Vorba nr 59

Povestea vorbei:

SCAUNUL DE JUDECATĂ AL ORĂŞTIEI Au trecut aproape opt veacuri de la întâia atestare documentară a Orăştiei la 1224. Prin privilegiile primite de către saşii colonizaţi, aceştia au avut, pe întreg parcursul evului mediu, autonomie judecătorească.

Administrativ, Orăştia se afla în fruntea unuia dintre cele şapte scaune săseşti alături de Sebeş, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu şi Rupea, a căror menţionare datează de la sfârşitul veacului al XIII-lea.

Se poate afirma că există 700 de ani de exercitare directă şi autonomă a actului de justiţie, termenul de „Scaun al Orăştiei”, având semnificaţia de SCAUN DE JUDECATĂ, adică instanţă judecătorească.

La Orăştie, prima instanţă era condusă de un Stuhlrichte. Deasupra acestuia se afla un jude superior sau Judex Regalis, cu un grad de competenţă egal cu cel al conducătorilor de comitate. Judele Regal, numit de rege, era subordonat comitelui suprem al saşilor - Comes Saxorum, de la Sibiu. Apelul se judeca la Curia Regală, ocolind instanţa voievodală. În documente, primul jude regal menţionat la Orăştie este comitele Cristian, în anul 1367. În veacul al XV-lea sunt atestaţi români care au ocupat cea mai importantă funcţie judecătorească şi administrativă, între care Stoian Olahul – Românul, părintele marelui umanist Nicolaus Olahus, al cărui frate, Matia, a fost de asemenea jude regal la Orăştie.

Oraşul medieval şi Scaunul Săsesc, au avut prin instanţa lor, dreptul de paloş sau jus gladi, adică puteau pronunţa sentinţa capitală. În epoca modernă, la jumătatea veacului al XIX-lea, Orăştia devine capitala Districtului 10 din componenţa Transilvaniei, cuprinzând teritoriile comitatelor Hunedoara şi Zarand.

Centrul regional în jurul căruia gravitează 50 de localităţi rurale, Orăştia a avut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în perioada interbelică, o instanţă denumită Judecătoria de Ocol.

Un orăştian, jurist de excepţie, avocat şi profesor de drept, cu lucrări în domeniul istoriei Dreptului, a fost Alexandru Herlea (1907-1979).

O parte din studiile sale văd lumina tiparului în oraşul nostru. Lucrarea sa în trei volume „Studii de istorie a dreptului”, reprezintă până în zilele

„Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să-l considerăm prost.”

Carl Gustav Jung

noastre un element de referinţă în domeniu.

Nu trebuie uitat rolul cultural important şi influenţa benefică asupra comunităţii, pe care judecătorul Ioan Valeriu Todea l-a exercitat, acesta fiind iniţiatorul şi principalul donator al muzeului local. Am amintit doi dintre slujitorii dreptăţii, recunoscuţi şi respectaţi în comunitatea locală, ale căror stăruinţe, prin operă şi atitudine, subliniază şi mai mult nevoia de justiţie la Orăştie.

Existenţa unei instanţe judecătoreşti în localitatea noastră are o dimensiune istorică. Actul de justiţie, prin conotaţia sa etică şi morală, nu poate fi grevat de o dimensiune economică. Justificarea ideii unei „economii” lasă liberă perspectiva nelegiuirii şi a abuzului administrativ.

Doar dictatura comunistă a desfiinţat instanţa locală iar actul reparatoriu de reînfiinţare al Judecătoriei din Orăştie s-a plasat pe linia recunoaşterii importanţei funcţiei judecătoreşti într-o localitate urbană cu grad de municipiu.

Lipsa de reacţie a conducătorilor noştri politici este cel puţin suspectă, iar spectrul desfiinţării Judecătoriei şi Parchetului din Orăştie reprezintă dovada unei neputinţe. Pentru comunitatea noastră, dispariţia instanţei locale ar reprezenta un veritabil recul, un pas spre ruralizarea Orăştiei, o disoluţie către un stadiu pe care străvechiul burg transilvănean nu l-a mai trăit în seculara sa evoluţie.

Cercetător ştiinţific, Mihai Căstăian

Criteriul economic care stă la baza închiderii judecătoriei din Orăștie, ca de altfel același criteriu ce stă la baza închiderii altor 30 de judecătorii și parchete din ţară, acoperind peste 1000 de localităţi, mă face să urlu ca lupu’ la luna plină. Enorma gaură neagră se închide odată cu punerea pe drumuri a miilor de oameni ce au de rezolvat o problemă în instanţă. De data aceasta nu mai vreau să fiu generalist în exprimare, așa că trec direct la subiectul ce mă doare, și anume mult trâmbiţata zăvorâre a Judecătoriei Orăștie.

După ce anul trecut, și mai în toţi anii din 2009 încoace, parlamentarii colegiului ce cuprinde și Orăștia își făceau un titlul de merit din ce ar trebui să fie normal, anume să lupte pentru electorii ce i-au desemnat să ajungă la București (în satu’ cu

Pagina7

rejele, cum zâcea moșu’), normal fiind să păstrăm ce avem, munca domniilor lor fiind aceea de a aduce ceva în plus, nu de a conserva sau, mai grav, să ne facă a pierde din ale noastre (ceea ce este anormal).

Nu a existat an sau campanie electorală fără luptă pe judecătoria Orăștie, cărămida a înroșit pieptul parlamentarilor noștri, mândrindu-se cu rezolvarea acestei probleme ce iar a apărut.

E drept că și magistraţii au dat o mână zdravănă de ajutor pentru a se ajunge aici, monitorizarea instanţei de la Orăștie se face nu de ieri, de azi, ci din 2006, iar cei de acolo, mai mult ca sigur au știut acest fapt și tot la fel, au soluţionat cauzele, adică încet, că armata-i lungă. Cum drept este că trăim într-o zonă cu oameni ce prima dată își rezolvă problemele între ei, și-n caz extrem merg la judecată, iar medierea nu am inventat-o noi.

Or fi considerente economice, nu zic ba, dar tot la fel de bine nu pricep un lucru. De am un meşter

slab la lucru când fac casa, nu huloi zâdu’, schimb meşteru şi gat casa. Că nu-s bani? No, aici chiar că m-aţi lovit în bască, numa’ ieri fost-a o ştire cât mai câştigă Dan Radu Ruşanu, ori credeţi că-i sânguru’, ori, mai rău, că am mintea scurtă şi am zăuitat?

Da, domnilor, vă vorbesc și vă scriu în graiul bunicilor mei, nu l-am uitat, cum nu o să uit adevărul, că din Ardeal pleacă banii la București și nu invers, că la 1224 Orăștia avea autonomie judecătorească, iar stâna lui Bucur nici nu apăruse pe hartă.

Da, domnilor, voi milita ca să nu decad din drepturile pe care istoria mi le-a dat, și nu vremelnic, cum e un parlamentar sau altul. La comuniști le-a fost frică de spiritul cultural și economic ce fierbea la Orăștie și au făcut tot ce le stătea în putinţă să nu redevină orașul elitelor, oare ne luptăm și acum cu aceleași mentalităţi?

Dan Orghici

Tinerii liberali din Orăştie au „ţintit iubirea”

Câteva zeci de juniori PNL Orăştie s-au dovedit a fi un real ajutor pentru Cupidon cu ocazia Zilei Îndrăgostiților.

Având în dotare multă bună dispoziţie şi zâmbete, mai mulţi tineri ai organizaţiei TNL Orăştie, în frunte cu preşedintele TNL judeţean, Raul Stoica, cu preşedinta tinerilor liberali din Orăştie, Andreea Călţun Caraşcă şi cu consilierul judeţean Radu Turdean, au împărţit îndrăgostiților şi nu numai, câteva sute de cadouri dulci. „Acţiunea s-a desfăşurat în Centrul oraşului, iar trecătorii au fost încântaţi de ideea noastră. „Ţinteşte iubirea!” a fost o acţiune la nivel judeţean. Noi mulţumim pentru sprijin şi doamnei preşedinte PNL Orăştie, Viorica Popescu”, a declarat lidera tinerilor liberali orăştieni, Andreea Călţun Caraşcă.

Comunicat de presă Organizaţia municipală a PSD Orăştie a decis ca în fiecare zi de luni, în intervalul orar 16:30 – 18:30, consilierii locali ai PSD: Ardelean Alina, Țambă Alin, Paşca Ioan, Radu Petre precum şi preşedintele organizaţiei, Bălan Ovidiu, să acorde audienţe la sediul partidului (strada N. Bălcescu, nr.16, etaj 2) tuturor cetăţenilor Municipiului Orăştie.

Biroul de presă PSD Orăştie

A fi parlamentar – între om, vot şi decizie politică

Am aflat cu mirare despre intenţia de desfiinţare a Judecătoriei Orăştie şi Parchetului aferent, motiv pentru care vă rugăm a nu aviza un asemenea demers, pentru următoarele motive: 1. Pe lista instanţelor propuse a fi desfiinţate, cea din Orăştie este singura care îşi desfăşoară activitatea într-un municipiu (înfiinţat în ian. 1995) în situaţia în care rămân nedesfiinţate judecătorii din comune sau oraşe mici; 2. Orăştia are una dintre cele mai vechi tradiţii în domeniul justiţiei, instituţia Judelui Regal (faţă de judele scăunal cu competenţe mai reduse), aflându-se în Transilvania doar în Braşov, Făgăraş, Sibiu şi Orăştie. În anul 1504, la Orăştie era jude regal Ştefan Olahul (înrudit cu Vlad Țepeş) şi tatăl marelui umanist Nicolaus Olahus, cel care a tipărit aici prima Biblie în limba română (1582). În perioada 1852-1968, aici se afla o judecătorie mixtă, iar Judecătoria şi Parchetul actuale funcţionează din anul 1994; 3. Judecătoria şi Parchetul Orăştie deservesc o populaţie de peste 40.000 locuitori, cuprinzând municipiul Orăştie, oraşul Geoagiu şi comunele: Balşa, Romos, Orăştioara de Sus, Beriu, Turdaş, Mărtineşti, cu un număr total de 46 sate aferente.

Pe lângă acestea, la o distanţă de 15-25 km s-ar putea rearonda Judecătoriei Orăştie oraşul Simeria şi comuna Rapoltu Mare, nu să fie rearondată zona Orăştiei unei alte judecătorii, faţă de care multe localităţi s-ar afla la peste 100 km; 4. Planul de relansare a zonei Orăştie, care include cetăţile dacice, staţiunea Geoagiu Băi, parcul industrial şi multe alte domenii, nu este în

acord cu desfiinţarea instanţelor, care ar însemna un pas înapoi pentru zonă; 5. Considerăm că activitatea Judecătoriei Orăştie este eficientă şi într-o continuă creştere, doar statistic observând că în anul 2013, pe rolul instanţei şi Parchetului, s-au aflat pentru soluţionare peste 3500 de dosare civile şi penale.

Magistraţii au avut, de asemenea, un rol activ şi cu ocazia alegerilor locale, generale sau referendum.

Vă rugăm să constataţi că sunt judecătorii în ţară care au anual sub 1000 de cauze şi acestea nu sunt propuse spre desfiinţare.

Având în vedere aceste considerente, vă rugăm respectuos a susţine rămânerea în funcţiune în continuare a Judecătoriei Orăştie şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie, acest fapt fiind, în primul rând, în avantajul tuturor cetăţenilor din această zonă, care, în caz contrar, ar trebui să parcurgă distanţe mult mai mari, cu cheltuielile suplimentare aferente.

Cu stimă, Municipiul Orăştie Primar OVIDIU LAURENŢIU BĂLAN Oraşul Geoagiu Primar IOAN VĂLEAN Comuna Beriu Primar EMIL MOISE BÎC Comuna Romos Primar MIRCEA PĂTRÂNJAN Comuna Turdaş Primar REMI BOCŞERI Comuna Orăştioara de Sus Primar VASILE MARIAN INĂŞESCU Comuna Balşa Primar SIMION METEŞAN Comuna Mărtineşti Primar NICOAE BÂRCEAN

„A fi parlamentar – între om, vot şi decizie politică” Nu este deloc uşor să fii parlamentar. Eşti mereu prins între cuvântul pe care l-ai dat celor care ţiau oferit votul şi te-au delegat să îi reprezinţi în cel mai înalt for al ţării, pe de o parte, şi toate responsabilităţile care decurg din a face parte dintr-un partid aflat la guvernare, animat de viziunea de a duce ţara pe un drum al prosperităţii pentru toţi cetăţenii ei, de cealaltă parte.

Eşti, în aceeaşi măsură, dator să respecţi şi să rezolvi problemele oamenilor care te-au ales direct şi au decis că meriţi încrederea lor, şi să te integrezi în mecanismul politic care generează decizia politică pentru ţară.

O astfel de situaţie este cea a Judecătoriei şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria din Orăştie. Putem înţelege, pe de o parte, că există motive financiare întemeiate care au stat la baza hotărârii Ministerului Justiţiei, dar consider că, înainte de a se lua o decizie finală, trebuie să se facă o analiză pertinentă, pentru că în cazul Judecătoriei de la Orăştie, de exemplu, cheltuielile bugetare nu scad, ci cresc prin mutarea sediului instituţiei la Deva. Şi credem că se

pot găsi şi alte soluţii pentru susţinerea activităţii ei, între altele şi prin rearondarea altor localităţi către judecătoria din Orăştie. Actualul context economico-social nu este unul uşor şi înţelegem în bună parte care sunt cauzele ce impun raţionalizarea şi limitarea cheltuielilor bugetare, ca şi nevoia stringentă de a identifica noi surse care pot constitui un venit la bugetul de stat.

Suntem conştienţi, de asemenea, de cerinţa obligatorie a restructurării instanţelor şi parchetelor, în vederea reechilibrării numărului de angajaţi şi a sarcinii de lucru.

Dar avem, în aceeaşi măsură, răspunderea de a susţine interesele cetăţenilor pe care îi reprezentăm în acest for, şi să încercăm să le rezolvăm problemele cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi. Înainte de a se lua astfel de decizii importante, pe primul loc trebuie pus, întotdeauna, cetăţeanul.

Consider de datoria mea să onorez dorinţa alegătorilor din colegiu şi să încerc să fiu mesagerul doleanţei lor ca Judecătoria Orăştie să continue să funcţioneze în beneficiul lor în primul rând. Este, cred, atitudinea de urmat atunci când îi respecţi sincer pe toţi cei care te-au votat pentru că simţi că astfel te-au făcut direct răspunzător pentru ceea ce se întâmplă în viaţa lor, bine sau rău.

Doresc să mă pot întoarce în mijlocul oamenilor din colegiu şi să le pot spune, privindu-i în ochi: am încercat să fac tot ce a depins de mine ca lucrurile să fie bine. Am ales să onorez astfel votul pe care l-am primit.

Natalia Elena Intotero, Deputat PSD de Hunedoara

Ce vreau să spun de Cornel Nistorescu

România este din ce în ce mai împărţită. În câţiva ani, cetăţenii ei s-au alăturat taberelor aflate într-o bătălie oarbă. O vreme, România a fost ruptă în două. De o parte, USL -ul, de cealaltă, Traian Băsescu şi ciracii săi, între care serviciile, procurorii şi câteva instituţii de strâns cu uşa. Mă refer la ANI şi la DNA. Pentru cea mai mare parte a populaţiei, nenorocirea principală a vieţii noastre chinuite şi confuze venea de la preşedintele-jucător.

