Biblioteca Județeană ,, Gh. Asachi” Iași
LENEȘUL LA TOATE ZICE CĂ NU POATE! URSUL PĂCĂLIT DE VULPE GHICITORI POEZII
CURIOZITĂȚI DIN LUMEA ANIMALELOR
Leneșul la toate, zice că nu poate! Poveste Trăia undeva un băiețel somnoros și leneș. Pe băiețelul nostru îl chema Georgică. De câte ori îi zicea mama să facă un lucru, el răspundea: - Nu pot! De câte ori îi zicea tatăl să-și facă temele, el răspundea: - Nu pot! Și așa zi după zi Georgică era tot mai morocănos, refuza să-și ajute părinții care trudeau din greu pentru el. Odată tatăl i-a dus un pachet din oraș. - În pachet trebuie să fie ceva dulce pentru mine! Spuse pofticios, lingându-se pe buze Georgică! - Iată Georgică o carte pentru tine! - O carte? Se dezumflă băiatul. Credeam că e ceva dulce! - Ce poate fi mai dulce decât o carte frumoasă de povești? S-o citești și să trăiești în lumea basmelor… -Aaa… nu pot! Se sclifosi iarși Georgică. Atunci tatăl se întoarse către fiica cea mică, Antonia și-i spuse: - Îți dau ție pachetul, Antonia! - Mulțumesc, tată! Strigă fetița bucuroasă, îmbrățișându-și părintele. Georgică se gândea că sora lui nu știe să citească și are să-i dea lui pachetul, dar…surpriză!
Antonia desfăcu pachetul și un zâmbet îi lumină fața. În pachet era o carte foarte frumos colorata, dar sub ea o cutie cu bomboane de ciocolată și o casetă video cu 101 dalmațieni. -Așa pachet mi-aș fi dorit și eu! Zise Georgică foarte dezamăgit. - Poate, scrâșni tatăl în colțul gurii, dar pentru că ai refuzat, nu ai voie să te uiți la desenul animat și nici să guști din bomboanele din ciocolată! Morala: Leneșul la toate zice că nu poate! După faptă și răsplată!
URSUL PĂCĂLIT DE VULPE Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Șezând vulpea întinsă cu botul pe labe, îi vine miros de pește.. Atunci ridicând capul și uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește un car tras de doi boi. - Bun! Gândi vulpea. Iaca hrana ce o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă. Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea se apropie și văzând-o că nici nu suflă zice: Bre! Da cum naiba a murit vulpea asta aici? Ti !... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoi! Zicând așa, apucă vulpea de după cap ș-o aruncă deasupra peștelui.. Apoi strigă la boi: hăis ! Joian, cea! Bourean. Boii pornesc Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute, ca să ajungă iute acasă la nevastă și să ia blana vulpii.
Însă cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. Țăranul mâna, carul scârțâia iar peștele din car cădea.
După ce hoața de vulpe a dat o mulțime de pește jos din car s-a coborât iute jos și a început să-și care hrana la vizuină. Apoi s-a așezat binișor la masă, ca tare foame-i mai era! Tocmai când începuse a se ospăta mai bine iaca vine la dânsa ursul. - Bună masă cumătră ! Tii!!! Dă ce mai de pește ai! Dă-mi și mie că ta…re! Mi-i poftă! -
- Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumetre, că doar pentru gustul altuia m-am muncit eu. Du-te de poftești și-ți moaie coada-n baltă cum am făcut eu și-i avea cât pește dorești.
- Învață-mă cumătră, că eu nu știu cum se prinde pește! - Ei cumetre, nevoia te duce pe unde nu-ți este voia și te învață ce nu gândești. Du-te deseară la băltoaca din marginea pădurii vârăți coada-n baltă și stăi pe loc nemișcat până despre ziuă; atunci zmuncești cu putere spre mal și ai să scoți o mulțime de pește. Ursul alergă în fuga mare la baltă și-și vârî toată coada în baltă . Peste noapte începu să bată un vânt năpraznic așa ca-n mijlocul iernii, de-ți îngheța limba-n gură. Deodată ursul nemaiputând de durerea cozii și de frig, zmuncește cu toată puterea și…. sărmanul de el rămâne fără coadă. Alergă iute spre vulpe ca să-i ceară socoteală dar șireata știa să se ferească de mânia ursului. Ea ieșise din vizuină și merse într-o scorbură, iar când ursu se aopropie ea strigă: - Hei, cumetre! Ț-au mâncat peștii coada ori ai fost prea lacom ș-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă? Ursu auzind că-l mai ie și-n râs, se înciudează și mai tare și se repede iute spre copac, dar gura scorburii fiind prea mică ursul nu putu să intre și căută o
creangăcu cârlig și începu a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară. Dar când apuca vulpea de picior ea striga: -Trage nătărăule mie nu-mi pasă că tragi de copac! Iar când anina cârligul de copac ea striga: - Văleu, cumetre! Nu trage că-mi rupi piciorul! În zadar s-a chinuit bietul urs că tot nu a putut scoate vulpea din scorbură. Și iaca așa a rămas ursul fără coadă!
