Picatura de cerneala - Scoala Gimnaziala Racoasa, Vrancea

Publicație a elevilor și profesorilor Școlii Gimnaziale Răcoasa

Nr. 1, Mai 2017

Echipa redacțională Coordonatori: Loredana Obreja profesor învățământ primar

Cristina Baniță

profesor învățământ primar

Colaboratori: Carolina Chiriac profesor religie

Marcela Vătafu profesor fizică - chimie

Elena Cristescu

profesor limba engleză

CUPRINS

Istoricul școlii

Speranță... încredere în ei... copiii!!!

Temele „un rău” necesar Clima - stăpâna pământului De ce să învăț și o limbă străină?

Jurnal sportiv Icoana și școala mărturisirii Saint Patrick`s Day sau Ziua Sfântului Patrick Halloween Ziua internațională a francofoniei Cum pot ajuta copiii mediul... de la A la Z? Creațiile elevilor Trădarea de la Momâia

Paula Ramona Comănescu Fluturu

Amintiri, amintiri...

profesor limba română

Ziua iei românești

Gina Postolache profesor geografie

Geta Dragomir profesor limba franceză

Georgiana Lipșa profesor biologie

Lila Catană

profesor educație fizică

Camelia Caproș

profesor limba română

Valentina Blaga învățătoare

Anișoara Mărăscu profesor limba franceză

Ciprian Pogan

profesor matematică

Cristinel Danțiș

Bruma toamnei peste obiceiurile și portul vrâncean Bucuria Nașterii Domnului Fii Moș Crăciun pentru un bătrân!

Voluntariatul - cheia unei educații de calitate Biblioteca - partener pe drumul cunoașterii Activități extrașcolare Drum bun, dragii mei elevi!

Ei sunt mândria școlii!

Siguranța Pilda semănătorului Divertisment

profesor istorie

Vasile Varvariche

Preot Alexandru Obreja

Publicație realizată de cadrele didactice și elevii Școlii Gimnaziale Răcoasa și tipărită cu sprijinul financiar al Primăriei comunei Răcoasa, Sindicatului Liber din Învățământ Vrancea și al Parohiilor Răcoasa, Verdea, Mărăști și Varnița.

Realizare grafică: Cristina Baniță

Tipografia PrintCenter Sibiu - www.princenter.ro Tiraj: 100 exemplare

profesor învățământ primar

Ghiță Vlădoiu bibliotecar

Dragă cititorule, Emoția care mă încearcă așternând aceste rânduri, face să-mi aleg cu greu slovele potrivite pentru a-ți transmite timida bucurie a tuturor, elevi, profesori și colaboratori, de a reuși, în sfârșit, să edităm o revistă școlară, ce reprezintă un strop din cugetul și simțirea noastră , o … “Picătură de cerneală”.

Poate că e prea mult spus revistă, „încercare”cred că ar fi mai potrivit. Încercăm, așadar, să dăm viață gândurilor și imaginației noastre și doar timpul va fi un critic avizat, căci nu e simplu deloc să reuşeşti ca zilele să nu rămână doar clipe scurse peste clipe, iar nopţile să fie doar odihnă scursă peste truda zilei!

Totul a început, bineînțeles, cu o idee care a încolțit și care a prins contur ușor, ca o siluetă în faptul serii și iată, că primul număr al revistei noastre a văzut lumina tiparului, fiind un început modest, însă ne dorim, cititorule dragă, să fii martor al procesului nostru de deslușire a „scrisului frumos” şi fii răbdător, te rog, căci „scrisul este o explorare, începi de nicăieri și înveți pe măsură ce mergi”.

Revista va găzdui în paginile sale munca elevilor şi a dascălilor lor şi sper că vei fi atras de mărturisirile, gândurile noastre, creaţiile elevilor talentaţi din şcoala noastră, dar şi de activităţile prezentate ce reprezintă o carte de vizită pentru noi. Am dori aşadar ca aceasta să fie o „oglindă” a vieţii din şcoala noastră, un mijloc de a colabora, de a ne pune în valoare talentul, de a ne amuza, de a deveni mai buni și mai cooperanți.

Iubite cititorule, iți doresc, sincer, să descoperi în paginile acestei reviste numeroasele noastre trăiri statornicite pe foaie prin cuvinte tipărite și să poți surprinde gândurile noastre bune și frumoase, de oameni visători, pe care le-am zămislit pentru tine pentru că „un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul își odihnește sufletul”!

Lectură plăcută!

Prof. Loredana Nicoleta Obreja

Începând cu anul 1865 încep să se ia mă-

suri pentru înființarea școlii în satele Răcoasa și Mărăști. În cursul aceluiași an, în comuna Răcoasa ia ființă prima școală, în fostul han al lui Ion Busuioc, fiind trimis aici un învățător suplinitor, D. Mihăileanu, care se va strădui să atragă cât mai mulți copii de vârstă școlară. Cursurile școlii nu vor dura prea mult, deoarece Primăria comunei nu va putea asigura salariul învățătorului, fiind închisă în perioada 18 octombrie 1865 - 1866.

În anul 1865, la primăriile din zonă ajunge Circulara MIPC, către proprietarii și arendașii de moșii, cu îndemnul de a clădi localuri școlare, în scopul traducerii în viață a prevederilor legii privitoare la introducerea învățământului primar obli gatoriu. Pentru construirea localului de școală, Prefectul județului Putna, printr-o circulară, somează toți primarii comunelor să se conformeze noii legi privind asigurarea de localuri pentru școli. Deoarece, după un timp, constată că în unele localități nu se dă niciun semn de viață în privința înființării școlii, același prefect, dă o nouă circulară, nr. 586, din ziua de 25 ianuarie 1866, care vizează primăriile inactive, printre care și cea de la Răcoasa unde, din păcate, primarul comunei, Neculai Corbea, nu răspunsese primului ordin circular, prin care îi atrage în mod ferm atenția: „De la dumnea-

voastră până acum încă neprimindu-se rezultatul ordinului dat în privința școalei comunale, vă invit a-mi da urgent de știință dacă ați scos lemnele pentru școală așa precum s-a ordonat. Până în termenul de 20 de zile veți răspunde. Contrar veți fi amendat pentru neexecutare.” Primind această somație, primarul Neculai Corbea motivează faptul că încă de la 8 ianuarie 1866 a angajat în acest sens un tîmplar, pe maistrul lemnar Toma Diaconu, care să realizeze și moblierul necesar; pentru susținerea sa, trimite o copie după înțelegerea făcută cu acesta: „M-am angajat să fac casa de școală și mobilierul necesar, adică podul, ferestrele, ușile, o masă, scaunele, băncile și două scaune cu jilțuri..., cu tocmeala de 212 lei și 30 parale, una baniță de făină și două oca de rachiu.” Cu toate insistențele celor de la județ, localul menționat a se ridica, nu se va face. În aceste condiții școala își va desfășura activitatea în locuințe particulare închiriate de primărie. La începutul anului școlar 1866 / 1867 aceasta va funcționa în fostul han al locuitorului Ion Busuioc; de aici se va muta, mai târziu, în casa cetățeanului Nistor Vârlan; după un an școlar, se va muta în casa lui Stan Apostu, ca până la urmă să ajungă din nou la Nistor Vârlan.

În anul școlar 1876 / 1877 școala Răcoasa era în plină activitate și-l avea învățător pe același D. Mihăileanu, cu toate că erau prevăzute două posturi. Într-o notă a Revizoratului școlar Putna, din anul 1877, trimisă Ministerului, se menționează că nefuncționarea școlii în unele comune, printre care și Răcoasa se datorează faptului că aceste localități care mai avuseseră școli și mai înainte, nu erau capabile să-și întrețină învățătorii.

În anul 1879 localnicii vor încerca să ridice un local pentru școală, dar din cauza lipsurilor bănești, acesta nu va fi finalizat.

Pentru că primăria nu renunțase la ridicarea unui local pentru școală, inaugurarea acestuia va avea loc totuși, cu ocazia marilor serbări Pascale, din anul 1894. Era construită din cărămidă. Avea un hol de intrare, o cancelarie și o sală de clasă (dinspre Toma Iordache). Separat avea o locuință pentru director, iar curtea era în întregime pavată (la acea vreme era cel mai impunător local de școală de pe valea Șușiței; în anul 1897 se va adăuga și a doua clasă (conform tradiției, această sală a fost construită de un meșter italian, ajutat de locuitorii din sat).

La acea școală veneau copii din toate satele din jur (Varnița, Verdea, Mărăști și Gogoiu). Copiii, pentru a învăța carte străbăteau cale lungă de la

casele lor; din această cauză își purtau mâncarea în ghiozdan, alături de cărți și caiete. În anul 1892, în comuna Răcoasa exista o școală mixtă frecventată de 63 de copii, dintre care două fete. În anul 1889, ca urmare a lipsurilor mari și sărăciei familiilor unor elevi din comuna Răcoasa, apar o serie întreagă de boli și epidemii, care vor determina autoritățile de aici să închidă cursurile școlii. Odată cu anul 1900, încep să se înființeze cursurile de adulți, în paralel cu copiii. Învățătorii din Răcoasa de la începutul secolului al XX-lea au fost: Gheorghe Teodorescu, Gheorghe Popa, Constantin Rădulescu, Maria Todi, Maria Vlădescu (mama viitorului ministru Gogu Vlădescu - Răcoasa), Alexandru Șerban.

(Monografia comunei Răcoasa) <3>

Speranță... încredere în ei... copiii!!!

A

m lucrat de-a lungul timpului cu copii de diferite vârste și am observat că se verifică teoria conform căreia „Copiii sunt oglinda părinților.”

Dacă nu seamănă cu părinții neapărat fizic (mai sunt care seamană și cu bunicii), seamănă din punct de vedere psihic, implicit comportamental.

Ei copiază pe cei din jur și evident că la vârstele fragede se iau după mama, tata, bunici care îi vor defini personalitatea pe viitor. Observ cum părinții pur și simplu nu sunt conștienti de impactul extraordinar pe care îl au acțiunile lor asupra propriilor copii... și din păcate, toate oalele se vor sparge tot în capul copilului, atunci când va crește și va deveni inadaptat, frustrat, iar societatea îl va taxa pentru orice greșeală. Am văzut copii care se îndoapă cu mâncare sperând să își suprime frustrările provocate de „n” situații, copii care refuză să mai mănânce fiindcă se simt vinovați pentru certurile părinților, copii care „sunt răi” și bat alți copii sau chinuie animalele și în loc să se gândească părinții DE CE fac aceștia așa ceva, ei „rezolvă” problema cu cearta sau bătaia... nedându-și seama că de fapt încearcă să rezolve efectul și nu cauza. Copilul încearcă să atragă atenția asupra-i, și cum e mai ușor decât să faci „prostii”?

Copiii ori vin din familii sărace și deci, nu există o educație, niște priorități, niște principii solide și ei sunt lăsați să se educe singuri prin urmare „Dumnezeu cu mila”, mergând mai încolo pe ideea „n-am avut bani să țin copilu’ la școală și acum de-aia e un needucat și un nesimțit” (chestie eronată fiindcă un caracter decent nu ține de milioanele din cont), ci doar de bunul simț elementar pe care îl pot „învăța” din familie nu neapărat din școală. Ca părinte ar trebui să știi că fără o educație de bază, copilul nu are nicio șansă în <4>

viață, deci în loc să dai puținii bani pe tâmpenii, mai bine îl duci la școală.

Unii dintre copii provin din familii medii, unde mama trebuie să se împartă în 1000 de zări și evident că nu reușește să acopere și necesitățile copilului fiindcă, na... e de 1000 de ori femeie... și serviciu, și curat în casă și mâncare și nevastă... și mamă... iar tatăl aduce banii în casă și cu asta de cele mai multe ori are impresia că s-a achitat de datorie și zace în fața televizorului... nu există relaționare cu copilul și, trecând anii, te trezești că ești un străin față de ființa pe care ai creat-o și te superi, deși tu ești vinovatul, nimeni altul.

Evident că mai sunt și părinții cu bani... ei... și aici ai impresia că acei copii au de toate și sunt belferi... da...poate material însă și așa, au parte de prea mult, prea devreme cu prea puțin efort. Copilul are impresia că totul i se cuvine și când va crește nu va ști să muncească pentru ceea ce își dorește fiindcă până nu demult totul i se cuvenea numai dând din picior sau pocnind din degete. Din punct de vedere sufletesc însă... lucrurile stau și mai grav...părinții au impresia că dacă îi cumpără copilului o jucărie, aceasta înlocuiește un „te iubesc” sau un sărut de noapte bună, că un celular ține loc de poveștile citite seara la culcare sau că un calculator și jocurile care provoacă tot mai multă dependență înlocuiesc adevărații prieteni cu care ieși în fața casei și te joci REAL nu „în rețea” și cu care râzi și împărtășești clipe de neuitat, că o mașină scumpă va ține loc de mândria că ești un om demn, inteligent, care a reușit pe propriile picioare să facă ceva în viață, nu că a primit-o de la tati, deși nu merită nicio trotinetă, dacă ar fi să se măsoare totul „după faptă și răsplată”.

Uneori părinții sunt supărați că proprii copii nu îi recunosc drept o

autoritate sau drept un punct de reper demn de luat în considerare, ci numai ca o foarte bună sursă de a stoarce bani și cam atât... însă la capitolul „să petrec timp de calitate cu părinții”... zero tăiat. Dimineața se scoală, apoi merge la școală, de multe ori la pregătire... că nu-i așa.. „cine să mai facă temele și cu copchilu’ ăla și singur nu e în stare?!” apoi opționalele... și GATA m-am achitat de datorie... i-am umplut copilului ziua cu de toate, mai puțin cu prezența MEA, a părintelui de care are ATÂTA nevoie! Copiii nu vor să se ducă acasă deoarece nu se simt bine acolo... se afundă în jocuri din ce în ce mai complexe, care imită viața reală tot mai bine și se mint singuri în lumea lor virtuală unde totul este după cum vor ei... în timp ce părinții, nu-i așa... FAC BANI.

