Vorba nr 46 by Dan Orghici

Săptămânalul VORBA se găsește la: Magazinele LaDoiPași: NON-STOP Orăștie și Debis Geoagiu-Băi Magazinele: PICO și FNC ale FIRST CLASS Bar Non Stop First Class

Magazinele: MERCUREAN din Orăștie și Geoagiu Chioșcurile de ziare ale „MIRA PRES” din Orăștie, Simeria, Deva Distribuitorii ambulanți din Orăștie și zonele limitrofe. de după perdele se uită alte mii și mii și milioane de români care s-au săturat să-și vadă țara vândută pe nimic și care țin cu demonstranții chiar dacă nu ies în stradă. Și ei sunt dușmani ai poporului ? Da, și ei sunt dușmani ai poporului. Înseamnă, încerc eu bleg o întrebare, că poporul e dușmanul poporului ? Întocmai. În această amărâtă situație, n-am încotro și mă divulg: sunt dușman al poporului. Nu vreau să vândă Ponta, urmașul lui Băsescu, Roșia Montana, cel mai mare zăcământ aurifer și nu doar aurifer din Europa, pe nimic și mai puțin de nimic fiindcă rămânem și cu ponosul unei tumori canceroase pe teritoriul frumos și istoric al Apusenilor. Sunt dușman al poporului, așa cum scriu apăsat și grețos, niște foști colegi din presă care iubesc cianurile și datul aurului pe nimic și repede, fiindcă eu nu vreau. Mă opun. Sunt dușman al poporului fiindcă îmi pun întrebări legate de otrăvirea apei din fântână și mă încăpățânez să cred că nu e nimic mai de preț pentru această mioritică împrejmuire decât limpezimea izvoarelor de acasă, din care beau apă vie om și vită deopotrivă. Sunt dușman al poporului fiindcă văd progresul nu vânzând buștenii din pădure ca bușteni, ci ca mobilă, petrolul nu ca aur negru, ci în expresia complicată a prelucrării industriale, munții, nu ca minereu, ci ca peisaj vizitat turistic de oameni dintr-o lume în care orașe și țări au devenit bazine chimice iar ei caută puritatea pierdută, edenul. Sunt dușman al poporului fiindcă sunt convins că această planetă nu se mai are pe sine decât pe ici pe colo, în unica avere a sărăciei mele, puritatea. Da, cele zece servicii secrete ale lui Băsescu și, mai nou, Ponta, au azi ca ordin de zi pe unitate compromiterea celor care demonstrează împotriva proiectelor Roșia Montana și gazele de șist. De ce-l jucai mă, în picioare pe Maniu, în celulă, e întrebat un torționar ? De ce-l pisai, mă, pe omul ăla suferind și bătrân ? Fiindcă ni s-a spus că e dușman al poporului. Da, revin în actualitate, dușmanii poporului. Sunt – cât timp or mai fi – prin Piața Universității, pe la Pungești, pe la…

Dușmanii poporului au fost identificați. Mulți sunt în Piața Universității Prins de treburile mele de țăran – nutreț pentru vite, lemne pentru sobe și altele din dinastia sapei – am pierdut firul marilor preocupări și m-am decuplat de la combustia în care fierb laolaltă politica și magiunul avântului social. Am deschis, în această seară, pe internet, un ziar online scris, în general, de oameni pe care-i știu, dacă nu neapărat și musai patrioți, măcar zdraveni la cap. Aflu că a fost aflat, în sfârșit, adevărul despre cei care demonstrează împotriva înstrăinării, pe nimic sau pe sub nimic, a aurului de la Roșia Montana. Sunt toți dușmani ai poporului. Unii sunt legionari iar alții, fiindcă sunt despicați în falii, și mai legionari. Toți sunt vânduți rușilor. Cum să fii împotriva progresului ? Cum să fii împotriva scoaterii aurului, cangrenă istorică, din vremea dacilor, în Apuseni, atâta vreme cât așa zisul ochi al dracului nu stă o secundă la noi, iubitorii țării noastre luându-ni-l iute și definitiv pentru a nu ne contamina ? Aurul pleacă. Aici rămân cianurile, pustiul. Cei care se opun pustiului sunt dușmani ai poporului. Cam asta am înțeles citind și recitind o deșănțată mizerie. Mi-am sunat un amic și l-am întrebat ce se întâmplă, fiindcă îl știu cuplat la evenimente. Nimic. Mulți au luat bani, bani, bani. Proiectul respectiv a fracturat România în buni de dat Roșia Montana străinilor pe nimic și răi, care se țin împotrivă. Răii sunt calificați ca dușmani ai poporului. Demonstranții din Piața Universității sunt vizați de toate securitățile care stăpânesc și căpușează azi România, toate serviciile au oameni acolo, toți spionii sunt călare pe ei. Ce vor ? Să-i dezbine și să-i compromită. Să-i sperie. Să-i alunge. Uită-te cu atenție ! Sunt tineri și frumoși, par sincer îngrijorați de jaful care distruge țara. Fals, zic serviciile și propaganda din ce în ce mai agresivă ! Toți sunt ruși și sovietici. Cei care nu-s sovietici sunt horthyști. Da, dar

CULT ȘI CULTURĂ ÎN ACEST GENEROS CADRU TEMATIC, LA „SALA EXPOZIȚIONALĂ” de la „MOARA CETĂȚII”, PE PARCURSUL A CINCI ZILE (6-10 noiembrie a.c.) O SĂ AVEȚI OCAZIA DE A PARTICIPA LA MAI MULTE MANIFESTĂRI CULTURALE:  06.11. VERNISAJUL expoziției „CULORILE TOAMNEI", semnată de JESSI FILIP, începând cu ora 17.00;  07.11. FRUMOSUL ÎN ARTĂ, maestrul A. NEDEL, LANSARE DE CARTE  08.11. Fiind zi de Hram și sărbătoarea „Catedralei”, PROTOPOPIATUL ORTODOX ORĂȘTIE ne propune o „EXPOZIȚIE DE ICOANĂ”, cu începere de la ora 13;  09.11. are ca temă: „ORĂȘTIA VĂZUTĂ DE ORĂȘTIENI”, audiție de muzică clasică, schimb de carte;  10.11. „TINERE CONDEE” întâlnire de cenaclu cu tineri scriitori din Orăștie și nu numai. „DE VORBĂ DESPRE CULT ȘI CULTURĂ” ÎNTREAGA SUITĂ DE MANIFESTĂRI ESTE PUSĂ SUB SEMNUL ORĂȘTIEI CULTURALE ȘI ARE CA PROMOTORI PE: ARTISTA JESSI FILIP, PROTOPOPIATUL ORTODOX, SCRIITORUL DAN ORGHICI

Eveniment deosebit în cadrul comunităţii germane: Turneul Episcopului Reinhard Guib Începând din anul 2010, când a fost instalat în funcţie, Episcopul Reinhard Guib păstoreşte toate parohiile evanghelice din România, iar acestea nu sunt deloc puţine. În afară de Ardeal, Banat şi Maramureş, cu care suntem obişnuiţi, mai există astfel de comunităţi evanghelice germane – mai mult sau mai puţin numeroase, dar aspectul acesta nu se pune, cum e şi firesc, în discuţie – în Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Bucovina, Rm. Vâlcea, Craiova ş.a. Înainte de a fi episcop, Reinhard Guib a fost prim preot şi protopop la Mediaş. Duminică, 27 octombrie, s-a aflat pentru prima dată în Orăştie, în calitate de episcop, vizita înscriindu-se în cadrul unui turneu efectuat în această zonă. A participat la serviciul religios de la Biserica Evanghelică, iar la finalul predicii a rostit un rezumat în româneşte. Era vorba despre esenţa fundamentală a creştinismului: să-L ţii pe Dumnezeu în tine şi să-ţi iubeşti aproapele. În zona noastră, a mai fost la Romos, Petroşani, Lupeni, Deva şi Hunedoara. Florin DRĂGHICIU

Zig – zag Zig – zag Zig – zag Zig – zag

¥ Pe B-dul Eroilor se află un teren împrejmuit cu un gard metalic. Terenul este situat în vecinătatea Şcolii Generale „Dominic Stanca”, deci chiar în „buricul târgului” şi, cu toate astea, gardul a dispărut mai bine de jumătate. Oare chiar să nu fi văzut nimeni ? Greu de crezut… ¥ Din când în când, un cetăţean ne oferă spectacole de circ, ameninţând că se aruncă de pe bloc. A făcut-o şi în data de 22 octombrie, iar cei ce au asistat spun că a fost pentru a patra oară. Îi înţelegem necazul, dar ceea ce face nu este un mod de a rezolva problemele. Dacă în acel timp s-ar fi produs un accident, un incendiu, un jaf, o crimă, echipajele nu ar fi putut interveni. Cel mai la îndemână este audienţa, dialogul, nu spectacolul ieftin, pe banii contribuabilului ! Iar dacă este vorba să te faci cunoscut cu orice preţ, cu astfel de scene totul este efemer… ¥ Distracţie periculoasă. Câţiva tineri au găsit următorul mod de distracţie: intră într-un magazin şi întrebă ceva, lăsând să le cadă un pliculeţ. La scurt timp după ce părăsesc magazinul, pliculeţul producea o mică explozie. Riscantă distracţie !

de Vic Virgil Bălan

Şedinţa ordinară a Consiliului local al municipiului Orăştie con☺☻ ☺☻ ☺☻ ☺☻ vocată prin Dispoziţia nr.799/2013 a Primarului pentru data de ☺☻Pe şest. Şestul se joi, 31 octombrie 2013, ora 14 în sala de şedinţe a Consiliului lo- practică de la nivel înalt şi cal Orăştie, cu următoarea până jos, jos de tot. A devenit chiar modă să se facă ORDINE DE ZI :

1. Proiect de hotărâre privind aprobarea execuţiei bugetelor pe trimestrul III al anului 2013 – comisia economică; 2. Proiect de hotărâre privind aprobarea execuţiei bugetului împrumuturilor externe şi interne al municipiului Orăştie pe trimestrul III al anului 2013 – comisia economică; 3. Proiect de hotărâre privind rectificarea bugetului general al municipiului Orăştie pe anul 2013 - comisia economică; 4. Proiect de hotărâre privind aprobarea înfiinţării unui Târg anual de Crăciun în Piaţa Victoriei din municipiul Orăştie – comisia pentru servicii şi comerţ, comisia pentru administraţie locală; 5. Proiect de hotărâre privind aprobarea unui Plan Urbanistic Zonal şi a Regulamentului de urbanism local – „Depozit materiale de construcţie şi împrejmuire”, în municipiul Orăştie, str. Luncii, f.n - comisia pentru urbanism; 6. Proiect de hotărâre privind aprobarea decontării navetei cadrelor didactice din cadrul Colegiului Naţional „A. Vlaicu”, Liceului Tehnologic „N. Olahus”, Şcolii Gimnaziale „Dr. A. Vlad”, Şcolii Gimnaziale „D. Stanca” şi Grădiniţei cu Program Normal nr. 1 Orăştie – comisia economică, comisia pentru învăţământ, sănătate, sport, cultură şi culte. N.R. Ședințele Consiliului local al municipiului Orăştie sunt publice, deci pot participa cei ce doresc să vadă și să audă dezbaterile.

România Manea

La începuturi, adică de la 1959 încoace, România era formată din două principate: Moldova şi Muntenia. Mai târziu, adică după abdicarea lui Cuza, a devenit regat, iar după 1947 România a devenit Republică Populară, apoi Socialistă. Din păcate, după Decembrie 1989, România a devenit Republica Manea. Noi ne doriserăm cu totul altceva. Dacă ar fi să tălmăcesc acest cuvânt, „manea”, aş zice că e ceva făcut „după ureche”. Dar să încerc să mă explic: *Ne-am dorit democraţie şi bunăstare, dar tot ce s-a făcut, s-a făcut după ureche, deci… manea ! *Am făcut „n” experienţe cu învăţământul până când s-a ales praful de el, deci… manea ! *Am încercat să facem autostrăzi pe care nu le mai vedem finalizate, dar în care se aruncă bani fără număr, fără număr, fără…(oare unde am mai auzit expresia ?), deci… manea ! *Prin Parlament se învârt nişte „personalităţi” care nu au realizat nici până acum ce este cu ei pe acolo, ajunşi cu Pagina 2

totul pe şest. Şi, tot practicându-se şestul, o să se ajungă să se creadă că aşa e bine. Ce, mita, blatul, şpaga mai miră pe cineva ? ☺☻Dacă au ajuns şi bulgarii să ne ia de fraieri, e rău, rău de tot. Mă refer la mierea de albine care a fost trimisă ca ajutor european la capitolul „alimente”, la a cărei licitaţie a câştigat un bulgar. Într-un târziu s-au trezit autorităţile şi au retras mierea. Oare stau bulgarii mai bine decât noi la miere de albine ? Dacă era vorba de castraveciori sau gogoşari la borcan, mai treacă-meargă… ☺☻Suntem de râsul curcilor ! Preşedintele şi

ajutorul unor găselniţe, deci… manelişti politici ! *Mai mult decât atât, chiar în Parlamentul European am exportat maneaua. Cum ? A ajuns un parlamentar român să ridice mâna că este de acord de… 500 de ori, adică de câte ori s-a supus la vot. Deci… manelist ! *Dacă cineva a ajuns într-o funcţie mare, trage după el toate rubedeniile, dă-le-n -colo de studii, dă-o-n-acolo de experienţă în domeniu, deci… manea şi manelişti ! *Dacă vine un alt partid sau coaliţie la putere se dărâmă toate funcţiile de conducere şi se ia totul de la capăt, de i-ar invidia şi Meşterul Manole. Iarăşi manea ! *Astăzi se propune o lege, mâine e desfiinţată – manea şi manelişti ! *Am avut la „agricultură” miniştri teologi sau electronişti, la „sănătate” – jurişti, deci… manea şi manelişti ! *Şi, ca totul să convingă la alegeri, maneliştii au tras nişte manele în care eroul principal nu era altul decât… domnul Preşedinte ! La mulţi dintre aleşi le trebuie mai mult de două mandate numai ca să se du-

prim-ministrul se înţeapă ori de câte ori au ocazia, şi de ocazii nu duc lipsă. Iar noi, cei mulţi, tragem ponoasele (nu foloasele !)… ☺☻Dacă s-ar decerna premiul pentru cel mai mare mincinos naţional, premiul ar fi câştigat cu siguranţă şi cu punctaj maxim de Dan Diaconescu. Ultima găselniţă: Vaticanul, într-o garsonieră, la margine de Bucureşti. Mare-i grădina ta, Doamne ! ☺☻Morţii din România s-au plictisit rău de tot. Se vede treaba că pe dincolo nu prea este activitate. Şi, uite-aşa, cei morţi de vreo 20 de ani, vin şi depun mărturie în 2012, să-şi depună candidatura la… preşedinţie… Alo, nea’ Nicule, ia vezi, poate ne faci vreo surpriză ! ☺☻ ☺☻ ☺☻ ☺☻

Semnalul de alarmă

Vic Virgil

mirească unde se află şi pentru ce, că pentru cât timp, au ei grijă. Aşa se explică faptul că unii au îmbătrânit în Parlament, iar noi, tot pe tobogan ! Ce entuziaşti am fost noi, cei care atunci (ştiţi dumneavoastră când…) aveam între 30 şi 40 de ani, iar astăzi am îmbătrânit cu speranţele năruite de amatorism, de lăcomia unora, de neştiinţa altora (s-ar fi potrivit alt cuvânt), de interese meschine. Noi am fost şi suntem cei mai vinovaţi: ne-am aplecat urechea la promisiuni deşarte, cu „hă-hăhă”-ituri şi miştocăreli ieftine, la pomeni electorale, la câte şi la mai câte. Şi, uiteaşa, ne-am manelizat ! Aşa a pătruns peste tot exerciţiul făcut după ureche, cu pretenţie de studiu. Cine opreşte această sarabandă ? Chiar, cine ?