1.Are foi și nu e pom, Îmi vorbește ca un om, Și cu cât o îndrăgești , Tot mai mult o folosești. 2. O, ce trandafir măreț! Nu mai știi să-i afli preț Din petale-l răsfoiești, Lucruri bune ai să găsești!
3. Sus sună, Jos sună, Toți copii Se adună!
4. Am o fată Când o iau în brațe, țipă, Când o las tace.
Cinstea nu se cumpără dar nici nu vinde. Cinstea e floare rară.
Nu da cinstea pe rușine! Muncește azi ca să mănânci mâine!
Cine lucrează – are
Cine șade – rabdă.
Munca e cea mai mare comoară.
Cifrele Unu parcă e un
Doi e ca o
Trei e ca un covrigel sfârtecat de un
Patru
ar părea,
Cinci e ca o
Șase e un
rotit,
Șapte parc-ar fi o
Opt e-așa ca un
Nouă un
să fie,
Zece vă trimite vestea că s-a terminat povestea!
Iepurele Iepurașul fuge-zboară Și-a pus blana cea de vară: Pe cea veche o lasă-n cușcă, Prea miroase-a praf de pușcă!
Ce anotimp? După vara ce-am văzut… Întâi
a căzut
Apoi toamna s-a tot dus Cu cocoarele pe sus.
Veverița Veverița ștrengăriță Tot își piaptănă codița, Apoi țup, țup,fuge! Dar codiță o ajunge.
Pete
și dungi
Tigru aduce cu o pisică, numai că e cu mult mai mare și mai fioros. Trăiește în Asia și are nevoie de multă hrană. Tigrul este cea mai mare felină și unul dintre cei mai mari răpitori tereștri (după ursul polar și cel brun).
Ghepardul este mai mic decât tigrul dar este un iscusit vânător. Când doarme toarce ca o pisică. Are blana de culoarea gălbuie cu pete mici, întunecate. Este specific savanelor din Africa si din sudul Asiei. Este cel mai rapid animal de uscat ( 112km/h).
Zebra sau căluțul în pijamale, trăiește în grup fapt ce le permite să supraviețuiască. Pentru un vânător e foarte greu să vâneze dintr-o mare de dungi.Pe trupul unei zebre se pot număra până la 30 de dungi neexistând două zebre la fel.
Râsul are blana de culoare roșcat-aurie până la brun roșu, cu puncte negre clare. Este un pic mai mare decât o pisică. În trecut carnea râsului era foarte apreciată la curtea regilor. Ei sunt vânați și pentru blană.
Hiena este este un mamifer asemănătoar unui câine. Are capul mare, corpul îndesat părul lung și aspru. Are fălcile și dinții de o rezistență neobișnuită, dacă este prinsă intr-o capcană de fier hiena o poate rupe. În general se hrănesc cu hoituri fiind considerat un sanitar al ținuturilor călduroase ale Africii. Atacă atunci când este în haită.
Cea mai rezistentă pasăre migratoare din lume este pescărușul polar, care străbate aproximativ 25000Km din Marea Albă până în Australia.
Șoimul are o acuitate vizuală de 2,6 ori mai mare decât omul. El se aruncă asupra prăzii cu o viteză de 160Km/h.
Ornitorncul poate sta sub apă, fără să respire, circa 10 minute.
Un piţigoi consumă într-o zi o cantitate de insecte egală cu greutatea lui.
Cel mai mare mamifer terestru este elefantul Are 3,50 m, înășime și 6 tone greutate.
african.
Trandafirii
conţin mai multă vitamina C decât majoritatea
legumelor și fructelor
Cea mai veche leguma folosită de oameni este varza.
Cel mai hrănitor fruct din lume este avocado
Apariţia tiparului a fost inventia cea mai eficientă pentru progresul civilizatiei umane.
