Revista CARIERE no. 265 - preview

Jurnal de leadership Scanează codul QR pentru a te abona la revistă

COVER STORY

Femeia-lider, dincolo de mit și aparențe

Cristina Timiș Martie 2020 | anul 17 | numărul 265 | 14.9 lei

„În leadershipul feminin, plusvaloarea vine tocmai din păstrarea și manifestarea esenței feminine”

EDITORIAL

Indiferența de gen și hoții de timp --

Dacă ar fi să îți reproșez ceva... întotdeauna ai stat prea mult timp la serviciu.

-Imposibil să gândești așa ... întotdeauna mi-am făcut timp pentru tine, întotdeauna am fost lângă tine. Și când nu m-ai chemat...

-Eu nu spun că nu ai stat suficient cu mine, ci că ai stat prea mult la serviciu.

Fii atentă, te rog, la nuanță. Eventual, poate nu ai stat suficient cu tine, nu cu mine. Noi doi suntem bine!

Discuția aceasta am avut-o cu fiul meu în urmă cu câteva săptămâni și, recunosc, m-a măcinat câteva zile. Apoi, a trecut. Ca toate celelalte frământări, și ea a fost acoperită de altele, și de altele, până a fost uitată, am zis eu, complet. A rămas, probabil, ascunsă în subconștient, de unde, într-un fel sau altul, am resimțit în permanență un sentiment de vinovăție.

Mi-am reamintit-o, brutal aproape, în momentul în care am citit răspunsurile la întrebările pentru cover ale Georgetei Dendrino. De ce? Pentru că mi-am dat seama că nu sunt „defectă”, o incapabilă să-mi gestionez mai bine timpul. Că realitatea este pentru toate aceeași, trăim pe foarte repede înainte. Și că, indiferent de oraș, de țară, de complexitatea slujbei, de nivelul la care profesăm, cel mai mare dușman al unei femei care muncește este TIMPUL. Acel timp pe care, deși facem tot posibilul să-l folosim cât mai eficient, cât mai corect, cât mai profitabil, într-un final tot împotriva noastră se întoarce. Și pentru bărbați e, cel mai probail, la fel. Când l-am

întrebat pe fiul meu ce i-ar reproșa tatălui său, mi-a spus, fără să ezite: Același lucru, am vorbit și cu el chestia aceasta, însă el a luat-o ca pe o constatare, nu la modul personal ca tine. Văd că te-ai și aricit puțin!

Da, m-am aricit, m-am simțit vinovată și nedreaptă, deși, fiul meu, aproape bărbat, a spus totul simplu, fără resentimente, fără tristețe. Nici o secundă tonul lui nu a trădat a reproș.

Dar eu...

De fapt, aceasta este, din punctul meu de vedere, diferența majoră între bărbați și femei. Supuși acelorași presiuni, fie că vorba de familie, serviciu, societate, ei, bărbații, reacționează mai puțin încorsetați de sarcini, mai puțin îngrijorați, mai dur, mai bărbătește. Noi, femeile, ne simțim mult mai responsabile, mai implicate (aș îndrăzni sa spun chiar supra-implicate), luăm totul la modul mult prea personal. Cred că puțină

CATI LUPAȘCU Redactor-șef detașare, ne-ar prinde bine! Iar asta, categoric, nu ne poate învăța nimeni sau impune prin legi și reguli. Ține de fiecare dintre noi, de felul în care vrem sau suntem dispuse să cerem și să-i lăsăm pe cei din jur să ne ajute. Și e valabil și acasă, și la serviciu.

Am peste 30 de ani vechime în muncă și am trecut în toți anii aceștia prin toate ipostazele: junior, senior, subaltern și lider. Când am intrat în presă, meseria era cumva percepută ca una masculină, numărai pe degete fetele dintr-o redacție.

Dar n-am cerut nici măcar o singură dată să fiu menajată, protejată... ce-i drept nici nu s-a înghesuit vreodată cineva s-o facă. Exact ca peste tot, de altfel. Nu stă nimeni să te mângâie pe creștet, ești capabil, te descurci, te zbați, reușești, bine! Nu, la revedere!

