Vorba nr 69

celebrei lucrări „Laus stultitiae” (Elogiu nebuniei), la marele iluminist Ioan Budai Deleanu de la Cigmău, autorul epopeii liric-comice „Țiganiada”, la oamenii de știință Aurel Vlaicu, farmacistul Andrei Farago, care a pus bazele cooperativei „Digitalis”, la oameni politici ca Petru Groza, oameni de știință și de cultură prezenți în În burgul medieval, Orăștia Paliei de la 1582, „Almanahul scriitorilor de la noi” din s-a produs un eveniment cultural și edi1911, editat de Sebastian Bornemisa torial în anul de la Cristos 2014 : a apă(O. Goga, I. Agârbiceanu, Șt.O. Iosif, rut „Almanahul oamenilor de la noi”, Ilarie Chendi, S. Pușcariu și alții), coordonat de talentatul publicist Dan până la scriitori eminenți de valoare Orghici și reputatul scriitor Petru națională, precum Cornel NistoRomoșan, cu obârșii în Orăștioara de rescu, sau din diaspora, din Sus. Este o apariție de excepție, o adeComitat și din Orăștia de astăzi, vărată microenciclopedie „a oameniprecum Silvia Beldiman, Ileanalor de la noi”, care s-au născut, au înLucia Floran ș.a., și artisti plasvățat, au locuit și s-au realizat pe plan tici ca Aurel Nedel, Nicolae european, de la ilustrele figuri ale străAdam, și la primari gospodari, moșilor daci, din cetățile de la Costești, spijinitori ai culturii, Ovidiu „Dacul din viața unui geniu”, evocat de Laurențiu Bălan din Orăștie și cunoscuta scriitoare Adina Kenereș, la Ioan Vălean, primar al umanistul Nicolaus Olahus, poetul, Geoagiului. episcopul și secretarul regal, care a „Almanahul oamenipurtat o bogată corespondență cu filolor de la noi” este, cum soful Erasmus din Rotterdam, autorul

O lucrare de referință

Miercuri, 23 aprilie – zi de sărbătoare. Nu, nu e vorba de sărbătoarea religioasă, ci de cea culturală.

Ora 16.50. Sala expozițională din fosta Sinagogă este încă pustie. Doar vreo cinci persoane admiră picturile expuse de Mircea Zdrenghea, Georgeta Filip, Eugen Macinic, Valentin Lădar și Gilbert Platinca și se simt copleșiți de emoția întâlnirii cu sensibilitatea și frumosul cotidian.

Ora 16.55. Locul începe să se animeze. Cei mai mulți se opresc la standul cu cărți aflat la intrare și apoi, strângând la piept cartea nou achiziționată, intră curioși, dar și nerăbdători și-și caută un loc lângă prieteni, colegi sau cunoștințe.

Ora 16.59. Sala este arhiplină, oamenii au ocupat întregul spațiu, inclusiv intervalele și fosta galerie a femeilor. …

Ileana Lucia Floran Continuarea în pagina 8

În ziua de 24 aprilie, eleganta Sală Reduta a Teatrului de Artă din Deva a fost martora unui eveniment editorial de excepție, organizat de Consiliul Județean Hunedoara în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva și cu Teatrul de Artă din Deva, peisajul publicistic hunedorean îmbogățindu-se astfel cu o publicație originală, intitulată: Contrapunct din Orăștie. Almanahul oamenilor de la noi 2014.

Almanahul apare la inițiativa unor intelectuali de marcă legați sufletește de Orăștie și de împrejurimile ei: publicistul Dan Orghici, redactorul-șef al ziarului Vorba din Orăștie și poetul, editorul și omul de cultură Petru Romoșan. …

Ioan Sebastian Bara Continuare în pagina 9

spuneam, o adevărată microenciclopedie, bine concepută, serios elaborată, cu pricepere și gust artistic, încât pot spune că se ridică deasupra tuturor almanahurilor de la noi, scoase de prestigioase publicații. Le amintesc, ca excepție, pe cele mai vechi și mai valoroase : „Almanahul Societății Social Literare : România Jună”, înființată la Viena de Ioan Slavici și Mihai Eminescu în 1883, „Almanahul Societății Scriitorilor Români” (1912), care relua tradițiile calendarelor și almanahurilor tipărite de M. Kogălniceanu, Gheorghe Asachi și Ion Heliade Rădulescu, care „au sădit în sufletul românesc dragostea pentru literatura națională”. „Almanahul oamenilor de la noi” leagă, în mod inteligent și plăcut, prezentul cu trecutul, reînvie cultul istoriei naționale și al unor valori ilustre ale ei, restabilește adevărul și face dreptate multora dintre cei nedreptățiți vreme îndelungată, trezește interesul pentru locurile obârșiei.

Este o lucrare de referință, plăcută și folositoare oricărui român, și, se știe de demult, „omne tullit punctum qui miscuit utile dulci”. Carte folositoare și frumoasă, cinste cui te-a gândit, te-a scris și te-a tipărit !

Prof. univ. dr. Ion Dodu Bălan

Orăștioara de Sus (în maghiară: Felsővárosviz, în germană. Oberbroosenbach), locul a avut loc un eveniment deosebit: cu sprijinul Primăriei comunei Orăștioara de Sus și în organizarea Asociației Culturale Valea Dacilor, coordonatorii Almanahului oamenilor de la noi 2014, gazetarul Dan Orghici, poetul și editorul Petru Romoșan care împreună cu scriitorul și jurnalistul Cornel Nistorescu, au prezentat celor prezenți la Căminul Cultural din localitate lucrarea domniilor lor.

A fost o dorință domnului Pertu Romoșan, de a duce această carte, acasă la Orăștioara, a menționat Cornel Nistorescu, dorința de a fi din nou acasă. ...

As. Culturală „ Valea Dacilor” Continuare în pagina 5

Sărbători pascale îmbelşugate. Poate nu pentru

Purtător de VORBĂ „Clar şi răspicat”

toată lumea dar, în general, da.

Dovadă stau resturile de cozonaci şi alte mâncăruri specifice acestor sărbători, aruncate probabil din viteza maşinii, pe drumul Orăştie-Pricaz (sau invers?). Şi nimeni nu le-adună. Să nu mai vorbim că nu le mănâncă nici câinii vagabonzi. Care mâncăruri au costat ceva bani. Care bani au existat. Şi-atunci de ce se plânge toată lumea de lipsa lor?

Feerie cu lumini şi umbre.

Pentru că tot veni vorba de bani, s -a mai inaugurat o biserică luminată (din exterior). Poate fiindcă n -ajunge lumina pe care o inspiră semnificaţia ei semantică, de „Lăcaş al Domnului”. Sau, poate

fiindcă semnificaţia a degenerat.

Ori pentru a menţine încă această iluzie dincolo de aparenţe…

Operatorul de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare Activitatea Goscom SA Orăștie, roagă utilizatorii acestor servicii să sesizeze dispeceratului de intervenţii orice avarie apărută accidental în reţeaua publică de alimentare cu apă şi canalizare – respectiv până la căminul de branşament apă sau căminul racord de canalizare, pentru a putea interveni în timp util şi limita pierderile de apă.

Pentru avariile apărute la instalaţiile interioare, după contorul de branşament, clienţii se pot adresa cu comandă societăţii noastre, iar remedierea se va efectua contra cost.

Clienţii se pot adresa non-stop la următoarele numere de teleAspecte după sărbători.

Speram, poate împotriva evi- fon : 0254 241723, 0254 247187, 0730 066193, 0736 397173 denţei pe care istoria o conservă, Conducerea Activitatea Goscom SA ca măcar după un aproximativ număr de semnalmente, să dispară gunoaiele de pe malurile Râutratează cu dispreţul cuvenit unui lui Orăştie. Speranţe deşarte… În duşman, şi ţi-e greu să crezi că atituloc să scadă, mormanele cresc. dinea de care dau dovadă nu li se traDeh, curăţenia dinainte şi de duVirgil-Liviu Sabău ge din textele aliterate ale manelelor pă Paşti… N-auzim, nu vedem Unul sapă, trei dictează, cu care-şi atrag alegătorii pretendenţii (sau ne facem!) şi nu vorbim. la dregătorie în campaniile electorale. patru scriu…

Omerta curată, ce mai…

Nu ştiu de ce, în sâmbăta dinain- Visătorii îşi pot închipui orice, e drepLiviu Virgil tea Paştilor, nu m-am mai mirat vă- tul lor, câştigat cu sânge (al altora) în zând un angajat al Primăriei, probabil 1989, şi eu cred că e bine că visează, – meşterind ceva pe la fântâna artezi- dar realitatea stă în cutia cu surprize, ană din faţa instituţiei, în timp ce şap- sub forma unui pumn gata-gata să-ţi te-opt indivizi, evident cu funcţii sus- sară în faţă de îndată ce, curios, ridici puse, discutau aprins şi-i dădeau ce- capacul. Astfel de cadouri nedorite lui ce lucra, „indicaţii preţioase”. Mai primesc cetăţenii oneşti din Orăştie, în glumă, mai în serios, haz-de-necaz în timp ce şmecheraşii se trezesc cu sau râsu’-plânsu’, oricum i-ai zice, facilităţi fiscale, dotaţi cu utilităţi pe situaţiile de genul acesta au rămas la care nu le merită şi, tot din senin, dar fel de frecvente ca pe vremea lui Nea mai rar, ce-i drept, cu paternitatea Nicu, atunci când se zicea că „noi ne vreunei idei sau proiect la care şi pe facem că muncim, ei se fac că ne plă- care alţii s-au zbătut să-l pună la tesc”. Iată că vremea a trecut, timpuri- punct şi să-i aducă fondurile necesare.

E exact situaţia perplexă pe care o le s-au schimbat, da’ năravurile ba. prezentam la început, puţin distorsioDe la acest minor incident, însă, se nată de efectul spaţiu-timp-clasă socipot trage concluzii cu incidenţă majoală, acceptată de ochelarii 3D, sau de ră asupra mentalităţii celor ce lucreacurbarea ecranului lumii către un ză în instituţia menţionată mai sus. punct optic iluzoriu ce ni se impune S-ar crede, la prima vedere, că strategic mereu.

E exact tradiţionala În vederea asigurării unor servicii marea schimbare de după 1989 se re- menire a politicianului de-a bate apamedicale la standarde europene, flectă în primul rând în structurile de n piuă fără să spună nimic important, gospodărire ale obştei, bugetate de au fost achiziţionate şi instalate în stat – şi aşa ar fi fost corect – dar nu fără să dezvolte nimic altceva decât, cabinetele de specialitate, un nu- este aşa. Aici, deoarece „alesul” urbei poate, curiozitatea de pisică dinadins măr de 43 de echipamente şi apa- îşi poate şi îşi formează, de regulă, exploatată, a alegătorului anonim.

De unde, se distinge clar tendinţa ratură medicală de înaltă perfor- echipa care să-l ajute să administreze modernă de-a „vorbi nimica” prin manţă. „Autorităţile locale şi me- localitatea. „Alesul” fiind ditamai pricare se câştigă statuturi sociale plătite dicii din spitalui din Orăştie au marul, aşezat pe tronul său conforta- la greu – ghici de cine? – evident, tot dat dovadă de strădanie şi multă bil, pare să se lase învăluit de o diafa- de alegătorii curioşi şi, până la urmă ambiţie în realizarea acestui pro- nă perdea de fum, care-i deformează amari de-atâta dezamăgire. iect. Mă bucur că autorităţile au realităţile din jur în funcţie de interese Cele câteva realizări care se văd şi chibzuit bine banii şi au reuşit să personale şi-i înfăţişează privirii doar se simt în Orăştie, de când cu actualul lucrurile pe care „trebuie” să le ştie, finalizeze această investiţie ai că- de fapt, pe care vor anumite personaje edil-şef, mai îndulcesc întrucâtva situaţiile nasoale în care s-a compromis ror primi beneficiari vor fi cei să-l lase să le vadă.

50.000 de locuitori care vor fi deOrăştia nu s-a remarcat, n-a ieşit până acum primăria, şi i le recuserviţi de această unitate medica- niciodată în evidenţă prin eficienţa noaştem de drept onorabil domnieilă”, a precizat ministrul Sănătăţii, primăriei. Cu toate că e cea mai im- sale, tot aşa cum trebuie să recunoaştem că, de fapt, nu suntem nici Nicolae Bănicioiu, care a fost pre- portantă instituţie din oraş, din muni- pe-aproape de ceea ce ar trebui să fie cipiu, cu toate că ar trebui să aibă cea zent la inaugurarea noii investiţii. bătrâna noastră Orăştie. Şi primăvara S-au alocat de la bugetul local mai mare implicare în rezolvarea pro- timpurie din acest an demonstrează din luna Iunie 2012 până în pre- blemelor existente în urbe sau apăru- cu vârf şi îndesat că apariţia unei flori zent aproximativ 30.000.000.000 te, nu întotdeauna şi-a făcut simţită nu aduce implicit şi căldura multprezenţa, şi a preferat să lase lucrurile de lei vechi pentru Spitalul Muni- să se rezolve de la sine; nici modestia aşteptată a soarelui, ci că trebuie încipal. Luând în calcul alocările funcţionarilor sau amabilitatea lor nu totdeauna să ne aşteptăm la pumnul precedente 574.600.000 de lei sunt un puncte forte ale primăriei, din cutia cu surprize. Care pumn poavechi, din anul 2008 (când spitale- măcar că salariile lor vin tocmai din te lua cele mai neaşteptate forme şi le au fost trecute în administrarea taxele plătite de locuitorii pe care-i consistenţe… primăriilor) şi până la jumătatea lui 2012 se observă o creştere semnificativă, aproximativ cinci ori şi jumătate, un lucru bun pentru noi. Ar fi binevenită şi din partea guvernaţilor aceiaşi grijă deoarece dacă mă uit la investiţiile pe plan naţional în acest domeniu, observ că acestea se ridică pe tot anul 2014 la două zeci de milioane de Euro. Concluziile trageţile fiecare dintre dumneavoastră.

„Oglinzile realităţii”

Ambulatoriul Spitalului Municipal din Orăştie a fost inaugurat

Ambulatoriul Spitalului Municipal din Orăştie a fost inaugurat joi, 24.04.2014, în prezenţa Ministrului Sănătăţii, dl. Nicolae Bănicioiu.

