Spațiu simbolic din lemn și stuf by vărzaru cătălina

SPAȚIU SIMBOLIC DIN LEMN ȘI STUF

SFIȘTOFCA - STRATEGII PENTRU SALVAREA UNEI COMUNITĂȚI TRADIȚIONALE

SPAȚIU SIMBOLIC DIN LEMN ȘI STUF Întâmplări

SIȘTOFCA -

din

Delta

Dunării

FOR

SAVING

TRADITIONAL

COMMUNITY

Danube

Delta

Wa t e r ’s

chronicle

STRATEGIES

povestea

Apei

SYMBOLICSPACEMADEWITHWOODANDREED Stories

from

parteneri | partners

Sfiștofca Art Association

Tulcea Romania reprezentată de | represented by Nona Laura IVANOV

5 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism [University of Architecture and Urbanism] Bucharest Romania reprezentată de | represented by Marius VOICA

Technische Universitat [University of Technology] Vienna Austria reprezentată de | represented by Meinhard BREILING

Universitatea Națională de Arte [National University of Arts] Bucharest Romania reprezentată de | represented by Dragoș GHEORGHIU + Dan POPOVICI

SPAȚIU SIMBOLIC DIN LEMN ȘI STUF | SYMBOLIC SPACE MADE WITH WOOD AND REED

Marius VOICA Cristina Elena MÂNDRESCU Ioana Cătălina VĂRZARU Ilinca MITU + Cosmin PETRACHE Monica JUGĂNARU + Florentina STOIAN Mădălina BURCESCU + Georgiana TĂRLUNGEANU Adrian CHELARIU + Ștefan SĂLĂVĂSTRU

iulie 2015

julay 2015

8 Marius VOICA a obţinut în 1996 diploma de licenţă la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti – Facultatea de Arhitectură si Urbanism. A finalizat masteratul cu specializarea „Marketing în arhitectură” (1999) şi a absolvit un curs postuniversitar de „Management de proiect”. În 2007 obţine titlul de doctor în arhitectură cu teza „Arhitectură ecologică: Tradiţional şi tehnologie contemporană. Dezvoltare durabilă și management ecologic”. Din 1998 lucrează în învăţământul superior de arhitectură. Este șef de lucrări (2006) la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, şi conduce un atelier în cadrul departamentului „Introducere în Proiectarea de Arhitectură”. A fost directorul sucursalei „URBANPROIECT” din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC. Activeaza în domeniul managementului de arhitectură şi construcţii, coordonând activitatea de proiectare şi investiţii în cadrul mai multor firme, inclusiv multinaţionale. A participat la burse, seminarii şi programe de predare la universităţile din Karlsruhe, Regensburg, Montpellier, Stuttgart și Istanbul. Activitatea sa în domeniul arhitecturii, urbanismului şi amenajarilor interioare însumează peste 80 de proiecte. Este membru în Consiliul Naţional al Ordinului Arhitecţilor din România din 2010, şi membru al Registrului Urbaniştilor din România.

Cătălina Ioana VĂRZARU, a absolvit în iulie 2011 studiile de licență și masterat la Facultatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, specializarea arhitectură. A obținut o bursă de studii Erasmus la Ecole Nationale Superieure d’ Architecture Toulouse, Franța, unde a studiat în perioada octombrie 2009 - iulie 2010. În iulie 2014 a finalizat Programul de formare Psihopedagogică, nivelul I și II, al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic - UTCB. Cristina Elena MÂNDRESCU este asistent din anul 2011 în cadrul atelierelor de proiectare ale Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București. În luna iulie 2014 a obținut titlul de doctor în urma susținerii publice a tezei de doctorat „Proporții în Arhitectură. Percepții și identitate spațială”. În 2011 a absolvit cu master integrat Facultatea de Arhitectură în cadrul UAUIM București. Efectuarea studiilor universitare pe perioada 2008-2009 a realizat-o la Paris, în cadrul facultății Ecole Nationale Supérieure d’Architecture Paris Val-de-Seine. În 2009 a urmat workshop-urile „Morphologies des surfaces” desfășurate la Isle d’Abeau, Lyon. Activitatea sa în domeniul arhitecturii constă în proiecte și expoziții realizate în Franța, Luxemburg, Spania și România prin intermediul unor stagii și burse obținute. În prezent este arhitect în cadrul biroul de arhitectură Graphicstudio București.

Din octombrie 2012 este doctorand în cadrul Școlii Doctorale SITT - UAUIM, sub îndrumarea coordonatorului științific prof. dr. arh. Ana-Maria Zahariade, cu lucrarea „Casa de cultură - ruina contemporană”. În prezent, este arhitect la DSBA din aprilie 2012 și asistent universitar la UAUIM din octombrie 2012. În cadrul biroului de arhitectură, sub îndrumarea lui Dorin Ștefan, a realizat concursuri și proiecte de arhitectură și urbanism. În cadrul departamentului Introducere în Proiectarea de Arhitectură, colaborează cu Marius Voica - titularul atelierului. A câștigat numeroase concursuri de fotografie și grafică, având diferite expoziții în aceste domenii. În ianuarie 2012, a fost publicat proiectul de diplomă - „Casa Tineretului Giurgiu” în revista Arhitext. Din aprilie 2012 este membru al Ordinului Arhitecților din România; iar în iunie 2014 a obținut dreptul de semnătură. Din decembrie 2013 este membru al Uniunii Arhitecților din România.

9 Cătălina Ioana VĂRZARU, received her Bachelor and Master Degree in July 2011 from “Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest – Faculty of Architecture. Between October 2009 and July 2010 she studied at Ecole Nationale Superieure d’Architecture in Touluse, France, with an Eramus scholarship she had obtained. In July 2014 she received her Psychopedagogy Degree, level I and II, from The Teaching Staff Training Department at UTCB.

Marius VOICA received his Bachelor Degree from “Ion Mincu Institute of Architecture” in Bucharest in 1996 – Faculty of Architecture and Urbanism. He finished his Master Degree in 1999, specializing in “Marketing in Architecture”, and graduated from a post-university course in “Project Management”. In 2007 he received his PhD in Architecture with his thesis “Ecological Architecture: Tradition and Contemporary Technology. Sustainable Development and Ecological Management.” He has been working in higher education in Architecture since 1998. Since 2006 he has been a lecturer at “Ion Mincu University of Architecture and Urbanism”, and is the head of a design studio within the Department of Introduction to Architectural Design. He was also manager of the “URBANPROIECT” branch within The National Institute of ResearchDevelopment in Construction, Urbanism and Sustainable Territorial Development URBAN-INCERC. He is currently working in architectural and construction management, coordinating design and investment activities for a number of companies, including multinational companies. He has attended scholarships, workshops and teaching programs at universities in Karlsruhe, Regensburg, Montpellier, Stuttgart and Istanbul. His activity in architecture, urbanism and interior design has summed up to over 80 projects. He has been a member of The Architects’ Order National Council since 2010, and also a member of The Romanian Urbanists’ Registry.

Cristina Elena MÂNDRESCU has been an academic assistant at the design studios at “Ion Mincu University of Architecture and Urbanism” in Bucharest since 2011. In July 2014 she received her PhD, after publicly presenting her thesis “Proportions in Architecture. Perception and Spatial Identity”. In 2011 she received her Bachelor and Master Degree from The Faculty of Architecture, at UAUIM Bucharest. During 2008 and 2009, she studied at Ecole Nationale Superieure d’Architecture in Paris, Valde-Seine. In 2009 she attended “Morphologie des surfaces” workshops in Isle d’Abeau, Lyon. Her activity in the domain of architecture has summed up to numerous projects and exhibitions in France, Luxembourg, Spain and Romania through scholarships and internships she had obtained. She is currently an architect at Graphicstudio Bucharest.

Since October 2012 she has been working on her PhD within The SITT Doctoral School at UAUIM, with her Scientific Coordinator, PhD. MD Ana Maria Zahariade, with the thesis “The Municipal House: a Contemporary Ruin” She is currently working as an architect at DSBA, since April 2012 and as a teaching assistant at UAUIM since October 2012. At the architecture studio, under Dorin Ștefan’s guidance, she has realized numerous architecture projects and competitions. Within The Department of Introduction to Architectural Design, she has been working with Marius Voica – head of the design studio. She has won numerous competitions in graphics and photography, and was featured in different exhibitions. In January 2012, her degree thesis “Youth House in Giurgiu” was featured in Arhitext Magazine. Since April 2012 she has been a member of The Romanian Architects’ Order; in June 2014 she received her authorization of signature. She has been a member of The Romanian Architects’ Union since December 2013.

Adriana Mădălina BURCESCU

Florin-Andrei CATRINOIU

Adrian CHELARIU

28.09.1993, Snagov

12.07.1994, Fetești

19.07.1994, Botoșani

0743 024 376 madalinaburcescu@yahoo.com

0746 175 599 andreiflorin1994@yahoo.com

0751 633 326 adi19c@yahoo.com

Pentru prima dată în Deltă... minunat, o experiență unică, un loc superb. Sfiştofca este un loc parcă uitat de lume care te atrage prin flora şi fauna neatinsă de civilizație. Oameni simpli ne-au primit cu căldură, ne-au găzduit şi s-au îngrijit de noi ca de proprii lor copii plecați în lume pentru un alt nivel de trai. Am simțit acolo însă, o tristețe apăsătoare; copiii au plecat, satul îmbătrâneşte şi vechile obiceiuri se pierd. Am făcut o plimbare şi prin satele vecine unde am fost întâmpinați cu aceeaşi bucurie; am văzut peisaje frumoase şi tot felul de păsări; pădurea Letea şi caii sălbatici; am mâncat cel mai bun borş de peşte. Delta Dunării este pe cât de sălbatică pe atât de spectaculoasă şi incitantă. Mi-a plăcut foarte mult şi voi reveni cu drag de câte ori voi avea ocazia. The first time in The Danube Delta... wonderful, a unique experience, a great place. Sfistofca is a longforgotten place that lures with its flora and fauna, unaltered by civilization. The simple people made us feel welcomed, received us wholeheartedly and were careful as if we were their own children, gone off for a better life. We felt there, however, a deep sadness: the children have left, the village is getting older and old tradiions are being lost. The trip to the nearby villages made us feel just as welcomed; we saw beautiful landscapes and all sorts of birds, Letea forest and the wild horses, we ate the best fish soup. The Danube Delta is as wild as it is spectacular and exciting. It was a lovely experience that I would endeavour again. Mădă

Momentele mele preferate din Delta începeau odată cu lăsarea serii. Îmi amintesc că după fiecare zi obositoare de plimbat sau de muncit la ridicarea cortului, ne strângeam cu toți și sărbătoream împreună înca o zi încheiată cu succes. Seara mea preferată a fost deopotrivă cea mai veselă, pentru că am stat până dimineață împreună, în jurul focului, însă și cea mai tristă, căci a fost ultima seară petrecută cu prietenii în acest loc parcă uitat de lume. My favorite moments in Delta used to begin once the night came. I remember that after each tiring day of walking or working on building the tent, we gathered around all together, celebrating another successful day. My favorite night was both the most cheerful, because we stayed up all night together around the fire, but also the saddest, because it was the last evening spent with my friends in this place which seemed forgotten. Andrei

Nopți de neuitat, peisaje incredibile, sentimente zguduitoare, și oameni curați. Acestea și multe alte experiențe minunate le-am trăit în acest loc neatins de tehnologie unde viața i-a învățat să fie o comunitate. Mă bucur ca am avut ocazia să îi cunosc pe acești oameni bucuroși să ne învețe tradițiile și să ne împărtășească experiențele trăite într-un loc ca acesta. Unforgettable nights, incredible landscapes, staggering feelings and genuine people. These and many other wonderful experiences that I have lived in this place untouched by technology where life has taught people to form a community. I’m glad I had the opportunity to know these people, who were happy to teach us their traditions and to share with us their experiences in a place like this. Adi

Andreea-Patricia FETECĂU

Monica JUGĂNARU

Richard-Robert MILOȘAN

12.06.1994, Buzău

09.05.1994, București

31.03.1993, Mangalia

0766 795 022 andreea1260@yahoo.com

0724 386 362 monica.juganaru@yahoo.com

0743 334 949 richard.9315@hotmail.com

Prima excursie în Delta Dunării: încantare, cadrul natural de care să nu te mai desparți, traiul simplu al localnicilor, voia bună a grupului, jocurile, plimbările, atmosfera de familie; au făcut din cele cinci zile petrecute acolo o experiență de neuitat pe care, cu siguranță aș repeta-o tot „în familie”. First trip to The Danube Delta: excitement, wonderful landscape, simple living of the villagers, joy of the group, games, wanders, a family-like environment: they all made our five day trip there an experience to remember which I would certainly love to endeavour again, „among the family”. Andreea