Indiferent de gen. N-o să te țină nimeni într-o echipă doar fiindcă ești femeie ori bărbat. În funcție de responsabilități, ai calitățile necesare sau nu. Punct. Ce face diferența de gen însă, cu atât mai mult cu cât, ca femeie, aspiri la o carieră de succes, este gradul până la care poți, vrei și ești lăsată să te implici.

Iar aici se închide cercul, pentru că, vrem-nu vrem, ne întoarcem tot acasă. Locul în care, de fapt, ni se construiește cu adevărat viitorul.

Unul care depinde covârșitor, nu de inteligența, nu de educația ori școlile absolvite, ci de cine, când și cum ne susține. Părinții, copiii, soțul sau partenerul de viață, ei sunt, practic, cei care ne oferă sau nu timpul și odată cu el carierele pentru care ne zbatem și la care visăm încă din clipa în care conștientizăm că suntem femei.

| 3

SUMAR

SUMAR 3. EDITORIAL

Indiferența de gen și hoții de timp

6. LIFE TIPS

Doamnelor, odihniți-vă și căutați să vă aliați cu persoane care vă odihnesc!

8. NOUA CULTURĂ A MUNCII Dorin Bodea – Munca, banii, puterea și faima

11. WORK LIFE CHOICES

Claudiu Ciurba – Maestrul viorilor

16. SPECIAL

În leadershipul feminin, plusvaloarea vine tocmai din păstrarea și manifestarea esenței feminine

18. COVER STORY

Femeia-lider, dincolo de mit și aparențe

27. SPECIAL

52. ADEVĂR SAU PROVOCARE

27. Lecții pe care le învãțãm de la albine – Perseverență și adaptare 32. Radu Gorduza – Vreau să motivez oamenii să continue să pună pasiune în tot ceea ce fac

Jurnal de leadership

ADRESA: Str. Brezoianu Ion - Actor, Nr. 51, Sc A, Et 3, Ap. 14, Interfon 114C, sector 1, Bucureşti, tel: 021 410 83 58 e-mail: cariere@cariereonline.ro web: www.revistacariere.ro ISSN: 1583-5804 Revista poate fi achiziționată din magazinele INMEDIO - RELAY și rețeaua PRESS ONE.

Adrian Stanciu – Fă ceea ce iubești sau iubește ceea ce faci

54. LEADERSHIP STRATEGIC

Lavinia Rașcă – Puterea văzută și nevăzută a femeilor, în afacerile de familie

56. INSPIRAȚIE

Delia Vîrgă – Rețeta de succes pentru femeia-lider

58. EVENIMENT

Primăvara aduce „mărțișoare” muzicale la Sala Radio

60. SPECIAL

„Românii vor să trăiască, să simtă, să fie parte din experiențe, să-și creeze amintiri”

62. INTERVIU

Adrian Sângeorzan – Totul începe cu venirea pe lume

66. INSPIRAȚIE

Michelle Obama – Mergi pe drumul tău, în felul tău

70. KIDS MANAGEMENT

Oana Moraru – Conștient și subconștient în relația părinte-copil

72. OAMENI CARE NE INSPIRĂ Alis Anagnostakis – Călătoria de la cunoaștere la înțelepciune

REDACTOR-ȘEF

FOTO

DIRECTOR EXECUTIV

Cati LUPAŞCU

Daniel TOLEA paparatzi.ro

Dorin Valeriu COZMA

cati.lupascu@cariereonline.ro EDITOR Constantin PESCARU

MANAGER PUBLICITATE Adriana GHEŢA adriana.gheta@cariereonline.ro

dorin.cozma@cariereonline.ro DIRECTOR DEZVOLTARE Liliana MUNTEANU

Loredana CÎRLAN loredana.cirlan@cariereonline.ro

liliana.munteanu@cariereonline.ro

TIPAR: ART GROUP PUBLISHING I WWW.ARTDESIGN.RO

felicia.luca@cariereonline.ro

MANAGER EVENIMENTE

Adriana COBLIȘAN

Prepress: CPC, tel.: 021.224.16.15

redactia@cariereonline.ro

Laura GHEBOIANU laura.gheboianu@cariereonline.ro

Monica NEUMORNI

Publicaţia este auditată de Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT).