La eveniment au mai participat Prefectul judeţului Hunedoara, dl. Sorin Vasilescu, dl. senator Cosmin Nicula, domnii deputaţi Natalia Intotero si Nistor Laurenţiu, primarii localităţilor din zona apropiată, reprezentanţi ai instituţiilor judeţene şi locale.

Modernizarea şi echiparea Ambulatoriului s-a făcut printrun proiect cu finanţare europeană, în valoare de 4,9 milioane lei, realizându-se astfel o creştere a calităţii serviciilor medicale pentru populaţia din Orăştie şi localităţile apropiate.

Asistenţă de nivel european Proiectul „Modernizarea şi echiparea Ambulatoriului integrat al Spitalului Municipal Orăştie” s-a derulat pe parcursul a 30 de luni şi a avut o valoare de peste 4,9 milioane de lei din care asistenţa financiară nerambursabilă a fost de aproape 3,8 milioane de lei. Lucrările de modernizare ale Ambulatoriului s-au concretizat în mansardarea clădirii, compartimentarea mansardei, izolarea pereţilor exteriori, înlocuirea uşilor şi a ferestrelor din lemn cu cele din termopan, zugrăvirea tuturor spaţiilor, dotarea şi reabilitarea grupurilor sociale şi montarea unui ascensor extern.

DISPECERATUL DE INTERVENŢII APĂ-CANAL

A consemnat: Dan Orghici

De prin 8 martie, când a urcat pe scena Sălii Palatului însoţit de mamă, de soţie şi de copii, Victor Ponta tot mai face câte un pas spre anunţarea deciziei de a candida pentru postul de preşedinte al României. Şi din preajma sa se dă acelaşi semnal. Ba la Congresul PC, ba la lansarea candidaţilor nu ştiu care şi pe nu ştiu unde, acelaşi mesaj se repetă, dar mai intens, ceva mai clar, ca într-o orchestraţie, semn că a depăşit deja faza de teasing (atragere a atenţiei). Ştiam încă de pe la sfârşitul toamnei trecute că PSD-ul se pregăteşte de o mişcare importantă, adică de despărţirea de liberali. Explicaţia era extrem de simplă. PSD-ul nu suporta ideea că ar putea pierde fotoliul de la Cotroceni. Şi pentru controlul asupra serviciilor secrete, şi pentru influenţa asupra DNA şi ANI, chiar şi pentru promulgarea unei atât de visate amnistii. În acest an, declaraţiile pe şleau sau apropourile premierului s-au înteţit şi au devenit aproape zilnice şi la un pas de o fixare în cuie ca ”promisiune”. Ceea ce ne arată nu doar faptul că o mare parte din PSD îl împinge spre această decizie, ci şi că Victor Ponta este ispitit de o asemenea ipoteză.

Nu îi place, dar ar vrea. Nu-şi doreşte, dar visează. Sau nu visează,

dar este gâdilat de şoaptele şi cererile baronilor şi ale greilor din PSD. Sau pur şi simplu este împins pas cu pas pe această ţeavă îngustă, rigid şi periculos ţintită spre Preşedinţia României.

Oricum, comportamentul premierului ne arată o anume febrilitate şi un mod de a fi de politician gata să ia această decizie. De ce?

Victor Ponta nu este din categoria oamenilor care ar putea fi copleşiţi de modestie. Dimpotrivă! În aceste zile, Victor Ponta se poartă de parcă ar fi convins de o carieră spectaculoasă la Cotroceni. Şi nu m-ar mira ca peste câţiva ani să creadă că la fel de bine ar putea să fie în acelaşi timp şi preşedinte, şi premier. Ceva în genul lui Traian Băsescu! Toate ezitările şi crizele sale de modestie rostite sfios cu ”Eu? Nu, mulţumesc frumos pentru încredere!” vin mai degrabă din faptul că funcţia de premier i se pare mai potrivită, mai mănuşă pentru a gestiona pârghiile economiei şi ale partidului. De fapt, încă de pe vremea prieteniei sale cu Crin Antonescu (altfel, o încropeală de relaţie politică de conjunctură), Victor Ponta visa un preşedinte comod sau cât de cât confortabil pentru el ca prim-ministru. Din moment ce relaţia cu Crin Antonescu s-a dus

pe copcă şi altă variantă de preşedinte prietenos nu se întrevede, premierul se îndreaptă pâş-pâş spre candidatura la Preşedinţie.

Mai bine ”se riscă” decât ”să se rişte” cu un alt Băsescu.

O asemenea intenţie se trădează şi prin cadourile electorale anunţate săptămânal din Piaţa Victoriei. Ba nu ştiu cât mai mult la pensii, ba nu ştiu cât mai puţin la CAS. În schimb, lucrurile merg la fel. Societatea românească o ţine pe aceeaşi cale a scandalului, a confuziei, a instituţiilor călărite de la centru, a numirilor politice, a contractelor cu destinaţie. Marile schimbări anunţate în campania de dărâmare a guvernelor Boc şi Ungureanu (amândoi căzuţi ca din pod în oala cu mediocrităţi politice) au dispărut. Celebra promisiune a campaniei USL, adică ”Dreptate până la capăt”, a ajuns să sune stupid şi ridicol în discursurile lui Liviu Dragnea şi Gabriel Oprea. Mai mult, direcţia guvernului Ponta de peste un an şi jumătate se reduce la ”Jos Băsescu!”. Iar programul de perspectivă al României, la ”ce bi-

ne va fi din decembrie când vom scăpa de Băsescu”. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, este prea puţin. Ba este chiar sărăcăcios în registrul de exprimare al unui politician care aspiră la prima poziţie într-o ţară.

O întreagă grupare de interese (aici includem şi UNPR şi PC) îi susură la ureche lui Victor Ponta şi îi cântă în strună. Toţi, inclusiv greii PSD, au nevoie de un preşedinte protector. O întreagă armată de profitori ai politicii care îşi caută în Victor Ponta un protector şi un salvator. Ce poate însemna Victor Ponta la Cotroceni pentru România, nimeni nu ne spune. Nici chiar Victor Ponta!

După părerea mea, în ciuda faptului că preşedintele a pierdut orice credibilitate şi cea mai mare parte din putere, o politică limitată la „Jos Băsescu!” nu este suficientă.

De o bună bucată de vreme, ea pare doar o amăgire şi chiar o deturnare periculoasă de agendă publică.

P.S. Respingerea în Parlament a solicitării de avizare a arestării senatorului PSD Marius Isăilă şi a deputatului de casă Florin Popescu atârnă încă o piatră de picioarele acestui partid greoi care este PSDul.

Președintele PNL, Crin Antonescu, la Orăștie

Preşedintele Crin Antonescu, alături de Norica Nicolai, Ramona Mănescu, Cristian Buşoi au fost pe parcursul zilei de 28.04.2014, într-un tur electoral la Orăştie, Haţeg, Hunedoara, Şoimuş (unde a fost inaugurat sediul local al partidului), Vălişoara, Luncoiu de Jos, Brad şi Deva. Lansarea candidaţilor PNL pentru Parlamentul European, eveniment ce a avut loc la Sala Sporturilor din Deva în prezenţa a peste 1.300 de liberali.

Imagini și text preluate de pe site-ul http://zhd.ro/

Magazinul HORTICOM din zona Spitalului Municipal

vă oferă o gamă largă de produse.

LUNI - VINERI: 8-20 SÂMBĂTĂ: 8-17 DUMINICĂ: 9-17

Știind că în Orăștie au poposit oaspeți din alte patru țări am dorit să aflu de la prof.

Dumitru Angela , directorul adjunct al Colegiului Național “Aurel Vlaicu” și de la Manolache Bianca, elevă în clasa a X-a A, la același colegiu, impresiile acestei vizite.

Prof. Dumitru Angela a declarat: „În perioada 22.04.2014-28.04.2014 a avut loc prima reuniune în cadrul proiectului „YOUNG FOOD EDUCATION”, proiect finanţat de Comisia Europeană prin programul Longlife Learning, subprogramul Comenius, acţiunea Parteneriate multilaterale, la Colegiul Național „Aurel Vlaicu” Orăștie.

Proiectul este implementat pe parcursul a doi ani şcolari din perioada, 2013-2015, în cinci ţări partenere, după cum urmează: Istituto D’Istruzione Superiore ”Axel Munthe”Anacapri din Italia care este și coordonator de proiect Kuldigas Tehnologiju un Turisma Profesionala Vidusskola-Kuldiga din Letonia Rijn Ussel Vakshool Wageningen-Arnhem din Olanda Hohere Lehranstalten fur TourismusKrems din Austria Colegiul Național „Aurel Vlaicu” Orăștie din România

La finalul zilei a avut loc şedinţa de proiect în care s-au stabilit următoarele activităţi care să conducă la o bună desfășurare a proiectului.

Mobilitatea din a treia zi s-a desfăşurat la Deva unde s-a vizitat Inspectoratul Școlar Hunedoara precum și diverse obiective din

împărtăşit gânduri şi sentimente, s-au făcut promisiuni de revedere.”

Bianca Manolache ne-a împărtășit: Proiectul multilateral Comenius :¨Young Food Education¨ are ca obiectiv general îndeplinirea inițiativelor pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale studențiilor în școli.

La început ne-am întrebat care ne este locul în acest proiect, noi având un liceul tradițional și teoretic, iar ei având licee moderne cu standarde practice mult mai ridicate. Majoritatea liceelor din proiect au o activitatea intrașcolară și extrascoalara amplă.

Aceste gânduri îmi invadau mintea, dar mi-am amintit cât de ospitalieri, amabili și educați sunt membrii echipei noastre și m-am bazat pe priceperea lor. N-am uitat nici de frumusețea și cultura locurilor care ne înconjoară,nici de gastronomia românească (care i-a fascinat).

municipiu. A urmat o vizită la Colegiul Tehnic Agricol ”Alexandru Borza” din Geoagiu unde oaspeții noștri au putut vedea ferma și sera colegiului și au putut degusta produse ECO. Ziua s-a încheiat cu cina festivă oferită de gazde şi înmânarea certificatelor de participare.

A fost momentul în care pe melodii populare românești vechi s-a încins un dans cu participanți din partea celor cinci țări. În momentul în care formația a cântat “Ciocîrlia” toate aparatele și telefoanele au filmat momentul. În a patra zi , după o vizită la fabrica de confecții din piele și blană a dl-ui Gabi Popa , delegațiile din Olanda, Letonia și Austria au plecat rămânând ca cea din Italia să viziteze și alte obiective din România, plecarea având loc, marți, 29.04.2014.

Încă din prima zi am făcut tot posibilul pentru ca delegații din cele patru țări partenere să vadă ce înseamnă ospitalitatea românească. În ziua a doua a mobilităţii, am fost gazdă a reuniunii. Invitații au fost întâmpinaţi conform obiceiului strămoşesc cu pâine şi sare, le-a fost prezentată Colegiul Național ”Aurel Vlaicu” Orăștie, iar mai apoi după un spectacol oferit de elevi au avut ocazia să deguste produse tradiționale românești.

După prânzul luat împreună cu delegațiile străine ne-am bucurat de o primire călduroasă la Primăria Municipiului din partea primarului Ovidiu Bălan, care a urat „Bun venit! “ delegaţiilor ţărilor participante. În cursul Plecarea oaspeţilor s-a desfăşurat sub aceleiaşi zile, a fost plantat un brăduț în semnul emoţiilor determinate atât de rostirea curtea Colegiului, de către clasa a XI-a B sub discursurilor de închidere a programului coordonarea d-nei Giurgiu Margareta. mobilităţii precum cât şi de despărţirea de profesorii și elevii Colegiului nostru. S-au făcut fotografii, s-au schimbat impresii, s-au

Am avut ocazia să îmi îmbogățesc cunostintele, să-mi exersez limbiile străine și să leg prietenii de durată. Am discutat despre metodele de educare al elevilor,cât de importantă este o relație bazată pe respect între profesor și elev, despre cultură și viața românilor, gastronomie,etc. Am avut plăcerea să-i aud exersându-și puținele cuvinte pe care le-au învățat, cum ar fi: “da”, “nu”, “mulțumesc”, “țuică”, “prună”, “Bun venit!”, “La revedere!”. Au arătat un deosebit interes față de istoria românilor din perioada comunismului, o perioadă dificilă pentru dezvoltarea personală și culturală. Sunt niște oameni plăcuți, deschiși, inovatori și avem multe de învățat unii de la alții.

A fost o adevărată experiență culturală și mi-a făcut o reală plăcere să cunosc asemenea oameni și nu în ultimul rând munca pe care o fac pentru elevii lor, iar noi am avut ocazia să ne facem cunoscuți prin ceea ce cu adevărat ne reprezintă: ospitalitatea, istețimea și simplitatea.

IMPRESII DE LA LANSAREA „ALMANAHULUI OAMENILOR DE LA NOI” Orăștioara de Sus (în maghiară: Felsővárosviz, în germană. Oberbroosenbach), este locul în care a avut loc un eveniment deosebit: cu sprijinul Primăriei comunei Orăștioara de Sus și în organizarea Asociației Culturale Valea Dacilor, coordonatorii Almanahului oamenilor de la noi 2014, gazetarul Dan Orghici și poetul și editorul Petru Romoșan împreună cu scriitorul și jurnalistul Cornel Nistorescu, au prezentat celor veniți la Căminul Cultural din localitate lucrarea domniilor lor. „A fost o dorință domnului Petru Romoșan de a duce această carte acasă la Orăștioara”, a menționat Cornel Nistorescu, „în dorința de a fi din nou acasă.”

Petru Romoșan și Cornel Nistorescu asupra bogățiilor arealului ce-l au, și cum pot să-l exploateze pentru ca să-și facă un trai mai bun. Încheierea a aparținut tinerilor Olariu Maria și Dâncșorean Palul care, pregătiți de bibliotecar Eugenia Roșanu, au recitat din poeziile lui Petru Romoșan.

