comemorative dela Liceu, din iniţiativa stu denţilor putneni, pentru eroii studenţi; participă prin delegat la inaugurarea monumentului eroilor dela Odobeşti. Prin cooptarea în locul d-lui N. Răileanu a părintelui profesor G. Popescu ca membru în comitet, se cimentează şi mai mult legătura sufle tească cu „Cercul social creştin" întemeiat de Sf-sa, dându-i tot sprijinul nostru sufletesc. Că răspândirea de învăţături morale

i ,

LÎCjA CULTURALĂ (SECŢIA FOCŞANI)

între creştinii tineri şi bătrâni, se ţin două frumoase conferinţe cu plată la teatru de d-nii N. Batzaria şi prof. C. Popescu din Ploeşti; iar începutul de schimb de conferenţiari cu provinciile alipite se face prin d. C. Sandu prof. din Sibiu, care a ţinut la una din şezători o prea frumoasă cuvântare de apropiere sufle tească între fraţi. In toamna lui 1922 şi în primăvara lui 1923 se continuă aceeaşi activitate culturală prin şezători şi festivaluri, la care toţi intelectualii din oraş, în frunte cu profesorii, îşi dau neprecu peţit obolul. In scopul de a deştepta gu.- tul pentru portul naţional aproape complet ccizut in desuetudine, precum şi pentru reînvierea jocurilor şi cântecelor româneşti şi în sfârşit în scopul de a deş tepta gustul pentru industria naţionala, secţia noastră a orga nizat La 10 Martie 1923, primul bal in acest sens in sala Paşilor perduţi, aranjându-se, mulţumită d-nei T. Pavelescu, şi o frumoasă expoziţie de ccvoare şi de cusături naţ 'onale. Această reuşită serbare, prima cu acest caracter în oraşul nostru, a avut ca efe.t imediat intemeerea mai multor ateliere de cusături şi de covoare naţionale, între care merită a fi citat Atelierul d-nci Eugenia Ghiorjiiu, precum şi intemeerea Soc. „Hora Unirii" pentru dansuri naţionale. Comitetul secţiei în 1923 se înfăţişează astfel; I. P. Radulescu-Râmnic, preşedinte ; Bogdan Ştefan, secretar ; Dr. M. Căpitânescu, casier, ajutat de P. Pavelescu ; D-na Eufrosina Ciudin, Dr. M. Constantinescu, Al. Arbore, Pr. G. Popescu, Tiţa Pave lescu, membri. Cu acest prilej se aleg şi câteva subcomitete, cu atribuţia de a îngriji, unul de mormintele eroilor, altul de încu rajarea industriei casnice, altul de orfanii de război şi altul de educaţia fizică. In toamna lui 1923 şi în primăvara lui 1924 şezătorile se continuă în sala şcolii profesionale cu concursul d-nei directoare, Elena Constantinescu ; iar la teatru au ţinut conferinţe cu proecţii d-nii profesori universitari: Ţigara Samurcaş şi Dr. Hurmuzescu. Comitelui acesta hotârînd ajutorarea studenţilor săraci şi meritoşi a reglementat această ajutorare printr’un statut şi chiar din toamna lui 1924 a acordat 5 burse a câte 800 lei lunar, după ce şi-a asigurat un fond din sumele colectate de către elevii şi elevele de liceu, prin liste de subscripţii aprobate în regulă, pre-

t. RĂDULESCU-RÂMNIC

cum şi din produsul serbării dela Tribunal, dispunându-se ca de aici înainte rezultatul bănesc al acestei serbări să fie totdeauna afectat scopului acestuia. Tot acest comitet a colectat suma de circa 3009 lei pentru fondul „N. Iorga“ în scopul întemesrei Şcoalei de misionare de la Vălenii de Munte; a trimes 2 învăţători să audieze cursurile dela această Universitate populară, unde într'o atmosferă de să nătate fizică, odată cu îmbogăţirea cunoştinţelor să se reîntoarcă cu sufletele mai încălzite de sentimentul iubirei de neam şi pa trie ; iar pentru a contribui la ridicarea măreţului palat al Ligii din Bucureşti, a chetat la 10 Mai suma de 15.000 lei şi a mai trimes la centru încă 10.000 lei. In sfârşit acelaş comitet a acordat şi premii la toate şcolile secundare şi primare din oraş. încă din 1924 se întemeează la Nâruja, în inima Vrancei, o secţie a Ligii, mulţumită inimosului învăţător I. Răileanu ; iar în 1925 din iniţiativa distinsului cărturar, preotul Econom Al. Cosma şi a D-rei Elena Zara, absolventă a şcoalei de misionare dela Văleni, se întemeează şi în comuna Bâlca-Coţofăneşti o secţie a Ligii culturale. Aceste două secţii împreună cu cea întemeeată la Odobeşti, din iniţiativa d-lor P, Dorin şi I. Velişcu, formează trei focare de cultură în trei puncte deosebite ale judeţului. In 1925 comitetul se înfăţişează astfel : I. Rădulescu-Râmnic, preşedinte; Dr. M. Constantinescu, casier; C. Vlad, secretar; d-na Eufrosina Ciudin, d-na Tiţa Pavelescu, P. B. Chiriţă şi Col. I. Blezu, membri. Comitetul astfel constituit continuă activitatea culturală în 1926 ca şi în primăvara şi în toamna lui 1927 prin şezători artistico-iiterare, iar la Teatrul „Maior G. Pastia", au ţinut confe rinţe d-nii profesori: N. Iorga, 1. Simionescu, G. Taşcă, N. Lenguceanu, ing. prof. Dionisie Mardan, Pr. Cosma, precum şi preşedintele secţiei locale. De remarcat este că la şezători, exe mplul profesorilor, Th. Iordănescu, Ai. Arbore, Virgil Arbore, V. Bălănescu, Sp. Lăduncă, G. Dimitriu. C. Chifu, I. Irodeanu, I. Anghel, D-na Grăjdeanu, etc., a fost repede imitat de elevii şi elevele şcolilor secundare, care au dat regulat tot concursul lor pentru programul artistic şi muzical, făcând şi mai atrăgătoare aceste şezători. Din produsul tradiţionalului bal al Ligii, din listele de sub scripţie, precum şi din vânzarea unor tichete intitulate „pâinea

LIGA CULTURALĂ (SECŢIA FOCŞANI)

studentului", s'au putut acorda 9 burse .a câte 800 lei lunar in 1926—1927, din care una pentru studii la Şcoala Română dela Roma. Şi în acest an s’au întreţinut 2 învăţători la Universitatea populară dela Văleni-de-Munte cu câte 1500 lei fiecare, iar Co mitetului central s'au trimis iarăşi zece mii lei pentru palatul Ligii, vânzându-se şi 1500 bilete de loterie ale Ligii culturale. In sfârşit la finele anului s’au distribuit iarăşi premii la toate şcolile primare, secundare, de meserii şi comerciale din localitate. in luna August 1927, secţia noastră a avui o nespusă mul ţumire, primind do naţiunea unui număr de aproape 2000 vo lume din partea bunului român şi eruditului preot, Econom Savrofor C. Busuioc, de. origină din comuna Băl ca, judeţul Putna, astăzi domiciliat in Bucureşti. Tot Cucernicia-Sa a mai dăruit şi satului său natal, Bâlca, încă aproape 800 de volume. Tot în 1927 Maiorul Pastia, care fusese declarat membru de onoare din 1922 după darul de câte 1000 lei ce făcuse secţiei şi bibliotecei încă din 1914, este proclamat preşedinte de onoare în 1927, văzând câtă grijă poartă instituţiei, căreia i-a rezervat o cameră, ca şi bibliotecei oraşului, în noua sa fundaţie : „Ateneul popular Maior G. Pastia", In 1928 comitetul ales este următorul : I. Rădulescu-Râmnic, preşedinte ; C. Vlad, secretar ; G. Petroşanu, casier; P. B. Chiriţă, Colonel Chiriac, Tiţa Pavelescu, Emilia Mardan, Zoe Grăjdeanu, Colonel Dr. Constantinescu şi D-na M. Ciocârlan, membri. Supt acest comitet şezătorile se continuă şi cu acelaşi concurs entu ziast ai elevilor şi elevelor Şcoalelor secundare ; iar printre con ferenţiari mai găsim pe d-nii avocaţi: Ştefan Graur, Jean Crângu, apoi pe d-1 magistrat G. Tatulescu, D-rii M. Constantinescu, Daraban, Racoveanu, Culiţă, tinerii profesori : N. Rădulescu, Gr. Savu, H. Boos, I. Diaconu, D-ra M. Gafton, D-na Emilia Damian, d. farmacist I. Huzum, Colonelul I. Blezu, Preoţii A. C. Cosma şi G. Popescu, etc. La Teatru au ţinut conferinţe d-nii profesori N. Iorga şi I. Simionescu, d. magistrat Aurel Sava, d. Medic General Cezar Popovici şi d. avocat N. Lenguceanu. Tradiţio nalul bal al Ligii nu s'a mai putut da în 1928 şi nici în anii ur mători din cauza refuzului Ministerului de Justiţie de a ne aproba sala Tribunalului, aşa încât fondul pentru întreţinerea studenţilor nu s’a putut spori decât în mică măsură prin listele 5

j. RĂDULESCU-RÂMNIC

de subscripţie încredinţate elevilor. Din această cauză numai în 1928 s'au putut acorda circa 16 burse a câte 400 lei lunar; în 1929 numărul lor a fost redus la 10 ; iar în 1930 s au acordat numai 3 burse a câte 5000 lei anual prin concurs. Un punct vrednic de semnalat este stăvilirea în largă mă sură a răspândirei scrierilor pornografice, o adevărată otravă pentru tineret, prin sesizarea parchetului de către Comitetul sec ţiei printr’o plângere, în contra câtorva debitanţi fără scrupule. O altă iniţiativă a acestui comitet, a fost organizarea a unui ciclu de 12 şezători la Arestul central, pentru deţinuţi, spre a le ridica moralul şi a le procura şi lor câteva clipe înălţătoare, arătându-le calea de urmat la reîntoarcerea în sânul familiilor lor. La aceste şezători, la care au vorbit pe lângă preşedinte, d-nii P. B. Chiriţă, Pr. Botez, d-na Tiţa Pavelescu, pr. Diaconescu, pr. G. Popescu, pr. Grobnic, protoiereul G. Pascu, avocat Jean Crângu, procuror Vulpescu, Dr. Câmpeanu, prof. I. Enescu, Vornicel, N. Rădulescu, etc., programul artistic şi muzical era executat chiar de deţinuţi. Pentru palatul Ligii s'au trimes şi în aceşti doi ani câte 10.000 lei, precum şi rezultatul chetei de 10 Mai, adică câte 15.000 lei cel puţin; iar la Văleni secţia a suportat cu câte 2000 lei întreţinerea a câte 2 şi chiar 3 învăţători şi studenţi. Aproape în toţi anii dela război încoace, secţia noastră şi-a avut aţintite privirile asupra bibliotecii oraşului, ajutând-o după puteri cu diferite sume pentru cumpărare de cărţi. Anul trecut suma s'a ridicat în acest scop la 5000 lei. In 1930, cu prilejul unei noui alegeri, comitetul se înfăţi şează în chipul următor: I. Rădulescu-Râmnic, preşedinte'; Dr. M. Constantinescu, vice-preşedinte ; G. Vornicelu, secretar ; G. Petroşanu, casier; d-nele E. Mardan, M. Ciocârlan, Z. Grăjdeanu, Tiţa Pavelescu ; d-nii P. B. Chiriţă, C. Vlad, I. Enescu, N. Rădu lescu, I. Romanoai şi I. M. Dumitrescu, membri. Comitetului acestuia, pe lângă activitatea obişnuită prin tradiţionalele şezători în Şcoala profesională, conferinţele la Teatru şi şezătorile dela Arestul central, îi revine greaua sarcină, dar şi marea onoare, de a pregăti Congresul general al Ligii ce va avea loc anul acesta la Focşani, aşa cum s'a stabilit încă din anul trecut la Congresul din Brăila. Totodată, 1 a acest Congres vom sărbători şi pe d. profesor

LIGA CULTURALĂ (SECŢIA FOCŞANI)

N. Iorga, sufletul acestei instituţii, care împlineşte 60 de ani de viaţa, în acest an. Pentrucă întâmplarea a făcut ca Congresul să coincidă şi cu împlinirea a 40 de ani de existenţă a Ligii culturale, comi tetul secţiei s’a gândit să inaugureze cu acest prilej o placă co memorativă acolo unde a funcţionat Comisia centrală, care timp de doi ani a pregătit aici Unirea, isvorîtă din Iaşi şi desăvârşită la Bucureşti. Tot atunci se vor mai inaugura şi un monument mai mare, precum şi alte plăci comemorative pe diferite puncte ale vechiului hotar ca simbol al unui amurg de vremi tulburi şi al unor zori de vremi senine. Cu această ocazie, se va sărbători şi un alt eveniment cultural însemnat şi anume : centenarul şcoalei Nr. 2 de băeţi, cel mai vechi focar de cultură din oraşul Unirii. Secţia noastră, socotindu-şi puterile prea slabe pentru a face faţă aşa cum se cuvine unui eveniment aşa de însemnat, care va onora şi oraşul şi judeţul nostru, şi-a asociat într'un Comitet mare pe toţi şefii autorităţilor, precum şi pe cele mai marcante persona lităţi din localitate, cu menirea de a da cea mai desăvârşită or ganizare acestui mare Congres, care va aduna o clipă la un loc pe fraţii noştri din toate unghiurile României mărite. Pentru a oglindi cât mai bine în mic viaţa ce a pulsat şi pulsează în acest judeţ şi mai ales în acest oraş, ce s'a legănat un moment în visul de a deveni capitala României mici, Comitetul acesta a luat mă suri să organizeze diferite expoziţii cu produse de-ale judeţului şi oraşului, precum şi un mic muzeu etnografic, care va constitui nucleul unuia mai mare, în viitor. Acelaşi comitet a orânduit apoi vizitarea localităţilor isto rice : Mărăşeşti şi Mărăşti, unde s'a înfăptuit România visurilor noastre ; iar pentrucă pelerinii să-şi facă idee de pitorescul ju deţului, s’a aranjat şi vizitarea uneia din cele mai vechi şi mai frumoase regiuni ale judeţului: Vrancea. I. RADULESCU-RÂMNIC

PRIMELE TIPOGRAFII RAMNICENE L TIP. PETRU TH. PECETESCU (1873) Prima tipografie stabilită în oraşul Râmnicu-Sărat este fără îndoială a lui Petru Th. Pecetescu. Ea a fost înfiinţată între 2nii 1871—1874. O reclamă a acestei tipografii 1 cuprinde indicaţia: „fondată in 1871“. Nu am însă deplină încredere in această dată, care poate să fie o greşeală de tipar. Mai sigur ar fi ca an al întemeierii: 1873, dat de Econom 1. Antonovici şi Gr. Creţu 2 sau data de 14 Decembrie 1874 găsită la Cr. Creţu 3. Pe lângă tipografie, a fiinţat şi un atelier de legătorie şi chiar o editură: „ediţie in limba Lumei latine" 4. După cercetările mele, prima carte tipărită acolo este „Cilnoscinţe indiistriali" de Eufrosiria C. Hommoriceanu, în 1875. Econom I. Antonovici şi Gr. Creţu dau aceeaşi indicaţie 5. Primul periodic este Aurora, revistă lunară, din care s au tipărit acolo numai primele trei numere (Oct. — Dec. 1875), iar dela nr. 4 înainte la tipografia Alessandru Georgescu din Buzău, redactoarea Eufrosina Hommoriceanu nefiind mulţumită de serviciile tipografiei din Râmnic, „care nu pune nici o atenţie la ti părire şi strecoară greşeli cu miile“ 1 In ziarul Râmnieu-S&rat, I, 25, 28 Iulie J885. = aCercetări despre tipografiile... din oraşul Bârlad», ediţia II, Bucu reşti 1907, pag. 21. 5 ((Tipografiile din România dela 1801 până astăzi», Bucureşti 1910, pag. 25. i c Curierul Râmnicului», II, 68, 25 Decembrie 1883. s Op. cit., pag. 21, nota 1. c Aurora, I, 4, Ian. 1876. Vezi şi articolul meu a Primele tipărituri râmtiicene» în Milcovia, an. I, voi. 2, pag. 154 159.

t i

i I

PRIMELE TIPOGRAFII RÂMNICENE

In 1882, Pecetescu reînoieşte tipografia, aducând o maşină „no. 221 Kaiser 1880“ care târziu, în 1910, va funcţiona la tipografia „Aurora" din Bucureşti L In 1883, Pecetescu obţine medalia de bronz la Expoziţia Cooperatorilor din Bucureşti, pentru obiectele expuse şi prevă zute în catalogul exposiţiei, apreciindu-i-se astfel munca şi asi duitatea 2. In Februarie şi August 1884, caută doi elevi cu patru clase primare, spre a învăţa arta tipografiei a. După moartea lui Pecetescu, tipografia şi legătoria sânt scoase la licitaţiune publică, la 16 Nov. 1891 şi le cumpără Cons tantin C. Datcnlescii, proprietarul tipografiei „Gazetei Săteanului" din localitate. Acesta uneşte tipografiile într’una singură, cu nu mele de „Tipografia şi legătoria Gazetei Săteanului'* L Am putut stabili că s’au tipărit la Pecetescu, intre anii 1875—1891, următoarele 8 cărţi şi 4 periodice în 639 numere: a) Cărţi: 1. Hommoricenu (Eufrosina C.). Conoscinţe industriali. 1875, 18 x 12 cm., [4 foi] 192 -(- VI pag. 2. Datculescu (C. C.). Tratat de horticultură. Florile. Ediţiune împodobită cu 115 gravuri intercalate în text. Proprie tatea şi editura autorului. 1882, 23 x 14 cm., XI -f 333 pag. 3. Nicolescu (Constantin C.). Monahismul fată cu difamaţiiinile ziarului „Desceptarea" sau Restabilirea Adevărului historic şi tradiţiunei Bisericei. 1882, 18x12 cm., 13 pag. 4. Niculescu (Constantin K.). Un respuns Orthodoxutui, ziar oficios al Metropoliei. 1883, 21 x 13 cm., X pag. + [1 foaie] -f 15 pag. 5. Stoenescu (Eufrosina Al.) (născută Homoriceanu). Că1 Gr. Creţii, op. cit., pag. 30. Dar Creţii nu e sigur dacă s'a adus maşina în 1880 sau în J 881. Cum însă, în aceeaş reclamă a tipografiei din ziarul Rămnicu-Sărat, scrie: <rreinoilă in 188h, e fără îndoială că în 1881 a fost adusă maşina. 2 Curierul Râmnicului, II, 67, 11 Dec. 1883. Dintre tipăriturile expuse, o bună impresie trebue să fi făcut şi Tratatul de horticultură al lui C. C. DatClllescu. tipărit în J882. 3 Curierul Râmnicului, II, 73, J2 Febr. 1884 ; III, 92, 19 Aug. 1884. 1 Gazeta Săteanului, VIII, 1891—92, pag. 302.

ION M. GAN£

sătoria. Scriere premiată cu premiulii I-iii la concursulă literară deschisă la Gherla de ziarulă ,,Amiculă Familiei" la 18/30 Iuniă •1883. Revăzută şi mai adaogată de autoarea. 1885, 19 x 13 cm., 80 pag. 6. Stoenescu (Eufrosina Al.) (n. Hommoriceanu). Femeea. Scriere premiată... etc. (ca mai sus). 1885, 20 x 13 cm., 76 pag. 7. Creditul agricol din judeţul Rîmnicu-sărat. instrucţiune de serviciu Primăriilor din acest judeţ pentru Aplicarea legei Autentificării] actelor la împrumuturile Creditului Agricol din judeţul Rîm.-Sărat. 1887, 15 x 10 cm., 8 pag. 8. Rotta (Dimitrie). Reorganisarea administraţiunilor in comunele rurale. 1890, 17x 11 cm., 42 pag. b) Periodice : 9. Aurora. Oct.—Dec. 1875. (I, 1—3). Lunar. 31 x 24. cm., Redactoare : Eufrosina C. Hommoriceanu. [3 n-re]. 10. Gazeta Oficială. Foie de publicaţii a judeţului Rămnicu-Sărat. [Oct. 1876]—14 Nov. 1891. Bisăptămânal şi săp tămânal. 36x26 cm. (Dela 12 Aug. 1885 se intitulează „Gazeca de Rimnic. Foie de Publicaţiuni Administrative a judeţului Rîmnicu-Sarat, tratând şi despre Agricultură, Comerciă şi Industrie", 33 x 24 cm.) [Aprox. 500 n-re] 1. 11. Curierul Rîmnicului. 13 Nov. 1883 — 13 Iunie 1885. (II, 63—90; III, 91—97; IV, 98—101). Săptămânal, 40x29 cm. [39 n-re]. 12. Rînmicu-Sarat. Ziar liberal. 11 Febr. 1885—14 Dec. 1886. (I, 1—52; II, 1—45). Săptămânal. 48x32 cm. Sub direcţi unea unui comitet. (Dela 4 Martie 1885 formatul e 52 x 34 sau 54 x 37 cm.). [97 n-re]. II. TIP. ZIARULUI „CURIERUL RÂMNICULUI" (1882) Tipografia ziarului Curierul Rimnicului s'a înfiinţat înainte de Iulie 1882, când a apărut ziarul. Singura tipăritură de acolo pe care am putut-o stabili este ziarul Curierul Rimnicului (42x27 1 Până la 12 Aug. 1885, singurul nr. ce se află la Academie este nr. 5, an. TI din 25 Oct. 1877. Nu pot să ştiu întocmai câte numere au apărut: cu aproximaţie, 500,

I I

PRIMELE TIPOGRAFII RÂMNICENE

cm Girant Năstase Theodor), care s'a imprimat, Joia şi Dumi nica, dela apariţie (Iulie 1882) până înainte de 13 Nov. 1883 (un an şi mai bine), dată la care ziarul începe să fie imprimat la tip. P. Th. Pecetescu. In tipografia ziarului, s'au imprimat primele 62 numere. Singurul nr. pe care l-am văzut la Academie până la 13 Nov. 1883, este nr. 26, an I, din 14 Oct. 1882. Tipografia s'a desfiinţat înainte de 13 Nov. 1883. III. TIP. „GAZETEI SĂTEANULUI" (1883) O înfiinţează C. C. Datculesca, cu scopul de a imprima re vista sa, în 1883 \ şi anume în timpul verii, fiindcă la 18 Sept. 1883 i se acordă medalia de argint la concursul general al coope ratorilor, constructorilor şi meseriaşilor, ţinut la Iaşi. întemeietorul îi spune „tipografie de amator“, dar, chiar de la început, ea a fost un aşezământ tipografic bine înzestrat „cu o frumoasă colecţie de litere şi ornamente din Paris şi Viena“ 2, care, în decursul anilor, a fost reînoită des. In 1887, lui C. C. Datculescu i se acordă, pentru lucrările tipografiei sale, medalia de aur la exposiţia cooperatorilor din ţară, deschisă la Craiova a. In Ianuarie 1891, comandă „o nouă tăetură de litere, dato rată gravurei şi fonderiei franceze”, care „prezintă îndoitul avantagiu d'a fi mai citeaţă, mai plăcută şi permiţând d'a încăpea în o pagină mai multă materie” *. La 16 Noembrie 1891, C. C. Datculescu cumpără la licitaţiune tipografia şi legătoria defunctului P. Th. Pecetescu şi mută aceste „escelente" tipografii unite în acelaş local (str. Victoriei), sub numele de „Tipografia şi legătoria Gazetei Săteanului". Are ca personal 19 lucrători. In această lună materialul tipografiei e îmbogăţit din nou cu maşini, accesorii şi caractere nouă aduse din Paris *\ La începutul anului 1892, aduce „variate tăeturi de litere de diferite mărimi** dela renumitele case Deberny & Co. 1 2 n ■* s

Gazeta Gazeta Gazeta Gazeta ibidern,

Săteanului, 20 Febr. î 892* Săteanului, 5 Martie 1884. Săteanului, 20 Nov. J887. Săteanului, Ian. 1891. VIII (1891)» pag* 302»

ION M. GANE

şi Berthier <£ Durey din Paris, şi anume: litere „taille douce, caligrafie francesă, americană, englesă, ronde, batarde şi diferite fantesii" 1. Spre sfârşitul aceluiaş an (1892), aduce o maşina „Noua Minerză“ (numărul cel mai mare), cu „primitor" auto matic, „unica în România". Maşina, — acest „ultim cuvânt" al mecanicei aplicată tipografiei — , e furnizată de casa S. Berthier & Durey din Paris şi e specială pentru tirajuri artistice şi în mai multe culori 2. In 1894, i se acordă tipografiei medalia de aur la o exposiţie din Bucureşti. In Ianuarie 1897, se fac reparaţii la tipografie. La începutul lunei Noembrie 1897, se organizează o nouă tipografie a Gazetei la Bucureşti :î, cu maşinile cele mai perfec ţionate din Paris şi Germania, unde se va tipări pe viitor revista 4. Din Noembrie 1898, când se înfiinţează a doua tipografie în Bucureşti, nu mai avem nici o indicaţie despre activitatea tipo grafiei din R.-Sărat. Iar din Ianuarie 1904, când îşi încetează apariţia Gazeta, nu mai ştim nimic nici despre tipografia din Bucureşti. Tipografia din R.-Sărat a Gazetei a avut, dela 1883 până la 1898, o activitate destul de bogată, tipărind în primul rând 306 numere din Gazeta Săteanului (anii I—XIV şi din anul XV numai 18 numere), din care s'au tras în ediţie nouă primele nu mere din anul I şi nr. 1 al anului V. Această tipăritură constitue activitatea principală a tipo grafiei. In total, s’au imprimat acolo 13 cărţi şi 8 periodice locale în 352 numere : a) Cărţi: 1. Noua Lege electorală promulgată la 8 Iunie 1884. (Biblio teca „Gazetei Săteanului'* nr. 1) u.

1 2 3 se mută

ibidem, 5—20 Fefar. 1892. ibidem. 5—20 Dec. 1892, unde se află şi clişeul maşinii. In Calea Victoriei 117, colţ cu str. Banului. In Nov. 1902, tipografia peste drum, la nr. 146-8, unde dă desvoltare şi legătoriei. Gazeta Săteanului, 5—20 Nov. 1898. 5 Gazeta Săteanului, 20 Iulie 1884.

I r t

PRIMELE TIPOGRAFII RÂMNICENE

2. Drăgescu (Dr. 1. C.). Martirii libertăţii. Optzeci şi patru. [Poezii] L 3. Datculescu (Maria). Două uri şi o dragoste. Comedie într un act. (Biblioteca „Gazetei Săteanului" nr. 2) 2. 4. Hristodorescu (C. Gh.). Poesii. Seria II. Balade şi le gende. 136 pag. 8. 5. Socialiştii sau un nou gen de corupţie de un Monarchist [= Ghiţescu). 1885, 33 x 15 cm., VI—96 pag. 4. 6. Caet de numeraţie aparţinând Elev... Din clasa... 1887, 20 x 15 cm., 14 pag. 7. Statutele Societăţei ,,Liga Culturală" din Rîmnicul-Sărat. 1892, 16x 10 cm., 16 pag. 8. Vîrnav (Teodor). Istoria Vieţii mele (autobiografie din 1845). Publicată dupe originalul inedit de Artur Gorovei în „Ga zeta Săteanului". 1893, 16x 10 cm., 128 pag. 9. Lupu C. Kostaki. Instrucţiuni relative la inspectarea şi administrarea comunelor rurale 5, 10. Arbure (Zamfir C.). Temniţă şi exil. Ediţia întâia. Edi tura Tipografiei Gazetei Săteanului. 1894, 18 x 11 cm., 224 pag. (l. 11. Catalogul descriptiv şi ilustrat al diferitelor produse agricole şi horticole dela ferma Slobozia-Galbenu ‘). 12. Negrea nu (I.). Lege pentru judecătoriile de pace, sanc ţionată la 28 Maiu 1896 prin Decretul Regal no. 2665 şi publi cată în „Monitorul Oficial" no. 47 din 1 Iunie 1896. Pusă în aplicare la 1 Iulie 1896. Adnotată cu tecstele legilor anterioare relative la materie cu jurisprudenţa română şi francesă ; câte-va prescurtări din desbaterile corpurilor legiuitoare şi cu unele prin cipii de doctrină. 1897 8, 17 x 11 cm., 266 pag. 13. Schopenhauer. Viaţa, amorul şi moartea. Traducere de Constantin Pestreanu. 1897, 19x13 cm., VIII + 287 pag.

1 ibidern, pag. J 44* 2 ibidern, 5 Oct. 1884. 3 ibidern. 1 Tipăriturile despre care dau indicaţii bibliografice complete, se găsesc în Biblioteca Academiei. 5 Gazeta Săteanului, 20 Aprilie 1894. 0 Vezi recenzie în Gazeta Săteanului, 20 Febr. 1895, pag. 68. 7 Gazeta Săteanului, 20 Iulie 1896. s Pe copertă anul tipăririi este : J898.

ION M. CANE b) Periodice .

14. Gazeta Săteanului. Foia cunoscinţelor trebuinciose poporului. 5 Febr. 1884 — 20 Oct. 1898 K (I —V 1—24; VI-VII 1 — 12; VIII —X 1—24; XI —XII I — 12; XIII — XIV 1 24; XV 1 — 18). Bilunar sau lunar. Director, proprietar şi fondator C. C. Datculescu. 29x20 cm. [306 n-re]. 15. Cetăţeanul. Ziar liberal-naţional. [28 Aug.] 1886 — [Ian. 1887]. (I, 1 — 19 7). Săptămânal. 58x40 cm. Sub direcţia unui comitet. Redactor respunzător: Vasile Cristoforeanu. [19 n-re]. 16. Oposiţia. 17 —21 Ian. 1888. (I, 1 2). Bisăptămânal. 48 x 32 cm. Girant : G. Con staut ineseu. [2 n-re]. 17. în Constituţie! 15 Dec. 1891. (I, 1). Săptămânal. 48x33 cm. Redactor respunzător: Vasile Cristoforeanu. [1 nr.], 18. Expunerea situaţiunei Jud. Rim.-Sarat, presentată de Comitetul permanent cu ocasiunea deschiderei sesiunei ordinare [a] Consiliului general, pe anul 1892. 1892, 31 x 24 cm., 15 pag. + 2 tablouri. [1 nr.]. 19. Steaua Rimnicului. Organ liberal. 6 Martie — 1 Sept. 1894. (I, 1 — 19). Săptămânal. 48x33 cm. Director politic: Alexandru A. Viforeanu. Proprietar şi girant responsabil : T. Marinescu 2. [19 n-re]. 20. Vulturul. Ziar liberal-democrat. 17—31 Dec. 1895. 3). Săptămânal. 48 x 33 cm. Sub direcţiunea unui comitet. (I, 1 Girant responsabil: Panait Constantinescu. [3 n-re]. 21. Ghiveciul Naţional. Ziar serios-umoristic. 25 Dec. 1895. [I, 1), Săptămânal. 48x33 cm. Sub direcţiunea unui comitet compus dintr'unul. Girant resp.: Ştefendache. [1 nr.]. 1 N. Hodoş şi Al. Sădi Ionescu în Publicaţiunile periodice româneşti (catalog alfabetic), Buc. 1913, notează Gazeta Săteanului ca fiind tipărită la Bucureşti dela 5 Dec. 1897—20 Apr. 1898, luându-se după indicaţiile de a se trimite corespondenţa pentru revistă la Bucureşti. Pe coperţile numerelor din acest răstimp, este imprimat însă clar: «R.-Sărat, Tipografia Gazetei Săteanului». Iar nr. din 20 Oct. 1898, este pus în acelaş catalog ca tipărit la Bucu reşti, luându-se după aceeaşi indicaţie de mai sus. Acest nr. a fost însă ultimul tipărit la Râmnic, după cum reiese din următoarea informaţie de pe pag. II a copertei numărului din 5 şi 20 Nov. 1898: «Acest număr poartă data de 5 şi 20 Noembrie, deoarece la 5 Noembrie revista n’a putut cşi din causa strâmutărei ei la Bucureşti. Aci va fi tipărită pe viitor...» = La primul număr, e socotit continuare la * Lumina (R.-Sărat, Oct, — Dec. 1893); dar la nr. 2 e declarat ziar cu totul nou.

* J

PRIMELE TIPOGRAFII RÂMNICENE

Tipografia din Bucureşti tipăreşte Gazeta Săteanului dela 5 Noembrie 1898 până la 20 Ianuarie 1904 (XV 19 — 24; XVI XX, 1 —24), în total 126 numere, precum şi următoarele 4 cărţi : 1» Cele mai bune plante de nutreţ pentru România. 1898, 29 20, 10 pag. (Extras din „Gazeta Săteanului", an. XIV, nr. 19 — 24). 2. Nădejde (Sofia). „Ghica Vodă", piesă istorică L 3. Babeş (Dr. V.). Şapte conferinţe publice. (Extras din „Gazeta Săteanului"). 4. Datculescu (C. C.). Dare de seamă către alegătorii co legiului al 111-lea de Deputaţi din judeţul Rimnicu-Sarat. 1899, 19 x 13 cm., 15 pag. IV. TIP. AQUILA ROMÂNĂ (1890) Despre această tipografie nu avem altă ştire decât că exista în anul 1890, când a tipărit ziarul: Aquila Română, Iunie—Oc tombrie 1890 (I, 1—9), neregulat, 48x33 cm. Redactorul ziarului este Câţă Niculescu. Dela 1 Nov. 1890, ziarul se tipăreşte la Bucureşti, în tipografia „Eduard Wiegand". ION M. GANE

1 Gazeta Săteanului. 5 Sept. 1899, pag. 318.

CONTRIBUŢiUNE LA INFORMAŢI UNI LE CĂLĂTORILOR STREINI DESPRE REGIUNEA „MILCOVIA" La ştirile călătorilor streini referitoare la ,,Milcovia“, publi cate pînă astăzi \ voi putea adăuga acum altele spre a se lumina astfel trecutul unei regiuni caracteristice, peste putinţă de lămurit în alt chip din pricina lipsei documentelor interne. Cînd este vorba despre înţelegerea unor astfel de călători, o întrebare se pare nimerită : care este rostul drumurilor aces tora pe la noi şi ce valoare pot avea mărturiile lor pentru is toria noastră ? Se poate răspunde sigur căci li se cunoaşte sensul şi pentru alte ţinuturi romîneşti : călătorii aceştia care, începînd cu anul 1096 2, vin pe la noi, vor avea pînă la începutul vea cului al XVII-lea treburi religioase ; din acest secol — cînd încep luptele între Poloni şi Turci — misiuni diplomatice, iar în secolul al XlX-lea — pe lîngă roiuri diplomatice — şi simpla pasiune de a vedea peisagii şi stări de lucruri nouă. Toţi vor fi izvoare principale pentru reconstituirea unor stări de lucruri caracteris tice. Şi Cavalerii Teutoni (fuseseră la Sfîntul Mormînt şi întemeiaseră în Ardeal o „cetate a coroanei'*, aşezînd la graniţă pe Secui ca să-i apere de Pecenegi) şi Misionarii catolici (Vita Pilusio, Bandini, Botero) şi solii poloni din veacul al XVII-lea (Twardowsk’, Xrasinski, Mias tkowski) şi diplomaţii (Raicevich,Reinhardt), ori simplii călători ai veacului al XlX-lea (Sir Robert Kor

; -

1 Milcovia, I JI7— Î34. 2 Arhiva istorică, I *, 59 (Laurenţiu, episcop catolic din regiunea Milcovului, scrie Săcuilor din Ardeal, cerându-le afutor bănesc).

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA*

Porter, Demidoff, Thibault - Lefebvre) nu uită că sîntem un popor vitregit de împrejurările istorice, dar cu destulă energie pentru o evoluţie viitoare. Printre rîndurile lor scrise grăbit putem des cifra deseori trecutul nostru în ce are el mai autentic. De pildă, în 1725 minoritul Giovanni Bossi găseşte la noi numai nişte ,,bieţi catolici goi şi abia de mai au cămaşa care îi acoperă" 1. Faptul acesta arată că Bossi şi ceilalţi botezători catolici au spus pe aici cuvîntul lor în pustie, noi trăind în forme vechi de cre dinţă, nevoiaşe dar potrivite pentru noi. Tot, aşa catolicii din Cîmpulung, care aveau încă din secolul al XlV-lea o episcopie aici, au fost prefăcuţi de credinţa băştinaşilor, chiar cînd aveau consensul Domnilor noştri 2. Măcinarea aceasta etnica — se întimpla mereu, cu toate sinoadele pe care misionarii le făceau pentru a se înţelege asupra activităţii lor ^ — numai din mărtu riile drumeţilor amintiţi se poate surprinde. Tot aşa, în veacul al XlX-lea — timpul conflictelor politice de formă naţională — observaţiile diplomaţilor şi ale altor călă tori aruncă lumină asupra stărilor politice, sociale ori economice dela noi. Astfel, cutare secretar al lui Mihai Şuţu — J. - M. Lejeune — informează despre starea economică, iar Thibault - Le febvre spune în 1808 că agricultura nu poate prospera la noi fără industrie. Laurengon simpatisează pe la 1826 cu ţăranul nostru, iar în timpul războiului dela 1806 —1812, Generalul Langeron putea observa pe aici şi conflicte politice, ori încerca să dovedească rolul Romînilor în stingherirea înaintării Turcilor în

1 G. Călinescu, Diplomatariuni italicum, I, J54—155. 2 Vlad Dracul, fiul lui Mircea-cel-Bătrîn, dă în februar 1431 o proclamaţie la Ntirnberg prin care lăsa liberă predica Minorijilor trimişi de regele Ungariei (cf. Iorga, Studii şi documente, I—II, p. XXXIV—XXXV ; Hur.nuzaki, I lf 749—750), iar în Moldova Alexandru-cel-Bun începuse să susţină ca tolicismul polon (iorga, Istoria bisericii romineşti, I, 68—71). Ambasadorul frances de Cesy avea corespondenţă cu Domnul muntean în privinţa misionarilor trimişi de Franţa aici (Iorga, Acte şi fragmente, I, 20 ; Revista istorică. Vil, 216, 217). Matei Basarab prin aceşti misionari — care erau în legătură cu propaganda iesuită făcută la Constantinopol pentruca Patriarhul Cfairil Lucaris să nu treacă la Calvinism (Iorga, Istoria Rominilor prin călători, II, 5) — cerca Papei moaşte şi aghiasmă pentru ochi (Iorga, Istoria bisericii româneşti, I, 411). n In 1659 au un sinod la Trotuş pentru fixarea locurilor unde vor avea de propovăduit misionarii din Bulgaria şi Franciscanii observanţi (Cîndea, Der Katholizismus in den Donauflirstenthtimeni, 70).

