Vorba nr 43

ORĂȘTIA MEA !

Orăștia s-a remarcat de-a lungul secolelor şi

ca un centru cultural: în anul 1582 se tipărea aici „Palia”, prima traducere românească a celor cinci cărţi de început ale Vechiului Testament. În acelaşi timp s-au dezvoltat instituţii de învăţământ care atrag elevi şi profesori din Transilvania şi Banat. La sfârşitul secolului al XVI-lea şi în cel următor va funcţiona aici o şcoală reformată al cărei rector va fi, între anii 1667-1669, Mihail Halici, fiul unui nobil român din Caransebeş, un umanist instruit la şcoli din Anglia şi Olanda.

La începutul secolului al XVIII-lea sunt consemnate şi şcolile primare, ortodoxă şi grecocatolică, ale românilor. În urma unirii cu Biserica Romei, o parte a românilor îmbrățișează noua religie. După numeroase dispute, cele două biserici vor conviețui în pace şi, în momentele deosebite pentru istoria românilor, cele două biserici vor acţiona în folosul intereselor naţiunii. În perioada revoluţiei de la 1848, Orăștia este câmp de luptă între austrieci şi maghiari, iar după aceea devine sediul unei prefecturi militare. În această perioadă, românii nu deţineau nici un post de conducere în cadrul magistraturii orăşeneşti, ceea ce îl determină pe protopopul greco-catolic Ioan Pop Ilieș să înainteze, în octombrie 1851, o petiție de revendicări guvernatorului Transilvaniei, principele Schwarzemberg, cerând acordarea unor drepturi pentru români. Abia după 1860, românii pot avea acces la o serie de funcţii în cadrul administraţiei orăşeneşti, când, nemulţumiţi de numărul mic de funcţii acordate, îi cer comitelui Salmen ca dregătoriile oraşului şi ale scaunului Orăştie să se împartă proporţional, 12 părţi la români şi o parte la saşi. În timpul războiului pentru independenţă din 1877-1878, la Orăştie se strâng fonduri şi ajutoare pentru sprijinirea armatei române, un rol deosebit în această acţiune având Ana Tincu. Tânărul liceean Emil Ciuceanu trece munţii pentru a se înrola voluntar, participând la bătăliile de la Plevna şi Vidin, în care se remarcă prin eroismul său, fiind decorat cu ordine militare.

Un rol deosebit în combaterea legilor de maghiarizare a învățământului îi revine avocatului Avram Tincu, care, la o adunare de protest de Muzeul de Etnografie și Folclor Orăștie,

Primăria orașului SEBEȘ,

Asociația cultul eroilor Orăștie Vă invită la comemorarea celor 534 de ani de la BĂTĂLIA DE PE CÂMPUL PÂINII Evenimentul va avea loc la Şibot, duminică, 1 3. 10. a.c.

Ora 13

la Deva din 10 martie 1883, condamna politica de deznaţionalizare promovată de guvernul maghiar, ceea ce îi va atrage condamnarea în urma unui proces. La rândul său, avocatul orăştian Silviu Moldovan va participa ca apărător al lui Nicolae Roman, inculpat în procesul Memorandumului.

Marii oameni politici ai Orăştiei, Ioan Mihu, Aurel Vlad şi Ioan Moța vor avea un rol însemnat în cadrul mişcării naţionale româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Aurel Vlad ajunge în parlament la Budapesta în 1903, ca urmare a victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, iar în toamna anului 1918 este ales preşedintele Consiliului Naţional Român din Orăştie. În urma Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Aurel Vlad va fi ales membru în Consiliul Dirigent, repartizându-i-se resortul finanţelor.

Perioada regimului dualist a însemnat transformarea Orăştiei într-un centru al mişcării naţionale româneşti. Aici s-au pus bazele băncii „Ardeleana”, a numeroase asociaţii culturale şi economice şi unui număr important de ziare româneşti, care au jucat la rândul lor un rol deosebit în mişcarea de emancipare naţională, culturală, spirituală şi economică a românilor.

Până la naționalizarea din 1948 Orăştiei nu i-au lipsit nici întreprinzătorii economici și nici spiritele înalte ce au ridicat viața orașului din punct de vedere cultural. Orăștia, având la acel an instituții financiare (bănci), fabrici, cooperative, dar și un număr mare de apariții tipărite - ziare și reviste de diverse teme și orientări profesionale sau politice - edituri, librării. Și, în plus, o viață culturală activă.

Da, Orăștia a fost capitala culturală a regiunii acesteia, și nu văd ce ar putea-o împiedica să redevină ceea ce a fost în viitorul nu prea îndepărtat.

CONSILIUL LOCAL PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ORĂŞTIE ORĂŞTIE CASA DE CULTURĂ ORĂŞTIE ORGANIZEAZĂ FESTIVALUL – CONCURS AL TINERILOR INTERPREŢI INSTRUMENTIŞTI ŞI SOLIŞTI VOCALI DE MUZICĂ POPULARĂ ROMÂNEASCĂ „TUDORICĂ MUNTEANU” EDIŢIA a XII-a Joi, 17 octombrie 2013, ora 1600 la Salonul Restaurantului „COROANA” din Orăştie INTRAREA ESTE GRATUITĂ !

de Vic Virgil Bălan

☺☻ Tot ce nu este pe placul celor pe care i-am ales, se fac presiuni ca să dispară. Nu-ţi place de un post TV, cu mijloace mai puţin ortodoxe, serviciile încep să sape adânc la fundaţie, li se pare ceva suspect, îţi pun telefonul sub urmărire şi nu mai poţi avea o convorbire nici cu nepoţii… Păi nea’ Nicu era la juniori în astfel de chestii… ☻Ţara se cutremură şi mai-marii se piaptănă ! În zona Galaţiului pământul a luat-o razna, dar bieţii oameni nu primesc nici măcar o încurajare, darmite explicaţii, că oare ce era de la Focşani până la Galaţi, acolo, un galop de cal, dar… bunu-i vinu’ ghiurghiuliu… ! ☺ Se fură ţara cu acte în (ne)regulă şi mai-marii vor să închidă televiziunile care arată întregului popor

cum se taie din ţară, cum se strică sălaşurile bieţilor români, cum li se culeg recoltele, cum sunt lăsaţi pe drumuri… Ne-am întors iar la iobăgie ? Dacă la inundaţii dăm vina pe ape, aici pe cine mai dăm vina ? Eu cred că pe incompetenţă şi complicitate ! Poate ne trezim că într-o zi vor fi retrocedaţi şi Munţii Orăştiei, că cineva de pe aiurea vine cu nişte hârtii sau înscrisuri în piatră că e stră-stră-străstră-stră-strănepotul lui Decebal, nemaicontând cine e, de unde vine şi cum se numeşte… ☻ Pe la noi a cam venit iarna şi iar ne-a prins cu pantalonii în vine. Şi cum preţul la gaze creşte mai ceva ca Făt-Frumos din lacrimă, în curând va începe dârdâiala naţională. ☺☻ ☺☻ ☺☻ ☺☻

Semnalul de alarmă

Vic Virgil BĂLAN

Niciunde în lume

Niciunde în lume, mă refer la ţările civilizate, printre care avem şi noi pretenţia că ne numărăm, nu se întâmplă ceea ce se întâmplă la noi. Suntem dezbinaţi total.

Preşedintele zice una, premierul alta şi niciodată nu cad de acord, aşa încât şi ţara s-a împărţit în două, dar nu două părţi egale. Şi cine suferă ? Ca de obicei, cei mulţi, nu mai zic poporul, fiindcă un popor trebuie să fie unit. La noi unirea este doar sărbătorită anual de două ori, o dată la început şi o dată la sfârşitul anului. A, era să uit: mai există o băutură alcoolică, ce are pretenţii de coniac, care la început uneşte, apoi dezbină. Tot aşteptăm nişte legi să fie bătute în cuie, dar la Parlament şi la Guvern una se vorbeşte şi alta se fumează, iar noi orbecăim şi nu ştim cui să ne adresăm şi încotro s-o luăm, şi cele mai „serioase” anunţuri sunt cele ce vestesc şomaj, scumpiri, măriri de taxe… Ne ameţesc cu regionalizarea, ne ameţesc cu subvenţii în agricultură şi nu numai, dar au trecut 24 de ani. Unde sunt banii pe tot ce s-a vândut ? Acolo nu era munca unui întreg popor ?

Unui popor care a îndurat lipsuri, căruia i s-a furat chiar şi singura zi liberă din săptămână, duminica.

Sunt urmăriţi doar cei care nu plac cuiva, nu-i zâmbesc sau nu râd la glumele făcute… Din ce în ce mai mult se poate vedea cu ochiul liber că tot mai mulţi oameni poartă haine cernite. Statisticile arată că ne împuţinăm, dar noi ne facem că nu vedem, iar cei tineri, în loc să construiască în ţară, iau calea străinătăţii fiindcă politicienii noştri bat toba de 24 de ani că mâna de lucru în România e ieftină. Zic eu: ieftină şi dijmuită. În rest, se iau şi se dau ţepe, iar noi, cei mulţi, cu drag răbdăm, abureala e la mare loc de cinste, iar noi, cei care la Revoluţie aveam 35-40 de ani, ne-am cam trăit traiul, ne-am cam mâncat mălaiul şi, oricum, îi incomodăm cu prezenţa noastră, cu cererile noastre, dar cei care vin din urmă, cei cărora li se ascunde istoria neamului, ce vor face ? A, am uitat, sunt cetăţeni europeni, dar noi unde am fost, nu tot în Europa ? Am fost importaţi aici cu tot cu teritorii şi obiceiuri ? Oare ce-i globalizarea ? Nu seamănă cu colectivizarea, dar la nivel mondial ? Şi cum se face că primim firimituri din ce în ce mai puţine ?

Mai lăsaţi cearta, invidiile, pretenţiile, dedesubturile, gâlceava, miştocăreala la nivel naţional, şi mai vedeţi de noi, că de-aia aţi fost aleşi !

Pagina 2

Sarmizegetusa Regia – sit arheologic sau loc de închinare la zei ?

Este deja cunoscut faptul că ezoteriștii, ce săvârșeau ritualuri oculte la Sarmizegetusa Regia, se simteau deranjați de noile reglementări ale Consiliului Județean Hunedoara, căci noul regulament nu dă voie ca în incinta sitului arheologic să se săvârșească ritualuri religioase. Această hotărâre a venit în urma devastării unor vestigii dacice de către grupurile religioase care ardeau lumânări, săpau gropi, se urcau pe vestigii etc., iar alții mai zeloși ciopleau în pietrele din sanctuare pentru a duce acasă măcar un ciob, considerându-le a fi încărcate cu energie vindecătoare.

Maeștri în făcut bani Majoritatea ritualurilor săvârșite de ezoteriști la cetățile dacice sunt asemănătoare cu practicile religioase asiatice de tip tibetan.

Practicanții pretind că aici vin să se încarce cu energie, iar odată ajunși acasă, cu energia acumulată, să-și poată vindeca semenii. Liderii acestor grupări religioase spun că au vindecat persoane de sida și cancer. Am cerut să ni se arate măcar un caz, dar încă nu sunt dovezi în această privință. Mai așteptăm. Din păcate, mulți creduli aleargă cu disperare la acești maeștri pentru a fi vindecați sau pentru a învăța cum să se deprindă cu aceste practici. Astfel se creează mereu grupuri noi de începători numiți “inițiați”.

Aceștia, pentru cursurile ce le săvârșesc trebuie să plătească liderilor respectivi, considerați maeștri spirituali, sume destul de frumoase, pentru fiecare curs de inițiere.

Foști practicanți, care deja s-au “fript” cu astfel de maeștri, spun că ora de curs se ridica la 300 RON și că, într-o zi, cursurile respective puteau ajunge și la câteva ore.

Cazarea și masa participanților trebuia să șio achite fiecare la pensiunile din apropierea cetăților dacice, iar pensiunea unde se desfășurau aceste cursuri de inițiere, de obicei, o recomanda liderul. Din contribuția comună a noilor “inițiați” se achita și masa și cazarea liderului de grup care preda cursul. La un astfel de curs participau minim 20-30 persoane pentru un interval de câteva zile și chiar o săptămână. Localnicii din împrejurimile cetăților rămân de fiecare dată uimiți de mașinile luxoase și traiul îmbelșugat ce îl au liderii grupurilor ezoterice ce vizitează aceste cetăți.

Printre practicanții acestor „tehnici” întâlnim și iubitori de asceză. Aceștia, văzând rigurozități mari în ce privește alimentația, se îndreaptă spre acești guru pentru că în modul de viață ce îl caută se pune accentul pe mâncarea naturistă. Acest gen de alimentație nu decurge dintr-o asceză a învățăturii creștine (înfrânare, căință) ci dintr -o concepție panteistă pornită de la dorința de purificare a organismului având ca bază regimul alimentar. Cert este că, între practicanți, nu toți sunt lămuriți cu exactitate de unde vin “energiile” invocate, dacă acestea sunt create sau necreate, de la Dumnezeul creștin, de la natură sau de la alte “surse” spirituale. “Întoarcerea” la Zamolxe Maestrul spiritual le spune cursanților că la sanctuarele unde dacii aduceau jertfe zeilor se fac vindecări, că acolo energiile sunt foarte mari deoarece în acel loc zeii au deschis cerul pentru fiecare om în suferință și pentru România. Astfel, după opiniile acestor guru, la Sarmizegetusa Regia rugăciunile pentru necazurile personale și pentru poporul român sunt mai ascultate de Dumnezeu decât în bisericile ortodoxe sau în orice alt loc din țară. Ce legătură or avea zeii daci cu poporul roman, nu înțelegem, dar din spusele a mai multor ezoteriști ce viziteaza cetățile dacice aflăm că “ar fi bine s-o mai lăsăm cu creștinismul ăsta pentru că dumnezeul nostru este Zamolxe, nu Hristos” .

Aceștia, pe Iisus Hristos îl consideră un evreu care și-a trimis ucenicii în toată lumea să încreștineze toate popoarele. În cursa acestor evrei – zic ei – au căzut și strămoșii noștri, dacii.

Pornind de la această “învățătură” ezoteriștii crează un curent de revenire a poporului român la zamolxianism pretinzând că strămoșii noștri dacii erau zamolxieni, iar noi, ca urmași ai dacilor, ar trebui să revenim la religia acestora. În același timp, se folosesc de nume și învățături creștine sub care se ascund în mod sincretist. Merg în grupuri organizate în pelerinaje la zeii dacilor, trecând și pe la mănăstiri ortodoxe, din traseu nelipsind și mormântul părintelui Ar-

senie Boca. Mănăstirea Prislop se dezice de ezoteriștii ce frecventează cimitirul, explicând că atâta timp cât nu tulbură liniștea și nu-și propovăduiesc doctrina (la baza doctrinei ezoteriste stă credința în reîncarnare) în incinta manastirii pot veni la fel ca orice alt vizitator. În ceea ce privește crearea unui curent religios de sorginte dacică avându-l ca dumnezeu pe Zamolxe, este considerat de către Biserică a fi o încercare de subminare a creștinismului. Schitul Sfinții Români din apropierea cetății Sarmizegetusa Regia susține că ritualurile religioase ce le săvârșesc ezoteriștii la cetăți au rădăcini în păgânismul asiatic: “Aceste practici sunt de natură păgână, după modelul celor din Tibet care preferă un dumnezeu impersonal, o energie, o entitate pur și simplu, ceva care să nu te poată condamna pentru o viață vicioasă. Nu au nimic în comun cu creștinismul, dar nici cu zeii dacilor. Herodot spune că dacii credeau în o singură viață pământească și viața veșnică după moarte. În creștinism credem în înviere, în timp ce tibetanii cred în reîncarnare. Sunt lucruri ce se contrazic în esența lor, iar ei le amestecă precum la piață. Sincretism în toată regula.

Cineva urmărește întoarcerea la păgânism cu orice preț, iar acești oameni, majoritatea dintre ei de bună credință, au căzut în capcana unora înșelați de diavol” (pr. Eftimie Mitra).

Oreste - masoneria, zeii și aurul Unul dintre susținătorii curentelor religioase ce bântuie la cetățile dacice este și Oreste Teodorescu, un personaj controversat din spațiul mediatic românesc. În urma unui scandal pe care reporterul postului de televiziune Antena 2 l-a iscat la cetatea Sarmizegetusa Regia cu autoritatile locale, pe motivul că nu a fost lăsat să se roage la Zamolxe și alți zei ai dacilor, s-a gândit că cel mai potrivit ar fi să discute acest subiect în emisiunea sa “codul lui Oreste”. În această emisiune a invitat doi adepți ai cultului zamolxian: Dimitria Puchiu și Costi Ioniță.

Pentru un necunoscător. emisiunea a fost foarte frumoasă, chiar impresionantă, dar în spate stătea interesul clar de a propovădui un sincretism religios (amestec între creștinism, zamolxianism, șamanism, ghicitorie, etc.) și ponegrirea celor ce nu l-au lăsat să practice ritualuri religioase tocmai în sanctuarul circular de la Sarmizegetusa. unde dacii se închinau zeilor. Pe lângă o prezentare aparent creștină și patriotică a scandalului de la Sarmizegetusa, Oreste nu a ezitat să promoveze în emisiunea sa două cărți oculte pe care le-a avut în tot decursul emisiunii pe masă. Pentru că e un om “important, s-a simțit jignit că cineva a avut curajul să îl înfrunte. Așa că, pentru a părea un om cu bune intenții, imediat a aruncat cu acuze asupra oficialităților că „sunt masoni”, că „au furat aurul dacilor”, că „nu ne lasă să ne rugăm pentru România” , că cei din Consiliul Județean „s-au pus stăpâni peste o cetate ce aparține poporului român” , că “ sunt dușmani ai neamului” etc. Acuzele directe au planat asupra președintelui CJH Moloț şi a lui Vladimir Brilinsky.

In Glasul Hunedoarei, din 18.09.2013, “acuzatul” Vladimir Brilinsky dezminte afirmatiile ezoteristilor, considerandu-le ca fiind bârfe ieftine si de prost gust: „În calitatea pe care o am, de administrator, aplic ceea ce Consiliul Ştiinţific a hotărât, respectiv regulamentul de vizitare. Acest regulament nu permite niciun fel de ceremonial, nu permite adunări publice în incintă fără aprobarea administraţiei. Ei au venit în sit şi au încercat să facă o spirală de rugăciuni în sanctuar. Nu li s-a permis. De acolo a ieşit un scandal. Iar Oreste, prin puterea lui mediatică, încearcă să împroaşte cu noroi, cu atacuri la persoană. Absolut tot ceea ce a apărut în spaţiul public declar răspicat că sunt nişte aberaţii şi defăimări. Am fost ameninţat, înjurat şi jignit. Nu am făcut altceva decât să aplic legea. Până la urmă, au plecat de bună voie” .