Asociația Culturală „Valea Dacilor”

Cuvântul de bun-venit, adresat musafirilor, a fost rostit de către primarul comunei Orăștioara de Sus, dl. Vasile Marian Inășescu, pentru ca apoi, Petrișor Demian, moderatorul acestei întâlniri, să dea cuvântul, rând pe rând, domnului profesor Vasile Pantiloiu, care a instruit generații de elevi printre care se numără și prof. dr. Dorel Săndesc, dar și Petru Romoșan. Vladimir Brilinski, administrator al sitului arheologic Sarmizegetusa Regia și alți.

A urmat apoi prezentarea propriu-zisă, de către coordonatorii ce și-au explicat acțiunea literară și scopul urmărit. Cei prezenți i-au răsplătit cu aplauze și cuvinte frumoase de apreciere pentru demersul lor. Domnul Cornel Nistorescu a destăinuit celor prezenți de ce a dorit să-l însoțească la Orăștioara de Sus pe prietenul său Petru Romoșan, dar a atras atenția orăștiorenilor

„Restaurantul Coroana” vă așteaptă !

„Albina Coop” Orăştie organizează: mese festive și evenimente la:

Restaurantul „Coroana”.

Meniul zilei: 11 lei

Înscrieri şi relații la sediul „Albina Coop”, sau la telefoanele: 0254-241.716; 0733-732.200 şi 0723-381.840

Cum stăm cu libertatea presei? de Gheorghe Grigurcu N-am putea vorbi despre situaţia actuală a celei de-a patra puteri în stat, cum (mai măgulitor nici nu era posibil) a fost denumită mai demult presa, fără a înregistra un apăsat recul al acesteia în faţa micului ecran. Adică al textului (factor al unei simbolistici) în raport cu vizualul (factor nemijlocit senzorial). Implicînd o revoltă surdă a stratului primordial al fiinţei în faţa culturii (nu a civilizaţiei, care produce tehnica informaţională), cum ar veni o sănătoasă “barbarizare”. Fenomen perceptibil pe răstimpuri foarte scurte.

Potrivit unui studiu IRES, în 2012 peste 50 la sută dintre români aveau încă încredere în presă, dar, potrivit altui studiu, realizat de către Fundaţia “Konrad Adenauer Stiftung”, în colaborare cu Centrul pentru Jurnalism Independent din România, la începutul lui 2014, credibilitatea number one o reprezintă televiziunea, în vreme ce ziarelor şi revistelor le revin procente jenante: primelor, 11 la sută, celorlalte, 2 la sută. Ce se întîmplă de fapt? Ne amintim cum, îndată după răsturnarea lui Ceauşescu, presa devenise atît de atracţioasă, încît, la difuzarea sa matinală, se formau cozi lungi, aidoma celor care, cu puţine zile înainte, indicau locurile unde se “dădea” pîinea sau laptele. Împrejurare ce semnifica o aşteptare imensă.

O nădejde colectivă în schimbări care s-au temporizat, s-au împuţinat, s-au malformat pînă la urmă în aşa hal încît amintirea acesteia lasă un gust rău. Nici vorbă, televizorul era urmărit şi atunci cu sufletul la gură, însă de ce şi un asemenea interes pentru ziare? Neîndoios, încă o deprindere mai vie de-a urmări pagina tipărită. Dar şi altceva.

Garanţia pe care o oferă scrisul. Acoperirea morală pe care, prin intermediul său, o puteau căpăta idealurile unei societăţi abia ieşite din marasmul totalitar. Verba volant, scripta manent. Faptul că tirajul unor gazete depăşea un milion de exemplare, nu dădea tocmai măsura aspiraţiilor noastre înfrigurate? Deziluziile care s-au succedat şi care, după toate probabilităţile, nu s-au epuizat, au avut ca efect decredibilizarea paginii de ziar. Apetitului insaţiabil pe care îl stîrnea le-a urmat, aşa cum statistic se probează, lehamitea prezentă.

Calitatea de căpetenie a presei postdecembriste, “cîrligul” atracţiei sale o constituia libertatea sa. Degrevată de cenzura ce a încătuşat-o pe întreaga durată a regimului comunist, presa se înfăţişa la examenul eliminatoriu al democraţiei. Cu toate piedicile (defel puţine) pe care i le-a pus cîrmuirea iliesciană, desprinsă din coasta totalitarismului doar parţial abolit, ea şi-a făcut drum către adevăr.

Nici mineriadele, nici torentele de calomnii veninoase, cu subtext oficial, nici lipsa de experienţă a unora dintre condeiele ce-o slujeau (prima Facultate de jurnalism a luat fiinţă în România abia în 1992), nu i-au înăbuşit glasul.

Subsemnatul colabora pe atunci la Dreptatea, cotidian cu un subtitlu mirobolant: “organ de luptă împotriva comunismului”, fiind, dacă nu greşesc, primul scriitor român care a apărut în coloanele acestuia. Cu toate că redacţia curajoasei publicaţii a fost, după cum se ştie, vandalizată de mineri, ea şi-a continuat prestaţia.

Izbutind a înscrie astfel o pagină distinctă în istoria gazetăriei româneşti. Zile ale unui entuziasm care nu s-a şters din inimile celor ce l-au împărtăşit… Am fi în măsură a vorbi în prezent de o veritabilă libertate a presei? Noţiune, să admitem, mai mult ori mai puţin demonetizată, tîrîtă prin discursivitatea de-atîtea ori dubioasă a politicianismului, libertatea alcătuieşte totuşi criteriul de apreciere major a presei din întreaga lume, din partea organizaţiei franceze Reporters sans frontièrs, care emite un raport anual. Conform ultimului, ţara noastră a scăzut cu trei locuri în clasamentul în cauză, trecînd de pe poziţia 42 pe poziţia 45. Aşadar putem privi foarte de jos la primele clasate, Finlanda, Olanda, Norvegia, şi nu ne putem reprima regretul că ne-am apropiat, fie şi discret, de ultimele poziţii, deţinute de Turkmenistan, Coreea de Nord, Eritreea.

Asta e!

Există cusurgii care acuză mass media de un exces de libertate. Referindu-se la derapajele unor tipărituri înspre vulgarităţi, bîrfe, indecenţe, ei riscă a confunda dreptul la cuvînt, legal garantat, cu criteriul moral şi cu bunul gust, elemente nelegalizabile. Le ai sau nu le ai.

Avem a face cu un soi de informal al legalităţii, care depinde de conştiinţa fiecăruia dintre noi.

Atari aspecte ale unor periodice, fără doar şi poate puţin onorabile, neputînd fi combătute prin normele unei cenzuri (orice reconstituire a cenzurii e potenţial primejdioasă), pot fi îngrădite, descurajate exclusiv prin mijloacele opiniei corective. Ducînd la educaţia corespunzătoare a condeielor şi a patronilor lor. La fel şi a publicului. Nu libertatea în părelnic surplus ar putea fi incriminată, ci folosirea ei fără ceea ce se cheamă bun simţ.

Şi pentru a ne rosti gîndul fără rest, ne întrebăm: oare n-a existat şi nu va exista un public nepretenţios care solicită şi receptează cu savoare senzaţionalul ieftin, cancanul, stilul bulevardier? Aşa cum funcţionează la noi şi aiurea o literatură de larg consum, de ce să nu tolerăm şi periodicele de aceeaşi factură? Oricum, e un lucru mai puţin grav pentru echilibrul obştii decît, de pildă, evaziunea fiscală pe care autorităţile, resignate, îşi propun doar a o reduce, nu a o suprima pe dea-ntregul. Să nu facem demagogia utopiilor!

Dar privind mai departe, ce observăm? Presa ne înfăţişează un peisaj de afirmaţii contradictorii, de tensiuni opozabile, de partizanate pe care unii îl deploră pentru că reflectă interesele grupurilor politice. Adevărat. În primii ani de după Revoluţie, predominau lucrăturile puterii iliesciene, de factură în largă parte neocomunistă, care nu se dădea în lături de la atacuri murdare împotriva opoziţiei la comunism, în speţă a intelectualităţii anticolaboraţioniste şi a partidelor zise istorice, în curs de reconstituire, la început plăpînde, vulnerabile. Multă cerneală tendenţioasă a curs atunci pe un făgaş abject.

Corneliu Coposu, Ioan Raţiu, Radu Câmpeanu, ca şi Doina Cornea, Paul Goma, Ana Blandiana, au devenit panouri de tragere preferate. Nam putea omite intervenţia ocultă a “serviciilor”, care au făcut “ordine”. Nu s-au oprit pînă cînd PNL a trecut printr-o serie de frămîntări şi de disjungeri, pînă cînd PNŢCD, hăituit şi fărîmiţat cu necruţare, a dispărut practic de pe scena vieţii politice. Gazetele de orientare democratică s-au văzut continuu bla-

mate, trimise la colţ. De atunci datează faimoasa sintagmă a lui Ion Iliescu, cu privire la “o anumită parte a presei”. Cea care, insubordonabilă, nu convenea camarilei dsale. Între timp, lucrurile s-au dres într-un ritm lent, dar sigur.

Dacă Adrian Năstase şi-a putut pune încă pecetea autoritaristă pe mass media, Traian Băsescu n-a mai izbutit aşa ceva. Viguroasa opoziţie la “preşedintele jucător”, corespunzînd amplului protest public similar, a reprezentat şi reprezintă încă, dacă nu greşesc, un succes.

Şi acum o chestiune sensibilă.

Ar fi de dorit, ar fi cu putinţă o presă “depolitizată”, “obiectivă” întrutotul, imună la influenţele factorilor operaţionali în sfera social -administrativă? Mă tem că nu. O neutralitate absolută a ziarului e un nonsens. Intrînd în contact generos cu tematica civică ce alcătuieşte nutrimentul său neîntrerupt, acesta nu poate a nu avea opţiuni, preferinţe şi respingeri. A mima o plutire total nepărtinitoare deasupra solului multaccidentat al realităţilor nu ar fi o ipocrizie? Informaţiile, pînă şi ele, presupun o selecţie, un dozaj, o orientare organizatorică. Pentru a nu mai vorbi de comentarii. Şi apoi cum să slujeşti binele cetăţeanului, depărtîndu-te în chip pudibond de politică? Nu trec interesele acestuia prin filiera politicii curente?

E ca şi cum ai pretinde că te ocupi de un bolnav făcînd abstracţie de metodele de tratament de care are nevoie bolnavul.

În impotenţa de fond

a defensivei sale agresive, ca să zicem aşa, Băsescu, cel moralmente demis, în urma ultimului referendum, din funcţia-i prezidenţială, obişnuieşte a se referi la mogulii presei şi televiziunii, care-şi fac voia prin intermediul gazetarilor şi moderatorilor. Ca şi cum d-sa n-ar fi “coabitat” destulă vreme cu Sorin-Ovidiu Vîntu, afaceristul veros la scară naţională, care a înfundat puşcăria, cu toate că cu întîrziere şi pentru mai puţin timp decît s-ar fi cuvenit! N-am putea nega amestecul unor plutocraţi în bucătăria mass media. N-am nici cea mai vagă simpatie pentru asemenea personaje şi niciun fel de legătură cu ele, dar nu se întîmplă aşa şi în alte ţări? Inclusiv pe simandicoasele meleaguri occidentale?

Chestiunea se cuvine însă pusă altminteri. Răspunzător pentru ceea ce scrie ori vorbeşte pe sticlă un analist e, cu nume şi prenume, aşa cum se spune acum, cu dichis, analistul în cauză şi nimeni altcineva. Dacă e onest, nu-şi va încălca autenticitatea unor convingeri. Nu se va lăsa cumpărat. Nu-şi va lăsa discursul la bătaia vîntului, aidoma unei giruete. Nu va trece cu armele şi bagajele din dotare dintr-o tabără în alta. Există, vai, destule cazuri de un asemenea trist gen. Hai să punem punctul pe i!

Dacă eu am un punct de vedere care, pe bune, coincide cu cel al unui mogul, musai să mi-l schimb? Dacă nu-mi place Băsescu, să devin un fan Băsescu? Dacă sînt amorezat de Băsescu, să -l detest pe Băsescu? Nu cădem în extrema cealaltă, care ar fi o paradoxală libertate, condiţionată de o inversare a opiniei? Să fim serioşi!

Cum stăm cu libertatea presei? de Gheorghe Grigurcu N-am putea vorbi despre situaţia actuală a celei de-a patra puteri în stat, cum (mai măgulitor nici nu era posibil) a fost denumită mai demult presa, fără a înregistra un apăsat recul al acesteia în faţa micului ecran. Adică al textului (factor al unei simbolistici) în raport cu vizualul (factor nemijlocit senzorial). Implicînd o revoltă surdă a stratului primordial al fiinţei în faţa culturii (nu a civilizaţiei, care produce tehnica informaţională), cum ar veni o sănătoasă “barbarizare”. Fenomen perceptibil pe răstimpuri foarte scurte.

Potrivit unui studiu IRES, în 2012 peste 50 la sută dintre români aveau încă încredere în presă, dar, potrivit altui studiu, realizat de către Fundaţia “Konrad Adenauer Stiftung”, în colaborare cu Centrul pentru Jurnalism Independent din România, la începutul lui 2014, credibilitatea number one o reprezintă televiziunea, în vreme ce ziarelor şi revistelor le revin procente jenante: primelor, 11 la sută, celorlalte, 2 la sută. Ce se întîmplă de fapt? Ne amintim cum, îndată după răsturnarea lui Ceauşescu, presa devenise atît de atracţioasă, încît, la difuzarea sa matinală, se formau cozi lungi, aidoma celor care, cu puţine zile înainte, indicau locurile unde se “dădea” pîinea sau laptele. Împrejurare ce semnifica o aşteptare imensă.

O nădejde colectivă în schimbări care s-au temporizat, s-au împuţinat, s-au malformat pînă la urmă în aşa hal încît amintirea acesteia lasă un gust rău. Nici vorbă, televizorul era urmărit şi atunci cu sufletul la gură, însă de ce şi un asemenea interes pentru ziare? Neîndoios, încă o deprindere mai vie de-a urmări pagina tipărită. Dar şi altceva.

