Vorba nr 53

Anul DOI NR. 53; 18. XII. 2013; 16 pagini 1,5 lei

Un an de când scriam primul editorial al săptămânalului VORBA: „Nu vom publica articole care să placă sau să nu placă ci doar adevărate, vom polemiza, vom satiriza, vom face anchete jurnalistice pentru a demonstra cele scrise. Veți găsi aici oamenii așa cum sunt necosmetizați.

Istoria așa cum a fost, nu cum sa scris în manuale și multă, multă cultură hunedoreană!

Primim cu drag sfaturi și articole dar ne vom feri ca dracul de cruce de minciună, polemică de doi bani și politică. Am început dorind a deveni Agora, nu vrem să sfârșim fiind piață publică!”

Prin cele 53 de numere și cele 15 manifestării culturale cred că am făcut ce am zis și cu siguranță așa voi continua atât timp cât dumneavoastră cititori veți dorii ca vorba să intre în casele dumneavoastră!

Ne revedem în 2014!

Dan ORGHICI

Comunicat Activitatea Goscom SA

Observaţiuni de sfârşit de an

Societatea comercială Activitatea Goscom SA, face cunoscut locuitorilor din municipiul Orăştie, de pe străzile: Arcului, Al. I. Cuza, Libertăţii, L. Rebreanu, Progresului, T. Vladimirescu, Fundăturii, M. Kogălniceanu, 9 Mai, Târgului, Vânătorilor, care erau programaţi pentru ridicarea deşeurilor menajere în zilele de miercuri 25.12.2013 şi 01.01.2014, că în aceste date, NU se va efectua acţiunea de ridicare a deşeurilor menajere, graficul a fost modificat, iar deşeurile menajere se vor ridica în datele de 28.12.2013 şi 04.01.2014, iar în localităţile Romos şi Romoşel, deşeurile menajere se vor ridica în datele de 27.12.2013 şi 03.01.2014.

Din data de 03 01 2014 se va reveni la graficul normal de ridicare a deşeurilor.

De asemenea dorim să anunţăm programul care se va desfăşura la casieriile societăţii ( casieria de la sediul societăţii şi Magazin Florărie din Strada Bălcescu) , în perioada sărbătorilor .

23 decembrie 2013 - deschis orele 8 – 15 24 decembrie 2013 - deschis orele 8 – 12 27, 30 decembrie 2013 - deschis orele 8 – 15 31 decembrie 2013 - deschis orele 8 – 12 25, 26 decembrie 2013 şi 1, 2 ianuarie 2014 - închis Clienţii se pot adresa non-stop la următoarele numere de telefon : 0254 241723, 0254 247187, 0730 066193, 0736 397173 Conducerea Activitatea Goscom SA

Şi nu a fost o „Vorbă”-n vânt. Iată că, odată cu intrarea în perioada sfintelor sărbători de Crăciun şi a Anului Nou, săptămânalul „Vorba” a împlinit un an. La mulţi ani ! A fost un an greu aşa cum e întotdeauna primul an. A fost greu să-ţi faci loc pe piaţă, căci orice lucru care apare pentru prima dată e privit cu neîncredere şi, dacă nu eşti perseverent, dacă nu testezi gusturile cititorilor, dacă nu apleci urechea la dorinţele şi sugestiile cititorilor nu rezişti, o mână de oameni fără alte pretenţii au mers înainte cu paşi mărunţi şi siguri. Şi, cum totul s-a făcut cu pasiune şi din pasiune, pentru cultură şi frumos, conducerea săptămânalului „Vorba” a organizat în fiecare lună şezători literare şi programe artistice fără a percepe nici un cent, adică, mai pe înţeles, gratis. Vor rămâne vii pentru mult timp întâlnirile din satul Pişchinţi şi Aurel Vlaicu, dar şi din oraşul Geoagiu. Muzica populară, umorul, expoziţiile de cultură fiind foarte mult gustate de public, care de peste douăzeci de ani nu le mai călcase nimeni pragul căminelor culturale. La nivel de municipiu au fost lansări de carte, gheaţă pâine. expoziţii de pictură şi multe alte manifestări. Deci, se poate şi Mânaţi măi, hăi, hăi !

Mânaţi măi, hăi, hăi ! fără mari cheltuieli, în multe cazuri inutile sau, poate utile în Prin guvern şi parlament alte direcţii (să nu zic buzunare). În încheiere, doresc întreguScandalul e permanent Iată, anul nou în prag lui colectiv de redactori şi colaboratori ai săptămânalului Aho, aho, dragi cititori Chiar şi când este week-end Ni se-arată cu mult drag, „Vorba” un călduros şi sincer „La mulţi ani !”. Şi de „Vorba” doritori, Şi-şi aprobă pentru ei Şi e rumen, bucălat, Vic Virgil BĂLAN Ascultaţi pe la fereastră Miliardele de cei Aşa cum l-am aşteptat.

Cum colindă „Vorba” Ce-au ajuns, să mă credeţi, Anul Nou, să ne trăieşti noastră.

Parlamentari plimbăreţi. Şi să ne îmbogăţeşti, Ia mai mânaţi, măi flăcăi, De dormit şi de visat Şi-apoi, noi te-om ţine minhăi, hăi !

Bieţii, s-au extenuat, te S-a sculat mai an Ia pocniţi din bice, măi, De-acum, mulţi ani înainte.

Prezident Traian Şi sunaţi din zurgălăi, Zurgălăi şi clopoţei, Şi-a încălecat Nu prea tare să pocniţi, „Vorbe” faine, măi flăcăi, Într-un Logan blindat, Vic Virgil Peste câmpuri s-a uitat Dacă dorm, să nu-i treziţi, „Vorbe” faine şi frumoase Şi daţi mai încet cu tonul, Şi pe stradă şi în casă, fiindcă iar se plimbă grâul pe Să aleagă loc curat Că poate-i slab corazonul. Şi-n guvern, şi-n parlament,, mare. Un an al fel şi fel de in- De arat şi semănat.

A mai trecut Hăuliţi, dar, în surdină, Şi, la Cotroceni, evident. vocări, al fel şi fel de motive Şi-a găsit taman, un an. Un an în Să nu ne bage de vină, Opriţi plugul, măi feciori fără motivaţie. Dar a trecut, ce- Chiar în Bărăgan, care ne-am pus Că lor le este uşor, Că e rost de bănişori mi doresc pentru noul an: îmi Şi cum era sărac mari speranţe, un O taxă pe pluguşor, Şi de-o sticlă de răchie, doresc să fim mai buni, îmi De fată, s-a rugat an cu multe neMânaţi, măi, hăi, hăi !

Făcută la meserie, doresc să ne cumpănim vorbe- Să ia împrumut. împliniri pe plan Colăcei făcuţi în vatră, le, îmi doresc să punem umă- Gata, zis, făcut, personal, profesiDe urat, am mai ura, Cum făceam noi, altădată, rul la greu pentru a ne fi mai Aproape un miliard onal şi naţional, un an al am- bine, îmi doresc ca bogaţii să Câte-o vorbă-am mai schimCozonac rumen şi copt, Transferaţi pe card, biţiilor deşarte în detrimentul sprijine pe cei mai săraci, pe ba De-al nostru, nu din import.

Nu lei, euroi, populaţiei. Un an al promisiu- cei foarte săraci, îmi doresc ca Dar mai avem de arat, Sus paharul, ridicaţi, Să-nţelegeţi voi… nilor fără acoperire, un an al diplomaţii să nu facă doar act De arat şi semănat, Şi să ne iubim ca fraţi, Zurgălăi şi clopoţei, arătării degetului arătător, dar de prezenţă prin capitalele Că s-au înmulţit Lăsaţi ura şi mânia Ia pocniţi din bice, măi, şi al degetului inelar. Un an al lumii, îmi doresc să se termine moşierii Că aduce sărăcia.

Poate-or fi şi pentru noi hă-hă-itului prelungit şi de cu regiile şi scenariile politice Mulţi din Calea PiriVreo cinci-şase euroi, prea multe ori în reluare. Un şi de stradă, fiindcă mulţi, măverii Ca-n fiecare an Mânaţi măi, hăi, hăi ! an în care spre final, vreo 4 – 5 foarte mulţi, nici nu cunosc Şi vrem să fim în ecuLa anu’ şi la mulţi Ascultaţi eu ce vă spun, ambasade ne-au tras de urechi motivul ieşirii în stradă. Îmi aţie ani , Preşedintele-i om bun dându-ne de înţeles că suntem doresc să punem piciorul în La vreo licitaţie, Vă urat: Şi la „prima” ne învaţă de capul nostru, că, ce, am ui- prag, să nu mai fim marginaliIar la anul care vine, Virgil Bălan!

Cum se bea whisky cu tat de ÎNALTA POARTĂ ? zaţi, îmi doresc mai mulţi bani Să-mpărţim cu toţii-o Unde ne credem ? în „sănătate”, „educaţie” şi CASETA Valentin Tufan Un an al apariţiei moşieri- „cultură”, fiindcă acestea trei AGENȚIA IMOBILIARĂ REDACȚIONALĂ Cristina Toma lor, ce mai contează cum… Un sunt baza unei societăţi, îmi Daniele Voicu „MELODY” an în care singura bancă cu doresc ca, începând chiar din Director fondatorMagazinul de ASIGURĂRI capital românesc (CEC Bank) prima clipă a anului 2014 să Dan Orghici Caricaturiști : „MELODY” dă un singur credit cui trebuie, zâmbim în fiecare zi. Şi îmi Mircea Zdrenghea pardon, că la mulţi le-ar tre- mai doresc ceva, la ora şase Au participat cu artiVic Virgil Bălan bui ! Am vrut să spun „cui”… după-amiaza să fiu scutit de cole în acest număr: Foto-reporteri: Sandu Cazan Un an în care preşedintele ţării sfaturi, ameninţări şi vorbe de Petru Romoșan Călin Jorza a ieşit pe sticlă de câte ori a clacă.

Ioan Dodu Bălan dorit şi cât a dorit, niciodată să Dragii mei orăştieni, cititori Adriana Chira Corectori: ne promită, să ne dorească o ai săptămânalului „Vorba” şi Muguraș Maria Florin Drăghiciu viaţă mai bună. Un an în care nu numai, hai să ne dăm întâlPetrescu Virgil-Liviu Sabău întotdeauna domnia sa a avut nire în noaptea venirii noului Eugen Evu ISSN 2286 – 0339 mare dreptate, noi, toţi ceilalţi, an, acolo unde de mulţi ani ne Miron Țic ISSN-L 2286 – 0339 17 – 18 milioane câţi mai sun- întâlnim şi să dea bunul DumIleana Lucia Floran tem, fiind nişte troglodiţi, dar nezeu ca bucuria care ne va Daniel Marian SĂPTĂMÂNAL EDIVic Virgil Bălan TAT DE: este numai părerea domniei cuprinde în prima clipă a lui ASOCIAȚIA de PRESĂ Pr. Daniel sale. Un an când, deşi a fost 2014, să nu ne părăsească tot DIN ARDEAL” Virgil-Liviu Sabău „VORBA foarte darnic cu noi, românii, anul. Dumnezeu să ne-ajute.

Orăștie, str. A. Vlaicu, Ionuț Copil în ceea ce priveşte produsele nr.1 „La anul şi la mulţi ani !”

Florin Drăghiciu tel: 0765372065 agricole, tot nu o ducem bine,

Pluguşorul săptămânalului „Vorba”

Dorinţe pentru noul an

Semnalul de alarmă

„Crăciun Fericit !

Sărbători binecuvântate !

Cu sănătate, cu pace, cu credinţă, cu dragoste,cu bucurie duhovnicească şi cu dorire de tot binele "

Am împlinit un an !

18 Decembrie 2012 a fost ziua în care trei orăștieni au decis să creeze o alternativă la ceea ce exista pe piața media în formă scrisă. Au decis soarta a ceea ce azi cunoașteți ca fiind „Săptămânalul de cultură, divertisment și informare, VORBA”.

Nu ne cunoșteam foarte bine, dar am avut încrederea ce țio dă lucrul ce trebuie bine făcut. Prima redacție ne-a fost un bar, tot acolo „Vorba” a fost numită astfel, iar nașul ei a fost Adrian Secui, cel ce a fost pentru o bună perioadă de timp responsabil de rubrici, (Oameni și istorie orăștiană, IT, S -a întâmplat la…. etc) redactor și corector.

Raul Poenar fiind incisivul primelor numere, scrie editoriale și anchete, ocupă în scurta vreme cât a scris pentru VORBA funcția de redactor. Și eu, Dan Orghici,

omul bun la toate sau Redactorul șef.

Scriam atunci în primul editorial al VORBEI: „Cu tot respectul față de cititori, uneori vom fi obligați să scriem ceea ce nu le va plăcea. Știm că vom fi înjurați, știm că asta poate să aducă prejudicii de moment publicației, dar ne asumăm aceste riscuri. Majoritatea nu scriem de mult, dar suntem obișnuiți cu huiduielile, cu aplauzele, de aceea acum, când ieșim pe scena publicistică, acestea nu ne interesează, ci mesajul pe care vrem să-l transmitem cititorului.

Sunt mulți acei ce poartă haina micimii sufleteaști, urând-o, și totuși țin la ea ca la un drapel ce-l fâlfâie, ca pe-o zdreanță, o sperietoare de ciori, astfel micimea umană a devenit stindard, cu ea vrem să luptăm. Pentru noi, demnități, funcții,

Jurnalistul Mihai Goțiu a publicat pe platforma de comentarii Vox Publica o scrisoare-apel către colegii săi de breaslă:

În data de 13 decembrie 2013, Asociația Profesioniștilor din Presă Cluj (APPC) a transmis presei şi a publicat pe pagina de Facebook a APPC un comunicat referitor la „delimitarea de acțiunile jurnaliștilor care pozează în jurnaliști”, acuzându-i că „ar desfăşura în mod partizan şi subiectiv activități ce nu au legătură cu meseria de ziarist”.

