9 minute read

Câteva întrebări și mai multe posibile răspunsuri / A few questions and more possible answers

Cam știm ce se face la nivel național și internațional pentru a ajuta pe cei care au probleme, știm care sunt programele dedicate educării tinerilor și a celor aflați în grupele de risc, cu privire la posibilele efecte negative ale practicării excesive a jocurilor de noroc.

În ce privește publicitatea, avem câteva prevederi legale cu caracter general, prevederi pe care operatorii le interpretează și le aplică, de cele mai multe ori, cu bună-credință. În acest context trebuie să subliniem faptul că tot operatorii sunt aceia care au programe și inițiative dedicate jocului responsabil, fără sa aștepte adoptarea unor măsuri coercitive de către autorități.

Advertisement

Având toate aceste programe, reglementări și inițiative, se naște prima întrebare:

Câteva întrebări și mai multe posibile răspunsuri

Ne referim, bineînțeles, la jocul responsabil

de Dan Iliovici, vicepreședinte, ROMBET

We know what is being done nationally and internationally to help those in need, we know what programs are dedicated to educating young people and those at risk, on the possible negative effects of excessive gambling.

Regarding advertising, we have some general legal provisions, provisions that operators interpret and apply, most of the time, in good faith. In this context, we must emphasize that operators are also those who have programs and initiatives dedicated to responsible gaming, without waiting for coercive measures by the authorities.

With all these programs, regulations and initiatives, the first question arises:

How effective is all this?, then

How do we measure efficiency?

Or as H.I. Harrington:

“If you can’t measure something, you can’t understand it.

If you can’t understand it, you can’t control it.

Cât sunt de eficiente toate acestea?, apoi

Cum măsurăm eficiența?

Sau așa cum spunea H.I. Harrington: ”Dacă nu poți măsura ceva, nu-l poți înțelege.

Dacă nu-l poți ințelege, nu-l poți controla.

Dacă nu-l poți controla, nu-l poți îmbunătăți!”

Ori noi chiar ne dorim să îmbunătățim aceste programe, ne dorim să le facem utile, cât mai eficiente.

Dacă pentru procese clasice este relativ ușor să răspundem acestor prime întrebări, în cazul jocurilor de noroc lucrurile arată o cu totul altă situație. Și asta nu din cauză că cineva ar căuta să ascundă anumite lucruri sau stări de fapt, ci pentru că avem de a face cu un domeniu cu totul special. Iar în cazul jucătorilor cu probleme, lucrurile se complică și mai mult.

Cât iaurt consumă un adult pe an?

Pentru a da un exemplu concret, să luăm o statistică cu privire la consumul de iaurt sau cafea (sau chiar bere!) pe cap de locuitor pe an/lună/zi. Nu cred că apar probleme deosebite pentru o companie de studii de piață să obțină raspunsuri oneste la întrebările privind aceste produse de larg consum. Cei intervievați nu au motive să deformeze realitatea, dacât poate involuntar, dacă nu-și amintesc exact câte iaurturi au consumat în ultima lună. Totodată, nu este nicio problemă să ai acces la un eșantion reprezentativ de subiecți intervievați. Mergi în fața unui supermarket cu un chestionar și, cu puțin antrenament și noroc, obții în scurt timp răspunsurile dorite.

If you can’t control it, you can’t improve it!”

Or we really want to improve these programs, we want to make them useful, as effective as possible.

If for classic processes it is relatively easy to answer these first questions, in the case of gambling things show a completely different situation. And this is not because someone is trying

A few questions and more possible answers We are referring, of course, to responsible gaming by Dan Iliovici, vicepresident, ROMBET

to hide certain things or facts, but because we are dealing with a very special field. And in the case of problem players, things get even more complicated.

How much yogurt does an adult consume per year?

To give a concrete example, let’s take a statistic on the consumption of yogurt or coffee (or even beer!) Per capita per year / month / day.

I don’t think there are any particular problems for a market research company to get honest answers to questions about these consumer products. The interviewees have no reason to distort reality, if perhaps involuntarily, if they do not remember exactly how many yogurts they have consumed in the last month. At the same time, it is not a problem to have access to a representative sample of interviewed subjects. Go in front of a supermarket with a questionnaire and, with a little training and luck, you will soon get the answers you want.

How many games do we “consume” per year?

Now let’s move on to our gambling case.

If society does not blame anyone for the habit of consuming yo-

Câte jocuri ”consumăm” pe an?

Acum să trecem la cazul nostru, al jocurilor de noroc.

Dacă societatea nu blamează pe nimeni pentru obiceiul de a consuma iaurt, jucătorii - în special cei cu probleme mai grave de joc - știu foarte bine care este atitudinea familiei, a prietenilor, a societății în general, față de jocurile de noroc și față de cei ce le practică. Oricât i-ar asigura cineva că studiul de piață are caracter anonim, că datele sunt prelucrate doar în scop stiințific, fără a fi trimise la ANAF(!), tot va exista o reținere în a da informații reale. Ca să nu mai spun cât de ”ușor” sunt abordabili cei care ies (sau intră) într-o locație de joc – asta apropó de iaurt.