Garanţia pe care o oferă scrisul. Acoperirea morală pe care, prin intermediul său, o puteau căpăta idealurile unei societăţi abia ieşite din marasmul totalitar. Verba volant, scripta manent. Faptul că tirajul unor gazete depăşea un milion de exemplare, nu dădea tocmai măsura aspiraţiilor noastre înfrigurate? Deziluziile care s-au succedat şi care, după toate probabilităţile, nu s-au epuizat, au avut ca efect decredibilizarea paginii de ziar. Apetitului insaţiabil pe care îl stîrnea le-a urmat, aşa cum statistic se probează, lehamitea prezentă.

Calitatea de căpetenie a presei postdecembriste, “cîrligul” atracţiei sale o constituia libertatea sa. Degrevată de cenzura ce a încătuşat-o pe întreaga durată a regimului comunist, presa se înfăţişa la examenul eliminatoriu al democraţiei. Cu toate piedicile (defel puţine) pe care i le-a pus cîrmuirea iliesciană, desprinsă din coasta totalitarismului doar parţial abolit, ea şi-a făcut drum către adevăr.

Nici mineriadele, nici torentele de calomnii veninoase, cu subtext oficial, nici lipsa de experienţă a unora dintre condeiele ce-o slujeau (prima Facultate de jurnalism a luat fiinţă în România abia în 1992), nu i-au înăbuşit glasul.

Subsemnatul colabora pe atunci la Dreptatea, cotidian cu un subtitlu mirobolant: “organ de luptă împotriva comunismului”, fiind, dacă nu greşesc, primul scriitor român care a apărut în coloanele acestuia. Cu toate că redacţia curajoasei publicaţii a fost, după cum se ştie, vandalizată de mineri, ea şi-a continuat prestaţia.

Izbutind a înscrie astfel o pagină distinctă în istoria gazetăriei româneşti. Zile ale unui entuziasm care nu s-a şters din inimile celor ce l-au împărtăşit… Am fi în măsură a vorbi în prezent de o veritabilă libertate a presei? Noţiune, să admitem, mai mult ori mai puţin demonetizată, tîrîtă prin discursivitatea de-atîtea ori dubioasă a politicianismului, libertatea alcătuieşte totuşi criteriul de apreciere major a presei din întreaga lume, din partea organizaţiei franceze Reporters sans frontièrs, care emite un raport anual. Conform ultimului, ţara noastră a scăzut cu trei locuri în clasamentul în cauză, trecînd de pe poziţia 42 pe poziţia 45. Aşadar putem privi foarte de jos la primele clasate, Finlanda, Olanda, Norvegia, şi nu ne putem reprima regretul că ne-am apropiat, fie şi discret, de ultimele poziţii, deţinute de Turkmenistan, Coreea de Nord, Eritreea.

Asta e!

Există cusurgii care acuză mass media de un exces de libertate. Referindu-se la derapajele unor tipărituri înspre vulgarităţi, bîrfe, indecenţe, ei riscă a confunda dreptul la cuvînt, legal garantat, cu criteriul moral şi cu bunul gust, elemente nelegalizabile. Le ai sau nu le ai.

Avem a face cu un soi de informal al legalităţii, care depinde de conştiinţa fiecăruia dintre noi.

Atari aspecte ale unor periodice, fără doar şi poate puţin onorabile, neputînd fi combătute prin normele unei cenzuri (orice reconstituire a cenzurii e potenţial primejdioasă), pot fi îngrădite, descurajate exclusiv prin mijloacele opiniei corective. Ducînd la educaţia corespunzătoare a condeielor şi a patronilor lor. La fel şi a publicului. Nu libertatea în părelnic surplus ar putea fi incriminată, ci folosirea ei fără ceea ce se cheamă bun simţ.

Şi pentru a ne rosti gîndul fără rest, ne întrebăm: oare n-a existat şi nu va exista un public nepretenţios care solicită şi receptează cu savoare senzaţionalul ieftin, cancanul, stilul bulevardier? Aşa cum funcţionează la noi şi aiurea o literatură de larg consum, de ce să nu tolerăm şi periodicele de aceeaşi factură? Oricum, e un lucru mai puţin grav pentru echilibrul obştii decît, de pildă, evaziunea fiscală pe care autorităţile, resignate, îşi propun doar a o reduce, nu a o suprima pe dea-ntregul. Să nu facem demagogia utopiilor!

Dar privind mai departe, ce observăm? Presa ne înfăţişează un peisaj de afirmaţii contradictorii, de tensiuni opozabile, de partizanate pe care unii îl deploră pentru că reflectă interesele grupurilor politice. Adevărat. În primii ani de după Revoluţie, predominau lucrăturile puterii iliesciene, de factură în largă parte neocomunistă, care nu se dădea în lături de la atacuri murdare împotriva opoziţiei la comunism, în speţă a intelectualităţii anticolaboraţioniste şi a partidelor zise istorice, în curs de reconstituire, la început plăpînde, vulnerabile. Multă cerneală tendenţioasă a curs atunci pe un făgaş abject.

Corneliu Coposu, Ioan Raţiu, Radu Câmpeanu, ca şi Doina Cornea, Paul Goma, Ana Blandiana, au devenit panouri de tragere preferate. Nam putea omite intervenţia ocultă a “serviciilor”, care au făcut “ordine”. Nu s-au oprit pînă cînd PNL a trecut printr-o serie de frămîntări şi de disjungeri, pînă cînd PNŢCD, hăituit şi fărîmiţat cu necruţare, a dispărut practic de pe scena vieţii politice. Gazetele de orientare democratică s-au văzut continuu bla-

mate, trimise la colţ. De atunci datează faimoasa sintagmă a lui Ion Iliescu, cu privire la “o anumită parte a presei”. Cea care, insubordonabilă, nu convenea camarilei dsale. Între timp, lucrurile s-au dres într-un ritm lent, dar sigur.

Dacă Adrian Năstase şi-a putut pune încă pecetea autoritaristă pe mass media, Traian Băsescu n-a mai izbutit aşa ceva. Viguroasa opoziţie la “preşedintele jucător”, corespunzînd amplului protest public similar, a reprezentat şi reprezintă încă, dacă nu greşesc, un succes.

Şi acum o chestiune sensibilă.

Ar fi de dorit, ar fi cu putinţă o presă “depolitizată”, “obiectivă” întrutotul, imună la influenţele factorilor operaţionali în sfera social -administrativă? Mă tem că nu. O neutralitate absolută a ziarului e un nonsens. Intrînd în contact generos cu tematica civică ce alcătuieşte nutrimentul său neîntrerupt, acesta nu poate a nu avea opţiuni, preferinţe şi respingeri. A mima o plutire total nepărtinitoare deasupra solului multaccidentat al realităţilor nu ar fi o ipocrizie? Informaţiile, pînă şi ele, presupun o selecţie, un dozaj, o orientare organizatorică. Pentru a nu mai vorbi de comentarii. Şi apoi cum să slujeşti binele cetăţeanului, depărtîndu-te în chip pudibond de politică? Nu trec interesele acestuia prin filiera politicii curente?

E ca şi cum ai pretinde că te ocupi de un bolnav făcînd abstracţie de metodele de tratament de care are nevoie bolnavul.

În impotenţa de fond

a defensivei sale agresive, ca să zicem aşa, Băsescu, cel moralmente demis, în urma ultimului referendum, din funcţia-i prezidenţială, obişnuieşte a se referi la mogulii presei şi televiziunii, care-şi fac voia prin intermediul gazetarilor şi moderatorilor. Ca şi cum d-sa n-ar fi “coabitat” destulă vreme cu Sorin-Ovidiu Vîntu, afaceristul veros la scară naţională, care a înfundat puşcăria, cu toate că cu întîrziere şi pentru mai puţin timp decît s-ar fi cuvenit! N-am putea nega amestecul unor plutocraţi în bucătăria mass media. N-am nici cea mai vagă simpatie pentru asemenea personaje şi niciun fel de legătură cu ele, dar nu se întîmplă aşa şi în alte ţări? Inclusiv pe simandicoasele meleaguri occidentale?

Chestiunea se cuvine însă pusă altminteri. Răspunzător pentru ceea ce scrie ori vorbeşte pe sticlă un analist e, cu nume şi prenume, aşa cum se spune acum, cu dichis, analistul în cauză şi nimeni altcineva. Dacă e onest, nu-şi va încălca autenticitatea unor convingeri. Nu se va lăsa cumpărat. Nu-şi va lăsa discursul la bătaia vîntului, aidoma unei giruete. Nu va trece cu armele şi bagajele din dotare dintr-o tabără în alta. Există, vai, destule cazuri de un asemenea trist gen. Hai să punem punctul pe i!

Dacă eu am un punct de vedere care, pe bune, coincide cu cel al unui mogul, musai să mi-l schimb? Dacă nu-mi place Băsescu, să devin un fan Băsescu? Dacă sînt amorezat de Băsescu, să -l detest pe Băsescu? Nu cădem în extrema cealaltă, care ar fi o paradoxală libertate, condiţionată de o inversare a opiniei? Să fim serioşi!

O veste bună pentru prieteni: Almanahul este tipărit!

Contrapunct din Orăștie

despre dorința lor de-a promova Orăștia și oamenii ei trecuți sau prezenți, despre literatură, știință, religie, istorie sau turism, despre legătura indestructibilă dintre arte și importanța acestora pentru viață. Li se alătură scriitoarea Silvia Beldiman și istoricul Mihai Căstăian, ambii prezenți în „Almanah” cu adevărate lecții de sensibilitate sau rigurozitate, după natura meseriei fiecăruia și, nu în ultimul rând, Mircea Ioan Moloț – președintele Consiliul Județean Hunedoara și Ovidiu Laurențiu Bălan, primarul municipiului Orăștie – doi dintre oamenii politici care înțeleg să se implice în actul cultural și să-l sprijine.

Asistența se entuziasmează, unii zâmbesc, alții își șterg o lacrimă, după cum își simt inima vibrând în fața amintirilor, noutăților sau a repunerii la locul cuvenit a personalităților peste care au trecut epoci, idei, furtuni, bucurii și nedreptăți deopotrivă.

Și totuși, de ce un... almanah? Întrebarea e pe buzele unora dintre cei prezenți, care au reușit să-l răsfoiască și-au rămas plăcut surprinși de calitatea scrierilor și de curajul coordonatorilor de-a aduce la lumină chi-

Zi de sărbătoare Miercuri, 23 aprilie – zi de sărbătoare. Nu, nu e vorba de sărbătoarea religioasă, ci de cea culturală.

Ora 16.50. Sala expozițională din fosta Sinagogă este încă pustie. Doar vreo cinci persoane admiră picturile expuse de Mircea Zdrenghea, Georgeta Filip, Eugen Macinic, Valentin Lădar și Gilbert Platinca și se simt copleșiți de emoția întâlnirii cu sensibilitatea și frumosul cotidian.

Ora 16.55. Locul începe să se animeze. Cei mai mulți se opresc la standul cu cărți aflat la intrare și apoi, strângând la piept cartea nou achiziționată, intră curioși, dar și nerăbdători și-și caută un loc lângă prieteni, colegi sau cunoștințe.

Ora 16.59. Sala este arhiplină, oamenii au ocupat întregul spațiu, inclusiv intervalele și fosta galerie a femeilor.

Întâlnirea cu „oamenii de la noi” Ideea a pornit de la jurnalistul și scriitorul Dan Orghici, mare iubitor de artă în general, de literatură în special și mereu interesat de tot ceea ce ține de cultura și istoria românească și mai ales orăștiană.

Nu de mult, și-a cumpărat – numai el știe cum l-a găsit – „Almanahul scriitorilor de la noi”, apărut la Editura „Librăriei Naționale” Sebastian Bornemisa din Orăștie, în anul 1911.

Probabil, atunci i-a venit ideea de a continua munca poetului, editorului și filosofului Sebastian Bornemisa, ideea de a „construi” o punte peste vreme și vremuri care să lege publicația din 1911 cu „anul Domnului 2014”, extinzând, așa cum scrie într-un cuvânt înainte, „interesul [...] la creatorul român din toată țara, la disporă” pentru a da „Românescului scris ce i se cuvine, și anume amploarea interculturală pe care și-a câștigat-o”.

Cam asta a fost ideea.

De aici încolo, a fost doar muncă, muncă și iar muncă, dar n-a făcut-o singur. A fost ajutat de alți intelectuali care au înțeles imediat importanța unui asemenea demers și au venit și

ei, la rândul lor, cu idei, texte, imagini sau scrieri inedite. Dintre aceștia, s-au remarcat: poetul și editorul Petru Romoșan și scriitorul și jurnalistul Cornel Nistorescu – doi oameni născuți tot pe plaiuri hunedorene, pentru care Orăștia mai înseamnă „acasă”, chiar dacă viața, cu bune și rele, i-a purtat pe cărările înstrăinării. Împreună au răzbit. Acum, „Almanahul” este gata să intre în casele și-n inimile cititorilor, în vârtejul opiniilor cunoscătorilor sau a diletanților, a celor cu o viziune largă, deschisă sau cu o privire opacă și rece. E gata să fie citit și asta este cel mai important. În sală se lasă o liniște deplină. Cei trei oameni de litere, Dan Orghici, Petru Romoșan și Cornel Nistorescu au ajuns în fața sălii, iar Adriana Chira, superba moderatoare a întâlnirii, profesoară și redactor al „Vorbei” îi prezintă în aplauzele asistenței, lăsându-i să povestească despre „Almanah” și ceea ce cuprinde,

ar și unele „probleme spinoase” ale vremurilor noastre.

Mi-aș permite să încerc un răspuns, deoarece, almanahul nu este un volum pueril, de popularizare a mediocrului, ci, după cum putem citi în DEX '09 (2009), este o „publicație anuală, în formă de volum, care cuprinde un calendar și un bogat material beletristic sau de altă natură, precum și diverse note informative cu caracter enciclopedic”. În rest, închei citându-l pe Dan Orghici care scria pe Facebook înainte de lansarea oficială a volumul: „Am o veste bună pentru prieteni și una foarte proastă pentru «cârcotași».

Almanahul este tipărit!”

Lectură plăcută!

Ileana-Lucia Floran jurnalist cultural membru U.Z.P.R.

În ziua de 24 aprilie, eleganta Sală Reduta a Teatrului de Artă din Deva a fost martora unui eveniment editorial de excepție, organizat de Consiliul Județean Hunedoara în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva și cu Teatrul de Artă din Deva, peisajul publicistic hunedorean îmbogățindu-se astfel cu o publicație originală, intitulată Contrapunct din Orăștie.

