Spatii simbolice din lemn si stuf

PROTEJAREA SPAȚIULUI DELTAIC PRIN PROMOVAREA ARHITECTURII ECOLOGICE

SPAȚII SIMBOLICE DIN LEMN ȘI STUF Vasile Meiță

Marius Voica

grafică/ DTP: Cătălina Ioana Vărzaru, fotografii: Marius Voica | ISBN 978-606-8165-18-9 | Editura INCD URBAN-INCERC 1

parteneri

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” București UAUIM 3

Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării ARBDD

Consiliul Orașelor și Regiunilor Dunărene (Council of Danube Cities and Regions) CODCR

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării INCDD

Asociaţia “Salvaţi Dunărea şi Delta” SDD

Asociaţia „Ivan Patzaichin - Mila 23”

Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România AFDPR

SPAȚII SIMBOLICE DIN LEMN ȘI STUF

ISBN 978-606-8165-18-9 tipărit: Editura INCD URBAN-INCERC editori: Vasile MEIȚĂ, Marius VOICA

fotografii: Marius VOICA grafică/ DTP: Cătălina Ioana VĂRZARU Iulie 2014 4

5

6

Vasile MEIŢĂ a absolvit în 1991 Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, cu o formaţie în domeniul arhitecturii, urbanismului şi amenajării teritoriului. În 2004 a finalizat un masterat în ecotehnie. În 2002 primeşte titlul de Doctor în Arhitectură cu o teză despre „Arhitectura habitatului deltaic într-o concepţie de dezvoltare durabilă şi ecotehnică”, publicată ulterior în volum.

A lucrat în domeniul privat, administraţie, învăţământul superior şi cercetare. Din 2008 este conferenţiar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, Departamentul „Sinteză de Proiectare”, iar din 2014 predă şi în cadrul programelor de masterat ale Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti.

Activitatea sa în domeniul arhitecturii însumează peste 100 de proiecte de arhitectură şi peste 70 de proiecte de urbanism şi amenajarea teritoriului, acoperind şi domeniile mobilier, grafică şi design.

Activitatea ştiinţifică constă în coordonarea ca director a cca. 10 proiecte de cercetare şi lucrul în echipa de cercetare a cca. 15 proiecte, dintre care 5 internaţionale şi calitatea de autor sau coautor a peste 10 cărţi sau capitole, peste 30 articole sau studii publicate în reviste de specialitate şi volumele unor conferinţe, peste 25 prezentări în conferinţe şi cca. 10 alte publicaţii.

Ca o încununare a activităţii, a ocupat funcţia de Arhitect Şef al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti în perioada 2008-2009, în 2010 i-a fost decernată Diploma Urban Concept în cea de-a VIII-a ediţie a Conferinţei Naţionale Urban Concept şi în 2014 a primit Medalia de aur a expoziţiei EUROINVENT – European Exhibition of Creativity and Innovation, categoria „cercetare inovativă” pentru lucrarea: Multidisciplinary methodology for the sustainable planning of the Danube Delta habitat.

Emil-Sever GEORGESCU este Director Ştiinţific Construcţii al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă „URBAN-INCERC” şi Cercetător Ştiinţific gradul I în Laboratorul Evaluarea Riscului Seismic şi Acţiuni în Construcţii – Sucursala INCERC Bucureşti a INCD URBAN-INCERC.Inginer constructor diplomat, absolvent al Facultăţii de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole din Institutul de Construcţii Bucureşti – actual UTCB – Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, în 1972, doctor în inginerie civilă al UTCB, 1999.A efectuat cercetări de inginerie seismică, elaborând reglementări privind managementul prevenirii dezastrelor seismice şi manuale pentru educarea antiseismică a populaţiei, a studiat tehnici interdisciplinare de analiza comportării şi vulnerabilităţii clădirilor, localităţilor şi patrimoniului cultural, cu evaluări de pierderi şi scenarii de cutremur. Este preocupat de investigarea inginerească interdisciplinară necesară pentru a se asigura siguranţa, compatibilitatea şi reversibilitatea intervenţiilor structurale la construcţii – monumente istorice şi situri în zone seismice. Experienţa sa include burse de specializare în Japonia şi participări cu lucrări la conferinţe şi simpozioane europene şi mondiale în domeniul ingineriei seismice. Activitatea sa este refelectată în 100 rapoarte de cercetare, 120 articole publicate sau prezentate în România, 82 articole publicate sau prezentate la conferinţe internaţionale, 50 conferinţe la cursuri post-universitare şi de masterat.

Alexandru-Ionuţ PETRIŞOR a obţinut de la Universitatea din Bucureşti licenţa în ecologie (1997) şi doctoratul în geografie (2011), de la ASE Bucureşti diploma de studii postuniversitare în managementul proiectelor europene (2012), de la Universitatea din Carolina de Sud (SUA) masteratul în biostatistică (2000) şi doctoratul în ecologie (2004), şi de la Ministerul Educaţiei Naţionale abilitarea în urbanism (2014). În 2007 a fost atestat de RUR ca ecolog-urbanist. Din 2007 este cercetător la URBAN-INCERC (din 2010, Director Ştiinţific Urbanism şi Dezvoltare Teritorială) şi lector la UAUIM. Autor a cca. 150 de articole şi 80 rezumate în reviste ştiinţifice sau volumele unor conferinţe, 30 cărţi/ capitole, 130 prezentări, 85 cursuri/ prelegeri şi 30 reglementări, este membru al Societăţii pentru Cercetare Ştiinţifică „Sigma Xi” şi al Registrului Naţional al Experţilor în Învăţământul Superior şi Cercetare, recipient al Diplomei pentru dezvoltarea spaţială durabilă (2009), Diplomei aniversare a Şcolii de Arhitectură (2013), Premiului pentru dezvoltarea şi promovarea dezvoltării spaţiale (2014) şi Medaliei de aur EUROINVENT (2014), membru al colegiului editorial (3 reviste ştiinţifice), secretar general de redacţie al revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii şi redactor şef al IAFOR Journal of Sustainability, Energy & the Environment (Japonia).

Cum s-a nascut aceasta broșură? Din prima tema de proiect de anul I a studenților de la facultatea de arhitectură, „Spațiu acoperit”, propusă în zona teritoriului administrativ al comunei C.A. Rosetti, poate cel mai greu accesibilă localitate din țară.

De ce la C.A. Rosetti? La „URBAN PROIECT” am câștigat cu un an în urmă o licitație de P.U.G., și când am fost să vizitez amplasamentul am găsit acolo un univers fascinant, bine conservat și încă nealterat de case și vile „contemporane”. Fiecare din cele patru sate componente, (C.A. Rosetti, Letea, Sfiștofca, Periprava și Cardon) are la rândul lui magia proprie și interferează cu peisajul specific Deltei: întinderi aride de stepă, dune, grinduri, canale de apă, stufăriș dar și păduri nemaiîntâlnite în alte locuri.

Pădurea Letea este situată în partea de nord a Deltei, la est de comuna C.A. Rosetti.

Zona strict protejată cuprinde doar o parte din suprafața totală a pădurii, parte ce a fost pusă sub ocrotire încă din anul 1930 și a devenit rezervație naturală începând cu 1938.

Pădurea s-a dezvoltat sub forma unor fâșii late în spațiile dintre dunele de nisip și este formată din stejar de luncă, stejar brumăriu, plop alb, frasin de luncă, tei alb. O caracteristică a pădurii o constituie abundența de plante cățărătoare: vita salbatică, hameiul, curpenul de pădure și nu în ultimul rând liana grecească (Periploca graeca), cea care dă pădurii un aspect mediteranean. Totodată, aici au fost identificate peste 2.000 de specii de insecte, vipera de nisip, vulturul codalb, trei specii de șoim, corbul, etc. Unici în Europa, cei aproximativ 2500 de cai sălbatici reprezintă de asemenea o particularitate a pădurii Letea. Populația celor patru sate este compusă din etnii diferite: cazaci zaporojeni sau „haholi”, ucrainieni, lipoveni, moldoveni. În prezent, comuna se confruntă cu o depopulare accentuată, având sub 1000 de locuitori, cu o populație majoritară de vârsta a treia. Șansa pentru revitalizarea localităților o constituie dezvoltarea turismului ecologic prin valorificarea potențialului natural unic, a patrimoniului arhitectural tradițional încă nealterat și a tradiției etnografice bine păstrate. Dintre construcțiile tradiționale dispărute încă din anii 70, și probabil irecuperabile, aș aminti morile de vânt tradiționale și bisericile din lemn.

Legat de patrimoniul construit, sunt remarcabile străzile cu deschidere amplă între fronturi, tipologia de case din lemn, chirpici și stuf accentuate de cele mai multe ori cu nuanțe de albastru și alb; de asemenea este specifică prezența stufului în construcția caselor, saivanelor, gardurilor și a acoperișurilor locuințelor sau anexelor casei. O alta amprentă lăsată de istoria zonei este fostul lagăr de muncă de la Periprava din anii 50-60, cunoscut ca fiind printre cele mai dure locuri de oprimare politică din țară.

Toate aceste date au constituit sursa pentru raspunsul dat de fiecare student temei „Spațiu construit”, tema concretizată prin cele 23 de proiecte prezentate în această broșură, având diverse funcțiuni: debarcadere, puncte de informare, umbrare pentru odihnă sau biciclete, foișoare pentru observarea păsărilor și a animalelor, construcții plutitoare, structuri memoriale la Periprava, etc.

Având o zonă cu numeroase amplasamente provocatoare, studenții au lucrat cu mult entuziasm la acest prim exercitiu din școală, dovada fiind ingeniozitatea proiectelor și machetele realizate cu acuratețe. Avem speranța construirii câtorva din exemplele prezentate cu ajutorul partenerilor care s-au aratat încântați de proiectele studenților și s-au alăturat publicației prin cuvinte încurajatoare.

7

Marius VOICA a obţinut în 1996 diploma de licenţă la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti – Facultatea de Arhitectură si Urbanism. A finalizat masteratul cu specializarea „Marketing în arhitectură” (1999) şi a absolvit un curs postuniversitar de „Management de proiect”. În 2007 obţine titlul de doctor în arhitectură cu teza „Arhitectură ecologică: Tradiţional şi tehnologie contemporană. Dezvoltare durabilă și management ecologic”.

Din 1998 lucrează în învăţământul superior de arhitectură. Este șef de lucrări (2006) la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, şi conduce un atelier în cadrul departamentului „Introducere în Proiectarea de Arhitectură”.

A fost directorul sucursalei „URBANPROIECT” din cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC. Activeaza în domeniul managementului de arhitectură şi construcţii, coordonând activitatea de proiectare şi investiţii în cadrul mai multor firme, inclusiv multinaţionale.

A participat la burse, seminarii şi programe de predare la universităţile din Karlsruhe, Regensburg, Montpellier, Stuttgart și Istanbul.

Activitatea sa în domeniul arhitecturii, urbanismului şi amenajarilor interioare însumează peste 80 de proiecte.

Este membru în Consiliul Naţional al Ordinului Arhitecţilor din România din 2010, şi membru al Registrului Urbaniştilor din România.

8

Cristina Elena MÂNDRESCU este asistent din anul 2011 în cadrul atelierelor de proiectare ale Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București. În luna iulie 2014 a obținut titlul de doctor în urma susținerii publice a tezei de doctorat „Proporții în Arhitectură. Percepții și identitate spațială”. În 2011 a absolvit cu master integrat Facultatea de Arhitectură în cadrul UAUIM București.

