cătălin a ucis poezia by Catalin Florian

Cătălin Florian

cătălin a ucis poezia volum de frustrări şi antipoezie

*******************************

cﾄフﾄネin a ucis poezia

*******************************

2014

CUPRINS

PROLOG PENTRU O CĂLĂTORIE MINUNATĂ ÎN LUMEA POEZIEI NIHILISTE 5 NU TE AŞEZA PREA COMOD ÎN SCAUNUL ACELA 6 HALMSTAD 7 NU MI-A ZIS NIMENI CĂ AVANGARDISMUL A MURIT SECOLUL TRECUT 8 FĂ UN COMENTARIU CRITIC LA POEZIA ASTA 9 APOCALIPSA DUPĂ ENVER HOXHA 10 MARGARETA 11 ASIGURAREA TA MEDICALĂ ACOPERĂ ŞI CHESTIA AIA 12 ÎNAINTE DE CIMITIR FACI STÂNGA PE STRADA CU COPACI 13 BALADA LUI AUREL LOPATĂ 14 DAR SĂ NU-I SPUI LUI A 15 TAHOMA 12 16 NU TOT PETROLUL DIN LUME VINE DIN TEXAS 17 VIS 31 18 TECHIRGHIOL 19 GWT? 20 SEZONUL FOTBALISTIC S-A ÎNCHEIAT 21 E UŞOR A SCRIE VERSURI CÂND NIMIC NU AI A SPUNE 22 UVERTURĂ PENTRU DEZASTRU SAU MAI NEGRU 23 ARS POETICA 24 SUICYPHER 25 TRENUL REGIO 14030 SOSEŞTE ÎN STAŢIE LA LINIA 3 28 MAI AM MULTE VERSURI DESPRE SINUCIDERE DE SCRIS 29 MANUALUL DE MASTURBARE EDIŢIA A III A REVIZUITĂ 30 UN VALET ŞI O PERECHE DE POPI 31 AKIRA YAMAOKA 32 CE N-A VĂZUT ORIZONTUL 33

CUPRINS

REVELION 34 PRINŢUL 35 TOATE SEMNELE DUC LA PRAGA 36 LA CASA MEMORIALĂ A POETULUI EMANUEL MALAHIE 37 SEC DE BĂRĂGAN 1 38 SEC DE BĂRĂGAN 2 39 ROCADĂ MICĂ 40 AOKIGAHARA 41 DODENSTADT 42 ŞI EU SCRIU ELEGII 43 DEPRESIE POST-INDUSTRIALĂ 44 ROCADĂ MARE 45 OGLINZILE SUNT MAI AMUZANTE CA TELEVIZIUNEA 46 LINIA FIERBINTE PENTRU CEI CU PROBLEME PSIHICE 47 ULTIMA ROMANŢĂ A SUICIDALISMULUI 48 DESENSIBILIZÂND SENSIBILITATEA 50 ÎN ACEST TEXT CĂTĂLIN LASĂ FRUSTRĂRILE SĂ CURGĂ CA O CONDUCTĂ SPARTĂ DE APĂ 51 CASABLANCA 52 PRIMĂVARA ÎN LENINGRAD 54 POSTSUICID 55 BĂIATUL CU PĂR MOV 56 VIS 03 57 HARDCORE ILFOVEAN 58 VITRIOL 59 DOLOR 60 EPILOG 61 ÎNTREBĂRI FRECVENTE 64

Motto: We just wanted to sound like shit But you thought we were avant-garde Anal Cunt- I am glad jazz faggots don`t like us anymore

PROLOG PENTRU O CĂLĂTORIE MINUNATĂ ÎN LUMEA POEZIEI NIHILISTE

în prima zi de primăvară te-am dus în parcul plin de maidanezi unde boșorogii joacă șah și viața se scurge din ei eram lângă banca de lemn pe care scria muie vali când ți-am zis că te iubesc tu mi-ai spus că nu prea-ți pasă oricum nu sunt genul tău ție îți plac băieții de familie bună cu texte eminesciene și fizic de mușchetar din romanele lui Dumas inima mi s-a spart ca o sticlă de votcă am cules cioburile și le-am aruncat la tomberon în ziua aceea am început să scriu fără inimă

NU TE AŞEZA PREA COMOD ÎN SCAUNUL ACELA

foaia albă de ore bune şi ţigări de contrabandă sunt în pană de inspiraţie mai bine mă duc la vulcanizare ce glumă proastă de ce nu mă vizitează muza inspiraţiei să mă umple de idei sau măcar să-mi facă un scurt fără bani mă ard cu un fier încins pe picior a dracu depresie şi parcă încep să vină cuvintele dar asta nu e poezie e altceva e dezgust frustrare haos şi ură să fie întuneric