Descoperiţi
Cine a fost cel care a avut ideea să pună primul mâna pe o așchie de lemn, pe un obiect ascușit și să însemneze ceva? Este o întrebare la care nimeni nu poate să răspundă cu exactitate. Ceea ce învășașii au stabilit cu precizie însă, este faptul că în Mesopotamia, acolo unde s-a inventat roata, s-a descifrat cea mai veche scriere din lume: scrierea sumeriană, care a apărut în prima jumătate al mileniului al-IV-lea. Această scriere nu avea un alfabet, cum se va întâmpla mai târziu cu alte scrieri, ci era formată dintr-un șir de pictograme (desene), mult simplificate, ale unor obiecte sau fiinșe.Oamenii aveau nevoie să scrie, să însemneze mulșimea de date și astfel a fost nevoie de o simplificare și mai mare. Atunci cu o așchie oamenii au început să imprime pe plăcușe de argilă moale, semnele care aduceau cu niște cuie.
Scrierea aceasta a fost folosită de oameni în diferite locuri și pentru diferite limbi, timp de peste trei mii de ani. Multe scrieri cuneiforme au fost dăltuite în piatră, în granit. Astfel primul cod de legi din lume, Codul lui Hamurabi este scris pe un soclu de bazalt. Deci putem spune că primele cărși ale omenirii au fost … de piatră! Chiar și cele zece porunci ale lui Moise, despre care se vorbește în Biblie, tot în piatră au fost săpate! Dar cum să porși cu tine o traistă de Pietre? Altceva trebuia găsit ca suport pentru scriere!.Egiptenii au fost cei care au descoperit papirusul, care este o plantă foarte groasă ce creștea în Delta Nilului. Papirusurile scrise semănau cu niște rulouri mari pe care romanii le numeau volumen, de aici cuvântul volum. Sunt amintite și papirusuri foarte mari: chiar de 100 de metrilungime, precum cele ale lui Homer sau ale istoricului grec, Tucidide ! Cuvântul carte vine din strămoșul PAPIRUS. Cuvântul grecesc vechi Khartes înseamnă o foaie, o singură foaie de papirus. Oamenii au simșit nevoia ca filele unei cărși să fie depozitate unele peste altele și legate în același volum! În altă parte a lumii, în Asia Mică, în vechiul oraș grecesc PERGAM s-a descoperit pergamentul, care este o piele de vișel, de oaie, de capră ori de măgar, preparată special, șinută în var, răzuită de carne pe care
se scriu literele. Din cauză că materialul pe care erau scrise costa mult , din cauză că erau scrise de mână, deci erau cărși manuscrise, erau foarte rare. Azi toată lumea scrie pe hârtie, care a fost inventată de chinezi. Ei au făcut-o la început doar din fibră de dud, apoi din mătase dar și din bumbac. Odată cu aparișia scrisului a apărut și SCRIBUL, adică omul învășat, care studia scrierea. Scribii proveneau în general din familii înstărite și respectate. Pe teritoriul patriei noastre primele manuscrise au fost scrise în limba latină ( în Transilvania ) și în limba slavă ( în Șara Românească și Moldova ). Manuscrisele latine erau manuale de învășământ în școlile catolice din Oradea și Alba. În limba slavă au existat trei școli caligrafice. Cea mai vestită a fost la Mănăstirea Neamșului, unde a activat Gavril Uric, artist desăvârșit, de la care a rămas EVANGHELIARUL slavo-grecesc aflat în prezent la vestita Bibliotecă a Universitășii din Oxford. Sistemul literelor mobile și posibilitatea multiplicării, turnării lor în mii de exemplare sânt cele două tehnologii noi care stau la baza elaborării cărșii tipărite. Inventatorul lor și primul tipograf, a fost JOHANN GUTENGERG. Prima carte tipărită de Gutenberg a fost BIBLIA ( 1455 ), în două edișii, prima cu 42 de rânduri pe pagină, a doua cu 36 de rânduri. Toate cărșile tipărite între anii 1455 și 1500 se numesc, incunabule. Aparișia tiparului a fost invenșia cea mai eficientă pentru progresul civilizașiei umane.
Așteptăm propunerile dumneavoastră pentru numărul următor la adresa de e-mail: filialasadoveanu@yahoo.com Biblioteca Judeteană ,, Gh. Asachi” Iași Serviciul Filiale Colaboratori: Colectivul Filialei ,,Mihail Sadoveanu” Tehnoredactare: Teodorescu Ramona Bibliografie: Craciun Boris, (2005).Zoologie distractiva in 400 de imagini, IasiPortile Orientului Craciun Boris, (2008)Lecturi minunate pentru scolarii mici, IasiPortile Orientului Craciun Boris, (2008)Povesti, proverbe, ghicitori, IasiPortile Orientului Creanga Ion, (1997). Pagini alese,Bucuresti - Editura Junior Papaghiuc Lidia, Papaghiuc Vasile, (2004). Viata salbatica pe continente, Iasi – Casa Editoriala Regina