Un tânăr instrumentist care promite După cum este cunoscut, restaurantul „Coroana” a găzduit anul acesta Festivalul Concurs de muzică populară „Tudorică Munteanu”, prilej de a descoperi tinere talente, dar şi de aduceri aminte. Încă o dată s-a demonstrat că noi, românii, suntem un izvor ce nu va seca niciodată în folclor şi nu numai. Am rămas profund impresionat de un tânăr instrumentist orăştian. Tânărul se numeşte Nicorescu Cosmin Constantin şi este elev la Colegiul Naţional „Aurel Vlaicu”, în clasa a X-a F şi are vârsta de 16 ani. Cântă la saxofon. Eu personal am fost impresionat de felul în care a interpretat celebra doină, cântată de celebri instrumentişti ai Banatului şi nu numai, „La Obreja într-o grădină”. Prin felul de -a interpreta, tânărul transmite sufletului celui/celor care îl ascultă, acel fior al doinei şi, ţineţi cont, doina a fost interpretată fără acompaniament, ceea ce face să se cunoască adevărata valoare a tânărului instrumentist. A doua melodie, de astă dată cu acompaniament, a făcut ca inimile celor prezenţi să tresalte, trecerea dintro stare în altă stare sufletească făcându-se cu o uşurinţă de neobservat, tânărul dând dovadă de adevărate calităţi de artist. A fost răsplătit cu un bine-meritat loc II la secţiunea „solişti instrumentişti”. Curios, cum sunt, l-am abordat la sfârşitul programului. Iată ce am aflat despre tânărul Cosmin, proaspăt laureat: A început să cocheteze cu saxofonul doar cu un an în urmă. Pentru a intra în tainele acestui instrument, săptămânal, se deplasează la Hunedoara, unde se pregăteşte cu foarte cunoscutul profesor-instructor Dorel Sparios, şi rezultatele se văd după numai 50 de şedinţe. Părinţii şi bunicii lui Cosmin au de ce să fie mândrii. Au fost atât de emoţionaţi, dar s-a meritat ! Dragă Cosmine, ca om al condeiului, care a văzut şi a scris ceva la viaţa lui, te rog să ai grijă; orice pas câştigat consolidează-l, nu te culca pe lauri, perseverează. Aşa cum am scris despre înaintaşii noştri orăştieni, într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, doresc să scriu şi despre tine. Succes !!! Vic. Virgil

50 DE ANI DE CĂSNICIE

A la Orăștie Iar la spital

Spitalul Municipal mai are nevoie de aproximativ 440.000 lei pentru perioada care a mai rămas până la sfârşitul acestui an. Această sumă urmează să se adauge veniturilor obținute de la Casa de Asigurări de Sănătate și de la Guvern. Banii sunt necesari pentru a acoperi cheltuielile privind utilitățile (gaz, apă, curent electric, telefoane), dar și pentru plata unor cheltuieli materiale (medicamente, materiale sanitare). O parte din suma necesară se va încerca să se acopere din bugetul local. Tot din bugetul local trebuie să se mai aloce, pentru unele investiții, circa 160.000 RON, bani destinați pentru unele lucrări de la Ambulatoriu și de la Cabinetul de Oncologie. Astea să fie surprizele managementului de bună calitate ? În articolele anterioare ale VORBEI am mai spus asta, așa că nu mai repet.

Bani pentru despăgubirea proprietarilor de terenuri expropriați pentru construcția autostrăzii Orăștie – Sibiu

Guvernul a aprobat, în ședința de miercuri, bani pentru despăgubirea proprietarilor de terenuri și alte imobile care sunt expropriați pentru construirea autostrăzii Orăștie – Sibiu. Suma alocată de Guvern pentru aceste despăgubiri este de 30 de mii de lei. Hotărârea vine în completarea Hotărârii de Guvern nr. 1231/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Orăştie -Sibiu”. Autostrada Orăștie – Sibiu va putea fi deschisă abia anul viitor, deși termenul de finalizare al celor patru tronsoane era aprilie 2013. http://hunedoaramea.ro/

Câinii fără stăpân sunt mai puțini pe străzile Orăștiei

Timp de două zile, marți, 22 și miercuri, 23 octombrie, au fost strânși de pe străzile Orăștiei mai bine de 80 de câini maidanezi. În această acțiune au fost angrenate mai multe echipe ale Serviciului Județean pentru Ocrotirea Animalelor fără stăpân, însoţite de dl. Doru Popa, viceprimarul municipiului. Au fost luate la pas mai multe zone ale localității, și în special zonele blocurilor, piețele agro-alimentare, dar și alte zone. În numărul viitor vom reveni cu amănunte.

Locuri de joacă pentru copii

Locuri de joacă pentru copii la Creșa Municipală din Orăștie, dar și în alte zone ale municipiului, au fost recent reamenajate și remobilate, printr-o finanțare primită în cadrul unui program guvernamental. Administrația locală a obținut 127.000 de lei de la Ministerul Muncii, contribuția municipalității fiind de 12.600 de lei. La locul de joacă de la creșă s-au montat tobogane, leagăne și alte aparate de joacă pentru copii. Conducerea Primăriei Orăștie a anunțat că în viitorul apropiat vor fi modernizate și dotate cu mobilier nou și alte locuri de joacă din municipiu.

Aşa cum ne -a obişnuit, Primăria Municipiului Orăştie şi Consiliul Local au omagiat şi în acest Locuri de muncă sau… an perechile Tot mai des aud de o meserie ce nu există în nomenclatorul de care împli- meserii, tot mai mulți oameni fiind angajați la diferite firme ca nesc 50 de ani „operator”. Dacă mă uit în nomenclatorul de meserii, această meserie nu există, sunt diferite forme de operatori cu diferite de căsnicie. coduri. Dar operator nu am găsit. Curios din fire am privit întrEvenimentul, la care au putut participa toţi cei care au o fișă a unui angajat ca „operator” și, căutând codul înscris la dorit să fie alături de sărbătoriţi, s-a desfăşurat marți, 29 octom- meserie, am dat de... „muncitor necalificat”! Frumos vă șade domnilor, dați speranțe deșarte unor bieți oabrie, la orele 13:00, în incinta Casei de Cultură „Alexandru Grozuţă” (sala de şedinţe a Consiliului local), din Piaţa Victoriei, meni dispuși să lucreze pe puțini bani, ca mai apoi să vadă că ei au fost niciodată calificați, cu toate că prestau munci ce necenr. 20. Aceste manifestări, devenite tradiţionale, oglindesc res- nu sită uneori înaltă calificare. pectul şi preţuirea autorităţilor locale faţă de acea forţă ascunsă DAN ORGHICI care uneşte cuplul şi îi dă energie pentru a depăşi inevitabilele greutăţi ce apar de-a lungul vieţii, din păcate pe cale de dispariţie într-un prezent care tinde spre singurătate şi individualism. V. SABĂU

OFER SPRE ÎNCHIRIERE BAR CU TERASĂ – FOSTUL HOUSE-CAFFE, VIS-A-VIS DE BAR SCORILLO, ZONĂ CENTRALĂ, STRADA DACILOR NUMĂRUL 4, ORĂȘTIE PENTRU RELAȚII NE PUTEȚI CONTACTA LA NUMERELE DE TELEFON: 0762.18.74.65; 0763.70.66.34 Pagina 3

cutremurată la propriu, hai s-o facem să se scufunde Daniel Marian de-a binelea, cu totul ! De Roşia Montană, în perspectiva unei exploatări categoric otrăvite, am vorbit când am avut ocazia, până m-am săturat. Un timp, n-a fost cazul, deoarece toată lumea se părea că ar fi uitat de aşa ceva. În afară de băsescul care a readus-o în discuţie, de pe poziţia clară de a face lobby. Victor Ponta, nu că nu. De unde însă, nu devine da după ce unii sau alţii, chiar nu mai contează care, ajung la guvernare, nu zic la putere, pentru că asta ar fi complet impropriu… Şi asta, după ce onorabila soţie a premierului, Daciana Sârbu, declara sus şi tare că se va lega cu lanţuri, de nu ştiu care zid, poartă, ce-o fi fost, dacă se va întâmpla aşa ceva. Probabil că ar fi fost mai bine dacă Daciana Sârbu ar fi declarat, şi s-ar mai şi ţinut de cuvânt, cum că îi trage lui Victor Ponta o tigaien cap, când îl prinde prin bucătărie, aşa pentru aducere aminte. Naiba mai ştie, dar nu premierul e toată figura care mai lipsea în povestea haosului românesc… Mai alaltăieri, aflam că vicepremierul Liviu Dragnea se plânge de interceptări ilegale în ce -l priveşte şi acuza în mod direct şeful unui serviciu secret, fără a-l numi însă. Iar dacă tot a căscat gura vicepriemierul, cred că ar fi trebuit

Democraţia între iluzie şi haos „Democraţia a fost inventată ca un mijloc de a împăca libertatea cu cârmuirea.” (Bertrand Russel). „Democraţia nu este o deducţie matematică dovedită odată pentru totdeauna. Democraţia este doar o credinţă susţinută fervent, un angajament care este testat iar şi iar în furnalul arzător al istoriei.” (Jack Kemp). „Diferenţa dintre dictatură şi democraţie e că, în dictatură, intelectualii vorbesc în secret, iar în democraţie tac în secret.” (Victor Martin). „Democraţie. Autocraţia celor aleşi”. (Valeriu Butulescu). Deci ?!...

USL, Extremă Urgenţă ! ( II )

Se întâmplă câteva lucruri care, cel puţin mie, în mod cert îmi scapă. Că e vorba de demersuri şi reacţii pornite din spaţiul politic, sau din imediata apropiere a acestuia, e evident. Şi mă refer aici la oscilaţia între frenezie şi disconfort; între frumoase promisiuni şi demagogie curată. Mai întâi de toate, avem un premier despre care nu mai înţelegem mare lucru. Mai nou, o vizită oficială în SUA, însoţită de promisiuni americane deşarte în ce priveşte regimul vizelor pentru români, parese că l-a transformat pe Victor Ponta întrun fel de „mâţ la ordin”, nu departe de cum îl categorisea băsescul şi pe vremea aceea am fost foarte contrariaţi. Din câte-mi amintesc, un guvern absolut aiurea, condus de un ungurean, a picat tocmai în urma unei moţiuni de cenzură pe tema exploatării gazelor de şist. Atunci nu erau bune gazele de şist, acum… lasă că merge şi aşa. Dacă e vorba de plecăciuni, căciuleli şi pupături la Washington. Nu contează chiar deloc, că România e în mare parte otrăvită, şi că exact o infestare a pânzei freatice ar mai lipsi. Plus de asta, probabil că România nu e încă destul de

„Divide et impera” Plan de atac la vârf

Se pare că mergem pe o pantă din ce în ce mai abruptă, pentru că prindem viteză. Numai că direcţia aleasă de politicieni nu e bună deloc. E adevărat că atunci când mergi la vale nu e nevoie de combustibil, aşa că şoferul nu trebuie decât să ocolească gropile răsărite în cale, treabă cu mult mai uşoară decât dac-ar fi trebuit să se îngrijească și de acceleraţie, de benzină şi să ţină schimbătorul de viteze în mână. Cam aşa fac şi politicienii. Doar că nici „la vale” nu conduc bine. Ar trebui să ne gândim la economie – economia de timp. Romanii aveau o vorbă: „divide et impera” – „dezbină şi domneşte”. O astfel de vorbă ne-ar putea inspira, doar au pus şi ei o bucăţică de os la poporul român când era în faza embrionară. Se vede că politicienii nu pot fi agăţaţi de justiţie decât dacă, supăraţi fiind unii pe alţii, se dau în gât reciproc, răzbunându-se între ei. Atâta timp cât scandalurile din pătura mai-marilor au loc doar atunci când le deservesc interesele personale, tot ei câştigă, rând pe rând. Rareori vezi pe câte unul că-l „sare” rândul şi rămâne de căruţă, dar se întâmplă, şi asta ar trebui să ne dea de gândit. Certurile şi „bătăile” dintre politicieni ar putea fi induse după un plan dinainte stabilit, de poporul român, cu scopul de-a câştiga – de a-i determina să joace după cum li se cântă. În prezent singurii lor lăutari sunt U.E. şi F.M.I. Problema este că acestor

Prin Librăria situată în Orăștie, str. N. lorga, nr. 5 vă oferă: Rechizite marca Herlitz, cărți de colorat, puzzle-uri, precum şi o gamă diversificată de jocuri pentru copii de diferite vârste. Pagina 4

să fie, nu mai, ci extrem de explicit, aşa cum se cade într-o democraţie, fie ea chiar şi una când iluzorie, când haotică, după cum bate vântul. Sau poate nu e vicepriemierul României, îşi ia doar salariul de la Palatul Victoria şi în rest nimic altceva ?... Foarte aproape de noi, la Deva şi Alba, a izbucnit un bâlci care probabil e rezultatul unui fel de vulcan ce trebuia să erupă mai demult, odată şi odată. Concret, e vorba despre cel pe care îl cunosc ca fiind un poliţist intransigent, Traian Berbeceanu, comisarul şef al BCCOA – DIICOT Alba Hunedoara, declarat şi „Poliţistul anului” în urmă cu 6 – 7 ani. Şi dacă omul acesta n -a luptat cu corupţia, cu hoţiile la drumul mare, cu mafia, înseamnă că nu cred s-o mai fi făcut cineva. Aşa cum chiar el spune în diverse medii, se aştepta să pice victimă la rândul lui, exact corupţiei, hoţiilor la drumul mare, mafiei. Înseamnă că s-a cam terminat şi cu lupta asta, a devenit una cu morile de vânt… Mai grav decât toate însă, un fel de claie peste grămadă, este că, în curând, în locul Art. 205 – 206, din Codul Penal, care funcţionau la un moment dat, spre deliciul infractorilor şi intimidarea presei, după o perioadă de vreme, aflăm că un alt Art., şi anume 276, din noul Cod Penal, urmează să readucă acest tip de teroare în România. Vom mai avea presă ? Nu ştiu. Cert e că în ţara băsescului, a procurorilor, e tot mai greu de trăit, pe măsură ce mandatul respectivului individ, se apropie de un sfârşit amar. ( va urma ).

organizaţii nu le prea pasă de popor, aşa cum au lăsat să se înţeleagă din măsuriVirgil-Liviu SABĂU le „recomandate” României, chipurile pentru alinierea la standardele lor. Oricum, ambele sunt departe de realităţile societăţii româneşti, de nevoile specifice ale românilor de rând, de nivelul de trai al poporului. Pentru ele toate acestea reprezintă nişte cifre, nişte procentaje cu care se joacă matematic până în punctul în care au de suferit. Multe recomandări (se poate citi şi „impuneri”) sunt elaborate numai cu scopul de a testa reacţia poporului şi, în cazul în care aceasta e neglijabilă, vor aplica alte recomandări, mai drastice, mai dureroase, invocând motive fantasmagorice, dar pe care credulul popor român, în frunte cu politicienii săi de elită, le vor „înţelege” perfect. Spuneam că poporul român poate să încurce iţele jocurilor politice şi să tragă foloase din asta. Spuneam că poporul român poate sparge gaşca politicienilor, poate să trăiască bine. Spuneam că poate să fie beneficiarul fondurilor Uniunii Europene, fără ca o mare parte din ele să se piardă prin buzunarele bancare ale politicienilor. Spuneam că România poate să îşi recapete gloria şi faima de altădată. Spuneam că putem redobândi respectul internaţional. E nevoie de cineva din umbră care să conceapă un astfel de plan, de cineva care să fie suficient de român încât să nu-şi vândă ţara şi poporul.