HALMSTAD

camera are culoarea depresiei de 5 zile contemplez sfârşitul am o stare continuă de greață și cicatrici noi anxietatea mă strangulează dumnezeu nu crede în mine cer prea mult dacă vreau să mor îmi dau versurile la schimb pentru cancer la plămâni unde ești ca să-mi spui că ai încredere în mine să-mi spui că totul va fi bine în final unde ești ca să mă minți

NU MI-A ZIS NIMENI CĂ AVANGARDISMUL A MURIT SECOLUL TRECUT

violonistul băuse coniac i-am dat 10 lei şi i-am spus bag-o p-aia despre bomfaiere şi vise măcelărite a început să cânte iar două doamne cu ţâţe mari mi-au făcut cu ochiul de sticlă în timp ce un aligator se plimba pe lângă masa mea atunci Egor a venit la mine şi mi-a zis că a uitat să picteze

FĂ UN COMENTARIU CRITIC LA POEZIA ASTA

la început au băgat poeţii în curente aşa cum bagi buruienile în ierbar apoi au început să le comenteze creaţiile şi să le pună vorbe-n gură uite aici poetul vorbeşte despre condiţia geniului aici despre melancolia profundă şi aici despre amantă de parcă ar şti ei ce era în capul eului liric bine că nu sunt poet că ei ar fi zis că atunci când am scris despre sinucidere am vrut de fapt să spun dezgust faţă de lumea contemporană plină de plictis şi banal

APOCALIPSA DUPĂ ENVER HOXHA

te iert doamne că mă urăști să știi că eu mă urăsc mai tare decât ai putea s-o faci tu vreodată așa că închide ochii când eu apăs trăgaciul și pictez cu roșu pereții albi concediază și îngerul păzitor am auzit că l-am ruinat așa tare încât a ajuns dependent de heroină să știi că n-am vrut să se întâmple asta dar aparent sunt un blestem pentru cei care mă-nconjoară nu-ți face griji glonțul acesta va ridica permanent blestemul

MARGARETA

Margareta ce nume frumos mă duce cu gândul la băutură ieftină şi telenovele Margareta mă bântuie tusea ta seacă giuvaier din Bucureştii Noi câţi adolescenţi ai dezvirginat sub Podul Grant câţi bărbaţi au trecut prin gura ta şi te-au plătit cu 15 lei Margareta sanctuar de boli venerice te mai întreabă şantieriştii cât e ora

ASIGURAREA TA MEDICALĂ ACOPERĂ ŞI CHESTIA AIA

îmi amintesc şi acum parfumul tău Petronela mirosea a fructe interzise din grădina edenului îmi amintesc şi chipul tău de înger trist şi nu-mi vine în minte niciun motiv pentru care n-ar fi trebuit să fim împreună tu te gândeşti la mine

ÎNAINTE DE CIMITIR FACI STÂNGA PE STRADA CU COPACI

te felicit că ţi-ai găsit fericirea însă nu uita că-n adâncul sufletului unui scriitor cinic e mormântul unui copil pe care l-ai ucis pentru un vis prăfuit

BALADA LUI AUREL LOPATĂ

Aurel Lopată poate dac-ai fi avut un nume mai normal soarta nu te-ar fi luat la mișto poate n-ai fi ajuns să lucrezi pe un salariu de căcat poate zdreanța aia de nevastă nu te-ar fi înselat cu Fane cârciumarul poate nici fiică-ta n-ar fi ajuns curva liceului și nici băiatul tău cel mic n-ar fi rămas repetent de două ori poate nu te-ar fi călcat nici trenul lângă pasarela de la Grivița ca să-ți văd eu intestinele împrăștiate peste tot

DAR SĂ NU-I SPUI LUI A

băusem whisky cu Mao parcă aşa începea povestea venisem după bătălia de la expoziţe o pierdusem m-au înjunghiat nenorociţii dar le-am zis că nu se termină războiul aici mă voi răzbuna apoi m-am suit în Arca lui Noe dar am realizat că am pierdut sensul l-am căutat cu o lanternă în beznă dar nu l-am mai găsit