7ă

ION DIACONU

Apus. Sau, în 1846 d-na A. de Carlowitz voia sa vadă dacă Principatele puteau fi punct de plecare pentru politica rusească în Orient. Dintre aceşti călători veniţi şi prin regiunea noastră cei 1 poloni au o valoare deosebită documentară. Toţi sînt soli diplov/ matici spre Constantinopol. Drumul lor trecea mai degrabă prin Moldova şi Muntenia, străbătînd „Milcovia“ întreagă. Mărturiile lor se înfăţişează de mîna întîi, pentrucă vin dela un popor vecin care, prin legăturile continue cu noi ], ne putea înţelege mai bine vieaţa socială şi înfăţişarea politică. Dar toţi călătorii observă. Drumurile lor pe la noi sînt prilej de notaţii personale, dar şi de adevăr obiectiv. Pitorescul geo grafic se împleteşte aici des cu descrierea vre-unui contăş ; amin tirea unei relaţii diplomatice, cu savoarea vre-unui banchet dom nesc. înfăţişări de obiceiuri populare şi portretisări de oameni; aspect de vieaţă socială şi stare economică ; ideologie diploma tică şi obiceiuri de recepţie domnească ; oraşe şi sate ; modestia ŞÎ — prin asta — demnitatea etnică a neamului romînesc, iată ştiri şi fapte care se pot culege din belşug dela aceşti călători. Unii nu ne cunosc, dar vor. Nu pricep instituţia cutare, dar văd originalitatea unor oameni necăjiţi. Resortul — e adevărat — le scapă, dar ochiul prinde întotdeauna pitorescul şi-l notează. Oa menii aceştia nu au timpul, de altfel, să-şi înţeleagă impresiile : trebue să raporteze despre solie şi lucrul acssta cere vreme şi drumurile sînt grele şi evenimentele zoresc. Şi mai este un alt merit al acestor călători: în majoritate au păstrat pe vremuri de cumpănă etnică legătura sufletească a neamului nostru cu latinitatea apuseană. Se credea odată că ro mânismul nostru a fost slab de-a-lungul evului-mediu, sau pierdut. Dar se ştie acum că în tot acest timp contactul între elementul rural latin din apus şi cel dela Dunăre a fost continuu 2. Din sec. al Xl-lea acest românism a fost reînnoit prin călătorii po meniţi. Luptele catolice de pe valea Milcovului au astfel şi o altă semnificaţie decît o simplă harţă religioasă (care pentru regii un guri îmbrăca mereu o haină politică): este că, toată Europa trăia,

1 P, P. Panaitescu, Călători poloni in ţările romine. Bucureşti, 1930, 5. ? Iorga, Retations entre l’Orient ct l’Occident au mogen-ăge, Paris, 1923, 17-18, 21-22, 27, 36, 70-71, 79-81, 82-83 156.

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA"

7§

mai ales după anul 1000, ideea creştină — cum bine s'a spus — şi prin această idee călăuzitoare întreaga creştinătate europeană a ţinut în contact continuu Principatele, cu Europa 1. La acest proces de formaţie sufletească a neamului nostru, călătorii streini au contribuit. Unii erau capricioşi şi porniţi: Francisc-Iosif Sulzer — cunoscutul polemist cu şcoala latiniştilor noştri — nu va găsi, de pildă, în toată ţara noastră decât un singur om cult, pe Chesarie Vlădica Rîmnicului care cetia „Enciclopedia” şi avea bun gust la tipărit 2. Dar alţii ne vor recunoaşte meritele deplin. Mulţi vor găsi vre-o calitate Romînilor; dela modestie şi sfioşenie, pînă la ce va găsi în 1868 slavistul frances Adolphe d'Avril: //.' * „este ceva care nu li se poate tăgădui: farmecul”

* Mărturia celui dintîi misionar catolic venit în regiunea noastră, este a Italianului Giovcuini Botero, iezuitul abate mort la Turin în 1617. In rapoartele lui găsim noutăţi despre ţările noastre între 1580 şi 1590. Venit pe la noi să afle cîte ceva despre starea catolicilor, Botero ne informează că în Rîmniculsărat aceştia stăteau numai în douăzeci de case '. In 1622 poetul de vază al veac. al XVII-lea polon, Samuet Twardowski, a fost tovarăşul ducelui Cristofor de Z'baraz care mergea spre Constantinopol, din partea regelui polon, spre a încheia cu Turcii pace în urma războiului dela 1621. Poetul po lon — plin de reminiscenţe mitologice (vorbea despre „tritonii în apă“ şi „Phebus11 care „cu carul străbătuse pe jumătate cerul"; sau despre „nereidele încununate cu mirt1*i:), dar şi cu ales dar poetic — presintă pe larg întîlnirea ducelui-sol cu Ştefan Tomşa

Iorga, Istoria Romînilor in chipuri şl icoane, Craiova, 1921, 119, 121, sr 123-4, 127. 2 Cf. Iorga, Istoria.' bisericii rom ineşti, II, 190; Istoria Românilor in chipuri şi icoane, 96 ; Istoria Romînilor prin călători, II, 232 (Fusese chemat de Alexandru Ipsilante — cel care a introdus în şcolile noastre latina şi francesa — să întemeieze o Universitate de Drept. Voise apoi să fie secretar al Domnului, sau consul al Austriei în Principate. Ncreuşind cu nici un plan — consul va fi întîi Raicevich — călători în ţară cu deamănuntul). 2 Iorga, Istoria Rominilor prin călători, IV, 123. ‘ IbidI, 222. 5 P. P. Panaitescu, /. c., 21,

i',

! i ! i

: :

ION DIACONU

Domnul Moldovei — „cel îmbrăcat într'o haină splendidă" — care i-a servit la curtea domnească din Iaşi „vin vechi de Tokai". Arată cum de aici se îndreptară toţi spre Vaslui şi cum trecură Şiretul ca să meargă prin „Ţara-Muntenească", spre a se face mai degrabă aprovisionarea de trebuinţă. „Graniţa între aceste două ţări moldoveneşti o formează un mic pîrîu, care curge la Focşani, orăşel muntenesc" J. Spătarul, trimis de Domnul muntean Radu Mihnea, aşteaptă aici şi-i exprimă mulţumirea Domnului de a-i primi, precum şi „iubirea lui fără greş pentru poporul polon. Aceasta s'a dovedit .prin primirea şi pregătirile găsite de duce chiar în acea seară, deşi Domnul era bolnav". Tabăra poposeşte la Focşani „într’o cîmpie minunată. Către miază-zi se văd munţii aspri ai Transil vaniei" 2. De aici pornesc dimineaţa spre Tecuci şi „apoi la Rîmnic, orăşele mici munteneşti (sic.), pe unde, precum se ştie, curge Teleajenul fatal lui Mihai Vodă" s. Pe malurile Teleajenului Twardowski găseşte „o mare bogăţie de harbuji şi pepeni". Soseşte aici logofătul Domnului Radu Mihnea, vestind că acesta îl aşteaptă ca la o milă departe de Buzău. In adevăr, Radu Mihnea stă „culcat într'o lectică, bolnav de reumatismul său o- * bişnuit", lîngă fiul său Alexandru Coconul, Domnul de mai tîrziu al Munteniei (1625—1627) şi Moldovei (1629—1630). De aici se îndreaptă spre Giurgiu ca să treacă la Rusciuc. Pe la 1630 cînd vine prin ţările noastre Tommaso Alberli (un negustor italian care merge des în Răsărit), trecînd spre Bîrlad i se par în drum locurile pustii: Tătarii prădaseră toată Ţarade-jos, în timpul lui Constantin Movilă 4). In 1636 alt sol polon, post-stolnicul Podoliei George Kras'uiski, are misiunea la Constantinopol, dela regele polon Wladislav al IV-lea, spre a se plînge despre Tătari şi Vasile Lupu, 1 Ibid., 19. Ştiri despre Focşani avem şi din sec. al XVI-lea: un lupcontra lui Sinan Paşa dă lămuriri Cardinalului Paravicino despre trecătotător rile din Muntenia în Ardeal, spunînd de Muntenia : «Walachia, ii cui confinio con la Moîdavia e il fiume Foxan» ('Hurmuzaki, XII, 346 ; 2 mai 1598). In alt document este vorba iar despre «Fockshain... an der moldawischen Granitzen» {ibid., 415; Praga, 1598). 2 P. P. Panaitescu, I. c., 19. 2 Ibid., 19. 4 Iorga, Istoria Românilor prin călători, I, 268.

1 CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOV1A"

Domnul Moldovei, „de neam arnăut". Cine descrie solia este un anonim, se pare, un curtean de-al post-stolnicului. Plecaţi din Cameniţa, cu toate greutăţile drumului anonimul poate vedea „drumul, trecînd printre dealuri acoperite peste tot cu vii toarte dese“ 1 ; şi femeile care „sînt deosebit de frumoase" în Iaşi „ca şi în toată ţara Moldovei" ; şi ţara care e „o ţară mănoasă şi bogată". Trecînd prin Iaşi şi Vaslui, ajung la Vadul Şiretului, de unde, după ce merg „drum de două mile pe o cîmpie fru moasă", intră pe întunecate în Focşani. „Acest orăşel este chiar pe graniţa Moldovei cu Muntenia, pe care le desparte un pîrău sau mai bine zis o baltă, peste care este clădit un pod de piatră. Atît podul cît şi orăşelul sînt pe jumătate a Moldovei, cealaltă jumătate a Ţării Romîneşti" 2. Voind să se odihnească bine, trec „în partea muntenească" unde sînt primiţi „cu totul cu altă politeţă decît în ţara vecină". Făcură drumul de trei mile pînă la Rîmnic, unde nu au găsit „nimic deosebit de văzut". Ţara muntenească aproape toată este şeasă şi veselă", căci nu întîlnesc „nici munţi, nici dealuri mai însemnate, afară de munţii care se vedeau în depărtare, la dreapta" :l. In 1640 Wojciech Mias’tkowski este trimis de acelaşi rege polon la Constantinopol spre a preîntîmpina un atac neaşteptat turcesc împotriva Poloniei. Solia este descrisă de sol şi secreta rul ei, Taszycki, şi amîndouă mărturiile cuprind interesante rela tări despre regiunea noastră. Iată ziarul solului : Venind dela Tecuci, trec la 17 mart „alt rîu, Putna" şi se opresc după patru mile „în orăşelul Focşani pe rîul Milcov, care, străbătînd oră şelul pe la mijloc, desparte Moldova de Ţara* Romînească" r\ Pe o zi rece — „căci bătea vîntul rece din munţii Munteniei acoperiţi cu zăpadă" — află primire bună dela namestnicii lui Matei Basarab. In ziua următoare zăpada acoperă, noaptea, pămîntul. Matei anunţă prin căpitanul său solia, că doreşte să vie dela Tîrgovişte la Gherghiţa sau Bucureşti, spre a le ieşi înainte. Solul însă îl sfătueşte să fie liniştit, căci s'ar putea ivi bănueli la Constantinopol şi el, „om bătrîn", ar avea nemulţumiri, mai 1 2 » 1 6

P. P. Panaitescu, l, c., 24* Ibid., 28. Ibid., 29. Regele Wladislaw al IV*lea {ibid., 23). Ibid., 39. G

ION DIACONI/

ales că „nu avea încă steag dela Stambul, dela împăratul cel nou ‘ L „Două roate de Cazaci" îi însoţesc pînă la Rîmnicul-sărat, unde solul dă peste „un ger mare şi un vînt rece", trezindu-i durerile unui reumatism sciatic. Se îngrijeşte „cu medicamente pentru sciatică" 2; totuşi boala îl ţine pe loc trei săptămîni, în care timp trimite „pe un preot franciscan cu scrisori către Domn". Vede chiar „şi un cutremur de pămînt către ceasul al douăzecilea", despre care unii l-au informat „că a fost de trei ori în acea zi" n. Relaţiile secretarului soliei lui Mias'tkowski, Taszycki, cu prind, ca şi precedenta mărturie, preţioase ştiri. La 10 mart trec „podul la Focşani în partea oraşului care este a domnului mun tenesc" 4; Călăraşul cel mai bătrîn — călăuza luată dela Iaşi — „s'a aşezat la pod şi a aşteptat pe sol". Printr’un tîlmaciu — căci nu putea vorbi bine polona — se adresă lui Mias’tkowski : „Milostive domnule sol, am împlinit întru toate datoria mea şi porunca domnului, stăpînul meu; mă opresc la graniţă şi mă rog să fiţi aşa de buni să vă amintiţi de mine, sluga şi prietenul domniilor voastre" 5. „Intre Focşani şi Rîmnic" văd „o movilă foarte înaltă, ridicată lingă Focşani pe Şiret". Taszycki aude că aici un oarecare Maftei „care a fost voievod al Moldovei şi al Munteniei", neavînd loc la curte să serbe?.e nunta fiului său, a făcut-o la acea movilă La Rîmnicul-sărat toată solia făcu cu noştinţă cu podgoriile rîmnicene : „La Rîmnic, parcă ar fi căzut asupra solului şi a noastră a tuturor piază rea, căci fiind fiecare la gazde deosebite vorbiam diferite limbi; causa erau vinurile bune, miedul şi berea bună, dar a doua zi cîţiva le-au plătit cu sănătatea lor şi mergeau ca nişte catîri şi chiar, cum se spune, muţi ca peştii" 7. Dimineaţa, tîlmaciul soliei vine cu scrisori dela Domnul Munteniei. Se pomeneşte mai departe despre rămînerea mai mult timp la Rîmnic, din causa reumatismului lui

pj : I

1 P. P. Panaitescu, l. c., 39. 2 Cf. şi raportai solaiai către dietă (ibid44). 2 Ibid., 39. * Ibid., 49. & Ibid., 49-50. 0 Adevăral este altul : Tascycki nu ştia că vorbeşte despre nunta lui Alexandru Coconul, Domnul Munteniei şi fiul lui Radu Mifcnea, nuntă care a avut loc în 1624 la Tecuci, în satul Movileni {ibid., 28 nota I).

I 1

- Ibid., 50.

1*1

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA"

Mias'tkowski, precum şi despre venirea spătarului Preda Brîncoveanu la sol, după prînz, sau despre convorbirea lor ,,în taină" L Scrisoarea pe care o trimite în Polonia, în 1643, Stanislaw Os’wiecim „din Focşani la graniţa Munteniei şi Moldovei", la „pragul ţării Moldovei" nu conţine detalii despre regiunea noas tră. Acest călător de gust (văzuse Parisul precum şi alte oraşe din apusul Europei), trecînd pe la noi spre Constantinopol (făcea parte din solia lui Nicolae Bieganowski, podstolnicul Lembergului), nu găseşte decît cuvinte de laudă despre bunăvoinţa lui Matei Basarab care i-a primit bine „cu foarte multe onoruri" 2. La 1653 vine la noi Arhidiaconul Paul de Alep, nepotul şi însoţitorul Patriarhului de Antiohia, Macarie şi însemnările lui sînt un document de valoare pentru cunoaşterea Moldovei sub Vasile Lupu n. „Pe un drum foarte stricat" se întorc „dela Roman la Focşani" şi „luni în 22 a lui Feshrin Essani" pleacă, „spre a intra pe teritorul Ţării - Romîneşti" 4. Ajung la Rimnic şi „mai încolo la un mare tîrg numit Buzău, unde are reşedinţă un episcop". La Focşani ajung într'o joi. Peste tot e pustiu : „Toate aceste tîrguri şi sate erau deşerte, populaţiunea fiind fugită la munţi şi pustietăţi". Drumurile i se par „de tot periculoase". „FocşahiFe uri' oraş întins, prin mijlocul căruia merge un rîuleţ; el este ultim punct pe frun tăria Moldovei, iar dincolo de rîuleţ e cel întîi punct de pe teritoriul Ţării-Romîneşti". Cu toţii stau în Focşani 31 de zile, „făcînd aici postul Naşterii" din causa po runcilor domneşti: Vasile Lupu s'a rhîniat nespus cînd a aflat că toţi călugării şi stareţii mînăstirilor părăsise laşii şi a dat ordine „la hotare, la Galaţi şi de asemenea la Focşani ca să se îngăduiască trecerea, numai Patriarhului de Antiohia cu ai săi, dacă 1 Em. Grigorovitza credea că descrierea acestei solii e făcută de Sigismund Lubieniecki, pomenit în treacăt în manuscrisul polon, cu toate că de aici se vede că secretarul soliei a fost Taszycki (ibid., 36). De aici vine şî afirmaţia lui Iorga care îl credea pe Lubieniecki drept cel mai vecfci călător polon la noi în veac. al XVII-lea (Iorga, Istoria Rominilor prin călători, II, 33). - P. P. Panaitescu, 1. c.. 55. 3 Iorga, l. c., I, 332. 1 Arhiva istorică, I ”, 87. Cf. şi Iorga, /. c., I, 340 (Călătoria lui Paude Alep s'a mai publicat de Emilia Cioran : Călătoriile patriarhului Macarie de Antiohia in (erile.romine; 1653 — 1658, Bucureşti, 1900, şi Gheorghe Pol pescu-Ciocănel: Călătoriile patriarhului Macarie în Valahia, Moldova, Ţara Cazacilor şi Moscova, intre anii 1652^1659, 4 voi., Bucureşti, 1909—1912).

fON DlACONU"

va veni acolo şi să-i facă toate înlesnirile pentru călătoria sa, dar să respingă pe toţi ceilalţi cîţi l-ar fi întovărăşit" k Pentru toţi aceştia a trebuit să rămînă Patriarhul atîta vreme în Focşani. Dela călătorul Del Chiciro — minunatul înfăţişetor al epocei brîncoveneşti 2 (descriere de peisaj, aspect de vieaţă socială, informaţiuni bune pentru mişcările demografice, prezentări de forme religioase, reminiscenţe de trecut istoric, datine şi credinţe etc.) — avem numai cîteva însemnări: „Kara Vlahia" (= „Bogdania") are 17 judeţe, dintre care al treilea e „Ribnic" n. Se vorbeşte şi despre „Focşani, care e udat de fîul Milcov, şi desparte Valahia de Moldova, iar pe ambele părţi ale podului de peste Milcov sînt puncte de vamă". Focşani e condus de o căpetenie aleasă de boieri *. EăT 1700, pentru ratificarea păcii dela Carlovitz (1699) şi li berarea Cameniţei, dieta polonă şi senatul trimit o solie solemnă la Constantinopol, avînd în frunte pe generalul Rafael Leszczyn’ski (se cunoştea cu Cantemir), tatăl regelui Stanislas Leszczyn'ski (în scăunat — cum se ştie — de Carol al Xll-lea) şi conducătorul oposiţiei contra ruso-filismului regelui polon August al II-lea. Re latarea bogată soliei este aceea a căminarului de Poznan’ Francisk Redzewski; în ea găsim unele ştiri ce privesc hotarul moldo-muntean : spre apus de Şiret „vine rîul Milcov din munţi dela Odobeşti, după care sat acest pîrău se depărtează şi la Foc şani, oraş muntenesc, desparte Moldova de Muntenia, şi mai de parte, intrînd mai adînc în Muntenia, desparte cele două ţări pînă la Dunăre" 5. Din 1739 au rămas scrisorile lui Coloniali Mikes, un Ungur care vine prin ţările noastre pe vremea cînd revolta lui Francisc Râcoczy al II-lea, „învietorul conştiinţei naţionale ungureşti", trecuse şi la Vodă Brîncoveanu (J. Mikes e un scriitor vioi, uneori

1 Arhiva istorică, 86. ? Revoluţiile Valahiei, de Anton-Maria dcl Chi.iro, trad. de S. CrîstCristian, Iaşi, î 929* 3 Ibid., 3. 4 lbld., 10. Cf. şi Iorga, /. c., II, 108. 5 P. P. Panaitescu, l. c., J07. s Francisc Râkâczy al II-lea, învietorul conştiinţei naţionale ungureşti şi Romînii, în Analele Ac. Rom., Memoriile secţiei istorice, seria a 2-a, t. XXXIII, 1—33. ReEugiaţii unguri din Moldova aveau în J7JJ o «comunitate de

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA*

însă răutăcios: boierii sînt „ca urşii" ; bisericile, „prăpădite"; pre oţii romîni sînt cîte zece „în jurul butoiului", iar tunurile noastre „se pot umplea şi cu nuci". Pitorescul regiunilor visitate este însă plastic înfăţişat. In scrisoarea a doua, din 21 iulie 1739 \ vorbeşte din Iaşi, unde ajunsese plecînd din Bucureşti şi trecînd prin Focşani „străbătînd locuri pustii, dar nespus de frumoase, pline numai cu flori". Geologul austriac Hacqiltt, desenator bun care, în afară de munţii Alpi, a cunoscut în Dalmaţia pe Morlahii noştri, văzuse Ardealul încă din 1763, învăţînd şi romîneşte, iar în 1789 — anul revoluţiei francese — veni în Moldova, drumul fiindu-i înlesnit acum de ocupaţia austriacă. Streinul care fusese doi ani printre Romînii ardeleni, cunoştea ţara şi-i apăra „meritele ei proprii" 2. Este un suflet ales. Strigă în contra Fanarioţilor şi spune că Romînul ar avea o inimă bună „de l-ar trata ca pe un frate". In Moldova, printre altele, vede la Focşani mărăcinişui în care îşi sfîşiaseră carnea armatele care au luptat aici:!. II încîntă MăguraOdobeştilor pe care o presintă într'o amplă descriere. Găseşte tîrguşorul Agiud distrus, iar Focşanii ard. Şi Mavrogheni este în apropiere ’. Generalul Ludovic-Ferdincind de Marsigli, din Bologna, prie tinul vestitului boier cărturar din Muntenia secolului al XVII-lea,

magnaţi şi nobili» şi unul dintre aceştia, Mihai Mikes, îşi învăţa copiii la lecuiţii din Iaşi. Spătarul Mifcai Cantacuzino scria acestui Mibai Mikes — era în fruntea racozienilor refugiaţi în Moldova — vorbindu-i şi despre schimbarea satului rîmnicean Costieni cu Bodolea, posesie ardealeană de-a Iui Mikes (Hurmuzaki, IX 1t 438). Schimbul se făcu, Mikes căpătînd pe lîngă acest sat şi o moară «bună şi gătită» (cf. Iorga, l. c., 13, şi Istoria Rominilov prin călători, II, 161—162; Istoria Rominilor in chipuri şi icoane, 88). 1 Analele Ac. Rom., Memoriile secţiei istorice, seria a 2-a, t. XXXIII, 32. Cf. şi Iorga, l, c., 162. = Ibid., III, 23. 3 Ibid., 21. 4 Ibid., 29. Poate un capriciu ca acela al vestitului general rus Camenschi (om al aventurierului faimos Potimkin care trăia acum la Iaşi) despre care ne vorbeşte în memoriile lui emigratul general frances în serviciul Rusiei, Langeron: acest Camenschi, în timpul războiului din 1789—92, tăia, din fantesie, capul vacilor, dădea foc caselor, scotea oamenii în zăpadă şi punea foc Galaţilor, drept distracţie (cf. Iorga, /. c.y II, 40).

ION DIACONU

Constantin Cantacuzino Stolnicul 1, şi eruditul care a scris „Du nărea panonico-misică1* — operă de geografie descriptivă, dis tins tipărită pentru timpul acela — şi „Starea militară a Imperi ului Otoman" (pentru care cere lămuriri şi Stolnicului Cantacuzino), s a ocupat în treacăt şi de regiunea noastră 2. Venind la noi întîi după 1690 3, în februar 1691 trimite la Viena o hartă şi un ra port asupra Moldovei. Aici el crede că Polonii ar trebui să aibă „partea dintre munţi şi Şiret" ; Imperialii, partea dintre Bistriţa şi linia Focşanilor~~şir Galaţilor, „gîtuind" prin asta Muntenia. Ca să se taie Turcilor comunicaţia, şesurile dela răsăritul Şiretului trebue să fie pustiite 4. Relaţiile despre aspectul geografic şi po litic al Moldovei nu lipsesc. In Moldova e şi „ţinutul Putna" °, iar în Muntenia „Giudez Rimnicul" 6. Printre rîuri e amintit şi Şiretul care, vărsîndu-se în Dunări la Brăila şi „...di sotto Fosciani unendosi al Milcov... divide Moldavia da Valachia". In partea superioară hotarul între cele două provincii e făcut de Milcov 7. Din secolul al XVIII-lea începe să vină în Principate un şir de călători austriaci care vor avea drept scop să observe dacă sînt aici stări prielnice pentru vre-o activitate economică. Sîntem în vremea cînd începe propriu zis politica de expansiune econo mică a Austriei în Sud-Estul Europei. Mercantilistul austriac al acestor vremuri, I. I. Becher (care influenţează prin scrierile lui pe contemporani) caută să dovedească putinţa de îmbogăţire a Austriei prin destinderea comerţului naţional peste graniţele ei, printr'o industrie activă şi înmulţirea populaţiei. Se ivesc proseliţi şi se încep experienţele economice. încercările de ex1 Cf. Iorga, Istoria literaturii româneşti, II, 185—J 93; Manuscripte din biblioteci streine relative la Istoria Rominilor, în Analele Ac. Rom., Me moriile secţiei istorice, seria a 2-a, t. XXI, 67—78 ; Sextil Puşcariu, Isteria literaturii romine. Sibiu, J- 921, I, 199. 2 Iorga, Manuscripte din biblioteci streine, 64—65. 3 Marsigli care va avea dela Viena, în septembre J7H, o misiune secretă pe lîngă Brîncoveanu, vine în Muntenia, întîi, după 1690, cînd s'a întîmplat la Zărneşti victoria lui Brîncoveanu şi a Turcilor (Iorga, l. c., 64). Pe atunci Domnul muntean era credincios Sultanului. 1 Ibid., 65. s Ibid., 72. c Ibid., 7U 7 Ibid., 73.

•>

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA"

U i

pansiune economică fuseseră, de altfel, şi pe timpul cînd Austria stăpînia Ţările-de-jos şi cînd se deschiseseră debuşeuri în China şi Indiile orientale. Tendinţa Austriei de a-şi plasa manufacturile se îndreaptă şi spre Rusia, ori Polonia veacului al XVIII-lea, dar se izbeşte de un protecţionism puternic, inspirat din aceeaşi po litică economică. Toate aceste încercări căzînd, Austria îşi în dreaptă privirile spre Sud-Estul Europei (noi fiind în cale în rindul întîi) şi în 21 iulie 1718, prin pacea politică dela Passarovitz, Habsburgii — avînd Banatul şi Oltenia ca provincii anexate — vor trimite aici industrie austriacă J. In acest tratat pentru întîia dată Austria stabilia cu Turcia libertatea comerţului, punîndu-se condiţiuni de siguranţă, neuitîndu-se nici pacea dela CuciucCainargi 2 prin care se deschidea comerţul pentru Marea-Neagră pentru cîteva state creştine. Din aceste tratate şi din nevoia unei stăpîniri economice singure se va ivi interesul cu care Austria va privi desele războaie din secolul al XVIII-lea dintre Ruşi şi Turci (uneori intervenind). De aici şi toată pletora de călători, agenţi diplomatici (Raicevich, Merkelius, Metzburg, Raab) şi ob servatori care vor alcătui rapoarte către Curtea Imperială din Viena, despre starea economică, socială şi politică a Principa telor. Wenzel 'ion Brognard trebue alăturat aici. Brognard scrie în 1782 „Expunerea statistică asupra Moldovei *» 8 — un raport de serviciu către Curtea din Viena (Scrierea e datată din 8 februar 1782) — iar în august 1786, făcînd o călătorie dela Constantinopol la Viena, trece şi pela noi, însemnîndu-şi în „Jurnalul călătoriei lui von Brognard de-a-lungul coastei de vest a Mărei-Negre, pe Dunăre pînă la Galaţi şi de aici mai departe peste Bucureşti, Sibiu la Viena" unele lucruri ce ne privesc. Se dau ştiri despre hotarele provinciilor: Mol1 In 1717 Austria deschide în Oltenia drumul comercial numit «Via Carollna», Iar în J7J9 se alcătueşte Compania orientală de navigaţie pe Dunăre (v. lorga, Points de vue sur Vhlstoire du commerce de 1‘Orient ă l’epoqus modern**, 95). 5 După această pace se stabileşte la noi funcţionarea consulatelor europene (v. Iorga, Istoria Rominilor in chipuri şi icoane. 84). Raicevich şi cellalţl agenţi consulari de acum vor veni în Principate. 3 «Statistiche Ausarbeltung liber der Moldau, von Wenzel von Brognard», în Gheron Netta, Expansiunea economică a Austriei şi explorările ei orien tale, Bucureşti, I93J, 139.

1/7-

ION DIACONU

dova e despărţită la Sud de Milcov şi Şiret 1 şi e împărţită în Ţara-de-sus („das obere Land") şi Ţara-de-jos („das untere Land" ; „die untere Moldau” 2). Ţara-de-sus are cinci districte, iar Ţarade-jos, douăsprezece, printre care este şi Putna (,,das Putnische Gebiet”), cu oraşul Focşani pe Milcov, unde se găsesc reşedinţa ispravnicului şi mulţi negustori cu staroste 8. In privinţa căilor de comunicaţie se'^arată că drumul'spre Muntenia trece peste Focşani şi Milcov spre Brăila şi Bucureşti” 4. Se pomeneşte şi „Adschiud, ein kleines Stădtchen" şi între rîurile Putna şi Milcov „das berichtigte Kioster Mira”, care — după cîte ştie Brognard — a fost clădită de Dimitrie Cantemir 6. Jurnalul de călătorie con ţine iarăşi cîteva relatări bune de reţinut. La 22 august 1786 drumeţul nostru pleacă spre Bucureşti, trecînd prin Tecuci, Foc şani şi Rîmnic: la 23 august trece pe poduri Putna şi „rîul Focşani" („den foktschaner Bach"), ajungînd pe teritoriul mun tenesc în cîmpia imensă dela graniţă a Focşanilor („auf den wallachischen Theil des ungeheuren Grânzortes Foktschan"), unde nu găseşte nici o căruţa de transport, căci noul Domnitor oprise orice pregătire. După masă, peste f,Rimna“ se îndreaptă spre „Rimnig", a patra staţie de poştă 6. In preajma anului 1780 documentul de basă pentru cunoaş terea Moldovei este memoriul contelui A. de Hauterive7 care vine în ţară ca „secretaire franţais” ai lui Alexandru Mavrocordat, recomandat pentru aceasta, în 1785, consulului austriac dela Bucureşti, Raicevich, de către baronul de Herbert s. Memo riul a fost alcătuit şi presentat lui Alexandru Ipsilante în 1787. d’Hauterive este uneori naiv : crede serios că în Moldova „Ies Zigans sont Ies poetes de la nation” 9. Dar ce spirit de elită şi 1 2 ^ 4 5 c 7

Ibid., 92, 140. Ibid., 145—146. Ibid., 95, 148. Ibid., 96, 151. Ibid., 148. Ibid., 218. Memoire sur l’âtat ancien et actuel de la Moldavie, trad. de Acad. Rom.: Memoriu despre starea Moldovei la 1787, Bucureşti, J902. 8 Baronul Petru-Filip de Herbert-Ratfakeal, nunţiu imperial al Austriei la Constantinopol (Iorga, Acte şi fragmente, II, 307). d'Hauterive soseşte în ţară în 1785 (Xenopol, Istoria Românilor, IX, 193). 0 d'Hauterive, /. c„ 371.

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA*

cită înţelegere pentru un neam stingherit în evoluţia lui! „Mol dovenii au o răbdare fără margini pentru suferinţele care nu se pot înlătura" L „Nici un popor nu primeşte oaspeţi mai bine". „Sînt plini de cuviinţă'*, spune aiurea 2. Şi limba lor este roma nică şi plină de armonie. Şi ca să arate adevărul încearcă teorii filologice, bănuind că limbile romanice nu au directă legătură cu latina clasică, pentrucă în cele patru limbi romanice principale (francesa, italiana, spaniola şi „moldave") sînt cuvinte comune care nu au corespondent în latină (latina : igiis / fr. feti, sp. fliegs, ital. fuoco, mold. fuoc 5) ; că limba moldovenească nu poate fi so cotită ca fiind derivată din limbile romanice principale (francesa, italiana, spaniola), pentrucă are cuvinte care se găsesc numai în latineşte (înţelegeţi latina clasică: a umbla < ambulare, incep <C incipere, placenta <C placenta) şi nu se găsesc deloc în cele lalte limbi surori 4. In jurnalul lui inedit 5 în care îşi notează drumul făcut în iarna anului 1785 dela Constantinopol la Iaşi, se găsesc impresiile avute cînd a trecut pe aici. Ajunge la „Focsin" în a 23-a zi de drum, la patru ore. Aici, în tîrgul acesta „deux fois limitrophe" (>, locueşte el cu tovarăşii săi „â l'extremite de Focsin, en Moldavie" 7. Bagă de seamă „l’extreme politesse de ceux-ci", aşa că aici a fost stimat ca niciodată în vieaţă: „plus de respects aujourd'hui que je n'en ai reţu de ma vie". Toată lumea s'a ri dicat în picioare pe strada „care serveşte de bazar" : „nul n'a

1 Ibid., 86. = Ibid., 88. 3 Ibid., 278. 4 Ibid., 279. 5 Journal inedit d’un voyage de Constantinopole ă Jassi, Capitale de la Moldavie dans l’hiver de 1785, par Ie Comte d'Hauterive, publ. în Memoire sur l’etat de la Moldavie en 1787. c Cf. şi Iorga, Istoria Rominilor prin călători, II, 225. Ubicini adaugă în notă că Ia începutul sec. al XlX-lea încă Milcovul «coupe la viile en deux parties, l'une valaque, Pautre moldave (d’Hauterive, Journal inedit, 322). A. Ubicini este un Frances care cunoştea Imperiul otoman şi venise la 1848 în Principate să ia parte la guvernare, însă plecase, silit (cf. Iorga, /. c., III, 323 ; Istoria Rominilor in chipuri şi icoane, 97). El publică întîi, în 1877, în Revue de Geographie memoriile lui d'Hauterive (cf. Iorga, Les voyageurs fran cais dans VOrient europeen. Paris, 106). 7 d'Hauterive, l. c., 322.

ION DIACONU

ose se tenir assis et couvert sur mon passage". Dar adaugă că vicisitudinile istorice ,,ont reduit~les- Valaques et Ies Moldaves â 1 uniformite physique et morale la plus absolue" ; şi se pune în notă : ,,De lâ le dicton populaire en Roumanie : „Quand il pleut d un cote du Milcov, le ciel se couvre de l'autre cote" J. Tot în regiunea noastră vede că grîul se macină „entre deux petites meules, dont la superieure tourne sur l'autre par le moyen d un Baton"; sînt rîşniţele. Femeile pregătesc celelalte lucruri de trebuinţă casnică şi daca n'ar fi noroaie — „Ies boues perpetuelles" — ca să fie nevoie des de cismari, d'Hauterive adaugă că nu ar trebui în toată Moldova alţi meseriaşi: ,,je ne vois pas qu'il fut besoin d’avoir un seul artisan dans toute la Moldavie" 2. Este, evident, vorba de produsele casnice, cunoscute în trecutul nostru şi suprimate astăzi prin ce vine dela industria modernă Despre dregători vorbeşte uneori d'Hauterive frumos: is pravnicul de Focşani i-a servit „son pain Ires-blanc" ; acesta este „un tres-brave et tres-galant homme", spre deosebire de isprav nicul de Tecuci care are „la plus belle barbe que j'aie vue de ma vie", dar care i-a servit „Ies restes d'un fort mauvais dîner" şi „cel mai rău cal din regiunea lui" 4. Sub domnia lui Grigore Calimachi vine la 1780 în Moldova un călător engles, Porter, însoţit de slavul Boscovich, agent di plomatic austriac la noi. Porter vine din Constantinopol spre Galaţi şi de aici la Iaşi, întîlnindu-se în drum cu „păstorii mo cani" care veniseră în transhumanţe păstoreşti şi se aşezaseră la Caşin, iar în Putna la Soveja r>. Se ştie cum ciobanii aceştia energici aveau socotelile lor, chiar cu Domnia, fiind obligaţi să pună la îndămîna domnilor mazili „carăle domneşti", avînd va meşul lor la Soveja, dînd visteriei un venit, avînd obligaţii ce priviau saria şi fiind cu Vrâncenii în legături puternice f\ i Ibid., 323. * Ib'd., 324. = Cf. Iorga, Istoria industriilor la Romini, Bucureşti, J927, 3; Istoria Romînilor in chipuri şi icoane, 263-264; Scrisori şi zaplse de negustori romini, Bucureşti, J926, III—VI. 4 d'Hauterive, /. c., 324. 6 Iorga, Istoria Romindor prin călători, II, t76. o V. Ion Diaconu, Ţinutul Vrancei, Bucureşti, 1931, I, Introducere, LXX—LXXII *, Păstoritul in Vrancea, în Grai şi suflet, IV 5, 26J.