Oreste și-a făcut un nume de erou între ezoteriști și amenință că “…n-am să mă las așa, cu una cu două”. A promis susținătorilor săi că va face anchete pentru a demonstra că afirmațiile sale sunt reale. De asemenea, va merge la cetăți, cu un grup mai mare, în luna noiembrie 2013, pentru a-i pune la punct pe “dușmanii dacilor” care nu-I lasă să se roage la Zamolxe. Așadar, vom mai aștepta să vedem ce vor decide zeii…

Petrișor Nedelcu NR Acest material a fost însoțit de imagini sugestive, spațiul tipografic fiind restrâns am renunțat la ele, însă textul și imaginile le puteți găsi pe: http://vorba.info/

Picătura lui Dominic

„Trebuie să te duci să te vadă un psiholog!”

Mai mereu, atunci când nu suntem de acord cu părerea cuiva și o ținem pe a noastră, suntem îndrumați, mai în glumă, mai în serios, la psiholog ! În iureșul lumii de astăzi, răbdarea este o virtute rară și etichetarea atitudinilor celor din jur, este, din nefericire, un lucru care face parte din activitatea noastră zilnică. Nu ne dăm la o parte de la a împărți pe categorii, vorbe, atitudini, personaje, în ideea de a ne face viața mai lină, fără a ne sinchisi prea mult de chestiuni de conștiință.

Cei care suntem părinți, știm prea bine cât de ușor ne vine să ne definim copilul, rapid, cu numai câteva etichete, atunci când acesta, după minima-i experiență de viață, ne transmite prin comportamente neînțelese de noi, trăirile sale. Din dorința de a-i asigura copilului tot ce are nevoie, ne luptăm cu greutățile vieții, cu serviciul în ture, ne sacrificăm financiar, uitând, deseori, că prezența noastră lângă copiii noștri, uneori, nu ne costă chiar nimic.

Ne este mai greu să ne oferim pe noi înșine copiilor noștri, prin prezența și timpul acordat lor, decât să facem credite, să le luăm nu mai știu ce telefoane, gadget-uri, haine, pantofi, etc. Și apoi, cu toate sacrificiile acestea, ne trezim reproșându-le câte le-am făcut și câte le-am dat, fără ca ei să fie mulțumitori, așa cum neam dori. Copiii nu au nevoie de cadouri, ci de o relație autentică cu părinții lor, în care aceștia nu sunt prezenți cu daruri, ci cu propria persoană, cu dragoste, respect și încredere.

Revenind la titlul acestui articol, dragi părinți, vă aducem la cunoștință că, la Școala Gimnazială “Dominic Stanca” din Orăștie, există un consilier școlar, doamna psiholog Mirela Moldovan, care vă stă la dispoziție pentru orice problemă de relaționare pe care o aveți cu copilul dumneavoastră, elev la școala noastră.

Nu trebuie să ai probleme psihice ca să poți cere sfatul unui psiholog ! Doamna psiholog există în școală tocmai pentru a vă veni în ajutor vouă, elevilor și dumneavoastră, părinților !

Contact: Psih. Mirela Moldovan, consilier școlar, e-mail: psihodominic@yahoo.ro Consultații școlare: luni, marți, miercuri și vineri, de la ora 10.00 – 13.00 și joi, de la ora 10.00 – 14.00.

Bătaie de joc, nesimţire cât cuprinde în transportul rutier în comun Orăştie – Deva

Daniel MARIAN

Ziua de 19 septembrie 2013, stația de transport în comun aflată vis-a-vis de magazinul „Palia” din Orăştie. Ca nişte oameni informaţi, cum ne pretindem, suntem în staţie la ora 16.20, ştiind că la ora 16.30 putem beneficia de transport rutier în comun pe relaţia Orăştie – Deva. Fals ! Abia la ora 19.41, ne putem îmbarca într -un microbuz aparţinând firmei SC BV Dasler SRL care, într-adevăr, ne duce la destinaţie. Contra sumei de 7,5 lei, este eliberat Bonul fiscal HD0172005888. E bine, nimic de zis, altfel probabil că, după ce am fi îngheţat de tot de frig, nu ar mai fi avut cine să scrie aceste rânduri ! Prost e însă, faptul că, vreme de aproape trei ore şi jumătate, am fost obiectul bătăii de joc şi nesimţirii cât cuprinde a celor care, prin orar, au OBLIGAŢIA de a efectua serviciul de transport în comun în tot acest interval de timp, întocmai cum S-AU ANGAJAT la obținerea licenței de transport.

Ne-am adresat pentru lămuriri, în baza Legii 544/2011, Consiliului Judeţean Hunedoara ( CJH ), instituţia care, prin Hotărâre, aprobă, altfel spus fixează traseele de transport rutier în comun, cât şi orarul acestui serviciu public. La adresa noastră din data de 27.09.2013, ni s-a răspuns în mod transparent, prin adresa nr. 27/ IP/04.10.2013, din care am extras elementele concrete care ne interesau, astfel aflând că în intervalul orar 16.20 – 19.41, ar fi trebuit să putem pleca din Orăştie la Deva, (cel puţin) de 4 ori, după cum urmează: La ora 16.30, cu SC BV Dasler SRL; 16.50 – SC BV Dasler SRL; 18.35 – SC BV Dasler SRL; 19.30 – SC G&M SRL. Interesant este de unde a apărut cursa de la 19.41; să fi venit mai devreme (!) cursa fixată pentru 19.45, şi operată tot de SC BV Dasler ?...

Dar asta nu e tot.

Mai grav, ce face omul care se interesează pe site-urile: http:// www.autogari.ro sau http://www.autogari.net, şi de unde se trage concluzia că în intervalul orar precizat, se mai putea pleca, tot din Orăştie şi tot la Deva, încă de… 5 ori, şi culmea, la alte ore decât cele comunicate de către CJH ? Astfel, conform primului site, ar fi fost: 18.00 – SC Cornul; 19.00 – SC Vertrantis, în timp ce după cel de-al doilea site: 17.50 – SC BV Dasler SRL; 18.15 – SC Matdan Service; 19.07 – SC Transmixt.

Păi, măi oameni buni, unde naiba trăim ? Controale se mai fac pe traseele de transport rutier în comun ? De către CJH, inclusiv (!).

Dacă nu, aş propune altceva: DESFIINŢAREA TRASEELOR – măcar să ştim o treabă, şi să nu picăm de fraieri, mai ales că vine iarna Profesorii Catedrei de Limbi Străine, Școala Gimnazială şi nu va fi deloc de bine…

Notă: Anexă, documentele comunicate de către CJH. „Dominic Stanca” Orăștie N.R. Tabloul informativ cu așa zisul „Când oferi ceva, bucuria să fie mai mare decât darul !" (Sf. program de circulație al mijloacelor de Isaac Sirianul) - "when you offer something, the joy should be transport în comun auto, de mai jos, greater than the present itself"(St. Isaac The Syrian) aparține tot CJH, redacția noastră nu„Cred în Dumnezeu așa cum cred în soare, nu pentru că îl pot și asumă responsabilitatea asupra datelor conținute în acesta vedea, ci pentru că, datorita lui, toate lucrurile se pot vedea." - "I do believe in God as I believe in the Sun and not because I can

Din nou, din Sliedrecht

Oraşul Sliedrecht (Olanda), oraș înfrăţit cu Orăștia, a ajutat și de data aceasta comunitatea noastră, aducând ambulatoriului de la spitalul municipal Orăștie mobilier și birotică pentru sala de ședințe și cabinetele medicale.

„Vlăstarele Orăştiei” au plecat în Italia la concurs CAMPANIE DE COLECTARE A DEŞEURILOR ELECTRICE ŞI ELECTRONICE În data de 12.10.2013 se va desfăşura o acţiune de preluare a deşeurilor electrice şi electronice în municipiul Orăştie. Astfel, populaţia de la blocuri va putea depune, până la ora 12.00, aceste deşeuri la platformele de colectare a deşeurilor menajere.

Populaţia de la casele particulare din oraş va depune, până la ora 14.00, aceste deşeuri în faţa casei.

Populaţia care doreşte să depună aceste deşeuri este rugată să sune la telefon 0254/247682 sau 0727348974, începând cu data de 07.10,2013, între orele 08.00-15.30.

Pentru relaţii suplimentare vă rugăm să contactaţi Primăria Municipiului Orăştie, Compartimentul Protecţia Mediului - ing. Raluca Bodea.

Corul orăștian „Vlăstarele Orăştiei” va reprezenta România la competiţia de specialitate „In Canto Sul Garda” ce va avea loc în perioada 10 – 14 octombrie la Riva de Garda, în Italia. Concursul este unul dintre cele mai importante din branșa corală şi are loc o dată la doi ani. În 2013, „Vlăstarele Orăştiei” va concura alături de alte 37 de coruri din 18 ţări, de pe 3 continente.

După numeroasele premii obţinute de-a lungul anilor la diverse competiţii corale din ţară şi din lume, copiii componenţi ai „Vlăstarelor Orăştiei” speră să se întoarcă încununaţi de succes şi de la „In Canto Sul Garda” din Italia. Corul hunedorean va concura, la Riva de Garda, la două din cele cinci secţiuni ale concursului: sacru şi folclor scenic. De notat că nu vor concura la categoria „copii”. „Noi ne-am stabilit repertoriul încă de acum şase luni, când am decis să ne înscriem la concurs. Vom prezenta câteva dintre cele mai cunoscute piese corale care se încadrează în cele două genuri, printre acestea numărându-se şi „Ave, Maria”. Noi intrăm vineri, 11.10 la 10:15, după corul PELEGRINO din Roma, la categoria muzică sacră, iar sâmbătă, 12.10, este confruntarea cea mare la categoria folclor, iar de data aceasta intrăm după universitatea din Talin a declarat Petru Androne Eli, dirijorul Corului „Vlăstarele Orăştiei”.

Dan ORGHICI Pagina 3

REUNIUNEA MESERIAȘILOR

Elena PÂRVU

Desfășurându-şi activitatea pe o perioadă de o jumătate de secol (18991949), Reuniunea Meseriaşilor Români din Orăştie a fost una dintre organizaţiile profesionale locale bine cunoscute, nu numai în viaţa oraşului şi a zonei în care a activat, ci adesea în toată Transilvania, iar după 1918 în toată ţara.

I-a fost dat şi ei să parcurgă, împreună cu generaţiile de meseriaşi care au constituit-o, un timp zbuciumat, încărcat cu foarte importante evenimente politice. Şi, chiar dacă a căutat, cât a putut, să se ţină departe de viaţa politică activă, n-a rămas, totuşi, indiferentă faţă de prefacerile prin care a trecut poporul român în toată această vreme.

Urmărită în timp, activitatea Reuniunii, evident în cadrul restrâns în care s-a desfăşurat, a răspuns nu doar unor interese profesionale înguste, ci şi aspiraţiilor româneşti mai largi. A receptat, de aceea, adeseori acut, constrângerile şi libertăţile, victoriile şi eşecurile, bucuriile şi tristeţile pe care poporul român lea trăit în prima jumătate a secolului nostru. Istoria românească a acestui timp s-a reflectat fidel şi în organizaţia meseriaşilor din Orăştie.

Ca în întreaga ţară, şi la Orăştie, pe măsură ce noile realităţi se impuneau, timpul vechi se scufunda, lăsând în urmă amintiri. Un poet al locului, Dominic Stanca, într-un volum purtând chiar acest titlu „Timp scufundat”, evocând scene ori surprinzând portrete, a conservat, pentru posteritate, ceva din atmosfera unui oraş în care meseriaşii au fost cunoscuţi ca oameni harnici, cinstiţi şi, nu de puţine ori, pitoreşti, fie că era „Croitorul”, ori „Pantofarul”, ori „Ceasornicarul”, „Sifonarul”, „Măcelarul”, „Frizerul”, ”Dogarul”. Tot mai puţini sunt astăzi cei care îşi aduc aminte de ei. S-au scufundat odată cu timpul, fără să-l învolbure prea mult. Istoria oraşului nu-i poate însă eluda.

Ea îi va reţine, nu ca persoane particulare, ci laolaltă, ca pe o comunitate care a reprezentat un factor economic şi social activ, alături întotdeauna de marile aspiraţii ale neamului. „Reuniunea Meseriaşilor Români din Orăştie”, organizaţia acestei comunităţi, sa învrednicit de toate atributele celor care o formau. A fost, deci, un factor economic, social şi cultural activ în viaţa Orăştiei, întruna dintre cele mai zbuciumate perioade din istoria modernă a României.

Pagina 4

ASUMAREA ISTORIEI din ÎNSCRISURI PRIVATE și din AMINTIRI despre meseriașii din ORĂŞTIE

Livia FUMURESCU În neobosita curgere a timpului, s-au împletit şi aici, la Orăştie, existenţe comune sau remarcabile, evenimente obişnuite sau de răscruce, realizări modeste sau meritorii urcând sau coborând într-un permanent zbucium, într-o trăire mai agitată sau mai liniştită, corepunzând etapelor istorice în care au vieţuit. Pe imensa şi rotativa scenă a realităţilor social-politice, economice sau cultural-artistice, oameni şi fapte s-au perindat mereu, estompându-şi poate rolul şi pierzându-şi conturul, într-un îndelungat şi firesc proces de metamorfozare, căci din vechi se naşte noul. De aceea, considerăm ca o sfântă datorie, faţă de cei care au fost, spre ştiinţa celor care vor veni, clădirea unor adevăruri despre trecut la temelia vremurilor viitoare, ştiut fiind faptul că, la baza înţelegerii şi a progresului, stă cunoaşterea.

Aşa a gândit şi doamna profesoară Elena Pârvu, care a topit zile de trudnică informare la Arhivele Judeţene şi zonale, la Biblioteci din Cluj , la Muzeul Local (director, sculptorul Nicolae Adam), realizând lucrarea - document „Reuniunea Meseriaşilor Români din Orăştie”, pentru a suplini anumite carenţe în cunoaşterea activităţii şi menirii acestei organizaţii pe plan local, cuprinzând o largă perioadă de timp, între anii 1899 - 1945.

După cum mărturiseşte autoarea în „Preliminarii” (p.4), ideea consemnării aspectelor de istorie locală este justificată de „dorinţa firească a oricărei cercetări de-a îmbogăţi cunoaşterea şi e, apoi, datorie de suflet faţă de înaintaşi”. În încheierea remarcabilei lucrări a doamnei profesoare, e consemnat adevărul că, după 1945: „ Aşa cum s-a întâmplat şi în alte localităţi, organizaţia meseriaşilor din Orăştie a intrat, încetul cu încetul, într-un proces de disoluţie, măcinată mai întâi din interior, iar apoi poftită să se dea la o parte, pentru a nu mai încurca mersul înainte al unor oameni, care, intraţi într-o altă lume, trebuiau să înţeleagă spiritul de solidaritate şi de organizare la cu totul alte dimensiuni decât cele cunoscute şi trăite de ei până atunci” Citind aceste rânduri, ne-a venit ideea de a continua istorisirea unor triste încercări prin care au trecut membrii „Reuniunii Meseriaşilor Românidin Orăştie”, valorificând înscrisuri din arhiva familiei. Situaţia zbuciumată în care s-a aflat tatăl nostru, Picu Alexandru, maestru rotar din str. Căstăului, n-a fost singulară. „Golgota” prin care au trecut şi alţi meseriaşi ca el nu trebuie uitată, fiindcă, în povestea pe care o vom depăna, mulţi dintre dv. vor regăsi aspecte din viaţa părinţilor sau bunicilor trecuţi prin grele încercări, în perioada cenuşie dintre anii 1947- 1965, sub tăvălugul cooperativizării forţate. Înscrierea în cooperativele agricole sau meşteşugăreşti se făcea în baza unor cereri, în care se preciza că solicitarea era „de bună voie”, ceea ce explică motivele pentru care documentele oficiale din fondul arhivistic păstrat nu amintesc de constrângerile economice şi de represaliile la care

„ ...cea mai de seamă datorie a unui cărturar este aceea de a nu lăsa în uitare şi neştiinţă istoria neamului său”.

(Radu Ciobanu – Roata lumii) erau supuşi petenţii. Doar mărturiile supravieţuitorilor sau ale urmaşilor acestora, dar, mai ales, asemenea înscrisuri, puţine - credem noi, pot reconstitui dimensiunea reală a traumelor economice, fizice şi psihice la care au fost supuşi micii meseriaşi ai acelor vremuri.

Considerăm un pios omagiu adus înaintaşilor şi strădaniei meseriaşilor din oraşul Paliei prezenta valorificare a înscrisurilor din arhiva familiei şi a memoriei noastre, în vederea redactării acestei scrieri-document.

Sperăm că efortul nostru va constitui o provocare pentru tinerii cercetători din această comunitate cu frumoase tradiţii cultural-ştiinţifice, spre a lărgi sfera investigaţiilor de acest tip, recuperând adevăruri îngropate în negura timpului, care nu apar în cărţile de istorie, dar completează aspecte ale „istoriei comunismului”. Modesta noastră lucrare e o încercare de a contribui la completarea istoriei recente locale, cu dramele micilor meseriaşi, surprinşi de tăvălugul colectivizării şi cooperativizării, care lichida mica proprietate particulară de la oraşe şi de la sate pentru a crea proprietatea socialistă, cu bunuri aparţinând întregului popor. În demersul nostru vom dezvălui o parte dintre urmările seismelor istorice de la mijlocul secolului al XX-lea, cu puternice reverberaţii în viaţa micilor meseriaşi şi a familiilor lor, care, dorind să-şi apere mica lor proprietate şi încercând să reziste presiunilor de tot felul, au fost catalogaţi „duşmani ai poporului”.

Despre presiunile şi nedreptăţile colectivizării forţate a ţărănimii şi despre urmările naţionalizării marilor firme s-au scris lucrări valoroase, însă nu avem ştiinţă că s-ar fi consemnat metodele abuzive de intimidare şi opresiune în vederea desfiinţării atelierelor micilor meseriaşi, rostogoliţi într-o lume care răsturnase valorile, culpabilizând hărnicia, munca cinstită şi mica proprietate, sfârtecate de roţile dinţate ale unei orânduiri care promova alte principii. Spre deosebire de retrocedarea pământurilor şi a proprietăţilor în natură sau în bani, micii meseriaşi au fost păgubiţi şi după 1989, fiindcă truda le-a fost împrăştiată, furată şi, ceea ce este mult mai grav, chiar valorificată de către cei care au folosit Revoluţia pentru căpătuiala proprie,

vânzând unelte şi maşini din ateliere care nu le-au aprţinut şi pentru care nu au muncit, precum s-a întâmplat cu atelierul părintelui nostru. Mentalitatea cultivată de regimul comunist se înşurubase în mintea multor factori de decizie, care considerau că bunurile comune le aparţin şi că ei le pot valorifica spre folos personal. De aceea, considerăm necesară continuarea lucrării profesoarei Elena Pârvu cu etapa de după 1945, dominată de abuzurile şi hărţuiala la care au fost supuşi micii meseriaşi, precum i s-a întâmplat şi tatălui nostru, Picu Alexandru, fost membru activ al Reuniunii meseriaşilor din Orăştie. Am valorificat, spre argumentare, înscrisuri ale familiei, adăugând anexe, care probează procedeele draconice prin care au fost prigoniţi micii meseriaşi, supuşi unor terorizante modalităţi de intimidare şi şantaj, de către uneltele servile ale noului regim, coordonat de către serviciile sovietice. Avem datoria faţă de urmaşi de a consemna adevărurile unor etape istorice de cruntă încercare pentru meşterii care şi-au câştigat existenţa cu efort fizic, fără să exploateze şi să folosească mână de lucru străină, fără să fie apreciaţi pentru hărnicia şi cinstea lor. Au fost târâţi în vârtelniţa abuzurilor şi tracasărilor care le-au afectat sănătatea, nedumeriţi de anularea reperelor adevărului şi dreptăţii, în care crescuseră şi în care crezuseră.

