Zborul buburuzelor

PROMOȚIA 2018 - 2023

În rolurile principale:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

Profesor învățământ primar, Cristina Anca Baniță

Anghel Amina

Aniței Delia

Bolocan Felix

Condurache Giorgiana

Darie Mario

Diaconu Larisa

Dichici Maia

Iftimie Ionuț

9. Lădaru Daniel

10. Lupașcu Cosmin

Lupușor Ema

Maxim Alesio

Micu Sonia

Munteanu Georgiana

Negoiță Alessia

Petrea Ioana

Ragea Denis

Robu Adrian

Simion Ioan

Tănase Cosmin

Tudorache Alex

Voinea Teodora

Cuvânt înainte

Totul începe cu „A fost odată... A fost odată ca niciodată.”

A fost o dimineață aurie de toamnă. Pe când razele de soare sunau deșteptarea unei noi zile, o mulțime de buburuze s-au trezit pe băncile unei școli. Era o zi de toamnă, țesută din raze de soare și speranțe timpurii. Fiecare buburuză a deschis ochii lângă patru cărți fermecate. Tremurau ușor parcă și buburuzele și cărțile... priveau cu multă curiozitate la forfota din clasă. Un gând îi frământa pe toți... Cum va fi oare la școală? Pentru micile buburuze de atunci începea un nou drum.

Astăzi, prin sufletele noastre se plimbă o amintire. Încet, încet, o dată cu trecerea timpului, povestea buburuzelor se transformă in povestea amintirilor. A fost greu? A fost ușor? Vă spun că a fost la fel de greu ca atunci când ați învățat să faceți primii pași și aveați nevoie de sprijin, de un ajutor de la mama sau de la tata. Clipe și ceasuri de trudă! Poate ar fi fost bine să numărăm câte creioane s-au tocit, câte vârfuri s-au rupt, de câte ori curgeau lacrimile pe liniuțele care nu voiau să iasă drepte. Of, nesuferita de cifra doi care nicicum nu voia să iasă ca la tablă.

Au numărat mămicile de câte ori au rupt foaia pentru că prima literă era stâmbă sau mult mai mare decât spațiu? Dar ce trudă frumoasă! Mâinile și sufletele voastre au muncit la fel cum trudesc buburuzele. Și eu, învățătoarea, zâna bună, recunosc că uneori m-am transformat în zâna cea rea. M-am încruntat și am ridicat tonul. Dar toate acestea pentru ca voi, astăzi, să porniți în noul drum pregătiți pentru viață.

Cred că am reușit să las un pic din sufletul meu în fiecare dintre voi și sper să vă amintiți cu drag de clipele petrecute împreună. Toate experiențele prin care am trecut neau făcut mai buni, mai puternici, mai toleranți, mai speciali. Am încercat să vă transmit dragostea de carte, de oameni, de frumos, de bine, de natură de Dumnezeu, să vă conving să nu judecați cartea după copertă și nici omul după haină, să vă demonstrez că împreună e mai bine și că fiecare e unic, special și are multe de oferit celorlalți.

Aș vrea să nu uitați să visați, să nu renunțați la scopul propus de la primul obstacol, să vă ascultați inima și să vă faceți părinții, bunicii și pe cei dragi, mândri de voi.

Cristina Anca Baniță

Am început clasa pregătitoare cu un vis foarte frumos care vreau să mi se îndeplinească. Eu nu sunt cu nota 10 pe linie dar încerc să țin pasul cu colegii mei. Sunt o fată emotivă. Mi-aș dori să devin asistentă medicală pentru a ajuta oamenii bolnavi. Părinții mei ar fi foarte fericiți dacă aș realiza acest lucru. Mă bucur că am avut o doamnă învățătoare care m-a înțeles și m-a susținut întotdeauna. A fost pentru mine ca a doua mamă și pentru aceasta îi mulțumesc.

Mă numesc Delia și sunt un copil normal, un copil care adoră dis tracția, joaca, mereu cu zâmbetul pe buze. Sunt micuță de înălțime, dar în mine zace o ambiție uriașă. Am părul lung, ochii căprui și un năsuc mic despre care mama mereu îmi spune că e cât un năsturel și mă ciupește de el, ceea ce nu îmi place, dar știu că acesta este felul ei de a mă alinta. Îmi place școala și îmi place să citesc. Uneori mă scufund atât de tare în paginile cărții încât simt că sunt eu personajul principal.