Efectuarea studiilor universitare pe perioada 20082009 a realizat-o la Paris, în cadrul facultății Ecole Nationale Supérieure d’Architecture Paris Val-de-Seine. În 2009 a urmat workshop-urile „Morphologies des surfaces” desfășurate la Isle d’Abeau, Lyon. Activitatea sa în domeniul arhitecturii constă în proiecte și expoziții realizate în Franța, Luxemburg, Spania și România prin intermediul unor stagii și burse obținute. În prezent este arhitect în cadrul biroul de arhitectură Graphicstudio București.

Relevanţa acestei teme propuse studenților, în cadrul atelierelor de proiectare, constă atât în aplicabilitatea ei directă, dar și în responsabilizarea viitorilor arhitecți, prin înţelegerea cât mai corectă a ceea ce presupune construirea folosind metode şi materiale specifice Deltei Dunării.

Căutarea răspunsurilor la preocupările actuale privind relaţia pe care arhitectura o stabileşte cu natura, cu mediul înconjurător, a avut la bază conceptul de arhitectură ecologică. Aceasta presupune o proiectare întru continuitatea ecosistemului, sub forma unui dialog între soluția propusă și om, între soluția propusă și natură, dar și între om și natură.

Principalele materiale care intră în sistemele de construcţie dobrogene sunt: lemnul, lutul, olanele şi trestia. În cadrul acestui studiu, s-au perpetuat principii privind valorificarea eficientă a resurselor locale de materiale de construcţii și exprimarea plastică a structurii portante. De asemenea, programele arhitecturale au urmărit aspecte din viața locuitorilor și au ținut cont de moștenirea arhitecturii arhaice locale. Aceasta trebuie valorificată deoarece ea dă farmec locului, constituind premisele unui limbaj arhitectural unic.

9

Când am aflat că pentru proiectul copiilor domnul profesor a ales ca sit Delta Dunării; mi-am adus aminte de prima (și din păcate singura) vizită în Delta Dunării, la Sfântul Gheorghe, când am fost fascinată de sălbăticia și unicitatea acelui loc rupt de lume și necunoscut, unde omul parcă încă nu ajunsese.

Fiind al doilea an în care sunt de partea cealaltă a catedrei, în cadrul atelierului am învățat împreună cu copiii, și uneori chiar de la ei, cum ar trebui să abordăm această temă – inedită pentru niște tineri studenți arhitecți.

Abordările au fost diferite și am devenit entuziasmată de entuziasmul lor. Pe lângă materialele și sistemul constructiv, și-au pus probleme de amplasamentul și utilitatea obiectelor imaginate. În final, au reușit să prezinte proiecte frumoase, însuflețite de spiritual deltei.

Îmi doresc să realizeze importanța acestor mici proiecte (dar mari în consistență) și să fie un început pentru gândirea de viitori arhitecți, în care proiectarea și proiectul să fie raportate la cadrul natural oricare ar fi el.

Aștept cu nerăbdare reeditarea acestei cărți/ album cu un capitol în plus numit „Construcții realizate în Delta Dunării” plin de fototgrafii cu studenții în acțiune, dar și cu rezultatele muncii lor.

Mulțumesc, în numele meu și al studenților, domnului profesor și tuturor persoanelor implicate care au făcut ca acest lucru să se întâmple.

Cătălina Ioana VĂRZARU, a absolvit în iulie 2011 studiile de licență și masterat la Facultatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, specializarea arhitectură. A obținut o bursă de studii Erasmus la Ecole Nationale Superieure d’ Architecture Toulouse, Franța, unde a studiat în perioada octombrie 2009 - iulie 2010. În iulie 2014 a finalizat Programul de formare Psihopedagogică, nivelul I și II, al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic - UTCB. Din octombrie 2012 este doctorand în cadrul Școlii Doctorale SITT - UAUIM, sub îndrumarea coordonatorului științific prof. dr. arh. Ana-Maria Zahariade, cu lucrarea „Casa de cultură - ruina contemporană”. În prezent, este arhitect la DSBA din aprilie 2012 și asistent universitar la UAUIM din octombrie 2012. În cadrul biroului de arhitectură, sub îndrumarea lui Dorin Ștefan, a realizat concursuri și proiecte de arhitectură și urbanism. În cadrul departamentului Introducere în Proiectarea de Arhitectură, colaborează cu Marius Voica - titularul atelierului.

A câștigat numeroase concursuri de fotografie și grafică, având diferite expoziții în aceste domenii. În ianuarie 2012, a fost publicat proiectul de diplomă - „Casa Tineretului Giurgiu” în revista Arhitext.

Din aprilie 2012 este membru al Ordinului Arhitecților din România; iar în iunie 2014 a obținut dreptul de semnătură. Din decembrie 2013 este membru al Uniunii Arhitecților din România.

Delta Dunării, împreună cu alte câteva unități componente adiacente a fost inclusă în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei încă din anul 1990, în cadrul Programului „Omul și Biosfera” (MAB) lansat de UNESCO. Conceptul de Rezervație a Biosferei implică, alături de protecția și conservarea cadrului natural, și considerarea așezărilor umane cu întreaga diversitate a tradițiilor și valorilor locale ca parte integrantă a patrimoniului mondial natural și cultural.

10

Edward Bratfanof președinte Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

Pe cuprinsul celor 580.000ha ale Rezervației Biosferei Delta Dunării sunt în prezent 25 de așezări umane cu o populație de circa 14.000 de locuitori. Bogata componență etnică și tradițiile specifice fac din fiecare localitate un adevărat tezaur de cunoștințe și obiceiuri rezultate din conviețuirea armonioasă cu mediul înconjurător. Continuitatea peste veacuri a acestor așezări umane este dovada clară a eficienței soluțiilor adoptate de localnici în fiecare aspect al vieții de zi cu zi. Gospodăriile tradiționale, forma, structura și materialele folosite pentru diverse construcții și utilități – fie că e vorba de case, adăposturi pescărești sau pentru animale, bucătării de vară, cuptoare de pâine sau băi tradiționale, cherhanale sau ghețării – sunt de cele mai multe ori, adevărate exemple de dezvoltare durabilă și utilizare rațională a resurselor locale, și de aceea, reprezintă un obiectiv important al eforturilor de protecție și conservare ale Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării.

Aceste eforturi sunt consolidate și prin prevederile Regulamentului - cadru de urbanism pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării/ RBDD (Hotărâre de Guvern nr. 1516 din 19 noiembrie 2008) care au ca scop asigurarea unei dezvoltări durabile a teritoriului Rezervației, cu protejarea cadrului său natural și cultural, precum și asigurarea unei utilizări raționale a acestuia din punct de vedere economic și turistic, în beneficiul locuitorilor RBDD, în conformitate cu legislația în vigoare aplicabilă domeniilor vizate și includ controlarea modului de utilizare a terenului și resurselor naturale în scopuri strict economice, eliminarea intervențiilor excesive și stridente din punct de vedere al suprafețelor și volumelor, materialelor utilizate, aspectului vizual al cadrului construit asupra mediului natural și antropic tradițional specific RBDD.

Din această perspectivă, ne bucură inițiativa tuturor celor care înțeleg aceste valori și se implică în promovarea elementelor de arhitectură tradițională printr-o inspirată îmbinare cu noile concepte de arhitectură ecologică. Nu putem decât să încurajăm eforturile tinerei generații în demersul lor de a continua tradiția înaintașilor de a construi în armonie și cu respect pentru natură.

Strategia UE pentru regiunea Dunării s-a născut la inițiativa României și Austriei în 2008, este implementată de fiecare stat membru riveran și se adresează în special autorităților publice locale și regionale.

Cele patru axe prioritare ale strategiei sunt: conectivitatea (transport intermodal, cultură și turism, rețele de energie), protecția mediului (managementul resurselor de apă, protecția biodiversității și managementul riscurilor), creșterea prosperității regiunii Dunării (educație, cercetare, competitivitate) și îmbunătățirea sistemului de guvernare (capacitate instituțională și securitate internă).

11

De remarcat este faptul că zona administrativă din Delta Dunării, aleasă în acest experiment pentru propuneri de structuri simbolice din lemn și stuf, se înscrie în toate axele de prioritate sus menționate, fiind o regiune unică în Europa prin valoarea extrem de ridicată a potențialului natural, peisagistic și turistic dar și prin vulnerabilitate la agresiune ecologică, nivel scăzut de dezvoltare și accesibilitate.

Consiliul Oraşelor şi Regiunilor Dunării (Council of Danube Cities and Regions - CODCR) organism care, în cadrul Strategiei Dunării, reprezintă deopotrivă un mediu de dezbatere, schimb de experienţă, promovare a unor bune practici, dar şi o structură care oferă asistenţă şi consultanţă.

CODCR promoveaza conectarea tuturor instituțiilor interesate (Instituții Guvernamentale, ale Administrației Locale, Universități, Academii, institute de Cercetare, O.N.G.-uri) și realizarea de parteneriate internaționale și interinstituționale în vederea constituirii viitoarelor rețele prin care implementarea strategia UE pentru regiunea Dunării (SUERD) să devină posibilă.

Remarcăm inițiativa promovării unei arhitecturi ecologice, sustenabile și neagresive în arealul Deltei Dunării și totodată felicităm noua generație de viitori arhitecți pentru implicarea în proiecte la care se revine la scară umană și la mesajul simbolic generat de structuri simple, naturale, reciclabile și firesc integrate peisajului deltaic.

Eric Bartha secretar general Consiliul Orașelor și Regiunilor Dunărene

12

În dorinţa de atenuare a impactului creat de o lume în continuă expansiune şi dezvoltare tehnologică se poate remarca, încercarea mai mult sau mai puţin pragmatică de integrare în spaţiul deltaic a unor construcţii ce au menirea să se identifice cu natura şi pe alocuri cu fantomele trecutului. Un exerciţiu remarcabil de imaginaţie şi creativitate cu scopul de a asigura o interacţiune armonioasă a omului în timp şi spaţiu.

Liliana Török director științific Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării

Poziţionarea într-un mediu complex şi în continuă transformare a unor elemente ce ies din tiparele cu care am început să ne obişnuim, privind construcţiile noi apărute în Delta Dunării, îţi creează senzaţia unei revolte atât faţă de „chiciul” pe care îl întâlneşti pe alocuri cât şi faţă de „modernizm” şi de tot ceea ce înseamnă îndepărtarea de tradiţii şi specificul locului.

Promovarea unui astfel de concept arhitectural nu face altceva decât să sprijine într-o manieră aparte însuşi conceptul de protecţie a naturii şi dezvoltare durabilă a deltei.

Se spune că atunci când Prințul Charles venea pentru prima dată în Transilvania să-și stabilească „cartierul sentimental al autenticului”, unul dintre primarii localității de care aparținea prima sa casa a venit într-un suflet să-și prezinte „serviciile” într-un stil obișnuit unui secretar de partid. Și, cu „mâna la chipiu” în dulcele stil al epocii de aur, s-a oferit să asfalteze drumul care trecea prin fața înaltei fețe regale. Răspunsul moștenitorului tronului Angliei a mulțumit politicos și l-a rugat să nu cumva să facă asta pentru că nu betonul este motivul pentru care a venit el să sfințească locul, ci lipsa lui... Urmăriți rezidual de obsesia dezvoltării industriale comuniste, fugăriți mental de ieșirea din „țărănia” plină de pământ, în ultimii 50 de ani, noi românii am încercat să omorâm autenticul crezând că modernizarea este progresul și viitorul omenirii. Și astfel au apărut barele de oțel inox, termopanele, pensiunile oranj, acoperișuirile de plastic și cimentarea tuturor anexelor. Abandonul materialelor tradiționale seculare, al prispei și al hambarului, al șiței și al stufului a devenit pentru România un dezastru arhitectonic kitsch și, în ultimă instanță, un faliment al genului turistic.

De ce!!?