TAHOMA 12

timpul trece și m-am trezit că ieri e azi mâine nu mai vine și afară-i mereu marți cu trei ceasuri rele zăbrele și condeie bromură și azalee sunt soldatul din tranșee plin de fiori flori de ciment în microcosmos static un astru incandescent strofa asta-i haos ca particule-n ciocnire accelerez fără repaos către linia de pornire îți scriu o scrisoare pe Scara Mercalli sunt bine mi-e rău și stau printre canalii canarii cântă privighetoarea doarme doamne dă-mi niște diazepame să fiu în acord cu dezacordul ritm sacadat sacerdoții sacrifică simplul sociopat

NU TOT PETROLUL DIN LUME VINE DIN TEXAS

să știi că trecutul e frânghia pe care o pui în jurul gâtului când sari în gol și nici toată apa oceanului nu poate să spele păcatele vechi viitorul ăsta nou și perfect e oricum fals și sintetic ca orașul știu că e cald afară dar ai reușit să potolești ninsoarea din tine

VIS 31

erau multe conducte pe câmp şi boilere cu barometre totuşi peisajul mi se părea fascinant şi aveam mii de întrebări pădurea era liniştită de fapt totul era liniştit mai puţin trenul eram eu cu ea şi alţi oameni neimportanţi ne-am retras în cameră ca să facem sex

TECHIRGHIOL

Anemona te-am văzut la Techirghiol făceai nudism şi te dăduseşi cu nămol pe la încheieturi atunci am simţit o căldură puternică în mine şi nu era de la canicula de afară aveai ţâţe lăsate şi celulită erai cam bătrână şi aveai ojă roşie pe unghii dar erai diafană pe plaja aia plină de babe pe moarte am simţit o căldură puternică în suflet şi în pantaloni când te-am văzut Anemona sirenă cu unghii roşii de la malul lacului Techirghiol

GWT?

tabela electronică din vagon afişa o serie aleatorie de litere cifre şi semne de punctuaţie hai să ne reamintim cum a început totul mult mai devreme de meci cu câteva luni în urmă mai ţii minte nu design the skyline la orizont ce soartă am trecut de la extaz la agonie în fond sunt rapidist privirea morţii doamne dacă aş fi deschis ochii mai devreme n-am putut sau n-am vrut s-a cutremurat lumea respiră la dracu respiră la dracu respiră n-am oxigen astăzi mor ba nu dar mai bine aş fi făcut-o s-a terminat vara definitiv vine cea mai rea iarnă eu sunt de vină EU SUNT DE VINĂ EU SUNT DE VINĂ 20

SEZONUL FOTBALISTIC S-A ÎNCHEIAT

în viața mea nu m-am simțit atât de trist și sărac sunt însurat cu depresia și am un mariaj mizerabil în care divorțul e imposibil sau nu e în această noapte rece o sticlă de vin și un flacon de calmante îmi vor ține de cald în această noapte de coșmar o să cad într-un vis frumos din care n-o să mă mai trezesc în veci

E UŞOR A SCRIE VERSURI CÂND NIMIC NU AI A SPUNE

poezia era oricum în moarte cerebrală eu doar am deconectat-o de la aparate dar poți să mă numești criminal dacă asta te face să te simți mai bine poezia rămăsese oricum fără suflet fiindcă poeții scriu ca să pară interesanți nu ca să transmită ceva iar unii încă încearcă să-l imite pe Eminescu prin versuri patetice lipsite de profunzime dar care rimează am încetat să fac poezie când am văzut-o cum se zbate în mediocritate am îmbrățișat nihilismul și am ucis sentimentele poți să blamezi fracturismul dacă asta te face să te simți mai bine

UVERTURĂ PENTRU DEZASTRU SAU MAI NEGRU

rătăcesc pe drum îndurerat până şi sticla asta îmi spune vezi că eşti prost cătălin semnele erau în faţa ta de ce încerci să fugi de inevitabil mai bine adio mă fac că n-aud şi mai iau o înghiţitură sunt o fantomă printre oameni sunt o fantomă prin parc bântui până ajung pe străzile cu copaci îmi place să merg pe aici dar şi frunzele copacilor foşnesc azi adio mă fac că n-aud muzica la maxim în căşti mai iau o înghiţitură sticla e alta mă uit direct în soare ca să orbesc încerc să fug de inevitabil până la urmă totul va fi bine aşa-i mă întorc beat şi împăcat chiar şi numele acelei străzi îmi spunea adio

ARS POETICA

versurile astea le-am scris pe un vechi caiet de geografie rămas din liceu poate din această cauză sunt atât de proaste n-am fost un elev prea strălucit în liceu versurile astea le-am scris cu un pix cumpărat cu un leu poate din această cauză sunt atât de ieftine și de primitive versurile astea le-am scris în prag de sinucidere printre zâmbete false și depresii sincere poate din această cauză sunt atât de confuze