Almanahul oamenilor de la noi 2014.

Almanahul apare la inițiativa unor intelectuali de marcă legați sufletește de Orăștie și de împrejurimile ei: publicistul Dan Orghici, redactorul-șef al ziarului Vorba din Orăștie și poetul, editorul și omul de cultură Petru Romoșan. Grație acestei inițiative, avem azi prilejul să facem cunoștință cu un extrem de interesant, dens și bine elaborat almanah care vine să continue prestigioasa presă orăștiană de la finele secolului XIX și începutul secolului XX, o presă care a stat de la bun început în slujba idealurilor naționale ale românilor ardeleni.

Almanahul Contrapunct din Orăștie își propune, pe de o parte, să valorifice texte din presa orăștiană de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX și, pe de altă parte, să publice texte aparținând unor personalități contemporane, din variate domenii de activitate. În paginile revistei figurează, astfel, texte preluate din publicația Almanahul scriitorilor de la noi și semnate de Ioan Slavici, Șt. O. Iosif, Ilarie Chendi, Sebastian Bornemisa, Dominic Stanca, Petru Groza, Octav Tăslăuanu, Ion Agârbiceanu și alții, lista fiind foarte lungă. În al doilea rând, în paralel cu texte

vechi, valoroase, apar articole ce aparțin unor nume cunoscute din peisajul publicistic contemporan. Aceste articole sunt semnate fie de personalități născute pe meleaguri orăștiene (jurnalistul Cornel Nistorescu, poetul și editorul Petru Romoșan, Mircea Ioan Moloț, președintele Consiliului Județean Hunedoara, doctorul Dorel Săndesc, criticul literar Ion Dodu Bălan, primarul municipiului Orăștie, Ovidiu Bălan, deputata Natalia Intotero, acad. Ioan Baciu, elevi ai Colegiului Național „Aurel Vlaicu” din Orăștie, scriitori este o publicație de înaltă ținută calitativă, o puorăștieni etc.), fie de personalități ale vieții cultu- blicație care trebuia să fie realizată pentru a vedea ce rol cu totul excepțional a jucat Orăștia în viața culturală a României.

Apariția acestui almanah în peisajul presei hunedorene și naționale reprezintă un moment important prin faptul că valorifică texte ce poartă semnături celebre, texte apărute cu peste un secol în urmă la Orăștie, dar dă prilejul și unor condeie noi, contemporane nouă, să se exprime și să-și facă cunoscute opiniile. Semnatarii articolelor sunt nume bine cunoscute nouă, dar și tineri cărora realizatorii revistei le-au dat ocazia de a se lansa în lumea atât de fascinantă a publicisticii: elevi, adolescenți, tineri jurnaliști. Contrapunct din Orăștie este, astfel, o tribună de la care se fac auzite voci, se exprimă puncte de vedere, toate acestea într-un inspirat contrapunct peste decenii, ascultând și vocile care au răsunat cu peste un secol în urmă. Asistăm, în ferale din țară, nume bine cunoscute și apreciate de toți cei care urmăresc viața culturală a României (scriitoarea și editoarea Adina Kenereș, istoricul Dinu C. Giurescu, diplomatul Mircea Malița, poetul Nichita Danilov etc.).

Un loc aparte ocupă și autorii din diaspora românească cărora li se acordă importanța și respectul pe care le merită.

Contrapunct din Orăștie este o publicație inedită, un anuar menit în primul rând să valorifice moștenirea culturală a presei orăștiene, să prezinte istoria orașului și a împrejurimilor sale, istoria școlilor orăștiene, să aducă la lumină portretele unor mari personalități născute aici (Nicolaus Olahus, Aurel Vlaicu, Aurel Nedel). Oferta de articole acoperă o arie largă de subiecte, de la istorie la artă, de la literatură la politologie și pamflet de bună calitate.

De aceea, Contrapunct din Orăștie

lul acesta, la un fericit și rodnic dialog peste generații, dialog din care se nasc idei pertinente, exprimate cu harul și talentul fiecărui autor.

Contrapunct din Orăștie a fost primit cu căldură, cu bucurie și cu speranța că va avea viață lungă și va aduce în fața cititorilor texte incitante, de actualitate, care să le stârnească de fiecare dată interesul.

Cu deosebită considerație, Manager, Ioan Sebastian Bara

Trece o noapte, trece înc-o zi, Lupta se ascute între clase, Iar chiaburii se arată-a fi Elemente tot mai duşmănoase.

Infamia de mai sus a fost scrisă de A.E. Baconsky, tatăl actualului ambasador român la Paris, „teologul” Theodor Baconsky. Bunicul meu, căruia îi port numele, primar ţărănist, a fost deportat, în calitatea lui de chiabur, pe Cîmpia Aradului, de unde s-a întors doar ca să moară pe pămîntul său - refuzînd să mai vorbească, deşi nu muţise între timp. S-au dus deja 20 de ani de libertate prost folosită. Foştii potentaţi din partid, servicii secrete, industrie, agricultură, cultură etc. au avut mulţi copii. Care au beneficiat de cele mai bune şcoli, de acces la resurse rare şi care astăzi sînt oameni maturi, mulţi chiar se pregătesc să iasă la pensie. Mă grăbesc să spun : copiii nu pot fi judecaţi pentru ce au făcut părinţii lor. Şi totuşi, ei sînt una dintre principalele explicaţii ale catastrofalei tranziţii româneşti. Cei mai neaşezaţi, cei mai nefericiţi de propria lor ascendenţă, pentru că nu vor reuşi niciodată s-o „rezolve”, sînt chiar aceşti urmaşi capitalişti ai vechiului regim comunist.

Tismăneanu, Patapievici şi Irinel Columbeanu, trei exemplare publice supraexpuse, nu vor cu adevărat condamnarea comunismului – lucru, de altfel, absurd şi irealizabil –, ci doar condamnarea propriilor genitori, de care ei nu mai vor să fie legaţi în nici un fel, căci nu sînt „vinovaţi” de o asemenea relaţie. Şi sigur că nu sînt vinovaţi, dar pînă la un punct : acela în care ne obligă şi pe noi, ceilalţi, să ne condamnăm părinţii şi bunicii, mulţi dintre ei trecuţi prin puşcăriile, gulagurile şi „serviciile de personal” administrate de părinţii lor. La sfîrşitul anilor ’70 şi la începutul anilor ’80, împreună cu prieteni intelec-

hoţiilor, dar ar fi raţionalizat dezbaterile despre trecut). Nu s Copiii foştilor -a realizat nici una, nici alta. Cui i-a folosit întreţinerea dihoPetru Romoșam

tuali, scriitori – zisa generaţie ’80 –, încercam să punem piedici, să „băgăm strîmbe”, să fabricăm „şopîrle” împotriva sistemului totalitar. Vladimir Tismăneanu era propagandist comunist, şi încă unul foarte harnic, la fel de grafoman ca şi azi. Patapievici avea, se spune, un job convenabil, despre care nu scoate nici o vorbă azi. În cazul lui Irinel Columbeanu şi a altora ca el, se ştie încă puţin despre cum îşi duceau viaţa lor de beizadele – o excepţie onorabilă face Serghei Mizil, care povesteşte fără complexe episoade din acele vremuri, cu tinerii lor.

După 1989, România avea două soluţii radicale de situare cinstită faţă de vechiul regim totalitar : o lustraţie severă, după modelul german, sau o reconciliere naţională (care n-ar fi presupus, bineînţeles, şi iertarea crimelor sau legalizarea

niei, a confuziei, a hărmălaiei ? Foştilor şi copiilor lor ? Şi ce rol au jucat, de fapt, „zbîrnîitorile” presupusei societăţi civile gen Mircea Dinescu, Andrei Pleşu, Monica Macovei, Stelian Tănase, ei înşişi cu rădăcini în recenta lume roşie (chiar şi socri, cînd nu mame, taţi, unchi).

Să revenim. Mizeria publică revărsată de unii ca Vladimir Tismăneanu şi de alţii ca Irinel Columbeanu în viaţa românilor a fost şi este de o violenţă ieşită din comun.

Voi rezista tentaţiei de a face liste lungi cu nenumăraţii fii, nepoţi, fraţi, cumnaţi şi cumnate. Cei mai mulţi dintre ei nau urmărit decît bunăstarea, prin orice metode, legale dar mai ales ilegale, evitînd să dea lecţii sau să distorsioneze adevărul pînă la monstruos, aşa cum au făcut cîteva triste celebrităţi. Dar copiii foştilor sînt peste tot : în finanţe, în petrol, comerţ, IT, în reformatele servicii, în politică. Ministerele, partidele, comisiile, consiliile de administraţie, massmedia, universităţile sînt într-o mare măsură „ocupate” de aceşti urmaşi, foarte activi şi foarte „condamnatori”. Mulţi au rezidenţe puţin sau deloc cunoscute în „putredele” ţări dezvoltate. Averea defunctului stat comunist (sau stat pur şi simplu ?) a fost împărţită între copiii foştilor, lumea interlopă şi diverşi „investitori” ciudaţi.

Să dăm şi un exemplu pozitiv. Deşi nu am mai întîlnit-o de multă vreme, am urmărit-o cu simpatie şi admiraţie pe Anca Oroveanu, ea însăşi fiica unuia dintre personajele cu adevărat „grele” ale trecutului nostru recent, Leonte Răutu. Cultivată, discretă, profesoară iubită de studenţii ei, şi-a conservat un mod de a fi care, din păcate, nu a fost imitat de alţii. În fapt, comunismul n-a fost decît o scurtă paranteză (45 de ani), la care se adaugă, iată, şi cei 20 de ani prevestiţi de cobea informată Brucan, timp în care s-a transferat tot ce se putea transfera de la lumea veche spre mîndra şi înspăimîntătoarea lume nouă. Tuturor tradiţiilor li s-a sucit gîtul.

Confuzia pare să fie totală. „Revoluţia” a învins. Dar, se ştie, în lumea reală, nici o victorie nu e definitivă. „Trece o noapte, trece înc-o zi...”

Bucureşti, 6 noiembrie 2009 – la alegeri

Însă utilitatea lor va trece la un nivel superior în momentul în care vor fi capabile să realizeze componente electronice precum tranzistori sau rezistori, care vor ieftini mult electronicele şi electrocasnicele.

Vom ajunge să ne printăm frigiderele şi televizoarele în casele noastre, pentru câţiva dolari.

Viabilă din punct de vedere ştiinţific: în 2021; In doar câţiva ani, viaţa, aşa cum o ştim, se va Implementarea la scară largă şi posibilă din schimba radical, datorită invenţiilor care vor revopunct de vedere financiar: în 2022. luţiona până şi lucrurile mărunte.

Predicţii uluitoare despre viitor: Top 10 tehnologii care ne vor schimba viaţa

Publicaţia Business Insider a întocmit o listă cu aceste tehnologii.

Monede digitale: Reprezintă o alternativă la banii tradiţionali. Momentan, ele nu sunt produse de băncile centrale şi nu au legătura cu alte monede. Poţi cumpăra bunuri şi servicii, iar valoarea lor este determinată de tranzacţii interne.

Tehnologie viabilă din punct de vedere ştiinţific: prezent; Implementarea tehnologiei la scară largă: în 2016; Tehnologie posibilă din punct de vedere financiar: în 2017.

Botsourcing: Atât sarcinile fizice, cât şi cele din mediul online, nu vor mai fi făcute de oameni, ci de un program software autonom.

Viabilă din punct de vedere ştiinţific: în 2017; Implementarea la scară largă şi posibilă din punct de vedere financiar: în 2020.

Particule inteligente: Reprezintă un sistem format din particule microelectromecanice, care conţin fie senzori, fie roboţi sau alte dispozitive inteligente, capabile să detecteze lumina, temperatura, vibraţiile, magnetismul sau substanţele chimice.

Viabilă din punct de vedere ştiinţific: în 2022; Implementarea la scară largă în 2024; Posibilă din punct de vedere financiar: în 2027.

Electronice realizate cu imprimanta 3D: Imprimantele 3D au evoluat deja atât de mult încât poţi obţine mâncare şi obiecte cu ajutorul lor. Mai mult, ele te pot ajuta să construieşti chiar şi o locuinţă.

Material-minune: Memristorul va stoca informaţii după ce aparatul nu va mai fi alimentat cu energie (să zicem, după ce opreşti calculatorul). El va fi mult mai eficient, va avea o capacitate de stocare mult mai mare decât tranzistorii tradiţionali, iar dimensiunile sale nu le vor depăşi pe cele ale unui cub de zahăr.

Viabilă din punct de vedere ştiinţific: în 2018; Implementarea la scară largă: în 2022; Posibilă din punct de vedere financiar: în 2025.

zboară la o altitudine foarte mare (17-22 km) deasupra oraşelor, timp de mai mulţi ani. Astfel de nave vor orbita în stratosferă şi vor fi nişte sateliţi de comunicare foarte eficienţi.

Viabilă din punct de vedere ştiinţific: în 2022; Implementarea la scară larăa: în 2026; Posibilă din punct de vedere financiar: în 2027.

Computere cu sentimente umane: În doar caţiva ani, calculatoarele vor putea simţi şi reacţiona la mediul înconjurător. Dispozitivele vor avea informaţii despre toate circumstanţele în care opereaza şi vor reacţiona în consecinţă. În plus, ele vor fi capabile să înveţe presupuneri legate de starea curentă a utilizatorului.

Viabilă din punct de vedere ştiinţific: prezent; Implementarea la scară largă şi posibil din punct de vedere financiar: în 2017.

Ochelari inteligenţi: Asemănători cu Google Glass, aceştia vor permite afişarea informaţiilor O noua metodă de învăţare: Deja tot mai mulţi contextuale în câmpul vizual al utilizatorului. oameni preferă să participe la lecţii predate onliViabilă din punct de vedere ştiinţific: prezent; ne, la care participă mii de utilizatori din toată Implementarea la scară largă: în 2019; lumea.

Posibilă din punct de vedere financiar: în 2020.