Oglinzile realităţii

Elevii Clubului sportiv „DACICUS”, campioni mondiali

Dan ORGHICI

Karateka de la Clubul Sportiv „Dacicus” din Orăştie, pregătiți de sensei Nicolae Iordăchescu, au participat cu succes la Campionatul Mondial de shotokan, competiție organizată de Federația Europeană de Karate - Discipline Asociate (FEKDA), în parteneriat cu EUR&KA şi WUKF. Competiția care a strâns la un loc peste 2000 de sportivi, reprezentând 21 de ţări de pe patru continente (Africa, Asia, America de Sud şi Europa), Clubul „Dacicus” din Orăștie, a făcut parte din marea echipă ce a reprezentat România la „Campionatul Mondial de Karate” ce s-a desfășurat la Calore-Italia, în perioada 11-13 octombrie a.c.. Lotul „Dacicus”, care a reprezentat țara noastră, a fost compus din: Neagu Sonia, Orescu Bianca, Steluț Claudia, Popescu Ioana, Ghena Robert, Hrițcu Bogdan, Luca Horea. Sportivii orăștieni au obţinut două medalii de aur, prin Hrițcu Bogdan și Luca Horea, o medalie de argint, la Kata pe echipe și trei medalii de bronz - Hrițcu Bogdan, la Kumite și Kata individual şi Popescu Ioana la Kata individual. „Trebuie să menționez că toți sportivii de la „Dacicus”, cei care nu au urcat pe podium, au fost pe locul patru la probele la care au fost înscriși. Lotul României a fost pe al șaselea loc din 22 de țări participante, iar unele echipe au avut în lot peste 50 coechipieri” - a declarat pentru „Vorba” sensei Nicolae Iordăchescu, de la „Dacicus” Orăștie. Karate-dō(空手道) este o artă marțială introdusă în Japonia (și ulterior în lume ) din Okinawa, în 1922. În japoneză, kara înseamnă gol, te înseamnă mână iar dō înseamnă cale, rezultatul fiind calea mâinii goale.

În karate se utilizează lovituri cu mâinile și picioarele, blocaje, secerări, prize, proiectări, fiind un stil extrem de luptă. Clubul „Dacicus”: Cel mai valoros club privat, își păstrează prezenţa în fruntea celor mai bune cluburi de karate din țară. Criteriile pe care le-am luat în considerare, la stabilirea ierarhiei pe cluburi, au fost rezultatele obţinute în competițiile interne şi în cele internaționale: Campionatele Naţionale, Campionatele Europene, Campionatele Mondiale, Cupa României şi Cupele Europene, la care participă cluburile afiliate Federaţiei Române de Arte Marţiale. Și acestea ne dau dreptate. Printre cei mai valoroşi antrenori, se remarcă în frunte sensei Nicolae Iordăchescu, cel care, alături de „secundul” Ionel Hrițcu, împreună cu Nicoleta Vorniceanu, au adunat în vistieria clubului orăştian, pe parcursul anilor, un adevărat tezaur de cupe şi medalii, printre care se numără şi titluri de campioni naţionali şi europeni, obţinute de sportivii acestui club de mare tradiţie în sportul hunedorean și național. Confirmând titlurile obținute au venit rezultatele de săptămâna trecută de la Campionatul European IMAF , 19-20.10.2013 Alba Iulia. Ca de obicei, sportivii noștri au strălucit ! BRAVOOOO !!! Cei care au adus aceste medalii sunt: Bianca Orzescu, Claudia Stănuţ, Sonya Neagu, Ioana Popescu, Robert Ghena, Bogdan Răzvan Hrițcu.

vinde bijuterii din aur şi argint cu plata în rate;  fără dobândă; - cântărire şi verificare gratuite; - cumpără aur şi argint - se fac reparații la bijuterii de aur şi argint. 

Este locul de unde: • poţi merge liniştit la cumpărături, fie că vrei doar un produs, fie că vrei să faci o aprovizionare mai consistentă pentru acasă.

Pagina 5

Pe ritmuri de chitară și cu poezie în suflet la Festivalul Toamnei Târzii la Dominic E cald și bine afară. N-ai zice că e toamnă, toamnă târzie... Bătrânii zic că dacă înmuguresc pomii, ba unii au înflorit și-a doua oară, vom avea toamnă lungă, lungă și frumoasă... Lumina caldă ne însoțește și creează atmosfera perfectă pentru un sfârșit de săptămână așa cum ni-l dorim mereu. La noi la școală, da, la Dominic, am încheiat săptămâna de lucru într-un mod desprins dintr-o poveste: cu decoruri de toamnă, plăcinte, zacuscă, poezie, teatru și cântare, cu profesori și învățători implicați, cu conducerea și administrația școlii într-o mișcare continuă ca totul să iasă bine. Ne-am început ziua, noi, profesorii implicați echipați cu aparatul de fotografiat și emoții mari în fața frumosului purității elevilor noștri, cu vizite pline de bucurie prin clasele toate gătite de toamnă. Sub bagheta cu adevărat magică a învățătorilor și profesorilor Școlii Gimnaziale “Dominic Stanca” din Orăștie, elevii au scos la lumină adevărate opere de artă cu temă autumnală, cu mirosuri proaspete de plăcinte, dovleci proaspăt sculptați sau frunze frumos așternute pe lucrări, pe pervaze sau pe bănci. Ba unii elevi au și compus poezii sau au tradus poezii scrise de Dominic Stanca, în limba franceză. Și pe deasupra, n-ai zice niciodată că un profesor de chimie, preocupat cu științele exacte e atât de dedicat artei, cum e doamna profesoară Marinela Cristea și clasa a VII-a B căreia îi e dirigintă cu atâta drag. Nu am putut să nu o menționăm aici, pentru că e vinovată de toată starea noastră de bine din ziua dedicată marelui Dominic. V-aș propune un exercițiu scurt de imaginație, atât la nivel vizual cât și olfactiv. V-aș ruga să vă vedeți plimbându-vă prin parc și foșnind sub picioare frunze arămii ce s-au pus la culcare. Apoi, v-aș invita să trageți aer în piept și să simțiți până în străfunduri, căldura cu miros de toamnă. Vă e bine?

Pagina 6

Dacă da, așa ne-am simțit și noi, toată ziua de vineri, la școală. Să lăsăm la o parte exercițiul de imaginație și să pășim cu încredere înapoi la realitatea zilei de 25 octombrie 2013, zi ce a încheiat frumoasa săptămână a Zilelor Dominic Stanca la Școala Gimnazială cu același nume. Locul e gata aranjat, scaunele așezate, micii actori fac ultima repetiție a piesei de teatru, înainte de spectacol. Se fac ultimele retușuri. Copiii se foiesc a emoție și razele calde ale soarelui tomnatic nu încetează să scalde coridorul localului nou al școlii, inundat de frumos. Călin Bârcean, invitatul nostru, își acordează chitara, câteva acorduri și gata, totul e pregătit. Doi copii frumoși, o fată șiun băiat, Andreea Achim și Răzvan Opra din clasa a VIII-a A se așează în fața microfonului. Respiră adânc și încep prezentarea. Doamnele profesoare Mihaela Negrea și Loredana Popa sunt pe scaunele din față să își susțină elevii, elevii pe care iau pregătit cu atâta dăruire pentru spectacol. E spectacolul pregătit și dirijat de ele, gândit până în ultimul amănunt, creația lor, munca lor, sufletul lor. Și poezia lui Dominic Stanca, recitată, citită, tradusă și transpusă, pe buze, în gând și în trăire. Copiii vin rând pe rând și își spun poezia, mai rar, mai iute, mai cu emoție, mai cu detașare, dar se vede clar că le place, le place unde sunt și le place că aduc poezie acolo unde cu câteva ore în urmă se suna de ieșire. Acum nimeni nu se mai grăbește să plece acasă, toți și-ar dori să nu se mai sfârșească momentul ce se derulează calm în fața lor și să sălășluiască în liniștea și bucuria creată, cât mai mult timp. I-am cunoscut altfel decât la clasă, pe elevii: Alexandra Mihăilă din clasa a V-a C și Rareș Onețiu din clasa a VIII-a B, pe elevii din clasele a V-a A și a VII-a A: Denisa Hancheș, Oana Pe-

treuș, Andreea Popa, Alexandra Popa,Bianca Crețu, Răzvan Goroftei, Antonio Păun, Iulia Pașca, Andreea Rosza, Cătălina Toader și Alexandra Varga. Precum și pe tinerii noștri actori din clasele a VI-a A: Alexandru Ulican, AnaMaria Peterlecean, Daria Chiriac, Ramona Groza, Gabriel Zagoni, Casian Borza și Diana Muntean din clasa a VII-a B. Mereu în căutare de punți în relația profesor-elev, doamna prof. Adriana Bârcean și-a pus emoțiile pe tavă în fața copiilor și a colegilor învățători și profesori și a recitat două poezii ale lui Dominic Stanca în limba engleză, traducere și adaptare proprie.

Și pentru că la rândul lui, Dominic Stanca a fost și actor, nu putea lipsi Caragiale, oferind același deliciu în spectacolele școlare. De la recuzita foarte originală, până la regia adaptată pe înțelesul copiilor, un plus mare datorat tactului pedagogic al doamnelor profesoare, piesa de teatru „Dl. Goe” a fost jucată impecabil. În ropote de aplauze, copiii s-au înclinat grațios în fața spectatorilor: colegi, învățători și profesori, deopotrivă. Lumina caldă a toamnei ne-a invadat apoi după-masa cu acorduri fine, acustice dezvăluind muzica românească bună a anilor ‘80 – ’90, pe versuri de Nichita Stănescu, Traian Furnea sau Serghei Esenin. Mulțumim domnului director prof. Ovidiu Roșu, administrației școlii, în special doamnei Geta Milan, tuturor colegilor învățători și profesori care neați susținut cu aplauze și cu bucurie, elevilor minunați și, nu în ultimul rând, părinților care ne susțin mereu. Nu mare ne-a fost mirarea că am pășit pe poarta școlii , spre

casă, cu o mare liniște în suflet, da, chiar de la școală, acolo unde ne frământăm constant cu generațiile de azi. E semn că tot ce e bun dă roade și cum toamna se culeg roadele, noi credem că am cules deja roadele pasiunii, ale bucuriei și ale dăruirii meseriei de dascăl. Cât despre finalitatea festivalului cu toate secțiunile incluse: 1 CULOAREA DIN SUFLETUL MEU – EXPOZIȚIE DE ARTĂ: pictură, colaje, quilling, figurine, plastelină, artă textilă, design vestimentar (crochiuri și costume eco-friendly cu iz de toamnă), printuri, aranjamente florale tematice (expoziție în clase, pe holuri și pe holul din localul nou) 2 GUSTUL DIN INIMA MEA: târg de produse culinare: ludaie la cuptor, prăjituri, ștrudele, zacuscă, compoturi, gemuri, murături etc. 2 STIHURI PENTRU URECHI FINE: poezii și eseuri despre toamnă, alcătuirea unei broșuri cu texte de toamnă 3 TOAMNA FĂRĂ GRANIȚĂ: poezii ale lui Dominic Stanca traduse din română în engleză și franceză, fiecare clasă participantă va primi o diplomă de participare, iar elevii care au participat la secțiunea “Stihuri pentru urechi fine” vor primi o diplomă individuală de participare, precum și elevii care au recitat și au jucat în piesă. Roadele muncii noastre se vor concretiza într-o minirevistă cu creațiile literare ale elevilor și un CD audio ce vor fi editate în luna noiembrie. Iar începând cu numărul viitor al ziarului Vorba, fiecare articol al nostru va fi însoțit de o poezie, creație proprie a elevilor noștri. Până atunci, nu uitați! Accesați www.scoaladominicstanca.blo gspot.com sau trimiteți-ne mesaje la scoaladominicstanca@gmail.com. Profesorii Catedrei de Limbi moderne Școala Gimnazială “Dominic Stanca” Orăștie

Suicid de voie bună !

Acesta este un pamflet așa că tratați-l ca atare. Nu de puține ori am auzit în jurul nostru expresia „trebuie găsită o soluție la aceasta problemă sau la această situație”. Ce vor să zică cei care afirmă acest lucru, este că, aflați într-o situație delicată, dificilă, grea, trebuie găsită o formulă de a o rezolva, de a o soluționa. Acest lucru, însă, poartă cu sine întotdeauna un mesaj pozitiv. Astfel, soluția poartă cu sine două caracteristici: este întotdeauna ceva bun şi poate fi verificată în timp. Drept pentru care, a ne gândi la sinucidere ca soluție, este un antagonism (ceva care se bate cap în cap). Pe lângă faptul că, din start, nu este ceva pozitiv, nici nu dă șansa verificării consecințelor. Zilele acestea au fost parcă o confirmare a celor scrise mai sus. Problemele unor persoane au atras atenția asupra lor, dar nu numai atenția ci și îngăduința excesivă a celor ce ar trebui să fie imparțiali în conducerea și bunul mers al cetății. Dacă rezolvarea unor probleme se face sub acțiuni necugetate, păi atunci am o soluție la toate problemele care mă apasă de atâta vreme. Fiți cuminți, nu vreau să mă sinucid, ci doar să atrag atenția. Așa că o să caut un loc din care să zbier cât mă țin bojocii să vină cineva să-mi plătească gazul, altcineva, ori tot același cineva, să-mi dea bani de curent, apă, telefon, internet și de ce nu, să-mi dea casă, mâncare și oi vedea, dacă mai am și alte nevoi, mai urc odată. Că de, de două ori a prins. Nu-i rău, ce ziceți ? Rău de înălțime n-am, datorii gârlă. Ei, dar asta sunt sigur că la mine nu ține, eu plătesc taxele la timp, probleme am doar când îmi fac (și, har Domnului, nu scap de o belea că vine alta), de urlu prea tare, vine Poliția fie ea și Comunitară și mă amendează, că de, eu sunt plătitor de taxe. Mă întrebam deunăzi ce se întâmplă în astfel de situații în alte părți. Răspunsul mi l-a dat văru’ Gooagăl. Unii cică şi-au dat foc prin unele orașe de pa mapamond, i-au stins pompierii și au fost duși la clinici specializate, pe undeva - așa, aiurea – un domn a stat bine mersi câtva ore pe terasa unui bloc cu 40 de etaje, cerea ceva pentru o întreagă comunitate... După ce a coborât, a fost închis trei săptămâni pentru tulburarea ordinii publice. Cazuri asemănătoare am găsit cu miile, dar marea majoritate nu a avut rezultatul scontat de pretinsul sinucigaș ci, dimpotrivă, ei bine, în satul nostru electrificat ar fi fost cu putință ca totul să iasă așa cum ar fi normal ? Dar mai bine tac, închei și semnez: Dan Orghici

Evaluarea în Educaţie la Limba şi Literatura Română

Sâmbătă, 26 octombrie 2013, la Şcoala Gimnazială ,,Dr. Aurel Vlad”, Orăştie, s-a desfăşurat prima etapă a Concursului Naţional de Evaluare în Educaţie la Limba şi Literatura Română. Acest concurs este organizat de Fundaţia de Evaluare în Educaţie în parteneriat cu M.E.N. şi se adresează elevilor din clasele I-XII, putând fi susţinut şi la disciplinele matematică, limba engleză, fizică şi informatică. Evaluarea disciplinei limba şi literatura română este concepută a se desfăşura în trei etape pe parcursul anului şcolar şi o etapă finală. Şcoala Gimnazială ,,Dr. Aurel Vlad” a găzduit peste 130 de participanţi, majoritatea elevi ai şcolii noastre, dar şi ai şcolilor vecine. Ne bucurăm că elevii noştri sunt din ce în ce mai implicaţi să desluşească, cu drag şi plăcere, tainele limbii române.