Deși a trecut ceva timp de la prima mea excursie în Delta îmi amintesc cu drag timpul petrecut acolo. Îmi amintesc ploaia neîncetata și oboseala dupa prima zi de drum, dar și fețele zâmbitoare ale localnicilor, care, deși nu ne cunoșteau, ne-au oferit căldură și adăpost, ne-au făcut să ne simțim ca și când am fi făcut parte din comunitatea lor. Îmi amintesc de farmecul specific Deltei, dat de peisajele sălbatice, dar și de atmosfera care parcă te îmbia să te apropii de oamenii care te înconjoară, să-ți creezi amintiri de neuitat. Although some time has passed since my first trip to Delta I remember with pleasure my time spent there. I remember the relentless rain and the exhaustion after the road, and the smiling faces of the locals, who, in spite the fact that they didn’t know us, they welcomed us with warmth and shelter and made us feel like we were part of their community. I remember the charm of Delta, given the wild landscapes, but also the atmosphere that seemed to invite you to bound with the people around you, to create your memories. Monica

Delta Dunării este un loc unic în lume, iar faptul că am putut merge acolo într-o excursie împreuna cu profesorii și cu toată grupa a reprezentat o șansă unică în viață. Inițial, scopul acestei excursii era să punem în practică unul din proiectele noastre din anul I, dar s-a dovedit a fi mult mai mult decât atât. Această călătorie a fost una aparte în special datorită localnicilor care au fost foarte primitori, ne-au oferit un loc unde să dormim, mâncare foarte bună si ne-au arătat tot ce era de vizitat prin zonă, ne-au oferit unelte și materiale pentru instalația noastră. Am lucrat cu toți colegii și cu profesorii la construcție. Am învățat cum să împletim stuful, cum să folosim uneltele și a trebuit sa ne descurcăm cu materialele de la fața locului. Pentru mine, cele mai frumoase amintiri trebuie sa fie pauzele de masă atunci când sătenii ne așteptau cu mancarea pregatită, care era absolut delicioasă. Delta is an unique place in the world and the fact that we went there on a trip with both professors and the entire group was a chance of a lifetime. Initially, the purpose of this trip was to build one of our freshmen projects, but it proved to be much more than that. This trip was a special one especially because locals were very welcoming, giving us a place to sleep, good food and showing us everything there was to visit in the area, they have provided tools and equipment for our installation. I worked with all my colleagues and teachers to this construction. I learned how to plait reed, how to use tools and had to manage this all with the materials on the site. For me, the most beautiful memories must have been the meals where the locals were waiting for us with their traditional food, which was absolutely delightful! Richard

Bogdan-Andrei MIRCIOIU

Ilinca MITU

Cosmin Gabriel PETRACHE

05.05.1994, Galați

05.10.1994, București

26.10.1994, Slobozia

0741 395 427 bogdanmircioiu94@yahoo.com

0742 331 529 ilinca_mitu@yahoo.com

0735 056 343 petrachecosmin1@gmail.com

Pentru mine mine a fost o experiență unică. Fiind prima oară în Deltă, am fost plăcut impresionat de peisajele captivante și de atmosfera animată atât de cadrul natural cât și de localnici. Vremea schimbătoare ne-a ajutat să păstrăm mai ușor amintirea drumului, care devenise o adevarată aventură. După o călătorie obișnuită și monotonă cu autocarul, urmată mai apoi de un placut voiaj cu vaporul, se observă tranziția dintre atmosfera tulburată de oraș cu atmosfera relaxantă a naturii. Traseul continuă, începând și adevarata aventură accentuată de vremea navalnică, relaxantul voiaj cu vaporul a fost urmat de o călătorie cu barca, iar mai apoi cu camionete care ne-au dus în acest loc magic, desprins de lume, numit Sfiştofca. Următoarele zile, ajutați atât de vreme bună cât și de localnicii care ne-au primit cu povești interesante și tradiții specifice locului, am împărțit momente de care o să ne reamintim mereu cu placere. For me it was a unique experience. It was my first time in the Delta and i was profoundly impressed by the amazing landscape and the atmospehere that was animated by the natural setting and the locals. The changing weather helpt us to keep the memory of the road more vivid, which became a real adventure. After a exhausting and monotonous bus journey, a nice voyage with a ship awaited us, the transition it was more and more noticable from the disturbed city athmosphere to the relaxing nature. The trip continued and the true adventure strated sharpen by the unbridebel weather, after the relaxing voyage with the ship a trip with the boat awaited us, and after that the trucks which took me to this magical place, loose by the world, called Sfistofca. The following days helped by the nice weather and the locals, which welcomed us with intresting storyes and local customes, we shared some wonderfull moments that I will allways hold on and remember this place with pleasure. Bogdan

A fost minunat să vedem o față a Deltei Dunării pe care nu multă lume a ajuns să o cunoască. Și ce a fost și mai minunat, a fost că, deși eram la sute de kilometri de casă, oamenii din sat ne-au primit acolo ca pe familiile lor și ne-am simțit cu adevărat o parte a comunității. Și, deși scopul acestei aventuri a fost să ajutăm într-un fel acele sate uitate, cred că ei ne-au oferit nouă mult mai mult decât am putut noi să facem pentru ei. It was wonderful seeing a side of the Danube Delta that not many people get to experience. And it was even more wonderful to be welcomed there with such familiarity from the villagers, who made us truly feel like a part of their community, even though we were hundreds of kilometers away from home. And even though the point of this adventure was to help in some way those forgotten villages, I believe that they taught us much more than we will ever be able to offer them. Ilinca

Au fost multe zile cu soare, două la număr, dar nu și cea în care am plecat. Îmi amintesc foarte bine umezeala aerului când ne-am adunat toți în parcare, glumele și cum am plecat... nici nu știam ce ne așteaptă. Când am ajuns, ploaia nu s-a potolit, dar asta nu ne-a demoralizat. Am început să ne cunoaștem cu localnicii, cei mai primitori oameni, care ne-au ajutat cu tot ce au putut fără a se gândi nici măcar o secundă. Peisajul te trimitea într-o altă lume, ruptă de cea cu care eram obișnuiți! Exact ce aveam nevoie: o desprindere totală de tehnologie și de tot ce înseamnă cotidian! There were a lot of sunny days, a couple maybe, but not the one when we left. I still remember so clearly the damp air in the parking lot where we gathered, the jokes and the departure... we weren’t expecting a thing from what was going to happen. When we arrived there the rain hadn’t stopped, but this wasn’t something to discourage us. We soon met the villagers, such welcoming people, who helped us with everything wihout a second thought. The landscape outlined a whole different world from what we were used to. It was just what we needed: a real break from technology and every day’s life. Cosmin

Ștefan SĂLĂVĂSTRU

Florentina STOIAN

Georgiana TĂRLUNGEANU

18.12.1993, Botoșani

18.01.1994, Focșani

19.09.1993, București

0749 971 448 stefan.salavastru@yahoo.com

0766 711 514 st.flor@yahoo.com

0727 024 694 tarlungeanu.georgiana@yahoo.com

În Sfiștofca am avut ocazia pentru prima dată să contribui la materializarea unui proiect, unul spontan, gândit pe sit, adaptat contextului prin modul în care a fost construit. A fost un exercițiu practic ce a decurs natural după proiectarea teoretică a spațiilor acoperite în timpul anului, la facultate; atmosfera degajată de lucru s-a potrivit cu activitățile adiacente ca gravura pe sticlă și modelarea peștilor din alamă. Mi-a plăcut cum în peisajul deltaic liniștit, satul a reușit să găzduiască cu succes atâția oaspeți din locuri diferite, fiind revitalizat prin cântece lipovenești și foc de tabără. Mai mult, ceea ce a făcut din excursia in Deltă o experiență specială a fost grupul de prieteni și experiențele ca vizitarea Peripravei, urcatul dunelor de nisip, bătăile cu papură/ stuf, echilibristica pe plută sau jocurile. When I was in Sfiştofca it was for the first time when I had the opportunity to contribute to the building of a project, one spontaneously thought on the site, appropriate to the context in which it was built. It was a practical exercise that came across naturally after designing theoretical shelters during the first year in college; relaxed working atmosphere matched adjacent activities such as engraving on glass and brass fish modeling. I liked how the delta quiet landscape, the village successfully managed to host many visitors from different places, being revived by Lippovan and campfire songs. Moreover, what made the trip to the Delta a special experience was the group of friends visiting Periprava, climbing sand dunes, beating the rush/ reed raft or balancing games. Ștefan

Zilele petrecute în Delta Dunării au reprezenat o experiență pe care am trăit-o intens cu toate simțurile. De cum am ajuns, picăturile de ploaie neau “mângâiat” pe tot parcursul drumurilor noastre, însă acestea nu ne-au oprit din călătoria noastră. Papilele gustative ne-au fost satisfăcute de mult așteptatele mese, culminând cu o ciorbă de pește chiar din inima Deltei. Înconjurați mereu de foșnetul naturii în bătaia vântului, simțurile olfactive ne-au fost delectate de parfumul papurei proaspăt tăiată. Totul s-a încheiat cu un spectacol vizual cu/ de milioane de stele oferit de un cer care nu a fost atins încă de efectele poluării. The days spent in the Danube Delta have represented an experience that I have lived intensely with all my senses. As soon as I arrived, raindrops have „comforted” us throughout our roads, but they have not stopped us from continuing our journey. Our taste buds were satisfied by the long awaited meals, culminating in a fish soup from the heart of Delta. Always surrounded by nature rustling in the wind, it was our olfactory senses the ones which enjoyed the most the scent of freshly cut bulrush. It all ended with a dramatic million star view which was offered by the sky that has not been touched by the effects of pollution. Flori

Experiența a reprezentat o ocazie unică în care am descoperit un paradis sălbatic al Romaniei, puțin atins de timpurile moderne, un loc în care societatea și-a creat propriul drum. Acest proces a fost favorizat de infrastructura foarte puțin dezvoltată, de relieful și climatul specific al deltei. Ca studentă la arhitectură, delta m-a fascinat și uimit din punct de vedere al formelor, coloritului și motivelor tradiționale ce și-au lăsat puternic amprenta asupra arhitecturii locale. Pentru mine, Delta Dunării s-a ridicat la statutul de obiectiv Unesco ce merita protejat, respectat și menținut ca destinație unică în lume. This experience represented an unique opportunity in which I found a wild paradise of Romania, where the modern times have not yet arrived entirely, a place where society has created its own way. This process was favored by the underdeveloped infrastructure, topography and climatic conditions of the delta. As an architecture student, delta has fascinated and amazed me with its shapes, colours and traditional motifs that have strongly marked the local architecture. For me, Danube Delta rose to the status of Unesco tourist attraction worth protected, respected and maintained as an unique destination in the world. Georgiana

ÎNTÂMPLĂRI DIN DELTA STORIES FROM DANUBE

DUNĂRII SAU POVESTEA APEI DELTA OR WATER’S CHRONICLE 19

prolog E TERNITATEA

Am dormit mult timp în aceast braț, care devenea din ce în ce mai strâmt, pâna curând când un zgomot puternic, ca de tunet, m-a trezit. Cât am dormit oare? O zi, o lună, un an? M-am uitat în jur și satul părea la fel. Totuși, ceva era diferit și lipsa se simțea din plin. Cândva, în fiecare dimineață se zăreau zece, douăzeci de localnici și două mașini porneau încet spre munca lor de zi cu zi. Fumul începea să iasă din vechile hornuri. Stăteam și număram în fiecare zi hornurile fumegânde ale satului. Uneori urma un ritual trist, când observam cum fumul nu mai ieșea dintr-un horn. Știam ce însemnă asta: hornul își pierduse funcția, se transformase într-un semnal funerar și macabru ce anunța încă o casă părăsită, printre atâtea. Cândva viața în sat nu era așa. Totul era animat, vesel, mă bucuram la fiecare strigăt pe care îl auzeam. Ziua ajutam bărbații satului cu pescuitul, femeile cu rufele, copiii să se răcorească. Îmi amintesc forfota zilei de duminică, când toată lumea mergea la biserica din centrul satului, discuțiile pline de haz, aflam ce s-a mai întâmplat prin sat. În fiecare toamnă erau concursuri, îmi amintesc de grupul de dans al satului, de cântece populare, concursul de șah! Îmi amintesc de prima dată când am poposit în locul acesta plin de viață, izolat de restul lumii, neatins parcă de aceată societate modernă, de problemele ei, de agitația ei, poluarea ei! Îmi amintesc luptele ce s-au dat, steagurile, dansurile ciudate care mi-au rămas întipărite în memorie și florile.… ah, florile!

prologue the E TE R N ITY

I had been sleeping for a long time in this canal which was constantly getting thighter, when suddenly a sharp, thunder-like noise, awakened me. How long had I been sleeping? A day, a month, a year? I took a look around and everything seemed unaltered. However, something felt a bit different, and the lack was obvious. Once, every single morning there used to be ten, twenty villagers and a couple of cars, hitting the road towards their everyday jobs. The smoke used to rise from the old chimneys. I used to count them every day. Sometimes, a sad ritual would happen, whenever I noticed another chimney had stopped working. I was aware of the meaning: it had lost its function, it had turned into a funerary statement, that was to announce yet another abandoned house among so many others. Once, life in this village used to be different. Everything used to be so crowded and alive, every noise used to bring me joy. In the daytime I used to help the men with their fishing, women with their laundry, kids with their games. I remember the hustle on Sundays, when everybody in the village was at church, and the fun gossip about everyday events. There used to be games every autumn with the local dance group, the traditional songs, the chess championships. I remember the first time I arrived in this lively place, remote from the rest of the world, from the modern society with its problems, hustle and pollution! I recall the carried fights, the raised flags, the strange dances that are still playing in my mind. And the flowersâ&#x20AC;Ś oh, the flowers!