Viabilă din punct de vedere ştiinţific şi impleEcrane cât un perete: Ele vor fi folosite în divermentarea la scară largă: prezent; se scopuri şi vor oferi o experienţă captivantă.

Posibilă din punct de vedere financiar: în 2021.

Viabilă din punct de vedere ştiinţific: 2017; Reteaua 5G: A cincea generaţie pentru telecoImplementarea la scară largă: 2022; municaţii va aduce o viteză mai mare pentru trafiPosibilă din punct de vedere financiar: 2023. cul de date, dar şi o experienţă superioară a apeluTeleprezenţa: Tehnologia este folosită deja în rilor telefonice. În plus, ea ar urma să devină un videoconferinţe. Ea permite unei persoane să se standard la nivel global. simtă ca şi când ar fi in alt loc.

Viabilă din punct de vedere ştiinţific:în 2016; Viabilă din punct de vedere ştiinţific: prezent; Implementarea la scară largă: în 2017; Implementarea la scară largă: 2024; Posibilă din punct de vedere financiar: în 2022.

Posibilă din punct de vedere financiar: 2025.

Uită de Wi-Fi: Viitoarele reţele Wireless GiRealitate virtuală imersivă multi-user: Tehnologabit vor fi capabile să suporte conexiune de până gia va crea un mediu în care toţi utilizatorii vor fi la 6 Gbps pentru dispozitivele aflate în raza lor. conectaţi în mod direct prin stimularea creierului, Viabilă din punct de vedere ştiinţific: în 2016; depăşind graniţa dintre realitate şi ficţiune.

Implementarea la scară largă: în 2012; Viabilă din punct de vedere ştiinţific şi implePosibilă din punct de vedere financiar: în 2022. mentarea la scara largă: 2026; Posibilă din punct de vedere financiar: 2027.

Internet din aer: Gandiţi-vă la o navă cvasistaţionară care oferă acces la Internet în timp ce

Ziua Pământului este sărbătorită în fiecare diul înconjurător. Prin activităţile derulate pe benefice, dar şi influenţele negative pe care an, în data de 22 aprilie, în 192 de ţări. Prima parcursul unei zile au fost subliniate efectele omul le poate avea faţă de mediu. dată în anul 1970, senatorul american GayAm vizionat filme, am realizat postere cu lord Nelson a proclamat această zi drept Ziua "Mesaj de Ziua Pământului", am făcut încă un Pământului, la un an de la deversarea de pepas spre preţuirea Pământului. trol din Santa Barbara, cel mai mare accident La orele prânzului, împreună cu oaspeţii de acest gen de până atunci. Scopul acestei noştri dragi, am mers în curtea şcolii, loc în zile era să atragă atenţia clasei politice asupra care am plantat "Bradul prieteniei". protecţiei mediului. 25 de ani mai târziu, NelAm ales sa plantăm un brad deoarece bradul son a fost decorat de preşedintele Bill Clineste copacul vieţii. În tradiţia şi cultura romaton, pentru rolul său în crearea acestui eveninească, bradul este întâlnit la cele trei momenment. te-cheie ale vieţii omului: la naştere, căsătorie În fiecare an, Ziua Pământului este sărbăşi moarte. torită prin diferite evenimente, iar tema de La naştere se plantează un brad, pentru noanul acesta a fost "Oraşele Verzi". rocul nou-născutului, iar copilul si bradul vor NASA celebrează Ziua Pământului printr fi, în mod simbolic, infrăţiţi.

-un eveniment intitulat "GlobalSelfie", în care La căsătorie, bradul se împodobeşte cu grijă participanţii sunt invitaţi să se fotografieze în şi cu multă bucurie. Acest brad va fi purtat, cu aer liber şi să publice fotografia pe reţelele de multă mândrie, de cavalerul de onoare în drusocializare, folosind hashtagmul alaiului spre biserică. ul "GlobalSelfie". Cu ajutorul imaginilor, NAȘi bradul de înmormântare este împodobit, SA va crea un colaj care va reprezenta Pădoar că acesta este ornat cu dulciuri care se mântul. vor împărţi la pomană, dacă persoana decedaLa Colegiul Naţional "Aurel Vlaicu", Ziua tă este femeie sau bărbat căsătorit. Dacă decePământului a fost o adevarată sărbătoare. În datul este fecior, la căpătâiul său este pus un această zi în care elevii, coordonaţi de profebrad care are atâţia metri câţi ani avea tânărul soara Giurgiu Margareta, şi-au arătat dragosprăpădit de soartă. tea şi recunoştiinţa faţă de "planeta albastră", După plantarea bradului, fiecare persoană a împreună cu oaspeţii de seamă din Italia, legat câte o panglică - ce reprezintă o dorinţă Olanda, Australia şi Lituania, întrucât în de ramurile acestuia. Odată cu creşterea braşcoală se desfăşura prima vizită în cadrul dului, dorinţa va fi tot mai aproape de împliproiectului Comenius – “YOUNG FOOD nire, până cand va deveni realitate.

EDUCATION” Prin excelenţă, elevii Colegiului Naţional Proiectul Ziua Pământului, aflat la a treia "Aurel Vlaicu" din Orăştie, împlinesc visul lui ediţie în şcoala noastră, urmăreşte realizarea Vlaicu de zbor spre înălţimi. unor activităţi cu caracter transdisciplinar care să conducă la formarea unor deprinderi Mădălina Pândariu - clasa a XI-a B pozitive şi a unei atitudini corecte faţă de me-

Liceul Tehnologic Nicolaus Olahus Oferta şcolară pentru anul şcolar

2014-2015 LICEU

FILIERĂ TEHNOLOGICĂ PROFIL TEHNIC clasa a 9-a zi: Mecatronică.

PROFIL RESURSE NATURALE ȘI PROTECŢIA MEDIULUI clasa a 9-a zi: Chimie industrială.

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL

Mecanică - 3 ani clasa a 9-a zi (Absolvenţi ai învăţământului gimnazial şi din precedenţii ani de şcolari) Chimie industrială - 2 ani clasa a 10-a zi.

ÎNVĂȚĂMÂNT POSTLICEAL

Cosmetician, Mecanică-maistru mecanic, Tehnician maşini cu comandă numerică, Tehnician echipamente periferice şi birotică.

ÎNVĂȚĂMÂNT SERAL

Mecanic clasa a 12-a Electric clasa a 12-a

Conducerea Liceului Tehnologic Nicolaus Olahus

COLȚ DE SPIRITUALITATE

Papa Francisc: Omilia la sfânta Liturghie şi canonizarea papilor Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea (27 aprilie 2014) În centrul acestei duminici care încheie Octava de Paşti şi pe care sfântul Ioan Paul al II-lea a voit ca să aibă titlul de Milostivirea Divină, sunt rănile glorioase ale lui Isus înviat.

El le-a arătat deja prima dată când a apărut apostolilor, chiar în seara zilei după sâmbătă, în ziua Învierii. Însă în seara aceea, aşa cum am auzit, nu era Toma; şi atunci când ceilalţi i-au spus că l-au văzut pe Domnul, el a răspuns că dacă nu va vedea şi nu va atinge acele răni, nu va crede. După opt zile, Isus a apărut din nou în cenacol, în mijlocul discipolilor: era şi Toma; s-a adresat lui şi l-a invitat să atingă rănile sale. Şi atunci acel om sincer, acel om obişnuit să verifice personal, a îngenuncheat în faţa lui Isus şi a spus: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" (In20,28).

Rănile lui Isus sunt scandal pentru credinţă, dar sunt şi verificare a credinţei. Pentru aceasta în trupul lui Cristos înviat rănile nu dispar, rămân, pentru că acele răni sunt semnul permanent al iubirii lui Dumnezeu faţă de noi, şi sunt indispensabile pentru a crede în Dumnezeu. Nu pentru a crede că Dumnezeu există, ci pentru a crede că Dumnezeu este iubire, milostivire, fidelitate. Sfântul Petru, preluându-l pe Isaia, le scrie creştinilor: "Prin rănile lui aţi fost vindecaţi" (1Pt 2,24; cf. Is 53,5).

Sfântul Ioan al XXIII-lea şi sfântul Ioan Paul al II-lea au avut curajul de a privi rănile lui Isus, de a atinge mâinile sale rănite şi coasta sa străpunsă. Nu le-a fost ruşine de trupul lui Cristos, nu s-au scandalizat de El, de crucea sa; nu le-a fost ruşine de trupul fratelui (cf. Is 58,7), pentru că în fiecare persoană suferindă îl vedeau pe Isus. Au fost doi oameni curajoşi, plini de parresia Duhului Sfânt, şi au dat mărturie Bisericii şi lumii despre bunătatea lui Dumnezeu, despre milostivirea sa.

Au fost preoţi şi episcopi şi papi din secolul al XX-lea. I-au cunoscut tragediile, dar nau fost doborâţi de ele. Mai puternic, în ei, era Dumnezeu; mai puternică era credinţa în Isus Cristos Răscumpărătorul omului şi Domn al istoriei; mai puternică în ei era milostivirea lui Dumnezeu care se manifestă în aceste cinci răni; mai puternică era apropierea maternă a Mariei. În aceşti doi oameni contemplativi ai rănilor lui Cristos şi martori ai milostivirii sale locuia "o speranţă vie", împreună cu o "bucurie nespusă şi strălucită" (1Pt 1,3.8).

Speranţa şi bucuria pe care Cristos înviat le dă discipolilor săi şi de care nimic şi nimeni nu-i poate priva. Speranţa şi bucuria pascale, trecute prin cuptorul despuierii, al golirii, al apropierii de păcătoşi până la extrem, până la greaţă datorită amărăciunii acelui potir. Acestea sunt speranţa şi bucuria pe care cei doi Papi sfinţi le-au primit în dar de la Domnul

HIMERA IDENTITĂŢII

Printre zorii cei noi, cu chipul răvăşit de încă o noapte fără somn, mă găsesc la limita existenţei, vreau să mă recunosc în oglindirea dimineţii, dar oglinda mă minte. Trăiesc prin iluzia fiecărei dimineţi bucuria vieţii.

Aş vrea să ies, să evadez din casa în care am devenit propriul prizonier, dar mi-e greu să păşesc pe drumul cifrei doi, aşa că mă limitez la scurte călătorii prin luminişul memoriei. El nu mă va trăda! Sunt sigură de asta, îmi repet încet, atât de încet încât nu mai înţeleg nimic nici eu.

Răstorn destinul pe o tablă de şah şi încep jocul nebunilor cu regi şi regine, dar fără să-mi dau seama m-am trezit că mă jucam cu hazardul de-a fi. Când credeam că am învins de fapt era o înfrângere, jucam contra mea, era – deci – cu neputinţă să câştig, o parte din mine pierdea, o alta câştiga, am dezlănţuit haosul, totul extrapolase, luase un alt sens. Devenisem o piesă de şah, trăiam o realitate desprinsă de real. În vreme ce priveam înmărmurită mutarea fiecărei piese, acestea au început să prindă viaţă, să se identifice şi mai mult cu lumea din jurul meu. Simţeam că-mi pierd orice urmă de discernământ, pământul devenise vid, nu mai existam în timp, eram una cu el, eram neant. Nu ştiu câte ore s-au scurs, cert este că m-am încumetat într-un final să arunc tabla pe jos, dar în zgomotul pieselor ce cădeau, am recunoscut freamătul iluziei. Nu mai puteam rămâne, era imposibil de stat, trebuia să plec, să evadez, să las în urmă iluzia exprimată-n false culori, dar m-am oprit pe drumul cugetării... înviat şi la rândul lor le-au dăruit din belşug Să fiu iluzie sau iluzie sunt? poporului lui Dumnezeu, primind recunoştinţa sa veşnică.

MATEMATICA AŞTEPTĂRII Această speranţă şi această bucurie se Exist în fiecare adiere de vânt! Strigam încerrespirau în prima comunitate a credincioşilor, când să-mi fac auzit glasul de sub cupola nehotăla Ierusalim, despre care vorbesc Faptele râtă ca formă, ca scop, a vieţii.

Apostolilor (cf. 2,42-47), pe care am ascultat-o Să nu uiţi cine eşti ! în prima lectură. Este o comunitate în care se Să nu uiţi ceea ce simţi! trăieşte esenţialul Evangheliei, adică iubirea, Să fi OM! milostivirea, în simplitate şi fraternitate.

Caut să redescopăr omul în definiţia lui tranŞi aceasta este imaginea Bisericii pe care spusă fizic, dar eşuez prin a umple un gol cu un Conciliul al II-lea din Vatican a ţinut-o în faţa altul şi altul... sa. Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea au Avem măşti pe care le purtăm cu mare fală, colaborat cu Duhul Sfânt pentru a restabili şi fiind mândri de reuşita noastră de a părea ceea a actualiza Biserica după fizionomia sa origice în final nu suntem. nară, fizionomia pe care i-au dat-o sfinţii în Bravăm oriunde şi oricând, dar la sfârşitul decursul secolelor. Să nu uităm că tocmai unei zile, când rămânem doar cu noi şi privim sfinţii sunt cei care trimit înainte şi fac să crească Biserica. Convocând Conciliul, sfântul circumspecţi în oglindă, ce vom vedea în ea, pe Ioan al XXIII-lea a demonstrat o delica- noi – adevăraţii trubaduri ai vieţii – sau o mască tă docilitate faţă de Duhul Sfânt, s-a lăsat con- schimonosită a nefiinţei.

Dorim să fim, dar suntem capabili să fim ceea dus şi a fost pentru Biserică un păstor, un conce dorim? ducător-condus, condus de Duhul Sfânt.

Opresc secundarul ce-mi agasează memoria Aceasta a fost marea sa slujire adusă Bisericii; obosită de atâtea neînţelesuri şi mă opresc cu pentru aceasta mie îmi place să-l gândesc gândul la iluzia fericirii, neştiind ce va urma ca Papa docilităţii faţă de Duhul Sfânt. când ticăitul, tot mai strident al timpului, va opri În această slujire adusă poporului lui zgomotul aşteptării, dar stau în tăcerea redescoDumnezeu, sfântul Ioan Paul al II-lea a fost Papa familiei. Aşa a spus el însuşi, odată, perită-n imaginare culorile nopţii. În tot acest timp jubilam cu fericirea de-a fi, de că ar fi voit să fie amintit, ca Papa familiei. Îmi place să subliniez acest lucru în timp ce trăim a iubi – a iubi chiar şi nepăsarea sau teama.