Simplu. Prințul Charles a dat raspunsul. Oamenii fug de aglomerările urbane sticloase și feroase pentru ceea ce omenirea pierde în fiecare zi: „Wild & traditional”. Că viitorul aparține întoarcerii la pământ și al reciclării creative eco – asta au spus-o arhitecții încă din prima jumatate a secolului XX. Arhitectura tradițională deltaică a suferit exact același sindrom. Frumuseți arhitecturale decantate în sute de ani au fost înlăturate, pentru ceea ce, localnici naivi cu tricouri cu Marlboro pe piept, au crezut că înseamnă succes în turismul din deltă.

Astăzi, mulți dintre ei și-au dat acoperișurile jos și înceracă să revină la ceea ce strămoșii lor au construit dintotdeauna. Unul dintre marile proiecte începute de asociația „Salvați Dunărea și Delta” prin anii 2006 și implementate de mine în scurtul meu mandat de guvernator 2008-2009 a fost „Regulamentul de urbanism și construcții în Delta Dunării”, regulament realizat în colaborare cu arhitecta Anca Ginavar, pe vremea când activa în Ministerul Dezvoltării și Turismului. Acesta protejează arhitectura și materialele tadiționale și impune norme menite să salveze Delta Dunării de alterarea culturii arhaice, dând meșteșugurilor vechi o șansă de resuscitare. Ba mai mult, revista „Igloo”, într-o colaborare cu Rezervația Biosferei, a scos un album numit „Stuf. Tradițional înseamnă modern”. Iar una dintre inițiativele la care SDD lucrează este „Letea în UNESCO”, un proiect care urmărește conservarea totală a unui sat unic pe nisip din Delta Dunării, aflat langa Pădurea Letea și care, cu ajutorul fondurilor europene, își propune sa refacă pe bani europeni casele acoperite cu onduleurile cancerigene din azbest sau alte consecințe ale „modernizării” industrial comuniste și postcomuniste.

De aceea, inițiativa profesorului Marius Voica în domeniul inovației arhitecturale cu „materialul clientului”, m-a bucurat și mă face să cred ca eforturile de salvare a ecotradiționalului sunt pe drumul cel bun și, desigur, neasfaltat.

13

Liviu Mihaiu președinte Asociaţia “Salvaţi Dunărea şi Delta”

14

Delta este un loc ce inspiră pe oricare arhitect. Este un loc special în care natura te copleșește. M-am întrebat de multe ori ce înseamnă „frumos” când vorbim despre natură, DE CE ne place și CE ne face să ne simțim atât de bine în natură, de ce simțim nevoia de a „ieși” în natură? Cred că trebuie să cauți răspunsul la aceste întrebări când vrei sa „desenezi“ ceva pentru această zonă. Arhitectura locală tradițională știa să găsească răspuns la multe dintre aceste întrebari; dar a fost condamnată să se actualizeze.

Teodor Frolu vicepreședinte Asociaţia “Ivan Patzaichin - Mila 23”

La începutul secolului XX, în Academia Română se confruntau doua somități, Antipa și Saligny, cu două viziuni complet diferite, ecologistul și inginerul. A câștigat Saligny acestă bătălie cu apele Dunării și a declanșat marea îndiguire. Betonul și ingineria au învins valorificarea cumpătată a ce ne oferă natura cu ciclurile ei iar tradiția locală pescarească se transformă în ramura performantă economic. Acum, după 100 de ani, ne întoarceam cu smerenie la lecțiile încă actuale ale lui Antipa. Se cheamă eco economie, se cheamă eco inovație sau green infrastructure. Acceptăm greu cât de mult am greșit și ne este greu să credem că ce a fost gândit acum 100 de ani, perisabil dar ușor de menținut, este mai util, mai frumos și mai important decât tot ce am construit noi să dăinuie.

Aceste proiecte sunt un „joc” util pentru o reîntoarcere la arhitectura „emoțională” specifică acestor zone. Pentru viitorii arhițecti este o inițiere binevenită și plăcută în același timp. Cine vrea să participe la o tabară de voluntariat în deltă să construiască așa ceva? Să sperăm că unele dintre ele vor deveni realitate. De ce nu?

15

Istoria recentă a României ultimilor 60-70 de ani, constituie o etapă mai puţin cunoscută, din istoria acestui neam atât de încercat. Motivele sunt bine ştiute, sau dacă nu, uşor de intuit. În decembrie 1989 a fost răsturnată dictatura comunistă, dar stupoare, la putere au rămas tot ei, dictatorii de până atunci. Cei 45 de ani de dictatură comunistă au marcat negativ dezvoltarea României postbelice.

Regimul „ilegitim şi criminal” a fost instaurat cu sprijinul Armatei Roşii, a Serviciilor Secrete Sovietice şi a cozilor de topor, incredibil de multe, aflate la dispoziţia acestora. Tot ce a avut acest popor mai demn, mai moral, mai bine pregătit profesional, mai sfânt, au fost arestaţi, asasinaţi sau judecaţi şi condamnaţi la moarte sau la ani grei de temniţă şi lagăre de exterminare prin torturi, bătăi, înfometare şi lipsa unor minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Câteva mii dintre noi au luat drumul lagărelor din Delta Dunării, de la Periprava Centru, Periprava Grindu, Bacul „3”, Bacul „4”, poate şi altele, toate cunoscute sub denumirea de UM 0830 Periprava. Am prestat munci silnice la recoltarea stufului pe timp de iarnă cu picioarele în apă, în agricultură, în construcţii de locuinţe pentru securişti şi gardieni, de diguri de pământ sau canale. Urmare regimului criminal la care am fost supuşi, câteva sute dintre noi aveau să nu se mai întoarcă niciodată acasă, fiind azvârliţi în gropi comune, în miez de noapte, fără cruce, fără lumânare, fără slujbă religioasă.

De aceea noi, ultimii supravieţuitori, foşti deţinuţi politici ai lagărelor de exterminare din Delta Dunării, salutăm inţiativa unor studenţi ai Facultăţii de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti şi a cadrelor didactice care îi îndrumă, de a executa unele lucrări care reflectă lupta şi suferinţa noastră şi de ce nu, a poporului român. Totodată apreciem încadrarea lucrărilor în relieful, fauna şi flora locului.

Pentru toate acestea, vă mulţumim şi vă suntem recunoscători!

Octav Bjoza președinte Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România

PROIECTAREA SPAȚIULUI DELTAIC PRIN PROMOVAREA ARHITECTURII ECOLOGICE. SPAȚII SIMBOLICE DIN LEMN ȘI STUF

CASA DIN COPAC

Mădălina 18

BURCESCU

Casa din copac reprezintă utopia copilăriei, dorinţa unui spaţiu propriu, intim şi câteodată chiar secret. Am dorit realizarea unui înveliş cât mai uşor, care să nu „apese” asupra vizitatorului, ci doar să ofere senzaţia de protecţie; de asemenea, am urmărit ca propunerea mea să se integreze cât mai firesc în armonia naturii. Din aceste motive am ales forma unui cocon, realizat prin stivuire, ca metodă de îmbinare a lemnului. Aceasta permite prezenţa discretă în interiorul casei şi implicit, în mijlocul pădurii. Căsuţa se va construi în jurul trunchiului unui copac, şi va fi ca un moment de repaos într-un salt de a te situa între cer şi pământ. Impactul asupra mediului este minim; sprijinerea de copac se va face doar prin forţa gravitaţiei, fără a dăuna sănătăţii arborelui după punerea în operă.

19

SPAȚIU PENTRU BICICLETE

Andrei 20

CATRINOIU

Propunerea mea introduce un spaţiu acoperit pentru protecţia bicicletelor care urmează să fie închiriate. Am urmărit ca imaginea creată să nu agreseze contextul urbanistic tradiţional. Ideea generatoare a pornit de la următoarea diagramă: spaţiu, structură de lemn modulară, bicicletă încorporată în structură, ax central, acoperire. În acest sens, pentru a fixa bicicleta în structura proiectului, am optat pentru o poziţionare oblică a dulapilor de lemn, în sistemul de tip “cleşte”. Această prindere mi-a permis ancorarea bicicletelor pe verticală, înreţeaua de scânduri. Proiectul a fost proporţionat utilizând scara omului, la dimensiunile minime necesare pentru a adăposti 15 biciclete. Forma este o consecinţă directă a felului în care spaţiul este utilizat, urmărind totodată obţinerea unui sistem simplu şi economic (pe verticală) de prindere a bicicletelor.

21

SEMNAL - ACCES

Adrian 22

CHELARIU

În concepţia tradiţională a românilor, anunţarea unei intrări, ca trecere dintrun spaţiu în altul, se face pin semnale cu valoare simbolică ce au rolul de a ura bun venit celor care vor să intre cu gând bun. În acest sens, răspunsul meu la tema lansată a fost de a construi o poartă pe drumul principal de la satul Periprava către lagărele fostei închisori comuniste, pentru a puncta un moment de trecere dintre două stări, dintre două lumi, dintre prezent şi trecut. Propunerea se înscrie într-un cub din care a fost scobit traseul propriu-zis.

Acesta prezintă un moment de tensiune prin îngustarea la mijloc, pentru a accentua o dată în plus cele două perioade de timp pe care poarta le delimitează. Tehnica folosită pentru construcţia obiectului este aceea a stivuirii pe două direcţii perpendiculare a unor elemente de lemn cu secţiunea pătrată.

23

Roxana 24

CHISĂLIȚĂ

CAMPING LACUSTRU Proiectul propune un nou tip de camping şi anume campingul lacustru. Construcţia tip „cort” va fi amplasată pe Lacul Nebunu din Periprava. „Corturile” pot fi închiriate de una sau două persoane, urmând ca apoi să se retragăpe lac sau chiar să se deplaseze pe apă spre nord, de-a lungul canalului. Forma „cortului plutitor” a fost inspirată din silueta alungită, caracteristică, a caselor tradiţionale din Deltă iar materialele utilizate sunt autohtone - stuf şi lemn - întrucât am vrut să menţin acea legătură cu vernacularul zonei. Am optat pentru „căsuţă în căsuţă” deoarece ele vin una în completarea celeilalte: căsuţa din interior, „cortul” propriu-zis, are o suprafaţă foarte restrânsă şi este îmbrăcată în stuf, oferind protecţie maximă; pe de altă parte, căsuţa exterioară este mult mai spaţioasă şi datorită structurii de lemn se comportă ca un umbrar. Structura este una simplă, ataşată unei plute din buşteni, legaţi cu frânghii, peste care vin scheletele de lemn ale căsuţelor.

25

PAVILION PE SIT ARHEOLOGIC

Dumitru 26

CROITOR

Propunerea mea la această temă constă într-un pavilion de lemn ce protejează situl arheologic cu ruinele bazilicii din cetatea Halmyris. Am urmărit o intervenţie simplă, pentru a nu agresa locul ales şi pentru a oferi un cadru propice punerii în evidenţă a ruinelor. Construcţia se compune dintr-o reţea de pasarele acoperite, pe care le-am ridicat de la nivelul solului cu ajutorul unor stâlpi. În acest mod, contactul cu suprafaţa ruinelor este mică, pentru a interveni într-un mod minimal asupra terenului. În plus, pasarelele sunt o soluţie practică de a ne apropia cât mai mult de ruine fără a le dăuna. Sistemul structural este unul simplu de tip stâlpi şi grinzi, peste care am optat la o placare cu scânduri de lemn.

27

OBSERVATOR

Carina 28

DAVIDOIU

Spaţiul acoperit creat de mine este un observator, situat pe malul canalului din Letea, la intrarea în rezervaţia de pelicani, aşadar o zonă frecventată de păsări.

Este o structură autoportantă creată prin suprapunerea scândurilor de lemn.