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA"

In veacul al XVIII-lea locurile noastre sînt păsuri de tre- / cere spre Constantinopol nu numai pentru diplomaţii poloni, ci / şi pentru unii ruşi. Iată-1, de pildă, în 1793 trecînd pe aici pe diplomatul german Heinrich von Reimers \ făcînd parte din ambasada lui Kutuzov, la Constantinopol, ca sâ încheie pace cu Turcii, învinşOri războiul dela 1787—1792. Pelerinul acesta di plomat va călători în acelaşi»scop pe la noi ca şi Ioseph-Cristian Struwe care va presenta la rîndul său cîteva ştiri despre regi unea noastră 2, uneori relevîndu-i-se de către Reimers cîteva ne adevăruri (cînd pomeneşte inexact unele localităţi î{). Jurnalul lui Reimers — scris sub formă de scrisori şi închinat împăratului Alexandru I al Rusiei — se dovedeşte o preţioasă contribuţie pentru cunoaşterea „Milcoviei“ spre sfîrşitul veacului al XVIII-lea4. Reimers şi ceilalţi soli pleacă din Petersburg", ajungînd la Iaşi şi descriind aici fastul şi balurile date în cinstea ambasadei lui Ku tuzov, ori obiceiurile ciudate ale boierilor care erau frecaţi la tălpi ca să adoarmă. După zece zile de stat în capitala Moldovei, pleacă spre Focşani prin Scînteia (sat din jud. Vaslui), Bîrlad şi Tecuci, văzînd locuri, alese şi cîmpii bogate în porumb °. Dela „Fokschan" Reimers scrie în 17 iulie 1793 a noua scrisoare °. Sosiseră aici cu toţi joi 14 iulie, într'o după amiază, de unde plecară — după ce se odihniseră trei zile — părăsind „oraşul mărginaş al Moldovei" şi trecînd „Milcovul, graniţa între Mun tenia şi Moldova". La Focşani călătorii sînt încartiruiţi în „Focşanii-munteni *< 7 trecînd şi „printr'o stradă podită". Domnitorul muntean trimesese la graniţă spre întîmpinarea solilor „miliţia muntenească" şi pe Văcărescu, spătarul său, care împărţi „la mulţi sticluţe cu olei de trandafir adevărat". In vremea celor trei zile rămase aici, cîţiva visitează împrejurimile, Reimers însemnînd despre ruinile cîtorva mînăstiri şi biserici. Visitează „mînăstirea 1 «Sfîrşitul veacului al XVlll-lea în ţările noastre după descrierea călăto rului Heinrich von Reimers», în Prietenii Istoriei literare. Bucureşti, 1931, I, 107. 2 Cf. Milcovia, 12, 122. 3 Prietenii Istoriei literare. I, 109. 1 Despre Reimers vorbeşte şi Torga, numindu-1 von Rentier (Iorga, Is toria Rominilor prin călători. II, 282). 5 Prietenii Istoriei literare, I, 112. o Ibid., 124. 7 Ibid.. 128.

V l \

ION DIACONU

Odobeşţi la 12 verste de aici, în apropiere de satul Odobeşti", aflîndu-se „pe înălţimile munţilor din stînga satului" (vulturul Cantacuzinilor se poate vedea şi" astăzi, deşi interiorul bise ricii de pe la 1670 a fost înlocuit printr'o reparaţie J). Biserica minăstini fusese arsă de Turci în timpul războiului cu Ruşii; totuşi mai erau în ea trei călugări pentru serviciul religios. Satul s a pucut vedea de sus şi avea o posiţie „încîntătosre". După amiază, Reimers visitează altă mînăstire, „Laguera1 * 2 situată tot pe înălţimi (mai mari însă ca la mînăstirea Odobeşti) şi scăpată de jaful Turcilor Lăcaşul acesta are în jos ,,o vale adîncă", iar „împrejurimea este sălbatecă, pitorească şi impresionează". Sint şi aici patru călugări cărora streinii le dau patru piaştri (— lei); în schimb pusnicii le oferă „vin bun de băut", arătîndu-le şi biserica. Seara, drumeţii ajung într'o căruţă la Focşani, iar a doua zi, la 18 iulie. 1793, părăsesc oraşul, la orele nouă, şi Mol dova „care aparţine, ca şi Muntenia, vechilor Daci". Se vorbeşte şi despre rîul „Milcow" şi se însamnă că limba moldovenească se deosebeşte de cea muntenească, semănînd puţin cu italiana. Trecînd în Rîmnicul-sărat prin cîmpia unde „Suworow" a bătut împreună cu Coburg, la 31 septembre 1789, pe Turci, Reimers vorbeşte despre succesele şi pierderile războiului 4. Văd cu toţii şi în ţinutul Rîmnicului mînăsiiri ruinate, ajungînd la „Slobodsca" (vre-o „Slobozie" din cele multe care sînt aici), unde cîţiva dintre ei se îmbolnăvesc. A doua zi sosesc în orăşelul „Rimnik" 'J, eşindu-le spre întîmpinare un trimis al Domnului muntenesc. Des criind oraşul, Reimers arată pagubele făcute de Turci. Rîul „Rimnik" care se varsă în „Sereth" e la dreapta oraşului, după „el luîndu-şi numele Suwarow Rimnikskoi", generalul rus. A

t i

1 Ibld., 125; Iorga, l. c., 284. 2 Laguera, no poate fi mînăstirea Miera (cf. Iorga, l. c., 284). No este comva vre-un scfcit de-al călogăroloi Legera despre care fcatrînii vrânceni spon că ar fi venit din Montenia să găsească Ioc de scfcit în Vrancea, dar că încercînd prin acte false să capete muntele Toţanol şi nercuşind, s'ar fi retras Ia schitul Valea-neagră (v. Aurel V. Sava, Documente piitncne. I, 179, doc. n-rul 220, din 1314 şi nota 2)? Schitul Legera pare o realitate prin mărturia lui Reimers. 3 Prietenii Istoriei literare, I, 112, 125. •» Ibld., 127. * Ibid., 112, 127.

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIĂ'1'

doua zi, pe un drum greu, solia ajunge la „Btidseo**, cale de patru ore dela Rîmnicul-sărat, unde va vedea lucruri' nouă. Primul consul al Austriei la nci s’a văzut că este Raicevich b Om cum se cade, destul de modest, cu variate cunoştinţe despre economie ca şi despre altele — era medic — „acest simpatic slav italienisat“ 2, din Ragusa, ne-a pres2ntat în cartea lui „Observaţii asupra Valahiei şi Moldovei*', apărută la 1788 la Neapole n, în / lumina omului cu cumpănă la cuvînt, care stătuse 11 ani la noi. Valahia se întinde „dela Foxan pînă la Olt* ‘ 4 şi are douăsprezece „districte**, dintre care „Foxan** e unul 5. Nu se pomeneşte Rîmnicul-sărat printre districte. Moldova are „douăzeci de ocoluri**, „Putna** lăcînd parte. In privinţa vinurilor, vorbeşte despre cel de Odobeşti: „La colina stimata în Moldavia e quella di Odobeşti vicino a Foxani, che dâ un vino simile allo Schiampagna, ed e transportato in Russia n. Vinul care se face puţin mai încolo de Odobeşti, în Muntenia, „e debole, senza sapore,, e si guasta ai primi caldi“ *. Generalul Langeron îşi are rol însemnat în războiul pe care-1 poartă Ruşii în 1789—1792 (terminat prin pacea dela Iaşi din

1 Iorga, Acte şi fragmente, II, 309. Pentru sosirea Iui Raiccvich Ia noi, ci. Iorga, l. c., 163, şi Hanmizaki, VII, 365—368, 405. Este recunoscut de Poartă plenipotenţiar austriac Ia 16 octobre J783 (’liurmuzaki, VII, 408—409). - Iorga, Istoria Rominilor prin călători, II, 239. Totuşi era un om am biţios. Mergînd dela Bucureşti la Iaşi şi trecînd prin Focşani, strînge aici pe supuşii austriaci, spunîndu-le că nu vor mai avea de plătit dări, ba că pot să le ia înapoi pe cele date (Xenopol, Istoria Rominilor, IX, 192). 3 Osservazioni storiche, naturali, e politicile interno la Valachia e Moldavia, Napoli, 1788 (ci. Iorga, Acte şi fragmente, II, 178, 310). Aceste memorii au fost atribuite unui abate, Sestini. Iorga argumentează contrariul (v. /. c:, J62 nota J). Ediţia întrebuinţată de mine este: Viaggio in Valachia e Moldavia, con osservazioni storiche, naturali e politicile, Milano, MDCCCXXII. 4 Ibid., 28. s Ibid», 29. 0 Ibid.., 39. Vinul acesta se pornea în Rusia prin Cazaclii (cf. Iorga, Istoria Rominilor prin călători, II, 241) care au la Odobeşti o biserică din 1770. Prin legăturile acestea comerciale cu Rusia s'a întîmplat de a găsit Iorga doi Putneni îr corpul de armată al streliţilor, înfiinţat de Petru-cel-Mare {Ibid., 24J). Onomasticul Cazacliu se găseşte şi acum în Odobeşti {Ibid., 24J), iar în Divanurile ad-hoc găsim un deputat, Vasile Cazaccncu (D. A. Stursa şi ColescuVartic, Acte şi documente, VI, 8). 7 Raicevich, /. 39.

V)/

ION DIACONI/

1793) precum şi în celelalte din 1802—1806 şi 1806—1812. Me moriile lui 1 încep cu o descriere a Principatelor. După ce arată rostul nostru în stingherirea ofensivei Turcilor în apusul Europei, sau execută regimul fanariot pe care-1 crede nenorocit pentru noi; după ce înfierează slugărnicia Grecilor — cutare Grec, Apostolaki Kamo, dragoman fanariot, se aşternea pe jos ca să se suie pe cal vre-un Galib-Effendi 2 —, sau vede la Iaşi pe Potimkin, favoritul Caterinei a Il-a, trăind ca un „sultan" 8, în războiul de la 1806—1812 (în care noi vom pierde Basarabia '1) vede căderea Bucureştilor sub sabia lui Miloradovici şi ia parte activă în lup tele din Basarabia Cunoaşte aici, printre alţii, pe Roseti-Rosnovanu, „cel mai bun cap din toată Moldova' * G cu care Vrăncenii vor avea de luptat pentru drepturi străvechi de-ale lor. Din causa războaielor, Langeron găseşte toată Moldova sărăcită:

1 Publicate în Hurmuzaki, Supl. I, voi. III64—76, 107—303, 313—396 ; Supl. I\ 660-661. • L. c., 73. Cf. şi Iorga, /. c., III, 38. 3 Hurmuzaki, Supl. I. voi. III !, 98. Grigore Alexandrovici Potimkin (1736—1791) trăeşte la Iaşi (Iorga, Acte şi fragmente, II, 165, 268, 289), ducînd «une vie de souverain» (Ibid., 291). «Lcs plaisirs et lcs fetes s’y succcdent» (ibid., 291). Acest om «extraordinaire et ambitieux» {ibid., 314) trebuia, după socotelile Ecaterinei a Il-a, sa guverneze Muntenia şi Moldova {ibid., 165, 314). De astfel chiar el voia să păstreze aceste provincii — ca un stat inde pendent — pentru el {ibid., 288), iar Carerina a Il-a destăinuise gîndul acesta lui Frederic al II-lea, fără însă a desvălui numele lui Potimkin (Hurmuzaki, Supl. I-, 72—73; Iorga, /. c., 288). Pentru a ajunge aici, aventurierul «lingu şeşte pe boierii moldoveni», dîndu-le diamante {ibid., 291). După cc-şi vînduse la Petersburg o casă în 400000 de ruble, îşi adusese la Iaşi ce-i mai rămăsese {ibid., 311). După o vieaţă de desfrîu, plecînd din Iaşi, moare pe un cîmp {ibid., 332). Gîndurile de domnie ale lui Potimkin nu vor fi aplaudate de Aus triac! {ibid., 307). Cf. şi Iorga, Istoria Rominilor prin călători, III, 4l. * Pacea a fost încheiată — după dorinţa Ţarului Alexandru — de Ami ralul Ciceagov (Iorga, /. c., 46) care guvernase patru luni în Principate {Iiurtnuzaki, XVIII, 390). 5 Turcii se retrag din Bucureşti la 13/25 decembre 1806, iar generalul Miloradovici intră cu armata rusească aici (Hurmuzaki, Supl. I, voi. III1, 116» Iorga, Acte şi fragmente. II, 419 nota 1; Xenopol, Istoria Rominilor. IX, 286). Acesta comandă oraşul, presidează şi Divanul (Iorga, Acte şi fragmente. II, 442), aţungînd să conducă singur Muntenia {Hurmuzaki, XVI, 834). In Mol dova vice-preşedintele Divanului va fi, sub ocupaţia rusească, cavalerul Matei Liovievici Minciaky (Iorga, /. c., 686). 0 Hurmuzaki, Supl. I, voi. III V 151.

-i

Călători

streini despre „milcoVia1''

în Focşani, Rîmnicul-sărat şi Buzău nu întîlneşte oameni, căci fu giseră din causa jafurilor, la munte ]. / In timpul acestor războaie, cînd regiunea noastră era tea trul luptelor, un Engles, William Hunter, vine pe aici 2. Drumul îi este pe la Galaţi, Focşani şi Bucureşti, văzînd satele pustiite de trupele ruseşti şi pe locuitori goi 3. împrejurul Focşanilor se găsesc vii bune. Vinul e eftin, costînd două parale ocaua şi e abundent, îiîcît venitul Domnului după cămănărit e de 100000 piaştri, anual. Se exportă vinul de aici şi în Rusia, iar lemnul care se vinde mult se trimete mai ales la Ţarigrad pentru ca-/(J/ţ J.j targe. Prin Focşani trece un Paşă turc cu un alai de 600 de că lăreţi, muzică şi steaguri, iar Domnitorul este într’o caleaşcă. Oraşul Rîmnic care avea odată 6—7000 case, e redus acum de Turci numai la 50 de locuinţe, (în timpul războiului dela 1790 4). In preajma războiului dintre Ruşi şi Turci, care se termină prin pacea dela Bucureşti din 1812, vine pe la noi emigrantul frances, Contele de MorioLles, însoţit de contele Branicki, ca să vadă pe fiul acestuia (era în armata rusească a lui Prozorovschi care lupta în Muntenia ;’). Memoriile lui (> — de multe ori im presiile unui om grăbit, dar cu dar literar presentate — spun cîte ceva despre „Milcovia“. Trecînd Prutul pe la Mohilău, Moriolles ajunge la Iaşi de unde trebuia să meargă şapte zile pînâ la Rîmnic Face însă mai mult din pricina ploilor. La „Fokchane" ajunge pe timp bun. Oraşul acesta este „une ass.ez grande ville“. Rlmîne aici într’o duminecă noaptea. Cu toate că trupele se mişcau de ici colo, drumeţul observă totuşi în popor „une sorte de gaîte et d'aisance". Mulţimea petrece : „le peuple dansait et s’amusait â monter sur une grande roue qu'il fallait saisir dans sa rotation, et suivre en s'y accrochant“. Acei care făceau mai 1 L. c„ 152—153; Ct. şi Iorga, Istoria Românilor prin călători. 111,43. 2 C. I. Caradja, Un călător engles prin ţările romive, în Vieaţa rominească, an. XV, n-rol 5. 3 Ibid., 193. 4 Ibid, 194. Cf. şi Iorga, /. c., IV, 94 (no este la Focşani mosica de lăotari, ci la Galaţi. Tot aşa şi masa fără forcoliţe). * Cf. Xenopol, Istoria Rominilor, IX, 286. 0 Le Voyage en Moldav ie du comte de Mariolles (IS09), poblie par Ner^a Hodoş, Bocoreşti, 1903. 7 Ibid., 30.

I ■

■

v '

1 ION DlACONt/ multe tururi, erau „Ies vamqueurs". Dar unii o păţiau : „le plus grand nombre de jouteurs tombaient bientot pele-mele sur la paille dont la terre etait recouverte, surtout quand Ies femmes, qui se livraient aussi â ce bizarre amusement degringolaient dans Ies positions plus risibles que decentes" ’. Ajung la „Rimnik, petite viile fort peu digne de mention“, în afară doar de victoria pe care prinţul Coburg şi Suvaroff au cîştigat-o asupra a 100000 de Turci. La Rîmnic poposesc la boi-rul cel mai cunoscut care vorbia bine franţuzeşte (învăţase la Viena) şi care i-a primit „hors de la viile". Rămîn aici cinci zile, servindu-li-se la masă mîncări orientale, bogate şi gustoase, iar la urmă prăjituri cu miere. Moriolles admiră mult cafeaua de „Mohâ" preparată cu îngrijire, cerînd despre prepararea ei lămuriri şi atiînd că se întrebuin ţează „la methode des Turcs", descriind-o după lămuririle boie rului 2. Reflecţiile despre aspectul primitiv al civilisaţiunii noastre nu lipsesc: în ţara aceasta „si sauvage, si pauvre de civilisation et de ressources", în care „Ies Moldaves se regardent comme asiatiques et ne faisant pas pârtie de nolre continent" :ţ, era un noroc mare pentru acest boier să dea peste vre-un apusean care să-i vorbească „despre Europa". In afară de călătorii streini cu misiuni diplomatice, ori nu mai de ofiţeri luptători, avem în pragul veacului al XlX-lea pe la noi şi călugări-drumeţi, cu roluri spirituale. Iată, de pildă, pe călătorul rus Partenie 4, care ne presinti mănăstirile din Mol dova de pe la 1837—1847. Printre altele vorbeşte şi de Mînăstirea Neamţului (reorganisată de Paisie Velicicovschi, întemeitorul adevărat al vieţii mînăstireşti la noi ’), de unde vor pleca de sigur, călugări şi la schitul Poiana-Mărului din Rîmnicul-sărat. Monahul rus Partenie (însoţit de un frate, Nichita), într'a doua şedere a lui în Moldova — păstorită acum de mitropolitul Veni1 Ibid.. 36. Se vede astfel că femeile făceau nu numai haz de cei care cădeau pe paie (Iorga, Istoria Romînilor prin călători, III, 144; Milcovia, I -t 124), dar şi luau parte la această distracţie ciudată. - Nerva Hodoş, /. c., 38. 3 Ibid., 39. Cf. şi Milcovia. I?, 124. 4 Din călătoriile ieromonahului rus Partenie prin Moldova în jumă tatea intiia a veacului XIX, traducere din ruseşte, de Arhimandritul Visarion Puiu, Vălenii-de-Munte, 1910. 5 Iorga, Istoria Romînilor in chipuri şi icoane, 150 ; Istoria Romînilor prin călători, III, 152; Istoria bisericii romineşti, II, 142, 166, 196. In 1763

1 .) I

; )

■i

;___ ■> - -v—. ..

Călători

)

I 'A ]

streini despre

„milcovia"

amin — va putea vorbi despre Poiana-Mărului. Pornesc pe „va- \ lea Şiretului, pe partea dreaptă", ajungînd la Roman, apoi la Ba cău. Peste trei zile sînt la Focşani, unde, vizînd paşapoartele, trec „graniţa" intrînd în „principatul Valahiei". „Oraşul Focşani, jumătate e stăpînire moldovenească, iar jumătate valahă" *. Ur mează apoi ştirile despre schitul amintit: „Dela Focşani, după un drum de trei zile, prin munţii Carpaţi, este marea mînăstire rusească Poiana-Mărului, unde a trăit marele stareţ Vasilie, sta reţul lui stareţul Paisie Velicicovski. Ni s'a spus că mînăstirea e mare şi bogată, fraţii trăesc mulţămiţi, femeile nu intră în acea mînăstire ; şi în ea trăesc mai mulţi Maloruşi. Dar noi acolo nu ne-am dus, temîndu-ne ca să nu ne prindă iarna; şi ne-am dus de-a-dreptul spre Dunăre 3. Plecînd dela Focşani, sînt în trei zile la Brăila/ Francesul J.-M. Lcjune, secretarul intim al lui Mihail Şuţu, culege mai multe informaţiuni despre starea economică a Moldo vei. Vorbind despre vinurile dela Odobeşti, Cotnari, Focşani şi Huşi, le găseşte la înălţimea acelora deia Fontignan Cartea de o suficientă informaţiune a iui WUL Perrin4, este un preţios document în care ni se presintă mai ales pitorescul regiunii noastre. Acest Frances care credea că „Valahii" sînt năs cuţi „par sui.e de leur fusion avec Ies hordes barbares" ”, gîndindu-se şi la cruzimile unui „Dracula (Diabiej", recunoaşte la

1 |

■

mînăstirea moldovenească Dragomirna adăpostea pe Paisie Veiiciovscbi? împreună cu alţi şaizeci şi patru de călugări, veniţi dela muntele Atos şi scfcitul Vărzăreşti din Rîmnicul-sărat (ibid., 166). Paisie, ducîndu-se la scfcitul rîmnicean Poiana-Mărului, găsi aici pe stamţul rus Vasilie, «cel dintîiu întemeietor de «lăcaş pentru viaţa comună» de obştejitie călugărească» {ibid., 167). Despre acest Vasilie va vorbi Rusul Partenie, cum vom vedea. Erau vremurile cînd Constantin Racoviţă zidia mînăstirea Prorocul Samuiî, la Focşani. Paisie trecu apoi la mî năstirea Secul şi de aici, la Neamţ {ibid., 1S4—6), de unde îşi începu reforma cunoscută. Schiturile Poiana-Mărului, Vărzăreşti, Dălhăuţi, din Rîmnicul-sărat, ascultau de soborul dela Neamţ {ibid., 187). 1 Visarion Puiu, l. c., 38. 2 Ibid., 38—39 (Partenie nu vede Poiana-Mărului; cf. Iorga, Istoria Rominilor prin călători, III, 153). 3 Iorga, /. c„ 195» 1 Coup d’oeil sur la Valachle ct la MoldaviParis, Ambroise Dupont, iditeur, 1839.

& Ibid., 27, 7

I 1

ION DIACONI/

urmă că Valahii sînt „buni, ospitalieri, afabili, plăcuţi în relaţii" ], deşi superstiţia se întinde dela ţăran pînă la boier, chemîndu-se pentru boale „popa" 2. Ţara e bogată în vinuri cari sînt supev rioare la Craiova şi „Rimriik", neîntrecînd însă pe cele din Champagne ori Bordeaux, dar fiind la înălţimea celor din Vouvray, Salins, Poligny şi Arbois. Vinul acesta e ,,capricieux, enivre faciliment, donne des vertiges". Frumuseţile peisajului nu scapă lui Perrin : Printre rîuri sînt notate „le Rimnik, le Milkoff" ; apele Rîmnicului sînt „jaunâtres et salees comme celles de la mer", vorbindu-i-se şi despre „abundenţa şi excelenţa peştelui" de aici. Milcovul este „remarcabil prin pitorescul cursului său" In 1802 într'o carte germană se putea găsi călătoria Sasului ardelean Frederic Marhard 4. Vede în ţară satele sărmane şi bordeiele acoperite cu stuf. Căutînd să se informeze despre ori gina locuitorilor, află că unii sînt localnici vechi, iar ceilalţi „Un gureni" veniţi din Ardeal. Mărturisirea interesează şi regiunea noastră, de oarece avem des aici aşezări de „Ungureni", sate cu numele „Ungureni" şi onomasticul „Ungureanu" 5, Murhard, informîndu-se despre causa plecării Ardelenilor de dincolo, dincoace peste munţi, află că ei se simt mai bine „în ţara aceasta nouă, cu pămînt larg" Părintele Flugas Itigigiati 7 publică la Veneţia, din 1802— 1808, seria de volume „Geografia celor patru părţi ale lumii". Vo lumul al Vl-lea, publicat în 1804, cuprinde şi Principatele tribu tare Turciei: „Ulah-Bogdania" — Valahia şi Moldova — şi aici găsim relaţii preţioase despre cunoaşierea regiunii „Milcovia" 8. Rîmnicul are „ape sărace" 9. In Moldova „viile sînt de obicei pe 1 Ibid.31. 5 Ibid.. 55. 3 Ibid., 50. Cf. şi Iorga, l. c., 203. 1 Publ. în Analele Ac. R:m.. Memoriile secţiei istorice, XXXIV, 239. 5 Cf. Ion Diaconu, Ţinutul Vrancei, I, Introducere, XLVI. 0 Iorga, /. c.. II, 270—2. 7 Făcea parte din Congregaţia armeană a Mechitariştilor, întemeiată Ia 1701 de diaconul armean Mecbitar, cu scopul de a răspîndi cultura în popor. Această Congregaţie însamnă pentru Armeni o luptă intelectuală, căci a dat isto rici şi filologi mari. Hugas Ingigian a trăit între 1758—1843. 8 Mărturisiri armeneşti despre Romini, Va'ahia şi Moldova, în Ana lele Ac. Rom., Memoriile secţiei istorice, seria a 3-a, t. IX. 0 Ibid., 265.

CÂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA"

dealuri şi la poalele munţilor. După culegerea strugurilor se în groapă viţa în pămînt pentruca să fie apărată de frig. Cele mai. fertile viţe din Moldova sînt în apropiere de Focşani, pe dealul Odobeştilor, de unde se transportă în Rusia. Puţin mai departe, în Valahia, vinul se schimbă : el se face mai slab şi fără gust şi se strică şi în primăvară, cu toate că se îngrijeşte foarte mult'* b Din punct de vedere al administraţiei „Valahia se împarte în două părţi: una este Valahia propria-zisă, care se întinde dela Focşani pînă la rîul Olt şi se numeşte „Valahia orientală", a doua este Banatul Craiovei, care se numeşte Valahia oscidentală", Judeţele Valahiei propriu-zise sînt; „I Focşani sau Slamrîmnic w 2 etc. Focşani este „un orăşel aşezat pe şes“ la 24 de ore de Bucureşti şi Iaşi a. Milcovul trece prin oraş. „Intr'o parte a rîului domneşte beiul Ulahiei, iar în cealaltă beiul Bogdaniei; ispravnicul acestui orăşel este mare". Locuitorii sînt ca la 6—7000 şi din aceştia sînt şi Armeni care au 200 case şi două biserici de piatră : una în „begatul Ulahiei şi este frumoasă, iar cealaltă în Bogdania". La hotarul Valahiei sunt „şase biserici de piatră şi opt din lemn, romîneşti şi o mînăstire". f_Aici~~era toamna un iarmaroc mare, unde era de demult comerţul în floare; dar Turcii au ars deavalma, sub Sultanul Mustafa al 111-îea. Ca la două ore de Focşani este „o cîmpie frumoasă împrejmuită cu două mari păduri", pe unde s'au întâmplat tratative de pace între Kuşi şi Turci, în timpul lui Mustafa al 111-lea. Tratativele nu au reuşit. împre jurimile oraşului au „vin bun". In judeţ sînt 2o sate şi al 16-lea judeţ (din cele şaptesprezece judeţe . - cadilîcuri, in turceşte) este Putna Din întreg judeţul Fainei, Ingigian se ocupă numai de Vrancea " care este la „26 oare departe de Iaşi" şi „aproape de Focşani". Cuprinde 450 de case locuitori şi i5 biserici. Satele sînt în număr de 12 cu 2000 de case „ai căror locuitori .sînt tributari beiului" (adică Domnului) Vrancea „este o regiune stîncoasă, împrejmuită cu munţi" şi în afară de tribut „este cu totul liberă": O conduce un vornic, „are judecători proprii şi este de sine condusă". La poalele munţilor se găseşte „o mînăstire numită i • a ‘ 6

W&k ?

Ibid., 269. Ibid., 309; cf. şi Milcovia, I2, 126, cu 118. Hugas Ingigian, Mărturisiri armeneşti, 310. Ibid., 311. Ibid., 315; cf. şi Ion Diaconu, Ţinutul VraiwU, I» Introducere, XVII,

rdo .

fON DIACONU

Mira, care este foarte departe de oraş ; se găsesc ruinele unui oraş vechiu, pe care locuitorii îl numesc Crăciuna" L Aspectul Principatelor în cursul războiului dintre Ruşi şi Turci dela 1806—1812, în afară de memoriile generalului Langeron şi rapoartele consulare austriace, se mai poate afla pentru regiunea noastră din memoriile soţiei diplomatului Reinhard care avea de îndeplinit o misiune la Iaşi 2. Intrînd la noi pe la Seghedin, după ce admiră în Banat parcul cutărui conte; la Orăştie, cutare lipsă de civilisaţie ; în Piteşti, străzile înguste ; la Bucureşti, lipsa de oglindă şi masă de scris, pleacă din Bucu reşti spre Iaşi, trecînd pe la Rîmnicul-sărat (unde tocmai se dă duseră lupte), văzînd aici — cu ajutorul mehmedarului — întăriturile pline cu bălării 3. Vede tot aici rarele turme de oi şi ciobanii stînd pe locuri mlăştinoase, într'un fel de „cuşti de ră chită" în care se suie „pe scări" 4. Cale de o jumătate de oră de Focşani iese întru întîmpinare ispravnicul de aici, cu mehmedarul lui. Ispravnicul e om tînăr şi crescut în maniere. Primirea care se face este fastuoasă. Moldovencele îi apar streinei în rochii din apus. La Iaşi va cunoaşte pe Hammer, istoricul Imperiului otoman. Cîteva lucruri fugare putem afla şi din „Noi observaţiuni despre Valahia" ale Francesului F. G. Laureapon. Sînt, mai cu seamă, însemnări în legătură cu administraţia bisericească. Astfel, putem afla că Rîmnicul-sărat are un venit de 150000 piaştri, pe la 1821, pe cînd Argeşul şi Buzăul au doar ÎOUOUU şi numai Mitropolia 400000 ". Laurencon ne interesează prin simpatia pe

1 La 1843 încă episcopul catolic din Iaşi primeşte ştiri despre misionarii catolici din Focşani (Iorga, Studii şi documente, 1—II, 2l9), iar cancelaristul austriac Raafa vorbeşte în 1817 despre predicatorii dela Vizantia (ibid., 364). In 1806 se vorbeşte despre «antiqua cathedrala episcopalis Millcoviensis» (ibid.,. 156). 2 Iorga, Istoria Rominilor prin călător!, III, 53. Tn timpul acestui război Ruşii ocupînd Iaşii, comandantul rus Dolgoruki ridica pe Reinhard cu familia (Hurmuzaki, XVII, 435 ; Iorga, Acte şi fragmente, II, 416) şi-l declară prisonier (Hurmuzaki, XVI, 801). Avem dela Reinhard rapoarte către Napoleon, din Iaşi, 30 novembre 1806 (Hurmuzaki, XVI, 797). 3 Iorga, Istoria Rominilor prin călători, III, 56. * Ibid., 57. s Ibid., 131.

r CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVlA"

BibHotrro ludpf.r.n5

vR A N c F A «Duiliu 2omf|jftfeCuM

care o are pentru ţăranul nostru, pe care-1 găseşte glumeţ, ostaş destoinic, om isteţ şi suflet bun J. Nu mai vorbim despre neînsemnatul carătaş E. O DObel, care venind la 1830 prin Predeal în Muntenia pentru a-şi găsi de lucru, după ce stă şase luni în slujba lui Iosif Weiss cel mai mare carătaş din Bucureşti, pleacă în Moldova; ajunge la Focşani unde e găzduit bine de un carătaş din Schwerin, bînd vin la masă în amintirea patriei, cu soţia carătaşului, o fată de 18 ani; revine în curînd aici pentru a căuta o bucătăreasă pentru stăpînul lui din Bîrlad, dar fiind ciumă, se preface că e curier ru sesc şi fură pe iubita unui pălărier pe care o duce cu greu la Bîrlad, fiind urmărit 2. Cartea lui /• A. Vciillant despre Romînia 8 este preţioasă pentru noi Romînii, fiind scrisă de un om care ne cunoştea pă catele şi ne iubea calităţile. Vailiant este cineva care în primul rînd desvălue şiretenia rusească 4. Documentul istoric la el e completat prin descrierea ţărilor, făcută de un scriitor cu un ales gust pentru pitoresc. Vede Oltenia şi Muntenia întreagă, dar — printr'o călătorie şi din voia altora — şi Moldova, trecînd astfel la Iaşi pe la noi şi însemnînd lucruri caracteristice. Sur prindem astfel notaţii fine de peisaj. Venind spre Moldova, vede din depărtare »»les cinq pics altiers de Penteleu, et dans le lointen Ies blanches aiguilles dont est herissee toute cette pârtie des territoires de Buzeu et de Slam-Rîmnic“ u. Ajunge la „RâmnicSale“ într'o căruţă „par un beau clair de lune et une belle route de plaine“. „Madame Chrysoscoleo" îi pune castelul fratelui ei la disposiţie şi petrece aici „une bonne nuit“. A doua zi o ceaţă groasă îl împiedică să vadă ceva ; dar cum se ridică, vede „cette vaste plaine triangulaire" în care „Focşani" este „le sommet“. 1 Jbid., 132. 2 Cartea este : Des Wagnergesellen E. G. DObel Wanderungen im Morgenlande, Gotha, 1833 (v. Propilce literare, III, n-rol 7). Cf. şi Iorga, /. c., IV, 27. 3 La Roumanie, ou Vhistoire, langue, litleraturc, orographie, statistique des peuples de la langue d’ori Ardialiens, Vallaques el Moldaves, 3 voi., Arthus Bertrand, editeor, Paris, 1844 (cf. şi Iorga, /. c., III, 229, ori Milcovia, I?, 128). 1 Ioan C. Filitti, Domniile romine sub Regulamentul organic (1834—1848), Bucureşti, 1915, 126; Iorga, Istoria Rominilor în chipuri şi icoane, 97. 5 Vailiant, La Roumanie, III, 380.

102

ION DIACONII

Timp de o oră nu întîlneşte în drum nici sat sau vre-un car. Ajunge la Focşani la nouă ore sara, obosit şi flămînd 1 şi nu găseşte nici chiar la ispravnic loc bun de găzduire. Aude însă că este „une bonne auberge â Focqani, celle du sieur Halghan", dar e_tîrziu şi hangiul doarme. Se culcă indispus şi flămînd, V prînzind tocmai a doua zi. Supărat oarecum, Vaillant spune că . „le Vallaque est plus hospitalier que le Moldave" 2. Focşani este „une meme viile, et le ruisseau â sec qui la coupe en deux et separe Ies deux provinces est trop peu apparent pour que l'on y fasse attention" 8. Aici, ca şi în celelalte 14 oraşe din Muntenia şi şase din Moldova, avem municipiu, cu o casă comunală 4, Aceste municipii au cîte patru membri aleşi pe trei ani de către deputaţi, aleşi şi ei de ţărani. Spre a fi eligibil trebue să ai 30 de ani, şi un imobil de 8—20000 piaştri. Veniturile provin din taxe pe vinuri, 2 ]/2 parale pe chila de cereale exportate etc. La Focşani este şi un tribunal de primă instanţă care pentru aface rile comerciale are pe cel mai vechi staroste °. Se notează şi veniturile : Municipiul Focşani are un venit de 80235 piaştri iar Rîmnicul-sărat, 45616 piaştri, cu o populaţie de 111342 lo cuitori 7. Cu un excelent simţ de prevedere, Vaillant spune că / Prin cipat ele- Unite, avînd capitala la Focşani, ar putea strînge la un loc activitatea porturilor Galaţi şi Brăila 8. Pentru epoca Regulamentului Organic avem cartea bogată în noutăţi şi bine ilustrată a lui Ancitole de Demidoff După ce visitează Bucureştiul — aici judecă de frivolă clasa boierilor — pleacă, în iulie 1837, în două trăsuri cu 40 de cai spre Moldova şi ajunge la „Rimnik" J0, unde dă peste „un gentil-homme va1 Jbid., 385. * Jbid., 386. 3 Jbid., 387. 4 Jbid., 44. , - 5 Jbid., 49. o Jbid., 45. 7 Jbid,, 29. 8 Jbid., 62-63. 9 Voyage dans la Russic meridionale et la Critnee par la Hongrie la Valachie et la Moldavic, execute en 1837, edition illustree de soixantequatre dessins par Raffet, Paris, Eţnesţ Bourdin, 1840 (Cf. şi Iorga, /. C.. ţii, 209). iO Demidoff, l. c., 148,

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOV1A"

103

laque, M. Nikolesko". Rîul venind mare, este silit să petreacă noaptea în trăsură şi „în coliba unui ţăran miserabil" care i-a oferit drept aşternut paie. Acel Niculescu, „noble boyard", avea o locuinţă „vastă şi somptuoasă", construită „în gust italian". Oraşul „Rimnik elle-mîme est une viile assez considerable". Lîngă biserica zidită de Mihai Cantacuzino vede un „castel de cără midă" zidit în „gust turcesc". Se aminteşte că aici „Sovoroff" a luptat contra lui Mustafa-Paşa cîştigînd lupta şi fiind numit „comte de Rimnik'r. La 18 iulie timpul era destul de frumos şi Demidoff soseşte la Focşani unde „preşedintele districtului", George Razo îl primeşte „avec une politesse empressee". Foc şani este limita care mărgineşte Muntenia. Prin mijlocul oraşului curge Milcovul „petit ruisseau sur lequel est jete un pont de bois" şi care e favorabil comerţului. Oraşul acesta, „petite viile", pare să aibă mai ales Evrei. Este aici şi un „hotel de France" ţinut de un Frances, ba şi un misionar frances, „pretre morose", care conduce 20 de biserici catolice în Valahia şi 60 în Moldova '. Cînd pleacă din Focşani, îl apucă o ploae puternică; totuşi prin bună voinţa ispravnicului Gbeorghe Razu poate să vadă Moldova, mergînd pe drumuri „prin cîmpii înflorite" Interesante sînt şi da tele statistice : districtul Putna are 2500 familii. Se dă şi bugetul Focşanilor pe mai mulţi ani a : Cheltueli

Venituri 1833 :

37147piaştri

1834 1835 1836 1837

44967 55624 54224 68927

: : : :

„ „ „ „

38521 piaştri 42186 „ 45999 „ 36593 „ 32739 „

Situaţia şcolară a Focşanilor pe trei ani nu este şi ea mai puţin interesantă 4 : La şcoli avem în 1833, 33 externi; în 1834, 68 externi; în 1838, 93 externi. Fără îndoeală, şi ştirile lui De midoff sînt de mîna întîi pentru cunoaşterea „Milcoviei".