Toți acești copii devin ținte foarte bune pentru cei care au numai de câștigat pe seama frustrărilor și naivității lor. De aici este doar un pas până la dezastru în viață, la droguri, la anturaj greșit, la principii eronate și priorități nefondate, la boli cu urmări atât psihice, dar și fizice.

A fi părinte, ESTE cel mai important job și culmea – care dacă este îndeplinit cât mai bine aduce cele mai mari satisfacții.

Haideți să ne oprim puțin din această vâltoare a vieții pe care o trăim și să acordăm atenție adevăratelor lucruri!!! Să lăsăm totul deoparte când e vorba despre COPIII NOȘTRI!!! Ei sunt singurul bun care rămâne atunci când nu vom mai fi, indiferent de ce și cât am acumulat în viață. Să nu ne lăsăm cuprinși de regrete atunci când va fi prea târziu!!!

Prof. limba română, Paula - Ramona Comănescu - Fluturu

TEMELE, „UN RĂU” NECESAR

Temele sunt ,,greutatea” vieţii de elev. Nu ne putem imagina încă o şcoală fără teme date spre lucru acasă. Societatea noastră este în permanentă schimbare, acest lucru se vede şi din faptul că se discută această problemă a temelor. Acum, după mulţi ani, se vorbeşte despre această problemă acută a sistemului educaţional românesc. O problemă, ce este atât a elevului, cât şi a familiei, care trebuie să se sacrifice prin alocarea unui timp foarte preţios pentru rezolvarea lor. Acestea sunt de cele mai multe ori foarte grele, neputând fi rezolvate de elev singur. Astfel, sunt ajutaţi de unii părinţi, care ştiu să le rezolve, însă alţii sunt depăşiţi, se solicită intervenţia rudelor sau în cazuri extreme - meditaţiile.

Exagerarea sau excesul de zel al unor profesori, a atras o reacţie din partea ministrului, prin emiterea unui ordin ce reglementează rolul temei pentru acasă şi raţionalizează timpul necesar efectuării acesteia de către elevi. În sistemul de învăţământ preuniversitar: primar şi gimnaziu, se doreşte o diferenţiere în acordarea de teme, în funcţie de nivelul de pregătire al elevului, teme obligatorii şi teme suplimentare; la rândul lor, acestea sunt individuale şi diferenţiate, fără caracter permanent, ele având un statut de activităţi de recuperare sau de pregătire pentru anumite concursuri, examene etc. Timpul alocat fiind de cel mult două ore pe zi, însumând toate disciplinele din planul cadru, pe fiecare nivel de studiu.

Este un lucru foarte bun, acceptat de toţi elevii şi părinţii acestora. Se dorește ca elevii să aibă capacitatea intelectuală, să înveţe totul din clasă;

acasă el să se ocupe strict de alte… lucruri. Aceasta este o situaţie ideală, toţi ne dorim ca să avem astfel de elevi, dar realitatea este cu totul alta. Elevul, pentru a obţine performanţe, trebuie să studieze detaliat toate noţiunile predate în cadrul orelor de curs, să le aprofundeze prin exerciţii şi lectură individuală acasă.

Toţi evităm să spunem lucrurilor pe nume, de aceea este necesar de precizat, că interesul elevilor faţă de şcoală este în permanentă scădere, că alte preocupări le umple timpul, iar părinţii cât şi elevii dau vina numai pe sistemul educaţional. Oare nu trebuie să găsim şi alţi vinovaţi de lipsa de educaţie a copiilor din societatea noastră?

Actualele programe vor fi în următorii ani schimbate şi odată cu ele se vor introduce şi alte sisteme de evaluare , respectiv de promovare în nivelul liceal.

În prezent, elevul trebuie să lucreze şi acasă pentru a obţine rezultate foarte bune la aceste examene. Promovarea unui examen cu note mari, la disciplina limba şi literatura română, la matematică sau la alte materii, presupune un efort considerabil din partea elevului.

Dragi elevi şi stimaţi părinţi, nu poţi deveni un om educat fără educaţie!

Vă rog să întelegeţi care este rolul acestor teme şi care vor fi beneficiile din viitorul copilului dumneavoastră.

Nu este bine să comparăm sistemul de învăţământ românesc cu cele ale altor state, fără a cunoaşte toate implicaţiile ce derivă din acest fapt: program şcolar, discipline de studiu, programe de evaluare şi admitere în cursurile superioare etc.

Trebuie să încercăm cu toţii să-l facem pe al nostru mai bun şi cât mai eficient.

Prof. limba română, Camelia Caproş

Trăim într-o lume extraordinară. Încă. Și totuși, în mod conștient, o distrugem fără să ne gândim ce o să lăsăm generațiilor care vin după noi.

Cea mai mare problemă a vremurilor noastre este dată de interacțiunea dintre om și natură.

Omul a devenit cel mai important factor de distrugere a naturii, cea care a avut un rol fundamental în apariția noastră pe această planetă. Distrugerea naturii înseamnă distrugerea noastră. Am putea să fim singura specie din Univers care se autodistruge. Și doar din cauza lăcomiei, o calitate prin excelență omenească.

Cunoașterea climei înseamnă de fapt cunoașterea trecutului și a viitorului omenirii. O stricare a echilibrului sensibil din clima Pământului poate însemna dispariția noastră.

Problema schimbării climei pe Glob este a tuturor. Și totuși, țările gândesc in mod egoist, privind problema din perspectivă națională și nu globală. Mai mult decât atât, unele țări văd cu bucurie o eventuală încălzire climatică, deoarece s-au săturat de frig. Anumite terenuri înghețate de mii de ani ar putea fi introduse în circuitul agricol. Ar scădea cheltuielile pentru energia termică.

Costul catastrofelor climatice este destul de mare și pentru țările dezvoltate, nu numai pentru cele sărace. Dar renunțarea la poluare ar fi mult mai costisitoare. O reducere a emisiilor înseamnă de fapt o anihilare a industriei, a transporturilor, ceea ce înseamnă costuri economice uriașe de dragul mediului. Un motiv ar fi, printre multe altele, creșterea numărului de șomeri. Nu putem renunța la avioane, la fabrici sau la frumoasele noastre mașini, oricât de mult ar polua acestea.

Și totuși, omul dispune de știința necesară pentru a trăi în perfectă armonie cu NATURA. Piedica în calea realizării acestui ideal o constituie lăcomia sau materialismul. Cei care conduc lumea nu vor renunța niciodată la profituri uriașe și rapide, chiar dacă ar trebui să defrișeze toată Amazonia.

Omenirea se află într-un mare impas. Interesul personal sau cel politic au primat întotdeauna, mai ales în fața <6>

mediului.

Soluția salvării planetei se află în fiecare dintre noi. Să nu mai facem jocul celor lacomi.

Să educam și să ne educăm în spiritul iubirii față de mediu. Să nu mai construim case uriașe, mari consumatoare de energie, să nu mai conducem mastodonți care consumă combustibil cât câteva mașini mici. Să conștientizăm că orice activitate omenească are un impact asupra mediului. Să fim naționaliști cumpărând produse autohtone, care nu produc poluare ca cele din alte țări îndepărtate. Să nu fim egoiști și să ne gândim și la generațiile viitoare. Să reciclăm.

Salvarea noastră gravitează în jurul educației, a rațiunii, a cunoașterii. Istoria ne-a demonstrat ca prostia a fost rădăcina tuturor relelor. Știați că...

1. ... gheaţa polară se topeşte, iar nivelul apei mărilor creste cu o viteză dublă faţă de acum 50 de ani.

2. ... o creştere cu încă 1,2°C ar însemna schimbări de mediu ireversibile, pe scară largă şi potenţial catastrofice.

3. ... jumătate din emisiile de gaze cu efect de seră provin de la sistemele de încălzire a locuinţelor şi din transportul privat.

4. ...90% din dezastrele naturale din Europa, din 1980 pana in prezent , au fost cauzate de vreme şi climă.

Ce poti face tu pentru a evita schimbarile climatice: – Reciclează; - Plantează un copac la şcoală sau în grădina ta; - Foloseşte transportul în comun, mergi cu bicicleta sau pe jos; -Economisește energia electrică; Profesor de geografie, Gina - Nicoleta Postolache

<7>

De ce să învăț și o limbă străină ?

Această întrebare mi-a fost adesea adresată. În calitate de profesor de limba franceză mă vedeam nevoită să le răspund elevilor mei, cât mai corect posibil. Nu este ușor, în învățământul de astăzi, să faci performanță în acest domeniu, al limbilor străine, fără argumente serioase și profunde pentru a arăta necesitatea lor în viața cotidiană și nu numai. De-a lungul carierei mele am dedus câteva argumente, PRO limbi străine, chiar „pe propria piele”. Mi s-a părut de bun augur să le împărtășesc atât elevilor mei cât și celor interesați de subiect câteva motive întemeiate pentru a învăța limba franceză și a alte limbi. Am găsit cel puțin zece, pentru a-i atrage pe cei mai mici sau mai mari în provocarea „dezlegării” misterelor acestei limbi.

1. Ne ajută să ne cunoaștem mai bine limba noastră, maternă. Învățarea unei limbi străine ne ajută să stăpânim limba maternă mai bine și chiar să ne îmbunătățim gramatica. A ști modul în care funcționează o altă limbă ne încurajează să examinăm mecanica limbii materne mai bine.

2. Ne dezvoltă gândirea. Cercetările asupra efectelor bilingvismului la

6. Ne oferă mai multe șanse. Pe măsură ce procesul de admitere la facultate devine mai competitiv, cunoașterea mai multor limbi străine devine un punct copii sugerează că expunerea la mai forte în CV-ul aplicantului. Într-o piață mult decât o limbă este o cale exce- globală în plină dezvoltare, cunoaștelentă de a lucra mușchi minții – și de rea mai multor limbi străine reprezintă a-i întreține, de asemenea! un mare avantaj.

3. Ne ajută să dezvoltăm o atitudine pozitivă vis-a-vis de învățare. Învățarea unei limbi noi este o experiență unică și plină de satisfacții, la orice vârstă. Învățarea unei limbi este un proces intuitiv și natural pentru copii, iar plăcerea și ușurința învățării le poate crește încrederea de sine și alimenta dorința de a învăța mai mult.

7. Ne dezvoltă încrederea în noi. Copiii au abilitatea de a face diferența dintre mai multe tonuri și sunete, fiindu-le foarte ușor să mimeze accente. Urechile lor sensibile îi ajută să preia și să repete sunete pe care oamenii mai în vârstă nu le pot reproduce. Învățarea de la o vârstă fragedă îl poate ajuta pe copil să vorbească fără efort și cu încredere.

4. Ne îmbunătățește performanța.

Numeroase rapoarte au dovedit că elevii și studenții care au învățat o limbă străină au rezultate mult mai bune la teste decât colegii lor monolingvi.

8. Ne extinde orizonturile. Când călătorim și ne simțim confortabil în limba destinației alese ne dă sentimentul că facem parte din cultura respectivă și din viața de zi cu zi, că nu suntem un simplu turist.

5. Ne consolidează abilitățile de citire.

Un studiu al universității Sorbona din Franța sugerează că cunoștiințele unei limbi străine deținute de un copil bilingv oferă un avantaj în învățarea procesului de citire. Aplicând observațiile și experiențele dintr-o limbă în alta, dar și experiența lor bogată de învățare a unei limbi le va da un avantaj.

9. Ne ajută să creăm conexiuni. Când o rudă ne vizitează de departe (sau când întâlnim pe cineva de departe) îi putem vorbi în limba maternă - construim un pod între noi și acea persoană, îmbrățișăm moștenirea și istoria pe care o reprezintă. Este o modalitate fantastică de a păstra vii amintiri, povești și tradiții.

10. Ne unește ca familie. Învățarea unei limbi străine împreună, ca familie, reprezintă o activitate care ne poate uni și pe care o putem face de acasă, în timpul nostru liber. Începeți cât mai devreme!

Profesor limba franceză, Anișoara Mărăscu

J u r n a l s p o r t i v

Corpul omenesc este proiectat să se miște. Încă din vremea în care omul a fost nevoit să vâneze pentru a-și procura hrana necesară asigurării supraviețuirii și până în ziua de astăzi, nimic nu s-a schimbat: nevoia de a te mișca, de a evolua.

În prezent însă, avem nevoie de sport și mișcare mai mult ca niciodată. Pentru a fi mai puternici și mai rezistenți în fața obstacolelor cu care omul modern se confruntă zilnic (stres, sedentarism, depresie, obezitate și alte diferite boli), e nevoie de o altă abordare a stilului de viață cu care cei mai mulți dintre noi suntem obișnuiți.

Sporturile organizate pot ajuta copiii să crească nu doar din punct de vedere fizic. De la fotbal până la mersul pe role, de la înot până la mersul pe jos, mișcarea le oferă copiilor șansa de a se dezvolta armonios. Practicat în echipă sau în cadru organizat, sportul îi ajută pe copii să fie mai sociabili, să lucreze ușor împreună cu ceilalți și să înțeleagă ce înseamna fair-play.

Pentru a fi sănătos, un copil trebuie să fie activ. Specialiștii în domeniu spun că sportul acționează pe mai multe planuri.

Sportul practicat de la vârste fragede, întărește musculatura și oasele copilului, reduce substanțial riscul de obezitate, îl ajută să-și dezvolte îndemânarea și să devină sociabil și comunicativ. Alegerea unui sport trebuie să se facă ținându-se cont de dorințele și de aptitudinile copilului. În cazul în care copilul percepe sportul ca pe o altă temă de școală, cu siguranță el nu va manifesta interes față de acesta. Activitatea fizică trebuie să fie pe placul copilului. Ea nu trebuie să implice o competitivitate

prea mare la vârste fragede. Chiar dacă unii copii îndrăgesc competiția, alții nu se pot ridica la nivelul impus.