Platforma din interior, pe care se urcă pentru a privi păsările este înălţată la 3m deasupra solului şi este accesată printr-o scară interioară. Deşi nu este un spaţiu acoperit propriu zis, el se îngustează către partea superioară, sugerând închiderea, fără a îngrădi; este un spaţiu de camuflaj şi umbrire. Sursa de inspiraţie pentru alcătuirea ritmului scândurilor este stuful, la marginea căruia este amplasat observatorul. Înălţimea neregulată şi unduirea produsă de vânt au fost imaginile care au inspirat acest concept.

29

MEMORIAL LA PERIPRAVA

Răzvan 30

DEJU

Ataşată la ruinele fostului lagăr comunist de muncă forţată din Periprava, structura reprezintă un memorial menit să se adreseze domeniului spiritual. Propunerea urmăreşte ca întregul ansamblu să transmită un mesaj, acela al miilor de deţinuţi închişi în condiţii inumane, pentru convingerile lor politice. În cele cinci încăperi ale fostului lagăr sunt expuse atât fotografii, cât şi mărturii ale foştilor deţinuţi. Genocidul este personalizat de elementele din lemn dispuse vertical şi orizontal ce dau sentimentul de „străpungere”. Captivitatea este simbolizată de ieşirea din memorial, un pasaj subteran îngust ce reuşeşte să elibereze treptat tensiunea acumulată în traseul parcurs. Astfel este conturat un loc care mereu va genera atenţie prin prisma contrastului, contrastul dintre ce poate fi expus şi ce poate fi doar intuit.

31

Andreea 32

DRĂGNESCU

OBSERVATOR DE CAI Dorinţa de cunoaştere şi de cercetare a modului de viaţă al cailor sălbatici a stat la baza propunerii. Bucuria de a privi de la înălţime şi implicit surprinderea cailor pe un areal întins fără a-i stingheri, m-au determinat să optez pentru suspendarea construcției cu frânghii de trunchiurile copacilor. Forma a fost dictată de principiile aerodinamicii şi de nevoia de a integra obiectul în peisaj. Pentagoanele din jumătatea inferioară se rabat pentru a mări suprafaţă orizontală şi pentru a oferi o imagine de 360°. În caz de intemperii, ele pot fi ţinute închise, în poziţia inițială. Din punct de vedere structural, am propus muchiile dodecaedrului din cadre de lemn cu îmbinări metalice. Pentagoanele din partea superioară, cele fixe, sunt acoperite cu stuf pentru a oferi o mai mare protecţie. Cele din partea inferioară au un sistem structural cu grinzi pe două direcţii pentru ranforsarea planului orizontal de vizitare, atunci când ele se află în poziţia „deschis”.

33

ACCES DEBARCADER

Andreea 34

FETECĂU

Proiectul reprezintă un punct de închiriere bărci în aria unui debarcader. Spaţiul de recepţie se organizează pe curb, cu intenţia de a crea o zonă de repaos în traseul vizitatorului. Ulterior, forma preia vizitatorul, conducându-l printr-un culoar către apă, la bărcile propriu-zise. Acoperirea din stuf cât şi forma organică au reieşit din dorinţa ca propunerea să se integreze într-un mod firesc în peisajul Deltei Dunării. Din punct de vedere structural am ales stivuirea cu metodă de construire a pereţilor construcţiei. Elementele de lemn vor fi prinse între ele cu piese metalice.

35

POPAS PE APĂ

George 36

FLOROIU

Spaţiul propus este destinat turiştilor ca loc de popas şi loc de unde se pot observa vieţuitoarele Deltei Dunării. Construcţia este amplasată între Pădurea Letea (zonă protejată de lege) şi satul Letea, pe canalul Sulimanca. Aici există o serie de copaci care cresc din apă, poziţie intrigantă şi determinată probabil de variaţiunile în timp ale reliefului. Propunerea mea constă într-o platformă de lemn plutitoare, construită în jurul copacilor existenţi pentru ancorarea ei. Prinderile sunt realizate astfel încât aceasta să nu dăuneză copacilor. De asemena, deasupra ei, ancorat cu frânghii de copaci, am propus un umbrar, construit din mai multe grinzi aşezate aleatoriu, într-un singur plan, obţinând o imagine ce ajunge să se confunde cu coroanele copacilor. Accesul la acest spaţiu se face numai cu ajutorul bărcilor, el fiind înconjurat în totalitate de apă.

37

TERASA UNEI PENSIUNI

Karina 38

GEORGESCU

Amplasată pe mal, în cadrul Deltei Dunării, construcţia propusă îndeplineşte rolul de terasă pentru o pensiune. În acest context, situl ales mi-a dictat axul logitudinal de compoziţie, pus în valoare de aleea pietonală. Structura întregului ansamblu urmăreşte un joc de V-uri şi triunghiuri, pornite în plan vertical şi apoi corelate în planul orizontal al acoperirii. Astfel se obţine o suprafaţă de acoperire riglată compusă din triunghiuri, pe care am ales să o decorez cu beţe de stuff aşezate paralel. Acestea oferă adăpost în faţa intemperiilor dar redă şi un efect atrăgător de umbre şi lumini. Faţadele sunt simetrice atât pe lungime cât şi pe lăţime.

39

INFO POINT ÎN LETEA

Monica 40

JUGĂNARU

În realizarea acestui proiect, spaţiu acoperit - deschis din lemn, m-am inspirat din lucrările arhitectului Kengo Kuma. Construcţia va îndeplini funcţia de info point, fiind aşezată la răscrucea drumurilor, în apropierea intrărilor în comune. Punctul de informare permite turiştilor accesul la diverse informaţii utile despre istoria comunelor şi varietatea faunei Deltei Dunării. Sistemul structural ales m-a ajutat să abordez o formă simplă, cubul, la care am obţinut un efect de transparenţă. Acest sistem, realizat din prinderea pe orizontală şi pe verticală a unor elemente de lemn cu secţiunea pătrată, 50 x 50 mm, determină o imagine finală ingenioasă, ce-şi îndeplineşte rolul de semnal.

41

PUNCT DE INFORMARE

Richard 42

MILOȘAN

Amplasat în C.A. Rosetti, structura propusă are funcţiunea de info point. Din punct de vedere geometric am utilizat principiul compoziţional al carcasei unei scoici. Am urmărit realizarea unei forme compacte, introvertite, care cheamă vizitatorul în interiorul ei. Odată intrat, linia închiderii perimetrale îl conduce către un spaţiu alveolar unde poate fi amplasat un dispozitiv de interacţiune electronică, ce prezintă specificul locului. Structura constă în amplasarea paralelă a unor cadre de lemn, prinse în partea inferioară, de planul de sprijin, prin nişte elemente metalice. Ingeniozitatea acestei structuri conlucrează cu amplasarea pe teren şi orientarea faţă de punctele cardinale. Astfel există unghiuri în care construcţia devine transparentă, dezvăluind activitatea din interior. Din alte unghiuri propunerea se poate transforma într-un corp complet opac.

43

OBSERVATOR PE INSULĂ

Bogdan 44

MIRCIOIU

Propunerea mea a fost determinată de alegerea unei insule din cadrul unui lac, aflat în vecinătatea satului Letea. Aici am integrat în peisajul stufului un observator de păsări la care se ajunge cu ajutorul bărcii. Odată intrat în interiorul coajei observatorului, am propus o scară prin care vizitatorul se poate ridica peste nivelul stufului, pentru a avea un unghi mai mare de vizibilitate. Coaja autoportantă am creat-o prin stivuirea elementelor de lemn. Acest mod de îmbinare mi-a permis să modific volumul pe înălţime pentru a obţine, în mod economic, o suprafaţă mai mare de vizitare în partea superioară.

45

SCENĂ MOBILĂ

Ilinca 46

MITU

Proiectul propus reprezintă o scenă din lemn, amplasată pe Lacul Nebunu din Periprava. Scena este destinată în principal spectacolelor de teatru, însă poate fi utilizată şi pentru alt fel de reprezentaţii. Sistemul constructiv este alcătuit din dulapi de lemn, care creează o scenografie deosebită în cadrul natural al Deltei. Din dispunerea paralelă şi intercalată a cadrelor din dulapi am urmărit să obţin o împărţire a spaţiului, pentru a avea două scene, una mai mare şi una mai mică, plus spaţii adiacente necesare pregătirii artiştilor. Cele două scene oferă astfel multiple moduri de utlizare ale construcţiei propuse iar cele două spaţii leterale pot fi folosite şi ca locuri de depozitare sau pentru garderobă.

47

LĂCAȘ DE CULT

Cosmin 48

PETRACHE

Am propus un lăcaş de cult la Periprava în zona fostului lagăr de muncă forţată. Acest lăcaş este un omagiu adus deţinuţilor din Periprava. Construcţia se află sub pământ la cota -2,10m. Ideea mi-a venit după ce am studiat vechile morminte Geto-Dace din zona Dobrogei care erau făcute în acelaşi stil – tip stup. Aflată sub pământ, construcţia comunică cu exteriorul prin două cai: prin spaţiul alocat intrării şi prin luminatorul propus în zona principală. Lumina naturală care ajunge într-un mod simbolic pe „Piatra funerară”, vesteşte apusul unei ere tragice dar şi noi orizonturi. Fiind un lăcaş de cult am păstrat cele două axe compoziţionale clasice: cea longitudinală şi cea pe înălţime. Ca sistem constructiv am folosit dulapi aşezaţi longitudinal îmbinaţi prin stivuire.

49

POPAS LETEA - PERIPRAVA

Ștefan 50

SĂLĂVĂSTRU

Propunerea mea este localizată la mijlocul distanţei dintre intrarea în pădurea Letea şi satul acelaşi nume, pe drumul spre Periprava, în zona terenurilor cu grinduri.

Volumetria construcţiei este inspirată din cea a caselor din satul Letea, case ce urmează o tipologie arhitecturală de influenţă lipovenească şi ucraineană.

Spaţiul acoperit propus am ales să-l realizez din bucăţile de lemn care se găsesc aleatoriu în zonă. Am creat astfel o structură dezordonată, asemănătoare încrengăturilor copacilor, care se confundă în spaţiul natural. Frumuseţea acestei structuri este că ea poate fi completată la nesfârşit, doar prin împletirea elementelor de lemn între ele şi poate doar cu câteva ranforsări mici din sfoară.

51

BELVEDERE

Andrei 52

STANCIU

În încercarea de a crea un spaţiu de tranziţie între uscat şi apă, un loc de recreere şi chiar un loc pentru pasionaţii de pescuit, am ales să construiesc o belvedere. Amplasată în aria unui mal înalt, propunerea mea oferă o suprafaţă orizontală de odihnă, aproape de nivelul apei, în timp ce acoperirea acesteia îndeplineşte rolul de terasă pentru cei care se află în zona superioară a malului. Din partea de jos se poate pescui sau vizitatorul se poate odihni la umbră, în timp ce terasa superioară oferă o perspectivă deschisă asupra lacului. Din punct de vedere structural am utilizat patru perechi de stâlpi aşezaţi în formă de “V”, al cărui unghi este fixat tocmai de cele două suprafeţe orizontale.

53

SPAȚIU DE RELAXARE

Florentina 54

STOIAN

Periprava ascunde o zonă neatinsă de mâna omului. Lângă malul lacului Nebunu, acest loc îţi dă posibilitatea de a admira natura în toată splendoarea ei ciripitul păsărilor, sunetul animalelor, nuferii, apusul, răsăritul, toate îţi conferă o stare de linişte şi de pace interioară. Propunerea mea vine tocmai ca o invitaţie la a savura acest loc, oferind un spaţiu de relaxare. Forma a fost inspirată din organicitatea naturii, încadrându-se în mod discret în peisajul feeric. Din punct de vedere structural construcţia am realizat-o plecând de la o amprentă la sol sub forma unui melc - o formă introvertită ce atrage în interiorul său. Dulapii utilizaţi în configuraţie au fost uniţi în partea superioară cu ajutorul unor tije metalice, pentru a conferi rigiditate construcţiei, obţinând astfel o formă stabilă. În partea inferioară prinderile se vor realiza cu elemente metalice de suprafaţa de suport.

