Biblioteca Județeană ,, Gh. Asachi” Iași
pitici
Din
cuprins:
Poveşti
Poezii
Călători în jurul lumii
Curiozităţi
Din ograda bunicii
Ghicitori
Un om bătrân, aflat aproape de sfârşit, şi-a chemat fii în jurul patului şi le-a spus: - Copii, vă las casa împreună cu via şi livada. Atâta am! Dar să ştiţi că, în grădina noastră, există o comoară. Ca să o găsiţi va trebui săpată toată grădina şi cu siguranţă veţi găsi comoara! - În ce loc este comoara, tată? Au întrebat feciorii şi fetele. - Săpaţi voi peste tot şi-o veţi găsi, dragii mei! Răspunse şoptit bătrânul, dându-şi îndată ultima suflare. După înmormântare, urmaşii lui au început să sape curioşi ba într-o parte, ba în alta, până când au săpat toată via şi toată livada. Au scormonit în zilele lui Mărţişor orice colţişor din grădină, însă n-au găsit comoara cu bani. Apoi au uitat de comoară crezând că bătrânul muribund delirase, rostind vorbe fără noimă. Toamna însă, feciorii şi fetele au băgat de seamă că via lor a rodit întreit faţă de anii trecuţi pentru că fusese mult mai bine îngrijită. - Ştiţi care este comoara de care vă spunea tatăl vostru, dragii mei? Îi întrebă mama, când mustul curgea şuvoi din teasc. - Care, mămucă? Şi unde-i? Noi am răscolit toată grădina şi nu am găsit nimic...
- N-o să aflaţi niciodată o comoară cu bani sau cu aur! Tatăl vostru grăia despre astfel de comoară, priviţi la roadele grădinii voastre pe care aţi muncit-o cu drag! Acum au înţeles copii despre ce comoară le vorbise părintele lor. Comoara adevărată era de fapt, munca. Munca este adevărata comoară după cum spune un vechi proverb din bătrâni, pe care tinerii şi copii n-ar trebui să-l uite. ALTE ZICALE: Mult munceşti, mult dobândeşti! Ajungi la bogăţie prin muncă şi economie!
(Fragment )după Mihail Sadoveanu
Sunt treizeci şi doi de ani, de când m-am întălnit pentru prima dată cu marele meu învăţător Ion Creangă. Eram un ţânc bălănel, cu capul mare şi privirea sfioasă. Şi învăţam la Domnul Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare – care mai târziu mi s-a părut meschină şi întunecoasă, unde învăţau odraslele din Vatra Paşcanilor. Cartea cu care mă necăjeam, urmărind cu degetul buchiile întortocheate, era abecedarul lui Creangă. Era o carte fără imagini, încâlcită şi plină de mister. Învăţasem pe de rost toate cuvintele normale dar în faţa mea tot era o pâclă de nepătruns, până când într-o zi i-am descoperit cheia. Era început de primăvară, prin luna martie şi prin ferestrele deschise năvălea lumina. Domnu' Trandafir ne privea veseli şi ne puse să cântăm Simtomele de-amorţire, nu înainte de a ne sufla din muyicuţa lui o notă dulce. Cântam şi eu printre ,,buhăieştii de baltă" aşa cum ne poreclise Domnu' Trandafir. - Băieţi, zise deodată Domnu' Trandafir, după ce terminarăm cântecul; astăzi trebuie să ieşim şi noi ca gâzele, la soare... Într-un freamăt de bucurie, ne îmbulzirăm spre uşă şi ieşirăm în cerdacul de unde se vedea satul şi şesul Siretului.
- Am să vă cetesc o poveste, scrisă pentru voi, Capra cu trei iezi, de Ion Creangă, spuse Domnul Trandafir. În mine pătrunse un fior cald ca întotdeauna când se pregătea domnul Trandafir să ne spună o poveste. Şi ascultai cu ochii pe jumătate închişi pe jumătate povestea cu ieduţii, cu lupul şi cumătra capră. - Povestea asta este scrisă de Ion Creangă cel care a făcut şi cartea după care trudesc bucherii noştri. A scris el şi alte lucruri. Eu l-am văzut pe Ion Creangă la o întrunire a învăţătorilor din vara trecută, spuse cu mândrie Domnu' Trandafir. Are un dar de a spune poveşti, dragii mei, aşa de frumos parcă ne-ar spune mama poveşti seara, la gura sobei... Mă întorsei la lecţiile mele chinuite, la paginile înegrite şi scrijelate cu unghia când deodată, hieroglifele nedesluşite au început a prinde viaţă. Am început a înţelege taina cetirii, găsisem cheia de aur a desluşirii abecedarului. Cum am ajuns acasă m-am aruncat asupra abecedarului ş-am izbutit a scoate din ceaţă Ursul păcălit de vulpe, Acul şi barosul...din cetirea lui Creangă. De atunci dragostea pentru marele meu învăţător a rămas neştirbită.