Duioase aduceri aminte

Ion Dodu Bălan Iată, e toamnă iar, ca-n romanţă, și-a-nceput iar un nou an şcolar, cum au început cei şapte ani la rând, când veneam la Orăştie, la Liceul „Aurel Vlaicu”, într-o căruţă trasă de cai, în care se aflau cele necesare internatului: un strujeac – cum îi spunea tata saltelei umplute cu paie - , o pernă cu pene de gâscă în ea, două lepedeie, adică cearşafuri, ţesute de mama, o traistă cu de-ale gurii, cu mere şi cu nuci.

E toamnă iar, iar cad peste mine duioase aduceri aminte de la Orăştie… Cade, ca pe vremuri, frunza ruginită din copaci, se răcoreşte vremea şi păsările călătoare pleacă de la noi spre ţări mai calde târând după ele prin văzduhul înnourat lungi melancolii eminesciene din „Vezi, rândunelele se duc,/ Se scutur frunzele de nuc,/ Se lasă bruma peste vii…”

E toamnă iar, precum aceea de demult, când la vestitul liceu „Aurel Vlaicu” din Orăştie soseau elevii din satele din jur, fraţii Baiciuc şi fraţii Popovici de la Romos, Petre Baciu de la Beriu, Liviu Cranciova de la Turdaş, Ciolna de la Pricaz, Bocănici din Ţara Haţegului, câţiva de prin Poiana Sibiului, Viorel Florea din Ţara Moților într-un frumos costum naţional în care a făcut tot cursul inferior al liceului.

Veneau de pretutindeni tineri care, educaţi şi şcoliţi serios de profesori eminenţi, au ajuns, spre onoarea liceului, ingineri, medici, profesori, jurişti, cadre universitare, unii rectori ai unor prestigioase universităţi, artişti, poeţi şi mulţi oameni între oameni, oameni de omenie care ar putea constitui frumoase exemple pentru elevii de azi. Aceştia se cade să înţeleagă de la cei care au fost că tot ce eşti în viaţă e rodul eforturilor tale din tinereţe, din liceu şi din universitate. Se cade să aplice în viaţă sfatul din versul poetului latin Vergiliu: „Labor omnis vincit improbus”, adică munca învinge orice !

Mi-amintesc cu duioşie de acele zile de început de an şcolar când, în curtea liceului se deschidea un pitoresc târg de cărţi şi manuale. Atunci clasele mai mici cumpărau de la elevii care au fost în ele. În vremea aceea, statul nu se ocupa de procurarea manualelor pentru elevi cum, de altfel, greu se preocupă şi astăzi. Se puteau cumpăra manualele vechi pentru că programele analitice erau foarte statornice şi nu se schimbau de la an la an şi chiar de la o zi la alta. Cumpăram manualele în prezenţa părinţilor care sloveneau destul de anevoios şi nu ştiau nimic despre ele. Se vedeau frumoase şi îngrijite şi tata băga mâna bătătorită de muncă în şerpar şi scotea criţarii. O văd şi pe buna mea mamă desfăcând colţul chişchineului ori al batistei de unde scotea bănuţii pe care mi-i lăsa ca să-mi cumpăr, la nevoie una şi alta, şi-mi spunea, cu duioşie, ca şi cum ar fi cunoscut poezia lui Octavian Goga: „Zi, Tatăl Nostru, soră dragă, şi să te porţi la învăţătură”.

Sub cupola misterioasă a începuturilor de an şcolar, la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie s-au depănat prin vreme şi vremuri, ca-ntr-o poveste, anii frumoşi ai tinereţii mele şi-ai atâtor tineri care învăţau pe brânci sub îndrumarea unor eminenţi profesori al căror nume îl scriu cu evlavia amintirii: Aron Demian, Ioachim Dodeanu, Gheorghe Tămaş, Ion Dumitru, Petru Munteanu, I. Sâmbeanu, Ciumaş, deşi ar merita să fie pomeniţi toţi cei care ne-au învăţat şi neau educat. Începutul de an şcolar ne îndeamnă să ne respectăm dascălii şi să-i onorăm prin străFoto: preluată de pe internet daniile noastre de elevi.

Dacă un loc te dezamăgeşte într-atâta încât să nu te emoționezi când te întorci la el de pe drumuri, întoarce-te către oameni lui. Ei pot atenua faptul că orașul tău e lipsit de flori, de apă albastră curgătoare și de păsări cântătoare. Ei pot crea uitarea că nu există concerte, spectacole și filme în premieră. Întoarce-te spre oameni care zâmbesc, fiecare cu visul său şi privesc cu ochi minunați spre tine când îi întâlnești.

Oamenii, fiecare o bucăţică a culturii orașului tău, țin locul culturii altor locuri.

Oamenii sunt tot orăștienii care mergeau la spectacolele de teatru când actorii Teatrului Național stăteau la două de rânduri de scaune de noi. Toată sala Casei de Cultură devenea tărâmul fermecat atunci când Emil Hossu se uita în sală către noi. Doar toți îl cunoșteam, era doctorul din “Toamnă Bobocilor” sau ziaristul din” Secretul lui Bachus”. Noi suntem tot orăștienii care o ascultau pe Mihaela Runceanu cântând în sala noastră “De-ar fi să vii aș crede că visez” cu o voce care răsună încă parcă acolo. Și eu sunt tot copilul, care găzduit cu tatăl meu zeci de minute la muzeu de Nicolae Adam, mă uitam cu ochii lipiți de vitrine la exponate din trecutul strămoșilor mei daci. Când îi ascultam vocea calmă și joasă povestindu-mi despre luptele din munți, în timp ce eu copilul țineam cu dinții la mândria mea de dac care nu se recunoștea învins nici după mii de ani, toată istoria acestui loc părea vie și

EXERCIŢIU DE UITARE O vreme te voi căuta mai rar un timp voi fi cărare sub zăpadă ca flacăra ce se resoarbe-n jar voi pâlpâi şi nimeni n-o să vadă.

O noapte o să tac s-ascult cum mor poemele-n muţenie zăludă al lacrimilor limpezit izvor va susura şi nimeni n-o s-audă.

Prea mult vacarm în doar un singur veac sătul şi el de-a lumii cleveteală mă voi ascunde-n foşnet de copac în freamătul ce-n frunze se răscoală.

Să nu te temi dacă-n târziu popas n-o să-ţi mai bat ca peregrin la poartă mă vei afla-n secunda unui ceas ce nu va şti nicicând să ne despartă.

Ceva esenţial în mine a murit în toamna asta hâdă şi nătângă alungă-mă sunt ţărmul părăsit pe care vor furtunile să-l frângă.

Dezvaţă-te de mine va fi frig şi bezna va pătrunde în cetate cuvinte nu mai am să te mai strig m-au părăsit şi lacrimile toate.

De ca şi cum eu nici n-aş exista azvârle-mă în foc ca pe o carte pe care-o vei fi răsfoit cândva în tinereţea ta fără de moarte. Şi fie-ţi frumuseţea veşnic chip de soare oglindit în luciul mării păstrează-mă ca urmă pe nisip în spulberul de valuri al uitării.

Ioan EVU

Este Orăştia capitala culturală a Hunedoarei ?

muzeul un loc vrăjit. Tot noi, orăștienii, mergeam la cinematograf, stând cu răbdare, o mulțime de oameni să ne cumpărăm bilete. Și fiecare loc era ocupat din primul rând până la ultimul de ochi curioși. Ecranul acela de pânză se schimba într-o oglindă după stingerea luminii și ne plimba prin locuri și întâmplări. Mă întorc și către eleva mea, care de la urcarea în tren, a scos cărțile care le luase să le citească în săptămâna noastră de concurs la mare și care apoi ne-a plimbat să găsească o librărie în Eforie pentru că le terminase de citit. Pentru Adriana Chira mine copilul acesta, care nu avea ochi decât pentru cărțile ei, este cultura orașului. Privesc și către Gilbert, un pictor care combină culorile într-un tablou cu plajă, care îmi aduce în minte inclusiv aerul sărat al mării. Sau tabloul din holul Claudiei , creația tatălui ei , un părinte stins ca o lumânare de o pală de vânt, care luminează întrega încăpere. Un tablou care cuprinde expresivitatea unei întregi galerii de artă. Și simt în emoția unui prieten, care îmi arata un balet din umbre pe ecranul Iphone-ului său, frumusețea lumii vibrante. Dansul încape tot, într-un ecran de câțiva inch, cât pe o scena faimoasă a marilor metropole. Cultura stă în oameni și cât timp oamenii poartă în ei o pagină de carte, visul unei sculpturi, dansul sau culorile unui tablou – “Da, Orăștia e un oraș cultural !”.

Orăștie, oraș cultural?

În ultima perioadă Orăştia a cunoscut o intensificare a manifestărilor de cultură, reinventându-se ca lăcaş al artei, în tot ce înseamnă artă, dar în special a celei scrise. Avem mulţi iubitori de cultură, a căror valoare incontestabilă a fost recunoscută deja în lume, dar sensul de „capitală culturală” nu se rezumă doar la atât; ar trebui ca tot ce înseamnă artă – literatură, pictură, muzică, etc. în judeţ să aibă măcar o tangentă cu Orăştia. Suntem pe drumul cel bun, dar până să ne merităm acest calificativ, mai avem de muncit. Şi se munceşte în acest sens, cu toate că mereu distingem cam aceleaşi nume, cam aceiaşi oameni se îndârjesc să creeze, să organizeze, într-un cuvânt, să facă ceva pentru Orăştia culturală.

Poate că drept şi bine ar fi ca acest titlu onorific să vină firesc, fără nici un efort special din partea nimănui, ca o realizare colectivă, din inerţiile individuale ale personalităţilor cu care ne mândrim. Dar e bine că există iniţiativă şi încăpăţânare, talent şi vise, pentru că înaintaşii noştri au construit o fundaţie puternică şi ne-au lăsat-o moştenire. Nu e o moştenire care să poată fi înstrăinată prin vânzare, pierdere sau furt, e mai degrabă o datorie pe care niciodată nu va fi prea devreme sau prea târziu să o îndeplineşti.

De-a lungul timpului au mai existat încercări de revigorare a culturii în Orăştie, dar nu de amploarea celei de acum. Ca orice lăcaş, şi oraşul nostru este, în acelaşi timp, un mic univers în sine şi un fir de praf pentru Marele Univers. Micul univers e populat de valori şi non-valori, într-o luptă nesfârşită pentru dominaţie, iar acum, abia acum, din păcate, reuşim să simţim mângâierea mai mult ca zgârietura, dar asta nu înseamnă că putem să ne lăsăm amăgiţi de aburii senzaţiei de „bine”. Mai avem foarte mult de lucru până când micul nostru univers să devină, din firicel neînsemnat de praf, o rocă dăltuită aşezată la locul ei în angrenajul Marelui Univers.

Virgil-Liviu SABĂU Pagina 5

5 octombrie - Ziua Educaţiei

Educaţia începe din primele clipe de viaţă şi are un caracter istoric. A apărut odată cu societatea şi se transformă în funcţie de schimbările ce se produc în rândul societăţii. În trecut, educaţia se referea la o etapă din viaţa omului şi cu toate acestea, marile personalităţi au subliniat ideea că educaţia este necesară pe tot parcursul vieţii. Seneca spunea că şi ,,bătrânii trebuie să înveţe”, Comenius susţinea că ,,pentru fiecare om viaţa este o şcoală de la leagăn până la mormânt”, iar N. Iorga afirma că ,,învăţat este omul care se învaţă necontenit pe dânsul şi învaţă necontenit pe alţii”.

Un profesor dedicat devine un mesager al trecutului şi, în acelaşi timp, un însoţitor către viitor.

Din 1994, ziua de 5 octombrie a devenit Ziua Internaţională a Educaţiei, fiind sărbătorită în peste 200 de ţări. Este nevoie să celebrăm şi să ne exprimăm consideraţia, respectul şi recunoaşterea faţă de nobila profesiune, cea de dascăl, pe care o îndeplinim cu atâta abnegaţie şi dragoste.

Cu toate că trăim într-o lume în care copilăria şi-a pierdut farmecul, dragi părinţi, să încercăm să redăm copiilor noştri copilăria frumoasă de care noi ne-am bucurat şi am profitat din plin. Educaţia nu înseamnă doar formare, ci şi informare. ,,Învaţă pe copil calea pe care trebuie să o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”.(Proverbe 22:6) Dragii mei colegi, să fiţi sănătoşi şi să fiţi buni pentru a putea fi fericiţi. Să fiţi răbdători, căci fără răbdare împrăştiem tot ce -am înşirat. Să ne păstrăm tinereţea sufletului, că doar aşa vom putea intui sufletul tânăr. Să fim darnici şi dornici de a simţi elevul şi nevoile sale. În numele colectivului Şcolii Gimnaziale ,,Dr. Aurel Vlad”, doresc să urez tuturor cadrelor didactice multă putere de muncă şi sănătate. ,,Educaţia este cea mai puternică armă care poate schimba lumea”. (Nelson Mandela) Crăciun Ramona

DOMNILOR, DREPTUL LA VIAȚĂ NE ESTE GARANTAT PRIN CONSTITUȚIE DE CE NI-L FURAȚI

Un alt accident de circulație în zona stadionului, un alt părinte, mai bine zis, o altă familie a stat cu inima cât un purice la aflarea veștii că copilul lor, plecat la școală, a fost accidentat. De data aceasta, a fost un accident „ușor”, nu a murit nimeni. Dar câte accidente grave trebuie să aibă loc până când nu o să mai avem brandul de „municipiul cu un singur semafor”?

Cântecul cu „nu sunt bani” îl tot aud de fieșce dată când se ivește o problemă, nu îl mai cred. „Administrația națională nu ne lasă să punem semafoare”, s-a tot auzit. Dar nici banii, nici administrațiile internaționale nu o să facă bine un om schilodit sau nu-l mai întorc de la groapă un mort.

Cu toate astea dreptul la viață ne este garantat ! Păi, de-i așa, de cine ? De un șofer inconștient ? De hazard, că de’, am avut noroc și nu am fost accidentat grav ? De bunica ce trage nepotul din fața nebunului la mijlocul trecerii de pietoni ?

Sunt câteva zone în oraș unde riscul de accidente este major, nu le enumăr, le știți prea bine, domnilor garanți locali ai constituției. De ce nu sunt sigure, vă întreb, ori n-are rost, tot nu maude nimeni ?!? Și la ce bun întrebările fără răspuns, ori cele la care răspunsul îl cunoști, dar nu ai vrea să-l știi ? Oare asta să fie ?

Dan ORGHICI

Zig-zag ≠Zig-zag Vic Virgil

•••••••••••••••••••••

Ţin să felicit un poliţist local care îşi face meseria ca la carte, cu tact şi profesionalism. Nu -i dau numele dar se ştie cine e. deloc timorat, stăpâneşte bine dialogul şi cunoaşte legea foarte bine. Ţine-o tot aşa, domnule poliţist ! În cursul săptămânii, câţiva trecători din zona de sud a ţării au vrut să viziteze cetatea, dar s-au mulţumit doar s-o fotografieze din afară. Chiar, nu s-ar putea face ceva, un chioşc, un ghid, să se vândă pliante, icoane, cruciuliţe şi să ofere informaţii turiştilor ? Eu am tot bătut apa-n piuă, dar se vede că degeaba…

Mai demult, în mai multe rânduri, am făcut propunerea ca undeva, săptămânal, de pre-

ferinţă duminica, să se ţină un târg de artizanat. Împletituri din lână (ciorapi, pulovere, căciuli etc.), compoturi, dulceţuri, împletituri din nuiele şi papură şi câte şi mai câte. Aşa s-ar revigora meşteşugurile populare şi s-ar mai mişca banul. Locaţia ? Nu neapărat în pieţe, sar putea găsi un alt loc, spre exemplu, în faţă la defuncta fabrică „Vidra”. Ne lipseşte cu desăvârşire iniţiativa. În vremuri trecute, toamna se organizau concursuri de cros, meciuri de fotbal sau volei între licee, ciclocros, sporturi la îndemâna tuturor tinerilor. Dacă fotbal se mai joacă, handbal, volei sau baschet, nici poveste… Şi mai avem pretenţii ••••••••••••••••••••••••••••••

Zig-zag = Zig-zag

Este Orăştia capitala culturală a Hunedoarei ?

Vic Virgil BĂLAN

Bună întrebare ! Eu sunt convins că de la începuturi, o dată cu prima piatră de temelie, de la prima brazdă pe aceste locuri, cultura a fost la ea acasă, şi nu oricum, ci întotdeauna la înălţime. Aici, oricum s-a numit oraşul de-a lungul timpului, cultura, arta şi omenia (fiindcă fără omenie nu poate să existe nici cultură, nici artă) au făcut casă bună. Orăştia este un izvor de cultură ce nu va seca niciodată.

Trebuie amintit că Orăştia era recunoscută ca putere economică în Europa, având în 1876 un număr de 19 bresle de meşteşugari, doar Strassbourg-ul şi Köln-ul întrecândo ca număr de bresle. Şi unde economia e puternică, nici cultura nu poate fi mai prejos.

Când spui „cultură la Orăştie” nu poţi să nu aminteşti de studentul de la Romos, „captivus septimcastrensis”, incontestabil umanist din secolul al XV-lea, originar din Romos. Cartea lui, intitulată „Tratat despre datinile, moravurile, condiţiile de viaţă şi răutatea turcilor” tipărindu-se în peste 25 de ediţii. Şi asta în sec. al XV-lea !

Apoi, Nicolaus Olahus, cel mai mare umanist român al timpului, a copilărit la Orăştie, tot aici urmând şi o parte a şcolii.

Un alt mare umanist al secolului al XVII-lea a fost cărturarul, filologul, poetul, omul de ştiinţă şi pedagogul Mihail Halici. Învăţământul s-a dezvoltat foarte mult fiindcă, este de ştiut, cultură fără şcoală nu se poate. Aşa, apare Şcoala de Fete, Şcoala de Meserii şi alte forme de învăţământ.

Spaţiul nu ne permite să facem şi alte aduceri-aminte. În acest timp, viaţa culturală ia amploare.