Revista CARIERE beneficiază de rezultate de audienţă conform Studiului Naţional de Audienţă FOCUS. CARIERE este membră European PWN Romania şi susţine diversitatea de gen.

Nicio parte a revistei nu poate fi reprodusă, parţial sau integral, text sau imagini, fără acordul scris al editorilor.

34. Mariana Brădescu – Curajul și lecția antreprenoriatului în domeniul pietrei naturale 36. Andreea Moldovan – De la Cluj la București via Maroc și Praga 38. Diana Mișa – Cum încurajează diversitatea de gen o companie bancară 40. Mike Hapoianu – Leadershipul înseamnă, înainte de toate, să ai grijă de oameni 42. Ruxandra Antohe, Xandra– De la idee la rezultat 44. Roxana Ghioca – De la diploma de jurist la poziția de General Manager în domeniul construcțiilor 46. Alina Veșca – Angajator de top, un proces complex și complet 48. Cristina Gheorghe – Să pășim în clasă cu dragoste, să descoperim măreția din fiecare copil 50. Raluca Avramescu – Psiholog, mamă, director de Resurse Umane

4 |

constantin.pescaru@cariereonline.ro Felicia LUCA

SECRETAR DE REDACȚIE Viviana ȘERBAN viviana.serban@cariereonline.ro GRAFICA ȘI DTP Silvia FURNEA, Ocean2000 srl silviafurnea@gmail.com

DIRECTOR GENERAL monica.neumorni@cariereonline.ro

Andra ZIKOV andra.zikov@cariereonline.ro Doina COŞOI doina.cosoi@cariereonline.ro Bianca FUSU bianca.fusu@cariereonline.ro FINANCIAR Leni PARASCHIV leni.paraschiv@cariereonline.ro

Cititorii se pot abona pe site-ul www.revistacariere.ro/abonamente la tel. 0728.901.905, la e-mail dorin.cozma@cariereonline.ro, prin Manpres Distribution, la abonamente@manpres.ro, la Oficiile Poștale ale POȘTEI ROMÂNE, prin Top Seven West la office@abonamente-presa.ro, prin ARCA PRESS la abonamente@arcapress.ro

LIFE TIPS

Doamnelor, odihniți-vă și căutați să vă aliați cu persoane care vă odihnesc! În mediul de business, până nu demult o lume exclusiv masculină, tot mai multe femei reușesc să răzbească și să obțină performanțe. Prezența lor în antreprenoriat ori în zona de top și middle management din marile companii a început să fie vizibilă, dar, spun studiile privind egalitatea de gen, provocările cărora trebuie să le facă față sunt mult mai multe decât în cazul bărbaților.

Lavinia Țânculescu, Lect. Univ.

Dr. Departamentul de Psihologie, Univ. Hyperion și SNSPA, membru al Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională (APIO), a întocmit o listă cu câteva sfaturi care le-ar putea ușura drumul spre succes, dar, în același timp, să rămână feminine, calde, protectoare și ambițioase, adică femei.

6 |

PASTILE PENTRU FEMEILE DIN ORGANIZAȚII: În organizații, doamnelor, fiți femei, nu bărbați!

Nu uzați de comportamente masculine: veți fi întotdeauna „second-best” în relație cu colegii bărbați.

Dacă uzați de aceste comportamente, măcar nu abuzați de ele.

Nu purtați mai des pantaloni decât fustă! (în mod simbolic, și nu doar simbolic). Sau dacă purtați mai des pantaloni decât fustă, măcar nu vă tundeți scurt.

Feminin înseamnă includere, încredere în celălalt, conținere, cuvânt cald, colaborare. Masculin înseamnă, de cele mai multe ori, competiție.