Abecedar
După Lev Nicolaievic Tolstoi A fost odată un negustor bogat care avea trei fete. Într-o zi, şi-a chemat fetele şi le-a întrebat ce vor să le aducă de la târg. Fata cea mare i-a spus că vrea să-i aducă nişte mărgele, a doua l-a rugat să-i cumpere un inel iar mezina, mai modestă i-a spus: -Mie nu-mi trebuie nimic. Dacă-ţi vei aminti de mine, adu-mi te rog, o creangă de alun. Plecă negustorul la târg şi când îşi termină treburile, cumpără şi cadourile fetelor mai mari, apoi se urcă în trăsură şi plecă spre casă. Ajuns în dreptul unei păduri, opri trăsura şi vru să rupă o creangă de alun. Dar ce să vezi... Creanga de alun avea alune de aur. În acel moment ieşi un urs fioros care-i zise: -Cum îndrăzneşti să-mi rupi creanga de alun? Pentru asta am să te mănânc! Auzind pentru cine era creanga de alun, ursul îi dădu drumul negustorului. Dar îi ceru în schimb să i-o dea lui pe prima făptură care-i va ieşi în cale când va ajunge acasă. Negustorul s-a prins la târg cu fiara sălbatică şi plecă spre casă. Ajuns acasă prima făptură care l-a întâmpinat a fost fata lui cea mică. Amintindu-şi de făgăduinţa făcută ursului, negustorul s-au întristat cu toţii şi au început a-şi jeli mezina. Mama fetelor spuse deodată:
-Nu plângeţi, că ştiu eu ce-i de făcut. Când o veni ursul după fata noastră, noi o să-i dăm în loc pe fata ciobanului. În ziua în care ursul a venit după fata cea mică, ei o dădu pe fata ciobanului fără să stea pe gânduri. Ursul urcă fata în trăsură şi plecă spre pădure. Pe drum fata speriată îi povesti ursului adevărul. Atunci ursul făcu cale întoarsă şi- zise negustorului ameninţător: -Dă-mi fata! Negustorul nu avu încotro şi-i dete fata cu lacrimi în ochi. Au mers ei cât au mers până când au ajuns în pădure. Aici ursul a oprit trăsura, s-a dat jos şi i-a poruncit fetei: -Vino, după mine! Am ajuns acasă! Tremurând fata l-a urmat pe urs. Acesta a coborît într-un beci mare şi întunecos de ţi se făcea pielea buburuză! Tocmai când că i-a sosit sfârşitul groapa cea urâtă se transformă pe loc întrun palat luminat de pietre preţioase, iar ursul cel fioros într-un prinţ arătos. Acesta-i spuse fetei cu un glas dulce: -Nu te speria, eu nu sunt urs, ci prinţ şi aş vrea să te căsătoreşti cu mine. Fata l-a îndrăgit pe loc vazându-l atât de frumos şi s-au căsătorit îndată facând o nuntă mare cum nu s-a mai văzut în tot ţinutul şi au trăit fericiţi.
Poezii
A este
o
B de la
C e ca un
D e de la
E un simplu
-nuţă
provine
tăiat
F, este hărnicuţa
-ţă
G o galbenă
H
să fie,
I
un mic
-uţ
J la joacă toţi copiii, LAPTE proaspăt
L M
e
e mama mea, cea bună
N
un nai cu sunet de poveste,
O e oul de găină P un păr cu fructe dulci R o raţă, ce pe uliţă se plimbă S hai copii la
Ş un şarpe plimbăreţ T e de la tatăl meu Ţ e de la ţelină Ue
din padure
V e vântul cel rebel, X un xilofon Z zăpada din poveşti.