Doar de la el. Parcă ar fi jucat împotriva tuturor, încurcându-ne pe toţi. Restul erau valoare, morală, competenţă şi performanţă! Numai el ne stătea împotrivă, numai el împiedica înflorirea României europene. Mulţi şi-au imaginat că alungarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni ar fi sinonimă cu o eliberare de energii creatoare, cu un soi de revoluţie care să înfrângă aroganţa acestuia. Fluviul potenţialului românesc trebuia să răzbească împotriva unui vapor trântit de-a latul Canalului Sulina, în faţa tuturor aspiraţiilor înălţătoare. După eşecul referendumului, în fapt o operaţiune necesară, gestionată amatoriceşte şi trântită cu substanţial sprijin din străinătate, populaţia s-a răsfirat ca şiraful de

mărgele. USL-ul, PDL-ul vidanjat pentru a asigura materie primă unei noi construcţii politice, ungurii retraşi în aşteptate, Mişcarea Populară, ţiganii, hotărâţi şi ei să treacă de la statutul de masă de manevră la cel de partid poltic. Şi, mai nou, liberalii de o parte şi PSD -ul momit cu ”televiziunile noastre” de încă abilul şi hulitul mogul care este Dan Voiculescu. Ce ne arată această fărâmiţare de forţe politice? Ce ne arată de atâtea decenii, chiar de secole. Că politicienii români nu pot depăşi condiţia de gaşcă înregistrată legal. Că politica în preajma Carpaţilor este numai afacere. Că aproape toţi sunt posedaţi de proiecte individuale şi nimeni de unul de ţară care să strângă majoritatea populaţiei în jurul unui ideal. O veritabilă criză de luciditate domină dezbaterea public. Fiecare este angajat, plătit, suspectat, catalogat, înregimentat. Dacă îţi permiţi să formulezi o mirare privitoare la salariile ca un dezmăţ financiar de la Autoritatea de Supraveghere Financiară, eşti ştampilat ca duşman al liberalilor. Dacă faci aluzie la candoarea profesională a ministrului Transporturilor, eşti înghesuit la misogini şi la anti-

Interimatul la spital se apropie de linia de finiș Contactată de redacţia noastră doamna G. ACHIM, managerul interimar al spitalului munc. Orăştie, a declarat : Interimatul actual se încheia pe 3.04.2014, până atunci se va forma curând comisia ce va face ca concursul pentru postul de manager şi soluţionarea eventualelor contestaţii să fie dus la bun sfârşit, obiectivele principale ale noatre pe anul 2014 sunt: funcţionarea cabinetului de oncologie medicală – trim. 1 Februarie ac, funcţionarea spitalizării de zi pentru specialitatea de oncologie medicală 6 paturi - 1 Februarie ac , funcţionarea unui cabinet de investigaţii de imagistică medicală CT la nivelul spitalului în cadrul unui parteneriat – trim.II, finalizarea lucrărilor de reabilitare a Ambulatorului Integrat, precum şi continuarea dotărilor la nivelul ambulatorului, prin programul POR 2007-2013, creşterea gradului de finanţare din partea CJAS HD prin premisa realizarii Programului Naţional de Oncologie, realizarea funcţionalităţii 1 cabinet de oftalmologie , creşterea serviciilor contra-cost, în vederea îmbunătăţirii finanţării proprii, pentru serviciile care nu sunt acoperite financiar în contractul cu CJAS HD sau nu se regăsesc în contractare

USL-işti. Dacă ai curajul să-i reaminteşti primmini-strului cât de grosolană este condiţia financiară, politică şi mediatică a lui Sebastian Ghiţă, ţi se arată obrazul. Te-a pus Băsescu! Ce, Traian Băsescu nu i-a folosit pe atâţia pentru a împărţi torturile de la energie, de la Transporturi sau de la CNADR? De câteva luni, alungarea de la Cotroceni a preşedintelui Traian Băsescu a devenit principala preocupare politică. Un soi de program simplist de guvernare. Pentru mulţi, nici nu mai contează cât de împiedicat este ministrul liberal sau pesedist de la un domeniu sau de la altul. Parcă am intrat în isteria anilor '90, când o propoziţie politicoasă despre Ion Raţiu te transforma în agentul acoperit al marilor puteri. Îmi aduc aminte cum la Maia, în judeţul Ilfov, când am întrebat de ce au fost convocaţi toţi mecanicii agricoli la o şedinţă de partid, am fost alungat cu pietre. Acum, pentru că nu văd nici o diferenţă între practicile politico-

reabilitarea şi dotarea Laboratorului de analize medicale în vederea acreditarii, cu finanţare din Bugetul Local – trim.I, continuarea reabilitării cabinetelor de medicină internă şi recuperare medicală din cadrul Ambulatorului, cu finanţare din Bugetul Local – trim.I acreditarea Spitalului Municipal Orăştie – trim II-III, îmbunătăţirea gradului de contractare a serviciilor medicale în raport cu CJAS HD, ca rezultat al realizării obiectivelor prezentate anterior şi al rezultatelor din anul 2013 - trim.II, contractarea Programului Naţional de Sănătate pentru oncologie medicală, dezvoltarea serviciilor medicale spitaliceşti prin crearea unui compartiment de oncologie în spitalizare continuă, menţinerea echilibrului financiar şi scăderea treptată a cheltuielilor în raport cu veniturile şi implicit scăderea cofinanţării din partea Bugetului Local Orăştie, crearea unui ONG local în vederea creşterii sprijinului local la nivelul dezvoltării serviciilor medicale , îmbunătăţirea calităţii serviciilor hoteliere din Spital, îmbunătăţirea nivelului de comunicare. ” A concluzionat doamna Achim.

Vor urma noi alegeri la ACTIVITATE GOSCOM Actualul director al Societăţii Activitatea Goscom se va retrage din funcţie datorită împliniri vârstei de pensionare. Îi dorim domnului BODEA VIOREL sănătate și ani buni!

economice ale lui Adriean Videanu şi Elena Udrea, pe de o parte, şi cele ale lui Sebastian Ghiţă, Relu Fenechiu sau Dan Voiculescu, pe de altă parte, risc să fiu catalogat ca băsist, liberal sau naiba mai ştie ce.

Frământările politice din aceste zile nu ţin de nici una dintre nevoile stringente ale românilor. Sunt bătălii disperate pentru împărţirea puterii. Toate manevrele au la bază acelaşi scop. Şi se întemeiază pe aceleaşi practici. Cine decide şi cu ce se alege dintr-un exerciţiu de putere. Populaţia nu contează. Nici măcar în cazul acestor fărâmituri aruncate de la acelaşi balcon sub care fierbe mulţimea nemulţumită.

Un 3% la pensii, un nu ştiu cât la nivelul de trai, un nu ştiu cât la sută mai repede şi mai aproape de viitorul luminos… Dar tot cu aceiaşi, sau cu ceilalţi din cealaltă tabără, botezaţi niţel altfel, dar la fel de rudimentari, de nehaliţi şi de primitivi în abordarea situaţiei din România. Şi, între ei, populaţia derutată, nemulţumită, captivă ca între zidurile unui bazin în care se chinuie să înoate.

Niciodată românii n-au mai fost în situaţia de a alege între treipatru variante atât de perdante!

A fost autorizat adăpostul câinilor fără stăpâni

Serviciul Judeţean pentru Ocrotirea Animalelor Fără Stăpân (SJOAFS), din Orăştie a obţinut autorizaţia de funcţionare, declară pentru Vorba domnul Adrian Cioran. „Am reuşit să obţinem toate autorizările necesare la desfăşurarea în bune condiţii. Serviciul funcţionează la Orăştie, exista în adăpost săli de operaţie, cu mobilierul şi instrumentarul necesar.

Numărul angajaţilor este limitat, dar asociaţia se bazează şi pe voluntariat. Deci, cine vrea să scape de un maida-nez îl poate duce la centru în orice moment.

Conform organigramei ADI, serviciul este format din şase adăposturi în tot judeţul: la Orăştie, la Petroşani, la Uricani, la Hunedoara, la Simeria şi la Călan. În fiecare adăpost va lucra un veterinar coordonator centru, un tehnician veterinar, câte doi ecariseori–îngrijitori şi un şofer ecariseor. Hrana pentru câini va costa 67.500 de lei pe an.”

Magazinul HORTICOM DIN ZONA SPITALULUI VĂ OFERĂ O GAMĂ DIVERSIFICATĂ DE PRODUSE ALIMNTERE DE LUNI PÂNĂ VINERI 8-20 SÂMBĂTĂ 8-17 DUMINICĂ 9-17

Fostul ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, a plătit peste șase milioane de euro din banii statului pentru brățări dacice false • Dovada falsurilor a fost prezentată în instanță de maestrul Gheorghiță Mateuț • Este vorba de o expertiză realizată de cel mai vechi laborator european: Brussels Art Laboratory • Potrivit Institutului din Bruxelles, brățările dacice sunt "de dată recentă" • ZIUAnews solicită anchetarea magistraților, a fostului ministru al Culturii și a tuturor celor care au fost implicați în modificarea istoriei României și în devalizarea bugetului național în urmă cu șapte ani.

ZIUAnews solicită anchetarea magistraților, a fostului ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, și a tuturor celor care au fost implicați în modificarea istoriei României și în devalizarea bugetului național în urmă cu șapte ani. Autoritățile s-au folosit de expertul infractorilor, pe care l-au transformat în martor și expert al acuzării, pentru a confirma veridicitatea istorică a brățărilor. Nici un moment nu s-au gândit de ce au fost găsite 38 de brățări într-un singur loc, de parcă toți dacii s-au îngrămădit să-și depună brățările în aceeași groapă, descoperită 2000 de ani mai târziu, de trei inși.

Ziarul ZIUA a lansat autorităților, de la începutul dosarului penal, solicitarea de a stabili cu exactitate unde este groapa în care au fost descoperite cele 30-4050 de brățări pentru că, după 8-9 ani de procese, nu se cunoaște încă dacă aceasta este în Sarmizegetusa, ori la un kilometru depărtare, ori pe o culme numită Căprăreața, aflată în afara oricărui sit arheologic.

ZIUAnews vă prezintă în

exclusivitate documentul care probează că brățările dacice au fost făcute din „goarna lui Tudorică", folosindu-se, după cum am spus cu ani înainte, aur de la Roșia Montana, și, ulterior, vândute unor străini dornici de a deține piese istorice.

Statul român, prin liberalul Adrian Iorgulescu, polițistul Aurel Condruz și procurorul Augustin Lazăr, în prezent procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba, și-au creat cariere pe spinarea acestui dosar, au justificat cheltuirea a peste șase milioane de euro și n-au realizat nimic. Brățările dacice aflate în Muzeul Național de Istorie a României sunt false!

Brățările recentă"!

sunt

„de

dată

La ultimul termen de judecată din dosarul aurul dacilor, derulat la Curtea de Apel Alba, maestrul Gheorghiță Mateuț a depus o expertiză semnată, în iunie 2000, de expertul în artă și specialistul în tehnici de laborator P.H. Laycock, de la Institut Superieur Industriel de Bruxelles, care arată că brățările sunt “de dată recentă”. Redăm mai jos concluziile raportului de expertiză semnat de Laycock. “Subsemnatul, P.H. Laycock, expert în artă și specialist în tehnici de laborator, autorizat de Camera belgiană a Experților în opere de artă și de camera experților belgieni privind chestiuni legale și de arbitraj, declar că am examinat cu ajutorul unui microscop binocular brățara de aur, a cărei fotografie este atașată mai sus, și dimensiunile precise ale acesteia sunt: diametru 120 mm, înălțime 99 mm. Pe

AJUTĂ-TE SINGUR!

Departe de-a avea sunetul obișnuit al tumultului marilor orașe, viața într-o veșnică mișcare, mulțimea de evenimente care se desfășoară și, până să te obișnuiești ești gata amețit, Orăștia vremurilor apuse nu se mai poate recunoaște în zilele noastre.

Târgurile de aici, meșteșugurile cărora le-a dat viață și nemurire, tot ce însemna artă în acest burg, îi dădeau un aer misterios și senzația de importanță pentru locuitorii săi. Chiar și în timpul așazisei „dictaturi ceaușiste”, mare parte a statutului i s-a păstrat în ciuda celor ce vor să-i fure din aura strălucitoare pe care a avut-o dintotdeauna. Acum suntem pe cale să pierdem tot. Răzlețirile, mai mult sau mai puțin filozofice, ale celor ce-au avut în mâini frâiele administrării Orăștiei și vecinătăților sale, a valorilor istorice și economice zămislite aici de-a lungul timpului, a tradițiilor ucise și reînviate de nu știu câte ori, până când au ajuns să fie orice altceva, numai tradiție nu, fiecare ambiție politică și personală împlinită în Orăștie – toate acestea – și-au pus adânc pecetea asupra vieții de zi cu zi a orăștienilor, schimonosindu-le sentimentele, trăirile, mentalitățile de grup și individuale, până și izbânzile le-au fost deformate și umbrite, ca să nu mai vorbim de raportul dintre bucuriile și necazurile lor, împuținat pe zi ce trece.

O privire fugară prin Orăștia de azi: străzi pe care nimeni nu reușește să le păstreze curate, clădiri pe care indiferența se încăpățânează să le lase în paragină, populație cu sentimentul de nemulțumire întipărit în ceea ce fac și în comportament, dar care s-a obișnuit să vocifereze doar la colțul străzii și prin cafenele, gesturi specifice mediocrității cultivate, se pare, singura cu perseverență, și lumină din plin, dar o lumină care, paradoxal, nu reușește să lumineze mai nimic.

baza examinării microscopice a suprafeței acesteia, certific că această bijuterie este de dată recentă, așa cum este atestat de caracteristicile depunerilor, absența coroziunilor, regularitatea manufacturii și descoperirea unor urme lăsate de unelte moderne”. În anul 2000, când această expertiză a fost realizată la cererea unuia dintre antreprenorii din Deva,

înainte de începerea oricărui dosar penal, descoperirea unor obiecte încadrabile ca fiind de patrimoniu și nepredarea lor era considerată contravenție, nu infracțiune!

Filiera aurului Mai mulți antreprenori din Deva au descoperit, în urmă cu mai bine de 13 ani, o schemă pentru a obține bani ușor, profitând de istorie

Poveștile, cu tâlc, interesante sau hazlii, vechi și noi, ale Orăștiei, se promovează azi, scoase la lumină din manuscrise și tipărituri uitate prin diferite arhive și colecții personale, doar de câțiva oameni care găsesc plăcută îndeletnicirea de-a scormoni trecutul. Dar cei mai mulți nu le prețuiesc, manifestă indiferență și scepticism față de istoria locală. Nici pentru viitor nu manifestă mai mult interes. Preocupările majoritare sunt, și la noi ca peste tot, pentru noutățile în materie de gadgeturi, ca fapt divers care le mănâncă aproape tot timpul.

Distracția câștigă sistematic teren în defavoarea muncii, cu precădere în rândul „tinerilor” care au depășit vârsta maturității și ar trebui să se ocupe de altceva. Puțini sunt cei ce pot să-și întemeieze legal o familie, susținută nu numai de atracții și sentimente, ci clădită și pe baze materiale. În general tinerii și tinerele „se iau”, adică proaspăta pereche se mută împreună la părinții unuia și ajung să fie întreținuți de aceștia, lăsând aspectele legale – căsătoria la starea civilă – pe mai târziu, evitând astfel și neplăcerile unui eventual divorț în cazul în care lucrurile nu vor merge bine. Între timp apar copiii, și alte priorități, pe care le vor rezolva tot părinții.

Urmăm căile și direcțiile care ni se deschid fără nici un efort, de evoluția lumii. E greu pentru numai o mână de oameni să tragă după ei resturile civilizației pe care le place să creadă că le reprezintă. La Orăștie, în împrejurimi… și peste tot. Ajutoarele oferite de stat sunt prea mici, numărul celor ce au nevoie de ele prea mare și într-o continuă creștere. Se pare că vremurile pe care le trăim nu mai pun preț pe ideea de „ajută-te singur”, adică să ai măcar bunăvoința de-a te lăsa ajutat, în condițiile în care regula generală este aceea de profit.