Micii matematicieni de la Colegiul Național „Aurel Vlaicu” și-au desemnat Miss și Mister 2013

Aventura acestui Bal a început cu câteva zile înainte, când aproape 20 de elevi de clasa a XII-a s-au adunat să organizeze tradiționalul eveniment. Dacă în anumite privințe au fost de acord, în altele s -au ivit diverse contradicții de idei. Din start a fost stabilit ca tema să fie multiculturală și să aibă deviza : ”Make the world go party !” Întotdeauna un bal are două generații opuse care conlucrează: clasa a XII-a și clasa a IX-a. Bobocii încearcă mici intervenții asupra celor mai mari: să afle probele, de obicei secrete, să influențeze alegerea celor mai cei și

să utilizeze, pe ultima sută de metri, toate atuurile. De multe ori, pentru a nu fi acuzați de favorizarea anumitor boboci, cei mari evită să fie văzuți împreună cu ei, și una din absolvente chiar ne-a arătat discuția electronică cu una din candidatele boboace în care a evitat a furniza detalii despre probe. Găzduirea evenimentului a fost făcută de Club Tarabostes care nea oferit un local cu un design interesant și localizat în centrul orașului, deoarece căutam de mult timp un spațiu cu acces facil pentru evenimentele de genul balului. Ultimele zile de pregătiri au adus bucurie, agitație și chiar și câteva lacrimi din partea unor absolvente. Bobocii, feriți de astfel de griji, se ocupau cu vestimentația de bal. Fiecare pereche urma să reprezinte o țară și au fost alese: Rusia, Japonia, Brazilia, Texas, India și Scoția. Bobocii au respectat cerința organizatorilor și au găsit costume specifice fiecărei ţări. Remarcăm în mod special costu-

mele reprezentanților Rusiei, Texasului și Japoniei. În ziua Balului, ghinioanele aduceau nori negri asupra noastră. Defectarea unui microfon crea probleme, glumele între organizatori creaseră deja lacrimi, soliștii începeau să se îndoiască de calitatea numerelor care urmau să fie prezentate. Am încercat să folosim toate cunoștințele de psihologie care le acumulaserăm și să convingem pe toată lumea că lucrurile sunt pe drumul cel bun și emoțiile sunt firești, şi că asta nu trebuie să fie o piedică. La ora anunțată, a început evenimentul. Discursul directorului Colegiului, prof. Mircea Ionică și discursul primarului orașului, ing. Bălan Ovidiu, au deschis balul. Primarul și-a amintit de momentul în care, boboc fiind, a trecut prin probele Balului Bobocilor, ca elev al clasei a IX-a A din același liceu. Probele care trebuiau să cearnă talentele și aspectul bobocilor noştri au fost: proba de descriere a costumelor, proba cu balonul cu spumă de ras, proba Candy Crush, proba de dans, proba de mimare a unui animal și proba de versuri cunoscute pe acorduri muzicale. Între probe ne-am bucurat de momente oferite de elevii Colegiului care au dansat, au cântat melodii populare și muzică folk, au parodiat „Fetele de la Căpâlna”. Juriul a calculat și a tot calculat și a desemnat Miss şi Mister 2013: Zgârdea Luisa și Ciolocoiu Cătălin, care au reprezentat Brazilia și Rusia. Aducem mulțumiri sponsorilor noștri pentru ajutorul acordat şi care nea permis o premiere pe măsură a caștigătorilor. Felicitări tuturor participanților și pentru noi, toți sunteți câștigători. Adriana Chira

Crăciun Ramona

Pagina 7

RESPECT, Traian BERBECEANU !!!

Datul cu presupusul în lumea ziaristică modernă se practică, a devenit sport național, de astă dată se pare că sindromul a dispărut, celor ce scriu le-a revenit condeiul, în audio-vizual se transmit mesaje de solidaritate. Ce poate fi ? Să fie doar coalizarea breslei împotriva sistemului ? S-au mai văzut cazuri în care presa a susținut un individ în lupta sa doar pentru că era singur împotriva unui sistem. Să fie renașterea a ceea ce ar trebui să fie câinele democrației (până mai de curând un câine fără colți, ce se hrănea cu coșărcile aruncate de moguli), asta tind să cred. Dar cel mai credibil este adevărul, „arestarea comisarului Traian Berbeceanu” a devenit port stindard pentru renașterea societății civice !

Şoc în cazul şefului Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Alba, Traian Berbeceanu. Jurnaliştii din zonă au decis să ia atitudine şi vor organiza un protest de susţinere a acestuia. Asta pentru că dosarul în care este implicat cel care a fost desemnat „Poliţistul anului 2007" are conotaţii politice clare. Mass-media locală susţine cu vehemenţă că Berbeceanu a ajuns în spatele gratiilor la ordin politic şi cu ajutorul unor procurori şi judecători corupţi. Scrisoarea acestuia, în care dezvăluie „caracatiţa” corupţiei din zona Alba – Hunedoara, a făcut senzaţie pe Internet, iar Berbeceanu susţine că şefii de la Bucureşti ştiau foarte bine dedesubturile, el înaintând memorii peste memorii cu probele şi bănuielile sale referitoare la ofiţeri şi procurori mânjiţi. Jurnaliştii din Alba consideră că Traian Berbeceanu a fost practic „executat” cu binecuvântarea şefilor DIICOT Bucu-

reşti, pentru că devenise periculos prin informaţiile pe care le deţinea. Tocmai de aceea, reprezentanţii mass-media au decis să protesteze duminică, 27 octombrie, în faţa DIICOT Hunedoara, ei fiind decişi să-l susţină pe Traian Berbeceanu până la aflarea adevărului. Peste 200 de persoane s-au adunat duminică după-amiază în fața sediului DIICOT Hunedoara, din Deva, într-o acțiune de susținere a comisarului-șef Traian Berbeceanu. Reamintim că joi, 24 octombrie, Berbeceanu a fost dus încătuşat, cu propunerea de arestare preventivă, la un judecător, fost procuror DIICOT ALBA. Adică exact omul celor de la DIICOT care îl voiau eliminat pe şeful BCCO. Judecătorul nu a avut nicio jenă în a-l trimite după gratii pe Berbeceanu pentru următoarele 29 de zile, refuzând să se recuze. Gestul său a declanşat nemulţumire în rândul poliţiştilor din Alba, care au organizat o manifestaţie ad-hoc pentru a-şi sprijini colegul. Speriat de reacţia poliţiştilor, magistratul l-a sunat pe Petre Tobă, şeful Poliţiei Române, care a dispus Jandarmeriei Alba să intervină pentru a-i împrăştia pe cei aproximativ 30-40 de poliţişti.

Hunedoara şi Alba. Doar că unele braţe ale caracatiţei s-au făcut ghem în jurul lui. Lucrători chiar din BCCOA, secondaţi de procurori din DIICOT, nu au stat mult pe gânduri până să-i însceneze o mârşăvie dincolo de puterea imaginaţiei. Nişte nulităţi – să le mai spun şi abjecte ? (pare a fi contradicţie în termeni) – , care fac de ruşine rasa umană. Vezi, Doamne, Traian Berbeceanu ar fi avut legături directe cu infractorii, şi i-ar fi favorizat pe aceştia. Evident, probe nu există, toate interceptările, probe indirecte şi astea, neavând altă menire decât aceea de a-i face penibili pe acuzatori. Mai grav este însă că Traian Berbeceanu tocmai ce are probe clare împotriva acuzatorilor. Iar în luna iulie a raportat, la cel mai înalt nivel, exact cum stă treaba. În loc să vadă de raportul Comisarului-şef şi să investigheze cele sesizate, vajnicii de la cel mai înalt nivel au decis că Traian Berbeceanu este prea incomod, şi chiar periculos pentru măriile lor; deci, trebuie redus la tăcere. Nu cu glonţ, Doamne fereşte, ci cu armele obişnuite ale sistemului numitului Băsescu Traian, şi anume arestul preventiv – ABUZIV ! În ţara asta, nu contează dacă eşti sau nu vinovat de ceva, hop-ţop la puşcărie, şi dacă te-ai uitat urât la cine nu trebuie. Au uitat însă un lucru nemernicii care au făcut ce-au făcut, şi anume: lui Traian Berbeceanu nu îi este frică !!! Dacă i-ar fi fost frică, stătea ca mieluşelul până acum, şi lingea alături de toţi lingăii de care-i plină ţara asta. Ceea ce, iată, nu a fost, nu este şi nu va fi cazul ! Un amănunt pentru acuzatorii lui Traian Berbeceanu: cum mama dracului să faci muncă informativă, esenţială într-o asemenea meserie, fără informatori şi, evident, fără a lua contact cu ei ? Iar informatorii de unde provin, deştepţi acuzatori ? – nu cumva tocmai din rândul infractorilor ? Pentru a prinDeva e aici ? Da, Deva e aici ! ... de peştii mari, n-ai nevoie de peşti mici ? Am trăit s-o văd şi pe asta: Deva s-a Vai de capul lor, aceia care habar n-au trezit, pentru prima oară din câte ştiu, de altceva decât să acuze ! Ruşine, ar treîntr-un spirit onest, pentru susţinerea bui nici să nu treacă prin faţa unui profeunui OM şi a unui CONCEPT. OMUL este TRAIAN BERBECEANU, concetăţean iubit, respectat, şi comisar-şef al BCCOA Alba, care şia dedicat 20 de ani din viaţă muncii în Poliţie, făcându-şi un ţel în viaţă din stârpirea infracţiunilor şi, implicit, a infractorilor. A avut însă, parese, prea multe reuşite, şi tocmai se pregătea să rupă capul unei caracatiţe mafiote care macină judeţele

„Restaurantul Coroana”

vă așteaptă ! „Albina Coop” Orăştie organizează: mese festive și evenimente la

Restaurantul „Coroana”. Meniul zilei: 11 lei

Înscrieri și relații la sediul „Albina Coop”, sau la telefoanele: 0254-241.716; 0733732.200 şi 0723-381.840

Pagina 8

sionist ca Traian Berbeceanu ! CONCEPTUL este acela de justeţe şi, în cel mai înalt înţeles, de justiţie. Nu aşa-zis independentă, ci reală. Dacă se poate aşa ceva în ţara asta ? Se vede treaba că deocamdată, nu ! Atâta vreme cât capul caracatiţei e tocmai înăuntrul sistemului. Dirijat, aşa cum prea bine se ştie, de către numitul Băsescu Traian. Să dea Dumnezeu să nu mai aud de dirijor. Să aud doar de oameni ca Traian Berbeceanu ! RESPECT, OMULE ! Cât despre Deva, numai de bine, de astă dată. Bine-ar fi să nu adoarmă la loc, ci să facă parte din rândul oraşelor unde conştiinţa civică se dovedeşte A FI. Dacă duminică, în urma unui apel pe Facebook, 200 de oameni (după mine, după alţii 300, dar nu asta contează), s-au reunit în stradă pentru a susţine un OM şi un CONCEPT, înseamnă că se poate. Şi să se poată mai departe, de câte ori va fi nevoie. Şi este nevoie !!! Dan ORGHICI și Daniel MARIAN FOTO internet

Dacă înainte de 1989, Armata Română, pe lângă misiunile principale de apărare şi siguranţă naţională, participa cu forţe consistente la dezvoltarea economică a ţării, astăzi, în era globalizării, Armata Română participă în cadrul structurilor euroatlantice la menţinerea păcii şi luptă împotriva terorismu-

În fiecare an, pe 25 octombrie, de Ziua Armatei, aducem un omagiu ostaşilor care şi-au dat viaţa, de-a lungul timpului, pentru ţară, contribuind, prin devotamentul lor, la libertatea României. Ca în fiecare an la Orăștie, după Slujba religioasă oficiată în memoria celor care şi-au sacrificat viaţa pentru patrie, s-au rostit câteva cuvinte pentru a-i cinsti pe soldaţii care au luptat şi care luptă pentru România.

