davanti a sé (2020

Cinema Filmografi ile Simonei

La vita davanti a sé(2020)

Gen: dramă Durată: 1h 34min Regizor: Edoardo Ponti Scenarist: Ugo Chiti – fi lmul se bazează pe cartea lui Romain Gary Roluri principale: Sophia Loren, Ibrahima Gueye, Renato Carpentieri, Abril Zamora, Babak Karimi Filmat în: Italia Limbi vorbite în fi lm: italiană, spaniolă, ebraică, română

Edoardo Ponti, regizorul fi lmului La vita davanti a sé (2020), e cunoscut pentru producțiile anterioare Between Strangers (2002), Th e Nightshift belongs to the Stars (2012) sau Human Voice (2014). Colaborează cu Sophia Loren atât la Human Voice (pe care îmi doresc tare mult să îl văd), cât și la cel mai recent fi lm, La vita davanti a sé (Th e Life Ahead Us) și a fost răsplătit cu patru premii și șase nominalizări la festivaluri internaționale. Colaborarea cu Sophia Loren se datorează și unui motiv personal: relației dintre regizor și actriță i se suprapune o relație mult mai personală, aceea dintre mamă și fi u. Celor doi li se alătură scenaristul Ugo Chiti, cunoscut mai ales pentru Gomorroa (2008) sau Dogman (2018) și foarte tânărul Ibrahima Gueye (în rolul lui Momo) afl at la cel de-al doilea rol important al său după Muñeca negra (2019). Împreună ei se angajează într-un remake al fi lmului Madame Rosa (1977), peliculă câștigătoare a unui premiu Oscar pentru cel mai bun fi lm străin și a unui premiu César pentru cea mai bună actriță (Simone Signoret). Provocarea este, așadar, una serioasă, dar rolul pe care-l joacă Sophia Loren la zece ani de la ultima apariție cinematografi că trece dincolo de ecrane și generează o emoție care-i răsplătește, pe deplin, efortul.

Rolul pe care-l interpretează e acela al unei prostituate pensionare care are acum grijă de copiii altora. Ca în fi ecare rol pe care-l joacă, și aici Sophia Loren împrumută personajului o eleganță aproape aristocratică. Dedicată și aspră, curajoasă și delicată, Madame Rosa are în grijă doi băieți (pe Babu, fi ul Lolei) și pe Iosif (care vorbește românește), dar lor li se adaugă Momo, un senegalez pe care doctorul Coen nu-l mai poate ține în frâu. Mereu furios și răzvrătit, Momo duce în sufl et pierderea timpurie a mamei pe care o reimaginează ca pe o leoaică apărându-i înainte și de care este fascinat, dar și înfricoșat deopotrivă. Hotărât să reușească pe cont propriu devine ajutorul unui trafi cant de droguri și, descurcăreț și afabil, îi majorează acestuia profi turile. Lipsit de un compas moral și de stabilitate, Momo e o victimă a unei vieți aspre împotriva căreia ridică ziduri de apărare. Prietenia care se înfi ripă treptat între el și Iosif nu e emoție verbalizată, ci indiferență voită, defensivă. Prea mic să înțeleagă anumite lucruri, nu știe cum să interpreteze numărul de pe brațul doamnei care-l are în grijă. Tragedia ei (supraviețuitoare a Holocaustului) se întâlnește cu tragedia orfanului într-un mod subtil, fără ca acesta să priceapă pe deplin care este explicația aparentelor momente de reverie sau retragerea ocazională și panicată a madamei în catacombele de sub locuința acesteia. De la vânzătorul de covoare, de la Lola cea veselă care dansează în sufrageria doamnei Rosa, dar care are propriile ei tristeți de netrecut, Momo afl ă că viața nu este numai despre sine, ci mai ales despre impactul pe care noi îl avem în viața altora. Pe măsură ce prezența pensionarei devine din ce în ce mai diafană sau volatilă, prezența băiatului devine din ce în ce mai pregnantă. Interpretarea lui Ibrahima Gueye e admirabilă ținând cont de cei paisprezece ani ai săi și de experiența cinematografi că redusă, dar cu toate acestea nu pare a se ascunde în umbra marii actrițe, ci

Simona arDelean

este, îndrăznesc a spune, un partener adevărat.

Tocmai de aceea colaborarea mamă-fi u îmi stârnește admirație: plin de emoție, fi lmul are scene în care fragilitatea femeii ca instrument actoricesc e exploatată la maxim. Va fi acesta ultimul rol din viața acestei actrițe legendare? La cei optzeci și șase de ani ai ei, foarte posibil. Va fi acesta rolul care-l va propulsa pe Ibrahima Gueye? Doar timpul poate spune, dar cu siguranță ar merita. În orice caz, această peliculă care în an pandemic a trebuit să se mulțumească cu streamingul pe Netfl ix, lăsând în urmă fascinația marelui ecran pentru ecranele mici și casnice, e o bijuterie italiană. Imaginile străzilor din Puglia (unde a fost fi lmat) sunt inundate de o lumină puternică, de miere, cu un efect fotografi c, de netăgăduit. Ceva din tonurile de chihlimbar se regăsește în afi șul fi lmului în care imaginile celor doi protagoniști se întrepătrund, șoptind parcă: Ai toată viața înainte, gând la care se adaugă notele muzicale ale piesei interpretate de Laura Pausini (Io sì), care semnează coloana sonoră a fi lmului.