Virgil Sabău

și de dorința unor oameni de afaceri străini de a deține obiecte istorice. Ca atare, afaceriștii, deveniți ulterior inculpați în dosarul “Aurul Dacilor”, au achiziționat aur pur de la Roșia Montană, din care, cu ajutorul unor meșteșugari și al mai multor experți din cadrul Muzeului Deva, au confecționat brățările. Acestea imitau aproape la perfecție brățările dacice din argint. Grupul de escroci a pus la cale o adevărată filieră pentru scoaterea pe piață a brățărilor, găsind experți, case de licitație dornice să scoată la vânzare asemenea obiecte și bineînțeles, cumpărători privați. Șmecheria întregului plan era următoarea: nimeni nu putea proba adevărata istorie a dacilor sau a meșteșugurilor lor, dovadă că, de abia după începerea dosarului penal au apărut cercetători care au susținut că dacii aveau cultura aurului.

Poziționați într-un spațiu istorico-geografic aproape virgin, sub influența a 50 de ani de istorie fabricată de comuniști, antreprenorii deveni au găsit soluția pentru a face vandabile brățările din aur: dacii le purtau pe mâini și le-au îngropat pe toate într-un singur loc, pentru că erau foarte bogați, dar nu foarte deștepți.

Au câștigat din asta sume bune, până ce unui politician i-a trecut prin minte că nimeni nu poate proba că brățările sunt false. Ca atare, statul le răscumpără, noi primim medalii, bacșișuri sub formă de prime, ne facem cariere și escrocheria devine cu dublu sens. În mare, aceasta este istoria dosarului “Aurul Dacilor”, în care escrocii au fost escrocați.

Înverşunat în poezie – Ion Scorobete Fiind hunedorean, devenit timișorean și, din când în când, parizian. Dar poet tot timpul, în fiece clipă, pentru că altfel nu poate. Nici când este avocatul sobru care trebuie să convingă, nici când este grădinarul meticulos cu florile și cu zarzavaturile pe care le pândește cum dau colțul și se înfiripă.

Cauza sa și grădina sa deopotrivă se reunesc în ceea ce se cheamă a fi poezia. Ion Scorobete a scris poezia subtilă pe care a trăit-o, a scris și romane, este și jurnalist și, aș zice, i se poate atribui noțiunea de cercetător și fin istoric. Un om de o acuratețe mai rară, despre care eu, unul, cred că nu știe să obosească vreodată. Faptul că instituțiile statului și-au amintit de el, simbolic, pentru a-i oferi o distincție onorifică, nu poate fi decât de bine.

Felicitări, maestre al gândului scris – și prietene!

Daniel Marian

Din păcate pentru ei, îi așteaptă ani grei de pușcărie, pentru că niciun om politic nu va putea să își asume responsabilitatea de a recunoaște public că un coleg, fie el și liberal, un procuror, fie el și procuror general, și un milițian, fie el șef la IGP, au deturnat milioane de euro pe sub nasul lor.

Barbra - agent dublu Pentru a-și asigura condamnările inculpaților în acest caz, procurorul Lazăr Augustin și polițistul Condruz au apelat la un expert-martor pe care l-au prezentat presei ca fiind cel mai mare specialist în brățări dacice, Barbra DeppertLippitz. Culmea, aceasta a fost cea care a văzut prima dată brățările, de la escroci, și care, contra unor comisioane, le-a dat acestora fix ce aveau nevoie pentru a le scoate la vânzare - certificatul de autenticitate.

După ce a demarat dosarul penal în România, Barbra Deppert-Lippitz a fost contactată de autoritățile române și, de această dată, din nou, pentru un onorariu de la autoritățile române, a susținut că brățările sunt reale, dacice.

Nici procurorul Lazăr Augustin, nici polițiștii care au lucrat la acest dosar, dar nici Iorgulescu nu s-au chinuit să verifice modul în care Lippitz a analizat prima dată brățările, la fel cum nu au fost interesate să afle de ce, în calitatea sa de expert în antichități, deși a susținut în instanță că a avut îndoieli cu privire la proveniența obiectelor, nu a anunțat nicio autoritate, română

sau germană, ci doar și-a încasat comisionul.

Mai mult, în timpul procesului, încă înainte de a exista vreo condamnare în acest caz, statul român a început să plătească sume colosale, de ordinul milioanelor de euro, către deținătorii străini de brățări, pentru a le răscumpăra, fără ca măcar să verifice autenticitatea acestora și dacă cumpărătorii au fost de bună-credință, așa cum le impunea legea. Dacă ar fi descoperit că deținătorii nu au fost de bunăcredință și aveau dubii cu privire la proveniența brățărilor, statul român ar fi trebuit să solicite confiscarea lor, nu să le răscumpere! Culmea, cea prin conturile căreia s-au făcut răscumpărările, cu acordul lui Iorgulescu, a fost chiar Barbra Deppert-Lippitz!

Acuzațiile maestrului Mateuț Maestrul Gheorghiță Mateuț a declarat, pentru ZIUAnews, că această expertiză demonstrează că nu există obiect material, și, ca atare, nu există faptă! Mai mult, maestrul a explicat, pentru ZIUAnews, că în acest dosar numai în faza de urmărire penală au fost făcute de către specialiști, nu de experți, constatări tehnico-științifice, nu expertize, iar instanțele au refuzat să dispună realizarea unor expertize care să certifice, mai presus de orice îndoială, autenticitatea brățărilor! Atitudinea

„La Eugen Evu, muzica răzbate din profunzimile textului poetic, amintita simbiozămuzică-vers încărcându -i structural poezia, poezie străbătută de efluvii eufonice, luminoase, cu toate acestea, numai în aparență, ca o încăpere scăldată în razele soarelui, dar în care cântă stins un flaut. Eugen Evu este o lebădă cu gâtul străpuns”, ADRIAN POPESCU, Revista „Steaua”, februarie 1979. „Atât formula, cât și temele iradiante, de o Eugen Evu cu fiul său Sorin recurență implacabilă, Sargețiu, în 1988, la lansarea cărții ale liricii lui Eugen Evu “ Ram cu oglinzi”.

instanțelor, dar și a procurorului Lazăr, este una inexplicabilă. De ce ar fi ales reprezentanții statului să plătească milioane de euro opunându -se unei expertize care ar fi demonstrat autenticitatea bunului răscumpărat?

Mateuț a precizat că a solicitat instanței să decidă achitarea inculpaților, pe motiv că fapta nu există! "Lipsește obiectul material și consecința este că nu există faptă fără obiect material, pentru că obiectul aici este element constitutiv al infracțiunii, fără obiect material nu există infracțiunea de furt. Dacă lipsește obiectul, s-a dus dosarul, nu mai există cadru, în situația în care se ia în considerare această expertiză.

Am solicitat achitare pe motiv că fapta nu există, procurorul de ședință nu a contestat această expertiză, dar ea, fiind prezentată de părți, are caracter extrajudiciar, pentru că nu este una care să fi fost încuviințată de instanță și de aceea, în general, în practică, se acordă mai puțină importanță. Dar, oricum, e o piesă foarte importantă. S-a cerut la curte o expertiză și s-a respins, cred că cei care au făcut expertiza sunt numai specialiști, nu experți, și cred că doar la urmărire s-a făcut o constatare. S-a respins cererea de realizare a unei expertize, și de aceea s-a recurs la o expertiză extrajudiciară, pentru că există mari dubii despre identitatea obiectelor. Nu s-au depus în instanță nici dovada locului exact unde se presupune că a fost comisă infracțiunea, nici dovada că locul respectiv face parte din vreun sit, deși am cerut să facă dovada că erau în evidența ministerului, pentru că la furt bunul trebuie să se afle în posesia sau detenția persoanei vătămate, trebuie să fie în stăpânirea de fapt a proprietarului, altfel nu este furt, ci ar putea fi însușirea bunului găsit, care are alt regim juridic. Ei nu au făcut dovada posesiei, care e un element esențial, nici când am cerut noi, nici nu puteau, nu au asemenea evidențe, totul se bazează pe presupuneri, nu pe elemente materiale. Părerea mea este că în acest dosar trebuie să fie pronunțate achitări, o dată că nu există identitate de obiect și există această suspiciune și apoi că niciodată nu au fost în posesia statului, a ministerului, niciodată".

Dovada că procurorii nu știu cine ce a furat este faptul că, după trimiterea în judecată a primului grup de antreprenori, în sarcina cărora

procurorii au reținut că au furat 13 brățări, anchetatorii au susținut că, de fapt, numai o brățară din cele 13 au fost furate de acest grup, restul de altele!

Asta după întocmirea rechizitoriului și desesizare!

Ministerul Culturii refuză să facă dovadă vătămării ZIUAnews a solicitat Ministerului Culturii, parte civilă constituită pentru 6,6 milioane de euro în dosarul „Aurul Dacilor", încă de acum trei săptămâni, să facă dovada că din situl Sarmisegetuza Regia ar face parte culmea Căprăreața, de unde bănuiesc procurorii că s-au furat brățările. Deși o astfel de solicitare ar fi trebuit soluționată în mai puțin de 24 de ore, pentru că MC ar fi trebuit să aibă această dovadă, de vreme ce se consideră vătămată prin acțiunile inculpaților, după trei săptămâni, solicitarea ZIUAnews se plimbă pe la Deva, la Muzeul Civilizației Dacice, la Consiliul Județean Hunedoara și la Institutul Național al Patrimoniului.

Incredibil este că Ministerul nu a depus, conform maestrului Mateuț, nici la dosar aceste acte! Cu alte cuvinte, „Aurul Dacilor" este un dosar în care nicio autoritate nu poate proba autenticitatea obiectului material al unei infracțiuni, nu poate proba că a deținut vreodată obiectul, locul din care acesta a fost sustras!

Kosonii - altă țeapă!

Nu numai brățările dacilor au fost replicate de antreprenori dornici de un ban câștigat rapid pe spatele unor colecționari. Și kosonii, monedele dacilor, au fost copiați și replicați pentru export, numai că, fiind cunoscute caracteristicile acestora, și având imprimări descrise în foarte multe studii și tratate de-a lungul timpului, falsificarea acestora s-a dovedit extrem de dificilă.

Brussels Art Laboratory cel mai vechi laborator european Institutul din Bruxelles la care a fost făcută expertiza brățărilor dacice are 27 de ani de experiență și este, conform propriei prezentări, "cel mai vechi laborator european care asigură clienților teste științifice, este singurul laborator european condus de un expert autorizat de camera națională a experților în artă".

Articol republicat din: ziuanews.ro

Album literar:

Eugen Evu la 70 de ani; confirmări sunt fixate încă de la primul volum (1976). Pământul exaltat e un „pământ de leac”, conotat în registrul matern, cu valențe de o pozitivitate infailibilă. Mistica plaiului își asociază cultul eroilor și simbiologia jertfei. „De spus seara” (1982) este aproape o rugăciune pe când „Hamlet” se deschide spre o retorică mai degajată, ironică și sarcastică. În „Ţara poemului meu” (1983), conștiința comunitară a poetului e exprimată tranșant: „sunt dispus să duc idealul comun în spinare”, ION MIRCEA, Revista „Transilvania”, 1986.

Dan Orghici



vinde bijuterii din aur şi argint cu plata în rate;  fără dobândă; - cântărire şi verificare gratuite; - cumpără aur şi argint; - se fac reparații la bijuterii de aur şi argint.  

pentru clasele a XI-a și a XII-a.

Calendarul de simulare pentru clasa a XI-a și a XII-a este:3 martie 2014: Simulare - proCentru

prima dată simulări la nivel național pentru Bacalaureat și Evaluare Națională; simulările vor avea loc la aceeași dată pentru toate școlile și cu aceleași subiecte.

Adriana Chira Unitățile de învățământ arondate

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „DOMINIC STANCA” ORĂȘTIE Simulare a examenului de Evaluare Națio- ba scrisă - Limba și CE 4 ȘCOALA GIMNAZIALĂ „DR. AUREL VLAD” ORĂȘTIE ȘCOALA nală și a Examenului de Bacalaureat literatura română; ȘCOALA GIMNAZIALĂ „CONSTANTIN DAICOVICI” BERIU GIMNAZIALĂ 4 martie „DR. AUREL COLEGIUL TEHNIC AGRICOL „ALEXANDRU BORZA” GEOAGIU Săptămâna această se desfășoară testarea 2014: Simulare - proVLAD” ȘCOALA GIMNAZIALĂ „HADRIAN DAICOVICIU” ORĂȘTIOARA DE SUS ORĂȘTIE de simulare a Evaluării Naționale pentru clase- ba scrisă - Limba și ȘCOALA GIMNAZIALĂ ROMOS le a VIII-a. Centrul de examen este Școala Gim- literatura maternă nazială „Dr. Aurel Vlad” și sunt arondate un 5 martie 2014: Simulare - proba scrisă - Pronumăr de 6 școli, având un număr de 293 de ba obligatorie a profilului E.c.; elevi participanți la examen. Calendarul de si7 martie 2014: Simulare - proba scrisă - Promulare pentru clasa a VIII-a este: ba la alegere a profilului și a specializării E.d.; 18 februarie 2014: Simulare - Limba și lite- 14 martie 2014: Afișarea rezultatelor ratura română - proba scrisă; Probele la simulările naționale încep la ora 19 februarie 2014: Simulare - Matematica - 9, accesul este permis în săli până la ora 8.30. proba scrisă; Timpul destinat elaborării lucrării pentru elevii 20 februarie 2014: Simulare - Limba și lite- clasei a VIII-a este de 2 ore, iar cel destinat elaratura maternă - proba scrisă; borării lucrării pentru elevii clasei a XII-a este 7 martie 2014: Afișarea rezultatelor de 3 ore. Rezultatele obținute de elevi sunt Subiectele și baremele se afișează pe analizate la nivelul fiecărei unități de învățăwww.subiecte2014.edu.ro, în fiecare zi de exa- mânt prin discuții cu elevii, dezbateri la nivelul men, după ora 15. clasei, ședințe cu părinții. Notele obținute la În perioada 3-7 martie 2014 se vor susține simulările naționale nu se trec în catalog. examenele de simulare ale Bacalaureatului Amintim că anul acesta elevii susțin pentru

Scris de Corneliu Vlad E un lucru mai rar întâlnit să scrii „la zi“ despre Rusia și ruși și să nu fii luat fie drept rusofob, fie rusofil sau, și mai și, agent de influență al KGB-ului. Și, pentru a nu avea de-a face cu o asemenea alternativă disconfortantă, de tip Scila-Caribda, unii autori – Churchill, de pildă – glosează pe tema enigmei eterne care e realitatea rusă, sortită a nu fi niciodată dezlegată. Sunt însă și dintr-aceia care nu iau în seama dificultățile și riscurile de tot felul și se apropie de faptul rus - pentru a-l înțelege și a-l comunica - fie cu uneltele și priceperea omului de știință, fie prin cunoaștere directă, nemijlocită, la fața locului. Universitarul francez Georges Nivat merge pe ambele formule: este unul din marii slaviști ai momentului, cunoscător temeinic și pasionat al limbii și istoriei, culturii și civilizației ruse, dar și un neobosit și mereu curios călător prin Rusia profundă căci, cu palmaresul itinerariilor parcurse de el în imensitatea întinderilor intercontinentale euro-asiatice, nu mulți voiajori străini, dar nici „localnici“ ruși, ar putea rivaliza.