Deja, prin anii 1868, la întâlnirile literare se citeau poezii patriotice de Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Iosif Vulcan şi alţi mari poeţi ai vremii. În anul 1868, fruntaşii micului burg înfiinţează „Casina Română”, dintre fruntaşi făcând parte intelectuali, meseriaşi, ţărani, comercianţi. Tot aici s-a amenajat o bibliotecă la care avea acces oricine, indiferent de naţionalitate. În anul 1885 s-a citit nuvela „Popa Tanda” de Ioan Slavici. Nu trebuie uitat nici Sebastian Bornemisa, om de cultură şi politician al timpului, Biblioteca Municipală purtându-i numele cu cinste.

Nu putem trece mai departe fără să amintim de Asociaţiunea ASTRA, despărţământ ce a luat fiinţă în anul 1868. Un an mai târziu, la Orăştie se constituie Reuniunea Meseriaşilor din Orăştie.

Nici femeile nu s-au lăsat mai prejos, semn că orăştiencele nu au fost asuprite, înfiinţând, în anul 1888, Reuniunea Femeilor de la Orăştie. Thalia a fost şi ea prezentă în viaţa orăştienilor; sub îndrumarea profesorului Mihai Halici, în secolul al XVII-lea s-a jucat spectacolul „Cântec rumânesc de dragoste”. Aici a poposit şi trupa de teatru a lui Matei Millo şi multe alte trupe de teatru.

La mare loc de cinste, la Orăştie s-a aflat şi se află corul. Încă din secolul al XIX-lea ia fiinţă primul

cor, dirijor fiindu-i Ioan Bena. În anul 1906, corul din Orăştie trece munţii şi ajunge la Bucureşti, unde câştigă Medalia de Aur şi Diploma de Onoare. Astăzi ne mândrim cu corul „Vlăstarele Orăştiei” care duce mai departe tradiţia sub bagheta inimosului dascăl şi dirijor Eli Androne.

Deşi Orăştia avea populaţia sub 10.000 de locuitori, era multidezvoltată, aşa că existau şi tipografii în acea vreme. Cum se cunoaşte, prima tipografie a fost a diaconului Şerban în anul 1582. Cea de-a doua tipografie a apărut în anul 1850.

O alta ia fiinţă în anul 1867, apoi apare alta în anul 1870. În 1890 apare tipografia „Minerva”, tipografie în limba română. Au urmat alte tipografii: „Libertatea”, „Lumina”, „Solia Dreptăţii”. Dacă situaţia economică era dezvoltată, dacă viaţa culturală se afla la o cotă ridicată, presa îşi intră, şi ea, în drepturi. Astfel, apare între anii 1895-1899 „Revista Orăştiei”. Între anii 1899-1906 apare publicaţia „Bunul econom”. De menţionat că, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, mai sigur în anul 1896, apare revista maghiară „Szaszvaros”.

Publicaţia „Libertatea” apare între anii 1902-1935-1940, fiind publicaţia cea mai puternic ancorată în viaţa socială a Transilvaniei, făcându-se cunoscută până dincolo de ocean, în America.

Pe lângă publicaţia „Libertatea” au mai apărut „Bobârnici”, „Spicuiri economice”, „Plugarul luminat”. În perioada primului război mondial „Libertatea” este nevoită să se transfere la Bucureşti şi să apară sub denumirea „Libertatea din Ardeal”. Şi, ca o surpriză pentru cititori, „Libertatea” a apărut între anii 1916-1917 în… Cleveland (USA).

Astăzi, prin efortul unor oameni de aleasă ţinută, presa este în continuare prezentă aici, la noi, în Orăştie. Două săptămânale, „Palia Expres” şi „Vorba” ţin la curent cititorii, redactorii Ioan Vasiu şi Dan Orghici făcând mari eforturi ca aceste publicaţii să reziste pieţei.

Lăudabil pentru săptămânalul „Vorba” este faptul că, deşi încă nu a împlinit un an de existenţă, se află la a zecea întâlnire culturală cu cititorii. În încheiere, doresc să amintesc de strădaniile, de efortul de multe ori peste poate, al unei familii care, cu muncă şi talent, fac cu multă dăruire munca de editor. Datorită lor, foarte mulţi scriitori din oraş, din ţară şi de peste hotare, şi-au tipărit şi îşi tipăresc cărţile la Editura „Emma”. Tot această familie tipăreşte, fără sprijin din altă parte, reviste literare precum „Visul”, „Inedit”, „Dăruiri literare”, iar ca totul să fie complet, anual patronează concursul naţional şi internaţional de literatură „Visul”. Este vorba despre familia Ileana şi Paul Floran. Mai doresc să amintesc cititorilor că tot ce am scris este doar o mică parte din istoria culturală a Orăştiei. Cred că Orăştia este localitatea cu cei mai mulţi scriitori pe kilometru pătrat şi promit că despre ei voi scrie în alt număr.

Una dintre cele mai ciudate familii din Transilvania, legată strâns de municipiul Deva şi zona Hunedoarei, a fost familia Nopcsa. Ultimul descendent al acestui clan, Franz Nopcsa, s-a născut la Deva în anul 1877 şi a crescut la castelul de la Săcel, situat între Sântămărie Orlea şi Râu de Mori, în Ţara Haţegului, devenind un celebru savant şi academician, membru al Academiei de Ştiinţe din Venă, fondator al paleobiologiei, director al Institutului Geologic Regal din Budapesta şi iniţiator al studiilor de albanologie, pretendent la tronul regal al Albaniei şi descoperitor al dinozaurilor pitici. Veritabil aventurier, Franz Nopcsa a fost şi un pasionat fotograf. Aceasta este şi tema unei inedite expoziţii itinerante care a debutat la Deva şi va continua la Hunedoara şi Haţeg, intitulată „Fotografiile unui hunedorean de la începutul anilor 1900”, organizată de Societatea de Educaţie Nonformală şi Socială (SENS) alături de partenerii săi, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Române Deva, Agenţia de Dezvoltare Economico-Socială a judeţului Hunedoara şi Uniunea Artiştilor Plastici, Filiala Deva.

Teribila istorie a clanului „Noapte” Familia aceasta, care a fost una dintre cele mai celebre din toată Transilvania, s-a stins în mod dramatic odată cu ultimul Nopcsa. Castelul de la Săcel, azi în paragină, fosta proprietate a familiei, aminteşte de o lume astăzi trecută. O lume cu baroni şi contese, trăsuri şi castele, baluri şi jafuri. Istoria clanului Npocsa se împleteşte cu trecutul mai multor familii nobiliare din Transilvania, între care şi a Huniazilor.

Numele lor, Nopchia, care înseamnă „Noapte”, a fost maghiarizat după 1701, devenind Nopcsa.

Cu toate acestea, la 1848, Laszlo Nopcsa încă se considera român şi a participat la Adunarea Naţională a românilor de la Blaj. Între membrii familiei s-au numărat prefecţi ai Comitatului Hunedoarei, consilieri guvernamentali şi cancelari ai Curţii pentru Transilvania, cavaleri ai diferitelor ordine imperiale, membri ai Ministerului Regal, membri ai Casei Regale, şefi peste fisc, locţiitori ai şefului Unităţii Regale a armatei crăieşti, tezaurieri, botanişti, paleontologi, directori ai Teatrului Naţional de Operă din Budapesta. Întreaga lor familie s-a perpetuat de fiecare dată printr-un singur descendent pel inie masculină. În ciuda acestui handicap, bărbaţii din familia Nopcsa au fost îndrăzneţi, aventurieri, oameni de lume şi cărturari în acelaşi timp. Dar cel mai mult s-a remarcat Laszlo (Vasile) Nopcsa prin biografia lui de-a dreptul spectaculoasă. Despre el se spune că a fost celebrul tâlhar „Faţă Neagră”, un fel de haiduc, care noaptea ataca nobilii bogaţi şi îi ajută pe săraci. Nobil, sau tâlhar?

Scriitorul maghiar Jokay Mor a scris un român care îşi are acţiunea în zona Haţegului. „Sărmanii bogaţi” a fost un român de succes al anilor 1860. Personajul central era baronul Hatzegy, un tâlhar supranumit şi „Faţă Neagră”. Asemănarea dintre acest personaj şi baronul Laszlo Nopcsa este atât de mare încât mulţi au identificat cele două personaje.

Cert este că după apariţia ro-

Ultimul Baron Nopcsa, din nou la Deva

mânului, familia Nopcsa a avut două procese cu scriitorul maghiar, pe care se pare că l-au şi ameninţat cu represalii, procese pe care le-a pierdut. După asta, Laszlo Nopcsa a dispărut de la domiciliul lui din Săcel. El nu a mai apărut niciodată pe acolo. A murit singur în 1883, la Deva. Cu toate că familia lui susţinea că nu ştia unde se află, numele lui Laszlo Nopcsa apare ca al doilea naş pe actul de naştere al nepotului său Ferenz, născut tot la Deva, în 1877. Dispariţia definitivă a lui Laszlo Nopcsa din locurile sale unde îşi avea familia şi averea creează numeroase ipoteze în legătură cu veridicitatea legendelor despre „Faţă Neagră”. Nu cumva „Faţă Neagră” Este o realitate de a cărei răspundere încearcă să scape ascunzându-se până la sfârşitul vieţii? În altă ordine de idei, numele lui Laszlo Nopcsa este legat şi de castelul de la Zam, folosit drept casă de vacanţă şi vânătoare. În timpul Revoluţiei de la 1848, baronul s-a refugiat de a Deva la Zam de unde i-ar fi cerut episcopului Andrei Şaguna să se deplaseze în Comitatul Hunedoarei spre a preîntâmpina apariţia unor tulburări. Vizita episcopală ar fi avut loc, episcopul predicând şi în biserică de la Zam. Alegerea baronului ca vicepreşedinte al delegaţiei române în urma Adunării de pe Câmpul Libertăţii din Blaj, delegaţie ce urma să prezinte împăratului din Viena revendicările românilor ardeleni, a condus însă la denigrarea sa de către contemporanii săi maghiari.

Un nou destin, o nouă Aventură Nici nu apucase să se stingă Laszlo, că în familia Nopcsa se năştea un nou destin care avea să răscolească istoria acestei familii. Este vorba despre Francisc (Frerenz, Franz) Nopcsa, primul, dar care mai târziu avea să fie şi ultimul nepot al lui „Faţă Neagră”. Până la vârsta adolescenţei, Franz a avut o viaţă ca a oricărui copil din familia Nopcsa. Ca toţi ceilalţi, a studiat liceul Therezianum din Viena, când o întâmplare petrecută pe domeniul familiei, la Sânpetru, avea să-i dea un nou curs întregii sale existenţe. În 1895, sora lui Ilona descoperă întâmplător nişte oase ciudate de animal, pe care le arată fratelui său Franz. Franz a luat oasele cu el la Viena şi le-a arătat lui Eduard Suess, un renumit profesor în geologie. Îndemnat de ilustrul profesor, Franz se dedică studiului acestor oase şi ajunge student la Universitate, unde studiază paleontologia. La 22 de ani susţine la Academia de Ştiinţe din Viena, prima lucrare ştiinţifică, în care descrie un nou gen de specie de dinozaur erbivor, numit de el Limnosaurus Transsylvanicus. Erau tocmai oasele pe care Ilona le descoperise la Sânpetru. Lamomentul respectiv, paleontologia vertebratelor era o ştiinţă incipientă, Nopcsa a trebuit să fie un autodidact, astfel că performanţele sale sunt de apreciat o dată în plus.

Fosilele descoperite de Nopcsa sunt ale unor animale care au trăit la sfârşitul Mesozoicului (era reptilelor), fiind prin urmare ultimii dinozauri. În domeniul paleontologiei, Laszlo Nopcsa a fost un deschizător de drumuri, dând o nouă di-

tul român. În vara anului 1920, Franz Nopcsa este invitat să lucreze pentru Institutul Geologic din Bucureşti, primind chiar o scrisoare de imunitate. În Bucureşti, Nopcsa reuşeşte să primească înapoi domeniul său din Transilvania.

Imediat însă acesta a fost bătut şi alungat de sătenii revoltaţi care considerau că baronul nu mai are nicio calitate de proprietar.

recţie studiului fosilelor prin paleofziologie.

Prin Munţii Albaniei În 1903, odată cu obţinerea titlului de doctor în ştiinţe, Franz primeşte în dar de la unchiul său 2.000 de coroane, pe care le va folosi pentru realizarea unui vechi plan de călătorie în Albania.

E greu de explicat ce l-a atras pe Franz Nopcsa către Albania, dar cert este că el a considerat această ţară ca pe a doua lui patrie. Poate o contribuţie au avut romanele lui Karl May despre Albania şi care i-au fermecat copilăria Franz i-a îndrăgit atât de mult pe albanezi, încât nu mult a lipsit să ajungă regele Albaniei.

Dar de ce nu? A mai fost unul dintre ei regele Ungariei. Cert este că Nopcsa rămâne unul dintre cei mai reputaţi albanologi. Sa implicat atât de mult, încât a participat chiar şi la luptele între triburi, prilej cu care a fost rănit dejjoanţe. Între cele 150 de lucrări ştiinţifice pe care le-a publicat de-a lungul vieţii, multe dintre ele se referă la geografia Albaniei, sau la dialectele vorbite acolo. El a scris şi publicat extensiv în probleme de albanologie, acoperind un domeniu foarte larg, cuprinzând lingvistică, etnografie, arheologie şi istorie. A alcătuit o hartă geologică a Albaniei, care este valabilă şi astăzi.

Spion în Retezat Începutul Primului Război Mondial îl găseşte pe Franz Nopcsa în postura de aîncerca să convingă autorităţile de la Bucureşti să nu intre în luptă alături de forţele Antantei.

Demersurile sale au eşuat însă şi timp de patru ani a făcut parte din serviciile speciale ale armatei maghiare, trăind ca şi cioban în Munţii Retezat, de unde transmitea informaţii austro-ungarilor.

Misiunea primită de la Viena, de la generalul Conrad, consta în supravegherea graniţei dintre Ungaria, România şi Serbia, a mişcărilor sârbilor cât şi a românilor din Transilvania şi Banat.

Scrisorile conţinând informaţii erau scrise printre rânduri cu cerneală simpatică din suc de lămâie şi trimise la Viena.

După 1918, bunurile familiei Nopcsa au fost confiscate de sta-

Destin frânt la Viena Pentru Nopcsa, plecarea de la Săcel a fost dureroasă. Cu craniul fracturat el s-a refugiat la o familie din satul vecin, apoi au început peregrinările la Budapesta şi Viena. Începea declinul lui financiar. Fără veniturile pe care i le asigurau proprietăţile familiei, viaţa lui a devenit tot mai dificilă.

O veche boală de nervi i s-a agravat în urma bătăii primite. Pe lângă asta purta şi răspundereapentru soarta secretarului său Bajazid, un albanez necioplit care l-a însoţit pretutindeni.

Franz Nopcsa se pare, a fost homosexual, iar albanezul Bajazid Elmas Doda a fost iubitul lui timp de 22 de ani şi nu avea de gând să-l părăsească. În compania albanezului, Nopcsa a cutreierat numeroase ţări şi a scris lucrări ştiinţifice a căror importanţă este recunoscută şi astăzi. Dar cele mai importante descoperiri sunt în domeniul paleontologiei, domeniu în care este recunoscut de toată lumea ştiinţifică. Fosilele descoperite de el în bazinul paleontologic al Haţegului deschid drumul unor noi ipoteze despre ultimele momente ale existenţei dinozaurilor pe planetă. Având o talie mult mai mică decât a contemporanilor săi din alte părţi ale lumii, dinozaurii pitici din Haţeg mai dau încă bătăi de cap oamenilor de ştiinţă. Explicaţia dată de Nopcsa, că talia redusă este cauzată de spaţiul restrâns pe care au trăit, a dus la ideea că zona Haţegului a fost o insulă, în preistoric.

Din păcate, studiile nu mai puteau fi continuate. Pierderea averilor familiale l-a lipsit de mijloacele care îi asigurau un trai liniştit Pentru prima oară în viaţă, Franz Nopcsa a fost nevoit să-şi caute de lucru ca să se poată întreţine. Timp de trei ani a fost directorul Institutului Geologic Regal din Budapesta. Boala i se agrava şi crizele nervoase erau tot mai dese. Bajazid căzuse iremediabil în alcoolism. Franz era conştient că urmează perioada decăderii. Aşa cum se întâmplă în marile familii care au sfidat secolele, gloria începea să se stingă, iaramintirea strălucitoare a vieţii de odinioară era alungată de cele mai umilitoare lipsuri.

Ultimul Nopcsa nu mai putea face nimic pentru a-şi reveni.

Urmă agonia. În dimineaţa zilei de 25 aprilie 1933, după ce Bajazid i-a turnat în ceai un somnifer, l-a împuşcat. A scris apoi un bilet în care şi-a justificat gestul, după care s-a împuşcat şi el. Pe stradă Singerstrasse din Viena, la numărul 12. Peste ani au fost şi alţii cu numele Nopcsa, dar un singur clan aadus fâimaacestui nume. Poate că, în numele lor Franz a refuzat dezonoarea decăderii, preferând să fie el ULTIMUL NOPCSA. Daniel MARIAN Pagina 7

Acest text a fost scris de către Nicolae Cătăniciu, după cum precizează membrii familiei, cu puțin timp înaintea de marea trecere spre veșnicie.

Noi (redacția) nu am intervenit asupra sa pentru a-i păstra, în mare măsură, autenticitatea.

Facem aceste precizări pentru cei ce vor dori ca, în viitor, să se aplece asupra personalității celui ce este viu în sufletele noastre, Profesorul NICOLAE CĂTĂNICIU. Dar, înainte de toate, am pus frântură „DE DINCOLO” semnată de dânsul.

Pios omagiu!

Dan Orghici, director al săptămânalului orăștian VORBA.

DE DINCOLO

Ridică ochii şi priveşte omenirea, îndreaptă-ţi mintea către infinit tea de Filologie a Institutului PeAşteaptă să-ţi îmbrăţişezi iubirea dagogic din Baia-Mare şi, cu toate Cea după care veşnic ai tânjit! că era o concurenţă mare, devine student al acestei facultăţi pe care Aş vrea să mor, dar nu de tot, termină în anul 1969. În anul Să-mi văd mormântul străjuit de o 1970 susţine şi reuşeşte să ia exacruce, menul de stat (licenţă).

Să simt cu mintea mea că încă Din anul 1966 este încadrat ca pot profesor suplinitor la Şcoala GeneDe vremuri bune aminte a-mi rală Romos.

