Jurnal de leadership Scanează codul QR pentru a te abona la revistă
România 30
Decembrie 2019 - Ianuarie 2020 | anul 16 | numărul 263 | 14.9 lei
Cei mulți, cei liberi, cei puternici!
EDITORIAL
La momentul Revoluției, tocmai împlinisem 18 ani, devenisem majoră. Suficient de mult cât să știu destul de bine ce înseamnă comunism și libertate îngrădită, și să nu cad pradă nostalgiei după acele vremuri, dar nici prea mult timp cât să mă contaminez iremediabil. La acea vreme, eram în clasa a XII-a și mă pregăteam pentru admitere la Filologie (acum se cheamă Facultatea de Litere) și o carieră în învățământ. Nu prea aveai alternative, viața părea trasată dinainte, fără mari șanse de a ieși din matcă. Știam doar că excelența te-ar putea propulsa în afara limitelor permise și mă pregăteam pentru asta, dar fără a avea vreo garanție. Cel mai greu de dus la vârsta idealismelor de atunci era lipsa de perspective. A venit Revoluția, însă, și multe au devenit posibile. Inclusiv faptul că s-a deschis prima Facultate de Jurnalism neangajată politic. Nici în cele mai optimiste proiecții ale mele nu visasem la așa ceva. Era imposibil, nu aveai
ADRESA: Str. Brezoianu Ion - Actor, Nr. 51, Sc A, Et 3, Ap. 14, Interfon 114C, sector 1, Bucureşti, tel: 021 410 83 58 e-mail: cariere@cariereonline.ro web: www.revistacariere.ro ISSN: 1583-5804 Revista poate fi achiziționată din magazinele INMEDIO - RELAY și rețeaua PRESS ONE. TIPAR: ART GROUP PUBLISHING I WWW.ARTDESIGN.RO Prepress: CPC, tel.: 021.224.16.15 Publicaţia este auditată de Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT). Revista CARIERE beneficiază de rezultate de audienţă conform Studiului Naţional de Audienţă FOCUS. CARIERE este membră European PWN Romania şi susţine diversitatea de gen. Nicio parte a revistei nu poate fi reprodusă, parţial sau integral, text sau imagini, fără acordul scris al editorilor.
modele la care să te raportezi, nu aveam literatură de specialitate, eram departe de Capitală, într-un orășel de provincie muncitoresc. Toate datele să rămâi blocat într-un program de viață limitat. Am avut șansa de a intra în siajul unor schimbări pe care numai libertatea câștigată în decembrie 1989 le putea aduce. Viața mea profesională a fost schimbată total – am dat admitere la jurnalism și am făcut parte din prima generație de jurnaliști post-comunistă. Am învățat din mers, văzând și făcând, spunându-mi în multe momente de cotitură „ce-ar fi fost dacă nu aș fi avut parte de această libertate?”. Sunt 30 de ani de atunci și sunt norocoasă că libertatea câștigată atât de greu a schimbat lipsa de perspective pe care atunci o resimțeam ca fiind sufocantă. Și mi-a adus o profesie la care nici măcar nu sperasem. Cu bune, cu rele, cu grele – dar altceva. E un imens privilegiu și sunt recunoscătoare pentru asta.
Foto: Cristina Paraschiv
CE-AR FI FOST DACĂ... N-AR FI FOST?