SUICYPHER

transă lirică strofă criptică cypherul meu e moarte clinică sunt extravagant stil flamboaiant ermetismul meu e impresionant domnişoară domnişoară ce program aveţi diseară credeţi în fantome sau combustie spontană în cheia de sub preş sau flori de cireş sakura ţine-ţi gura că nu-i adevărat de la faza cu arsura n-am mai reflectat mint că m-am tot gândit mă simt un nesimţit că m-am gândit şi-n timp ce eram îndrăgostit niciun regret fiindcă o merită niciun secret cutremur fără replică 25

hattrick morbid şi vreo doi împăraţi ţipete tăcute îngeri masacraţi vreau să uit tot dar sunt cuprins de boală să fie un complot Mioriţa personală soarele şi luna să-mi ţină ghilotina ei mi-au luat cununa vino cu morfina traforaj pe chiuretaj azi sunt în sevraj tu vino cu minciuna îţi las inima gaj distrug orice-i sfânt sacru ca Sacramento vezi că ne-ai cântat romanţe în registrul falsetto spatele la zid astăzi îi ucid nemilos rapid pe cei care mi-au greşit îmi iau mitraliera neagră ca pantera ghearele ascunse în junglă ca Bagheera sper să mori în crize să mă faci fericit m-ai lăsat fără vise ş-apoi ai fugit în nord fără cord trădător din zăvoi 26

caracterul tău murdar schimbă-ţi numele-n gunoi sunt ură pură cianură haos fractură sunt o mixtură sunt la zero absolut fără căldură induc în eroare ca hipnoza produc doar teroare ca psihoza versul meu de gheaţă antarctic nimeni nu rămâne-n viaţă catartic

TRENUL REGIO 14030 SOSEŞTE ÎN STAŢIE LA LINIA 3

era o zi în care şi soarele te îmbia la sinucidere stăteam pe mizerabilul peron şi fumam ţigări ieftine am zis că-mi bag pula-n ea de facultate asta e vreme de băut şi de pierdut banii nu de teorii trenul a sosit şi mi s-a activat o amintire pierdută trenul a plecat şi eu am te-am aşteptat în gară deşi ştiam că n-ai să vii te-am aşteptat plângând te-am aşteptat

MAI AM MULTE VERSURI DESPRE SINUCIDERE DE SCRIS

doar eu dumnezeu și diavolul putem înțelege cu adevărat aceste versuri așa că nu mai căuta semnificații ascunse în încifrările mele lirice nu sunt poet am încercat să fiu înainte dar am eșuat lamentabil aşa cum am eșuat să fiu fericit m-am născut în zodia eșecului cu ascendent în ghinion horoscopul meu pentru perioada următoare anunță dezamăgire și gânduri de moarte

MANUALUL DE MASTURBARE EDIŢIA A III A REVIZUITĂ

toate titlurile pline de glorie falsă nu pot schimba faptul că în viața ta n-ai creat nimic însă poți fi declarat oricând doctor honoris causa în prefăcătorie mare academician semidoct ce frumos vorbești despre lucrurile de care n-ai habar dând citate peste citate fiindcă n-ai fost vreodată capabil să spui ceva original mare cercetător în semidocție cercetează cu atenție aceste vorbe citează-mă frumos cu note de subsol apoi mori

UN VALET ŞI O PERECHE DE POPI

n-ai decât să mă urăsti pentru ceva ce n-am făcut nu eu ţi-am furat fericirea ci altul şi eu sunt o victimă colaterală dar poţi să mă urăşti în continuare dacă te încălzeşte cu ceva ţine minte însă că eu sunt un aisberg iar tu o corabie pe o mare învolburată când ne vom ciocni eu voi merge triumfător înainte iar tu îţi vei găsi mormântul în apele reci

AKIRA YAMAOKA

poezia merge bine cu durerea ca adolescenţa cu consumul de droguri îmi aduc aminte acea seară când am tras şi se scurgeau tramvaiele prin Giuleşti m-am trezit în Gara de Nord alergând după halucinaţii apoi pe drumul spre casă mesmerizat de imaginea fetei din basm

CE N-A VĂZUT ORIZONTUL

aş vrea să se desfiinţeze toate anotimpurile şi să rămână doar o toamnă veşnică cu ploaie agasantă şi cer permanent înnorat cu cortegii funerare miri părăsiţi la altar frig şi beţivi deprimaţi aşa aţi putea simţi şi voi cum e să trăieşti în lumea mea

