Teama de animale la copil
Un copil temător, care nu se simte bine în preajma animalelor de companie sau a celor domestice, poate avea probleme mai târziu, iar această frică se poate transforma într-o adevărată fobie. De aceea, rolul părinţilor este de a lupta cu acest comportament şi de a găsi metodele potrivite de terapie prin care micuţul lor să depăşească problema. Teama de animale este, de regulă, rezultatul unei experienţe negative trăite de copil (ex: a fost muşcat sau zgâriat de pisica familiei), dar poate fi şi indusă de o altă persoană – un prieten de joacă, părinţii sau bunicii (prin remarci de tipul : “Nu te apropia de căţel, că o să te pape”, “Lasă cocoşul în pace că te ciupeşte” etc). Cum ajuţi copilul să îşi depăşească teama de animale 1. Identifică animalul care îi provoacă sentimentul de frică năzdrăvanului tău Copiii se pot teme de animalele de companie (câine, pisică, hamster) sau de animalele din gospodărie, dacă locuieşti la curte. Câinele – dacă micuţul tău a avut parte de un incident neplăcut în trecut (a fost muşcat, zgâriat sau urmărit de un câine) este destul de greu să aibă un comportament degajat în preajma câinilor. Explică-i cu calm că nu toţi câinii au acest comportament şi pregăteşte-l pentru întâlnirea cu un câine (asigura-te însă că este vorba despre un animal blând şi prietenos). Animalele din gospodărie – din cauza unui incident neplăcut pe care copilul tău l-a avut cu unul dintre animalele din gospodărie (a fost lovit accidental, s-a speriat de zgomotele făcute de animale etc) este posibil să manifeste frică şi anxietate. 2. Lucrează constant cu micuţul tău, astfel încât acesta să îşi depăşească temerile Citeşte-i poveşti în care protagonistul este un animal, urmăriţi împreună diverse documentare sau desene animate sau oferă-i exemple concrete că nu se întâmplă nimic rău, intrând chiar tu în contact cu animalul de care copilului îi este frică.
Ulterior, lasă-l să intre în contact cu puii animalelor care îi provoacă sentimentul de nesiguranţă şi teamă, dar aşteaptă ca apropierea să se facă într-un mod natural (nu încerca să forţezi lucrurile). 3. Observă modul în care micuţul tău interacţionează cu animalele Chiar dacă pare că prichindelul tău a depăşit problema fricii de animale, nu ar fi rău ca, pentru o perioadă să îi supraveghezi acţiunile şi să observi care este relaţia sa cu necuvântătoarele. Poţi face acest lucru discret, astfel încât copilul să nu trăiască cu sentimentul că ai motive pentru care să îţi faci griji. Alege un animăluţ cu comportament docil şi nu interveni decât în momentul în care cel mic are un comportament greşit sau dă semne că îi este din nou teamă.