prima zi CA LMUL

După o seară în care ploaia și-a făcut de cap, mi-am găsit calmul într-o băltoacă dintr-o parcare ce părea împăcată cu decorul răcoros al dimineții. Așteptând tăcută în băltoacă, am observat cum în jurul meu, picături de apă au început să cadă dintre nori pe asfaltul rece. Încetul cu încetul mi s-au alăturat, în ritmul muzicii lente: pic pic, pic pic. Liniștea a fost întreruptă de zgomotul unei portiere închise a unui taxi și de târâitul unui troler care își căuta leneș un loc prin parcare și care s-a oprit chiar lânga mine, încercând să se integreze în peisajul dimineții. Scenariul s-a repetat de căteva ori, cu diferite personaje: pic-pic, pic-pic ploaia ținea ritmul, acompaniată de trolerele și râsetele copiilor. Parcarea silențioasă s-a transformat într-un loc de întâlnire a unor feţe, unele mai vioaie decat altele. Un scenariu obișnuit, animat într-un final de o apariție neobișnuită, care completa imaginea cu un ultim accent: un buchet de flori sălbatice. Intrigată de culoarea care spărgea monocromia peisajului, am hotărât să intru și eu în acest grup, așa că, ușor, mi-am găsit locul printre petalele florilor acelei fete. Cerul și-a schimbat încetul cu încetul tonurile dintr-un negru ce fuziona cu statornicele lumini ale orașului, într-un un gri ce anunța o călătorie destul de furtunoasă. Odată imaginea completată, tot ce le-a rămas de făcut a fost să-și ia rămas-bun de la decorul jilav. Deodată un autobuz a apărut și a plecat la fel de repede, lăsând parcarea mai pustie decât înainte, iar pe mine mai uscată ca niciodată. Îndrumată de curiozitate și de un sentiment bizar de singurătate, am decis să urmez intriganta pată de culoare pe drumurile șerpuitoare și ude. Șoselele orașului se înnodau și deznodau cu o viteză alarmantă, și nimic nu semăna cu albiile râurilor pe care călătorisem până atunci. Cu greu am ținut pasul pentru un timp cu straniul vehicul, dar, înfrântă de complexitatea orașului, i-am pierdut urma. Crezând că excursia a luat sfârșit, mi-am continuat drumul singură printre măruntaiele țării. Totuși, am reușit să îi regăsesc în drumul lor spre Tulcea. Am picurat pe autobuzul care părea condus de unul dintre tineri, la cât de energic intra în depășiri și accelera în curbe. Curând autocarul a fost întrerupt cu o pauza forțată de un polițist irascibil, care a întârziat călătoria cu minute bune. Cu toate acestea, voioșia grupului a rămas intactă și i-a purtat în continuare spre destinație.

fi rst day the calm

After a night in which the rain had been pouring all along, I found my peace in a puddle near some parking lot which seemed at pace with the chilly background of the morning. Resting in my puddle, I could see that everywhere I looked, little drops of rain were pouring from the clouds onto the cold pavement. I joined them peacefully, listening to the ongoing music: dibble dibble, dopp dopp. The rhythm was interrupted by the sound of a slamming door of a taxi and the noise of a troller which stopped right next to me, trying to fit in this morning landscape. This scenario repeated a few times, but with different characters: dibble dibble went the rain, and the trollers clattered along with every face that joined the increasing group. The once silent parking lot soon turned into the meeting point of countless faces, some more awake than others. A random scenario, eventually animated by an unusual appearance which completed the image with one last accent: a bouquet of wild flowers. Intrigued by the colour which broke the monochromy, I decided to join this group. So dibble-dibble I found my place through the petals of this girlâ&#x20AC;&#x2122;s bouquet. The sky started to slowly turn from its black colours, which mixed with the abiding lights of the city, to a rather sad tone of gray that announced a fairly stormy trip. Once the image completed, all that was left to do was for them to say goodbye to the misty landscape. Suddenly a bus appeared and left just as fast, leaving the parking lot more desolated than before, and me, drier than ever. Guided by curiosity and by a bizarre feeling of loneliness, I decided to follow the intriguing spot of colour through the wet winding roads. The lanes were knotting and unknotting at the speed of light, and nothing resembled to the channels of the rivers I had travelled along before. I hardly managed to keep track of the strange vehicle, but defeated by the complexity of the city, I soon lost its trail. Having thought that the trip reached its end, I kept on going by myself through the limbs of the country. However, I somehow managed to catch up with them again on their way to Tulcea. I poured on the bus, which seemed to have been driven by one of the young fellows, considering the full speed turns and the energetic overtakes. Soon the bus was stopped by a grumpy policeman, who delayed their trip by a few minutes. Despite these, the groupsâ&#x20AC;&#x2122; joy remained unbroken and carried them on with their trip.

prima zi NO RII

După schimbarea de peisaj de la o parcare liniștită la un port aglomerat, plin de oameni obosiți care se plimbau anemici pe faleză așteptând feribotul spre Sulina, am zarit din nou, prin forfotă, grupul ce părea să mă urmarească parcă și mai energic. Am remarcat un personaj nou, la fel de plin de viață ca și restul grupului, încărcat cu obiecte stranii, dar care pentru ceilalți păreau de o importanță vitală. După o jumătate de oră, feribotul a ancorat așteptând să se umple cu aceiași oameni, dar de data asta ceva era diferit: prezența grupului s-a facut simțită chiar și pentru mine, iar de afară se auzeau râsetele și jocurile grupului. Râsetele și chicoteala lor a făcut ca atmosfera umedă să se încălzească și să prindă viață. Ajunsă la Sulina, am vrut să pun la încercare spiritul de aventură al grupului care acum părea mai mare, plin de bagaje și de provizii pentru călătoria ce nu părea să se termine. Pentru un moment m-am simțit puțin exclusă din această drumeție, așa că m-am desprins dintre norii gri și mi-am facut drum spre ei, fără să îmi dau seama că am provocat o reacție în lanț. Așa ploaia începu, îngreunând astfel drumul cu barca. Imediat, au văzut mijloace de transport care urmau să îi ducă la destinația finală. Jeepuri descoperite care sigur nu se așteptau la valul de călători care urmau să se îmbarce, dar nici drumul și nici eu nu le-am distrus spiritul, chiar dacă le-am cam schimbat planurile. Renunțând destul de repede la ideea de a campa și-au găsit adăpostul într-un vechi camin cultural. Seara s-a terminat într-o aură de mister pentru mine. Muzica, râsetele și forfota dinăuntru au readus la viață vechea construcție, de parcă era cuprinsa de o magie neagră*. *magie neagră: aici, un joc în care jucătorii trebuie sa descopere regula impusă de un povestitor, pentru a ghici obiecte alese la întamplare.

fi rst day the clou ds

We soon changed the scenery from a silent parking lot to a busy port, loaded with tired people walking bored along the shore waiting for the boat to Sulina to arrive. I soon caught a glimpse of the group that now seemed to be following me even more alive. I noticed a new character, just as full of life as the rest of them, carrying a lot of strange objects, which for the others seemed to have been of vital importance. After half an hour, the ferry anchored, waiting to be filled with the same people. This time something felt different though: the groupâ&#x20AC;&#x2122;s presence could even be felt by me, and their laughter and games could be heard from the outside. The chuckles and giggles made the wet atmosphere warm up and come to life. Having arrived at Sulina, I felt I had to put to the test the groupsâ&#x20AC;&#x2122; spirit of adventure, which now seemed so much bigger, filled with luggage and provisions for the trip that seemed to never come to an end. For a brief moment I felt myself excluded from their trip, so I descended from between the grey clouds and made my way through them, not having realised that I had started a chain reaction. And so the rain had started, dibbling along with the river, making their boat trip more and more difficult. They soon saw the vehicles that were going to drive them to their destination. A couple of jeeps that for sure werenâ&#x20AC;&#x2122;t expecting the amount of passengers that were going to embark, but neither I, nor the bumpy road managed to take their spirit away from them, even though we somewhat changed their plans. They soon gave up the idea of camping outside and found shelter inside an old community home. The night came to an end embraced by an aura of mystery. The music, noise and laughter brought to life the old building, as if it had been encompassed by a veil of black magic*. *black magic: here, a game in which the players have to discover the rules imposed by a storyteller, in order to guess randomly chosen objects

a doua zi VÂ NTU L

A doua zi a început destul de târziu, iar lucrurile au început să se aglomereze când au aflat că nu s-au trezit la ora stabilită. Coborând ușor pe celofanele care înlocuiau geamurile ferestrelor, puteam vedea agitația din interiorul căminului. Într-un sfert de oră un titicar* a oprit sa încarce bagajele făcute în grabă, si o pereche de teniși uzi, rămasă la vedere, părea singura urmă a intârzierii lor. Le-am urmat și eu mașinile, cu greu, pe drumurile denivelate ale micilor sate, spre dunele de nisip din Letea, dar, din pacate, nu am putut intra în acea atmosferă uscată. Pentru că nu am putut ține pasul cu ei, mi-am găsit liniștea într-un puț vechi și adânc, într-o curte în care niște personaje bizare mesteșugeau de zor la niște pești din alamă, încercând să transmită aceasta tradiție puținilor copii rămași în acele locuri. Timpul trecu destul de greu. Puteam să număr fiecare bătaie de ciocan dată în peștele de alamă pentru a lua o formă cât mai ondulată. Deși peisajul părea cât se poate de natural, în curtea aceea totul părea regizat: un povestitor, încântat de tot ce înseamnă meșteșug și tradiție, povestea camerelor de filmat despre cum cultul prelucrării fierului este pe cale de dispariție, ceea ce părea ciudat pentru că însuși sătucul în care se aflau era pe cale de dispariție. *titicar: vehicul improvizat, asemănător cu un autocar mic, folosit pentru transportul turiștilor pe distanțe scurte

second day the w i nd

Day two started rather late and the schedule seemed to have been cluttering up when they discovered they hadnâ&#x20AC;&#x2122;t woken up on time. Pouring on the cellophane that was replacing the windows of their temporary home, I could catch a glimpse of the hustle inside. In 15 minutes a titicar* arrived and loaded their hasty packed luggage, and a pair of wet, forgotten shoes, left there at sight, seemed to have been the last proof of their being there. I could hardly follow their jeeps winding through the bumpy roads of the small villages towards the sand dunes in Letea, where I unfortunately could not bypass that dry atmosphere. Having not been able to follow them, I found my peace in an old, deep well in a yard, where some strange people were handcrafting a couple of brazen fish, trying to carry forward this old technique to the few children that were left in these villages. Time was passing by slowly, and I could count every sound of the hammer beating in the brazen fish, meant to give it a wavy shape. Though the landscape was as natural as it could possibly be, in that yard everything looked directed: a teller, enchanted by the idea of tradition and ancestral customs, was talking to the cameras about metal handcrafting and how it is an endangered tradition in these communities. This felt a bit strange, because the very village they were in, was in danger of being extinct. *titicar: improvised vehicle, similar to a small bus, used to transport tourists on short distances

a doua zi FURTU NA

Așteptând în puțul rece, văd cum un grup de copii a început un dans ce îmi părea necunoscut. Am crezut că vor să învețe un anumit ritual de coborâre a apei din nori. Am mai auzit de astfel de dansuri, dar acesta părea că nu funcționează. Dupa un timp, copiii au plecat, lăsând doar o parte din grupul inițial să se joace cu o sfoară înfiptă în pământ. După acel dans totul s-a schimbat radical. De departe se auzeau zgomote puternice, urlete, de parcă dansul a semnalat începutul unui război, o bătălie care se dădea între oameni și decor. Curând, și-au mutat câmpul de lupta către malul Dunării și și-au propus un nou obiectiv: stuful, care nu era deloc pregătit pentru atacul fulger care i se pregătea. Totuși, el nu a ramas indiferent și a contra-atacat cu singură armă pe care o avea: puful de papură. Până la urma, grupul de cotropitori a renunțat la atac, fiind depășit numeric de către papură, și s-a retras la tabară. Acoperiți din cap până în picioare de puf și cu prada în mână, aveau și ultimul element pentru a-și termina obiectivul principal. Noaptea a fost liniștită, deși din depărtare încă se auzeau râsetele, muzica, și chiar și o urmă de magie neagră încă se simțea în aer.