Spre deosebire de alte luări de poziție anterioare ale APPC (începând cu anul 2005), acest comunicat este rezultatul acțiunilor unui grup restrâns din APPC, fără o dezbatere publică deschisă la care să poată participa membrii APPC, alţi jurnalişti, persoane vizate sau interesate de subiect, cum s-a întâmplat în situațiile precedente. Asta în condițiile în care, în chiar textul comunicatului APPC se face trimitere la art. 5 din Codul Deontologic al Clubului Român de Presă care prevede expres: „ziaristul va da publicității punctele de vedere ale tuturor părților implicate în cazul unor păreri divergente”.

Mai mult, în urma monitorizării din spațiul online am constatat preluarea comunicatului de mai multe instituții mass-media: Ziua de Cluj, Știri de Cluj, BuzzNews, Reporter virtual, Transilvania Reporter, Someşeanul, DC News, Ziar de Cluj, Făclia, Foaia Transilvană şi Ora de Cluj. Doar în ultimele două cazuri, Foaia Transilvană şi Ora de Cluj, au fost solicitate şi/sau prezentate puncte de vedere ale persoanelor direct vizate, Oana Moisil şi su-

Petru ROMOȘAN

etnii sau culte dispar, lăsând loc oamenilor așa cum sunt, cum îi vedem. Frumoși sau urâți, buni sau răi, drepți sau nedrepți.

Nu vom publica articole care să placă sau să nu placă, ci doar adevărate, vom polemiza, vom satiriza, dar vom face anchete jurnalistice pentru a demonstra cele scrise. Veți găsi aici oamenii orașului nostru și din împrejurimi așa cum sunt.

Istoria așa cum a fost și multă, multă Orăștie !

Primim cu drag sfaturi și articole, dar ne vom feri ca dracul de cruce de minciună, polemică de doi bani și politică. Am început dorind a deveni Agora, nu vrem să sfârșim fiind piață publică !”

Dan Orghici

prasemnatul, cu referire la comunicat. Astfel au fost încălcate atât uzanţele APPC (referitoare la luarea de poziții doar după dezbateri deschise, cu posibilitatea participării tuturor membrilor, dar şi a persoanelor care nu fac parte din APPC), cât şi normele deontologice la care se face referire expresă chiar în comunicat !

Probleme de fond Dincolo de încălcarea normelor deontologice chiar de către cei care, în mod ipocrit, fac apel la ele, apreciez că textul comunicatului relevă probleme grave ale mass-media autohtone din ultimii ani, care au generat criza profundă de credibilitate a presei în rândul opiniei publice. Potrivit comunicatului, persoanele care reflectă în diverse publicaţii sau în new media agenda civică (pretenţios dar incorect definită, de altfel, ca agenda-driven activsts) ar fi o „folosire a dreptului la iberă exprimare pentru a servi în mod partizan o cauză”. Acest lucru, se arată în comunicatul APPC, face ca persoanele în cauză să „nu poată fi considerate jurnalişti”. O asemenea interpretare nu doar că este abuzivă, ci şi incriminatoare la adresa profesionalismului pe care îl revendică APPC. Reflectarea agendei civice nu reprezintă o „servire partizană a unei cauze”, ci însăşi menirea mass-media, o menire pe care, într-o măsură covârşitoare, presa autohtonă a abandonat-o în ultimii ani. Urmărind doar agenda politicienilor şi a diferitelor grupuri de interese economice, cea mai mare parte a instituţiilor mass-media s-au transformat în agenţii de PR, publicitate şi comunicare mascate. Folosind exact pretextul invocat în comunicat, agenda civică şi opiniile critice au fost blocate, cenzurate sau ignorate în mass-media, fapt care a permis şi clasei politice să

Mult simpaticul și bunul Moș Crăciun a fost deja foarte atent cu noi, românii. Asta pentru că, probabil, a observat că am avut niște ani mai proști, chiar foarte grei.

A răspuns deja pozitiv miilor și miilor de manifestanți din Piața Universității din București, dar și celor din ClujNapoca, din Câmpeni și din multe alte orașe. I-a lăsat cu ochii în soarele toamnei pe căutătorii de aur din Munții Apuseni, mari amatori de cianură și prea grăbiți să distrugă minune de regiune verde, sănătoasă, cu ocupații tradiționale regăsite.

Deci, cu Roșia Montană Moș Crăciun a rezolvat-o pentru o bună bucată de vreme.

Dacă Moșul va fi la fel de darnic cu noi, îi va lămuri pe bancheri să nu mai finanțeze explorări

le ignore. Efectele acestei atitudini sunt vizibile în această toamnă, mişcările care au scos zeci de mii de oameni revoltaţi în stradă având la bază tocmai ignorarea flagrantă a agendei civice de către politicieni şi guvernanţi, cu complicitatea vinovată a presei.

Dacă îşi propun să supravieţuiască acestei perioade de criză, instituţiile mass-media autohtone şi jurnaliştii trebuie să-şi impună şi să-şi asume o schimbare radicală de paradigmă şi de mentalităţi. Să înţeleagă că rolul lor este de a contesta şi de a verifica poveştile oficiale livrate de guvernanţi, politicieni ori diferite corporaţii sau grupuri de interese economice, nu de a le reproduce şi multiplica. Vocea, opiniile şi problemele unor grupuri de sute, mii, zeci şi sute de mii ori chiar milioane de cetăţeni care nu dispun de asemenea resurse financiare rămân neauzite şi necunoscute în condiţiile în care jurnaliştii nu-şi asumă rolul de a le face auzite sau cunoscute. Chiar şi cu asumarea catalogării ca fiind partizani dacă fac acest lucru. E un partizanat prevăzut şi apărat în mod expres prin Constituţie, atât în prevederile legate de libertatea de exprimare, cât şi în cele referitoare la dreptul cetăţenilor de a fi informaţi şi de a avea acces la informaţii de interes public.

Partea din comunicat în care se arată că „APPC face apel la Jandarmerie şi la celelalte forțe de ordine să nu se lase intimidate de cei care se declară jurnalişti” este cu atât mai aberantă. Chiar dacă nu a menţionat expres acest lucru, pasajul face trimitere la un incident petrecut pe data de 6 decembrie 2013, când, la sugestia SPP, forţe ale Jandarmeriei au încercat să o împiedice pe Oana Moisil să-i pună întrebări premi-

de gaze de șist fără rost ale unor multinaționale pornite după pradă, pentru că și bancherii, și multinaționalele vor păți la fel. În România, ca și în Franța sau în Germania, nu se vor exploata niciodată gazele de șist. Pentru simplul motiv că tot teritoriul românesc este sau a fost locuit cândva, mai dincoace sau mai în vechime. Fiecare bucățică de pământ are o istorie, are mormintele ei, are o poveste de lacrimi și de fericiri, și toate acestea valorează mai mult decât ficționalele gaze de șist visate din birouri de investitori uscați la suflet, oameni care și-au pierdut trecutul și care, deci, nu au un prea mare viitor.

Dacă politicienii români îi încurajează iresponsabil pe acești căutători profesioniști de comori, adoratori ai Vițelului de Aur, e numai pentru că nu au alte proiecte pentru țara sau pentru regiunea lor, sunt prea iuți la comisioane, dedulciți la corupție și ajunși pe locu-

erului Victor Ponta la un eveniment public desfăşurat la Cluj.

Acesta este un drept al oricărui cetăţean român, indiferent dacă are sau nu calitatea de jurnalist.

Ce i-a deranjat pe autorii comunicatului a fost faptul că şeful Jandarmeriei Cluj, Aurel Litan, a intervenit şi le-a solicitat explicaţii subordonaţilor săi pentru acţiune. Faptul că şeful Jandarmeriei clujene a înţeles că nu exista vreun motiv real care să justifice intervenţia este apreciat de profesioniştii din conducerea APPC ca o o slăbiciune!

Chiar dacă sunt (sau ar trebui să fie) un etalon al libertăţii de exprimare, jurnaliştii nu deţin monopolul ori exclusivitatea libertăţii de exprimare. Apelul unui grup care se consideră a fi format din jurnalişti profesionişti la Jandarmerie pentru a stopa libertatea de exprimare în spaţiul public, de a pune întrebări şi de a primi răspunsuri pe probleme de interes public, la un eveniment public, este descalificantă. Din păcate, incidentul de pe 6 decembrie vine ca o continuare a altora de acelaşi gen, după ce, în luna octombrie, Oana Moisil a fost blocată să participe la o conferinţă de presă susţinută de fostul ministru al Culturii Daniel Barbu la sediul Prefecturii Cluj şi după ce, în luna septembrie, un alt angajat al SPP a încercat să împiedice participarea mea şi a Oanei Mosil la o conferinţă de presă susţinută de Crin Antonescu la sediul PNL Cluj.

Probleme de legitimitate Analiza comunicatului APPC şi modul în care acesta a fost prezentat opiniei publice infirmă pretenţia că semnatarii lui ar reprezenta „jurnaliştii care, zi de zi, încearcă să informeze corect opinia publică”. O problemă de corectitudine e legată şi de afirmaţia că APPC „reuneşte aproxi-

rile unde se află, dacă nu întâmplător, atunci sigur prin metode cel puțin discutabile. Dar eu sunt convins că Moș Crăciun, ori anul ăsta, ori anul viitor, îi va ajuta pe acești aventurieri să înțeleagă că și-au greșit destinația, că au fost rău îndrumați și ar face bine să-și caute norocul în altă parte.

Ce să-i mai cerem lui Moș Crăciun ? Mai puțini miniștri, că avem prea mulți și de tot inutili. Mai puțini parlamentari, că, totuși, împreună cu alaiurile lor, ne costă prea mult și poate că nu întâmplător stau atât de prost în sondaje. Mai puțini supraveghetori și băgători de seama, că sărăcia degeaba o supraveghezi mai mult, nu așa se înmulțește pâinea. Mai buni judecători, mai temperați procurori, că lumea nu depinde numai de ei. Mai serioși polițiști și, bineîneles, salarii mai mari pentru învățători și profesori, pentru asistente şi doctori.

mativ 80 de jurnalişti clujeni”, cifră valabilă în urmă cu un an, numărul membrilor rămaşi activi fiind însă mult mai mic la ora actuală. De aceea solicit ca APPC să facă publică atât lista membrilor activi, cât şi, mai ales, a celor care sunt de acord şi îşi asumă comunicatul.

Acest lucru este necesar atât pentru corecta informare a opiniei publice, cât şi pentru a se putea aprecia dacă semnatarii au, într-adevăr, competenţa şi legitimitatea de a se pronunţa asupra calităţii de jurnalist a altor persoane active în spaţiul mediatic.

După o perioadă de formare la UBB Radio (în care a realizat materiale preluate de multe instituţii mass-media autohtone), Oana Moisil a fost nominalizată la premiul Tânărul Jurnalist al Anului 2011. Ca free-lancer a colaborat sau colaborează cu Formula As, Vice.com şi Totb.ro.

Pentru reportajulanchetă „Traficul de morţi de la Roşia Montană” (publicat pe Vice.com) a fost nominalizată şi premiată la Gala Superscrieri 2013.

Personal, am adunat peste 20 de ani de activitate jurnalistică în radio, presă scrisă şi online, am condus instituţii media, colaborez cu VoxPublica, CriticAtac, Totb.ro, cu articole preluate, citate sau traduse de către alte instituţii din ţară şi din Uniunea Europeană. Am fost premiat atât de către societatea civilă, cât şi de către jurii de jurnalişti pentru articole de sport, cultură, investigaţii, reportaj şi opinie. Sunt câştigător al uneia dintre cele mai importante Burse europene de excelenţă în jurnalism, „Milena Jesenska”.

http://www.cotidianul.ro/ scrisoare-deschisa-catre-mai-

Organizaţia PNL Orăştie a oferit în dar un concert de colinde. În data de 11 decembrie 2013, începând cu ora 17:00, sala de spectacole a Casei de Cultură din municipiul Orăştie a fost plină de oameni ce au dorit să asculte cântul într-un concert extraordinar al renumiţilor solişti de muzică populară: Mariana Deac, Ilie Medrea, Cristian Fodor, Ovidiu Olari, Valentin Crainic, alături de alţi solişti.

Cu emoţie şi bucurie toţi cei ce au urcat pe scenă ne-au pregătit sufletele, nouă spectatorilor de marea sărbătoare a Naşterii Domnului nostru, Isus Cristos ! Împreună cu toţi cei care se ocupă zi de zi de educarea şi creşterea lor sufletească, vin în întâmpinarea acestei mari sărbători, după puterea lor, cu ceea ce au mai frumos: suflet Melosul, armonia şi cântecul popular au constituit mijloace potrivite de expresie, prin care formaţia a reuşit să trezească în sufletele ascultătorilor trăiri deosebite. Cântecele îngerilor, păstorilor şi întregii făpturi au fost readuse la viaţă cu aceeaşi emoţie primară cu care cei dintâi martori ai Naşterii Domnului s-au închinat smeritului Prunc.

curat, voci cristaline şi colinde autentice, într-un Concert de Colinde pregătit cu multă dăruire de toţi cei implicaţi, asta am ascultat. Acest eveniment a fost nu doar o serbare, ci o sărbătoare.

O seară frumos încheiată, o seară în care cuvintele unui bun prieten au răsunat în mintea mea. El zicea: „Adevăratul miracol nu este că omul a ajuns pe Lună, ci că Dumnezeu s-a coborât pe Pământ !” Ce poate fi mai frumos decât adevărul din cuvintele lui !

colinde.

Am urmărit concertul de colinde oferit de Casa de Cultură (joi, 12 decembrie) şi pot spune că, în afară de vreo două-trei, celelalte le auzeam pentru prima oară. Mă tot întrebam de unde mai ies la iveală!... Revenind la Franţa, naţia care se făleşte cu vasta-i cultură, acolo folclorul a devenit inexistent. În urmă tot cu zece ani, soţii Sadiha şi Loïc Tembouret au petrecut o vreme la Orăştie, implicându-se în proiecte legate de copii aflaţi în nevoie. Învăţaseră româneşte şi îi impresiona bogăţia folclorului nostru. Seara, ascultau cu sfinţenie Radio Color, emisiunea „De n-ar fi pe lume dor” de la 18:30 şi nu le venea să creadă. M-au întrebat de mai multe ori: „E chiar muzică populară”? Şi adăugau că la ei, în Franţa, aşa ceva nu există. Îi compătimeam, dar nu le -am spus-o. Mă gândeam oare care dintre cele două naţii e mai bogată spiritual… Iar acum îmi vine în minte şi mândra ie, căreia pictorul Edgar

Degas i-a dedicat câteva lucrări, numind-o „La Blouse Roumaine”, modelul revenind în ultima vreme la mare căutare. În concertul de joi au evoluat Grupul vocal „Cosânzeana” al Casei de Cultură, îndrumat de Felicia Andreşoiu (care a fost şi amfitrioana manifestării) şi soliştii: Andreea Rusan, Adrian Borza, Daniela Pantiloiu, Cătălina Furdui (aceştia patru făcând parte şi din grupul „Cosânzeana”), Răzvan Furdui, Gheorghe Lăscoi, Viorel Bunea, Felicia Andreşoiu, prot. Silviu Bindea, Mihai Petreuş şi Eugen-Petru Pistol.