Fiți mai centrate pe sarcină, pe aprofundarea unui subiect, pe menținerea direcției, pe punerea în practică a dorinței de învățare și îmbunătățire continuă.

Acestea sunt caracteristici mai des întâlnite la bărbați, dar v-ar putea fi de folos.

Fiți ferme, dar politicoase. Iar dacă ați devenit manageri, țineți-vă în frâu dorința de putere pentru ca să nu deveniți tirane și intolerante.

Nu vă sacrificați familia pentru locul de muncă! Cel puțin nu pe termen lung, în mod permanent și/sau susținut. Cu alte cuvinte, fiți măcar la fel de dedicate acasă, comparativ cu cât de dedicate sunteți la serviciu!

Odihniți-vă și căutați să vă aliați cu persoane care vă odihnesc!

NOUA CULTURĂ A MUNCII

Munca, banii, puterea și faima

m

DORIN BODEA

Munca se află pe ultimul loc în ierarhia valorilor majorității angajaților români, în timp ce valori precum banii, puterea, recunoașterea, faima se află pe primele poziții. Drept urmare, putem spune că în modelul cultural dezirabil pentru cei mai mulți munca nu mai este importantă, prețuită ca o valoare esențială, iar atitudinile față de muncă devin, mai degrabă negative, decât favorabile. Potențialul de motivare a muncii scade dramatic, iar atitudinile negative devin manifeste în comportamente care sabotează performanța de îndată ce rezultatele muncii nu contribuie suficient de mult în obținerea imediată a surplusului de bani, putere, recunoaștere etc.

Astăzi, munca, în mentalul celor mai mulți, nu mai reprezintă un ideal de autoîmplinire și, prin urmare, nu are nici forța, nici coerența de a direcționa sensul și scopul existenței umane.

Redescoperim, în schimb, ceea ce munca a fost dintotdeauna: un simplu instrument care are ca scop exprimarea și realizarea de sine (dezvoltarea și valorificarea potențialului) și care, nu de puține ori, în realitatea organizațională contemporană nu reușește să creeze suficientă plusvaloare pentru sine, adică nu reușește să exprime sau să valorifice ceea ce suntem, ceea ce ne dorim să fim. Cu alte cuvinte, realitatea organizațională a schimbat și continuă să transforme în mod continuu setul de convingeri cu privire la muncă. Drept urmare, munca mai are valoare doar în măsura în care devine un instrument care ne reprezintă sinele, identitatea, autonomia, diversitatea, formele particulare, subiective de exprimare și trăire de sine.

Dorin Bodea Este licențiat în psihologie și sociologie și are un master în managementul administrării afacerilor. Este doctor în economie la Institutul Național de Cercetări Economice din cadrul Academiei Române, specializarea management. De asemenea, este doctor și în sociologie la SNSPA. Dorin a înființat și conduce din 2005 compania Result Development, specializată în servicii de consultanță, cercetare, training și coaching în domeniul managementului și dezvoltării afacerilor. De asemenea, Dorin a înființat și conduce din 2005 compania de executive search, Mentor’s Search.

8 |

NOUA CULTURĂ A MUNCII

Pierderea implicării și a loialității angajaților ne arată că multe dintre modelele organizaționale și practicile managementului nu reușesc adesea să recalibreze instrumentele muncii pentru a exprima valorile împărtășite de majoritatea angajaților lor.

Mai mult decât atât, dacă înainte de anii 80-90 majoritatea oamenilor accesau prin intermediul muncii diverse scopuri materiale (casă, mașină, un stil de viață confortabil etc.), în ultimele două decenii scopurile au devenit din ce în ce mai puțin materiale (de exprimare a identității, autonomie, consum de experiențe diverse etc.). Banii, puterea, faima etc. au fost și în trecut principalele instrumente de realizarea a celor mai multor scopuri, dar schimbarea scopurilor materiale cu altele imateriale a transformat adesea radical modelul cultural al muncii, modul de raportare a omului la munca sa. Prin urmare, munca își pierde sensul și semnificația dacă nu mă reprezintă ca individ, iar efortul, implicarea, direcția mea nu se mai ridică la nivelul necesar pentru a fi la un nivel înalt de performanță sau pentru a excela într-un anumit domeniu de activitate.