s eco n d day the storm

Resting in the cold well, I saw a small group of children initiating a dance which didn’t seem familiar at all. At first, I thought it was meant to be a ritual of invoking rain. I’d heard of this kind of magical rituals before, but this one wasn’t exactly working. After a while, the children left, leaving just a part of the main group there, drawing a circle on the ground with a piece of rope tied to a stick. After that dance, everything changed thoroughly. From far away strong noises, yelling and howling could be heard, as if the ritual had triggered the beginning of a war, of a fight between people and the landscape. They soon changed the battlefield towards Danube’s shore and set a new goal: the thatch, which wasn’t at all ready for the blitzkrieg which was being prepared for it. However, the thatch didn’t remain defensive and counter attacked with the only weapon available: reed pouf. Eventually, the squad gave up the attack for they’d been overnumbered by the reed and returned to their campsite. Covered from head to toe with reed pouf and struggling to carry their prey, they had finally obtained the last piece of their goal. The night went on serenely, though in the distance music, laughter and noises could be heard, and even a touch of black magic could still be felt in the breeze.

a treia zi PICATU RIle

Bătălia a reînceput dis de dimineață, dar în acea zi ceva era diferit: totul a început cu un cântec care părea nepotrivit pentru lupta în care erau implicați. În cele din urmă, am reușit să aflu care era capul grupului, persoana pe care toată lumea o aclama în ziua aceea. Unul dintre ei era special în acea zi, și chiar a primit un cadou: un medalion făurit cu mare grijă la menghină, din două monede legate cu sârmă și sfoară. Mai târziu, un urlet îndepărtat a anunțat începutul luptei: primul căzut… tavanul, urmat de un zid și de stuful care acoperea cazarma. Între timp, alt grup își amplasa centrul de comandă. Unu… doi… trei… patru… cinci, cinci stâlpi s-au ridicat în ziua aceea, și chiar eu am ajutat la susținerea lor, infiltrându-mă ca un spion ce încerca să ajungă la fundația operațiunii. Pentru prima data m-am simtit inclusă în ceea ce părea a fi chiar scopul vizitei lor în acest loc uitat de lume. Dupa multe cuie bătute, lemne scurtate, construcții demolate și discuții neînțelese duse cu cel ce părea sa fie un Dac autentic (până si graiul era învechit), totul începuse să prindă contur, si mai exact conturul unui trunchi de con cu o roată de lemn ce fixa întreaga structură. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns pentru o zi, un steag alb a apărut din neant, cu o litera încadrată într-un cerc. Părea să fie, poate, simbolul unui grup de pirați, dar cine știe… Cu toate acestea m-am bucurat văzândule voioșia, ancorând steagul în vârful structurii lor, ca și cum ar fi câștigat deja lupta, fluturându-și armele pe digul ce despărțea cele doua fronturi de lupta. Cu încă mult chef de a construi, dar și de a demola, părăsesc câmpul de luptă, singurele dovezi ale luptei lor fiind uneltele împrăștiate în toată curtea și scheletul care domina peisajul, dar care încă nu își găsea locul. Incomplet și parcă mai nerabdător decât mine, aștepta să vadă și el ce urma să i se întâmple.

thi rd day the drop s

The war began again early the next morning, just as any other morning, but that day something was special: everything started with a rather unordinary song for the battle they were involved in. I eventually found out what they were singing for, or, more accurately, who they were singing for. One of them was special that day, and even got a gift from the others: a handcrafted medallion made of two coins, tied together with wire and strand. Later in the day, a distant sound announced the initiation of the combat: the first fatality… the roof followed by a wall and the thatch covering the barrack. Meanwhile, a different squad established their headquarters: one… two… three… four… five, five piles had been erected that day, and I myself had helped supporting them, soaking just like a spy who was trying to reach the bottom of the process. For the first time in days I felt myself included in what seemed to be the very purpose of their being there, in this long forgotten village. After loads of pinned nails, shortened planks, demolished barracks and incomprehensible talks with who seemed to be an authentic Dacian (even his speech felt ancient), everything began to fall into place, namely the form of a truncated cone, kept together by a wooden wheel which fixed the entire structure. As if it hadn’t been enough for one day, suddenly a white flag appeared out of the blue. There was a letter inscribed in a circle and it seemed to have been the symbol of maybe a group of pirates, but who knows… However, I felt happy seeing their joy while anchoring their flag on top of the camp, as if they had won the battle, fluttering their weapons all over the dyke that was separating the two battlefields. Still in the mood for building and demolishing, they left the battlefield and the only proofs of their fight were the dispersed tools left all over the site and the structure overlooking the landscape, but which still hadn’t found its place. Incomplete and maybe even more impatient than me, it was waiting to see what was going to happen.

a treia zi NEGU RA

După ce lupta s-a încheiat, grupul s-a sustras de pe câmpul de luptă, făcându-și apariția pe neașteptate în “hanul” din mijlocul orașului. Acesta fusese, de fapt, clădirea vechii școli a satului, acum transformată într-un han, pentru că în sătuc nu mai rămasese niciun copil. Grupul a fost întâmpinat cum se cuvine, dar nu tradițional, cu pâine și sare, ci cu cântece și voie buna pentru a uita de bătălia grea dată în aceea zi. Când au intrat în han au fost luați în primire de un grup de femei în vârsta. Ele au început să le povestească tinerilor cotropitori despre istoria satului care le devenise casă în ultimele zile. Deodată, un cântec începu într-un dialect aspru și dur, reflectând parcă viața deloc ușoară dusă în acel sătuc. Cântecul cu ritm antrenant povestea despre viața pescarilor. După un timp hanul a început să se aglomereze, și fiecare sătean își ducea propriile bătălii cu problemele cotidiene. În ciuda acestui fapt, toată lumea părea că își găsește liniștea în hanul cu cântece. Totul a luat o întorsătură ciudată la un moment dat: o agitație de nedescris a început și grupurile s-au unit în ceea ce părea cea mai ciudată bătălie pe care am văzut-o vreodată. Grupuri de câte doi oameni încercau să se adăpostească reciproc, dar la un moment dat “cutremur!”* se auzea și grupurile se amestecau din nou. Agitația era de nedescris. Până la urma, totul s-a terminat, și învinși parcă de natura lor umană, toți s-au retras la adăposturile lor, pregătindu-se pentru bătăliile din ziua următoare. *cutremur: aici, o replica dintr-un joc numit “Prințese și castele” în care doi jucători, “castelele”, trebuie să îl adăpostească pe un al treilea, “prințesa”.

third day the m i st

Once the battle had come to an end, the group backed out from the battlefield, and paid a visit to the inn in the centre of their village. The building had actually been the home of the old school, now converted into a tavern, as there were no children left in this small village. Here they were warmly welcomed, not traditionally with bread and salt, but with cheerful songs in order to forget about the hard battles of the day. Going into the inn they were welcomed by a group of rather elderly local ladies. They began talking to the brave fellows about the history of the little village that had become their home for the past days. Soon a song started and a sharp, raw dialect could be heard throughout the village, almost as sharp and raw as the life they were struggling to live there. The allegro song was referring to the fishermen’s lives in that part of the country. After a while, the inn began to clutter up, and every one of the villagers was having his own battle against his day-to-day troubles. However, they all seemed to find their peace in the “singing inn”. Everything changed all of a sudden: a reckless hustle began, and the groups joined in what seemed to be the most bizarre battle I had ever seen. Groups of two were trying to shelter one another, and suddenly someone shouted “earthquake”* and the groups blended again. The crowd was unbearable. Eventually, it had all come to an end, and almost defeated by their human nature, everybody went home to their own shelters, preparing the battlefields for the next day. *earthquake: here, a line from a game called “princesses and castles” where two players, who are the castles, have to shelter the third one, called “the princess”

a patra zi CEATA

În dimineața următoare au ajuns, în mod surprinzător, fără nicio întârziere. Se simțea aproape că grupul a intrat în programul de război; toată lumea știa ce trebuia să facă și unde trebuia să se ducă. Grupul care înainte s-a ocupat de demolarea cazarmei, a început acum să ridice zidurile de apărare în jurul centrului de comandă: măsurat, tăiat, măsurat, tăiat. După atâtea bătălii, a apărut și primul rănit. Imediat a fost transportat către punctul de prim ajutor. “Asistenta medicala” a început să scoată niște ierburi ciudate, aplicându-le pe degetul rănitului, și cât ai zice “papură” grupul s-a întors la activitățile sale. Ziua a continuat destul de ciudat. Grupul s-a despărțit în două. O parte dintre ei se ocupa cu prada din ziua precedentă, învățând de la un meșter local vechea tehnică de legare a stufului, în timp ce ceilalți ridicau gardul de protecție. Precum o familie de păianjeni au început să croiască o rețea în jurul gardului. La intrare erau atârnate sticle goale, care probabil aveau un sens pe care eu nu puteam să îl înțeleg. Oamenii ăștia mereu mă uimesc. În fundal, o fată țesea la un război improvizat, încercând să transmită această tehnică localnicilor. Seara s-a lăsat peste construcție și un cer roșu marca sfârșitul zilei și al bătăliei. Simțeam că totuși urma și altceva, ceva rău, ceva ce va pune în pericol totul, un contraatac, o strategie unitară a celor căzuți, ca un ultim răspuns. Devenisem atât de obișnuită cu ei, dar în curtea aglomerată le-am pierdut urma pentru o secundă. Nu le-a luat mult și au plecat. Nu știam unde s-au dus, ce urma să se întâmple și ce făcea toată lumea acolo. Simțeam că am rămas singură printre straini, părăsita de cei de care devenisem atât de apropiată.

fo u r th day TH E FO G

The next morning, with surprisingly no delay, the group followed their usual war schedule, and everybody seemed to have known exactly where to go and what to do. The small group that had previously managed with demolishing the old barracks, now started working on some guard walls for their camp: measure, cut, measure, cut. After so many battles, they finally had their first victim, who was immediately transported to the first aid station. “The nurse” brought some bizarre herbs, and applied them on the victim’s wounded finger, and as soon as you can say “reed”, the group resumed their activity. The day went on rather curiously. The group divided in two. Some of them were struggling with the prey and learning from a local handcrafter the old technique of thatch knitting, while the others were working on building a fence in order to protect their treasured camp. Just as a cluster of spiders, they started to knit a web around the fence. The entryway was marked by a row of old engraved bottles, which probably had a meaning I wasn’t able to understand. These people never stop to amaze me. In the background a girl was a knitting on an improvised weaving machine a piece of cloth, trying to pay forward this tradition to the locals. The dawn was falling over the village and the red sky announced the end of the day and the battle. However, I had a feeling something else was going to happen, something bad, something that would endanger everything, a counter fight, an allied strategy of those fallen during the battle, as their last call. I had become so used to seeing them around the yard, that among all those people I lost them from my sight for a second. It didn’t take long for them to leave for the evening. I had no idea what was going to happen, where they went, what everybody else was doing there. I felt lonely and couldn’t understand why the group I had become so close to was being replaced by strangers.

a patra zi FU MUL

În final și-au făcut din nou apariția, întârziind mai mult ca oricând. Se simțea din nou în aer un aer de relaxare. Să fi fost oare vorba de aceeași magie care a trezit la viață căminul în prima seara? Se pare că nu voi ști niciodată. Erau așezați în cerc și deodată un foc a izbucnit în mijlocul lor și deși părea destul de agresiv, nu părea să deranjeze pe nimeni. Curând, vântul a început să bată, ofensiva a pornit, vântul s-a contopit cu focul, atacându-le baza. Scântei zburau peste tot prin aer precum piloții kamikaze, aterizând pe stuful de pe construcția lor. Asaltul a continuat pentru un timp. Într-un ultim efort de a salva bătălia, din cerc s-a desprins unul dintre tineri și eu însămi am decis să îl ajut. Am îmbarcat într-o găleată pentru a veni în ajutorul tânărului, care părea puțin distrat, așa că m-a pasat unui altuia, cu care am reușit să opresc ofensiva. Astfel am reușit să trecem și peste ultima încercare la care a fost supusă baza. Seara a trecut lejer, iar grupurile s-au adunat în jurul focului pentru a-l opri să mai facă vreo mișcare. În cele din urmă, eu m-am retras să mă odihnesc înapoi în micul puț ce se afla chiar lângă baza. Cortul stătea maiestuos în mijlocul câmpului de bătaie, cu steagul ancorat deasupra sa, cu gardul din fire albe țesut cu stuf apărându-l, și parcă în seara aceea totul avea sens: ei nu au distrus, și nici nu au dus vreo lupta cu peisajul, ci, în schimb, au recreat trecutul cu materiale luate de la vechile clădiri, cu stuful ce a fost împletit tradițional, asamblând totul într-o construcție simplă, dar speciala. Ei nu au venit să ducă o luptă împotriva decorului, ci împotriva ignoranței pe care oamenii o aveau pentru acest sătuc uitat de lume și de tradițiile lui care erau pe cale de dispariție.