REVELION

o revelaţie a ţâşnit din mintea mea îmbibată în alcool în timp ce boxele urlau manele nu mai eşti adolescent cătălin şi liceul a fost odată ca niciodată începi să îmbătrâneşti cătălin şi eşti captiv în dezolare şi inutil

PRINŢUL

au zis că băiatul e un geniu şi că va ajunge sigur faimos el e cel mai bun lucru care a ieşit din comuna aia de curvari şi hoţi de benzină dar viaţa e o târfă aşa că micul geniu dâmboviţean a ajuns un alcoolic depresiv anonim singur fără viitor o risipă de viaţă un ratat care consumă aerul degeaba hai să bem să-l plângem şi să ne tăiem venele

TOATE SEMNELE DUC LA PRAGA

m-am surprins bând vin fiert în Gara de Nord ascultam o melodie tristă nu mai ştiu care şi a venit unul să-mi vândă parfum contrafăcut n-am cumpărat şi mi-am aprins un Viceroy din Ucraina apoi am căzut într-o profundă stare de melancolie

LA CASA MEMORIALĂ A POETULUI EMANUEL MALAHIE

uite aici e odaia în care poetul se masturba după ce scria poezii romantice aici e dormitorul în care a futut prima femeie nu mai contează că era prostituată pe masa aceea îşi ţinea flacoanele de Xanax şi Zyprexa şi în acea baie şi-a tăiat venele

SEC DE BĂRĂGAN 1

vorbeam cu unul care scria poezii mi-a zis că femeile adoră poeţii şi că trebuie să ai versul melodic romantic rima îmbrăţişată şi toate îţi vor cădea la picioare i-am spus că eu nu scriu ca să agăţ femei apoi i-am mărturisit că am avut o aventură cu nevastă-sa

SEC DE BĂRĂGAN 2

treceam într-o zi pe lângă clinica unde puştoaicele de a doişpea se duc să facă avort şi am auzit-o pe una vorbind cu alta la telefon fată mi-a lăsat Bebe comentariu pe Facebook ce frumoasă eşti

ROCADĂ MICĂ

veneam pe 2 balauri cu 3 cărări ah am greşit băgami-aş de la început veneam pe 3 cărări cu 2 balauri îmblânzitor de minotauri porumbelul dintre grauri aventură pe coclauri sunt fără înţeles ca un codex extraterestru vag şi bizar precum un tablou rupestru vezi tu nu mai e nimic de văzut demonii s-au dus îngerii au decăzut scrie şi-n scriptură eu scriu plin de ură versul meu ca de otravă strofa mea e din cianură uragan de frustrare cu ploi reci de etanol conserv toate regretele în borcanul cu formol

AOKIGAHARA

ea mergea pe străzi cu flori eu pe străzi cu noroaie adolescent rebel fără cauză îi vedeam perfect imaginea prin fum şi o iubeam mai tare cu fiecare înghiţitură de tărie dar eu eram haos ea acalmie şi eram oricum prea urât sărac ciudat ca să-şi dorească să iasă măcar la o plimbare cu mine aşa că mi-a rămas doar să visez în secret la ea la noi la lucruri imposibile cel mai trist e faptul că nu-mi amintesc să-mi fi spus vreodată pe nume

DODENSTADT

am trecut în revistă neiubirile mele şi era să te uit Marilena să nu te mire faptul că tu eşti motivul pentru care m-am ars atunci pe braţ eram şi beat ne aflam în oraşul ăla nenorocit unde totul se termină a doua zi eram mai bătrân cu un an soarele ne mângâia ar fi trebuit să-ţi spun ceva atunci dar ce era de spus fete preţioase ca tine nu umblă cu textieri de mâna a doua ca mine am tăcut şi după aceea am oftat privind nişte poze în care apăream amândoi

ŞI EU SCRIU ELEGII

suicidalismul nu e parnasianism aşa cum nici cătălin florian nu e Ion Pillat dar dacă ai vrea să te culci cu mine mi-aş primi şi eu doza de idilism ştii sunt mai mereu singur şi vorbesc cu mine însumi nu e deloc grozav să fii scriitor depresiv mi-au trecut multe femei prin inimă prea puţine prin pat ştiu că sună penibil dar când mă plimb solitar prin Bucureşti arunc un ochi la cupluri îndrăgostite şi mi-aş dori să mă iubească şi pe mine cineva deci ce zici vrei să mă iubeşti sau măcar să te culci cu mine pentru o noapte nu ok nu contează probabil că o să scriu nişte versuri despre asta