Gospodina veveriţă, Alerga de zori într-una, Ca s-adune în cămară, Ghinde, nuci şi alte cele... Când deodată,... Ce să vadă? Ursu-şi scărpina blăniţa Mai să dărâme copacul În care era veveriţa. -Ce-ai cumetre, n-ai ce face? Du-t' de-ţi strânge, la cămară Miere, fragi şi alte fructe... Că la iarnă, ai să mormăi prin pădure, Zi de zi cu burta goală.
Poziţie geografică: România este situată în emisfera nordică. În partea de S-E a Europei. Vecinii: N- Ucraina S – Bulgaria
Câmpia Română
V – Ungaria S-V –Iugoslavia
Munţii Carpaţi
E – Republica Moldova Capitala: Bucureşti
Marea Neagră
Relief: România are un număr mare de forme de relief.
Munţi: Munţii Carpaţi. Aceştia sunt împărţiţi în trei grupe. Carpaţii Orientali situaţi în partea de Est, Carpaţii Meridionali în Sud şi Carpaţii Occidentali în partea de Vest.
Câmpii: Câmpia Română Câmpia de Vest
Podişuri: Podişul Getic Podişul Moldovei Podişul Dobrogei
Clima: Temperată ( 4 anotimpuri: primăvară, vară, toamnă, iarnă)
Apele: Principala arteră hidrografică a României este fluviul Dunărea. Marea Neagră
Populaţia: Populaţia: este de 22,5 milioane locuitori
Turism: Atracţii turistice: Valea Bistriţei/ Vatra Dornei/ Cheile Bicazului, barajul natural Lacul Roşu Valea Prahovei / Sinaia-Buşteni /Castelul lui Dracula Transilvania/ Băile Felix – ape termale cu atestare documentară încă din anul 1000. Peşteri: Peştera Muierii, Peştera Urşilor, etc. Lacuri: Lacuri vulcanice Lacul Sf. Ana, etc.
Inventatori români: Petrache Poenaru (1799-1825) a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru al Academiei Româneși inventator al tocului cu rezervor în 1827.
Ioan Cantacuzino (1863-1934) El a inventat metoda de vaccinare antiholerică, folosită şi azi în ţările unde există cazuri de holeră. Datorită omului de ştiinţă, România a fost a doua ţară din lume, după Franţa, care în 1926 vaccina nounăscuţii împotriva tuberculozei. Nicolae Păunescu (1869-1931) Om de ştiinţă, medic si fiziolog, profesor, a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină. Henri Coandă (1886 -1972) Academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele.
Tradiţii şi obiceiuri româneşti: Legate de botez: în apa primei băi tradiția spune că trebuie să se pună: Busuioc - ca să fie atrăgător copilul mai ales dacă este fată Grâu - să fie cinstit Mărar - să fie plăcut ca mărarul în bucate Mentă și romaniță - să crească ușor și să fie sănătos Măciulii de mac - ca să doarmă bine Semințe de cânepă - ca să crească repede Pene - ca să fie ușor ca pana Apă sfințită - ca să fie copilul curat ca aceasta Lapte dulce – ca să fie dulce şi alb la piele ca laptele Ouă - ca să fie sănătos și plin ca oul, care trebuie să rămână întreg, mama copilului urmând să-l pună în apa de baie din a 2-a zi
Bani - ca în viață, copilul să aibă parte de avere. Moașa, după ce - conform tradiţiei - scoate banii din cădiţa copilului, se duce și pune apa de la baia copilului la rădăcina unui măr sau păr pentru a crește copilul frumos și sănătos ca pomul respectiv. Obiceiuri legate de nuntă: Obiceiul frângerii pâinii se mai păstrează și azi în unele părţi. Astfel, când mireasa părăsește casa părintească aruncă din pragul casei, cu spatele spre lume, o bucată de pâine, aceasta fiind mâncată de nuntași. Practica însă, nu are o semnificaţie religioasă și a rămas o datină populară. Furatul miresei este un obicei străvechi la români. De regulă, mireasa este furată de cavalerul de onoare. Ca o dovadă că mireasa a fost furată, i se aduce mirelui un pantof al acesteia şi se cere o răscumpărare , aceasta fiind simbolică. Tradiţii de Sf. Andrei: Fata de măritat prepară o "Turtuca de Andrei", turtiţa subţire din faină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei o mănâncă înainte de culcare; băiatul care vine în vis să-i aducă apa ca să-şi potolească setea o va cere de nevastă.