55

Georgiana 56

TĂRLUNGEANU

CAPELA VICTIMELOR Capela este dedicată victimelor din lagărul Periprava. Ea este amplasată la 3km de satul Periprava, într-o piaţă centrală înconjurată de clădirile fostului lagăr. Conceptul de la care am pornit face apel la simbolistica bisericii, ca spaţiu de reculegere. Propunerea a fost stilizată, astfel, prin conturul neparticularizat al vreunei orientări religioase, devine un memorial închinat tuturor celor care au suferit în lagăr. Funcţia principală îndeplinită este de spaţiu de comemorare a victimelor. Din punct de vedere structural, am optat pentru o amplasare intercalată pe verticală a elementelor de lemn, ce vor fi străpunse de nişte tije metalice pentru rigidizarea suprafeţei curbe rezultate. Micşorarea lungimii elementelor de lemn mi-a permis să lucrez asupra curburii suprafeţei ceea ce s-a concretizat în două spaţii: Primul, sub forma naosului, şi al doilea sub forma stilizată a pronaosului, unde am propus şi un element funerar.

57

SPAȚIU ÎNCHIRIERE BĂRCI

Vitalie 58

TUDOREANU

Propunerea mea tratează un spaţiu de închiriere de bărci, situat în Delta Dunării. Construcţia poate fi amplasată în aria oricărei pensiuni la care se ajunge cu barca. Am ales să realizez o volumetrie simplă, cu acoperiş în două ape, conform specificului locului. Acoperirea am propus-o din stuf. În continuarea acestui spaţiu acoperit alocat zonei de închiriere, am realizat un ponton de unde se pot lua propriu-zis bărcile. Acestea pot fi în folosul celor care vin să se cazeze, cât şi pentru călătorii pe apă, sau, de ce nu, pentru amatorii de pescuit.

59

OBSERVATOR DE PĂSĂRI

Cezar 60

UDREA

Amplasat pe Lacul Nebunu din Periprava, obiectul propus reprezintă un observator de păsări. Am ales o volumetrie simplă, în formă de piramidă realizată prin stivuire. Elementele de lemn sunt astfel poziţionate pentru ca vizibilitatea în interior să fie foarte redusă, astfel încât păsările să nu detecteze mişcarea sau să se simtă în pericol. În textura obţinută, am alocat doar nişte fante mici pentru a privi spre exterior. Construcţia este ridicată pe o platforma de lemn, iar intrarea se face numai prin partea de jos, ajungând la ea cu un mijloc de transport pe apă. Unele specii de raţe sălbatice îşi fac cuib numai printre stufărişul abundent, departe de activităţile omului; astfel, scopul acestui observator este acela de a te putea apropia de floră şi faună, fără a deranja sau distruge habitatul lor.

61

ECO - CASA

Marius 62

VIȘAN

Proiectul meu este un manifest la clădirile noi, moderne, care încalcă tradiţia din Delta Dunării. Nu este o casă în adevăratul sens al cuvântului, ci o încercare de a regenera atmosfera din Deltă, distrusă oarecum de casele care parcă nu se află în locul potrivit. Am ales pentru aceasta o formă primară, cea a cortului, că îndemn de a ne reîntoarce la istoria locului. Structura constă într-un schelet simplu din lemn, pe care l-am îmbrăcat cu snopi de stuf, atât de utilizaţi în zonă. În cele din urmă, propunerea mea poate îndeplini şi rolul de adăpost în faţă intemperiilor, sau în calea furtunilor de nisip din zona grindurilor.

63

DEZVOLTAREA SPAȚIALĂ DURABILĂ ÎN DELTA DUNĂRII: CRITERII LEGATE DE PLANIFICAREA SPAȚIALĂ, ARHITECTURĂ, SEISMICITATE, CONSTRUCȚII ȘI ENERGIE

Dezvoltare spaţială durabilă în Delta Dunării: criterii legate de planificarea spaţială, arhitectură, seismicitate, construcţii şi energie

Vasile MEIŢĂ, Emil-Sever GEORGESCU, Alexandru-Ionuţ PETRIŞOR, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC

66

Notă.

Fig. 1. Poziţia geografică a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Prezentul studiu a fost prezentat în cadrul ACSEE 2011: The Asian Conference on Sustainability, Energy & the Environment, Osaka, Japonia, 4 iunie 2011 şi publicat ulterior în volum sub forma articolului: Meiţă V., Georgescu E.-S., Petrişor A.-I. (2011), Sustainable spatial development in the Danube Delta Biosphere Reserve: Planning, architecture, seismic, construction and energy-related criteria, ACSEE 2011. The Asian Conference on Sustainability, Energy & the Environment Proceedings, The International Academic Forum, Japonia, pag. 53-70. Ulterior, în urma unor modificări, a fost republicat sub forma articolului Meiţă V., Petrişor A.-I., Georgescu ES (2014), Planning, architecture, seismic, construction and energy-related criteria for sustainable spatial development in the Danube Delta Biosphere Reserve area, Urbanism. Arhitectură.

Construcţii 5(3):55-68. Forma actuală reprezintă versiunea în limba română şi este publicată cu acceptul redactorilor volumului The Asian Conference on Sustainability, Energy & the Environment Proceedings şi ai revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii.

1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: Particularităţi geografice, administrative şi etnice Delta Dunării este situată în estul României, ultima dintre cele zece ţări traversate de Dunăre (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, Moldova, Ucraina şi România), cel de-al doilea fluviu ca lungime după Volga. Delta Dunării marchează vărsarea în Marea Neagră (Fig. 1), având altitudini cuprinse între 0 şi 75 m, mai ridicate în nord (Fig. 2a), a căror configuraţie este urmată de reţeaua hidrografică (Fig. 2b).

Din punct de vedere administrativ, teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării se întinde, conform Biroului de Statistică al Comunităţii Europene (EUROSTAT), pe două unităţi NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) de nivel 3 (judeţe), respectiv Constanţa şi Tulcea, incluzând 4 şi, respectiv, 26 unităţi NUTS de nivel 5 (oraşe şi comune), cu o suprafaţă totală de 580000 ha (Fig. 3), fiind a doua zonă umedă ca întindere şi cea mai mare Rezervaţie a Biosferei (Petrişor, 2007).

Teritoriul este locuit de un total de 14583 persoane conform recensământului din 2002, cu o foarte mare diversitate etnică, incluzând români, lipoveni (ruşi), ucraineni, romi, greci, turci, maghiari, bulgari, germani, armeni şi alte grupe etnice - Fig. 4 (Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, 2011).

Dacă se calculează indicele de entropie informaţională al lui Shannon pentru datele etnice din Fig. 4, valoarea sa este 0,5, în timp ce pentru diferitele regiuni de dezvoltare ale României (NUTS 2) valorile sunt cuprinse între 0,1 şi 0,8 (Petrişor şi Ianoş, 2010). Rezultatul indică faptul că regiunea este caracterizată de o diversitate ridicată datorată structurii sale etnice.

Fig. 2a. Altitudinea în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

67

2. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: Caracterizare ecologică La scala unităţilor de relief, cum este Delta Dunării, cea mai potrivită caracterizare ecologică este cea bazată pe unităţile biogeografice şi ecologice majore (Fig. 5-6) şi pe acoperirea şi utilizarea terenului (Petrişor, 2008) - Fig. 7. Utilizarea arată cum este folosit terenul de om, în timp ce acoperirea indică ce se află acolo din punct de vedere biofizic (Jensen, 2000). Când se folosesc date CORINE (Coordinated Information on the European Environment) data pentru a analiza acoperirea şi utilizarea terenului, prima este reflectată de primul nivel al clasificării: suprafeţe artificiale, regiuni agricole, păduri/zone semi-naturale, zone umede, ape), iar ultima de următoarele două niveluri care indică destinaţia fiecărei parcele în funcţie de tipul de geo-sistem: „utilizare naturală” în sisteme naturale sau puţin antropizate care şi-au păstrat structura în timp, şi folosinţa socioeconomică în sisteme mediu/puternic antropizate (Petrişor et al., 2010).

Fig. 2b. Hidrografia în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

Situaţia reprezentată în figuri este rezumată în Tabelul 1. Majoritatea teritoriului este acoperit de mlaştini şi ape (aproape 80%), urmate de zone agricole şi naturale, fiecare reprezentând cam 10%. Dacă se detaliază clasificarea, mlaştinile din zona uscatului reprezintă aproape 50%, urmate de lagunele costiere (15%), cursuri de apă (10%), şi teren arabil neirigat (10%).

Datele CORINE pot fi folosite pentru a monitoriza schimbările pe termen lung ale mediului reflectate de acoperirea şi utilizarea terenului (Petrişor et al., 2010). Schimbările în acoperirea terenului tind să afecteze suprafeţe mai reduse, dar au un impact mai ridicat, în timp ce modificările utilizării terenului sunt mai frecvente, dar au un impact mai redus (Petrişor, 2009). Fig. 8 arată modificările din perioadele 1990-2000 şi 2000-2006 din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, mai ales în zona în care acestea au o densitate mai ridicată. Majoritatea se datorează urbanizării, dar unele au drept cauză abandonul culturilor agricole şi anumite practici din silvicultură. În plus faţă de aceste schimbări, într-un context mai larg datorită conexiunilor existente cu bălţile din lunca inundabilă a Dunării, asanarea acestora din urmă la începutul regimului comunist (anii ’50) a condus la dispariţia multor specii din deltă şi la scăderea producţiei piscicole (Brezeanu şi Cioboiu, 2010). Prin contrast, restaurarea ecologică din anii ’90 pare să fi determinat o tendinţă de creştere lentă. În afară de acoperirea şi utilizarea terenului, diversitatea biologică a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a

Fig. 2c. Relieful în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

fost investigată prin studiul habitatelor şi speciilor din zonele naturale protejate. Deşi întreaga zonă este o rezervaţie a biosferei, unele situri au fost incluse în alte categorii (Fig. 9), conform legislaţiei din România şi Uniunea Europeană sau Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Aceste zone au fost studiate, mai ales siturile NATURA 2000 (SCI şi SPA), relevând prezenţa a 29 de habitate (7 de interes comunitar) şi 119 specii de pe Lista Roşie (Tabelul 2).

Tabelul 1. Acoperirea şi utilizarea terenului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării pe baza datelor CORINE din 2006 de la Agenţia Europeană de Mediu

Nivelul 1

68

Nivelul 2 Ţesut urban

Nivelul 3 Ţesut urban discontinuu Infrastructură industrială, Unităţi industriale sau comerciale Suprafeţe comercială şi de transport Arii portuare artificiale Zone de extragere a minereurilor (383,24 ha, Mine, halde, şantiere de Zone de halde construcţii 0,91%) Şantiere de construcţii Zone non-agricole cu Facilităţi pentru sport şi loisir vegetaţie artificială Teren arabil Teren arabil neirigat Vii Regiuni Culturi permanente Plantaţii pomicole şi floricole agricole Păşuni (4462,07 Păşuni ha, Culturi complexe 10,61%) Zone agricole eterogene Teren destinat în principal agriculturii, cu zone naturale semnificative Păduri de foioase Păduri şi Păduri zone semi- Arbuşti şi asociaţii Pajişti naturale naturale Zone de tranziţie păduri-tufişuri vegetale erbacee (4522,66 (lizieră) ha, Spaţii deschise cu puţină Plaje, dune, nisipuri 10,76%) vegetaţie sau fără Zone cu insule de vegetaţie Zone Zone umede interioare Mlaştini interioare umede (20806,10 Zone umede marine Mlaştini sărate ha, 49,48%) Ape curgătoare Ape Ape interioare Ape stătătoare (11872,32 ha, Lagune costiere Mări 28,24%) Mări şi oceane

Supr. (ha) 272,73 43,67 13,20 14,32 15,26 5,08

Supr. (%) 0,65 0,10 0,03 0,03 0,04 0,01

18,99

0,05

4170,26 4,26 3,27 240,96 11,15

9,92 0,01 0,01 0,57 0,03

32,18

0,08

1858,37 1756,83

4,42 4,18

368,91

0,88

535,96 2,60 20297,87

1,27 0,01 48,27

508,24

1,21

939,96 4285,06 6228,25 419,05

2,24 10,19 14,81 1,00

3. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: Schimbări climatice

Fig. 3. Unităţi teritoriale statistice în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (clasificarea NUTS a EUROSTAT, nivelurile 3 - judeţe şi 5 - unităţi administrativ-teritoriale de bază).