Locuiesc în satul Gogoiu dar învăț la școala din comună. Îmi iubesc colegii de clasă și pe doamna învățătoare. Pe mine m-au crescut bunicii, pe ei îi cunosc de părinți. Iubesc animalele, am acasă doi căței cu care mă joc zilnic. Mi-aș dori ca în viitor să devin pompier.

Eu sunt Giorgiana, una dintre elevele doamnei Cristina. Îi mulțumesc pentru răbdarea de care a dat dovadă în cei cinci ani de școală, de sfaturile și nu în ultimul rând de cunoștințele transmise.

Mă numesc Larisa și îmi place mult să cânt. Eu stau la țară, dar mă voi muta în Italia cu familia. Nu pot să îmi imaginez viața fără prieteni. O să îmi amintesc mereu de colegii mei chiar dacă distanța ne va despărți.

Sunt Maia, o fată de 10 ani, bună, iubitoare și răsfățată. Îmi place să mă joc și să fac un bine tuturor. Iubesc natura și tot ce înseamnă viață. Iubesc toate mate riile în general, dar preferatele sunt mate matica, limba română, istoria și geografia. Doamna noastră este minunată, ne iu bește și ne îndrăgește foarte mult. Ne dă multe sfaturi care ne vor ajuta pe viitor. Mă bucur că am avut posibilitatea să o cunosc.

Eu mai am de lucru, știu, Sper că nu e prea târziu

Vreau să scriu și să citesc

Pe părinți să-i mulțumesc.

Promit că voi fi hărnicuț

Deci, m-ați recunoscut, sunt IONUȚ.

Îmi amintesc cu drag clipele petrecute alături de colegii mei în cei cinci ani de școală. Acele zile au fost pline de armonie și de veselie. Au fost ani frumoși de care îmi voi aminti întotdeauna.

Osă încerc în câteva cuvinte să mă descriu așa cum știu mai bine. Eu sunt singurul băiat din familie, am 1,53 m înălțime, ochi căprui, părul șaten și conformație potrivită. Am o soră mai mare pe care o iubesc foarte mult.

Pasiunile mele la vârsta aceasta sunt fotbalul, ciclismul și înotul. Materia mea preferată este matematica, dar nu aș vrea să uit nici de istorie și nici de geografie. Îmi place să învăț cât mai multe lucruri despre planeta Terra. Mă descurc destul de bine să vorbesc în limba engleză.

Când voi crește, vreau să devin IT-ist. Pasiunea pe care o am pentru calculator sper să mă ajute să fiu un IT-ist descurcăreț și să deslușesc problemele care apar în sistemul de operare.

Pe parcursul acestor ani am dobândit multe cunoștințe, aptitudini, care îmi vor folosi pe viitor. Încă din clasa pregătitoare, profesorii și colegii mei m-au înțeles, m-au sprijinit. Doamna învățătoare a avut răbdare cu mine și m-a ajutat să înțeleg lucruri noi. Deci, da, pot spune că anii aceștia au avut un rol important în educația mea.

Sunt un băiat ca oricare Puțintel cam fără stare. Scrisul, mie nu-mi prea place, Dar să știți, mă voi preface. La joacă nu spun adio Numele meu este MARIO.

Mă numesc Sonia, am 10 ani și pot spune despre mine că sunt deșteaptă, amabilă, respectuoasă, frumoasă și curajoasă. Aș vrea să devin medic stomatolog pentru a ajuta oamenii și a-i face fericiți. O să îmi fie dor de clipele minunate petrecute alături de colegii mei în primii ani de școală.

Georgiana mă numesc Și promit c-o să muncesc Să învăț cât pot de bine Ca să vă mândriți cu mine.

Mă numesc Alessia, am zece ani și am avut ocazia să învăț într-o clasă cu colegi minunați. Iubesc animalele de companie și în special pe motanul meu Tom și cățelușii Bobo și Hola. În timpul liber pictez și joc jocuri online. Mi-aș dori să devin educatoare sau actriță.

La școală am venit mai rar

Ăsta e un lucru clar

Dar pe viitor aș vrea

Să nu se mai întâmple așa.