Trebuie să avem grijă totuși, să oprim activitatea fizică a micuțului înainte ca aceasta să devină extenuantă. De exemplu, pentru copilul de 7-8 ani sunt suficiente 20-30 de minute de mers cu bicicleta, împreună cu unul dintre părinți.

Chiar dacă un copil este la început mai stângaci în practicarea unui sport, el nu trebuie etichetat în acest fel, deoarece în perioada de creștere situația se poate schimba. Specialiștii spun că fiecare tip de sport necesită un anumit tip de coordonare. Un copil care nu se descurcă la fotbal, poate fi în schimb un bun înotător, activitate care nu solicită prea mult picioarele. Un alt exemplu este cel al copiilor care nu reușesc să joace tenis sau baseball, deoarece nu-și pot coordona mișcările mâinilor cu cele ale ochilor. Asta însă nu îi împiedică să devină buni gimnaști sau schiori, sporturi în care echilibrul este foarte important. De aceea, părinții trebuie să fie atenți la abilitățile motorii ale copilului, astfel încât să poată corela capacitățile fizice ale micuților cu preferințele sportive ale acestora.

Sportul este indicat și copiilor cu dizabilități: deficit de atentie, autism în faza incipientă, dar și pentru cei care au dificultăți de învățare. În cazul lor, jocul le îmbunătățește aptitudinile motorii, facilitează interacțiunea cu alți copii și crește încrederea în propria persoană. Sunt recomandate sporturi precum fotbalul, baseballul, baschetul sau atletismul.

Profesor educație fizică, Lila Catană

<9>

Icoana și școa Î

n Patriarhia Română, anul 2017 a fost declarat „Anul omagial al icoanelor, iconarilor şi pictorilor bisericeşti”.

Pentru a marca anul omagial al Sfintelor Icoane dar și Duminica Ortodoxiei (prima duminică din Postul Sfintelor Paști, instituită ca sărbătoare ce subliniază biruința dreptei credințe asupra iconoclasmului și asupra tuturor ereziilor de către Sinodul de la Constantinopol din anul 843) Școala Gimnazială Răcoasa a desfășurat o serie de activități religios-culturale sub genericul „Icoana din sufletul copilului”.

Elevii, coordonați de doamna Carolina Chiriac, profesor de Religie Ortodoxă, au vernisat, în prezența Părintelui Alexandru Obreja, a profesorilor și a colegilor, o expoziție de icoane realizate pe hârtie de către elevii din ciclul primar și pe sticlă realizate de cei din ciclul gimnazial.

În deschiderea vernisajului, coordonatoarea activității a susținut referatul cu tema „De ce cinstim icoanele și de ce icoanele nu sunt idoli?”, punctând importanța

<10>

ala mărturisirii cinstirii sfintelor icoane în cultul ortodox.

Scopul urmărit de către profesorul coordonator a fost, în primul rând, cultivarea credinței ortodoxe și a evlaviei față de sfintele icoane, în al doile rând, descoperirea, cultivarea și promovarea talentelor artistice ale elevilor, și nu în ultimul rând, conștientizarea efortului pe care îl implică realizarea unei creații artistice.

Realizarea lucrărilor s-a desfășurat pe parcursul a două săptămâni, pe de o parte în cadrul activităților didactice, sub supravegherea profesorului coordonator, dar și în particular de către cei mai sârguincioși, constituind în acest fel și o alternativă de petrecere a timpului liber într-o manieră creativă.

Expoziția s-a bucurat de apreciere din partea tuturor participanților, iar cele mai bune lucrări au fost selectate în vederea participării la concursul national „Icoana și Școala Mărturisirii” organizat de către Patriarhia Română.

Profesor de religie ortodoxă, Carolina Chiriac

<11>

Saint Patrick`s Day sau Ziua Sfântului Patrick

Î

Sfintei Treimi păgânilor irlandezi. De asemenea există o legendă conform căreia Sfântul Patriciu ar fi alungat toți șerpii din țară.

Sărbătoarea sfântului are loc pe data de 17 martie, fiind cunoscută sub numele de Saint Patrick’s Day, o sărbătoare devenită internațională datorită numărului mare de imigranți irlandezi, mai ales în Statele Unite ale Americii. Atunci, catolicii se îmbracă în verde, culoarea asociată în mod eronat cu sfântul, ea fiind de fapt culoarea specifică a Irlandei devenită în scurt timp simbol al său. Tot atunci se organizează petreceri și carnavaluri în țările cu o puternică comunitate irlandeză, cu purtări de steaguri și trifoi. În timp ce catolicii se îmbracă în verde, protestanții se îmbracă în portocaliu, culoarea specifică a protestanților irlandezi, o altă culoare națională devenită simbol al sfântului.

Alte cuvinte asociate acestei zile sunt: irlandez (irish), verde (green), paradă (parade), spiriduș (leprechaun), trifoi alb (shamrock), aur (gold), celt (celtic), noroc (luck), curcubeu (rainbow), vrajă (charm), trifoi (clover), harpa (harp), cruce (cross) si asa mai departe.

n ultima vreme urmărim cu mult interes Profesor limba engleză, Elena Cristescu cum irlandezii și întreaga lume, o dată pe an, în ziua de 17 Martie, sărbătoresc cu mult fast, îmbrăcați într-o culoare verde vioaie și crudă, Găsiti cuvintele scrise pe orizontală, verticală si diagonală: ziua Sfântului Patrick.

Patriciu (Patrick) (n. cca. 385, d. 461), episcop irlandez, este sfântul patron al Irlandei și Islandei, sărbătorit în Biserica Catolică la 17 martie. Mai este cunoscut și sub numele de Apostolul Irlandei.

S-a născut în Britania, în jurul anului 385. La 16 ani a fost prins de pirați și vândut rob în Irlanda, unde a fost trimis să pască oile. Recâștigându-și libertatea după 6 ani, s-a întors în Britania. A intrat în rândul clericilor, iar în 432 s-a întors în Irlanda, devenind marele apostol al acestei țări. Sfințit episcop al Irlandei, a evanghelizat cu râvnă poporul din acea insulă, i-a convertit pe mulți la credința creștină și a organizat Biserica locală, în ciuda unor mari dificultăți. În jurul anului 444 a întemeiat episcopia Armagh, în apropiere de Belfast. A murit lângă orașul Down în anul 461, în Irlanda de Nord. Este sfântul patron al Irlandei și Islandei.

Cel mai celebru simbol asociat cu Sfântul Patrick este trifoiul. Se spune că sfântul s-ar fi folosit de un trifoi cu trei foi pentru a le explica mai bine doctrina <12>

Halloween-ul, o sărbătoare străină, dar adoptată de români, constituie, în fiecare toamnă, o provocare îndeosebi pentru elevi.

Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Aceștia sărbătoresc momentul prin diferite concursuri fie de costume, fie ca un festival al bostanilor ori fie printr-o sărbătoare a toamnei. Costumele de Halloween înfăţişează figuri supranaturale, monştri, schelete, fantome, vrăjitoare. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau şi cele ale unor personaje fictive, celebri-

HAL LOW EEN

tăţi la ordinea zilei şi arhietipuri generice, cum ar fi prinţesele sau luptătorii ninja.

Profesor învățământ primar, Cristina Baniță

Ziua Internațională a Francofoniei

Anual, la 20 martie, 75 de țări membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) celebrează Ziua Internațională a Francofoniei prin diverse manifestări culturale. Limba franceză a fost și va fi întotdeauna asociată cu artele, poezia, literatura, dar și cu diplomația.

Cu această ocazie, elevii Școlii Gimnaziale Răcoasa au realizat un proiect denumit simbolic „Turnul Eiffel - arc peste timp”. Acest gen de proiect i-a atras pe elevi, stimulându-le creativitatea și munca în echipă, antrenându-i atât în practica limbii franceze cât și în exprimarea artistică. Alți elevi au participat cu desene, machete. Au realizat și un scurt program artistic, cu cântece și poezii în limba lui Mollière, iar la final au cântat împreună Imnul Francofoniei.

Profesor limba franceză, Geta Dragomir

<13>

Cum pot ajuta copiii m doptaţi o stradă, un parc sau un râu pe care să-l menţineţi curat şi sănătos! ucuraţi-vă de natură: mergeţi la iarbă verde, faceţi excursii, dar aveţi grijă ce lăsaţi în urma voastră! umpăraţi obiecte solide pe care le puteţi folosi mai mult timp! onați hainele care vă rămân mici cuiva mai sărac! conomisiţi spaţiu aplatizând cutiile şi conservele goale! ormaţi echipe și colectaţi împreună sticla, plasticul şi diverse recipiente metalice! ăsiţi etichete care indică dacă produsul cumpărat are consecinţe negative asupra mediului! ârtia poate fi economisită folosind ambele părți ale unei coli! nsistaţi să căutaţi şi să cumpăraţi acele produse ambalate în materiale reciclabile! ucaţi-vă în aer liber şi mai puţin în faţa calculatorului care consumă energie electrică! ilometri de gard viu să plantați! <14>

Proiec

mediul . . . de la

A la Z ?

imitaţi consumul de prefabricate. Amuzaţi-vă construind singuri lucrurile de care aveţi nevoie! ergeţi pe jos, cu mijloacele de transport în comun sau, şi mai bine, plimbaţi-vă cu rolele sau cu bicicleta! u aruncaţi gunoiul la întâmplare. Folosiţi containerele de gunoi şi locurile special amenajate pentru colectarea produselor reciclabile!

ct realizat de elevii clasei a V-a A

bişnuiţi-vă să închideţi apa cât vă spălaţi pe dinţi.

Lasaţi-o deschisă numai pentru a vă umezi periuţa şi pentru a vă clăti! lantaţi un copac pentru a preveni eroziunea solului, ca să aveţi umbră şi ca să le daţi păsărilor un adăpost!

educeţi cantitatea de apă pe care o folosiţi! tingeţi lumina când ieşiţi din cameră! Închideţi aparatura de uz casnic dacă nu o folosiţi!

ransformaţi-vă într-o persoană căreia îi pasă de viitorul ei si al planetei! tilizaţi produse fără ambalaje suplimentare, coloranţi sau substanţe chimice dăunătoare!

rețu, ert C -a b o R a III clasa

alorificaţi fiecare produs cumpărat folosindu-l de mai multe ori sau găsindu-i cât mai multe întrebuinţări.

âmbeşte! Ai ajutat şi tu la reducerea poluării! <15>

Nevoia de a crede

Cititorul

Cred în tine pasăre măiastră, Cred în tine nor singuratic, Cred în tine copac stingher, Cred în tine ființă a necuvintelor.

Între mii si mii de cărți, Este una pentru toți, Trebuie s-o cauți bine Că-i ascunsă foarte bine.

Am nevoie de tine vultur pleșuv, Am nevoie de tine, munte al lui Zamolxe, Am nevoie de tine om intelectual, Am nevoie de voi să-mi luminați pașii.

Cosmin, un copil cuminte Vrea să-și vadă cartea lui. Își revine brusc în fire…

Să citească, vru acum.

Nu vreau să fiu singur, Nu-mi doresc să visez la singurătate.

Te caut ...și caută-mă!

Găsește-mă și înțelege-mă.

Acceptă-mă în lumea ta ființă a necuvintelor.

Trecuse mult timp, ce-i drept, Și Cosmin tot n-o citi.

Nu-și găsi până acum, Cartea ce și-o tot dorit.

Octavian –Gabriel Caproş

Premiul II, Concursul școlar național transdisciplinar de afiș literar și științific ,,Albul e prea alb și negrul e prea negru în orașul lui Bacovia”, ediția a VIII-a , 2016

Tărâmul lecturii Cartea mea cea mai frumoasă E ascunsă bine-n casă.

Mai în fiecare zi, O deschid s-o pot citi.

Nici trei ceasuri nu îmi ia, Să citesc tot ce-i în ea.

Da, e vorba de-un tărâm, Nu ştii care? Stai să-ți spun: E un tărâm mai liniștit Și de rele e păzit, E lectura ce ne învață Primele povești în viață.

Că lectura de n-ar fi, Cineva în viață nu am deveni.

<16>

Într-un vis de-a lui Cosmin Cu Sadoveanu vorbi. Și-l întreabă cam sfios, De ce cartea n-o găsi.

Sadoveanu întelept îi grăi foarte încet: „Cartea ai găsit-o, dar cu suflet n-ai citit-o!”

Visul se-ncheie în zori, Cosmin iar citi cu spor.

Dar acum citi din suflet… Și-așa băiatul nostru și-a găsit și cartea. Și cu inima-ntre dinți, rușinat grăi: - Cărțile sunt minunate, Cu personaje-ncântătoare Și povești fermecătoare! Și din visul lui, Cosmin, Își dădu el seama, Că-orce carte e frumoasă, Nu doar cea aleasă.

-Dragi copii, nu vă feriţi, Cartea n-o ocoliți!

Ana-Maria Apostu, Clasa a VIII-a

Melisa Mădălina Dichici, Clasa a VI-a B

Pacea versus violența

Violența-i lucru rău, Nu-i dată de Dumnezeu.

Pacea este armonia, Dragostea și bucuria.

Tu, dacă te bați, Nu rezolvi nimic.

Dar, dacă te-mpaci, Vei fi un bun amic.

Voi buni să fiți, Că veți fi răsplătiți: Cu o alinare Și un zâmbet mare

Rugăciune pentru profesori și elevi

Doamne Sfinte, Eu mic suflet de copil, Te rog cu inima curată Să asculți ce-ți spun umil.

Pe ai noștri dragi profesori Cu puteri să-i înzestrezi, Sănătate și răbdare Să le dai Tu câtă crezi.

Micu Nicu-Florin , Clasa a V-aA

Să nu uiți și de colegi, Mintea să le-o luminezi Iar în școala românească Liniștea să dăinuiască.