Trecerea de la centrarea pe „ce facem” la „cine suntem” a schimbat realitatea organizațional-managerială de astăzi, iar organizațiile viitorului trebuie să găsească soluții pentru creșterea importanței și a semnificației muncii pentru viitorii lor colaboratori.

Un exercițiu onest de introspecție ne-ar putea ajuta în ceea ce putem face. Iar pentru asta, vă invit să reflectăm puțin la un scurt istoric al muncii, la promisiunile acesteia și, nu în ultimul rând, la cum se conturează viitorul muncii în contextul schimbării valorilor.

Scurt istoric al muncii Munca joacă în rol central în viața de astăzi, dar nu a fost întotdeauna privită cu ochi buni. Astfel, în Antichitatea clasică, munca avea o conotație negativă. De pildă, în tradiția greco-romană munca era privită ca pierdere de vreme, fiind atribuită sclavilor. Apoi, treptat, treptat, munca a evoluat în sistemul de valori, ajungând să fie considerată, în modernitate, la apogeul ei, ca o valoare în sine, ca un fundament de valoare care-l poate face pe om să se autoîmplinească. De aici și formula „etica muncii”. În același timp, munca ne-a arătat și multe alte înfățișări, iar critica marxistă a muncii are rolul de a indica potențialul alienator al muncii în sistemul capitalist: angajatul este „alienat economic” deoarece trebuie să se vândă pentru a supraviețui (valoarea lui de schimb fiind forța sa de muncă). Diviziunea muncii și progresul tehnologiilor ne-a arătat, destul de limpede, din perspectiva angajatorilor, potențialul de creștere a productivității, dar cu o puternică influență asupra a ceea ce am putea numi „pierderea libertății” și „transformarea omului în mașină” – alienarea tehnologică a omului. Este ceea ce denunță Charlie Chaplin în filmul „Modern Times” (Timpurile Moderne) în

| 9

NOUA CULTURĂ A MUNCII

celebra scenă de prindere a șuruburilor: Charlot nu este decât o mașină! Munca devine astfel dezumanizantă. Nu în ultimul rând, munca poate fi văzută ca o alienare și din punct de vedere moral, în măsura în care devine epuizantă pentru om și îl împiedică să se bucure de o viață liberă si fericită. În acest sens, Nietzsche critica munca modernă, caracterizând-o ca fiind fără sens, ca o pierdere a libertății umane.

Roy Baumeister, pentru că a intrat în contradicție cu experiența umană actuală ce ar putea fi exemplificată print sintagma „trăiește și consumă”.

Etica muncii era prezentată adesea prin faptul că omul implicat în realizarea ei va avea parte de un progres semnificativ. În realitate însă, de cele mai multe ori, acest progres este limitat sau chiar foarte limitat, iar nenumărate forme de muncă sunt extrem de rutiniere

Firește că toate aceste perspective au avut influențe în dezvoltarea modelului cultural actual al muncii și al atitudinilor față de muncă.

Promisiunile muncii În fizică, munca este privită drept cantitatea de efort pentru realizarea unei activități (adică, forța depusă pe o anumită distanță). În psihologie, munca presupune depunerea unui efort, dar nesusținută de o recompensă imediată (plăcerea fizică), ci „mai degrabă de o disciplină interioară și, nu rareori, de o motivație extrinsecă” (Roy Baumeister, Sensuri ale vieții, Editura ASRC, Cluj-Napoca, 2011, p. 157). Astfel, munca presupune realizarea unui efort pe care organismul (mintea) nu-l face în mod natural, firesc, ci din necesitate. Dar cu toata acestea, noi, oamenii, acceptăm și interiorizăm nevoia de a munci. Din toate aceste motive, o muncă bine făcută este efectuată prin acordul sinelui nostru de a o presta (de a respecta un program de lucru, de a te implica etc.). Drept urmare, munca înseamnă punerea voinței și a inițiativei noastre în vederea obținerii unor motivații extrinseci, recompense exterioare. Muncim pentru aceste recompense, dar asta nu înseamnă că nu ne iubim munca sau că nu avem și alte nenumărate satisfacții în urma ei. Dar să nu uităm că munca a fost inventată nu pentru a obține aceste satisfacții personale, intime, ci cu un alt scop, iar toate aceste emoții au apărut mult mai târziu.