Nu vreau să mă dau bătută

Vreau să fiu doar susținută.

Nu sunt foarte ordonat Caietul mereu am uitat Dar am o mare plăcere Să le supăr pe colegele mele. Alesio

Sunt un băiat respectuos, cu bun simț, amabil și inteligent. Visul meu e să devin pompier.

Numele meu este Adrian și mai am puțin și termin clasa a IV-a. Îmi place foarte mult să joc fotbal. În viitor aș vrea să devin militar.

Sunt un copil căruia îi place să descopere lucruri noi, inteligent, iubitor, darnic, amabil și cum îmi place mie să cred și frumos. Practic sporturi precum fotbalul și înotul. Abia aștept să mă înscriu la un club de fotbal. Îmi place foarte mult școala, materia mea preferată fiind matematica.

Sunt un băiat amuzant, respectuos, amabil și nu în ultimul rând inteligent. Încă de pe acum visez ca să ajung un avocat de renume.

Sunt isteț asta se știe

Dar mai fac câte-o năzbâtie.

Temele nu prea îmi plac Când trebuie să le fac.

Citesc bine, în ritm alert Ați ghicit, eu sunt ALEX.

Mă numesc Teodora, sunt o fire temătoare, emotivă dar în același timp sunt sociabilă și îmi place mult să îmi fac prieteni. Îmi plac cărțile, filmele și vacanțele. Materiile mele preferate sunt matematica, limba română și istoria.

Mă numesc Zorilă Gabriel și am fost elev în clasa pregătitoare la doamna Baniță Cristina. Din păcate, în clasa I a trebuit să mă mut în altă școală. Vreau să îi mulțumesc doamnei învățătoare pentru tot ce m-a învățat pășind în clasa I cu multe cunoștințe învățate de la dânsa. Cu colegii m-am înțeles foarte bine și sunt sigur că o să ne mai întâlnim cândva. Vă îmbrățișez cu drag și dor!

ÎNVĂȚĂM SĂ

RECICLĂM!

Toamna, în clasa

clasa noastră

De Craciun, fii

fii mai bun!

Ș c o a l a

a l t f e l

Școala cea dragă

Astăzi o să încerc să vă povestesc cum a fost de-a lungul celor cinci ani de școală primară. Doamna noastră învățătoare, calmă și iubitoare, a reușit să mă învețe multe lucruri interesante. Toți profesorii sunt favoriții mei, nu am putut să aleg un singur preferat. Pe colegii mei i-am respectat întotdeauna și împreună am reușit să strângem multe amintiri plăcute. În timpul acestor ani mi-am descoperit pasiunile geografia, datorită imaginilor spectaculoase din întreaga lume, istoria, datorită întâmpărilor petrecute în trecut, matematica, unul din obiectele relaxante pentru mine. Acești ani nu vor fi uitați niciodată cu siguranță.

COSMIN LUPAȘCU

Din viața de elev

Viața unui elev

Timpul s-a scurs iute și cei cinci ani au trecut într-o clipă, cu bune, cu rele. Am avut multe peripeții alături de colegii mei care vor rămâne în mintea noastră. Doamna învățătoare a fost pentru mine ca o a doua mamă. Ne-a susținut chiar dacă am greșit și ne-a învățat ce e bine și frumos. Am avut mai mulți colegi de bancă, Cosmin pe care îl alintăm Bebe, Teodora cu care stau momentan. Ne înțelegem foarte bine și ne împărtășim toate secretele. Îmi amintesc de serbările realizate cu diverse ocazii, concursuri școlare, proiecte educative despre creșterea albinelor, despre avc-ul la bătrâni devenind „Super eroi”, „Carnavalul Toamnei”, „dansul băbuțelor”, carnavalul „Diferiți, dar egali”. Acești ani nu vor fi uitați niciodată.