DANIELA PALADE TEODORESCU Editorialist
SENIOR EDITOR
GRAFICA ȘI DTP
FINANCIAR
Cati LUPAŞCU cati.lupascu@cariereonline.ro
Silvia FURNEA, Ocean2000 srl silviafurnea@gmail.com
Leni PARASCHIV leni.paraschiv@cariereonline.ro
Raluca FLORESCU raluca.florescu@cariereonline.ro
FOTO COPERTĂ
DIRECTOR EXECUTIV
Felicia LUCA felicia.luca@cariereonline.ro Adriana COBLIȘAN redactia@cariereonline.ro
Dan Mihai Bălănescu FOTO
Dorin Valeriu COZMA dorin.cozma@cariereonline.ro
Constantin PESCARU constantin.pescaru@cariereonline.ro
Daniel TOLEA paparatzi.ro ADVERTISING SALES MANAGER
BUSINESS DEVELOPMENT DIRECTOR Liliana MUNTEANU liliana.munteanu@cariereonline.ro
EDITORIALIST
Adriana GHEŢA adriana.gheta@cariereonline
Daniela PALADE TEODORESCU daniela.palade.teodorescu@cariereonline.ro
Anda ANASTASIA anda.anastasia@cariereonline.ro
Monica NEUMORNI monica.neumorni@cariereonline.ro
EDITOR CONTRIBUTOR
PROJECT MANAGER EVENIMENTE
Raluca MIHĂILĂ raluca.mihaila@cariereonline.ro
Laura GHEBOIANU laura.gheboianu@cariereonline.ro
SECRETAR DE REDACȚIE
Andra ZIKOV andra.zikov@cariereonline.ro
Viviana ȘERBAN viviana.serban@cariereonline.ro
Doina COŞOI doina.cosoi@cariereonline.ro
Cititorii se pot abona pe site-ul www.revistacariere.ro/abonamente la tel. 0728.901.905, la e-mail dorin.cozma@cariereonline.ro, prin Manpres Distribution, la abonamente@manpres.ro, la Oficiile Poștale ale POȘTEI ROMÂNE, prin Top Seven West la office@abonamente-presa.ro, prin ARCA PRESS la abonamente@arcapress.ro
DIRECTOR GENERAL
| 3
SUMAR
70. EVENIMENT ReGala CARIERE „Oameni care ne
inspiră, valori și tradiții românești”
6. ȘTIRI 7. WORK LIFE CHOICES
Christoph și Barbara Promberger „Dacă nu oprim acest masacru asupra pădurilor, pierdem sufletul țării!”
12. COVERSTORY
România 30. 9 la DEMOCRAȚIE. Cei mulți, cei liberi, cei puternici!
19. OPINIE
Libertatea cui?
20. EVENIMENT
Sala Radio încheie prima parte a stagiunii și deschide noul an cu fast
22. INSIDE OUT
Cenzura ca efect al excesului de politically corectness
24. SPECIAL
24. Cea mai mare companie românească de consultanță financiară. Un vis devenit realitate
4 |
26. Integritatea, între cinste și consecvență 28. „Angajații trebuie să simtă că fac parte dintr-un proces în care contează tot ceea ce fac” 30. O companie sănătoasă este formată din angajați sănătoși 32. Cultura noastră organizațională este orientată către rezultate și soluții dedicate clienților 34. Pentru un angajator de top, angajații săi reprezintă o prioritate 36. Rolul CFO‑ului în implementarea proceselor de digitalizare 38. Cătălina Moraru, antreprenor bijutier - „Am îndrăznit să am o pasiune și să ies în lume cu ea” 40. România este un pol de atracție pentru externalizarea serviciilor
50. INTERVIU
42. STRATEGIE
64. KIDS MANAGEMENT
Competențele viitorului - după care aleargă companiile din întreaga lume
45. SPECIAL
Lecția universală de cultură organizațională. That’s right, honey!
Michael Merchant: Companiile n-au cum să funcționeze dacă liderii îi consideră pe angajați simple obiecte
54. LEADERSHIP STRATEGIC Libertatea în epoca ecosistemelor și a coopetiției
56. INSPIRAȚIE
Despre libertate în organizații
58. STRATEGIE
Management şi control sau influenţă şi libertate?
60. INTERVIU
Creativitatea este forța pozitivă cu care schimbăm lumea Ce frumos poate fi la școală!