1 Ibid., 150. Aceste biserici nu sînt în Focşani, ci în ambele provincii j (ci. la Iorga, l, c,, 214). 2 Iorga, /. C„ 215. 3 Demidoff, /. c., 228« * Ibid., 233.

104

ION DlACONU

In 1846 doamna A. de Ccirlowitz —venită în Principate prin Banat, spre a vedea mai bine gîndul Ruşilor care voiau să facă din provinciile noastre „un punct de plecare către imperiul de Orient" 1 —lasă nişte note în care capriciul fantesiei —cum s'a spus — se îmbină cu observaţiunile reale, destul de reduse. Călătoreşte în căruţa de poştă, pe drumuri care dau „prin cîmpii pline de turme şi cirezi şi printre sate păcătoase". A trecut, de sigur, prin Rîmnicul-sărat, iar dela Focşani a ajuns la Bacău şi Oituz, vorbind despre „uleiul munţilor <» 2 şi ajungînd la Iaşi unde vede representaţia unei piese de Scribe. Englesul J. Ii. Skeene publică în 1853 nişte amintiri de că lătorie, în care găsim cîteva însemnări răsleţe, referitoare la noi. Călătorind în Moldova, cunoaşte Răcăciunii, Adgiudul şi Focşanii (cu 25000 locuitori) unde găseşte un agent consular, un ofiţer frances care fusese în Rusia, Spania, la Waterloo, la Geneva a. Appert, călătorind in Principate în 1854, scrie o „Călătorie în Principatele dunărene" 4. Apreţiat în Franţa de însuşi Ludovic-Fiiip, călătorul acesta vine la noi să studieze regimul peni tenciar (organisat întîi aici de Dodun des Perrieres °) şi să reorganiseze şcolile şi spitalele. In memoriile lui găsim ce se întîlneşte în toate memoriile streinilor veniţi la noi: admiraţia pentru ţăranii noştri pe care Appert îi găseşte „ţărani viteji şi harnici" ?. Venind la Focşani, află — ca şi aiurea — o singură şcoală de băieţi cu 22 elevi şi un profesor Invăţămîntul este destul de elementar. Tot aici — şi să nu uităm că sîntem în preajma anului 1850 — se găseşte un spital, fondat în 1843, cu 24 paturi şi un venit de 5851 franci = 17549 piaştri s, precum şi o închisoare care s’a reparat !). Drumul Germanului Wilhelm Hatnm în Orient (de două ori: 1858 —1859) ne poate informa doar despre numărul celor 50000 de 1 Iorga, 1. c., 256. 2 Ibid., 262. 2 Ibid., IV, 106. 1 Voyage dans Ies Princip.înţes danublennes, par le Chevalier Appert, Mayence, 1854, 5 Iorga, Istoria Rominllor prin călători, ITI, 268. 0 Appert, /. c., 5. 7 Ibid., 61. s Ibid., 31, 58. 0 Ibid., 43. Cf. şr Iorga, l. c., 267, 274.

i !

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA"

105

Unguri din Moldova care trâesc în 26 de sate (socotit' fiind şi Sascutul ]). In 1869 apărea a treia ediţie din cartea lui Eugene Poujcide /) (căsătorit la noi cu fata banului C. Ghica), redactată înainte de __ 1858 2. Vine în Principate dela Viena, pe la sfîrşitul lunei iunie 1849, prin Galiţia. Ii place să noteze că în Bucovina rasa şi-a păstrat „toată puterea sa" ; că Iaşii au mahalale cu „cocioabe miserabile" ; că boierii au bărbi, dar că pentru a-i boieri domnul Ion Sandu Sturza le ia cîte patru sute de lei (pentru asta Mol dova are 30 de logofeţi!). Trecînd în Muntenia vede „puţurile de stepă" şi casele „în acoperişurile cărora şi-au făcut cuib ber zele". Aspectul ţărilor diferă cum intri în Muntenia prin „Fokehăni" 3: „Cultura este inferioară pe teritoriul muntenesc, în general şi mai ales pe cîmpiile imense care se întind dela ho tarul moldovenesc pînă la Bucureşti şi dincolo". In stepa aceasta nu vezi ore întregi decît berze şi ciorile care stau pe cumpenele puţurilor. „La răsăritul sau apusul soarelui imensitatea aceasta e un spectacol imposant, uneori sombru, dar mereu plin de farmec". Trece peste „Rimnik", numit „sărat din pricina gustului apei care isvorăşte aproape de minele de sare din Carpaţi" 4. De aici şi-a luat numele Suvarof, învingătorul Turcilor şi fiica sa, prinţesa de „Rimnikski". Cercetînd mînăstirile din Moldova, Poujade găseşte că arendaşii lor sînt destul de bogaţi, căci acel care are moşiile bisericii Sfintui loan din Focşani, cîştigâ frumuşel. In 1858 apare lucrarea unui cunoscut avocat dela Curtea de Casaţie din Paris, ThibaalULefebvre: „Valahia din punct de ve dere economic şi diplomatic" u, Este o scriere care aruncă lu mină streinătăţii asupra „poporului viteaz şi nenorocit", tocmai în timpul cînd se petrecea renaşterea noastră politică. Cartea lui Lefebvre — note preţioase de istorie contemporană, caracterisări ale stărilor sociale dela noi, dări de samă ale mişcării econo mice şi planuri suggerate, amintiri vioae de itinerar din Muntenia 1 Iorga, /. c., IV, 67. 2 A apărut întîf în Revii? des deux rnondes: Scenes et souvenirs de la vie politiqae et religieuse en Orient. 3 lbid., 140. 1 lbid., 141. Cf. şî lorga, /. c., III, 323—324, 325, 327. 5 Etudes diplomatiques et economiques sur la Valachie, par ThibaultLefebvre, seconde edîtîon» Paris, Guîllaurains-editeurs.

106

ION DIACONU

care spre Constantinopol — lămureşte de multe ori stări şi lucruri le pricepea acest strein : nu sînt înţelese nici astăzi aşa cum Thibault-Lefebvre afirmă că agricultura nu poate merge^ fără co/,' laborarea industriei care aduce oricînd un cîştig mai însemnat. Ii lipseşte neamului nostru — cum zice el — „le genie commercial". E adevărat că griul Munteniei întrece pe al Franţei ; că „fertilitatea pămîntului, lipsa de capital şi ignoranţa poporului au făcut ca toate sforţările să se îndrepte aici numai spre agri5 cultură 2; dar să nu se uite că industria şi agricultura pot îm bunătăţi mai repede o ţară decît numai agricultura. In ce ne priveşte, se amintesc primele încercări de industrialisare la noi: cultura viermilor de mătase (în urma procedeului crescătoriilor aduse, din Lombardia de un Grec) şi a duzilor plantaţi în Mol dova de Mihail Sturza ’T, precum şi fabricarea luminărilor de 1 1; stearină la „Fokeani" *. In 1863 Germanul V. Dcrblich tipăreşte la Praga o carte despre noi ‘-1. I se pare lui ţăranul „totdeauna vesel..., moderat, evlavios, cu cuget curat, respectos faţă de lege" La Focşani găseşte, după urmele unui incendiu, 5000 de locuitori şi mulţi Evrei 7. In revista unsere Welt apar, în 1866, cîteva lucruri ce ne privesc, semnate de AI. A. Ritter. von Zerbioni di Spaselti care se pare că a fost pe la noi pe timpul războiului Crimeii K. Că lătorul acesta nu este imparţial, căci nu găseşte nicăeri ceva care să-i placă : Societatea boierilor noştri e pentru el „moarte, putre ziciune, umbre fără fiinţă" şi Bucureştiul, „Eldorado femeilor" care ajung aici oriunde : ţiganca din serviciul lui a avut echipaj boieresc ; Osman Paşa a luat de soţie o slujnică. La „zi’ntăiu" preoţii merg din casă în casă, cu dascăli în papuci şi sînt goniţi

‘

1 Ibid., 256. 2 Ibid., 243. 3 Ibid., 275. 1 Ibid., 266. Cf. şi Iorga, 1. c., III, 296. 5 Land un Lente der Moldau nud Walachei, Praga, 1863. 0 Ibid., 45. 7 Ibid., 119. Cf, şi Iorga, /. c., IV, 44-49. 8 Informaţlatii germane despre Romînia şi Basarabia pe la 1860—70, în Analele Ac. Rom., Memoriile secţiei istorice, seria a 3-a, t. VII (Cf. şi Iorga, l. Ca IV, 73)*

■

CĂLĂTORI STREINI DESPRE „MILCOVIA"

107

din saloane; lumea stă cu pălăria pe cap, iar la Ismail, Galaţi şi Focşani fanatismul e puternic şi numai contra Evreilor L In prima jumătate a veacului al XlX-lea avem pe la noi şi un om de ştiinţă : este mineralogul engles D. Lovi care vine în Ţară-Romînească să facă cercetări mineralogice 2. Lovi merge dela Buzău la Rîmnicul-sărat unde află că la depărtare de 3^2 ceasuri sînt „munţi mari de sare". Un boier de aici spunea că ar fi în tot judeţul aur, argint, costor şi fier. Dela Focşani, la 8 august, prin Cîrligele, Broşteni şi „Bulcăneasa" merge în „susul rîului Milcov” şi la Andreaşi găseşte fier, aramă şi sare. La 1 1 august trece iar în Rîmnicul-sărat pe la Motnău şi, văzînd Peleticul şi Motnăul, nu găseşte nimic de cercetat. Se opreşte şi la „Cojdeni”. In munţi este păcură, dar nu se poate exploata. Lovi vede schitul Poiana-Măruiui şi trece pe la Neculele, iar din Pîrîul Sărăţel ajunge la muntele Pleşu, unde locuitorii spuneau că Ruşii ar fi găsit sare. Pe rîul Rîmnic se găseşte aramă, iar la satul Valea-Boului, chihlibar pentru care făcuseră Ruşii săpături în august 1833. Uneori nu lipsesc ştirile acestor călători nici despre eveni mentele politice dela noi. lată-1, spre pildă, pe consulul rus şi comisarul de Giers vorbind despre împrejurările Unirii la Foc şani (ura Unirea şi o combatea) şi despre oamenii care o pre găteau şi despre Cuza pe care nu-1 simpatisa, părîndu-i-se — ca şi alţii — „propagator de maxime de-alc lui Prudhon” La Foc şani, Cuza — despre care de Giers crede că nu va avea „viitor politic” — agită Comisia centrală, vorbind de unirea cu un singur ministru şi o singură Cameră. Ţăranilor le spune că li se va schimba astfel soarta ; dar aceştia sînt descurajaţi, încît mai tîrziu (în april, 1865) un oarecare Costache Gherghel din Dorohoi va scrie din Bucureşti că dela Focşani pînă în capitala Munteniei nu a văzut 150 de fălci de arătură *. ION DIACONU

1 2 2 ‘

Analele Ac. Rom., Memoriile secţiei istorice, seria a 3-a, t. VII, 119. Iorga, Studii şi documente, XXI, 3—10. Ibid., XVIII, 79 -80, Ibid.,

C0NTR1BUŢIUNI LA ISTORICUL ŞCOALELOR PUBLICE DIN FOCŞANII-MOLDOVENI ŞI MUNTENI

Un învăţămînt de stat cu program bine întocmit, cu profe sori plătiţi şi supraveghiaţi de stat, pînă la punerea în aplicare a regulamentului organic, pare a nu fi existat în Principatele romîne. Pentru formarea diacilor cancelariilor domneşti şi a diferi telor instituţiuni, în special pentru formarea preoţilor şi a dască lilor de pe la bisericile — destul de numeroase — din ambele Principate, natural că trebue să fi existat şcoli, unde se preda scrisul, cetitul şi poate ceva cunoştinţe de limba slavonă sau grecească. Aceste şcoli erau însă numai în capitalele Principa telor şi pe la Mănăstirile cele mai de seamă. Şcoli de felul acesta au existat apoi şi pe lângă bisericile mai cu vază din diferitele oraşe, unde se aflau dascăli — cântăreţi — iscusiţi, erau acestea un fel de şcoli particulare, unde cel doritor de a se face preot sau cântăreţ îşi plătea dreptul la învăţătură şi plata sta în strânsă legătură cu renumele dascălului devenit învăţător. Şcoli de felul acesta se găsesc destul de numeroase mai în fiecare oraş, aşa numai în Focşanii-moldoveneşti în 1833 existau, după raportul profesorului C. Paulovici 13 şcoli cu un număr de peste 255 de şcolari 2. Numărul acestor şcolari „somarisiţi" spune împlinitul profesor de stat, Paulovici, întrecea de cinci ori pe cel al şcolarilor ce urmau la şcoala începătoare a statului n. 1 Studiul de faţă este alcătuit după actele originale aflate îa Direcţia ge nerală a Arhivelor Statului. Bucureşti. Anexa, care cuprinde documentele re feritoare la articolul nostru, va fi publicată în nr. următor din Milcovia. " Actul nr. Wl\ din anexă. 3 Actul nr. 18 din anexă.

ISTORICUL

şcoalelor din focşani

109

Aglomeraţia copiilor la şcolile particulare, de pe lângă di feritele biserici se datoreşte faptului că publicul n'avea pedeoparte încredere în şcolile de stat, căci după convingerea lor, toţi copiii ce urmau la aceste şcoli trebuiau să fie făcuţi militari cu forţa, iar pe dealta cursul urmat la dascălul bisericei era mai uşor, copiii erau mai liberi, nu erau ţinuţi în permanenţă la şcoală, ci numai iarna, iar vara — pentru timpul muncilor — puteau să se reîntoarcă acasă şi în zilele de Duminici şi sărbă toare să-şi arate destoinicia, în strană lângă dascălul bisericei, la cetitul cazaniei şi intonatul diferitelor cântări, cu mai multă sau mai puţină destoinicie, după cum erau dotaţi de natură. Re zultatul acestor şcoli particulare era imediat, pentru mentalitatea vremei, pe cât timp în şcoala publică trebuia să urmeze regulat, să înceapă la dată ficsă, să urmeze programul rânduit, în plus la sfârşitul anului trebuia să dea examen, în faţa autorităţilor şcolare şi a publicului, şi de nimic — chiar în ziua de azi — nu fuge şi nu să teme mai mult copilul, decât de program şi examen. Cu începerea epocei fanariote învăţământul în Principatele române intră şi el într’o nouă fază. Diferiţi Domni acum îşi dau silinţa şi obligă înfiinţări de şcoli în ţinuturi şi oraşe mai de seamă pentru formarea preoţilor, cărora începe a li se cere ates tate spre a fi hirotonisiţi. Şcolile sunt înfiinţate de către Episcopii şi profesorii sunt plătiţi de bisericile mai bogate. Aşa Mănăstirea Sf. Ioan din Focşani, este obligată în 1735 de către Grigore Ghica să dea câte 50 lei învăţătorului dela şcoala acelui oraş. Grigore Alexandru Ghica în 1766 stabileşte pentru plata dască lilor de ţinut (oraş) în Moldova câte 60 lei pe an. Budgetul şcoa lelor, în Muntenia, ne arată în 1780 că eparhia Buzăului avea 5 dascăli, dintre cari unul funcţiona la Focşani. Mavrogheni în 1787 cere prin porunca sa, către epitropii şcoalelor, în 8 Iunie, să se dea câte 15 taleri dascălilor, rânduiţi de cl, printre care unul se afla la Focşani. Mitropolitul, Filaret, al Ungaro-Vlahiei, în 1796, cere Domnitorului să poruncească găsirea unui învăţător la Focşani, cari va fi plătit de Mănăstirea Sf. Ioan, din acel oraş. Ca învăţător e orânduit preotul Iacob dela'Sf. Nicolae, iar ca epitropi polcovnicul Ţărţescui şi Ion Copcea ’. 1 V. A, Ureche, Istoria Şcoilslar şt D. F. Caian, Istoricul oraşului Focşani, p. 128.

i\6

Miti. POPESCt/

După anul 1800 şcoalele făcură un nou pas. Ideile secolului al XlX-lea încep să fie răspândite de fugarii francezi isgoniţi de revoluţia cea mare şi ele ajung şi pe la noi, aduse şi de noii Domni, din această epocă. Alexandru Voevod Ipsilanti, în anul dintăiu al celei de a doua Domnii, în Moldova, în 1803 August 16, ca răspuns „la ce rerea făcută de locuitorii din târgul Focşani de a li să aşeza şcoale pentru învăţătura copiilor, fiind lipsiţi cu totul de acest folos şi adăugândii-se la aceasta şi osebita râvnă a DomnieiMele, au luat săvârşire rânduindu-se dascăli atât moldoveneşti cât şi elineşti 1. Cu toată râvna lui Ipsilanti însă, şi cu toate avantagiile fă cute dascălilor-profesori, orânduindu-le leafa precum şi ca aju toare 20 de streini scntelnici, îndemnul său pare a nu fi avut răsunet, căci nu găsim nici localul unde a funcţionat şcoala şi pe profesorii elineşti sau moldoveneşti. Astfel se deapănă în genere povestea şcoalelor în Princi patele române şi în special a celor din Focşani până la aplicarea regulamentului organic, căci anii dela începutul veacului al XIX—lea sunt ocupaţi de războaele dintre Ruşi şi Turci, 1806-1812 şi 1823-1834 precum şi de mişcarea Eteriştilor.

Punându-se în aplicare regulamentul organic, conform art. 364 din acesta, a trebuit să se orânduiască şi începerea cursu rilor şi atunci găsim că la 15 Octombrie 1832 inspectoratul şcoalei începătoare din târgul Focşani „aduce la cunoştinţa obş tească cum că şcoala începătoare, care s’a aşezat aice pentru tinerime intru sporul învăţăturilor se va deschide dela Sf. Di niitrie, adică 26 Octombrie a. a. inainte in casele răposatului 1 Vezi facsimilul. Document cunoscut şi de D. F. Caian în Istoricul 0/77şullli Focşani, 1906. Fiind un document important ce în transcriere se pierde, am hotărît să-l dăm în facsimil. Tot la Caian mai găsim, la capitolul şcoalelor, o altă mărturie la p. 126: «la 1634 între răzăşii ce dau o mărturie pentru nişte pământuri la Cofesti se află şi un Vicol dascăl de Focşani» ; probabil ot Foc şani !/ apoi «Ia 1680 într'un act de vânzare subsemnează un Toader dascăl Focşani»♦ In aceştia însă, nu putem vedea decât nişte dascăli de biserică, din Focşani, în nici un caz dascăli-învăţători de stat. Caian în acest capitol la început e cu totul greşit, interesant e numai în partea dela urmă, unde descrie fapte trăite de el ca profesor în oraşul Focşani.

s f

-——

% * A

«5s

>;y :^i "L î -îKrS^k -s 3-1-0 *• .•*'j i-cTT^ Fi • ;H| :i¥- n 'îiV^-> A :

■Si

HI %

-3^,r-

'5^

(lt^>'

“â

% Î Tv'i

ly-iaWH.iiJ..Afi.

dJ-i-S <.; *S5 f, * ffe ' d;

«J8

H v

/['

niUag^Hgîj^i

•3 df'| ’3 -! .{ 2b'C 1.4 4 ' V-4

m .^ £••

•

■

&£

Hrisovul lui Alexandru Constantin Moruzi-Voevod, prin care dă şcoalei din Focşani douăzeci liude streini — 1803, august 17 (vezi transcrierea în anexă).

M1H. POPESCU

neguţător Raşca, pe uliţa poştei lângă biserica ca hramul Preacuvioasei Paraschivei (care se numeşte şi biserica Domnească) in megieşimea Dumnealui Comisului Costache Dăscâlescir Primul profesor numit de Epitropia şcoalelor a fost C. Pau lovici, iar primul inspector al şcoaleJor a fost spătarul Sandulache Stamatin 2, din familia Stamatineştilor, cari au zidit biserica cu acelaşi nume, azi în ruină, în mahalaua boerească. Spătarul Sandulache Stamatin este înmormântat, dealtfel, lângă altarul acestei biserici cu hramul 5f. Voevozi; inscripţia de pe cruce spune : „Trecătorule priveşte, că aici odihneşte, „Ţărâna unui muritor, iar acum nesimţitor ; „Sandulachi Stamatin, biv vel spătar ; „După cum în viaţă m'am chemat; „Acum ţărână şi pământ... n. Profesorul a sosit în oraş, spre a-^i lua postul în primire la 27 Septembrie 1832 ; „din cauza lipsei de stoleri destoinici, „cari să facă mobilierul şcoalei, precum şi al lemnului potrivit „pentru aşa lucru, din pricina spitalurilor şi edifiţiilor pentru trupele rosieneşti“, şi numai puţin din cauza lipsei de elevi, şcoala nu s'a putut deschide însă, oficial decât tocmai la 30 Noembrie, a început însă la 24 Noembrie 4. Lipsa de copii pentru a se putea deschide şcoala, îl în deamnă pe împlinitul profesor să ceară învoire dela Epitropia şcoalelor ca să primească copii la şcoală şi din Focşanii-munteni, unde nu exista şcoală publică şi de care Focşanii-moldoveni, erau despărţiţi doar numai printr'un pârâu ”. Primii copii cu cari s’a deschis şcoala oficial, au fost în număr de 9, între care erau şi două fete Metoda întrebuinţată însă, din pricină că sala de clasă n’avea decât 2 stânjeni patraţi, n’a fost cea „Lancasteriană" ci 1 Actul nr. 2 din anexă. ■ Actul nr. 3 din anexă. Profesorul C. Paulovici, mai târziu îl găsim semnând C. Paulini. Se vede că nu-i convenea numele şi de aceia a căutat să-l romanizeze. Caian numeşte pe primul profesor V. Paulovici îl confundă cu fra tele său ce a venit mai târziu ca suplent. V. p. 130. 3 D. F. Caian, Ist. oraşului Focşani, p. 117. 1 D. F. Caian, în Ist. oraşului Focşani, arată greşit începerea cursurilor la Septembrie (p. 130). 5 Actul nr. 7 din anexă. 0 Actul nr. 13 din anexă.

1 ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

iii

alta, aprobată bine înţeles de către Epitropia şcoalelor b Cursul aşa dar la început a fost mixt, fetele fiind aşezate în bănci aparte de băeţi. Primele eleve au fost: Catinca şi Sofia Vidraşcu, ficele pa harnicului Vidraşcu; prima avea 8 ani, cea de a doua 6 ani. Odată cursurile deschise, numărul şcolarilor s'a ridicat la 30, aşa că progresul a început să se simtă 2. Probabil, după cum ne arată şi rapoartele, înplinitului pro fesor, că la început copiii erau plecaţi la culesul viilor sau la săvârşirea altor munci şi odată cu apropierea iernei, strângându-se acasă, au început să vină la şcoală. Şcolarii găsim că erau fii de preoţi, de negustori şi din dife ritele ranguri boiereşti ca : paharnic, comis, etc ; găsim chiar şi fii de arnăuţi ca : Ionaşcu Nicolae şi Ioan, ambii fraţi. Nu mult după deschiderea cursurilor profesorul se aştepta să fie vizitat de generalul Kisseleff, înputernicitul prezident al Divanurilor din Ţara-românească şi Moldova; faptul acesta, ne spune Paulovici, avea să dea mai multă însemnătate şcoalei începătoare, în faţa locuitorilor. Generalul Kisseleff sosi la Focşani, în ziua de luni 5 Dec. la 5.30 ceasuri evropeneşti „înconjurai deoparte de trupele rosiene, aici aflătoare, de altă parte de straja pământească a Valahiei, dincoace de mădulările judecătoreşti\ dincolo de boeriniea amândoror Prinţipaturi, inainte mergând slujitorii cu masalali aprinse, în triumf l-au dus acompaniat, ca o familie pe părintele său, de multă vreme nevăzut, în casele unui boier, spătar Vasile, spre găzduire, unde asemenea erau aprinse întru iluminare vase cu păcură0... 8. Avem dar pitorescul unei primiri oficiale din vremea aceia ! Profesorul, Paulovici ne mai descrie apoi şi modul cum s.a sărbătorit ziua de 6 Decembrie — Sf. Nicolae — onomastica îm păratului Nicolae I-iu. S'a făcut slujba la biserica Robescului „unde sau înălţat rugi către Cel-nevăzut pentru îndelungata viaţă şi întreaga sănătate a Stăpânitorului nostru şi a toată Roşia". După slujba religioasă ofiţerimea şi toată boerimea sau în-

1 Actul nr. 15 din anexă. - Actul nr. T3 din anexă. 3 Actul nr. 11 din anexă.

;

l ;

•- T I

114

M(H. POPESCU

şirat spre quartirea maiorului-general, care pre toţi i-au primit cu obicinuita cuviinţă. Seara apoi a fost toată politia din acest Principat şi din cel al Valahiei iluminat 1. Şcoala publică de stat ia şi ea parte acum la toate mani festările vieţii de stat, înglobându-se între celelalte instituţiuni publice. Greutăţi mari avu însă de întâmpinat, în mersul ei, şcoala, căci llllli, din boieri ziceau, că tot sunt boieri deşi n'au învăţat mai mult decât a ceti, a scrie şi ceva a socoti; Neguţătorii, spu neau, că ei n'au trebuinţă de alte învăţături decât numai de pu ţină însemnare cu condeiul şi de socoteală; iar clasul cel mai de jos adăuga că are teamă de oaste, susţinând că cei ce vor în văţa în şcolile publice vor fi siliţi în urmă a se face ostaşi 2. Aşezarea şcoalei nu era dintre cele mai fericite, fiind aşe zată sub nivelul celorlalte clădiri „aşa încât la fieşce timp ploios vara, au la topirea omătului primăvara era înecată de apa unei gârle — un braţ al pârâului Cacaina — ce se află curgătoare pe lângă şcoală, care ca Nilul în Egipet revarsă", spune Paulovici, aşa încât nimene poate nici intra, nici eşi într’alt chip, decât numai cu o luntre, trăsură, au călare" a. Din această cauză uneori — primăvara — se oprea învăţă tura câteva săptămâni, până se scurgeau apele. 0 altă piedică pentru învăţământul public mai era apoi nu mărul prea mare al şcoalelor particulare — ale dascălilor dela biserici — unde copiii plăteau câte un sorcovăţ 1 pe lună, pen tru învăţătura ciaslovului şi a psaltirei. De felul acesta şcoli, în Focşanii-moldoveni erau 13. Aşa erau: 5 a dascălului Gheorghe, de pe lângă biserica Sf. Dumitru, cu 20 elevi; a dascălului Stoica, de pe lângă biserica Stroia, cu 25 elevi; a dascălului Constantin, de pe lângă biserica Sf. Du mitru, cu 50 elevi; a dascălului Mateiu, în mahalaua boerească,

1 Actul nr. 11 din anexă. 5 Actul nr. 14 din anexă. 3 Actul nr. 15 din anexă. 4 Sorcovăţ = numele moldov. al sfanţului, monedă de argint în valoare de 20 crăiţari, dela «Zwanzig». 5 Caian, în Ist. or. Focş. la 131, arată ca existente, în 1837, 7 şcoli par ticulare, iar la p. 132 arată 8 şcoli în Focşanii-moldoveni. De unde va fi luat această ştire, nu ştiu. Pe aceste şcoli din 1833 nu le cunoaşte.

H istoricul şcoale-lor

DIN FOCŞANI

Hă

cu 20 elevi; a dascălului Gheorghe, de pe lângă biserica boie rească, cu 12 elevi; a dascălului Nicolai, de pe lângă biserica Domnească, cu 20 elevi; a dascălului Hriste, de pe lângă bise rica Sf. Gheorghe, cu 18 elevi; a dascălului Alexandru, tot de pe lângă biserica Sf. Gheorghe, cu 15 elevi; a dascălului Cons tantin Erosu, de pe lângă biserica Sf. Dumitru, cu 25 elevi; a dascălului Vasile, în Tăbăcari, cu 13 elevi ; a dascălului Ungureanu, de pe lângă biserica Proorocul Samuel, cu 14 elevi; a dascălului Tanasie, de pe lângă biserica Proorocul Sarnuel, cu 8 elevi; a dascălului Ioan Sârbu, de pe lângă biserica Proorocul Samuel, cu 15 elevi. Concurenţa acestor şcoale era foarte mare şi profesorul Paulovici cere incontinu măsuri împotriva lor din partea Epitropiei Şcoalelor, fără insă să primească vre-un răspuns. Numărul acestor copii era de cinci ori mai mare ca al şcolarilor dela şcoala începătoare. Cu anul 1835 şcoala începătoare capătă un alt inspector, în persoana postelnicului lordache Pruncul, în timpul căruia se încep lucrările pentru clădirea unui local propriu de şcoală. Hotărîrea aceasta a fost luată din pricină că vechiul local se dărăpănase cu totul din cauza desei revărsări a gârlei, ce trecea pe lângă ea, precum şi din cauză că odăile, fiind prea mici, nu se putea preda în ele după metodul lui „ Luncaster “ J. Şcoala cea nouă s'a clădit pe locul paharnicului Costache Elefterie, cumpărat cu preţul de 2660 lei, de către spătarul Asanache Dan, însărcinat cu supravegherea clădirei, în calitate de prezident al comitetului de inspecţie 2. Licitaţia pentru clădirea şcoalei s'a ţinut în Iulie 1838 şi a fost luată în antrepriză de către căminarul Scarlat Bontaş, cu preţul de 630 galbeni austriaci, sau 22050 lei n. Suma necesară clădirei acestei şcoli s'a strâns prin sub scripţie, însuşi Domnitorul Mihai Sturza subscriind 5000 lei; eforia oraşului, asemenea 5000 lei; spătăreasa Eleni Rasu, 4000 1 Lancaster, institutor englez, care a pus în practică metoda învăţămân tului mutual, prin monitori. 5 Actul nr. 23 din anexă. 3 Actul nr. 23 din anexă.

____ ...

i<6

CT3S5»a-r«j

Mih. POPESCU

lei; obştea târgului, 8710 lei; apoi egumenul dela mănăstirea Mera, polcovnicul Diţă Langa, paharnicul Costachi Leondari, postelnicul Costachi Catargi şi alţii. Subscripţia a reuşit să strângă suma de 26103 lei x. Chestiunea clădirei însă, a durat din cauza multor pricini, ce se pot vedea mai clar din cercetarea actelor publicate în anexă, până în 1845 Mai 3, când, după multe sforţări, şcoala a reuşit să se aşeze definitiv în localul său 3. Intre timp însă şcoala a mai funcţionat, din vara anului 1837, într un han a lui Iordache Angonescu, unde plătea 800 lei pe an chirie şi de aici s’a mutat în localul său. Fiindcă banii strânşi pe prima listă de subscripţie n'au fost suficienţi pentru plata localului, căci spătarul Asanache Dan şi-a însuşit o parte din ei, a fost nevoe de o nouă subscripţie. Dintre persoanele celei de a doua listă de subscripţie, spi cuim pe sărdarul Pastia (probabil tatăl maiorului Pastia, ma rele filantrop al oraşului Focşani, pe care l-a înzestrat cu un teatru măreţ şi un local propriu pentru ateneu şi muzeu. Se vede că în această familie spiritul filantrop era ceva atavic). Noua listă a adus suma de 3489 lei, din care s'a plătit complect antreprenorul, iar restul s'a întrebuinţat pentru complectarea mobilierului.

In timpul când se clădea noul local, învăţătura şcolarilor îşi urma cursul normal, numărul lor înmulfindu-se din zi în zi. Aşa, catalogul din Decembrie 1833 4 ne arată că în clasul elementar erau 32 elevi, în clasul întâiu normal erau 24 elevi şi în clasul al doilea normal erau 10 elevi; în total erau 66 elevi. Anul 1834 aduse o nouă chestiune în privinţa elevilor: acum găsim că încep să se intereseze de şcoala publică armenii neguţători din oraş; ei cer ca şi copiii lor să fie înscrişi ca elevi regulaţi ai şcoalei. Pentru rezolvarea acestei chestiuni, profesorul se adresează Epitropiei Şcoalelor, de unde nu găsim răspuns ; dar în catalogul 1 2 3 *

Actul Actul Actul Actul

nr. nr. nr. nr.

23 58 35 36

din din din din

anexă. anexă. anexă. anexă.

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

117

anului următor găsim trecuţi, ca elevi regulaţi şi copiii de armean. Greutatea în primirea copiilor de armean o vedea profe sorul Paulovici în împlinirea prescriptelor religioase L Tot în acest an, 1834, în 25 Februarie, s'a ţinut şi primul examen. La acest eveniment mare au asistat ispravnicii, atât din partea Focşanilor din Ţara-Româneasca cât şi cel din FocşaniiMoldovei, precum şi toţi staroştii protecţiilor streine şi o mul ţime de boieri şi neguţători, poate tot din ambele târguri, cari au rămas pe deplin mulţumiţi de rezultatul examenului 3. Aşa că examenul a dat prilej de înfrăţire şi în acelaşi timp imbold celor dîn Focşanii-munteni ca să-şi înfiinţeze şi ei şcoală publică, după cum găsim chiar din acest an şi aici, şcoală la fel. Indecsul materiilor de examen ne arată apoi că elevii erau examinaţi şi din cunoaşterea alfabetului latin, iar la caligrafie erau examinaţi din practice exerciţii româneşti şi latine 8. Prin urmare programul şcoalelor publice după 1832 este premergătorul introducerei alfabetului latin, fapt petrecut tocmai în 1862, printr'un decret al lui Cuza-Vodă, care a şi alipit defi nitiv şi cele două târguri Focşani. In lista premianţilor dela examenul ţinut în 5 şi 6 August la clasul elementar, găsim trecut şi pe Lascăr Zamfir, tatăl ro mancierului Duiliu Zamfirescu, iar la clasul al II-lea noromal gă sim ca urmând cursurile pe Gârleanu Alexandru, probabil un străbunic, sau chiar părintele scriitorului Em. Gârleanu 4. Lista primilor absolvenţi „cari au săvârşit clasul public a învăţăturilor prescrise pentru şcoala începătoare din politia Foc şani, în Principatul Moldovei", cuprinde 6 absolvenţi şi anume : 1. Călin Gheorghe, fiu de neguţător ; 2. Costian Alexandru, fiu de vel-căpitan ; 3. Scărlat Teodor, fiu de vel-căpitan ; 4. Cimbru Gheorghe, fiu de orfană ; 5- Stamatin Ştefan, fiu de spătar; 6. Stamatin Constantin, fiu de spătar De asemenea, în indecsul examenului al doilea, ţinut la 5 şi 6 August 1854, găsim că se cerea învăţarea alfabetului latin, căci

1 2 3 4 5

Actul Actul Actul Actul Actul

nr. nr. nr. nr. nr.

36 39 40 50 52

din din din din din

anexă. anexă. anexă. anexă. anexă.