Au acompaniat Marcel Pişta (claviatură) şi Valer Perţa (saxofon şi taragot).

Acesta a fost doar unul dintre concertele de colinde organizate la Orăştie. Publicul a umplut sala de 280 de locuri. Au onorat cu prezenţa dl. primar Ovidiu Bălan, dl. viceprimar Dorin Popa, precum şi consilieri locali.

Florin Drăghiciu

La secţiunea coruri mixte parohiale - categoria ,,C”, Premiul I: Corul mixt ,,Arhanghelii” al Parohiei Ortodoxe Orăştie I, dirijor Ioan Marius Popa;

Premiul II: Corul mixt ,,Sf. Apostoli Petru şi Pavel” al Parohiei Ortodoxe Cîmpeni-Vale; dirijor Gelu Muntea; Premiul III: Corul mixt al Parohiei Ortodoxe Biscaria-Simeria, dirijor Cristina Pascaru. alte coruri – categoria ,,D”.

Premiul I: Corul mixt ,,Lumină lină” al Catedralei Sfânta Vinere din Zalău, dirijor Ciprian Ghiurco. De asemenea, Ciprian Ghiurco a fost distins cu premiul ,,Cel mai bun dirijor.

Corul mixt din Cîmpeni-Vale a primit o diplomă din partea Despărţământului ASTRA Orăştie.

Corul ,,Orfeu” a fost distins cu o Diplomă de Excelenţă din partea juriului.

Chiar dacă în acest an festivalul a reunit în concurs doar şapte coruri, toate aceste formaţii au prezentat un repertoriu variat şi dificil de executat, iar prin acest fapt calitatea manifestării a crescut considerabil.

I. M.

NOSTALGIILE UNUI CONCERT DE COLINDE Străvechiul obicei al colindelor nu se mai limitează doar la Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului, ci se întinde cam pe toată perioada Postului Crăciunului, într-o dulce bucurie, obişnuitele necazuri părând a fi mai blânde. Chiar şi bisericile sunt mai aglomerate. Îmi amintesc cum, în urmă cu exact zece ani, în aceeaşi perioadă, însoţindu-l pe pictorul Mircea Zdrenghea la Albert, în nordul Franţei, unde a avut o expoziţie, într-o zi, fiind duminică dimineaţa, am trecut şi pe la frumoasa biserică din acel oraş. Practic, este brandul localităţii, datorită faptului că pe cupola turnului, în loc de cruce, este o statuie, în aur, a Fecioarei Maria, patroana lăcaşului („Notre Damme”). De fapt, i se şi spune „Fecioara de Aur” (la „Vierge d’Or”, fr.). În Primul Război Mondial, pe timpul crâncenelor şi parcă nesfârşitelor bătălii de pe Somme

Sâmbătă, 14 decembrie 2013, în impunătoarea catedrală din Orăştie s-a desfăşurat Festivalul coral interjudeţean de muzică sacră ,,Cu noi este Dumnezeu”. Astfel, festivalul iniţiat în urmă cu 24 de ani de către compozitorul, dirijorul şi profesorul de muzică Ioan Popa, a reunit an de an valoroase formaţii corale din Transilvania, Banat şi nu numai.

Ediţia din acest an a reunit şapte coruri în concurs, iar recitalul oferit la finalul festivalului a fost susţinut de corul ,, Orfeu” al Liceului de Arte ,,Sigismund Toduţă” din Deva, dirijat de doamna Mariana Onţanu Crăciun. Prezentatorul festivalului a fost preacucernicul părinte protopop Narcis Terchet, festivalul fiind transmis în direct de postul local ,,Radio Color”. Juriul a fost format din următorii membri: pr. conf.

(intrarea României în război, la 15 august 1916, i-a salvat pe Aliaţi de la dezastru, însă ei nu prea recunosc…), trupele germane ocupaseră vremelnic oraşul şi îşi doreau statuia de aur. Nu aveau utilaje corespunzătoare pentru a o demonta, astfel că au pus artileria să rezole problema. Au nimerit statuia, însă nu au reuşit decât să o încline…

Sunt expuse şi acum ilustrate din epocă cu statuia înclinată, spre înainte, la aproape 90o. Am intrat cu Mircea, am aprins câte o lumânare şi am plecat. Trebuia să înceapă Sfânta Liturghie, iar la biserică nu venise până în acel moment decât o bătrânică… Se apropia şi în Franţa Crăciunul, dar, afară de ghirlandele cu beculeţe de pe străzi ori clădiri, nimic nu mai prevestea Sărbătoarea.

Colinde? N-au. Poate că or fi avut, dar nu îi mai interesează. Iar la noi sunt zeci sau chiar sute de mii de

univ. dr. Mihai Brie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Oradea (preşedinte), prof. Gelu OnţanuCrăciun din Deva şi prof. Petru Boloţ, dirijorul corului ,,Armonia” al Parohiei Ortodoxe Orăştie II. În urma deliberării juriului, au fost acordate următoarele premii: La secţiunea coruri de copii – categoria ,,A”, Premiul I: Corul ,,Vlăstarele Orăştiei”, dirijor Petru Androne Eli. La secţiunea coruri pe voci egale (bărbăteşti) – categoria ,,B”, MARELE PREMIU: Corul bărbătesc ,,Epifania” din Timişoara, dirijor Nicolae Şincari Premiul II: Grupul vocal bărbătesc ,,Epifania” din Orăştie, dirijor Ioan Marius Popa.



vinde bijuterii din aur şi argint cu plata în rate;  fără dobândă; - cântărire şi verificare gratuite; - cumpără aur şi argint - se fac reparații la bijuterii de aur şi argint. 

Vă dorește un Sărbători de iarnă cu sănătate alături de cei dragi.

Un an nou prosper!

Ce facem în luna Decembrie ?

Cu siguranță, muncim !

Să începem cu 1 Decembrie, când am trasat harta României în curtea Colegiului. Îmbrăcați în culorile României, am desenat într-un lanț uman țara noastră. Am ales să sărbătorim ziua națională astfel pornind de la propunerile elevilor. Aceasta inițiativă a fost cea care a câștigat în competiție cu o altă propunere a Consiliului elevilor prin care să folosim o panglica tricolora pe care elevii să o țină ridicată în aer în formă de hartă a țării. În 13 decembrie am deschis Târgul cu produse tradiționale. Au realizat produse cei mici și cei mari. Cei mai mici, din clasa a Va, au vândut cercei, Moși Crăciuni, brelocuri, lumânări și decorațiuni origami. Elevii de liceu, din clasele X-a A, clasa a IX-E și a XI-a B au creat felicitări, unele cu tehnica quilling, artă veche egipteană, brăduți și decorațiuni de Crăciun. Am admirat tablouri în ulei și prăjiturile oferite de Crăciunița clasei a IX C. Talentatele eleve în ale preparatelor tradiționale ale clasei a XI-a D au vândut o mare diversitate de dulciuri. Elevele clasei a X-a C au oferit cozonac gustos și, un element de noutate, neau oferit suc natural preparat în fața noastră din fructe. Cadrele didactice participante la Târgul de Crăciun:

Dumitru Angela, directorul adjunct al Colegiului, Tegla Mariana, consilier educativ și Bianu Carmen, Aldea Simona, Petric Gabriel, Oană Lucia, Ionică Monica, Grădinescu Narcisa și Chira Adriana le mulțumesc elevilor care au realizat produsele oferite. Banii obținuți din vânzarea produselor vor aduce bucurie copiilor mai puțin norocoși.

Tot vineri, 13 decembrie, am încercat să aducem un zâmbet copiilor mai puțin norocoși angrenându-ne în evenimentul cu numele ShoeBox. Inițiativa promovată în școala noastră de prof. Oană Lucia, a fost lansată de o familie, în 2007 , cu scopul să îl învețe pe baiatul familiei să împartă din jucarii și hăinuțe cu copiii săraci din bloc. Această idee a fost apoi dusă mai departe pe messenger și în micile grupuri de emails. În școala noastră, în câte o cutie de pantofi, elevii a împachetat daruri pentru câte un copil împreună cu o scrisoare în care au adresat urări.

Am adunat peste o 138 de cutii cu daruri. Cutiile au fost donate copiilor lipsiți de căldura sărbătorilor din Școala Gimnazială „Dr. Aurel Vlad” și din Școala Gimnazială „Dominic Stanca”.

Tot în spiritul acestui sfârșit de an vom organiza miercuri, 18 decembrie, la ora 17, Serbarea de final de an a Colegiului Național „Aurel Vlaicu” . Lansăm o invitație tuturor doritorilor să participe la serbarea noastră pregătită cu multă dăruire de elevii și profesorii Colegiului.

ADRIANA CHIRA

Mai țineți minte de câte ori a venit sfârșitul lumii?

Ei bine, nici eu nu-mi mai amintesc toate datele, dar știu sigur că în 21 decembrie 2012, mare parte dintre locuitorii planetei stăteau cu sufletul la gură, mai ales că, nu numai calendarul Maya se încheie brusc la acea dată, dar și The Guardian a publicat un raport al Pentagonului care vorbește despre momentul de cumpănă în care ar fi ajuns omenirea la sfârșitul anului trecut. Și totuși... În loc de un sfârșit, am asistat la un început. Nașterea unei publicații nounouțe, care a ieșit de sub tipar în 22 decembrie 2012, ca un fel de protest față de multi-

Vorbe pentru... „Vorba” Ileana-Lucia Floran

plele „sperietori” ce inundă cotidianul, din dorința de a oferi orăștienilor și nu numai, un ziar-revistă independent, neimplicat politic, dar implicat mereu în cultură și spiritualitate. „Vorba” – săptămânal de cultură, divertisment și informare s-a născut, deci, acum un an, din visul scriitorului Dan Orghici, de a transmite un anumit mesaj cititorului, așa cum declară în primul editorial, un mesaj simplu și direct: „Pentru noi, toți sunt egali [...].

Demnități, funcții, etnii sau culte dispar, lăsând loc oamenilor așa cum sunt, așa cum îi vedem.” Și „Vorba” a crescut

număr de număr, paginile au devenit mai multe, articolele mai interesante, iar colaboratorii tot mai numeroși.

Acum, la ceas aniversar, doresc să-i felicit pe toți cei care au purtat „Vorba” pe umerii lor: Vic. Virgil Bălan, Sandu Cazan, Adriana Chira, Ionuț Copil, Florin Drăghiciu, Eugen Evu, Călin Jorza, Daniel Marian, Muguraș M. Petrescu, Maria Diana Popescu, Virgil Sabău, Dorin Stroia, Mircea Zdrenghea și nu în ultimul rând pe inițiatorul și sufletul acestei publicații, redactorul-șef, Dan Orghici și să-i urez publicației „Vorba” să apară până la sfârșitul lumii!

Democraţia, între iluzie şi haos

Daniel Marian

„Democraţia a fost inventată ca un mijloc de a împăca libertaBăi, oameni tea cu cârmuirea.” (Bertrand Russel). „Democraţia nu este o buni, 24 de ani sededucţie matematică dovedită odată pentru totdeauna. Democraţia este doar o credinţă susţinută fervent, un angajament care mplinesc de când este testat iar şi iar, în furnalul arzător al istoriei.” (Jack Kemp). s-ar zice total aiu„Diferenţa dintre dictatură şi democraţie e că, în dictatură, intelectualii vorbesc în secret, iar în democraţie tac în secret.” (Victor rea că suntem capitalişti de raMartin). „Democraţie. Autocraţia celor aleşi”.

(Valeriu Butulescu). Deci ?!. hat. Io mă gândesc că ar fi timDa’ ce să vezi, îi gata pul să ne facem moşieri, primadona să dea cu ceea ce nu presupune a pluguşoru’-n brazdă fi neapărat burghezi ori chiar şi la Nana ! Aia numărători de procente nană din tarlaua cu naCreştineşte, ştiu că nu pe Wall Street. Doar ne. După ce zicea ce bine a drăcui îndemoşieri pe moşie. Că acolo-i prea scump, dinobşte, iar în Postul Crămai luăm un toc, o poşecolo era mai ieftin, gata, ciunul, defel. Dar ce mată, Doamne fereşte, un se răzgândi pe şest. Şi pe ma dracului să ştiu a bici, de la vreo ţuţi, întarla. face, când prea-cuvioasa seamnă că nu trăbă să Iat-o. ţuţi-spaima-constituţii, e uităm de unde am pleDacă mâine băsescul numele ei de plăcere cat. îşi ia un vapor, un yacht, Elena Udrea et Băsescu Noi ne tragem din o şalupă, ceva, o buturuet co., mai mult udă deTraian. Din Traian Băgă plutitoare, aia-i la cât rea, tocmai dădu cu sescu. Ceva de genul bord. Primadona cucupluguşoru’–n nana. Ca acesta gâlgâia guguştiului de la şase jumate e noţiune, nana. De la băca neamului. Nu ştiu cât pusă pe ce trăbă, vigutăiţă la funduleţ când s-o fi tras dumneai din roasă şi atroce. Parcă-l oare-ar zice că nu mai împricinatul, da’ tare mi văd, pe anchilozatu’ de vrea una bucată -i că toată povestea cu whiskyşor, cum îi pus la preşedinte-guvernator oricare Traian nu e decât jug, să are. Ai vrut ţuţi, care să se zghioambe la un troian băgat în istoria no ia ţuţi, în varianta poponeţul ei cu ochii de acestui popor. Personal, sado-maso. Hai-dihai ! faianţă de cocomârlănu am nimic de-a face Nu pot şi nu pot s-o barbituc de cotro-coceni. cu romanizarea ăluia, văd pe primadonă care cred că s-a limitat la cu pământ sub undouă oi şi-o capră. La ghii, nici în copac, Nana, în schimb – mai darmite-n vreo miales dacă e schimb de nus-gâlmă de tarla. noapte – se pot face luDeci, băsescul, la crurile prea târzii neînfoalele ţuţii e singura făptuite, să se împlineasvariantă. Una suficică până şi cu coroniţă. ent de decentă, aş Eu deja văd o mirozice, dacă ne gândim nosiţă cu scufiţă. Şi pe la „Ion” al lui Liviu băsescul sclav trăgând la Rebreanu. No, haijug. Ha ? Hă-hă-hă ? No dihai !

Pluguşorul de la Nana

Vorba de protest împotriva Clopotului lui Gauss De ce să scrii ? Pentru că oboseşti vorbind. Pentru că te saturi tu de tine auzindu-te vorbind şi vorbind.

Pentru că se pierd cuvintele în aer doar vorbind, vorbind şi vorbind. Şi atunci îţi vine să-ţi muţi vorba în „Vorba”. Cu tot arsenalul de revoltă împotriva societăţii devenite inepte pe zi ce trece, într-un parcurs care trebuia să ducă pe o scară pozitivă, la mai bine, dar se vede treaba că încurcate-s lucrurile. Fără vreun aplomb la chestiuni precum politică şi politicieni, ci cu lehamite acerbă la acestea. La mojicie, hoţie, minciună şi alte forme parazite care devalizează societatea până ajung de o descompun.

Având în vedere că există şi lucruri frumoase, neatinse de răpciuga manifestului suburban instalată în cel mai luxos urban, e foarte important dacă se regăsesc şi ele în „Vorba”, drept contrabalans la prostie, idioţenie, cretinitate.

Şi, ar mai ceva care ar merita de băgat în seamă.

Toate fenomenele, cu prisosinţă cele transpuse material, se supun dovedit matematic, formulei binecunoscute drept „Clopotul lui Gauss”, care descrie şi afişează reprezentarea grafică a (probabilităţii) repartizării unor valori în funcţie de o medie standard, . Cu alte cuvinte, plastic vorbind, un anume concept se poate întâmpla de se materializează prin naştere, creştere, ajungere în vârf, după care urmează calea inversă. În momentul în care vezi că ai parte doar de curba declinului în numita societate, ai voie să te aştepţi ca undeva în altă parte să fie altfel. Şi de ce nu, iată, acest altfel poate fi în „Vorba”. Păi, să ne trăiască „Vorba” !

Daniel Marian

Cu ocazia Sărbătorii Nașterii Domnului și a Noului An, Consiliul de Administrație și directorul societății Activitatea Goscom SA , dorește tuturor clienților , colaboratorilor și salariaților, să aibă parte de zile frumoase, cu pace, lumină și căldură în suflet și un Nou An bogat în împliniri, cu sănătate, fericire și prosperitate.

Crăciun Fericit ! și La mulți ani !

Bucuriile sărbătorilor nu sunt bucurii până la capăt dacă nu sunt însoţite de cadouri.

O tapiserie, o broderie sau ţesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică, ar putea fi exact ceea ce scoate un zâmbet de pe buzele celui drag, un sărut şi un mulţumesc din inimă.

Banalul cadourilor fac de multe ori să te întrebi: ce şi o idee, ştiu pe cineva care creşte să-i dăruiesc celui, celor, dragi. Ei bine, definirea de Crăciunul e Crăciun cu sau fără porc, ba e curcani şi nu aşa de doru’ lelii, ci ca la mai sus se potriveşti mânuţă cu ieşirea din obişnuit, mai savuros şi sănătos cu un curcan rumen buna la țară, cu grăunțe și natural ! cu un GOBLEN. pe masă. Am făcut un experiment cu cinci Sunați-l la 0732.420.567 și o să Dacă v-am pus pe gânduri, vă dau şi o idee, invitaţi la degustat. Au fost atât de cuceriţi vă bucurați la masa de Crăciun de un încât n-au scos un sunet cât au înfulecat.

VINDEM CURCANI ALBI

ştiu pe cineva care coase goblen:

Sunați la 0766.610.650 de Crăciun de un

bine lucrat.

goblen

O masă specială de Crăciun, iar regele

și o să vă bucurați mesei, (Thanksgiving-ul neaoş Românesc, deşi e o pasăre originară din America de Nord) curcanul, dumnealui a fost este şi va fi piesa centrală în meniul de Crăciun.

Ruladă sau la cuptor, ciorbă, supă, chiftele, piftie câte nu poţi face din mărgelatu’.

Carnea de curcan are o savoare deosebită atunci când este gătită corect pentru o masă de sărbători delicioasă …

Nu o să mă apuc de aruncat cu reţete după cititori, găsiţi pe net mii, nu voi a face pe marele dietetician, sunt jurnalist şi nu altceva, vreau să vă ofer doar o alterativă la ceea ce cunoaşteţi, un strop de altceva.

Dacă v-am pus pe gânduri vă dau

CURCAN ALB.

PERSONALITĂŢI ORĂŞTIENE: UN VEAC ŞI JUMĂTATE DE LA NAŞTEREA DIRIJORULUI IOAN BRANGA

Nu cu multă vreme în urmă, s-au împlinit la o cifră aniversativă, 150 de ani de la naşterea unei personalităţi de marcă a localităţii noastre.

Din grabă şi poate neatenţie, în pleiada de evenimente culturale locale, s-a uitat în cea mai firească şi omenească putinţă, o astfel de menţiune.

Sperăm ca în puţinele cuvinte ale prezentului înscris să evocăm pe unul dintre corifeii locali ai educaţiei artistice, învăţământului şi culturii, un luptător neînfricat pe tărâmul românismului.

Ioan Branga s-a născut la 24 noiembrie 1863 la Poiana Sibiului, fiind fiul lui Ioan şi al Mariei Branga. Studiile pedagogice le urmează la Sibiu unde este discipolul profesorului, compozitorului şi dirijorului George Dima. În anii şcolii îl regăsim corist între 1882-1883, al Reuniunii d e cântări din Sibiu.

Tânăr învăţător, ajunge pe un post provizoriu în anul 1883 la Orăştie, la şcoala greco-ortodoxă. În cadrul Reuniunii învăţătorilor devine şi bibliotecar, iar pentru cunoştinţele sale muzicale primeşte organizarea corului bisericesc din parohia Orăştie, fiindu-i recunoscute şi recompensate stăruinţa şi priceperea. Totodată este cel care organizează în anul 1884 corul mixt, cu un repertoriu laic, selectând din rândul meseriaşilor, ai elevilor români de la gimnaziul reformat, al colegilor învăţători, precum şi dintre domnişoarele şi doamnele din toate clasele sociale, un nucleu de corişti.

Cea dintâi manifestare publi-

că, sub forma unui concert, se va desfăşura în data de 3/15 iunie 1884, iar venitul obţinut a fost destinat şcolii confesionale. Ecourile acestui eveniment ajung în paginile revistei Familia cu titlul „Concert la Orăştie”.

Un moment de însemnătate deosebită este reprezentat de Adunarea Generală a Astrei ţinută la Orăştie în 8/20 august 1884. În cadrul festivităţilor, înv. Ioan Branga şi corul pe care-l conduce, a prezentat un concert cuprinzând piese ale unor compozitori români şi adaptări după muzica cultă, fiind apreciată „acurateţea în exp rim are şi armonia deplină” cum reiese din rândurile Tribunei . Piesele compozitorului George Dima fac parte din repertoriul de bază al corului iar prezenţa acestuia la Orăştie reprezintă o constantă.

Cariera didactică îl găseşte pe înv. Ioan Branga între anii 1885-1886 în satul natal, la Poiana Sibiului iar în anul următor şcolar, 1886-1887, la Craiova. În toamna anului 1887 revine şi se stabileşte definitiv la Orăştie. Reia conducerea corului şi printr-un program de concerte susţinute în scopuri filantropice, şcolare, culturale şi educative, organizează concerte, serate muzicale, serbări şi baluri, unele agrementate cu producţiuni literare şi teatrale. Orăştia cunoaşte prin astfel de manifestări artistice o efervescenţă culturală.

Organizarea instituţiei financiare „Ardeleana” în anul 1885 la Orăştie, conferă o bază economică şi un nou statut cultural şi social românilor din localitate.

Fondurile strânse în folosul Reuniunii Române de cântări din Orăştie vor fi plasate spre „fructificare” la Banca Ardeleana.

Pe plan personal, învăţătorul Ioan Branga se căsătoreşte cu Antonia Marceac din Orăştie, în anul 1890. În lunga lor convieţuire dau naştere în 1890 unei fete Turi Branga, decedată la 6 ani. Urmează în anul 1892 un fiu, Ioan I. Branga, în anul 1894 Eugenia, în anul 1896 Veturia, în anul 1898 Roma, în anul 1900 Dora şi în anul 1902, gemenii Romulus şi Remus.

Presa epocii aminteşte cu frecvenţă spectacolele corale susţinute la Orăştie, şi în

localităţile din vecinătate, la Geoagiu, la Feredeu, la Gelmar. Anul 1895 reprezintă un nou moment de avânt pentru corul din Orăştie care îmbrăţişează ideea unui cor ţărănesc, afirmarea publică depăşind limitele locale prin spectacolul organizat la Alba Iulia.

Din 1904 înv. Ioan Branga este cooptat în Consiliul director al Băncii „Ardeleana”, element care va contribui împreună cu funcţia deţinută în cadrul Reuniunii de înmormântări, la relativa bunăstare a familiei.

Apoteoza activităţii corale sub bagheta dirijorului Ioan Branga este reprezentată de participarea corului din Orăştie la Jubileul Regal din anul 1906. Cu prilejul împlinirii a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, a 25 de ani de la proclamarea Regatului României şi a 1800 de ani de la descălecarea Împăratului Traian în Dacia, a fost organizată la Bucureşti „Expoziţia Generală Română”. Manifestările din anul 1906 au cuprins şi organizarea unui „Festival coral” între 26 şi 30 august, desfăşurat în Arenele Romane construite cu acest prilej.

Fiind o sărbătoare a tradiţiilor românilor de pretutindeni, la eveniment au participat şi un număr de 2000 de români transilvăneni între care şi Reuniunea Română de cântări de la Orăştie. Festivalul coral sub patronajul Societăţii „Carmen Silva”, se afla sub conducerea energicului compozitor Dimitrie Chiriac. Corul din Orăştie a execută impecabil piesele „Bălcescu murind” şi „Mând ruliţă d e d em ult”. În urma concursului la care au participat zeci de formaţiuni corale, reuniunea de la Orăştie primeşte „Diploma de onoare” şi „Medalia de aur” iar dirijorul acesteia, Ioan Branga a primit cu titlu personal „Diploma de laudă„ şi „Medalia de aur”. Reprezentanţii Orăştiei au fost îmbrăcaţi în portul naţional, trezind interesul publicului spectator. Costumaţia originală şi valoare actului artistic, au determinat numerosul auditoriu să solicite repetarea piesei „Mând ruliţă d e d emult” a compozitorului George Dima. Prezenţa orăştienilor la Bucureşti capătă valenţele unei apropieri înălţătoare de visul unităţii naţionale şi o

confirmare la scara unei ţări, a talentului şi valorii artistice deosebite.

Succesul şi îndrituita recunoaştere au dat un nou avânt concertistic. Repertoriul variat şi îmbogăţit permite concerte la Orăştie, la Şibot, la Poiana Sibiului, stârnind aprecierea auditoriului. Există spectacole susţinute pentru cauze nobile, în favoarea Gimnaziului românesc de la Brad sau în 1909, pentru Atelierul de ţesătorie de la Orăştie, patronat de Reuniunea Femeilor Române din Comitatul Hunedoara. În 1911 , la inaugurarea sălii de spectacole a Hotelului Central din Orăştie, Ioan Branga dă dovada maturităţii sale artistice. Încet, încet, după 3 decenii de eforturi neobosite, în preajma pensionării, Ioan Branga se retrage odată cu anul 1913, din fruntea Reuniunii române de cântări de la Orăştie, dedicându-şi eforturile cauzei familiale şi preocupărilor economice. Librăria Naţională înfiinţată de Sebastian Bornemisa în anul 1910, va fi preluată de către familia Branga, reprezentând pentru Orăştia interbelică un element cultural de referinţă.

Este susţinătorul cauzei naţionale fiind în fruntea intelectualilor prezenţi la Adunarea populară ţinută la Orăştie pe 7 noiembrie 1918, iar fiica sa Eugenia este desemnată delegată la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din partea Reuniunii Române de cântări din Orăştie.

Un eveniment deosebit şi inedit îl reprezintă căsătoria concomitentă, la data de 15 iulie 1921 a celor 4 fete ale familiei Branga, Eugenia cu avocatul Ionel Rişca, Veturia cu ofiţerul Alexandru Madgearu, Roma cu proesorul Teodor Corvin Pop şi Dora cu inginerul Aurel Crişan.

Viaţa, plină de realizări profesionale şi artistice, cu o familie frumoasă şi împlinită a învăţătorului şi dirijorului Ioan Branga se stinge la 7 ianuarie 1936, la etatea de 73 de ani. Memoria sa trebuie cinstită pentru exemplul de jertfă şi dedicaţie în folosul cauzei naţionale şi a Orăştiei pe care a iubit-o !

Cercetător ştiinţific, Mihai Căstăian

Aho, aho, copii şi fraţi, Nu mai vorbiţi, nu mai mânaţi, Să nu mai beţi, nu mai mâncaţi Până vorba n-ascultaţi !

Mâine anul se-noieşte, Vorba anu’şi împlineşte, De frumos ce-a lăudat Şi ruşine-a criticat.

Vine-un an cu soare Ca să fie Vorba mare, An numai cu două veri Şi cu două primăveri. În ăst an ce s-o-ncheia Lăsăm relele să stea, Binele-l ducem cu noi Să ne fie cu trifoi, S-avem ce să povestim, Despre ce să mai vorbim, De concerte şi-expoziţii, Lansări de cărţi şi-audiţii.