Giulia Dragomir clasa a VI-a B

Dragomir Giulia, Clasa a VI-a B

Pe propria piele

P

ovestea lui Sabin, unicul fiu al soților Dan și Magda Munteanu începe într-o toamnă. Sabin era elev în clasa a VII-a si unul dintre cei mai apreciați copii din toată școala sa. Din cauza faptului că părinții lui erau foarte ocupați cu locul lor de muncă, Sabin stătea mai mult singur și era trist pentru că părinții lui nu îi ofereau mai multă atenție. Uneori se gândea dacă lucrurile ar fi stat altfel dacă ar fi avut vreun frățior sau vreo surioară. Prezența unui nou membru în familie i-ar combate sentimentul de singurătate și i-ar reda zâmbetul la fiecare 10 minute, dar lucrul acesta era imposibil deoarece părinții lui nu erau dispuși să facă acest pas.

Ca orice alt tânăr de vârsta lui, Sabin era expert în calculatoare și se simțea foarte atras de acest domeniu. Îl relaxa foarte mult să interacționeze cu diferite persoane prin intermediul rețelelor de socializare, dar nu era conștient de faptul că putea să aibă contact și cu persoane nepotrivite. La școală i se spunea foarte des să fie atent la astfel de oameni, ca să nu regrete mai târziu. Într-o seară, pe când se uita la un serial, Sabin primește un mesaj pe email. Era de la o fată pe care Sabin o plăcea în secret. Îi spunea că îl simpatizează de ceva timp și își dorește să îl cunoască mai bine. La început, Sabin credea că mintea îi joacă feste, dar de fapt era adevărat. Au început să vorbească despre multe subiecte care nu au luat sfârșit până a doua zi de dimineață. La vârsta de 14 ani era un lucru total greșit să nu dormi o noapte întreagă, mai ales că ziua următoare să ai școală.

Sabin era foarte încântat de noua sa prietenă virtuală, Violeta care era cu doi ani mai mare decât el, nu mergea la școală și nici nu provenea dintr-o familie prea bună. Știa că dacă părinții lui ar afla, ar fi foarte dezamăgiți de Sabin și de așa-zisa relație dintre Violeta și fiul lor.

După două luni de bucurie, Sabin a realizat că a neglijat școala și prietenii din cauza Violetei. Când Sabin i-a spus fetei că vrea să încheie orice legătură cu ea,Violeta a început să îi trimită un șir lung de mesaje urâte la adresa lui Sabin și a familiei lui. I-a promis că o să se răzbune și că o să îl facă pe Sabin să regrete.

Băiatul nu a crezut niciun cuvânt și a reînceput viața pe care o ducea înainte să aibă vreo legătura cu Violeta. <17>

Timp de trei zile Sabin a fost liniștit și nu a avut parte de niciun incident neplăcut, până într-o dimineață când este trezit de părinții lui. Aceștia îi spun foarte supărați că mașina lor are toate roțile sparte. Sabin și-a dat seama imediat despre cine este vorba, dar nu a spus părinților că mașina a fost vandalizată de Violeta. Întrebarea era: „De unde știa Violeta unde locuia el?” La școală treburile nu erau prea bune. Pe toate panourile din școală erau poze cu Sabin de la botezul lui, aspect ce a determinat o adevărată serie de glume pe seama lui Sabin și care l-au supărat teribil. Și de data aceasta, Violeta a intrat în școală și a pus pozele pe panouri. Sabin i-a trimis Violetei acele poze, fără să se gândească la consecințe. Când Sabin venea de la școală a primit un telefon care l-a debusolat complet. Era vocea unui bărbat care i-a spus că i se va întâmpla ceva cât de curând.

Sabin i-a trimis mesaj Violetei spunându-i să înceteze cu toate lucrurile astea.

Lângă o bancă erau doi băieți care îl așteptau pe Sabin. L-au luat de o parte și de alta și l-au dus într-un câmp. Sabin a avut parte de foarte multă violența din partea băieților, care într-un târziu l-au lăsat să plece acasă. Băiatul intră repede în camera lui, unde cade în pat. După două ore îsi revine și încearcă să învețe, dar era prea slăbit și nu a reușit. În următoarele zile, Sabin a avut parte de aceleași lovituri grave și de aceeași suferință cruntă, dobândită de la acei băieți care îl urmăreau ca o umbră. Mama lui, Magda, a început să creadă că băiatul ei nu era tocmai bine, dar Sabin a negat orice răspuns referitor la vreo problemă.

Violeta îi trimitea în fiecare zi mesaje lui Sabin, spunându-i că nu o să se oprească. Sabin era foarte supărat pe propria persoană, pentru naivitatea de care a dat dovadă. Oricât s-ar fi ferit de acei băieți mereu îl prindeau și îl băteau.

Sabin, săturat de situația în care se afla, s-a încuiat în camera sa și a refuzat să comunice cu părinții lui sau cu oricine altcineva. Magda si Dan s-au speriat de schimbarea bruscă de comportament a fiului lor așa că au intrat în telefonul lui când acesta nu era atent și au citit mesajele de la Violeta. Îngroziți de situația fiului lor și enervați la culme că nu și-au dat seama, au încercat să discute situația cu Sabin. Au observat că fiul lor era în baie și era pe punctul de a părăsi această lume, dar Magda și Dan au oprit terifianta scenă ce urma să se petreacă.

Sabin a povestit ce s-a întâmplat, iar părinții lui au promis că vor rezolva problema cu Violeta.

Magda a sunat-o pe sora ei, Felicia, care era profesoară de informatică și care putea analiza contul Violetei și putea depista dacă era contul ei adevărat. Felicia a spart contul Violetei, iar acesta nu era altceva decât un cont fals. Mătușa lui Sabin a aflat că un coleg de-al lui era în spatele contului fals, iar toată povestea cu Violeta era doar un paravan pentru a se răzbuna pe Sabin, deoarece bietul băiat a fost întotdeauna mai apreciat de către profesori, spre deosebire de el. Petru, falsificatorul de conturi, a fost vizitat exact după descoperirea adevărului de Felicia. Când familia lui Petru a aflat de ce a fost în stare puștiul, au fost anunțate autoritățile, iar coșmarul lui Sabin s-a terminat. Părinții lui s-au simțit vinovați pentru toate cele întâmplate, dar cu timpul rănile din familia Munteanu s-au vindecat, inclusiv cele de pe corpul lui Sabin, iar acesta a realizat că a trăit un film, care i-a lăsat bine imprimate lecții de viață pe care nu o să le poată uita.

Daria Găure, Clasa a VI-a

Regrete Lângă o casă, un copil, Plângea c-a rupt un trandafir. Și mama lui, răutăcioasă, Îl bate și-l scoate din casă.

Eu mă apropii-ncet de el, <18>

Ușor, să nu-l sperii, săracul: „Nu toate mamele-s la fel!

Să știi, nu tu ești vinovatul!!!”

Să vă gândiți că timpul trece Și nu e timp să corectezi.

Tu ești copil cu suflet bun.

Părinții nu gândesc acum, Dar, când vei crește și-oi pleca O să te plângă, mama ta!

Luați aminte, de la mama, Când îi arăt greșeala mea.

Mă ia în brațe și îmi spune Doar: Ai greșit, fetița mea!

Părinți, cu sufletul mai rece, Iubiți copiii ce-i aveți!

Dragomir Elena, Clasa a V-a A

,,

Tărâmul lecturii

Lectura Lectură...

A ideilor furtună O lume minunată, Cu multe întâmplări înzestrată!

O, carte frumoasă, Un șirag de piatră prețioasă.

Tu mă înseninezi mereu Ești viața sufletului meu.

Lectură...

Ce frumos sună!

Seamănă cu o viorea, Ciripit de păsărea.

O iubesc și mă iubește, Prietenă să știți că îmi este.

Nu m-ar putea plictisi, Decât dacă n-ar mai fi.

M-ai învățat să cred în ale tale taine , Să știu mereu că după rău urmează bine.

M-ai teleportat adesea în lumea miracolelor, Unde nu se auzea decât cântecul priveghetorilor.

Ești asemeni păsărilor, Călătorind mereu în lumea poeților.

Te asemeni codrilor, Reînviind mereu în mintea muritorilor.

Ecaterina Sărăcuțu, Clasă a VII-a

Revenim puțin în trecut, Să vă povestesc cum ne-am cunoscut.

Cu pași timizi m-am apropiat de lectură, Evident, cu doamna învățătoare de mână, Căreia cu drag îi mulțumesc, Că am învățat să îi spun lecturii: “TE IUBESC!”

Daria Găure, Clasa a VI-a

Mon pays

La Roumanie est mon pays et je suis fier de ses beautes et ses richesses.

La Roumaine est un pays magnifique.

Les Carpates, ces beau et grande montagnes, avec des somets pleines de neige et de la tẻte dans les nuages où hahient des amineaux sauvages rares, ont des paysages mervielleux !

La Roumaine est plaine des endroits á visiter: des plaines avec des fleurs, des cẻrẻals, verger d`arbres fruites, des vignes, avec des nombrreuses espẻces de raisin.

J`habite dans la rẻgione Vrancea, qui a des prestigieux vignobles. Ici, vous avons beaucoup des endroits ou le paysages sont merveilleux. Mon village est situẻe prẻs de Mausoleẻ Márásti, qui est frequemment visitẻ par les tourists.

Une autre beautẻ de que je suis fier, comme tous les roumains aussi, est le Delta du Danube, avec des mombreusses espẻces de poisons, des oiseaux et riche vẻgetation.

Pour moi, la Roumanie est le pays beau pans du monde et je l`aime.

Octavian-Gabriel Caproș, Cls. a VIII-a

Rugă pentru Dumnezeu

Domnul m-a îndrumat Spre școală, la învățat, Pentru a reuși în viață, Părinților să le dau speranță Că voi reuși Și om mare eu voi fi.

Ei mândri de mine vor fi Și Domnului îi voi mulțumi Că mintea mi-a luminat Și spre calea cea bună El m-a îndrumat.

El îmi este ca un tată, Iar eu sunt a lui fată.

Credincioasă îi voi fi Până când La el eu voi veni Și îi voi mulțumi, Pentru părinții minunați, Pe care mi i-a dat.

Si pentru calea spre care El m-a îndrumat.

Hohoi Andreea, Clasa a VI-a

<19>

Tată ceresc,

Îți mulțumesc pentru bunătatea Ta și pentru tot ce îmi oferi: profesori buni și înțelegători, colegi apropiați, o casă frumoasă, dar, mai presus de toate, îți mulțumesc pentru familia minunată pe care o am și care îmi oferă tot ce îmi doresc! Știu că greșesc atunci când îi supăr pe părinți și când mă cert cu surioarele mele, dar Te rog să mă ierți, pentru că îi iubesc, pe toți, din tot sufletul!

Îți mulțumesc pentru ajutorul pe care mi-l dai la școală, că îmi dai putere să învăț și să obțin rezultate bune, care mă fac fericită pe mine și pe părinții mei! Îți promit că voi continua să fiu sârguincioasă și voi învăța ca să ajung un om de bază, când voi

Rugă către Dumnezeu Dragă Sfinte și Preamărite Dumnezeu, eu mă numesc Andreea – Elena, sunt elevă în clasa a V-a și vreau să-ți împartășesc gândurile, dorințele și idealurile mele despre viitor.

Dragă Dumnezeule, să știi că-ți mulțumesc din tot sufletul că ai fost alături de mine și de familia mea în momente grele. Doamne, dă-le sănătate tuturor celor din jurul meu, tuturor părinților și copiilor din lume, și ajută-i să nu fie răi și să învețe bine.

Vreau să știi că întotdeauna am să mă închin ție, chiar dacă câteodată mai uit, nu o fac din plictiseală sau din lene, ci doar că am fost prea obosită.

Doamne, am crezut în tine mereu pentru că de câte ori te rog ceva, mă ajuți și știu că mă vei ajuta mereu.

Vreau să-ți mulțumesc pentru viața pe care o duc,

<20>

crește!

Doamne, Te rog din tot sufletul, să îți reverși toată dragostea asupra familiei mele, să îi ții sănătoși și fericiți!

Tată Ceresc, mai am o dorință, pe care îmi doresc din toata inima să mi-o împlinești: Te rog să o ajuți pe bunica mea, care este grav bolnavă! Știu că nu e posibil să o vindeci, însă, Te rog să-i alini durerile și să o lași aici, pe pământ, cu noi, cât mai mult timp! Îmi doresc să o am cât mai mult lângă mine, să ne vadă crescând și devenind oameni buni!

Doamne, Te rog, ajută toți copiii și oamenii bolnavi și, Fă în așa fel încât, să fie mai multă bunătate și înțelegere între oameni! Îți mulțumesc încă o dată pentru tot ce am și îmi pun toată nădejdea în Tine, că mă vei ajuta să fiu un om pe placul Tău!

Cu mult drag, Amalia Stoian (clasa a V-a)

pentru că am doi părinți minunați care se ocupă foarte mult de mine, de sora și de fratele meu.

Te rog, din tot sufletul, să-i dai familiei mele multă sănătate, bucurie și fericire, să-mi ajut prietenii să fie buni și credincioși! Să îi ajuți și să le dai sănătate și domnilor profesori și doamnelor profesoare pentru ceea ce mă învață zi de zi la școală și tuturor celor ce îmi sunt aproape și celor care nu îmi sunt aproape! Să fie pace și liniște în țara nostră, să ai grijă și de acei copii fără părinți!

Cresc în fiecare zi prin ce pot oferi și zilnic mă înnoiesc prin ceea ce dau și primesc.

Ajuta-mă Doamne ca lucrurile la care cu drag mă gândesc să pot și prin fapte să le împlinesc!

Cu adâncă recunoștință, Andreea Vlădoiu (clasa a V-a)

Dă, Doamne Tatăl meu ceresc, Vin azi în fața Ta, Ca să îți șoptesc Rugăciunea mea.

Coboară înțelepciunea Ta, Spre ai mei tutori, Să-și poată face munca De ai tăi păstori. Întărește-le voința, Puterea și răbdarea, Iar nouă credința.

Asta mi-e strigarea!