DEPRESIE POST-INDUSTRIALĂ

mă gândeam într-o zi să mă arunc de pe un bloc înalt dar n-am făcut-o nu mi-era teamă că-mi voi împrăştia creierii pe asfalt sau că-mi voi răni familia nu-mi păsa nici că mă vor plânge prietenii mi-era teamă că n-o să mor

ROCADĂ MARE

sunt exagerat ca un arhitect suprarealist am versul abstract dar nu sunt dadaist pragmatic flegmatic sunt antiromantic lirică amară gust de citostatic da sunt un excentric da sunt un nesuferit da sunt o ruină exact ca la Favorit am scris ca să scap de momente grele tot ce ştii despre durere ştii din versurile mele sunt un trist şi port mereu doliu reprezint nebunii care nu au loc în sanatoriu visăm la schizofrenie prin melancolie am patru personalităţi ce polifonie bun venit în mintea mea moarte cerebrală bun venit în mintea mea traumă totală 45

OGLINZILE SUNT MAI AMUZANTE CA TELEVIZIUNEA

transmitem în eter efemer concediu la Vila Atena îmi pun cagula pe faţă la Teatrul Masca ce naiba la metrou e mereu noapte dar ea credea în iubirea pură aşteptându-l pe Harap Alb sugea spânii prin WC-uri dă-mi şi mie o sticlă de Fetească şi un flacon de Ketonal Forte ce naiba unde morţii mă-sii merge troleibuzul ăsta nu vreau să merg acolo ea e prea frumoasă eu sunt defect de ce mă urăsc pe banca de pe bulevard stătea un boschetar cu o sticlă de bere n-am bani de ţigări de vise de alcool ce naiba

LINIA FIERBINTE PENTRU CEI CU PROBLEME PSIHICE

iar sunt suicidal ce dracu a început să mă enerveze chestia asta trec rapid de la o stare la alta nu ştiu ce e în neregulă cu mine are cineva un ştreang nu promit că-l returnez după ce îmi termin treaba cu el nici măcar nu pot să plâng alo e cineva acolo mă aude cineva mă îndoiesc

ULTIMA ROMANŢĂ A SUICIDALISMULUI

recit versuri pentru pereţi asta fac în ultima vreme şi ştiu sigur că tu te aştepţi să fi scăpat definitiv de durere dar asta nu se-ntâmplă rana mea e foarte adâncă tot încerc să umplu golul din sufletul de stâncă cu băutură şi ţigări poezie şi stări de melancolie nostalgie triste cântări şi uneori mă mint c-o să te-ntorci zâmbind spunându-mi că ai greşit şi că-i mai dăm o şansă şi uneori mă mint că vântul ce bate e chiar vocea ta care mă cheamă acasă vreau să umplu golul dar mă umple durerea atunci doar alcoolul vine cu mângăierea şi recit versuri pentru pereţi aşteptând să m-aştepţi

o să recit versuri pentru pereţi aşteptând să regreţi ÎMI DORESC SĂ REGREŢI şi într-o zi când vântul ce bate te va aduce mai aproape de moarte AI SĂ MĂ STRIGI dar nu voi veni

DESENSIBILIZÂND SENSIBILITATEA

odată am ucis o vrabie m-a durut în cot astfel de lucruri se întâmplă frecvent în natură şi nu plânge nimeni pentru vrăbii ucise şi nevăzute odată am călcat pe nişte lăcrămioare nu mi-a păsat oricum florile acelea s-ar fi ofilit cât de curând deci de ce să lăcrimez pentru lăcrămioare odată am ucis poezia m-am simţit bine ea mă ucisese înainte şi ştiu că i-a făcut plăcere

ÎN ACEST TEXT CĂTĂLIN LASĂ FRUSTRĂRILE SĂ CURGĂ CA O CONDUCTĂ SPARTĂ DE APĂ

cătălin pe când o poezie fericită să dea dracu să mă întrebi chestia asta că te-mping pe scări mă piş pe fericire a trebuit s-o caut în DEX ca să înţeleg şi eu ce-nseamnă vezi ce urât e versul meu e copia mea fidelă l-am mutilat l-am schingiut l-am înjurat de morţi l-am ars niţel şi l-am futut pe nişte foi nici măcar nu scriu bine că dacă o făceam aveam şi eu nişte bani nu prea mulţi dar măcar cât să-mi iau nişte ţigări decente şi o bere de doamne-ajută pote reuşeam să conving şi o femeie să se culce cu mine fără bani şi fără boli cu transmitere sexuală