fourth day TH E S MOK E

They eventually came back, later in the night than ever. A certain breeze of leisure could be felt in the air. Could it have been the same magic that had brought the community home to life the first night? I’ll probably never know. They were seated in a circle and suddenly a fire broke out in the middle of them and though it looked quite threatening it didn’t seem to have bothered any of them. Soon the wind started blowing, the offensive began, the fire blended with the wind, assaulting their headquarters. Sparks were flying all over the place alike kamikaze pilots, landing on the thatch above the building. The assault kept on going for a while. With one last supreme effort to win the battle, one of the fellows detached from the circle and I myself decided to help. I went aboard a bucket to help the young fellow, who seemed a bit amused with the whole situation, so he passed me forward to another person, with whom I managed to end the offensive. And so we handled successfully the last of the attempts our headquarters had been submitted to. The evening went by gently and the groups gathered once more around the fire, trying to block its migration. I eventually refuged back in the well near the headquarter. The camp was laying sumptuously in the middle of the battlefield, with the flag watching over the whole landscape, guarded by the thatch knitted fence, and that night everything felt like it made sense: they had not destroyed, nor fought the landscape, but instead recreated the old with materials taken from degraded buildings, with traditionally knitted thatch, bringing it all together in one simple, but exquisite construction. They hadn’t aimed to combat the scenery, but rather to fight people’s ignorance towards these almost abandoned villages and long forgotten traditions.

ePIlog PUSTIUL

În dimineața următoare, după ce am admirat cortul și gardul executate cu atâta măiestrie, am remarcat cu tristețe că atât grupul meu, cât și cel străin, plecaseră. Am crezut că se vor întoarce la fel de veseli și harnici cum mă obișnuiseră, dar se pare că astăzi întarziau din nou. Sau poate s-au trezit iarăși prea târziu, ca în prima zi. Așteptarea s-a prelungit și a devenit de nesuportat… dimineața s-a transformat în seară și apoi iar în dimineață, și eu continuam să mă întreb de ce au plecat fără să își ia rămas-bun de la cortul lor. Prin ușa improvizată am văzut florile colorate și mi-am amintit că le mai vazusem cândva… în prima zi. În acea zi, în parcarea liniștită, era fata cu florile salbatice. Le-a lasat acolo, înăuntru cortului lor, ca un tribut adus unui vechi prieten, spunând rămas-bun cu flori, și nu prin cuvinte. Și în ziua de azi stau aici, pe câmpul de luptă acum părăsit, unde, din când în când, bătrânul dac își mai face apariția. Aproape că înțeleg ce spune acum. Câteodata, îmi amintesc de acele zile de mult trecute și continui să mă întreb unde a plecat grupul și ce face acum. Acele zile par atât de departe, și singura dovadă că s-au întâmplat vreodată a rămas cortul pe care ei l-au construit, și eu însămi, încă așteptând aici, ducând mai departe poveștile războiului pe care ei l-au câștigat.

epIlogue TH E wi l de rNESS

The next morning, having admired the beautifully crafted camp, I sadly noted that both the strangers and the group I had escorted had left. I was expecting them to return as joyful and eager as they used to be, but that day they seemed to have been later than ever. Or maybe they hadn’t woken up on time again. The waiting had become unbearable… the morning turned into dusk and then into dawn again, and I kept on wondering why they’d left without even saying goodbye to their camp. Through the crafted door I saw the coloured flowers and recalled having seen them somewhere else before… the first day. That day, in the quiet parking lot, there was the girl with the wild flowers. She left them there, inside of their tent, almost as a tribute brought to their old friend, saying goodbye with flowers instead of words. Up to this day I have been laying here, in the now deserted camp, where every now and then the old Dacian shows up. I can almost understand his speech now. From time to time the old days come to my mind and I keep wondering where the group left and what they’re up to now. Those days feel so long gone now and the only trace of them ever having happened is the tent, and myself, still laying here, carrying forward the tales of the war they’ve won.

SFIȘTOFCA- STRATEGII PENTRU SALVAREA UNEI COMUNITĂȚI TRADIȚIONALE SFIȘTOFCA - STRATEGIES FOR SAVING A TRADITIONAL COMMUNITY 51

Abstract Sfiștofca este unul dintre cele cinci sate ale comunei C.A.Rosetti, din județul Tulcea, aflat la granița României cu Ucraina. Poziția strategică protejează cadrul natural de influențele contemporane, însă rupe satul de restul țării din punct de vedere administrativ, economic, social. Lucrarea de față se axează pe conceptul de regenerare, aducând în atenție procesul de dispariție al acestui sat. Etapele de studiu sunt următoarele: introducere în aspectele economice, culturale și sociale, analiza spațială și arhitecturală, potențialul turistic, dezvoltarea satului prin prezentarea unor metode de resuscitare. În final lucrarea prezintă o aplicație practică realizată cu ajutorul unor studenți invitați. Scopul acestui studiu este de a atrage atenția asupra necesității intervențiilor pentru salvarea unei comunități pe cale de dispariție și promovarea câtorva direcții de acțiune, potrivite caracterului particular al zonei.

1. Introducere În urma parteneriatului dintre Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și Universitatea Tehnică din Viena, reprezentată de profesorul Meinhard Breiling, dar și cu sprijinul „Asociației de Artă Sfiștofca” coordonată de Laura Ivanov am organizat în septembrie 2014 un workshop pentru studenții din București și din Viena în comuna C.A.Rosetti. Scopul studiului a fost de a învăța modalități de a construi ecologic și de a înțelege reciclarea materialelor, ca strategii de conservare pe termen lung (Ianoş et al., 2009). De asemenea, au fost pregătite mai multe seminarii cu ajutorul profesorilor invitați și a localnicilor în scopul prezentării tehnicilor tradiționale de lucru cu materialele din zonă (Şerban, 2014; Mendes et al., 2015). Ei au arătat studenților cum se lucrează cu stuful, de la tăiere până la tehnici sofisticate de împletire a acestuia, leau prezentat îmbinări din lemn, modalități de prelucrare a fierului sau de gravură în sticlă. Odată cu înțelegerea specificului zonei, s-au discutat căi de resuscitare a satului (Stan et al., 2013), care se află într-un amplu proces de depopulare și degradare (Buhociu et al., 2013a, b). Pentru studenți acest workshop a sedimentat îndemânările de a lucra în echipă și i-a ajutat să-și însușească diverse abilități practice. Au învățat tehnici de lucru cu lemnul, cu stuful și cum să recicleze materialele. Au înțeles ce înseamnă autonomia și auto-gospodărirea unui sat de 50 de locuitori și și-au însuțit elemente de identitate locală în arhitectură și reprezentații artistice (Van Assche et al., 2009, 2011a, b, 2012). 2. Analiza spațiului 2.1. Prezentare generală Gazda noastră, Sfiștofca, este unul dintre cele cinci sate ale comunei C.A.Rosetti, din județul Tulcea. Sat de lipoveni, Sfiștofca adăpostește astăzi aproximativ 60 de case din care aproximativ o treime mai sunt locuite, fondul construit fiind într-un proces avansat de degradare. Satul pare uitat de lume, iar oameni cu sufletul deschis abia așteaptă să-și dezvăluie poveștile. Dunărea se poate spune că a avut mereu un rol în facilitarea legăturilor culturale, sociale și economice. Pentru România ea a servit drept cale de acces, limită sau ca element politic polarizator (Petre and Chifelea, 2012). Întemeiat la începutul secolului al XIX-lea, de pescarii veniți din zona fluviilor Don și Nipru, Sfiștofca este printre puținele exemple de structură rurală autentică, caracteristică acestei etnii. Frumusețea acestui loc, dincolo de aportul naturii, este dată de configurația spațială, fiind un exemplu perfect al satului autentic de Deltă. Pe când în celelalte sate apar accente ale lumii moderne, aici, Sfiștofca pare că nu a suferit nicio transformare de la origini până în prezent. Localitatea C.A.Rosetti este una dintre cele mai izolate așezări umane din Rezervația Biosferei Deltei Dunării, având toate cele patru sate, cu excepția satului de reședință, conectate la un curs de apă. Sfiștofca, alături de Cardon, este în legătură cu canalul dintre Sulina și Amenajarea Piscicolă Popina. Accesul se poate face și pe uscat însă rețeaua stradală a comunei constă în drumuri din pământ în stare foarte rea, care fac aproape imposibil accesul atunci când vremea este rea. Distanța față de municipiul Tulcea este de 102 km, iar distanța până la Sulina, cel mai apropiat centru urban, este de 18 km. Aceste distanțe sunt relevante întrucât complexitatea și intensitatea activităților economice sunt corelate cu activitatea din porturile adiacente (Voica, 2013, 2014). Trama satului prezintă un drum principal, paralel cu poziția canalului, ce are drept inimă biserica. Lățimea acestui drum, de aproximativ 8 metri trădează ocupația locuitorilor de creștere a animalelor. Biserica se înalță peste coamele caselor și rămâne reper chiar și de la marginea satului. Noaptea, biserica este singurul loc luminat al străzilor, ca o promisiune, ca o încurajare la a avea încredere. Alte trei drumuri s-au creat paralel cu acest ax principal, însă, depopularea zonei și dispariția împrejmuirii

Abstract Located next to the border of Romania and Ukraine, Sfiștofca is one of the five villages of C.A. Rosetti Municipality of Tulcea County. The strategic geographic location helped the wildness preservation and kept it untouched by the influences of modern times and so it seems to stand aside from the rest of the country’s economic, administrative and social aspect. The study is developing the concept of reconstruction bringing to public opinion the serious risk of village dissolution. The case study approaches the following: introduction in the economic, cultural and social issues, spatial and architectural analysis, tourist opportunities, development and strengthening of the village by presenting solutions and revitalization programs. Finally, the paper presents a practice guide of attendee students. The intended purpose of the paper is to highlight the necessity of interventions in order to prevent the process of community disappearance and bring up solutions to support and preserve features area. 1. Introduction University of Architecture and Urbanism “Ion Mincu” in partnership with Technical University of Vienna, represented by Ph. D. Meinhard Breiling, with the support of „Sfiștofca Art Association”, coordinated by Laura Ivanov, organized a workshop for students from Bucharest and Vienna in C.A. Rosetti Municipality, in September 2014. The study goal was to familiarize the students with construction techniques using organic materials and learn more about long-term environmental conservation programs (Ianoş et al., 2009). The workshop comprised several seminars of the lecturers, teachers and local craftsmen as well, in order to reveal traditional techniques of construction as distinctive features of this rural area. (Şerban, 2014; Mendes et al., 2015). They have presented traditional craftsmanship of reed’s cutting and knitting, wood joining and various techniques of iron working and glass engraving. Along with understanding of all its geographic features (Stan et al., 2013), the attendees discussed and expressed their support for developing a strategy of eco village, giving the fact there is a real problem regarding the process of depopulation and hard life conditions people are exposed to. (Buhociu et al., 2013a, b). For students there was a great opportunity to exercise team working skills and to improve their practical abilities. They’ve learned about wood and reed manufacturing techniques and how to recycle building materials. Students understood the concept of autonomy and self management of a village with only fifty inhabitants and discovered its elements of local architecture. (Van Assche et al., 2009, 2011a, b, 2012). 2. General presentation 2.1. Overall analysis Sfiștofca – our host, is one of the five villages of the C.A.Rosetti Municipality of Tulcea County. Inhabited by Lipovans ethnic, there are about sixty houses. Just a quarter of them are still inhabited and the process of building construction is very low. Nowadays the village seems to be deserted, but the few local peoples that are still living there can’t wait to tell you the story of their life, only if you got time enough to listen. Throughout the ages, it could be said that Danube River acted as a cultural, economical and social connection. For Romania, Danube River served as a navigation route, border and a political polarization point (Petre and Chifelea, 2012). Sfiștofca village was settled at the beginning of 19th by the fishermen who came here from Don and Nipru area. Today, Sfiștofca is one of a few examples of rural social structure, typical for lipovans ethnic. The landscape and space configuration of Sfiștofca is a pattern of a rural life in Danube Delta compared to the adjoining villages. Furthermore, Sfiștofca seems to be untouched by any influence of modern times. Detached in Danube Delta Biosphere Reservation, Sfiștofca along with other four villages, except the residence commune, is connected to the watercourse. Sfiștofca and Cardon village are connected to Sulina Channel and Popina Fisheries Facility. Due to the poor roads conditions, car access might be very difficult, especially in the rainy season. The village is located 102 km from Tulcea town and Sulina – the nearest urban center - is 18 km away. Over the years, remoteness of this rural village proved to be a relevant element considering the complexity of the trade volume is related to adjacent seaport activities. (Voica, 2013, 2014). The village layout displays the main road that follows the Sulina Channel. Right in the middle of this road you’ll find the Church of Russian Old believers. Road’s width is about eight meters and point to animal breeding as the main activity of local peoples. Church rises over the house ridges and reveals the village’s edge. As a promise for a better life, moonlight covers the church’s walls, the only building lighted up around here during night time. Three