Dan Orghici: Domnule COL. (r.) IANCU CREȚU, ați avut onoarea de a conduce „ostilitățile” din această zi . COL. (r.) IANCU CREȚU: În numele rezerviştilor orăştieni vă adresez un salut ostăşesc: „Am onoarea să vă salut !” Î mi e x pr im mulțumiri domnului Primar, Consiliului Local, tuturor instituţiilor publice ale oraşului, partidelor politice şi O.N.G.-urilor, mass mediei care a participat la această sărbătoare. Reporter: De când este sărbătorită ziua de 25 Octombrie ca ZI a ARMATEI ? Repondent: Din anul 1830, anul înfiinţării Armatei Române moderne, şi până în anul 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice mai ales după războiul de independenţă (1877-1878), Armata Română a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălțării Domnului, devenită în anul 1924 Ziua Eroilor, la Ziua Încoronării Regale, la Ziua Naţională a României. Ziua Armatei Române a fost sărbătorită pentru prima dată la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959, aceasta a fost stabilită la data de 25 octombrie, devenind simbolul tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc. 25 octombrie simbolizează şi eliberarea definitivă a teritoriului naţional, ocupat temporar în urma Dictatului de la Viena, fapt ce arată că Ziua Armatei este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului român, de obiectivele şi sentimentele Armatei Române, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale, suveranitatea şi integritatea naţională. Reporter: Care este semnificația valorică a acestei zile ? Repondent: Ziua Armatei Române, sărbătorită la 25 octombrie, reprezintă un simbol cu valoare de referinţă în istoria românească şi în conştiinţa poporului. Dincolo de semnificaţia ei strict istorică, 25 octombrie glorifică faptele de vitejie ale tuturor eroilor neamului românesc, de la cei care au contribuit din vechime la formarea naţiunii şi a statului român modern, la cei care şi-au dat viaţa pentru cucerirea independenţei de stat a României şi realizarea statului naţional unitar român.

lui internaţional în diferite puncte fierbinţi ale lumii. Reporter: România are militari în diferite teatre de luptă, ostașii sunt la înălțimea faptelor de arme ale înaintașilor lor... Repondent: Da, România participă cu un efectiv de aproape 2.000 de oameni în Afganistan, la menţinerea păcii, combaterea terorismului şi instruirea trupelor afgane, în cadrul Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (I.S.A.F.) şi al misiunii de instruire şi de tranziţie a securităţii din Afganistan. În urma acestor misiuni şi-au pierdut viaţa un număr de 25 de militari, cărora le aducem un pios omagiu. De Ziua Armatei României, pot afirma cu tărie că militarii români își fac datoria în acord cu valorile și principiile unui sistem democratic, demonstrând astfel că Armata noastră a dobândit un binemeritat loc printre forțele militare ale lumii. La această mare sărbătoare se cuvine ca tuturor eroilor neamului românesc şi veteranilor de război, care au înfruntat gloanţele, bolile, foametea şi, în general, toate patimile războaielor, care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un pios omagiu şi să le transmitem de peste timp gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor. Dan ORGHICI Foto : Sandu CAZAN

Pagina 9

O poveste adevărată ! „Aş vrea să fiu eu în locul lui, trebuia să fiu eu, nu el, de ce ? De ce copilul meu ? Copilul trebuie să-şi îngroape părintele, nu invers. De ce ? E numai vina mea, e numai vina mea.” Lacrimile şiroiau pe obrazul tatălui. Soţia sa, cu ochii încercănaţi şi plini de lacrimi, se apropie de el, şi-şi lăsă greu capul pe pieptul său. Unicul lor copil, frumosul lor băiat, stătea întins pe masa capelei, într-un sicriu maroniu. „A fost voia Domnului, este într-un loc mai bun acum.” se auziră cuvintele calde ale preotului din încăpere. „Cuvintele tale chiar nu-mi aduc nici o alinare, Părinte. Chiar nu mă fac să mă simt mai bine. Copilul meu ar trebui să fie lângă mine, să-şi trăiască viaţa, să se căsătorească, să-mi aducă pe lume nepoţi. Nu era momentul să moară, refuz să cred asta. Dacă chiar există un Dumnezeu, atunci l-a luat prea devreme de lângă mine, mi l-a răpit.” Ieşi cu lacrimi în ochii din capelă. Scoase pachetul de ţigări din buzunar, şi-i sări în ochi mesajul de pe el „Fumatul ucide.” „Serios ?” îşi spuse în gând. „Atunci ar fi cazul să bag o ţigară mai repede, poate-mi va alina durerea definitiv.” Se sprijini de perete. Îşi aprinse o ţigară şi începu să tragă fumul înecăcios în plămâni. Începu să se gândească la clipa când se născu fiul său. He, he, Doamne, cât era de fericit în acea zi. Îşi sunase toţi prietenii, strigându-le „Sunt tată, am un fiu, am un fiu, auzi ?” Îşi aducea aminte primii lui paşi, cum se ducea mica mogâldeaţă spre el, zâmbind şi cum pică apoi, doar pentru a se ridica din nou. Un luptător, ce mai. Anii trecură, începu şcoala. Primul lui an, ce mândru a fost de fiul său când a luat premiul întâi. În viaţa sa nu fusese mai emoţionat că atunci. An de an însă, era la fel de emoţionat. Era cel mai bun, învăţa cel mai bine. El şi soţia făceau tot posibilul să-i ofere tot, pentru că el, fiul lor, merita pe deplin. Veni şi liceul, intră la cel mai bun din oraş, era şi mai mândru. Se lauda la toţi prietenii cu fiul său. Se apucase şi de baschet, cu vreo 2 ani în urmă, era o mândreţe de fecior: înalt, zvelt, şaten cu ochii albaştri, deja de mic începuse să frângă ini-

mile fetelor. Nu era tată mai mândru pe întreg Pământul ca el. În liceu, în schimb, ceva se petrecu în viaţa fiului său. Părinţii deveniră conştienţi că fiul lor se schimbă, dar cu fiecare zi ce trecea, se adâncea încrederea că nu era de bine schimbarea sa. Rezultatele la învăţătură începură să scadă, de sport se lăsase, primea telefoane care mai de care mai dubioase. Începu să plece de acasă la ore din ce în ce mai târzii, şi să se întoarcă atunci când îşi aducea aminte. Ochii îi avea încercănaţi mai tot timpul, privirea tulbure, era nervos, nu mai era copilul lui jovial, că în alte dăţi. Atunci când îşi vedea părinţii dădea impresia că ar vrea să-i vadă plecând. Că ei începuseră să fie o povară pentru el şi viaţa sa. Unul dintre prietenii săi, îngrijorat încercă într-o zi să-i deschidă ochii: „Omule, nu te supăra pe mine că îţi spun lucrul acesta, dar fiul tău cred că se droghează. Privire tulbure, a slăbit faţă de cum era odată, nu mai este cel pe care îl ştiam. Nu mai este el, ţie chiar nu ţi se pare ciudat ?”. Se enervă mai mult decât o făcuse vreodată: „Eşti nebun, fiul meu să se drogheze, l-am învăţat tot ce ştiu eu despre bine şi rău, este un copil matur, ştie ce trebuie să facă şi ce nu. E tânăr acum, petrece şi el împreună cu prietenii săi, cu fetele, cum am făcut şi noi când eram de vârsta lui. Cum poţi să spui aşa ceva, tu chiar nu gândeşti ce spui ? Vorbeşti despre fiul meu, nu despre fiul vreunui străin.” „Ai grijă, prietene, de fiul tău. Altul nu mai ai, atât îţi spun, şi nu ţi-o spun cu răutate. Poate tu nu observi, dar din exterior se văd lucruri pe care tu nu le observi.” Plecă nervos acasă, nu înainte de a-şi înjura, cât putu de bine, prietenul vechi de 25 de ani. Dar ideea îi rămăsese impregnată în minte. Nu o împărtăşi soţiei sale de teamă să nu o sperie. Îşi iubea prea mult copilul, şi aşa ceva ar fi terminat-o cu zile. Într-o seară îşi prinse fiul acasă, îşi luă inima în dinţi şi-l întrebă: „Fiule, ştiu că la vârsta ta există nenumărate tentaţii, care poate la vremea mea nu existau sau nu am avut acces la ele. Te întreb ceva şi vreau să -mi răspunzi cât se poate de sincer: te droghezi ?”

De la web design la… ciudățeniile literare

Literatura poate fi privită ca un experiment infinit, la care contribuie fiecare nouă carte scrisă. În giganticul ei „cuprins” sunt toţi care au scris vreodată ceva, de la anonimi şi până la Faulkner sau Borges. Toţi contribuie într-un fel anume, chiar dacă unii-s doar niste pasageri, iar alţii sunt aşa-zişii „nemuritori”. Aproape zilnic aruncăm un ochi sau doi în această „privelişte”, fiindcă epopeea experimentalismului continuă cu literatura. Astfel, New Weird este un concept literar care îşi regăseşte începuturile undeva prin anii ’90 şi se materializează printr-o serie de proze scurte apărute în mileniul trei. Ciudăţenia genului nu ţine atât de mult de stilul autorilor, cat de decorul acţiunii. ScienceFiction-ul are loc deopotrivă în galaxii îndepărtate, dar şi în urbanul gri, recreând condiţiile vieţii noastre cotidiene. Cel mai important reprezentant al genului este China Mieville, un scriitor care îşi încadrează opera într-un gen pe care-l denumeşte „weird” (ciudat), cu toate că în critica literară apare la capitolul de fantastic. Unde este ideea de experiment ? MiePagina 10

„Eşti nebun, tată ? Cum poţi să crezi aşa ceva despre mine ? Nu ai deloc încredere în mine ?” Îşi luă haina din cuier şi plecă val-vârtej de acasă. Soţia sa auzise toată discuţia şi, cu lacrimi în ochi, întrebă: „Eşti sigur de asta ?” „Nu pot să bag mâna în foc, dar mă bântuie această idee.” Soţia sa începu să plângă şi se cuibări în braţele sale. Au stat ore întregi pe canapea, în tăcere, soţia lui plângând, iar el mângâindu-i părul. Mai trecu un an, fiul lor începu să devină total străin pentru ei. Nu le mai spunea nimic, se ferea de ei, începu să le fure bani din portofel. Simţeau că au îmbătrânit cu 10 ani în acel scurt timp. El încărunţise mai mult decât era normal, ea începu să aibă probleme cu inima. Într-o seară de octombrie, auziră bătăi în uşă. Se ridică şi, uitându-se pe vizorul uşii, inima înceta pentru o secundă să-i mai bată. Deschise uşor uşa, iar cei doi poliţişti din faţa lor îşi dădură şepcile jos din cap. „Bună seara, ne scuzaţi că vă deranjăm, sunteţi familia...” „Da.” spuse soţia lui cu vocea tremurând. „Putem să intrăm, dacă nu vă supăraţi, trebuie să discutăm cu dumneavoastră.” Îi poftiră înăuntru, se aşezară pe canapeaua din sufragerie, el ţinând strâns mâna soţiei sale. „Ne pare rău că trebuie să vă spunem acest lucru, dar fiul dumneavoastră a murit în urmă cu câteva ore din cauza unei supradoze cu heroină. Avem motive să credem că era consumator de ceva timp. Două persoane din anturajul său sunt date sub urmărire pentru trafic de droguri.” Soţia sa plângea în hohote, îl strângea de braţ, uitându-se în ochii lui... Cuvintele soţiei sale nu le mai auzea. Sufletul său era prea îndurerat. Acum ştia că toată vina a fost a lor, a fost a lui. Ar fi trebuit să îl denunţe la poliţie când şi-au dat seama de primele semne. Nu avea nici un fel de scuză, poate dacă ar fi făcut asta, fiul lor era acum teafăr, era în viaţă, dar nu... ei nu au făcut nimic, el nu a făcut nimic. Tot ce îi rămâne de făcut acum, este să-şi ducă unicul său fiu, frumosul lui fiu, mândria lui... către groapă. http://spunenudrogurilor.com/blog/opoveste-adevarata#more-25

ville şi-a propus să scrie câte o carte în fiecare gen literar !... Îmbinarea dintre sci-fi, fantasy, horror, creează cititorilor dependenţă, iar lui Mieville multe premii literare. În ultimii ani, el pare a se rupt de specificul curentului New Weird. Spre exemplu, „Embassytown” are drept subiect o ambasadă umană de pe o planetă aflată la marginea galaxiei – spre deosebire de „The City and the City”, unde acţiunea era plasată undeva prin Balcani. Extratereştrii vorbesc, spun mereu numai adevărul, par să fie chiar înapoiaţi sentimental şi în final învaţă să mintă… Un alt exponent al ciudățeniilor literare este Jeff VanderMeer, mai mult un eseist aflat în vizorul criticilor pentru romanul său “City of Saints and Madmen: The Book of Ambergris”. Ca şi Mieville, VanderMeer remodelează realitatea, înlocuind-o cu o copie mai haotică, însă cu mult mai fascinantă. Kirsten J. Bishop este autoarea unei fantezii întunecate urbane, un hibrid de elemente contradictorii şi confuze, care implică excentricitatea şi nonconformismul. Pentru Bishop, cartea sa, “The Etched City”, a fost un experiment în care nu a crezut la început, dar care i-a remodelat până la urmă viaţa, deturnândo tocmai de la web design la literatură ! Daniel MARIAN

Oamenii îngeri Unde ne ducem când plecăm de aici ? Suntem tot noi sau devenim păsări ? Cum oare sunt oameni nepăsători la tot și oameni cu tresăriri la orice umbră de nor sau fir de vânt ? Există îngeri care ne calcă pe umbră ? Toți credem sau nu în existența acestora și oricând putem trece granița dintre o tabără și cealaltă. Dar sunt oameni aici, pe pământ, care își poartă aripile invizibile de înger întoarse în ei. Sunt muritori și viața le este măsurată de nisipul clepsidrei ca și nouă. Sunt ființe fără supărări, oricâtă durere văd, oameni direcți care chiar răspund la întrebări și dacă nu răspund e pentru că nu există răspuns. Știți și voi, nu-i așa, că există oameni cu totul întorşi pe dos și care chiar și lacrimile le au întoarse în ochi ? Sunt oamenii care sună la tine când simt, fără oră și zi, și dacă nu răspunzi sună iar și iar. Ei nu au mândria faptului că nu le răspunzi, nu fac presupuneri și, dacă telefonul sună neîncetat la tine, poți în final să răspunzi și ei, firesc, vorbesc. Ei privesc spre tine cu ochii cercetători ai unor călători în pustiu. Ei au mereu glasul îngrijorării când văd umbrele tale și iadul tău. Oamenii ca ei care nu te-ar trăda în niciunul din războaiele vieții. Și dacă te-ar pierde, ei și-ar întinde aripile albe și ar pleca după tine. Uită-te acum pe cer și poate îi vezi porniți pe urmele pierduților

dintre noi. Ei știu să te întoarcă dintre copacii care ascund cărarea și te ridică din fundurile mării la liman. Oamenii aceștia, minunile acestea, sunt oamenii-îngeri. Ei sunt deseori scara mea și ei sunt și treptele scării. Dacă ei ar pieri, dacă Dumnezeu mi iar lua, eu, rămasă singură, m-aș prăbuși pe mormântul lor și aș băga mâinile în pământ să îi scot întregi. Și dacă ei pășesc în viața ta și înaintea ta, cu lumina lor, bucură -te că Dumnezeu ți i-a dat. Și tu poți, cu egoism, ca să nu îi pierzi, să îi spui lui Dumnezeu că îți sunt vitali. Să te mulțumești apoi să te îmbraci cu brațele lor care te apără. Că Dumnezeu, chiar dacă nu crezi, uneori poate să îi ascundă de tine și orb ești lângă ei. Eu, care pășesc atinsă de frunze, de aripi de păsări, de ploaie și am pulsul acordat cu cel al vântului am fost nedreptățită. Oamenii mi-au părut fără duh până acum. Mă uitam în stânga și oamenii-îngeri erau în partea mea dreaptă. Iar când, cu greutate, am întors capul, i-am văzut. Fâlfăitul aripilor ascunse îl aud în inima mea acum. Penele albe cad pe foaia mea și cu o pană din aripă scriu acum. Urc pe scara mea fără teama de a cădea. Dacă și voi îi cunoașteți, povestiți și voi despre ei. În simplitatea lor nu cred că știu cât de necesari sunt și recunoștința noastră le va emoționa sufletul alb. Adriana CHIRA

În urmă cu 8000 de ani, fără tranziţie marcată, civilizaţia egipteană trece de la nivelul neoliticului la cel arhitectural al templelor de la Abidos şi Memfis. În acelaşi timp, egiptenii adoptă un tip de scriere: hieroglifele, care sunt inteligibile divers, deoarece sunt formate din imagini. În realitate, este o scriere universală, valabilă pentru tot cosmosul. În urmă cu 5000 de ani, toate popoarele de pe glob văd pe cer VENUS-COMETA care pe pământ provoacă incendii, inundaţii şi o deplasare a polilor. Apoi se pare că Venus- cometa cade în mrejele sistemului solar şi se fixează aici ca planetă, căci de la aceste cataclisme ea figurează în vechile tabele astronomice, unde nu apărea mai înainte. În urmă cu 5000 de ani zeii venusieni i-au înlocuit pe vechii zei: Viracocha la incaşi, Quetzalcatl la mayaşi, Belisama la celţi, Hathor în Egipt, Baal şi Astart în Fenicia, Bel şi Iştar la Asiro-Babilonieni. Peste tot în lume găsim desenaţi, gravaţi sau sculptaţi zei călare pe aparate zburătoare, pe şerpi sau dragoni zburători, mai ales în Persia, Egipt, Mexic şi Peru. Iată realizări tehnice şi secrete ştiinţifice care nu par la îndemâna vechilor popoare, totuşi cunoscute de acestea: paratrăsnetele de la templul lui Solomon, hărţile lui Piri Reis, lampa electrică de la Jechiele, în timpul Sf. Ludovic, desenele misterioase de la Puerta del Sol de la Tihuanaco, relatările de războaie din Mahabharatha, cu aparate de

300 de plante medicinale și afectiunile pe care le tratează Amăreala – tratamente naturiste şi ceai de amăreală Denumire științifică amăreală: Polygala amara; Denumire populară amăreală: Iarbă lăptoasă sau uleioasă, seceruici, şerpăriţă sau serpantă, şopârliţă, tămâioasă; Afecțiuni care se tratează cu amăreală: Boli tratate cu amăreala: astm, bronșite, cataruri respiratorii, gripă, tuse. Mod de preparare şi administrare amăreală – ceai de amăreală.