Datele climatice provin din proiectul DIVA-GIS dezvoltat de Robert Hijmans, disponibile la http://www. diva-gis.org într-un format compatibil cu aplicaţia DIVA-GIS, compatibilă cu Sistemele Informaţionale Geografice (SIG), care se poate descărca de pe aceeaşi pagină şi poate fi folosit gratis. În plus, programul este compatibil cu alte produse de tip SIG (Hijmans et al., 2001), inclusiv ESRI ArcView 3.X, utilizat pentru a schimba proiecţia din WGS-1984 în sistemul românesc STEREO 1970 şi a decupa date pentru România folosind aplicaţia Geoprocessing Wizard. Datele de climă actuale descrise de Hijmans et al. (2005) includ informaţii despre temperaturi şi precipitaţii, calculate pentru carouri de 2.50 longitudine × 2.50 latitudine pe

perioada 1950-2000; predicţiile climatice pentru 2100, descrise de Govindasamy et al. (2003), se bazează pe concentraţii duble de CO2 şi modelul CCM3, folosind SST bazate pe cele din modelul cuplat NCAR, Climate System Model (CSM) pentru carouri de 2.50 longitudine × 2.50 latitudine. În plus s-au calculat diferenţe între valorile actuale şi cele prezise. Rezultatele sunt prezentate în Fig. 10 ca hărţi care prezintă cinci intervale, definite pe baza opţiunii „limite naturale” din care aplică formula de optimizare a lui Jenk pentru a minimiza variabilitatea fiecărei categorii (ESRI, 1996).

Deşi îngreunează o comparaţie a unor elemente diferite (de exemplu, configuraţia spaţială a diferenţelor dintre valorile curente şi prezise ale temperaturii şi precipitaţiilor nu este evidentă dacă se analizează cele două distribuţii separat), imaginile sugerează existenţa anumitor fenomene. Temperaturile (actuale şi prezise) cresc de la NE la SV şi precipitaţiile de la E la V, dar diferenţele dintre valorile curente şi prezise ale temperaturii cresc de la S la N, şi diferenţele dintre valorile curente şi prezise ale precipitaţiilor au o configuraţie circulară, cu centrul în N. Acestea nu par a fi influenţate de relief, poate cu excepţia diferenţelor dintre valorile curente şi prezise ale precipitaţiilor, unde diferenţele mari (precipitaţii prezise mai bogate) corespund oarecum altitudinilor mai ridicate.

4. Istoricul dezvoltării socio - culturale în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi presiunea umană

Romani Lipoveni Ucraineni Romi Greci Turci Maghiari Bulgari Germani Armeni Altii

Fig. 4. Structura etnică a populaţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (date de la recensământul din 2002 de la Administraţia Rezervaţiei).

69

Prin bogăţiile sale naturale şi poziţia geografică, Delta Dunării a jucat întotdeauna un rol economic, politic şi strategic de prim ordin. Aici, zona dinspre Gurile Dunării, cu relieful său variat şi roditor, cu clima sa văratică şi cu diversitatea de bogăţii naturale, a atras prezenţa omului. Produsele muncii lui erau cunoscute şi căutate în cele mai îndepărtate centre ale lumii, căci, drumurile navelor, maritime şi fluviale se intersectau la vaduri lesnicioase cu cele terestre, făcând astfel, ca bunurile Deltei să pătrundă pe toate pieţele negustoreşti. De aceea, Delta Dunării, cu toate luncile ei limitrofe şi din amonte (Brăila şi Ialomiţa), au constituit întotdeauna puncte terminus ale păstoritului transhumant iar, în interiorul Deltei, fiecare grind ce se forma în procesul genetic al ei n-a rămas niciodată în afara preocupărilor umane.

Tabelul 2. Habitate şi specii importante din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, conform datelor provenite din studiile derulate în siturile NATURA 2000

1. Habitate (caracterele aldine indică habitate prioritare) 1. Lacuri distrofice şi iazuri 2. Pajişti panonice şi vest-pontice pe nisipuri 3. Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus 4. Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris) 5. Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae) 6. Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare 7. Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului 8. Comunităţi cu Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase 9. Pajişti sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi) 10. Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice 11. Dune mobile embrionare (în formare) 12. Dune fixate cu vegetaţie erbacee perenă (dune gri) 13. Dune cu Hippophae rhamnoides 14. Depresiuni umede intradunale 15. Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/ sau IsoëtoNanojuncetea 16. Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition 17. Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion 18. Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention 19. Stepe ponto-sarmatice

Fig. 5a. Regiuni biogeografice şi ecologice în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (pe baza datelor din 2005 de la Agenţia Europeană de Mediu şi din 2000 de la World Wide Fund For Nature).

Fig. 5b. Regiuni biogeografice din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării comparativ cu distribuţia acestora la nivelul continentului (date din 2005 de la Agenţia Europeană de Mediu).

70

Fig. 6. Regiuni ecologice din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (clasificarea românească).

20. Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae) 21. Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion 22. Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin 23. Pajişti aluviale din Cnidion dubii 24. Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis) 25. Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara 26. Lagune costiere 27. Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba 28. Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice 29. Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos

2. Specii Mamifere Mustela eversmannii, Vormela peregusna, Spermophilus citellus, Lutra lutra, Mustela lutreola Păsări Accipiter brevipes, Alcedo atthis, Anser erythropus, Aquila clanga, Aquila heliaca, Aquila pomarina, Ardea purpurea, Ardeola ralloides, Aythya nyroca, Botaurus stellaris, Branta ruficollis, Burhinus oedicnemus, Buteo rufinus, Charadrius alexandrinus, Chlidonias hybridus, Ciconia ciconia, Ciconia nigra, Circaetus gallicus, Circus aeruginosus, Circus cyaneus, Circus macrourus, Circus pygargus, Coracias garrulus, Cygnus columbianus bewickii, Cygnus cygnus, Dendrocopos medius, Dendrocopos syriacus, Dryocopus martius, Egretta alba, Egretta garzetta, Emberiza hortulana, Falco cherrug, Falco columbarius, Falco naumanni, Falco peregrinus, Falco vespertinus, Gallinago media, Gavia arctica, Gavia stellata, Gelochelidon nilotica, Glareola pratincola, Haliaeetus albicilla, Hieraaetus pennatus, Himantopus himantopus, Ixobrychus minutus, Lanius collurio, Lanius minor, Larus genei, Larus melanocephalus, Larus minutus, Limosa lapponica, Lullula arborea, Melanocorypha calandra, Mergus albellus, Milvus migrans, Numenius tenuirostris, Nycticorax nycticorax, Oenanthe pleschanka, Oxyura leucocephala, Pandion haliaetus, Pelecanus crispus, Pelecanus onocrotalus, Phalacrocorax pygmeus, Phalaropus lobatus, Philomachus pugnax, Picus canus, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Pluvialis apricaria, Porzana parva, Porzana porzana, Porzana pusilla, Puffinus yelkouan, Recurvirostra avosetta, Sterna albifrons, Sterna caspia, Sterna hirundo, Sterna sandvicensis, Sylvia nisoria, Xenus cinereus Amfibieni şi reptile Bombina bombina, Testudo graeca, Emys orbicularis, Vipera ursinii, Triturus dobrogicus Peşti Gobio albipinnatus, Aspius aspius, Rhodeus sericeus amarus, Misgurnus fossilis, Sabanejewia aurata, Cobitis taenia, Gymnocephalus schraetzer, Zingel streber, Pelecus cultratus, Zingel zingel, Alosa pontica, Gobio kessleri, Gymnocephalus baloni, Alosa tanaica, Umbra krameri Nevertebrate Lycaena dispar, Osmoderma eremita, Theodoxus transversalis, Ophiogomphus cecilia, Morimus funereus, Arytrura musculus, Catopta thrips, Colias myrmidone, Coenagrion ornatum Plante Marsilea quadrifolia, Aldrovanda vesiculosa, Centaurea jankae, Centaurea pontica, Echium russicum Presiunea umană în Delta Dunării Mult timp presiunea umană asupra Deltei a avut caracter conservativ datorită, atât modului tradiţional de utilizare a resurselor, cât şi numărului redus de locuitori.

– Primul impact dur a avut loc la sfârşitul secolului trecut, când a fost amenajat pentru navigaţie canalul Sulina. Tăierea meandrelor şi consolidarea malurilor a rupt unitatea Deltei şi a modificat regimul scurgerii.

– Al doilea impact dur a fost declanşat de Grigore Antipa la începutul secolului în vederea creşterii productivităţii pescăriilor şi s-a materializat prin tăierea a zeci de kilometri de canale pentru asigurarea circulaţiei apelor între braţele Dunării şi ghioluri.

– A treia intervenţie de proporţii s-a desfăşurat în perioada 1950-1970 şi a avut ca scop exploatarea stufului. Ca urmare au fost ridicate diguri, au fost tăiate canale noi, au fost construite numeroase staţii

–

de pompare pentru controlul nivelului apelor din incintele îndiguite. La gura braţului Sulina digurile care protejează intrarea în canal înaintează cu 250-300 m pe an provocând schimbarea întregului regim litoral. În acelaşi timp sunt distruse coloniile de cuibărit ale pelicanilor, cormoranilor şi stârcilor, şi sunt împuşcate sute de mii de păsări. Dacă la începutul secolului erau în Deltă cca. 10-15 milioane de păsări, după cel de al doilea război mondial se ajunsese la cca. 7 milioane, iar în anii ’70 la cca. 500.000.

Este perioada în care activităţi umane foarte agresive afectează întreaga suprafaţă a Deltei provocând cele mai intense transformări din istoria acesteia.

A patra etapă de artificializare a Deltei a avut caracter agricol şi s-a desfăşurat în anii ‘80. Atunci au fost îndiguite şi desecate marile poldere Sireasa şi Pardina, precum şi alte 22 incinte cu suprafaţa totală de 53.505 ha. Alte amenajări cu caracter piscicol sau silvic au impus construcţia de noi diguri, astfel încât la sfârşitul anilor ’80 suprafaţa totală îndiguită din interiorul Deltei era de 103.385 ha.

5. Conceptul de cultură locală seismică pentru un trai durabil în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Delta Dunării şi zona învecinată sunt predispuse la două tipuri de cutremure: − Cutremure vrâncene cu adâncime intermediară (h≥60km) şi magnitudine mare (Mw ≥7.2) având originea la cca. 150-200 km, în curbura Munţilor Carpaţi; − Cutremure de suprafaţă (crustale) cu originea în faliile locale.

71

Zona Dobrogei aparţine unui bloc geologic mai vechi şi se consideră că patru falii joacă un rol major în evoluţia sa tectonică. În nord, falia Sfântu Gheorghe, care se întinde de-a lungul braţului dunărean Sfântu Gheorghe, justifică interesul faţă de posibila sa activitate seismică.