Iată întrunite așadar datele esențiale pentru o mărturie documentată și sinceră despre Rusia, o dovadă că despre realitatea rusă se pot scrie și cărți adevărate, că există (și) o Rusie „altfel“ decât acele „Rusii“ pe care se bate atâta monedă falsă, și pe care se construiesc, din interese conjuncturale sau cu bătaie lungă, stereotipuri fie laudative, fie ponegritoare. Editura Compania, care și-a obișnuit cititorii cu asemenea cărți „altfel“, dar de fapt „astfel“, publica, într-o colecție a sa care se cheamă chiar „AltFel“, o carte-antologie a profesorului Nivat sub titlul, cum nu se poate mai potrivit, „La pas prin noua Rusie“. De zeci de ani hoinărește… cu noimă prin această Rusie Georges Nivat, după ce a cunoscut, în timpul studiilor la Moscova, și Rusia mai „veche“, cea sovietică.

Nimic din ce e rusesc pare să nu-i fie străin autorului. De bună seamă că nu înțelege chiar totul, dar nici rușii nu înțeleg totul. Căci, zice la un moment dat: „Privatizarea merge bine, dar e un fel de monstru din Loch Ness despre

care nimeni nu are o idee precisă“.

Greu de fixat prezentul, și mai greu viitorul Rusiei și al oamenilor ei, dar nici trecutul nu e lesne de judecat. Cartea reamintește (ceea ce, de fapt, mai nimeni nu știa) spusele, din 1866, ale unui anume istoric Karelin: „Petru (cel Mare, n.n.) e parcă viu printre noi. Continuăm să ne raportăm la el, cum o făceau și contemporanii lui, îl iubim sau nu-l iubim, îi slăvim meritele sau le diminuăm… Va trebui să treacă multă vreme până să-l putem judeca senin pe Petru, imparțial, o judecată care va hotărî cine suntem noi de fapt și încotro ne îndreptăm“.

Nu sună asurzitor de actual aceste fraze? Nu se simt vizați de ele, acolo unde sunt, Napoleon, Kennedy, Antonescu, Ceaușescu și atâția alții din istoria universală?

Schimbările epocale din Rusia, de la „recenta“ confluență milenară, nasc mereu întrebări, fie ele simple sau existențiale. De pildă, „ce înseamnă să fii rus“, în aceste vremuri. Întrebare, azi, cu conotații tragice, observa autorul, căci, explică el, „odată cu libertatea, «rusismul» nu mai este dat de putere, fiecare trebuie să-l descopere și să-l trăiască pe cont propriu“. Oricum, reflectează ceva mai departe autorul, „azi e mai greu să fii rus tocmai pentru că Rusia reîncepe să fie o societate deschisă.

Deschisă, dar nu pentru toată lumea la fel.

Moscova este capul uriaș al noii Rusii occidentalizate, antrenată într-o a treia revoluție majoră, după cea a lui Petru cel Mare și cea din 1917. Enormul corpus social rus se opune – e și el în schimbare, dar nu una atât de rapidă, șiapoi vrea să se respecte în mai mare măsură parametrii ruși“. Căci patriotismul, accentuează naratorul, rămâne o constantă identitară a acestui popor, dincolo de traiectoriile abisale ale istoriei sale: „rusul simte nevoia de a iubi; frontierele țării sunt atât de neclare sub raportul granițelor «naturale» (cu excepția Caucazului, la sud) încât rusul se definește tocmai prin actul de iubire față de țara lui“. Sau, altă re-

Număr de elevi 74 115 28 42 12 22

marcă interesantă (și plină de urmări!): rusul nu-și concepe niciodată țara ca pe o federație, ci ca pe un imperiu. Sau: „Rusia, cea atât de blândă și plină de compasiune – în care iubirea -elos a fost întotdeauna, mai importantă decât iubirea-eros – reacționează uneori cu sălbăticie.

Cele optsprezece luni de război din Cecenia au fost crunte“. Sau: „Astăzi, o parte a societății ruse e bolnavă de nostalgie și de teama de viitor“. Sau: „Acum când Occidentul își protejează credințele cu niște îngrădituri mediocre, bodogăne pentru că un Papă moralizator adună tinerii într-o seară și nu mai suportă ca Biserica să se exprime altfel decât o mass-media mediocră, Rusia cunoaște o adevărată renaștere religioasă. (…) Prăbușirea ideologiei comuniste a creat un vid de idei, iar Biserica s-a afirmat pe acest fond și a apărut ca unul din puținele repere «identitare» ale națiunii ruse, care și așa nu are prea multe“. Sau: „Rusia nu mai este o țară puternică, dar rămâne o putere potențială. (..) Rusia ar trebui să învețe să-și formuleze interesele, așa cum o face fiecare națiune democratică din Europa, dar fără smuceli și fără gesturi imprevizibile“.

Cu atâtea citate, mai degrabă teoretice, din aceste rânduri s-ar putea crede că e vorba de o carte mai degrabă pentru specialiști decât pentru cel ce vrea să afle ce e cu Rusia de zi cu zi de astăzi. Dar cartea oferă cu generozitate și o asemenea lectură, e plină de întâmplări și de anecdote sau relatări și impresii de călătorie.

La capătul lecturii, însă, rămânem cu o mare frustrare: cartea nu zice nimic de Rusia lui Putin, căci „noua Rusie“ (cea din titlu), Rusia, de fapt, în prăbușire catastrofală, din vremurile lui Gorbaciov și Elțîn, dispare cu repeziciune sub ochii noștri. Dar cartea de la Editura Compania înmănunchează texte scrise între 1974 și 1998. Așteptăm deci, stimați editori de la Compania, cartea profesorului Georges Nivat despre cea mai nouă Rusie.

Libertatea. De exprimare. De excludere. A Libertăţii Pentru mine, libertatea înseamnă să nu îmi spună nimeni ce am de făcut.

Acesta este punctul culminant al luxului.

Daniel MARIAN

Dănilă Motanul; Dănileţ – spaima târgului. Fiind şi Vasilică, e horror Azi avem de-a face şi de-a scrie despre Tupeu în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Că tot e voie de la lege să vorbim despre justiţia perfect independentă – în capu’ la numitul băsescu traian. E unu’ în CSM pe care uşor îl poţi confunda cu un motănel, motănaş, ori altfel de animăluţ – dar neapărat cu pene!; de ce? – pentru că e împănat de nu se poate. Deci: Numitul, altul decât băsescul, de data asta, vorba fiind despre vasilică dănileţ, s-a trezit adicăterelea cu feisbucu’ la sub cap, unde uşor de tot l-a luat la rost spre a-l vărzui pe un – unul, care şi-a permis să dea un simplu like pe fb, la o chestiune care era dezavuată de măria-sa suspendatul din CSM pe motiv de 1.200 de judecători care i-au spus ceva de genul: ...mai du-te bă drek acasă, pe principiul cu 7,4 milioane care nu te mai suportă… Ce-i face a(u)totdidactul vasilică danileţ, ăstui om, se poate vedea dintr-o captură de pe onor pagina sa de doi lei convertiţi în i-ha măgăruşeşti.

Păi nu e prea bine, domnule ce-oi fi, din grădina zoo alege-ţi capra sau taurul, da’ te vei alege cu girafa-raţacimpanzeul… Tu eşti deşteapta photoshopată imagine a nesimţirii imbecilităţii din sistemul juridic care vrea să scape de tine ca de râie ori altceva cum-

plit de dus. Asta, din moment ce ai tupeul – nesimţit şi imbecil – de a trage pe cineva la rost pentru că şi-a exercitat dreptul la libera exprimare. Sau n-ai auzit de aşa ceva? Du-te de pune urechea pe tarla, că până şi ghiocelul, precum şi grâul, tumultă pe limba lor vorbind.

Uşti de groază, de dat după ora trei noaptea, să nu ştie nimeni despre tine.

Avem tupeu în CSM? Hă-hă-hâc-hâc – cum ar zice primul slujbaş al ţării, care se crede stăpân. Avem câtă iarbă de-aia pe care-o pasc gâştele în timp ce pontiacu’-i apă de ploaie sfinţită iar crinu’ e ales dintr-o bizară-mperechere între petunie şi laba-gâştii.

Când o inimă cuprinde mii de suflete este imposibil să nu fie armonie și fericire Câteva cuvinte ce pot să descrie ceea ce au dorit elevii noştri să exprime prin activitatea dăruită sărbătorii de Valentine’s Day. Datorită comunicării, şi mai ales a implicării atât a tinerilor noştri, cât şi a cadrului didactic, am reuşit să creăm o adevărată „Inimă”. O inimă ce ne-a cuprins pe toţi, atât gândurile, cât şi cele mai ascunse emoţii.

Motivarea acestui proiect a fost „O inimă iubitoare reprezintă începutul cunoaşterii.” - Thomas Carlyle, am dorit ca acesată inimă să reprezinte începutul unei noi relaţii dintre elevii noştri.

Au fost câteva zile de trudă, dar se pare că rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător!

Absolvenţii noştri au dorit să iniţieze şi acest proiect în speranţa că vor aduna cât mai mulţi susţinători ai muncii în echipă şi, mai ales, a responsabilităţii.

Mulţumim tuturor celor implicaţi în acţiunea dedicată zilei de Valentine’s Day şi, mai ales, organizatorilor principali: absolvenţii clasei a-XII-a – Protecţia Mediului.

Mulţumim, de asemenea, şi cadrelor didactice prentru înţelegerea oferită şi mulţumim pentru a mia oară domnului director Bulz Dionisie şi doamnei coordonator educativ Cândea Lenuţa pentru ajutorul, sprijinul şi, mai ales, pentru bunătatea de care au dat dovadă pe tot parcursul acestor ani.

Vă aşteptăm să ne vizitaţi liceul pentru a vedea „Inima noastră”!

Se spune că iubirea este cea mai frumoasă Muzică; noi i-am cuprins toate versurile într-o singură Inimă!

Cu stimă, Iza Mezei

Se mișcă americanii… românește?...

Mare lucru, să te ia în seamă, nu numai la rost – americanii. Ăia din SUA. Despre cum să te bage-n seamă, poate fi şi o babă de colț de uliță, care să măcăne cum da sau cum nu. De băgat în seamă, orice fraier se bagă pe sineşi, iar faptul că translatează chestia asta şi asupră-ți vine ca o combinație între bălegar şi mămăligă la raftul cu promoții. Cu luatul la rost, ar fi de reținut doar că poate fi o îndeletnicire în toată regula, la îndemâna unui prost la fel de bine cu aceea a unui deştept. Însă, acum şi aici, veni vorba de americani.

La propriu fiind – şi la vârf de tot.

Vicepreşedintele american, Joe Biden, l-a sunat (la telefon, nu la uşă) pe numitul băsescu traian, pe data de 13 februarie a.c. - o zi cu noroc - pentru a-l întreba despre statul de drept în România. De la faza cu „Poruncile lui Barosso” aruncate-n capu’ la Ponta, chiar nu mai văzusem aşa minunăție. Americanul voia să ştie de fapt dacă statul de drept e uşor confundabil cu statul de drepți; altfel spus dacă umbra poate fi şi o părere, sau invers, că tot aia-i. Te întrebi şi, evident, mă, de unde şi până unde.

Se întâmplă, printr-o ciudățenie total originală, ca SUA să fie considerată drept emblema democrației, deşi eu mă gândesc că de câte ori mă invită Ambasada SUA să-mi ofere oportunitatea unui sejur mai prelungit pe la dumnealor, e ca şi cum câinele ar zice… „hai la mine-n cuşcă, doar nu te mânc…”

Când se strâng peste 10.000 de semnături pe o petiție, fie ea şi despre trezirea curcilor bete, ei, na – io’te că petițiaşi are rostul, fiind chiar unul covârşitor; de data asta, democrația americană chiar „funcționeşte” altfel decât teoretic.

Iar faptul că o petiție ajunsă la White House mai e şi băgată în seamă, face diferența – discrepanța! – clară între acea instituție şi Cotroceni.

Este vorba, de fapt, despre o exprimare în fapt şi în drept, a românilor americani (români nativi, pripăşiți peste ocean…), în care se cere „eradicarea corupției din România şi respectarea principiului separației puterilor, a statului de drept şi independenței Justiției”. Ştirea demnă de reținut, chiar şi comentată, ar fi trecut poate neobservată fără contribuția în informare, precisă şi elegantă, a Romanian Global News (www.rgnpress.ro), care notează astfel: „Comunicatul Casei Albe arată atenția Statelor Unite față de evoluțiile din ultima perioadă din România şi preocuparea față de încercările clasei politice româneşti de a dinamita statul de drept”, a spus Chris Terhes, preşedintele Romanian Greek-Catholic Association şi unul dintre co-inițiatorii scrisorii către John Kerry. „Preocuparea Statelor Unite este împărtăşită şi de noi, românii-americani, care ne dorim o Românie unde toți oamenii să fie egali în fața legii astfel încât membrii familiilor noastre rămase acasă îşi poată clădi un viitor fericit”, a concluzionat Terhes. „Coaliția Românilor pentru Combaterea Corupției” din care face parte şi Romanian Greek-Catholic Association, mişcare inițiată în urma scrisorii adresate secretarului de stat John Kerry, va continua să semnaleze instituțiilor occidentale când au loc derapaje de la statul de drept în România.

Daniel Marian Nedumerit cumva de lipsa unei formule care să demonstreze „lungul drum spre nicăieri” şi supărat mai rău decât preşedintele meu pe consilierii - ce în loc de visichi vin cu convocatoare la te mai miri ce şedințe - Americanii, vezi nația aia mare de peste baltă formată acu’ câteva sute de ani pe legea pumnului şi a pistolului, dar nu cu apă, se erijează din nou în marii apărători ai democrației, supărați pe oamenii de zăpadă care nu vor să pună votul pe democrația autentică USL, USD, USA, şi alte uşi, vin rândurirânduri, înălbitorii de funduri grase şi cefe late să ne spună cum şi ce e cu „tânăra noastră tehnocrație (vine de la tehnologia cratiței, nu din altă parte), că democrație nu-i.

De aici nu mai lipseşte decât demiterea şefului Observatorului Astronomic din Bucureşti deoarece nu a folosit luneta la găsirea avionului prăbuşit acu’ ceva timp. „Bună țară, rea tocmeală.” Poate scapă bietul director cu petița americanilor, mai ştii, numa’ să nu meargă prea fuga cu ea, că de poate, se împiedecă de sticla lu’ Băselu’.

Dan Orghici

Mărturia academicianului Dinu C. Giurescu despre dr. Petru Groza

2

1 S-a născut la Băcia, în judeţul Hunedoara. A făcut studii juridice, a fost avocat şi om politic, membru al Partidului Naţional Român. A fost ales deputat în cercul electoral Deva. A participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, unde a votat unirea românilor din Transilvania cu regatul României. A vorbit mulţimii prezente pe Câmpul lui Horea despre însemnătatea hotărârii de la Alba Iulia. Împreună cu Octavian Goga, Ioan Suciu şi alţi fruntaşi ardeleni, a aderat la Partidul Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu (1920). În guvernele formate de Alexandru Averescu, dr. Petru Groza a fost ministru de stat (aprilie-decembrie 1921 şi 30 martie-4 iunie 1927). *1 A participat la Congresul de Constituire a Frontului Plugarilor – o organizaţie locală (judeţul Hunedoara, ianuarie 1933) –, al cărui preşedinte devine în noiembrie. Arestat în decembrie 1943 - ianuarie 1944 pentru legăturile sale cu organizaţiile de stânga, a fost eliberat din ordinul personal al mareşalului Ion Antonescu, cu rezoluţia : «Groza e tot ce vreţi, dar trădător de ţară nu e. Să fie eliberat.» În septembrie-octombrie 1944, România liberă, cotidian procomunist, publică o serie de articole sub titlul «Ce este Frontul Plugarilor» (organizaţia se alăturase Frontului Naţional Democrat, constituit din iniţiativa P.C.d.R. la 26 septembrie 1944). În guvernul Sănătescu 2, format la cererea generalului V.P. Vinogradov, vicepreşedintele Comisiei Aliate (Sovietice) de Control, dr. Petru Groza devine vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, post nou-creat (6 noiembrie 1944); funcţia a deţinut-o în continuare şi în guvernul prezidat de generalul Nicolae Rădescu (6 de-

cembrie 1944- 28 februarie 1945).

Sosit pe neaşteptate la Bucureşti (27 februarie 1945), Andrei Ianuarievici Vîşinski îi cere regelui Mihai I demisia primului-ministru Nicolae Rădescu şi «formarea unui guvern din reprezentanţii partidelor democratice». La 1 martie 1945, înaltul demnitar sovietic este primit din nou în audienţă de regele Mihai, căruia îi precizează: «Trebuie să comunic Majestăţii Voastre că am însărcinarea din partea guvernului meu să vă declar că omul care ne inspiră nouă [Moscovei – n. n.] încredere este Petru Groza ca Preşedinte al Consiliului. Bineînţeles, acesta este un lucru confidenţial pe care-l spun numai Majestăţii Voastre.» *2 Guvernul «recomandat» de Andrei Ianuarievici Vîşinski a fost instalat la 6 martie 1945, cu 17 miniştri şi 13 subsecretari de stat, plus primul-ministru, dr. Petru Groza. Dintre aceştia, 7 aparţineau direct P.C.d.R., 12 formaţiunilor marionetă-satelit ale partidului comunist, 4 erau social-democraţi, aliniaţi însă la P.C.d.R., iar 3 erau militari cu funcţii tehnice – în total, 26.

Singurul grup aparte era cel constituit din cei patru liberali - Tătărescu.

Cinci membri marcanţi ai P.C.d.R. erau titulari la departamentele-cheie : Interne, Justiţie, Propagandă, «Război» (Apărarea naţională) şi Comunicaţii-Lucrări publice. Aceştia controlau alţi 21 de miniştri şi subsecretari de stat. În concluzie, 86,6 % din membrii guvernului se aflau sub controlul direct sau indirect al Partidului Comunist din România. În primii doi ani (1945 şi 1946), premierul dr. Petru Groza a mai temperat câte ceva din zelul revoluţionar şi lupta de clasă promovate de liderii comunişti. Dar P.C.R. şi-a impus până la urmă «linia», aceea care viza instaurarea «democraţiei populare» după modelul sovietic.

«Premierul avea însă criteriile sale de conduită. Nu s-a înscris în Partidul Comunist. A rămas „prietenul“ şi nu „tovarăşul“ Petru Groza.» *3 A condus guvernul până în 1952, în îm-

prejurări care nu ofereau practic vreun spaţiu de manevră, de atenuare cât de cât a luptei de clasă şi a represiunii generalizate.

Intrarea în activitate a guvernului de la 6 martie 1945 a avut însă o urmare imediată, de maximă însemnătate pentru istoria românilor: Iosif Vissarionovici Stalin a fost de acord (9 martie), la cererea noului guvern de la Bucureşti, ca administraţia română să revină în tot teritoriul Transilvaniei de nord şi nord-est «cedat» Ungariei în urma «arbitrajului» (de fapt, a dictatului) de la Viena din 30 august 1940. Hotărârea a rămas definitivă, sancţionată de Tratatul de pace cu România semnat la 7 februarie 1947, ratificat de marile puteri (U.R.S.S., Anglia şi Statele Unite ale Americii).

Personalitatea lui Petru Groza s-a manifestat în felurite împrejurări, unele de o deosebită însemnătate. Un exemplu: convorbirea dintre dr. Petru Groza şi Burton Y. Berry, reprezentantul politic al Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, la 24 august 1946. Iată textul telegramei trimise de diplomatul american Departamentului de Stat: «Ceea ce am socotit a fi o scurtă vizită de 3 curtoazie făcută primministrului s-a transformat într-un monolog al acestuia de trei ore şi jumătate.» «În continuare, esenţa declaraţiilor sale, în măsura în care le poţi da crezare.»

«Unu. Despre libertăţi: prim-ministrul a admis că există motiv de nemulţumire privind restrângerea libertăţii de întrunire [...] a afirmat că există provocatori la extrema dreaptă şi stângă *4, care doresc dezordine. O tulburare serioasă ar însemna dispariţia actualului guvern „democratic“ *5, urmată de dictatura extremei stângi.»

«Referitor la incidentele care au avut loc, el [dr. Petru Groza – n. n.] declară că le regretă mai mult decât mine.»

«Trei. Cât priveşte libertatea alegerilor, el a spus: atunci când anglo-americanii au fost de acord cu hotărârile de la Moscova *6, ei gândeau la alegeri libere, aşa cum sunt ţinute în Anglia sau America, în timp ce ruşii înţelegeau alegeri libere aşa cum se desfăşoară în Rusia.»

«Dată fiind prezenţa armatei ruse în România, viitoarele alegeri se vor desfăşura, probabil, potrivit interpretării ruseşti (a termenilor) „libere şi nefalsificate“.» *7 Declaraţia aceasta a premierului Groza exprimă cât se poate de direct situaţia reală a anului electoral 1946 din România şi anticipează clar «rezultatul» votului popular. *8 Pe dr. Petru Groza l-am întâlnit prin 1954

pe Calea Victoriei. Se plimba însoţit de o singură persoană. Era îmbrăcat după moda din anii ’40: costum încheiat la două rânduri, cravată, pălărie, baston – nici o urmă de «uniforma» proletară, din care nu lipsea şapca, mai mult sau mai puţin largă, simbol al noului regim începând din 1948. În 1955, părintele meu, Constantin C. Giurescu, a fost eliberat condiţionat – după 5 ani şi două luni – din închisoarea de la Sighet şi trimis – pentru alţi 5 ani – cu domiciliu obligatoriu în comuna Măzăreni, raionul Brăila, unde trăiau familii de bănăţeni evacuaţi forţat de la casele lor în iunie 1951. Tata ne-a spus mie, mamei şi surorii mele, Simona: «Am rezistat cinci ani şi două luni la Sighet, dar nu cred că pot face faţă altor 60 de luni de domiciliu obligatoriu la Măzăreni.»

Am avut noroc cu avocatul Dan Brudariu – prieten cu soră-mea, Simona – şi fiul avocatului, Adrian Brudariu, care, la rândul său, obţinuse eliberarea lui Petru Groza în ianuarie 1944, intervenind pe lângă procurorul Tuliu Goruneanu. Acesta îi prezentase cazul mareşalului Ion Antonescu şi obţinuse eliberarea lui Petru Groza.

Avocatul Adrian Brudariu ne-a sfătuit să adresăm o cerere Prezidiului Marii Adunări Naţionale, al cărei preşedinte era dr. Petru Groza. Adrian Brudariu a prezentat personal dr. Petru Groza petiţia familiei Giurescu. A urmat o discuţie şi, în final, Adrian Brudariu a spus: «Petre, cine vrei să scrie istoria românilor – Giurescu sau Roller?» Dr. Petru Groza i-a prezentat cazul lui Gheorghiu-Dej şi a încheiat discuţia cu acesta punându-i aceeaşi întrebare: «Ghiţă, cine vrei să scrie istoria românilor – Giurescu sau Roller?». *9 Au trecut câteva luni şi, deodată, am primit vestea că profesorul Constantin C. Giurescu a primit aprobarea să se întoarcă în Bucureşti (finele lui noiembrie 1955). Dr. Petru Groza i-a transmis însă tatei un mesaj, tot prin Adrian Brudariu: «Spune-i lui Giurescu să ştie că are mulţi duşmani, îndeosebi Iosif Chişinevschi.» (În 1955-1956, liderul comunist era încă influent).

Revenirea profesorului în Capitală a avut o urmare. Prin ianuarie-februarie 1956, Constantin C. Giurescu a fost invitat la Prezidiul Marii Adunări Naţionale (tocmai îi făcusem un costum – cele din 1950 fuseseră confiscate). A aşteptat într-o încăpere lungă, frumos mobilată, când a apărut dr. Petru Groza – preşedintele Prezidiului M.A.N. – surâzător, în bună formă, cu o floare la butonieră. Îi întinde mâna profesorului şi îi spune direct: «Ştiu tot ce s-a întâm-

5

4 plat, dar de acum înainte lucrurile se vor îndrepta, veţi vedea.»

Constantin C. Giurescu: «Domnule Preşedinte, sunt istoric, am trecut printr-o revoluţie, meseria mea este să înţeleg ce a avut loc.»

A urmat o conversaţie în care au fost evocaţi şi anii ’30, în care şi dr. Petru Groza, şi profesorul Constantin C. Giurescu, participaseră la viaţa publică. În iunie 1956, guvernul Uniunii Sovietice a restituit României Tezaurul istoric şi artistic evacuat din România în Rusia în 1916-1917. Tezaurul cuprindea sute de piese – broderii, ţesături (secolele XIV-XVIII), gravuri, manuscrise, vechi tipărituri, tablouri (Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Mirea etc.) –, unele de o valoare excepţională pentru arta veche românească şi europeană.

De curând angajat ca ghid la Muzeul de Artă al R.P.R. (azi Muzeul Naţional de Artă al României), am lucrat la preluarea obiectelor, împreună cu Radu Popa (istoric, arheolog), şi el ghid la Muzeu, cu Teodora Voinescu, şef secţie artă feudală, şi cu Corina Nicolescu. Am despachetat, am verificat, am aranjat vitrinele şi broderiile pe simeze. Expoziţia Tezaurului a fost inaugurată în prezenţa «conducerii de partid şi de stat». Atunci l-am văzut şi pe Gheorghe Gheorghiu-Dej de la câţiva metri. Într-o zi am fost chemat să-i prezint expoziţia dr. Petru Groza. Venise neanunţat, însoţit de o singură persoană. A stat mai bine de un ceas şi i-am explicat principalele lucrări. Se vedea că arta românească – mai de demult sau mai recentă, de dinainte de 1914 – îi era cunoscută. M-a întrebat de bunicii mei, Simion Mehedinţi şi soţia sa, Maria. Remarc că astăzi, în 2011, atmosfera publică este mult mai încărcată.

Cât timp l-am condus pe preşedintele Prezidiu-

lui Marii Adunări Naţionale prin expoziţie nu s-a produs nici un incident, nimeni nu l-a apostrofat. În decembrie 1957, dr. Petru Groza a participat pentru ultima oară la sesiunea M.A.N. şi a intervenit pentru eliberarea unor deţinuţi politici. În ianuarie 1958 a părăsit această lume, doborât de cancer. Radioul a transmis în direct slujba religioasă de înmormântare. Era pentru întâia dată după 1946 că auzeam la radio o astfel de slujbă.

Instalarea guvernului prezidat de dr. Petru Groza a readus, în martie 1945, administraţia română pe tot teritoriul Transilvaniei. Dr. Petru Groza a condus guvernul (până în 1952) într-o vreme în care hotărârile importante veneau direct de la Moscova. Când nu aveai alternativă.

Puteai cel mult să ajuţi cazuri individuale, şi aceasta cu precauţii, ca să nu fii acuzat că te abaţi de la «linie». Atunci, istoria naţională era înlocuită cu internaţionalismul proletar.

(Acum, ea este înlocuită cu globalismul cultural.) Dr. Petru Groza a ajutat cazuri individuale.

Publicarea «jurnalului» său din anii ’40 şi ’50 (dacă există) ar putea aduce multe desluşiri.

Note: *1. Ion Mamina, Ioan Scurtu – Guverne şi guvernanţi (1916-1938), Editura Silex, Bucureşti, 1996, p. 36-37 şi 56-60; *2. Mircea Ciobanu – Convorbiri cu Mihai I de România, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 242. Pentru evoluţiile care au dus la impunerea guvernului prezidat de dr. Petru Groza, vezi Dinu C. Giurescu – Guvernarea Nicolae Rădescu, Editura All, Bucureşti, 1996, p.

304-332; *3. «Petru Groza – după 40 de ani», în Ioan Scurtu – Istoria românilor de la Carol I la Nicolae Ceauşescu, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2010, p. 243-246. O parte din informaţiile care figurează în text provin din acest articol; *4. Provocatorii erau, în majoritatea cazurilor, grupurile P.C.R. înarmate care atacau întrunirile opoziţiei; *5. Burton Y. Berry a pus cuvântul «democratic» între ghilimele; *6. Înţelegerile Conferinţei miniştrilor de externe ai U.R.S.S. şi S.U.A. din decembrie 1945; *7. Ghilimelele îi aparţin lui Burton Y. Berry (sublinierea textului ne aparţine); *8. Textul se găseşte în volumul Centenar.

Constantin C. Giurescu. Amintiri şi documente inedite, publicat de Editura Universitaria, Craiova, 2001 (documente selectate, traduse şi comentate de Dinu C. Giurescu, p. 305.); *9. Informaţie primită de mine de la avocatul Dan Brudariu, fiul lui Adrian Brudariu.

Mircea Maliţa, Dinu C. Giurescu – Zid de pace, turnuri de frăţie. Deceniul deschiderii: 1962-1972, Editura Compania, Bucureşti, 2011.

Repere la ilustraţii: 1, 2, 3, 4 - Dr. Petru Groza; 5 - Academicianul Dinu C. Giurescu.

Obiecte de plastic realizate în casă? Farfurii, căni, jucării, statui sau carcase de telefoane create de fiecare după preferințe? Pare greu de crezut, dar este posibil.

Imprimantele 3D sunt prezente pe piață de peste 20 de ani, fiind utilizate, în general, în industrie. Motivul principal al utilizării imprimantelor 3D la scară redusă este prețul exagerat de mare. Odată cu evoluția tehnologică, imprimantele 3D au devenit accesibile, având prețuri care pornesc de la 1000 USD. Compania americană MakerBot a lansat pe piață o imprimantă 3D destinată publicului larg. Noul model, numit Replicator, poate printa obiecte

tridimensionale cu volumul de până la 5.000 cm cubi. Spre deosebire de imprimantele tradiționale, care tipăresc cerneala pe hârtie, imprimanta 3D foloseşte un bioplastic special cu ajutorul căruia creează diferite obiecte, strat cu strat. Cantitatea de material folosită depinde de complexitatea obiectului realizat. Un obiect clasic (o brățară, de exemplu) are 5 - 20 grame, ceea ce înseamnă că, folosind o rolă de filament de 1 kg, poți printa 50 - 200 de obiecte.

Dincolo de obiecte, această imprimantă 3D a creat un obiect care a salvat viața unei păsări care nu se mai putea hrăni. Un vultur american grav rănit a primit o proteză special confecționată, care îi permite, în sfârşit, să se hrănească normal. Pasărea a fost găsită în Alaska, în anul 2005, cu partea de sus a ciocului sfărâmată de un glonț. Porțiunea de cioc rămasă nu -i mai permitea să se hrănească normal. Contrar specialiştilor, care recomandaseră ca pasărea să fie eutanasiată, un inginer a făcut un mulaj al ciocului, l-a scanat şi modelat prin intermediul unui program de modelare 3-D

Un subiect extrem de interesant, incitant, şi delicat în acelaşi timp - în care sunt prezentate memoriile unor doamne cu nume de rezonanță, în perioada interbelică românească. „Incursiuni în femininul interbelic”, este lucrarea de doctorat academic-universitar a profesoarei Elena Claudia-Anca, în care sunt întrepătrunse viețile sociale, culturale şi politice ale unor personaje feminine, chiar feminități putem a spune, care mai şi lasă în urma lor dovezi ale realității de altă dată.