Aho, aho, voi cititori, De vorbe devoratori, Staţi la rând să cumpăraţi Şi pe noi să ne-ascultaţi !

A fost an pe arătură C-a fost vorba de… cultură; A fost an bătut în spor C-am vorbit despre… umor; Epigrame şi can-can, Zig-zag cu Virgil Bălan, Gânduri de politician Comentate de Daniel Marian, Cu câte-un eseu vindecă rana Doamna Chira Adriana.

Face vorba fără viciu Din vorbe, Florin Drăghiciu, Fotbal comentat din plin De profu’ Stroia Dorin, Ne-a scris vorbe timp de-un an Doamna Silvia Beldiman, Despre plante, cu mult stil

Ne-a vorbit Ionuţ Copil.

Critică şi mult antren La domnul Evu Eugen.

Aho, aho, vorbe bune Şi rele avem a spune Celor de la primării, Ia mai mânaţi, copii !

Realizări şi împliniri Multe domnilor edili Le urează-n noul an Critic aspru, Orghici Dan. Cu lumină vie de-artizan Fotografiază Sandu Cazan.

Altul, într-un chip divin, Poze de Jorza Călin.

Mircea Zdrenghea, înger trist, La noi e caricaturist, Prinde fazele din zbor Dantelate cu umor. Şi un an mai bun să fie Pentru cei din Orăştie Urează toată REDACŢIA Pentru toată naţia.

Aho, aho, în lumea mare, Mai fac încă o urare Pentru brazda de sub plug Trasă bine, din belşug.

Conducerea Școlii Gimnaziale “Dominic Stanca” din Orăștie, împreună cu învățătorii, diriginții, profesorii și catedrele nedidactice, urează elevilor săi și familiilor acestora, sărbători luminate și pline de bucuria Nașterii Mântuitorului, An Nou fericit și o colaborare cât mai bună și mai strânsă și în anul ce vine!

Sărbători cu tihnă și bucurie!

Hristos se naște! Slăviți-L!

Ia mai mânaţi puţin, Pentru anii care vin !

Aho, aho, s-aveţi parte De dragoste şi sănătate, Mâncare – pe îndopate – Băutură şi de toate, Ce-i place românului Din partea… subsemnatului !

Ia mai mânaţi, măi flăcăi, Hăi, hăi !

Virgil Liviu SABĂU

Cu ocazia sfintelor sărbători de iarnă conducerea Liceului „Nicolaus Olahus” Orăștie, urează sărbători fericite tuturor elevilor părinților, cadrelor didactice, și colaboratorilor unității școlare.

De asemenea colectivul cadrelor didactice din unitatea școlară urează un an nou plin de împliniri cu mută sănătate și cu bucurii tuturor locuitorilor Orăștiei!

La aniversarea acestei publicaţii mă gândesc bucuros că numele „Vorba” al revistei pe care o citiţi, care vă informează, pe cât e posibil şi cu care aţi putea să vă sfătuiţi la nevoie, face parte, în limba română, dintr-o neobişnuită familie lexicală: Verbul a vorbi, adjectivul vorbăreţ (pentru cel căruia îi place să vorbească mult), substantivele vorbire, vorbitor, vorbuliţă sau expresiile din vorbă-n vorbă, auzi vorbă !, nicio vorbă, vorba-ceea, umblă vorba, vorbe cu tâlc, etc., în această bogată familie de cuvinte, cu variatele ei semnificaţii, eu aş mai adăuga sau, mai degrabă aş mai evidenţia una cu această deosebită ocazie, şi anume aceea că ea defineşte omul, cum zice un vers al poetului mort în

Dan Orghici – VERBA VOLANT, VORBA MANENT !

Director prof. Bulz Dionisie

FIE CA SFINTELE SĂRBĂTORI ALE CRĂCIUNULUI SĂ VĂ ADUCĂ MULTĂ SĂNĂTATE, FERICIRE ŞI LINIŞTE SUFLETEASCĂ ALĂTURI DE CEI DRAGI! CRĂCIUN FERICIT!

CONDUCEREA ŞCOLII GIMNAZIALE “DR. AUREL VLAD” ORĂŞTIE

închisoare, Vasile Militaru: „După pom cunoşti o floare,/ Ciocârlia după cânt,/ Aurul după culoare/ Şi pe om după cuvânt/. Aceasta pentru că, vorba lui Seneca: „Vorbirea este înfăţişarea sufletului”. Aceeaşi idee o mărturiseşte şi genialul poet german, Goethe, când spune „Cuvintele sunt imaginea sufletului”.

Iată de ce înclin să cred, acum, la aniversare, că „Vorba” e imaginea unui grup de talente cu suflet românesc, aşa cum sunt şi cele de la alte publicaţii hunedorene care afirmă o gândire şi o simţire românească, continuând frumoasele tradiţii publicistice de pe pământul binecuvântat şi călcat la începuturile neamului nostru, de paşii lui Decebal…

Ion Dodu Bălan

Niţel livrescă în stil, una a spălării creierului (catharsis), prin arderile textelor, cartea de carte a orăştianului se rânduie pe cant în memoria colectivă a ( încă) cititorilor; Orghici este şi un cinic diogenian, un indignat juvenalian, un moralist cu priză la satire, un pamfletist, şi egal cu sine, un scrib al „hronicului” citadin, în plină bizarerie (de bazar), făcând epopee” din derizoriul aparent banal, cum începe un text, el este conştient-pragmatic de

asta: „De mult timp omenirea şi nu numai (sigur fiind că am împrumutat acest tipic din regnul animal), de cum răsar ghioceii, de vrei, zăreşti şi gospodinele dereticând prin casă. Geamuri, uşi, covoare şi alte mobile (şi imobile), ţineţi-vă, fugiţi de mai puteţi, căci vineee…, energica dereticătoare. Şi dă-i, şi luptă, şi luptă, şi dă-i! ca la paşopt, ar zice nenea Iancu. Praf, mizerie, bacterii, microbi. … Acelaşi lucru îl poţi zări şin urbe… (Letargie de primăvară). Presar cu vocaţie, Orghici reuşeşte să umble cu scrisul şi visul pe urmele marilor înainte mergători, ai Paliei d’antan…

Eugen Evu

De ce scriu ?

De ce scriu în Vorba lui Dan Orghici ? Pentru că Pot. Întotdeauna am fost atras și am profitat de oportunitatea de a scrie la ziar (în facultate, la Generația Următoare, câțiva ani la InfoGeoagiu) contribuind fie cu articole de specialitate (horticultură), fie cu gânduri și stări personale (eseuri). După scrisul auto terapeutic, eliberarea lui în lume contribuie la consolidarea imaginii sociale și asumarea identității.

Mai mult de atât scrisul este o armă sau o ripostă la agresiunea socială ce încearcă să te cioplească și să-ți spună

Te vezi alergând pe un pod suspendat, cu balustradele acelea nesigure, mișcătoare și ele, ca tot podul. La fiecare clătinare iscată de proprii tăi pași aproape că-ți trăiești căderea în hăul adânc ce se cască dedesubtul tău, al balustradelor și al podului. Uneori te poticnești, piciorul ți se agață imprevizibil în ochiuri de frânghie vie pe care parcă le vezi, în iluzia aproape reală, vânând fiecare extremitate nepăzită a trupului tău, pândindu-ți un moment de neatenție în care să te tragă în jos, să te facă să cazi, să cedezi, să te învingă.

Așa se întâmplă atunci când reușești să te ridici, când te autodepășești, când îți învingi propriile temeri și -ți depășești momentele de nesiguranță pe care ți le-ai inventat singur, singur și inconștient, dar prea mândru ca să recunoști așa ceva.

Golul de sub tine este o primejdie veșnică, podul este îngust și mișcător, capătul îndepărtat și, cu cât înaintezi, cu atât mai îndepărtat.

Dacă ești o fire aventuroasă

ce e bine și ce e rău. De fapt doar existența foilor scrise este o reacție la superficialitatea (în cele mai multe cazuri) televiziunilor și netului. Însuși numele de Jurnal relevă condiția de confident și însemnar al trăirilor unei comunități. Cotidian simbolizează același lucru, consemnând evenimentele importante ale zilei. și deja trecem la ziar sau zi-ar. A ara ziua cu sensul de a o analiza și a obține recolta a ceea ce este important sau valoros.

Mondenitățile,

bârfa scrisă sau desenată (fotografiată, să nu suprasolicite cerebelul consumatorului de pseudosex virtual) este asemenea jurnalului unui frustrat ce își urmărește și desconsideră femeia dorită, și care fuge de el.

Dar revenind la Vorba; latinul avea o vorbă: verba volant scripta manent. Dan Orghici și ai lui sunt mai a „dacu’” ca latinul și demonstrează că vorba rămâne. La ceas aniversar spun și eu La mulți ani, mulți cititori și mulți prieteni.

Cu drag, Ionuț Copil, cu o vorbă despre

îți simți adrenalina pulsând în vene ca și cum sângele țiar clocoti fierbinte și festiv prin închisoarea trupului tău. Dacă nu ești dornic de aventură, nu știu, cred că nai putea ajunge acolo.

Sunt piscuri înconjurate, ca în imaginile clasice ale munților cu vârfuri ascuțite, de nori albi și pufoși ridicându-se mereu ca un abur din căldarea fără fund de jos, care te poate înghiți în orice moment de slăbiciune. Și riscul crește o dată cu înălțimea la care ajungi călcând-o, așa cum ai călca pe suprafața strălucitoare a apei, doar închipuind-o atât de rezistentă încât să te poată susține în infinit de scurta fracțiune de contact și sprijin.

De fapt, orice zbor e șubred și periculos și, în același timp, feeric de frumos. Tot timpul ai de ales, și mereu riști, mereu preferi zborul liniștii mersului sigur pe aleile unui parc din care cunoști fiecare centimetru pătrat de pavaj. E simțul care te ridică din regnul animal, care te face dintru început „stăpânul” și-ți scrie firul existenței

dinainte. Un mugur dintotdeauna pe creanga firii, ce va să înflorească o singură dată în viață, la apocalipsa trăirii, cu toate valorile atingând maximul suportabilității, după care începe reversul, apusul, drumul către umbră.

Sunt poeți ce-și trăiesc întregul zbor la o viteză amețitoare și scriitori ce știu să-și prelungească secundele visării cu ore întregi de contemplare a minunii de-a fi.

Sunt pictori ce știu aproape să-și oprească timpul la cota de revelație totală și muzicieni ce se năpustesc furtunos în mijlocul vârtejului ca să dirijeze magicul spectacol de sunet-trăsnet, luminăculoare și cuvânt-vorbă. Și sunt spectatorii-cititori, fără de care tot efortul ar fi inutil, banal, anonim. E… „Vorba”, plutind printre piscuri între două spectacole-piruete istorice la ceasul primei aniversări mitice, cum altfel acum, în preajma Nașterii Domnului, a sosirii celor trei magi călăuziți de steaua apărută la răsărit ca să learate încotro să se îndrepte.

Virgil SABĂU

Vorba.

Picătura lui Dominic

Speech ! Speech ! Speech !

Concursul de English Public Speaking la noi, la Dominic !

Surprize peste surprize, premiere peste premiere ! Încă o premieră, cu mare dichis, v-a fost servită de Catedra de Limba și comunicare a Școlii Gimnaziale „Dominic Stanca” din Orăștie. N-am făcut mare tam-tam dar neam adunat, într-o zi de luni, 8 decembrie 2013, într-o sală liniștită a școlii și nu, nu am strigat, aclamând și bătând ușor cu furculița în pahare “Speech ! Speech ! Speech !” la fel ca în filmele americane, ci, am purces încet, cu emoții, pe drumul vorbitului în public.

Discursul public îl desfășurăm zilnic, controlat sau necontrolat, de la bietul act de a cere pâine de la magazin și până la răspunsul la lecție, solicitat de către profesori.

Uneori vine firesc, alteori e împiedicat de broboade mari de sudoare și de emoții care ne blochează… Probabil că pentru adulți lucrurile stau mai simplu, pentru tineri, lucrurile se desfășoară în nuanțe de trăiri. În colaborare cu The English Speaking Union Romania (n.red. Uniunea Discursului Public în Limba Engleză din Romania), profesorii de limbă engleză a Catedrei de Limbă și Comunicare a Școlii Gimnaziale „Dominic Stanca” din Orăștie, și-au aruncat elevii în marea discursului public în limba engleză.

English Speaking Union a fost înființată în 1918 de către scriitorul și jurnalistul Sir Evelyn Wrench pentru a păstra relații bune între Marea Britanie și Statele Unite, mai târziu, organizația luând amploare și lărgind-și zona de activitate între granițele comunității de națiuni și operează și astăzi la nivel mondial. Uniunea cuprinde 60 000 de membri din peste 50 de țări ale lumii. Susținerea Uniunii, în mod voluntar de către membri săi, constituie succesul vital pentru obiectivele organizației. În România însă, organizația s-a înființat în 1996 ca ONG și din 1997 a fost lansată ca filială a Organizației Internaționale a Discursului Public în Limba Engleză. Această filială operează ca asociație activă independentă și apolitică, fiind, în întregime, afiliată organizației mamă, cu sediul la Londra.

Opt elevi curajoși din clasele a VII-a și a VIII-a, au experimentat pentru prima dată într-un cadru formal și competitiv, vorbitul public într-o limbă străină și anume, în limba engleză. Maria Bucureștean (VII A), Andreea Rozsa (VII A), Alexandra

Varga (VII A), Sophia Polonic (VII C), Adela Cazan (VIII A), Andrada Mereu (VIII A), Melinda Denes (VIII A) și Tudor Turdășan (VIII A). Asistați și încurajați de doamnele profesoare de limba engleză, prof.

Leona Pițoiu (președinta juriului) și prof. Adriana Ioana Bârcean, notați de juriul format din prof. Szidonia Miron și prof. Adriana Drăgan și cronometrați la secundă de prof. consilier școlar psih.

Mirela Moldovan, elevii noștri au prezentat discursuri pe tema „Life is the Most Difficult Exam” (n. red.”Viața este cel mai dificil examen”).

Deși un subiect cu o abordare destul de vastă, care face apel la o experiență bogată de viață, tinerii concurenți s-au descurcat de minune și s-au încadrat în cele 3 minute de speech. (n. red „discurs”).