Datorită seriozităţii în aduce! muncă şi priceperii în organizarea E rece în mormânt şi-i întuneric, diferitelor activităţi extraşcolare, este detaşat pentru o perioadă de Mă răsucesc pe-o parte, iar mă un an de zile la Consiliul Judeţean liniştesc, Pornirile-mi năstruşnice le ferec, al Organizaţiei Pionierilor în funcţia de şef al Comisiei de CulCu ochii-nchişi spre lume iar tură şi Artă. Promovarea în această privesc. funcţie a fost făcută de cel care îi va rămâne un bun prieten, Gligor Văd lumea-ntreagă e bolnavă Şi oamenii sunt infinit mai răi, Haşa, care astăzi este un impresionant scriitor, iar Nicolae Cătăniciu Sunt orbi cu ochii deschişi nese bucură de prietenia sa cu Gligor vrând să vadă Istoria sfântă-a strămoşilor mei. Haşa.

Reîntors la catedră după un an Deschideţi mormântul, că vreau de zile, este învestit cu funcţia de să plec, Comandant al Unităţii de Pionieri Sau nu! Rămân să mor încă odată şi director adjunct la Şcoala GeneSă nu văd idioţi cum îşi petrec rală din Romos. În această perioaSi bat la poarta cea neferecată! dă N. Cătăniciu organizează o serie de activităţi cultural-distractive Nicolae CĂTĂNICIU cu elevii şcolii, care au un răsunet nu numai judeţean, ci şi naţional. „Acolo unde Dumnezeu a lăsat De exemplu, o acţiune de instruire pe pământ asemănări cu raiul bi- militară a tineretului şcolar cu tiblic, acolo, la Romoşel, avea să se tlul S.O.I. Romoşel 1972 (Strecoarănască în anul 1943, la 14 martie, te, Observă, Informează-te), la care Nicolae Cătăniciu, cel care mai târ- participă şi preşedintele Consiliuziu a lăsat urme frumoase peste tot lui Naţional al Organizaţiei Pioniepe unde a umblat. rilor, Virgiliu Radulian, care era şi Copilăria şi-a petrecut-o la ministru adjunct al ÎnvăţământuRomoşel. Datorită greutăţilor cu lui, precum şi o serie de personalicare se confruntă, la vârsta de 15 tăţi judeţene de vârf s-a bucurat de ani se angajează la Uzina Mecanică un real succes, realizându-se un din Cugir şi se înscrie la liceul se- film documentar de cca. 25 de miral din aceeaşi localitate. După doi nute care a fost transmis pe postul ani, suferă un grav accident de naţional de televiziune. Acţiunea a muncă din cauza căruia întrerupe durat trei zile şi la ea au participat o perioadă şcoala. După alți doi mai multe şcoli din judeţul Huneani, se înscrie la liceul din Orăştie doara, elevii fiind cazaţi în corturi şi îşi continuă studiile. Fiind criză pe Valea Romoşelului. de cadre didactice, N. Cătăniciu se De asemenea, trebuie menţionat încadrează ca învăţător suplinitor că N. Cătăniciu a pus în scenă un la şcoala generală cu cl. I-IV din montaj literar-muzical pe textul Ciungu-Mare, unde a funcţionat domniei sale, intitulat „Povestiri vreme de trei ani (1963-1966). de pe Valea Romoşelului”, montaj Şcoala este într-un local impropriu cu care ajunge până în finală, la (un mic grajd), din lemn, astfel că faza pe ţară unde, alături de o N. Cătăniciu se hotărăşte să se şcoală din Vrancea şi a uneia din ocupe de construirea unui local de Scorniceşti, obţine locul I pe ţară şi şcoală împreună cu cetăţenii din titlul de laureat al Festivalului sat, local pe care reuşeşte să-l ter- Naţional al Pionierilor şi Şcolilor. mine în 1965, dată de la care şcoala S-au întâmplat şi alte realizări de aici se desfăşoară în cu totul al- care l-au încununat pe N. Cătănite condiţii. ciu cu laurii succesului pe această În acelaşi an, 1965, N. Cătăniciu linie. dă examen de admitere la Faculta-

Nicolae Cătăniciu Autobiografie Este numit apoi director al Şcolii Generale din Romos, calitate în care se străduieşte şi reuşeşte să construiască un local nou de şcoală cu opt săli de clasă, laboratoare şi birouri, aşa cum visaseră dar nu putuseră realiza predecesorii săi.

A înfiinţat apoi, pentru copiii nevoiaşi din comuna Romos un internat şcolar care să ofere găzduire şi hrană mai ales copiilor nevoiaşi din satele aparţinătoare comunei.

De asemenea, a construit şi localul grădiniţei din Romoşel.

După 1989, o perioadă de şase ani a fost primar al comunei Romos, calitate în care reuşeşte să asfalteze toate drumurile care legau satele aparţinătoare de centrul comunei, Romos. Tot în această perioadă electrifică satul de munte CiunguMare, ceea ce, până atunci, fusese doar un vis, nici măcar o speranţă.

Nicolae Cătăniciu şi-a manifestat dragostea pentru cultură prin discursurile pe care le rostea cu diferite ocazii, el fiind recunoscut ca un remarcabil orator şi recitator. În toată perioada îi apar în presă articole şi poezii apreciate de cititori. În anul 2005 îi apare prima carte de poezie, „Toamna iubirii”, care se bucură de un real succes.

Citez din însemnările scriitorului Gligor Haşa despre cartea „Toamna iubirii” a lui N. Cătăniciu: „N.C. este prin acest volum de romanţe autumnale un vitalist povestind întâmplări ale dragostei pe care, de fapt, în subsidiar, o resimte dureros la vreme de trecere, la anotimp prevestitor şi neiertător.” În anul 2012 publică a doua sa carte de poezie, „Frunze pe cărare”, la a cărei lansare participă (noiembrie 2012) personalităţi de seamă de la conducerea judeţului şi circa 300 de cetăţeni ai oraşului.

Iată ce spune Gligor Haşa despre cartea „Frunze pe cărare”: „Un loc aparte ocupă şi în acest volum poezia evenimentelor, poezia de critică socială şi de rezonanţă patriotică în descendenţa a doi maeştrii şi apostoli – Octavian Goga şi Adrian Păunescu – mai aproape de inima sa fiind poetul cu voce de tunet, voce care nu demult a cutremurat tăriile şi sub cerul Romoşelului, la o întâlnire cu ţăranii neaoşi şi cu un prieten ca un balsam pe rană.” În anul 2013, la începutul lunii februarie, înfiinţează Cenaclul Literar „Slova de foc”, cenaclu la care participă tineri talentaţi din oraş, mai ales de la cele două şcoli generale şi cele două licee, cu creaţii literare pe care şi le perfecţionează în cadrul şedinţelor de cenaclu care se ţin de două ori pe lună.

Nicolae Cătăniciu are iniţiativa înfiinţării şi a unei reviste literare în care să-şi publice creaţiile membrii cenaclului. Aşa că, în luna iunie 2013, apare primul număr al revistei literare „Metafora”, revistă

creată prin strădania şi la iniţiativa lui N. Cătăniciu.

Apare în cărţile „Florilegii” şi „Un secol de poezie în oraşul Paliei”, lucrări scoase la iniţiativa şi prin grija d-nei Ileana-Lucia Floran. În anul 2011 apare în volumul 45 al lucrării „Personalităţi române şi faptele lor”, lucrare editată prin grija lui C.T. Dârţu de la Iaşi.

Se cuvine să arătăm în încheiere că Nicolae Cătăniciu s-a bucurat, de-a lungul vieţii, de prietenia unor oameni de valoare, cum sunt: Adrian Păunescu, care i-a trecut de mai multe ori pragul casei, pentru Niculiţă fiind o bucurie să-l aibă aproape pe inegalabilul poet patriot şi om de cultură, Adrian Păunescu. Fiind cu treburi la Bucureşti, şi Niculiţă era cu drag primit şi găzduit de către Adrian Păunescu. Nadia Comăneci venea adesea şi poposea în casa lui Nicolae Cătăniciu la Romoşel. Alexandru Grozuţă, Nicuţă Tănase, Gligor Haşa – faţă de care N.C. s-a simţit tot timpul frăţeşte legat cu fire nevăzute. La această oră, Nicolae Cătăniciu pregăteşte o carte de proză scurtă, „Povestiri din sat”, pe care în viitorul apropiat o va încredinţa tiparului.”

N.R.: Nu a mai apucat să trimită la tipar, o vor face cei ce au rămas un urma fulgerătoarei plecări a domniei sale dintre noi, s-a stins aidoma lumini ce arde îndelung lăsând în urma s-a amintirea lumini. Îmi este greu să scriu aceste rânduri, acum când recitesc ce Domn’ Profesor (cum îi ziceam eu) le-a scris în ultimele zile, astfel cedez locul lui: ADRIAN ANGHELESCU din Hunedoara ce prin Cozmin (fiul cel mic al lui Niculiță Cătăniciu) au ajuns la redacție:

În contextul actual, întrebarea este binevenită și, trebuie să recunosc, incitantă.

Dacă acum câțiva ani, când scriitorul Gligor Hașa lansa această idee, Orăștia se putea mândri cu un aflux de evenimente culturale, mi-e teamă că acum i-a mai rămas doar numele, scris citeț, cu litere de-o șchioapă, pe un panou care tronează în așanumita Piață Europa. De fapt, panoul respectiv nu e singurul. Prin grija unei fundații din Timișoara, sunt amplasate mai multe asemenea reclame de-a lungului Drumului Național 7. Pare frumos, nu ? Absolut ! O reclamă de o asemenea anvergură, realizată printr-un proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, nu poate fi decât benefic, mai ales că logo-ul cu steagul dac este extrem de sugestiv și de bine gândit. De altfel, fundația timișoreană a deschis și un site, care oferă doritorilor informații diverse despre Orăștie, de la istoria locului, biserici și muzee, până la monumente, statui, festivaluri, evenimente și personalități marcante ale locului.

Am intrat pe internet, am deschis site-ul și am făcut un exercițiu de imaginație. Să zicem că sunt o persoană care na fost niciodată la Orăștie, dar, având drum prin zonă, vrea să știe, după vizitarea cetăților dacice, la ce evenimente

Este Orăștia capitala culturală a Hunedoarei? culturale ar putea asista în săptămâna 23 – 29 septembrie 2013.

Bun! Accesez „Festivaluri și evenimente locale” și îmi apare un titlu mai mult decât generos: „Evenimente culturale 2012 – 2013”. „Asta e !” – îmi zic – „acum hotărăsc asupra cărui eveniment mă opresc”... E drept că mă opresc, dar nu asupra vreunui eveniment, ci asupra ultimei date din program: „martie 2012”. Ei bine, e destul de ciudat, programul începe cu februarie 2012 și, continuând cronologic, se termină, nu cu martie 2013, cum era firesc, ci cu martie 2012. „Uite că întoarcerea în timp chiar funcționează”, îmi zic. Ca o paranteză, unele informații sunt parțial exacte: în martie 2012 a avut loc lansarea antologiei poeților orăștieni, așa cum scrie pe site, știu bine asta, deoarece eu am organizat-o, numai că, între timp, de la momentul din ianurie 2012, când am anunțat activitățile la Primărie, până la lansarea din martie, i-am schimbat titlul, ca să fie cât mai concludent, deci nu mai „bate” cu cel de pe site.

Dar, să revenim... Concluzia firească a vizitatorului virtual ar fi că din martie 2012, la Orăștie nu s-a mai întâmplat nimic din punct de vedere cultural. Așa să fie? Sigur că nu! Dacă ar fi să mă gândesc numai la cele opt evenimente susținute de ziarul „Vorba” sub genericul „E vorba de cultură” și tot ar fi des-

Samsarul de cuvinte îmbie şi socoate,

tul, dar, fără să doresc a le trece pe toate în revistă, mai amintesc serile muzicale organizate de Biserica Evanghelică, sărbătorirea limbii române, concursurile literare și muzicale organizate de instituțiile locale de cultură și, nu în ultimul rând, ampla manifestare a ASTREI, pentru comemorarea lui Aurel Vlaicu, la 100 de ani de la trecerea lui în veșnicie.

Din păcate, toate acestea, sunt știute doar de orăștieni. Pe site-ul „capitalei culturale” timpul s-a oprit în loc. Singurele realizări vizibile în cadrul proiectului finanțat din bani europeni – pe lângă site – par a fi fost panourile și unele pliante care au zăcut multe luni întrun dulap încuiat cu grijă. Și-atunci, mă întreb la rându-mi: este sau nu Orăștia „capitala culturală” a județului? Întrebarea rămâne suspendată în timp, să-i țină de urât siteului dedicat. Eu, sigur nu pot răspunde, pentru că știu cât efort se depune de către o mână de oameni pentru ca Orăștia să mai existe pe tărâm cultural, pentru ca tradițiile și folclorul să nu se piardă, știu cât de greu este să organizezi un eveniment cu adevărat important și să-i faci pe orăștieni să-și lase deoparte tabieturile și să participe. Știind toate astea, îi las pe alții să răspundă la întrebare și mă mulțumesc să-i felicit pe cei care încă mai speră și mai trudesc pe tărâm cultural, indiferent dacă o fac prin natura serviciului sau din pură plăcere.

Ileana-Lucia FLORAN

Drum de piatră

Doar amăgiri pe bandă şi împarte Piatră piatră-nsetată de apă Iluzii amorţite, noapte de noapte piatră de râu aruncată Pentru naivi ce-şi spun vorbele-n şoapte. de furii în drum Adună resturi de cuvinte, încet la ora şapte durere de piatră-nsetată Pentru alţi fraieri, cu minţile necoapte sete de apă.

Care-şi crează cu dorinţi deşarte Lungi drumuri ce duc înspre departe ape ce curg tot anul Pierzându-se tăcut, între nisipuri moarte. fir un joc de copil o dată în an firul se face fluviu se varsă-n marea de pietre Ca un polog nestrâns, în şirul verii sterpe, Un mare erudit plin pietre de apă însetate Îmi stau ascunse gândurile-n ploaie ce vor sta căruţaşilor în drum. de credinţă Ea, aşteptata peste câmp şi vale Oare-i adevărat ce mi s-a spus Să-mi descreţească fruntea şi să-nmoaie drum pavat cu pietre Că cel care-a scris Din neştiute ceasuri, amiezi fără culoare. pietre moi de apă „Frunze pe cărare" Cu mintea dus-aiurea, ghicind spre cele sfinte se sparg sub greutatea zilelor ce trec A plecat dintre noi înspre apus Iluzia de bine purtată sub veşminte durere ce se aude trosnet Lăsând în urmă multă, multă jaHoinar bezmetic eul mă-ncovoaie de piatră spartă în drum. le?

Lăsând la voia sorţii prelegeri despre soare Lumină şi furtuni în nesperat cortegiu cale pe care o vacă mergând la păscut E-adevărat că răsuflarea lui Clătind înspre apusuri melodios arpegiu. apoi alene un car cu trei boi Care făcea ca să vibreze versul Realitatea nudă, îmbie şi socoate doi ce trag şi unul ce Este de-acum în slujba Domnului Ce drepturi false îşi caută şi le scoate merge biped înainte.

Dintre speranţe albe, cuprinse de-nserare Ca să însufleţească Universul ?

Pe cele bune, lăsate spre păstrare. iubire de piatră de apă însetată Şi de ce el a trebuit să plece ciocnire ce divide împărţire Tocmai când îmi găsisem un bun ce redă la urma urmei frate tot praful din drum. Şi de ce inima a vrut să-mi sece iubire ce doare fracturile dor Ducându-se spre alte zări piatra se frânge în două apoi în mai multe Unde se-ascund secundele ploii departe? până ajunge un fir de nisip.

Calm, peste norii de doruri ce vin Si-apoi pleacă, strigându-şi regretul senin Dar dacă asta e orânduirea nisip de piatră.

Din porţi către lume, uitate şi sterpe Care ne guvernează pe pământ piatră piatră-nsetată de Stau iar pe gânduri, moşnegi, ca să-ncerce Eu vreau să-i aduc toată preţuirea Limanuri ce-au fost şi nu vor să mai fie apă Şi să mă-nchin acestui prieten iubire durere Lasând în sat pustiu ca-n câmpie sfânt rupere praf în drum.

Băbuţe firave cu chipu-n basmale Sperând la mai bine, cu vaci, fân, în vale... Şi-o să mă rog la Bunul Dumne- Tăcerea-i adâncă şi nu vrea să plece Dan ORGHICI zeu Să-I aibă-n paza Sa pe Boierii din vreme, ca umbre pot trece Niculiţă Prin albul zăpezii ce duce încet Pe-acest nepreţuit prieten al meu Regrete târzii, la cinci, la concert.

Un mare erudit plin de credinţă.

Dumitru TÂLVESCU ADRIAN ANGHELESCU

Ceapa ciorii-n vârful morii,

CUVÂNT ÎNAINTE De-a lungul existenţei omenirii, oameni înzestraţi cu o putere imaginativă scormonitoare şi creativă au lăsat urmaşilor creaţii măreţe, care susţin peste vreme puterea spirituală a neamului din care provin.

Noi, românii, ne-am bucurat de mari spirite în toate artele, dar mai ales în literatură, unde am dat veşniciei mari valori, genii, care vor străluci pe bolta literaturii române şi universale, amintind omenirii că poporul român este nu numai cinstit şi viteaz, ci el, neamul românesc, a fost îndăruit cu o mare putere de a se exprima artistic lăsând urmaşilor adevărate perle de exprimare artistică şi imaginaţie creatoare.

Suntem mândri şi pe dreaptă dreptate, că ne ştim urmaşi ai unor oameni de geniu ca: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Păunescu şi mulţi alţii pe care îi purtăm în sufletele şi inimile noastre ca pe o lumină stelară care ne va lumina peste veacuri cu îndemnul de-a păstra şi a duce mai departe geniul românesc.

Cărţile care se scriu astăzi, ca şi ale înaintaşilor, sunt unele valoroase, altele mai puţin valoroase, mă rog, după puterea de imaginaţie şi exprimare a fiecăruia.

Adriana Tomoni vine în faţa cititorilor cu un volum de versuri intitulat sugestiv ,,Dar”. De reţinut că Adriana Tomoni versifică cu uşurință, evidenţiind sentimente cum ar fi cel de iubire pe care-l simţim străbătând ca un fior poe-

ziile sale asupra cărora ne vom opri în expozeul de faţă. În poezia ,,Nu uitare” aseamănă, compară iubitul cu o serie de elemente. El, iubitul, poate fi orice dar nu poate fi ,,uitare” conchide poeta în finalul poeziei: ,,Eşti durere/ Eşti zbor/ Eşti simfonie/ Eşti poezie/ Eşti lacrimă/ Eşti jale/… Nu uitare.”

O alta poezie este ,,Măsura căuşelor palmelor tale” în care, de asemenea, se învederează sentimente de iubire: ,,Sânii mei, sunt măsura căuşelor palmelor tale” sau: ,,Aripile noastre sunt unite / într-un zbor spre infinit.”

Poezia ,,Ce scurtă fericire!”, evidenţiază momente speciale, momente anumite cum sunt scurtele despărţiri în scenele de iubire: ,,Lacrimi şi despărţiri,/ Mâini întinse şi iarăşi iubiri.”