118

MIH. POPESCU

se cere şi acum cunoaşterea lui şi exerciţii de scriere atât ro mânească, cât şi latină, în clasul I-iu şi al II-lea normal. La acest examen găsim că au absolvit alţi 8 elevi şi anume: 1. Bratofan Gheorghe, fiu de neguţător, cu calificativul „eminent" ; 2. Boiu Trifan, fiu de văduvă, cu calificativul „întăiu" ; 3. Gaicu Nicolai, fiu de neguţător, cu calificativul „întăiu" ; 4. Costinescu Gheorghe, fiu de neguţător, cu calificativul „eminent" ; 5. Lepădatu Gheorghe, fiu de văduvă, cu calificativul „eminent" ; 6. Pravăţ Niculai, fiu de văduvă, cu calificativul „eminent" ; 7. Ţani Călinciu, fiu de văduvă, cu calificativul „eminent" ; 8. Cimbru Alexandru, fiu de văduvă, cu calificativul „eminent" J. Catalogul din Decembrie 1834 ne arată că numărul elevilor a crescut simţitor : aşa numai la clasul elementar găsim că urmau 52 de elevi. Printre aceştia găsim cu calificaţia „eminent" şi cu după masă — la observaţiunea că urmează o jumătate de zi şcoala franţuzească, pe fiul căminarului Sihleanu, pe Ştefan Sihleanu 3. Sihlenii erau din ţinutul Râmnicului-sărat, dela Sihlea ; pro babil că aveau case în Focşanii-Moldovei şi de aceia urmează la această şcoală şi nu la cea din târgul Focşanii-munteni. Dintr’un raport al paharnicului lordache Sion 8, numit ins pector al şcoalelor, raport din 1841 Ghenarie 3, aflăm că nu mărul elevilor a crescut prea mult. Aşa în clasul elementar erau 55 elevi, în clasul I-iu normal erau 38 elevi şi în clasul al II-lea normal, 16 elevi, în total erau 109 elevi 4. Număr destul de mare, spune paharnicul Sion, pentru un profesor şi un suplent şi de aceia cere orânduirea unui al doilea suplent; fiindcă altfel părinţii nu-şi mai pot trimite copii la şcoală, iar sporirea învăţăturei se împiedică. Deci, pe lângă înplinitul profesor C. Paulovici şi suplentul V. Paulovici, ce-1 găsim că semnează şi Paulini, se mai cere un suplent, care pare a fi Rozali u, înlocuit la 1851, Septembrie 1, prin Gheorghe Bârlădeanu. In 1 Maiu 1851 se numeşte suplent C. Petrescu, mai în urmă apoi ca adjunct Ţelini. 1 2 3 4

Actul nr. 54 din anexă. Actul nr. 55 din anexă. lordache Sion în anul 1845, este înlocuit cu spătarul Ştefan Dăscălescu. Actul nr. 56 din anexă. Pp Rozali îl găsim îndeplinind şi slujba de revizor şcolar al ţinutului.

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

119

Aşa ca am avea profesori: întâiu pe C. Paulovici apoi pe Rozali şi în urmă pe Gh. Bârlădeanu; ca adjuncţi, întâiu pe V. Paulini, apoi pe Ţelini; iar ca suplenţi, întâiu pe V. Paulini, trecut apoi adjunct şi în urmă pe C. Petrescu. Aceştia sunt corifeii pri mului învăţământ public din Focşanii-moldoveni. Ei au aruncat cei dintâi sămânţa învăţământului care, luându-şi desvoltarea nor mală, a ajuns în situaţia de astăzi.

Pe lângă învăţământul acesta public găsim că exista, după cum ne arată observaţia catalogului din Decembrie 1834 şi o şcoală particulară cu limba de predare franceză, căci în menţio natul catalog găsim elevi notaţi că urmează o jumătate de zi la Franţuji. Unde era şi cine a condus acest pension, nu ştim. In anul 1851 Noembrie 13, aflăm că s'a deschis aici pen sionul lui Grigore Crudul, ce era absolvent al seminarului de la Socola. In anul 1854, în timpul ocupaţiei austriace, găsim apoi că se înfiinţează şi un pesion, cu limba germană de predare. In felul acesta se prezintă istoricul şcoalei începătoare din oraşul Focşanii-Moldovei. Şcoala începătoare publică în Focşanii-Munteni s’a început mai în urma celei din Focşanii-Moldovei. Ştire asupra începerei acestei şcoli o găsim într'un raport a profesorului C. Paulovici, din Focşanii-Moldovei, cu data de 14 Februarie 1834 \ prin care anunţă Epitropia Şcoalelor din Iaşi, despre aceasta. Cursurile ş'au început în ziua de 15 Ianuarie 1834 având ca profesor înplinit pe Dimitrie Păşcăneanu, care n'a avut feri cirea să funcţioneze decât până în 22 August 1835, când a de cedat, după cum ne anunţă un raport al comitetului de inspecţie din acest oraş. începerea şcoalei aici a fost mai fericită, căci cursurile sau deschis cu un număr de 61 elevi, dintre cari: 21 elevi la clasul elementar ; 18 elevi la clasul I-iu normal şi 22 elevi la clasul al II-lea normal 2. 1 Actul nr» 38 din anexă. - Actul nr. 58 din anexă.

120

MIH. POPESCU

Aici găsim elevi în toate clasele deodată ; probabil că elevii din cL I-a şi II-a normală să fi învăţat la şcoala începătoare din târgul Focşanilor-moldoveni, cum am găsit pe Ştefan Sihleanu, care era dela Sihlea, din ţinutul Râmnicului-sărat. De altfel progresul şcoalei din Focşanii-munteni a făcut gelos şi pe profesorul din Focşanii-Moldovei. Acesta atribue succesul acestei şcoli faptului că în acel oraş nu exista nici o şcoală par ticulară, condusă de dascăli de biserică. In orice caz, avântul pentru carte al copiilor din acest târg e un lucru îmbucurător şi poate fi şi din îndemnul ce-şi luase copiii din Focşanii-Moldovei, unde, la această dată numărul ele vilor este destul de însemnat. Primul local de şcoală şi în acest oraş a fost luat cu chirie ; din cauză însă că orăşenii n'au vrut să plătească chiria şi Eforia Şcoalelor ameninţa cu închiderea şcoalei şi rechemarea profeso rului, în urma stăruinţei epitropiei şcoalelor şi a magistratului, localul a fost dăruit de către egumenul Timoteiu, dela mănăs tirea Sf. Ioan, din Focşani. Egumenul a dăruit însă numai localul ; locul care era al mânăstirei a trebuit să fie plătit cu embatic de 20 lei pe an de către magistratul oraşului J. Acest local de şcoală e bine împărţit; probabil că a servit pentru şcoala de preoţi sau cântăreţi, de pe lângă mănăstire. Felul cum se prezenta un local de şcoală pe vremea aceia, fiind interesant, faptul acesta m‘a îndemnat să-i dau planul alăturat. Avem de observat aici cum se prezentau băncile şi în spe cial semicercurile, unde elevii din clasul începător învăţau carte, după metodul Lancaster, sub conducerea monitorilor. Localul dăruit nu se afla în stare bună; el fusese închis în timpul războiului ruso-turc dintre 1828—1829 şi după terminarea războiului, Principatele fiind ocupate de armatele ruseşti, aici au fost încartiruiţi soldaţi.’ De aceia înplinitul profesor arată prin raportul din 26 Martie 1837, reparaţiile ce-i trebuesc neapărat făcute. Primele reparaţii n’au costat mult: în total după raportul din 18 Februar 1838 s'au plătit meşterului Elenu Alecu suma

de 258 lei. i

nt* 66

aneşîU

CT->

$ _Q

16 co CD

,-Q

■£

)

§ f

o" -O J3

vJ5

.£

>io o

<E ca o

■\

5 o

| $ 5 $ 5

SN.V AWWV v\ \\S.v\,.v\v \\\\

033

Of)

-q

MIH. POPESCU

122

Al doilea profesor al şcoalei a fost Alecse Fortunati din Bistriţa-Năsăud. Pe acesta îl găsim înplinind şi funcţiunea de revizor şcolar ai ţinutului Slam-Râmnic, iar Caian, în Istefia ora şului Focşani, ne spune că l-a cunoscut personal, stingându-se de asemenea în oraşul Focşani, după anul unirei. Fortunati şi-a început activitatea şcolară în Septembrie 1835 şi pe el îl găsim că cere, pentru a învăţa pe copii cântările, în voire dela Eforia Şcoalelor, din Bucureşti, pentru numirea cântă reţului Sandu Pop eseu 2, din Focşanii-Moldovei. Acestuia, spune Fortunati, i se va plăti câte un icusar vechiu n pe lună pentru munca lui. începerea învăţăturei cântărilor s'a făcut la 16 Sep tembrie 1838. Păcat că în dosarele respective ale acestei şcoli — dela Ministerul Instrucţiunei — nu găsim nici un catalog al elevilor. Aceştia însă erau mulţi şi dela ţară, căci orăşenii n'au voit să plătească chiria primului local, susţinând că nu învaţă numai copiii lor, ci şi „cei după afară din judeţe". Comitetul de inspecţie al acestei şcoale era compus din : Iordache Niculescu, prezident şi Alecu Mărgărit cu serdarul Gheorghe Şonţu 4. Acesta este părintele maiorului Sonţu, eroul nostru dela Griviţa din timpul războiului pentru independenţă. Profesorul Alecse Fortunati, din pricină că s’a amestecat în mişcarea naţională dela 1848, a fost scos din învăţământ, îm preună cu toţi profesorii de origină transilvăneană, cari au luat mai toţi parte activă la această mişcare. Soarta lui de altfel a împărtaşit-o şi Ion Maiorescu, inspec torul şcoalelor din Oltenia, precum şi medelnicerul Aron Florian, revizorul şcoalelor din judeţul Ilfov. Reintegrarea lui Fortunati, ca şi a celorlalţi tovarăşi de su ferinţe, s a făcut după anul 1850, după care dată se găseşte iarăşi la conducerea şcoalelor din districtul Slam-Râmnic. Ca ajutor lui Fortunati, în 1847 i s'a dat profesorul Ghiţă Teodosie, pe care îl găsim răpit de năprasnica boală a holerei, în 1848, izbucnită odată cu intrarea trupelor ruseşti în Principate. Sufletul nobil şi caritabil al lui Fortunati se mai vădeşte şi din următoarea întâmplare : 1 2 3 1

Actele nr. 61 şl 62 din anexă. Actul nr. 64 din anexă. Icusar ; vechea monedă turcească de argint, în valoare de 20 1 el vechi. Actul nr. 63 din anexă.

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

123

In primăvara anului 1847 se întâmplă groaznicul pârjol al oraşului Bucureşti, după urma căruia au rămas multe familii pe drumuri. Mişcat de această nenorocire, găsim pe Fortunati că face un raport la Eforia Şcoalelor prin care o anunţă că jalea şi durerea celor nenorociţi nu-1 pot lăsa fără să nu contribue şi ei cu ceva la îndulcirea nenorocirilor. De aceia a chibzuit şi face cunoscut — trimeţând şi chitanţa de primirea sumei — că pune la dispoziţia comitetului însărcinat cu strângerea ajutoarelor, leafa ce i se cuvine pe luna Aprilie a anului 1847, făgăduind că va face la rândul său şi o listă de subscripţie în cercul cunoştinţilor sale. Fapta vorbeşte dela sine. In Focşanii-Munteni aflăm că au existat de asemenea şcoli particulare, nu aşa de multe însă, ca în cei moldoveni. Aici găsim trei şcoale : Şcoala lui Ioan Asprea, cu limba de predare grecească şi românească. Metodul era însă cel vechi şi de aceia nu avea decât 5 elevi, ce plătiau câte un icusar. Asprea era născut în Grecia, era de 37 ani şi se căsătorise în Focşani, unde era şi cântăreţ. 0 altă şcoală particulară era apoi a lui Teodosiu Antoni. Şi aceasta avea limba de predare grecească, căci şi Teodosiu era născut tot în Grecia. El era însă mai vechiu în Focşani, unde îndeplinea slujba de cântăreţ, la strana I-a dela Biserica Sf. Ioan. De altfel fiind, mult înaintat în vrâstă, cam 60 ani, n'avea decât 3 elevi, tot cu câte un icusar pe lună. A treia şcoală particulară o avea un oarecare Ioan Schuster, absolvent al gimnaziului evanghelic, dela Sibiu. Limba de predare în această şcoală era cea germană şi me todul întrebuinţat era cel austriac. De altfel Schuster vorbea şi scria curent atât limba germană cât şi pe cea română. Printre elevii acestuia găsim pe : Pruncu Dimitrie, de 12 ani, fiu de boier moldovean, de re ligie ortodoxă ; Pruncu Costachi, de 10 ani, frate cu cei de mai sus; Burlan Niculae, de 13 ani, fiu de neguţător, tot moldovean şi tot de religie ortodoxă ; Culai Ioan, de 10 ani, de asemeni fiu de neguţător; Pătrăşcan Costache, de 12 ani, fiu de boier, precum şi doi fraţi Gheorghe şi Dumitru Cioromela. Dosarele privitoare la şcoala începătoare din târgul Focşaniimunteni sunt mai lapidare. MIH. POPESCU

ANEXĂ Hrisovul lui Alexandru Costandin Muruzi voevod,prin care dă şcoalei din Focşani douăzeci liude străini. 1803 August 17. Cu mila lui Dumnezeu Noi Alexandru Costandin Muruzi domn larii Moldoviei. A stăpânirii fiind de a lucra toate cele trebuincioasă aşăzământuri spre folosul» fericire şi mulţămire supuşilor ei. A ei dar şi de a le aduci în stare spre a rămâne statornice şi neclintite prin chipuri şi chipzuiri potrivite. După ce dar cu agiutoriul milostivului Dumnezău s'au pus în lucrare cerire ce ne-au făcut lăcuitorii din târgul Focşani de a li să aşăza şcoale pentru învăţătura copiilor» fiind lipsiţi cu totul de acest folos» şi adăogându-să la aceasta şi osăbită râvnă a domnii mele, au luat săvârşire, rânduindu-să dascăli atât moldoveneşti cât şi elineşti. Voind domnie me ca să aducim aceşti şcoali întru întemiere de statornicie, am socotit că este cu cuviinţă a fi cuprinsă şi cu agiutoiiu de câţva oa meni streini, cari să fie pentru slujbă la trebuinţile ce vor ave. Pentru aceia dar, prin acest al nostru domnesc brisov, totărăm ca aducănd epitropii rânduiţi ai şcoalelor, doâzăci liudi oameni streini de pişti hotar făr de bir în visterie, şi făr de nici un amestic de dare cu alţi lăcuitori ai ţării, fiind adeveriţi şi prin mărturie dregătorilor de margine, că sânt streini fără de bir, aduşi de acum înainte de pişti hotar, să fie ertaţi şi scutiţi de tot birul vis tieriei şi de alte dări şi havaleli ce vor fi pe alţi lăcuitori, ei întru nimicâ să nu fie supăraţi, rămăind numai pentru trebuinţile ce vor ave şcoalele. Deci poroncim domnie me şi dumnevoastră starosti de ţinutul Putnii şi altor zapcii, să aveţi a urma şi pre deplin după cum mai sus prin hrisovul acesta al domnii mele să hotărăşte. Poftim dar domnie me şi pe alţi fraţi domni cari dîn pronie dumnezăiască, vor fi orânduiţi în urma noastră la domnie aceştii ţăii, să nu surpe acest agiutoriu de milă, ce mai vârtos se adaogă şi să întărească pentru a domniilor sale veşnică pomenire. Scrisu-s'au hrisovul acesta la scaonul domnii mele în oraşul Eşii întru a doa domnie a noastră la Moldavie în anul dintâi. La anul 1803 Avgust 17. Alexandru Costandin Moruzi voevod. Iordache Roset vel vistier. S'au trecut la condica visteriei

Costandin Veisa medelnicer. M. P.

:__ .

CÂTEVA CONSIDERAŢI UNI ASUPRA CRIMINALITĂŢII ÎN JUDEŢUL PUTNA ÎN PERIOADA POST-BELICĂ In viaţa socială, ca şi'n natură, se petrec fenomene în sensul precis al cuvântului, fără logică în timp, spaţiu, intensitate şi volum şi, fenomene zise de repetiţie, cu o logică anumită sau aproximativă. Acestea din urmă pot fi observate, numerotate şi clasificate, cu un cuvânt statistificate, putându-se astfel trage concluziuni şi învăţăminte, în scopul de a le canaliza şi încuraja pe cele bune şi a le preveni, stăvili şi înlătura pe cele rele. Şi astfel se defineşte şi necesitatea şi rostul statisticei. Un fenomen social, făcând parte din cea de a doua cate gorie, de o importanţă capitală, este infracţiunea, luată ca enti tate. Şi infracţiunea este un fenomen social deoarece, prin defi niţie, nu poate fi altfel. Un individ izolat numai în contra naturii va putea deveni infractor; dar atunci fapta sa va avea doar o sancţiune naturală. In colectivitate el se izbeşte în interesul său de interesele celorlalţi oameni, luaţi ca indivizi şi de interesele colectivităţii. In căutarea satisfacerii interesului său se va lovi de armura pe care o formează legile pozitive. Va încerca să sfărâme această armură, legile pozitive vor veni cu sancţiunile lor con crete, să-l pedepsească. Atunci când faptele sale vor fi de natură penală, legile pozitive vor face din cel ce a încercat să le în frângă, sau le-a înfrânt, un infractor. După gravitatea lor şi după prevederile legilor, el va deveni: criminal, delicvent sau contra venient. Cauzele cari determină pe indivizi să comită infracţiuni sunt numeroase. După principiile şcoalei clasice penale J, omul 1 întemeietor : Beccaria. Operă capitală s «Dei delitti e delle pene». In concepţia acestei şcoale, infracţiunea este privită ca entitate de sine stătătoarcr abstractă, negliţându-se infractorul.

t26

CEORGE TATULESCU'

comite infracţiunea după cum îi comandă „liberul său arbitru". Această concepţie a durat multă vreme şi unii o admit şi astăzi. Odată însă, cu naşterea nouei şcoale, numită pozitivistă sa stabilit că individul nu comite crima numai după cum îi comandă liberul său arbitru, ci o sumă de factori naturali şi sociali îl îm ping spre ea. Aceşti factori sau cauze sunt: a) natura sau carac terul omului, care provine din ereditate : ereditate fisiologică şi ereditate psichologică—(„Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă11).— Ereditatea se verifică în 90 dintr’o sută de cazuri şi este unanim admisă ca determinat al caracterului omului. Alcoolismul, sifilisul, tuberculoza; toate asigură un loc de frunte eredităţii morbide, printre factorii criminalităţii 2; b) educaţiunea sau creşterea. Prin educaţie timpurie, elemente cari din cauza eredităţii morbide ar putea aluneca pe povârnişul infracţiunii, ar fi salvate. O educaţiune rea, chiar în lipsa unei înclinaţiuni morbide spre infrac ţiune, duce în cele mai multe cazuri la aceasta; c) mediul ambiant: mizeria, crizele economice, reaua distribuire a bunurilor, luxul, prostituţia, desfrâul, analfabetismul, alcoolismul, epidemiile, abuzurile şi arbitrarul în politică, nesiguranţa libertăţilor etc. Infracţiunea este, în acelaşi timp şi un fenomen juridic. De infracţiune ca fenomen juridic se ocupă dreptul penal. Ştiinţa dreptului penal are ca prim material legea penală pozitivă. Aceasta cuprinde în ea norme cari statornicesc infracţiunile. In aceste norme se enunţă, în prima parte conceptul şi conţinutul acestui concept — infracţiunea — şi în a doua parte, sancţiunea. Procedura penală stabileşte competenţa diferitor instanţe în judecarea infractorilor şi modul de judecare. Infracţiunile, după codul nostru penal, care e elaborat în concepţiunea şcoalei clasice, se împart în : crime, delicte şi contravenţiuni. Codul nostru penal actual este cel din 1864, modificat la 1874 din cauza achitărilor dela curţile cu juraţi, cari deveniseră 1 Iniţiator : Cesare Lombroso. Operă capitală: «l’uomo delinquente». 5 E. Ferri, unul dintre şefii şcoalei pozitiviste, spune: «Din punct de ve dere natural nu poate fi delicvent decât un anormal. Anormal prin condiţiuni de naştere sau permanente, sau trecătoare, prin anormalitate morfologică sau biopsicbică sau pentru boală, însă întotdeauna anormal mai mult sau mai puţin». «Crima şi nebunia sunt două ramuri ale tulpinei unice a degenerescenţei omeneşti» (Les criminels dans l'art et ia litterature).

;

I CRIMINALITATEA IN JUDEŢUL PU'TNA

Vil

de stil. Cu această ocazie s'au corecţionalizat mai multe crime L Neavând un serviciu de statistică judiciară până înainte cu câţiva ani de războiul din urmă, rezultatele aplicaţiunii codului penal actual în cei aproape 70 de ani, dela promulgarea lui, nu pot fi considerate decât cu foarte mare probabilitate. Cari sunt aceste rezultate în raport cu mişcarea populaţiei, cu progresul instrucţiunii, înmulţirea instituţiunilor de ordine şi civilizaţie şi prefacerile politico-geografice ? Făcând abstracţie, de sufletul poporului românesc, putem spune că, în general, cri minalitatea în ţara noastră nu-i mai desvoltată ca în alte ţări.. Dacă însă luăm în consideraţie sufletul poporului nostru, puţin înclinat către crimă, codul penal actual, trebue să constatăm, că nu mai corespunde menirii lui. Căci, după darea de seamă asupra statisticei judiciare pe 1925—1928, în vechiul regat găsim, faţă de anii 1922—1924, o creştere a numărului condamnaţilor pentru' crime şi delicte, dela 60 de condamnaţi la 10000 locuitori, la 78 condamnaţi la 10090 locuitori O statistică penală trebue să centralizeze : pe de o parte datele privitoare la modul cum se administrează justiţia repre-

1 S'au mai adus modificări la 1382, 1893, 1891, 1893. Codul penal actual este aproape traducerea codului penal francez, având însă cele mai blânde pe depse din toate legiuirile penale. Prin decretul-lege din 1919 el se aplică şi în Basarabia. In Bucovina şi Ardeal se aplică codul penal austriac, prin decretullege din 16 Iunie 1919, suprimându-se pedeapsa cu moarte. Pedepsele criminale la noi sunt: munca silnică pe toată viaţa, munca silnică pe timp mărginit, în cepând dela 5 până la 20 ani, recluziunea, dela 5 până la 10 ani, detenţiunea dela 3 până la 10 ani, degradaţiunea civică, dela 3 până la 10 ani. (Art. 7 c. penal. Titlul I: Despre natura pedepselor). 5 Intr'o convorbire avută cu d-1 Dr. E. C. Decusară, eminentul director al serviciului statisticei judiciare, d-sa demonstrându-mî greutatea întocmirii unei statistici generale şi precise, din cauza diversităţii de legiuiri din ţara noastră, mi-a arătat schema grafică întocmită de d-sa asupra evoluţiei criminalităţii în ţara noastră. D-sa împarte infracţiunile în trei maţi grupe: 1) infracţiuni în contra constituţiei şi intereselor publice, cele prev ăzute de art. 66—224 c. p.; 2) în contra persoanelor — art. 225—305 c. p. ; 3) infracţiuni în contra proprietăţii — art. 306—380 c. p. Comparativ cu anii de dinaintea războiului, prima grupă a rărnas aproape aceiaşi; a doua, după ce a atins un grad foarte înnalt, este acum în scă dere ; a treia se apropie de o oarecare linie normală. In întocmirea acestei scheme, d-I Decusară a trebuit să uzeze de oarecaii conjecturi, necesitate, fie din lipsa, uneori, a datelor exacte, fie din cauza diversităţii de legiuiri ori, din cauza multor legi speciale necesitate de vremurile post-belice.

;

-ii

■;*

m *

GEOrGe TATULESCU

sivă, iar pe de alta pe cele privitoare la indivizii condamnaţi de finitiv de către instanţele ordinare şi extraordinare (afară de cele militare). O statistică locală, desigur, prezintă un interes măi redus, dar destul de important în stabilirea gradului de civilizaţie al diverselor categorii sociale, în stabilirea temperamentelor diverse ale populaţiei, în a vedea modul de funcţionare al instituţiilor ad ministrative şi de justiţie şi în determinarea diverselor cauze şi evenimente cari au dat naştere infracţiunilor — cu chipul acesta putând, mai în cunoştinţă de cauză, să se individualizeze măsu rile represive. Mijloacele cari ne-au stat la dispoziţie şi timpul nu ne-au permis obţinerea tuturor datelor necesare. Serviciul nostru de statistică judiciară este încă la începutul funcţionării sale, iar această funcţionare este destul de defectuoasă, din cauza perso nalului insuficient pregătit. Singurele date, aproape complecte, pe cari le-am putut obţine, au fost acelea referitoare la crime. Lucrarea noastră va fi deci, numai o contribuţiune la cunoaşterea criminalităţii în judeţul Putna, rămânând ca în viitor, când vom fi parvenit să strângem şi datele complecte pentru delicte şi contravenţiuni, să dăm o privire şi asupra acestor categorii de in fracţiuni. Am luat pentru studiul de faţă perioada inclusă între anii 1919 şi 1930. Am început cu anul 1919 fiindcă, de aci încolo, ac tivitatea instanţelor noastre şi funcţionarea poliţiei administrative şi judiciare încep să se normalizeze, după desorganizarea provo cată de războiu şi de toate evenimentele din acea vreme. Ne-ar fi plăcut să putem compara aceste date cu cele anterioare răz boiului, dar nu le-am putut găsi pe toate, iar din statistica judi ciară pe 1912—1914 nu se pot vedea, deoarece este făcută pe ţara întreagă, nu pe judeţe J. După aceste rezumative consideraţiuni — pe cari şi spaţiul îngăduit şi obiectul imediat ce acest articol are—trecem la criminalitatea în judeţul Putna în epoca post-belică. Dăm mai întâi un tablou de afacerile pe cari Curtea cu juraţi—instanţa care judecă crimele — a judeţului Putna, le-a judecat în perioada 1919—1930. i Cea dintâi statistică judiciară a României, publicată pentru anii 1912, 1913 şi 1914* Pe 1915 a fost distrusă de incendiu în manuscris, nemai putând fi reconstituită. Pe 1916, 1917, 1918 nu s'a putut face din cauza războiului.

’

Criminalitatea

in judeţul putna

12<J

Numărul şi felul afacerilor judecate de Curtea cu juraţi a judeţului Putna în perioada 1919—1930. 1919 1920 1921 1922 1923ll924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 Total Asasinate Omoruri simple

Pruncuci deri Tentative de omor

5 8

8 116

Lovituri cauzatoare de moarte Tâlhării

4 12 —

Incendiari

Provocări de avort

Atentate la pudoare

1 1

3 2

1 oviri

Amenin ţări cu moartea

Furturi

Tăinuiri

Mărturii false

Calomnii prin presă

Calomnii simple

Delicte electorale Total

2 2

20 'i

14 32 23 34 30 24 33

28 31 1 9

îli î

130

âEORGE TaTULESCU'

Din examinarea acestui tablou se desprind următoarele cons tatări : dintr un total de 312 afaceri deduse înaintea Curţii cu juraţi a judeţului Putna, în perioada 1919—1930, peste 200 au fost crime de suprimarea vieţii (asasinate, omoruri, tentative, pruncucideri, avorturi şi lovituri cauzatoare de moarte). O majo ritate covârşitoare care face din judeţul Putna unul dintre cele cu mai multe crime de acest fel, din ţară. Din darea de seamă pe 1919—1924, mai înainte amintită, la tabela 9, judeţul Putna s ar solda în ceeace priveşte aceste crime, socotite ca cele mai grave (tentativele de omor, omorurile şi asasinatele) cu un număr de 49 şi cu o medie anuală de 8 ; iar din darea de seamă pe 1925—1928 cu o medie anuală de 7, ocupând din acest punct de vedere locul al 11-lea dintre judeţele din vechiul regat şi Ba sarabia. Dacă ţinem seama că judeţul Putna' are, după ultimul recensământ, o populaţie de numai 165000 de locuitori, în raport cu populaţia altor judeţe, mult mai mare, comparaţia şi consta tarea ce facem este foarte desavantajoasă. Sunt într'adevăr ju deţe cu o populaţie mai mică, cum este Vasluiul, şi cari dau un procent mult mai mare de crime de acest fel (Vasluiul dă în medie anuală în această perioadă 12 crime anual, venind în rândul al doilea şi imediat după Ilfov).

După acest soiu de crime, procentul cel mai ridicat îl dau tâlhăriile — 51 de afaceri. In această privinţă judeţul Putna stă mai bine decât alte judeţe, soldându-se cu numai 4 crime pe an. Iar comparaţia este destul de avantajoasă faţă de Durostor, care în perioada 1925—1928, deţinând locul întâiu, dă un procent de 55 crime în medie anuală (din cauza bandelor de comitagii) şi faţă de Vâlcea, bunăoară, care deţine locul al 18-lea, cu o medie anuală de 7 crime. Totuşi, nu acesta este numărul real al tuturor tâlhăriilor comise pe teritoriul judeţului nostru. Datorită insuficienţei nu merice şi calitative, în raport cu situaţia locală, a organelor de poliţie, acest fel de crime se descoperă cu multă greutate, deoa rece acei ce le comit sunt răufăcători inveteraţi, dotaţi cu multă îndrăzneală şi prudenţă. Operează de obiceiu în locuri dosnice şi în timpul nopţii, asigurându-şi drumuri de retragere şi destule alibiuri. Mulţi dintre ei apoi sunt străini, din alte părţi ale ţării» sau din regiunile învecinate. Un element frecvent sunt ţiganii nomazi. Fără îndoială că nu este numai o stare locală, dar variaţia

CRIMINALITATEA IN JUDEŢUL PUTNÂ

terenului în judeţul Putna şi populaţia nu prea deasă, permit mult desvoltarea tâlhăriilor, in special în regiunea muntoasă. De aci, necesitatea evidentă de a avea mijloace cât mai numeroase de pază. Având în vedere că numărul cel mai mare de tâlhării a fost în 1919 (12), că în anul 1920, n’a mai fost nici una, iar procentul anilor următori a fost destul de redus, se deduce că s’a avizat aproape suficient la aceste mijloace. De reţinut este că multe tâlhării comise de aceiaşi indivizi se judecă toate odată prin efectul cumulului (art. 40 c, p.), căci sunt rari cazurile când cei ce au comis o tâlhărie, au fost des coperiţi şi prinşi imediat. De obiceiu sunt descoperiţi şi prinşi după ce dau şi alte lovituri. In ceeace priveşte celelalte crime, judeţul Putna este de asemenea sub media frecvenţei din alte judeţe : a) pruncucideri numai 3 în perioada 1919—1924 şi nici una în perioada urmă toare ; b) lovituri cauzatoare de moarte, mai puţin de 5 în medie anuală (Iaşii, ocupând primul loc, dă un procent de 13 crime în medie anuală şi Tighina, ocupând locul al 15-lea, dă un procent de 6 crime în medie anuală). Anii 1922, 1923, 1924 însumează un sumum de crime, fapt ce corespunde situaţiei generale din întreaga ţară 1 în aceiaşi pe rioadă. Cu anul 1925, când măsurile de poliţie administrativă şi judiciară se complectează şi se perfecţionează, criminalitatea în cepe să descrească şi să se normalizeze, totalul anual al aface rilor venite înaintea Curţii cu juraţi în anii 1925—1930 variind între 18, în 1928 şi 28, în 1930. S’ar părea că face excepţie anul 1926, cu 33 de afaceri; dar nu, deoarece 11 afaceri sunt delicte electorale 2. Just analizând, anul 1930 se soldează numai cu 23 de afaceri, deoarece cele 5 crime de incendiere sunt trimise de Curtea cu juraţi Covurlui, prin strămutare de judecată. Prin faptul că în plenitudinea sa de competenţă, Curtea cu juraţi este ţinută să judece şi fapte cari ar fi de competenţa altor instanţe, fie chiar dacă în urma desbaterilor ar primi altă calificare decât aceea cu care le-au fost trimise, se explică de ce au fost judecate furturi, tăinuiri, loviri, etc.

1 Vezi dările de seamă amintite. ; Număr explicabil prin contingentele electorale din acea vreme.

132

GEORGE TATULESCU

Numărul indivizilor condamnaţi de Curtea cu juraţi a ju deţului Putna în perioada 1919-1930, faţă de perioada 1905-1916. 1905 — 1916

1919 — 1930 Asasinate Ol

-a

Omoruri simple Părintucideri Crime săvârşite dar neizbutite

Răniri cauzat, de moarte cu premed. şi pândire Răniri cauzat, de moarte art. 241 c.p.

•o

Tâlhării cu omor o co

Tâlhării Incendii Provocări de avort

Atentate la pudoare Violenţa în contra forţii publice

Loviri 238, 239 c.p. Calomnii prin presă

Calomnii simple Falsuri

Furturi 310 p. II Furturi 309—310 al. 2 Furturi 306—308 Legea port. arme Violenţa în contra forţei publice CU furt

O to O

vO O

4 >

CRIMINALITATEA IN JUDEŢUL PUTNA

133

Pedepsele date de Curtea cu juraţi din judeţul Putna în perioada 1919—1930, faţă de perioada 1905—1916.

Perioada

Muncă silnică pe viaţă

Muncă silnică pc timp mărginit

Re cluziune

închisoare

Amendă

103

Achitaţi

O 00 05

05 05

C/î

12 io

117

o 05

[ \

Din cifrele de mai sus se constată că, deşi numărul con damnaţilor în perioada 1919—1930 a fost mai mic decât în pe rioada 1905—1916 — (vezi tabloul de condamnaţi) — pedeapsa muncii silnice pe toată viaţa şi pe timp mărginit s'a menţinut, cam la aceiaşi procent. Numărul celor condamnaţi la recluziune a crescut, lucru ce se explică prin aceea că juraţii au acordat circumstanţe atenuante şi Curtea a aplicat pedepse mai uşoare. Sistemul Curţilor cu juraţi a fost adesea criticat şi multe din criticele cari i sau adus au fost întemeiate. Juraţii nefiind ţinuţi decât de jurământul şi conştiinţa lor morală, dovedesc, prin achitările scandaloase şi prin acordarea celor mai nemeri tate circumstanţe atenuante în faţa celor mai evidente probe de vinovăţie, că nici jurământul nu şi-l ţin şi nici prea multă con ştiinţă morală n'au. Să mai vorbim de o conştiinţă a rolului pe care-i îndeplinesc şi de o conştiinţă socială în faţa celui mai te ribil duşman al societăţii, criminalul ? ! Faţă de raportul dintre numărul celor deferiţi judecăţii Curţii cu juraţi şi numărul celor condamnaţi, trebue să constatăm că şi juraţii din Putna sunt din acelaşi aluat moral şi cetăţenesc din care sunt confecţionaţi ju raţii din întreaga ţară şi de pretutindeni.

134

GEORGE TATULESCU

Numărul condamnaţilor de Curtea cu juraţi a judeţului Putna In perioada 1919—1930, după profesiune, faţă de perioada 1905—1916.

Se observă în perioada 1919—1930 o scădere a numărului condamnaţilor plugari faţă de perioada 1905 —1916. Datorită pro babil împroprietăririi făcute prin reforma agrară. In acelaşi timp a crescut puţin numărul condamnaţilor muncitori şi foarte mult al meseriaşilor. Cum se explică această creştere a numărului con damnaţilor meseriaşi ? Nu s'ar putea explica decât prin aceea câ mulţi dintre plugari s’au făcut meseriaşi după războiu şi datorită câştigului bun, au căpătat aroganţa şi viţiile, în special beţia. Intr'un judeţ viticol cum este Putna, lucrul este foarte posibil. Ţinând seama că una dintre cauzele determinante ale crimei specifică ţării noastre de plugari cari nu comit crima exclusiv aproape, decât pentru pământ, din dragoste şi la beţie, expli caţia ce o dăm apare foarte plausibiiă. Dealtfel această creştere a numărului condamnaţilor meseriaşi este un fenomen general în toată ţara l. Numărul condamnaţilor de Curtea cu juraţi a judeţului Putna după naţionalitate faţă de perioada 1905—1916. Români

Ţigani

Evrei

1919-1930

166

1905-1916

182

Unguri

Ruşi

Greci

Turci

2 3

1 Darea de seamă pe J925—1928, p« J28.

CRIMINALITATEA IN JUDEŢUL PUTNA

135

Majoritatea o formează românii, deoarece marea mulţime a populaţiei este alcătuită din români. In al doilea rând venind ţiganii, se dovedeşte încă odată că aceştia sunt prin firea lor un element infractor de primul ordin. După sex şi vârstă, în perioada 1919—1930, se observă o scădere a numărului condamnatelor femei dela 9,—cât era în pe rioada 1905—1916 — la 2, iar numărul condamnaţilor minori a crescut dela 5 la 6. Singura ameliorare se observă, deci, în criminalitatea feminină.