- ceai de amăreală – se folosesc 2 lingurițe de amăreală mărunțită care se vor pune la 250 ml de apă care fierbe. Se lasă acoperit pentru 10 minute, şi ulterior se strecoară. Se îndulcește cu miere polifloră. În tratamente de lungă durată se pot consuma 2-3 căni pe zi; - 2 lingurițe de amăreală se vor pune în 250 ml apă și se vor ţine pe foc la fiert timp de 15 minute, după care se strecoară. În bronșite, astm, se pot consuma 2-3 căni pe zi; - nu este indicată supradozarea sau folosirea unei perioade mai lungi de tratament pentru că poate provoca alergii. Amăreala in tradiția populară: Amăreala se folosea in tradiția populară în cazul bolilor de piept sau la băi contra reumatismului.

zbor, pila electrică de la Bagdad, oamenii cu craniul plat (deformat Robert CHARROUX artificial), de la lacul Tacarigua, relatările despre războaiele atomice din Mahabharata, piatra de la Palenque, care reprezintă indubitabil o rachetă cu reacţie pilotată de un astronaut, grefa de inimă fără fenomen de respingere gravată pe pietrele dr. Cabrera, zeiţa Nut a egiptenilor, care figurează cerul printr-o femeie aplecată în faţă, ce poartă pe corp (urcuşi) globul şi şerpi despărţiţi prin stele. Sub pântece este gravat un urcuş înaripat, cu stele, iar acest ansamblu ceresc se află deasupra unei reprezentări a lumii noastre, ceea ce evocă în mod irezistibil, ideea de călătorie în cosmos, Biblia (Geneza I, 2-4) spune că „îngeri” sexuaţi au venit din cer ca să se unească cu fetele oamenilor. Cartea lui Enoh susţine această relatare în 105 capitole, Ezechiel, în Biblie, descrie o maşină zburătoare (car de foc), care a inspirat modelul actual de OZN-uri. Scriitorul antic fenician Sanchoniaton (anul 1000 î.e.n), spune că zeiţa Astart (Asrtartee) a venit de pe planeta Venus pe „un şarpe care zbura cu elice”. Manuscrisele mexicane reproduc aparate zburătoare şi ceea ce se crede a fi călătorii PământVenus, textele sacre hinduse dezvăluie faptul că strămoşii noştri arieni veneau de pe o stea „pe drumul Aryaman”, Coranul situează paradisul terestru în afara Pământului, etc. Fizicianul J. Weber afirmă că suntem conectaţi în spaţiu. Despre Biblie: fii cerului (v. Geneza), au putut să facă copii viabili fetelor oamenilor deoarece codul genetic şi cel sanguin erau identice. Originea speciilor este aceeaşi. Citat: „şi domnul i-a prăbuşit pe pământ pe îngerii răi, spunînd şefului lor: aceasta va fi împărăţia ta”. Suntem deci descendenţii acelor îngeri…?

Amăreala se fierbea în lapte dulce cu care se spălau co-

piii pe faţă, ca să nu le rămână pete după vărsat de vânt. Din tulpinile florifere de amăreală se făcea un ceai contra tusei și durerilor de piept. Lăstarii floriferi se utilizau sub formă de infu-

zie sau sirop pentru combaterea tusei, catarului, astme, gripei, bronșitei, etc. http:// plantelemedicinale.info/a-e/ amareala-tratamentenaturiste-amareala.html/ Pagina 11

Dotată cu un acut simţ de auto-observaţie psihanalitică, mai degrabă livrescă, familiarizată cu tezismele, conceptele filosofice prin şi dinspre poezie, tânăra poetă înseriază sterile „ars-poezice”, eseizând, uneori amuzată, alteori cu verva patosului feminist, eratic, natural, asupra dualismului, uneori preţios, post-postmodernist, fluidic, în EROS: „Dualitate în intimitate/ părăsesc neajutorarea/ mărunţită în pasiuni/ amprentate pe frunţi/ ce îşi revarsă stropii/ preocupări alternante/ neputincioase minciuni/ pe buze clevetitoare/...tablouri în mişcare” (etc.) (Dualitate, pag. 67). Datarea fiecărui text este a unui jurnal aparent intim, tânjind totuşi a fi comunicat, ritualic, dacă nu preludic. „Iubiri născute din ancorări divi-

COLȚ DE SPIRITUALITATE <<Este

posibilă o lume în care toţi oamenii ar fi orbi ? Omul recent şi cele două direcţii ale sale: câştiguri şi pierderi>>

Claudia- Gabriela MARCU „Ancorele ca nişte meduze: Noiembrie al meu”, Emia, 2013

Eugen EVU

ne” (idem.). Sau uneori harpoane. Inegală, furată de desuetitudini, Claudia Gabriela Marcu convinge totuşi prin ceremonialul poetizant predilect, al dărurii aproape mistice, că este o voce a liricii nou-venite oscilând între voinţă-vrere, thelema, şi pasional-eratic, cu foame de ardere totală: „Vreau să simt lumini/ pe pielea caldă/ ...să creez tipare/ din undele de soare/...cu melodioase ecouri/ să înfrunt eternul/ cu patima din mine...” (Vreau, pag. 55). Vorba ei : „râurile nopţii vuiesc/ pe plantaţia filosofului/...firele de nisip/ violează himerele depărtării”… Obsesiile autodefinirii sunt semne ale unui itinerar bine ales, cu popasuri şi agitaţie meditativă din care se vor alege de reziduuri, filigranate, de dorit mai ermetice, substanţele rare ale unui temperament autentic, firesc feminin. Editura Emia are, şi de astă dată, meritul descoperirii bucuroase, empatice. Conotaţia de „noiembrie al meu”, stare inversând orbitele vârstei adolescentine, sunt mai degrabă ale tumultoasei tulburări ... vernale.

“I

nima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor și de-abia pe urmă coboară mai jos, despărțindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi dacă inima și creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâșie inima.” Liviu Rebreanu (1885 – 1944), Pădurea spânzuraților

Pe parcursul a cinci zile voim a reda vieții culturale orăștiene strălucirea, regăsind embrionarul creier ce s-a ascuns de peste vremuri la un loc cu inima ce se zbate a mai bate. Cu toții simțim nevoia să vorbim, să zâmbim, să ne tachinăm sau să tăcem lângă ceva sau cineva anume și nu lângă altceva sau altcineva. În aceste zile o să aducem laolaltă

CULT ȘI CULTURĂ Orăștiană mai multe manifestări culturale. Între icoana veche de la Protopopiatul Ortodox din Orăștie și tablourile doamnei Jessi Filip, între discuția despre „Frumosul în artă și schimbul de cărți , cu acea „carte pe care am citit-o ultima dată”, între lansările de carte și Orăștia văzută de orăștieni, între scrierile mai marilor sau mai micilor condeieri și alte multe activități, doar dumneavoastră veți alege. Noi vă propunem cinci zile altfel, de dumneavoastră depinde dacă vreți sau nu să fiți alături de noi ! Dan ORGHICI

Nano editorial itinerant

Privind în jurul nostru observăm cu uşurinţă că omul recent a început să categorisească totul în două direcţii: câştiguri şi pierderi. Orice problemă pare să se reducă la “cemi iese dacă fac cutare sau cutare lucru”! De fiecare dată, înainte de a face ceva (chiar şi cel mai mic bine) simţim nevoia, ca un automatism, să facem calcule, să vedem dacă rentează, dacă nu cumva exagerăm în generozitatea noastră. Iar dacă simţim posibile pierderi, ne retragem mâna, cuvintele, binele. Sunt puţini cei care mai îndrăznesc să se încredinţeze cu umilinţă în mâinile Domnului şi să se facă părtaşi rugăciunii vameşului: „Dumnezeul meu, ai milă de mine, păcătosul !” Într-un schematism de genul „cât îmi dai ca să ţi-l dau ?” sau „Ce-mi iese ?” pare că l-am introdus şi pe Dumnezeu. Nu de puţine ori suntem ispitiţi să iniţiem un dialog de genul: „Doamne, ţi-am dat, acum trebuie să-mi dai. Cât îmi dai ? Când îmi dai ?” Şi batem nerăbdători din picioare aşteptând răspunsul Domnului. Cutezăm prea des să ne comportăm cu Dumnezeu ca la un troc realizat între doi egali. Uităm măreţia lui şi nimicnicia noastră. Uităm că nimic din ceea ce avem, nici măcar voinţa de a ne ruga sau capacitatea de a rosti rugăciunile, nu este meritul nostru. Totul este darul său. Uităm că obligaţia noastră este „de a purta lupta cea bună, de a alerga şi de a ajunge la ţintă, păstrându-ne credinţa” şi nu de a enumera înaintea Domnului „corectitudinea” noastră. Ştie mai bine Domnul cum suntem şi ce facem. De asemenea, ştie mai bine decât noi şi meritele vecinului, nu trebuie să -i purtăm noi grija, comparându-ne cu el şi evidenţiindu-ne mai buni. Câtă mângâiere revarsă în sufletele mâhnite cuvântul Domnului din această zi: „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi-i mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit”. În aceste vremuri copleşitoare este un sentiment minunat ca, meditând cuvântul Domnului, să putem spune: iată un loc unde se face dreptate, iată-l pe adevăratul nostru Dumnezeu care nu priveşte la chipul omului, ci la inima sa, care răsplăteşte cu mărinimie umilinţa celor mici iar rugăciunea celor sărmani nu o lasă niciodată neîmplinită. Domnul pare să fi rămas singurul care nu trece cu vederea strigătul după ajutor al celor mici, al orfanului şi al văduvei, singurul la care nu există loc pentru niciun fel de părtinire.

Principiul coparticipării AFECTIVE – AL EMPATIEI REACTIVATE, - funcţionează dintodeauna, atât în praxis-ul religios, cât şi în arte: teatru, film, muzică, literatură. Tot astfel, şi în sport ! Tot ce e considerat mister, este al ignoranţei. Transpuse în cuvânt, gândirea şi visătoria sunt factori ce autoreglează intuitiv psihicul. Cuvântul gândit e unul, cel scris altul, cel cântat, altul, de fapt, este pervertitor sau sublimant. Nimic nu este inventat, ci descoperit, revelat, umanul… natura care se Reţine Lucrurile sunt simple: alienează, opera care se auto-ratează, diavolul este invenţia vicleană a omului, Dumnezeu are alt mod de a calcula meritele. spre a avea pe cine să învinuiască de propriile sale spaime. Anxietatea este starea primitivă a Fiindului căzut în raţiune, una luminos-rece, neînstarea de a mai iubi, Iar noi trebuie să ne întipărim bine în inimă: cine ura fără obiect anume. Omul are imperios nevoie mai mult de a iubi, decât de a fi se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat. iubit. Pr. Laurențiu Eugen EVU

Aici poţi merge liniştit la cumpărături, fie că vrei doar un produs, fie că vrei să faci o aprovizionare mai consistentă pentru acasă;

într-un singur loc.

Pagina 12

VĂ INVITĂ LA O CĂLĂTORIE CULINARĂ INTERNAȚIONALĂ DE EXCEPȚIE, ÎN CARE SE ÎMPLETESC GUSTURILE ȘI ESENȚELE BUCĂTĂRIILOR DE PE TOATE CONTINENTELE ȘI PENTRU TOATE GUSTURILE. COMENZI ȘI REZERVĂRI: tel. 0254244188 , 0747575364, 0760817377

APROZARUL DIN CENTRUL VECHI VĂ OFERĂ MARFĂ DE BUNĂ CALITATE LA PREȚURI MICI. VĂ AȘTEPTĂM !

Cimitirul Peste propriul mormânt De vise Zace pământul Îl cuprind între aripi Şi-l mângâi cu-n obraz de porţelan Şi cu un ochi pe jumătate deschis Grădina E cuprinsă de ceaţă, Iar norii cad, Cad peste mine Stau atârnaţi doar de piciorul lui Dumnezeu Să nu-mi sfâşie trupul Să-mi lase macar jumătate de obraz Din carne Şi-o bucată de suflet Condamnată la viaţă

Din acest ocean îngheţat Nu se aude nici un glas ţipând Doar un geamăt Cu tălpile găurite Şi degerate De frig

E aproape toamnă Marţi se scurge printre vene, Prin artere sângele se aude Pulsând Şi e atât de aproape septembrie Încât se aud frunzele Căzând În camera mea, paşii tăi Se aud călcând podeaua, Pereţii respiră parfumul tău.. E aproape toamnă, Şterge-mi înfrigurarea Cu părul tău negru. Te adun literă cu literă Într-un poem melancolic Ce-şi linge plăgile Crescute la suprafaţă.

Tu.. floarea mea murdară Spală-te cu lacrimile mele! Cristina TOMA

MAJESTATEA SA, REGELE MIHAI, LA 92 DE ANI ! LA MULŢI ANI ! Pentru România, pentru poporul român, ziua de 25 octombrie este zi de mare sărbătoare. Majestatea Sa Regele Mihai, împlinește onorabila vârstă de 92 de ani. Îi urăm, pe această cale, să ne trăiască întru mulți ani fericiți și să vegheze asupra poporului său ! Și tot pe această cale, ne cerem scuze, în numele acestui popor, pentru faptul că, din lașitate, neștiință și deseori prostie, o parte însemnată a națiunii noastre – încă – nu ia în calcul readucerea țării la normalitate, adică readucerea monarhiei la putere. Oricât ar vrea unii să nege, monarhia este singura care poate și vrea să SALVEZE ROMÂNIA! O Românie mândră și prosperă nu va putea renaşte decât în jurul unei Case Regale legitime, iar cu cât o să amânăm această decizie, cu atât o să avem de suferit mai mult. De peste doua decenii liderii republicii, în fapt urmașii mafiei și burgheziei roșii, pradă acest stat, umilesc trecutul, distrug natura, ucid cetățenii. Urmele comunismului, îndoctrinarea masivă și forța, au distrus o șansă unică, imediat după 1989, când România putea face, cu adevărat, un pas important spre recâștigarea gloriei de altă dată. Majestatea Sa este (și puțini oameni știu acest lucru) singurul șef de stat din timpul celui de-al doilea război mondial, în viață. El este cel care a scurtat durata acestui măcel cu câteva luni, salvând viața a sute de mii de români. Prin propriul sacrificiu, prin propria abdicare, a împiedicat o tragedie de la care comuniștii nu

aveau nici o reținere. Mii de studenți de atunci îi datorează astăzi viața celui care a preferat să renunțe la tron pentru viața supușilor săi. Ce dovezi de iubire, de respect și de prețuire mai avem nevoie de la Majestatea Sa ? Mai mult, Majestatea Sa, de peste doua decenii, reprezintă, alături de Casa Regală a României, cu loialitate, simplitate și demnitate, țara și poporul român, la cele mai înalte evenimente din lume, aducându-ne faimă și prestigiu, plasându-ne acolo unde doar cei puternici pot fi, în frunte. Pentru dăruirea cu care faceți bine acestui stat, Majestate, vă mulțumim. Majestatea Sa Regele Mihai, este un monarh despre care s-a scris si se va scrie masiv, al cărui destin dur și nedrept, se identifică cu destinul greu încercatului popor român. Regele Mihai și-a lăsat, indubitabil, amprenta asupra secolul XXI, asupra noastră, fie că vrem sau nu să recunoaștem acest adevăr… Mihai I a făcut și încă mai face istorie, precum au făcut și înaintașii săi iluștri, este un simbol al speranței pe care milioane de români o nutresc, este un erou atât al vremurilor sale cât și al prezentului, indiferent cât s-ar chinui comuniștii de ieri şi de astăzi să ascundă această realitate. Viața Majestății Sale este un subiect de film care, cu siguranță, va vedea lumina zilei cândva. Este singurul, alături de Dumnezeu, spre care mulți români își întorc privirea și de la care așteaptă o scăpare. Majestatea Sa a fost și este un model de prestanță, integritate, decență, curaj, înțelepciune, respect, corectitudine, eleganță și bun simț, atuuri de care „clasa politică” actuală este departe. La mulți ani, MAIESTATE ! REDACTOR-ȘEF VORBA

Cristina Lorena TOMA

Felina cu privire arămie se împarte şi se regăseşte În cele două oglinzi / Suprapuse

Atunci când sensibilitatea dizolvă echivocul şi inerentul, nesiguranţa şi răutăţile din jur, ca şi când acestea nici n-ar fi fost vreodată; fără a fi vorba de o sensibilitate cuminte, una dezmierdată, ci dezlănţuită, aproape sălbatecă. Astfel încât, să te apropii doar dacă laşi deoparte teama de necunoscutul care ţi-a fost în preajmă, dar pe care până acum l -ai privit într-un fel anume, poate circumspect. E foarte clar cum „Mă poţi înţelege”, nu trebuie decât dicţionarul de sentimente care câteodată depăşesc spaţiul şi timpul alocate normalităţii existenţiale. Iar secretul, dacă se poate spune aşa, e uşor de dezlegat, constă în acea complexitate căreia, în mod generic, îi atribuim noţiunea de iubire…: „Doar iubindumă/ Până la obscuritate/ Căci lumina este partea/ Inteligibilă/ A fiinţei mele/ Uşor de pătruns/ De atins/ Strălucirea ei/ Ispiteşte/ Până la orbire// Priveşte-mp deci/ Cu ochii inimii/ Şi cuprinde-mă/ Cu braţele ei/ Adăposteşte-ţi în mine/ Sufletul/ Şi vei cunoaşte/ Nemărginirea”. Nu prea ştiu, sau chiar nu vreau să ştiu, dacă „Felina cu privire arămie” e un fel de toamnă, sau e chiar personificarea acestui anotimp ce miraculos ne ancorează în nelinişti, iar atunci, personajul din spatele personificării se numeşte Cristina Lorena. Care, la rândul ei, e într-o nedumerire unde timpul se rostogoleşte buimac…: „Fără să ştiu dacă voi mai fi/ Într-un mâine/ Pavat cu secunde,/ Fără să ştiu dacă astăziul/ S-a dilatat suficient/ Sau se va sfârşi/ În târziu/ Mai sper ca felina/ Cu privire arămie/ Şi zâmbet de copil/ Să înflorească/ În coliba de nuferi/ Ce-şi ţine porţile închise…” Mai e şi o peregrinare lirică, într-un joc de-a timpurile / anotimpurile: „… Vara trece ca o mireasă/ Pe culoarul catedralei,/ Străjer al spitului vechi/ Dinlăuntrul meu/ Retezând iarna din creştet,/ Cu paşi mărunţi/ Şi degete firave…” Iar ceea ce îmi pare extrem de important, se regăseşte mai departe în explorarea perfect conştientă a condiţiei poetei: „… Câte părţi necuprinse/ În pagini,/ M-au osândit la întâmplări/ Neînţelese/ Câte felinare neaprinse/ Au rămas suspendate/ Deasupra numelui meu/ Şi câte vreascuri au ars/ Pe bobotoaie,/ Nelinişte veşnică/ A inimii mele// Toate se ascund, mocnind/ Sub vene/ Ca nişte litere dezbinate/ Neîmblânzite,/ De posesoarea peniţei albastre.” Nu întâmplător, cred, Cristina Lorena trece dincolo de propriile-i repere definitorii odată stabilite, la inevitabila „Introspecţie”, aceea a prea multor întrebări şi prea puţinor răspunsuri, o ipostază în care dimensiunile se îndoaie, câteodată se confundă, sau doar se întrepătrund. Oricum, nu e vorba de simpla contemplativitate, ci de o asiduă implicare în ceea ce există, fie că e vorba de efectiva realitate ori de o îndrăzneaţă transcedere în esenţa firii…: „Amestec de pământ/ Şi frunze/ Murdăresc asfaltul/ Betoanele tac,/ Timpul trece/ Magazinele au rafturile încărcate/ Cu mucegai/ E beznă în spatele/ Pleoapelor mele/ Şi nici nu e noapte/ Sunt doar câteva minute/ Trecute peste ora/ 13/ Nu se mai aud nici păsările/ Ciripind la geam/ Oraşul poartă urma trecătorilor/ Anesteziaţi/ Maşinile se aud în fundal/ Ca un ecou îndepărtat// Eu cad tot mai adânc/ În mine/ Şi mă caut,/ Mă caut/ În cele două oglinzi/ Suprapuse// Sunt eul de ieri,/ Sau cel de azi ?” Pot să spun că se poate trăi mult prea elegant şi conştient, altfel, adică astfel, în spaţiul şi timpul care sunt dedicate cu prisosinţă poeziei. Ale poetei Cristina Lorena fiind, şi pe care iat-o printre noi, împărţindu-şi cu noi înverşunarea frumuseţii pe care ştie să o creeze. Daniel MARIAN Pagina 13

Etapa a 10-a, Liga a IV-a, Sen./Jr. din 26/27.10.2013. N 1 2 3 4 5 6 7 8

Gazde

Oaspeți

”U” Petroșani CFR Simeria Retezatul Hațeg Jiul Petroșani

CSA Aurul Brad CSM Dacia Orăștie Gloria Geoagiu Aurul Certej

CS Inter Petrila Minerul Uricani Metalul Crișcior Șoimul Băița

Victoria Călan CNS Cetate Deva Hercules Lupeni CS Vulcan

S 2-0 1-2 9-0 1-3

Jr 1-2 0-8 4-5 3-2

2-0 1-1 1-4 1-1

4-2 0-2 3-5 4-5

Clasament liga a IV-a etapa a 10-a Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Echipa Retezatul Hațeg Hercules Lupeni CS Vulcan CNS Cetate Deva CSM Dacia Orăștie Aurul Certej Şoimul Băiţa "U" Petroșani CSA Aurul Brad Metalul Crișcior Jiul Petroșani Victoria Călan Minerul Uricani Gloria Geoagiu

J 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10

C 8 8 7 6 6 6 5 5 3 3 2 1 1 2

E 2 0 2 2 1 1 2 2 2 1 4 5 4 1

P 0 2 1 2 3 3 3 3 5 6 4 4 5 7

M 44 28 21 24 18 18 25 19 14 18 7 14 11 14

P 6 8 10 10 11 17 20 17 16 21 13 23 19 30

Pc 26 24 23 20 19 19 17 17 11 10 10 8 7 7

15 16

CS Inter Petrila CFR Simeria

10 10

1 0

2 1

7 9

9 2

32 33

5 1

Etapa viitoare: 02.11.2013 CS Vulcan-”U” Petroșani; CSA Aurul Brad-CFR Simeria; CSM Dacia Orăștie - Retezatul Hațeg; Gloria Geoagiu-Jiul Petroșani; Aurul Certej-CS Inter Petrila; Victoria Călan-Minerul Uricani; CNS Cetate Deva-Metalul Crișcior; Duminică, 03.11.2013, Hercules Lupeni - Șoimul Băița Liga a V-a seria a 2-a, rezultate din 27.10 a.c., ultima etapă a turului: Minerul Teliuc-Zarandul Crișcior 3-2, Key Systemsro Ribița-Mureșul Brănișca – amânat 02.11.201, Berianul Beriu-Ponorul Vața 5-0, Santos BozUnirea Vețel 4-6, Mureșul Pricaz a stat. Clasamentul ligii a V-a N

Echipa

Pct

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Mureșul Pricaz Berianul Beriu Santos Boz Minerul Teliuc Mureşul Brănişca Zarandul Crișcior Ponorul Vaţa Key Syst. Ribița Unirea Vețel

8 8 8 8 7 8 8 7 8

6 5 5 4 4 2 3 2 1

1 1 0 0 0 3 0 1 0

1 2 3 4 3 3 5 4 7

30 23 25 22 20 11 11 12 13

12 14 21 17 20 14 15 16 38

19 16 15 12 12 9 9 7 3

MUREŞUL PRICAZ - CAMPIOANĂ DE TOAMNĂ ÎN LIGA a V-a S-a tras cortina peste turul I, a mai rămas un meci amânat care nu schimbă situaţia la vârful clasamentului. Berianul Beriu ocupă locul al 2-lea în clasament şi duminică a jucat pe stadionul Dacia din Orăştie, învingând echipa Ponorul Vaţa cu 5-0, la pauză 2-0. Rezumatul meciului : Ponorul Vaţa, având jucători neprezentaţi la meci, începe jocul în 10 pe teren, dar fără ca acest handicap să fie concretizat de echipa gazdă. O primă repriză în care s-

VORBA DE SPORT Dorin STROIA a jucat de la egal la egal cu ocazii de ambele părţi. Scorul este deschis în min. 2, Vaşarhelean scapă singur în careu şi ia la ţintă portarul, mingea îi revine tot lui pe dreapta, o centrare în careu şi Stoica o trimite cu capul în plasă: 1-0. Ponorul Vaţa reuşeşte să iasă la atac şi chiar reuşesc câteva faze periculoase la poarta Beriului, una în min. 11, prin Valentin care şutează puternic pe spaţiul porţii, mingea fiind respinsă cu greu în corner. În min. 21, Nasta, singur cu portarul, şutează din 5 m, acesta respingând mingea în bara laterală şi faza se stinge. Un minut mai târziu, Dreptate trimite o pasă în diagonală, în careul oaspeţilor, dar Vaşarhelean trece pe sub minge, ratând o ocazie imensă. Min. 27 aduce un atac pentru cei din Vaţa, Valentin trimite o pasă din foarfecă la Bârcea, care trimite cu capul o minge pe poartă, Beriul respinge cu greu în cor-

ner. În min. 34 Dreptate execută un corner, iar Daniel Olteanu înscrie, 2-0, scor cu care se termină prima repriză. Repriza a doua începe şi Beriul realizează faptul că este în superioritate pe teren şi în min. 56 vine şi golul al treilea. Crişan trimite o torpilă de la 40 m în vinclul porţii luând prin surprindere apărarea adversă. Vaţa acuză şocul golului şi după alte 3 minute Tomeniuc înscrie şi el. După ocazia lui Bârcea, cu capul în careul gazdelor, Dreptate insistă pe partea dreaptă de atac şi şutează pe spaţiul porţii, portarul oaspeţilor respinge cu piciorul ca la handbal o minge de pe linia de poartă. Nasta are o acţiune în min. 71, scăpând de marcajul oaspeţilor singur spre poartă şi înscrie: 5-0. La insistenţele spectatorilor din tribune prof. Moraru (vedeta celor din Beriu), ca de obicei, este introdus de antr. Dumitreasă Petre pe final de joc în teren, în locul lui Vaşarhelean şi, după câteva secunde, la prima atingere de balon are o ocazie uriaşă de a înscrie scăpând singur spre poartă, şutul acestuia fiind respins în corner. Până la final jocul este echilibrat, Ponorul încearcă golul de onoare prin Maltiş, care trimite o minge în bară. Se putea şi mai bine, atunci când întâlneşti o echipă cu care îţi doreşti si chiar poţi să faci un golaveraj mai bun. FELICITĂRI echipelor locale MUREŞUL PRICAZ şi BERIANUL BERIU pentru locurile 1 şi 2 din clasament.

ȚÎRVULOIU Vasile – Atletism PIPER Adrian Ovidiu - Culturism CATANĂ Pavel -Fotbal TRIF Liliana – Handbal NOJA Raul Alexandru - Fotbal VLAD Alexandru – Fotbal CĂRĂBAN Andrada - Tenis de câmp ȘERBAN Sorina Andreea- Karate DO CLONȚA Sorin - Box NEAGOI Iureca Nastica - Canotaj HRIȚCU Răzvan -Karate HRIȚCU Bogdan - Karate HRIȚCU Ionel – Karate VESA Ioan - Fotbal NEAGU Tudor - Fotbal DUMITREASĂ Petre - Fotbal BORZA Eduard – Fotbal STÂNCEL Vasile – Fotbal

48p. 31p. 19p. 5p. 5p. 5p 3p. 2p. 1p. 0p. 0p. 0p. 0p. 0p. 0p. 0p. 0p. 0p.