Ajută-mă pe mine, Ajută-i pe elevi, pe toți,

Tată Ceresc,

Îți mulțumesc pentru că sunt sănătos, pentru familia și viața pe care o am. Chiar dacă nu Ți-am fost recunoscător de fiecare dată, Tu mi-ai dăruit mai mult decât Ți-am cerut și pentru asta mă închin Ție.

Doamne, Te rog să le luminezi mintea tuturor colegilor mei pentru că mi se pare că trec printr-o perioadă mai dificilă, de adaptare, clasa a V-a fiind un nou început pentru ei. Ajută-i pe unii copii din clasa mea să fie mai buni, mai răbdători, mai atenți la nevoile și problemele celor din jur și să nu mai fie mânați de orgolii, invidii. Toți ar trebui să fim o mare familie. Grija noastră ar fi învățătura,

Să învețe bine.

Fă asta dacă poți!

Nu-ți mai cer nimic, Decât un lucru doară Ascultă-mă un pic, E pentru ultima oară.

Dă-le sănătate Cadrelor didactice!

Să vină în unitate, Lecția s-o practice.

Nicu Micu clasa a V-a

Din suflet îți mulțumesc Că ai fost aici cu mine!

Promit să mă străduiesc Să învăț mai bine!

Georgiana Chirilă (clasa a VII-a B)

atenția acordată celor dragi, răbdarea, truda, perseverența.

Doamne, Te rog să ai grijă de familia mea, tot așa cum și ea a avut de mine din clipa în care m-am născut. Fratele meu este mic, nu a auzit încă de Tine, dar Îți promit că îi voi povesti ce faci pentru noi și pentru semenii noștri. Îi voi spune să nu se teamă de nimic, pentru că Tu ne vei călăuzi mereu pașii și vei fi mereu alături de noi, dacă Îți vom asculta sfaturile.

Acestea au fost doar câteva cuvinte și gânduri pe care Ți le-am împărtășit, dar sunt sigur că Îți voi povesti mai multe, diseară, la rugăciune.

Cu evlavie și închinăciune, Eduard Șerban( clasa aV-a)

<21>

TRĂDAREA DE LA MOMÂIA

P

rimul război mondial, sau mai bine spus perioada primului război mondial, constituie unul dintre acele momente istorice care se întipăresc adânc în memoria omenirii, atât prin amploare, cât și prin consecințe.

Având în vedere că în acest an aniversăm centenarul glorioaselor bătălii din vara anului 1917, de pe Valea Șușiței, supranumită și ,,Marna românilor”, ne-am gândit să comemorăm un moment mai puțin cunoscut din istoria acestui război, petrecut pe teritoriul comunei noastre, Răcoasa. Este vorba despre o acțiune care nu a făcut cinste armatei române și mai ales clasei politice românești. Acesta s-a petrecut la sfârșitul anului 1916, mai exact în luna decembrie și are ca personaj negativ pe col. Alexandru Sturza, fiul fostului prim-ministru și șef al P.N.L, D.A Sturza.

Acesta, în decembrie 1916, când frontul ajunsese în sudul Moldovei, pe râurile Putna și Siret, primise

misiunea să apere Depresiunea Vrancei, dar s-a retras nejustificat, lasând fără apărare zona de munte a Vrancei, care a fost ocupată de forțele germane.

Astfel, linia frontului era pe dealul din fața comunei Răcoasa, pe malul drept al Șușitei. În ianuarie 1917, acesta vine pe vf. Momâia cu un locotenent de origine evreiască, trece la nemți și își împușcă ordonața. La nemți își spune scopul datorită situației dezastruoase, vrea să facă o armată din prizonieri români căzuți la nemți și austro-ungari cu care să lupte pe frontul din Moldova, să-i alunge pe ruși și să elibereze Basarabia.

Referitor la acest moment, trebuie menționat că în acest plan a fost atras și lt.col.Crăiniceanu în încercarea de a trece la nemți a fost prins și judecat pentru înaltă

trădare de către Consiliul de război al Armatei a II-a condusă de gen.

Al. Averescu.

Ambii au fost condamnați la moarte, dar col. Sturza nu a putut fi prins, acesta stabilindu-se în Germania. Crăiniceanu a fost executat în fața propriilor soldați.

Se mai poate menționa că col. Crăiniceanu era și nepotul gen. Prezan, unul dintre cei mai importanți generali români, care spre onoarea lui de militar nu a încercat să mușamalizeze cazul. Acest moment mai puțin plăcut, nu a umbrit marele succes al armatei a II-a române, conduse de Averescu, care a obținut prima mare victorie în acest război. Gloria ostașilor români din marea bătălie de la Mărăști, este evidențiată prin ridicarea mausoleului de pe dealul Mărăști, în cripetele căruia își duc somnul de veci ostași români și cei patru generali care au condus armata și diviziile componente.

Noi, generația de astăzi, avem datoria să cinstim, să păstrăm, să apărăm și să consolidăm ceea ce au înfăptuit cu atâtea jertfe de vieți omenești înaintașii noștri.

Profesor istorie, Cristinel Danțiș

Amintiri, amintiri...

Timp de 39 de ani (destul de mult, nu?) am trudit, cu dragoste pentru copii și respect pentru școală, 6 ani la Verdea și 33 la Răcoasa. Dacă am debutat, în 1971, într-o școală fără curent electric, am încheiat activitatea în plină explozie a internetului, în anul 2010.

Am trăit în două perioade istorice: comunism și democrație, perioade care cu voia ori fără voia noastră și-au pus amprenta și pe școală. Din fericire, am avut șansa să aparțin unei generații de învățători care s-au dedicat școlii trup și suflet. În perioada până în 1989, pe lângă activitatea cu elevii, desfășuram multe acțiuni cultural artistice și educative pentru comunitate, activități care ne-au dat posibilitatea să păstrăm și să transmitem din tradițiile populare ce au fost mai reprezentative pentru zona în care locuim.

După 1990 au avut loc unele schimbări, unele din ele, din păcate, au dăunat școlii sau poate așa le-am perceput noi, cei din generația mea, obișnuiți cu o anumită rigurozitate privind relația elev - învățător - părinte - comunitate. Nu a fost ușoară trecerea și adaptarea la noua situație, dar am încercat să păstrăm ridicată ștacheta. Școala Gimnazială Răcoasa a fost și a rămas o școală de elită și cu elite, aș spune fără să e-

xagerez. Colectivele didactice au dat și dau dovadă de profesionalism, seriozitate și drag de meseria pe care o profesează.

Pe voi, dragi copii, vă felicit pentru inițiativă și vă doresc mult succes alături de cei care vă sunt alături.

M-am bucurat foarte mult când doamna director Loredana Obreja mi-a cerut să scriu câteva rânduri pentru o revistă a școlii. Mi-a alunecat gândul la o zi însorită de septembrie 1973 când am pornit în apostolatul meu de dăscălitor în această școală. Aveam 22 de ani, veneam cu multe vise și dorințe de a-i face pe copii să iubească istoria și geografia.

De-a lungul a 37 de ani la catedră, am avut și realizări și deziluzii. Dar mereu am privit înainte și această școală a fost a doua mea casă. De pe băncile școlii au ieșit oameni care-i fac cinste și eu cred că sunt mândri să spună unde au învățat primele opt clase. Că sunt medici, profesori, ingineri, ofițeri, preoți, lucrători în diverse domenii sau gospodari în satul lor, pentru cei mai mulți sunt și azi „doamna mea profesoară”. Vreau să cred că o spun cu sinceritate și chiar își amintesc cu bucurie și respect de mine.

Am avut onoarea să lucrez într-un colectiv de cadre didactice de excepție de la primii pași în învățământ, până am ieșit la pensie.

Unii nu mai sunt, au plecat în lumea fără dor.

Dar eu îi evoc de câte ori pot și la orice întâlnire, fie ea oficială, fie particulară. Și acum intru cu mare drag în școală, îmi place să stau de vorbă cu toți și să-mi aduc aminte de când eram colegi (cu unii). Și parcă simt că și foștii elevi se bucură. Le doresc să ajungă la vârsta mea și să aibă amintiri frumoase din această școală.

Învățătoare pensionară, Vasilica Dumitrescu

Profesor pensionar, Florica Găman <23>

Î

M

-am născut în satul Mărăști, com. Răcoasa, jud. Vrancea și fac parte dintr-o familie numeroasă, ce a crescut și educat 11 copii. Am făcut primele clase la școala din Mărăști, după care, pentru că s-a desființat ciclul gimnazial la Mărăști, am continuat după vreo 2 ani, la Școala Răcoasa, clasele a VI-a și a VII-a. Am terminat ciclul gimnazial cu media 10, pentru că atunci se dădea examen de absolvire. Apoi am mers la Liceul IOAN SLAVICI din Panciu, unde am intrat în urma examenului de admitere.

După terminarea liceului am fost timp de 1 an pedagog la liceul din Panciu, apoi profesor suplinitor de matematică la școala din Răcoasa. În toamna anului 1969, am dat examen de admitere la Institutul Pedagogic din Galați, unde am intrat cu o medie bună. În mai 1970, m-am căsătorit cu colega mea de serviciu, Săndulache Maria. În toamna aceluiași an, m-am mutat cu serviciul la școala din Răcoasa, pe postul de profesor suplinitor la catedra de matematică. În toamna anului 1973 am absolvit facultatea și în februarie 1974 am susținut examenul de stat, pe care l-am absolvit cu o medie bună. Ceva mai târziu, am reușit să mă titularizez pe catedra de matematică la școala din Răcoasa, post pe care l-am ocupat până la 1 septembrie 2009, când am ieșit la pensie. În tot acest timp, am susținut toate examenele care se impuneau definitivat, gradul II și gradul I.

Pe plan familial, am avut grijă să îmi construiesc casă și ce este mai important, soția mi-a dăruit 2 copii, pe care i-am crescut și educat cum am știut mai bine. Momentan, ambii copii sunt în Canada, în orașul Toronto, unde muncesc și se bucură de plăcerile vieții alături de partenerii lor. În activitatea de profesor am avut grijă să predau cât mai pe înțelesul copiilor și am pretins ca și ei să-mi redea cunoștințele primite. Am avut grijă să fiu cât mai corect în aprecierea copiilor. Cel mai mult mi-a plăcut să pun în evidență talentul unor elevi fapt ce a dus la participarea la olimpiade școlare. Pentru aceasta și pentru alte activități organizate cu copiii, multe serii au organizat întâlniri unde și-au amintit toate bucuriile petrecute în timpul școlii.

Aș fi mai bucuros dacă pe plan local și-ar aminti (chiar cei actuali) de toate eforturile noastre pe plan profesional, cultural, social și chiar național, lucru care nu se întâmplă în alte localități.

Profesor pensionar, Neculai Bran <24>

n cei 47 ani de carieră didactică am fost preocupat în special de rezolvarea prevederilor programei școlare a obiectului Educație fizică. Cu sprijinul conducerii școlii, a colegilor de cancelarie, a părinților, a elevilor, a consiliului local și al primăriei am realizat amenajarea terenului de handbal în curtea școlii, care spre bucuria tuturor a fost asfaltat, am creat baza materială pentru susținerea de către elevi a probelor din sistemul unitar de apreciere și valorificare a progresului elevilor pe diferite etape de vârstă și pentru corectarea unor deficiențe fizice. Cu forțe proprii am improvizat o mini sală de sport într-un fost atelier, cu dotare minimă (saltele de gimnastică, masă de tenis, șahuri, echipament sportiv, mingi de fotbal, de handbal și de oină). Am amenajat groapa pentru sărituri în lungime și înălțime, pista pentru alergările de viteză și de rezistență, sectorul de aruncări pentru mingea de oină.

Pentru popularizarea performanțelor obținute am amenajat un colț sportiv cu expunerea la vedere a tuturor diplomelor obținute și tuturor trofeelor sportive. La serbările de sfârșit de an școlar, sportivii școlii au primit diplome și recompense din partea conducerii școlii și evidențierea lor în fața autorităților comunale. Se cade să nominalizăm unii sportivi la bilanțul activității mele:

- Echipa de orientare turistică a Școlii Răcoasa - locul I pe județ;

- Raiu Camelia – locul 16 pe țară la „Săniuța de argint” - Vatra Dornei;

- Dragomir Mioara - locul II la șah, faza judeteană;

- Cojocaru Costică, căpitan la echipa de handbal a școlii, locul II, faza pe județ;

- Iliev Alin, locul I tetratlon atletic școlar, faza județeană, promovat în lotul județean de atletism;

- Găure Iuliana, locul I la tetratlon atletic școlar, faza județeană, locul 12, faza națională la Mediaș.

Un mare sprijin am primit din partea preotului paroh Obreja Alexandru la organizarea unor drumeții prin participarea la excursia turistică spre Vârful Lăcăuți.

Prin pensionarea mea la 31 august 2009, catedra de educație fizică a fost preluată de prof. Apostu Oana, o profesoară tânără, dornică de afirmare. În prezent catedra este preluată de d-na profesoară Catană Lila, căreia îi urez succes.

De asemenea urez succese depline tuturor cadrelor didactice, elevilor, părinților în realizarea programelor școlare pentru construirea viitorului fiecărui elev al școlii.

Profesor pensionar, Nicu Boșcan

D

upă 38 de ani de activitate și 4 ani de pensie, acum, când clepsidra timpului m-a adus în acest moment, rememorez cu drag primul pas în grădinița din satul Varnița, la primul meu loc de muncă ca educatoare.

-Doamne, când a trecut tot acest timp?

Atunci când închid ochii, emoțiile mă încearcă, amintindu-mi cum am am deschis ușa de lemn a primei clase, în care gurițele mici cu suflete mari așteptau cu răsuflarea tăiată “ Universul” pe care aveam să-l descoperim împreună. Constat cu bucurie că a fost un „templu sacru” al propriei mele formări pentru tot ce a însemnat profesia de educatoare. Și așa, zi după zi, primăvară după primăvară, an după an, această perioadă a trecut ca un abur de dimineață în fața primei raze de soare.