Lucrarea literară se împarte în opt capitole, structurate într-o parte teoretică, dezvoltată progresiv şi îmbunătățită de la un capitol la altul, şi o parte analitică, sprijinându-se pe teme, idei, trimiteri consonante, făcând un corp comun cu prima parte, cea teoretică. Primul capitol este intitulat Jurnalul intim - specie fundamentală a literaturii confesive, în care autoarea prezintă toate genurile biograficului, în care sunt plasate atât funcțiile şi literalitatea textului, cât şi impactul pe care îl are la public. Prin minuțioasa documentare, atât din literatura română, cât şi din literatura franceză, reiterează diaristica feminină încă din epoca iluministă şi romantică, … „în care femeile se puteau exprima în scris, fără a fi expuse unor reacții publice ostile”. În context se vorbeşte despre nevoia de consemnări a unor evenimente, în care diaristele vremii împletesc istoria personală cu cea generală. Unele jurnale au fost publicate abia în perioada postdecembristă, după trecerea cenzurii comuniste, iar altele încă au rămas sub formă de manuscrise, în biblioteci, însă acest fapt se datorează revenirii interesului pentru literatura non-ficțională şi confesională, datorită unor lucrări aparținând iluştrilor filosofi români precum Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, I.D. Sârbu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Marin Preda şi mulți alții, readucând interesul pentru scrierea în jurnal. În al doilea capitol, Feminin, feminitate, literatură feminină, Elena C. Anca, face referire la istoria feminismului în România, vorbind despre emanciparea femeii prin presă, despre integrarea şi statutul său în societatea modernă. În acele vremuri, condiția feminină din România avea să fie foarte bine delimitată, prioritatea lor fiind de a fi soții şi/sau mame, de a participa la educarea copiilor. Relația dintre femeie şi literatură era intens condamnată de partea masculină, acest spațiu era rezervat în totalitate bărbaților. În ceea ce priveşte drepturile femeilor

Amprente feministe

pe computer, iar pe baza modelului a creat, cu ajutorul unei imprimante 3-D, o proteză dintrun polimer pe bază de nailon.

Specialiştii de la Universitatea din Washington au folosit o imprimantă 3-D pentru a crea un material cu o structură foarte asemănătoare cu aceea a osului. Oamenii de ştiință spun că invenția va putea fi utilizată în cazul intervențiilor ortopedice, dentare şi chiar pentru tratarea osteoporozei. Materialul are rolul de a acționa ca o structură de suport, ajutând osul nou să crească. După ce osul s-a dezvoltat suficient, materialul artificial se va dizolva, neafectând organismul.

Mirela Popa

în politică, se poate spune că era un subiect închis, asta până în 1929, când femeile de la vârsta de 21 de Regina Maria ani au primit dreptul de a vota şi a fi votate în consiliile administrative. În acest capitol se relatează despre doamnele din înalta societate şi implicarea lor în viața socială, pledând pentru dezvoltarea şi emanciparea femeii.

Cel de al treilea capitol, aduce în atenție marile nume feminine, cum sunt Regina Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu, Alice Voinescu, Jeni Acterian sau Alice Botez, dar şi alte nume mai anevoie păstrate-n memorie: Simona Lahovari, Yvone Blondel, Arabella Yarka, Pia Alimăneştianu, Elisabeta Odobescu–Goga, Lucia Țenovici. Multe din aceste nume, puțin mediatizate, se remarcă într-o aură cu totul deosebită datorită lucrării de față, în care autoarea le portretizează. În al patrulea capitol, apare rolul femeii în Primul Război Mondial, în care Regina Maria, prin implicarea sa directă în acțiunile de voluntariat la spitalele de îngrijire a răniților şi vizitele de pe front, a devenit un simbol de patriotism, aducând mitul de „Mamă a răniților”, punându-se întru totul în slujba țării. Desigur, în acest capitol sunt relatate şi jurnalele istorice, ale doamnelor Yvone Blondel, Maria Cantacuzino-Enescu, implicate în administrația spitalelor, pe vreme de război. Arabella Yarka, tânăra soție a lui Carol Davila, nepotul celebrului doctor Alexandru Davila, aceasta s-a ocupat în aceea vreme, de spitalele de campanie de pe frontul Moldovei. Tânăra diaristă relatează prin jurnalele ei despre Bucureştiul aglomerat şi murdar şi, desigur, anunță şi descrie începutul de război. Jurnalele scrise de către Martha Bibescu - personaj controversat, machiavelic, prin jurul ei învârtinduse personalități importante şi influente din acele vremuri pentru destinele societății româneşti. Jurnalele scrise de Pia Alimăneştianu (sora marelui om politic I.C. Brătianu), Elisabeta Odobescu sau Lucia Țenovici, sunt redactate în timpul ocupației germane, au avut o complexitate a situației în care se afla poporul român, valoarea jurnalelor ei fiind de mărturii istorice, implicate în acțiuni riscante, prin publicarea unor articole de protest în presă (!).

„Bă, mai scrie şi tu ceva pe blogu' ăla !!, mi-a zis deunăzi cineva. Un apropiat.

Păi, despre ce!?", întreb eu, numai aşa să nu par nepoliticos, pentru că eram pierdut în gânduri. „Găseşte şi tu ceva!".

Chestia asta mi se pare cel mai uşor. Să încurajezi şi să dai sfaturi. Staţi, să nu mă înţelegeţi greşit, nu îi reproşez nimic prietenului meu, chiar sunt convins că a avut cele mai curate gânduri. Dar, stând azi noapte cu şerveţelele pe masă, din cauze strict medicale, mă tot gândeam la conversaţia avută. La un moment dat mi s-a născut o idee - ptiu, drace!

Aşa...

Oamenii, noi ăştia, micuţii, ne tot plângem că suntem minţiţi, că presa ne bagă pe gât tot soiul de subiecte care nu ne interesează, că suntem manipulaţi mediatic, că aia aşa, că aia pe dincolo... O fi, nu zic ba! Dar, noi, noi, consumatorii, avem un cuvânt de spus! Care este atitudinea noastră în faţa minciunii, indiferent din ce direcţie vine ea? Niciuna, atâta timp cât nu ne vizează personal la modul direct sau imediat. Cred că de aici falsa impresie de miserupism. Dar s-o luăm metodic...

Cei mai mincinoşi dintre toţi sunt percepuţi ca fiind politicienii. Unii chiar sunt. Mint de îngheaţă apele. Dar cum să nu se încurajeze singuri pe măsură ce văd că minciunile lor sunt tratate fie cu credulitate, fie în mod violent. Dacă dau piept cu naivitatea auditorului există posibilitatea, mică de altfel, că mincinosul să se descumpănească, pentru că merge prea uşor. În schimb, o respingere violentă, de genul „jos…”, „huo…”, „ba, p-a mă-tii…”, îi convine de minune, pentru că este pregătit psi-

hologic să reziste asaltului, ba chiar să riposteze folosind tehnica victimizării. Ce s-ar întâmpla dacă reacţia ar fi ca mincinosul să fie informat pe un ton neagresiv că nu este crezut, că oferta lui nu este conformă cu convingerile celui care ascultă, că există argumente contrare celor spuse de el?

Adică, lăsat fără obiectul muncii...

O altă categorie de „mincinoşi” o reprezintă jurnaliştii. Aceştia sunt consideraţi aşa în primul rând de cei cărora nu le pică bine activitatea acestora. Sigur, există şi oameni din media care au făcut compromisuri, dar nu au reuşit să rămână necompromişi. Până la urmă, chestiunea asta cu compromisul fără a te compromite o întâlnim cu toţii în viaţă, indiferent de domeniul de activitate. Revenind, cei care acuză de minciună un jurnalist, un trust, o publicaţie etc., îngroaşă rândurile audienţei. Constatând minciuna, cea mai aspră sancţiune este scăderea vânzărilor, indiferent cum s-ar numi ele - audienţă, tiraj.

Dar, apa caldă, recte minciuna, nu a apărut acum în societate, nu e caldă. Ce anume fructifică, totuşi, la nivel instituţional, mincinoşii? Există o apetenţă a noastră către „adevărul” convenabil, către ceea ce ne place să auzim, ne incomodează informaţia reală, mai ales atunci când ne este defavorabilă? Risc un răspuns afirmativ la întrebările astea. Când romanii (nu românii) au aflat că poporul vrea

DATORIILE FINANCIARE ALE UNOR ŢĂRI CĂTRE ROMÂNIA… Nu mai este o noutate pentru multă lume cum că România are de recuperat sume colosale de bani de la alte state, unele dintre ele chiar foarte bine dezvoltate, puternice din punct de vedere economic. Voi prezenta, aşa, ca un remeber, câteva astfel de cazuri. În timp ce guvernele României care s-au tot perindat la cârma ţării au făcut umilitoare plecăciuni diverselor instituţii financiare internaţionale pentru acordarea de împrumuturi împovărătoare pentru acest popor, dobânzile uimitoare ale împrumuturilor mai vechi creşteau vertiginos pe secundă.

Misterioase par aceste paradoxuri când ne sunt datoare ţări precum Rusia, Germania, Irak, Libia, Siria, Mozambic, Ucraina, Cuba, Egipt, Vietnam, Angola, Zambia, şi astea sunt doar ţări care au datorii mai importante către România, lista fiind în realitate mult mai lungă…

Dar să le luăm pe rând: Rusia este de departe cel mai vechi datornic al României. Tezaurul României este tezaurul care a fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial şi care nu a mai fost niciodată returnat în întregime. El includea tezaurul Băncii Naţionale a României, valori aparţinând unor diverse bănci româneşti private, societăţi comerciale, persoane particulare, colecţii de artă, bijuterii, arhive, etc. Toate acestea au fost transportate din România spre Rusia ţaristă în timpul primului război mondial, cu scopul de a fi adăpostite de ar-

pâine şi circ, s-a deschis o cale fără de întoarcere. S-au perfecţionat doar vehiculele prin care aceste ingrediente au fost oferite, în rest a rămas totul la fel.

Dacă la cele de mai sus adăugăm dorinţa fiecăruia de „a se învârti”, „a se descurca”, avem un tablou destul de grăitor, spun eu. Sigur, nu toţi oamenii sunt aşa, doar majoritatea...

Se pot clădi palate, fie ele de cleştar, aur, platină, beton etc... pe o temelie putredă?

Sigur că da! Dar nu rezistă...

Preluat de pe net

matele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României şi ameninţau să ocupe întreg teritoriul naţional.

După Marea Revoluţie din Octombrie şi preluarea puterii de către comunişti, sub conducerea lui Lenin, proaspăt instalata putere sovietică a sechestrat tezaurul şi a refuzat restituirea acestuia. Acesta a fost parţial restituit, în trei tranşe separate, în anii 1935, 1956 şi 2008, ca un semn de bunăvoinţă al sovieticilor şi, ulterior, al ruşilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relaţiile diplomatice dintre România şi Rusia. La 4 iulie 2003 s-a încheiat Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare dintre România şi Federaţia Rusă.

Partea rusă a refuzat reglarea problemei tezaurului prin tratat; în schimb s-a agreat totuşi constituirea unei comisii de istorici români şi ruşi care să studieze chestiunea. Comisia s-a întâlnit pentru prima dată în perioada 19-21 octombrie 2004, la Bucureşti, copreşedinţii acesteia fiind profesorul Ioan Scurtu, respectiv academicianul Alexandr Oganovici Ciubarian. Cu toate acestea lucrările comisiei nu au avansat foarte mult până în prezent. În 19 aprilie 2004, firma germană Capital Consulting a transmis către Banca Naţională a României, o ofertă de retrocedare a celor 93,4 tone de aur din partea Moscovei, dar BNR nu a răspuns niciodată acestei oferte, venită pe canale private, din partea Kremlinului. de Lupul Dacic Urmare în numărul viitor

Restaurantul „Coroana”

COLȚ DE SPIRITUALITATE

Lansare de carte regală

Împarte-ți pâinea cu cel flămând…

Pr. Laurențiu „Voi sunteți sarea pământului… voi sunteți lumina lumii”. Cât de mult ne obligă cuvintele lui Cristos și cât de mare este responsabilitatea noastră, mai ales acum când ne sunt amintite într-o zi de duminică! Cu ce se deosebește duminica noastră de cea a necreștinilor? Ce facem noi diferit de ceilalți în ziua de duminică? Doar mergem la biserică, la sfânta Liturghie?! Un lucru foarte bun și după dorința lui Dumnezeu, însă insuficient. Nu putem să ne mulțumim doar cu prezența la sfânta Liturghie, pentru că faptele noastre trebuie să strălucească și înaintea oamenilor care nu vin la biserică, înaintea celor care nu au auzit de Dumnezeu și încă nu frecventează sacramentele. În fața lor, a celor care poate ne sunt rude, vecini sau colegi, cum strălucesc faptele noastre? Au ei motive să-l preamărească pe Tatăl din ceruri atunci când privesc la viața noastră, atunci când sunt martorii faptelor și cuvintelor noastre? Cum și care sunt faptele noastre în ziua Domnului?

Bunătatea Domnului ni se manifestă astăzi și ne sugerează direct, ca unor copii, ce anume am putea face concret pentru ca să fim cu adevărat sarea pământului și lumina lumii: „Împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; pe cel gol îmbracă-l și nu întoarce spatele semenului tău… Îndepărtează din mijlocul tău asuprirea, gestul de amenințare, cuvintele de ocară și adu mângâiere celui amărât”. Avem atât de multe posibilități, ce alegem? Ce vom face astăzi, în ziua Domnului, pentru a o diferenția de toate celelalte zile, pentru a o sfinți și a face ca Tatăl să fie preamărit?

Generozitatea, dragostea față de aproape este drumul pe care trebuie să-l construim pentru ca Isus să ajungă în inimile tuturor. Acest drum nu se construiește ușor și poate fi realizat numai dacă într -adevăr vrem să fim lumina lumii și sarea pământului. Vom construi acest drum atunci când viața noastră va fi un ecou al cuvintelor Apostolului: „Nam voit să cunosc altceva decât pe Isus Cristos, și pe acesta răstignit”. Inima mea simte prezența lui Cristos în cel mic, în cel sărac, în cel care suferă?

Acolo e Cristos, acolo trebuie să-l caut, acolo trebuie să-l fac să strălucească. Acelor inimi sărace și zdrobite trebuie să le redau gustul vieții și al bunătății lui Dumnezeu.

La mijlocul lunii februarie, Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva și-a mobilizat toate forțele și îndelungata experiență de care dispune pentru a organiza o lansare de carte de o ținută excepțională: în prezența Alteței Sale Regale, Principele Radu, au fost prezentate publicului devean trei volume nou apărute la Curtea Veche Publishing: „Margareta, Portretul Principesei Moștenitoare”, „Trei poduri peste lume. Consemnări între anii 1982 și 2003” și „Crăciunul regal”.

Ca de fiecare dată, și acum Biblioteca Județeană, în parteneriat cu Complexul Deva Mall, a avut grijă ca acest eveniment cultural să fie organizat impecabil, sub aspect logistic și al calității întâlnirii, publicul prezent să fie anunțat din timp, în așa fel încât lansarea să fie cu adevărat la înălțimea importanței celor trei extraordinare volume aduse în atenția publicului.

Ne-am ocupat cu deosebită atenție de această lansare, conștienți fiind de faptul că este foarte important pentru publicul nostru ca, după ani lungi de ignoranță, să ne cunoaștem marile personalități, să cunoaștem contribuția pe care Monarhia a adus-o la crearea unei Românii moderne, așa cum au visat-o străbunii noștri. Acest lucru este cu deosebire important pentru tineri, pentru cei născuți după 1990, cei care nu au apucat nici o zi din anii totalitarismului. În ultimii ani, au fost editate cărți dedicate Monarhiei și rolului ei în istoria României, cărți care au prezentat așa cum se cuvine rolul regelui Carol I, al lui Ferdinand Întregitorul, al Reginei Maria, rolul Majestății Sale, Regele Mihai, cărți care au acoperit un uriaș gol creat de-a lungul a Reține mulți ani, cărți care au completat lipsa de inforFericit este omul care are milă și ajută cu bucu- mație din ultimele decenii. rie. Prin persoana celor săraci și suferinzi, omul caCele trei volume pe care Alteța Sa Regală, re ajută se întâlnește în fiecare zi cu Isus cel răstig- Principele Radu le-a adus la Deva ne fac cunoșnit și rămâne sarea pământului și lumina lumii. tință îndeaproape cu doi membri marcanți ai Casei Regale a României. Am descoperit, astfel, personalitatea complexă, generoasă și caldă a Alteței Sale Regale, Principesa Moștenitoare Margareta, în cartea-portret ce îi este dedicată.