Cutremurul din Tulcea (M 5.2) - 13 noiembrie 1981 - a avut loc în zona Tulcea-Mahmudia-Beştepe, la adâncimea de 11 km, şi a produs pagube locale, mai ales în Tulcea cu o intensitate de VI-VII pe scara Mercalli. În timp ce câteva construcţii din materiale casante au suferit pagube semnificative, construcţiile cu arhitectură vernaculară realizate din materiale solide nu au rezistat aproape fără a se fisura (Georgescu, 1982, 1986, 1997). Se pare că zidăria din pământ are o rezistenţă acceptabilă şi poate absorbi chiar şi şocurile produse de cutremurele de suprafaţă.

Acest caz particular este confirmat de analiza vulnerabilităţii care arată că, în general, dezastrele seismice nu reprezintă o situaţie normală în România; locutorii au construit casele potrivite cu materiale locale, în special lemn, piatră şi pământ, mai târziu cărămidă. Proprietatea de a salva viaţa a acestor case în cazul unor cutremure este evidentă, şi arhitectura vernaculară contemporană o demonstrează încă. Dacă se realizează o hartă etnografică a materialelor de construcţie, există o bună corespondenţă a elementelor constructive cu zonificarea seismică a României. Înălţimea, panta, amplasarea materialelor grele şi uşoare se corelează cu seismicitatea fiecărei zone şi disponibilitatea materialelor şi măsoară la modul general nivelul culturii seismice locale (Georgescu, 1982, 1997).

În prezent, locuitorii majorităţii satelor şi ai unor suburbii ale oraşelor din Delta Dunării construiesc case cu unul sau două etaje din pământ în două moduri: − Cărămizi de chirpici realizate din argila locală, galbenă, cu paie, uscată la soare; − Grămezi plastice cu aceeaşi compoziţie, folosite în straturi încă umede; după uscare se adaugă stratul următor. În unele locuri se foloseşte un cofraj glisant.

Pământul folosit în construcţii este identificat de fiecare sat şi nu se confundă cu loess-ul. Fiecare comunitate are o capacitate de inovare demonstrată de folosirea unor cochilii sparte şi amestecate cu nisip pentru a izola pereţii împotriva ploii, de fundaţii din piatră şi grinzi de beton aşezate peste pereţi, sub structura de lemn a acoperişului.

Cunoaşterea şi utilizarea tehnicilor vernaculare şi combinarea cu materialele disponibile pe plan local pot îmbunătăţi performanţa ecologică a viitoarelor construcţii.

Fig. 7a. Acoperirea terenului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (date CORINE din 2006 de la Agenţia Europeană de Mediu, nivelul 1).

Fig. 7b. Utilizarea terenului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (date CORINE din 2006 de la Agenţia Europeană de Mediu, nivelul 3).

6. Principii ale dezvoltării socioeconomice durabile în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Dezvoltarea turismului şi implicaţiile activităţii de turism asupra ecosistemelor deltaice Mediul deltaic este influenţat de turism prin: – Circulaţie: ponderea cea mai mare o au transportul fluvial general şi mai puţin cel turistic.

– Amenajări şi echipamente: echiparea pentru turism a unei localităţi presupune creşterea gradului de confort al acestora, a sistemului şi reţelelor de alimentare şi distribuţie a apei potabile, alte instalaţii sanitare, de agrement şi combustie. Procesul de realizare a acestora şi chiar procesul tehnologic al realizării serviciilor turistice ar putea conduce la poluarea şi degradarea locală a mediului. Amplasarea amenajărilor turistice propuse fiind departe de habitatul faunei din Deltă şi mai ales de zonele strict protejate, prin practicarea unui turism organizat şi supravegheat credem că ele nu vor avea o influenţă negativă asupra mediului.

– Dotări pentru agrement nautic şi transport: vor cuprinde, în general, bărci cu rame, hidrobiciclete, bărci cu motor, care în general nu poluează sau degradează mediul acvatic.

72

În concluzie, turismul organizat este singura activitate economică prin care se poate valorifica potenţialul natural al Deltei, fără a prejudicia calitatea acestuia, activitate cu efecte benefice şi pentru populaţia localităţii: emanciparea economică a acesteia şi creşterea nivelului de trai s-ar putea constitui în reale motivaţii de diminuare a fenomenului de reducere continuă a populaţiei satului şi migrare a acesteia spre localităţi ce ar putea oferi condiţii de viaţă mai civilizate.

Urbanism. În planul organizării sunt de evidenţiat următoarele trăsături: – Amplasare: departe de căile de comunicaţie pentru a nu fi introduse rapid în circuitul turistic perturbator şi poluant pentru viaţa locuitorilor; – Norme de convieţuire: se poate face un instructaj pentru viitorii locuitori ai satului, pentru a-şi însuşi cunoştinţele profesionale ecologice; – Informare: informatizarea habitatului pentru a prefigura societatea secolului al XXI-lea; – Problema de administraţie: o bună organizare în distribuirea sarcinilor ce le revin organelor locale, pentru preluarea şi urmărirea derulării activităţilor pe tot teritoriul deltaic; – Reţele de circulaţie: proiectarea reţelelor de circulaţie se face astfel încât distanţele parcurse motorizat să fie cât mai scurte şi impactul cu localităţile să fie cât mai redus; – Alimentarea cu apă: nu sunt modele generalizate, dar atât alimentarea individuală, cât şi cea colectivă au adepţi în rândul proiectanţilor. Alimentarea cu reţele colective presupune şi instalaţii de canalizare, de tratare a apelor; – Pădurea: din punct de vedere al spaţiului verde, conceptul actual de dezvoltare în Europa este cel al pădurii conform căruia densitatea copacilor şi structura acestora din localităţi aparţin mai degrabă domeniului forestier decât spaţiilor verzi sau zonelor de agrement; – Deşeurile solide: global, societatea noastră produce miliarde de tone de deşeuri sub formă de produse industriale, obiecte vechi şi uzate, materiale de ambalaj. Schemele de tratare şi depozitare vor fi probabil cele ale aşezărilor urbane; – Şcoli: programele de învăţământ trebuie să reflecte adaptarea la condiţiile de habitat ecologic; – Arhitectura: arhitectura habitatului va fi influenţată de specificul local şi de materialele folosite astfel încât locuirea să fie confortabilă.

Fig. 8. Modificări în acoperirea şi utilizarea terenului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării între 1990 şi 2006 (date CORINE din 2006 de la Agenţia Europeană de Mediu pentru 1990-2000 şi 2000-2006). Suprafaţa din imagine este cea afectată de cele mai multe schimbări.

Îmbinarea elementelor de conformare rurală şi urbană cu tradiţia locală şi principiile ecologice formează cheia proiectării construcţiilor în habitatul deltaic. Preluarea elementelor durabile din construcţia locală pornindu-se de la ideea că locuinţa tradiţională specifică aşezărilor rurale nu s-a construit după planurile unor proiectanţi, ci ea a fost construită de meşterii locali. Locuinţele să fie gândite şi proiectate după principiul unei locuiri a trei generaţii (copii, părinţi, bunici) ceea ce reflectă viaţa în familie, educaţie între generaţii, economie de resurse. La proiectarea generală trebuie stabilite cu atenţie legăturile între urbanizarea habitatului deltaic, cu cerinţele unei dezvoltări durabile şi ecotehnice. Ecotehnia este o disciplină care integrează ecologia, economia, tehnologia şi ştiinţele sociale pentru a promova un viitor

sustenabil pentru umanitate.

De aceea se propune reproiectarea aşezărilor din Delta Dunării ţinându-se cont de anumite criterii: – Preluarea din tradiţie a tot ce este pozitiv din punct de vedere al arhitecturii, al orientării spaţiului de locuit şi al organizării gospodăriei în mod eficient; – Identificarea a tot ce este incompatibil cu protecţia mediului înconjurător; – Promovarea unor materiale de construcţii noi care să ajute la durabilitatea aşezărilor, rezistente în faţa apelor, prezentarea unui grad de confort cât mai apropiat de cel occidental; – Găsirea surselor de alimentare cu energie mai ales cu energie electrică a localităţilor prin folosirea unor surse neconvenţionale de tipul energiilor eoliene, solare, biogaz şi să nu fie neglijată energia din mediul apos; – Dependenţa localităţii din punct de vedere economic, punându-se accentul pe resursele locale; – Gândirea unor construcţii multifuncţionale care să adăpostească activităţi de învăţământ, cultură, administraţie, servicii diverse.

De-a lungul timpurilor constructorii şi arhitecţii au considerat situl şi consecinţele sensibile la climat ca pe ceva firesc, pentru motive variate, dintre care cele mai importante au fost: pacea înceată a evoluţiei, care permite învăţarea prin încercare şi eroare; caracterul local al construcţiei şi materialelor; necesitatea de a utiliza cât mai bine resursele limitate. Calitatea estetică se poate înfăptui utilizând mijloace simple, mai naturale şi mai sustenabile. Programele de construcţii trebuie să pună accentul pe materialele locale, pe soluţiile eficiente energetic, pe materialele care nu dăunează sănătăţii şi mediului, precum şi pe tehnologiile cu utilizarea de muncă manuală, care să ofere de lucru cât mai multor oameni. Pentru reducerea migraţiei spre oraşele mari, guvernul trebuie să îmbunătăţească condiţiile de trai din zonele rurale şi să reducă diferenţele între sat şi oraş.

Este important ca aşezările să fie construite în astfel de amplasamente, după astfel de modele şi cu astfel de materiale, încât să fie redus riscul pagubelor provocate de dezastre naturale cum sunt: furtunile, inundaţiile, cutremurele şi alunecările de teren. Scopul de a avea grijă ca terenurile să fie folosite în modalităţi care asigură cele mai mari beneficii durabile. Calea pentru minimizarea conflictelor şi pentru realizarea celor mai eficiente compromisuri şi opţiuni este de a lega dezvoltarea socială şi economică, de protecţia şi ameliorarea mediului. Trebuie să ţinem seama de zonele protejate, de drepturile proprietăţii private şi de drepturile populaţiilor indigene şi alte altor comunităţi locale (lipovenii).

Resursele biologice ne hrănesc şi ne îmbracă, ne asigură adăpost, medicamente şi hrană spirituală. Aceste resurse se află în ecosistemele naturale ale pădurilor (Letea), savanelor, păşunilor şi câmpurilor deschise ale pustiurilor, lacurilor şi Mării Negre. Pierderea diversităţii biologice a lumii Deltei continuă ca urmare a distrugerii habitatelor, a recoltării excesive, a poluării şi a introducerii necorespunzătoare de plante şi animale străine. Acest declin al biodiversităţii este provocat mai ales de oameni şi reprezintă o ameninţare serioasă pentru dezvoltarea noastră.

73

Alegerea materialelor de construcţie prin metoda preferinţei de mediu Metoda preferinţei de mediu, elaborată de Chiel Boonstra, permite echipelor de proiectare să selecţioneze materialele sau produsele care au un impact redus asupra mediului comparativ cu unele similare care îndeplinesc aceleaşi funcţiuni. Pentru fiecare element de clădire se face o verificare pentru a identifica diferitele materiale sau produse care pot fi utilizate în mod normal (Anink et al., 1996). În ceea ce priveşte energia, deşi săracă în energii clasice (hidrocarburi, cărbuni, râuri), Delta Dunării este însă bogată în surse de energii naturale (soare, vânt, valuri), ce pot asigura baza unei dezvoltări durabile.

Principiile urbanismului şi construirii ecologice în Delta Dunării 1. Fiecare element existent acolo pentru un motiv are dreptul să fie evaluat cu atenţie pentru a contribui la sporirea calităţii vieţii.