Mai mult, cei cu probleme vor încerca să deformeze realitatea, pentru a se încadra în ”normalul” acceptat de societate.

Vor pretinde că și ei sunt perfect normali, că joacă numai din când în când, ca orice om, că nu cheltuie mai mult decât își permit. Poate doar cei care admit, în mod deschis, sincer, că au probleme, vor oferi informații de încredere. Sunt cei care caută ajutor de specialitate prin programele de tip joc responsabil, prin accesarea cabinetelor psihologilor.

La cea mai comună întrebare, des întâlnită în studiile de piață privind incidența participării la jocurile de noroc: De câte ori ați jucat la jocuri de noroc în ultimul an?, raspunsul este atât de ”elastic”, încât m-am întrebat dacă nu cumva întrebarea este pusă… la mișto.

Să-mi fie scuzat termenul neacademic, ușor peiorativ, dar, în cel mai fericit caz, această întrebare denotă o necunoaștere a domeniului gamblingului și al celor care îl practică.

Știu că există așa-numitele întrebări indirecte, că există focus-grupuri, metode și mijloace de a obține informații cât mai exacte despre domeniul studiat, dar totuși rămâne bariera sensibilității subiectului jocurilor de noroc. Plus că, în cazurile de dependență, jucătorii sunt experți în a disimula problemele lor.

Ce este de făcut?

Ce ar fi de făcut pentru a ”rezolva” această problemă?

În primul rând, ar trebui ca cei care efectuează studiul să se familiarizeze cu domeniul gamblingului.

Cred că este necesar dialogul (informal) cu operatorii de jocuri, cu personalul implicat direct în relația cu jucătorii, cu jucătorii înșiși, cu psihologi, cu autoritățile. Cei ce vor realiza studiul ar trebui să se ”împrietenească” cu toți aceștia.

Și mai cred că ar mai trebui să cunoască legislația specială a domeniului, chiar și numai pentru a avea un limbaj comun cu cei pe care îi studiază.

Aș supralicita, afirmând că ar trebui să joace ei înșiși. Cine nu a mâncat cel puțin un iaurt, nu poate să-i descrie gustul…

Altă întrebare!

Să trecem mai departe, la altă întrebare, la așa numitele obiective ale studiului de piață.

Ce vrem să aflăm în urma studiului? Ce măsurăm?

Avem aici clasicele întrebări pe care le adresează mass-media, de fiecare dată când apare pe ecran subiectul jocurilor de noroc:

Câți români joacă la jocurile de noroc?

Câți jucători au probleme de joc? Câți sunt dependenți?

Cât cheltuie… sau cât pierd românii la jocurile de noroc?

Apoi ar urma subiecte de interes mai mult pentru specialiști, pentru autorități, dar și pentru operatorii înșiși:

Cât este GGR-ul, Gross Gaming Revenue (veniturile brute din jocurile de noroc), pe fiecare tip de joc? gurt, players - especially those with more serious gambling problems - know very well what is the attitude of family, friends, society in general, towards gambling and towards those what they practice. No matter how much someone assures them that the market study is anonymous, that the data is processed only for scientific purposes, without being sent to ANAF (!), There will still be a reluctance to give real information. Not to mention how “easy” it is to approach those who go out (or enter) a game location - that’s about yogurt.

Moreover, those with problems will try to distort reality, in order to fit into the “normal” accepted by society.

They will claim that they are also perfectly normal, that they only play from time to time, like any other person, that they do not spend more than they can afford. Maybe only those who openly admit, honestly, that they have problems, will provide reliable information. There are those who seek specialized help through responsible gaming programs, by accessing the offices of psychologists.

To the most common question, often encountered in market research on the incidence of gambling participation: How many times have you played gambling in the last year ?, The answer is so “elastic” that I wondered if not the question is asked… cool.

Forgive me the non-academic term, slightly pejorative, but, in the happiest case, this question denotes a lack of knowledge of the field of gambling and those who practice it.

I know that there are so-called indirect questions, that there are focus groups, methods and means to obtain the most accurate information about the field studied, but still remains the barrier of sensitivity of the subject of gambling. Plus, in addictive cases, players are experts at hiding their problems.

What to do?

What can be done to “solve” this problem?

First, those conducting the study should become familiar with the field of gambling.

I think that the (informal) dialogue with the game operators, with the staff directly involved in the relationship with the players, with the players themselves, with psychologists, with the authorities is necessary. Those who will conduct the study should “be friends” with all of them.

And I think they should know the special legislation of the field, even if only to have a common language with those they study.

I would overbid, saying they should play themselves. Who hasn’t eaten at least one yogurt can’t describe its taste…

Another question!

Let’s move on to another question, the so-called objectives of market research.

What do we want to know from the study? What do we measure?

Here are the classic questions that the media asks every time the topic of gambling appears on the screen:

How many Romanians gamble?

How many players have gambling problems? How many are addicted?

How much do Romanians spend... or lose on gambling?

Then there would be topics of more interest to specialists, to the authorities, but also to the operators themselves:

How much is the GGR, Gross Gaming Revenue, per game type?

This article is from: