Vorba nr 50

NR.

Lucian AVRAMESCU Întotdeauna, în opoziție, Traian Băsescu are dreptate. Culege din public nemulțumirea dominantă și o dă îndărăt ca fiind a lui. Cum să nu găsească aderenți ideea că mărirea accizelor la carburanți e catastrofală pentru buzunar ? Cum să n-aibă dreptate unul care spune, indiferent cum îl cheamă, că șomajul e o nenorocire, că inflația ustură, că scăderea veniturilor populației e ucigașă ? E nevoie de autostrăzi, zice Băsescu, autodesenându-se cel mai mare susținător al investiției în autostrăzi, el care n-a făcut, în viața lui politică, decât autostrada între Cotroceni și cârciuma de peste drum, Golden Blitz ? Tăierea veniturilor poate fi evitată prin… Păi, de ce n-ai evitat-o, nene, când ai tăiat cu satârul salarii și pensii și laptele praf al bebelușilor și speranțele de viitor ale românilor ?

Da, Băsescu își cioplește cu barda, cam grosolan, fără jene și finesuri, portretul nou. El ne arată seara că e cel mai bun premier pe care l-a avut vreodată universul. Încep să cred ce mi-a spus cineva, în general bine informat, că Băsescu, în uriașa lui muncă de prostire a proștilor, ne vâră pe gaura cheii, în odaie, această otravă. Otrava de a deveni prim ministru ! Un-

de ? În țara pe care, de zece ani, o face zilnic zob. E posibil ? Eu nu cred, dar recunosc anomalia că-n țara mea totul a devenit posibil, mai ales când e cu desăvârșire aberant.

Tehnica exersată de Băsescu ? Aceeași, utilizată cu limbuție și eficiență în opoziție. Critică tot ce critică poporul. Fură de la popor și dă îndărăt, ca de la el. Mai are vreo importanță că Băsescu e, se dă, președinte, neutru și imparțial politic ?

Da, Traian Băsescu atacă obositor portretul de premier în care se înghesuie să încapă. Sunt bun, zice, nu m-ați văzut din profil, iată-mă-s ! Înalt sunt, frumos mă-mbrac !

La Muzeul Pietrei din Sângeru au venit câțiva tineri, fete și un băiat, studenți, mi-au spus ei. Băiatul, extrem de guraliv, a spus că are și el un prieten care „scluptează”. Așa a ținut-o o oră, cât le-am arătat dovezi că românii au și o civilizație a pietrei, nu doar a lemnului. Tânărul cunoștea „scluptori” și se autodeclara un admirator al „sclupturii”. Am încercat, delicat, să-l corectez. A fost imposibil. Băsescu își „scluptează” și el, cu înverșunare, noul autoportret pe care ni-l vâră în ochi. Se vrea prim ministru. Eu cred că noi nu vrem, dar…

Colegiul National „Aurel Vlaicu” Orăştie Str. Ghe. Lazăr, nr. 8 Colegiul National „Aurel Vlaicu” Orăştie

organizează în data de 03.12.2013 ora 12:00 licitație prin strigare

pentru un spaţiu de 380 mp.

- atelier şi magazie cu preț de pornire de UN euro/mp.

Informații suplimentare la numerele de telefon 0254/241823 sau 0254/ 241196. e- mailsecretariat@colgiulavlaicu.ro;

de Vic Virgil Bălan

☺☻ ☺☻ ☺☻ ☺☻

☺☻Cândva, nu demult, sportul românesc avea un cuvânt de spus în lume. Astăzi, cu mici excepţii, nu mai contăm nici măcar la… fotbal, nu mai jucăm nici măcar ţurcă… Aşa-i, domnule Piţurcă ? După câte mai ştim şi noi, matale eşti expert în… babaroase, că te-a dat şi pe sticlă cum le mai măsluiai. Dar ce ne mai amărâm atâta, de cel puţin zece ani încoace poporului român i se administrează prosteală pe faţă… ☺☻Al dracului, şi CEC-ul ăsta !

Mai aveam puţină încredere că, de’, era singura şi cea din urmă bancă românească, adică cu bani de-ai noştri, dar… noi, cu depunerile, alţii, cu…

De fapt, noi suntem vinovaţi că nu am ştiut să ne alegem părinţii …

☺☻Se aude că se mai deschide un bingo la scară naţională. Ce bucurie pe capul românilor ! Gata cu sărăcia !

Da, gata cu sărăcia celor ce deschid noul bingo, că de jucători, vânt în buzunare ! Degeaba eşti jucător, dacă nu eşti şi preşedinte ! ☺☻Se tot bate toba că România are cel mai ridicat indice de creştere a economică. Care, frate, că noi, rândaşii, tragem barca tot pe uscat ? ☺☻Treaba asta, cu „cea mai grea iarnă” eu cred că e o făcătură ca să se golească stocul de sobe, centrale, calorifere, căciuli, pâslari, şube, lopeţi, măturoaie… Probabil unii de la meteo au firme de „făcut” căldură …

☺☻ ☺☻ ☺☻ ☺☻ priorităţii la trecerea de pietoni, şi ar mai găsi ei câte ceva…

Să nu fim cârcotaşi şi să recunoaştem că faţa municipiului a cunoscut schimbări majore în ultimul an. Strada Petru Maior arată foarte bine, în zona spitalului e o schimbare care ne bucură, la fel şi parcările din zona „Bulevard”. Mai trebuie aranjaţi nişte tei, dacă se poate până la sfârşitul anului, nu de alta, dar să nu ajungă la produs de daune ...

Afli, ca omul necăjit, că la unul din supermarket-uri, peste o zi, adică mâine, untul cu 4,5 lei se va vinde cu 2,6 lei. Te bucuri degeaba; te duci de dimineaţă şi… stupoare !

Nu mai este nici un pachet de unt la preţ redus. Nu vreau să fiu răutăcios, dar e cam acelaşi supermarket.

Sărbătorile sunt pe aproape, dar numai la noi preţurile o iau razna. De ce nu se ia exemplu din occident, unde sunt mari reduceri în această Dacă poliţiştii locali de la servi- perioadă ?

Vic Virgil BĂLAN ciul Circulaţie ar sta doar o oră pe zi prin zona bisericii din Micro II, ar face coadă la amenzi.

Depăşirea vitezei, neacordarea

România, mahala

Mahala – cartier mărginaş al unui oraş, suburbie, periferie.

Semnalul de alarmă

Sunt convins că 99,99% ştiu ce înseamnă termenul de „mahala”, dar s-ar putea să se găsească 0,1% cârcotaşi, aşa că m-am pus în gardă cu definiţia din dicţionarul limbii române.

Dar să trecem la ale noastre: Dintr-o ţară care în trecut impunea respect în Europa şi în lume, produsul „Made in Romania” aflându-se pe tot mapamondul, iar în politică – zică ce-or vrea unii – eram tari.

Că unii lideri ai lumii au făcut pasul înapoi aruncându-ne în ceaţa politico-economică, asta-i altă calimeră pe care să o discutăm, nu aşa, să ne aflăm în treabă, ci cu cărţile pe masă, nu măsluite, cum încearcă chiar unii de-ai noştri care, culmea nesimţirii, au supt la ţâţa comunistă din tată-n fiu. Şi, uiteaşa, dacă eram la marginea, sau aproape de marginea de vest a comunismului, dar în ultimul timp ne bucuram de-o oarecare independenţă, astăzi, în nici 25 de ani am ajuns la marginea de est a capitalismului, mai mult de atât, am ajuns o mahala a Europei.

Puteţi să mă contraziceţi, eu vin cu argumente: unde se duc gunoaiele marilor oraşe ? La margine, unde se află groapa de gunoi… Unde-şi duce Europa gunoaiele ? În România ! Gunoaie menajere, gunoaie radioactive, gunoaie textile, gunoaie alimentare…

Apoi, ca să convingem Europa că într-adevăr suntem o mahala cu acte-n regulă, ai noştri aleşi şi

Vic Virgil

numiţi şi-au format un vocabular de mahala ca-n scrierile lui Miron Radu Paraschivescu sau ca-n „Groapa” lui Eugen Barbu. Şi, ca să întreţinem mahalagismul naţional s-au mai inventat şi nişte emisiuni TV care ne vin ca o mănuşă. Se inventează şi nişte vedete – sau aşa-zise vedete – că eroii scriitorilor de mai sus ar păli, şi ei aveau o oarecare decenţă când paşii îi purtau mai în centru. Culmea e că ne şi place ! O dovedim prin gusturile în ale muzicii, prin vocabularul şi comportamentul din societate sau din familie. Şi mai vorbim de bunele maniere…

Eu nu zic că ăia marii de pe la Bruxelles nu şi-ar dori să ne ducă la un nivel mai ridicat de educaţie, dar dragoste cu forţa… Aşa că, de la un timp te mai şi plictiseşti şi, vorba românului, Dumnezeu cu mila, că tot ne-am învăţat să stăm la pomană, ori de unde ar veni.

Naţiunea noastră cred că are ceva la coloană sau o fi vreun reflex format în perioada postdecembristă !

Parcă prea repede ne-am format acest reflex pe care, eu personal, nu l-am cunoscut în vremuri mai demult. Sau oi fi îmbătrânit eu ? Se poate, dar încă nu m-am ramolit !

Mai repede decât m-aş fi gândit a trecut deja un an de la alegeri şi mi s-a părut normal şi firesc să vă spun în ce a constat activitatea mea în toată această perioadă. În primul rând, am susţinut Guvernul Ponta care a a reuşit să atingă în anul acesta următoarele obiective principale: A crescut cheltuielile cu 14 miliarde lei faţă de 2012, stimulând accelerarea creşterii economice de la 1,6% la 2,7% (pentru primele 9 luni din 2013); A plătit arierate în sănătate de 2,6 miliarde lei şi la autorităţile locale de 1 miliard lei; A crecut salariile bugetarilor cu

15% (1,2 milioane beneficiari); A crescut salariul minim cu 15% (690 mii beneficiari); A crescut venitul minim garantat (210 mii beneficiari); A crescut pensiile, pentru prima dată după 3 ani (5,3 milioane beneficiari); Inflaţia – a scăzut, de la 4,95% (în 2012) la 1,8% (în 2013); Deficitul a continuat să scadă, de la 3% din PIB la 2,6% din PIB. Conform statisticilor Uniunii Europene, România a avut cea mai puternică creştere economică, de 1,6%, din UE în trimestrul al treilea din 2013.

Este adevărat că redresarea economiei nu este încă simţită de oamenii simpli, dar nu îndoiesc că semnele bune nu vor întârzia să apară curând.

Ca parlamentar, am susţinut mai multe proiecte legislative dintre care menţionez doar câteva: pe cele care reglementează activitatea de voluntariat în România, egalitatea de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei, Fondul de mediu sau practica elevilor şi studenţilor.

Am luat cuvântul în Plenul Camerei Deputaţilor pentru a argumenta necesitatea adoptării unor legi care ţineau în special de profilul Comisiei de politică externă al cărei membru sunt şi se refereau mai ales la acorduri şi tratate internaţionale ale României având nevoie şi de girul Parlamentului.

Am încercat să folosesc toate căile parlamentare pentru a rezolva problemele oamenilor, inclusiv aceea de a adresa interpelări Guvernului. Şi am şi reuşit uneori, ca în cazul celei adresate Minsterului Transporturilor, în urma căreia cursele aeriene interne TAROM pe Aeroportul din Sibiu au fost reluate, după ce iniţial se luase decizia suspendării lor complete. În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaţilor, am avut numeroase întâlniri diplomatice cu delegaţii parlamentare străine având mereu în minte necesitatea că România să îşi dezvolte relaţiile la toate nivelurile în plan internaţional. Tot în cadrul Comisiei pentru politică externă, am participat la audierea ambasadorilor care au fost trimişi la post din partea României, în toate colţurile lumii.

Am fost aleasă să fac parte şi din Comisia specială pentru Schengen, al cărei scop este să faciliteze integrarea completă a României în spaţiul european, ca un stat membru cu drepturi depline. În calitate de membru supleant al Delegaţiei României la Adunarea parlamentar a OSCE, am participat ca observator la alegerile prezidenţiale din Tadjikistan.

Cât priveşte activitatea din colegiul în care am fost aleasă, aşa cum am promis, am deschis patru cabinete parlamentare la Orăştie, Simeria, Geoagiu şi Certej.

Am fost mereu alături de locuitorii colegiului pe care îl reprezint Simeria - Geoagiu-Orăştie, dar şi de locuitorii întregului judeţ Hunedoara: de Crăciun am asistat la slujba de la Catedrala din Orăştie, am asistat la spectacolul oferit de căluşerii din comuna Romos, am fost alături de ortodocşii din Satul Bobâlna, Comuna Rapolt, împreună cu părintele şi enoriaşii din Geoagiu - la slujba Sf. Vasile; am ţinut legătura permanent cu primarul din Comuna Turdaş şi am participat la slujba de Sfinţire a apei alături de enoriaşii din localitate; am fost şi alături de credincioşii din Brad; am participat la întâlnirea tinerilor social-democraţi din judeţul Hunedoara la Petroşani, şi am fost împreună cu primarul şi viceprimarul Comunei Hărău în vizită la baza sportivă şi şcoala generală; am fost invitată la Simpozionul „Unirea Principatelor Române” la Orăştie; m-am întâlnit cu pensionarii din Orăştie, din Simeria; de 1 Martie, am fost alături de femeile din colegiu, la Balul de caritate la Geoagiu-Gelmar, pentru Ana Maria din Hunedoara; am adus elevii din Brad în vizită la Palatul Parlamentului; am fost împreună cu elevii din Orăştie la plantare de pomi în Parcul Tineretului; la Primăria Simeria, am dialogat împreună cu doamna Ministru pentru Dialog Social - Doina Pană, secretar de stat-Alexandra Braica şi domnul primar Emil Risteiu cu reprezentanţii CFR Simeria; am avut discuţii împreună cu domnul ministru Constantin Niţă, doamna Ambasador a R.P. Chineze şi domnul deputat Nistor Laurenţiu cu investitori chinezi, interesaţi să investească în judeţul Hunedoara; am fost în vizită la „Foaia românească”, cotidian al etnicilor români din Ungaria, am participat la Liceul teoretic „Crişan” din Crişcior, la dezbaterea „Fiecare copil are nevoie de un dascăl” - în cadrul Săptămânii educaţiei globale; am fost împreună cu locuitorii Comunei Certeju de Sus la Sărbătoarea tradiţională „Ridicatul steagului”; am participat la inaugurarea Căminului cultural din Satul Bobâlna, Comuna Rapoltu Mare, la festivitatea Zilele Colegiului „Avram Iancu” din Brad, 144 de ani de atestare documentară, la a 13-a ediţie a „Festivalului narciselor” în Comuna Sălaşu de Sus, la premierea familiilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie la Sălaşu de Sus, şi la Festivitatea de încheiere a anului şcolar de la Geoagiu, unde am premiat elevii olimpici, dar şi pe cei din Simeria, Orăştie si din alte comune ale Judeţului Hunedoara; am participat la Festivitatea de absolvire a Şcolii Postliceale de asistenţi medicali din oraşul Călan; am adus pensionarii din Orăştie în vizită la Palatul Parlamentului; am participat la Festivalul Carpatica în Staţiunea Geoagiu Bai, şi la deschiderea Conferinţei pe tema „Bune practici” din cadrul Proiectului POSDRU, cu beneficiar

Fie ca și în anul acesta, ziua de 1 Decembrie să ne fie prilej de sărbătoare și de unire atât în cuget cât și în simțiri și să ne trezească bucuria de a fi români și de a face parte dintr-o tradiție și un popor cu totul neasemuite. Este momentul să lăsăm deoparte orice urmă de neînțelegere și să începem să trăim și să gândim ca niște adevărați români, aici și oriunde ne-am afla !

La mulți ani, români !

La mulți ani, România noastră !

Oglinzile realităţii

Vine, vine iarna !

Atunci când lumina dimineţii se trezeşte din ce în ce mai târziu, se apropie iarna. Poate că vremea se încăpăţânează împotriva firii să rămână prea caldă, poate că, din cauza asta, nici noi nu avem senzaţia de „iarnă”, dar e clar, vine iarna !

După ani la rând în care iarna a fost zgârcită cu zăpada, iată că ne-a venit rândul să ne bucurăm de acest ingredient, după umila mea părere, de neînlocuit în magia sărbătorilor de iarnă, vorba-ceea: „Anceput de ieri să cadă…”. Vom vedea dacă va mai continua să ningă dar, în timp ce scriu aceste rânduri, ninge molcom şi, deocamdată, mă declar mulţumit.

Isteria pregătirilor începe oficial la 1 decembrie.

Mi se pare, totuşi, o grabă nejustificată în „cultivarea” centrului cu deja tradiţionalele căsuţe de poveste, în fapt lăcaşuri comerciale de sezon, care vor fi apoi, până cu câteva zile înainte de Crăciun, abandonate, lipsite de activitate. Fireşte, acele spaţii au fost închiriate celor ce se vor ocupa de vânzarea de produse specifice iernii şi sărbătorilor, însă descoperim că plata chiriei nu este un stimulent suficient pentru ca să existe şi activitate în zonă.

Dacă ninsoarea se va dovedi suficient de insistentă, locul va fi populat de copii şi părinţi, şi transformat ad-hoc în derdeluş. Tinerii vor invada, şi ei prinşi de euforia iernii, acest teren amenajat şi se vor integra peisajului de bulevard, poate prea scurt ca să îndeplinească cererea acestora – că tot mai mult suntem bulversaţi de termeni economici. principal Universitatea din Pe- troşani, alături de cadre didactice din învățământul universitar din Petroşani, Alba Iulia, Craiova, Ploieşti, Târgu Jiu, Cluj Napoca şi Bucureşti; am participat la Hramul Bisericii Greco-Catolice din Orăştie, alături de Părintele Protopop Silviu Bindea şi invitații săi, şi la întâlnirea „Fiii Satului Mada” din Comună Balşa, alături de primarul comunei, primarul orașului Geoagiu, preoţi şi enoriaşi; la Simeria am admirat creaţiile participanților la Tabăra Internaţională de Arte -TIA 2013, ediția a XIa; am participat la Sărbătoarea „Fiii satului” din Satul Văleni, oraşul Geoagiu, la Zilele comunei Certeju de Sus, la Săcărâmb, la Sfinţirea Bisericii din Satul Măgura, comuna Mărtineşti; am fost la Hramul Schitului din Măgureni, comuna Beriu, la Hirotonirea Preotului Nicolae din Comuna Baniţa, la Zilele Oraşului Geoagiu, la felicitarea cuplurilor ce au împlinit 50 de ani de căsnicie, la Simeria; am participat şi la evenimente tradiţionale de toamnă cum ar fi ediţia a XIII-a a expoziţiei-târg „Bălţata Românească” de la Băcia şi Răvăşitul oilor de

Ziua Naţională a României

Cu ocazia Zilei Naţionale a României, Partidul Național Liberal, Organizaţia Orăştie transmite tuturor românilor un îndemn la solidaritate în jurul valorilor care definesc națiunea română: limba, cultura, credinţa, istoria.

Data de 1 Decembrie a fost aleasă ca Zi Naţională a Românilor. Istoricul acestei date ţine de Unirea Transilvaniei cu România la Alba Iulia în anul 1918. Celelalte provincii, Basarabia şi Bucovina, unindu-se anterior. Înaintaşii noştrii au luptat pentru Unire, pentru ţară şi au reuşit să depăşească obstacole politice sau de altă natură pentru a crea România Mare.

Partidul Naţional Liberal crede că acum mai mult decât oricând, românii trebuie să aibă încredere în propriile forțe și să contribuie la modernizarea României și la construirea unei Europe unite care să promoveze respectul și mândria națională a tuturor cetățenilor săi.

La Mulţi Ani România !

Partidul Naţional Liberal, Organizaţia Orăştie

Nu-i vorbă, majoritatea ne adaptăm din mers şi învăţăm să trăim după noile reguli, numai că uităm prea des de ceilalţi sau îi marginalizăm, uneori fără ca măcar să ne dăm seama cât de răniţi s-ar putea simţi de nepăsarea noastră, cu atât mai mult cu cât în aceste zile ar trebui să fim mai buni, mai calzi, mai sensibili. Şi peste toate acestea, dominând existenţele individuale atrase de glasul colindătorilor venit din boxe, biserica va veghea neclintită, acum mai mult decât în restul anului, ca-n suflete să pogoare tihna şi lumina, blândeţea şi fericirea aceea necondiţionată a evenimentului.

la Costeşti şi Orăştioara de Sus, şi la încă multe alte evenimente care mi-au oferit ocazia de a fi mereu între oameni.

M-am străduit mereu să fiu un sprijin pentru primari şi dificultăţile lor. Un exemplu îl constituie faptul că, împreună cu primarul din Simeria, cu toţi cei care au înțeles necesitatea de a se alătura efortului comun, am reușit să evităm în ultimul moment ca Spitalul din Simeria să nu piardă o importantă finanțare din fonduri europene, destinată îmbunătățirii calității serviciilor de sănătate.

Vă mulțumesc că mi-ați fost alături.

Vă rog să nu vă pierdeți încrederea. Un guvern al cărui premier a reușit să redreseze economia României, să stabilizeze imaginea internaţională şi să aducă investitori importanţi demonstrează că reprezintă un reper de profesionalism şi competență pentru un viitor mai bun pe care ni-l dorim cu toţii.

Cu drag, Natalia Elena Intotero Deputat PSD de Hunedoara

Ziua noastră naţională, consfinţeşte împlinirea idealurilor de dreptate, de libertate şi de unitate a poporului român.

Dacă după 1 Decembrie 1918 marele proiect, a fost întrupat de făurirea statului naţional român, acum avem în integrarea europeană un nou temei al unităţii noastre naţionale.

Social-democraţii din Transilvania au pus umărul alături de Partidul Naţional Român la organizarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din data de 1 decembrie 1918. De altfel, paritatea membrilor Consiliului Dirigent care a condus Transilvania imediat după unirea cu România a fost de 50% membri naţionalromâni şi 50% social-democraţi. Cei peste 100.000 de români din toate colţurile Transilvaniei reuniţi la Alba Iulia au strigat într-un glas : „Noi vrem să ne unim cu ţara” !!! Astăzi aniversăm naşterea României „dodoloaţe” care a fost făurită prin incredibila Adunare de la Alba Iulia din urmă cu 95 de ani.

Astăzi, după aproape un veac, aspiraţiile României la modernizare şi unitate nu s-au schimbat. Ţara noastră are o orientare în domeniul politicii externe pro-Europa, dar şi o mai mare deschidere faţă de Republica Moldova prin proiectele comune europene dintre cele două țări semnate în urmă cu aproximativ trei săptămâni, fiind vorba de viaductul Iaşi-Ungheni.

Avem datoria faţă de cei care, cu sudoare şi sânge, au făurit statul naţional unitar român, să trecem peste ceea ce ne dezbină şi să lucrăm împreună pentru apărarea şi promovarea interesului naţional. Lecţiile trecutului nu trebuie uitate. Este responsabilitatea noastră, a tuturor, de a păstra şi a duce mai departe idealul Marii Uniri. În această zi deosebită suntem cu toţii datori să ne gândim la ceea ce ne uneşte cu adevărat, fiindcă ceea ce ne desparte este prea puţin important. Dorim să urăm orăştienilor şi tuturor românilor, din ţară şi străinătate, multă sănătate, fericire, prosperitate, împlinirea tuturor aspiraţiilor şi tradiţionalul „La mulţi ani !”

Fie ca această zi să ne aducă mai aproape unii de alţii, mai aproape de valorile şi credinţele României pentru a simţi bucuria de a fi cu adevărat român.

La mulţi ani, români !!!

La mulţi ani România !!!

Virgil-Liviu SABĂU

Ședința ordinară a Consiliului Local al municipiului pentru data de joi, 28 noiembrie 2013, ORDINE DE ZI : 1. Proiect de hotărâre privind înființarea Serviciului public de salubrizare al municipiului Orăştie şi aprobarea Regulamentului de funcționare şi a caietului de sarcini – comisia pentru servicii şi comerț, comisia pentru urbanism.

2. Proiect de hotărâre privind atribuirea în folosință gratuită către Biserica Creștină Baptistă „Harul” a unui spaţiu situat în Orăştie, str. O. Goga, nr. 25 - comisia pentru administrație locală.

3. Proiect de hotărâre privind aprobarea atribuirii cu chirie a unor locuințe construite prin fonduri ANL situate în blocul nr.

81 şi blocul nr. 82 din municipiul Orăştie, str. Pricazului - comisia pentru administraţie locală.

4.Proiect de hotărâre privind numirea unei comisii de evaluare şi selecționare a asociaţiilor şi fundaţiilor ce solicită subvenţii de la bugetul local – comisia pentru administraţie locală.

5. Proiect de hotărâre privind aprobarea decontării navetei cadrelor didactice.

Dan Orghici LIBERTATEA a câștigat un nume-prenume: Traian Berbeceanu Nu este vorba nici într-un caz despre Poliţie, Procuratură, Justiție. Este vorba despre un Om. Care este liber. După ce în mod abuziv - e părerea mea - a fost ținut „la păstrare”, poate ca un posibil duşman, poate ca vreun as în mânecă, de către regimul inept în care trăim.

Pentru cei care îl cunosc, este în sfârşit o emoţie pozitivă, după un timp în care nu a fost deloc bine. Dincolo de faptul în sine, trebuie categoric remarcat ceva, şi anume: Deva a reuşit o dată în stradă, după presupusa Revoluţie din '89, şi chiar a mai şi făcuto cu folos.

Traian Berbeceanu este liber. Poate suntem şi noi cumva mai liberi. Respect, Traian Berbeceanu !

Daniel Marian

de examen şi testele de tip grilă, cât şi pregătirea acestora în vederea susținerii testelor de tip internațional.

Din Orăștie au participat elevi de la cele două școli gimnaziale, rezultatele fiind pe măsura instruirii primite și a calității muncii elevilor.

S-a evidențiat, având punctajul cel mai mare, Lumina Math este un concurs naţional de domnișoara ROBERTA POPA, elevă a școlii matematică destinat elevilor claselor II-VIII, europene DR. A.VLAD, în clasa a III-a, având oferindu-le posibilitatea de a-şi verifica cunoștințele la nivel naţional. Anul acesta fiind cea ROBERTA POPA de a XVII-a ediție.

La început, concursul s-a desfășurat numai în Constanța şi București; pe parcurs s-a extins, la cererea celorlalte orașe, iar la ultimele ediții s-au înregistrat înscrieri din toate județele țării. 16 Noiembrie 2013 este data la care sa desfășurat cea de-a XVII-a ediție a Concursului Naţional de Matematică Lumina Math.

Concursul de anvergură națională, pornit cu 17 ani în urmă de către Lumina Math, a adunat an de an, din ce în ce mai mulți participanți.

Popularizat în rândurile școlilor din toate județele țării, concursul se adresează elevilor de clasele II-VIII, punând pe hârtie probleme de logică matematică, de algebră şi de geometrie. Pe parcursul a 120 de minute elevii au rezolvat 30 de probleme la clasele II-IV şi 40 de probleme la clasele V-VIII, cu o participare totală de 45.000 de elevi din toată țara, reparti- -o ca şi coordonator pe doamna Camelia TĂLzați în 253 de centre de concurs.

MACIU. Concursul propune atragerea copiilor către De la ȘCOALA EUROPEANĂ „DR. științele exacte, creșterea randamentului la maA.VLAD” ORĂȘTIE tematică, familiarizarea elevilor cu atmosfera Au participat elevii: Arcescu Rareș, ArO să las politicienii să vă ureze ce or vrea ei, că de mulți ani, prosperități și alte d’astea am tot auzit, de împliniri mărețe îmi este plină lada din pod, cărți roșii frumos legate-n piele.

Istorii răsuflate și pline de minciuni ce sunt predate şi învățate în școli, nu am de gând să le repet, nici mare patriot nu vreau să par, e ziua ta ROMÂNIE ! În zilele ce preced ziua națională o să descriu tragismul situației și fiți siguri că nu-i roz de loc, de ar fi să caut culori cu care să zugrăvesc actuala stare națională, fără să stau în cumpănă aș zice: verde putred.

Tragic este că: niciun jurnalist, niciun lider politic, niciun analist nu are curajul să rostească niște adevăruri simple, elementare: - Suntem în jur de 22 de milioane de locuitori în România. 5 milioane dintre noi au un loc de muncă. Dar: 17 milioane NU lucrează. Sunt copii, elevi, studenți, șomeri, agricultori cu o gospodărie de subzistență, sau alte categorii sociale. Din cei 5 milioane de oameni care au un loc de muncă, 1,5 milioane sunt bugetari, restul de 3,5 milioane lucrează la firmele private, atâtea câte sunt.

Concluzia dureroasă este că 3,5 milioane de angajați din mediul privat întrețin alți 18,5 milioane de cetățeni. Raportul este descumpănitor. Un angajat din mediul privat întreține alți 5,28 de alți cetățeni. Mă întreb cum ar supraviețui o familie formată din șapte membri în care doar un singur membru lucrează...

Din datele oficiale de la Ministerul Educației aflu că în prezent există 7.402 unități de învățământ cu personalitate juridică, care au în grijă alte 14.069 școli fără personalitate juridică. Asta înseamnă că, în total, există 21.071 de clădiri în care funcționează şcoli, în România.

Dintre acestea, oficialii ministerului Educației nu dețin o cifră clară cu privire la câte sunt nou construite, după 1989.

Datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că numărul de şcoli cu personalitate juridică din învățământul preuniversitar a scăzut constant după 1990. Dacă în 1996 existau 29.409 de şcoli cu personalitate juridică în toată România, numărul acestora a scăzut în 2011 la 7.204, mai ales ca efect al comasării. Totodată, numărul de şcoli a scăzut proporțional cu numărul de copii. Dacă în 1990 erau aproximativ 4,5 milioane de elevi în învățământul preuniversitar, acum mai sunt aproximativ 3,2

dean Victor, Badiu Raul, Bălan Caius, Bora Marinela, Borza Alexandru, Bota Claudiu, Bozdog Mihai, Bucur Roxana, Ciobanu Eduard, Ciupa Răzvan, Ciurdărescu Ana – Maria, Culea Antonia, Dănescu Andrei, Demian Razvan, Fânarul Dragoș, Iovescu Răzvan, Iovescu Andrei, Kiss Melinda, Medrea Iulia, Mocan Vlad, Muntean Oana, Muntean Andrei, Nicula Andrei, Părău Damaris, Peștean Maria, Pitea Iulia Alexandra, Popa Roberta, Popa Iulia, Popa Casandra, Popa Bogdan, Popa Bianca, Robotin Cătălin George, Scărlătescu Oana, Stancu Gabriel, Șdira Denisa, Tcaci Alin, Toma Andreea, Trășculescu Tudor, Trif Ruben, Tudorache Ovidiu, Vălean Laura Cassandra, Zvîncă Alexandru Profesori coordonatori: Marta RAFILA, Burza MARIA, Rafiliu LETIȚIA, Cazan ANGELA, Tălmaciu CAMELIA. De la ȘCOALA EUROPEANĂ „D. STANCA” ORĂȘTIE Au fost prezenți elevii: Achim Andreea, Benel Moulat Omar, Benel Moulat Elias, Blaga Sergiu, Bran Claudia, Chiriac Daria, Circo Alexandru, Cucu Robert, Florea Andrei, Georgi Florin, Gheorghe Mihai, Giurgiu Razvan, Groza Ramona, Hechel Alexandru, Horga Bianca Maria, Irimie Bogdan. Lazar Sergiu, Mihai Mădălin, Pap Alexia, Pascal Beatrice, Răscolean Raluca, Sabou Alex Stefan Fabian, Simina Dan, Tincu Sergiu, Tincu Dragoș, Toader Catalina, Trif Raul, Vapit Bogdan, Verde Adrian. Vinţan Oana, Voicu Bogdan Profesori coordonatori: Horga MARCELA, Oltean SILVIA, Rupacici SILVIA , Lucoiu MONICA Dan ORGHICI Sursa rezultatelor : http://www.luminamath.ro/

E ziua ta, Române, și-mi pare rău de tine !

Dan ORGHICI

milioane de elevi.

Astfel, de la an la an, numărul de şcoli a scăzut constat, după cum urmează: în 1996 29.815 de şcoli, în 1997 - 29.084, în 1998 29.409, în 1999 - 27.633, în 2000 - 24.481, în 2001 - 24.304, în 2002 -23.679, în 2003 18.012, în 2004 - 14.396, în 2005 -11.865, în 2006 - 8.484, în 2007 - 8.230, în 2008 - 8.221, în 2009 - 8.244, în 2010 - 7.588, în 2011 7.204. În România existau, în 2013, 18.429 de lăcașuri de cult, aparținând tuturor cultelor religioase recunoscute oficial, conform datelor Secretariatului de Stat pentru Culte. Cifra cuprinde atât biserici și catedrale, cât și capele, case de rugăciune sau mănăstiri, geamii, sinagogi și moschei.

E ziua ta, Române, și-mi pare rău de tine !

La televiziuni se fac emisiuni explozive despre situația din țară. Nimeni însă nu vorbește și nu a inclus pe lista de revendicări sistemul medical și medicii care au transformat spitalele publice în feude personale. Nimeni nu vorbește despre un alt raport simplu: 5 milioane de oameni își plătesc asigurările medicale iar aproape 22 milioane de oameni beneficiază de servicii medicale. Simplificat, asta înseamnă că cinci oameni își plătesc asigurările medicale și douăzeci și doi de oameni beneficiază de aceste servicii. În asemenea situație, pot aceste servicii să fie performante ? E sustenabil ?!

Chiar cei de la SMURD doresc și cer o schimbare. Urgențele sunt pline de mii de cazuri de comă alcoolică pentru care se deplaseze ambulanța cu echipaj complet și se procedează la internare și tratament. Cât costă o astfel de intervenție ?

Nimeni nu vorbește despre asta. În schimb vedem la televizor cum huliganii din galeriile echipelor de fotbal se bat între ele sau cu jandarmii. Asta ne așteaptă. Cei care dau cu pumnul mai tare și strigă mai tare ne vor conduce. Începe marea debandadă ?

La capitolul „încredere în instituțiile publice” Biserica și Armata se situează în partea de sus a clasamentului, în timp ce la polul opus se află Parlamentul și partidele politice.

Pentru Armată și-au exprimat încrederea 80% dintre repondenți, în timp ce față de Biserică - 75%. Când e vorba de Parlament, încrederea este de 24%, iar în ceea ce privește partidele politice, aflate pe ultimul loc, 17%.

Repondenții au încredere multă și în Jandarmerie - 66%, BNR - 61%, NATO - 61% și UE - 60%. În mass-media au încredere 57%, în Poliție - 55% și în SRI - 50%. În Președinție au încredere 30% iar în Guvern - 32%, în sindicate 24%, iar în bănci și în ONG-uri - 32%. În FMI au încredere 35%.

Principalele instituții care definesc cadrul de încredere în contractul social și în care cel puțin jumătate din români au încredere sunt: două instituții sociale - Biserica și mass-media; practic, toate instituțiile militare/de forță - armata, jandarmeria, poliția, serviciile de informații; o singură instituție financiară - BNR; o singură instituție din zona politică - primăria; două instituții internaționale occidentale - NATO și UE și, în ceva mai mică măsură, SUA (un sondaj efectuat de Sociopol).

E ziua ta, Române, oriunde te vei afla, lumea merge înainte, unii se nasc, alții mor, pentru unii este o bucurie ziua de azi, pentru alții ce zac prin spitale sau azil, neputincioși, un chin, dar toți își duc crucea cu stoicism și cu resemnare. Mai ai fân la vite ?! Dar lemnele de foc îți ajung ?! Ai sonda în curte, dar tot n-ai gaz !? Ei și ?! E ziua ta, Române, și-mi pare rău de tine !

Nu sta, române ! Lupta ta este în fiece zi, dreptatea nu cade din cer ! ROMÂNI avem puțini, iar lupta e grea, mai ales când inamicii devin imuni la înjurături...

.

Ajunsă la a doua ediție, Ziua Ştafetei este un eveniment unic în România, prilejuit de aniversarea semnării convenţiei drepturilor copiilor. Astfel, tinerii din toată țara au fost invitați să-şi exprime liber viziunile aspra unor aspecte care le influențează viața. Sute de copii s-au pus în pantofii adulților pentru o zi, făcând astfel primii pași în alegerea unei viitoare cariere.

Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului semnifică aniversarea semnării Convenţiei cu privire la drepturile copilului, la 20 noiembrie 1989. Cu acest prilej, un număr mare de evenimente sunt organizate în toată lumea de guverne şi mai ales de către societatea civilă (asociații şi ONG-uri) care protejează drepturile copilului. În România, Fundaţia „Terre des hommes” şi partenerii săi, sprijiniţi de Ambasada Marii Britanii, dedică această zi participării copiilor.

Dreptul copiilor de a participa a fost menționat ”Sărutare, umbră veche ! Primește-închinăciune De la fiii României care tu o ai cinstit: Noi venim mirarea noastră la mormântu-ți a depune Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit.”

Sub umbra ocrotitoare a marelui voievod Mircea cel Bătrân, la Mănăstirea Cozia a avut loc lansarea celei de-a III a ediții a MINERIADEI CULTURALE INTERNAȚIONALE destinată liceenilor iubitori ai Paliei și ai lui Apollo. Acțiunea culturală, inedită prin amploarea ei, a captat interesul multora dintre cei care știu să îmbine stihurile fie ele în versuri, proză sau eseu, sala în care s-a semnat „Marea Înțelegere” sau „Pacea de la Cozia” devenind neîncăpătoare pentru cei care au dorit săi fie alături colegului nostru Ștefan Nemecsek, cel care a inițiat această acțiune, ca o contramineriadă culturală, care a fost săvârșită inițial de fiii și fiicele minerilor acuzați de mineriadele de tristă amintire: „Prin cultură încercăm să denaturăm sensul cuvântului mineriadă și să schimbăm percepția asupra Văii Jiului”. Acum, la cea de-a treia ediție, manifestarea culturală, prin amploarea pe care a luato, a depășit granițele țării, ideea fiind preluată și de reprezentanții Ambasadelor din Suedia, Norvegia,

în Convenția Internaţională a Drepturilor Copilului (articolul 12). Participarea copiilor reprezintă implicarea lor voluntară în tematici care îi privesc în mod direct sau indirect, indiferent de situația lor socio-economică, de apartenenţa la anumite grupuri defavorizate sau grupuri de risc. Copiii au astfel dreptul „să-şi exprime liber o părere în toate domeniile care îi privesc şi această părere trebuie luată în considerare” şi respectată în interesul superior al copilului atunci când se ia o hotărâre.

Participarea copiilor nu este posibilă fără existenţa unor condiţii minime, care să asigure crearea unui mediu favorabil implicării copiilor, un mediu în care aceştia să se simtă ocrotiţi şi încurajați să-şi exprime în mod liber opiniile. Astfel, pentru această zi se doreşte crearea unor spaţii şi oportunităţi destinate copiilor, cu scopul de a-şi exprima punctele de vedere şi de a colabora cu adulţii. Este recomandabil ca adulţii să fie formaţi şi conştientizaţi pentru ca ei să îi asiste pe copii să îşi formuleze şi să îşi exprime propriile „decizii informate” şi pentru ca punctele lor de vedere să fie luate în considerare.

ELEVI PARTICIPANŢI LA PROIECT ȘI CE AR DORI SĂ DEVINĂ:

Ziua Ștafetei !

C), AMBRUS ALICE (VIII C), JDIRA ALEXANDRA (VIII C), LUCA BIANCA (VIII C) şi MEREU ANDREEA (VIII C) - EDUCATOR, POPA MIHAELA (VII B) şi DANCIU MIHAI (VIII C) CÂNTĂREȚI, COLDA MARIUS (VIII C), MIHAI MADALIN (VIII C), LASCOIU ANAMARIA (VIII C) și MIHAILEAN ANA MARIA (VIII C) - FARMACISTE; CARASCA RAMONA (VII B) și CAZAN ADELA (VIII A) - DESEN; TUNS ADRIAN (VIII A), VARGA ALEXANDRA (VII A) și ONETIU RARES (VIII B) - IT; TURDĂŞAN TUDOR (VIII A) - ING. MECANIC; POPESCU VALENTIN (VIII B) şi NEGREA NATANAEL (VIII A) -MECANIC, GEORGI FLORIN (VIII C) și BERTALAN DENIS (VIII C) COSMOTE.

FILOTE FABIAN (VIIIC) - PROF. SPORT; ACHIM ANDREEA (VIII A) - POLIȚIST; PETRIS DANIEL (VIII C) - PROF. BIOLOGIE; BELDEAN NADIA (VII B) și GASPAR SONIA (VIII C) - COAFEZE; NISTORESCU GEORGIANA (VIII A) - BIBLIOTECAR; JELERIU DENISA (VIII C) - PROF. GEOGRAFIE; FLOREA TIBERIU (VIII C) - PROF. GEOGRAFIE, POPA CRISTIAN (VIII C) - PROF. ENGLEZĂ; POPA ANDREEA (VIII C) şi COPACIU CRISTINA (VIII C) - FARMACISTE; SUTEU TABITA(VIII care vor să o includă în viitoarele lor proiecte.

Evenimentul de la Cozia a avut loc datorită deschiderii către cultură și istorie a Starețului Arhimandrit dr. Vartolomeu Andronc, cel care a transmis participanților următorul mesaj „Dumnezeu, care, în planul Său pentru lume, pe toate le orânduiește după a Sa voie și veșnică știință, V-a încredințat sfânta misiune de educare, modelare și pregătire pentru viață a tinerelor vlăstare. Vă îndemn, în această zi de lansare a competiției culturale să păstrați unitatea și sfințenia familiei, să puneți în sufletele curate și nevinovate ale elevilor învățăturile sfinte, bune și folositoare.

Insuflați-le respectul pentru viața proprie și a semenilor şi determinați-i să se simtă responsabili față de întreaga creație și societate. Deschideți-le inimile ca să-L primească pe Hristos - Domnul Vieții. Înrădăcinați în ei creștineștile valori morale și spirituale ale neamului nostru românesc. Istoria ne-a dovedit cu prisosință că izvorul dăinuirii noastre a fost Hristos și Biserica Sa, întemeiată de El pe vatra noastră străbună. Iar prezentul ne arată că nu poate exista o schimbare reală şi profundă a societății, fără schimbarea lăuntrică a omului”.

Președintele juriului concursului literar internațional, prof. univ. dr. Nicolae Dinescu, a ținut să mulțumească celor prezenți pentru că s-au ostenit să ajungă la acest eveniment cultural, printre cei prezenți regăsindu-se: Paulina Popa, Gheorghe Niculescu, Radu Igna, Ioan Vlad, Nelu Barbu, Adriana Dâncescu, Dan Orghici, Claudiu Moldovan și alte nume

vinde bijuterii din aur şi argint cu plata în rate;  fără dobândă; - cântărire şi verificare gratuite; - cumpără aur şi argint - se fac reparații la bijuterii de aur şi argint. 

Magazinul legume-fructe Din piața „La Stadion” Vă așteaptă cu produse proaspete și de calitate!

importante ale publicisticii și jurnalismului românesc. Primarul Gheorghe Ile din municipiului Vulcan a reiterat în cuvântul său că este mândru că această acțiune a pornit din orașul pe care-l păstorește și că, întotdeauna arta și cultura vor fi sprijinite ori de câte ori va fi nevoie. Acesta a oferit, în numele comunității vulcănene, placheta aniversară „550 de ani de atestare documentară a orașului Vulcan” Părintelui Grigorie, cel care a asistat la semnarea Pactului de la Cozia și care este intrigat și acum „de ce nu s-au respectat întocmai cele parafate” în aceste locuri sfinte ale creștinătății.”

Iată că Mănăstirea Cozia, gazdă a atâtor evenimente epocale, a găzduit și această întâlnire culturalliterară. A fost un eveniment deosebit, a participat foarte multă lume bună, directori de unități de învățământ, cadre didactice universitare, scriitori, jurnaliști, reprezentanți ai tuturor posturilor de televiziune din Vâlcea și nu numai, și iubitori de literatură și de carte bună. „Vrem ca la această a treia ediție să scoatem la rampă elemente valoroase, cu aplecare spre literatură, cu aplecare și spre arta plastică, sculptură și pictură, în așa fel încât să îmbunătățim zestrea culturală a țării cu noi elemente valoroase, pentru că stă în putință neamului românesc. Elementele valoroase sunt peste tot, nu rămâne decât să le căutăm, stimați părinți și stimate cadre didactice, ele nu pot să zacă undeva, intrate într-un con de umbră, ele trebuie scoase la suprafață, șlefuite și promovate” a concluzionat președintele Societății Culturale „Anton Pann”, Nicolae Dinescu.

O ducem din ce în ce mai bine ! A trecut un sfert de veac de la balamucul decembrist, când am fost dați de-a rostogolul în jungla fioroasă a capitalismului. Suntem cetăţeni europeni şi avem dreptul, ştiţi reclama ! Dreptul de a sărăci de la o zi la alta, de a constata că suntem furaţi pe toate căile, dreptul de a ne lăuda cu cele mai mari biruri din Europa şi cu cele mai mici salarii. Potrivit ultimului raport al Băncii Mondiale, România are una din cele mai mari poveri fiscale din U.E. Săptămâna trecută Guvernul a publicat în Monitorul Oficial ordonanţa care-i va sărăci de tot pe români, pentru că, de anul viitor, aceasta aduce modificări grele activității financiarcontabile şi impozitelor impuse cetăţenilor. Trăiască guvernul, trăiască preşedintele, trăiască batalionul parlamentar şi toate ramificaţiile politice, pentru că ne-au făcut viaţa extrem de captivă ! Şi asta nu e tot ! Piața funciară va fi liberalizată oficial de la 1 ianuarie 2014. De parcă până acum străinii nar fi cumpărat pământ românesc pe săturate, mai mult pe degeaba. Acuma s-a oficializat fărădelegea ! Statul dă undă verde străinilor să cumpere terenuri agricole, eliminând restricţiile, inclusiv obligaţia noului proprietate de a avea experienţă în agricultură. Se păstrează doar prevederea privind dreptul de preempțiune al cetăţenilor români. Dar cum românii au venituri mizerabile, terenurile Ţării tot pe mâinile străinilor vor ajunge. În timp ce la noi începe goana după pământ, Ungaria nu va mai permite străinilor să cumpere terenuri agricole. S-au deşteptat ungurii, nu vedeţi ? Cu câteva luni în urmă, Ungaria a obligat băncile să restituie cetăţenilor unguri sumele încasate de către bancheri prin clauze şi dobânzi frauduloase, de curând a amendat un număr de 11 bănci şi, colac peste pupăză, a pus zăvor pe uşa biroului F.M.I. de la Budapesta. Bravo lor ! La noi, puţin câte puţin, cine are bani nemunciţi (escrocii şi globaliştii) cumpără România. Auziţi ce le-a trecut prin cap cămătarilor de la bănci ! Începând din 2014 vor vinde credite la domiciliul clienţilor.

Cum nu mai trece nici ţipenie de om pragul băncilor, după ce aceste instituţii de cămătărie au abuzat şi fraudat milioane de români cu acordul strategului benere, de la anul vor suna bancherii la uşile oamenilor, precum sectanţii cu materiale propagandistice, şi te vor ruga să le iei banii cu împrumut, interesaţi, nevoie mare, să jumulească buzunarul românilor pe termen lung. Băncile şi-au format echipe de agenţi care vor veni la domiciliul persoanelor fizice pentru a le vinde credite de nevoi personale şi carduri de credit. Încuiaţi uşa şi dați drumul la câini !... dacă n-au apucat să-i eutanasieze baronii locali. Ţineţi cămătarii departe de bunurile voastre !

Ce treabă are Electrica-distribuţie cu Televiziunea Naţională ?

Alte trăsnăi de furat românii vin de la companiile de utilităţi. După ce ni s-au impus

Domnule Maduro, veniţi să curăţaţi şi România de burghezia parazită !

România este o stare de spirit, cu bune şi cu rele, tocmai de aceea se poate identifica însăşi cu viaţa noastră. Asta, dacă ştim să simţim şi să apreciem ceea ce ne-a fost dăruit.

Pur şi simplu nu înţeleg, şi de multe ori mă revolt, de ce, pentru unii dintre noi, românii, ideea de Patrie pare să se fi demonetizat, într-un mod nemeritat; şi involuntar poate, sau nu, atunci când auzim de oricare altă ţară din lume, ne vine să o zbughim întracolo, precum păsările călătoare.

Timp în care, uităm că România înseamnă „acasă”, şi sunt de părere că nicăieri nu îţi poate fi mai

ROMÂNIA FRUMOASĂ

Maria Diana Popescu

abonamentele la gaze şi curent şi plătim după ochiometrul lor în avans ceea ce nici n-am consumat, companiile vor cere bani pentru factură pe hârtie. Primirea facturii prin poştă devine un serviciu pentru care consumatorul va fi obligat să plătească. Cu toate că primirea facturii prin poştă nu trebuie să implice un cost, fiind obligaţia contractuală a companiei să-şi notifice clienţii cu privire la sumele de plată, RomTelecom este prima care impune la plată factura tipărită, trimisă clienţilor prin poştă, încasând 0,57 euro (inclusiv TVA).

Practică s-ar putea extinde şi la alte companii. Adică, te obligă să plăteşti pentru că te înştiinţează să plăteşti factura ! Câtă bătaie de joc ! RomTelecom e manevrată de greci, gazele, lumina şi apa, de francezi, energia electrică, de cehi. Slabi suntem noi că nu-i invităm să se ducă de unde au venit. O soluţie ar fi ca, cetăţenii să renunţe la serviciile unor companii care profită de pe urma lor.

Să zicem că noi renunţăm, dar statul cedează în faţa companiilor şi ne bagă pe gât monopolul, pentru că de aia a fost cumpărată cârma ţării. Cert este că toate costurile cu distribuirea facturilor sunt cuprinse în preţul de vânzare a produselor şi serviciilor. Ei nu fac decât să taxeze de două ori. Ca şi taxa pe vânt - eoliană şi taxa radio-tv, încasate fraudulos prin factura de curent. Ştiţi cum vine asta ?

Ca şi cum aş merge la piaţă, cer un kil de roşii, dar precupeaţa îmi mai ia un leu în plus, pentru roşia din grădină, care încă stă pe vrej şi aşteaptă să se coacă. Pe aia, o mai vinde o dată, când ajunge la piaţă. De câte ori v-am spus, domnule Prim Ministru, să eliminaţi hoţia obligatorie a taxei radio-tv, încasată în mod abuziv de trei ori românului, a treia oară prin factura de energie ? Ce treabă are Electrica-distribuţie cu Televiziunea Naţională, de au cumulat facturile ? Când e vorba de jumulit, hoţii se unesc între ei, asta-i explicaţia !

Companiile parazite trăiesc din matrapazlâcuri şi ilegalități În ce ţară din Europa, domnule Prim, cetăţenii sunt obligaţi să plătească de trei ori servicii pe care nu le doresc ? Cum să se plângă românul la A.N.P.C., când a fost legiferată fărădelegea ? Nare niciun rost, A.N.P.C. doarme în papucii statului. O instituţie, aşa, pentru diversiune, ca să se spună că, iată, e cineva acolo care veghează, pe salarii extraordinare, şi-i apără pe consumatori. Da, de unde ! De fapt îi protejează pe făptaşi. Pentru toate acestea, mulţumim din inimă Guvernului, Parlamentului şi corupţilor aferenţi. Ar trebui renaţionalizate toate fostele companii de stat, majoritatea privatizărilor au fost trucaje frauduloase, o

bine decât acasă.

Cu drag şi cu preţuire, de acasă pentru toţi cei de acasă, ca şi pentru cei aflaţi peste hotare: rămâneţi, sau reveniţi, oameni buni, acasă în România !

Acesta este mesajul trimis în urmă cu doar câteva zile unei televiziuni naţionale ce s-a raliat campaniei lansate de britanicii de la „The Guardian”, care pe fondul ideii că românii vor invada Regatul Unit, din prima zi a anului care vine, s-au gândit să sondeze starea de spirit a românilor, atunci când vine vorba de România.

Dar: stau şi cuget, dincolo de impulsul firesc patriotic, vreau să fiu sincer cu mine şi cu toţi românii. Ce ne aşteaptă acasă, e altă treabă, una cam complicată… Deci, la noi… Se circulă pe autostrăzi frumos colorate pe planşe tehnice. Se simte adierea pădurilor rămase în memorie, după defrişarea lor. Se simte şi briza mării, combinată cu a munţilor de gunoaie.

Iar năvălnicia se confundă cu nevolnicia în spaţiul hidrografic, susurul râurilor, pâraielor, izvoarelor, e mai mult un

sursă de bani nemunciţi pentru şacalii străini şi autohtoni. Ce-au făcut aceşti capitalişti fioroşi ?

Au mărit preţurile şi au facturat inclusiv procesul lor de furt din buzunarul cetăţeanului. Ei, da, ne merităm soarta, la fiecare vot am trimis în vârful Ţării vânzători şi corupţi, care au urmărit doar interesul lor, nu pe cele ale poporului. Staţi puţin, factura la energie creşte şi mai mult de la 1 ianuarie 2014. Ştiţi ce plăteşte românul în factura de electricitate - pentru că la noi politica aceasta de mahala a instituit monopolul unor companii !

Energia înseamnă doar o treime din factura de curent. Potrivit formulei de calcul, cea mai mare componentă de preţ o reprezintă tarifele de sistem şi taxele colectate de stat. Preţul final pe care îl plătim conţine 10 componente, dintre care preţul propriu-zis al energiei reprezintă doar 30,9%, potrivit datelor Transelectrica. Restul, o suită de taxe şi tarife, care măresc preţul curentului de trei ori de la producător la consumatorul casnic. Din matrapazlâcurile astea trăiesc companiile parazite.

Domnule Maduro, veniţi să curăţaţi şi România de burghezia parazită ! În încheiere, ca să vedeţi că atunci când vine refluxul se vede cine nu are costum de baie, extravagantul miliardar brazilian, Eike Batista, care îşi parcă în permanenţă Mercedesul McLaren în sufrageria vilei în care locuia, s-a prăbuşit de pe mormanele de bani, iar prăbuşirea sa are cu atât mai mult ecou, cu cât trage în jos economia Braziliei.

Nu-i nimic. Îl sfătuiesc să facă o cerere Guvernului de la Bucureşti şi va putea veni la noi să-şi refacă averea. Avem pământuri roditoare, petrol, aur, gaze, păduri şi încă multe altele de dat pe mită grasă. Noi o să continuăm să suportăm împrumuturile de la F.M.I., ca să ţinem în spinare insectele dăunătoare autohtone şi străine, care şi-au făcut cuib în hambarele româneşti. România are nevoie de un preşedinte precum Nicolas Maduro al Venezuelei, care de curând a trimis după gratii peste 100 de oameni de afaceri burghezi, într-un război declarat împotriva mafiei financiare şi a preţurilor incorecte. Maduro a afirmat că oamenii de afaceri fără scrupule, aparţinând burgheziei parazite, au majorat preţurile la unele produse şi servicii de peste zece ori. Preşedintele a afirmat că va impune limite marjelor de profit şi va intensifica verificările, pentru a se ajunge la prețuri corecte. Sunt barbari, aceşti paraziţi capitalişti, a spus preşedintele Venezuelei. Domnule Nicolas Maduro, veniţi să curăţaţi şi România de burghezia parazită ! Paraziţii capitalişti au pus stăpânire şi pe România !

muget, un râgâit, un scâncet. Nu ROMÂNIA URÂTĂ se mai miră nimeni de ce se revarsă tot mai des – de mânie !

La cârma ţării nu e nimeni. Se merge în orb, prin UE şi cu zgardă americană. Ăl de se crede vodă, e criţă atunci când nu face pe nebunul şi invers. Parlament n-a fost niciodată decât cu numele, oricum în clădirea aceea grotescă, emblematică pentru prostul gust, se doarme; pe bani tot mai mulţi.

Guvernul se dă de ceasul morţii cum să pupe dorsala FMI pentru niscaiva parale. Timp în care, dacă e celează la materia aiurea-n tramvai de scos vreun gaz de băşist, e bine- şi la sport. venit; vreo Roşia Montană neSă vă mint că acasă e bine ? Nu, e cianurată suficient, e-n programul doar acasă şi atât. Prefer, fără alte de guvernare pentru o cianurare de- explicaţii, să doresc pentru România plină. ceea ce îmi vine pe suflet: să devină, Doctorii şi profesorii încă n-au măcar de ziua ei, pentru o clipă, plecat toţi. Dar nu fiţi siguri că la Roarmonia. Adu, Doamne, armonia 112 va răspunde vreo Salvare, ori în locul mâniei ! Ţara asta nu cred Pompieri, Poliţie, că astea-s pe du- să fie vinovată de ceva, cu atât mai că. Iar prin şcoli nu se mai învaţă puţin de faptul că noi cei rămaşi pe tabla înmulţirii, e demodată şi a fost aici, suntem degringolaţi de degrinînlocuită cu tableta de „black fri- goladă, sau altfel spus, speriaţi-deday”. SRI, SIE, STS, SPP, DGA, bombe care nu-s decât în capul nosDGIPI, DIA – astea grămadă o duc tru. Nu ştiu ce e cu noi şi dacă ne însă bine. Sănătatea lor nu e în peri- mai facem bine. Să vedem… La col, iar mintea le e odihnită, că ex- mulţi ani, Roarmonia !

Democraţia, între iluzie şi haos

Daniel Marian

„Democraţia a fost inventată ca un mijloc de a împăca libertatea cu cârmuirea.” (Bertrand Russel). „Democraţia nu este o deducţie matematică dovedită odată pentru totdeauna. Democraţia este doar o credinţă susţinută fervent, un angajament care este testat iar şi iar, în furnalul arzător al istoriei.” (Jack Kemp). „Diferenţa dintre dictatură şi democraţie e că, în dictatură, intelectualii vorbesc în secret, iar în democraţie tac în secret.” (Victor Martin). „Democraţie. Autocraţia celor aleşi”.

(Valeriu Butulescu).

Deci ?!...

Ţară, ţară, vrem pământ !

Ce diferenţă e între rahatul de Cotroceni şi cârnatul de Pleşcoi ? Niciuna. Şi una şi alta dintre noţiuni se fructifică în îngrăşământ pentru pământ. Agricol, de Fundulea. Prezidenţial, de Fundulea. Blond de crapă capra, de Fundulea. Dacă tătucul de conjunctură vrea pământ, ar fi şi cul-

mea ca blonda de serviciu să nu vrea. Ea vrea orice, dacă vrea ăla.

Ea e gata poziţionată pe direcţiile şi directivele ăluia. Ea e grozavă, ea e perfect compatibilă. Ea, ori e un calculator de foarte mulţi terrabiţi, ori e extraterestră. Şi din când în când femeie. De afaceri, of course. Manager de spălături de bani, tot ce se poate, pe modelul maşinii de spălat bani a băsescului, soră-sa ăleia cu nume de maşină, şi anume pitpalaca notăriţă.

Am câteva variante pentru afacerea Băsescu, vreau pământ, devenită între timp Băsescu, vreau şi mai mult pământ, de fapt corect ar fi Băsescu, vreau tot pământu’.

Acum veni rându’ Woodrii, cunoscută drept Nuţi-SpaimaConstituţii, să vrea. Iar aia când vrea, mai şi poate, deci în concluzie are.

Băi fraţilor şi surorilor, verilor, cumnaţilor, cum vreţi voi…

Ăştia-s fac bază NATO particulară. Mă refer la una despre care NATO nu trebuie să ştie, nici măcar un pâs. CIA ar trebui să-şi mute fundu’ la Fundulea, că nu-i de şagă. Şi n-ar fi exclus ca să pornească de la Fundulea, o ofensivă anti-chineză şi anti-arabă. Pentru

rând, Ramona Carașcă, Mihaela Popa și Nadia Beldean, clasa a VII-a B. Desigur că, Fotografiile vorbesc ! pe grupul virtual de pe Facebook, sunt mult mai mulți Ce glumă bună ! Cum să vorbească elevi interesați. fotografiile ? Tocmai de aceea li se Fotografiile sunt făcute de elevi, fie spune fotografii, altfel li s-ar fi spus cu aparate de fotografiat, fie cu televideoclipuri sau filme. Nu se poate, foane mobile care au cameră incorpofotografiile nu pot vorbi ! rată. Elevii sunt încurajați să exprime Ba da, fotografiile vorbesc. Oricât am prin intermediul poeziei, a eseului sau încerca să găsim motive contra acestei chiar a mesajelor scurte, ceea ce repreafirmații, realitatea este alta. De ce fa- zintă fotografiile pentru ei. cem fotografii ? Ce surprind ele ? Ce La ultima întâlnire ne-a onorat cu preamintiri ne trezesc atunci când le pri- zența și Părintele Protopop Narcis Tervim ? Fac ele parte din filmul nostru ? chet, în calitate de reprezentant al CenCu siguranță ! trului Social Cultural „Preot Ioan SaDacă ar fi să luăm clasicele fotogra- bău” din Orăștie, cu care avem o colafii din copilărie, de la bunici, sau, cel borare strânsă și la alte proiecte ințiate mai bine, de la Crăciun, cu pomul de de școala noastră. Părintele este cunosCrăciun, cu darurile toate, cu mesele cut pentru deschiderea față de promoîmbelșugate, cu globuri fel de fel, mo- varea tinerilor și încurajarea lor de a nocrome, de altfel, căci atunci nu orici- aspira la un nivel cultural cât mai înalt. ne își permitea aparat de fotografiat Motivul pentru care am ales să aducem color, toate acestea vorbesc, spun o această metodă în fața elevilor noștri poveste, povestea unui trecut, povestea este pentru a le oferi și alte perspective unei vieți… de a aborda viața de adolescent. De Photovoice sau glasul fotografiei asemenea, pentru a-i încuraja și a-i este o metodă nonformală prin care sprijini pe aceia care manifestă vădit „un grup restrâns de oameni face foto- înclinații artistice și literare. grafii pe o temă, se întâlnesc în mod Nu este vorba numai despre tehnica regulat şi îşi prezintă unii altora poze- fotografiei în sine, ci și despre scrierea le, le discută, împărtăşesc opinii şi pro- creativă, având ca scop final sensibilibleme şi îşi construiesc mesajul ca zarea comunității privitor la problemegrup. Lângă fiecare poză este notat le cu care se confruntă tinerii de azi. mesajul autorului ei. Apoi fac o se- Prin acest proiect, încercăm să îi culecţie din fotografii şi le prezintă publi- noaștem pe elevii noștri altfel decât la cului sau autorităţilor pentru a transmi- oră, ne facem timp să îi ascultăm și să te un mesaj puternic care să le susțină îi sprijinim acolo unde au nevoie. Crecauza”, așa cum aflăm chiar de pe site- dem că acest proiect este favorabil și ul nonformalii.ro. pentru randamentul elevilor la clasă și În cazul Ș colii Gimnaziale de asemenea, e un prilej bun și pentru „Dominic Stanca” din Orăștie, acest noi, dascălii să aflăm în mod real progrup restrâns, de aproximativ 9 elevi blemele de zi cu zi ale elevilor noștri. din clasele a VII-a și a VIII-a, se întâl- „Photovoice la Dominic” este un pronește sub „bagheta” doamnelor profe- iect unic în școlile din Orăștie și își soare de limba engleză, prof. Leona găsește ca de fiecare dată susținerea la Pițoiu și prof. Adriana Bârcean și sus- nivelul conducerii școlii, căreia îi mulținute îndeaproape de doamna psih. țumim !

Mirela Moldovan, din 30 octombrie Informații despre grupul nostru gă2013, o dată pe săptămână, la școală, siți pe Facebook – Photovoice la Doca să discute despre fotografie și mesa- minic sau pe blogul școlii: jul ei în contextul vieții tinerilor de azi. www. scoaladominicstanca.blogspot.ro Elevii cu care am început Photovoice la Dominic sunt: Fabian Filote și DeniProfesorii Catedrei de Limbă sa Jeleriu, clasa a VIII-a C, Tudor Turși comunicare dășan, clasa a VIII-a A, Iulia Pașca, Școala Gimnazială Marian Bucureștean și Andreea Dăni„Dominic Stanca” Orăștie lă, clasa a VII-a A, și nu în ultimul

că în logica băsescului, aia pur patriotică după capu’ la dânsul, dar tembelă de nu se poate, trebuie să ne ocrotim/păzim/apărăm ţara, de invazia unora care de la anul vin să cumpere România bucată cu bucată, cum ai găsi un puzzle împrăştiat, pe care dup’aia să-l faci la loc.

Ce uită cuplul de taină al neamului, e faptul că nici vorbă ca anumiţi cetăţeni din afara UE să poată lua la liber pământ în România. Că nui e la liber pentru toţi. Timp însă în care, România e pe mai mult de o treime, deja luată de către: 1. Unguri; 2. Nemţi; 3. Italieni; 4. Spanioli; 5, 6, 7…

Băsescule şi compania, ori faceţi jocul unor interese imobiliare, pe faza „unde are ăla şi aia, vreau şi eu”, ori v-aţi iremediabil tâmpit. Fumuri ştiu c-aveţi, dar încă nu-s scoase de tractoare. Şi marijuana dacă veţi cultiva, trăbă s -aveţi cum. Io vă sugerez aşa: luaţi tractoare de la chinezi ! Şi carburant pentru ele, de la arabi ! Aşa, ieşiţi mai ieftin. Pa şi pu, ne vedem pe arătură !!!

Stimată redacție,

Picătura lui Dominic

Sper că aveți simțul umorului şi nu mă învinuiți de plagiat, că e la modă. Între ce a fost demult și ce este acum e o foarte mică diferență și aceea neesențială. Vă rog, dacă puteți (și puteți), să publicați versurile mele ca o prefață (dacă poate exista așa ceva) la acea poezie a lui Ion Minulescu fiecare având parte de o semnătură.

Prefață la o poezie :

Amiaza rurală

de Ion Minulescu Aș fi vrut să scriu această poezie eu Dar a scris-o Minulescu prin 1900… Mai știe Dumnezeu De unde-o fi știut el, atunci, ce azi se-’ntâmplă În a noastră țară și-n urbea patriarhală.

Mai spun unii că „tunelul timpului” a existat, Că personal poetul Ion M. de pe aici s-a inspirat, Prin tunel a fost, ne-a vizitat și la plecare s-a mâhnit Că de o sută de ani nu ne-am schimbat și e cumplit.

Anatolie Olinovici

Amiază rurala.

de Ion Minulescu E cald Şi lacul pare o hartă de noroi...

E harta unei țări după război, În care — dezgustat de-atâta murdărie — S-a sinucis şi ultimul broscoi, Un biet şcolar cu nota 3 la geografie...

Pe malul lacului, Un bou, 0 vacă, Un vițel Și-un taur Recită Testamentul Nou Şi poezia veche, din clasele primare: „Viitor de aur Ţara noastră are” Iar pe șoseaua comunală, Cârciumarul, Învățătorul, Popa Şi notarul — Cei mai de seamă gospodari din sat— Se ceartă pe un scaun, vacant, de deputat.

„DREPTUL ŞI RESPECTAREA PRINCIPIULUI NAŢIONALITĂŢILOR LA CONSTITUIREA STATELOR”

Ion Antonescu şi Războiul de Reîntregire a Neamului

Un istoric rezumativ al participării României la războiul de întregire a neamului, întocmit de colonelul Ion Antonescu, în ianuarie 1926, a ajuns în posesia cunoscutului ziarist britanic W. Steed - ultimul l-a folosit pentru susţinerea mai multor conferinţe la Londra ocazionate de participarea României la Marele Război. Redăm, în limba română, textul acestui discurs conceput de ataşatul militar de la Londra în limba franceză. Menţionăm că acest text este inedit şi mai puţin cunoscut. La alcătuirea sa, colonelul Ion Antonescu a folosit şi unele date aflate în lucrarea tipărită de el, în 1919, „Românii. Originea, Trecutul, Sacrificiile şi Drepturile lor”.

REZUMAT ASUPRA ACŢIUNII ROMÂNIEI ÎN RĂZBOIUL CEL MARE. PERIOADA NEUTRALITĂŢII. 04.08.1914 - 15.08.1916 Înaintea primului război mondial, România avea o situaţie unică în lume. Ţară mică, izolată, situată la Gurile Dunării, între Rusia, Austria, Ungaria şi Bulgaria, România a fost mereu, din cele mai vechi timpuri, ameninţată în existenţa sa de ţară liberă şi independentă, iar dezvoltarea ei politică şi militară, în mod constant, împiedicată.

Explicaţia acestui calvar este evidentă: prin situaţia sa, România a fost mereu meterezul (zidul de apărare) care împiedica tendinţele, destul de cunoscute, ale expansiunii ruse şi austriece către Orient. Pe de altă parte, în ultimii 30 de ani, România a fost şi santinela care a vegheat constant ca hegemonia de tristă amintire, exercitată în Balcani de către turci, până în 1877, să nu fie înlocuită de alta, mult mai brutală, pe care încerca să o exercite un popor apărut de curând şi animat de o ambiţie nemăsurată, prin nimic justificată din punct de vedere etnic şi istoric.

Este vorba de Bulgaria.

Dacă la consideraţiile de ordin general se adaugă faptul, recunoscut de toţi, că Rusia, ca şi Austria, aveau sub dominaţie regiuni imense locuite de români, se poate explica cu uşurinţă şi complet pentru ce cele două mari ţări urmăreau permanent cu perseverenţă şi metodă nu numai să pună România în imposibilitatea de a dezvolta în mod normal organizarea politică şi forţa sa armată, ci complotau chiar la distrugerea ei.

2 Este evident că, pe măsură ce Ţara se dezvolta, ziua unirii politice a tuturor românilor nu mai putea întârzia şi nici nu mai putea fi împiedicată.

Odată realizată această unire, tendinţa de hegemonie a bulgarilor în Balcani, ca şi cea de expansiune către Orient a austriecilor şi ruşilor trebuia, obligatoriu, să ia sfârşit.

Aceste interese, cu totul opuse în ce priveşte aspiraţiile fiecărei ţări, dar comune în privinţa dispariţiei României, au fost în permanenţă motivul de apropiere a statelor care înconjurau România. Atât trecutul nostru istoric, cât şi modul în care naţiunile s-au grupat în această mare conflagraţie, motivează în întregime această afirmaţie.

3 Cele mai de sus explică şi izolarea în care s-a găsit România, înaintea şi în timpul războiului. Pentru a putea trăi în libertate şi a se dezvolta, în vederea realizării programului său istoric - unitatea politică a tuturor românilor - România a trebuit să se alieze cu una dintre marile constelaţii politice anterioare războiului ale Europei.

Având de făcut revendicări, la fel de mari în est ca şi în vest, alegerea sa a fost foarte dificilă.

Consideraţii de ordin economic, reminescenţe dureroase ale atitudinii Rusiei în 1878, ca și interese străine sentimentului unanim al populaţiei au aruncat, încă din

1883, ţara în gruparea Puterilor Centrale. În această conjunctură a politicii externe a fost surprinsă România de evenimentele din 1914. Şi, când a izbucnit războiul, guvernul şi întreaga ţară au trebuit să facă faţă celor mai dificile şi mai dureroase probleme care, vreodată, au încercat un popor. Cu oricare grupare s-ar fi aliat ţara, soldaţii săi ar fi fost forţaţi să lupte cu fraţii lor.

4 Această situaţie a impus României să nu răspundă în august 1914 cererilor presante şi ameninţătoare ale Puterilor Centrale de a li se alia, conform Tratatul' de alianţă; România a adoptat, în faimosul Consiliu de Coroană, prezidat Je defunctul rege Carol, formula de „expectativă armată”. încă de la începutul războiului, opinia publică, prin manifestaţii continue şi adesea foarte violente, a făcut cunoscute, în mod evident, adevăratele sentimente ale poporului şi cât de nepopulară era alianţa pe care conducătorii săi o încheiaseră pentru o perioadă lungă, fără a consulta poporul.

In ziua în care Puterile Antantei au afirmat, ca scop principal al războiului,dreptul şi respectarea principiului naţionalităţilor la constituirea statelor, întreaga naţiune română, în unanimitate, a arătat, cu un gest energic, trupul în care trebuia să se înfigă baioneta soldatului român.

Atunci a fost încheiat Tratatul de alianţă din 17 august 1916, iar la 28 ale aceleaşi luni trupele române treceau Carpaţii, în aclamaţiile entuziaste ale românilor de pretutindeni. După atâtea secole de răbdare, de suferinţă şi de lupte, sunase, în sfârşit, ora dreptăţii.

Ultimul punct al programului istoric al României - unitatea tuturor românilor începea să se realizeze.

Acest program, moştenire a marelui voievod Mihai Viteazul care, după cum se ştie, realizase, vai! pentru un timp prea scurt, unirea tuturor românilor, program urmărit de atunci fără întrerupere, conţinea reconstituirea Daciei Felix, între limitele fixate prin Tratatul de alianţă din 17 august.

Argumente irefutabile, de ordin etnic şi istoric, i-au determinat pe Aliaţi să se angajeze, în mod formal, prin acest tratat, să constituie România pe bazele sale actuale.

Românii. Originea, Trecutul, Sacrificiile şi Drepturile lor.

5 RĂZBOIUL. PRIMA MOBILIZARE. PERIOADA 28 AUGUST - PÂNĂ LA PACEA DE LA BUCUREŞTI DIN MARTIE 1918 La 28 august regele trăgea spada şi, în aceeaşi seară, trupele sale înaintează peste munţi, înlăturând barierele care, de mii de ani, separau părţi din trupul aceleaşi naţiuni.

In aceleaşi momente, ministrul României la Viena remitea guvernului austro-ungar declaraţia de război.

Duşmanul, surprins de brusca incursiune a trupelor române, îşi abandonează poziţiile şi fuge.

Rând pe rând, şi fără mare greutate, defileurile din Carpaţi cad în mâinile românilor.

Porţile Transilvaniei sunt astfel larg deschise celor trei armate române, care înaintau, concentric, către inima ei.

Pentru întâia dată, de la Mihai Viteazul care, în 1600, în urma unor victorii strălucite, realizează, pentru o perioadă scurtă, visul tuturor românilor, steagurile româneşti treversează câmpiile în care, de multă vreme, stăpâneau nedreptatea şi tirania.

La vederea lor, îngenunchiaţi şi plângând, copii şi femei strigau: „Domnul să vă ajute”.

Astfel a început, după o zi de sărbătoare - era ziua onomastică a reginei - războiul cel mare, care a provocat cele mai multe suferinţe, sacrificii şi umilinţe din câte a cunoscut vreodată poporul român.

Când cele trei armate treceau munţii prin frontiera de nord-uest a ţării - o a patra armată, mai slabă calitativ şi ca forţă, apăra Dunărea şi frontiera de sud din Dobrogea împotriva unei eventuale agresiuni bulgare, care era de aşteptat, în ciuda asigurărilor formale ale Rusiei.

Intr-adevăr, în timpul tratativelor încheiate cu semnarea tratatelor de alianţă politică şi militară între România şi aliaţii săi, guvernul român, temându-se, pe bună dreptate, de o agresiune bulgară, ceruse ruşilor să trimită în Dobrogea o forţă de cel puţin 200.000 de oameni pentru a se opune acestei eventuale agresiuni.

La această cerere, justificată perfect din punct de vedere militar, pentru că numai aşa cele trei armate înaintau către inima Austro-Ungariei, ar fi avut comunicaţiile asigurate, Cartierul General Rusesc se opusese, dând asigurări că bulgarii nu vor ataca şi că vor fi suficienţi câţiva soldaţi ruşi în Dobrogea pentru a împiedica agresiunea. În sfârşit, după discuţii lungi şi penibile, care întârziară intrarea României în acţiune, Alexeev acceptă să trimită în Dobrogea 50.000 de ruşi care, după cum se va vedea mai departe, nu au ajuns la timp şi, ceea ce este mai rău, nu au avut eficacitatea pe care ar fi trebuit să o aibă în lupta împotriva bulgarilor, în momentul agresiunii acestora.

Aceasta este una din cauzele înfrângerii armatei române în 1916 - înfrângerea care a provocat atâta decepţie celor care credeau că intervenţia armatei române va grăbi sfârşitul războiului.

Celelalte cauze ale acestei înfrângeri reies din următoarea examinare rapidă asupra războiului.

Conform convenţiei militare, acţiunea românilor trebuia să fie precedată şi executată paralel cu o acţiune generală şi decisivă, executată, pe de o parte, de către ruşi în lungul frontului din Galiţia, comandată de generalul Brusilov, de cealaltă parte de toate forţele aliate din Salonic. Această ultimă acţiune (cea de la Salonic) avea drept scop să asigure spatele trupelor române imobilizând forţele bulgare şi împiedicându-le către Dunăre şi Dobrogea contra României.

Prima acţiune (cea a lui Brusilov) avea ca Scop să întoarcă şi să inverseze aripa stângă a frontului oriental printr-o acţiune simultană celei a grosului trupelor române, care se îndreptau spre Transilvania.

Consiliul de Război al Aliaţilor, care trasase acest plan în înţelegere cu Comandamentul Român, îşi pusese mari speranţe în rezultatele pe care trebuia să le aibă planul, Tncă din 1916. Se aştepta ca acesta să producă prăbuşirea militară şi politică a

şi fără sprijin.

Austro-Ungariei.

Rezumând, aceasta era planul de ansamblu al acţiunii şi al angajamentelor făcute.

Conform acestui plan şi acestor angajamente, România a intrat în război şi a atacat în direcţia care îi fusese indicată şi care corespundea şi scopurilor politice pe care ea le urmărea.

Dar imediat după intrarea ei în război, România constată că nici pe frontul din Salonic, nici pe cel din Galiţia, Aliaţii nu-şi onoraseră angajamentele, astfel că armata română rămâne, din punct de vedere militar, complet izolată

7 Germania, Bulgaria şi Turcia, solidare cu Austro-Ungaria, declară război României, una câte una, între 28-30 august 1916.

Astfel, armata română se găseşte, din prima zi, într-o poziţie strategică pe care n-a avut-o nici o naţiune în război, pentru că, având o armată de 650.000 oameni, prost echipaţi' şi înarmaţi, fără experienţa războiului, fără aviaţie, fără artilerie grea, fără din cmăşti de gaze, fără a-şi putea fabrica muniţiile şi cu un număr mic de mitraliere, a fost obligată să lupte pe două fronturi, cu o întindere mai mare decât tot frontul oriental, pe care luptau ruşii, sau decât frontul vestic, unde luptau armatele aliate.

Deci, din cauza circumstanţelor pe care România nu le putea cunoaşte la timp şi care, într-o bună zi vor fi clarificate de către cei care vor cerceta arhivele militare şi politice ale Aliaţilor.

8 Armata română a rămas, din ziua intrării sale în război, complet izolată în ceea ce priveşte acţiunile sale, deşi făcea parte dintr-un ansamblu de acţiune care, potrivit angajamentelor semnate, trebuia să acţioneze în acelaşi moment.

Având în vedere această conjunctură, ar fi fost logic ca proiectul iniţial de operaţii, schiţat mai sus, să fie adaptat la noua situaţie şi, deci, modificat de către Comandamentul Român.

Dar speranţa că, de la o zi la alta, ajutorul promis şi aşteptat va veni şi că se vor îndeplini asigurările zilnice, verbale şi scrise, care întreţineau această speranţă, a pus înaltul Comandament Român în imposibilitatea de a lua această hotărâre, care, totuşi, se impunea.

Iată originea şi principala cauză a celor dintâi şi dureroase înfrângeri.

După câteva victorii fără mare importanţă trupele române înaintează în Transilvania, pe tot frontul şi în profunzime de 10-100 km.

In acest timp, nori negri se adunau din toate părţile. Duşmanul aducea, în grabă şi de peste tot, forţe pentru a ataca, din toate direcţiile, armata română, începând cu Dobrogea.

La 24 august, Turtucaia inaugurează seria însângerată a înfrângerilor. Duşmanul, având la dispoziţie numeroase mijloace de comunicaţie, şi-a deplasat forţele de la de la o zonă la alta şi a executat, de la 13 septembrie, o serie de acţiuni scurte şi violente, în urma cărora trupele române au fost forţate să se retragă din Transilvania pe culmile munţilor şi, în Dobrogea, până la linia Constanţa-Cernavodă.

Tunurile bubuiau de abia 45 zile şi România îşi pierduse toate efectivele din Transilvania şi trei sferturi din teritoriul său transdanubian.

9 Când în afară de promisiuni, nu îi sosea nici un sprijin, nici măcar muniţii şi mitraliere, campania din 1916 putea fi considerată pierdută, pe de o parte, iar pe de altă parte, exista impresia că forţele nu aveau

nici măcar posibilitatea de a se menţine acolo unde se găseau.

Totuşi, pământul sfânt al patriei trebuia apărat cu orice preţ.

Atunci începu seria luptelor corp la corp, în care soldatul român arată duşmanilor şi lumii întregi ce înseamnă baioneta în mâinile unui om conştient de justeţea cauzei pentru care luptă. În ciuda superiorităţii duşmanului de pe frontul din Transilvania (21 divizii contra 11), în pofida faptului că le lipsea artileria grea, artileria de munte, mitralierele şi grenadele, trupele române au reuşit să reziste şi să menţină culmile munţilor de-a lungul frontierei de la Vârciorova până la Dorna, în Bucovina.

Luptele eroice de apărare - mai ales cele de la Jiu, Olt, Cîmpulung, Prahova, Oituz, Uz şi Trotuş - vor fi pe vecie pagini glorioase ale istoriei poporului român.

Ele rămân, etern, ca mărturie a vitejiei generaţiei care a ştiut să moară pentru a răzbuna un întreg trecut şi a asigura un întreg viitor. în timp ce forţele române se micşorau datorită pierderilor suferite, cele ale duşmanului, care era gata să pună mâna pe petrolul şi grâul românesc, creşteau zilnic; ca urmare, în jurul datei de 1 decembrie, 37 divizii duşmane strâng, din ce în ce mai mult, cercul ucigaş în jurul armatei române.

Sub presiunea formidabilă a acestui cerc, edificiul s-ar fi prăbuşit şi prăbuşirea sa ar fi fost inevitabilă dacă duşmanul ar fi reuşit să străpungă frontul.

Astfel că, după un efort considerabil şi cu mari pierderi, a reuşit, către 13 noiembrie, să străpungă frontul la Jiu; întregul sistem de apărare român a început să cadă, pe măsură ce duşmanul înainta spre câmpie.

Aceste forţe, odată ajunse în Câmpia Olteniei, unde nu mai existau unităţi care să le oprească, au avansat repede către est.

Drumul către Bucureşti, în spatele trupelor române situate în munţi, şi de-a lungul Dunării, era fără apărare. Perspectiva celui mai dureros dezastru strângea toate inimile.

S-a luat, atunci, hotărârea de a se concentra rapid patru divizii, adunate în mare grabă de pe celelalte fronturi, care trebuiau să lovească duşmanul în timp ce acesta trecea Oltul.

10 începuse acţiunea de concentrare când, asemeni unui fulger, sosi vestea că duşmanul făcuse un pod peste Dunăre, la Zimnicea, şi înainta rapid spre Bucureşti.

Comandamentul Român, nedispunând de alte rezerve, ocuparea Capitalei era inevitabilă. Dacă s-ar studia o hartă cu poziţiile în care se găseau forţele române şi cele duşmane la acea dată, s-ar putea constata imediat ce responsabilitate uriaţă aveau conducătorii români de atunci. Dacă duşmanul ar fi reuşit să ocupe Capitala cât de repede şi-o dorea, toate unităţile Armatei l-a care luptase în Oltenia, cea mai mare parte a celei de-a doua - adică aproape jumătate din forţele române - nu s-ar fi putut retrage şi ar fi luat, cu arme şi bagaje, drumul umilitor al captiuităţii.

Onoarea armatei române ar fi fost compromisă. Pentru a împiedica o asemenea eventualitate trebuia timp. In acest scop, a fost concepută şi executată marea bătălie „ campe aperto” (câmp deschis) de la Argeş, care a avut loc între 28 noiembrie -4 decembrie 1916, la câţiva kilometri la est de Bucureşti. S-a încercat o acţiune hazardată, care, în cazul cel mai fericit, ar fi putut da un rezultat maxim - aruncarea forţelor lui Mackensen în Dunăre - sau, în cazul cel mai nefericit, un rezultat minim - câştigarea timpului necesar pentru a da posibilitatea celor două armate (I-a şi a Il-a) de a se retrage din munţi la est de Bucureşti.

Trupele, care trebuiau să facă această acţiune, au fost aduse de peste tot şi concentrate chiar pe câmpul de luptă. In ciuda oboselii, soldatul român, şi de această dată, a probat elanul şi nelimitatul său spirit de sacrificiu.

Duşmanul, atacat impetuos în flanc şi pe linia de comunicaţie, a fost surprins şi înfrânt în 29 şi 30 noiembrie. Ludendorf, în „Memoriile” sale, afirmă că „ trupele germane au trecut cu această ocazie prin momente grele”.

Rezultatele acestui început de victorie au fost: 5.000 de prizonieri, 30 de tunuri şi 50 de mitraliere.

Duşmanul îşi începuse retragerea către Dunăre.

Dar bucuria românilor şi a aliaţilor săi a fost scurtă. Cu o zi înainte ordinul de operaţii al armatei române căzuse, printr-o întâmplare nefericită, în mâinile duşmanului, aşa că acesta a putut cunoaşte perfect situaţia, determinându-l pe Falkenhayn să ordone înaintarea rapidă către câmpul de luptă a unor mari forţe, în ajutorul camaradului său Mackensen. În ciuda acestui fapt bătălia, câştigată pe trei sferturi, nu ar fi fost pierdută dacă o trădare odioasă nu ar fi contribuit la aceasta: două divizii ruseşti, care se găseau la câţiva km de câmpul de luptă, au asistat impasibile - fără a intreveni nici cu tunurile şi în ciuda cererilor repetate, pe care toţi - români şi aliaţi - le adresau.

Comandanţii ruşi promiteau, se agitau, dădeau ordine severe, dar nimeni nu şe mişca. Fiind situaţi în flancul duşmanului, intervenţia ruşilor ar fi putut fi decisivă.

Cererile repetate de ajutor făcute de Mackensen lui Falkenhayn întăresc această afirmaţie.

Deci, din cauza celor menţionate mai sus, lupta a fost pierdută - dar timpul a fost câştigat. Atunci a început, într-o zi mohorâtă, umedă şi rece de toamnă, într-o zonă complet lipsită de drumuri, de mijloace de aprovizionare şi de sate, cea mai dureroasă dintre operaţiile militare: retragerea.

Odată cu regele şi conducătorii ţării, trupele române, învinse, copleşite de oboseală şi de durere, prost echipate şi hrănite, părăsesc capitala, cu ochii în lacrimi. încurajat de victoria sa, duşmanul îşi înteţeşte atacurile pe tot frontul.

Celelalte forţe române luptă, retrăgăndu -se, împotriva unui duşman care le depăşeşte de trei ori ca număr.

Totuşi, datorită timpului câştigat în lupta de la Bucureşti, retragerea trupelor a fost asigurată: a fost făcută în condiţii destul de bune.

Trecând prin greutăţi incredibile, trupele au ajuns în Moldova, dincolo de valea Şiretului, acolo unde Stavka rusă, încă de la intrarea României în război, dorea să le vadă. Într-adevăr, anumite măsuri pregătitoare şi inexplicabile pentru români în acele momente, anumite declaraţii făcute de persoane care reprezentau oficialităţile militare şi politice ruse pe lângă Marele Cartier General românesc, atitudinea indiferentă şi complet pasivă adoptată de trupele ruseşti în Dobrogea şi în timpul luptei de la Bucureşti - raportul ministrului rus de război, generalul Polivanov - reprezintă dovezi edificatoare care, mai târziu - prea târziu - i-au determinat pe români să-şi dea seama că aveau de-a face cu un aliat la fel de periculos şi răuvoitor ca duşmanul însuşi.

Totuşi, pentru a încheia această primă parte asupra campaniei române, în ciuda superiorităţii zdrobitoare a duşmanului, în ciuda bunăvoinţei cu totul speciale a puternicului său aliat, în ciuda epuizării fizice şi morale a soldaţilor, forţele române, dezorganizate în mare parte, au reuşit să scape din încercuire şi să se retragă în Moldova de Nord, pentru a se reorganiza pentru

campania din primăvara următoare.

Rezultatele scurtei campanii din 1916 erau dezastruoase. In patru luni au fost pierdute înflăcărarea, trei sferturi din ţară, capitala, cea mai mare parte a bogăţiei naţionale, petrolul, vitele şi depozitele de cereale şi 400.000 de oameni ei 650.000, care formaseră trupele de operaţii.

O sută de zile de lupte şi de marşuri neîntrerupte epuizaseră şi dezorganizaseră aproape, în întregime, forţele armate, astfel că ele aveau imperios nevoie de repaos şi reorganizare.

Cu toate acestea, pentru a nu permite adversarului să fie avantajat în faţa opiniei publice-pentru faptul că scosese complet din luptă armata română - şi, mai ales, pentru a nu lăsa apărarea Moldovei la discreţia ruşilor, Comandamentul Român a fost obligat să continue lupta, cu o treime din forţele sale.

De o parte a frontului a fost lăsată a Il-a Armată română, cu şase divizii, care mai aveau încă o anumită capacitate de luptă.

Alte nouă divizii au fost adunate, în nordul Moldovei, şi grupate într-o singură armată.

După patru luni de luptă, Comandamentul român a fost forţat să desfiinţeze mai multe divizii şi două armate, din cauza lipsei de soldaţi, de ofiţeri şi mai ales, de materiale.

Cele două armate rămase aveau să se reorganizeze în timpul iernii şi să reînceapă lupta în primăvara anului 1917.

Nimeni nu ar putea descrie ce a reprezentat această perioadă pentru România, iarna extrem de friguroasă, duşmanul şi ruşii păreau să se alieze împotriva României. Era greu să lupţi împotriva elementelor naturii, dar împotriva oamenilor românii s-au apărat cu ultimele resurse de energie.

Veniţi în număr mare, pentru a o ajuta, ruşii s-au instalat în Moldova ca nişte cuceritori. Călăuziţi de această mentalitate, ei acaparaseră toate oraşele şi satele, toate clădirile publice şi particulare, toate proviziile şi întregul material rulant. Invocând secretul operaţiunilor lor, ei au impus Comandamentului român să îşi deplaseze trupele, retrăgându-le în nordul Moldovei, pe drumuri desemnate special, foarte îndepărtate de sate.

Dar trebuie spus că, în acea perioadă, în ajunul revoluţiei, operaţiunile lor militare se reduceau la acte de spoliere, de teroare şi la violuri.

Pentru a-şi putea atinge uşor scopul şi a rămâne stăpâni absoluţi ai pământului românesc, ei insistară stăruitor ca regele, guvernul, parlamentul, întreaga armată şi refugiaţii din teritoriile ocupate să meargă în Rusia, într-o zonă desemnată dinainte, la sud-est de Kiev, deci la câteva sute de mile de România.

Zăpada era înaltă de un metru şi frigul insuportabil.

Prin Basarabia şi Rusia meridională, între Moldova şi zona destinată românilor nu erau drumuri bune; căile ferate ale Rusiei meridionale nu puteau face faţă transporturilor de aprovizionare pentru front, astfel că evacuarea ar fi trebuit să se facă prin marşuri de mai multe săptămâni, printr-o regiune fără sate, fără păduri şi fără depozite de alimente.

Restaurantul Coroana Restaurantul „Coroana”.

REVELION 2014

Deși situaţia aceasta era cât se poate de reală şi nu prea cunoscută, atât guvernul condus de Sturmer, cât şi generalul Zaharov, comandantul forţelor ruse pe frontul românesc, nu au ezitat să folosească toate mijloacele de presiune şi de teroare, ameninţăndu-l pe rege şi guvern că-şi vor retrage trupele din Moldova - de-a lua, în condiţiile amintite, drumul exilului şi al morţii.

Dar, după o scurtă şi umilitoare experienţă, toată lumea era lămurită. Se urmărea, metodic şi perseverent, distrugerea forţelor militare şi dezorganizarea autorităţilor legale pentru a putea îndeplini, mai uşor şi mai repede, planul care, probabil, fusese conceput în chiar ziua semnării tratatului de alianţă cu România. Povestea, cunoscută de toţi, din 1877, urma să se repete.

România trebuia, pe cât era posibil, să fie împărţită între Austria, Rusia şi Bulgaria.

Când opinia publică şi-a dat seama de existenţa acestui proiect, şi-a putut explica non-intervenţia ruşilor în lupta de la Bucureşti şi rapiditatea cu care ei au evacuat Dobrogea, deşi erau superiori duşmanului, ca forţă, în această regiune, ca, de altfel, şi pe celelalte fronturi.

Autorităţile au hotărât că nu se va merge în Rusia, dar pentru a da satisfacţie Comandamentului rus, care pretindea că în Moldova nu era loc suficient pentru cele două armate şi pentru autorităţi şi nici posibilitatea de a le aproviziona cu alimente, au fost evacuaţi în Rusia Parlamentul, răniţii incurabili şi o parte a refugiaţilor, au fost date ruşilor aproape toate depozitele româneşti de aprovizionare (100.000 vagoane) şi a fost de trei ori restrânsă zona de reorganizare a trupelor române.

Din cauza ultimelor două măsuri, trupelor române le lipseau aproape complet alimentele.şi locuinţele. Erau încartiruiţi în colibe, sub pământ şi zăpadă, pe care le construiseră ei, în timpul iernii, în care se înghesuiau, câte 50, în încăperi lipsite de lumină, aer şi încălzire.

Urmările acestei situaţii nu au întârziat să apară, în luna februarie 1917, când frigul atinsese limitele maxime (15-20° sub zero) izbucneşte tifosul exantematic, şi decimează soldaţii şi populaţia, încât în multe locuri nu mai erau destule braţe pentru a îngropa morţii.

Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra acestui dezastru e suficient să amintim că un regiment şi-a pierdut, într-o săptămână, comandantul, toţi comandanţii de batalioane şi de companii, toţi medicii şi 1.500 soldaţi, dintr-un efectiv total de 2.500.

Acest caz nu a fost unic.

In rândul populaţiei civile victimele nu au putut fi numărate nici până azi. În aceste împrejurări grele, armata română începe să se reorganizeze, totuşi, pe la 15 februarie. Dar instruirea unităţilor se făcea în condiţii extrem de grele datorită frigului, epidemiei, debilităţii oamenilor şi lipsurilor, în general. Oamenii, zdrenţăroşi şi fără încălţăminte, nu puteau ieşi afară - şi nu existau săli de instrucţie; lipsea armamentul. Deşi echipamentul şi armamentul ar fi fost trimise de către aliaţi şi depozitate la Arhanghelsk, în Moldova nu ajungea nimic.

Aceeaşi forţă misterioasă împiedica sosirea alimentelor - deşi englezii şi francezii făcuseră toate demersurile pentru ca ele să ajungă în România.

Totul se rătăcea în Rusia.

Atunci cea mai mare parte a ofiţerilor englezi şi francezi din misiunile aliate au fost trimişi în România, pentru a căuta în Rusia vagoanele destinate armatei române şi a le dirija către ţară. Aşa este găsită - îndreptată către Siberia şi Caucaz - cea mai mare parte a echipamentului, avioanelor şi armamentului, pe care aliaţii le trimiseseră, potrivit tratatului de alianţă, de la începutul războiului, armatei române.

Este momentul să subliniem că, prin tratatul de alianţă, aliaţii se obligau să trimită la Iaşi, din prima zi a războiului, şi apoi zilnic, 300 tone de armament, muniţii şi echipament. Nici acest angajament nu a fost ţinut. România a primit numai în prima zi 15 vagoane şi apoi, cel mult un vagon sau două, la 2-3 zile. S-a văzut mai sus ce se întâmpla cu aceste vagoane. Măsura de a căuta vagoanele în Rusia şi de a le trimite în România prin intremediul ofiţerilor aliaţi a dat rezultate bune.

Datorită acestui fapt, armata română s-a putut reorganiza şi pregăti pentru reluarea luptei. Din nefericire, a izbucnit revoluţia rusă. Consecinţele acesteia sunt destul de cunoscute şi, cum vom vedea mai departe, primele ei victime au ' foit românii.

Totuşi, acţiunea de reorganizare a fost continuată; între timp generalul Zaharov a fost înlocuit cu generalul Scerbacev. După această schimbare, mentalitatea Comandamentului rus de pe frontul românesc s-a modificat şi între cele două comandamente au început să se stabilească relaţii normale, aproape prieteneşti.

Exista speranţa că armata rusă, datorită doctrinei despr£ libertate care înflăcărase, o clipă, sentimentul naţional rusesc, era superioară armatei , ţariste şi, deoarece forţele aliate deţineau superioritatea pe toate fronturile în acea perioadă, în Consiliul de război de la Chantilly (februarie 1917) s-a hotărât ca din primăvara lui 1917 să se declanşeze ofensiva generală, pe toate fronturile, pentru a pune capăt războiului.

Pe frontul românesc operaţiunile ofensive trebuiau executate de Armata a 4-a rusă şi de cele două armate române.

Această acţiune trebuia să fie precedată de un atac executat de către generalul Kornilov pe tot frontul galiţian. Urmând acest program, armatele ruseşti din Galiţia atacă şi debutează cu o mare victorie.

Lumea întregă, surprinsă de acest rezultat, îşi punea mari speranţe în armata revoluţionară şi aştepta sfârşitul războiului, când, ca un fulger, se răspândi vestea că soldaţii ruşi, victorioşi până atunci, şi-au aruncat armele, şi-au părăsit tunurile, şi -au masacrat ofiţerii, fugind în debandadă. Ofensiva, fiind complet compromisă şi, cu ea şi situaţia de pe frontul oriental, Kerenski dă, la 11 iulie, faimosul ordin prin care impune încetarea acţiunii pe tot frontul, inclusiv pe cel românesc.

La sosirea acestui ordin trupele române erau, de două zile, în plină ofensivă victorioasă.

Această rapidă acţiune avusese ca rezultat capturarea a 116 tunuri, 62 mortiere, 400 prizonieri şi a unui numeros material de război.

Dar pentru că armatele române făceau parte dintrun ansamblu şi acţiunea lor trebuia executată, conform planului, în acord cu acţiunea unei armate ruse învecinate, Comandamentul a fost forţat să oprească operaţiunile şi să înceteze ostilităţile.

Se poate uşor imagina amărăciunea cu care poporul român şi soldații s-au resemnat să înceteze din nou lupta, care începuse atât de favorabil şi în care îşi puseseră toţi speranța.

De rezultatul acestor operațiuni depindea nu numai eliberarea capitalei şi a teritoriului ocupat, ci şi sfârşitul războiului şi realizare țelului final. Evenimentele s-au precipitat în mod tragic. În câteva zile întreaga Galiţie şi Bucovina au căzut în mâinile duşmanului şi, cum nu mai existau ruşi care să se opună înaintării duşmanului, drumul către Iaşi, ultimul refugiu al familiei regale şi al guvernului român, rămânea deschis, în acelaşi timp, pentru a putea înfrânge mai repede ultima rezistenţă românească şi a ocupa întreaga Moldovă, duşmanul concentrează în sudul Siretului, în zona Focşani, o masă de 11 divizii, dintre care 9 germane, în scopul de a da o ultimă şi hotărâtoare lovitură frontului românesc.

Aceasta a fost cea mai vestită şi mai glorioasă dintre luptele care au avut vreodată loc pe frontul românesc: lupta de la Mărăşeşti. Soldaţii s-au luptat pe viaţă şi pe moarte; a fost aproape un masacru.

Românii au avut 30.000 de morţi şi tot atâţia răniţi. Pierderile germanilor n-au fost niciodată cunoscute, dar toate spitalele din teritoriul ocupat gemeau de răniţi şi s-a aflat, din afirmaţii ulterioare, că unităţile duşmane care au luat parte la luptă au trebuit să-şi completeze de trei ori efectivele în timpul luptei şi că, la sfârşitul acesteia, unităţile mai aveau 20-30 de oameni de fiecare companie.

Toate acestea au determinat comandamentul german să renunţe, după 30 de zile, la intenţia de a străpunge frontul. Pentru a ne putea da seama mai bine de importanţa pe care o avea o asemenea acţiune pentru germani, trebuie să amintim că, înainte de luptă, Kaiserul însuşi a fost pe front, în sectorul de atac, cu câteva zile înainte de desfăşurarea operaţiunii şi se cunoaşte faptul că Kaiserul nu se ducea decât acolo unde se executau operaţiuni care se spera că vor fi victorii strălucite.

La Mărăşeşti, soldatul român şi-a arătat, odată în plus, vitejia şi s-a răzbunat pe aceia care, fără a cunoaşte şi fără a voi să judece cauzele, îl umilise în timpul înfrângerii din 1916.

După Mărăşeşti, duşmanul a renunţat definitiv să lupte pe frontul românesc şi a început, cu ajutorul ruşilor, o acţiune criminală de distrugere morală.

Prin manifeste mincinoase, promisiuni şi ameninţări şi cu ajutorul banilor ei îi îndemnau pe soldaţii români să părăsească poziţiile, să arunce armele, să-l ucidă pe rege, să pună mâna pe putere, cu ajutorul bolşevismului.

Acest scop n-a fost atins.

Soldatul român a rămas neclintit la postul său.

Disciplina, atunci şi acum, a rămas aceeaşi. Spiritul de sacrificiu, devotamentul faţă de rege şi dragostea de patrie nu au făcut decât să crească, dacă se mai putea. Într-adevăr, ţinând seama de greutăţile întâmpinate pentru a învinge, de lipsurile suferite şi de mediul anarhic în care trăia - alături de soldaţii revoluţionari ruşi de mai bine de un an - se poate afirma, fără a exagera, că atitudinea sa de atunci şi de astăzi este pentru el şi pentru poporul întreg

chestiunea de onoare cea mai remarcabilă din întreg războiul.

După lupta de la Mărăşeşti, un calm neobişnuit domnea pe tot lungul frontului, apărat în acele momente de trei armate ruse şi două armate române. în rândurile trupelor ruse anarhia lua proporţii inimaginabile. Soldaţii le dădeau duşmanului, pentru bani şi alcool, armele, tunurile şi alimentele.

Tot frontul se transformase în piaţă. Se vindeau tunuri pentru 50 de coroane austriece şi cai pentru o sticlă de alcool. Dar, ceea ce e mai rău, împinşi de duşmani şi de viciul lor, se organizaseră în bande care brăzdau Moldova pentru a jefui şi a ucide; mii de oi şi vaci furate de la ţăranii români erau vândute duşmanului de către ruşi.

Pentru a împiedica jaful şi a proteja populaţia, Comandamentul român a fost obligat să retragă de pe front jumătate din forţele sale şi să le disperseze în Moldova pentru a alunga bandele. În acest timp a fost încheiat armistiţiul de la Brest -Litovsk. O nouă lovitură pentru aliaţi şi mai ales pentru România. Ruşii abandonează oficial lupta din punct de vedere militar şi politic, România, rămânând complet singură şi fără nici o posibilitate de a fi aprovizionată de aliaţi, era pierdută.

Evenimentele se precipitau vertiginos şi împingeau România către un sfârşit tragic. În ziua în care au început tratativele de la BrestLitovsk şi ca urmare a unei propagande germane condusă cu abilitate, soldaţii ruşi în masă au abandonat frontul fără a aştepta încheierea păcii, duşmanul sugerându-le că pacea îi va avantaja, cu certitudine, şi că ei trebuiau să plece acasă, pentru a-şi mai găsi casele intacte şi pentru ca împărţirea loturilor care, spuneau ei, începuse - să nu se facă fără ei.

Fiind convinşi că aceste afirmaţii erau adevărate, fără a-şi da seama de crima lor, soldaţii ruşi au părăsit frontul, în masă, deschizând larg duşmanului porţile Moldovei şi întregii Rusii. Ca urmare a cererii generalului Scerbacev şi a Aliaților, care sperau să se reconstituie frontul din Galiția şi din Moldova cu trupele numite „ucrainene”, dar formate, în realitate din aceiaşi soldaţi veniţi din Ucraina - de la care se spera formarea unui nou stat independent noi am încercat să-i reţinem cu forţa pe front.

Atunci a început, între noi şi ruşi, în spatele întregului front românesc, o luptă inegală, scurtă dar sângeroasă, sub ochii şi spre satisfacţia duşmanului.

Pentru că ei erau dezorganizați, noi i-am învins, în ciuda superiorității lor numerice (în perioada aceea erau în Moldova mai mult de un milion de ruşi).

Dar ne-am luptat zadarnic pentru că ţelul propus nu a fost atins. Încet-încet, armata rusă s-a evaporat, astfel că, spre sfârşitul lui februarie 1918 nici un soldat rus nu se mai afla pe front. Ca urmare, armata română a fost obligată, cu consimţământul aliaţilor, să se supună soartei şi să ceară armistiţiul.

Aceasta a fost urmarea păcii numite de la Bucureşti.

Condiţiile acesteia sunt cunoscute.

Nu e necesar să insistăm asupra acestei probleme.

Dar aceste condiţii, care amputau şi umileau România, nu au fost niciodată ratificate de către rege. Prin această pace, ţara îşi rezerva dreptul de a reîncepe lupta la momentul potrivit, ceea ce s-a şi întâmplat, deoarece, în ciuda vigilenţei şi a măsurilor foarte severe luate de duşman în privinţa dezarmării României, regele a ordonat din nou, în octombrie 1918, mobilizarea soldaţilor săi şi a declarat, a doua oară, război germanilor.

Datorită acestor măsuri armistiţiul din 11 noiembrie 1918 a găsit România, din nou, printre aliaţi.

Forţele sale executau operaţiunile cerute de comandantul forţelor aliate, care operau în Balcani, adică trebuia să atace liniile de retragere ale Puterilor Centrale şi să le captureze coloanele. Cu câteva ore înaintea armistiţiului una dintre coloane şi-a predat armele românilor, în câmpia de la Braşov. Astfel a luat sfârşit, pentru România, ca şi pentru toţi aliaţii, marea tragedie.

Acest război a costat poporul român 700.000 de morţi, 300.000 de morţi pe front şi 400.000 seceraţi de epidemii, din populaţia civilă.

Dacă se compară acestă cifră cu întreaga populaţie a României, proporţia a fost mai mare de 10%, ceea ce reprezintă limita maximă a sacrificiilor pe care le-a făcut vreodată un popor, în timpul unui război.

Dacă pentru aliaţi războiul s-a sfârşit la 11 noiembrie 1918, după cum se ştie România a trebuit să mai lupte încă împotriva ruşilor, care au încercat de mai multe ori să invadeze Basarabia şi împotriva ungurilor, care, în înţelegere cu bolşevicii, au încercat să ocupe Transilvania.

Această ultimă sancţiune a adus trupele române la Budapesta, la 4 august 1919, după lupte care au costat mai mult de 11.000 vieţi (morţi şi răniţi). In Basarabia, România este încă obligată să-şi apere frontiera cu arma în mână.

MAREȘAL ION ANTONESCU

Sâmbătă, 16 noiembrie, elevii claselor IIIVIII din Colegiul Național “Aurel Vlaicu”, Școala Gimnazială “Dominic Stanca” și Școala Gimnazială “Dr. Aurel Vlad” din Orăștie au participat la concursul pentru matematicieni, Lumina Math.

Grupul de instituții de învățământ particular reunite sub denumirea “Lumina” asigură instruirea copiilor pentru toate grupele de vârstă de la 3 la 18 ani, cuprinzând toate ciclurile de învățământ preuniversitar: preșcolar, primar, gimnazial și liceal. În grupul școlilor Lumina există Universitatea Lumina, International School of Bucharest, Liceu Internațional de Informatică la București și Liceu Internațional de Informatică la Constanța. Concursul organizat de Lumina își propune atragerea copiilor catre științele exacte, creșterea randamen-

„Omul nu moare de foame, ci de frica să nu moară de foame”… şi se mai moare şi din ignoranță !

Din start boala este un dezechilibru, sau este o manifestare directă sau indirectă a unui dezechilibru. Descoperind cauza profundă, aceasta poate fi anihilată cu uşurinţă şi automat dispar şi efectele vizibile şi neplăcute. Dar sunt un tip destul de realist şi ştiu că acest lucru este deocamdată o utopie pentru majoritatea oamenilor. Pentru că majoritatea văd boala ca pe un duşman şi nu ca pe un semnal de alarmă, ca pe un bun prieten care spune: prietene, opreşte-te o clipă şi gândeşte, ceva nu este în regulă, lămureşte-te şi rezolvă situaţia; sau poate vrea să-ţi spună că nu gândeşti bine, că dorinţele şi acţiunile tale nu sunt în acord cu Tine, cu Sinele tău, sau cu lumea în care exişti.

Este greu să acţionăm asupra dorinţelor şi valorilor noastre; este greu să acţionăm şi asupra minţii noastre… este simplu să înghiţim, injectăm, introducem, tot felul de substanţe de sinteză, semitoxice, sau total inactive (placebo) şi care costă o grămadă de bani. Dar toate astea combat mai mult sau mai puţin eficient efectele, şi pentru o perioadă limitată de timp. Este ca şi cum ai scoate apa dintr-o piscină cu un pahar, sau cu o găleată (în cazul medicamentelor mai eficiente) Adevărat este, că e mai bine să opreşti robinetul, dar maimuţele nu ştiu să facă asta.

Intenţia mea este să vă ajut să scoateţi apa din piscină cu o găleată ieftină, uşoară, şi care nu are fundul găurit, adică să folosiţi remedii naturale, autohtone, pe care le puteţi recolta din împrejurimi; sau cultiva (de preferat).

Castan sălbatec Decoctul din scoarţă se foloseşte extern pentru tratarea hemoroizilor, varicelor şi hipertrofiei de prostată.

Cătină

tului la matematică, familiarizarea elevilor cu atmosfera de examen și testele de tip grilă, cât și pregatirea acestora în vederea susținerii testelor de tip internațional. În anul şcolar 1997-1998, la prima ediție au participat aproximativ 600 de elevi, doar din Bucureşti şi Constanţa. În 2008, concursul Lumina Math a devenit un concurs cu un caracter naţional la care au participat toate județele. În anul 2012 a fost înregistrat un record de participare la start fiind înscriși peste 50.000 de elevi din toate județele țării. Concursul Lumina Math în 2013 constă într-un test grilă alcătuit din probleme cu grade diferite de dificultate, fiecare având 5 variante de raspuns.

Subiectele au fost grupate pe clase astfel: clasele primare II-IV (30 probleme) și clasele gimnaziale V-VIII (40 probleme). Concursul a durat 120 minute. Corectarea raspunsurilor

se face computerizat, folosindu-se cititoare optice. Elementul de noutate pe care îl aduce acest concurs este îmbinarea sistemului tradițional românesc de evaluare cu sistemul european.

Astfel, atât școala cât și elevul vor primi câte un raport de evaluare, care va reflecta punctele tari și punctele slabe ale pregătirii elevului. Raportul îi ajută și pe profesori pentru a-și direcționa mai bine eforturile în vederea îmbunătățirii pregătirii elevilor lor. Rapoartele vor fi afișate online în 24 noiembrie, iar clasamentul final în 29 noiembrie.

Suma totală a premiilor depășește 66.000 Lei.Ei sunt repartizați astfel:

Arbust foarte rezistent la secetă şi ger, puţin pretenţios faţă de sol, iubeşte lumina directă.

Fructele au o compoziţie chimică extrem de complexă fiind considerate o adevărată farmacie.

Sunt indicate în tratamentul hepatitei, urticariei, nevrozelor, alcoolismului, reumatismului, diverse alergii, avitaminoze, stări de epuizare, afecţiuni ale pielii.

Este un arbust care prezintă plante femele (care fructifică) şi plante mascule (care asigură polenizarea) Raportul este de 3/1 până la 9/1 plante femele/plante mascule. Se înmulţeşte uşor prin drajoni (lăstarii care dau la baza plantei mature, din rădăcinile acesteia), sau prin butaşi.

Ceapă Stimulent hepatic şi renal, elimină ureea şi clorurile, scade glicemia, reglează secreţia glandelor, ajută digestia, combate obezitatea, tonic general.

Cicoare Frunzele şi rădăcina scad tensiunea şi glicemia, stimulează ficatul au efect remineralizant şi tonic asupra organismului. Şi să nu uităm de surogatul de cafea.

Cimbru Folosit în tratamentul afecţiunilor ficatului, rinichilor şi plămânilor. Şi pentru combaterea paraziţilor intestinali şi hepatici (giardia).

Coacăz negru Acest arbust se înmulţeşte foarte uşor prin butaşi în verde sau uscat. Pentru producţii bune necesită soluri fertile şi umede.

Se folosesc mugurii, frunzele şi fructele. Au acţiune tonică asupra întregului organism, elimină apa şi toxinele din organism, remineralizant (o importantă sursă de fier).

Coada calului Este o plantă care creşte în zonele umede, necultivate. Tulpinile sterile (verzi) se recoltează în iulie-august. Planta are efect remineralizant (anemie, covalescenţă) antimicrobian şi dezinfectant urinar, scade aciditatea gastrică, ajută în stări gripale şi chiar afecţiuni grave ale aparatului respirator.

Coada şoricelului Folosită în inflamaţiile intestinale şi infecţiile căilor respiratorii.

Corn Arbust rezistent la ger, secetă şi praf, cu longevitate mare, peste 200 de ani. Fructele şi frunzele sunt astringente, antidiareice şi antidizenterice. Ceaiul de frunze este util şi împotriva viermilor intestinali.

Dafin Arbust cultivat în ghiveci, înmulţit prin butaşi.

Folosit pentru stimularea digestiei şi a poftei de mâncare.

Drojdia de bere Da, banala drojdie folosită în bucătărie, conţine cantităţi mari de minerale: P; K; Mg, vitamine din complexul B. acest lucru o recomandă în anemie, stări de oboseală fizică şi intelectuală. Pentru că antibioticele produc o sterilizare a mucoasei intestinelor se recomandă să însoţească tratamentul cu aceste medicamente.

Dud Ceaiul din frunze este indicat în ulcer gastric şi duodenal şi în diabet ( provoacă o scădere a glicemiei cu până la 20%) Fasole Boabele sunt nutritive, energizante, tonice ale sistemului nervos. Tecile uscate au acţiune diuretic-depurativă, remineralizantă, scad glicemia. Dau rezultate bune în afecţiunile dermatologice inclusiv acnea.

Feciorică Părţile aeriene sunt diuretic-depurative, în special pentru clor şi uree. Se folosesc în afecţiunile renale: litiază, cistite.

Ferigă Extractul din rizom se foloseşte împotriva teniei şi altor viermi intestinali. Este cea mai eficientă plantă autohtonă. Atenţie la dozaj că este toxică, mai ales primăvara când porneşte în vegetaţie.

Gălbenele Florile au acţiune asupra afecţiunilor cutanate: tăieturi, arsuri, degerături; rezultate bune în afecţiunile hepato-biliare şi în ulcer gastric şi duodenal.

Locul 1- 400 Lei Locul 2- 350 Lei Locul 3- 300 Lei Locurile 4- 5- 250 Lei Locurile 6-10- 200 Lei Locurile 11- 25- 150 Lei Locurile 26- 50- 100 Lei

COLȚ DE SPIRITUALITATE «Ajungând aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor, bucurându-se, a început să-l laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le-au văzut, spunând: „Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului ! Pace în cer şi glorie în înaltul cerurilor !” Atunci unii farisei din mulţime i-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi discipolii !” Dar el le-a răspuns: „Vă spun, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele”. După ce s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: „Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace ! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi. Căci vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor săpa tranşee în jurul tău, te vor încercui şi asedia din toate părţile, te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa din tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale.”» (Luca 19,37-44)

Pietre vii

Evreii tocmai erau martorii împlinirii unei profeţii (cf. Zaharia 9,9), ai unui eveniment aşteptat cu mare intensitate de secole.

Dar reacţiile lor sunt împărţite: unii trăiesc bucuria, chiar dacă vor avea în curând surpriza să vadă că noul Rege nu se conformează sută la sută aşteptărilor lor umane, în timp ce alţii vor să minimalizeze sărbătoarea. Isus răspunde atunci cu puţină ironie: "Dacă le spun să tacă, vor striga pietrele!" Cu alte cuvinte, anumite adevăruri trebuie spuse, că place, că nu place urechilor auditoriului.

Desigur, adevărul nu trebuie să fie folosit pe post de bâtă.

Dar adevărul, în special adevărul despre Isus Cristos, care s-a întrupat şi s-a jertfit pentru mântuirea noastră, trebuie spus cu curaj. Altfel pietrele vor striga... Pe de altă parte, să ne amintim că noi înşine suntem pietre: suntem pietrele care formăm edificiul Bisericii. Şi atunci să reflectăm astăzi la ce fel de pietre suntem noi: suntem cumva pietre tăcute, care preferă să ia pământ în gură decât să vestească adevărul? suntem pietre ascuţite care cu bucurie lovesc în ceilalţi? suntem pietre îngâmfate care caută poziţii de sus? suntem pietre rebele, care ies din formaţie împinse de egoism?

Sau dimpotrivă: suntem pietre pe care ceilalţi ştiu că se pot baza? suntem pietre care zidesc, care înalţă, care edifică? suntem, nu în ultimul rând, pietre vorbitoare? Nu clevetitoare, ci pietre care strigă cu curaj Vestea cea Bună! Spiritul corectitudinii politice, invocat adesea şi dintr-o simplă laşitate, ne face să tăcem în atâtea ocazii în care ar trebui de fapt să strigăm: creştinismul face parte din identitatea noastră, personală, naţională şi europeană! viaţa este sfântă de la concepţie până la moartea naturală! există o lege naturală care nu poate fi încălcată doar pentru că autoritatea politică stabileşte ce vrea ea! Sunt atâtea adevăruri despre care nu putem tăcea, pentru simplul fapt că atunci pietrele vor striga. Şi nu ar fi un spectacol pe care să ni-l dorim. (text scris pentru broşura ASTRU Cluj pentru Postul Crăciunului 2013) Radu Capan

Nu am veleitatea că sunt critic literar. Mă consider, cu asumată lipsă de modestie, un bun consumator de literatură şi – cu voia dumneavoastră – poet. Un poet care încearcă, şi uneori chiar reuşeşte, să-şi păstreze apetenţa (din păcate tot mai rară în zilele noastre) de a lectura cu luare aminte (şi) versurile scrise de alţi confraţi într-ale muzei. Ideea de a tipări o astfel de carte mi-a fost sugerată de prietenul şi poetul Valeriu Bârgău, plecat prea devreme dintre noi, spre a ne readuce aminte că trăim într-o lume în care până şi poeții mor… Am publicat ocazional, de-a lungul mai multor ani, cronici literare în diverse ziare şi reviste, dintre care amintesc câteva: Luceafărul, Ramuri, Euphorion, Cronica, Opinii culturale, Cenaclul de la Păltiniş, Algoritm literar, Ritmuri hunedorene, Ardealul literar… Şi – nu în ultimul rând – Provincia Corvină, unde am semnat, vreme de mai bine de un deceniu, o rubrică permanentă de recenzii despre cărţile unor scriitori hunedoreni şi nu numai; autori mai mult sau mai puţin (re)cunoscuţi, unii dintre ei aflaţi la prima apariţie editorială. Multe cronici publicate în reviste le-am rătăcit; cele cuprinse între coperţile plachetei sunt doar o parte din ele. E mult ? E puţin ? Nu ştiu. Dar sunt sigur că, prin apariţia acestei cărţi, am încercat să restitui o câtime din generozitatea cu care, la rândul lor, alţi cronicari literari s-au aplecat asupra scrierilor mele atunci când aveam atâta nevoie de încurajările lor. Tuturor, le adresez mulţumiri şi pe această cale !

Tot ce e dat ochiului nostru să vadă sunt lucruri.

Văzutele, cărora țărâna și nisipul le cântăresc și umbra și chipul.

Nici măcar a lor nevedire către a opta zi.

Ochiul nostru nu poate auzi.

Ochiul nostru, săracul!

Rubens la Gherla, Transilvania În România, la ora actuală, există trei tablouri semnate de celebrul pictor flamand Paul Peter Rubens. În timp ce primele două se găsesc la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, al treilea se află într-o biserică catolică dintr-un oraș transilvănean. Este vorba de tabloul „Coborârea lui Isus de pe Cruce”, aflat în Catedrala Armeană din Gherla. Tabloul are o istorie tumultoasă. Napoleon, după jefuirea Romei, şi-a însușit pânza, pe care a pierdut-o însă în mâinile piraților englezi, care i-au dat-o regelui lor. Acesta i-a făcut-o cadou împăratului austriac. Împăratul austriac Francisc I a cerut ajutor bănesc armenilor din Ardeal. Drept recompensă, el a fost de acord să le dea orice pictură din galeriile imperiale. Armenii au ales pânza lui Rubens. Aceasta a fost expusă în Catedrala Armeană din Gherla, de unde a fost transportată, în 1944, în Ungaria. În 1952 pictura a reintrat în posesia statului român, fiind adăpostită la Cluj. La cererea oficială a orașului Gherla, la 22 decembrie 1999, pictura s-a reîntors la Catedrala Armeană din Gherla. Tabloul valorează în prezent 16 milioane dolari.

Corneliu Florea, Canada

Nici măcar să ne caute prin sunet ca liliacul.

Ochiul nostru nu poate ca să privească prin noapte înțelesul. În locul ciorchinilor de stele, se mulțumește cu un dărăb de iască.

Numai ochii îndrăgostiților lumina știu s-o-nflorească.

Nici de cuvinte n-au lipsă.

Fără de ele, ce adânci sunt tăcerile rare ce au ispitit și pe soare să cadă în eclipsă!

Pleoapele apun nerostitul rostindu-l cu apele, iar buzele crude setoase văd altfel, nu gubav ca ochiul bătrân .

Ele chiar nevăzutul de dincolo de este pot să-l vadă.

Adevărata vedere, oare nu este sărutul rătăcit și pierdut cu prima livadă?

Între alb şi negru, oare de ce am văzut mai mult verde ?!...

Daniel Marian

GEORGETA FILIP– PEISAJ

Nicolae SZEKELY Păsări mute Alunecă-n ocean suspendat Ca nişte peşti Întipăriţi în memorie nevăzutul

Numai atomii Au făcut posibilă Metafizica Înşiruind Adevărul Pe o schelă Dextrogramă. Într-una din zile Dumnezeu ne-a visat Şi asta e tot.

Vic.Virgil Bălan De la o vreme mi se-arată în vis mama, Cu fruntea ei de Maramureș pur, O-ntreagă Bucovină i-e năframa, Iar Dunărea și Nistru-i sunt contur.

Trudite brațe-i sunt Banatul și Moldova, Ardealul, sânul cel cu lapte, strămoșesc, Preasfântul Blaj ne-a alăptat cu slova Și ne-a hrănit cu spirit românesc.

Iar Alba-Iulia, cetatea pântec, Pentru toți pruncii ce vor va să fie, Ca plânsul milenar să se prefacă-n cântec, Iar mamei să-i aducă bucurie.

Pe poale-i freamătă Câmpia cea Română, Povestea unui neam îi este ia, Și are-un nume scump măicuța mea cea bună, Pe mama mea, o cheamă ROMÂNIA.

DEBIS DIVERS La doi pași GEOAGIU BĂI

Pentru că fără verde nu se poate. E o verticalitate care nu poate fi decât a verdelui. Mă gândesc că nu mă voi apuca de colorat alb-negrul în verde. Dar verde îl văd. Frunza aceea care îl înconjoară, îl copleşeşte fără a-l doborî, pe pictor. Precum pe poet. Sau, pe Dumnezeu însuşi. Dacă nu e frunza, atunci nu e nici mugurele din care floarea tocmai ce se naşte.

Contrapunerile de lumină şi întuneric, binevoitoare ochiului, inimii, sufletului, sunt venite ca binevenite. Nu e doar o stare fapt sau / şi de spirit, e o întrevedere a lumii cu ea însăşi, privită printr -o alta neştiută. E şi nu e, acea culoare care fără a fi în sine, de-a dreptul, stângul, mijlocul unei imagini, fabrică un înţeles aşteptat. Întotdeauna, unde a alb-negrul în puritatea lui, va creşte un copac. Îmbrăcat în iarbă. Delirant. Atroce. Poate că imposibil.

Dar e suficient să existe.

Ora - „era” constrictivă, - a boemei, vine, în arealul transilvănean, la modul cel mai semnificativ, cel puţin pentru mine, din Cercul de la Sibiu, unde aveam să îmi întâlnesc în timp mentorul, pe Ştefan Augustin Doinaş, şi să îi cunosc pe corifeii Ion Negoiţescu, I.D. Sîrbu, Stanca, prin concitadinul Dan Constantinescu, cel ce avea să sfârşească tragic, în exil, în Germania. Acel spirit dintr-acolo, venise şi în boema mai degrabă proletcultistă hunedoreană, una pe contrasens prin Iv Martinovici, Neculai Chirica, Otto Stark, Nicuţă Tănase, Vasile Nicorovici, Victor Niţă, ş.a. - cu toţii aderenţi pe-atunci la cerchismul braşovean cam militarist - cazon - înregimentat, al lui Radu Theodoru, (!), oraş ce se numea peatunci Oraşul Stalin ! Prin saltul de timp până la Cenaclul de la Păltiniş, via Noica, aveam să-l „redescopăr” printre sibieni, pe bunul confrate Silviu Guga, iar prin acesta, şi pe omul primum - movens al revistei Cenaclul de la Păltiniş, Valentin Leahu. Suntem cumva într-o spirală care face iluzia Cercului drept captiv, boemismul românesc continuând a se constitui în Şcoli - iar sub deviza de cândva a Cercului Sibian, regula dăinui „Vine cine vrea, rămâne cine poate”.

Evident, a rămâne înseamnă mereu a dăinui prin operă, dacă aceasta, (şi TIMPUL DIN EA, îşi vor proba perenitatea. Valentin Leahu mi-a deschis o rubrică în revista sibiană, şi se pare că autograful dsale, scris „cu o prietenie n esp erată şi cu m u l t drag”, mă obligă să continuăm în reciprocitatea acestui spirit, autentic boematic. „Apusul vinului în călimară” este titlul inspirat subtextualist, al aluziei la „in vino veritas”, al unui climat de grupare de tip hedonist, fără excese, conform socraticei sentinţe a Mensurei: via anticei „Meden agan”. Cenac l i s m u l d e tip ...paltonic (v. Hei-

degger), noican, rodeşte acum la Sibiu prin revista şi editura celor ce fac literatură TRĂIND-O. Cartea sus-numită este un colocvial al notelor de lectură (boemă), al muncii acribice în cazul său sub semnul Empatiei ce totuşi selectează, constructiv şi valoric, actanţii creaţiei literare şi artistice din areal, dar şi spaţii tangente, inclusiv din afara ţării. Iată un motto - cheie, în spirit pur villonian şi chiar post-baudelarian: „Boema nu-i o simplă epopee/ e o alunecare printre stânci/ o bibliotecă-n brânci/ şio sticlă comparată cu-o femeie/ Boema e o dragoste amară/ fără de care viaţa-mi n-are rost/ boema e o zi de post/...apusul vinului în călimară”. (V. Leahu).

Citind impresionata înşir’te mărgărite din cele 152 de pagini, un lucru e cert: vinul amar-de-leac şi alinare antialienare, textele adică, sunt tot atâtea nobile degustări dintro cramă în care, cine ştie, ştie, „nebunia vinului în iunie” nu a avut loc ! Nu s-au oţetit prin voalări ale memoriei afective, amintirile, evocările, impresiile, nici amorurile; oximoronul dadaiştilor d’antan, nu înrăiește, diogenia, un suflet CUMINECANT, care are nevoie mai mult de a iubi, decât a fi iubit ! Cei ce se perindă în paginile cărţii sunt cumva într-olaltă , dincolo de situarea lor temporară, biografică, în zonele sana frontiere ale regiunilor ţării.

Evocările sunt pline de şarmul simpatiei, fie privindu-i pe scribi, pe plasticieni, pe artişti, celebri sau nu, istorici, filosofi, eseişti… ş.c.l. Nu văd similitudini cu niciun alt memorialist de acest tip, (atipic) – ci numai şi numai patosul colocvial, boematic. Unii sunt evocaţi cu un tonus exotic, cuceritor, alţii cu umor, ironie şi – într-un cuvânt, generozitate. Mă rezum la aceste simpleroze, opinînd că în actuala explozie de „invetar” al Memoriei Culturale româneşti, necosmetizate, Valentin Leahu face un excelent serviciu magicului „concept” de boemă : a optimistului incurabil, pe contrasensul depresiei (cam) generale.

Eugen Evu

Etapa a 14-a Liga a IV-a din 23/24.11.2013.

Nr 1 2 3 4 5 6 7

Gazde

Oaspeți

Sen.

Jun.

Retezatul Hațeg Jiul Petroșani CS Inter Petrila Minerul Uricani Metalul Crișcior

CFR Simeria

8-0 2-1 2-0 4-2

6-0 3-1 5-0 3-3 2-0

8

Hercules Lupeni Cetate Deva

Victoria Călan CS Vulcan

Șoimul Băița

Aurul Certej

‘‘U” Petroșani CSA Aurul Brad CSM Dacia Orăștie Gloria Geoagiu

1-4 1-1 2-1

3-2

Dorin STROIA

4-1 3-1

1-3

Clasamentul liga a IV-a Seniori etapa a 14-a N 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Echipa Retezatul Hațeg CS Vulcan Hercules Lupeni Aurul Certej CNS Cetate Deva Şoimul Băiţa CSM Dacia Orăştie "U" Petroșani Gloria Geoagiu CSA Aurul Brad Jiul Petroșani Victoria Călan Metalul Crişcior Minerul Uricani CS Inter Petrila CFR Simeria

J 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14 14

C 12 10 9 9 8 7 7 6 6 5 4 2 3 2 2 0

E 2 2 2 1 3 3 1 2 1 2 4 8 2 4 2 1

P 0 2 3 4 3 4 6 6 7 7 6 4 9 8 10 13

M 63 37 36 29 32 33 25 24 25 20 12 21 22 16 15 4

P 7 14 14 21 17 29 24 26 34 23 18 37 34 28 43 55

CLASAMENTUL „VOTURILOR”

VORBA DE SPORT

Pc 38 32 29 28 27 24 22 20 19 17 16 14 11 10 8 1

Etapa viitoare: 30.11.2013 CS Vulcan-Retezatul Hațeg; CFR Simeria-Jiul Petroșani; ”U” Petroșani-CS Inter Petrila; CSA Aurul Brad-Minerul Uricani; CSM Dacia Orăștie-Metalul Crișcior; Aurul Certej- Hercules Lupeni: Victoria Călan-CNS Cetate Deva.

Duminică 1.12.2013 Gloria Geoagiu-Șoimul Băița.

SUMUȚIU MARINEL DEBUT CU UN GOL......

CÂT 3 PUNCTE. S â m b ă t ă 23.11.a.c., am asistat, pe stadionul Cetate din Deva, la echipa locală CNS Cetate în confruntarea cu locul 2 în campionat, CS Vulcan. Prima repriză, de tatonare, s-a disputat mai mult la mijlocul terenului, fiind de notat o mare ocazie pentru gazde ‘5 (cpt.)

Daraban Gabriel, din careu, reia din foarfecă balonul pe spațiul porții, fără rezultat.

Oaspeții asediază careul gazdelor și ratează două ocazii prin Maier Sergiu și Rus Florin în ’35. În a doua repriză, total diferită de prima, Cetate desface mai mult jocul pe benzile laterale așa vine și golul, în ’51 Lupșa Raul scăpat pe contraatac, pe dreapta centrează în careu de unde Olariu Florin se înalță peste apărarea gazdelor și trimite balonul cu capul în plasă, 1-0. Replica celor din Vulcan este foarte tăioasă, Radu Ion trimite un șut peste poartă, iar Rus Florin în două rânduri are ocazii periculoase de a înscrie. Egalarea vine în ’67, Olariu Mihai de la Cetate Deva face un fault inutil la 20 m de poartă, execută Maier Sergiu și trimite balonul la vinclul porții. Antrenorul gazdelor, Sârbu Marius, iese în evidență și face o mutare inspirată, scoțându-l din teren pe Olariu Mihai și trimițându-l pe Sumuțiu Marinel (vezi foto).

Un fundaș ofensiv care a fost adus de la FC Cugir recent și care, în urmă cu două zile își făcuse aniversarea de 23 de ani, debutând astfel la noua sa echipă. Șase minute trec de la intrarea lui pe teren și jocul se schimbă radical. Un corner executat de Olariu Florin de pe stânga, Jișcanu Alex lovește defectuos balonul care ajunge într-o zonă liberă la 14 m de poartă, Sumuțiu anticipează faza, urcă în viteză în atac, preia mingea cu dreptul și șutează puternic cu stângul sub transversală 2-1. În ’84 Maier execută o lovitură liberă de puțin pe lângă vinclul porții celor din Deva, iar în replică, în ’88, Daraban, scăpat pe contraatac de pe dreapta, trimite o pasă la întâlnire în fața porții, iar Medrea Alex introdus de 2 minute pe teren, din alunecare, trece peste balon la câțiva cm de linia porții. Ultima fază a meciului se consumă în careul gazdelor.

Jișcanu, încercând să respingă cu capul un balon de la marginea careului, îl plasează direct pe bara porții transversale dând mari fiori gazdelor.

Bună prestația făcută de brigada condusă de obs.

Spărios Petre, centralul Danciu Radu (Orăștie) și asistenții Deoancă Robert (Crișcior) și Pavăl Marius (Simeria).

Un meci deschis oricărui rezultat, iar dacă stăm să

privim la toți jucătorii veniți la echipele noastre în județ de la echipa recent desființată FC Cugir (dintr-o ligă a IV-a similară) jud. Alba, observăm o diferență foarte mare față de ai noștri, în ceea ce privește pregătirea fizică. Ce este de făcut domnilor antrenori, președinți de club, AJF, etc., să facem și noi !!!!

……………………………………………….

Ca reporter sportiv nu este ușor să ții pulsul fotbalistic și, în același timp, să fii subiectiv, etapă de etapă, fără să stârnești deranjul în,, „curtea”‘ cuiva, fie că este vorba de club, de echipe, sau de fotbaliști.

Până oară și „controversatul‘‘ fluieraș din Hunedoara, la câte s-au scris și s-au zis despre dânsul, rating-ul la propulsat precum o săgeată până în liga a II-a unde etapa recentă în derbiul oltenilor a fost rezervă, cum de altfel și vorba spune: „orice șut primit undeva... te propulsează să faci un pas înainte”.

PIPER Adrian Ovidiu - Culturism ȚÎRVULOIU Vasile – Atletism BRISTAN Bogdan - Tenis de câmp TRIF Liliana – Handbal CATANĂ Pavel -Fotbal VLAD Alexandru – Fotbal NOJA Raul Alexandru - Fotbal CĂRĂBAN Andrada - Tenis de câmp ȘERBAN Sorina Andreea- Karate DO NEAGOI Iureca Nastica - Canotaj HRIȚCU Răzvan -Karate HRIȚCU Bogdan - Karate HRIȚCU Ionel – Karate VESA Ioan - Fotbal NEAGU Tudor - Fotbal DUMITREASĂ Petre - Fotbal BORZA Eduard – Fotbal STÂNCEL Vasile – Fotbal STOICA Florin – Fotbal STANCA Sergiu - Fotbal RĂSĂDEANU Cornel - Fotbal MATACHE Alexandru - Fotbal MATACHE Emilian Vasile

103p.

95p.

39p.

35p.

23p.

18p 5p.

3p.

2p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

0p.

DORIN STROIA

Regulamentul:

Vom prezenta în fiecare număr al ziarului sportivi (sportive) din toate ramurile, care au practicat sau încă sunt în activitate de performanță, la cluburi sau individual.

Sportivi de performanță, sportivi în activitate .i sportivi de viitor. Cu toți sunt în aceeași măsură în sufletele noastre. Dumneavoastră, publicul cititor, veți fi juriul și votantul acestora.

Cititorii Vorbei își pot alege favoriții completând taloanele de concurs pe care le veți găsi în pagina de sport. Taloanele se pot depune în locurile de unde ați cumpărat săptămânalul „Vorba”, cât și la distribuitorii volanți sau la adresa redacției din str. A. Vlaicu, nr.1.

Finalul acestei campanii va fi pe data de 26 noiembrie a.c., numărul din 11 decembrie va fi cel ce va aduce rezultatele finale încheierea va fi marcată cu o festivitate de premiere pe data de 20 decembrie. Aici toți sportivii omagiați urmând să fie invitați într-o reuniune finală, unde dumneavoastră îi veți cunoaște mai bine. Tot atunci primii clasați vor fi premiați.

Toți cei care considerați că sunteți îndreptățiți a lua parte la această campanie vă rugăm să ne contactați: vorba.orastie@gmail.com sau la telefon 0726705325 pentru detalii.

Această campanie își dorește o apropiere și o colaborare cât mai strânsă între sportivi indiferent de vârstă și palmares glorii ale sportului orăștian și viitori sportivi din toate disciplinele.

COCU ROMULUS DOREL FOTBAL Născut: 20.07.1952 Câmpia Turzii (Cluj), domiciliul în Orăștie. Începe activitatea fotbalistică în 1967 la juniori, la „Industria Sârmei” Câmpia Turzii, pe postul de portar, antrenor regretatul Dionisie Crăciun. În 1969 este selecționat în lotul național de juniori al României. După terminarea junioratului activează în divizia B la Câmpia Turzii, până în februarie 1972, când este încorporat pentru stagiul militar și joacă 6 luni la „A.S. Armata” Sibiu, iar 4 luni la C.S.M. Sibiu. Este din nou transferat la U.M. Tancuri Turda, iar prestația foarte bună în poarta echipei „Arieșul” Turda îl propulsează la echipa „Corvinul” Hunedoara, în divizia B. Sub bagheta antrenorului Ilie Savu și alături de Remus Vlad (F.C. Argeș), Surenghin, Șumulanschi, Dina (Steaua), Ghiță Vasile (Dinamo), Georgescu (Rm. Vâlcea), Ologu (Farul), veniți, pune umărul pentru întărirea lotului și promovarea în div. A. Ca jucător al Corvinului joacă la Hunedoara până în 1977 după care se transferă la „Dacia” Orăștie până în 1983, apoi la Metalurgistul Cugir, div. B. După retrogradarea celor din Cugir în div. C, în 1986, se transferă la „Mecanica” Orăștie. Din 1989 abandonează activitatea competițională și activează ca antrenor la „Dacia” Orăştie o scurtă perioada de timp, apoi trei ani la „Favior” Orăştie echipa cu care promovează din județeana III, în județeana II şi apoi în județeana I.

ALEXANDRU MATACHE FOTBAL Născut în 18.08.1939 în Giurgiu, studii 10 clase, domiciliul în Orăștie.

Până la vârsta de 13 ani joacă fotbal pe maidan, moment în care este descoperit de Ionică Bogdan zis Berilă. Este legitimat la „Danubiana” Giurgiu și la 16 ani câștigă cupa orașelor la fotbal pe țară jucând în finală pe stadionul 23 August din București cu U Cluj 1-0. Este transferat la Vatra Dornei unde joacă până în 1960 când este încorporat la o unitate militară în cadrul CFR Deva. Așa ajunge să fie cooptat de echipa de fotbal din Deva „Rapid” unde își face debutul într-un meci de verificare cu echipa „Dacia” Orăștie. După o perioadă scurtă de timp echipa din Deva se desființează iar lăsarea la vatră îl prinde la CFR Simeria.

Se transferă la „Retezatul” Hațeg unde joacă fotbal până în 1965, apoi vine la „Dacia” Orăștie până în 1973. Matache, având pe teren porecla „motoreta”, joacă împreună cu Cornel Răsădeanu, „pionii” de bază ai echipei, avându-i alături pe Hopârteanu Toader, Contor Traian, etc. După ce echipa promovează în divizia C, lasă locul pe teren unor fotbaliști mai tineri și se transferă la F.I.L. Orăștie ca antrenor – jucător, fiind secundul antrenorului Emil Ciurdărescu. De-a lungul vieții a avut ocazia să se transfere la multe echipe mari la acea vreme, dar locul de muncă, familia, copiii și orașul care l-a adoptat l-au convins să rămână la Orăștie. Fiind mândru de băiatul său care i-a călcat pe urme ca fotbalist, spunea într-o doară că „noua generație de fotbaliști trebuie să parcurgă treaptă cu treaptă, fiindcă numai așa se poate ajunge la performanță, trișând, te vei trișa pe tine însuți”.

EMILIAN VASILE MATACHE FOTBAL Data nașterii: 04.10.1969 Giurgiu, studii: Liceul Ind. Nr. 1 Hunedoara, domiciliul în Orăștie.

La vârsta de 12 ani este legitimat la echipa de juniori Dacia Orăștie, mijlocaș central, antrenor Matache A. (tatăl său). La 13 ani este selecționat la echipa Corvinul Hunedoara, antrenori Gal, Jurcă, Doancă. Cea mai mare performanță o reprezintă selecționarea sa, doi ani la rând, în lotul UEFA 1987, alături de Lupescu și 1988, făcând echipă cu Răducioiu, Bucur, Bogdan. Participă la numeroase turnee în țară și străinătate: Qatar, Arabia Saudită, Franța, Asia etc. La 18 ani revine la echipa Dacia Orăștie, în div. C. Apoi se transferă la echipa din Sadu, antrenor Văetuș, ulterior la Minerul Certej. În urma unei accidentări își încheie prea devreme activitatea fotbalistică, în 2003.

„VORBA OMAGIAZĂ SPORTUL”

Sportiv ………………………………

Sportul practicat………………………

liei şi să acorBERBEC 21.03- Horoscopul săptămânii: daţi o atenţie 20.04: Aveţi timp sporită celor 27. XI - 3. XII 2013 suficient pentru a vă mai mici concentra pe relaţiile membri. romantice. Încercaţi SĂGETĂTOR să fiţi mai deschişi faţă de persoa- LEU 22.07-22.08: Feriţi-vă de 22.11-21.12: Comunicarea cu fanele apropiate şi veţi vedea o persoanele care sunt în conflict. milia este cea mai importantă în schimbare evidenta. Pentru a Nu are rost să vă agitaţi mai mult aceste zile. Aşa veţi găsi soluţii câştiga câteva cuvinte de laudă decât o faceţi de obicei. Pentru rapide şi veţi avea suficient timp din partea colegilor de serviciu părinţi, gestionarea problemelor să vă reorganizaţi ordinea de zi. trebuie să faceţi mult mai multe de comportament devine un pic Se anunţă o îmbunătăţire a sidecât până acum. cam fragilă. Mai bine aşteptaţi tuaţiei financiare însă nu ar fi rău TAUR 21.04-21.05: Un nou prie- până se mai temperează puţin si- să vă controlaţi apetitul pentru ten va invita la un eveniment şi vi tuaţia şi apoi continuaţi discuţiile. cumpărături. se va deschide calea spre o nouă FECIOARA 23.08-22.09: Ferici- CAPRICORN 22.12-19.01: Prirelaţie, neaşteptat de romantică. rea pare să vă însoţească la tot ma jumătate a săptămânii este Bazaţi-vă doar pe conversaţii şi pasul şi lipsa evenimentelor im- excelentă pentru a vă implica în veţi schimba ceva din rutină în portante vă determina să vă noi investiţii sau noi proiecte care care v-aţi cufundat. Aveţi grijă şi gândiţi la mai multă relaxare. Vă vor veni în beneficiul dumneade sănătate. Relaxarea din we- ocupaţi de aspectul personal: poa- voastră. Acţionaţi conform planuekend este obligatorie pentru a vă te un nou look îi va surprinde pe rilor întocmite şi nu veţi regreta dobândi energia. cei dragi, bineînţeles în mod plă- nimic. Evitaţi gândurile fără foGEMENI 22.05-21.06: În prima cut. los. parte a săptămânii vă veţi ocupa BALANŢA 23.09-22.10: Cei ca- VĂRSĂTOR 20.01-18.02: Cude problemele de la serviciu şi re au înclinaţii artistice îşi pot fo- noştinţe vechi reapar la orizontul veţi duce multă muncă de lămuri- losi inventivitatea la maxim însă dumneavoastră şi vă aduc numai re cu şefii pentru a accepta propu- originalitatea este strict necesară veşti bune. Încercările de a readunerile dumneavoastră. Măcar o pentru o reuşită pe măsură. Tre- ce calmul în sânul familiei sunt parte din ele! Continuarea insis- ceţi cu mult efort peste dificultăţi încă de prisos. Atmosfera este tentelor va conduce însă spre însă răzbiţi şi vă degrevaţi de ce încărcată de prea multe reproşuri mari satisfacţii, mai ales financia- este mai greu. Fiţi atenţi şi la as- şi indicat este să aşteptaţi să se re. pectele financiare care pot să vă limpezească apele.

RAC 22.06-21.07: Sensibilitatea afecteze.

PEŞTI 19.02-20.03: A venit vrepare să vă învăluie şi vă găseşte SCORPION 23.10-21.11: Prea mea să spargeţi odată pentru totmult prea preocupaţi cu treburi multă grabă nu duce decât la epu- deauna legăturile care vă încetimărunte dar numeroase. Rezolva- izare. Nu trebuie să vă asumaţi nesc progresul. Experienţa celor rea acestora tine strict de rapidita- prea multe responsabilităţi. Mai mai vârstnici vă poate fi de folos tea cu care veţi acţiona. Dedicaţi- bine vă îndepliniţi cu grijă îndato- doar dacă o utilizaţi când trebuie. vă mai mult timp pentru familie şi ririle şi aşa vă veţi simţi mai puţin Degeaba lăudaţi o mâncare reînmai ales pentru persoana iubită. tensionaţi. Indicat este să petre- călzită. Nu mai are acelaşi gust.

CASANDRA ceţi mai mult timp în sânul fami-

Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC Ind SA vă pune la dispoziție întreaga gama de lucrări în domeniul construcțiilor: izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc.

Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră.

BAZA PRODUCŢIE , str. N. Titulescu, nr. 60, Orăștie Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709 Tel: 0254/ 241977; 244024 email: tcindorastie@yahoo.com Web: www.tcindorastie.ro

Vă stă la dispozitie cu o gamă diversificată de mobilier în diferite locații din Orăștie. Bucătăria, holul, dormitorul sau sufrageria dumneavoastră vor avea o altă înfățișare după ce veți trece pragul magazinelor situate în: NOUL MAGAZIN DE LA PALIA SHOPING CENTER (la subsol); Strada Eroilor, bl. E (vis-a-vis de LIDL); Mobilă diversă și de calitate găsiți în magazinele de specialitate ale Albinei COOP.

Magazinul de ASIGURĂRI MELODY:

ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând urgent: Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare, curte și grădină în localitatea Aurel Vlaicu, nr. 10 Informații la tel.: 0726.724.192 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând apartament 2 camere, str.

Mureşului, bl. 9, vis-a-vis de centrala termică. Informaţii la tel. 0769.248.674.

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ VÂND apartament 2 camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 Info: tel. 0765889595 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ StrƐɜɛɜɛɜɛɜ

ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

- cel mai ieftin RCA, cu o SUPER OFERTĂ Din respect pentru toți clienții noștri, toți asigurații care au încheiat RCA prin BIROUL MELODY, beneficiază de: ASISTENȚĂ RUTIERĂ GRATUITĂ!

- cea mai ieftina asigurare de locuință; - TOATE TIPURILE DE ASIGURĂRI; - TRADUCERI DIN TOATE LIMBILE, la prețuri fără concurență: - BILETE DE TRANSPORT, - BILETE DE AVION, - BILETE DE AUTOCAR la prețuri fără concurență BIROUL MELODY = profesionalism !

Tel 0727.079.575; 0766.313751

AGENȚIA IMOBILIARĂ „MELODY” Piața Victoriei, nr. 13 Vă oferă o gamă variată de:

Garsoniere garsonieră în Orăștie - 13500 euro neg.

Case-Vile în Orăștie, S=100mp - 45000 euro neg. garsonieră în Orăștie - 65500 lei neg.

Casă în Simeria, S=80mp - 38000 euro neg. garsonieră în Orăștie - 15000 euro neg.

Casă în Renghet, S=70mp - 110000 lei neg. garsonieră în Orăștie - 65000 lei neg.

Casă în Geoagiu Băi - 30000 euro neg.

Apartamente 2 camere Casă în Orăștie - 85000 lei neg. apartament în Orăștie, S=45mp - 18800 euro neg.

Casă în Vaidei - 20000 euro neg. apartament în Orăștie, S=46mp - 20000 euro neg.

Spații comerciale apartament în Orăștie, 65000 lei neg. În Orăștie, de la 100 euro/lună apartament în Orăștie, S=45mp - 75000 euro neg.

Terenuri Apartamente 3 camere ter en intr avilan în Or ăștie - 17 euro/mp apartament în Orăștie, S=85mp - 15500 euro neg. teren extravilan (fânaț) în Bozeș-2800lei apartament în Orăștie, S=48mp - 110000 lei neg. teren intravilan în Orăștie - 3 euro/mp apartament în Orăștie, S=64mp - 78000 lei neg. teren intravilan în Orăștie - 7eur/mp

Ardelean, intelectual, caută doamnă peste 45 ani, liberă, înaltă, senzuală, zveltă cu simțul umorului, pentru prietenie. apartament în Orăștie, S=85mp - 28000 euro neg.

Răspundeți cu seriozitate la mp 0769571447.

Apartament 4 camere-40000 euro neg.

Materiale de construcții str. Pricazului, CT 1 str. N. Bălcescu, nr. 11 Construiți sau reparați, vă putem ajuta!

Telefon: 0740.020.305

teren intravilan la Costești - cabane - 7 euro/ Imobile și la schimb cu diferență

Cine gustă din produsele fermei Crăciunescu, devine client permanent. Caș, telemea, cașcaval, brânză dulce, smântână, iaurt, toate sunt făcute în mod natural, cu rețetele tradiționale și cu un gust desăvârșit. Daniel Crăciunescu se ocupă și de desfacere, așa că, îl puteți întâlni în piețele din Cugir și din Orăștie. Căutați-l, n-o să vă pară rău! Calitatea produselor și prețul competitiv vă vor face să reveniți. Iar dacă nu-l găsiți la piață, dați-i un telefon la Romoșel (0254 245 868).

CASETA REDACȚIONALĂ Fondator, redactor șef: Dan Orghici EDITORIALIST: Lucian AVRAMESCU Redactori: Adriana Chira Muguraș Petrescu Maria Diana Popescu Eugen Evu Daniel Marian Vic Virgil Bălan Colaboratori permanenți: Pr. Daniel Virgil-Liviu Sabău Ionuț Copil Redactor sportiv: Dorin Stroia Caricaturiști : Mircea Zdrenghea Vic Virgil Bălan Foto-reporteri: Sandu Cazan Călin Jorza Corectori: Florin Drăghiciu Virgil-Liviu Sabău ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: ASOCIAȚIEI de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL” Orăștie, str. A. Vlaicu, nr.1 tel: 0765372065 Tipografiere executată la: Tipografia ProdCom SRL Sediul: Str. Lt. Col. Dumitru Petrescu nr. 20, Târgu-Jiu, Jud. Gorj Tel. 0722.393.897

De săptămâna viitoare încep să răsune colindele, Marcel Muntean a selectat câteva „de-a noaste, din Ardeal”. „Am văzut că nu toţi ştiu versurile deşi de cântat ar vrea ei să cânte”, zicea tot el, așa că:

Am plecat să colindăm

Am plecat să colindăm Domn, Domn să-nălțăm Când boierii nu-s acasă Domn, Domn să-nălțăm C-au plecat la vânătoare Domn, Domn să-nălțam Să vâneze căprioare Domn, Domn să-nălțăm Căprioare n-au vânat Domn, Domn să-nălțăm Şi-au vânat un iepuraş Domn, Domn să-nălțăm Să facă din pielea lui Domn, Domn să-nălțăm Veşmânt moale Domnuluï Domn, Domn să-nălțăm

Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi s-a născut Hristos Mesia chip luminos Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi.

Mititel înfăşeţel În scutec de bumacel Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi.

Vântul bate, nu-l răzbate Neaua ninge, nu-l atinge Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi. Şi de acum până-n vecie Mila domnului să fie Lăudaţi şi cântaţi Şi va bucuratï!

Unele adevăruri sunt mai adevărate decât altele.

Unele paradoxuri, sunt mai paradoxale ca altele.

Energia cosmică ubicuă – fosilă, a Fiindului este inteligenţa.

Prefixul TELE este remanentul telepatiei, de dinaintea cuvântului?

Criza Ei atinge cote de avariei ciclice, este implozivă.

Ego-ul este sâmburele, sămânţa, ci nu forma.

Genom a instinctului – programului- codului vital.

Totul depinde a teren: dacă e otrăvit, radiestezic, Opera se va rata.

Bine că e rău !!!!

Extremele se ating, adică interferează şi se disting.

Asta să faci: critica raţiunii impure!

Când sari o prăpastie, ea se uită în tine.

Dualitatea: absurdul sadomasochist, relaţia victimă- călău. Stigma.

Toţi am fost botezaţi de nori, cu pământ.

Nebuloasa, ea este mater universalis.

Nu eu scriu ci Gândul – Cogito mă scrie.

Săgeata este ochiul zburat al vânătorului.

De fapt, vedem imaginiler răsturnat: ca şi cum am umbla cu capu-n jos !

Omul este rob sieşi, dar şi rege: în exil.

Complexul lui Oedip- Hamlet cel vechi.

Există şi texte bisexuate.

Poezia are feminitatea textului.

Teogonie: Entropie. Instinct- Extincţie- Agonism.

Spiritul se recilează în organic: se auto- vânează.

Spiritul se autoreplică, este fractalic.

Totul se resoarbe, tinde spre Zero, un zero dornic- rodnic, un zero gravid de sineşi.

Instinct de conservare, imunitate aşadar.

Gheaţa conservează. Criogenia.

Toţi, fiecare cum are parte, îl plagiază pe El. Vanitatea oribilă a criticii, operanţii rataţi.

Tot astfel şi a majorităţii scribilor.

Frica ancestrală, ea face dinamica eroismului orb.

Paradoxisme parţiale and integrale smarandacice, adică dedicate lui Florentin Smarandache din New Mexico Neputinţa de a iubi, cea mai cumplită. Între lamento miseabilis şi injurii pamfletice. Între rugăciune şi sudalmă, ca Diogene.

Nu lăsa în priză nimic, când dormi!

Măgarul, mutantul, vehicol al spiritului turmei: Pe el l-a călărit Mesia, asta e fix ceea ce înseamnă...

Regele animalelor, Leul, imitat prin răgetul fricii lui, de măgar.

A înşela, vine de la încălecare prin înşeuare a pune şeaua pe calul liber, a-l înrobi.

Demult, cei ce ocupau teritorii în România, fură numiţi „descălecători”.

Mai nou, ei fură înlocuiţi de tanchişti.. ( nemţii, ruşii, ş.a.). ( Americanii descalecă rachete).

Azi suntem scutiţi: avem scuturi antirachete.

Măgarul vede invers traseul, de aici problema.

Mulţimile îndobitocite, emană tirani pe potrivă.

Paradisul este o stare din care am fost alungaţi: Irecuperabilă. Consolează-te încetinind durata prin visătorie.

Ochiul compus al insectelor vede. Ecourile au asurzit.

Animalul învaţă să vâneze, prin joc.

- Omul, prin jocurile de noroc ?

Dar îmbătrânind, cel vânător decade în a fi vânatul.

Tot astfel, ochiul invizibil al divinităţii?

Paradoxul ordonator: starea de nestare.

De fapt vedem imaginile răsturnat: mergem cu capu-n nori !

De fapt planeta zboară, noi stăm călare sau ciuci.

Eugen Evu, România BAZA SPORTIVĂ DE AGREMENT

cuprinde:

telefon: 0727.225.309