Fiorul dragostei, al iubirii neîntinate, străbate de la un capăt la altul cartea intitulată ,,Dar” de la ,,a dărui”, a poetei Adriana Tomoni În poezia ,,Amintire”. starea de îndrăgostită este atât de mare încât, gândind la ,,o seară de Crăciun” petrecută cu iubitul ei, este stăpânită de plâns şi lacrimile pe care le varsă în această stare le închină tot iubitului său.

O stare asemănătoare este prezentă şi în poezia ,,Şi plâng şi râd”. Antiteza, ca mijloc artistic, folosită încă din titlu stârneşte interesul şi curiozitatea cititorului pentru ceea ce urmează să descopere în conţinutul po-

din mişcarea roţii se adulmecă sângele rănit fiind cum răsare şi apune în el soarele ca un bătrân al cărui tinereţe e scandalos de vie şi uneori reproşabil de dus cu pluta pentru a se concentra pe inima drumului sorbind totuşi din atâtea culori pe cele esenţiale ale curcubeului în el mă îmbrac precum o câmpie de floare a soarelui sub astrul zilei aproape de orizontul însângerat in zona albastrului deschis la dialog încât să poată să urce şi să se sloboadă pe umerii mei piatra sub a cărei apăsare nu voi să dezertez în altă constelaţie de promisiuni

în mâzga copacului freamătă râul care nu mi-e străin oricât m-ar înstrăina oraşul cu artificiile sale liantul are vocaţia sângelui meu munte cu verticala piramidală spre care aderă fiecare metal din structură în armonia elementelor mă clădeşte dupa natură încat spirala de nikel a vocii păstrează firul apei în adâncul cel mai întunecat ca probă de vârstă prin cristalinul detaliului legat de umbră nu se dezice mă adaugă în principiul formei căci nicio atomizare nu destarmă vemântul ţesut prin ligametele trupului

Ion SCOROBETE

eziei, care şi ea, în general, prezintă stări şi trăiri antonimice.

După cum s-a putut lesne descoperi până acum, luna şi stelele constituie un motiv în multe din poeziile Adrianei Tomoni. Poezia ,,Ploaie de stele” este şi ea o dovadă în acest sens.

Noaptea, pentru Adriana Tomoni, este un sfătuitor tainic, de aceea, astrele care stăpânesc această perioadă de timp, acest moment special din existenta Adrianei Tomoni îşi fac mereu simţită prezenţa în poeziile sale, aşa cum se întâmplă şi în poezia ,,Luna, stelele”. ,,Îndrăgostiţii” care nu au somn şi se ,,plimbă sub bolţi” admiră împreună luna şi stelele uitând de tot şi de toate, cei doi plutesc străjuiţi de lună şi de stele.

Mai toţi poeţii, dacă nu chiar toţi, scriu despre iubire. Cei care scriu mai mult despre iubire se spune despre ei că sunt romantici.

Poezia Adrianei Tomoni, mai toată, şi din cartea precedentă, este poezie de iubire, poezie care cântă şi slăveşte dragostea, iubirea, caracteristici specifice oamenilor cu suflet mare. Un om al cărui suflet este închis şi ascuns nici nu este în stare să iubească, să se îndrăgostească, decum să mai şi prezinte în poezii această stare specială care se numeşte iubire. Datorită poeziei pe care o scrie, desprindem faptul că Adriana Tomoni este pătrunsă de un fior de bunătate, de omenie, fior care înnobilează omul. Romantismul pentru Adriana Tomoni este o stare care o defineşte şi nimeni şi nimic nu o poate lecui de această stare pe care ea o trăieşte cu intensitate. prof. Nicolae Cătăniciu Membru al ,,Ligii Scriitorilor din România” Filiala Hunedoara

Ieşind dintre tufişuri cu mure si brazi, omul cu picioare de vânt mi-a aparut în cale cu o chitara în mână.

Nu avea încă un Dumnezeu Şi nici Paradisul nu-l cunoştea.

Cobora pe un drum care urcă şi mergea liniştit prin timpul fărâmiţat de-atâta trecere, spre un cânt ce-l chema dintr-o grădinǎ cu forme bizare şi lumini colorate ce uimesc precum iluziile create de Fata Morgana.

Curg, topite, razele lunii ỉn verile fragile spǎrgând ferestrele întunecate ale ochilor tăi; în spatiul deschis spre infinit, împrăştie esenţe divine peste albele noastre cărări. şi cosmice distanţe dintre tot şi nimic dispar, retezate de seceri de aur printre atâtea ramuri de vâsc.

Maria Simina Zerbea Di Carlo

Special remember Motivaţia publicării: În 2005, George Ţărnea a fost la Deva unde ne-a dăruit cu autograf . mie, lui Valeriu Bîrgău şi editorului devean Dan Câmpeanu, cartea sa editată la Helicon, Timişoara, seria Liliput şi altele ale sale. Cartea eglogelor este una în ascuţit stil oximoronic, al frustrărilor virulent identitare.

Cu acest prilej mi-a mărturisit că este nepotul domnului Mugur Isărescu, guvernatorul B.N.R. şi altele...Alte detalii, pe site-ul lui “ Agonia” şi Wikipedia.ro .

Eugen EVU

George ŢĂRNEA EGLOGA EROULUI NECUNOSCUT Sunt un român nehotărât, Ţin bunăstării de urât, Eternităţii de prepuţ Şi dau mereu din lac în puţ, Apatic ca un bolovan, Mă pune soarta paravan La fel de fel de-ncurcături Din partea unor secături, Care declară c-ar avea În grijă,sărăcia mea, Spetindu-se în mod frecvent S-o guverneze mai atent, Şi mai decent,şi mai frumos, Pân-o ajunge şi mai jos, Cu lumea-n cap şi vremea-n piez...

Mă-mpinge dracu să visez Comori ascunse-n bălegar, Hrănindu-mă ca un măgar, Cu mierte fierte şi răbdări, Supus continuei prădări Care îmbracă forme noi, Până la taxe pe gunoi, Şi pe tuşit,şi pe băşit, Încât mă-ntreb,ce-o fi greşit În eul meu interior, De prea sunt prostul tuturor…

Făcut,anume,să dea-n gropi, Momit cu steaguri şi cu popi

Când intri, mai întâi timid, apoi din ce în ce mai înverşunat, mai năvalnic, pe tărâmul nestemat al versului, ai putea crede că e unul al făgăduinţei; vei găsi însă aici, nu una ci mai multe realităţi, stând la taclale cu feluritele visări. Tărâmul acesta e de multe ori povârnit, înşelător – şi întotdeauna imprevizibil, eşti prins ca într-un joc reflex într-o mare de oglinzi.

Poetul Ioan Vasiu, fiind şi jurnalist şi-ar dori o singură realitate, dar înveşmântată în toate visările care o pot cuprinde şi o pot face să rezoneze şi să fluture, în toate gamele de zumzet şi de culoare. El vine direct şi firesc în faţa paginii albe, cu ale sale „Rezerve de bunătate”, aduse la suprafaţă ca dintr-o fântână a mai rarelor valori predefinite, intrinseci şi de necontestat: „dă-mi doamne bucuria tatălui/ la naşterea primului fiu / liniştea pe care santinela/ o sprijină cu vârful baionetei/ după miezul nopţii /strănutul pământului/… / acum când secolul aleargă/ pe ultima sută de metri/ şi omenirea îşi dispută puţinele/ rezerve de bunătate…”. Nevoia de împlinire umană, garanţia încă unei secunde care să nu fie adversă celor dinaintea lor, găsirea rădăcinilor, şi implacabilul asumat cu demnitatea soldatului fiecărei zile pe care o cutreieră, sunt adunate într-un snop pe unde poezia îşi găseşte lucid căile comunicante.

La o astfel de punere în gardă, se cer lămuriri, iar Ioan Vasiu nu se sfieşte să vină cu „Definiţii” fără echivoc: „iubirea e o butonieră de floare/ tristeţea e cel mai adânc ocean/ aşteptările sunt zare peste zare/ lacrimile sunt mărgele de porţelan/ dimineaţa vine întotdeauna pe jos/ soarele e ochiul cerului senin/ toamna e poemul cel mai frumos/ ura-i paharul prea plin de venin/ visu-i fereastra prin care privim/ uitare-i blestemul ce ne apasă greu/ singurătatea-i un râu anonim/ iar poezia e al vieţii Curcubeu…”. E clar, nu e deloc încifrat, putem spune că e chiar declarativ, lucru pentru care îţi trebuie limpezime şi curaj deopotrivă, identificarea şi recunoaşterea în elementele de căpătâi ale fiinţei şi percepţiei tale fiindu-ţi singura recuzită.

Şi cu citate din strămoşi – Deştepţi,puternici şi frumoşi, Întregi la minte şi la trup – De-mi vine ,Doamne,să mă rup, În câte părţi e necesar, Numai s-ajung să mai şi sar Peste ingratele corvezi De lup la Capra cu Trei Iezi Sau de guvide patriot, Flămând şi cu cârligu-n bot…

Sunt un român meditativ Predestinat,fără motiv, Belirii sacre, dacă cer Să fiu stimat măcar în cer Şi protejat cu nişte sfinţi, Când simt că-mi ies de tot din minţi.

Pe mine toţi mă pun la jug, Să-şi care partea lor de crug, Din ce era,cândva,al meu, Cum, Doamne,să nu-mi cadă greu Şi să nu-njur,ca un birjar ?

Prea mulţi aleşi mă pun pe jar Şi mă obligă să-mi asum Anonimatul de consum…

Prea multe glume mi se fac Şi eu,ca blegul,rabd şi tac, Şi mă trezesc exfoliat De câte-un sincer Goliat, Venit să fure de pe-aici Pământ,şi apă,şi gagici, Şi miere, şi căcat, şi unt…

Comportamentul său e crunt Dar cui, anume,să mă plâng, Eu,cel netot şi cel nătâng,

Există un mare noian de „Semne de întrebări”, de unde, mă gândesc, şi întâlnirea de bun augur, a lui Ioan Vasiu, cu poezia; el le cuprinde pe foarte multe întrun tablou de gală, în care lirismul este debordant, precum un şuvoi de ambrozie şi nectar, scăpat de prin Olimp: „se surpă toamna iarăşi peste vii/ şi frunzele valsează arămii// cocorii fac un ultim rotocol/ peste pământul dezbrăcat şi gol// aceiaşi nori turbaţi, răzbunători/ pândesc la geamul primelor ninsori// lungi trenuri încărcate cu recruţi/ despică noaptea până înspre munţi// lăsând în urma lor miros de fân/ pentru fecioarele care rămân// cu gustul ultimelor sărutări /ca nişte semne mari de întrebări…”. În sufletul poetului se adună toate anotimpurile, chiar şi cele ne-trecute în calendare; toamna e însă elementul constitutiv care dezgoleşte sufletul şi cuprinsul din jur; e vremea de război cu ce a fost şi ce va fi să vină; e o stare de spirit care nu seamănă chiar cu nimic altceva; e un spaţiu şi un timp, unde şi când zăgazurile simţirii nu-şi mai au rostul, se dizolvă.

Mai regăsim, tot un fel de toamnă, tradusă într-o „Teamă de târziu”: „rătăcesc de-o vreme într-un ritual/ de speranţe oarbe, mute, efemere/ e târziu în suflet ca într-un spital/ obosit de doctori şi infirmiere.” Un soi de nelinişte prinde aripi, se împăunează în creştetul vremelniciei care ne muşcă zilnic: „dau uneori bineţe şi la garduri/ iubesc vântul ce mă va biciui/ ador melancolia fără farduri/ şi scriu în timpul liber poezii/ mă plimb într-o pădure de cuvinte/ cu teamă parcă de a le rosti/ m-ascund în dimineţi ca în morminte/ şi scriu în timpul liber poezii.” ( Fel de a fi ).

Iar dacă mai

Că tot în mine dau cu pari Judecătorii planetari Şi mă obligă să-mi reprim Accesele de june prim.

Sunt un român intransigent, Ajuns la gradul de sergent Şi la poziţia de mut, După acelaşi azimut Notat,pe hărţile mai noi, C-un semn cazon pentru gunoi, La care,încă,fac apel Toţi purtătorii de drapel, Când schimbă cisma pe condei Şi-ajung în criză de idei.

Nu-mi place să invoc nimic Din ce-i prea mare sau prea mic, Din ce-i prea lung sau e prea lat.

Sunt un român imaculat, Adică numai bun de pus Sperietoare la Apus Şi grănicer la Răsărit De toată vara dogorit, De toată iarna dat prin frig Să nu-mi mai ardă să tot strig, Să-mi vină zeii-n ajutor, Când mi se strică vreun motor De la maşina de ghicit…

Sunt un român preafericit, Prea emotiv,şi prea egal, Adept al Imnului Regal Şi al tocanei la borcan, Cu gust profund republican, De-aceea,poate, nici nu pot Decât să-mi dau cu pumnii-n bot, Când mi se face să vorbesc, Despre cum sunt şi ce gândesc.

e nevoie de o traducere a acestei aventuri cât viaţa, în largul fără ţărm, atunci iată: „Aşa sunt eu”: „dau un regat pentru o vorbă bună/ o viaţă dau pentru un cuvânt de duh/ nu risipesc amarul pe furtună/ şi nu-s adeptul celor cu năduf// de-atâta pace mi se face sete/ şi simt neodihnă-n pieptul meu/ las uneori amurgul să mă-mbete/ şi luna cuibărind în ochi mereu// un stol de gânduri am ce-s migratoare/ mă sprijin deseori pe câte-un vis/ spre orizonturi rumene şi clare/ las geamul fericirii-ntredeschis// de-atâta poezie parcămi vine/ să strig în pieţe ca teleghidat/ atât de vesel sunt că port în mine/ un mânz ce galopează ne-ncetat…”

Ei bine, dacă e să-l cred / să nu-l cred pe Ioan Vasiu, îl opresc vreme de-o autoironie, să-l rog să-mi zică o dată şi înc-o dată, cum e să fii „Supus cuvântului”: „promit să fiu de-acum băiat cuminte/ să nu mai fluier în biserici deci/ să nu-mi extrag măselele de minte/ să nu beau ape minerale reci/… / să nu trădez vreun fluture ce face/ atâta curte florii din caişi”. Ştiu că răspunsul mi-l va da foarte uşor, poetul zicându-mi: „ei, nu-s atât de rebel, doar Bolnav de poezie”. Da, prietene, dar vezi tu, tocmai boala asta frumoasă, împărătească / dumnezeiască, te face să ai câte ceva din toate, fără a cere ceva anume, te duce undeva într-o parabolă a firii şi a fiirii tale, te plasează într-un perpetuum mobile, tu o spui, mai bine decât oricine: „mă tulbură/ un zâmbet diafan ,/ mă limpezeşte-o/ vorbă, oarecare,/ sunt, cum să spun,/ un fel de geamantan/ într-o imensă/ sală de aşteptare…”. (Sala de aşteptare). În geamantanul acela e o zestre, iar noi mai bine de-aşa nu putem face decât să vieţuim în ce ne e dat de la Dumnezeu.

Din Rezerve de bunătate, se nasc Definiţii după multele Semne de întrebări Ioan Vasiu – „Bolnav de poezie”

Daniel MARIAN

Cuvintele vieţii. Vieţile cuvintelor. Un înveliş lin sau abrupt, pe care să-l parcurgi cu nesaţul clipelor făcute să mângâie dar şi să doară. Ca într-un carusel care te poartă tot mai neobişnuit, către nu ştie nimeni unde şi nu ştie nimeni când. Există sintaxă, morfologie, dar despre metamorfoză, metempsihoză sau… transhumanţă (?) a cuvintelor, hmm, e greu a vorbi; cel mai bine e să ne lăsăm duşi până la limita de unde noi rămânem privind şi ascultând, ceea ce ele, cuvintele, mai departe au de săvârşit: „M-am oprit,/ dar cuvintele mele/ au trecut mai departe./ Nu s-au izbit de un lucru atât de mărunt/ cum ar fi o amărâtă de singurătate./ Nu./ Ele au parcurs în zbor/ distanţa rămasă/ şi-au poposit/ pe masa verde din grădină,/ exact pe filele cărţii/ pe care-o citeai,/ amestecându-se/ cu celelalte cuvinte/ ca-ntr-un mesaj secret.// Ţi-am simţit zâmbetul/ alergând spre mine/ şi-am ştiut/ că l-ai descifrat.”

E o formă directă, concentrată, dar să zic altfel – atentă, strânsă, acumulată, de exprimare, parcă venită de la sine şi poate aşa şi este. Să zic altfel, pentru a nu lăsa impresia vreunui joc de cuvinte, ca şi când ar veni de la caracteristicile formei din modul declarat de cuprindere, şi anume: „cercuri concentrice”; e doar o fericită coincidenţă, cred (sau nu ?)… Cert este că, Ileana Lucia Floran transcede de la lirismul larg, cu care ne obişnuise, la nucleul ideii, păstrând acurateţea melodică, iar sensibilitatea fiindu-i în continuare principala caracteristică. Foarte aproape de haiku, se încumetă chiar, la o „Stare”: „Primăvara asta/ riduri albe/ mi-au năpădit secundele”; la o „Măsură”: „Distanţa/ dintre ceea ce simt/ şi ceea ce spun/ se măsoară/ în lacrimi.”

Pe o anumită scară a îngerilor, dar înălţându-se dincolo de orice geometrie îngerească, poate fi găsit bijutierul clipelor preţioase

Isabela Nicoară: „despre trup altădată”

Să îndrăzneşti să afli nevăzutul celei mai profunde stări de spirit, care pesemne de la temelia divinităţii a ajuns la noi, tocmai ce îţi trebuie „Cuvinte sacre”: „O unduire a gândurilor/ printre cuvintele dezvăţate să doară/ dincolo de carnea lor/ să le vezi zilnic sufletul taina/ împărtăşirea cu Logosul/ liturgica lor să o împlineşti curat/ arzând/ asemenea arhiereului slujitor/ aceasta este poezia.” Să îndrăzneşti mai mult, să îl priveşti în ochi pe Dumnezeu, să îl cuprinzi cu dragoste, dar şi cu întrebări, cu introspecţie şi chiar cu circumspecţie, cu ceea ce muritorului nu îi e prea la îndemână, înseamnă că te fi atins o pală de nemurire, altfel de unde atâta curaj, cu atâta consecvenţă… Până într-acolo încât să fii în stare să-ţi duci credinţa in extremis către acel Dumnezeu necesar, nu se ştie dacă şi suficient, dar oarecum umanizat, pe măsura ta şi pe înţelesul tău, aşa cum se arată El în viaţa cea de toate zilele, aceea reală şi aceea imaginară.

E destul de dificil a pătrunde în substratul rămuros indus dincolo de, şi dincolo de, versurile cu care Isabela Nicoară cred că pur şi simplu izbeşte în poezia română scrisă în zilele de acum; şi pentru o bună bucată de vreme, tot ce se poate să le avem ca referinţă atunci când ne dorim ceea ce merită citit.