DescoperiĹŁi.. .
Cel mai rezistent animal la sete din Africa, este antilopa Dik-Dik.
Cerbul, girafa, căprioara şi ursul plâng cu lacrimi mari atunci când sunt încolţiţi.
Cel mai înalt animal din lume este girafa(5 metri). De asemenea, este singurul animal mut din lume. Totuşi ea produce sunete, behăie, grohăie şi sforăie.
La căluţii de mare, masculii sunt cei care nasc pui.
Gheparzii pot atinge în câteva secunde 115km/h. Ei nu beau apă, ci numai sângele prăzilor.
Argila se foloseşte la producurea obiectelor de ceramică de cel puţin 15000 de ani.
Prima maşină de tricotat a fost inventată de William Lee, în jurul anului 1850.
Prima menţionare a ochelarilor a fost făcută in Italia, în 1829. Nu se ştie exact cine a fost autorul acestei invenţii dar Ibn-al-Haytman, fizician arab, a făcut cercetări asupra proprietăţilor lentilelor în jurul anului 1000 d.Hr.
Cel mai înalt copac din lume este sequoia.
Se crede că există aproximativ 40000 de
specii
de
arbori, dintre care 700 sunt conifere.
Primii copaci au fost de conifere.
Arborii oferă adăpost şi hrană pentru milioane de fiinţe.
Oare ce să fie?
Găinile au cap mic, trup rotund, aripi scurte şi picioare puternice. La cap au cioc gros, doi ochi vioi, o creastă roşie şi două bărbii cărnoase. Găina face ouă în cuibar. Cocoşul ţanţoş stă în mijlocul găinilor cu coada rotită ca o seceră şi cu pintenii de la picioare gata de luptă.
Curca este o pasăre mai mare decât găina. Pe gât şi pe cap pielea de culoare roşie este încreţită ca o salbă de mărgele.Are capul mare şi un moţ în loc de creastă. Moţul curcanului este mai mare decât al curcii. Patri originară a curcii e Mexic
Câinele este cel mai bun prieten al omului. Îi apăra casa, îl însoţeşte la vânătoare. Are picioarele înalte, corpul lung,. La cap are două urechi, un bot lung si doi ochi ageri. Când se apropie un străin de casa stăpânului său, latră. Are simţul olfactiv foarte bine dezvoltat
Oaia este ceva mai mare decât câinele. Are capul mic şi rotund, terminat cu un bot ascuţit. Corpul oii este lung şi acoperit cu lână moale. Cele patru picioare sunt subţiri şi se termină cu unghii despicate de aceea nu rezistă la drum lung. Se hrăneşte cu iarbă, sfeclă, boabe şi nu mănâncă mult. Iarba o înghite nemestecată. Când se odihneşte rumegă ca şi vaca.
Bucălată de la stână Ne dă miel, lapte şi lână!
O grămadă de lână pe patru beţe! Ghici ce e?
Labe moi trec pe oriunde, În lăbuţe ghiare ascunde.
Am un dorobanţ Ferecat în lanţ! Ghici ce e?
Așteptăm propunerile dumneavoastră pentru numărul următor la adresa de e-mail: filialasadoveanu@yahoo.com Serviciul Filiale Colectivul Filialei ,,Mihail Sadoveanu "Iaşi Tehnoredactare: Teodorescu Ramona
Bibliografie: Ariniş Ioana, (2005). Curiozităţi din lumea vie, Piteşti-Paralela 45 Baxter, Nicola, (1999). Vreau să ştiu.1000 de întrebări şi răspunsuri, Bucureşti-Teora Craciun Boris, (2005).Zoologie distractiva in 400 de imagini, Iasi- Portile Orientului Craciun Boris, (2008)Lecturi minunate pentru scolarii mici, Iasi- Portile Orientului Craciun Boris, (2008)Povesti, proverbe, ghicitori, Iasi-Portile Orientului Statele lumii-Antologie (2007), Constanţa-Steaua Nordului