68. RECENZIE
Micul zeu și viitorul muncii
NEWS
ON THE MOVE Simona PODGOREANU s-a alăturat din luna noiembrie 2019 echipei KPMG România, ca Director de Resurse Umane. Podgoreanu are peste 20 de ani experiență în resurse umane, iar timp de 13 ani a ocupat poziția de Director de Resurse Umane în cadrul companiei Agricover. În ultimii 16 ani, aceasta a îmbinat experiența profesională cu activitatea de profesor asociat în programele ASSEBUS Executive MBA și ExecEdu. Dan GHEORGHE este, începând cu data de 18 noiembrie, noul Director de Investiții al NN Pensii, mandatul său fiind în curs de autorizare de către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Având o experiență de peste 12 ani în industria financiară, acesta va fi responsabil de dezvoltarea strategiei de investiții și coordonarea activității de administrare a portofoliului fondului de pensii administrat privat NN. Iulian ALEXE va ocupa funcția de Area Manager pentru Europa de Nord și Centrală al UTA, unul dintre cei mai importanți emitenți de carduri de combustibil pentru flotele de vehicule grele din Europa. Cu o experiență de peste zece ani în management, Iulian Alexe a contribuit la înființarea filialei române a UTA, parte a grupului Edenred. Radu BĂLĂCEANU este noul responsabil de marketing și Dezvoltare al proiectului LifeBox, platforma online prin care se poate comanda mâncare în mai multe variante de meniuri personalizate. Bălăceanu este unul dintre cei trei fondatori ai acestui proiect, iar anterior, timp de 5 ani, a ocupat funcția de Managing Director în cadrul foodpanda România.
6 |
DE CRĂCIUN, CELE MAI MULTE COMPANII OFERĂ ANGAJAȚILOR CARDURI ȘI TICHETE CADOU În România, cele mai multe (75%) dintre companiile care acordă salariaților mici atenții cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă preferă cardurile sau tichetele cadou, în timp ce alte firme oferă coșuri cu bunătăți sau sume de bani, sub formă de prime. În bănci și companiile de asigurări, aceste prime reprezintă chiar și 50% din salariu. ,,De la an la an, companiile din România sunt tot mai interesate în oferirea tichetelor și cardurilor cadou, atât datorită avantajelor fiscale pe care le prezintă acest beneficiu, cât și datorită bucuriei cu care angajații
reacționează atunci când le primesc. Acestea au devenit cadoul vedetă în companiile cu mai mulți angajați, fiind o soluție modernă de motivare, atât pentru echipă, cât și pentru partenerii de afaceri, aceștia având flexibilitatea și libertatea alegerii dintr-o varietate impresionantă de bunuri și servicii“, spune Elena Pap, directorul general al Up România. Indiferent de varianta aleasă, numărul firmelor care acordă mici „atenții” de Crăciun este în creștere, iar 2019 nu va face excepție.
CADOURI APRECIATE DE ANGAJAȚI Interesant este însă și ce-și doresc angajații de la patroni. Potrivit unui sondaj prezentat recent de site-ul forbes.com, nu mai puțin de 29% dintre angajați vor să primească un card cadou. Totodată, 28,8% dintre aceștia ar aprecia dacă patronii ar scurta programul de lucru, mai ales în luna decembrie, atunci când oamenii sunt mai ocupați cu pregătirea Sărbătorilor de Iarnă. 20% dintre respondenți au declarat că ar
vrea să participe la o petrecere de Crăciun, iar 10% au spus că preferă un cadou, oricare ar fi acesta. În fine, un procent de 7% au răspuns că și-ar dori ca patronii să facă o donație către un fond de caritate, în numele salariaților. Există și un răspuns care a întrunit aproape unanimitate în rândul respondenților. Astfel, nu mai puțin de 94% dintre cei care au participat la sondaj au afirmat că și-ar dori să simtă că sunt apreciați de manageri.
WORK LIFE
Choices Întâlnirea cu ei este definitorie. Sunt oameni cu o misiune și un mesaj. Sunt cei care și‑au pus în practică visul, ne uimesc cu talentul lor, cu energia lor, sunt cei care schimbă lumea. Acțiunile lor nasc cea mai importantă reacţie în ceilalţi: înţelegerea faptului că se poate, că visurile pot deveni realitate. Poate că unul dintre aceste portrete vă inspiră să faceţi și voi alegerea care vă împlineşte. Rubrică recomandată de
Ilustrație realizată de Dan Perjovschi
WORK LIFE CHOICES
CHRISTOPH ȘI BARBARA PROMBERGER
„DACĂ NU OPRIM ACEST MASACRU ASUPRA PĂDURILOR, PIERDEM SUFLETUL ȚĂRII!” de Cati Lupașcu Pentru ei, România înseamnă acasă. S‑au convins, fără nicio urmă de îndoială, încă de la începutul anilor 2000, când, aflați în Germania, unde tocmai venise pe lume primul lor copil, au văzut un film despre un sat din Munții Carpați.