curților face ca drumurile sa-și piardă contururile, iar noi poteci diagonale să scurteze timpul. 2.2. Economia Principala activitate agricolă a locuitorilor Deltei a fost încă de la început zootehnia. Satul C.A.Rosetti s-a format tocmai din calitatea grindului Letea de a fi o locație bună de iernat. Consistența terenului însă nu dispune de substanțe minerale favorabile creșterii plantelor, fiind mai degrabă alcătuit din nisipul fostelor dune maritime. Astfel, deși majoritatea locuitorilor dețin suprafețe mari de teren, el nu poate fi folosit decât parțial, acolo unde se mai gasește câte o oază de pământ nesărat. În plus, deși se practică pășunatul, acesta nu este favorabil stabilității solului întrucât sărăcește vegetația. Este determinată o dată în plus apariția mărăcinișurilor ce nu au un rol în stabilizarea terenurilor (Manea, 2003). Amplasamentul izolat al satului poate însă avea și un aspect pozitiv, întrucât solurile au fost ferite de infestarea cu pesticide. Multe habitate valoroase au fost distruse de-a lungul timpului prin intensificarea agriculturii, atât de necesară oamenilor dar uneori dăunătoare peisajului (Hanganu, 2013). 2.3. Potențialul turistic Locuitorii din Sfiștofca intuiesc deja că impedimentele accesului în zonă ar trebui transformate în oportunități; slaba dezvoltare a industriei hoteliere, ghidează vizitatorul direct în casele sătenilor, ceea ce oferă o experiență cu adevărat inedită. Prezența noastră în sat, în număr de 30 de persoane a fost privită de locuitori ca un eveniment social. Oamenii ne doreau aproape și uitau să se mai întoarcă la treburi atunci când începeam să povestim. Rușii lipoveni care mai locuiesc acum în Sfiștofca sunt oameni în vârstă, ce trăiesc cu nostalgia satului din trecut. Ni s-a explicat că numele lor vine de la zona în care s-au așezat primii ruși, o zonă cu mult tei, tradus prin termenul „lipova”. Am avut ocazia să vedem curțile gospodăriilor, să vizităm interioarele. Localnicii au fost foarte primitori și deseori ne-au invitat la a înnopta în casele lor. 2.4. Structura spațială Casa tradițională lipovenească are o formă de tip vagon, alungită, majoritatea camerelor fiind mari și spațioase. Acoperișul este în două ape iar amplasarea pe teren se face deseori cu latura scurtă la stradă. Configurația tradițională prezintă prispă centrală, însă uneori aceasta este închisă pentru a fi transformată într-un hol de distribuție. Casele au temelia din piatră iar structura este din bârne de lemn. Închiderile sunt realizate cu chirpici iar acoperirea se face cu stuf. Procurarea materialelor se realizează de pe plan local pentru o mai mare ușurință în construcție. De exemplu stuful este recoltat pentru construcția de acoperișuri, rogojini, pentru producerea de plăci termoizolante în construcții, material pentru confecționarea gardurilor, combustibil, furaj pentru animale și materie primă pentru producția de celuloză (Kirby and Rayner, 2001; Hanganu, 2013). Către spațiul public casa oferă în primul registru o fereastră cu obloane din lemn, iar la nivelul acoperișului un timpan din lemn, atent ornamentat cu elemente florale sau diferite simboluri sculptate. Curtea din imediata vecinătate a casei invită la o succesiune de spații împrejmuite, în care lipovenii ne arată cu mândrie unde gătesc, locul animalelor și cum și-au arânjat cu grijă lemnele pentru iarna următoare. În interior distribuția camerelor este simplă, de cele mai multe ori cu o încăpere mică în fața intrării centrale și două camere mari de o parte și de alta. Una este dormitorul iar cealaltă este o cameră păstrată „de bună”. Încălzirea se face cu sobele cu prici (lijancă) construite pe peretele comun a două camere. Aceste sobe sunt folosite drept pat în nopțile reci. Casele mai înstărite prezintă și o baie de tip saună, în interiorul casei. Baia este deseori de culoare neagră datorită fumului scos de sobă. Ea este alcătuită dintr-un hol mic cu rol de răcorire și o saună umedă, unde temperatura apei pe vatra deschisă poate ajunge și la 100 grade Celsius. Aburul se formează prin aruncarea de apă rece peste pietrele încinse pe o sobă mică din chirpici. Tot pe ea se încălzește și apa cu care se face baie. Din acest spațiu nu lipsesc măturica din frunze de stejar pentru masaj și săpunul de casă, fiert cu pelin și rădăcini de stânjenel. Sediul comunității se află amplasat în fosta clădire a școlii. Pe o altă latură se face intrarea în singurul magazin al satului. După dimensiunea clădirii se poate intui că pe vremuri erau mulți copii care învățau aici. În acest loc am fost primiți și noi, cu cântece lipovenești și ciorbă de pește. Pe pereți stau agățate fotografii de la diferite evenimente ale satului, iar într-un colț sunt frumos prezentate costumele tradiționale folosite duminica. Imediat lângă intrare, un mileu cu litere brodate amintește de Cupa la șah Pescărușul alb Sfiștovca din august 2011. 2.5. Aspecte sociale Delta Dunării este recunoscută pentru peisajele sale sălbatice dar și pentru populația sa în scădere sau pentru condițiile grele de trăi de aici. Lipsa locurilor de muncă are consecințe cu caracter psihologic, determinând lipsă de încredere și speranță, cu repercursiuni la nivelul culturii și a obiceiurilor. O astfel

other walkways were built parallel with main road. Nowadays, some new short ways comes from nowhere since the road lost its configuration as a result of depopulation process. 2.2. Economic development Over the years, animal breeding was the main activity of Danube Delta’s local peoples. Its geographic location’s favorable for winter stay and Letea Grind’s quality made human to settle in C.A. Rosseti village. Sandy soil structure lacks of minerals is a result of former dunes, therefore it couldn’t be conducive to agriculture. Even there is a wide land - local people might use just a small part of it, where the soil structure is unsalted. Moreover, local grazing even on small scale narrows vegetation. Because of that, the wild vegetation is poor and briar, and this represents a complementary issue when it comes to stabilizing the land (Manea, 2003). Still, there is a good thing locating the village in a remote area because the soil was kept away from pesticide. In outher places, over the time, a wide and valuable habitat was destroyed and cultivated land was infested harming the environment (Hanganu, 2013). 2.3. The tourist potential Nowadays, Sfiștofca locals are aware of access difficulties in the area and low development of tourism and accommodations. While traveling on a budget tourists might find a great experience to local’s homestay. When we arrived, a group of 30 persons, local people were quite amazed and they were interested to meet and chat with us. Most of Sfiștoca’s Lipovans are aged so they are nostalgic for their old time beautiful village. While we’ve talk to them we found out about their origin. Now we know that the first lipovans settled here in a basswood area - so they call themselves – ‘lipova’. We’ve got the opportunity to visit their homes and yards and we were welcomed to sleep overnight. 2.4. Spatial structure Lipovans’ typical house has a rectangular oblong form and most of the rooms are quite spacious. The house has a two-pitched roof and its short side is on the main road access. Another important characteristic of lipovans’ house is a central so-called “prispa” – sometimes encased and turned into a distribution hall. The construction has a stone socle and a structure based on wooden pillars and beams. The house has adobe walls and thatched roof. Lipovans use local recycling materials for building their homes. Reed is used for roofs, mats and for construction insulation boards, fence building, fuel, fodder and cellulose feedstock. (Kirby and Rayner, 2001; Hanganu, 2013). In the first layer towards the public space the lipovans’ traditional house has a window provided with wooden shutters. At the roof level we’ve noticed a beautiful wooden sculptured tympanon, decorated with floral elements and various symbols.. The house yard invites you to discover different enclosed spaces where lipovans use to prepare dinner. Next you’ll find a small stable and a storage place for fire woods. The internal partition of the rooms is simple. Usually, there is one small room in front of the primary access and other two rooms side to side, a bedroom and a so called ‘clean room” – that looks more like a guest room. The heating system is – lijanca – a bunker stove – built in the common wall of the adjacent rooms. During the cold winter nights – lijanca serves also as a bed. In the inside of the households owned by some well-off locals there is also a bathroom that looks more like a sauna. Because of the dark smoke the sauna’s walls are mostly covered in black. This room has a small hall used for cooling and another one for humid sauna – where water temperature rise up to 100 degree Celsius. The steam came up from a small lijanca where heated stones are covered with cold water. When necessary the same stove is use to heat bathing water. Next to the stove you’ll find a small oak leaves broom used for massage and a homemade soap boiled with wormwood and iris roots. City Council is located in the former school building. Also, here you’ll find the only village general store. Judging by the building size, it‘s easy to imagine that once, here used to learn many students. We were welcomed inside with old lipovan songs and invited to taste traditional fish borsch. The walls inside are decorated with pictures showing important events of the community. In another corner of the room we admired an exhibition of traditional costume worn by local peoples during the Sunday church service. Right next to the entrance we saw a beautiful doily with embroidered letters reminding everyone about the Sfiștofca – White Seagull Chess Cup, from August 2011. 2.5. Social issue Romanian Danube Delta is well known for its wild landscape, but also for its decreasing depopulation process and low living standards. Unemployment became an issue with important psychological effects as human’s lack of self esteem. In a small and abandoned community people could easily become hopeless and lose the feeling for their art and tradition. Moreover, the lack of interest concerning their environment is not helpful for tourist’s attraction in order to lead the village to a sustainable

de atitudine nu este tocmai una propice pentru a atrage turiști în zonă. Sentimentul efemerității este omniprezent în orice detaliu al satului. Verdele și albastrul folosite în cromatica arhitecturală inspiră însă un aer vesel și extrem de colorat, ce sfidează orice viitor. Preotul din sat explică cum albastrul azuriu este tocmai un simbol al speranței locuitorilor.

3. Metode de resuscitare Workshopul realizat în 2014 a debutat cu vizite în sat și discuții cu locuitorii pentru o înțelegere cât mai bună a contextului social. Ulterior au fost discutate și reinterpretate într-o viziune constructivă informațiile strânse, în scopul resuscitării comunității: a. Depopularea acestei zone atrage un semn de întrebare spre a afla care sunt intervențiile necesare pentru a nu lăsa să dispară o comunitate (Boja and Popescu, 2001; Petrişor et al., 2014b). Autoritățile locale propun diverse facilități pentru a atrage investițiile în zonă: impozite reduse sau terenuri disponibile în vederea concesionării pentru a dezvolta activitățile economice. Însă accentul credem că ar trebui să se pună pe crearea de noi locuri de muncă pe plan local, concomitent cu dezvoltarea economiei, pentru a încuraja rămânerea și revenirea oamenilor în zonă. b. Eco-torismul, deja realizat la o scară mică poate fi o altă metodă de resuscitare a zonei. Casele nelocuite pot fi înglobate într-un sistem de închiriere prin care se oferă posibilitatea locuirii în Delta în regim de auto-gospodărire, sau cu ajutorul localnicilor. O alternativă ar putea fi cel puțin propunerea unui spațiu adăpostit în care să se poată instala corturile de camping. Unii săteni pot fi implicați la prepararea meselor cu specificul zonei. Alții pot însoți vizitatorii în explorarea naturii pe jos, cu mașinile sau cu barca (Singh et al., 2014). c. Vizita din septembrie 2014 ne-a confirmat necesitatea creării unei comunități artistice care să susțină și să perpetueze tradițiile locale (Văidianu et al., 2014). Echipa noastră a fost alcătuită din arhitecți, meșteri sticlari, fierari și țesători. Demonstrațiilor realizate li s-au alăturat localnicii care au fost încântați să ne arate cum se lucrează cu stuful, de la tăiere până la tehnici de împletire. Lipsa tinerilor din sat este tot o consecință a inexistenței unui pol al educației. Oamenilor atunci când li se oferă condiții să-și însușească deprinderi și cunoștințe se simt motivați să facă eforturi în a-și îmbunătăți stilul de viață personal și al comunității (Petrişor and Petrişor, 2014). De asemenea, un astfel de loc ar putea oferi și acces la tehnologie și informație, facilitând schimbul de idei și cunoștințe cu alte zone, pentru a rezolva diferite probleme. Un astfel de centru artistic / cultural ar putea oferi educație, simțul de a fi util, locuri de muncă, viață publică și astfel s-ar crea un pol de atracție pentru vizitatori în zonă, în pofida condițiilor grele de a ajunge în Sfiștofca. Din perspectiva arhitectului o astfel de comunitate culturală ar înlesni identificarea elementelor de valoare arhitecturală și iventarierea patrimoniului construit prin proiecte de releveu. La exterior, elemente precum forma și proporția caselor, urmează o ordine parcă firească. Curțile succesive de tip cameră în cameră aduc ierarhie în activitățile din gospodărie. De o valoare deosebită sunt dantelăriile sulptate ce împodobesc frontoanele caselor, alături de alte simboluri ale familiei. La interior, distribuția simplă a camerelor față de intrare, soba cu prici și baia sub formă de saună umedă sunt alte câteva elemente ce merită valorificate. O astfel de comunitate poate facilita realizarea de workshopuri cu viitorii artiști atât localnici cât și turiști dornici de a învăța lucruri noi. De asemenea, pot fi organizate festivaluri în scopul educației și pentru a atrage atenția în zonă. Actualmente, deși nu există un public, localnicii din Sfiștofca se îmbracă de sărbătoare în fiecare duminica pentru a dansa și a cânta cântece vechi lipovenești la sediul comunității din sat, în fosta școală. Cultura construcțiilor ecologice este motivul pentru care casele abandonate se pierd din profilul satului (Meiţă, 2010; Meiţă et al., 2014). Odată cu acestea se micșorează și numărul celor care știu să construiască cu materialele organice din zonă. Țări din toată Europa caută să conserve aceste metode tradiționale de construcție cu stuf și chirpici, ce pot să dispară prin lipsa practicii. De aceea propunerea unei comunități puternice care să mențină legătura cu alte comunități europene poate perpetua aceste metode de construcție și poate susține un schimb informațional cultural. În acest sens, practica unui astfel de studiu ar putea fi făcută pe renovarea caselor locuite, sau chiar extinderea lor. De asemenea, casele abandonate ar putea fi refuncționalizate prin restaurare, pentru ca ulterior să fie incluse într-un sistem de închiriere pentru turiști.În prezent există câteva intenții în această direcție, așa cum au fost prezentate în albumul Stuf. Case tradiționale din Delta Dunării al revistei Igloo. d. O altă metodă de atragere a atenției asupra acestei comunități ce-și pierde rădăcinile constă în reciclarea materialelor de la casele abandonate și repunerea acestora în forme-elemente simbol.