Iluzia ce-mi înveninează existenţa este cea a un drum sinodal despre familie şi cu familiile, un drum pe care cu siguranţă el îl însoţeşte şi aşteptării. îl susţine din cer.

Să aştept ce?

Fie ca amândoi aceşti noi sfinţi păstori ai Să aştept cât? poporului lui Dumnezeu să mijlocească penSă aştept să găsesc pustiul din mine sau să-l tru Biserică, pentru ca, în timpul acestor doi umplu cu un alt pustiu? ani de drum sinodal, să fie docilă faţă de DuCe ar trebui să aştept? hul Sfânt în slujirea pastorală adusă familiei.

Materia cea mai grea care ne învaţă viaţa, ar Fie ca amândoi să ne înveţe să nu ne scandali- putea fi matematica aşteptării. zăm de rănile lui Cristos, să intrăm în misteClaudia Gabriela Marcu rul milostivirii divine care mereu speră, meNotă: în numărul trecut am încurcat numele de drept reu iartă, pentru că mereu iubeşte. al autoare, în locul autoarei de drept, Claudia Gabriela Franciscus Marcu , apărea scris Cristina Toma! Scuzele mele sunt Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

pentru amândouă distinse scriitoare, Dan Orghici

Era în ajunul zilei de naştere a Poetului, am găsit de cuviinţă să redau un articol publicat în urmă cu un an în Roza noastră din Mai. Este vorba de un eseu al elevului Ştefan-Alexandru Stancu care, pe atunci, încă nu împlinise nici măcar cei 14 anişori necesari eliberării cărţii de identitate. M-am gândit că, în felul acesta, vă vom putea oferi şi o altă imagine a sistemului şcolar atât de blamat în zilele acestea. Enjoy!

Se întâmplă asfel: Cultura, acea expresie care cuprinde întreaga substanţă a fiinţei noastre, chiar există. E bine atunci când se împacă lucrurile între ceea ce a fost, ceea ce este şi ceea ce ar putea fi. Nici că era rost altcumva mai nimerit. E vorba despre istoria unui fapt, în măsura în care e vorba despre Vorba în sine. Nu am prea văzut atâta putere de muncă, voinţă, ambiţie, încăpăţânarea fiind subînţeleasă-intrinsecă, până la Dan Orghici, poate decât la unii foarte puţinii rămaşi în memoria colectivă, şi aceia fiind mai-mult-decât-încăpăţânaţii deja ajunşi în manualele de literatură şi de jurnalistică. Ce îl determină pe acest om să fie pur şi simplu om în sine, nimic altceva…

Apartenenţa la o idee pentru care el merge zi-noapte şi noapte-zi până la capăt dacă ar fi acel capăt, dar evident că nu e să fie. „Contrapunct din Orăştie – Almanahul oameilor de la noi – 2014” este un eveniment. Care se va lăsa categoric cu urmări. În măsura în care voi putea să mă alătur pe mai departe, distinşilor autori care semnează aici, categoric o voi face. Sunt nume având valoarea lor greu de măsurat, încât nu le voi pomeni; dar sunt oamenii din spatele numelor – despre care nu pot a spune altceva decât că-i respect, îi iubesc şi nu voi uita niciodată că m-am aflat printre dumnealor, cu a mea discretă semnătură, Daniel Marian

Romul LADEA (1901–1970) Portretul lui Tasso Marchini

Prima mea întâlnire cu Mihai Eminescu s-a petrecut când aveam doar şase ani.

Eram la grădiniţă şi într-o zi doamna educatoare ne-a spus că ne va vorbi despre Mihai Eminescu, cel mai mare poet român. Copil fiind, am fost curios s-o ascult, căci mi-l imaginam deja înalt ca un brad uriaş, ca aceia pe care îi vedem de sărbători puşi în pieţele oraşelor să ne bucure privirile. Dumneaei ne-a spus atunci că a scris cele mai frumoase versuri din câte există. A scris poezii manifest ca „Împărat şi proletar”, poezii unice ca „Glossa” şi poezii magice ca „Luceafărul”.

Ne-a mai spus că este supranumit „poetul nepereche” sau „luceafărul poeziei româneşti”. Ne-a dat temă să învăţăm acasă câteva versuri din cea mai frumoasă poezie a sa, dar nu ne-a spus care este aceea. casă am întrebat-o pe mama care este cea mai frumoasă poezie scrisă de el. Ea m-a privit cu mirare şi m-a întrebat de ce vreau să ştiu. I-am explicat ce temă am. A zâmbit cu indulgenţă şi mi-a spus ceva ce nu am înţeles atunci: „Nu există cea mai frumoasă poezie a sa. TOATE poeziile scrise de Eminescu sunt unice, deosebite, sensibile, uimitoare. Dar dacă chiar vrei, vom învăţa împreună câteva versuri din poezia pe care eu o consider a fi cel mai profund mesaj al său către toate generaţiile de români!”. A petrecut cu mine ore întregi pentru a mă învăţa cum să recit acele versuri. Nu pricepeam de ce mă pune iar şi iar să le recit cu atenţie şi intonaţie, cu respect, aşa ca pe o rugăciune.

mai frumoasă poezie a sa”. Atunci nu am înţeles ce se întâmplase. Recitasem versuri din poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!”.

Trecut-au anii, am mers la şcoală şi viaţa a făcut ca proxima revedere să o am cu EL când „fiind băiet păduri cutreieram”. Eram într-o vacanţă la bunica şi atunci am avut marea şansă de a-l cunoaşte. Primisem cadou de la mama o carte cu versuri scrise de el. Mă însoţea pretutindeni, eram împreună cu cel mai bun prieten al meu. Aşa am ajuns la mijloc de codru des şi i-am cunoscut pe FătFrumos din tei, pe Călin din file de poveste, pe Crăiasa din poveşti ce se plimba cuprinsă de melancolie pe lacul codrilor albaştri ascultând somnoroase păsărele.

Mă plimbam căutând să descopăr povestea codrului. Îl întrebam „Ce te legeni codrule...” şi ascultam parcă cu inima cum trece freamăt de codru, sara pe deal, peste vârfuri de brazi veşnic tineri şi ferice, asemeni lui. Am trecut şi pe lângă plopii fără soţ căutându-i urmele de paşi. Am privit la steaua încercând să mă apropii de el. Am fost convins că s-a ascuns nemuritor şi rece doar acolo unde nu-l poate atinge nimeni, în „Luceafărul” său iubit şi unic.

Sunt doar un copil care a descoperit un foarte bun prieten. Mi-e dor de el. Eu nu pot spune dacă este cel mai mare poet român. Dar simt că este cu siguranţă cel mai sensibil. Nu pot spune că este fără pereche, dar ştiu sigur că fără el copilăria mea ar fi fost mai altfel, mai săracă. Se spune că „dacă Eminescu nu ar fi existat, ar fi trebuit să îl inventăm”. Eu simt că dacă el nu ar fi fost Luceafărul poeziei româneşti, am fi avut sufletele mai triste, nopţile mai goale, visele mai lipsite de speranţă. Fără acest prieten deosebit, aş fi fost un copil oarecare, într-o ţară oarecare. Dar aşa, pentru că îl port pe el în adâncul sufletului meu, ca noi toţi, românii născuţi aici în ţara lui, a devenit prietenul meu. Astfel, ne dă tuturor unica şansă să facem parte din poeziile lui nemuritoare, din visele sale măreţe şi din idealurile lui fără limite.

A doua zi am mers la grădiniţă nerăbdător să recit poezia. Mi-a venit rândul după alţi copii care s-au descurcat bine.

Doamna educatoare m-a scos în faţa clasei. Eu am respirat adânc şi am început să recit atent, calm, cu intonaţie, aşa cum învăţasem acasă. Eram atunci cam 30 de copiii înghesuiţi într-o clasă de grădiniţă.

Eram mici, năzdrăvani, jucăuşi, gălăgioşi.

Tocmai de aceea nu am înţeles de ce când am început să recit, rar şi cu putere, toţi au tăcut. Se făcuse linişte şi nu pricepeam de ce. Şi nu am înţeles atunci de ce, la sfârşit, doamnei i-au dat lacrimile, m-a În numele tuturor românilor, îţi mulţuaplaudat prima şi după ea toţi copiii. mesc domnule Mihai Eminescu, îţi mulţumesc pentru că ai ales să te naşti în M-a luat în braţe, m-a strâns la piept şi dulcea noastră ţară, în România! mi-a spus emoţionată: „Bravo, copile, ai recitat această poezie ca şi cum ar fi cea http://victorostropel.blogspot.ro/

SC HVO PROFI BUILDING SRL 1 Dulgher 1 Fierar betonist 2 Zidari Adresă: Orăştie, Constantin Dobrogena Gherea, nr. 2 Telefon: 0735/178732 L-V 08.00 - 17.00

LOCURI DE MUNCA VACANTE LA DATA DE 28.04.2014

SC EUROPA GUARD SRL

1 ospătar 2locuri controlor poarta 1 bucătar 2 locuri agent securitate Adresă: Aurel Vlaicu (Izvorul Rece) Tel.: 0254/241921 Adresa : Sibiu, str. Crisanei. Nr.16 (locurile vacante se SC CASTRUM TEHIMPEX SRL află în sat Aurel Vlaicu) Tel: 0762/009757 1 recepţioner Adresă: Aurel Vlaicu (Izvorul Rece) Tel. 0254/241921 SC TC IND SĂ ORĂŞTIE 2 muncitori necalificaţi în construcţii ECO DIMOS ENERGY SRL 2 zidari 1 electrician 2 dulgheri Adresă: Sereca, nr. 13 Telefon: 0754/890613 Adresă: Orăştie, Nicolae Titulescu, nr. 60 Telefon: 0254/241977

VITAL BERRY MARKETING EXPORT SRL

50 muncitori necalificaţi la ambalarea produselor solide şi semisolide.

(Determinată 1-2 luni, începând cu data de 01.06.2014) Adresă: Beriu, nr. 192B Telefon: 0254/246124

CONSUM COOP GEOAGIU 1 lucrător gestionar – Gelmar 1 lucrător gestionar – Homorod 1 vânzător- Geoagiu Băi Adresă: Geoagiu, Calea Romanilor, nr.158 Telefon: 0754/089149

SPITALUL MUNICIPAL ORĂŞTIE Infirmier- secţia Interne Concursul va avea loc în dată de 13 şi 15 mai 2014

SC ITAI IZVORUL RECE

(Xanthium spinosum) Ghimpele face parte din familia Asteraceae, find o plantă erbacee, anuală, cu o tulpină bogat ramificată, cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze şi flori mici verzui. Creşte pe lângă drumuri şi garduri, prin păşuni, saturi şi locuri necultivate. Ghimpele este o plantă cu o capacitate de adaptare impresionantă, care rezistă deopotrivă la secetă,

Horoscop

Realizat de Casandra De multă vreme vă gândiţi să vă schimbaţi câteva obiecte de uz casnic. Iată că acum este momentul să le achiziţionaţi, mai ales că şi familia vă sprijină şi este de acord cu dumnevoastră.

FECIOARA 23.08-22.09: Disputele cu partenerul de viaţă se sting. Un prieten va propune o excursie, ocazie cu care vă gândiţi să-i faceţi o surpriză jumătăţii dumneavoastră. Ce nu a mers bine nu a fost din vina dumneavoastră, ci aşa arată realitatea.

Crudă, nu?!

BALANŢA 23.09-22.10: Porniţi săptămâna cu bune intenţii şi sunteţi gata să vă războiţi cu toţi ca să realizaţi tot ce v-aţi propus. Vă simţiţi cu mult mai deştepţi decât cei din jur, însă nu trebuie să vă impuneţi prea tare.

Fiţi echitabili şi cântăriţi bine înainte să acuzaţi.

SCORPION 23.10-21.11: Vine o zi când fluxul de întrebări fără răspuns se va opri. Ceea ce veţi constata acum nu va fi chiar uşor de acceptat. Uneori, chiar şi pentru personalitatea dumneavoastră, realitatea este mult prea crudă.

Trebuie să priviţi în fata problemele pe care le-aţi ocolit, pentru că doar aşa veţi şti cum să procedaţi mai departe.

SĂGETĂTOR 22.11-21.12:

UBI CONSULTING 10 cusători ( femei cu experienţă) 2 tăietori (băieţi fără experienţă) Adresă: Deva, bld. Decebal, 5/137 Tel.: 0254/215020, persoană de contact: Movila Corina (Locul vacant se afla la Deva şi firma decontează 75% din transport)

SC VOITUR SRL 1 barman 1 ospătar Adresă: Orăştie, Str. Muresul, bl. 7 Tel.: 0769/048811

SC SREVPRODCOM ARON SRL 1 şofer camion (7,5 tone) Adresă: Orăştie, Str. Unirii, bl. 7/ ap.16 Tel.: 0744/561472

CMI CIUFLEA COSMINA -1 asistenta medicală Adresă: Orăştie, Str. Gradistei, nr. 1 Tel.: 0722/642121

SC FARES SA 2 paznici Adresă: Orăştie, Str. Plantelor, nr. 50 Tel.: 0254241940

vânturi puternice şi la temperaturi scăzute. Este răspândită pe o arie geografică foarte întinsă – din Africa de Nord şi până în Europa şi Asia.

Calitatea sa excepţională care a scos-o din anonimat este eficienţa în afecţiunile prostatei şi în special în adenomul de prostată. Se mai numeşte holeră, pălămidă, scăiete muscălesc, spin alb, spin de holeră, spin muscălesc, etc.

Contribuie la funcţionarea normală a prostatei - funcţionarea normală a sistemului urinar, prin ameliorarea diurezei.

Contraindicatii sarcină, alăptare, copii, alergie la ghimpe.

Produsul poate fi găsit în farmacii şi magazine sub marca: DACIA PLANT

FARMACIA VERDE GHIMPE

BERBEC 21.03-20.04: A venit timpul să vă faceţi temele ce ţin de finanţe. Cel mai important lucru este o actualizare măcar mentală a cheltuielilor ce în ultima vreme nu le-aţi prea ţinut frâul.