8 |
Atunci, pentru prima dată în viață, au simțit un dor nebun de casă. De o casă a lor, în care să‑și crească fericiți copiii, pe care îi și vedeau jucându‑se în mijlocul naturii. Și‑au dat seama că vor pentru copiii lor hrană sănătoasă, tihnă și prieteni calzi. Și‑au dorit ca dimineața, din curtea lor, să poată admira crestele, să simtă miros de flori și fân proaspăt cosit, să‑și piardă privirea printre nori sau căutând poteci încă neatinse de om. Se visau străbătând cărăruile acelea, descoperind locuri superbe, pentru ca mai apoi, obosiți după atâta hoinăreală, să se răcorească în umbra pădurilor virgine, în foșnetul dumnezeiesc al copacilor. Știau câte raiuri nebănuite ascundeau Munții Carpați, cât de frumoasă ne e țara, doar cochetaseră cu ea încă din 1993, când au venit să dezvolte cel mai important proiect de salvare a carnivorelor mari din Europa, ei fiind primii biologi care au făcut o cercetare științifică în Europa de Est despre lupi. Deci iubeau deja România. Numai că, până atunci, o consideraseră doar o țară unică, frumoasă. Cu Enya bebeluș în brațe însă, au simțit că undeva, într‑un sat din Carpați, trebuie să fie casa lor, că acolo trebuie să‑și crească fiica. Așa că, au lăsat confortul (credem noi) unei țări civilizate, cu toate avantajele ei, și s‑au mutat într‑o țară care încă își căuta drumul. Și nu doar atât… s‑au stabilit efectiv într‑o zonă rurală, mai precis la Șinca Nouă, un sat de la poalele Munților Făgăraș, la vreo 50 km de Brașov, între Râșnov și Șercaia. La scurt timp a venit pe lume și Cora, iar visul li s‑a împlinit. Astăzi, după mai bine de 25 de ani de când au făcut primii pași pe potecile neumblate în căutarea lupilor, Christoph și Barbara Promberger, căci despre ei este vorba, sunt cei mai înfocați păstrători ai patrimoniului forestier al României, ai ariilor montane protejate, adevărați străjeri ai Munților Carpați.
DE LA PASIUNEA PENTRU LUPI LA CEL MAI MARE PROIECT DE RECONSTRUCȚIE ECOLOGICĂ Christoph a venit primul în România. Absolvent de silvicultură la Munchen, inițial își planificase să rămână trei ani, pentru doctorat. Se întâmpla în 1993 și demarase cel mai amplu proiect de cercetare a carnivorelor mari, respectiv lupi. Apoi și‑a propus să rămână 5, după ce a extins cercetarea și a inclus urșii și râșii. Dar i‑a venit și ideea dezvoltării unui program ecoturistic și a ajuns la 10 ani. La un moment dat, ar fi putut să plece în Scoția, cu un proiect tot despre lupi, dar a refuzat. O cunoscuse de Barbara, se căsătoriseră, și le‑a plăcut atât de mult țara noastră, încât le‑a fost greu să se despartă de ea. Barbara este austriacă și de profesie biolog. A venit în România tot în căutarea lupilor. „Ne‑am întâlnit aici. Barbara a venit ca studentă voluntară la proiectul cu lupi. România avea această bogăție, era țara cu cei mai mulți lupi din Europa. Pentru noi, asta a fost o atracție imensă. România ni s‑a părut o țară de vis: o natură sălbatică și frumoasă și la sate oameni autentici. În primii ani am simțit o agonie în țară, nimeni nu mișca un deget, toți așteptau să vadă dacă se întîmplă ceva. În 2005, când am văzut tăierile masive din Parcul Național Piatra Craiului și că nimeni nu ia atitudine, am înțeles că vorbim despre o catastrofă, că se distruge ceva vital pentru întreaga natură. Atunci ne‑am gândit că această catastrofă poate fi oprită numai cu o abordare unitară și o viziune mare. Așa am trecut de la lupi, la păduri, practic la o reconstrucție ecologică”, ne‑a povestit despre primul contact cu România Christoph Promberger.