Generație după generație, copii și părinți, localități mai mult sau mai puțin cunoscute s-au împletit ca o salbă în sufletul meu, lasând amintiri plăcute.

O imensă bucurie mă încearcă de fiecare dată când întâlnesc părinți ai căror copii au cunoscut farmecul în grădinița unde și pentru mine a fost un început, care mi-a pus bazele în tot ce a urmat. Aici am cunoscut oameni de excepție, dar și oameni simpli pentru care meseria de educatoare s-a contopit cu cea de mamă. Aici am învățat să înțeleg care este menirea mea de dascăl și tot aici m-am convins că a fi educatoare înseamnă să faci ceva care nu este la îndemâna oricui.

Cu credință și sinceritate, afirm că aici copilăria își găsește farmecul, aici realitatea se transformă în basm și tot aici „Măria sa”, copilul, pătrunde în vasta lume a cunoașterii.

Cred cu tărie că meseria de educatoare nu stă bine pe orișicine!

Când se desprinde de mâna mamei, copilul apucă mâna educatoarei.

Pentru fiecare copil în parte, educatoarea devine „mamă” în noul univers numit grădiniță. Uneori copilul se simte singur, este speriat, ii e teamă de ceea ce il așteaptă. El depinde de tine ca educatoare, să-l faci să se simtă în siguranță. Pașii sunt mărunți. Treptat lacrimile se transformă în zâmbete timide, iar la sfârșitul unei zile în care n-au mai fost lacrimi, ci doar zâmbete, copilul a mai făcut un „pas”, iar educatoarea pleacă acasă mulțumită și împlinită.

Arta de a fi educatoare este minunea de a ne oglindi zilnic în ochii copiilor. Ochișorii unui copil îți pot spune multe: uneori ești zâna cea bună, alteori ești vrăjitoarea cea rea, dar ești mereu „mama” care alină durerea și șterge râurile de lacrimi și ... prietena de care cei mici au atâta nevoie!

Nu mi-a luat mult timp să înțeleg faptul că preșcolarii sunt puri și fără de cusur, sunt sinceri și corecți. Poți să râzi și să plângi cu ei, să-i cerți și să-i împaci și să-i pui să se joace împreună.

Educatoarea, prin tot ceea ce face, pune mult suflet, multă răbdare și dăruire. Nu poți să alegi această meserie decât dacă iubești copiii!

Educatoare pensionară, Dobrin Valerica

Ș

coala mea = casa mea = viața mea. Spun „școala mea”pentru că aici mi-am desfășurat activitatea ca profesor timp de 42 de ani, mai întâi ca profesor de geografie, chimie, ed fizică la Școala Verdea (3 ani). Apoi am urmat „Facultatea de biologie - chimie București” și din anul 1968 am fost repartizată la Școala Răcoasa unde am funcționat ca profesor până în anul 2007, când m-am pensionat.

„ȘCOALA MEA” pentru că aici am educat, format și îndrumat multe generații de elevi care au devenit oameni de seamă: doctori, ingineri, profesori, învățători, educatori, ofițeri, iar unii dintre ei mi-au devenit colegi. Tot aici am primit, îndrumat și ajutat alți colegi care au venit în școală și pe care i-am primit și în „CASA MEA”.

Mai mulți ani am fost director coordonator și am colaborat foarte bine cu colectivul de cadre didactice dându-mi seama că „FORMA SUPERIOARĂ A INTELIGENȚEI ESTE: BUNĂTATEA, SINCERITATEA, OMENIA” și că „A FI OM E LUCRU MARE”.

Așa a fost până într-o zi cînd a trebuit să ies la pensie...

Doresc conducerii actuale a școlii mult succes, sănătate și multă putere de muncă alături de întregul colectiv!

Profesor pensionar, Marița Raiu

<25>

Ș

coala mea, profesorii mei... Invitația de a așterne pe hârtie câteva păreri despre Școala Răcoasa mi-a provocat memoria. Și cum altfel aș putea începe decât cu perioada școlarității mici, într-o școală veche, având-o ca învățătoare pe doamna Zenovia Cercel, preoteasa satului. Acea școală a devenit Căminul Cultural, în locul căruia s-au construit cele trei clădiri noi: Grădinița, Căminul Cultural șiCentrul de zi. În timp ce noi ne desfășuram activitatea în școala veche, în capătul celălalt al satului se construia o altă școală, care și-a deschis porțile și pentru mine, atunci când intram în clasa a III-a. Țin minte că în interiorul noii școli mai rămăseseră de făcut unele treburi, pe care le duceam noi, elevii, la bun sfârșit, căci erau pe măsura puterilor noastre. Îngrijirea grădinii școlii cădea exclusive în sarcina noastra, a elevilor, conduși de profesorul de agricultură. Plantam pomi, semănam legume sau flori. Eram redistribuiți și pe perioada de vară, în mici grupuri, să le îngrijim. De-a lungul timpului, Școala Răcoasa a primit învățători și profesori localnici sau veniți din alte părți, dar care locuiau în sat: Învățătorul Raiu Ștefan și soția sa, fam. Voicu, fam. Ciolan, fam. Suceanu, domnișoara Paula Bănica, strălucit profesor de lb. romana și alții, pe care nu i-am cunoscut ( deoarece nu au predat la clasa la care învățam eu) ca profesori. Serii multe de elevi și-au sprijinit devenirea pe umerii acestei generații de învățători și profesori, care au făcut apostolat de-a lungul timpului și, de bună-seamă, au înțeles că menirea celui de la catedră înseamnă să oferi, iar dacă oferta este însoțită și de ,,ingredientul cheie’’ -VOCAȚIA- atunci rezultatul este minunat! Mai înseamnă și să accepți să calci zilnic noroaiele ulițelor sau lipsa apei curente, iar de canalizare nici nu se putea vorbi, iar procurarea hranei era o problemă! Mulți dintre foștii elevi ai acestor slujitori ai școlii sunt oameni realizați, care au luat de la profesorii lor meticulozitatea, conștiinciozitatea, dar și un fel de a fi care s-ar putea numi EDUCAȚIE. Și dacă ne amintim că se spune că: „orice maistru își dorește să fie întrecut de discipolii săi”, iată că această ,,spusă’’ se verifică în multe cazuri! Despre generația dascălilor contemporani îi las pe cei tineri să vorbească!

Invățătoare pensionară, Domnica Chiper

Dragi copii,

Sunt profesor pensionar, născut în județul Argeș, repartizat în anul 1971 la școala Verdea din comuna Răcoasa. În toată perioada până la pensie, am predat obiectul ,,Biologie’’, căutând să-mi fac cu cinste meseria.

Mulți elevi m-au îndrăgit fiind conștienți că ,,știința vieții’’ îi va ajuta mai târziu la locul de muncă. Elevilor le-am insuflat sentimentul de cinste si corectitudine, de dragoste față de cei apropiați. Am funcționat la școlile din Verdea și Răcoasa. Am avut cinstea să desfășor și funcția de director de școală, perioadă în care am ajutat colegii să realizăm obiectivele cerute de școală. De fapt, motto-ul meu în viață a fost și este: ,,să fii om cu lumea toată, dar să nu aștepți răsplată’’. Cu multă plăcere am desfășurat și activități cultural-artistice, participând pe scenă în fața cetățenilor comunei, în cadrul unor piese de teatru sau a unor brigăzi artistice.

În prezent am o mare mulțumire când mă întâlnesc cu foști elevi ai mei care își manifestă bucuria că multe cunoștințe predate de mine la Agricultură, Anatomie, Botanică, Zoologie, Ecologie, le sunt folositoare în viață.

Profesor pensionar, Marin Dumitrescu

<26>

Doi pensionari nostalgici...

Roșu Ghioghi - fost învățător și fiu al satului Mărăști, o localitate cu rezonanță istorică, doar la pronunțarea numelui acestui sat, inima vibrează mai puternic.

Ca învățător, în cei 44 de ani de activitate, am contribuit la educarea și instruirea multor generații de elevi la o școală unicat în județ - Școala „Regina Maria”, construită chiar de aceasta. Ce poate fi mai frumos?

Vă invit pe toți cei care ajung pe aceste meleaguri să vizitați această școală, mausoleul eroilor, biserica și nu veți regreta!

Roșu Valentina - repartizată fiind ca educatoare la Mărăști, venită de pe alte meleaguri superbe, Delta Dunării din Murighiol, am îndrăgit imediat acest loc. Au trecut 45 de ani, din care 43 alături de copiii minunați de aici, a doua mea familie pot spune. Acum, când trec prin fața școlii, impulsul este să intru și de multe ori chiar să fiu iar printre copii, mai ales că acum educatoarea este fosta mea preșcolară. Este un sentiment minunat, iar meseria de educatoare este cea mai nobilă meserie!

Educatoare pensionară, Valentina Roșu Învățător pensionar, Ghiorghi Roșu

După scurgerea unei perioade de 8 ani de când sunt pensionară, încerc să refac în memorie activitatea mea de profesor de limba și literatura română desfășurată în cei 8 ani cât am funcționat la Școala Gimnazială din Răcoasa. E aproape de necrezut cum trecerea anilor nu șterge din mintea mea amintirile. Mă gândesc cu nostalgie la bucuriile și la necazurile pe care le-am trăit, la întâmplările mai mult sau mai puțin hazlii. Personal, prefer să păstrez doar amintirile plăcute, acestea fiind legate îndeosebi de interesul deosebit al unor elevi pentru însuțirea temeinică a cunoștințelor de limba și literatura română. De asemenea, satisfacții deosebite am avut în urma examenului de capacitate susținut în fiecare an de către elevii mei, examen la care au obținut note bune și foarte bune. Nu pot uita momentul în care a poposit la școală Caravana Literară, moment în care elevii au dat răspunsuri sclipitoare la întrebările adresate de reporteri. De multe ori am fost surprinsă în mod plăcut de dorința elevilor de a participa la olimpiadele școlare, obținând diplome la faza pe județ.

Astăzi , când mă întâlnesc cu foștii mei elevi, mă bucur foarte mult, pentru faptul că în formarea personalității lor intelectuale l-au avut cunoștințele acumulate în cei patru ani de gimnaziu. Privirile lor calde și respectul deosebit pe care mi-l acordă, mă emoționează până la lacrimi.

După patru ani de activitate didactică la Școala Mărăști, am încheiat cariera de profesor la Școala Gimnazială Răcoasa, școală la care am predat limba franceză timp de 7 ani. Regretul enorm resimțit la desființarea școlii de suflet a fost compensat din plin de întâlnirea cu mințile sclipitoare ale unor elevi din noua școală. Am fost foarte plăcut surprins de apetența acestor elevi pentru limba lui Voltaire, pentru cultura și civilizația franceză.

Am avut deosebita plăcere să lucrez cu elevi eminamente talentați. Spațiul nu-mi permite a-i nominaliza pe toți care merită a fi amintiți aici.

Ce a fost și mai plăcut pentru un profesor este că mulți dintre aceștia au îmbrățișat cariera didactică, devenind profesori, unii chiar de limba franceză. Trăim acum cu amintirile frumoase despre ei și cu bucuria întâlnirilor reale sau virtuale. Doresc drum lung și bun revistei, succes colectivului redacțional profesorilor și elevilor școlii.

Profesor pensionar, Mihail Broina

Profesor pensionar, Valerica Broina <27>

ZIUA IEI ROMÂNESTI

„Mult îmi place şi iubesc Portul nostru românesc.

Albă ia cu altiţe,

Cu cicori şi lămâiţe

Şi bundiţa ca un lan

Picurată cu mărgean

Şi cu spice şi cu fluturi,

De la vechile-nceputuri.”

Nu de puține ori aceste versuri au fost rostite de elevi cu ocazia serbărilor școlare.

Purtată în festivităţi, ceremonii sau îmbrăcată zi de zi, bluza românească tradiţională sau ia a fost considerată un articol de îmbrăcăminte sacru, care a însoţit femeia de-a lungul vieţii ei. În trecut, însemnele magice, cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. Tinerele moşteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor nu doar arta meşteşugului popular, ci şi rugăciunile potrivite, care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor.

Concursul județean ,,Bruma toamnei peste obiceiurile și portul vrâncean”, organizat de Școala Cîmpuri, ne-a oferit, prin participarea noastră, o zi în care ne-am răsfățat sufletul cu frumusețea cântecului popular, a costumelor tradiționale și mai ales ne-am molipsit de bucuria tuturor copiilor participanți. Elevii

Școlii Răcoasa, au purtat cu mândrie frumosul costum popular traditional, au impresionat prin frumusețea dansului popular prezentat, dar și prin cântece populare vrâncenești și au reușit sa ne facă, înca o dată, să fim

BRUMA TOAMNEI PESTE OBICEIURILE ȘI PORTUL VRÂNCEAN mândri de ei, obținând multe premii I. Astfel de evenimente ne ajută să-i facem pe copii să înţeleagă că prezentul este

valoros numai împreună cu trecutul și că îmbinate, prezintă o garanţie

pentru viitor și dacă reușim, înseamnă că am sădit în sufletele lor unul dintre cele mai frumoase sentimente.

Bucuria Nașterii Domnului

Așa cum ,,Îngerii cu flori de crin/ În zbor văzduhul străbătând/ Cântau micuțului Stăpân/ Osana-n cer și pe pământ!” și copiii școlii noastre au participat la frumosul concurs ,,Bucuria Nașterii Domnului”, organizat de Școala Vizantea și au fost

vestitorii unei bucurii care a umplut întreg universul.

An de an, generație de generație, Minunea Nașterii Domnului trebuie reamintită lumii și ce este mai frumos ca această veste să fie trâmbițată de glasu-

rile curate ale copiiilor! Prin interpretarea unei emoționante piese de teatru, dar și a sfintelor colinde, copiii au reușit să emoționeze juriul și în același timp să aducă darul lor Pruncului Divin.

