Poezie

Unultimvis

Când merii florilor de mai Au prins sub ploi putere

Simt că în brațe nu te am, Deși aș avea vrere...

Adie vântu-ncetișor

Pe alei cînd ne-ntâlnim, Noi ne gândim să ne iubim, Ar fi ceva sublim...

Te prind de mijloc binișor Tu-mi dai un sărutat... Mi-alunecă mâna pe sâni, De mine am uitat.

Mă joc cu tine ca-n grădină, De-a leapșa sau mijoarca, Mă simt mai tânăr cu un an Atunci când merge joaca.

Te strâng la piept, piept lângă piept, Și inima ți-ascult...

Îți luminează ambii ochi, Te văd, te simt, dar nu te-aud...

E parcă doar ca o poveste Și-așa și trebuie să fie: Tu ești femeie, Eu bărbat, Vei fii cândva soție!

Îți simt sărutul pătimaș, Puțin cam egoist... Ne despărțim zi după zi Și iarăși rămân trist.

Gh. Colceriu

Joaca

Csibi Evelin Laura, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Toplița A foto: Armand Khoury

Așteptare

Când mă gândesc la tata, Om harnic, dârz și gospodar, Aducerile-aminte mă împresoară iar

Cum ne zicea într-una

Să fim curați, cuminți, Să ne-nchinăm la Domnul...

Să ascultăm de sfinți.

Și generos cu lumea la birt se-ntâlnea, Să uite de necazuri,

Să dea la toți să bea...

Iar stând și bând cu toții, La bere, vin sau țuică, Vorbeau cum ăștia „hoții”

Nu vor să se mai ducă.

Că le-au intrat în curte, Le-au luat carul și plugul

Și vacile și caii...

Lor le-a rămas doar... jugul!

Iar dacă oarecumva

Crâcnea vreun oarecare, Veneau noaptea cu duba

Să-i ducă la „plimbare”!

A doua zi, săracii... bătuți, Ca prin minune, Veneau de voie „bunăvoie”

Să scrie „adeziune”!

Răbdau veninu-n suflet, Muncind fără prezent, Cu inima zdrobită

Ce mai bătea în piept...

Îmbătrânind devreme, Fără să aibă anii, Sperând c-or să mai vină

Cândva... americanii!

Ce-ai dorit?

Dacă mă văd cu tine Sunt altul, un altul, pentru tine, Mă iubești, te iubesc, te regăsesc Te-nsoțesc, te-amăgesc.., te părăsesc...

Cum ne-am despărțit, Dar tu m-ai iubit?

Cine m-a-ndemnat la acest păcat?

Cum de m-ai găsit, Iarăși m-ai iubit: M-ai dezamăgit...

Te-am iubit și m-ai iubit, M-ai lăsat, te-am părăsit, M-ai căutat... iar te-am iubit, M-ai părăsit... am suferit! Ce-ai dorit?

Să iubesc, să trăiesc, să te rănesc, Să te regăsesc, să mă rănești, Să sufăr iar, să știu să prețuiesc? Am îmbătrânit...

Cât am îndurat pentru un păcat?

Oare voi fi iertat

De cel de sus vreodată, Căci te-am iubit, când tu erai

Doar fată? G h . C o l c e r i u

Un nou an

Din zi în zi… din nou un an, De cumpănă și… cumpătare, Cu toți gândim la ce-am greșit… Visăm mereu la o schimbare!

Să fim mai buni și mai onești, Modești, cu sufletul curat… Iubit, ca și tu să iubești, Ca Dumnezeu adevărat!

Cu dragoste și cu speranță, Dorim numai de bine…

Și eu și tu și voi și noi, Ei, ele și… pentru oricine…

Am mai uitat prin ce-am trecut Cu visul dus departe… Aș vrea s-o iau de la-nceput, Cum este scris… în carte!

E ziua Ta...

Se apropie o primă zi, O primă zi de iarnă...

Cu toții vom sărbătorii, Când fulgii or să cearnă…

Nu-i ziua mea, e ziua noastră, E ziua țării mele, O Românie plină de drapele Cu flamură roș, galbenă, albastră.

E ziua mea, e ziua ta, E ziua tuturora…

Românii toți, oriunde-ar fi…

De la bătrâni, pân' la copii, În bătătură bat… cu hora!