Etica muncii, care a marcat începutul modernității cu promisiunile ei legate de împlinirea personală a dat greș în cele din urmă, așa cum ne arată 10 |

și plictisitoare. Vreme de foarte mulți ani, etica muncii promovată de nenumărate organizații viza mai degrabă negarea sinelui, în timp ce transformările valorilor și modelele culturale promovau autoexprimarea și autoîmplinirea. Iar când economia a schimbat caracteristicile consumului și ale reclamei, mai ales spre sfârșitul secolului al XX-lea, negarea de sine nu și-a mai găsit prea mulți adepți. Într-o bună măsură, carierismul ar putea fi considerat ca fiind o fațetă actuală, revizuită a „eticii muncii”.

Munca privită prin prisma carierei susține atât o motivația intrinsecă (recompensele orientate către sine), cât și, evident, motivația extrinsecă.

Viitorul muncii?

Munca face parte din viața noastră, munca este viață. Iar dacă munca este viață, întrebarea firească este dacă și în ce măsură poate să ne facă mai fericiți. În sens pragmatic, nu întrezărim decât un răspuns evaziv. În schimb, putem încerca să dăm muncii mai mult sens

(sau cel puțin să-i atribuim un scop mai înalt), să o transformăm, măcar în parte, în joc (ceea ce înseamnă, în primul rând, să nu ne luăm foarte tare în serios pe noi înșine, ca și cum ceea ce facem noi este o chestiune de viață și de moarte). Rolul activ al fiecăruia dintre noi este să transformăm munca noastră într-una care ne poate aduce și un dram de fericire. Iar asta înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, să ne cunoaștem mai bine, să ne întrebăm în mod continuu cine suntem și ceea ce vrem să fim, să ne descoperim valorile noastre cardinale și care ne este rostul. În același timp, e important să precizăm aici că munca nu este un fundament de valoare (precum familia, tradițiile, religia etc.), ci o valoare instrumentală, adică, nici mai mult, nici mai puțin, un simplu instrument de exprimare și de realizare a sinelui. În contextul actual, sinele este noul fundament de valoare pentru marea majoritate a celor aflați în „câmpul muncii”. Iar acest aspect este exprimat cu mult curaj de marea majoritate a celor din generațiile tinere (generațiile y și z, numite popular și generațiile happy și fulg de nea sau super-happy), pentru care munca și-a pierdut din importanța sa în sistemul de valori, din sensul și semnificația pe care o avea pentru generațiile precedente, fiind mult mai înclinați spre trăirea de sine (și consumul de sine), testarea de noi și noi experiențe, accesarea unor modele proprii de fericire. În viziunea viitorilor oameni ai organizațiilor, omul este (ceea ce a fost dintotdeauna) o valoare în sine și nu o resursă sau un stomac. Statutul de angajat (mai ales de angajat pe tot parcursul vieții) dispare și este înlocuit de un altul care să-i exprime, să răspundă valorilor lor: cel de colaborator, partener de business. Relația de subordonare nuși mai regăsește locul în noua paradigmă a muncii. Etc. Etc. Și odată cu toate aceste transformări, managementul nu va mai avea prea multă relevanță dacă nu va deveni din ce în ce mai uman, mai individual, mai aproape de ceea ce i-ar putea face pe viitorii lor parteneri mai fericiți.

WORK LIFE

Choices Întâlnirea cu ei este definitorie. Sunt oameni cu o misiune și un mesaj. Sunt cei care și‑au pus în practică visul, ne uimesc cu talentul lor, cu energia lor, sunt cei care schimbă lumea.