VASILE STÂNCEL – FOTBAL Născut la data de 05.08.1951, la Aiud, studii liceul, domiciliul în Orăştie. Începe activitatea fotbalistică la 13 ani, la echipa de juniori A.S. Aiud, divizia C, pe postul de portar, în 1964. Ediţia ’63-’64 fiind, de altfel, pentru juniorii din Aiud una strălucitoare, cu antrenorul Puiu (Ovidiu) Herlea pe banca tehnică terminaseră campionatul regional pe primul loc, ca şi echipa de seniori, şi aveau un golaveraj extraordinar: 26-21.1.4, 153:24=43 p. într-o grupă grea, cu echipe precum ASA -Mureşul Tg.-Mureş, Avântul Reghin, Ind. Sârmei Câmpia Turzii şi Arieşul Turda. În 1969 îşi termină junioratul la echipa din Aiud şi se mută la Cluj, jucând la echipa de seniori CFR Cluj, (an în care echipa CFR Cluj promovează în divizia A sub bagheta maestrului antrenor Costică Rădulescu). „Leoparzii” aveau să-şi ia adio de la eşalonul de elită, într-un meci contra Stelei încheiat la egalitate 0-0, clasându-se pe locul 14 retrogradabil. În 1971 este încorporat militar la Tg.-Mureş, îşi face perioada de instrucţie câteva luni, apoi este repartizat la echipa de fotbal Victoria Caransebeş, divizia C. Ulterior se mută la Vulturii Lugoj, echipă cu care promovează după un an în divizia B, cu antrenori precum Mihai Ţârlea (UTA) şi Dumitru Otiman, şi jucătorii Copăceanu, portarul Marincău, etc. Pleacă la Gloria Bistriţa în 1973, 2 ani jucând în divizia B, alături de Jean Pădereanu, Gheorghe Hurloi (CFR Cluj), Ciocan, Moga, Damian (Medicina Cluj). În 1975 vine şi joacă la divizionara B Dacia Orăştie, echipă clasată pe locul 11, antrenor Ad. Covaci. Lotul fiind compus din Cocu, Vivi - Pândărelu, Sava, Rusu, Fogaraşi, Crişan, Vişan, Pintili, Lazăr, Ureche, Pintilie, Radu, Rafael, Silaghi, Nea-

gu, Albu. Portarul „gladiator”, cum era numit Stâncel, s-a remarcat repede în rândul iubitorilor de fotbal prin alura lui masivă şi impunătoare cu care stăpânea careul de 16 m, fiind o fire mai rebelă şi mereu în conflicte cu adversarii pe teren, „dar adevăratul fotbal atunci se juca”. Echipa s -a menţinut în jumătatea a doua a clasamentului cu regularitate, la limita retrogradării până în sezonul ’81-’82, când a retrogradat. În sezonul ’83-’84, Dacia Orăştie ocupa locul 8 în seria a 8-a, divizia C, nemaireuşind să intre în circuitul divizionar B. În ’84, într-un meci cu Olimpia Satu Mare, disputat la Lugoj, la o ieşire pe centrare, jucătorul advers cade pe încheietura genunchiului său, accidentându-l grav la menisc. Se operează şi îşi încheie activitatea fotbalistică de jucător, dar ajută echipa Dacia ca antrenor secund, atât la seniori cât şi la juniori. „Gladiatorul” nu uită nici în zi de azi meciul cel mai tensionat din eşalonul secund disputat în compania echipei divizionare B, „U” Cluj, în care „a închis” poarta celor din Orăştie, meci câştigat cu 1-0 prin golul marcat de Silaghi, de care depindea retrogradarea sau rămânerea echipei în divizia B. Amintiri frumoase dintr-o perioadă în care Asociaţia Sportivă din O r ă şt ie , c on d u să d e preşedintele Petre Dumitru şi vicepreşedintele Cornel Răsădean, era o emblemă la loc de cinste în inimile orăştienilor.

„VORBA OMAGIAZĂ SPORTUL” Sportiv ……………………………… Sportul practicat………………………

5 consilieri asigurări Adresa: Deva, str. I.C. Brătianu, nr. 3 Telefon: 0766244012

25.10.2013 SC. LABORATOARELE FARES BIO VITAL SRL

SC MINEXFOR SA DEVA

12 locuri operator sortare produse (de preferință femei) Orăștie, str. Plantelor, nr. 50 Telefon: 0254241940 / 0254241942

1 şofer mașină de mare tonaj (2 ani experiență) Adresa: Deva, str. Titu Maiorescu, nr. 2 Telefon: 0254226917 UNGUREANU GH. SILVAMETAL II

SC VIDRA COMPANY -1 maistru în industria textilă 3 muncitori necalificați (confecții) - ABSOLVENŢI - 3 cusători confecții industriale din blană (experiență minim 4 ani) -3 pregătitori articole Adresa: Turdas, nr. 1 Telefon: 0733404099/ 0354819295

SC PRELMEC SA

Telefon: 0744561472

12 SUDORI !!!!!! URGENT!!!! Adresa: Orăștiei , str. N. Titulescu, Nr. 60 Telefon: 0254241540

Comunicat de presă

SC HVO PROFI BUILDING SRL 1 ZIDAR 1 MUNCITOR fără calificare Adresa: Orăștie, str. Dobrogenu Gherea, nr. 2 Telefon: 0254240100

1 sudor (experiență 1 an) 1 reglator prese (experiență SPITALUL 1 an) MUNICIPAL ORĂŞTIE 1 MECANIC UTILAJE Adresa: Orăștie, 1 ASISTENT MEDICAL str. Luncii, nr. 1 PEDIATRIE Adresa: Orăştie, str. PricaTelefon: 0745308864 zului, nr. 16 Telefon: 0254242950 TRIF S. FLORIN II

Agenția Locală pentru Ocuparea Forţei de Muncă, a organizat vineri, 25.10.2013 între orele 0913, Bursa Locurilor de Munca pentru Absolvenți, acțiune car e s-a desfășurat la sediul Agenției Locale Orăștie, str. O. Goga, nr. 25. Situația generală a bursei: 1. Agenți economici contactați - 11; 2. Agenți economici participanți - 8; 3. Locuri dc muncă oferite - 26; 4. Persoane participante - 64; 5. Persoane angajate pe loc: - 2; 6. Meserii în care s-au angajat: - operator sortare produse - 1; - muncitor necalificat în silvicultura - 1; 7. Persoane selectate în vederea angajării - 16.

-1 ZIDAR TENCUITOR SC SERVPRODCOM -2 MUNCITORI NECAAROM SRL LIFICAŢI ÎN CONSTRUCŢII 1 ŞOFER CAMION DE SC BRICK HUMAN REAdresa: sat Căstău, nr. 244 MARE TONAJ SOURCE Adresa: Orăştie, str. Unirii, Telefon: 0768688980 PUNCT de LUCRU CONSULTING SRL Nr. 7/16 ORASTIE, 10 AGENŢI VÂNZĂRI SC DORIN SIBCONAdresa: Bucureşti, având Materiale de construcții SUTIL SRL sucursale în toată ţara. str. Pricazului, CT 1 CV-urile se depun la: str. N. Bălcescu, nr. 11 hr@brick-hrc.ro. Trebuie 2 TAMPLARI (1 AN EXConstruiți, reparați - vă suntem alături ! PERIENTA) specificat la subiect: agent Telefon: 0740.020.305 1 ZIDAR de vânzări 1 DULGHER Adresa: Sat Sibisel, nr. 65 Telefon: 0731067930 BCR ASIGURĂRI DE VIAŢĂ

Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC Ind SA vă pune la dispoziție întreaga gama de lucrări în domeniul construcțiilor: izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc. Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră. BAZA PRODUCŢIE , str. N. Titulescu, nr. 60, Orăștie Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709 Tel: 0254/ 241977; 244024 email:tcindorastie@yahoo.com Web: www.tcindorastie.ro

Vă stă la dispoziție cu o gamă diversificată de mobilier în diferite locații din Orăștie. Bucătăria, holul, dormitorul sau sufrageria dumneavoastră vor avea o altă înfățișare după ce veți trece pragul magazinelor situate în: NOUL MAGAZIN DE LA PALIA SHOPING CENTRE (la subsol) Strada Eroilor, bl. E (vis-a-vis de LIDL), Mobilă diversă și de calitate găsiți în magazinele de specialitate ale Albinei COOP.

Magazinul de ASIGURĂRI MELODY:

ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând urgent: Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare, curte și grădină în localitatea Aurel Vlaicu, nr. 10 Informații la tel.: 0726.724.192 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând apartament 2 camere, str. Mureşului, bl. 9, vis-a-vis de centrala termică. Informaţii la tel. 0769.248.674. Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ VÂND apartament 2 camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 Info: tel. 0765889595 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

- cel mai ieftin RCA, cu o SUPER OFERTĂ Din respect pentru toți clienții noștri, toți asigurații care au încheiat RCA prin BIROUL MELODY, beneficiază de: ASISTENȚĂ RUTIERĂ GRATUITĂ! - cea mai ieftina asigurare de locuință; - TOATE TIPURILE DE ASIGURĂRI; - TRADUCERI DIN TOATE LIMBILE, la prețuri fără concurență: - BILETE DE TRANSPORT, - BILETE DE AVION, - BILETE DE AUTOCAR la prețuri fără concurență BIROUL MELODY = profesionalism ! Tel 0727.079.575; 0766.313751

AGENȚIA IMOBILIARĂ „MELODY” Piața Victoriei, nr. 13 Vă oferă o gamă variată de:

Garsoniere garsonieră în Orăștie - 13500 euro neg. Case-Vile în Orăștie, S=100mp - 45000 euro neg. garsonieră în Orăștie - 65500 lei neg. Casă în Simeria, S=80mp - 38000 euro neg. garsonieră în Orăștie - 15000 euro neg. Casă în Renghet, S=70mp - 110000 lei neg. garsonieră în Orăștie - 65000 lei neg. Casă în Geoagiu Băi - 30000 euro neg. Apartamente 2 camere Casă în Orăștie - 85000 lei neg. apartament în Orăștie, S=45mp - 18800 euro neg. Casă în Vaidei - 20000 euro neg. apartament în Orăștie, S=46mp - 20000 euro neg. Spații comerciale apartament în Orăștie, 65000 lei neg. În Orăștie, de la 100 euro/lună apartament în Orăștie, S=45mp - 75000 euro neg. Terenuri Apartamente 3 camere ter en intr avilan în Or ăștie - 17 euro/mp apartament în Orăștie, S=85mp - 15500 euro neg. teren extravilan (fânaț) în Bozeș-2800lei apartament în Orăștie, S=48mp - 110000 lei neg. teren intravilan în Orăștie - 3 euro/mp apartament în Orăștie, S=64mp - 78000 lei neg. teren intravilan în Orăștie - 7eur/mp

Ardelean, intelectual, caută doamnă peste 45 ani, liberă, înaltă, senzuală, zveltă cu simțul umorului, pentru prietenie. apartament în Orăștie, S=85mp - 28000 euro neg. Răspundeți cu seriozitate la mp 0769571447. Apartament 4 camere-40000 euro neg.

Talon de publicitate gratuită

NUMELE………………………… ADRESA…………………………. Text………………………………. ……………………………………. …………………………………….

nr46

teren intravilan la Costești - cabane - 7 euro/ Imobile și la schimb cu diferență

Cine gustă din produsele fermei Crăciunescu, devine client permanent. Caș, telemea, cașcaval, brânză dulce, smântână, iaurt, toate sunt făcute în mod natural, cu rețetele tradiționale și cu un gust desăvârșit. Daniel Crăciunescu se ocupă și de desfacere, așa că, îl puteți întâlni în piețele din Cugir și din Orăștie. Căutațil, n-o să vă pară rău! Calitatea produselor și prețul competitiv vă vor face să reveniți. Iar dacă nu-l găsiți la piață, dați-i un telefon la Romoșel (0254 245 868). Produsele fermei CRĂCIUNESCU sunt de CALITATE!

CASETA REDACȚIONALĂ Fondator, redactor șef: Dan Orghici Redactori: Adriana Chira Silvia Beldiman Eugen Evu Vic Virgil Bălan Colaboratori permanenți: Maria Diana Popescu Muguraș Maria Petrescu Virgil-Liviu Sabău Ionuț Copil Reporter Daniel Marian Redactor sportiv: Dorin Stroia Caricaturiști : Mircea Zdrenghea Vic Virgil Bălan Foto-reporteri: Sandu Cazan Călin Jorza Corectori: Florin Drăghiciu Virgil-Liviu Sabău ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: ASOCIAȚIEI de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL”

Micro fabule

BAZA SPORTIVĂ DE AGREMENT

Declaraţie tardivă

(unui amic care nu iese din cuvântul nevestei) Când mi-am cunoscut nevasta S-o mănânc eram în stare… Astăzi ? Viaţa un calvar e: Simt că m-a lovit năpasta !

cuprinde: 3 terenuri de tenis, 1 teren cu iarbă artificială și 2 cu zgură, 1 teren de baschet, 1 teren de volei, 2 terenuri de mini-fotbal, 1 teren de badminton, bazine de înot pentru adulţi și copii, patinoar natural (în sezon); pistă de role, bar cu terasă, locuri de cazare, vestiare și birouri. Informaţii și rezervări la telefon: 0727.225.309

Surprinzător, dar în mai bine de 100 de ani, bunele maniere nu s-au schimbat. Conceptul cuvântului „gentleman” se schimbă şi evoluează în timp, trecând de la reprezentant al unei societăţi de rang înalt până la un om cu bune-maniere, bine echilibrat şi imperturbabil, care respectă anumite reguli de conduită. Desigur, caracteristică principală a unui gentleman nu era haina şi pălăria, ci respectarea strictă a principiilor din aşa-numitul „Codul bunelor maniere”. Dorim să vă facem cunoştinţă cu regulile de bază ale comunicării pentru domni, care au fost publicate pentru prima dată în 1875, în cartea „A Gentleman’s Guide to Etiquette” de Cecil B. Hartley. Aproape toate regulile din conduita domnilor sunt aplicabile şi acum. 1. Culmea lipsei de educaţie este distragerea atenţiei în timpul convorbirii – la ceas, telefon sau agendă. Chiar dacă sunteţi obosit şi v-aţi plictisit, nu arătaţi acest lucru. 2. Nu-l întrerupeţi pe cel care vorbeşte. Chiar şi o simplă corectare a datelor incorecte este un semn nepoliticos, dacă nimeni nu v-a rugat să faceţi acest lucru. Chiar mai rău decât atât este să continuaţi ideea persoanei sau să o grăbiţi în vreun fel. Ascultaţi până la sfârşit bancul sau povestea, chiar dacă o ştiţi. 3. Nu încercaţi niciodată să vă demonstraţi dreptatea prin ridicarea tonului, aroganţă sau prin jigniri. Fiţi întotdeauna politicos şi sincer, lipsit de orice dictatură. 4. Niciodată, desigur, dacă nu vă întreabă cineva, nu povestiţi despre propria afacere sau profesie în societate. În general, acordaţi mai puţină atenţie persoanei dumneavoastră. 5. Un gentelman are o inteligenţă reală şi cultura şi, de regulă, el este modest. El poate simţi, aflându-se într-o societate obişnuită, că este superior intelectual, dar nu va căuta să demonstreze superioritatea în nici un caz. El nu va căuta să abordeze subiectele despre care interlocutorii nu sunt informaţi. Tot ce spune un gentelmen este întotdeauna marcat de amabilitate şi respect faţă de sentimentele şi opiniile celorlalți.

str. Unirii, nr. 130

Dacă regret ceva ? Dovada iat-o: Îmi pare rău că n-am mâncat-o…

Broasca şi şarpele

SC. BRICKS CONSTRUCT SRL ORĂȘTIE TELEFON 0788526363

O broască – ce curaj ! – Se certa cu un şarpe lângă un garaj. Îl făcea târâtură, lipsit de sens, adevăr, Că l-a făcut pe Adam să muşte din măr… Şarpele se simţea prins ca-ntr-o cătuşă Fiindcă broasca era o… broască de uşă !

Fără simţul realităţii

Trei dulăi de soi Şi foarte vioi Se învârteau Şi lătrau În jurul unui pisoi. Dar pisoiul îi sfida, Nici nu se clintea ! Dulăii mai tare se agitau Şi nu înţelegeau De ce sunt trataţi cu lipsă de respect – Lucru ce nu li se părea corect ! Şi astăzi mai latră, încă nu au aflat Că pisoiul, de fapt, era un… pisoi pictat !

Nu alcoolului !

Un răţoi cu penajul verde, La un şpriţ s-a crezut pădurar. Şi-a plecat spre pădure hoinar (De câte ori bea, minţile-şi pierde !). Dar un vulpoi i-a ieşit înainte. Ce a urmat ? Regret, n-am cuvinte… Vic VIRGIL Ai carte ..... N`ai parte !