Fii Moș Crăciun pentru un bătrân!

Motto „De Crăciun fii mai bun – Pentru mulți nu e doar o vorbă în vânt”.

Tot anul e rost de fapte bune. Dar în preajma sărbătorilor avem nevoie de o brumă în plus de bucurie, speranță și gânduri frumoase... noi toți, dar mai ales cei mici ca să aibă curajul să pășească în noul an cu zâmbetul pe buze și cu bucuria în suflet.

Sub îndemnul dăruiește și vei primi, elevii clasei a III-a, îndrumați de d-na învățătoare Baniță

Cristina, s-au apucat de treabă și cu ajutorul culorilor, lipiciului și altor materiale și instrumente au creat diferite lucruri pe care le-au expus la Căminul Cultural din localitate. Aici, cei dornici de frumos dar și iubitori ai celor în vârstă, au putut achiziționa la liberă ofertă creațiile copiilor.

Cu fondurile obținute tot cei mici au cumpărat alimente pentru a le dona bătrânilor din sat.

O inițiativă care anul trecut s-a bucurat de succes și în care copiii au învățat că a dărui celor mai nevoiași și neajutorați poate aduce mare bucurie.

Educația nu se face numai în școală iar astfel de teme extrașcolare nu pot duce decât la formarea de caractere frumoase, la o societate civilă așa cum ne-o dorim. <29>

Voluntariatul - cheia un

O

din jur.

amenii și-au ajutat întotdeauna semenii și au dăruit din timpul lor pentru a-i ajuta pe cei

Din dorința de a implica pe elevii noștri, plini de energie și intenții pozitive, in activități care să le aducă bucurie atât lor cât si unor persoane mai puțin avantajate, am format o echipă de voluntari formată din elevii și cadrele didactice ai școlii noastre și la începutul anului școlar 2016-2017 ne-am înscris în Programul Național de Acțiune Comunitară ( S.N.A.C.), un concept care aduce laolaltă oamenii din aceeași comunitate, dar cu resurse și nevoi diferite.

Ne-am gândit că lucrând împreună pentru rezolvarea unor probleme și dificultăți, ei învață

unii de la alții, se descoperă reciproc și pe ei înșiși, află cât de ușor e să faci bine și să aduci bucurie celorlalți.

În primul nostru an ca voluntari am desfășurat activitățile in parteneriat cu Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă “Elena Doamnă”, Focșani iar anul acesta în parteneriat cu parohiile din comună.

Dintre activitățile noastre amintim: 1.Săptămâna fructelor si legumelor donate; 2. În așteptarea lui Moș Crăciun; 3. E Primăvară în sufletul nostru.

Activitățile au avut și au un impact deosebit atât asupra beneficiarilor cât și a voluntarilor. Întrebați ce părere au despre aceste activități elevii noștri au răspuns:

„Ceea ce facem, facem cu bucurie și dorința de a face bine, nu pentru un premiu de popularitate sau pentru nota 10.”

<30>

nei educații de calitate

„Voluntariatul se naște în inima fiecăruia, iar ingredientele principale în aceste acțiuni nu sunt nici banii, nici numărul de oameni implicați ci pasiunea, dăruirea cu care lucrează cei ce vor să-și dea din timpul lor, abilitățile și cunoștințele în beneficiul altora.”

Profesor geografie, Gina - Nicoleta Postolache

BIBLIOTECA - partener pe drumul cunoașterii

Un copil care creşte în lumea cărţilor este asemeni unei flori care creşte în grădina feerică a Naturii Mamă. În ciuda progresului rapid al ştiinţei, cartea rămâne nemuritoare în educarea şi formarea personalităţii fiecărui om.

Coordonat pe acest drum, micul şcolar se obişnuieşte cu gândul că,

oriunde, oricând şi oricum, cartea rămâne cel mai bun profesor al omului.

Dacă lectura elevilor este sistematic organizată şi îndrumată, ţinându-se seama de particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, interesul pentru lectură creşte. Consider că nu este numai datoria şcolii, ci şi a părinţilor de a repune cartea în drepturi. Dacă elevul începe a citi din curiozitate şi insistă motivat , el va realiza mari progrese prin informaţii, prin deprinderea cititului coerent, conştient, prin implicare afectivă, prin însuşirea unui vocabular expresiv, prin îmbogăţirea vocabularului.

Este esential să citim cărţi care ne pot oferi exemple frumoase, demne de urmat, pentru a deveni mai buni, ştiind că prin lectură devii cineva.

Cartea va rămâne, cum afirma scriitorul român Tudor Arghezi: ,,o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi”.

Literatura este o lume din care putem extrage hrana spirituală, ne formează ca oameni şi din acest motiv îndemn toţi elevii să citească mult şi să extragă din cărţi valori frumoase.

Biblioteca Comunală Răcoasa împreună cu Biblioteca Judeţeană <32>

Ovid Densuşianu din Deva. Biblioteca Judeţeană Neamţ, Biblioteca Judeţeană Gorj şi Biblioteca Municipală Medgidia au participat sub coordonarea Fundaţiei Progress la lansarea volumului Cartea Curajului în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus.

Lansarea a avut loc la standul editurii Cartea Veche şi a prilejuit întâlnirea prin intermediul videoconferinţei skype a copiilor ce frecventează bibliotecile sus menţionate, cu autoarea cărţii şi cu alţi invitaţi. În cadrul acestei întâlniri, elevii de la clasa a V-A, profesoara de limba şi literatura română, Paula - Ramona Comănescu - Fluturu şi elevii de la clasa a III-a, învăţătoare Cristina Baniţă, fiecare în faţa unei camere video cu transmisiune live, au citit pasaje din poveştile alese de ei din Cartea Curajului, dând ştafeta lecturii de la o bibliotecă la alta.

Cartea Curajului semnată de Adina Rosetti, ilustrată de Alexia Udrişte şi apărută la Curtea Veche Publishing, reuneşte 10 poveşti inspirate din realitate, repovestite astfel încat părinţii să le poată împărtăşi copiilor valorile asociate curajului şi este prima lucrare de acest tip publicată în România. Elevii participanţi au primit referinţe foarte bune din partea Fundaţiei Progress, spunând cu mâna pe inimă ca nici intervenţia autoarei, nici lectura lui Marian Râlea nu au fost atât de apreciate ca momentul în care au citit copiii din biblioteci. Şi dincolo de faima lor personală, cred că aceşti elevi au adus un serviciu imens Şcolii Gimnaziale Răcoasa, bibliotecii comunale - fiindcă dintr-o dată, lumea a văzut un spaţiu prietenos, conectat la tehnologie, unde copiii se informează, îşi petrec plăcut timpul liber.

Ziua de 16 februarie este ziua

în care se sărbătoreşte la nivel internaţional „Lectura şi Cititul împreună”. În România, acest eveniment special a fost organizat de Asociaţia Citim Împreună Romania Reading Together Romania, căreia i s-au alăturat 80 de biblioteci, şcoli, librării şi ONG-uri din România, printre care şi Biblioteca comunală Răcoasa.

Biblioteca noastră a organizat la Grădiniţa Răcoasa, educatoare Elena Bratu şi Lenuţa Gogoi activitatea „Poveşti pentru cei mici” - lectură cu sprijinul elevilor de la Şcoala Gimnazială Răcoasa, pentru copiii de la Grădiniţa Răcoasa. Au participat cinci elevi din clasa a V-a, care au citit poveşti celor 30 preşcolari.

A doua activitate a reprezentat sesiunea de lectură la care au participat 20 de elevi, de la clasa a III-a şi doamna învăţătoare Cristina Baniţă împreună cu elevi din clasa a VI-a şi clasa a VII-a, profesoara de limba şi literatura română, Camelia Caproş şi voluntara Ramona Ignat, clasa a XII-a.

O educaţie de calitate se realizează atunci când, la procesul de formare a micilor şcolari participă, în mod armonios, toţi factorii educaţionali: şcoala, familia şi biblioteca.

Din experienţa mea de bibliotecar,

am observat că relaţia de colaborare permanentă cu şcoala duce la succesul şcolar.

Tudor Arghezi în poezia „Testament” a spus: „Cartea mea-i fiule-o treaptă/ Aşază-o cu credinţă căpătâi.”

Bibliotecar, Ghiță Vlădoiu

FĂRĂ ACCIDENTE RUTIERE

Pentru a evita accidentele rutiere, copiii trebuie învăţaţi de mici să-şi apere viaţa, mai ales acum, când a crescut numărul vehiculelor și autovehicule care circulă pe drumurile publice și de multe ori reprezintă un pericol pentru pietoni. Aşadar, școlarii mici trebuie să învețe normele și regulile de circulație iar datoria noastră, a dascălilor, este să le facem cunoscute aceste reguli prin educaţie,exerciţii și jocuri didactice pe teme rutiere.

În acest scop, elevii clasei I, de la Școala Gimnazială Răcoasa au participat la o activitate de educație rutieră menită să-i îndrume spre însușirea regulilor de circulație. Au observat cu atenție macheta prezentată, au înțeles rolul indicatoarelor rutiere, au ascultat explicațiile oferite și au conștientizat că numai circulând corect și traversând cu atenție prin locurile permise își vor proteja viața. Învățătoare, Valentina Blaga

Ziua mondială a educației

Ziua „Împotriva violenței”

<33>

Ziua Armatei Române

1 Decembrie – ziua Națională a României

Ziua Poliției Române

<34>

Crăciunul – darul bucuriei

Unirea Principatelor Române

Mărțișor pentru mama

<36>

Drum bun, dragii mei elevi!

V

ă rog să citiți mesajul meu, sunt gândurile mele de rămas bun pentru voi, dragi elevi!

Este o ultimă rugăminte, pentru ultima dată, în calitate de profesoară de limba și literatură română și dirigintă a voastră…

Acum, la finalul celor patru ani, în care am petrecut sute de ore de română, pline de emoții; mult mai multe recreații, așteptate cu nerăbdare din partea unora sau cu voce tare spuse „-Doamna, este fără zece!” din partea altora. Dar să nu uităm și de orele de diriginție, când le așteptam nerăbdători toți, să spunem „lucrurilor pe nume” cum le ziceam noi. Toate acestea, au avut ca rezultat: să învățăm să ne cunoaștem foarte bine unii pe alții, au făcut să știm aproape totul despre fiecare dintre noi, să ne amuze acest fapt, dar să ne și nemulțumească, câte un pic uneori.

Pe aripile timpului s-au plimbat nenumărate povești. Fiecare zi a noastră împreună, a devenit acum o minunată și de neuitat poveste, pe care o spunem cu o deosebită plăcere.

A fost o clasă minunată, plină de copii frumoși și zglobii, care mai de care dornici să învețe și să-și facă simțită prezența cu uriașa lor personalitate, curioși și mereu puși pe glume și joacă. La început erau ca argintul viu, mai apoi cu trecerea timpului, au crescut, au devenit rușinoși și timizi. Adolescența i-a schimbat în tineri minunați și dornici de aventură - unii, mai sfioși ca alții. Dar toți, gata să-și ia zborul, să înceapă o nouă etapă a vieții, o etapă care le va decide cursul vieții.

Aici, în mica noastră școală, eu și toți colegii mei am dorit ca voi, să luați învățăturile noastre și să le sădiți în mintea și în sufletul vostru, să prindă puternice rădăcini, să se dezvolte și să rodească, să vă ajute, asemeni semințelor fermecate din poveste, și să vă ducă acolo unde voi vă doriți să ajungeți, să ne faceți să fim mândri că ne-ați fost elevi și noi că v-am fost profesori.

„Profesorul a devenit un model pentru mine în via-

ţă. Şcoala este casa unde noi ne formăm ca oameni. Trebuie să stiţi că o parte mai mare sau mai mică din fiecare, port cu mine pentru totdeauna în suflet dar şi în personalitatea mea, oriunde m-aş duce. Voi, iubiți profesori, veți rămâne veșnic în sufletul meu, veți fi acea candelă mereu aprinsă, care nu se va stinge niciodată, iar lumina ei mă va apăra de orice întuneric voi găsi pe drumul vieții” sunt cuvintele minunate spuse de Octavian-Gabriel, pentru noi, profesorii săi. Mă bucur nespus că într-o societate unde mass-media oferă modele derizorii, noi suntem în prim plan, noi suntem cei care punem amprenta asupra voastră.

Fiecare cuvânt spus, îmi încălzește sufletul și mă bucur că ne considerați că am fost pentru voi „ca niște părinți, ne-ați învățat diferența dintre ce este bine și ce este rău, ați fost apropiați inimilor noastre” îmi spunea Anca; iar Ana - Maria este cea care îmi scria „ne-ați fost alături, mereu ne-ați dat sfaturi bune și ați făcut totul ca nouă să ni se pară ușor, să ne fie bine, de aceea vă iubim, ne-ați luat sub aripa dumneavoastră și am simțit că țineți la noi mereu.”

Cuvinte minunate, care și-au găsit locul în sufletul meu am primit și de la Ionuț-Ștefănel „Ne-ați învățat să fim toleranți și să evităm permanent violența, fiindcă așa vom fi și noi la rândul nostru modele de urmat în societate. Toată viaţa nu voi uita acele zile din timpul anilor şcolari petrecuţi, acele clipe le voi păstra în adâncul sufletului meu ca o lumină ce nu se va stinge niciodată. Învăţătura primită va fi asemeni luminii unui far, ce mă va călăuzi pe mările necunoscute ale vieţii.”

Trebuie să mai știți un lucru, că o dată ce plecați, o parte din sufletul nostru, vi-l dăruim vouă, necondiționat. Vă iubim nespus, o să rămânem alături de voi, chiar dacă nu ne mai sunteți elevi. Oricând ne veți cere ajutorul vom fi aici să vi-l oferim. Terminarea cursurilor gimnaziale nu reprezintă un sfârşit, ci un nou drum ce se deschide în faţa voastră. Un drum pe care pașii voștri îl vor urma cu îndrăzneală și curiozitate, specifică vârstei.