development. This is one of many reasons we should try to change this reality and draw attention to the issue. Every detail you’ll see around the village gives you a short-lived feeling. Only the houses painted in blue and green hues gives a joyful feeling and a hope for a better future. In lipovan’s tradition, the lovely colors of blue and green are a symbol for hope, as the church’s priest explained us later. 3. Development methods For a better analysis of current situation and social context, the workshop began with a site visit and discussions with local inhabitants. Afterward we gathered information, we made suggestions of development instruments and pointed steps for saving the community: a. An important aspect of the discussion was the process of depopulation. Steps must be taken to prevent depopulation and preserve the area for future generation (Boja and Popescu, 2001; Petrişor et al., 2014b). Local authorities show their interest for village’s economic development and proposed different facilities in order to draw investments in the area such as: reduction of taxesor free land in the concession in order to develop economic activities. Still, there is a little focus on employment issue and a low interest for new local job opportunity. Only that way we might prevent depopulation and help the village reconstruction. b. On a small scale, ecotourism is a development method already used by locals. Besides, uninhabited houses should become part of a rental system with self-management for tourists who wants to visit Danube Delta. Another suggestion was a layout camping area where local people could provide traditional dishes for visitors. Some of the locals could guide tourists around the village, show them the stunning scenario, using local cars, boats or walking. (Singh et al., 2014). c. The workshop emphasized the necessity of preserving the artistic community of Sfiștofca and its traditions. (Văidianu et al., 2014). Our team – architects, glass blowers, blacksmiths and weavers – together with local peoples show audience traditional techniques of working. In present day there are no children in Stiftofca so there is no school program. People used to breathe life their customs and traditions only if they are motivated to improve living standards both for them and for their community (Petrişor and Petrişor, 2014). Plus, the village authorities could provide an easy access to information technology and facilitate an easy communication with neighbor villages in order to solve different issues. A cultural center could become a pull factor not only for education but for people too. So they’ll regain self respect and new job opportunities. Moreover, an artistic center may become a prime attraction of the village in spite of hard living conditions of Sfiștofca. From an architect’s position, Sfiștofca cultural community could facilitate the recognition of valuable architectural elements, in order to make an inventory of buildings and preserve this heritage through architectural surveys. Outside - shape and proportion of the houses follows an order. The consecutive courtyards are describing a hierarchy of domesticities. Wonderfull wooden symbols decorate the exterior of the houses. Inside – the distribution of the spaces is quite simple – a bedroom, a guest room, a bunker stove, bathroom – (humid sauna system) are just another valuable elements. Sfiștofca community is a good place where future artists, tourists and locals could meet and discuss their new projects. Also, Sfiștofca is the perfect place for festivals and concerts. Nowadays there is no audience, but the local peoples still use to dress up in their traditional costumes for Sunday church service or other traditional events, usually hosted by the former school building. The ecological standard of construction is the main reason why abandoned houses vanished from village’s profile (Meiţă, 2010; Meiţă et al., 2014). Along with that, there are only a few people left who are aware of the traditional culture of building construction using local organic materials. It’s a fact that many European countries seek to preserve traditional construction method using reed, clay, straw and sand – in order to prevent disappearance of this valuable handicraft by lack of practice. Therefore, we’ve proposed the conservation of a strong community and co-operating with other European countries in order to achieve and regain traditional construction methods. Moreover, this could be a great opportunity for cultural and informational exchanges. That also implies within – practice study – a restoration of inhabited houses, even their extension. Abandoned houses must be rehabilitated and renovated and finally integrated in a rental system for tourists. Now, there are a few intentions in that direction as it was presented in the Album – Stuf - Case traditionale din Delta Dunarii – edited by Igloo Magazine. d. Another way to draw attention to a community that’s standing to lose its roots is material recycling from abandoned houses and replaced it in a symbol – elements. Reinventing traditional details on village’ scale using recycling materials could be an useful exercise for students. This implies as well a direct communication with locals in order to accustom students with

Reinterpretarea reperelor tradiționale, la scara satului și cu materiale locale poate fi un exercițiu ușor și practic pentru studenți invitați în zonă, ce implică o comunicare directă cu locuitorii pentru a deprinde lucrul cu materialele zonei. Aceasta a fost și metoda aplicată de către studenții la arhitectură, în cadrul workshopului din septembrie 2014. e. Următorul pas ar fi ca primăria să pună la dispoziție un mijloc de locomoție care să facă legătura cu celelalte sate indiferent de condițiile vremii. Actualmente, în sat există doar două mașini particulare care asigură legăturile cu zonele învecinate. f. O altă direcție listată de studenți pune accentul pe o agricultură sustenabilă, realizată la scară mică, cu plante precum mușețelul, traista-ciobanului și cătina, plante prielnice acestui tip de sol. Inconvenientul accesibilității este transformat într-un avantaj, întrucât aceste soluri nu sunt contaminate cu pesticide. De aici studenții au propus apicultura ca metodă de creare a unui brand regional. Flora, fauna și peisajul sunt în strânsă legătură cu continuarea agriculturii, chiar și la o scară redusă. Abandonarea oricărui tip de agricultură poate crea mari pagube peisajului în timp (Nicolescu, 2011).

4. Studiu practic Studiul realizat a debutat în București cu studenții de la UAUIM, prin propunerea unor construcții simple, ca elemente de reper în trama satelor dobrogene, ce fac trimitere la diferite etape istorice, la materiale locale sau la activități cotidiene. Relevanţa acestei teme propuse studenților, în cadrul atelierelor de proiectare, constă atât în aplicabilitatea ei directă, dar și în responsabilizarea viitorilor arhitecți, prin înţelegerea cât mai corectă a ceea ce presupune construirea folosind metode şi materiale specifice Deltei Dunării. Căutarea răspunsurilor la preocupările actuale privind relaţia pe care arhitectura o stabileşte cu natura, cu mediul înconjurător, a avut la bază conceptul de arhitectură ecologică. Aceasta presupune o proiectare întru continuitatea ecosistemului, sub forma unui dialog între soluția propusă și om, între soluția propusă și natură, dar și între om și natură (Petrişor et al., 2014a). Materialele din sistemele de construcţie dobrogene precum lemnul, lutul, olanele şi trestia au stat la baza propunerilor studenților. În cadrul acestui studiu s-au perpetuat principii privind valorificarea eficientă a resurselor locale de materiale de construcţii. De asemenea, programele arhitecturale au urmărit aspecte din viața locuitorilor și au ținut cont de moștenirea arhitecturii arhaice locale. Aceasta trebuie valorificată deoarece ea dă farmec locului, constituind premisele unui limbaj arhitectural unic. Workshopul din 2014, din satul Sfiștofca s-a cocretizat pentru studenții la Arhitectură cu realizarea unui cort de tip trunchi de con, ce se înfățișa din exterior sub forma unei căpițe de stuf, imagine atât de întâlnită în zonă. În realitate, construcția era o metaforă a ideii primordiale de adăpost, permițând un acces ascuns în pântecul ei, unde te invita la a-ți limpezi gândurile. Construcția propriu-zisă a presupus o activitate practică foarte utilă pentru studenții în anul întâi de studiu la arhitectură. Ei au procurat materiale de la case abandonate sau de la localnici. Oamenii din sat s-au arătat foarte deschiși în a-i învăța cum se îmbină lemnul, cum se face un nod la sârmă sau cum se împletește stuful la coamă pentru a nu putrezi. I-au învățat pe studenți cum se prind snopii de stuf pentru a face acoperirea cortului. Evenimentul s-a dovedit a fi atât de important pentru comunitatea din Sfiștofca încât localnicii veneau pe rând să vadă cum merg lucrurile și cu ce mai pot fi de folos. În semn de recunoștință pentru efortul studenților ei au pregătit o seară de cantece și dansuri lipovenești. La final am fost puși să făgăduim că vom mai reveni. 5. Concluzii Sfiștofca are nevoie de susținere pentru a nu-și pierde identitatea în viitorul apropiat. Este necesară o implementare rapidă a unor metode de resuscitare dintre cele prezentate, cât și supravegherea funcționării acestora până la obținerea unor rezultate palpabile. Oprirea procesului de degradare a caselor părăsite, perpetuarea tradițiilor satului și crearea unor locuri de muncă sunt direcțiile pricipale care trebuie urmărite. Turismul însă trebuie atent supravegheat și controlat (Văidianu, 2013; Stan et al., 2014), deoarece facilitățile implicate pot intra în conflict cu dorința de conservare a peisajului. Prin planificare și o atentă administrare, turismul poate deveni o forță benefică zonelor protejate și comunităților aferente. El trebuie să țină cont de caracterul special al zonei, cu pagube și poluare minime (Barta, 2011; Iojă et al., 2010). Dincolo de activitatea practică folositoare studenților în primul an de studiu la Facultatea de Arhitectură, workshopul din septembrie 2014 a avut rolul de familiarizare cu problemele locului și de găsire a unor prime direcții de acțiune. În viitor se dorește continuarea acestui studiu cu implementarea directă a concluziilor obținute și realizarea unor parteneriate care să ajute la revitalizarea acestui sat.

materials and procedure used in traditional construction by lipovans. This method was applied in our workshop by architecture students. e. The Municipals should follow up the next step and dispose an available transportation device able to connect neighbor villages in all weathers. Today there are only three personal cars serving the entire village. f. Attendees emphasized the significance of a sustainable agriculture, on a small scale - focused on herbs and plants such as - chamomile,buckthorn, shepherd’s purse, most of them suitable to existing soil. Because the soil was not infected with pesticide, the accessibility inconvenient might become an advantage. Beekeeping as regional brand of Sfiștofca was another student suggestion. There is a clear link between the wonderful landscape, species of flora and fauna and agricultural activities, even on a small scale. Therefore is of a great importance implementing a sustainable model of agriculture considering the possible damage it could be done to the environment (Nicolescu, 2011). 4. Practic The workshop began in Bucharest. The Projects proposed by UAUIM students were simple constructions, having as a focal element the tissue of Dobrogea villages – highlighting history ages, diversity of the materials used in construction and everyday activities. The purpose of the theme presented within architectural - designing studio to student was to demonstrate its practical use and prove responsibility for future architects in understanding of construction methods using materials from the Danube Delta. Searching for the right answer - regarding the relationship between architecture, nature and environment - we found out that it’s based on eco-friendly architecture concept. This concept suggests designing as a continuity of ecosystem, a relationship between designing concept, human and nature, even men and nature (Petrişor et al., 2014a). Students used construction materials as wood, clay, reeds - same materials used in construction by local inhabitants of Dobrogea area. They were seeking solutions for best capitalization of local resources construction materials. At the same time, architectural programs showed local’s various life aspects, and also revealed elements of traditional architecture distinctive for this area. All of that makes this charming place a promise for a unique architectural language. During workshop, student’s ideas materialized in a conical shaped tent. From outside the tent looks like a reed haystack, an illustrative picture of Sfiștofca village. In fact, this construction is a metaphor of the foremost shelter. Inside, a stub and a lamp – seems to be an invitation to a moment of rest. The erection of the tent itself has proved to be a useful practice for students of first academic year of Architecture University. They procured construction materials from abandoned houses and from local inhabitants as well. Local peoples from Sfiștofca were opened to their ideas and showed them how to joining wood and how to weave reed in the ridge line to prevent the rotting process. Student learned how to thatch the roof of the tent. This was quite a huge event for everyone – local peoples were very friendly offering us their help. At the end of the day, we were invited to watch a traditional dance and songs show and tasted some delicious fish dishes. Finally, evening ended with our promise to return soon. 5. Conclusion Sfiștofca needs urgent help to preserve its cultural identity in the near future so it’s necessary a rapid and effective implementation of the reconstruction programs above mentioned. The main instrument is stopping the degradation process of abandoned house, conserving local traditions and creating new job opportunities. Sfiștofca tourism sector needs to be supervised in order to prevent a clash between landscape conservation and future hotels facilities (Văidianu, 2013; Stan et al., 2014). Tourism sector could become an important asset for protected area and its community, if we display management programs, taking into account the features of the protected area, with low damage and minimum pollution. We dare to say that landscape’s beauty might be due to the absence of men. That’s way, measures need to be adopted to prevent nature’s invasion of human’s built space, without taking into account the architectural features of this area (Barta, 2011; Iojă et al., 2010). Beyond practice, Workshop in Stiftofca, from September 2014, was a good opportunity for the first Academic year of University of Architecture’s students to familiarize themselves with cultural, social and architectural issues. In the near future it’s important to carry on the study till all directions and steps presented here meet our target to help Sfiștofca’s reconstruction.