„Stop! Trebuie să facem ceva!”. Au început singuri în 2006, dar în timp au reușit să convingă finanțatori, colegi, susținători și politicieni. În 2009 au înființat Fundația Consevation Carpathia. Primul angajat la Fundație a venit în 2010. Acum sunt deja aproape 90 de angajați, motivați și bine pregătiți. Prin puterea exemplului, prin dedicare și cu tenacitate, au reușit ca, în ani, misiunea lor să evolueze de la o „luptă” restrânsă a unui grup de prieteni, susținători și voluntari, la o adevărată forță, iar rezultatele sunt deja consistente, vizibile, importante. În prezent, fundația deține peste 24.000 ha de pădure și de pășuni alpine. Suprafețele sunt în partea sud‑estică a Munțiilor Făgăraș, Piatra Craiului, și Leaota. Christoph și Barbara țin însă să clarifice lucrurile: nu e vorba de o investiție, pentru că asta ar înseamna că un investitor vrea bani înapoi cu un profit. În proiectul lor este exclusiv vorba de donații, nimeni nu are alte așteptări, „decât sentimentul că a făcut ceva bun”. Iar că acest „ceva” nu e doar bun, ci extrem de important, aproape vital, o demonstrează sumele uriașe atrase până acum în acest proiect: peste 80 milioane de Euro. Bani obținuți într‑o combinație de donații private, prin fundații ale unor filantropi, fonduri Europene, bani publici din Norvegia și Elveția și din corporații românești. Dar suma cea mai mare a fost donată de fundații internaționale. Zeci de milioane de euro, din care au fost achiziționate de la păduri virgine la suprafețe ce fuseseră rase de la suprafața pământului, fie de proprietari, fie de hoții de lemne. Dar, mai mult decât atât, subliniază Christoph, „am salvat mii de hectare de păduri virgine fără nicio protecția legală și sute de animale sălbatice, protejate în fondurile de vânătoare pe care le gestionăm, unde nu se practică nici vânătoarea sportivă , nici pentru trofee”.
Prima care a intrat în cursa aceasta nebunească de salvare a pădurilor ‑ din punctul lor de vedere, cea mai mare bogăție a României ‑ și a habitatelor naturale, unice în Europa, a fost Barbara. Ea a fost cea care a spus
| 9
WORK LIFE CHOICES
10 |
„NU NE OPRIM SĂ FACEM CE CREDEM CĂ E DREPT” Nu a fost deloc ușor, ne‑a explicat Barbara, să răzbească prin hățișul legislativ, printre colții mentalităților și comportamentelor iresponsabile, printre tentaculele corupției, care au împresurat ca niște cari pădurile României. De fapt, cât s‑a crezut că proiectul lor e unul „normal”, adică vor intra în pădure cu topoare, nimeni n‑a comentat nimic. Lucrurile au degenerat în momentul în care a fost clar că nu vor tăia copacii. De la teorii ale conspirațiilor – că ne cumpără străinii, că ne exportă pădurea – și până la zvonuri împrăștiate obsesiv în comunități – că vor începe proiecte de minerit (aur, uraniu), că vor ridica țarcuri pentru urși pentru a‑i vâna, că vor construi pârtii de schi etc., chiar denigrări și atacuri efective, de nimic n‑au fost feriți. Dar nu s‑au lăsat doborâți. Miza lor era prea mare și prea nobilă ca să renunțe. „Nimeni nu credea că suntem doar un proiect de conservare. În comunitățile locale erau mulți oameni care ne respectau și care credeau că e o treaba bună ce facem. Dar au fost și oameni care au făcut orice să ne îngreuneze proiectul, în majoritate oameni care câștigă din tăieri (legal sau ilegal) de copaci. Câteodată denigrările lor au avut succes, acolo unde lumea nu ne cunoaștea și le era ușor să distribuie fake news‑uri. Dar unde am fost și suntem activi, unde lucrăm cu comunitățile locale, vedem că tot mai mulți oameni înțeleg ce facem și înțeleg că e ceva pozitiv și pentru ei”. La nivel macro însă, și Christoph, și Barbara sunt conștienți că defrișarea pădurilor pare de neoprit în România. Cum văd ei acest „masacru”? Cine și cum ar trebui să acționeze pentru stoparea acestui fenomen? Ce pierde România lăsând pădurile la mâna samsarilor și hoților de lemne? „Pierdem toți. Pierdem un mediu sănătos, pierdem bucurie, pierdem ceva care mai este foarte special în România. Ceva ce alte țări au pierdut deja și care poate să fie o bază de dezvoltare sustenabilă și sănătoasă. Dacă nu oprim acest masacru, pierdem sufletul țării! Da, noi suntem atacați personal de oamenii care câștigă din acest masacru, dar avem haine groase și nu ne oprim să facem ce credem că e drept”.