Acțiunile lor nasc cea mai importantă reacţie în ceilalţi: înţelegerea faptului că se poate, că visurile pot deveni realitate. Poate că unul dintre aceste portrete vă inspiră să faceţi și voi alegerea care vă împlineşte.

Rubrică recomandată de

Ilustrație realizată de Dan Perjovschi

WORK LIFE CHOICES

maestrul viorilor CLAUDIU CIURBA „Se știe, cei mai mulți soliști folosesc instrumente vechi, pentru că au un sunet matur, cald și pătrunzător. Însă, s-a demonstrat, instrumentele executate de lutierii contemporani pot concura la calitatea acustică cu instrumentele executate de marii maeștri precum Stradivari sau Guarneri. Astfel, în ultima vreme, instrumentiștii profesioniști au o mai mare deschidere și încredere în instrumentele noi” de Cati Lupașcu

România este cel mai mare exportator de viori din Uniunea Europeană în țări din spațiul extracomunitar.

Pe 13 decembrie 2019, cu ocazia celebrării Zilei Mondiale a Viorilor, Eurostat a făcut public un raport, conform căruia, în 2018, peste 14.000 de viori au fost exportate de la Reghin în Statele Unite, Coreea de Sud, Japonia, Australia, Hong Kong etc. Cele mai multe, evident, au fost exportate de fabrica „Hora”, în prezent, cel mai mare producător din Europa de instrumente muzicale din lemn. Dar, în ceea ce privește „viorile de Maestru”, adică acele instrumente confecționate artizanal, o contribuție importantă au avut-o și micile ateliere ale lutierilor locali.

Ce are Reghinul atât de special încât să așeze România pe primul loc în topul acesta? Lemnul cu o rezonanță foarte bună, spun specialiștii. Lemnul a atras precum un magnet și a convins meșteri de valoare să se mute în Reghin, iar ulterior să pună bazele luteriei din acest oraș.

Claudiu Ciurba este unul dintre ei. Este specializat în construcția de viori, viole și violoncele, executate artizanal, în stil tradițional italian, dar a mai construit și contrabași ori violoncele baroce. Claudiu este absolvent al Școlii Internaționale de Luterie din Cremona – IPIALL, sub îndrumarea Maestrei Wanna Zambelli, dar și păstrătorul unei tradiții de peste 50 de ani în construcția de instrumente, fiind fiul celebrului maestru lutier, Nicolae Ciurba.

12 |

Atelierul lui, „Ciurba Violins”, are o producție limitată - pentru Claudiu nu contează numărul de instrumente confecționate într-un an, îl interesează mai mult gradul de finisare și calitatea produsului. Iar când vine vorba de calitate, spune că poate lucra și peste 200 de ore în cazul unui instrument executat 100% artizanal.

Pentru valorificare, colaborează cu comercianți. S-a convins, ar fi o muncă titanică să-și promoveze instrumentele în mod profesionist și ar pierde prea mult timp cu călătoriile, ținând cont că piața principală de desfacere pentru astfel de instrumente „unicat” este peste hotare. La început, a făcut și asta, a participat la multe târguri internaționale. Acum însă, numele lui este suficient de bine cunoscut în școlile de muzică, așa că se dedică artei de a confecționa.

La instrumentele lucrate de Claudiu cântă în prezent artiști atât din țară, cât și de peste hotare. La orchestra Radio din București, de exemplu, se găsesc două violoncele și două viori.

Dar, de fiecare dată când pleacă o vioara … simte o mare emoție.

Consideră că este momentul zero, în care trebuie să demonstreze că este atât de bun precum s-a prezentat. După ce trece testul artistului însă, „încep să mă relaxez și să mă umflu puțin în pene, apoi mă resetez și o iau de la capăt, cu un alt instrument”.

Claudiu spune că există un atașament față de fiecare instrument pe care îl confecționează, dar este conștient de la început că vine momentul în care trebuie să-l „elibereze”, la fel ca pe un copil pe care „l-ai crescut, educat și te-ai implicat pentru a-l aduce la un nivel care te face să te simți mulțumit și mândru de implicarea ta”.