CASABLANCA

flori de mort pe eşafod azi îţi scriu un necrolog azi am mâinile de foc şi totul se transformă-n ceară te rog draga mea fecioară lasă rochia să cadă trupul sacru să se vadă într-o cadă dezbrăcată în apă vie ea se scaldă e aşa mirobolantă o privesc extaziat pulsul mare preinfarct fierbe sângele de drac durere plăcere trac lasă-mă să te ating stele galbene se sting îngerii se sinucid în versul meu rapid morbid te pozez în ecosez te admir te venerez dar îţi spun ca fapt divers să nu mă crezi am ochii verzi fără sfanţi pe chiromanţi

azi îţi prezic viitorul noi suntem ca doi amanţi ne lipseşte doar amorul eu prevăd că tu vei fi strangulată de îndată nu ştiai sunt psihopat iubita mea mirobolantă ai buze de absint şi vreau să te ucid să te-admir în timp ce viaţa-ţi spune adio am glumit revino-ţi nu te speria sunt un clovn sinistru iubita mea de catifea vreau doar să îţi ating pielea de argint îngerii se sinucid în versul meu rapid morbid

PRIMĂVARA ÎN LENINGRAD

din copaci venea miros de cadavru iubito ţi-am adus flori şi o puşcă scrie-mi biletul de rămas-bun şi testamentul în plopi plângeau plăpânde vrăbiile vreo cinci ciori au venit să mă întrebe de ce sunt depresiv pentru că cerul are ciumă şi noi murim mai târziu decât ar trebui pentru mine oare plânge cineva crucile din cimitir şi clădirile modernismului socialist lângă statuia leului am privit îndelung un drum abandonat apoi pe geam un teren abandonat apoi mi-am dat seama că sunt abandonat ca drumul şi terenul sinuciderea e mai atrăgătoare ca niciodată

POSTSUICID

garoul pe braţ unde îmi sunt gândurile acolo unde am fost trădat prima oară cred că s-a prins şi ironia sorţii că eu nu mă prind de ironii dar acum îmi promit că va fi diferit mă simt ca Hunter Thompson păcat că el nu s-a simţit prea bine nici eu nu mă mai cred va fi la fel dar la un alt nivel stă mărturie cel mai prost text pe care l-am scris în vaţa mea ai înţeles greşit ăsta e recurs la moarte îmi pun inima pe tocător tu scoate maceta şi loveşte cât poţi de tare hai să vedem care dintre noi sângerează mai tare

BĂIATUL CU PĂR MOV

băiatul cu păr mov nu clipeşte nu vorbeşte şi nu doarme el trăieşte într-un univers paralel unde oamenii sunt roboţi şi bisericile ateliere mecanice băiatul cu păr mov nu mănâncă nu bea şi nu respiră el trăieşte într-o casă cu geamuri din cristale Swarovski şi uşi din paie băiatul cu păr mov nu plânge nu râde şi nu oftează el trăieşte sau poate a murit şi nu ştie

VIS 03

blocul arăta bizar cerul era cenuşiu ca şi oraşul puţul liftului era din sticlă iar ascensorul urca greu în el ne sărutam pasional printre gemete şi fire blonde am ajuns în camera obscură şi am dezbrăcat-o apoi am intrat într-un menage a trois cu fata diavolului

HARDCORE ILFOVEAN

vin din oţetărie poate d-asta-s aşa acru în vene îmi curge anarhie desacralizez ce-i sacru am scris din tristeţe ş-am văzut că treaba merge poate sunt pauper dar depresia mă face rege rece ca vântul ce bate printre sonde în râul de frustrare înot în amonte operez brut cu bisturiul de bismut versul meu aşa de-abrupt zici că-i cioplit de un chirurg îmi ascut coasa grea sunt din Sectorul Agricol vă retez ca moartea sunt un mare pericol mereu în contratimp permite-mi să mă prezint agresiv şi neaşteptat ca o rupere de rtim OH EU SUNT DUMNEZEU BUN VENIT ÎN COŞMARUL MEU EU SUNT BEHEMOTH SUFLETUL MI-E DEJA MORT

VITRIOL

prizonier în paradigmă am amintiri din viitor când îmi văd trecutul transpus într-o formă îmbunătăţită martie macabru încerc să nu mă prăbuşesc dar am rămas fără aripi aprilie metastatic o altă formă de durere care să prevină narcolepsia şi nu ştiu tu ce credeai dar eu credeam că mor în mai şi nu am un testament şi nu ştiu tu dacă-ţi doreai o înmormântare cu alai mii de scuze dar văd că te-ai ales cu un dement 2014 găsesc noi obsesii să mă ţină treaz 23 mai un ultim glonţ pe ţeavă netras