GEORGE TATULESCU

I i

TREI ÎNDRUMĂTORI AI VIEŢII CULTURALE FOCŞĂNENE Congresul Ligii culturale îmi da prilejul de a pomeni câţiva înaintaşi de-ai noştri, care au avut rolul de conducători şi în drumători ai societăţii focşenene, în ultimele decenii, paralel cu activitatea dusă de secţia Focşani a Ligii. Voi căuta să înfăţişez generaţiei de astăzi pe artistul Ioan Lupescu, profesorul D. F. Caian şi maestrul Lucio Vecchi, cu do rinţa ca munca lor dusă pe ogorul culturii să folosească drept pildă tineretului. Artistul Ioan Lupescu 1 s'a născut în Bucureşti, în anul 1837, copil natural, al unui Maior de Cavalerie şi al Orfanei Ana, părăsită de Maior după zece ani de conveţuire. Ana moare de durere, lăsând pe urma sa doi copii orfani, pe Ioan şi pe sora sa Aneta. La vrâsta de 11 ani, Ioan Lupescu asistă la luptele pompie rilor cu Turcii, din Dealul-Spirei. In mintea de copil rămân o mulţime de impresii şi amintiri din vremea aceea. La vrâsta de 12 ani, intră în Şcoala de Arte-frumoase din Bucureşti, pe care o termină cu succes. Se distinsese în orna mentarea construcţiilor. Un talent deosebit avea însă pentru teatru. In unire cu mai mulţi copii, între cari şi Dr. Alexandru Catulescu fost mai târziu medic al oraşului Focşani, dau reprezentaţii teatrale în „Grădina 1 Datele biografice le datorez bunăvoinţei d. General Al. Lupescu, fiul marelui artist.

TREI ÎNDRUMĂTORI AI VIEŢII CULTURALE

137

cu Cai", astăzi locul Gării Centrale din Bulevardul Elisabeta, mai întâi ca amator, apoi pentru a-şi câştiga existenţa sa şi a surorei sale. Este remarcat de actorii de atunci şi angajat într'o trupă care pleacă în Moldova. Ajunge la Iaşi şi se distinge ca artist de mare talent în trupa Teatrului Naţional din Capitala Mol dovei. Merge apoi la Botoşani unde deasemenea joacă teatru, iar sora sa se căsătoreşte cu un colonel rus rămas în ţară după ocupaţia rusească. Reîntors la Iaşi, aranjează la casa Neuschitz o sală de teatru, începând o serie de reprezentaţii, cari fac concurenţă Teatrului Naţional. Direcţiunea acestui teatru intervine şi primăria locală inter zice reprezentaţiile lui Lupescu. Această hotărîre produce o mare mişcare în publicul ieşan, care sileşte primăria să revină : repre zentaţiile trupei lui Lupescu se reiau cu mari succese, jucându-se piese româneşti originale sau compuse şi localizate de Lupescu, ca: VIăduţul Mamei, Paragraful 37, Cina fără sfârşit, etc. In acelaşi timp, Lupescu cercetând letopiseţile lui Gogălniceanu şi istoria lui Hurmuzachi, extrage subiecte din istoria naţională, pentru a compune piese ca: Lăpuşneanii, Vlad Ţepeş, Radu Calonfirescu etc. cari au mare succes. Din Iaşi, Lupescu, plecând cu o trupă, culreeră toate oraşele Moldovei şi Munteniei, construind, cu predilecţia născută şi cul tivată în Şcoala de Arte-frumoase, peste 11 localuri de artă, desvoltând gustul pentru teatru în toate oraşele ţării şi formând o pleiadă de actori, cari au ilustrat în urmă scenele din Iaşi şi Bucureşti. Filozoful Conta, ca tânăr student, intrase în trupa lui Lu pescu, pentru a-şi câştiga existenţa. Lupescu constată că tânărul are mai mult valoarea unui savant decât talentul unui actor, sfătuindu-1 şi ajutându-1 a-şi completa şi desăvârşi studiile la Paris. Filozoful a manifestat în tot timpul vieţii o recunoştinţă mare pentru vechiul său protector. Din oraş, în oraş, Lupescu ajunge la Focşani, cu o repu taţie bine stabilită şi un capital agonisit din munca de actor, lucru foarte rar pe atunci. Se hotărăşte să-şi construiască un teatru de zid şi să se stabilească în acest oraş, plăcându-i foarte mult.

133

I. M. DIMITRESCU

După ce renunţă la un loc (actualele proprietăţi ale fraţilor Danga, de vis-a-vis de poştă), zideşte un teatru pe locul vechei mănăstiri, astăzi biserica Sf. Ioan şi Grădina Publică. In toamna anului 1873, teatrul se deschide, având un parter cu peste 150 de locuri, două rânduri de loji, o galerie, cortină, decoruri nenumărate şi o scenă cu dispozitiv sistematic. Pe lângă trupa dramatică a lui Lupescu, s'au perindat în acest teatru trupe române şi străine, toate celebrităţile ţării, Opera italiană, pritna Operetă romană, concertişti celebri, etc., contribuind prin aceasta la instruirea societăţii focşănene. In acest teatru, s’a ţinut cel dintâi congres a studenţilor uni versitari, sub preşidenţia stu^__ dentului Nicolaescu-Târgovişte, devenit în urmă om politic. Matei Millo, Pascali, Manolescu, Aristiţa Romanescu, Vlădiceştii, Fani Tardini şi alţii, ţirfeau să dea anual câte o re prezentaţie la teatrul colegului lor iubit, Lupescu din Focşani, iar acesta transforma totdea una aceste reprezentaţii în adevărate festivaluri. Lupescu aduce la Focşani o trupă şi orhestră italiană a familiei Vecchi, din Milano care a rămas în oraş şi a for Artistul IOAN LUPESCU mat gustul şi activitatea muzi cală a societăţii focşănene. Cel mai tânăr din familie era Lucio Vecchi, devenit şef al muzicei militare din localitate. In vara anului 1876, Lupescu joacă cu o trupă aleasă, în Bucureşti, la grădina Roşea, unde este sărbătorit de elita intelec tuală bucureşteană (în cap cu Ministrul Chiţu) şi artiştii mari ai Teatrului Naţional, cari nu lipseau dela nici o reprezentaţie. In toamna anului 1876, Lupescu se căsătoreşte cu basarabeanca Angelina Despot cu care are un fiu: Generalul Al. Lu pescu, fostul şef al Marelui Stat Major. A întemeiat teatrul ro mânesc în Basarabia unde şi pleacă cu o trupă aleasă pe socoteala sa. Pierde toată toamna anului 1876 şi începutul anului 1877 cu

;

TREI ÎNDRUMĂTORI AI VIEŢII CULTURALE

139

! )■

intervenţiile, cheltueşte toată averea sa, apoi se împrumută dela cămătarii din Focşani, ipotecând teatrul său şi când a isbutit, în sfârşit, să capete autorizaţia; se declară războiul Ruso-RomânoTurc, silindu-1 a se înapoia la Iaşi, după ce îşi ruinase toată averea. In vara anului 1877, dă reprezentaţii de teatru la grădina „Chateau-au-fleurs“ din Iaşi, apoi revine în Focşani, pentru tot deauna, unde a luptat o viaţă întreagă cu sărăcia şi cu dorul de a-şi desrobi teatrul amanetat pentru gândul propagandei naţio nale în Basarabia. Deşi descurajat de situaţia materială, dragostea lui de artă dramatică îl împinge la o nouă activitate teatrală şi literatură dramatică. începe a tipări în Focşani piesele sale, în formatul pieselor editate de marele ziar francez L’Ilustration. Aduce un xilograf, care îi lucrează clişeele principalelor scene ale fiecărui act, dă explicaţiuni asupra caracterului fiecărui rol, costumelor, grimărei, decorurilor, teza piesei, etc. In 1880, Lupescu are o mare satisfacţie : primeşte un lexicon al artiştilor francezi, în care se vede trecut cu aprecieri deose bite despre el. Cu sentimentul său de coleg şi de român, Lu pescu începe a culege date biografice asupra colegilor săi de scenă din teatrul românesc şi le trimite editurei acelui lexicon. In 1885,, scoate o revistă de literatură dramatică, Comicul, în care pe lângă piese de teatru se găsesc anecdote teatrale, satire, versuri, etc. Teatrul lui Lupescu se ruinează cu timpul şi ameninţă să lipsească oraşul de un asemenea aşezământ cultural. Artistul în cepe o vie propagandă printre concetăţeni pentru zidirea, în Foc şani, a unui teatru încăpător şi modern, şi pentru formarea unei societăţi pe acţiuni, în vederea realizărei acestei idei. Nu a avut parte însă să-şi vadă îndeplinit visul. Lupescu moare în Iulie 1893, în vârstă de 56 de ani, din cauza unui cancer. Corpul său a fost condus la locaşul de veci de aproape întreg oraşul, prieteni şi intelectuali, ca un ultim omagiu adus activităţii lui consacrate teatrului românesc. Cu ocazia inaugurării teatrului Maior Pastia, gândul întrupat al lui Lupescu, familia lui a fost invitată la această sărbătoare culturală şi numele său sărbătorit. In anul 1905, teatrul Lupescu, începând a se ruina dealbinelea, este dărâmat pentru a se mări grădina publică a ora-

I !

140

I. M. DIM1TRESCU

şului, iar suma, plătită de primărie, abia a ajuns să se plătească datoriile artistului. Câteva ronduri de flori mai amintesc, vag de tot, despre primul aşezământ teatral şi activitatea artistică din oraşul Focşani, pe care Lupescu l-a iubit atât de mult. i

Profesorul D. F. Cciicui a fost cel dintâi preşedinte şi în temeietor al Ligii Culturale, secţia Focşani. Român ardelean, născut la 25 Octombrie 1838, în comuna Feiurd, judeţul Cluj, este fiul preotului Grigore Caian (Von Caian). Studiile le-a făcut la Cluj până la maturitate. A fost trimis apoi la Viena, ca bursier, din fondul episcopului Caian, un unchiu al său. La Viena a urmat cursurile de teologie, la Convieţui dela Sfânta Barbara. A mai urmat dreptul şi literile. La terminarea cursurilor din Viena, a fost profesor cinci ani, la liceul românesc dela Blaj. In 1868, pe timpul guvernului I. C. Brătianu, a fost adus în Regat şi numit profesor la Gimna ziul Alexandru Cuza din Focşani. După un an a fost numit ti tular, în urma unui concurs ţinut la liceul Codreanu din Bârlad. A predat Ia liceul Unirea din oraşul nostru neîntrerupt limba latină işi română, până la 1904 când a eşit la pensie. In întreaga lui viaţă, a lucrat fără preget pentru cultura neamului şi ridicarea .simţului patriotic. A fost totdeauna în fruntea mişcărilor cu caracter naţional, un exponent:al ideei pa triotice din oraşul Focşani. A scris şi tipărit multe lucrări dintre cari: Studiu critic, asupra noului testament, Un pericol naţional, Opinii asupra re formei învăţământului licial, O ortografie. A tradus Comenta riile lui Caiu Iuliu Cesar, lucrare premiată de Academia Română la 1877. A mai scris câteva articole politice, a făcut Istoricul Oraşului Focşani, tipărit cu prilejul jubileului de 40 ani de domnie a Regelui Carol I (lucrare premiată de Academia Ro mână, în 1907). Cu ocazia lucrării Un pericol naţional, a avut o întinsă corespondenţă cu filozoful Vasile Conta, protejatul de eri al ar tistului Ioan Lupescu, care corespondenţă, du.:ă dorinţa defunc tului Caian, a fost încredinţată d-lui profesor Nicolae Iorga şi publicată în Neamul Românesc.

)

li il

TREI ÎNDRUMĂTORI AI VIEŢII CULTURALE

i4i

In anul 1869, a luat iniţiativa înfiinţării în oraşul Focşani, a unei Şcoli Normale de învăţători, predând cursurile în mod gratuit, împreună cu defuncţii profesori: Alexandru Puiu, Ioan Albine, Ioan Gurău şi Nicolai Tipei. Intre 1873—1880, a fost di rector al gimnaziului şi al liceului. In 1881, înfiinţează biblio teca liceului. Câtva timp a fost primar al oraşului Focşani. Moare în ziua de 16 august 1909, lăsând amintiri neuitate despre rodnica sa activitate în ogorul culturii naţionale. Maestrul Lucio Vecchi era italian de origină, născut în oraşul Guartalla, provincia Regio Emilia (Italia), în anul 1854. Până la vârsta de 14 ani, a urmat cursurile şcolare în oraşul său de naştere, apoi a trecut la conservatorul din Milano, absolvindu-1, ca diplomat. In vârstă de 19 ani, abia un copil, împreună cu fraţii lui Contardo, Olivier, cu Ettori Sorani şi cu o trupă de operă ita liană, vin în România. După o lună, ajung la Focşani şi în teatrul Lupescu care se inaugurase decurând, dau câteva concerte de operă. N'au fost încurajaţi şi susţinuţi de publicul focşănean, puţin pregătit, pe atunci, pentru astfel de manifestări artistice, astfel că trupa se împrăştie. Lucio Vecchi rămâne în Focşani, în trupa de comedie, de sub conducerea artistului Ioan Lupescu. In Mai 1875, îl găsim dirijând orchestra trupei de operetă a lui Aslan. In 1877, a fost angajat de primăria oraşului Focşani ca şef al muzicei comunale pe care o organizează. In 1876, împreună cu Iancu Langa, Frederic Remer, Ştefan Mincu, profesorul Ştefan Vasilian, Cotescu, d-nele ŞimionescuRâmniceanu, Eliza Tufelcică şi alţii au înfiinţat o societate filar monică ce a existat până în 1903, şi a dat numeroase concerte în scopuri de binefacere, pe urma cărora au luat fiinţă Şcoala Profesională de fete a Doamnelor, Crucea Roşie şi a făcut ade vărată educaţie muzicală societăţii focşănene. In ziua de 10 Iulie 1881, este numit şef al fanfarei reg. Putna nr. 10 pe care o organizează, ajungând în scurt timp una dintre cele mai reputate muzici militare din ţară. Dela 1908, până în preajma războiului Lucio Vecchi, are

I I , :

142

I. M. DIMÎTRESCU

asemenea, o fecundă activitate muzicală în societatea filarmonică Doina Vrăncii, pe care o conducea din punct de vedere technic, împreună cu d. profesor I. Nanulescu. Prin 1920—1922 deasemenea ia parte activă, dirijând orchestra altei societăţi filarmo nice, înfiinţată după război, sub preşedenţia avocatului Leonida Balan. Ca autor şi compozitor muzical, Lucio Vecchi s a apropiat mai mult de muzica noastră populară, alcătuind numeroase pot puriuri româneşti, adevărate frumuseţi, culese după plaiurile şi câmpiile României şi care se cântă astăzi de către toate muzicile din ţară. Dintre acestea enumărăm : Scene din Carpăţi, Pe malul Milcovului, Pe malul 'Irotaşului Amintiri din Oneşti (aceste două, scrise în timpul războiului), Amintiri din tinereţe, Marşul reg. Putna nr. 10, Coca (vals), întâlnirea (vals), etc. Simţindu-şi sfârşitul vieţii, plină de activitate în ogorul muzicei, a aranjat pentru fanfara regimentului marşul funebru din Simfonia Ill-a Eroica Beethoven, pe care, în taină, l-a încre dinţat subşefului muzicii, rugândul să i-1 cânte la moarte, lucru ce s'a şi întâmplat peste câteva săptămâni. Marşul a fost exe cutat întocmai sub conducerea unui fost elev al său, Filip, şeful muzicii regimentului din Brăila. In ultimele săptămâni ale vieţii, conducea orchestra socie tăţii filarmonice de curând înfiinţată, Cântarea Putnei, făcând repetiţie până la 3 Ianuarie 1930, când a căzut la pat, spre a nu se mai ridica niciodată. In ultimii 15 ani, am avut prilejul să mă număr printre prietenii lui. îmi povestea odată cum, fiind copil, a fost ţinut în braţe de Garibaldi. In 1896, când Frantz Iosef, împăratul Austro-Ungariei ne-a vizitat ţara, două muzici au fost chemate să cânte la Sinaia: muzica reg. I de Geniu, din Bucureşti şi muzica reg. Putna, sau mai bine zis muzica lui Luciu din Focşani. îmi spunea maestrul Vecchi, că împăratul ar fi fost foarte impresionat de execuţia bucăţilor muzicale ale fanfarei reg. Put na. împăratul întrebând pe Regina Elisabeta cine este dirijorul, aceasta i-a oferit braţul, conducându-1 până la locul din parc, unde era muzica. împăratul s'a apropiat de Lucio Vecchi, i-a dat mâna şi l-a felicitat, decorându-1.

}

TREI ÎNDRUMĂTORI Ai VfETii CULTURALE

143

Cât a mai stat în ţară, Frantz Iosef la toate prânzurile a dorit să-i cânte muzica lui Luciu din Focşani, care a concertat şi pe coverta unui vapor, cu care oaspetele a făcut o excursie, împreună cu familia noastră regală, pe Dunăre şi Mare. Lucio Vecchi, a fost într'adevăr o personalitate foarte cu noscută şi preţuită în cercurile muzicale din ţară. In ziua de 28 Februarie 1930, a închis ochii pe vecie. Focşănenii îi datoresc educaţia muzicală pe care Lucio Vecchi a răspândit-o cu adevă rată pasiune de artist, toată viaţa lui, închinată şi sacrificată cu entuziasm, numai muzicii.

■

I. M. D1MITRESCU

■i

i; •!

TÎRGURILE ANUALE DIN ŢINUTUL PUTNEI Tîrgurile anuale şi praznicele care se lac la hramul schitu rilor sunt prilejuri foarte bune de a cunoaşte forme vechi de vieaţă romînească şi de a face cercetări etnografice. In regiunile izolate s'au păstrat aceste manifestări mai bine decît aiurea; pildă sunt bîlciul dela Caşin, tîrgurile din Munţii Apuseni, sau iarma rocul deia Vidra (Vrancea). Importanţa tîrgurilor anuale este unanim admisă şi for li se datoreşte desvoltarea multora dintre oraşele noastre romîneşti l. Dela o formă rudimentară de schimb in natură, între două re giuni distincte din punct de vedere geografic 2, s’a trecut la un negoţ obişnuit, cu date dinainte stabilite, cînd negustorul ambu lant venia să-şi desfacă marfa (mai mult produse manufacturate), iar locuitorii regiunii respective aveau prilejul să-şi vîndă pro dusele lor nelucrate, să se aprovizioneze cu mărunţişuri şi unelte aduse de aiurea, şi în sfîrşit să petreacă împreună o zi întreagă, dorinţă care este foarte explicabilă dacă ne gindim la izolarea 1 Cf. S. Mehedinţi, capitolul despre Sat şl oraş. din cursul ţinut la Uni versitatea din Bucureşti, în 1927* 2 Tache Papahagi, în Cercetări in Munţii Apuseni, p. 27, spune despre tîrgurile de pe muntele Călineasa şi dela Nălmagîu următoarele : «logica faptelor ca şi a consideraţiunilor etnogeografice ne determină să socotim geneza lor ca fiind anterioară oricăror începuturi de civilizaţie rudimentară, sau aşezămînt de stat. ba chiar ca aparţinind epocei de formaţiune a poporului romin». Ne permitem să extindem părerea aceasta şi asupra tîrgurilor anuale din Vrancea, părere ce de altfel se poate generaliza pentru toate regiunile romîneşti izolate. In Vrancea însă a predominat factorul economic, între celelalte condiţii care au favorizat naşterea acestor tîrguri.

1i ) \

îI

ÎÎRGURILE ANUALE DIN PUTNA

145

în care se găsesc oamenii deia munte în tot timpul anului. Pe urmă, împrejurările istorice fiind favorabile, negustorii s'au stabilit locului şi multe din tîrgurile anuale au devenit oraşe. In ţinutul Putnei aşezările omeneşti au fost mai puternice în Vrancea, din pricina siguranţei cu care elementul fizic — de presiunea — a venit în ajutor omului. E destul să privim harta Moldovei 1 a lui Dimitrie Cantemir şi vedem că satele sunt foarte numeroase în această regiune, pe cînd în partea mijlocie a jude ţului aşezările omeneşti lipsesc, pentru a fi apoi mai dese pe valea Şiretului, unde belşugul luncii a atras pe om, cu toate pri mejdiile care îl ameninţau din partea năvălitorilor, sau chiar a stăpînirii. In documente, de asemenea, satele din Vrancea sunt pomenite cu mult timp înaintea celor din partea de şes a judeţului 2. Cu toată izolarea lor, Vrâncenii au trebuit să aibă legături negustoreşti cu vecinii şi au căzut în felul acesta în sfera eco nomică a populaţiei transilvane dela colul carpatic: Secuii şi Saşii. Aceasta, cu atît mai mult că o parte din populaţia Vrancei era din „Ţara Birsei" :5 şi că drumurile oierilor breţeani şi bîrsani treceau prin Vrancea 4. Vrâncenii aduceau din Transilvania rîşniţe de piatră care să înlocuiască morile, în vremuri de bejenie ". Dela Breţc adu ceau ploşti, chimire pentru ciobani şi caţaveici pentru neveste, încă din timpurile cele mai vechi (i. Mai tîrziu, cînd s'a închis graniţa, se treceau prin contrabandă mărunţişurile braşovene, iar transilvănenii cumpărau din Vrancea sare pentru ei. Cu timpul, vrâncenii au avut legături negustoreşti mai de părtate, cu Galaţii unde vindeau iască 7 şi chiar cu Craiova (de unde aduceau seu) s, fie pentru interesele lor proprii, fie în ca~

1 Vezi G. Vîlsan, Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir, Ac. rom., Memoriile secţiunii istorice, 1926, Planşa I, şi P. P» Panaitescu, Contribuţiuni la opera geografică a lui Dimitrie Cantemir, aceeaşi editură, 1928. 2 V. Aurel Sa va, Documente putnenc. I, p. XXV. 3 Cf. N. Iorga, Braşovul şi Rominii, p. 360. 4 Cf. Andrei Veress, Păstoritul Ardelenilor in Moldova şi Ţara-rominească. Ac. rom., Memoriile secţiei istorice. 5 Cf. I. Diaconu, Ţinutul Vrancei, p. LII şi LIII (în notă). 0 Jbidem, p. LI (in nota). 7 Cf. C. D. Constantinescu şi H. Stafal, Documente vrâncenc, I. doc. nr. 50. 8 Cf, N. Iorga, Brodnicii şi Rominii, doc. XVII. 10

146

N. AL. RĂDULESCU

litate de cărăuşi ai negustorilor transilvăneni, care aduceau dela Galaţi peşte şi produse orientale J. Ceeace este de remarcat e faptul că deşi Vrancea nu are păsuri accesibile, valurile munţilor opunîndu-se trecerii, negus torii şi oierii preferau în anumite cazuri să renunţe la pasul comod al Oituzului şi veniau prin munţi, tocmai spre a evita taxele vamale 2. Desigur că aceşti cărăuşi şi negustori au contri buit la desvoltarea tîrgurilor anuale existente probabil din „epoca de formaţiune a poporului romîn". La nord de Vrancea există şi azi marele bîlciu dela Caşin. Tîrgul acesta anual este produs ai pasului Oituz :î, loc de schimb de mărfuri între Unguri şi Romîni. E probabil că negustorii Un guri trebue să fi venit în mare număr, ca să dea şi numele tîrgului (bilciu) 4. Aceasta cu atît mai mult, că pasul Oituz a permis o penetraţie săcuiască destul de puternică, în ţinutul Ba căului, lucru ce a influenţat nu numai relaţiile comerciale, ci şi toponimia şi onomastica 6. In Vrancea tîrgurile anuale au primit mai puţine influenţe străine, şi întrebuinţarea numelui de iarmaroc G, nu indică numai decit existenţa unui mare număr de negustori saşi, ci poate o influenţă germană mai veche, în limbă, influenţă paralelă cu cea antropologică, lucru nedemonstrat încă, dar evident dela prima vedere. Tot astfel şi celelalte tîrguri anuale din regiunea deluroasă sau şeasă a judeţului au avut o formaţie independentă, naturală, dar probabil că au fost sub influenţa neguţătorilor dela Brăila şi mai ales dela Galaţi. E cert că acestea s’au născut mai tîrziu decît cele din 1 O bibliografie completă a relaţiilor comerciale vrînceneşti se află la I, Diaconu, op. cit., în nota dela p. L şi următoarele. 2 Cf. Ştefan Meteş, Păstori Ardeleni in Principaleic-romine, Arad, 1925, p. 17.

3 Cf. I. Ursoiu, Pasul Oituz, în Anuarul de Geografie şi Antropogcografie, IIT, p. 48. 1 Bilciu e de origină ungurească, dela bucşă; cf. H. Tiktin, în RuftănischDeutsches WOrterbuch, p. 186. 5 V. Sabin Opreanu, Ţinutul Secuilor, în Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj, voi. 11T, harta nr. 10. 0 Iarmaroc e de origină germană, dela Iahrmarkt, sau prin intermediul termenului rutean jarmarok; cf. H. Tiktin, op. cit., p. 749.

ÎÎRGURILE ANUALE DIN PUTNA

147

Vrancea şi multe din ele, ca şi din Vrancea dealtfel, îşi datoresc existenţa intervenţiei oficialităţii. Şi, după cum era şi de aşteptat, tîrgurile întocmite artificial vegetează, în timp ce tîrgurile vechi, născute în trecutul îndepărtat din nevoi pe care numai etnografia le poate lămuri, îşi păstrează însemnătatea comercială. Tîrgurile anuale din ţinutul Putnei sunt următoarele 1 : COMUNA

DATA

Vidra

23 april (Sf. Gheorghe) 6 august (Schimbarea la faţă) 26 octombrie (Sf. Dumitru)

Nămoloasa

17 februarie (Sf. Toader) 9 martie 25 martie (Buna vestire) Duminica Floriilor 23 april (Sf. Gheorghe) înălţarea Domnului

Domneşti-sat

14, 15 şi 16 august

Domneşti-tîrg

17 februarie (Sf. Toader) 9 martie 25 martie (Buna vestire)

Vizantea

3 iunie 2 august 27 septembrie

Mărăşeşti

8 septembrie (Sf. Maria-mică) 21 mai (Sf. împăraţi)

Panciu

24 iunie (Drăgaica) 20 iulie (Sf. Ilie)

Datele din tablou sunt luate dela «Camera de Comerţ» din Focşani.

148

N. AL. RĂDULESCtf COMUNA

DATA

Mîndrişca

1—* 8 mai 20—22 iulie 13—17 octombrie

Năruja

29 iunie (Sf. Petru) 14 octombrie (Sf. Paraschiva)

Adjud

23 april (Sf. Gheorghe) 6 august (Schimbarea la faţă) 26 octombrie (Sf. Dumitru)

Vulcăneasa

20 iulie (Sf. Ilie) 8 septembrie (Sf. Maria-mică)

Bîrseşti

8 septembrie (Sf. Maria-mică)

Cercetînd tabloul de mai sus, dar mai ales privind harta, putem împărţi tîrgurile anuale din Putna în trei grupe şi anume: 1) Târgurile anuale din depresiunea vrânceană (Năruja, Birseşti şi Vizantea). 2) Tîrgurile anuale dela porţile Vrancei, pe văile Putnei şi Milcovului (Vidra şi Vulcăneasa). 3) Tîrgurile anuale din răsăritul judeţului (regiunea de cîmp şi cea deluroasă, în parte). Fiecare grupă îşi are importanţa proprie şi nu coincid da tele tîrgurilor din aceeaşi grupă, afară doar de regiunea cîmpului, unde, judeţul fiind prea întins, găsim în aceeaşi zi două tîrguri (Nămoloasa cu Domneşti-tîrg de ex.). In interiorul depresiunii vrăncene rostul „iarmaroacelor" este să se facă schimb mai mult între vrânceni. Sunt foarte pu ţini locuitorii din jur care să vină la tîrgurile din Vrancea. Ace laşi lucru se întîmplă şi în partea estică a judeţului. Aici unele centre s’au transformat în orăşele (Adjud, Panciu, Mărăşeşti şi Odobeşti), celelalte sunt pe punctul de a deveni şi din pricina aceasta tîrgurile anuale îşi pierd din an în an însemnătatea, ne-

TÎRGURILE ANUALE DIN PUTNA

149

gustorul stabil al oraşului contribuind la pieirea negustorului ambulant al „bîlciului" sau „iarmarocului". In toată splendoarea lor au mai rămas tîrguriie dela Vulcăneasa, dar mai ales cel dela Vidra. Aşezarea lor fericită pe văile de trecere spre Vrancea (Milcov şi Putna) cit şi la întretăerea a două forme de relief deosebite (muntele şi dealul) a făcut ca iar marocul să fie evenimentul cel mai de seamă al acestui ţinut. Importanţa creşte şi mai mult dacă ne gîndim că aşezarea cen trală a acestei grupe de tîrguri permite participarea aproape a întregului judeţ.

Tîrguriie anuale din ţinutul Putnei.

Cel mai însemnat tîrg anual din judeţ, este cel dela Vidra. La cîţiva kilometri dela ieşirea din depresiune, Putna lasă pe partea stingă o enormă terasă, care parcă a fost înadins croită pentru aşezări omeneşti. Vrâncenii spun şi astăzi că la Vidra este „dejugătoarea Vrăncii", fiind loc de popas pentru om, păşune pentru vite şi tocmai la jumătate drum între Vrancea şi Focşani. Era fatal ca în acest loc să se facă cele mai multe schim buri de produse, între locuitorii dela munte şi populaţia din cîmpie, mai ales toamna.

150

N. AL. RĂDULESCU

Şi e interesant de remarcat că zilele de lîrg nu-s stabilite la voia întimplării, ci sunt în strînsă legătură cu vieaţa păsto rească vrânceană, cu transhumanţa în special. înainte de a pleca cj oile la munte, (între 1 şi 15 mai ') fără îndoială că ciobanii au nevoe de multe produse ale cîmpului, şi astfel ne explicăm tîrgul dela Sf. Gheorghe (23 april). Deasemenea iarmarocul dela 26 octombrie (Sf. Dumitru) trebue pus in lajătură cu întoarcerea turmelor dela munte. Cio-

Iarmarocul din Vidra, vsdere genera'â. Col. Careului studenţesc putnean. banii şi bacii, la Vidra găsesc mijlocul să-şi vî.ndă burdufurile cu brînza din zeciuiala ce li sa cuvenit, ca preţ al muncii lor de peste vară. Şi tot aici întreaga Vrance se poate îndestula cu po rumbul de care are nevoe pentru iarnă Pentru a avea ^o idee de însemnătatea iarmarocului dela Vidra, dăm mai jos 2 un tablou de mărfurile aduse într'o singură zi spre vînzare : 1 Cf. I. Diaconu, Păstoritul in Vrancea, p. 12. 5 Statistică personală, întocmită la 6 august 1930.

TÎRGURILE ANUALE DIN PUTNA 205 care

151

. cherestea.

Vînzător de oale la iarmaroc la Vidra. Col. Cercului studenţesc putnean.

2 care .... lemne de foc. 9 „ .... lină. 400 „ .... goale de transport. Au luat parte la acest tlrg aproximativ şase mii de oameni, toate satele din Vrancea fiind destul de bine reprezentate. Dacă am trage un cerc, cu centrul în Vidra, care să cuprindă şi cel mai depărtat sat care şi-a trimis mărfurile la acest tîrg, atunci cercul acesta ar ocupa o buna parte din ţara noastră. In adevăr,

152

N. AL. RĂDULESCU

zarzavatul era adus dela Moghileni (Tecuci), Rubla şi Voetin (R.-sărat), şindrila dela Soveja şi Păuleşti, cofele (neînflorate) dela Păuleşti-Vrancea, iar ciubărele dela Reghiu-Putna; ca produse mai depărtate erau valuri de postav pentru cioareci, dela Breţcu şi ţesături fine de borangic, catrinţe de fir şi ştergare înflorate, dela Secele. Mai erau de vînzare cergi, spete de ţesut, olărie, piei de vită, dimie bătută în Vrancea, etc. Pitorescul curat al unui asemenea tîrg trebue ca în vechime să fi fost cu totul altul, dacă ţinem seama de „panaramele" şi „distracţiile" orăşeneşti care au pătruns cu mare uşurinţă şi uluesc pe vrâncenii mai bătrîni, care nu pot vedea oraşul mai des. Iarmarocul dela Vidra trăeşte din timpuri foarte vechi şi va mai dura multă vreme ; el nu este o creaţie a oficialităţii, ci o cerinţă naturală a unei regiuni, izolată de natură, lipsită de oraşe şi de căi de comunicaţie. 0 dovadă vie a celor afirmate este faptul că un sfert din populaţia Vrancei vine la tîrgul dela Vidra. Cu două zile înainte de începerea iarmarocului, pe toate drumu rile încep să se scurgă carele pline cu cherestea, ale căror osii de lemn scîrţie asurzitor la urcuş la vaduri; femei şi bătrîni vin pe jos cale de 30—40 de kilometri, şi nu cu cine ştie ce treburi, ci mai mult ca să respecte un obicei îndătinat. Tîrgul anual este una dintre puţinele forme vechi de viaţă romînească păstrată şi pentruca să trăiască are nevoe numai de libertate şi de cît mai puţin amestec al oficialităţii. N. AL. RĂDULESCU

DATE FOCŞĂNENE ASUPRA HOTARULUI ŞI UNIRII Liga culturală secţia locală, în unire cu primăria oraşului Focşani, a ridicat un monument „lângă colţul zidului mânăstirei Sfântu Ioan despre hotar ** i piaţa Munteni, având următoarea inscripţie : „Cetăţenii oraşului Unirii Principatelor au ridicat acest semn de amintire a unui trecut de credinţă biruitoare, în al patruzecilea an de viaţă al Ligii Culturale, care şi-a ţinut congresul aici. In acest loc era odinioară pichetul de graniţă nr. 47, la ho tarul Milcovului, care despărţia cele două ţări surori: Moldova şi Ţara-Românească“. Tot cu acest prilej s'au aşezat două plăci comemorative, în două puncte diferite dealungul vechiului hotar, şi o inscripţie la clădirea unde a funcţionat Comisia Centrală a PrincipatelorUnite 3. Incheindu-şi discursul său ţinut în adunarea electivă a Mol dovei la 28 Ianuarie 1859, Mihail Kogălniceanu, deputatul ora şului Focşani 8, spunea : „Numele Milcovului contenească de a mai exista în limba1 Raportul dos. Inspectorului Munţilor, nr. 181 din 2 Maiu 1852, Arhiva primăriei Focşani, nr. 14/1852, Voi. I (v. anexa). 2 Comisiunea Centrala a funcţionat în casele lui Scarlat Bontaş din strada Comisia Centrală, dela 1 Aprilie 1859, până la 23 Aprilie 1861, când s'a stră mutat în casele lui D. Dăscălescu, «odăile de (os» unde apoi a fost Curtea de Apel din Focşani, iar astăzi este Cercul militar. V. Arhivele Statului, Bucu reşti, Comisia Centrală Focşani, Dos. nr. 5250/1861. 3 Dimitrie Sturdza şi J. J. Skupiewski, Acte şi Documente relativ la Istoria Renaşterei României, Volumul VIII, p. 103.

151

I. ROMANOAI

giul românesc. Dumnezeu ne-a făcut un singur popor. Acuma a sosit timpul ca să şi lucrăm ca un singur şi acelaşi popor. La Focşani, la Focşani, dar ! Si acolo împreună cu bine cuvântarea Domnului părinţilor noştri, să serbăm marea sărbă toare „învierea României" L Se cuvenea să se serbeze aici Unirea, fiindcă identitatea de nume a celor două oraşe aşezate pe ambele maluri ale Milcovului, făceau din ele simbolul unităţii naţionale a celor două principate. Au existat în adevăr două oraşe cu acelaş nume: FocşaniiMoldovei şi Focşanii-Valahiei. Despărţite între ele printr'un pârâu creiat anume prin de rivarea unei părţi din apa Milcovului 2, raporturile familiare, cul turale şi economice dintre populaţiile lor au fost dintre cele mai strânse. Dacă la început gârla hotarului pare a fi avut multă apă, suficientă chiar pentru a pune în mişcare o moară în vremu rile mai apropiate de noi, şi anume cu începere din epoca Re gulamentului Organic despre care atât arhiva primăriei oraşului Focşani, cât şi arhivele Statului din Bucureşti şi Iaşi sunt mai bogate în informaţiuni, ea nu era decât o şuviţă de apă curgând prin canalul despărţitor al celor două oraşe, pururea ameninţat cu împotmolirea, pururea necesitând grija şi stăruinţa întrunită a celor două municipalităţi, pentru desfundarea şi curăţirea lui. Cu prilejul congresului Ligii Culturale am găsit necesar să dau la lumină o parte din seria de acte privitoare la ultimul secol din viaţa oraşului, pe care le-am strâns de când sunt func ţionar la primăria Focşani. Aceste acte, unele cu lungimi ce nu mi-ar fi permise în cadrul revistei şi articolului de faţă, vor urma la anexe şi le voiu publica în numărul viitor. Gârla hotarului între cele două oraşe, trecea prin proprie1 Dimitrie Sturdza, însemnătatea Divan urilor Ad-hoc din Iaşi şi Bu cureşti, în Istoria Renaşterei României, voi. VII, p. 96. 2 Derivaţia Milcovului lua fiinţă în cătuna Pânticeşti. 3 Cf. actului dela Constantin Duca Voevod din 1 Iulie 1731, transcris în condica II, plic I, fila 36 verso, la arhiva Casei Sft. Spiridon Iaşi; zapisul de vânzare din 20 Februarie 1689, din arhiva Casei Sf. Spiridon Iaşi, condica II, plicul I, fila 26; Arhivele statului, Bucureşti, «Administrative noi», dos. nr. 4968/1833 (roş).