Și cel mai drept li s‑a părut să replanteze sute de hectare (până acum peste 700, asta însemnând aproape 2 milioane de puieți) defrișate ilegal. Practic, cu ajutorul comunităților, au creat păduri noi acolo unde ani de zile hoții de lemne au distrus nestingheriți. „Este un început nou pentru un viitor mai bun”, apreciază Cristoph. Și rezultatele ar fi fost și mai bune dacă legislația românească ar fi fost „mai prietenoasă cu fondul forestier”. „Cred că ce a reușit echipa noastră este un succes extrem de mare. Dar da, tot se putea mai mult. Astăzi ne gândim că, dacă puteam să cumpărăm mult mai multe păduri acum 10 ani, le puteam salva. Multe păduri au fost tăiate în timp, păduri seculare, care pot fi recreate în sute de ani. Mă doare fiecare copac care e tăiat și mă gândesc mereu dacă nu puteam să salvăm mai mult”, ne‑a mărturisit Christoph. „VREM CA MUNȚII FĂGĂRAȘ SĂ DEVINĂ PARC NAȚIONAL, CEL MAI MARE DIN EUROPA” Și totuși, în ciuda părerilor de rău, privind în urmă, silvicultorul german, îndrăgostit iremediabil de pădurile României, recunoaște impactul imens pe care proiectul lor l‑a avut asupra Munților Făgăraș: „Am pornit doi oameni, acum 13 ani, cu o viziune total nebună, și am ajuns o echipa de 90 oameni, dedicați, care lucrează zi și noapte pentru a realiza această viziune. Filantropi din toată Europa donează foarte mulți bani pentru această viziunea, iar Comisia Europeană o prezintă ca model pentru multe zone. Îmi doresc ca România să devină un lider global în conservarea pădurilor, să fie un exemplu pentru grija pe care o are față de pământurile și pădurile sale”. Viziunea despre care vorbește Cristoph se referă la crearea unei zone protejate cu natură sălbatică de talie mondială în sudul Carpaților românești, suficient de mare ca să permită existența unor populații semnificative de carnivore mari și să permită, de asemenea, desfășurarea proceselor evolutive naturale. Proiectul include situl Natura 2000 Munții Făgăraș, Parcul Național Piatra Craiului și Munții Leaota, formând un total de peste 250.000 ha. Odată ce proiectul va fi finalizat, acest nou parc național va fi o zonă sălbatică de clasă mondială, un exemplu de conservare în Europa și cel mai emblematic parc național de pe continent.