2. Fiecare problemă conţine soluţia ei.

3. Dezvoltarea durabilă este cheia pentru urbanism şi construirea ecologică. Arhitectura şi peisagistica pot fi concepute către curgerea şi în respectul diversităţii. Aceasta poate îmbunătăţi viaţa tuturor

Fig. 9. Arii naturale protejate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (date de la Ministerul Mediului şi Pădurilor, 2011, excluzând rezervaţiile cu o suprafaţă sub 5 hectare).

4.

5.

74

6.

7.

speciilor şi astfel să reducă teama de insecuritate şi să producă speranţa în viitor.

Fiecare element trebuie să îndeplinească mai mult decât o funcţie şi fiecare funcţie să fie îndeplinită de mai mult decât un element. Astfel putem crea cel mai înalt grad de flexibilitate şi stabilitate. Dacă un element cade, altele vor fi acolo pentru a prelua funcţiile acestuia. În loc să maximizăm funcţia unui singur element, vom optimiza întregul rezultat prin crearea unui mare număr de legături utile.

Aceasta trebuie să ceară noi tehnologii sau întoarcerea către cele tradiţionale într-un nou context. În orice caz este o metodă de proiectare diferită cu multe implicaţii asupra procesului arhitectural şi de urbanism.

Un sistem sustenabil reuneşte nevoile fundamentale umane, materiale şi psihologice: aer curat, apa curată, hrană suficientă şi sănătoasă, linişte, contactul cu vegetaţia, animalele şi oamenii, securitate, participare, exprimarea individualităţii, identitate, libertate, dragoste, frumuseţe. Aceste dorinţe trebuie să fie atinse de către toată lumea. Alte resurse de consum trebuie să fie conţinute în limitele sustenabilităţii şi echităţii. Nevoile umane fundamentale sunt prezente în fiecare cultură şi perioadă a istoriei. Ceea ce diferă de la cultură la cultură prin timp nu sunt nevoile însele, ci modalitatea de a le satisface.

Un sistem sustenabil trebuie să refacă ciclurile proceselor de producţie şi de compoziţie ale naturii.

Diversitatea. Un sistem sustenabil trebuie să fie deschis şi flexibil. El trebuie să permită exprimarea diferenţelor individuale şi colective, să trateze conflictul ca o parte integrantă şi sănătoasă a oricărui proces. Fiecare fiinţă umană şi fiecare grup este unic şi trebuie să i se asigure mijloacele şi libertatea de a acţiona responsabil prin acordul său propriu. Speranţa noastră este apoi să realizăm sisteme mai degrabă ciclice decât liniare, inimă la fel ca şi minte, bucurie în locul disperării, verde în loc de gri, fertil în loc de pustiu, viaţă în loc de moarte şi echilibru în loc de instabilitate.

Recrearea unei vieţi sustenabile: o societate sustenabilă este bazată pe viaţa durabilă a locuitorilor săi.

Aceste valori sunt importante. Calitatea vieţii este mai importantă decât consumul. Viaţa durabilă trebuie să fie o parte a sistemului sustenabil unde umanii, clădirile lor şi efluenţii interacţionează cu serele, grădinile înconjurătoare, animale şi acvacultură. Această practică va avea un mare impact asupra minţii, stilului de viaţă, mediului şi economiei. Oamenii au nevoi esenţiale de satisfăcut în interacţiunea cu mediul. Pentru a răspunde acestor nevoi dezvoltarea trebuie să răspundă cerinţelor de construire ecologică (Tabelul 3).

Tabelul 3. Principiile urbanismului şi construirii ecologice în Delta Dunării (Meiţă, 2003)

Nevoi 1. Protecţia mediului 2. Funcţionalitate 3. Siguranţă 4. Igienă

5. Confort

6. Adaptarea la folosire Fig. 10.a. Temperaturi actuale şi prezise şi schimbări climatice ilustrate de diferenţele dintre valorile actuale şi prezise în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (situaţia actuală pe baza datelor din Hijmans et al., 2005 şi predicţiile pe baza datelor din Govindasamy et al., 2003).

7. Optimizarea consumului de putere

Cerinţe ale construcţiei Integrarea cu mediul natural Integrarea cu mediul construit Suprafaţa Volum Structurală La foc La utilizare Aer curat Apă curată Evacuarea gunoiului Evacuarea apelor uzate (menajere) Acustic Higrotermic Vizual Antropodinamic Încălzire Ventilare Electricitate Termoizolaţie Consum de energie

Bibliografie: Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (2011), Population, găsit pe 16/02/2011 la http://www.ddbra.ro/en/ population.php Anink D., Boonstra C., Mak J. (1996), Handbook of sustainable building: an environmental preference method for selection of materials for use in construction and refurbishment, 176 pag., Earthscan, London, ISBN 9781873936382.

Brezeanu G., Cioboiu O. (2010), Grigore Antipa (1867-1944) the founder of ecological hydrobiology, Oltenia. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 26(2): 313-315.

Environmental Systems Research Institute - ESRI (1996), Using ArcView GIS. The Geographic Information System for Everyone, ESRI Press, Redlands, CA, USA. Georgescu E. S. et al. (1982), Seismological and engineering aspects of 13 November 1981 Tulcea, Romania earthquake.

Lecture Notes, The 9th Regional Seminar on Earthquake Engineering, 7-17 September 1982, Istanbul, Turcia.

Georgescu E. S. (1986), State of the art of the earthquake behaviour specific to several types of traditional and new rural buildings in Southern Romania, Proceedings of the 8th European Conference On Earthquake Engineering, Lisabona, Portugalia, 7-12 septembrie 1986.

Georgescu E. S. (1997), Local Seismic Culture aspects in seismic zones of Romania in comparison with other Mediterranean countries, Course Notes. The 7th Intensive Course on Local Seismic Cultures, CUEBC Ravello, Italia.

Govindasamy B., Duffy pag. B., Coquard J. (2003), High-resolution simulations of global climate, part 2: effects of increased greenhouse cases, Climate Dynamics 21(5-6):391-404.

Hijmans R. J., Cameron S. E., Parra J. L., Jones pag. G., Jarvis A. (2005), Very high resolution interpolated climate surfaces for global land areas, International Journal of Climatology 25(15):1965-1978.

Hijmans R. J., Guarino L., Cruz M., Rojas E. (2001), Computer tools for spatial analysis of plant genetic resources data: 1.

DIVA-GIS, Plant Genetic Resources Newsletter 127:15-19.

Jensen J. R. (2000), Remote Sensing of the Environment. An Earth Resource Perspective, Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey, ISBN 978-0-13-489733-1, 544 pag.

Meiţă V. (2003), Arhitectura habitatului din Delta Dunării – o privire asupra arhitecturii habitatului deltaic într-o concepţie de dezvoltare durabilă şi ecotehnică, 117 pag., Editura Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, România, ISBN 978-973-7999-06-1.

Meiţă V. (2010), Materiale ecologice pentru construcţiile din Delta Dunării, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 1(1):3136.

Petrişor A.-I. (2007), Analiză de mediu cu aplicaţii în urbanism şi peisagistică, 89 pag., Editura Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, România, ISBN 978-973-7999-85-6.

Petrişor A.-I., Toth G., Chicoş A., (2008), Characteristics of areas vulnerable to climate change in the Romanian Tisa catchment area, Romanian Review of Regional Studies 6(2):17-30.

Petrişor A.-I. (2009), Spatial approach to the assessment of anthropic impact on biodiversity based on the Nomenclature of Territorial Units for Statistics (NUTS) applicable to Romania, Oltenia. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii 25:305-308.

Petrişor A.-I., Ianoş I. (2010), Application of the Methods Used in the Study of Biological Diversity to Territorial Systems, In: Ovidius University, Biodiversitate - prezent şi perspective. Simpozion omagial, Ovidius University Press, Constanţa, Romania, ISBN 978-973-614-552-0, pag. 86.

Petrişor A.-I., Ianoş I., Tălângă C. (2010), Land cover and use changes focused on the urbanization processes in Romania, Environmental Engineering and Management Journal 9(6):765-771.

75

Fig. 10.b. Precipitaţii actuale şi prezise şi schimbări climatice ilustrate de diferenţele dintre valorile actuale şi prezise în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (situaţia actuală pe baza datelor din Hijmans et al., 2005 şi predicţiile pe baza datelor din Govindasamy et al., 2003).

76

Mulțumim cu această ocazie Domnului Guvernator al Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, Edward Bratfanof, Domnului Presedinte Liviu Mihaiu de La Asociația Salvați Dunărea și Delta, Domnului Secretar General al Consiliului Orașelor și Regiunilor Dunărene, Eric Bartha, Domnului Arhitect Teodor Frolu de la Asociația „Ivan Patzaichin- Mila23”, Domnului Președinte Octav Bjoza de la Asociatia Foștilor Deținuti Politici din România, și nu în ultimul rând Domnului Director General Vasile Meiță, coautor al publicației, de la Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare URBAN-INCERC. echipa 16B, UAUIM 2013-2014 77

CUPRINS: CUVÂNT ÎNAINTE ECHIPA/ COAUTORI/ COORDONATORI: Vasile MEIȚĂ Emil-Sever GEORGESCU Alexandru-Ionuț PETRIȘOR Marius VOICA Cristina Elena MÂNDRESCU Cătălina Ioana VĂRZARU PARTENERI/ INVITAȚI: Edward BRATFANOF Eric BARTHA Liliana TÖRÖK Liviu MIHAIU Teodor FROLU Octav BJOZA

4 4 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

78 PROIECTAREA SPAȚIULUI DELTAIC PRIN PROMOVAREA ARHITECTURII ECOLOGICE. SPAȚII SIMBOLICE DIN LEMN ȘI STUF Mădălina BURCESCU | casa din copac Andrei CATRINOIU | spațiu pentru biciclete Adrian CHELARIU | semnal - acces Roxana CHISĂLIŢĂ | camping lacustru Dumitru CROITOR | pavilion pe sit arheologic Carina DAVIDOIU | observator Răzvan DEJU | memorial la periprava Andreea DRĂGNESCU | observator de cai Andreea FETECĂU | acces debarcader George FLOROIU | popas pe apă Karina GEORGESCU | terasa unei pensiuni Monica JUGĂNARU | info point în letea Richard MILOŞAN | punct de informare Bogdan MIRCIOIU | observator pe insulă Ilinca MITU | scenă mobilă Cosmin PETRACHE | lăcaș de cult Ştefan SĂLĂVĂSTRU | popas letea - periprava Andrei STANCIU | belvedere Florentina STOIAN | spațiu de relaxare Georgiana TĂRLUNGEANU | capela victimelor Vitalie TUDOREANU | spațiu închiriere bărci Cezar UDREA | observator de păsări Marius VIŞAN | eco - casa

16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50 52 54 56 58 60

DEZVOLTAREA SPAȚIALĂ DURABILĂ ÎN DELTA DUNĂRII: CRITERII LEGATE DE PLANIFICAREA SPAȚIALĂ, ARHITECTURĂ, SEISMICITATE, CONSTRUCȚII ȘI ENERGIE 1. Rezervația Biosferei Delta Dunării: Particularități geografice, administrative și etnice 2. Rezervația Biosferei Delta Dunării: Caracterizare ecologică 3. Rezervația Biosferei Delta Dunării Schimbări climatice 4. Istoricul dezvoltării socio - culturale în Rezervația Biosferei Delta Dunării și presiunea umană 5. Conceptul de cultură locală seismică pentru un trai durabil în Rezervația Biosferei Delta Dunării 6. Principii ale dezvoltării socioeconomice durabile în Rezervația Biosferei Delta Dunării Bibliografie

65 65 67 67 69 70 73

80