Elevilor le-au fost adresate întrebări la care aceștia au răspuns tot în limită de timp.

Rezultatele au fost pe măsura așteptărilor: Andrada Mereu – 95 p., Adela Cazan – 90 p., Melinda Denes – 90 p., Tudor Turdășan – 90 p., Sophia Polonic – 90 p., Andreea Rozsa – 90 p., Maria Bucureștean – 90 p. și Alexandra Varga – 90 p. Îi felicităm și suntem mândri de ei ! O astfel de experiență îi ajută pe copii să urce pe scala stimei de sine și să câștige încredere în competențele lor lingvistice și de ce nu, actoricești !

Informații despre ESU, găsiți pe: www.esu.ro.

Informații despre Școala Gimnazială „Dominic Stanca” din Orăștie, găsiți pe: www.scoaladominicstanca.bl ogspot.com. Școala Gimnazială „Dominic Stanca” din Orăștie, prin Catedra de Limbă și comunicare, Departamentul de Limbă engleză, le pregătește elevilor săi un spectacol aparte, cu iz nonconformist, cu ocazia Crăciunului: colinde în limba engleză, teatru de umbre în limba engleză și vernisaj de fotografie în cadrul proiectului Photovoice desfășurat în școală încă din luna octombrie 2013, cu mare succes.

Sursăfotografie: www.pasi.ro Profesorii Catedrei de Limba și Comunicare Școala Gimnazială „Dominic Stanca” Orăștie

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „ CAROL DAVILA ” - ORĂȘTIE

Noi acțiuni de succes în cadrul Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila“ Orăştie Înființată în anul 1994, prin strădania neobositului și regretatului său director – fondator, Dr. Ivașcu Ioan, Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” din Orăștie se bucură de aprecierea deosebită a Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.

Datorită strădaniei, seriozității și pasiunii slujitorilor ei, profesori, asistenți, medici, farmaciști și, nu în ultimul rând, elevi, care contribuie la clasarea pe primele locuri, în rândul școlilor de profil din județ, școala a fost acreditată definitiv în octombrie 2009, prin ordin al ministrului, cu numărul 5635.

Elevii noștri au dovedit, timp de 19 ani, că s-au pregătit cu seriozitate, astfel că peste 80% dintre ei au reușit să ocupe posturi în cadrul unităților sanitare din județ, din țară și din străinătate (Spania, Italia, Germania,

Belgia, SUA ). Încă de la înființare, elevii noștri au obținut premii și mențiuni până la faza națională a Olimpiadei de Nursing (îngrijirea omului sănătos și bolnav). Continuând această tradiție, în luna decembrie a avut loc olimpiada de nursing – faza pe școală – o preselecție pentru olimpiada de nursing, faza județeană, care va avea loc la școala noastră, în luna mai 2014.

Am avut bucuria să constatăm că elevii noștri sunt foarte bine pregătiți, obținând 20 de premii si mențiuni, după cum urmează:

AN I AMG: Premiul I: POP LUMINIȚA Premiul II: MUNTEAN ROXANA Premiul III: IANCU CARMEN Mențiune: ZURBA ALINA

AN I AMF: Premiul I: BORZA ADRIANA Premiul II: BOGDAN DENISA Premiul III: MARCIUC TOMUS RALUCA

AN II AMG: Premiul I: MATIȘ LAVINIA Premiul II: OPRIȚA SIMONA Premiul III: CONSTANDIN ANA MARIA, ENYEDI MIHAIL Mentiune: LIȚĂ VERONICA, MARCU VASILE

AN II AMF: Premiul I: TISĂLIȚĂ MIRELA Premiul II: RĂDULESCU DANIELA Premiul III: MARC ELENA Mentiune: CHIRILA – SEITAN CARMEN

AN III AMG: Premiul I: MĂRGINEAN FLAVIUS Premiul II: MITRACHE OANA Premiul III: MIHALCEA ALEXANDRA Drept urmare, în 5 decembrie, în atmosfera feerică a sărbătorilor care se apropie, cei mai buni, dintre cei buni, au fost premiați sub un imens brad de Crăciun.

La festivitate am fost onorați și de prezența autorităților locale: domnul primar, ing. Ovidiu Bălan și domnul inginer Horea Cândea, șef serviciu ADP. Și pentru că sărbătorile bat la ușă, noi vom continua tradiția celor doua proiecte caritabile, realizate de-a lungul celor 19 ani: „O mană întinsă bătrânului singur“ „Zâmbeşte, copile, a venit Moş Crăciun !“ (pentru copii din familii monoparentale, cu venituri mici) Scopul acestor acțiuni rămâne acela de a aduce o rază de lumină pe chipurile acestor oropsiți ai sorții, oferindu-le cadouri însoțite de sincere urări, pe care vi le adresăm si dumneavoastră, stimați cititori:

„SĂRBĂTORI FERICITE” şi „LA MULȚI ANI” Dir. Prof. Ivaşcu Valeria Maria Dir. Adm. As. med. Cândea Elena Consilier ed. Prof.

Cismaşiu Octav Mihai

Dacă trece un an, amintirea unei anumite zile se estompează treptat. La o invitație lansată pe Facebook, adresată în spațiul virtual doritorilor pentru o colaborare la realizarea unui ziar, oricine nu răspunde fără să se gândească.

Pe Dan Orghici îl cunoşteam, desigur.

Ultima noastră întâlnire avusese loc la Biserica Greco-Catolică, unde familia mea făcuse parastas pentru soacra fratelui meu, dispărută tragic şi rapid dincolo de ocean. La parastas Dan se răstise la mine că nu stă să aştepte până mă alătur şi eu familiei în biserică.

Am înghițit toate cuvintele pe care le trecusem prin gând pentru a respecta liniştea bisericii. A trecut apoi timpul şi am citit în decembrie despre inițiativa de a realiza un ziar şi despre căutarea unor colaboratori. Am zis doar : „Eu”. Chiar dacă aveam supărarea acelei întâmplări din biserică toată viața mea până atunci mă condusese aici. În spatele meu stăteau, când am răspuns, profesoarele mele de limba şi literatura română, dirigintele meu şi toți scriitorii

cărților universului meu. Profesoarele mele m-au iubit pentru că vorbeam mult, cu multe descrieri şi nu mă îndemnau să citesc într -o clasă de real, plină de matematicieni. Singura lor dojană era că mi-am lăsat, tunsă scurt, o codiță subțire.

Dar, în prima bancă, vorbeam despre cărțile studiate atunci când toți priveau pe geam sau sub bancă, sfioşi că nu citiseră.

Dirigintele meu, mereu serios şi întunecat, a venit într-o zi cu o compunere în mână şi a întrebat dacă scrisesem singură. Povestisem despre un copac, tăiat de mâinile bătătorite ale unui om al pădurilor care pornise la vale, dus de apa repede spre a ajunge fila unei cărți, plină de micile furnici ale literelor. Filele rămase după pieirea copacului acela erau mai importante atunci decât orice telefon, laptop sau haine de firmă din prezent.

Lângă diriginte stăteau şi scriitorii mei, cei mai apropiați mie când începeam să citesc.

Toți erau stăpâniți de minți fermecate care cu scrisul lor te atrăgeau în paginile albe. Citeam pe atunci toate cărțile şi nu mă dez-

amăgeau, ca acum, pentru că erau minunate şi pline de substanță.

Tot grupul acesta ma împins să răspund prezent la apelul făcut de Dan Orghici.

Pierdusem, cred, respectul tuturor umaniştilor după absolvirea unei Politehnici.

Toate formulele celor 5 ani au şters încet cuvintele uşor înlănțuite ale liceului meu. Eram inginer, dar pierdusem (oare definitiv ?) darul de a vorbi. Simțeam că ceva tragic se întâmplase cu mintea mea.

Calculam repede şi ştiam să folosesc uneltele unei truse, dar tăceam. Tăcerea se răspândea în toată ființa mea. Și atunci, de undeva din trecutul cărților citite cu râs şi plâns, alături de personaje vesele sau triste, am zis încet: „Eu”.

Iar acum, îi amuțesc pe toți din spatele meu care mă împing să scriu despre sentimente şi gânduri şi aleg calea descrierii tehnologiei sau evenimentelor. Iar ei mă privesc cu dojana că m-au crescut altfel.

Vorba mea e încă şoptită şi cine ştie încă cât timp ?

Cunoașterea misterului ascuns în Cristos Isus ! lor exterioare şi interioare şi dacă mai întâi nu va fi primit de la Dumnezeu multe daruri intelectuale şi sensibile şi dacă în precedenţă nu se va fi exercitat în spiritualitate.

De fapt, toate aceste daruri sunt de o categorie inferi-oară, căci ele sunt dispoziţii pentru a ajunge la lăcaşu-rile înalte ale cunoaşterii misterelor lui Cristos, care este cea mai Pr. Laurențiu mare înţelepciune ce se poate dobândi în această viaţă.

Un gând care ne invită să redescoO, dacă oamenii ar înţelege în perim pasiunea pentru Cristos, pensfârşit că este imposibil să ajungă la tru misterul său. Iată ce ne învaţă profunzimea bogăţiilor şi înţelepciuîn Cântarea spirituală, sfântul sărbănii lui Dumnezeu, dacă mai întâi nu torit astăzi, Ioan al Crucii, preot şi intră în strâmtoarea suferinţelor de învăţător al Bisericii: multe feluri şi dacă sufletul nu-şi Deşi multe mistere şi fapte minupune în ele mângâierea şi dorinţa! nate au fost desco-perite de sfinţii Sufletul care doreşte cu adevărat înînvăţători şi au fost înţelese în aceasţelepciunea divină doreşte cu adevătă viaţă de sufletele sfinte, totuşi, cea rat să intre mai întâi în strâmtoarea Noapte de vis mai mare parte dintre ele rămâne crucii.

Timp prea sfânt, încă de spus şi chiar de înţeles.

De aceea, sfântul Paul îi îndemna Toate dorm pe pământ De aceea în Cristos trebuie săpat pe efeseni să nu se descurajeze din Doar două inimi adânc, pentru că el este ca o mină cauza încercărilor, ci să rămână tari veghează bogată în care se află numeroase fişi înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire, Pruncul dulce visează loane de comori şi în care, oricât de să puteţi înţelege împreună cu toţi Într-un leagăn de vis // mult s-ar săpa, nu se ajunge niciodasfinţii care este lărgimea şi lungimea, bis tă până la capăt. Ba mai mult, în fieînălţimea şi profunzimea şi să cucare filon se descoperă noi filoane de noaşteţi iubirea fără de margini a lui Noapte de vis bogăţii.

Cristos, ca să fiţi plini în toate de pliTimp preasfânt, Din acest motiv, apostolul Paul a nă-tatea lui Dumnezeu (Ef 3,17-19).

Dumnezeu râde blând spus despre Cristos: În el sunt ascunCăci poarta prin care se poate Pieptu-I vibrează se toate comorile înţelepciunii şi ale ajunge astfel la bogăţi-ile înţelepciuiubire cunoaşterii lui Dumnezeu (Col 2,3). nii lui este crucea. Aceasta este o Lumi-i îi dă mântuire Sufletul însă nu poate să intre la poartă în-gustă şi, dacă mulţi râv- Pacea-n ea aducând // aceste comori, nici să ajungă la ele, nesc bogăţiile care pot fi atin-se prin bis dacă mai întâi nu va fi trecut sau nu ea, totuşi, puţini sunt aceia care dova fi intrat în strâmtoarea suferinţeresc să intre prin ea.

Noapte de vis Timp prea sfânt, Păstorași vin cântând Îngerii cântă Aleluia Lumii vestesc bucuria: ÎN OCHII TĂI Domnul e pe pământ // bis Azi e ziua Ta, Povestea colindului O sărbătoare cu tort şi lumânări, „Noapte de vis” începe Şi Eu şi Tu ne vom bucura, în oraşul austriac SalIn ochii tăi, visători, zburg. În splendoarea Nu e nici urmă de întrebări. acestui oraş baroc, trăia Astăzi e ziua Ta, o femeie pe nume Anna Nu ştiu dacă aceste clipe le şi visăm Schoiber, ce se ocupa cu Cu ce dezmierdări te voi întâmpina, ţesutul. Singură pe luIubirea nu ne sperie, în grija ei ne vom me, Anna trăia modest lăsa. şi nu se gândea că vreodată va fi luată de soţie.

Dar într-o zi s-a îndrăAER SACRU DIN gostit de un soldat, ICOANE Franz Joseph Mohr, detaşat pentru o perioaPoezia-i propria noastră trăire, dă în Salzburg. În urma Tulburătoare adieri de şoapte. fulgerătoarei lor poveşti Rămân stăpâne pe noi. de dragoste a apărut un copil, care s-a născut la Poezia-i acel aer sacru din icoane, 11 decembrie 1792. BărLumină lină din colinde. batul însă nu şi-a asuNumele iubit de Mării şi de Ioane mat responsabilitatea Ce peste sâni le-am putea cuprinde. de tată şi a lăsat-o pe Anna singură cu copiPoezia-i înflorită floare lul. Mama i-a dat numeCe iubitei i se cuvine, le tatălui: Joseph Mohr.

Din zăpezi, facem, albă lumânare Anna s-a îngrijit ca Distanţa-i fragedă între mine şi tine. băiatul să fie botezat, iar mai apoi să primeasMiron ȚIC că o educaţie aleasă,

sperând că va avea parte de un viitor bun. Preotul paroh l-a remarcat pentru inteligenţa şi vocea pe care o avea. Sa ocupat ca Joseph să urmeze cursurile faimoasei şcoli a mănăstirii din Kremsmunster.

Aici, tânărul Joseph s-a afirmat ca un elev strălucit. Mai apoi şi-a conştientizat vocaţia la preoţie şi a intrat în seminar la vârsta de 16 ani. După absolvirea cursurilor, la 21 august 1815, a fost hirotonit preot, fiind trimis vicar la parohia Sf. Nicolae din Oberndorf, la aproape 10 mile nordvest de Salzburg, pe râul Salzach. Parohia era foarte modestă, iar preotul foarte sever.

Aici pr. Mohr s-a împrietenit cu Franz Gruber. Acesta, în tinereţe, a refuzat să urmeze cariera tatălui său, şi s-a apropiat de muzică.