Relaţia poetei cu Dumnezeu este, fără doar şi poate, de o complexitate ieşită din comun (chiar şi la radicalizarea în… rândul complexităţilor), apare ca un reflex / refract, între ce este, ideatic, Dumnezeu, şi ce reprezintă – era cât pe ce să zic, palpabil (dar, de ce nu ?). Poate fi Dumnezeu palpabil ? Te poate duce apropierea de El, la o întâlnire cu El, într-un înţeles anume, alcătuit din imaginea cuvintelor, şi asta câtă vreme tu încă viu fiind ? Se pare că da: „… pe o anumită scară a îngerilor/ de-acum pot să fiu orice în afară de/ neant/ podiş bărbat pasăre

Spuneam despre asumarea unui rol extatic, de la marea sau izvorul de cuvinte, până către sâmburele înţelesului; e felul perfect în care te poţi pierde printre crăpăturile firii, către această uimitoare dimensiune: „Eu/ sunt subiectul,/ metafora,/ farul care învolburează văzduhul/ luminându-ţi calea.// Tu/ eşti predicatul,/ evadarea mea din cotidian,/ viaţa cu care m-ai îmbrăcat/ învăţându-mă s-o trăiesc.// Noi/ suntem palmele/ care aplaudă călătoria.” (Noi). Fără a fi neapărat vorba de ceva definitoriu, poate doar aparent, se face identificarea fiinţei cu aluatul necesar idealului, chiar se întrevede acel nenumit ideal, evident însă fără putinţa de a-l ajunge în timpul real, al vieţii. Mergând cu îndrăzneala şi mai departe, nici măcar nu mai e nevoie de o astfel de materializare, de ajuns e imaginaţia, sub mantia unei împăcări, a unei păci interioare, materializarea poate veni şi mai târziu, sau niciodată, şi e la fel de bine: „Liniştea păşeşte/ desculţă/ prin ceaţa tandră, ce-mi îmbrăţişează uitarea…/ Apoi,/ ne jucăm de-a cuvintele nespuse/ şi obosită, adorm:/ povară în braţele necuprinsului,/ ca o perlă fierbinte-ntr-o scoică./ Aştept să iau fiinţă…” (Perlă).

La Ileana Lucia Floran, aş zice că o gramatică a anotimpurilor nu e deloc un lucru greu, când poeta păşeşte pe treptele visării la fel de natural precum respiraţia. Sunt aici toate cele de trebuinţă, gândurile cele de toate zilele, ca-ntr-o bibliotecă frumos aranjată, moleculă cu secundă, pregătite pentru marea sărbătoare a conştientizării rostului pe lume… „Te poftesc la masa mea/ încărcată cu iluzii/ acum,/ când de jurîmprejurul ei/ sunt frunze ruginii/ căzute – ca un balsam –/ peste rănile/ produse de curcubeul viselor mele.// Te poftesc la masa mea/ aşezată/ exact la marginea pădurii de gânduri,/ la răscruce de ani,/ între anotimpul trecut/ şi cel viitor.” (Printre anotimpuri). În mod declarativ, tristeţea e la braţ cu nonşalanţa, împăcându-se-n mod echitabil în firea poetei, care fără a nega tristeţea ca sursă a stării sale intrinseci, jonglează cu ea undeva între suspin şi speranţă, găsind o formulă ingenioasă: „Bună seara, tristeţe,/ mă regăsesc în privirea ta/ ca-ntr-o oglindă,/ dar/ timpul nu-mi mai ajunge./ Mă ascund/ în spatele umbrei/ pe care-o laşi să alunece/ peste inima mea…/ poate deasta m-am hotărât să te înfrunt,/ să-mi mut viaţa cu o oră-n urmă/ şi să ajung înaintea toamnei/ care mi-a căzut/ peste mâna stângă.” (Toamnă).

Avem parte de-o luminoasă „Binecuvântare”: „Mi-ai spus că zăpada aşteaptă,/ ca şi mine, zorii…/ se va topi la fel iluziilor mele…”; de o „Mulţumire”: „poate voi reuşi, astăzi,/ să mă abandonez/ în braţele îngerului meu păzitor,/ uitând de temeri şi-ntrebări…”. Însă: chiar oricât şi orice fel de dimineaţă ar fi să fie, eu tot n-aş crede că iluziile ar putea avea vreun sfârşit; iar întrebările îşi au farmecul lor, acela de a primi răspunsuri; în fond, acesta e rostul poeziei…

Daniel MARIAN

înger/ fără să-i plătesc lui Dumnezeu/ drepturi de autor” (naşterea); „… m-am ferit de sărutul acela/ de buzele crăpate ale lui Dumnezeu/ ce-şi pusese în gând să mă iubească cu forţa…” (sunt); „… sunt o rană albă când intri în mine/ mistic asemenea călugărului în chilia sa/ cunoscând extazul împreunării cu Dumnezeu” (rana albă); „… şi aşa e firesc/ pasărea să zboare piatra să viseze/ dincolo de orice geometrie îngerească/ sentimentele nu pot fi întotdeauna/ potrivite cu mâini de cuvinte/ exact la locul lor/ nici chiar cu feisbucul/ administrat de Dumnezeu” (bilanţ dureros); „… napucasem să-ţi spun n-am avut niciodată ferestre/ dintr-o sărăcie voită de un Dumnezeu albastru/ care mă căuta doar atunci când se simţea singur” (uitasem să-ţi spun).

E absolut, cel puţin omeneşte, firesc să te întrebi de unde, de când, (de) cum, Isabela Nicoară se încumetă la o asumare a lui Dumnezeru nemai(prea)întâlnită, şi tot ea e cea care răspunde întrebărilor de căpătâi. Sunt trei poeme de o rară acurateţe, de o sinceritate debordantă, de un clar orbitor. „Într-o altă vârstă”, poeta e nu cu solemn cuvântul, ci cu de-a dreptul nestemată culoarea, previzibil fiind accea ascunsă în cuvânt, undeva înlăuntrul sanctuarului magic al comuniunii supreme: „ „pictam biserici/ cu pensula înmuiată în sângele meu/ şi zilnic Dumnezeu îi dăruia o altă culoare/ ştiam cărările bătute de îngeri…”. Se deconspiră, în măsura în care acest lucru chiar e posibil, altfel rămâne poezia în sine: „într-o singură noapte de luni/ m-am destrămat/ precum o pleoapă de borangic/ ţesută fin/ pe degetul degerat al lui Dumnezeu…” (luni). Iar dacă e să aflăm vreodată cine e / ar putea fi aceea care pare că la tot pasul nu conteneşte să ne surprindă cu reinventarea percepţiei asupra lui Dumnezeu,

atunci iată o „adresă”: „eu sunt femeia ce locuieşte în spatele altarului/ unei biserici de cristal/ în care chipurile sfinţilor încercănaţi/ sunt pictate de Dumnezeu manual/ L-am privit în taină când se străduia să-şi aleagă culori/ coborând dimineaţa din zări// în această tâmplă slujesc zilnic o mie de îngeri/ înveşmântaţi frumos de nepământesc/ … //îmi veţi spune că nu se petrec/ asemenea fapte aici pe pământ/ şi vorbele mele vor fi duse de vânt/ să nu credeţi ce am fost ori ce sunt/ însă văd foarte bine când răsare un sfânt”.

Undeva „pe linia orizontului”, Isabela Nicoară se regăseşte într-o realitate alterată de sentimentul deşertăciunii şi de acela al deznădejdii, în mod cert nu e realitatea intrinsecă, aceea omologată, ştiută, bine, mai rar pentru ea căreia imaginea unor alte realităţi paralele îi e mai confortabilă: „pe linia orizontului strigă imaginea aceea/ frigul şi întunericul siluind primăvara/ simt eu şi Doamne îţi jur/ n-am să mă mai îngeresc niciodată”.

Dacă e să fie vreodată să-i dăm de urma amprentei sale dincolo de poezie, am puteao căuta pe Isabela Nicoară, nu fizic într-o fiinţă omenească, pentru că ne-o spune dintr-un început şi pe de-a-ntregul: „despre trup altădată”, ci mai degrabă într-o pasăre croită după chipul şi asemănarea zborului, unde ce-a făcut, desfăcut, vrăjit şi descântat, ştie doar „bijutierul clipelor preţioase”: „când tânjeam la mâna ta nevăzută/ răscolindu-mi penele albe/ m-ai dus la bijutierul clipelor preţioase/ să-mi filigraneze în fire sentimentul de zbor/ şi revenind în trupul de pasăre/ din malul cerului/ nu mi-am mai luat ochii cântecului de la tine”. Cât despre cer, sigur altădată, a vorbi; deocamdată mă opresc chiar în malul cerului, cu spusele Isabelei Nicoară: „… mi-este greu să te pot numi Cer/ dacă nu te-am atins niciodată” (cer).

Daniel MARIAN

P o veştile autentice, acelea clare şi încărcate de sensibilitate, pe care le credeam piedute p r i n hăţişul epocii tehnologice, tot mai agresive, se regăsesc într-o Lume a lor, pe care după ce ajung să o cutreiere, copiii devin mai isteţi şi mai cuminţi. Însoţindu-l pe Ionel, căruia i se potriveşte bine asocierea nominativă Bocănel, în aventuri din care sigur va trage bune învăţăminte, de fapt îl redescoperim pe Nică a lui Ion Creangă, adaptat zilelor noastre.

Ionel e un copil mofturos, răsfăţat, care îi face zile fripte bunicii în grija căreia a rămas după ce părinţii i-au plecat la muncă în străinătate. Mofturile şi răsfăţul, care ţin de tot ceea ce ne înconjoară în mod nu tocmai sănătos, începând cu calculatorul, televizorul şi frumos colorate însă chimizate în exces tot soiul de produse fast-food, fac din Ionel modelul deloc de urmat al copilului care devine tot mai neascultător şi chiar minte că e cuminte, în aşa fel încât şi el ajunge să-şi creadă minciunile. Până într-o zi, când Zâna Minunilor îl pedepseşte, ducându-l în Lumea poveştilor. Aici, el află că o zână nu e necondiţionat îngăduitoare, aşa ca în vis, ci mai ştie să şi facă ordine, într-o ipotetică Ţara Visurilor. Aici încep poveştile…

Aceste interesante întâmplări se petrec

între coperţile cărţii lui Edy Moţăţăianu, „Minunea din Ţara Visurilor”, oferită de curând copiilor prin grija Bibliotecii judeţene „Ovid Densuşianu” Hunedoara – Deva, în decorul unui spectacol teatral de excepţie, unde s-au aflat transpuse în scenă tocmai personaje din carte: Ionel Bocănel (interpretat chiar de către autor) şi Zâna Focului (Adina Vescan). În carte, e o adevărată infuzie de zâne: a Primăverii, a Florilor, Albastră, Fulg de Nea, iar tot zână e şi Doina, prin prezenţa căreia autorul mărturiseşte că îşi doreşte reînvierea spiritului naţional, în percepţia copiilor.

Dintr-o discuiţie mai largă cu Edy Moţăţăianu, am aflat unele amănunte legate de ceea ce se află dincolo de coperţile cărţii, şi anume acea stare de spirit, talentat transformată în fenomen artistic, de către „Trupa cu Moţ în Frunte”, unde scriitorul dovedeşte că e în acelaşi timp şi un excelant actor. Totul a început în anul 2003, cu un prim spectacol pentru copii, „Oglinda fermecată”, care vreme de zece ani, plecând de la Deva, a ajuns să fie jucat în tot judeţul Hunedoara, precum şi în altele din ţară: Arad, Timiş, Caraş-Severin, Alba, Gorj, Cluj, Mureş, Maramureş. Important de ştiut este că, tradiţia este la ea acasă în spectacol, atât Edy Moţăţăianu cât şi Adina Vescan apărând pe scenă în autentice costume populare româneşti din Ţinutul Pădurenilor (Munţii Poiana Ruscă). nepoțica mea anotimpurile anului” și TREI „Alte poezii pentru Ilinca-Daciana Anastasia”, cartea, care beneficiază și de ilustrațiile vioaie ale profesoarei Rodica Nicoleta Alba, este, fără îndoială, un prilej de încântare, de bucurie a ochilor și deopotrivă a sufletului. Deși scrise sub formă Prolific de nu se poate, scriitode poezii ale copilăriei acestea rul Miron Țic, după numeroasele curg molcom, sugerând, mai plachete și volume de poezie și mult, derularea unor povesti; proză, bine primite de lectori și „Frumoasa frumoaselor, critici, iată, deschide "cufărul copiFloare a florilor, lăriei" care corespunde cu Zâna zorilor, „ierbarul sufletului", acolo unde Lumina gingașă a poveștilor, păstrează memorabile evenimenȘi comorilor...” te ale acestui anotimp; COPILĂIlinca-Daciana Anastasia se RIA. află în centrul Universului. Prin "Frumoasa Frumoaselor, carte ochii ei, anotimpurile au prospede citit și colorat pentru copii, Dețime și culoare, gingășie și tanva,2O13, editată cu sprijinul Pridrețe „totul pare rupt din cer, din măriei Ilia și a domnului primar soare," "ea e stăpâna celor patru Gabriel Marius Omotă și dedicată zări", împreună, bineînțeles cu nepoatei Ilinca-Daciana Anastasia "omul de zăpadă" samd. stă mărturie, ca la atâția alți scriiAșa se face că "Frumoasa frutori, pentru a ne întreba dacă nu moaselor" Ilincuţa Daciana cumva autorul … "a dat în mintea Anastasia a poposit în "grădina de aur"-"rai tăcopiilor. Într-un secol în care cei mici vor "lupta" cu" cut" acolo unde "zmeul", "creastă-n vânt" și-a fătableta" și "iphone-ul "și alte „jucării", această cut ..."cuib de rândunică"?!! carte se vrea un omagiu adus copilăriei, trecerii Animat de spiritul biblic, de ancestrala credință, ei prin fabuloase și fermecate anotimpuri sub Miron Țic pare să spună; "Lăsați copilăria să vină la mine!” cupola credinței.

In rest, „Carte frumoasă cinste cui te-a scris Structurată pe trei cicluri de poezii: „și te-a împodobit cu ilustrații.

UNU „Floarea cea aleasă”, DOI „Cum vede

Pentru copii, iată așadar ce ştie să facă autorul cărţii, însoţit de zâna / muza lui. Însă ce ştie să facă o zână dincolo de viaţa reală… După ce îndeplineşte copiilor opt dorinţe, ea ştie că îndeplinirea celei de-a noua este condiţionată, astfel că se află în faţa unei dificile alegeri, să rămână zână, sau să devină muritoare; de dragul copiilor, alege să le îndeplinească şi această dorinţă, rămânând alături de ei…

P.S. Va urma un e-book, spre încântarea copiilor, care îşi vor putea astfel asculta poveştile dragi, chiar înainte de a învăţa să citească !

Semnal publicistic: Ileana L. Floran VERSURI ZGLOBII PENTRU COPII EDITURA EMMA ORĂȘTIE 2013

Se pare că în această săptămână va place să amestecaţi sentimentele cu afacerile, stările de iritare cu cele de tandreţe pătimaşă. Nu vă găsiţi locul şi parcă vă chinuie dorinţa de a muta munţii din loc. Calmaţi-vă, situaţia financiară vă va trezi cât de curând la viaţă.

Deşi simţiţi o nevoie acută de vacanţă, trebuie să vă înhămaţi la multe treburi ce nu suportă amânare.

Curba financiară nu arată prea bine, semn că eforturile dumneavoastră sunt mai mult decât necesare. Se impune, în aceste circumstanţe, să folosiţi cât mai bine timpul liber pentru relaxare. : Săptămână se poate împărţi în două perioade. În primele zile nu sunteţi deloc activ şi preferaţi meditaţia. Apoi, în a doua perioadă, vă treziţi brusc la viaţă, animat de o veste financiară excelentă. De asemenea, o reuşită profesională se profilează vineri şi vă luminează weekendul. : Nu vă jucaţi cu focul în viaţa de cuplu. Se pare că parcurgeţi o perioadă de mari încercări, mai ales pentru nativii care fac pereche cu Berbecii sau cu Taurii ! Orgoliile şi excesele temperamentale trebuie cenzurate cu atenţie pentru a evita disensiunile aprinse.

O uşoară nervozitate persistă în sufletul

HOROSCOP dumneavoastră şi aceasta se datorează unei obsesii de care nu reuşiţi să scăpaţi deoarece nu faceţi suficiente eforturi de voinţă.

Pe plan financiar, se limpezesc direcţiile care vă vor permite să vă rotunjiţi contul aflat în suferinţă. Dar, atenţie ! Nu luaţi deocamdată nici o decizie importantă.

Vă confruntaţi cu urgenţă luării unor decizii importante, care va stresează suficient de mult pentru a căuta cu insistenţă moduri de relaxare. Din fericire, cei din familie vă sunt alături şi vă fac să uitaţi de probleme. Staţi cât mai mult în compania lor. Va face bine.

Perspective sentimentale mai ales pentru celibatari, armonie conjugală pentru... ceilalţi. Stropi de fericire vă vor umple rezervorul afectivităţii şi parcă altceva nici nu mai contează. Situaţia financiară nu înfloreşte, deocamdată, spre disperarea dumneavoastră. Începeţi săptămâna cu un aer mohorât şi nu aveţi chef de nimic. O întâmplare fericită vă înseninează şi vă motivează pentru câteva iniţiative profitabile. Vă ataşaţi prea tare de purtătorii veştii. Nu exageraţi cu

SPORT CU D. STROIA

Etapa a VII-a Liga a IV-a din 56.10.2013.

lângă poartă, Nedea, angajat cu o pasă în adâncime în careu, expediază 2-0 1-2 CS Vulcan Dacia Orăștie un șut în diagonală, în afara spațiului 1-2 2-4 CSA Aurul Brad Gloria Geoagiu porții, iar Almășan reia din voleu o 3-1 2-1 Aurul Certej ”U” Petroșani minge peste poartă.

4-0 3-0 Victoria Călan CFR Simeria 2-2 3-0 După pauză, echipa din Geoagiu CNS Cetate Deva Retezatul Hațeg 4-0 4-3 Hercules Lupeni Jiul Petroșani pare schimbată și mai hotărâtă să 3-0 2-1 Metalul Criscior Minerul Uricani joace fotbal pe teren. Pârvu, în min.

6-0 0-5 Șoimul Băița CS Inter Petrila 56, este demarcat pe partea dreaptă și, de la marginea careului, șutează N Echipa J C E P M P PCT în diagonală și înscrie: 1-2. În min.