Prezentul studiu a fost prezentat în cadrul următoarelor conferințe: - 65 de ani de cercetare în construcții, arhitectură și urbanism, organizată de INCD URBAN-INCERC, 1315 mai 2015; cu titlul „La granița Uniunii Europene: Sfiștofca. Strategii pentru salvarea unui sat tradițional” (autori: Marius Voica, Cristina Elena Mândrescu, Ioana Cătălina Vărzaru) - Deltas and Wetlands - 24th Symposium, organizată de NIRDEP și DDNI Tulcea, 19-21 mai 2015; „Understanding the traditional build heritage of the Danube Delta” (autori: Marius Voica, Cristina Elena Mândrescu, Ioana Cătălina Vărzaru) Ulterior a fost publicat sub formă articolului cu titlul „End of E.U.: Sfiștofca. Steps for saving a traditional community”, în revista Urbanism. Arhitectură. Construcții volumul 6, nr. 4/ 2015 (autori: Marius Voica, Cristina Elena Mândrescu, Ioana Cătălina Vărzaru, Meinhard Breiling)

Bibliografie/ References Barta A.I., 2010. Turismul și mediul înconjurător. Caiet de lucrări practice. Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană. Boja V., Popescu I. (2001), Social ecology in the Danube Delta: Theory and practice, Lakes & Reservoirs: Research & Management 5(2):125-131. Buhociu D. H., Florescu T. C., Crăciun C., Popa A. (2013a), The Environmental and Social Development of Human Settlements near the Danube, in: Sandu A., Caras A., International Scientific Conference Tradition and Reform Social Reconstruction of Europe, November 7-8, 2013 - Bucharest (Romania), Medimond International Proceedings, Bologna, Italy, pp. 75-78. Buhociu D. H., Rahoveanu A. T., Florescu T. C., Crăciun C., Popa A (2013b), Rural waterfronts, green areas and natural landscape at the Danube, Journal of Food, Agriculture and Environment 11(3-4): 16921696. Hanganu J., 2013, Stufărișurile recoltabile din Rezervația Biosferei Delta Dunării, în Doroftei M. et Covaliov S. (ed.), „Manual de... Delta Dunării” – Ghid pentru personalul de teren al Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării și Gărzii de Mediu, Editura Centrul de Informare și Dezvoltare Tehnologică Delta Dunării, Tulcea, ISBN: 978‐973‐88117‐4‐4, p. 197. Ianoş I., Peptenatu D., Zamfir D. (2009), Respect for environment and sustainable development, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences 4(1):81-93. Iojă I. C., Pătroescu M., Rozylowicz L., Popescu V., Zotta M., Vergheleţ G., Felciuc M. (2010), The efficacy of Romania`s protected areas network for conserving biodiversity, Biological Conservation 143(11): 2468-2476. Kirby J. J. H., Rayner A. D. M. (2001), The deterioration of thatched roofs, International Biodeterioration & Biodegradation 48(1-4):153-158. Manea G., 2003. Naturalitate şi antropizare în Parcul Natural Porţile de Fier. Editura Universităţii din Bucureşti Meiţă V. (2010), Ecological materials for Danube Delta constructions, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 1(1):31-36. Meiţă V., Petrişor A.-I., Georgescu E.-S. (2010), Planning, architecture, seismic, construction and energy-related criteria for sustainable spatial development in the Danube Delta Biosphere Reserve area, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 5(3):55-68. Mendes M. T., Pereira S., Ferreira T., Mirao J., Candeias A. (2015), In Situ Preservation and Restoration of Architectural Tiles, Materials and Procedures: Results of an International Survey, International Journal of Conservation Science 6(1):51-62. Nicolescu A., 2011. Ecoturismul în România. Studiu de caz: Parcul Naţional Munţii Rodnei. Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Facultatea de Management Turistic și Comercial, București. Petre R., Chifelea C. (2012), Public consultation in spatial and urban plans. Case study: Galați built protected areas (in Romanian), Urbanism. Arhitectură. Construcții 3(2):51-62 Petrişor A.-I., Grigorovschi M., Meiţă V., Simion-Melinte C.-P. (2014a), Long-term environmental changes analysis using CORINE data, Environmental Engineering and Management Journal 13(4):847-860.

The pesent study has been featured within the following conferences: -65 years of research in construction, architecture and urbanism, held by INCD URBAN-INCERC, May 13-15, 2015, entitled ”At the borders of The European Union: Sfistofca. Strategies for rescuing a traditional village.” (authors: Marius Voica, Cristina Elena Mândrescu, Ioana Cătălina Vărzaru); -Deltas and Wetlands – 24th Symposium, held by NIRDEP and DDNI Tulcea, May 19-21 2015, ”Understandin the traditional build herritage of the Danube Delta” (authors: Marius Voica, Cristina Elena Mândrescu, Ioana Cătălina Vărzaru). Subsequently, it was published as an article entitled ”End of E.U.: Sfistofca. Steps for saving a traditional community”, in Urbanism. Architecture. Costruction magazine, volume 6, issue no. 4/ 2015 (authors: Marius Voica, Cristina Elena Mândrescu, Ioana Cătălina Vărzaru, Meinhard Breiling).

Petrişor A.-I., Petre R., Meiţă V. (2014b), Difficulties in achieving social sustainability in a biosphere reserve, in: The International Academic Forum, ACSEE 2014. The Asian Conference on Sustainability, Energy & the Environment Proceedings, Osaka, Japan, pp. 131-146. Petrişor A.-I., Petrişor L. E. (2013), Jan Gehl – Cities for people, 269 pp., translation. S. Gugu, igloomedia, 2012, ISBN 978-606-8026-16-9, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 4(1): 41-44. Singh M., Sinha A. K., Singh P. (2015), Maintaining the Biodiversity of Informal Protected Areas: A Collaborative Conservational Approach, International Journal of Conservation Science 5(1): 107-116 Stan M.-I., Ţenea D., Vintilă D. (2013), Urban regeneration in Protected Areas – Solution for Sustainable Development of Cities in Romania, Analele Universităţii Ovidius Constanţa Seria Construcţii 15:189194. Stan M.-I., Ţenea D., Vintilă D. (2014), Developing a strategy for sustainable tourism. Case Study: Constanta Metropolitan Area, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 5(3):5-16. Stuf. Case tradiționale din Delta Dunării, ed. Igloo Media, Colecția Igloo Patrimoniu, București, pp. 208, ISBN: 978973884048 Şerban D.-L. (2014), Vernacular Evolutions at the Center of Landscape Change, Acta Technica Napocensis: Civil Engineering & Architecture 57(2):175-185. Van Assche K., Bell S., Teampau P. (2012), Traumatic Natures of the Swamp: Concepts of Nature in the Romanian Danube Delta, Environmental Values 21(2):163-183. Van Assche K., Beunen R., Jacobs J., Teampau P. (2011a), Crossing trails in the marshes: rigidity and flexibility in the governance of the Danube Delta, Journal of Environmental Planning and Management 54(8):997-1018. Van Assche K., Devlieger P., Teampau P., Verschraegen G. (2009), Forgetting and remembering in the margins: Constructing past and future in the Romanian Danube Delta, Memory Studies 2(2):211-234. Van Assche K., Duineveld M., Beunen R., Teampau P. (2011b), Delineating Locals: Transformations of Knowledge/Power and the Governance of the Danube Delta, Journal of Environmental Policy & Planning 13(1):1-21. Văidianu M- N., Pavel O., Călin I.-E. (2014), Promoting Arts-based Activities for Local Sustainability: Danube Delta Case Study, Procedia - Social and Behavioral Sciences 122:105-109. Văidianu M.-N. (2013), Fuzzy cognitive maps: diagnosis and scenarios for a better management process of visitors flows in Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, Journal of Coastal Research 65:10631068. Voica M., Meiţă V., Stancu E. (2013), Danube area spatial integration by stimulating the Romanian port cities regeneration, in: Marić I., Petrić J., 2nd International scientific conference regional development, spatial planning and strategic governance – RESPAG 2013 Book of Abstracts, Institute of Architecture and Urban & Spatial Planning of Serbia, Printed Grafo Nin d.o.o., Belgrade, Serbia, 1169 pp., ISBN 978-86-80329-76-5, pp. 791-806. Voica M., Meiţă V., Stancu E. (2014), Danube area spatial integration by stimulating the Romanian port cities regeneration, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 5(3):41-54.

26-29.09.2015

SIFȘTOFCA TULCEA SULINA

BUCUREȘTI

Echipa dorește să mulțumească Laurei Ivanov cu ajutorul căreia a fost posibilă această călătorie în deltă și pentru ospitalitate cu care ne-a primit. De asemenea, mulțumim domnului Meinhard Breiling și studenților săi, domnului Sandu pentru tehnicile tradiționale de construit cu stuf pe care ni le-a dezvăluit și pentru cea mai buna ciorbă de pește, copiilor din C. A. Rosetti care ne-au ajutat să bătătorim locul pentru construcție, prof. Dragos Gheorgiu și prof. Dan Popovici pentru minunatul curs de modelat cu metal și gravat în sticlă, stundenților de la UNArte, domnului Vasile pentru transportul cu 4x 4, lui ’nea Ignat și soției lui pentru compania pe care ne-au ținut-o în timpul ridicării constructiei din lemn și stuf, artistelor lipovene care ne-au încantat cu melodii tradiționale, doamnelor care ne-au gătit mereu cu drag și locuitorilor din Sfiștofca pentru bunătatea cu care ne-au cazat în casele lor. The team wishes to thank Laura Ivanov without whom this trip to delta would not have been possible and for the hospitability with which she has welcomed us. Also, we would like to thank mr. Meinhard Breiling and his students, mr. Sandu for revealing us the traditional techniques of building with cane and for the best fish soup, the children from C. A. Rosetti who helped us level the place for construction, prof. Dragos Gheorgiu and prof. Dan Popovici for the wonderful lesson of modelling in metal and engraving in glass, the students from UNArte, mr. Vasile for the transport with 4x 4, mr. Ignat and his wife for their company during the construction with wood and cane, the female lipovan artists who have enchanted us with traditional songs, the ladies who have always prepared us food with love and to the locals of Sfistofca for the kindness which they have hosted us. 63

CUPRINS | CONTENT: CUVÂNT ÎNAINTE | FOREWORD COORDONATORI | COORDINATORS: Marius VOICA, Cristina MÂNDRESCU, Cătălina VĂRZARU ECHIPA | TEAM: Adraiana Mădălina BURCESCU Florin-Andrei CATRINOIU Adrian CHELARIU Andreea-Patricia FETECĂU Monica JUGĂNARU Richard-Robert MILOȘAN Bogdan-Andrei MIRCIOIU Ilinca MITU Cosmin Gabriel PETRACHE Ștefan SĂLĂVĂSTRU Florentina STOIAN Georgiana TĂRLUNGEANU

06-07 08-09 10-11 12-13 14-15

64 ÎNTÂMPLĂRI DIN DELTA DUNĂRII SAU POVESTEA APEI | STORIES FROM DANUBE DELTA OR WATER’S CHRONICLE PROLOG | PROLOGUE Eternitatea | the Eternity

18-19

PRIMA ZI | FIRST DAY Calmul | the Calm Norii | the Clouds

22-23 24-25

A DOUA ZI | SECOND DAY Vântul | the Wind Furtuna | the Storm

28-29 30-31

PROIECTUL | THE PROJECT

32-33

A TREIA ZI | THIRTH DAY Picăturile | the Drops Negura | the MIST

34-35 36-37

A PATRA ZI | FOURTH DAY Ceața | the Fog Fumul | the Smoke

40-41 42-43

EPILOG | EPILOGUE Pustiul | the Wilderness

46-47

50-51 50-51 50-51 50-51 52-53 52-53 52-53 52-53 54-55 56-57 56-57 58-59

5 3 2 1 SFIȘTOFCA C.A. ROSETTI

LETEA

4 CARDON

SYMBOLIC SPACE MADE WITH WOOD AND REED