■nHI

Fig. U ALEXANDRU IOAN I CUZA-VODĂ

• 156

I. ROMANOAI

tăţile locuitorilor despre care voiu da amănunte în una din a nexele numărului viitor. Municipalităţile ambelor oraşe, an de an, după cum se vede din numeroasele dosare referitoare la aceiaşi chestiune, dosare aflate în special în arhiva primăriei Focşani, au purtat o deose bită grijă curăţirei gârlei de hotar. /- v-Astfel la 1833, Mart 20, sfatul municipal din Focşanii-Moldovei, adresându-se „către cinstitul magistrat a învecinatului Focv şani“, spune ca să se oblige „lăcuitorii părţei acei, ca di la Gura Tabacarilor şi până la vali, drept rnahalaoa Bahnili să se cureţe hotarul într'o unire, de nămol" 1. La 14 Iulie 1834 eforia oraşului Focşani face o nouă intervenire către magistratul Focşanilor din „jud. Slam-Râmnic“ reproşându-i „că însuşi dumneta, boerule prezident, mergând cu câţiva oameni, ai oprit apa ce curgea pe această gârlă abătând-o pi la moara ci o ai în apropiere de Melcov" şi cere să se în drepte apa pe hotar, fiind secetă şi nevoie de apă „şi mai ales că cu apa ci curgi pi hotar să adapă şi grădina împărătească cari neaparat ceri trebuinţa a avea apă pi dânsa". Prezidentul răspunde „că cine va fi dat priroforie 3 cinstitei eforii, cu greşală le au dat, fără a şti fiinţa adevărului" şi acuză pe Moldoveni că au luat ei apa hotarului în paguba Muntenilor 8. O serie întreagă de asemenea certuri intermunicipale se succedează 4, ultima dată mie cunoscută, când se iau măsuri pen tru destuparea gârlei este la 7 Iunie 1860 °. Este interesant de semnalat însă, că pentru a pune capăt tuturor acestor sforţări edilitare în anul 1850, cârmuirea judeţului Slam-Râmnicu-Sărat „cu prilejul venirii într’acest oraş a Măriei Săli prea înălţatul nostru domn" a propus „Măriei Sale înfiin ţarea unui zid în marginea oraşului despre Moldavia pentru preurmarea strecurării nepravilnice piste hotar". Domnitorul însă a pus rezoluţia „că în loc de zid să se adâncească şi să se lărgească şanţul despărţitor prin înţelegere şi 1 Arhivele statului, Bucureşti, «Administrative noi», Dos. nr. 4968/1833(roş) 2 Arhivele statului, Bucureşti, «Administrative noi», Dos. 4968/1833 (roş). 3 Arhiva primăriei Focşani, Dos. Nr. 8/1842, 42/1849, 4/1850, 48/1851, 38/1853, 18/1854, 43/1854, 11/1857, 52/1859. 4 Arhiva primăriei Focşani, Dos. 32/1860. 5 Ibid, Dos. nr. 4/1850 (v. anexa).

o. I

•«

■

••

i VNfC-

•

•■/

■ •••■*;-..'

•7

iv'b:

——'r----- -

Focşani ni'C.1 ;< "di\'«l 1a acîi • ifl«>b-gZ-48

dttş'.nrr I^F llfliîmli

•-«. V

:V'"-vw,::^v.

. a

. 7£»V; \%f*&

':A

•->

li j

\ ’vfA

î \

;v '•■?•;::n.#

■ 1: i#»^

■

;...

a >

’.

.... « , d

' \:liise>«» : ş«ş&^ »■

:ifîiil

■ IX&s

n ■

;■;.:

‘^acrj

. i

-J *'•

..1

âL_€?_

• d

Flg. 2. Vechiul hotar dintre principate, trasat pe actualul plan al oraşului Focşani.

158

î. ROMANOAI

conlucrare cu Moldavia şi pe alocuria să se aşăze în întinderea şanţului paznicii regulaţi" l, Dintr'un dosar al primăriei se vede că în partea Munteniei în lista „de puncturile şi de numărul paznicilor ce s au chibzuit trebuincioşi pentru străjuirea oraşului" sunt trecuţi 27 paznici, iar „pe toată linia hotarului despărţitor de Moldova, grăniceri atâţea cât s'ar putea mai deşi ca să se preumble şi să strige de la unul până la altul 2 şi „să lăsase la marginea şanţului în lăuntru jumătate stânjen, care să fie drum pe marginea hotarului, pentru vizitaţia picheturilor şi a patrulelor" Aceşti paznici erau necesari, căci în afară de locurile obiş nuite de comunicaţie s'au găsit „şi alte câteva locuri tainice cu punţi peste hotar, uneltitoare de pagubă stăpânirei" 4. Intre ambele oraşe erau în anul 185^ trei drumuri libere de comunicaţie dintre care uliţa târgului pe care era aşezată şi vama, astăzi str. Mare-a-Unirei cerându-se „a se mai deschide două drumuri prinţipale pentru comunicaţii cu trăsuri, unul la pichetul cu nr. 44 dela Dumitru Potop şi altul la pichetul nr. 48 dela Cotul Bumbacului" ", Vama era aşezată pe locul fost al mânăstirei Profetul Samoii încă dela jumătatea veacului al XVIII-lea. Arzând casa vămei către anul 1772 „nişte oameni au cerut să facă dugheni G pe locul acela şi să dea la mănăstire bezmanul locului" \ Dintr’un alt act al acestei proprietăţi cu data de 1822 A1 Domnitor în Ţara Româneasca în anul 1850 era Barba Ştirbei. 2 Arhiva primăriei Focşani, Dos. nr. 12/1854. V. şi D. F. Caian, Isto ricul oraşului Focşani, p. 42. 3 Arhiva primăriei Focşani, Dos. 14/1852, Voi. I, Raport Comandiru Punctul Focşani, nr. 226 din 4 Iunie 1852. 1 Arhivele statului, Bucureşti, «Administrative noi», dos. nr. 18/J834. Ra portul nr. 21, din 22 Iunie 1834 a Comandirului graniţei roş. Focşani, Praporcicul Giurgianu, către Magistratul oraşului Focşani. 5 Raportul Inspectorului Munţilor, nr. 181 din 2 Mai 1852, arhiva pri măriei Focşani, dos. 14/1852, voi. I. Vezi şi Manualul administrativ al Moldovei, 1832-1835, pag. 266. c Dintre aceste dugheni una a fost stăpânită de Hristache Luca, părintele d-rei Ecaterina Luca, dela care am primit relatări. Din tabloul anexat la legea publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 36 din 16 (28) Februarie 1873, p. I, prin care epitropia spitalelor Casei Sf. Spiridon din Iaşi, este autorizată să vândă proprietăţile mici — se vede că în oraşul Focşani avea următoarele proprietăţi: Hanul din strada Mare, 71 lo curi de dughene şi case din Focşani, strada Mare, date cu besman la diferite feţe, locurile a 4 case din mahalaua Ţigănimei, înbesmănuite lui Tache sin Grigore Enache* L-, . _ i Arhiva Casei Sf. Spiridon din Iaşi. Ccndica nr. Ii, plicul 1, fila 54.

I »

. V.' <V >< î 4

'?2a&. _•.

îii^

Fig. 3. Harta regiunei Focşani, Adţud şi Trotuş executată la Vie na în 1788—1789 de Trattner (Col. Academiei Române). Se observă în dreptul satului Pânteceşti (Timtischeschti) gârla de hotar care deriva din Milcov şi intra în oraş pe la bariera Corbului, îl despărţea în două şi se vărsa în balta Mândreşti. In colţul din stânga se poate observa asaltul unei mănăstiri.

160

i ROMANOAl

pnlie 23, pe care îl posed, se vede însă că locul fostei vămi este perfect identificat „pe moşia sfintei mănăstiri Proorocul Samoil, unde se zice. locul vămii, în faţa uliţei dispre răsărit pe malul Milcovului, hotar, având dumnealui Garabet Mogârdiciu dugheană". Tradiţia amintirei bătrânilor este că în epoca unirei celor două principate vama Moldovei era aşezată la Banca Economia de astăzi 1 (V. fig. 5). Aici a slujit şi poetul Gr. Alexandrescu2. Muntenii aveau în 1848 pe hotar la vamă două felinare. Pentrucă Moldovenii n'aveau felinare, magistratul oraşului Focşani-Munteni anunţă pe „eforii părţii Moldaviei” că o să ridice unul din cele două felinare, adăugând că „prin aceasta este pof tită acea cinstită eforie a aşeza şi din parte tot la acel punct un felinar spre a sluji de lumină la vreme întunecoasă" :{. Intre vămi era un pod a cărui construire şi întreţinere, se suporta de ambele târguri. Asemenea se urma şi pentru celelalte poduri depe hotar şi anume : Cel din faţa casei Alecu Cimbru (azi Oficiul Poştal) dinspre grădina Niculescului (casa Langa), podul din mahalaua Tăbăcari din dreptul drumului de comuni caţie lângă Alexe Armeanul, cel din Cotul Bumbacului '. Vameşii se vede că făceau neajunsuri locuitorilor deşi po trivit convenţiunilor vamele din 1835 şi 1846 se făceau o mul ţime de înlesniri populaţiei mărginaşe, scutind-o de taxe pentru trecerea vitelor de păşunat la suhaturi în partea Valahiei, pentru aprovizionări de carne şi în genere pentru cumpărături casnice ". Amănunte asupra raporturilor sociale între populaţiile celor

1 înfiinţată Ia anul 1874 cea mai veche şi de seamă instituţie economică, în a cărui local M. S. Regele Carol II la 25 Ianuarie 1915 cu prilejul depunerei jurământului cercetaţilor din Cohorta «Elena Doamna» a fost găzduit şi luat masa cu notabilităţile oraşului la d-1 General Dr. I. Macridescu, pe atunci Prefectul Jud. Putna. 2 E. Lovinescu, Viaţa şi Opera lui Grigore Alexandrescu, p. 47-48-49. fost şi membru în Comisiunea Centrală dela Grigore Alexandrescu Focşani, numit de Domnitor din partea Guvernului pentru Tara Românească până la 14 Iunie 1860, când se îmbolnăvi greu. Vezi Arhivele statului Bucureşti Comisia Centrală Focşani, dos. 5221/1859. 3 Arhiva Primăriei Focşani, dosar 13/1848. 4 Arhiva primăriei Focşani, dosarele nr. 18/1840, 11/1843, 23/1849» 19/1855, 30/1856, 40/1860. c Ion C. Filiti, Domniile Române sub Regulamentul Organic, 1834-1848, pp. J95—203, 375, 376, 367.

DATE FOCŞĂNENE

(61

două târguri, în sensul de ajutorare reciprocă şl bune relaţiuni, ne dă d-l Mironescu S. Cristoîor, în studiul său despre „Hotarul dintre Moldova şi Muntenia11 h Apoi Departamentul Treburilor din lăuntru vorbeşte despre „câtă jefuire subt nume de vamă se face târgoveţilor de către vameşii amândurora părţilor “ 2. Prin Regulamentul Organic al Moldovei, art, 247 după ce se fixează punctele de graniţă puse sub pază militară în 13 puncte ale Moldovei, la Focşani se stabileşte unul din puncte, prevăzut

Fig. 4. Parte din planul oraşului Focşani-Munteni ridicat de Inginerul Gb. Scipion la anul 1848, cu zidul înconjvrator al mânăstirei Sfântul Ioan Botezătorul, ctitorie a Domnitorului Grigore Ghika, unde se afla pichetul de graniţă nr. 47»

cu paza unui sub-ofiţer şi 4 soldaţi, iar pentru supravegherea pazei frontierei către Valahia era însărcinat un ofiţer care avea reşedinţa la Focşani. Interesantă este descrierea făcută de Ion Ghica în scrisoarea adresată lui Vasile Alecsandri, „O călătorie dela Bucureşti la Iaşi 1 Anuarul de Geografic şi Antropogeografie din 1910-1911, p. 87-183. - Arhivi primăiiei Focşani, dos, nr. 20/1841 şi 1/1837. 11

162

L ROMANOAI

înainte de 1848“, în cafe arată cum se făcea trecerea prin vama dela Focşani din uliţa mare a târgului L Pe vreme de boli hotarul se închidea. Bercu Burăh care luase cu arendă ieratul vitelor de cireadă, cere a fi scutit de una din ratele arenzei pentru că „în anul următor, ivindu-se mo lima şi hotarul închizându-se“, nu poate lua nici o para macar 2. Tot astfel se institue carantină pentru oameni, în 1831. Di vanul împlinit al Moldovei nu permite intrarea călătorilor decât obligându-i la carantină. Pe Evrei îi opreşte însă să intre în ţară n. Cinovnicul dela carantină deşi era Rus — Antonie Brambac —, a trebuit să fie plătit de Starostia Putnei, după porunca Genera lului Kiseleff 4.

înaintea unirii principatelor, Domnitorul Gheorghe Bibescu a desfiinţat vama dintre Muntenia şi Moldova, aşa că prin uni tatea economică s'a făcut un mare pas către unirea Moldovei şi Munteniei prin convenţia din 22 Decembrie 1846 cordonul s’a menţinut totuşi la graniţa Moldovei, „rămânând cu îngrijirea sării şi a lipitorilor G. La 1852 se vede însă că vama avea local propriu 7, iar când vama se desfiinţează se cere „cu buna voinţa prea înălţa tului domn al Munteniei de a dărui casele ce erau de vamă

1 Ion Ghica, Scrisori către V. Alecsandri, p. 229—231. - Arhiva primăriei Focşani, dosar 12, 27/1851. 3 Arhiva Statului Iaşi, trans. 1609, op. 1842, dosar 21. 4 Arhiva Statului Iaşi, trans. 1609, op. 1842, dosar 3. 6 A. D. Xenopol, Rolul lui Cuza-Vodă în unirea Ţărilor Române, publicat în Arhiva organ al societarei ştiinţifice şi literare din Iaşi, anul XXIII, nr. 2—3, p. 67. 0 Ioan C. Filiti, Domniile Române sub Regulamentul Organic, 1831-1848, p. 376, 377. In dosarul primăriei nr. 30 din 1847, magazia de sare, răspunzându-se la cârmuire, se arată că «un los de aşezat magazia pentru pus sare, Magistratul preumblându-se pe malul hotarului în cuprinsul oraşului n'au găs't nicăeri loc slobod decât în dosul zidului mânăstirei Sfântul Ioan despre hotar lângă gardul grădinei pomenitei mănăstiri». Vezi şi dosarele nr. 14/1847, 14/1849, 27/1850, 9/1851, 32/1857. Vama s'a ridicat în Foc;ani la 1 Ianuarie 1848. Cf, Arhiva primăriei Focşani, dosar nr. 14/1849. 7 Arhiva primăriei, dosar nr. 23/1852, voi. I.

DATE FOCŞĂNENE

163

pentru şcoală", ceiace se face, instalându-se în vechiul local atât şcoala naţională cât şi locuinţa pentru parte din profesori l. Hotarul n’a fost pentru populaţia celor două oraşe o pie dică, stânjenind raporturile de orice natură dintre ele. Cercetând Arhondologia Moldovei a paharnicului Constantin Sion, ne vom convinge că este într'adevăr foarte mare numărul

Flg. 5. I) Locul unde a fost vama Munteniei, la care a sluţit şl poetul Grlgore Alexandrescu. II) 1 ocul unde a fost vama Moldovei, a zi Banca Economia, * unde s'a aşezat placa comemorativă* Intre clădiri se afla gârla hotarului, iar alături peste gârla hotarului era vama Ţărei Româneşti.

înrudirilor dintre familiile moldoveneşti şi cele munteneşti. Boierii munteni ajung în prima generaţie dregători de frunte în Focşaniimoldoveneşti. 1 Ib'.d. 39/1852.

L ROMANOAÎ

164

Astfel este cazul celor doi fraţi Costache şi Ştefan Dăscălescu, feciorii polcovnicului Dăscălescu din Târgovişte, sau cazul vornicului de Vrancea din 1830, Toma Sterian şi alţii, date co municate mie de d-1 Aurel V. Sava, extrase dintr o catagrafie inedită a boerilor putneni, transcrisă de d-sa. Şcolarii din Focşanii-munteni. învăţau la şcolile din Focşaniimoldoveneşti şi viciversa, astfel.că prietenia începută în fragedă copilărie pe băncile şcoalei nu se putea transforma în vre-o duş mănie naţională» Intr’adevăr, în şcoala particulară a dascălului Constantin dela Sfântul Nicolae cel vechiu, alături de mai mulţi elevi munteni învaţă, la 1832 Noembrie 15, Neculae Sin Vasile Crângu ot Moldova şi Ion Sin Dumitru Bărcan ot Moldova 1. Chiar la examenele şcoalei naţionale din Focşanii-moldoveni la data de 25 Februarie 1834, iau parte şi dregătorii din Focşanii-munteni 2. Un exemplu frumos de dorinţă pentru unire îl avem în Curierul Românesc dela 14 Septembrie 1845, care descrie cere monia nunţei domnitorului Gheorghe Bibescu, oficiată în Focşani la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul (catedrala oraşului), nuni fiind însuşi Domnitorul Moldovei, Mihail Sturza: „peste podişor dea supra hotarului (între principate) era înălţat din partea fraţilor Moldoveni un arc de triumf" pe care „în faţa de către România moldavă: de a dreapta era închipuit Dragoş şi de a stânga Radu-Negru 8. Tot astfel de exemplu poate fi poezia pe care dascălii şco lilor o pregătiseră pentru elevii lor, s'o cânte : Veniţi toţi, copii, Cu'n cuget curat, Jurământ să facem Sub turnul înalt. Toţi copiii cu un cuget Şi cu un glas unit Să strigăm : trăiască, (bis) Domnul prea' mărit; * ArhfveIe statului Bucureşti, «Administrative noi», dos. nr. 2905/1831 (roş). ! articolul, d-lui profesor Miliari Popescu, din Milcovia, anul II. - Ioan C. Filiti, Domniile Române sub regulamentul Organic 1834-1848, p. 338, 339.

: ! DATE FOCŞĂNENE

165 •

Mihalache Sturdza Prinţ moldovenesc Gheorghe D. Bib^scu Prinţul românesc l. '

Administraţiile ambelor principate sunt foarte binevoitoare pentru drepturile acordate populaţiilor mărginaşe în legătură cu scutirile de vamă pentru obiecte de trebuinţă casnică ce intervin adesea în favoarea lor, asemeni şi pentru aducerea cărnei şi pâinei la măcelării şi pitării 2. In lucrările municipale o deosebită diferenţă şe observă între autorităţi — adesea ele conlucrează, nu numai la netermi-

Fig. 6. Fostul hotel Cimbru (Oficiul poştal actual), aşezat la drumul cel mare al poştei lângă hotar, unde s'a aşezat o placă comemorativă.

nabila destupare a hotarului, pentru care uneori se întruneau la un loc consiliile celor două oraşe, luând hotărîri comune, în cheind şi semnând acelaş jurnal 3. — ci şi la lucrări cu caracter de interes obştesc. Dovadă că cele două oraşe vecine năzuiau tot mai mult a se apropia şi prin felul de a gospodări oraşul, este faptul că ocârmuirea Slam-Râmnicului la 8 Februarie 1833, adresându-se 1 Auzită dela venerabilul bătrân Costache B. Constantinescu, care la rândul său o auzise şi cântase în copilărie. Turnul înalt din poezia de mai sus e acela dărâmat în anul 1905, fost la mănăstirea Sf. Ion. 2 Arhiva primăriei Focşani, dos. nr« 11/1P56 ; 16/1853 ; 21/1856 ; 5( 1857 ; 7/1858 ; 3/1858 ; 9/1859. 3 Ibid. dos. nr. 21/1810; 4(1850, voi. II; 48/1851..

166

I. ROMANOAI

cinstitului magistrat oraşului Focşani din Valahia, prin care atrăgea atenţia asupra îndatoririlor ce are, spunea: „şi cum nu poate lua măcar pilda din învecinatul oraş din partea Moldavii, care se află cu neadormită privighere şi îngrijire înfrumuseţărei oraşului" 1. Pentru aducerea apei, Domnul Munteniei Constantin Ale xandru Ipsilanti prin cartea de gospod din 10 Aprilie 1804, după intervenţia Domnitorului Alexandru Moruzi al Moldovei, dă voie pentru aducerea apei de izvor în Focşani-Moldovei dela locul numit Pituloasa (azi Pituluşa), ce este mai sus de Odobeşti în Muntenia, peste apa Milcovului, obligând să se dea apă şi Foc şanilor din Muntenia, spre a fi de folos la amândouă părţile oraşului 2. In hrisovul Domnitorului Munteniei, Alexandru Neculai Şuţu din 12 Septembrie 1819, prin care hotărăşte milele şi alte veni turi ce le dă pentru ciuşmelele din Focşanii-Valahiei, se arată că locuitorii acestui oraş pătimesc mult pentru lipsa apei, având ciuşmeaua stricată, „fiind siliţi de trec dincolo în Moldova de iau apă" 8, In anul 1832, luna Septembrie 7, sfatul oraşului FocşaniiValahiei scrie sfatului Focşanii-Moldovei să li se dea voie să ia apă dela ciuşmelele lor, cerere ce s'a aprobat la 16 Septembrie acelaş an de sfatul municipal din Focşanii-Moldovei, după dis poziţiile hrisovului lui Alexandru Moruzi Voevod 4. La 13 August 1851, secretariatul de stat al principatului Moldaviei, intervine la secretariatul principatului Ţării-Româneşti, de a da învoirea să se mai tragă încă 4 măsuri de apă din iz voarele ce se găsesc în apropierea acelora dela Pituluşa, adău gând : „guvernul Moldovei nu este la îndoială că guvernul prin cipatului Ţării-Româneşti, precum la toate prilejurile, asemenea şi astădată va primi mijlocirea sa cu toată bunăvoinţa cerută de dorinţa reciprocă a vecinătăţii" 1 Arhivele statulai Bucureşti «Administrative noi», dos. nr. 4967/1833 (roş). 2 Academia Româna, manuscris 95, fila 149, v. şi D. F. Caian, Istoricul oraşului Focşani, pp. 175—176. 3 Academia Română, manuscris 323, fila 235. 1 Arhivele statului Bucureşti, «Administrative noi», dos. nr. 2213/1831 (roş). fila 39, 44. 5 Arhiva primăriei Focşani, dos. 3/1851, voi. II.

DATE FOCŞĂNENE

167

Şapte ani mai târziu, tot în chestiunea aducerei apei (de astădată dela „Buduiul Grafului") Ministerul Moldovei încuviin ţează propunerea de asociaţie între amândouă sfaturile la aşa lu crare de folos obştesc l. In actele cu caracter politic naţional se vede de asemeni că populaţia celor două oraşe conlucrau împreună: astfel în ziua de duminică 20 Iunie 1848, când s'a sărbătorit ziua de 11 Iunie 1848 în Focşanii din Ţara-Românească „cu măreaţă solemnitate

Fig. 7. Vederea de astăzi a mânăstirei Sf. Ioan Botezătorul şi a primăriei oraşului, edificii printre care trecea hotarul. Pătratul arată locul unde s'a ridicat monumentul.

ce a avut loc la catedrala Sf. Ioan în parada cea mai elegantă", se arată că „Moldovenii asemenea au luat parte la această zi mare u 2 1 Ibid. dos. 31/J858. 5 Anul 1848 in Principatele Unite, Acte şi Documente, publicate cu a> futorul comitetului pentru ridicarea monumentului lui Ioan C. Brătianu, Tomul II, pp. 1—3; V. şi dos. primăriei Focşani, nr. 38/1849.

I. ROMANOAI

168

Desigur cu cât. barierele de ordin politic se desfiinţau pentru că acesta era spiritul vremii aceleia, cu atât mai strânse deveneau legăturile dintre locuitorii aceluiaş oraş, despărţit în două de un hotar nefiresc. La sosirea Domnitorului Munteniei în Focşanii Ţării-Româneşti, mădularele Eforiei din Focşanii-Moldaviei, la 27 Mai 1850, au socotit de datorie să aducă la cunoştinţa Inălţimei Sale, prin raportul prezentat, despre starea sanitară şi neajunsurile econo mice de care suferea oraşul în acel timp ]. încă din 1855, se vede că funcţionarii vamali cari încă mai existau, „sub nici un cuvânt acei slujbaşi nu sunt în drept a lua cea mai mică plată de import şi export" 2. De aceia ideia unirei este primită cu mare elan de către Focşăneni. In anexe dau actul de adeziune al unui mare număr de fruntaşi focşăneni din Moldova la acţiunea partidului unionist 3. Cheltuelile de recepţie făcute cu ocazia celei dintâi primiri a Domnitorului Alexandru I. Cuza, în drum către Bucureşti, în 5 Februarie 1859, sunt destul de mari, cele mai mari din câte le-a făcut vre-un alt oraş pe tot parcursul Domnitorului L In întâmpinarea la Focşani a Domnitorului Cuza au fost delegaţi din capitala Bucureşti deputaţii: Năsturel Herescu, C. Cornescu şi Colonel Ieronim cari au intrat în suita ce însoţia Domnitorul 5. La 5 (17) Ianuarie 1859 din Focşanii-munteni s'a trimis ur mătoarea telegramă către Adunarea electivă a Moldovei: „Corpul electoral Focşanii-munteni, simţind cu d-voastră sentimentele de bucurie pentru norocita alegere a Domnului, vă felicitează, strigând: Glorie vouă, fraţilor de peste Milcov ! Tră iască România unită" c. La 25 Ianuarie (6 Februarie) 1859, locuitorii oraşului Foc şani au adresat Domnitorului următoarea entuziastă telegramă: „Sub impresia unei simţiri de bucurie extraordinară, inimile 1 2 3 4

Arhiva primăriei Focşani, dosar J0/I850. Arhiva primăriei Focşani, dos. nr. 17/1855, voi. II. Academia Română, manuscris 598, f. 60. V. anexa. Arhiva primăriei Focşani, dos. 45/1859. V. anexa.

5 ArhiveIe statului Bucureşti, «Administrative noi», dos. nr. 1192/1859 (roş). ° Dimitrie Sturca şi J. J. Skupiewski, Acte şi Documente relative la Istoria Renaşterii Româhiei, voi. Vili, pp. 363.

I i

169

DATE FOCŞÂNENE

rămân uimite şi nu- pot exprima toate câte simţim. Orăşenii Focşăneni nu pot decât să zică : Trăiască România, Trăiască Prinţul lor!“ 1. Ideia Unirii se răsfrânge şi în poeziile „Rugăciune", „Refrenul muzei mele", pag. 231, 273, ale poetului focşănean Dimitrie Dăscălescu, cuprinse în volumul de poezii „Ziorile", publicate în Iaşi, la 1854 şi în volumul „Poezii ale scriitorilor din epoca unirii", apărut în tipografia „Neamul Românesc" dela Văleni-deMunte în 1909 2. Unirea celor două ţări aduce unirea celor două oraşe. De aceia se elaborează proiectul de lege pentru unificarea autorită ţilor din Focşani, localitate destinată de a fi reşedinţa Comisiunii

Fig. 8» Marca oraşului 3. centrale, a înaltei Curţi de Justiţie şi de Casaţie şi a altor au torităţi comune Principatelor Unite 1 şi în consecinţă se iau mă suri pentru desfiinţarea graniţei 5, se ordonă poliţiei Focşanilormoldoveni să supravegheze ordinea din Focşanii-munteni 1 Ibid. p. 649. 2 Dimitrie Dăscălescu este tatăl d-nei Eliza Arhitect I. Mincu. A fost preşedinte al Tribunalului din Focşani şi prefect de Putna, v. Dimitrie Sturza şi J. J. Skupiewski in Acte şl Documente relative la Istoria Renaştere! Româ niei, voi. Vili pp. 151, 501. 3 Decretul Domnesc nr. 1418 din 5 octombrie 1867 publicat în Monitorul Oficial nr. 226 din 7/19/1867 p. 1151. V. anexa. 4 Academia Română, protocoalele Comisiei Centrale Focşani, şedinţa 23, Noembrie 1859. V. anexa. 5 Arhivele statului Bucureşti, «Administrative noi», dos. 109/1862. 0 Ibid., Ministerul de Interne, dos. 259/1862. V. anexele.

■'

6G CyUi/'sviadcP

& ^/Lr/nJKSS~t

1 ! : 1 i ;

Sa uVi &< ţocvi -»\ wXv* ♦ăwiVaVt.

. ■f^v/r-iy , yX-es/frr

.sW*S <i»

t/irl

^/>/ y

/^.^ '» /.V////

/// ^^ //

—

i^y f—/^'

' y,,//Cy^£*V/‘ ar / //^

*v%v “*

*//

•’

«*K7

«vi// /W^'

fir

• ^yi/z/v/zy/f^f^/K

/îl

< >^î/îC^{

«<*/.

/5P~

£W'.'

^W1

-ja-Jt, m /#'■

M/( •’

VW»«r 5 k/m4srj£

jZ**

'5^^

5? /$#*<£

^'/y*^y*ff*yy

ru-/rc

« I I

^sr«6-.

<rî--f

'-y .y/./ ^ /VÎvy

, yv/iw. y^j»yt/

yZ*«ss£

?*r.i

TJf

<* ^ /4yw«rt-, <w«wivo^

■

;

r~yy*/ &*, C/s‘WtASr4 J X

£XU~*6+„*,uLs

.Xs/fs-, aw/,^

^%£,

y Fig. 9. Decretul Unfrei Focşanilor.

DATE FOCŞĂNENE

171

Unirea municipalităţilor are loc pe cale administrativă *, spre bucuria Focşanilor-moldoveni şi a Râmnicenilor 3 şi cu oare care regrete a Focşanilor-munteni 3. Barbu Katargiu, preşedintele consiliului de miniştri, în şedinţa Camerei din Bucureşti dela 30 Martie 1862, explică moti vele strămutării capitalei judeţului din Focşanii - munteni la Râmnicul-Sărat 4, iar Mihail Kogălniceanu, în calitate de raportor al comitetului însărcinat cu elaborarea proiectului de lege relativ la unificarea autorităţilor din oraşul Focşani, ne dă amănunte însemnate asupra felului cum va trebui organizată administraţia locală unită 6. Unirea municipalităţilor s'a făcut prin Drecretul Domnito rului Alexandru Ioan Cuza, No. 476, din 6 Iulie 1862 °, iar unirea ambelor părţi ale oraşului Focşani s’a întărit prin Jurnalul Con siliului de Miniştri din 10 Iulie 1862 7 şi prin Decretul Domnesc No. 485, din aceiaşi zi 8 (vezi anexa). Se recomandă că în această unire lucrările de unificare „să fie conduse de adevăratul spirity al unirei, să înţeleagă bine că toţi membrii ei sunt chemaţi acolea spre a lucra pentru binele şi înflorirea oraşului întregii, că nu mai există Focşani-Munteni şi Focşani-Moldovii, că nu mai există decâty o singură casă", etc. n. Bucuria Focşănenilor, în urma unificărei oraşelor, este ne mărginită : prefectul Robescu comunică telegrafic Ministerului de Interne, după cererea orăşenilor, că „intuziasmul Focşănenilor pentru definitiva unire acelui oraşiu este la culme" 10.

1 Arhiva primăriei Focşani, dos* 72/1862. 2 Arhivele statului Bucureşti, Ministerul de Interne, dos. 259/1862. 3 Ibid. dos. 259/1862. 4 Barbu Katargiu, discursuri parlamentare 1859—1862, pp. 328—329, amănunte la anexa. 5 Academia Română, Comisia centrală Focşani, şedinţa din 23 Noembrie 1859. 0 Decretul Domnesc nr. 476 din 6 iuliu 1862 publicat în Monitorul, Jurnal oficial al Principatelor-Unite, nr. 149, din Luni 9 iuliu 1862. V. anexa. 7 Arhivele statului Bucureşti, Ministerul de Interne, dos. nr. 259/1862. V. anexa. 8 Ibid. 0 Arhiva primăriei Focşani, dos. 72/1862. 10 Arhivele statului Bucureşti, Ministerul de Interne, dos, nr. 259/1862.

172

I. ROMANOAI

Toate actele mari cari au pregătit sufletul românesc cu un entuziasm neînfrânt până când cele două ţări surori şi-au ridicat graniţa dintre ele, acte a căror izvod şi-au avut cel mai adânc înţeles aici, au dat pe drept cuvânt, spre mândria Focşanilor, dreptul de a fi numit oraşul Unirei Principatelor. I. RO.YIANOAI

JUDEŢUL PUTNA DIN PUNCT DE VEDERE MILITAR însemnătatea militară a unei regiuni nu trebue exclusă din cadrul studiilor celorlalte, deoarece în asemenea cercetări făcându-se apel întotdeauna la trecut, istoria — privită aici sub as pectul său general — naţional sau militar — oferă preţioase în văţăminte. Câteva dovezi: Marile artere de comunicaţiuni au fost întrebuinţate în decursul vremei pentru invaziuni. Centrele de comunicaţiuni au format adesea obiective principale pentru beligeranţi, fie că erau capitale politice, fie că prin ocuparea lor se puteau scurta osti lităţile, când unul din adversari cerea pacea. Unele regiuni au format în vâltoarea vremurilor puncte principale de atracţie prin bogăţia lor, sau puncte obligate de trecere în calea năvălitorilor. Dar acest trecut se va repeta şi în viitor. Dunărea a fost trecută de mai multe ori prin aceleaşi puncte în decursul isto riei : pe timpul lui Mihai Viteazul; în războiul ruso-româno-turc la 1877; la 1913 de armata română în Campania din Bulgaria; la 1916 de către armata Makensen şi în 1918 de către armata de Dunăre sub comanda Generalului Berthelot, care venea dela Salonic. Prezenţa cetăţilor aşezate pe malul Nistrului, la Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea-Albă, se explică prin necesitatea simţită de Domnii români de a pune o barieră serioasă la punctele obli gate de trecere şi a stăvili astfel încercările ce făceau duşmanii în scopul de a cotropi Ţara-românească. Vom încerca în rândurile ce urmează să vedem întrucât acest trecut istoric poate fi întrebuinţat în viitor de arta mili-

174

MAIOR D. CANTEA

tară ajutată de perfecţionările armamentului şi celelalte mijloace de luptă, bineînţeles neexcluzându-se geografia militară care se ştie că dovedeşte ce fel de influenţe pot avea elementele geo grafice (naturale şi artificiale) asupra operaţiunilor militare (terestre, aeriene şi de apă). După titlul pus studiului de faţă s'ar crede că ar trebui să ne ocupăm din acest punct de vedere numai de judeţul Putna. Revista Milcovici şi-a propus însă să studieze atât ţinutul din stânga cât şi pe cel din dreapta Milcovului; pe dealtă parte, pentru studiile militare de mare întindere o regiune judeţiană ne-ar fi insuficientă. Vom înţelege ca atare din capul locului că în studiul de faţă va trebui să îmbrăţişăm o regiune mult mai mare. Deci ca să putem aprofunda cât mai temeinic punctul de vedere militar asupra judeţului Putna, va trebui să înglobăm această regiune intrio alta mai mare, care ar (i mărginită către miază-noapte printrio linie care ar merge pe Valea Trotuşului — Adjud — Cahul; la miază-zi prin vârful Lacoci (la Izvoarele Zăbalei) — Nord de Râmnicul-Sărat şi Nord de Brăila; la apus ar fi mărginită prin linia Carpaţilor Orientali (munţii Vrancei şi munţii Zăbrăuţi), iar la răsărit de linia Prutului. Din trecutul istoric al regiunei. „Istoria poporului român — zice N. Densuşianu — din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, este o lungă serie de lupte uriaşe războinice, ce a trebuit să susţină poporul român cu multă vitejie şi devotament, pentru apărarea ţărilor române, a naţionalităţii, limbii, religiei şi libertăţei sale. In mijlocul acestor războaie şi greutăţi continue, cele mai multe fapte de arme ale Românilor au rămas nescrise şi noi suntem datori să reconstruim istoria poporului român din frag mentele unor acte contimporane, sau din relatările unor croni cari străini 1. In domeniul istoriei militare vechi a Românilor trebuie să recunoaştem că afirmaţiunea lui Densuşianu este — din neferi cire — foarte adevărată. Şi cu toate acestea, fără să ne lipsească documente sau izvoare preţioase, putem afirma că ne lipseşte o 1 Nic. Densuşianu, Domnii glorioşi şi Căpitanii celebri ai ţărilor Ro mâne, voi. I, Bucureşti, 1912.

PUTNA DIN PUNCT DE VEDERE MILITAR

175

istorie militară a Românilor. Avem totuşi lucrări răsleţe cari ar putea fi reunite într’un mănunchi şi coordonate, astfel ca .ele să scoată în relief arta militară a Românilor în decursul veacurilor. Dacă aruncăm o privire retrospectivă în istoria neamului nostru, constatăm că regiunea Moldovei-de-jos a constituit, din cele mai vechi timpuri, un ţinut de trecere. Diferite acţiuni răz boinice, invaziuni, expediţii, lupte, etc. se petreceau la frontiera Nistrului, sau în inima Moldovei, în platoul transilvan, sau pe Valea Dunărei. Privind către Nord şi Est, noi nu ne-am fortificat nici măcar linia Prutului, deoarece frontiera noastră a fost Nistrul. La Nord se găsea Cetatea Ţeţinei — în apropiere de Cernăuţi — ale cărui urme se cercetează azi prin săpături executate de d. Bălan 1 ; mai la Vest se găsea cetatea Suceava construită de Ştefan-cel-Mare, întemeetorul sistemului de apărare prin cetăţi, şi cel ce a instituit pârcălăbiile (comandamentele de cetăţi). Mai la Sud era, la Roman, Cetatea Nouă sau Smeredovei 2, iar mai ia apus Cetatea Neamţului. D. Iorga arată în Ist. Armatei Româneşti, că Ştefan-cel-Mare smulse Muntenilor Cetatea cea nouă dela Milcov, Crăciuna (la vărsarea Milcovului în Şiret). Ştefan-cel-Mare a simţit nevoia de a fi apărat spre Sud în contra invaziei Muntenilor. După bătălia dela Soci (în jud. Bacău), la 1471, în care bătu pe Radu-celFrumos, Ştefan reconstrui şi dădu întreaga importanţă cetăţei Crăciuna — fortificaţie care se găsea la frontiera de Sud a Mol dovei. Nu numai atât: hrisoavele ne spun că tot Ştefan-cel-Mare, pentru a fi şi mai bine asigurat contra atacurilor din Sud, cons trui o serie de cetăţi chiar în Muntenia : Cetatea Teleajenuiui, Cetatea Gherghiţa (pe Ialomiţa), Cetatea Floreşti (pe Prahova) şi Cetatea Bucureştiului (pe Dâmboviţa) De bună seamă, aceste forturi formau un sistem în concepţia tactico-strategică de pe acea vreme şi constituiau o serie de lucrări înaintate, care aveau de scop să atragă forţele duşmanului pentru ca asediul lor să le slăbească sau să le înfrângă, înainte de a ajunge la frontieră sau de a invada Moldova. 1 O cetate moldovenească sub Ştefan-cel-Mare; articol publicat în clarul Universul (21. II. 931) de d. G-l Radu Rosetti. • N. Iorga, Istoria Armatei Româneşti. 3 Ibid.

l! 176

MAIOR D. CANTEA

In toamna anului următor (1472), Radu-cel-Frumos, ieşi în tabără,, care fu aşezată la Vadul râului R.-Sărat, aşteptând pe Ştefan-cel-Mare şi armata sa. Dar Ştefan nu-şi concentrează ar mata sa decât un an mai târziu, la 8 Noembrie 1473. Concen trarea s’a făcut la Miicov, unde „era strânsă oastea întreagă a lui Ştefan". Iată, deci, că atât la Vadul râului R.-Sărat cât şi la Miicov, ambele regiuni ofereau bune posibilităţi pentru concen trarea şi staţionarea armatelor. Ştefan luă ofensiva şi atacă pe Radu-cel-Frumos. Timp de 3 zile beligeranţii nu angajează decât fracţiuni din grosul armatelor. Radu simte inferioritatea trupelor sale şi în noaptea de 20 spre 21 Noembrie rupe lupta şi se re trage, urmărit de Ştefan. Mai târziu Petru Rareş, Domnul Moldovei, trece din Mol dova în Transilvania pe la Oituz, în trei rânduri; prima oară în 1528 când este gonit de Turci şi trebui să-şi caute adăpost în Cetatea Cicciului; în alte două rânduri, cu ocazia celor două expediţii ce le-a făcut contra cetâţei Bistriţei şi Braşovului. In prima expediţie Petru Rareş trece cu armata pe două coloane : o coloană trece pe la pasul Ghiurgului şi alta prin pasul Oituz. Petru Rareş supune districtele secueşti. In a doua expediţie în Transilvania, o coloană sub comanda Vornicului Grozav, trece Carpaţii prin pasul Oituzului, după care bate pe Secui la Feldioara (22 Iunie 1529). In anul, 1542, Petru Rareş trimite un ordin autorităţilor secueşti şi le invită să repare drumul până în mij locul pasului Oituz „înlăturând din cale pietrele mai mari şi trunchiurile de lemn" \ Trecătoarea Oituzului a servit în dealungul veacurilor ca un excelent punct de trecere din Moldova în Transilvania, sau viceversa ; ea leagă cele două şesuri, deoparte al Şiretului, iar de alta, şesul Bârsei. Aceste două şesuri, prin poziţia şi bogăţia lor, au format un punct de atracţie pentru comandanţii de oşti. Importanţa trecătoarei Oituz este cunoscută de pe timpul împă ratului Traian. Intr’adevăr, unul din drumurile romane care tra versa în lung Dacia dela un cap la celălalt, era drumul ce pornea dela Belgrad (Singidunum) şi trecea prin . Viminacium (în apro piere de Semendria de azi), Berzava, Sarmisegetusa, Sibiu; urma Valea Oltului; trecea pe la Nord de Braşov, apoi pe la Breţc Densuşfami citează Documentele tiiirmuzaki, voi. II; cf. op. cit.

f\ 1 \ !

PUTNA DIN PUNCT DE VEDERE MILITAR

iii

trecea prin pasul Oituz în Valea Trotuşului, căzând în Valea Şi retului mai la Sud de Ploscuţeni, urma cursul Şiretului până la Galaţi, trecea Prutul şi tăia Bugeacul deacurmezişul, până la Cetatea Albă (Tyras). Un {apt istoric, care merită toată atenţiunea noastră, este bătălia dela Zilişte, dată de Ion Vodă-cel-Cumplit. Jilişte se numeşte astăzi Slobozia-Ciorăşti, localitate la 12 km. Sud de Foc şani, aşezată pe Râmna, afluent pe dreapta Putnei. Ion Vodăcel-Cumplit, aflând că se concentrează la Zilişlea o armată de 69.000 oameni ], trimite mai întâi pe Vornicul Dumbravă' cu 1200 de cazaci călări, să „zboare cu repeziciunea vântului şi să apuce pe neaşteptate străjile duşmanului". Este vorba dc un atac prin surprindere al avantposturilor. Apoi în zorii zilei soseşte Ion Vodă cu grosul cavaleriei (9000 de călăreţi) şi atacă prin surprindere, când omori 50.000 de oameni din armata inamică. Victoria dela Ziliştea este una din cele mai strălucite victorii din câte cunoaşte istoria, victorie cu caracter pur equestru 2. Pe timpul Domniei lui Vasile Lupu, Focşanii au fost incen diaţi de Moldoveni, înainte de a se întâlni cu oştilc Munteneşti ale lui Matei Basarab, la Finta (1653) :i. In războiul Ruso-Turc din 1789, armatele ruseşti sub co manda Generalului Suvarov dădură lupte la Focşani, apoi la Martineşti (lângă R.-Sărat). Aceste lupte avură drept rezultat că Muntenia fu ocupată de Austriaci, aşa cum fusese ocupată şi Ol tenia la 1771 4. In timpul războiului Ruso-Româno-Turc din 1877, prin re giunea Moldovei-de-jos au trecut atât trupele româneşti ce se concentrau mai întâi la Nord de Dunăre cât şi trupele ruse ce trebuiau să meargă în Bulgaria. Pe timpul glorioasei Domnii a Regelui Carol I s’a simţit nevoia fortificărei României. Conform cu ideile ce erau pe atunci în curs, planul de fortificare al României cuprindea : Fortificarea capitalei : Bucureştii. Fortificarea regiunei: Focşani —Nămoloasa—Galaţi (numită

)

1 Căpitan Marios Herescti, Ion Vodă cel Cumplit faţă de Cezar şl Napoleon. - Op. c't. 3 N. lorga, Istoria Armatei Româneşti 4 Ibidem. 12

Maior d.

canteA

pe scurt F. N. G). Regiunea F. N. G. avea de scop să se opună unui atac ce s'ar fi îndreptat dinspre N.E. (Rusia). Punctele Focşani—Nămoloasa—Galaţi au fost întărite cu o serie de forturi după planurile Maiorului Schumann ]. astfel: a) Regiunea Focşani, forturi între Milcov şi Putna în punctele Boteşti, Petreşti, Vânători, Jorăşti, Lămoteşti, Goleşti. b) Regiunea Nămoloasa, forturi pe stânga Şiretului în punc tele Călieni, S.Est Şerbăneşti şi Nord Cruceru. c) Regiunea Galaţi, forturi între lacul Brateş şi Şiret în punctele Costea, Smârdan şi Şendreni. Astfel constituită, regiunea F. N. G. constituia o barieră foarte serioasă de front şi ale cărui flancuri erau sprijinite la stânga pe măgura Odobeştilor cu prelungirea munţilor Carpaţi spre Nord, iar la extrema dreaptă sprijinită pe Dunăre şi Marea Neagră. Alianţa noastră cu Ruşii în timpul războiului mondial a făcut inutilizabile fortificaţiile regiunei F. N. G., căci direcţiunea în care acestea se aflau îndreptate, era tocmai contra unor atacuri ruseşti. Astfel, forturile au fost demontate, iar tunurile date tru pelor de câmp care au avut o bună întrebuinţare în prima parte a războiului nostru naţional. Din trecutul istoric apropiat al regiunei. Dacă regiunea Moldovei-de-Sud prezintă interes istoric mi litar (referindu-ne la trecutul mai îndepărtat), in schimb a jucat un rol de căpetenie şi în istoria războiului pentru întregirea nea mului, pentrucă aci s'au dat în anul 1917, în Iulie şi August, bă tăliile dela Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, la care trebue să mai adăogăm şi ofensiva proectată, dar neisbutită, dela Nămoloasa. In cele ce urmează, vom căuta să rezumăm pe scurt eve nimentele ce s’au petrecut pe frontul ruso-român, în anul 1917. In conformitate cu încheerile conferinţei ţinute la Chantilly în iarna anului 1916, forţele ruso-române trebuiau să ia ofensiva generală contra Puterilor Centrale în luna Aprilie 1917. Din cauza evenimentelor petrecute în Rusia, această ofensivă s'a amânat până la sfârşitul lui Iunie, când s'au hotărât liniile gene rale ale ofensivei ce trebuia luată de armatele ruso-române.

1 Dim. Onciu, Din Istoria României. Bucureşti, Editura Socec.

PUTNA DIN PUNCT DE VEDERE MILITAR

179

Scopul general al ofensivei era fixarea forţelor inamice pe în tregul front român. Pentru realizare trebuia să se distrugă for ţele germane din regiunea Focşani L Armatele de pe frontul ruso-român primeau următoarele misiuni: Armata a 9-a rusă prin acţiuni locale să împiedice inamicul să transporte forţe în zona atacului principal (la Armata l-a). Armata a 2-a română să atace, făcând sforţarea cu aripa sa stângă, in legătură cu aripa dreaptă a Armatei 4-a rusă, pen tru a uşura operaţiunile acestei armate şi a ajunge pe valea Putnei. Armata a 4-a rusă să atace pe tot frontul, în scop de a rupe poziţia inamică în sectorul Răcoasa-Ireşti, exploatând suc cesul în direcţia generală Poiana. Ulterior, această armată tre buia să atingă valea Milcovului, pentruca împreună cu Armata l-a română să distrugă forţele germane din regiunea Focşani. Armata l-a română să atace frontul inamic în sectorul Podul Huroaia-Olăneasca, după care va înainta în direcţiunea generală R.-Sărat, pentru a ataca în spate forţele inamice din re giunea Focşani. Armata a 6-a rusă trebuia să sprijine cu dreapta Armata l-a, după care trebuia să acopere aripa stângă a Armatei l-a. Din cele expuse mai sus, rezultă că acţiunea principală era încredinţată Armatei l-a, care prin ofensiva sa trebuia să cadă pe liniile de comunicaţie şi în spatele Armatei a 9-a germane. Armatele a 2-a română şi a 4-a rusă trebuiau să atace cu câteva zile mai înainte, în scopul de a atrage rezervele inamice dela locul unde ar fi fost nevoe să se producă acţiunea principală 2. 1. Nămoloasa. Planul de atac al Armatei l-a română era următorul: Diviziile a 13-a şi a 14-a trebuiau să atace în linia l-a şi să cucerească poziţia inamică dintr'un singur salt. Divizia a 5-a era înapoia dispozitivului. Dacă Ruşii n'ar fi dat un con curs eficace, Divizia a 15-a trebuia să facă legătura între Divizia a 13-a şi Armata a 6-a rusă. Dacă Ruşii ar fi atacat în bune condiţiuni, Divizia a 5-a ar fi primit însărcinarea să ocupe po ziţiile între Măicăneşti şi Râmniceni şi să acopere astfel dreapta dispozitivului de atac °. După cucerirea poziţiei a 2-a de către 1 2 3 France,

Maior VI. Chirovici, Războiul mondial, 1930, Sibiu. Op. cit. General Berthelot, Sur le front roumain, studiu publicat în Revue de Aout 1927.

ISO

MAIOR D. CANTEA

Divizia a 13-a şi a 14-a, Cavaleria va împinge imediat recunoaş teri pe cursul râului Râmnic, între Martineşti şi Ciorăşti, precum şi spre Vâlcelele, recunoscând poziţia a 3-a inamică, pe linia Bogza—Slobozia—Mihălceni. In spatele cavaleriei Diviziei a 13-a şi a 14-a trebuiau să atingă linia şi să ocupe linia Martineşti Slobozia—Valea-Rea. Mai înapoia întregului dispozitiv trebuia să se găsească Divizia a 7-a şi a 12-a în regiunea: Salcea-Nouă Râmniceni. La 16 Iulie 1917 se ţinu un consiliu de război în prezenţa Regelui Ferdinand la care participau: Ion Brătianu (primul mi nistru) şi generalii Prezan, Berthelot, Cerbacef. După o serie de discuţiuni, generalul Cerbacef arată că răspunde de disciplina tru pelor ruse, cerând să se fixeze data ofensivei la 11/24 Iulie, pentru Armatele Averescu şi Ragoza şi la 12/25 Iulie pentru Armatele Cristescu şi Ţuricof. In acest timp, Armatele ruseşti ale lui Brusilov luaseră ofensiva în Galiţia, la sfârşitul lunei Iunie. După două zile, Ruşii făcură peste 10.000 de prizonieri şi capturară 21 de tunuri. In alte părţi ale frontului regimente în tregi ruseşti refuză să înainteze la atac. In Rusia situaţia politică se schimbă : Prinţul Lvof demisio nează, iar Kerenski este numit preşedinte de consiliu. Ofensiva, începută pe frontul ruso-român în dimineaţa zilei de 12 Iulie, mergea în bune condiţiuni, până la amiază când generalul Cer bacef primeşte un ordin telegrafic dela Kerenski, ca trupele ru seşti să oprească orice fel de operaţiuni ofensive. In aceste con diţiuni, Marele Cartier general român este nevoit să oprească şi el operaţiunile, ordonând ca : Armata a 2-a să se oprească în seara aceleiaşi zile pe po ziţiile cele mai bune ale frontului ce a cucerit. Armata a l-a să rămână pe poziţiile unde se găseşte; astfel ofensiva dela Nămoloasa, deabia începută, a trebuit să fie oprită, deşi era concepută şi organizată sub cele mai bune condiţiuni. 2. Mărăşti. Faţă de misiunea ce se încredinţase Armatei a 2-a, comandantul acestei armate, generalul Averescu, întocmeşte planul bătăliei dela Mărăşti, care în rezumat era următorul : Fixarea forţelor inamice pe frontul: Dealul Arşiţa Moca nului — Poiana Incărcătoarea. Ruperea frontului Inamic în sectorul' Poiana Incărcătoarea t— Răcoaşa,

PUTNA DIN PUNCT DE VEDERE MILITAR

181

In ziua de 9 Iulie începe pregătirea de Artilerie, care du rează două zile până la 11 Iulie, dimineaţa, când infanteria por neşte la atac. La stânga Armatei a Il-a, Corpul 8 Armată rus a cucerit în aceiaşi zi vârful Momâia şi Voloşcani. In ziua de 12 Iulie Divizia a 8-a şi Brigada a 11-a din Divizia a 6-a română ocupă fără lupte Dealul Teheraele şi Gura Văei; deasemenea se mai ocupă dealurile : Babei şi Mare, Câmpuri şi Vizanfea Mănăsti rească. In noaptea de 12/13 Iulie s'au ocupat înălţimile dela Nord de satul Părosul. Două escadroane de cavalerie au fost trimise la Gura-Văei, pentru a împinge patrule pe Valea Şuşiţei, până la Soveja. Corpul 8 Armată rus ocupă linia : Găurile — cota 428—Est de Vidra. Faţă de ordinul de oprire a operaţiunilor, Comandantul Armatei cere şi i se încuviinţează să continue operaţiunile, pentru a ocupa o poziţiune care să prezinte avantaje tactice. Această poziţie era definită de : Dealul Arşiţei — Dealul Teheraele — Răchitaşul-mare — Soveja — Vârful-Momâia. In zilele de 13—17 Iulie, Armata a Il-a continuă operaţiunile, astfel ca în seara zilei de 17 Iulie frontul Armatei a Il-a se stabileşte pe linia: Plaiul Măgurei — Muntele Seciul (cota 1171) — Sboina-Neagră — Tina-Neagră (1054) — Tulnici — Bârseşti — Valea-Sărei. In bătălia dela Mărăşti, am capturat aproape 3000 de prizonieri şi 70 de tunuri. Pierderile Armatei a Il-a au fost 3500 de oameni, din cari 1000 de morţi şi 500 de dispăruţi. 3. Mărăşeşti. Faţă de succesele obţinute de Armatele pu terilor centrale în Bucovina şi Galiţia, Comandamentul german se hotărăşte să atace pe frontul ruso-român, printr'un atac di rect peste munţi în Moldova şi, concomitent, un atac la Nord de Focşani. Din cauza ofensivei Armatei a Il-a române, planul german a fost întârziat, deoarece Austro-Germanii au trebuit să trans porte rezerve în sectorul atacat de Români. Makensen, înainte de a pleca pe front, pentru a conduce, personal, operaţiile spunea în gara Bucureşti ofiţerilor şi funcţionarilor cari veniseră să-l pe treacă : „La revedere, peste două săptămâni la Iaşi-1 ?. Proectul ofensivei germane era următorul: Atac principal pe dreapta Şiretului în direcţia generală Adjudul-Nou, pentru a tăia retragerea Armatelor a 2-a române şi a 4-a ruse ; acest atac 1 General Berthelot, Sur le front roumain.

182

MAIOR D. CANTEA

trebuia combinat cu un alt atac pe Valea Oituzului. Ulterior, continuarea ofensivei generale spre Nord, pe ambele maluri ale Şiretului, pentru cucerirea Moldovei. In ziua de 24 Iulie, Ger manii atacă Divizia a 34-a rusă în sectorul cuprins între calea ferată Focşani-Adjud şi Şiret. Divizia a 34-a rusă se retrage în desordine şi inamicul ocupă satul Străjescu. Divizia a 5-a ro mână intervine şi reuşeşte să oprească pe inamic pe poziţia: Moara-Albă — Doaga — Satul-Nou. In ziua de 25 Iulie, Coman damentul ruso-român proectează un contra atac, care nu sa putut produce, deoarece Germanii au reluat ofensiva. In urma atacurilor germane date fără succes contra diviziei a 5-a română, irtamicul îşi îndreaptă sforţările sale contra resturilor diviziei a 34-a rusă, dela dreapta diviziei a 5-a română. Către seară Di vizia a 5-a este retrasă din cauza pierderilor, la Nord de Doaga, pe marginea de Sud a pădurei Prisaca. In ziua de 26 Iulie, Makensen îşi îndreaptă efortul mai la Vest, având ca obiectiv linia Clipiceşti-Diocheţi. In aceiaşi zi, Divizia a 9-a a fost adunată în zona Cosmeşti-Mărăşeşti. Contra atacul ce-şi propusese Coman damentul ruso-român pentru ziua de 27 Iulie, nu s’a putut pro duce din cauza oboselei trupelor şi a pregătirei insuficiente. In schimb, Austro- Germanii au atacat către seară şi după lupte în verşunate, Diviziile a 9-a şi a 5-a române au fost silite să se re tragă pe linia: 200 m. Nord pe şoseaua : Focşani — Tecuci — Păd. Călini. Diviziile a 13-a şi a 71-a ruse atacă cu succes, cap turează 1000 de prizonieri, dar sunt silite să se retragă pe linia: Ţifeşti — şoseaua Mărăşeşti — Panciu. In ziua de 28 Iulie orele 17, Armatele l-a română şi a 4-a rusă iau contra ofensiva. Fiind contra atacate pe timpul nopţei, ele cedează terenul. In ziua de 29 Iulie forţele ruse dela dreapta Diviziei a 9-a române fiind atacate, această Divizie este nevoită să prelungească aripa dreaptă şi ocupă cu 2 batalioane marginea de Sud a Mărăşeştilor. Dar inamicul reuşeşte să debordeze în dreapta Diviziei a 9-a înain tând către gara Mărăşeşti. Pentru ziua de 30 Iulie, Comanda mentul german hotărăşte a ataca în sectoarele apărate de Ruşi. Armata l-a română (General Grigorescu) şi Armata a 4-a rusă (General Ragoza) primesc misiunea să oprească ofensiva germană pe frontul Iveşti — Şiret. In după amiaza zilei de 30 Iulie, Ger manii atacă pe tot frontul. Ruşii se retrag pe linia Repedea — Pd. Răzoare — fabrica de parchete Mărăşeşti; pe frontul român

FWNA DIN PUNCT DE VEDERE MILITAR

iâ3

atacul german a fost respins, dar din cauza retragerei Ruşilor, Divizia a 9-a a fost nevoită să se retragă la marginea de Nord a Pd. Călini. In ziua de 31 Iulie, Corpurile 7 şi 8 ruse sunt în locuite cu Diviziile a 13-a şi a 10-a române. Generalul Ragoza hotărîse in această zi retragerea forţelor ruso-române pe linia : Iveşti-Diocheţi Modrezeni; Marele Cartier neîmpărtaşind acest punct de vedere, a luat măsuri ca trupele române să înlocuiască trupele ruse de pe front. In ziua de 1 August, Comandamentul german se hotărăşte a face efortul la aripa stângă a Armatei, pentru a lega acţiunea acestei Armate, cu aceia a grupului Gerok, ce ataca la Oituz. Comandamentul ruso-român se hotărăşte să oprească ofensiva inamică, iar după restabilirea situaţiei să exe cute o contra ofensivă. Germanii însă atacă pe frontul rusesc, între Ireşti şi Pârlita şi îi resping din Şerbeşti şi Străoani; si tuaţia este restabilită de Divizia a 10-a. Deasemenea Germanii atacă la Prisaca, aruncând pe apărători spre Şiret. Pierderile Armatei l-a în ziua de 1 August sunt de 4500 de oameni. La 2 August, Armata germană ia ofensiva în direcţia Răcoasa fără succes. In ziua de 3 August, Germanii atacă din nou pe tot frontul, dar sunt respinşi. O Divizie germană atacă la Cosmeşti, dar este respinsă. Dela 3—6 August pe front este o acalmie; se fac noi grupări de forţe şi se schimbă de pe front trupele obosite, sau care au avut pierderi mai mari. In ziua de 6 August dimineaţa, Germanii atacă puternic în sectorul Mărăşeşti-Diocheţi. Divizia a 13-a se retrage şi inamicul pătrunde în direcţia Pd. Răzoare. Faţă de această situaţie, Divizia a 10-a astupă frontul la punctul de legătură cu Divizia a 13-a. Divizia a 13-a trece la contra atac împreună cu un batalion din Divizia a 10-a, forţând pe inamic să se retragă desordonat. Odată cu atacul dat contra Diviziei a 13-a, Germanii au mai atacat fără succes Divizia a 9-a şi Divizia a 14-a. Restul zilelor până la 21 August, au avut loc o serie de acţiuni fără importanţă. 4. Oituz. Concomitent cu acţiunea dela Mărăşeşti, grupul Gerok executa o ofensivă la Oituz, având planul următor: a) Ruperea frontului Armatei a 2-a române la Sud de şo seaua Hârja — Grozeşti-Bogdăneşti, după care să se înainteze în direcţia Oneşti, închizând comunicaţia de pe valea Caşin. b) Atac demonstrativ spre vârful Pravila (cota 875) şi even tual urmărire spre Tg.-Ocna.

184

MAIOR D. CANTEA

Atacul german începe în ziua de 26 Iulie 1917, când ina micul reuşeşte să rupă legătura dintre Diviziile a 6-a şi a 7-a române. Armata a 2-a cere sprijinul Marelui Cartier General, care între alte măsuri, îi pune la dispoziţie Divizia l-a de Cava lerie şi patru batalioane ruseşti. In ziua de 29 Iulie, inamicul continuă ofensiva şi cucereşte Dealul Coşna. Contra atacul dat de două brigăzi descălecate ale Diviziei l-a de Cavalerie restabi leşte situaţia. La 30 Iulie un atac român ajutat de un regimenx rusesc pune în desordine Divizia a 70-a honvezi. La 6 August grupul Gerok atacă din nou şi cucereşte Dealul Coşna. Toate celelalte încercări de a înainta spre Est nu au avut nici un re zultat, astfel că în ziua de 7 August 1917, operaţiunile se stabi lizează pe frontul dela Oituz. Concluziuni generale Din expunerea succintă ce am făcut, a reeşit rolul impor tant ce a jucat regiunea Moldovei-de-jos în Istoria Poporului ro mânesc, în general şi acţiunile petrecute în războiul pentru în tregirea neamului, în special. Ce ne rezervă viitorul ? Desigur, putem pune un semn de întrebare. România reintrată în hotarele ei fireşti nu mai poate avea nici un fel de intenţiuni războinice agresive; dar nu este mai puţin adevărat, că ea este hotărîtă să-şi apere graniţele cu ultima îndârjire. In faţa celor trei ina mici care ne înconjoară, desigur trebue să stăm cu arma la picior, dar cu ochii spre hotare ! In cazul unui atac dela Est, vom căuta să ne apărăm teritoriul pas cu pas. Linia Nistrului, Prutului şi Şiretului constituesc bune poziţii de oprire, rămânând ca ultima rezistenţă să se desfăşoare pe creasta Carpaţilor răsăriteni şi cursul inferior al Şiretului până la Dunăre. Inamicul ce ar înainta dela Est, ar căuta apoi să facă o conversiune spre Sud-Est fie pentru a face legătura cu inamicii dela Sud, fie pentru a cuceri Capitala. înţelegem importanţa ce trebue să acordăm Moldovei-de-jos în aceste condiţiuni. Nu ştim dacă n'ar fi cazul ca să se ia din nou măsuri pentru fortificarea vechei linii întărite Focşani — Nămoloasa — Galaţi, în scop de a pune o barieră sau cel puţin de a întârzia cât mai mult înaintarea inamicului. Deasemenea, în contra unui inamic ce ne-ar ataca dela Sud, ultima rezistenţă a noastră ar trebui să se desfăşoare pe creasta Carpaţilor meridio-

PUTNA DIN PUNCT DE VEDERE MILITAR

185

nali, prelungiţi la Est prin cursul inferior al Şiretului, până la Dunăre şi Marea Neagră. In regiunea Şiretului inferior, inamicul ar găsi posibilităţi mai uşoare pentru o eventuală invaziune spre Nord şi Nord-Est; deci în această regiune trebue să avem în dreptată toată atenţiunea. Ori cum ar fi, într’o viitoare conflagraţiune, regiunea Moldovei-de-jos va avea să joace un rol tot atât de important ca şi în trecut. MAIOR D. CANTEA

CAMERA DE AGRICULTURĂ A JUDEŢULUI

PUTNA

Ia desfăşurarea activităţii sale, Camera de agricultură ţinîndu-se în cadrul atribuţiunilor pe care i le conferă legea, are rolul de a ocroti pe agricultori, de a îndruma activitatea acestora şi de a raţionaliza culturile în vederea unei mari producţii. Mijloacele de acţiune în această direcţie sunt multiple. O acţiune culturală de ordin educativ agricol, trebue secundată de o acţiune directă, materială. In primul rînd cunoştinţele de specialitate trebuesc popu larizate în massa agricultorilor mici, printr’o acţiune bine condusă, pentru a contribui în bună parte la rezolvarea crizei de producţie. Camera agricolă de Putna a utilizat toate mijloacele de care dispune pentru realizarea desideratelor exprimate mai sus. Astfel în domeniul agricol, propriu zis, a stăruit pentru in troducerea noilor sisteme de cultură, potrivit climatului şi con diţiilor economice locale, prin introducerea asolamentelor apli cabile proprietăţii ţărăneşti, arături adinei, în care scop s'au pus la dispoziţie tractoarele Camerii, selecţionarea seminţelor cu trioare şi vînturători puse la îndemîna sătenilor în diverse cen tre agricole, tratarea seminţelor cu preparate chimice distribuite în mod gratuit, folosirea îngrăşămintelor chimice, etc. Camera agricolă, prin agenţii şi agronomii săi specialişti, s'a preocupat de întrebuinţarea metodelor technice în lupta contra secetei, şi a buruenilor prin praşile repetate, prin muşuroirea porumbului, arături de toamnă, introducerea varietăţilor tim purii, etc. S'au luat măsuri pentru desfacerea produselor prin vînzarea în comun, pentru o mai justă valorificare. Industrializarea produselor agricole, prin creşterea vitelor pentru carne, lapte şi tracţiune, este problema cea mai impor tantă pentru valorificarea cerealelor şi în acest scop îmbunătă ţirea raselor de vite printr'o încrucişare raţională constitue în

187 viitor un mijloc preţios de îmbunătăţire a stărei economice a ţăranului cultivator. In acest scop Ca.nera procură satelor şi co munelor tauri de rasă, vieri, berbeci şi întreţine anual 9 staţiuni de montă în diferite centre ale judeţului, înzestrate cu armăsari de rasă, procuraţi în acest scop din depozitele statului. Culturei pomilor fructiferi în regiunea deluroasă a judeţului Putna i s'a dat de către Cameră o deosebită atenţiune. Au fost înzestrate cu pomi, din cele mai bune varietăţi, grădinile şcolare, pieţile publice, curţile bisericilor, etc. Toate cheltuelile de procurare şi transport au fost suportate de Ca meră, iar plantaţia şi îngrijirea s’au făcut sub conducerea perso nalului specialist al acesteia. Sătenilor li s’au distribuit pomi în cost cu înlesniri de plată, cu o reducere de 40°/o din preţul de cost. Combaterea boalelor criptogamice şi a insectelor care dis trug livezile noastre s'a făcut prin echipe înzestrate cu instru mente şi insecticide puse 1a îndemînă gratuit de Cameră şi con duse de specialişti. In primăvara anului 1931 aceste lucrări au salvat mare parte din livezile de munte şi producţia din acest an. Plantarea zonelor şoselelor şi a terenurilor fugitive s'a făcut în Vrancea cu saicîmi, şi cu pomi fructiferi la lizierele satelor şi oraşului Focşani. S'au plantat c.ca 40 km. şosele şi drumuri co munale, iar rezultatele obţinute, cu toată lipsa de interes şi ne glijenţa localnicilor, au fost mulţumitoare. O deosebită importanţă s'a dat culturii plantelor furajere în special pe islazurile comunale. Cu tractorul Camerei s'au făcut arături în anii 1930 şi 1931 de 850 hectare care au fost însămînţate cu lucernă, costul urmează a se rambursa din venitul anual al islazurilor comunale. In această privinţă camera urmă reşte un program metodic pentru a ajunge ca pe fiecare islaz comunal, cel puţin din suprafaţă să fie însămînţată cu lucernă. In vederea îmbunătăţirii ruselor de păsări, Camera a în fiinţat o crescătorie la ferma sa, distribuind în judeţ 1500 ouă din cele mai bune rase de păsări, pentruca plugarul să-şi constitue un nou şi important venit auxiliar ai gospodăriei sale. Creşterei albinelor i s'a dat o deosebită importanţă. In anul 1930 camera a organizat un curs de albinărit la Focşani cu 60 elevi şi la Bârseşti cu 20 elevi, majoritatea preoţi, învăţători, plugari şi elevi ai cursului secundar şi complimentar unde s'au predat cursuri practice de albinărit, iar rezultatele au fost că marea majoritate a foştilor cursişti au înfiinţat stupării sistematice ce constitue o adevărată podoabă a satelor noastre. In ramura viticolă acţiunea Camerii s'a redus numai la în fiinţarea unui laborator oenologic şi la participarea cu produse din regiunea Panciu şi Odobeşti la expoziţia din Lwow în Sept. 1930. In viitor se va acţiona în colaborare cu sindicatele şi

18S cooperativele viticole la vinificaţie, standardizare şi desfacerea produselor în interior şi la export. Biblioteca bogată a Camerei unită cu a fostului consilieratf publicaţiunile periodice, revistele de specialitate, instrucţiunile scrise date de Cameră la fiecare sezon de activitate agricolă şi re vista de popularizare „Drumul Nou“ editată de Llniunea Camerilor Agricole şi împărţită gratuit la 600 de cetetori din judeţ constitue propaganda scrisă cu care se face legătura sufletească între plugari şi instituţiunea lor. Cu ajutorul cinematografului ce posedă, Camera întreprinde o vie propagandă prin rularea de filme instructive şi cu caracter profesional agricol. Veniturile Camerii de Agricultură a jud. Putna sunt de lei 6.419.920. Cheltuelile se repartizează astfel: Pentru acţiunea technică ca: studii, experienţe, demonstraţiuni, expoziţii, concursuri, premii, statistică, cumpărare de reproducători, plantaţiuni de pomi, laborator, aprovizionări cu seminţe selecţionate, însămînţarea şi îngrijirea islazurilor comu nale, încurajarea agriculturii, reforma agrară, cumpărare de mă suri agricole etc. s’a alocat suma de Lei 3.895.500. Pentru acţiunea culturală, ca: Bibliotecă, abonamente la reviste, muzeu, participarea la Foaia pentru învăţămîntul agricol ambulant, cinematograf, staţiuni de radio, subvenţii şi burse pentru studenţi şi elevii agronomi, propagandă cooperatistă şi sindicală, realizarea cadastrârei agrare şi fond pentru monografia judeţului, etc. Lei 1.250.000. Astfel că un procent de 72% din fondurile comunei sunt afectate acţiunei technice şi culturale iar restul de 18% cheltuelelor de personal şi administraţie. Camera de agricultură a judeţului nostru înţelegîndu-şi me nirea pentru care a fost creiată, s’a străduit să înlăture cît mai multe din greutăţile ce stau în calea plugăriei romîneşti. Printr'o acţiune bine condusă în viitor, această instituţiune sustrasă oricăror alte preocupări, va constitui un adevărat focar de îndrumare plugăraască în vederea îmbunătăţirei mijloacelor de producţiune, a sistemelor de muncă, desfacere a produselor agricole şi luminarea agricultorilor.

(

N. JECHIANU } Biblioteca l-urle**

V R A N C r * „Duiliu Zamfirescu'*

;

IMAGINI DIN MIICOVIA

■:

• J

«• ' .

• •*

' .• '<

■

•• : "

••V

••<

■

•-

: % V ‘ I

■

-5 ‘

. •-

1 * iK

; . ■

;

Bibliotp ^ lud <»*«

Biserică de lemn din Prisaca (Vra'ncea). Col. „Milcovia"

Jitia (R.-Sărat), vedere generală. Col. „Milcovia"

. v

r -i.

;

v /. * -*

. * ■f ■.

- Kf.

;

■>

■

" *-»

î '

: . J

••

■ •

;■

;r ‘ V

••

•f

_■

r. ■

■

■t.

.• -

•t

•-

: .. .• *5 *

•• î-';

*•

•*% •

■y - ■

:Vt

r.•

Bîbîîofo^'*

fl/rf*' c C 1 r'r°er.n"

Poartă de'cramă, din stejar, înflorată, veche de peste 200 de ani, din Budeşti (R.:Sărat). Col. „Milcovia"

Poartă'de cramă, înflorată, aceeaşi vechime, din acelaşi sat. Col. „Milcovia"

:• ;

: -

■>!

;;

: s •J»

:: •-

V'!

?• V

: ■

.« •

•: •

Cămaşă din Bisoca (R.-Sărat). Col. „Mi'covia"

Fotă din Podu-Lacului (R.-Sărat).

Col. „Milcovia"

•:

"4. ■t •

.”~Vr' i■

s‘r ■

v. .

■«

-I

r.. i

■

•••

■3.-

-•

:•

•-

“v

B - ? . -o

”V

1•

•-

• V.

r!' - î

" '•

t r.

■■

y■ f

. ■-

i'if 7 '

-T

V Ji

•

■■

Biîiffotpro Jucfp*~"«*

VRANCM /* 7nnn

Prisacă din Podu-Lacului (R.-Sărat). Col. ,,Milcovia“

Herăstrău pe valea Rîmnicului (Jitia, R.-Sărat). Col. „Milcovia"

CĂRŢI ŞI REVISTE PRIMITE LA REDACŢIE: ANALELE BANATULUI, anul III, nr, 3 şi 4; anul IV, nr. 1. ARHIVELE OLTENIEI, anul IX, nr. 51—52; anul X, nr. 53. DATINELE ŞI OBICEIURILE NOASTRE DELA PAŞTE, de Simion Hâmea, Biblioteca Comoara Vrancei, nr. 5. FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE, anul VII, nr. 3-4. MOLDOVA LITERARĂ, anul V, nr. 4—5. MIC TRATAT DE LINGVISTICĂ GENERALA, de Al. Procopovici, editura „Revistei filologice", 1930, Cernăuţi. REVISTA ISTORICĂ ROMÎNĂ, anul I, nr. 1, Bucureşti. ŢARA BÎRSEI, anul III, nr. 1, 3, 4.

PREŢUL LEI 100. %

Milcovia anul II vol 1

Articles inside

POPULAŢIA PUTNEI IN 1859