A urmat o şcoală în care şi-a perfecţionat talentul, stăpânind foarte bine chitara şi orga. După şcoală s-a stabilit în Oberndorf, unde şi-a întemeiat o familie şi a avut 12 copii. Împreună, Mohr şi Gruber sunt „părinţii” celebrului colind „Stille Nacht !

Heilige Nacht !” După atâţia ani, adevărul este greu de desluşit din legendă, dar se ştie că povestea colindului a început la 23 decembrie 1818, când Mohr a fost în vizită la o mamă ce tocmai născuse. Întorcându-se spre parohie, s -a oprit pe malul râului şi a meditat la primul

Crăciun, scriind un poem în care a încercat să prindă esenţa misterului inefabil al întrupării şi naşterii Domnului.

Ajuns în parohie, pr.

Mohr a aflat că orga se stricase, şoarecii rozând sistemul de ventilaţie.

Cum Crăciunul bătea la uşă, şi nu mai era timp pentru a repara orga, pr. Mohr se temea că va urma un Crăciun tăcut.

El a mers atunci la prietenul său, Gruber, pe care l-a rugat să compună la chitară o melodie pentru poemul tocmai scris. Unii spun că orga nu s-ar fi stricat de fapt, doar că Mohr şi Gruber doreau să introducă chitara ca instrument în biserică. Oricare ar fi adevărul, este însă cert că la 24 decembrie 1818, în bisericuţa din Oberndorf, s-a auzit pentru prima oară colindul cu versurile scrise de pr. Mohr şi cu melodia compusă de Gruber.

Pr. Mohr a activat mai apoi şi în alte parohii. La 4 decembrie 1848 a murit, la fel de sărac precum intrase în această lume. A rămas însă pentru totdeauna în istorie. Colindul său a cucerit rapid inimile austriecilor. Regele Frederick Wilhelm al IVlea, auzindu-l, a dat ordin să fie cântat în tot Imperiul Prusac, de Crăciun. Astăzi, colindul scris de Mohr şi Gruber este tradus în sute de limbi, şi ne încântă auzul şi inima în fiecare sfârşit de an.

Sursa: Familia creștină

Despre sinergii, avataruri şi rezonanţe Mărturisesc că am publicat volumul „Psihoteca” (aforisme şi eseuri, ed. Rafet 2011) – titrat parafrazic la marele nostru („singur printre poeţi”, Marin Sorescu, dacă vreţi, tot parafrazic, „vărul Sorescu”, recte „Descântoteca”, cartea dăruită de el mie într-o vară, când am umblat câteva zile prin Hunedoara, Deva, şi am suit drumul spiralat al Cetăţii)...

Văd că şi o seamă de confraţi, pe o rută paralelă (sic, n) - îşi parcurg „băile regale”, mai mult sau mai altfel Malraux-iene..., în special „Dilemateca” clujenilor şi Dilema „veche şi nouă”, sau „Contemporanul - Ideea europeană. ...Astfel de opere - omniace sunt menite, intenţional - pragmatic, a face şcoli; a cuibări pe piscurile Memoriei Idei - destine - „cu vultur propriu”… (vezi Hoelderlin) şi vezi mitul Caucilor caucazieni, cel Prometeic. Sigur, mai ales după 1989, în România (şi în diferite diaspore – comunităţi româneşti din lume, am înţeles câteva grupări de acest tip, cu unele am colaborat, mai ales cele din Italia, Germania, Anglia, Spania, U.S.A., Croaţia, Canada. Poate că Sorescu era mai inspirat a scrie nu o „descântotecă”, ci – paradoxist zicînd, o „Încântotecă”... Ştiu din Veac că Poesia este Metaforă, şi că moartea metaforei, pe meridianele terestre şi ale Frunţii, este, vai !, un

Capăt de lună plină

Vine hămesitul cal de fluturi ce-a-nfulecat orbeşte

un neam întreg de îngeri impecabili.

simptom agonic al unui Mister ce dă semne că ar sucomba ?!

Recent, la Alba Iulia, unde am ascultat vocile Maestrului – Amfitrion, ediţia 2013 a „Listei lui Manolescu” (parafrază la Lista lui Schindller ?) – am fost „îngreunat” de ceea ce aş numi ”regresiunea mistificării”, cum scrie conjudeţeanul Eugen Blaga… Unii dintre lecturanţi, din Vârstele doi şi trei, m-au rearuncat în braţele - unele îngherate - ale meditaţiei, reatroactive, niţel spăimoase, prin aceea că relevă o Criză Majoră (la cota de avarie !) a scriiturii noastre actuale, ori chiar al IDului patapevicios, în ceea ce numesc The History Monster; anume reiterînd teza „rezistenţei prin cultură”, aşadar a Condiţiei Scriitorului în Agora, al captivităţii lui faţă de Putere, a spectrului noii îngerimentări; remember sintagma eliadescă a „căderii în lume”, în „zoon politikon”...; ori neo-dadaismul Evreului Pribeag- Ahasveruş ? Cel numit de careva acolo, la Alba Dalba Iulia, Naumism ?!! (de la Gelu Naum).

Careva îşi încheia teoretoric şi surescitat, un lung şir prozo-delirant, cu îndemnul – manifest: „spuneţi NU !” ...Aşadar cerea nu agonismul atitudinal al lui Mariu Ianuş, sau fracturismul altor „şcoale” pe colaterale artere, ci pleda un soi de NUNUISM !

Asta m-a reumplut de amărăciunea pe care poeta deveancă Paulina

un burete stors sau plin din trasele vieţii – amintirea unui femur, aceea a pasului de bătaie călcat pe etape. Încă n-am învăţat să călcăm desculţi oceanul, n-am învăţat să ne strigăm la cer numele şi să le-nghiţim apoi curate din apă.

Popa o definea „aura amară”, sau spectrul „ghilotinei Sinelui”, a celor pe care, tot d-sa, mai în tinereţe, îl definea „al Vocaţiei zidirii”… A doua zi după, ...la Deva, am resimţit şi mai „seismic”, toate acestea, la aniversarea prin poezie şi cântec, a fratelui meu, poetul cantautor Ioan Evu. Îmi doresc, iată, o buclă de timp, un Estuar, metaforic zicînd ca acela al Râului Galbena, la intrarea în Strei – Sargeţia… Apa tezaurului ascuns... Al Memoriei. Îmi zic: NOI, va trebui să NU ne voalăm-cosmetizăm – revospis – văruim trecutul, ci să realtoim ceea ce – prin Metaforie ! – şi în poezie, ROST DIVINATORIU INCANTATORIU, trans-mutat din Ancestral, din Logos şi prin „scânteile lui Iov”...În ce mă priveşte, autoscrutîndu-mă, ştiu că atitudinal, actul meu poezic este unul de tip Re-Ligio-ReLigare („refacerea legăturii cu divinitatea din noi”...).

Problema a fost, ne este şi transcende, dacă scrisul ne este Luciferic, aşa definit de Eminescu, sau Mito-doctrinaro-dogmatic, pe toate cărările, arterele colaterale cele sforţate de Destinul Naţional, dacă vreţi Determinismul indus din Istorie! Moira-Moara-Moriei..., pare să

Botezul oceanului

Plouă

fie cumva sub cascadele Misterului că Existăm prin Cuget şi dintru Vis, mereu confruntînd paradigmele ce se bat în capete, ca munţii Cheilor carpatine !

Ducem pe umeri mici sanctuare, chivoturi şi graaluri !? Nimic nu este mai misterios pentru Om decât El însuşi ! „Esche asher esche” – tradus de un ebriolog prin „EU SUNT CEL CE DEVIN”... În pline crize ce se repetă, ori în dulci amăgiri ale utopiilor şi dinamicelor legi hegeliene, unii fac valuri ale teoriei „Mutaţiei” – şi coincidentia oppositorum ...Athanor şi Egregor, alchemie şi chimie psihedelică ?!

Sanctuarism sau deviaţionisme... Şi oare ce ne rămâne, dacă e transmisibil ? Eventualul AUR, însă nu cel extras prin cianuri, ci prin străbunele Şteampuri, cum erau cele din Zarand, bunăoară... Ajungă-i, oare, Poesiei, metafora ei, ne va ajunge Sufletul – copil al Spiritului, să ne mântuie, ci nu să ne bântuie ? ... Tai, duminical, textul, cerând iertare că repet întrebări dintre acelea care, din veac, răspund...Uneori, unora...

LA MULŢI ANI !

fie modelat de mâini de artişti nonconformişti tu poţi modela ploaia?

Daniela VOICU

Era glaciară

Iarna însetată de căldură Plictisită de acelaşi frig pe când erau lucrurile gri Cu sufletglaciar Dumnezeu picura cerneală. Îşi înfruntă zeii fără vântul mărunt, nimic Dorindu-şi metamorfoza nu era dinaintea Abia atunci după botezul Seara furtunii. oceanului, Îi privesc picioarele degedesculţi, să călcăm nisipul rânde foamea de aripi şi să culcăm tâmpla Ochii sticloşi a ţinut loc de disperare. pe plajă, lângă obrazul lui Cum îmi ingheaţă aşternutul Dumnezeu – Şi adorm la sânul tău vine, iată-l. În trecutul inert oare şaua l-ar scoate din ochii cerului să ne plângă renaşterea minţi ? cu tot sângele Golgotei.

Mi-am scos din sânge Valentin TUFAN Fiecare granulă Din tine Apoi te-am scris În pagini găurite Ce ştirbesc cuvintele Vine pasărea, minune că plouă rece, agresiv peste sentimente rătăcite într-un Iar dacă vine Le lipeşti la loc devreme. o alerg cu-o limbă orizont imposibil Formezi dragostea noastră de ceas. marea recită ,,infernul” Defectă între zbor şi galop, un mers priveşte în ochi toţi marinarii, atârnaţi pe catarge Anotimpul rece legănat.

Sună din clopot.. ce greieri, între alba şi iulia, ca nişte păsări obosite plesnindu-le uneori trupul Mi-e dor de carnea ta ca între albastru şi drog, să se trezească, Vineţie gheare-ntortocheate. să nu se mai plângă ca nişte Îmbracă-mă cu stratul pielii fete-mari... tale Doamne, cum ne-am trezit Şi în cârdul de mlaştini Ne vom iubi fără nume Daniel MARIAN plouă cântă ploaia un jazz desfrânat Aceiaşi noi dincolo de căutări Ce au murit împotriva vântului ...în larg De rătăciri Cristina TOMA Între cunoscut şi mister ploaia există o graniţă – oasele, un nud perfect, asteptând să

Încercarea de gumă

Eugen EVU

Săptămânal orăştian de cultură, informare şi divertisment, săptămânalul Vorba este un fel de inimă vie a acestui oraş ardelean. Aşa cum e şi urbea, aşa cum sunt şi locuitorii ei, tot aşa e şi Vorba, o publicaţie care te aşteaptă cu drag în fiecare zi de miercuri. Este o publicaţie cu care te împrieteneşti imediat şi pe care îţi face plăcere să o citeşti stând comod într-un fotoliu, stând cu Vorba la taifas, la o ceaşcă cu cafea aburindă.

Ziarul are întotdeauna o vorbă bună, ca o bilă albă sau o vorbă mai acidă, ca o bilă neagră despre diverse aspecte mai mult sau mai puţin plăcute ale vieţii. Omniprezent la toate evenimentele (sociale şi culturale), scris pe un ton

serios, dar şi glumeţ uneori, Vorba este rodul unei munci asidue, a unei abnegaţii şi a unei pasiuni întru ale scrisului, un exemplu viu, de dăruire profesională, dar şi de ardere în Cuvânt a bunului nostru prieten, Dan Orghici, fondator şi redactor şef al acestei publicaţii. Nu este uşor să faci un astfel de ziar să apară în fiecare săptămână şi nici să poţi să descoperi şi să acoperi prin articolele publicate o arie atât de mare din viaţa unui aparent mic orăşel ardelean. Într-un timp foarte scurt de la apariţie, ziarul s-a înscris şi s-a adaptat perfect la viaţa acestei cetăţi transilvane, reflectând, în permanenţă, trecutul, prezentul şi, de ce nu, preconizând uneori chiar viito-

rul. Îţi mulţumim Dan Orghici pentru o astfel de publicaţie angajată şi plină de dinamism şi te felicităm, acum, la un an de la apariţia VORBEI pentru bucuria de a ne face să aparţinem (chiar dacă nu suntem orăştieni sau ardeleni) acestei familii minunate pe care tu ai reuşit să o aduni în jurul acestei publicaţii săptămânale.

LA MULȚI ANI VORBA! Muguraș Maria Petrescu, Colaborator permanent al săptămânalului Vorba, Jurnalist cultural, Membru UZPR

13

Faptul divers O DESCOPERIRE Ruptură

de

ligament încrucișat anterior (reprezentare).

Doi medici belgieni au descoperit un ligament al genunchiului uman necunoscut până acum, ce joacă un rol important în vindecarea pacienţilor care au suferit rupturi ale ligamentului încrucișat anterior (ţesutul conjunctiv care unește partea posterioară a femurului cu partea anterioara a tibiei). Medicii Steven Claes și Johan Bellemans, chirurgi la Spitalele Universitare din Leuven (Belgia) au constat că, în ciuda operaţiilor reparatorii și a reabilitării, unii pacienţi au în continuare momente în care genunchiul cedeză în timpul activităţilor fizice. Timp de 4 ani medicii au cercetat mai multe astfel de cazuri în încercarea de a afla de ce se întâmplă asta, relatează sciencedaily.com.

Punctul de plecare al celor doi cercetători a fost un articol scris în 1879 de un chirurg francez care spunea că ar putea exista un ligament în plus în partea anterioară a genunchiului uman. Folosind tehnici macroscopice de disecţie pe cadavre, medicii belgieni au confirmat această ipoteză. Potrivit noilor descoperiri, 97% din oameni au, pe lângă ligamentul încrucișat anterior, și așa-numitul ligament antero-lateral. Descoperirea ar putea revoluţiona tratamentul rupturilor de ligament, foarte frecvente la sportivi..