Încă îmi amintesc cu drag și nostalgie de prima zi de școală. Eram emoționată și puțin speriată. Nu știam cum va fi acest nou început până când un suflet cald ne-a zâmbit suav lăsându-mă să înțeleg că va fi acolo pentru mine și că niciodată nu-mi va lăsa mâna. Acum drumul nostru se apropie de sfârșit și iar mă pregătesc pentru un nou început. De-a lungul acestor cinci ani am format o familie frumoasă, prieteni dragi de care mă leagă multe amintiri. O să-mi lipsească micile joculețe din pauză, dansurile din timpul activităților, bancurile și glumele spuse de colegi, dar mai ales o să îmi lipsească zâmbetul cald al doamnei noastre dragi. Acum mă îndrept cu pași repezi spre o altă eră, o eră cu mai multă seriozitate și responsabilitate și tot ceea ce știu este că voi munci din greu să nu o dezamăgesc niciodată pe cea care mi-a clădit temeliile și care cu răbdare și înțelepciune m-a învățat tot ceea ce știu astăzi.

Din viața de elev

Câte amintiri frumoase am reușit să adun în cei cinci ani de școală! Îmi amintesc cu emoție și acum momentul când împreună cu mama am mers la școală să mă înscrie. Am fost foarte fericită când am cunoscut-o pentru prima dată pe doamna care avea să ne învețe în cei cinci ani.

SONIA MICU

DELIA ANIȚEI

MAIA DICHICI

Școala mea dragă

Cei cinci ani de școală petrecuți împreună cu doamna și colegii au fost bucurie nemărginită. Au trecut neimaginat de repede, cât ai pocni din degete. Prima zi de școală a fost de neuitat. Mi-am făcut prieteni noi, am cunoscut-o pe doamna și bineînțeles că am văzut școala pentru prima dată.

Am fost foarte emoționat! Am participat la multe concursuri, doamna a fost cea care ne-a îndrumat spre această cale minunată, ea ne-a învățat să scriem, să citim, să socotim... Ce nu ne-a învățat ea?

Mulțumită dumneaei am ajuns copilul care sunt acum, un copil deștept. Doamna îmi este ca o prietenă, m-a ajutat la nevoie, m-a înveselit atunci când eram trist, m-a încurajat când am greșit. Am avut serbări încântătoare și uimitoare. Dacă ar fi să aleg un moment preferat din cei cinci ani de școală ar fi acela când am fost la picnic în aer liber.

Le voi duce dorul celor cinci ani de școală, îi voi duce dorul și doamnei dar cred că sunt destul de pregătit și curios să încep o nouă etapă școlară.

Din viața de elev

Să fii elev e un lucru minunat, descoperi lucruri pe care nu le-ai aflat când erai mic, îți însușești cunoștințe. Când ești elev, lucrurile încep să se schimbe în viața ta prin faptul că devii un bun cunoscător al cărților. Când ești elev faci ceea ce ți se spune la școală pentru a-ți fi bine în viitor. Anii au trecut în grabă și ne îndreptăm cu pași grăbiți spre finalul clasei a IV-a, lăsând în urmă amintiri minunate alături de îndrăgita noastră doamnă învățătoare, care ne-a fost sprijin la bine și la greu punând suflet și iubire în tot ceea ce a făcut pentru noi, pentru a avea un viitor mai bun. Îi mulțumim din suflet de sprijinul acordat, pentru răbdarea și timpul petrecut cu noi.

Vă iubesc din adâncul inimii mele!

Cu respect, a dumneavoastră elevă,

GEORGIANA MUNTEANU

IOAN SIMION

mi amintesc cum acum cinci ani aveam atâtea emoții că era prima zi de școală, dar în același timp eram și foarte fericită. Când am intrat prima dată în clasă și am văzut atâtea lucruri frumoase, am rămas fascinată. Mă împrietenisem foarte bine cu toți colegii. Făceam în fiecare zi activități și jocuri frumoase. În fiecare an când începeam școala eram încântată că îmi revăd colegii și pe doamna învățătoare. Deși așteptam cu nerăbdare să trec în clasa a V-a, acum când se apropie acest lucru nu mai sunt la fel, deoarece ne vom despărți de doamna Cristina și va fi din ce în ce mai greu. Toți acești cinci ani au trecut ca un vis frumos.

Mici, dar talentați

mascota clasei

Amintirile de-o șchioapă

Iată că au luat sfârșit!

Și așa, povestea noastră

Poate nu v-a plictisit!

Pentru câteva minute

Ați redevenit copii

Căci așa rămâi tot tânăr

Cu plăcere de-a trăi.

Ne făcurăm datoria

Și ne despărțim aici, Căci ne-om întâlni prin vreme Voi… părinți și noi… bunici…