65, jucătorul Aurului, Bănărescu, 1 CS Vulcan 7 6 0 1 15 6 18 într-un duel în propriul careu, atinge 2 Retezatul Hațeg 7 5 2 0 22 4 17 mingea cu mâna, arbitrul aproape 3 Hercules Lupeni 7 5 0 2 17 6 15 de fază lasă jocul să continue stâr4 CNS Cetate Deva 7 4 1 2 17 9 13 nind furia și mai mare a gazdelor. În 5 Aurul Certej 7 4 1 2 12 10 13 min. 75, din nou arbitrul central ve6 "U" Petroșani 7 3 2 2 12 13 11 de o minge pe mâna unui jucător de 7 Metalul Crișcior 7 3 1 3 12 8 10 la Brad în careu și lasă avantaj. Gaz8 Dacia Orăștie 7 3 1 3 11 7 10 dele asediază poarta Aurului în speȘoimul Băița 7 3 1 3 17 15 10 9 ranța unui egal. Bara transversală CSA Aurul Brad 7 3 1 3 11 10 10 10 se opune și ea golului pe final, iar în 11 Jiul Petroșani 7 2 3 2 5 7 9 minutele de prelungire, portarul Au12 Victoria Călan 7 1 4 2 12 13 7 rului Brad, Bogdan, are o interven13 Minerul Uricani 7 1 3 3 9 13 6 ție spectaculoasă la lovitura liberă 14 Gloria Geoagiu 7 1 1 5 7 17 4 executată de Pârvu.

15 CS Inter Petrila 6 0 2 4 6 18 2 ”Nu dorim, în privința arbitraCFR Simeria 7 0 1 6 1 24 1 16 jului, să dea 5% avantaj gazdelor, ci Clasamentul liga a IV-a etapa a VII-a doar să ne arbitreze corect” spunea la ANALIZA JOCULUI: finalul jocului președintele Gloriei CENTRALUL LAZĂR CRISTIAN STA- Geoagiu, Vasile Cărăguț. Cu două peBILEȘTE SCORUL FINAL… 1-2 ÎN nalty-uri neacordate și multe faze disMECIUL GLORIA GEOAGIU-CSA AU- cutabile, mă întreb și eu, pe bună drepRUL BRAD tate, dacă brigada de arbitri și observaFluierașul din Petrila nu este la pri- torul își merită diurna de peste 500 lei/ ma recidivă de acest gen. Oaspeții în- meci ! cep bine jocul și au două mari ocazii de Etapa viitoare: 12.10.2013 a înscrie prin Almășan, în min. 2, când CSA Aurul Brad-CSM Dacia Orăștie; mingea trimisă la firul ierbii loveste ”U” Petroșani -Gloria Geoagiu; CFR stâlpul porții lui Băeșu, iar Mihăilă, scă- Simeria-Aurul Certej; Retezatul Hațegpat singur, trimite mingea pe lângă Victoria Călan; Jiul Petroșani-CNS Cepoartă. Fatidicul minut 13 îl scoate în tate Deva; CS Inter Petrila- Hercules prim plan pe arbitrul central, care îl ve- Lupeni; Metalul Crișcior- CS Vulcan; de pe jucătorul gazdelor, Buna Bobby, Duminică 13.10.2013 Minerul Uricaniapărându-se cu piciorul prea sus ridicat Șoimul Băița;. la o minge în fața unui adversar, în proLiga a V-a seria a 2-a etapa a VI-a priul careu și, în loc să indice lovitură rezultate din 06.10.a.c.: liberă indirectă, arată punctul cu var de Zarandul Crișcior-Mureșul Pricaz 2-2 la 11 m. Bate lovitura nr. 13, Mihăilă, Santos Boz-Berianul Beriu 5-1 și înscrie: 0-1. Jocul se mută la mijlocul Unirea Vețel-Key Systemsro Ribița 0-4 terenului, iar Aurul mai are o ocazie Victoria Dobra- Minierul Teliuc 1-7 uriașă prin Lazăr scăpat singur spre Ponorul Vața-Mureșul Brănișca 2-4 poartă. În min. 42, același Mihăilă sur- Berianul Beriu a fost învinsă fără drept prinde apărarea gazdelor, inclusiv por- de apel în deplasarea de la Boz 5-1, în tarul, printr-un șut central de la 18 m în schimb Mureșul Pricaz a fost cu ,,două vinclul porții: 0-2. Ultimele 3 minute clase” peste cei de la Crișcior, mai puale primei reprize aparțin celor din țin peste brigada de arbitri din Deva, Brad, Lazăr trimite balonul puțin pe cu Anca Florin la centru. Încă din min.

Nr 1 2 3 4 5 6 7 8

Gazde

Oaspeți

sen

jr

sentimentele ca să nu deveniţi ridicoli. : Cel mai remarcabil aspect al acestui interval este ascensiunea finanţelor spre culmi, care nu se opreşte decât într-un maxim. Pe de altă parte, mici tensiuni la serviciu sunt de aşteptat în primele zile ale săptămânii.

Le veţi depăşi uşor, aşa că nu vă faceţi prea multe griji. : Este o perioadă deosebit de fertilă, mai ales în domeniul financiar. Afacerile sunt în curs de derulare şi au orizonturi favorabile doar dacă veţi avea noi iniţiative. Din nefericire, se pare că spre finele intervalului pot apărea probleme sentimentale. Mare atenţie la ieşirile nervoase !

Faceţi un adevărat slalom printre ghinioane şi minuscule animozităţi, iar optimismul debordant ce vă caracterizează acum vă va ajuta să ajungeţi cu bine la liman. Probabil că dintr-un proiect extra-serviciu veţi primi o sumă considerabilă de bani.

Sunteţi mai sentimental şi melancolic decât de obicei. Productivitatea şi inspiraţia au de suferit şi, fără un efort de voinţă, riscaţi să aveţi neplăceri la serviciu şi la... buzunare. Se impune o revizuire a proiectelor de viitor apropiat. Nu mai fiţi un idealist incurabil !

ȚÎRVULOIU Vasile – Atletism 34p PIPER Adrian Ovidiu - Culturism 31p.

CATANĂ Pavel -Fotbal 11p.

TRIF Liliana – Handbal 5p.

NOJA Raul Alexandru - Fotbal 5p.

CĂRĂBAN Andrada - Tenis de câmp 3p.

VLAD Alexandru – Fotbal 2p CLONȚA Sorin - Box 1p.

NEAGOI Iureca Nastica -Canotaj 0p.

HRIȚCU Răzvan -Karate 0p.

HRIȚCU Bogdan - Karate 0p.

HRIȚCU Ionel – Karate 0p.

VESA Ioan- Fotbal 0p. ȘERBAN Sorina Andreea- Karate DO 0p.

NEAGU Tudor- Fotbal 0p Așa cum am prezentat la început în regulament, campania de omagiere a sportivilor se va încheia pe data de 26 noiembrie a.c. urmând ca în luna decembrie toti sportivii omagiați să fie invitați într-o reuniune finală unde dumneavoastră îi veți cunoaște mai bine. Aici primi clasați vor fi premiați.

Rugăm sportivii, atât cei în activitate cât și cei ieșiți din activitatea sportivă, care au domiciliul în Orăștie sau în împrejurimi și doresc să facă parte din această campanie, să contacteze redacția Vorba (vorba.orastie@gmail.com, sau Str. A. Vlaicu, nr.1) și telefonic la 0726705325.

LACTO AGRAR VAIDEI se oferă să sponsorizeze omagierea valorilor sportive orăștiene !

8, Pricazul a jucat în 10 jucători, portarul Ilie fiind eliminat pentru o așa zisă „prindere” a balonului cu mâna în afara careului. Cu toate acestea, Pricazul a condus meciul și pe tabelă și pe teren până în ultimele 10 minute, când a fost egalată: 2-2. Golurile gazdelor fiind date din discutabile poziții de ofsaid.

Pentru Pricaz, ambele goluri au fost înscrise de Pătruț din lovitură liberă. ”Oare, întâmplător vine eliminarea unui jucător important și multe cartonașe galbene în preajma derbyului de duminica viitoare dintre Mureșul Pricaz și lidera clasamentului Santos Boz ? Eu zic că... nu, și rămâne de văzut”.

Clasamentul la data de 06.10.2013 Știri: - LOCUL III LA CUPA ROMÂNIEI LA CULTURISM. Sâmbătă 05.10. a.c. la Medias jud Sibiu a avut loc Cupa României la Culturism și Fitness Trofeul Power Gym 2013 unde jandarmul orăștian Adi Piper a obținut locul 3 la categ.80 kg.. FELICITĂRI ! ! !

- Clubul de Karate Dacicus Orăștie va participa în perioada 10-12.10.a.c. la Campionatul Mondial de Karate organizat Federației EUREKA I.K.F. la Caorle- Italia.

- Echipele locale la fotbal, eliminate în Cupa României desfășurată miercuri 02.10.a.c.: Minerul Teliuc (liga a V-a) - CSM Dacia Orăștie4-0, Victoria Călan-Gloria Geoagiu 2-0.

04.10.2013 SC PETRAL COM SRL 5 cusători (minimum 1 an de experiență) Adresa: Orăștie, str.

Plantelor, nr, 35 Telefon: 0745997537

Adresa: Deva, str. I.C. Brătianu, nr. 3 Telefon: 0766244012 SC MINEXFOR SA DEVA 1 șofer masină de mare tonaj (2 ani) Adresa: Deva, str. Titu Maiorescu, nr. 2 Telefon: 0254226917

SC. LABORATOARELE FARES BIO VITAL SRL UNGUREANU 12 locuri manipulant marfă GHEORGHE SILVA(de preferință femei) METAL II Adresa: Orăștie, str.

1 sudor (VECHIME 1 AN) Plantelor, nr. 50 1 reglator prese Telefon: 0254241940 / (VECHIME 1 AN) 0254241942 1 mecanic utilaje Adresa: Orăștie, str.

SC VIDRA COMPANY Luncii, nr. 1 -1 maistru in industria texTelefon: 0745308864 tilă - 3 muncitori necalificați în confecții - ABSOLVENŢI TRIF SIMION FLORIN II -3 locuri cusător confecții -1 zidar tencuitor industriale din blană (se cere experiență de mini- Adresa: sat Căstău, nr. 244 Telefon: 0768688980 mum 4 ani) - 3 pregătitori articole SC PRELMEC SA Adresa: Turdas, nr. 1 12 SUDORI !!!!!!

Telefon: 0733404099/ URGENT!!!!

0354819295 Adresa: Orăștie , str. Nicolae Titulescu, nr. 60 SC BRICK HUMAN RETelefon: 0254241540 SOURCE CONSULTING SRL SC DORIN SIBCON10 agenți de vânzări SUTIL SRL Adresa: București, având 2 TÂMPLARI (1 AN EXsucursale in toata tara.

PERIENŢĂ) CV-urile se depun la: 1 ZIDAR hr@brick-hrc.ro. Trebuie 1 DULGHER specificat la subiect: agent Adresa: sat Sibișel, nr. 65 de vânzări Telefon: 0731067930 BCR ASIGURARI DE SC DESTOCK VIATA MARQUE SRL 5 consilieri asigurări 1 AGENT COMERCIAL

1 VÂNZĂTOR AMBULANT Adresa: Orăștie, str. Pricazului, 78/31 Telefon: 0761344763

Locuri de muncă, căutare pe net.

08.10.2013 Căutare: Adriana Chira Tehnician/ Operator Clienți Cerințe: Cunostinte generale tehnice specifice domeniului cablu TV: diferenţa între cabluri, parametrii tehnici ai cablurilor, elemente pasive de reţea, înţelegerea procesului de transmisie a semnalului TV prin cablu, funcţionare CPE-uri.

Cunoştinţe de standarde cablu TV, măsurători, canale TV, spectru, frecvenţe.

Posesor carnet de conducere auto categoria B. Abilităţi de lucru la înălţime.

Interes pentru maxima satisfacţie a clienţilor

interni şi externi şi realizarea sarcinilor la un nivel calitativ crescut.

Persuasiune şi abilităţi de vânzare. relații: UPC Romania

Șef departament infrastructură, structuri Cerințe: Absolvent Facultate de Construcții.

Abilități de organizare a muncii și de respectare a deadline-urilor.

Atenție la detalii, meticulozitate.

Seriozitate și promptitudine în rezolvarea sarcinilor.

Abilități de rezolvare a problemelor și luarea rapidă a deciziilor.

Capacitate de lucru atât în echipă cât și independent.

Bune cunostințe de operare PC. Disponibilitate la deplasări.

Carnet de conducere categoria B. relații:http:// www.bestjobs.ro

Materiale de construcții str. Pricazului, CT 1 str. N. Bălcescu, nr. 11 Construiți, reparați vă suntem alături !

Telefon: 0740.020.305

Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC Ind SA vă pune la dispoziție întreaga gama de lucrări în domeniul construcțiilor: izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc.

Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră.

BAZA PRODUCŢIE , str. N. Titulescu, Nr. 60, Orăștie Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709 Tel: 0254/ 241977; 244024 email:tcindorastie@yahoo.com Web: www.tcindorastie.ro

Vă stă la dispoziție cu o gamă diversificată de mobilier în diferite locații din Orăștie. Bucătăria, holul, dormitorul sau sufrageria dumneavoastră vor avea o altă înfățișare după ce veți trece pragul magazinelor situate în: NOUL MAGAZIN DE LA PALIA SHOPING CENTRE (la subsol) Strada Eroilor, bl. E (vis-a-vis de LIDL), Mobilă diversă și de calitate puteți găsi în magazinele de specialitate ale Albinei COOP.

Magazinul de ASIGURĂRI MELODY:

ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând urgent: Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare, curte și grădină în localitatea Aurel Vlaicu, nr. 10 Informații la tel.: 0726.724.192 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând apartament 2 camere, str.

Mureşului, bl. 9, vis-a-vis de centrala termică. Informaţii la tel.

0769.248.674. Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ VÂND apartament 2 camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 Info: tel. 0765889595 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

- cel mai ieftin RCA, cu o SUPER OFERTĂ Din respect pentru toți clienții noștri, toți asigurații care au încheiat RCA prin BIROUL MELODY, beneficiază de: ASISTENȚĂ RUTIERĂ GRATUITĂ!

- cea mai ieftina asigurare de locuință; - TOATE TIPURILE DE ASIGURĂRI; - TRADUCERI DIN TOATE LIMBILE, la prețuri fără concurență: - BILETE DE TRANSPORT, - BILETE DE AVION, - BILETE DE AUTOCAR la prețuri fără concurență BIROUL MELODY = profesionalism !

Tel 0727.079.575; 0766.313751

AGENȚIA IMOBILIARĂ „MELODY” Piața Victoriei, nr. 13 Vă oferă o gamă variată de:

Garsoniere garsonieră în Orăștie - 13500 euro neg.

Case-Vile în Orăștie, S=100mp - 45000 euro neg. garsonieră în Orăștie - 65500 lei neg.

Casă în Simeria, S=80mp - 38000 euro neg. garsonieră în Orăștie - 15000 euro neg.

Casă în Renghet, S=70mp - 110000 lei neg. garsonieră în Orăștie - 65000 lei neg.

Casă în Geoagiu Băi - 30000 euro neg.

Apartamente 2 camere Casă în Orăștie - 85000 lei neg. apartament în Orăștie, S=45mp - 18800 euro neg.

Casă în Vaidei - 20000 euro neg. apartament în Orăștie, S=46mp - 20000 euro neg.

Spații comerciale apartament în Orăștie, 65000 lei neg. În Orăștie, de la 100 euro/lună apartament în Orăștie, S=45mp - 75000 euro neg.

Terenuri Apartamente 3 camere ter en intr avilan în Or ăștie - 17 euro/mp apartament în Orăștie, S=85mp - 15500 euro neg. teren extravilan (fânaț) în Bozeș-2800lei apartament în Orăștie, S=48mp - 110000 lei neg. teren intravilan în Orăștie - 3 euro/mp apartament în Orăștie, S=64mp - 78000 lei neg. teren intravilan în Orăștie - 7eur/mp

Ardelean, intelectual, caută doamnă peste 45 ani, liberă, înaltă, senzuală, zveltă cu simțul umorului, pentru prietenie. apartament în Orăștie, S=85mp - 28000 euro neg.

Răspundeți cu seriozitate la mp 0769571447.

Apartament 4 camere-40000 euro neg.

teren intravilan la Costești - cabane - 7 euro/ Imobile și la schimb cu diferență

Cine gustă din produsele fermei Crăciunescu, devine client permanent. Caș, telemea, cașcaval, brânză dulce, smântână, iaurt, toate sunt făcute în mod natural, cu rețetele tradiționale și cu un gust desăvârșit. Daniel Crăciunescu se ocupă și de desfacere, așa că, îl puteți întâlni în piețele din Cugir și din Orăștie. Căutațil, n-o să vă pară rău! Calitatea produselor și prețul competitiv vă vor face să reveniți. Iar dacă nu-l găsiți la piață, dați-i un telefon la Romoșel (0254 245 868).

Produsele fermei CRĂCIUNESCU sunt de CALITATE!

CASETA REDACȚIONALĂ Fondator, redactor șef: Dan Orghici Redactori: Adriana Chira Silvia Beldiman Eugen Evu Vic Virgil Bălan Colaboratori permanenți: Maria Diana Popescu Muguraș Maria Petrescu Virgil-Liviu Sabău Ionuț Copil Reporter Daniel Marian Redactor sportiv: Dorin Stroia Caricaturiști : Mircea Zdrenghea Vic Virgil Bălan Foto-reporteri: Sandu Cazan Călin Jorza Corectori: Florin Drăghiciu Virgil-Liviu Sabău ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 APARE SUB EGIDA ASOCIAȚIEI de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL”

Terasa de vară și terasa din zona pietonală a „Restaurantului Coroana” vă așteap-

Prin Librăria situată în Orăștie, str. N. lorga, nr. 5 vă oferă: Rechizite marca Herlitz, cărți de colorat, puzzle-uri, precum şi o gamă diversificată de jocuri pentru copii de diferite vârste.

tă !„Albina Coop” Orăştie

organizează: mese festive și evenimente la

Restaurantul „Coroana”.

Meniul zilei: 11 lei

Înscrieri și relații la sediul „Albina Coop”, sau la telefoanele: 0254-241.716; 0733-732.200; 0723-381.840

vinde bijuterii din aur şi argint cu plata în rate  fără dobânda - cântărire şi verificare gratuit - cumpără aur şi argint - se fac reparații la bijuterii de aur şi argint 

VĂ PROPUNEM O ALTFEL DE CĂLĂTORIE, Un turneu în LUMEA AROMELOR, A GUSTURILOR, A LOCULUI PLĂCUT AMENAJAT SI Al RAFINAMETULUI CULINAR. COMENZI ȘI REZERVĂRI: tel. 0254244188 , 0747575364 0760817377

BAZA SPORTIVĂ DE AGREMENT

3 terenuri de tenis, 1 teren cu iarbă artificială și 2 cu zgură, 1 teren de baschet, 1 teren de volei, 2 terenuri de mini-fotbal, 1 teren de badminton, bazine de înot pentru adulţi și copii, patinoar natural (în sezon); pistă de role, bar cu terasă, locuri de cazare, vestiare și birouri.

Informaţii și rezervări la telefon: 0727.225.309