Autoarea, doamna Sandra Gătejeanu-Gheorghe, ne prezintă copilăria și adolescența Principesei Moștenitoare, vorbește despre studiile și experiența comunitară, despre viața de familie, interesele şi activităţile întreprinse de Principesa Margareta în folosul României. Și, așa cum bine știm, aceste activități sunt numeroase, iar Principesa Margareta li se dedică cu generozitate și altruism.

Volumul intitulat „Trei poduri peste lume.

Consemnări între anii 1982 şi 2003” este semnat de Alteța Sa Regală, Principele Radu al României și „este un jurnal „pe sărite”, în care aventura

spirituală a actorului care duce texte româneşti şi străine pe meridianele (şi scenele) lumii se împleteşte cu destinul omului de stat, devenit membru al Casei Regale a României. Misiunea sa, aceea de a purta numele şi spiritualitatea românească în lume, de a fi mesager al ţării pentru reintegrarea ei în familia căreia de drept îi aparţine, lumea democratică, devine un sens şi o datorie umană, pe care o îndeplineşte cu devotament alături de întreaga Familie Regală a României. Cele trei poduri din titlul cărții fac referire la trei treceri diferite, simultane și fundamentale în viața Alteței Sale Regale: trecerea de la un mileniu la altul, trecerea de la România comunistă la lumea liberă, trecerea de la condiția de actor la cea de principe regal.” În volumul „Crăciunul regal”, Altețele Lor Regale, Principesa Margareta şi Principele Radu ai României, ne propun o călătorie sui generis prin reședințele regale, o călătorie fascinantă în care momentele de mare sărbătoare sunt marcate și consemnate întotdeauna în spiritul tradițiilor noastre strămoșești. Este locul să ne amintim aici cuvintele tânărului principe Carol care, în 1866, la sosirea sa în Principate, făcea emoționanta declarație ce i-a fost călăuză până la moarte: “În clipa în care am pus piciorul pe acest pământ sfânt, am şi devenit român. Cetăţean astăzi, iar mâine soldat de va fi nevoie, eu voi împărtăşi cu românii şi soarta cea bună, şi soarta cea rea“.

Biblioteca Județeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara-Deva, organizatoarea acestui remarcabil eveniment cultural, a adus cuvinte de mulțumire Alteței Sale Regale, Principele Radu, exprimând astfel gratitudinea și pentru preocuparea manifestată față de promovarea lecturii în rândul tinerelor generații, prin programul „Cărțile copilăriei”, pe care îl susține.

Cu prilejul acestei triple lansări, Alteța Sa Regală Principele Radu, a vorbit despre cărțile prezentate, despre Casa Regală a României și demersurile acesteia pe plan internațional după 1990, pentru reintegrarea României în locul pe care l-a ocupat, în „familia căreia de drept îi aparține”. În final, sesiunea de autografe care a urmat a pus în lumină interesul deosebit de care s-a bucurat acest eveniment editorial de excepție organizat de Biblioteca Județeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara-Deva.

A fost o lansare de carte cu adevărat regală și sperăm să mai avem la Deva oaspeți din rândul membrilor Casei Regale a României, cu atât mai mult cu cât Biblioteca s-a dovedit a fi o gazdă competentă și primitoare.

Cu deosebită considerație, Manager Ioan Sebastian Bara

Sava Henția - Oltul

poema morţii

Românii au intrat într-o frenezie electorală vecină cu demenţa (cazul Ştefăneşti, etc.). Ce-i mână în luptă pe bravii combatanţi? Ciolanul, numai ciolanul. Ce va fi mai încolo, pentru alegerile prezidenţiale? Cât de mare e, de fapt, ciolanul lui Vodă? Şi, mai ales, cum trăieşte Vodă? Spectacolul se anunţă grandios.

Poet adevărat – el e autorul poemului de antologie pentru copii Fricoşii –, ziarist socialist, Ion Păun-Pincio (1868-1894), scrie şi cel mai bun poem social despre… viaţa lui Vodă. Lui Ion PăunPincio i se reproşează absurd că a fost supraevaluat în anii ’50. Dar el n-are nici o vină. Murise tânăr, cu 50 de ani mai devreme.

Petru Romoşan

ne aşteaptă iar pământul şi muşcăm încet din el şi-n treacăt ne bate vântul, vântul ăsta-i un mişel, ne-a furat anii pe rând, ne-a făcut de râs în lume, apoi prin noi, şuierând, ne-a trimis spre îngropăciune,

viaţa asta, ce e oare, numai un pustiu de vânt, trecătoare, amăgitoare un pământ din alt pământ, numai un cuvânt pe-o cruce şi blestemul unei vieţi ce încet o să usuce anii dulcei bătrâneţi, nu e moartea ca pământul, uneori e un fulg de nea şi murim cu jurământul să ne naştem într-o stea.

Ion Păun-Pincio

Pe stradă Ion Păun-Pincio, 1894 I — Ce-o fi aici, că-i straşnică lumină?

Se vede, bre, de parcă-i lună plină – Şi drumu-i alb – curat ca apa lină…

— Dar ce socoţi, că eşti în sat la noi, Să cazi în gropi, mergînd pe lîngă boi?

Aici stă Vodă, bre, şi cu cei doi! Şi cum foiesc, de parcă-i iarmaroc!

Ce te boldeşti, mojice, -n drum? Fă loc! – Ţi-a tras? S-o strîngi, că-i bună de noroc.

Aici tot mîndre curţi ţin şir – şi cum Sclipeşte-un geam pînă departe-n drum – Şi noi acasă, bre, chiorîm de fum!

Colea pesemne-i chef şi voie bună; Şi vin boerii cîrd – mereu s-adună – De cîntece văzduhu-ntreg răsună.

Văd una printre ei cu sînul gol Şi-n jurul ei vreo patru-i dau ocol – Aşa muiere, mă, te dă de gol…

Cornel Medrea– Maternitate

Te uită, -n rînd cu dînşii stă şi-un cîine.

De-o fi şi-n rai c-aici atîta pîine – Eu n-aş mai vrea s-apuc ziua de mîine… […]

CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE, EPIGRAMĂ, PROZĂ, PROZĂ SATIRICĂ, ESEU, TEATRU, REPORTAJ LITERAR, PICTURĂ.

“DOR de DOR” EDIŢIA a-IX-a (PENTRU COPII - DOR-MĂRUNT ediţia -II-a) Articol scris de: Marin TOMA / 6 Feb 2014 În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele elemente tradiţionale ale mediului sătesc şi ale sufletului românului sunt în pericol de a cunoaşte mutaţii sau de a dispărea. În scopul menţinerii, măcar în memoria creaţiilor artistice, a acestui izvor de trăiri autentice, revista literară fondată în urmă cu 9 ani, ,,DOR de DOR” înfiinţată şi condusă de scriitorul Marin Toma, organizează cu sprijinul Consiliului Local DOR-MĂRUNT, Primăria DOR-MĂRUNT, judeţul CĂLĂRAŞI, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Tradiţiilor Naţionale CĂLĂRAŞI, Concursul Naţional de Poezie, Proză, Proză satirică, Teatru, Reportaj literar, Eseu, Epigramă, Pictură, cu generoasa temă ,,UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC”. * La acest concurs pot participa creatori din întreaga ţară, indiferent de vârstă, membrii şi nemembrii ai unor uniuni de creaţie, membrii ai Uniunii Scriitorilor şi scriitorii din Diaspora. Comisia de jurizare formată din critici literari şi de artă, poeţi, scriitori, artişti de imagine, va acorda pentru fiecare secţiune câte trei premii – premiul I, II şi III şi menţiunile I, II şi III. Premiile constau în diplome, bani şi publicarea în revista ,,Dor de Dor” din luna august, septembrie şi octombrie. Concurenţii vor trimite 5 poezii, dintre care una dedicată poetului naţional (poate fi odă, baladă, glossă, doină), 5 epigrame, două proze scurte (pot fi şi satirice), o piesă de teatru, scrisă pe maximum 8 pagini în WORD - FONT Arial 11 sau TIMES NEW ROMAN 12. Între 15 iunie/15 iulie vor fi jurizate toate genurile de lucrări. P.S. Pictorii vor trimite un singur tablou reprezentativ. Aceste lucrări (tablouri), vor fi expediate până la data de 15 iunie 2014, pe adresa: Toma Marin, Strada Albatros, nr. 1, localitatea Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, cod 917055. Tablourile vor fi înrămate cu rame uşoare.

Lucrările literare se vor trimite pe adresele: <arintoma@gmail.com>, <dordedor@gmail.com> Relaţii la telefon: 0242/643722 fix şi 0758010456 mobil (Marin Toma şi Doina Săbădeanu) după 10 ianuarie 2014.

Rezultatele concursului se vor publica în presa locală şi în revista ,,Dor de Dor” după data de 15 iulie 2014.

Faza finală a concursului va avea loc pe data de 16 august, ora 13, LA HANUL RUSTIC DIN LEHLIU GARĂ, JUDEŢUL CĂLĂRAŞI. Din dorinţa noastră de a menţine vie flacăra culturii naţionale, în limita timpului şi a mijloacelor de informare, vă rugăm colegial să ne faceţi public acest regulament cadru al concursului.

Vă mulţumim şi aşteptăm confirmarea primirii acestui regulament şi participarea dumneavoastră.

Cu respect, Marin Toma şi Doina Săbădeanu Notă: Revista literară Dor de Dor este organizatoarea a NOUĂ EDIŢII a Concursului Naţional de Poezie ,,Dor de Dor” şi realizatoarea a celei de a patra ediţii a ANTOLOGIEI ,,DOR de DOR”, şi a celei de a cincea în curs de realizare, intitulată „DOR de DOR” Dor-Mărunt, 2013. * *Dacă lucrările literare, nu se încadrează în tema stabilită de regulament, ele nu vor fi jurizate.*

Apa oxigenată denumită şi peroxid de hidrogen este singurul agent antibacterian compus numai din apă şi oxigen. La fel ca şi ozonul, peroxidul de hidrogen distruge organismele producătoare de boli, prin oxidare şi este considerat cel mai sigur şi mai eficient dezinfectant natural din lume.

Deoarece ucide microorganismele prin oxidare, procesul poate fi cel mai bine descris ca o ardere controlată. Când peroxidul de hidrogen reacţionează cu materialul organic, acesta se descompune în oxigen şi apă.

1. Apa oxigenată - o alternativă pentru înălbirea hainelor.

Peroxidul de hidrogen este un bun înălbitor. Adăugaţi o ceaşcă de peroxid în apă şi veţi

Sfaturi medicale

Apa oxigenată (1) vedea cum se vor albi rufele şi lenjeria. De asemenea, este bun în scoaterea petelor de sânge de pe haine şi de pe covoare.

Dacă există sânge pe haine, trebuie doar să o turnaţi direct pe locul respectiv, lăsaţi să acţioneze aproximativ un minut, apoi frecaţi şi clătiţi cu apă rece. Repetaţi procedura dacă este necesar.

2. Importanţa apei oxigenate pentru sănătate.

Corpul nostru produce peroxid de hidrogen pentru a lupta împotriva infecţiilor. Este necesară prezenţa lui pentru o funcţionare corectă a sistemului nostru imunitar. Celulele albe din

sânge sunt cunoscute sub numele de leucocite.

O sub-diviziune a leucocitelor este reprezentată de aşa-numitele neutrofile. Acestea produc peroxid de hidrogen, ca o primă etapă de apărare împotriva toxinelor, paraziţilor şi virusurilor.

3. Băile cu apă oxigenată detoxifică organismul şi sunt o sursă de întinerire.

Folosiţi aproximativ 2 litri peroxid de hidrogen (3%) la o cadă de apă caldă. Lăsaţi apa să se impregneze în corp cel puţin o oră-două, adăugând din nou apă fierbinte când este necesar, pentru a menţine o temperatură constantă, în care să vă simţiţi confortabili.

Va urma

FARMACIA VERDE ANGHINARE (Cynara scolimus) Anghinarea face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze mari, spinoase şi flori mari de culoare violacee şi formă globuloasă. Originară din Etiopia, anghinarea este una din cele mai vechi plante medicinale cunoscute în istoria umanităţii, ea traversând Egiptul Antic pentru a ajunge în Europa de Sud. Grecii şi romanii utilizau anghinarea pentru tratarea icterului, dispepsiei şi afecţiunilor urinare. În medicina tradiţională, frunzele de anghinare erau folosite pentru proprietăţile coleretice şi diuretice.

Contribuie la: - producerea şi eliminarea de bilă; - protejarea şi regenerarea celulei hepatice; - îndepărtarea compuşilor toxici din ficat; - menţinerea concentraţiei normale a colesterolului şi grăsimilor în sânge şi la nivelul ficatului; - menţinerea în concentraţii normale a acidului uric din sânge; - eliminarea tendinţei de evacuare lentă a scaunului.

Precauţii: În caz de supradozare pot apărea: greţuri, diaree, nefrotoxicitate.

Contraindicaţii: Litiază biliară, obstrucţie biliară, sarcină, alăptare, alergie la anghinare.

Produsul poate fi găsit în farmacii şi magazine sub sigla DACIA PLANT.

FAMILIA ANUNȚĂ CU PROFUNDĂ DURERE ÎN SUFLET, Un an de la trecerea în eternitate, înainte de vreme, a Dr. Ioan Ivașcu, inegalabil soț, tată, bunic, prieten și mentor.

Sufletul lui generos și bun ne veghează mereu dintr-o stea…

Timpul nu va șterge NICIODATĂ iubitul și frumosul lui chip din inimile noastre zdrobite, ci va adânci IUBIREA noastră în durere…

Odihnește-te în pace, ÎNGER SCUMP!

Horoscop

BERBEC 21.03-20.04: În aceste zile BALANŢA 23.09-22.10: Vă simţiţi plăcut trebuie să fiţi atenţi cum umblaţi cu în compania unei persoane dragi, care aparatele electronice. Vigilenţa vă poaparcă degajă căldură sufletească şi va înte salva portofelul de unele cheltuieli Casandra cărca bateriile sentimentale. Aveţi sentineaşteptate şi nici atât de uşor de sumentul că vă cunoaşteţi de multă vreme şi portat. Weekendul este marcat de o persoană ce suferă veţi rămâne buni prieteni pentru o bună perioadă de din cauza unor dorinţe senzuale şi pe care veţi încerca s- timp. În weekend mergeţi într-o scurtă călătorie şi veţi o liniştiţi cum vă pricepeţi mai bine. găsi ceea ce vă doreaţi cu ardoare: un prieten adevărat...

TAUR 21.04-21.05: Va preocupă refacerea unor relaţii SCORPION 23.10-21.11: Urmează câteva zile dificile ce în ultima vreme au avut de suferit. Aveţi nevoie de pentru unii nativi ai acestei zodii. Cei care au legătură cu multă maturitate pentru a nu vă pierde controlul în faţa afacerile financiare vor fi încântaţi să descopere că inadversităţilor cu care vă veţi confrunta. Orientaţi-vă spre vestiţiile făcute în ultima vreme au dat roade mulţumialte ocupaţii ce vă vor schimba preocupările şi grijile toare. Noi contracte le vor creşte profiturile şi, bineînţepentru un timp. les, că vor avea o poftă de viaţă molipsitoare.