De ce-a rămas întâi o zi Ca pentru România Mare?

Cu ardeleni, moldovi, munteni, Din Maramureș, pân' la mare.

Și toți așteaptă acel ceas, Unirea ca s-o sune…

Uniți să cânte într-un glas

În cor imens „Deșteaptă-te Române!”

Ziua Limbii Române

LIMBA NOASTRĂ – EMINESCU! Sărmanul DIONIS, TEI, PLOPI, Glatonixă IUBIRE – ETERNITATE!

Transcendental, nepămîntean Repetabil, parolele UNIVERSULUI DEMIURG, LUCEFERI, ANI-LUMINĂ! Prin veacuri – SPIRITUL – străbate.

Intangibilă străbate-n timp, IUBIREA; LUMINA – UNIVERS

Predestinat – DESTIN, etern Sfânta MUZĂ, pe alei pierdute Solitarul GENIU, tot transcede Pe zidul SACRU al PIRAMIDEI Apare VESTALA – TEMPLULUI IUBIRII.

Rasună „CODRII DE ARGINT”

Trubadus pierdut în noapte, Doinele, basmele vibrează, Imaginase harfe-n derivă, Dansul ielelor alină Versuri ce străbat, NEMURITOR!

TESTAMENT PE VECI – LIMBA – ROMÂNĂ! EMINESCU!

Mihaela Pop

Trubadur Prin Cer Cu Stele

Trubadur de altădată, nu mai cânți pe sub balcoane Să-nfiori inimi de fete, de iubite, de cucoane, Punând sufletu-ți smerelnic ca un dar în a lor palmă Și-ntr-un vers cu a ta lăută, stâmpăra-i plăcuta rană.

Nu mai ai nici glas nici suflet, nici pe cine să-nfioare Versul tău și cea lăută de plăcere făcătoare, Nimeni plată nu-ți aruncă din balcoane-o sărutare, O privire voluptoasă, chemătoare, doritoare.

Nu-s mai timpurile-acelea când un suflet în văpaie Aștepta în seri cu lună trubaduri să le-nvioaie, Să le-ațâțe vii dorințe și-a lor inimi mișcătoare, Într-un cânt să se topească, într-un vers să se scoboare.

Lira-n cui ți se-odihnește, muza mi te-a părăsit Nins ți-e părul, slab ți-e trupul ce-i acuma gârbovit, Iar privirea-ncețoșată doar un pic în față vede, Vorba, mintea ta sprințară, de o vreme se tot pierde.

Numai vechea amintire gându-ntr-însul o mai ține, Să-ndulcească astă clipă, schimbe răul tot în bine, Tu le deapănă pe toate, că atât ți-a mai rămas, Pân’ la gata fii pe pace, n-ai mai mult decât un pas.

Ai fost clipă de istorii într-o vreme de iubire. Când în suflet revărsat-ai bucurie, fericire, Azi, pustiu e sub balcoane ca și-n inimile noastre, Fiindcă tu cu a ta liră, rătăcești prin cer cu astre.

Liniște asurzitoare

Eu… sunt rece ca stâncile.

Aș vrea să știu cum se simte soarele, Aud liniște din toate părțile, Văd cum întunericul mi se pune pe piele, Vreau să simt raze de soare pe buzele mele.

Eu sunt sigură că am inima ca pietrele.

Mă prefac în flori de mai.

Sunt încă floarea ofilită pe care nu o voiai.

Ating acum pământul rece pe care călcai.

Mă îngrijorează că nu vrei să stai, Plâng după niște săruturi de rai.

Eu… sunt opusul a ceea ce visai.

Știu că te simți sufocat;

Spun că doar eu te-am afundat.

Visez să ies din locul întunecat,

Mă străduiesc să nu am sufletul înghețat.

Sper să vezi că liniștea m-a schimbat.

Eu… sunt, deocamdată, recele întruchipat.

Raisa Cotfas, Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Toplița

Nesupunere

scroll după scroll turbat duc spre gură buricele degetelor ciorile astea caractere pe un ecran curbat crazy crazy crazy soarele este împăratul și nimeni nu i se supune au revoir îți spui și-ți strâgi parpalacul pe lângă trup răsturnat în situație.