„AVEAM SENZAȚIA CĂ TRĂIESC ÎN PARADIS, DAR TREBUIE SĂ STAU TOATĂ ZIUA ÎNĂUNTRU” Așa cum spuneam la începul acestui articol, soții Promberger locuiesc în Șinca Nouă și au două fiice, Enya și Cora. L‑am întrebat pe Cristoph dacă România e cea mai bună alegere și pentru ele, pentru educația lor, dacă școala românească e o opțiune viabilă. În primii 4 ani, fetele au mers la școala generală din Șinca Nouă, a spus Cristoph, apoi au început home‑schooling, o variantă aleasă la modul practic: următoarea școală germană era la peste o oră depărtare de casă. „Cu 2 ore pe drum în fiecare zi, cu teme și meditații, nu rămânea deloc timp pentru copii, ca ei să beneficieze din plin de zona unde cresc. Aveam senzația că trăiesc în paradis, dar trebuie să stau toată ziua înăuntru. La home‑schooling, copiii terminau lecțiile în 5 ore, și le râmâneau celelalte 7 ore pe zi să mergem cu caii peste fânețe și prin păduri, să se întâlnească cu animale sălbatice, pe scurt să învețe despre viață. Enya are acum 18 ani, e de 2 ani în Germania, urmează să termine liceul. Nu a avut deloc probleme la școală. România a fost cea mai bună soluție, pentru că nu i‑am furat copilăria. A avut 7 ani extraordinari aici, la Șinca, și s‑a dezvoltat frumos, într‑o persoană extrem de socială, implicată și echilibrată”. Cora e încă acasă, în ultima clasă de home‑schooling, iar peste un an, o să meargă tot în Germania. Nu are nici un dubiu, tot așa de bine o să fie, este convins Christoph. Și totuși, să lași confortul și civilizația oricărui oraș din Germania sau Austria și să te muți într‑un sat din România... „Vedeți, pentru mine nu contează confortul, străzi asfaltate sau alte condiții. Le‑am avut în Germania la maxim și, credeți‑mă, oamenii nu sunt mai fericiți acolo. Importantă este calitatea vieții, nu confortul. Și, vă spun sincer, calitatea vieții este mult mai bună unde locuim noi acum, decât în Germania sau într‑un oraș. Avem o natură fantastică în jurul nostru, avem aer curat, liniște, un peisaj frumos, câteodată un urs în grădina (adevărat, asta pentru noi este viață de calitate). Avem mâncare sănătoasă și bună, din grădina noastră și de la animalele noastre. Pot să mă uit la stele și la lună seară de seară, fără poluare luminoasă. Trăiesc doar o singură dată, nu există un mai târziu. Și aici noi trăim foarte frumos”.
Poate și pentru că, prin comparație, explică Cristoph, acum realizează mult mai mult și ce s‑a pierdut în țările din vest. „Merg cu alți ochi prin natură, văd că o fâneață în Germania este un deșert ecologic, fără flori, fără fluturi, fără păsări. Văd că o pădure în Germania a fost redusă la un simplu magazin de lemn, că e o pădure tare bolnavă, că și‑a pierdut sufletul. Dacă pădurea își pierde sufletul, și oamenii o să‑l piardă. Suntem acasă aici, am trăit jumătate din viață mea aici (Barbara chiar a trăit mai mult decât jumătate și copiii noștri aproape toată viața). Suntem aici pentru că vrem să fim aici”. Ce i‑ar determina să plece, totuși, din România? „Dacă natura e distrusă și în România și nu mai avem această calitate a vieții pe care o avem acum, doar atunci am pleca. Pentru că atunci și românii își vor pierde sufletul. Fără natură, fără oamenii frumoși de care ne‑am înconjurat, atunci n‑ar mai fi niciun motiv să stăm. Dar nu o să se întâmple asta. De asta împreună cu câteva mii de români luptăm: ca pădurea, oamenii și țara să nu‑și piardă sufletul”. Fundația Consevation Carpathia a fost înființată cu scopul de a opri tăierile ilegale, precum și pentru a conserva o suprafață mare a pădurilor din Carpați, sub forma unei zone complet protejate, pentru generațiile viitoare.
| 11
12 |
de Cati Lupașcu Ești liber! Să vorbești sau să taci. Să pleci sau să stai, să alegi sau să nu-ți pese. Ești liber să-ți faci din propriile drepturi închisoare, sau să-ți trăiești libertatea frumos, elegant, cu grijă pentru cel de lângă tine. Ești liber să-ți strigi crezurile, sau, dimpotrivă, să te autocenzurezi și să le arăți celorlalți doar fața pe care vor ei să o vadă. Ești liber să te lași asimilat de turmă, sau, dimpotrivă, să fii tu. Ești liber să te gândești doar la tine, să-ți faci din libertate o colivie de aur, sau să lupți să te emancipezi și să cauți o cale mai dreaptă pentru toți. Ești liber! Este dreptul tău! Depinde doar de tine cum îți trăiești, îți simți și îți folosești libertatea.
România 30
9 la DEMOCRAȚIE Cei mulți, cei liberi, cei puternici!