DOLOR

sunt Algos personificare a durerii şi a suferinţei sunt un singuratic sunt un paradox sunt cel mai amuzant om trist am o mască de clovn şi sub ea o faţă obosită am tatuat pe pielea uscată moarte mă urăsc frecvent visez să scap visez că mor visez că mai am vise

EPILOG

ai citit şi n-ai simţit nimic nu-ţi bate capul ce-ţi pasă ţie chip de lut dacă sunt eu sau altul în lumea ta de sticlă păpuşă de porţelan ai ucis tot ce-am avut sentiment de criminal ce numeşti tu tragedie eu numesc dramă falsă pune-ţi ştreangul sari în gol imposibilă mireasă am venit să v-aduc frigul ca bruma de noiembrie am venit s-aduc sfârşitul ca o noapte de decembrie pustie şi albă e camera moartă mort e poetul albă zăpadă să cadă într-o lume opacă o pată curată pe podeaua de piatră şi când intru-n rime parc-aş fi pe-amfetamine mecanism cu alcaline las-o moale cătăline dar n-o las suflet ars catharsis din ceas dedus malpraxis 61

poetic eclectic ermetic convulsii lirice scriitorul epileptic mă opresc brusc ca un călău cu remuşcări las în urmă orice urmă de iubire sau trădări că povestea se repetă mă feresc de fericire fac slalom prin amăgire viaţa mea e chiar defectă sunt trist ca moartea căprioarei artist fracturist un vers în univers proscris nu mă cred poet că mulţi analfabeţi se cred poeţi şi termenul e fad ca focul din Iad ard şi-mi văd imaginea neclară zona mea crepusculară sunt o necunoscută într-o ecuaţie bizară eu strivesc corola de minuni a lumii că toate dispar când somnul raţiunii naşte monştrii sunt imperfect ca rima mea ferăstrău de catifea amar ca o cafea neagră fără zahăr menestrel mai aburit ca vinul vechi de nuntă cântă melodia mută a celor care nu cuvântă ca s-adorm uşor 62

când corbu-mi spune nevermore picături de clor ploua infernal şi eu m-ascundeam prin mansarde devin antisocial în luna lui Marte oare se poate visele sparte vene tăiate aici e doar moarte sicrie de plumb George Bacovia mă simt Geo Bogza amintiri din Varşovia veşnic 16 ani Rimbaud postmodern adolescent etern refuz maturizarea martirizarea uniui sfânt păgân pe Pământ avangardă în cuvânt astăzi sunt Tristan Tzara ****** şi poezia a murit odă de adio poezia a murit am ucis-o cu brio

Întrebări frecvente Cine e cătălin florian? cătălin florian s-a născut într-o zi ploioasă de mai în cosmopolitul judeţ Ilfov. Încă de mic a manifestat un interes aparte faţă de lumea literelor şi a cuvintelor, învăţând să citească şi să scrie cu litere de tipar înainte de a merge la şcoală. cătălin a început să scrie versuri în primii doi ani ai liceului, influenţat de muzica pe care o asculta la acea vreme (rap). Deşi puerile, acele încercări lirice i-au oferit acestuia posibilitatea de a-şi exprima furia şi tristeţea prin versuri. Mai apoi, ajuns în anii de final ai liceului, descoperă lirica macedonskiană şi, inspirat de aceasta, începe să scrie poezie. Mai târziu, creaţiile sale lirice (deosebit de triste) vor primi denumirea suicidalism. Ce e suicidalismul? Termen folosit de cătălin pentru a-şi încadra operele lirice. Graniţele suicidalismului sunt foarte greu de definit, deoarece acesta îmbracă adesea formele altor curente. Spre exemplu, Divina Agonie (primul volum de poezie suicidalistă) seamănă perfect cu simbolismul bacovian, în timp ce Elegia celor 23 de Nevroze este o creaţie postmodernistă. Singurele constante ale suicidalismului par a fi ideile de moarte şi de sinucidere, tonul foarte sumbru şi depresia autorului. De ce volumul acesta e diferit faţă de Divina Agonie şi Elegia celor 23 de Nevroze? Fiindcă autorul a dorit să experimenteze, să aducă un element de noutate în opera lui, să iasă din sfera sentimentelor sale şi să găsească inspiraţia în orice (vise, obiecte, experienţe, mediu înconjurător, oameni ş.a.m.d). Fiindcă autorul nu a mai găsit poezia clasică satisfăcătoare. 64

în acea noapte printre picături sporadice de ploaie tristeţea mea a căpătat o formă (va urma...)