GEMENI 22.05-21.06: Se pare că vă faceţi prea multe SĂGETĂTOR 22.11-21.12: Aveţi, în sfârşit, satisgriji şi sănătatea, mai ales cea mentală, are de suferit. facţii, pentru că în ultima vreme le-aţi cam încurcat pe Evitaţi irascibilitatea şi anxietatea deoarece vă afectează toate. Sunteţi încrezători că veţi rezolva totul şi reuşiţi să în mod negativ organismul. Gândirea pozitivă este sin- transmiteţi starea de bine şi în sânul familiei. Discuţiile gura care vă ajută să aveţi un tonus bun şi să vă rezolvaţi legate de probleme se liniştesc pentru că apar noi soluţii problemele curente. care vă scot din starea de nervozitate de până acum.

RAC 22.06-21.07: Compania plăcută a perechii dumCAPRICORN 22.12-19.01: Fiţi atenţi la cumpărături! neavoastră vă face să vă simţiţi plini de viaţă şi împliniţi. Aveţi tendinţa de a achiziţiona tot felul de nimicuri care, Ar trebui să petreceţi alături cât mai multe momente feri- însă, vă vor costa mai mult decât speraţi. Mai bine alecite pentru a le preţui tot restul vieţii. La serviciu, şefii geţi doar produsele care chiar vă trebuiesc, fără a mai sunt tentaţi să vă ceară aproape imposibilul printr-un considera că tot ce sclipeşte este şi util. volum mare de muncă. Nu vă plângeţi! Alţii şi-ar dori să VĂRSĂTOR 20.01-18.02: Ar putea fi o săptămână iasă din casă pentru a avea o ocupaţie. armonioasă doar dacă veţi continua să încercaţi să îmbuLEU 22.07-22.08: Nu veţi avea prea multe probleme nătăţiţi relaţia cu persoana iubită. Cedaţi un pic de la dacă ştiţi să vă abordaţi superiorii. Viaţa de familie se dumneavoastră deoarece ţipetele nu ajută la nimic. Nu poate tulbura şi ea puţin dacă partenerul nu vă înţelege faceţi decât s-o îndepărtaţi şi în curând s-ar putea să nu adevăratele nevoi. În weekend, o vizită surpriză vă re- mai aveţi la cine să vă răţoiţi. De ce nu vreţi să ascultaţi montează şi vă face fericiţi. de o persoană mai în vârsta care vă dă sfaturi bune?

FECIOARA 23.08-22.09: Cuplurile căsătorite ar trePEŞTI 19.02-20.03: Încercarea de a obţine mai mult bui să se bucure în această săptămână de noi interese timp liber pentru propria persoană vă conferă o stare de comune. Şi dragostea pare să joace un rol important în linişte. Poate faceţi o schimbare de look sau vă înnoiţi viaţa în doi, însă înţelegerea reciprocă trebuie să prime- garderoba cu câteva articole ce vă surâd în magazine. Ar ze. Pe unii nativi se pare că acţiunea şi spontaneitatea îi cam fi cazul să vă ocupaţi şi de dumneavoastră. Nici nu marchează în tot ceea ce realizează. ştiţi cât de aproape puteţi fi de o nouă cucerire.

19-25.02

LOCURI DE MUNCĂ VACANTE LA DATA DE 17.02.2014

SC TC IND SA 5 muncitori necalificaţi în construcţii 3 zidari 2 dulgheri 2 ingineri constructori 2 fierari betonişti 1 şef baza agrement 1 bucatar 1 ospatar Adresa: Orăştie, str. Nicolae Titulescu, nr. 60 Telefon: 0254241977 SC PRELMEC SĂ 10 SUDORI!!!!!! URGENT!!!!

Adresa: Oraştie , str. Nicolae Titulescu, nr. 60 Telefon: 0254241540 SC DORIN SIBCONSUTIL SRL 2 TAMPLARI (1 AN EXPERIENŢA) Adresa: sat Sibişel, nr. 65 Telefon: 0731067930 SC HVO PROFI BUILDING SRL 1 DULGHER 1 FIERAR BETONIST Adresa: Oraştie, str. Constantin DobrogeanuGherea, nr. 2 Telefon: 0735178732 UBI CONSULTING SRL 10 CUSATORI-ASAMBLORI ARTICOLE DIN TEXTILE Adresa: Oraştie Telefon: 0759011561 SC LABORATOARELE FARES BIO VITAL SRL -1 mecanic utilaj -1 tehnolog alimentaţie publica Adresa: Oraştie, str. Plantelor, nr. 50 Telefon: 0254241940, 0744645437 UNGUREANU GHEORGHE SILVAMETAL II -1 lacatuş confecţii metalice -1 mecanic întreţinere maşini-unelte -1 sudor Adresa: Oraştie , str. Luncii, nr. 1 Telefon: 0745308864

SC WALKER COMPANY -1 şef schimb Adresa: Oraştie , Telefon: 0726680168

Vând apartament: 2 camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 Vând urgent: Casă cu anexe, Info: tel. 0765889595 ASOCIAŢIA UMANITARĂ “RENAITRE”ROMÂNIA 1 educator-pedagog social (CERINŢE: absolvent de apă, gaz, canalizare, curte și grădină în localitatea studii superioare de specialitate, cunoştinţe Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ operare computer, abilitaţi de lucru cu populaţia Aurel Vlaicu, nr. 10 Vând garsonieră: defavorizata, cunoşterea limbii franceze constituie Info: 0726.724.192 str. Pricazului, bl. 57 un avantaj) Adresa: Oraştie, str. O. Goga, nr. 25 Info: 0722.217.181 (în incinta fostului internat al liceului Chimic, la Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ etajul 2) Telefon: 0254240656 Vând apartament: 2 camer e, Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ str. Mureşului, bl. 9, vis-a-vis ÎNCHIRIEZ: SPITALUL MUNICIPAL ORĂŞTIE de centrala termică.

-1 asistent medical generalist (concursul va avea loc Ap. 2 camere izolant termic, în 03.03.2014 şi 05.03.2014, la ora 9) Info: 0769.248.674. mobilat. ZONĂ CENTRALĂ Adresa: Oraştie, str. Pricazului, nr. 16 Info: 0760.164.496 sau Telefon: 0254242950 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ 0765.052.522 VIDRA COMPANY 1 maistru în industriile textile, pielarie 2 croitori confecţii industriale din blana 4 cusatori confecţii industriale din blana 1 inginer confecţii piele şi înlocuitori 1 muncitor necalificat în industria confecţiilor Adresa: Turdaş, nr. 1A Telefon: 0733404099

Căutăm vânzători ambulanţi 0765.372.065

ROXI WOOD SYSTEMS cadru tehnic PSI (calificare în domeniu) Adresa: Oraştie, str. Luncii, nr.1 Telefon: 0254244536 SC ORCA SRL 4 muncitori necalificaţi în pregatirea materialelor de construcţii Adresa: Oraştie, str. Nicolae Titulescu, nr. 70 Telefon: 0254241277 POŞTA ROMÂNĂ 1 factor poştal urban Oraştie (zona Gara) Telefon: 0254-212510 Persoana de contact: Ec. Mihaela Sperlea FARES TRADING SRL 1 ajutor gestionar Telefon : 0254/241940 Persoana de contact : Udrea Andreea BCR ASIGURARI DE VIAŢA 2 CONSILIERI ASIGURARI Adresa: Deva, str. I.C. Bratianu, nr. 3 Telefon: 0766244012

Închiriază două spații de 2 1000 mp fiecare la

MAGAZINUL DE LA PALIA SHOPING CENTER

ALBINA COOP SOCIETATE COOPERATISTĂ

CASETA REDACȚIONALĂ

Organizează interviu în vederea recrutării de personal calificat.

OSPĂTAR BUCĂTAR BRURAT Interviurile încep de la data de 24.02. 2014 Info: 0254..241.716; 0728.040.761

Fondator, redactor șef, layout :

Produs marca Ferma Crăciunescu

Sunt prezenți cu texte în acest număr

(0254 245 868).

Dan Orghici

EDITORIALIST: Cornel Nistorescu

Adriana Chira Marinela Popa Petru Romoşan Daniel Marian Pr. Laurențiu Virgil-Liviu Sabău Dan Orghici Corectori: Florin Drăghiciu Virgil-Liviu Sabău

Materiale de construcții str. Pricazului, CT 1 str. N. Bălcescu, nr. 11 Construiți sau reparați, vă putem ajuta!

Acum ne puteți găsi cu o gamă mult mai variată de produse, în spațiul fostului MAGAZIN ALIMENTAR din zona pieței „LA STADION” (la GREU).

Telefon: 0740.020.305 Aici pe lângă produsele obișAnunță clienții că: nuite de feronerie și uz gospoMAGAZINUL FEROMETAL dăresc, veți mai găsi și papetăde lângă spitalul vechi (Casa rie, detergenți și alte multe proVulcu) și-a schimbat locația. duse industriale.

ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: ASOCIAȚIA de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL” Orăștie, str. A. Vlaicu, nr.1 tel: 0765372065 Tipografiere executată la: Tipografia ProdCom SRL Târgu-Jiu, Jud. Gorj

Dan bucătaru’ Cel mai viteaz şi mai înţelept rege al dacilor, strămoşii noştri, a fost Decebal. Încă de pe când era băieţaş, era curajos, drept, cinstit, milos cu cei în suferinţă. Şi nu numai cu oamenii, ci şi cu animalele se purta cu grijă şi milă. Într -o zi, umblând cu prietenul său Duran prin pădurile din preajma Sarmizegetusei, a găsit un pui de lup căzut întro prăpastie. Era mic, abia făcea ochi şi, în cădere, îşi rupse un picior. Tremura, scheuna, părea gata să moară.

Decebal l-a dus în cetate, i-a legat piciorul rupt între lopăţele şi l-a adăpostit într-o şură. Când s-a vindecat, a crescut mai mare şi mai voinic decât un câine ciobănesc. Era domesticit, blând cu cei buni şi aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice şi colţii ascuţiţi. Când se înfuria, scotea un scheunat subţire, ca un şuier, de care toţi câinii, şi chiar oamenii se înspăimântau. Poate de aceea Decebal l-a numit Şuier şi l-a învăţat să adune vânatul săgetat de el în pădure.

Odată, pe vreme de iarnă cu nămeţi mari, Decebal s-a răzleţit de ceata vânătorilor. Şi iaca, într-o poiană, s-a năpustit asupra lui o ceată de lupi flămânzi. În primele clipe Şuier şi-a sticlit ochii, parcă bucuros că-şi vede fraţii. Decebal, lângă tulpina unui fag, şi-a tras sabia cu vârful curbat, să se apere de fiare. L-a chemat pe Şuier să-i fie de ajutor. Lupul îmblânzit i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a înconjurat copacul. Primul lup care a atacat a fost prins în curbura sabiei de tânărul prinţ şi crestat în ceafă. Ceilalţi lupi se pregăteau să sară... Deoda-

Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC Ind SA vă pune la dispoziție întreaga gama de lucrări în domeniul construcțiilor: izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc.

Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră.

BAZA PRODUCŢIE: str. N. Titulescu, nr.60, Orăștie. Web: www.tcindorastie.ro Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709; Tel: 0254/ 241977; 244024email: tcindorastie@yahoo.com ;

tă, Şuier s-a repezit între lupi începând o luptă aprigă cu ei, scurmând şi spulberând zăpadă. Dar lupii erau numeroşi şi au prins să-l sfâşie cu colţii. Decebal, urcat în fag, îi străpungea cu săgeţile şi haita s-a retras în pădure, urlând a pagubă.

Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului său.

- Tată, Şuier m-a salvat!...

Atunci toţi l-au văzut pe Şuier zăcând între cei patru lupi săgetaţi care înroşiseră zăpada. Şuier n-a mai trăit. A murit privindu -şi stăpânul pe care l-a aparat cu credinţă.

Tânărul i-a cerut unui meşter fierar să-i făurească din aramă un cap de lup cu gura căscată, un cap ca al lui Şuier.

Un cojocar a cusut din pielicele de ied un fel de pungă lungă de trei coţi care, prinsă de capul de lup de aramă pus într-o prăjină de fier, şuiera în bătaia vântului.

Aşa s-a făcut steagul de luptă al dacilor. http://culturagenerala.info

O caricatură publicată în 1897 înfăţişează problemele Europei. Ţările bătrânului continent sunt înfăţişate ca nişte copii veşnic puşi pe harţă, care se bat tot timpul unii cu alţii, exasperând educatoarea (nimeni alta decât Pacea).

Caricatura a fost realizată de Louis Dalrymple (1866-1905).

Plăcintă cu telemea şi merişoare Mda… O să purced la drum, de data asta ţinând cont de sfaturile unui bun prieten, şi voi prezenta reţeta de-a fir-a-păr, pentru ca tâlcul să fie desluşit şi de cel mai puţin experimentat într-ale bucătăriei.

Aşadar, se ia o bucată zdravănă de telemea, de preferinţă una din aceea adusă gratis de vecinul de la munte, care a stat câteva zile prin frigider îndurând cu stoicism şi silenţiozitate frigul pătrunzător. Se gustă din ea, din brânză, bre, să vedem dacă nu este exagerat de sărată. Aici nu este o metodă anume pentru a detecta concentraţia clorurii de sodiu, NaCL cum ar spune ăia mai cârcotaşi, fiecare după papilele din dotare şi foamea care-i macină stomacul. Se poate mânca pe săturate, cu o roşie şi o ceapă alături, iar ceea ce rămâne, dacă e cazul, se pune la desărat. Ei, asta e, cum unde!? În apă! După isprava asta se trece telemeaua prin răzătoare. Calm, încet şi cu răbdare.

După ce am făcut o mare brânză, se risipesc şase-şapte ouă, două pliculeţe de zahăr vanilinat şi vreo 9 linguri zdravene de zahăr tos. Tot acum este momentul ca un pliculeţ de 100 de grame de merişoare să fie desfăcut, iar conţinutul să se aşeze deasupra mai ceva ca domniţele pe divan într-o zi friguroasă de iarnă.

Cu o lingură de lemn se mestecă vârtos până când totul devine o compoziţie omogenă. Dacă vă vine să gustaţi cu degetul, să vedeţi cât este de dulce, nu vă sfiiţi, numai să aveţi grijă să nu vă surprindă careva mai simandicos. Eu am avut noroc de data asta.

Buuuun!...

După corvoada de mai sus se aprinde cuptorul şi se lasă la încins, poziţionând butonul la jumătatea cursei. Lăsăm cadoul lui Promoteu să-şi facă treaba în întunericime şi ne întoarcem la masa de lucu. Aici, se ia tava cuptorului, se unge puţin, dar puţin de tot cu ulei, untdelemn, să nu vă pună păcatul să folosiţi din ăla de maşină sau, cum făcut eu în copilărie când am prăjit ouă, ulei de in, că iese altă minunăţie. Se taie hârtie de copt pentru a acoperi tava, pe fund (mă scuzaţi!) şi pe pereţii laterali. Când aţi pregătit aşa cum se cuvine culcuşul, aidoma dormitorului curat şi primenit, gata să primească în el copilul proaspăt lăiat, aşternem un strat de trei foi de plăcintă, punem jumătate din compoziţia pregătită mai devreme, aşternem încă un strat de foi de plăcintă şi venim cu ultima parte a compoziţiei. Tragem deasupra un capac din foi de plăcintă, aceleaşi, întoarcem marginile către interior şi... aproape gata.

Desfacem un iaurt, eu am avut în casă Danone cu biscuiţi, şi, cu o pensulă, ungem bine de tot foile de deasupra. Când am isprăvit şi trebuşoara asta aşezăm tava la cuptorul încălzit cu foc domol, de data aceasta timp de 40 de minute. Mai lăsăm încă cinci minute la foc aprig, pentru a-i da culoare, rumeneală, deh.

Când e gata se acoperă olecuţă cu prosoape de prin bucătărie, să se frăgezească foaia de deasupra. Şi ar trebui să arate după cum se vede…

Să vă pice bine, deie Dumnezeu!