Amitiți-vă de tot ce v-am învățat și o să luați cele mai bune decizii. Am încredere în voi!

Cu multă dragoste, diriginta voastră Camelia Caproș

<37>

Ei

sunt mândria școlii

la descoperirea și cultivarea unor aptitudini înnăscute. Sub îndrumarea profesorilor de limba română și Icoana și Școala mărturisirii religie, precum și a preotului paroh, copiii au realizat Concursul „Icoana și Școala mărturisirii”, organizat lucrări minunate, aratându-ne astfel că această etapă cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Pa- a vieții, copilăria, reprezintă “statura omului aproape de Dumnezeu”. Astfel, eleva Dragomir Giulia, clasa a VI-a, a obținut premiul I la nivelul Protopopiatului Panciu și mențiune la nivel eparhial.

triarhul Bisericii Ortodoxe Române, a reușit să mobilizeze foarte mulți copii din școală, aceștia realizând creații literare și icoane pictate pe sticlă, dovedind din nou că activitățile de creație contribuie decisiv

<38>

Concursul de creație literară „Oana Diana Renea”

Semimaratonul Toamnei Păncene

O ă șans ru pent re fieca RAT T CU R O P S <39>

Moș Ion Roată oameni și locuri cu care ne mândrim

PILDA SEMĂNĂTORULUI

Siguranţa

Când eram mic, într-o seară, toată familia ne uitam la televizor. Era un film captivant şi toţi eram prinşi în acţiunea lui când… s-a oprit lumina.

Tata a privit pe geam şi, văzând că la vecini este lumină, a exclamat:

-S-a ars siguranţa!

Nu ştiam pe vremea aceea ce înseamnă ,,siguranţa”. Fapt e că tata a montat un fir subţire de sârmă pe un dispozitiv şi, într-un minut, am avut din nou lumină, reluând vizionarea filmului.

Mai târziu, mi-a explicat că firul acela subţire special este pus aşa, pentru a se arde în cazul unui scurt-circuit, în lipsa lui, putând lua foc întreaga casă. ,,-Ei, asta da, siguranţă !” mi-am spus eu în gând.

Când mai crescusem binişor , am făcut o călătorie cu trenul.

De-a lungul peronului era o dungă trasă cu vopsea roşie, foarte vizibilă, un ceferist atrăgându-ne atenţia să nu trecem ,,linia de siguranţă”.

După ce mi s-a explicat că nu e bine să treci de dunga roşie, fiindcă trenul trecând în viteză te poate accidenta, am exclamat iarăşi în gând : ,,-Asta da, linie de siguranţă !”

Cu timpul, cuvântul ,,siguranţă ” a revenit tot mai des în vocabularul meu: ac de siguranţă, centura de siguranţă, circulaţia în siguranţă, siguranţa de la uşă şi multe, multe altele dar, cel mai mult m-a impresionat când bunicul mi-a dat un sfat:

-Pentru a avea siguranţa traiului de mâine, trebuie să înveţi azi!

-Cum adică, şi traiul are o siguranţă? Ce fel e? Se arde? Dacă nu o respecţi te accidentează?

-Nu! Cine nu învaţă astăzi, mâine nu va şti ceea ce ar trebui să ştie şi nimeni nu va avea nevoie de el. Traiul lui va fi nesigur şi va fi purtat ca o frunză pe apă.

Când am înţeles bine vorbele bunicului, i-am dat dreptate şi mi-am zis în gând: - Toate ,,siguranţele” sunt importante, dar parcă cea mai importantă este siguranţa traiului de mâine pentru care trebuie să învăţ chiar de AZI. Profesor învățământ primar, Vasile Varvariche <42>

Iisus nu pregeta să învețe pe oricine întâlnea, dar nu toți înțelegeau spusele Lui. De aceea, uneori avea clipe de amărăciune...

Dar învăţătorul cel bun, niciodată nu-şi pierde răbdarea, ci încearcă să lămurească chiar pe şcolarul cel mai nătâng. Tot aşa şi Iisus, ca să-i facă să înţeleagă vina lor, El le arătă într-o zi ogoarele din apropierea lacului şi le povesti pilda aceasta:

”Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, și îndată au răsărit, pentru că nu era pământul adânc. Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșița și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă” (Matei 13, 3-9).

Pilda Mântuitorului se potriveşte şi cu viaţa şcolarilor: Sămânţa este învăţătura pe care profesorul sau cartea o oferă minții copiilor.

Sămânţa căzută pe drum... este lecţia pe care un şcolar o ascultă cu gândul în altă parte...In acest caz, copilul nu se alege cu nimic, după cum nici drumul bătătorit nu se schimbă niciodată în lan de grâu, chiar dacă ai risipi mereu boabele cele mai alese de-a lungul lui.

Sămânţa căzută pe piatră... e învăţătura auzită de un copil fără inițiativă. O clipă, el primeşte bine sfatul celor mai mari, dar, îndată ce vine vorba de fapte, sufletul lui nu dă roada dorită. Deși știe ce trebuie să facă, el nu trece la fapte.

Sămânţa căzută în spini... este ca învăţătura auzită de un şcolar deştept, însă cu mintea la joc sau alte griji ce nu au legătură cu cartea sau învățătura. Acesta, prinde pentru o vreme înţelesul vorbelor, dar peste câteva ceasuri uită tot, pentru că nu dă atenție celor auzite, fiind interesat de alte lucruri, care în zilele noastre, îi atrag foarte mult pe tineri, amăgiri care nu fac altceva decât să-i păcălească pe copii să-și piardă timpul. Nici şcolarul acesta nu folosește învățătura primită.

Sămânţa care cade în pământ bun e cuvântul, care ajunge la urechea unui copil cu luare aminte, spre bucuria părinţilor şi a profesorilor. La unul ca acela, cuvântul se înrădăcinează în minte şi, cu răbdare, ajunge să-i dea roade frumoase, până la sfârşitul vieţii. În astfel de copii, stă toată nădejdea unei ţări.

Sămânţa împrăştiată de profesori în şcoală şi de preoţi în biserică se cheamă că a căzut pe pământ bun şi va rodi însutit și înmiit dacă ea își face loc în mintea și sufletul școlarilor care primesc cu drag învățătura. Deci prin talentul și strădania acestora știința va încolți, va înflori și va da roadă bogată și anume tineri plăcuți în fața LUI DUMNEZEU și a oamenilor!

Preot, Alexandru Obreja

Știați că... ... Irlanda este singura țară europeană în care nu există șerpi? ... Bufnițele sunt singurele păsări care pot distinge culoarea albastră? ... Absolut toți copiii se nasc fără rotule? Ele se formează complet în intervalul de vârstă de 2-6 ani. ... Datorită mirosului său neplăcut, sulful se mai numește pucioasă? ... Un litru de apă de mare conține în medie 35 grame de sare? ... Cea mai mare parte din apa conținută în atmosfera terestră provine din transpirația plantelor? În 24 de ore, o varză obișnuită transpiră 1 litru de apă, iar un arbore înalt cam 205 litri. ... Cea mai lungă denumire de localitate din România formată dintr-un singur cuvânt este Streisângeorgiu (15 litere) iar cea mai scurtă este Ip (două litere)? ... Cuvântul AUTOÎNSĂMÂNŢĂRILE conţine toate cele 8 vocale din limba română (a, ă, â, e, i, î, o, u)? ... Oamenii își petrec aproape o treime din viață dormind, ceea ce este echivalent de obicei cu 25 de ani de somn? ... Aluminiul este cel mai frecvent metal din scoarța Pământului ?

Matematicianul german Karl Friederich Gauss se distingea încă din şcoală prin agerimea minţii sale. Odată învăţătorul său îi zise:

– Karl, aş vrea să-ţi pun două întrebări.

Dacă la prima o să răspunzi corect, apoi la a doua poţi să nu mai răspunzi. Aşadar, câte ace are bradul şcolii noastre, împodobit de Anul Nou?

– 65786 de ace, domnule învăţător! - a răspuns imediat Gauss.

– Bine, dar cum ai aflat acest lucru? - îl întrebă învăţătorul.

– Asta este deja a doua întrebare - remarcă cu promptitudine elevul.

Profesor matematică, Ciprian-Matei Pogan

Profesor biologie, Georgiana Lipșa

Din perlele elevilor • Cei care comit greşeli sunt penibili de pedeapsă.

• La noi în cartier a fost şi anul trecut o mare epilepsie de gripă.

• Un punct se adaugă prin oficiu.

• Oasele piciorului sunt tibia şi pirineii.

• Apa portabilă este bună de băut.

• Conţinutul este simplu, foarte bogat, apar imagini papile şi ductile.

• Cordonatele geografice sunt doar două: atitudinea şi longevitudinea.

• Albinele sunt insecte din clasa elicopterelor.

• În limba română există şi substantive detective de număr şi gen.

• Nu ne înţelegem pentru că între noi sunt prea multe contraverse.

• În Australia se cultivă... cicatrice.

• Orezul ca să-l putem mânca trebuie mai întâi decoltat.

• Apologia la care ajunge creaţia lui Sadoveanu este romanul “Fraţii Jderi”.

• Exerciţii gramaticale: - a mânca... mâncare - a bea.... bere - a duce... ducere - a face... afacere.

• Anul cu 366 de zile se numeşte an biseptol.

• Faţă de acizi, aluminiul se comportă ca redactor.

• Oamenii numesc ierburile mărunte din America de Nord perie, iar pe cele din America de Sud, pempers.

• Familie de cuvinte: magnetofon, telefon, microfon ...sifon. <43>

Calendarul

perpetuu

Poți afla ziua săptămânii în care te-ai născut: • Consultă harta anilor și găsește litera corespunzătoare anului tău de naștere.

• Pe harta lunilor, pe rândul cu litera ta, găsește numărul care cade în luna în care te-ai născut tu.

• Pe harta zilelor, în coloana cu numărul pe

1940 H 1941 C 1942 D 1943 E 1944 M 1945 A 1946 B 1947 C 1948 K 1949 F 1950 G 1951 A 1952 I 1953 D 1954 E 1955 F 1956 N 1957 B 1958 C 1959 D

1960 L 1961 G 1962 A 1963 B 1964 J 1965 E 1966 F 1967 G 1968 H 1969 C 1970 D 1971 E 1972 M 1973 A 1974 B 1975 C 1976 K 1977 F 1978 G 1979 A

1980 I 1981 D 1982 E 1983 F 1984 J 1985 B 1986 C 1987 D 1988 L 1989 G 1990 A 1991 B 1992 J 1993 E 1994 F 1995 G 1996 H 1997 C 1998 D 1999 E

2000 M 2001 A 2002 B 2003 C 2004 K 2005 F 2006 G 2007 A 2008 I 2009 D 2010 E 2011 F 2012 N 2013 B 2014 C 2015 D 2016 L 2017 G 2018 A 2019 B

Harta lunilor A B C D E F G H I J K L M N

<44>

I

F M A M I I

A S

O N

D

1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7

4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7 1 2 3

3 4 5 6 7 1 2 4 5 6 7 1 2 3

1 2 3 4 5 6 7 2 3 4 5 6 7 1

6 7 1 2 3 4 5 7 1 2 3 4 5 6

4 5 6 7 1 2 3 5 6 7 1 2 3 4

7 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6 7

2 3 4 5 6 7 1 3 4 5 6 7 1 2

5 6 7 1 2 3 4 6 7 1 2 3 4 5

7 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6 7

Exemplu: Dacă te-ai născut de exemplu pe 19 iulie 1987, litera anului e «D» numărul tau este «3» si esti născut într-o zi de duminică.

Profesor fizică - chimie, Marcela Vătafu

Harta zilelor

Harta anilor 1920 K 1921 F 1922 G 1923 A 1924 I 1925 D 1926 K 1927 F 1928 N 1929 B 1930 C 1931 D 1932 L 1933 G 1934 A 1935 B 1936 J 1937 E 1938 F 1939 G

care tocmai l-ai găsit, găsește data în care te-ai născut, iar în dreptul ei e ziua săptămânii.

6 7 1 2 3 4 5 7 1 2 3 4 5 6

4 5 6 7 1 2 3 5 6 7 1 2 3 4

1

2

3

4

5

6

7

LUNI MARȚI MIERCURI JOI VINERI SÂMBĂTĂ DUMINICĂ

1 2 3 4 5 6 7

1 2 3 4 5 6

1 2 3 4 5

1 2 3 4

1 2 3

1 2

1

LUNI

8

7

6

5

4

3

2

MARȚI

9

8

7

6

5

4

3

MIERCURI

10

9

8

7

6

5

4

JOI

11

10

9

8

7

6

5

VINERI

12

11

10

9

8

7

6

SÂMBĂTĂ

13

12

11

10

9

8

7

DUMINICĂ

14

13

12

11 10

9

8

LUNI

15

14

13 12 11 10

9

MARȚI

16

15

14 13 12 11 10

MIERCURI

17

16

15 14 13 12 11

JOI

18

17

16 15 14 13 12

VINERI

19

18

17 16 15 14 13

SÂMBĂTĂ

20

19

18 17 16 15 14

DUMINICĂ

21

20

19 18 17 16 15

LUNI

22

21

20 19 18 17 16

MARȚI

23

22

21 20 19 18 17

MIERCURI

24

23

22 21 20 19 18

JOI

25

24

23 22 21 20 19

VINERI

26

25

24 23 22 21 20

SÂMBĂTĂ

27

26

25 24 23 22 21

DUMINICĂ

28

27

26 25 24 23 22

LUNI

29

28

27 26 25 24 23

MARȚI

30

29

28 27 26 25 24

MIERCURI

31

30

29 28 27 26 25

31

30 29 28 27 26

JOI VINERI

31 30 29 28 27

SÂMBĂTĂ

31 30 29 28

DUMINICĂ

31 30 29

LUNI MARȚI

31 30 31

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu: uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu. Și oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puțin al său.”

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

ISSN 2559 - 3129 ISSN-L 2559 - 3129