DESPRE FRUCTELE BIO Nu există diferenţe între fructele bio, din ce în ce mai căutate de români, și cele tradiţionale. Așa arată un studiu recent al cercetătorilor români de la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii BabeșBolyai din Cluj-Napoca. Ba din contră, cercetarea subliniază că în coaja fructelor bio analizate s-a găsit un E foarte toxic într-o concentraţie ce depășea de 13 ori valoarea maximă admisă de reglementările de la noi. „Am luat aleatoriu câteva citrice din supermarket, lămâi, mandarine și banane și, comparativ, am luat câteva mostre dintr-un magazin de produse bio. Dovada studiului a fost că tiabendazolul este prezent în coaja fructelor bio, ba mai mult, concentraţiile de tiabendazol detectate depășeau de 13 ori concentraţia maximă admisă. În primul rând, fructele bio nu ar trebui să aibă nicio chimicală depusă pentru conservare, transport sau pentru alte scopuri. Prin urmare, fructele bio nu s-au deosebit prin nimic de fructele convenţionale disponibile în supermarket“, a explicat conferenţiarul Simona Cinta Pînzaru, coordonatorul studiului. Astfel, susţine cercetătoarea, producătorii de fructe bio nu au niciun drept să le vândă cu preţuri de cinci-șase ori mai mari decât se vând cele tradiţionale. „Ideea principală pe care ar trebui să o reţină populaţia este că fructele bio nu sunt chiar bio.

Totuși, studiile noastre se referă la câteva probe alese aleatoriu din comerţ și nu înseamnă că se referă la toate magazinele de acest tip“, a completat Simona Pînzaru.

Se zică ar fi fost scrisă în limba vorbită primordială, fără înflorituri și fără diacritice. În anul 2013, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniștit în... și-i zice: - Noe, Pământul s-a umplut de răutate și oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construiești o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul și femelă. Ai la dispoziţie 6 luni de zile!

După 6 luni se uită Dumnezeu pe Pământ și-l vede pe Noe plângând în grădină.

- Noe !!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca ???

- Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp... Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arcă în grădina mea și nu am respectat normele de înălţime.Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport și de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, că

Vedete Hollywoodiene originare din România Câștigătoare de premii Oscar, deţinătoare de imperii în lumea modei sau actriţe din seriale de succes. Toate au ceva foarte important în comun (în afară de bani, faimă și frumuseţe): sunt orginare din România.

Diane von Furstenberg (Diane Simone Michelle Halfin) - designer vestimentar, deţinătoarea brandului de haine și accesorii care îi poartă numele Tatăl Dianei, Lipa Halfin, a emigrat de la Chișinău la Bruxelles în 1929. Numele "von Fürstenberg" l-a primit după căsătoria cu prinţul german Egon of Fürstenberg (de care a divorţat în 1972 dar al cărui nume l-a păstrat). Mai multe despre familia și originile ei în acest articol scris chiar de ea.

Annie Leibovitz (AnnaLou Leibovitz) - unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi portretiști din lume, creatoarea a numeroase fotografii controversate.

Bunicii din partea tatălui lui Annie au fost emigranţi români la New York. Mai multe despre povestea familiei ei în

Blogosfera

nu m-au crezut. Să fac rost de lemn, a fost o altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăiește bufniţa cu pete care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologiști că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine. Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activiști pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor și de asemenea, au susţinut că să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului, au spus că nu am voie să construiesc Arcă până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu și implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului.. Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii deoarce nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe șantier. Blocul Sindical nu mă lasă să fiu ajutat de proprii copiii

Via Ghe. Niculescu

la construcţie deoarece aceștia nu fac parte din Sindicat și nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce.

Ca să fie totul și mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile deoarece ei susţin că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie.

Deci Doamne iartă-mă dar, îmi trebuie pe puţin 10 ani ca să fac tot ce mi-ai zis!!

Dintr-o dată cerul se lumină, norii dispărură, iar Soarele apăru din nou strălucitor pe cer.

- Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea ?

- Nu, Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte...!

epigrame

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

De aniversarea lui Ioan EVU

acest articol din The Independent.

Fran Drescher (Francine Ion URDA Joy Drescher) - actriţă, cunoscută pentru rolul - apropo de volumul „Cetatea moartă” din sitcom-ul "The NanCitind, un gând hoinar mă poartă spre Ioan al Evei, cum îl știi! ny" Străbunica din partea Într-adevăr „cetatea-i moartă” tatălui lui Fran s-a născut însă femeile-i sunt vii! la Focșani, de unde a emigrat în Statele Unite. Ca o - apropo de volumul „Fără armură” anecdotă, soţul lui Fran, Brav cavaler „fără armură”, Peter Marc Jacobson, a un Don Quijote de Ev nou, fost cel care a scris, regizat turnirul său e în cultură și produs "Dădaca", seriaiar spada-i este un... stilou! lul care a făcut-o celebră.

- apropo de volumul „Însoţitorul umbrei” Julianna Margulies E de știut: când vremea-i sumbră (Julianna Luisa Margulies) și luna se ascunde-n nor, - actriţă, cunoscută pentru orice frumoasă e o „umbră” rolul din serialul "The Goce-l vrea pe Nelu- nsoţitor! od Wife" Străbunicii din partea mamei Juliannei - un sfat la aniversare De te-o-ntreba, perfid, vreo damă sunt născuţi în România, câţi ani tu astăzi îţi prtreci de unde au emigrat în nu îi lua afrontu-n seamă America. și spune-i: - Pe-un picior, treizeci!

Amanda Bynes (Amanda Laura Bynes) – - lui I.S.Bara, managerul B.J. actriţă cunoscută pentru E binecunoscută „bara” rolurile din comediile cu avocaţi pledând tenace pentru adolescenţi dar la B.J. este un „Bara” mai valoros: tace și face! „Sydney White”, „She’s The Man”, „What a Girl Wants”. StrăbuAvem două primării, nicii din partea maHotărât, el tot va fi – mei Amandei sunt Orăştia s-o conducă evrei romani, care au Bun primar… dar ce folos, Într-o eră emigrat în Toronto, La toate alunecos, Tot c-o rentă viageră…

Canada.

A colindat prin partide http:// Gata oricând să profite, Florin Constantinescu www.perfecte.ro/

Ghicitoare (în picioare)

Sorcova

Rebusul a împlinit 100 de ani In anul 1913, pe 21 decembrie, era publicat in ziarul New York World, primul careu de cuvinte incrucisate, semnat de britanicul A. Wynne.

Orizontal

ORĂȘTIE

Şi, ce vă spun să ţineţi minte, Nu e destul să fii, ca Ponta, De la Vic Bălan premier Sfaturi parlamentarilor Ci, ca Băsescu, preşedinte…

Un sfat oricând e bun,

Farse de sfârşit de an

1 Avion cu aripi duble, Hunedoara la mașini 2 Concurs de mașini, Joc cu pietricele 3 Municipiul nostru Dar, atenţi să fiţi 4 Jurist controversat 5 Orașul sașilor Când adormiţi tun 6 Se expune in vechea sinagoga, TVA la australieni Să nu sforăiţi.

7 Ioan Vasiu, Veche 8 Este dublu in Broos!, Oraș din jud. Bihor 9 Luat din carte, 365 zile Parlamentarilor

şi guvernanţilor

Vertical

1Orăștie pe vremea sașilor, Nimic 2 Avion romanesc, Unde vine Circul 3 Firma de ceaiuri 4 Neted, Aici se ține târgul de animale 5 Afară, Se găsește prin păduri 6 Institutul de Bioresurse Alimentare, TS 7 Fost primar si viceprimar al orașului 8 Oprește caii, Locuitor din centrul Italiei 9 Sat de lângă Orăștie

Nu vă mai victimizaţi, Faceţi ceva să fiţi apreciaţi, Osul la treabă de la început de an, Dar nu cu gândul… la ciolan.

Domnului preşedinte, la cumpăna dintre ani În seara asta, dom’ Traian, Nu te mai răsti la mine, Fiindcă-i sfârşit de an Vreau şi eu să trăiesc bine.

În ţara asta În ţara asta nu poţi ajunge premier TAUR 21.04-21.05: Săptămâna debutează bine şi nu vă gândiţi decât la apropiatele sărbători. Aveţi şi de ce. Finanţele par să vă zâmbească mai mult ca oricând şi vă faceţi timp mai mult pentru dumneavoastră. Poate încercaţi şi o schimbare de look sau mai achiziţionaţi ceva pentru casa.

GEMENI 22.05-21.06: În primele zile ale săptămânii pare că nu vă simţiţi în apele dumneavoastră. Ideile bune vă vin când nici nu vă aşteptaţi. Dacă ar trebui să aduceţi timpul înapoi, probabil că veţi alege alt drum sau pe altcineva. Regretele oricum nu mai contează. Fruntea sus şi mergeţi mai departe.

RAC 22.06-21.07: Nu lăsaţi nimic la voia întâmplării. Cineva vă datorează o sumă de bani iar scadenta se apropie. Fiţi atenţi ca încercarea de a-i recupera mai devreme nu se produce înaintea weekendului. Câteva oportunităţi de mici afaceri vă fac să priviţi cu încredere înainte.

LEU 22.07-22.08: Vă veţi bucura de compania celor mai buni prieteni şi afacerile personale vor progresa, fiind o săptămână de bun augur. Cineva apropiat va aduce aminte de câteva divergenţe din trecut şi pe care le-aţi dat uitării mult prea repede. Poate trebuie să vă lămuriţi mai bine relaţiile.

Liber la.. prostie Astăzi, după cum se ştie, Este liber la prostie; Dar prostia-i supărată Fiindcă este abuzată.

La nunta din Cana Galileii La nunta ce s-a-ntâmplat În Cana Galileii Fost-a şi Iisus chemat În Cana Galileii (bis) Iară mama lui Iisus Văzând că nu e vin de-ajuns Zise: Fiul meu iubit Vinul li s-a isprăvit (bis)

Horoscopul săptămânii:

Sorcova, vesela, Să trăiţi, să înfloriţi, Ţara ca s-o moşteniţi.

Vechi năravuri şi minciuni Cu titlu de promisiuni, Să fiţi mai demni şi mai buni, Să rezistaţi curajos La lovituri de… baros, Că noi ne-am cam săturat Fiindcă ne-au considerat Poligon de încercare Cu e-urile din mâncare, Să fim mai demni, mai oneşti La Bruxelles şi Bucureşti. „Ghiocei” să nu mai fiţi, Să staţi drepţi, să fiţi uniţi Şi să nu vă mai pârâţi.

Gândiţi-vă la popor Ca s-avem în toate spor, Iar la anul care vine Să trăim şi noi mai bine, Să nu mai auzim de tăieri Şi de remanieri, Nu mai vrem regim de turmă, Deci, ştiţi voi, mintea era la urmă.

Eu atât am avut de spus; Să v-ajute Cel de Sus. La anul şi la mulţi ani !

Vic Virgil Bălan

Atunci Hristos s-a sculat Şi slugile El le-a chemat Apa-n şase vase-au pus Şi le-au umplut până sus (bis) Hristos le-a blagoslovit În Cana Galileii Apa-n vin s-a prefăcut În Cana Galileii (bis) Atunci toţi s-au bucurat În Cana Galileii Pe Hristos dac-au aflat În Cana Galileii (bis)

SĂGETĂTOR 22.11-21.12: Sensibilitatea pare să vă caracterizeze în aceste zile. La locul de muncă şi acasă sunteţi sufocaţi de atâtea probleme. Vă asumaţi cam mul18. XII - 24. XII 2013 te şi s-ar putea să nu le puteţi duce pe De CASANDRA toate. Nu vă forţaţi prea tare, este important să nu vă risipiţi energia.

FECIOARA 23.08-22.09: Putem să spunem că, efectiv, da norocul peste dumneavoastră! Acest CAPRICORN 22.12-19.01: Prima jumătate a lucru vă va permite să vă faceţi noi prieteni ade- săptămânii este schimbătoare. Treceţi mult prea văraţi, afacerile să prospere şi puteţi să începeţi repede de la o stare la alta. Nici prietenii nu vă să gândiţi şi un plan de dezvoltare. Cei de acasă menajează. Sunt prea aroganţi cu dumneavoasva ajuta şi vă sprijină moral în tot ceea ce între- tră şi trebuie să le amintiţi că nu aveţi de ce să prindeţi. le suportaţi hachiţele. Atâta vreme cât jucaţi corect nu aveţi de ce să vă temeţi.

BALANŢA 23.09-22.10: Niciun sfat nu este mai bun decât să fiţi cu ochii pe bani. Investiţiile VĂRSĂTOR 20.01-18.02: Persoane influenţe vă consistente trebuie să fie amânate în aceste zile, vor lăuda la locul de muncă pentru atâta dăruire deoarece vă pot aduce probleme. Mare atenţie şi nici recompensele nu întârzie. Dacă veţi şti sădacă semnaţi acte. În weekend, mai bine rămâ- i abordaţi poate veţi obţine mai multe beneficii neţi aproape de casă. Nu vă aventuraţi în cine decât vă puteţi imagina. Sănătatea bună va deştie ce călătorii. termina să mergeţi mai departe cu proiectele şi să le finalizaţi mai repede.

SCORPION 23.10-21.11: Planurile de vacanţă ar putea fi modificate şi acest lucru vă poate PEŞTI 19.02-20.03: Membrii familiei vă sprijină provoca o mulţime de neplăceri. Munca este şi sunt de acord cu planurile pentru apropiatele susţinută în perioada imediat următoare iar stre- sărbători. Nici nu vă imaginaţi cât de mult se vor sul acumulat va face irascibili. Copiii vă complica bucura când vor vedea câte surprize le-aţi preşi ei situaţia. Ar trebui să nu le mai permiteţi să gătit. Farmecul dumneavoastră îşi dovedeşte profite de răbdarea dumneavoastră. utilitatea reală în momentele delicate.

ORĂȘTIE

ORGANIZAȚIA PPDD ORĂȘTIE DOREȘTE TUTUROR ORĂȘTIENILOR ȘI NU NUMAI LOR CA:

LA MULȚI ANI! PRIMAR IOAN VĂLEAN

Primăria comunei ORĂȘTIOARA DE SUS

FARMACIILE TACOMI DIN DEVA

VĂ UREAZĂ CU PRILEJUL SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ ȘI A ANULUI NOU FERICIRE ȘI PROSPERITATE!