Bazându-vă doar pe iluzii descoperiţi că sunteţi în timpul celei mai grave crize de până acum.

TAUR 21.04-21.05: În ultima vreme nu vă doriţi decât să fiţi lăsaţi să faceţi strict doar ce doriţi.

Fie că vă petreceţi timpul liber alături de prieteni, de familie sau doar cu partenerul de viaţă, se pare că nimic nu va convinge să procedaţi altfel.

GEMENI 22.05-21.06: Încă mai căutaţi răspunsuri despre viaţa de zi cu zi, rutină şi sănătatea trupului dumneavoastră. De o perioadă vă simţiţi un pic cam ciudaţi. Parcă lumea vi se adresează în altă limbă. Nu cumva din prea multă ignoranţă nu acceptaţi că sunteţi de vină? Nicio schimbare nu este întâmplătoare.

RAC 22.06-21.07: Unul dintre copiii dumneavoastră sau un tânăr din familie va aduce cu picioarele pe pământ. Toată săptămâna decurge sub auspiciile unor relaţii mai tensionate că de obicei şi asta nu va face bine. Realitatea este că trebuie să vă ocupaţi mai mult de dumneavoastră şi poate cu un plus de odihnă nu mai sunteţi atât de irascibili.

LEU 22.07-22.08: Acţionaţi acum dacă vreţi să faceţi o achiziţie importantă pentru casa.

Adresă: Orăştie, str. Pricazului, nr.16 Tel.: 0254/242950

Simţiţi că aterizaţi cu o bufnitură un pic cam prea dureroasă pentru cheful de distracţii care va face să visaţi mai mult decât trebuie. Dacă acţionaţi la timp nu se întâmplă nimic neplăcut. Măcar ştiţi ce vă doriţi cu adevărat şi asta va pune într-o lumină favorabilă.

CAPRICORN 22.12-19.01: Credeţi că nu va înţelege nimeni?

Există o mulţime de oameni care simt acelaşi lucru, ceva ca pe o mâncărime care trebuie zgândărita. Mare atenţie să nu vă răniţi, uneori este bine să nu forţaţi nota.

Este posibil să alegeţi o cale greşită pentru a acţiona. O problemacheie pentru dumneavoastră va determina să hotărâţi în grabă, pentru că mai apoi să vă pară rău.

Ce trebuie să faceţi? Vorbiţi cu mai multe persoane, consultaţi-vă şi ascultaţi-le sfaturile, apoi decideţi.

VĂRSĂTOR 20.01-18.02: Este posibil să alegeţi o cale greşită pentru a acţiona. O problemacheie pentru dumneavoastră va determina să hotărâţi în grabă, pentru că mai apoi să vă pară rău.

Ce trebuie să faceţi? Vorbiţi cu mai multe persoane, consultaţi-vă şi ascultaţi-le sfaturile, apoi decideţi.

PEŞTI 19.02-20.03: Zilele trec şi persoana dragă sufletului pune prea multă presiune pe umerii dumneavoastră. Dacă nu aveţi un răspuns spuneţi-i să mai aibă răbdare. Cu siguranţă va înţelege, totul este să ştiţi să cereţi.

Invențiile lui Tesla încep să apară (4) Tesla: zeul fulgerului teslathunder

Experimentul de la Colorado este poate evenimentul cel mai învăluit de mister şi secrete.

Ideea de la care a pornit acest experiment este legată de o furtună. Tesla povesteşte: "Observam undele staţionare. Deşi pare imposibil, această planetă, în ciuda dimensiunilor sale, se comportă ca un conductor de dimensiuni mici. Semnificaţia extraordinară a acestui lucru în ceea ce priveşte transmiterea energiei wireless, mi-a devenit clară. Nu numai că puteam transmite orice mesaj telegrafic fără fire oriunde, dar şi să imprim la orice distanţă de pe glob slabele modulaţii ale vocii umane, mai mult, să transmit energie, în cantităţi nelimitate oriunde pe glob, fără pierderi."

Aici Tesla a construit o staţie experimentală, cu 2 bobine absolut uriaşe. Şi astăzi se mai pune întrebarea "A reuşit Tesla să transmită energia wireless?" Într-un articol Tesla a susţinut că a reuţit să aprindă de la distanţă, fără fire, lămpile oraşului, producând tensiuni de peste 12 milioane de volţi. Cert este că oamenii au putut vedea cel mai mare fulger produs vreodată de mâna omului: peste 40 metri. Tunetul s-a auzit

la o distanţă de peste 22 de mile, iar o aură albastră a înconjurat întreaga zonă.

Oameniia au putut vedea pe stradă mici scântei electrice, fluturii aveau aripi înconjurate de lumină, iar la robinet curgeau pe lângă apă, curenţi electrici. Tesla era un adevărat vrăjitor. Tesla a ajuns la concluzia că atunci când fulgerul loveşte pământul, crează unde puternice care traversează pământul.

Dar pământul nu este numai conductor, ci şi puternic electrizat, cu un poteanţial imens. Dacă s-ar reuşi creşterea amplitudinii încărcăturii energetice a pământului prin mijloace artificiale, energia electrică ar putea fi oriunde extrasă direct din pământ.

Timp de 9 luni Tesla a continuat seria experimentelor. Uimitorul inventator a descoperit frecvenţa de rezonanţă a pământului, reuşind să producă primul cutremur artificial. Ela plasat un oscilator în pământ, care a rezonat la aceeaşi frecvenţă cu a Pământului. Abia după aproape un secol, ştiinţa a reuşit să demonstreze veridicitatea acestei teorii. Completarea făcută de Tesla este absolut surprinzătoare şi azi: între război şi cutremure există o legătură directă. Explozile de mină, torpile, rachete, ca să nu mai vorbim de experimentele nucleare, dezvoltă forţe reactive uriaşe care se propagă pe întreg globul. Efectul lor poate fi multiplicat extraordinar de mult prin rezonanţă. "Acţiunea

Vând: urgent: Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare, curte și grădină în localitatea Aurel Vlaicu, nr. 10 Info: 0726.724.192

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând grădină.

Preț negociabil Info: 0721.428.136 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

combinată a exploziilor de orice natură poate produce mişcări tectonice în orice parte a globului, şi un cutremur dezastruos în Italia poate fi rezultatul unei explozii în Franţa. Faptu că omul poate produce astfel de convulsii ale pământului nu poate fi pus la îndoială. Depinde dacă o face cu un scop bun sau rău." (Nicolae Tesla). Asta mă duce cu gândul la valul de cutremure, inundaţii, tornade care au afectat pământul în ultima vreme. Aş aduga: da oamenii, în inconştienţa lor, pot distruge pământul.

Tot la Colorado , Tesla a receptat un semnal repetat din spaţiu, susţinând astfel existenţa altor civilizaţii în spaţiu. Ar fi practic imposibil ca din miliardele de planete, una singură să fie locuită: Pământul. Pentru aceste afirmaţii a fost ridiculizat în presa vremii.

Când s-a întors la New York, de la Colorado Spring, a scris un articol senzaţional pentru revista Century Magazine. În această viziune detaliată şi futuristică, el a descris un mijloc de a tapping energia solară cu ajutorul unei antene.

El a sugerat că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. A vorbit despre maşini care ar face războiul imposibil. Şi a propus un sistem global de comunicaţie fără fire.

Pentru cei mai mulţi oameni aceste idei erau practic de beînţeles, dar Tesla nu putea fi subestimat.

Va urma

Vând: apartament 2 camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 Info: tel. 0765.889.595 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând: garsonieră: str. Pricazului, bl. 57 Info: 0722.217.181 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

CASETA REDACȚIONALĂ Fondator, redactor șef, layout :

Dan Orghici

EDITORIALIST: Cornel Nistorescu Sunt prezenți cu texte Adriana Chira Mirela Popa Petru Romoşan Daniel Marian Virgil-Liviu Sabău Dan Orghici Gheorghe Pitarca Mircea Zdrenghea Corectori: Florin Drăghiciu Virgil-Liviu Sabău

Materiale de construcții str. Pricazului, CT 1 str. N. Bălcescu, nr. 11 Construiți sau reparați, vă putem ajuta!

Telefon: 0740.020.305

schimbat locația.

Acum ne puteți găsi cu o gamă mult mai variată de produse, în spațiul fostului MAGAZIN ALIMENTAR din zona pieței „LA STADION” (la GREU).

Aici pe lângă produsele obișnuite de feronerie și uz gospodăresc, veți mai găsi și papetăAnunță clienții că: rie, detergenți și alte multe produse industriaMAGAZINUL FEROMETAL le. de lângă spitalul vechi (Casa Vulcu) și-a Vă așteptăm!

Foto-reporter:

Călin Jorza Alexandru Cazan ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: ASOCIAȚIA de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL” Orăștie, str. A. Vlaicu, nr.1 tel: 0765372065 vorba.orastie@gmail.com

Dan bucătaru’ Pulpe și aripi la cuptor Ingrediente:

cca 15-20 pulpe şi aripi ( 10 + 10 aripi ), ulei, apă, orez, morcov, ardei, pătrunjel Sos de usturoi : un căţel usturoi, smântână după gustul fiecăruia, sare.

Mod de preparare: Clătim pulpele şi aripioarele , le punem în tavă unsă cu ulei , luăm o cană cu apă şi o turnam în tavă, după care acoperim cu folie de aluminiu şi dăm la cuptorul preîncălzit aprox 30-40 de minute la foc mediu Luăm o mână - două de orez, clătim sub jet de apă rece după care punem într-o oală în care adăugăm apă cât să acopere, lăsăm la fiert .

Curăţăm morcovul şi ardeiul, tăiem morcovul mărunt, ardeiul îl scobim bine de seminţe şi tocam mărunt , dam să fiarbă lângă orez.

Când au fiert condimentam cu sare, piper, vegeta şi adăugăm pătrunjelul pe care l-am tocat mărunt.

Sosul de usturoi : Curăţăm de coji , îl zdrobim sau îl dăm pe razătoare , după care pisam bine , adăugăm sare şi smântână , amestecăm şi servim!!

Poftă bună!

Gluma zilei Se zice că un ziarist , aşa ca tine, lua interviu la cel mai bătrân om din sat, de faţă fiind şi baba lui.

Reoprterul :-No, zi moşule cum o fost atunci când s-o cedat Ardealu?

Moşu: -Pai, ne-o chemat pe toţi la Primărie să dăm semnătura că suntem decacord. Dar noi nu am vrut să semnăm şi or venit jindarii şi ne-or bătut de am făcut pa noi...

Baba:-Mosule, le încurci , nu te-o intrbat nimeni nimic atunci, aia cu bătaia a fost cu înscrisu’ la Colectiv...

R:-Am auzit că ai fost oprimat în vechiul regim...

M:-Daaa, păi îmi aduc aminte

Vă rog frumos, prietenii mei, citiţi, distribuiţi şi ajutaţi dacă puteţi.

Un suflet frumos are nevoie de ajutor pentru o viaţă normală.

O tânără artistă din Deva are nevoie de ajutor. Face dializă, dar se pregăteşte pentru o operaţie dificilă – un transplant de rinichi.

Cheltuielile se ridică la 10 mii de euro, iar Andrada este dispusă să muncească din greu pentru bani – poate realiza icoane pe sticlă sau lemn sau pictură pe faţă.

Andrada are 28 de ani. De mică pictează şi a terminat Liceu de Artă.

Făcea masterul la Bucuresti în artă sacră când s-a îmbolnăvit. S-a întors acasă la Deva să lupte cu boala. Face dializă de trei ori pe săptămână şi a primit certificat de handicap.

Pentru ea, speranta este transplantul de rinichi.

Numai că o asemenea operaţie nu este uşoară şi nici ieftină. Costurile se ridică undeva la 10 mii de euro, bani pe care familia nu îi are. Tatăl Andradei a decedat în 2001, iar mama ei este pensionară. Mama a încercat să-i doneze un rinichi, dar din cauza unei suferinţe medicale nu este compatibilă cu fiica ei.

Operaţia urmează să fie realizată de vestitul profesor Mihai Lucan la Clinica de Transplant renal din Cluj Napoca. Până atunci, Andrada se ajută de terapia prin artă

că prin 48`ca m-am dus să pun o lumnare la aia bătrână la Uniţi (că ea m-o crescut când am fost mic) şi m -o prins domn’ Sef şi m-o bătut şi m-o scuipat de faţă cu tata lume în mijlocul satului ca de ce mă duc la Uniţi ca acu nu-i mai voie...

B:-Mosule , le încurci, aia cu scuipatu o fost fiinca l-ai minţit pe domn Şef că îl lămureşti pe frate-tu să se înscrie la colectiv şi el nu o vrut....

R:-Dar cu înscrisul la Colectiv cum o fost ?

M:-Păi o fost ase: or venit nişte domni de la oraş şi ne-or lămurit ce bine este în Colectiv şi atuncea noi toţi, dar toţi neam incris în Colectiv să avem şi noi o viaţă fericită...

B: -????????????????????????

Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC Ind SA vă pune la dispoziție

întreaga gamă de lucrări în domeniul construcțiilor: izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc.

Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră.

BAZA PRODUCŢIE: str. N. Titulescu, nr.60, Orăștie. Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709; Tel: 0254/ 241977; 244024 email: tcindorastie@yahoo.com ;

Web: www.tcindorastie.ro

– desenează în tuş, pictează icoane pe sticlă sau îmbină mozaicuri. Andradra poate fi contacta pe blogul personal (http:// handmadebaraandrada.blogspot.ro/) sau pe pagina de facebook. Este foarte talentată, iar icoanele ei îi împodobesc casa încă de când era mică. Mama Andradei speră într-un miracol şi spune că este extrem de dificil pentru un părinte să îşi vadă copilul suferind.

Andrada crede cu tărie că se va face bine şi îşi va putea ajuta semenii cu ajutorul talentului ei. Vrea să predea lectii de creativitate micuţilor.

Cei care îşi doresc să o ajute pe Andrada pot depune bani în contul RO71INGB0000999904170536, pe numele Preda Cornelia deschis pe numele mamei, dar îi pot comanda şi lucrări pe care tânără deabia aşteaptă să le realizeze.