Vorba nr 62

Povestea vorbei: Să rămâi om între oameni, numai ca să salvezi în tine însuţi ideea de om, chiar dacă alţii o calcă în picioare.

M. Preda

Brăţări dacice la tot poporul

Pagina 3

Petru Romoşan Nu ştim cine conduce România, dar ne este foarte clar că este condusă execrabil. Asta în cazul în care efectiv o conduce cineva. („Este vreun pilot în avion?”) Unii, mulţi, ne sugerează că o conduce Securitatea (veche şi nouă, chestiune de nuanţă - aproape nici o diferenţă, de multe ori sînt aceiaşi sau, dacă nu ei, copiii lor). Alţii preferă conspiraţia, şi deci ne spun că o conduc americanii, prin ambasador (care lipseşte de cam multă vreme), diplomaţi, consilieri nevăzuţi. Mai sînt destui care încă mai cred că România chiar e condusă de Traian Băsescu, Victor Ponta şi, dintr-o opoziţie suigeneris, de Crin Antonescu, şi, mai mult, că siglele USL, PSD, PNL, PDL, PPDD, UNPR, UDMR chiar mai au vreun sens. Alţii zic că noul imperiu de tip bizantin, cu capitala la Bruxelles (imperiul de la est faţă de cel american, care e Noua Romă la vest), ajutat de Monica Macovei, Alina Mungiu-Pippidi, Laura Codruţa Kövesi, Daniel Morar şi alţi consilieri români mai puţin cunoscuţi, ar fi luat deja în mînă afacerile politice şi economice de la Bucureşti.

Toate sună puţintel comic, astfel încît întrebarea „dacă există un adevărat pilot în avion” se poate pune cu toată seriozitatea. Pentru că, pînă la urmă, rămîne faptul că toată lumea, indiferent de orientarea politică, e de acord că România e condusă prost cu bătaie spre catastrofal. Iar faptul că avem un Parlament supraponderal, de aproape 600 de deputaţi şi senatori, cu personalul aferent, nu face decît să sporească panica – sporirea aleşilor şi a liderilor ţine de-a dreptul de nebunie în vreme de criză.

Pe deputaţi şi pe senatori îi plătim tot cu bani împrumutaţi de la FMI, la fel ca pe pensionari, funcţionari şi pe guvernul tot atît de obez? Să ne amintim că majoritatea legilor sînt scrise după dictare de la Bruxelles, deci 300 sau chiar 200 de deputaţi ar fi fost prea destui. UE, deşi ne strînge de gît şi ne dă sistematic picioare în fund, nu ne primeşte în Schengen. Atacurile românilor tocmiţi de Bruxelles (mai nou li s-ar fi cerut să organizeze şi proteste) sînt de toată jena. Şi asta chiar dacă nu vorbim despre corupţia pe care o adăposteşte UE în ţările ei cele mai dezvoltate – e suficient să citim analizele americane pe această temă. Dar asta nu ne priveşte pe noi, românii, pentru că sîntem prea mici. În România începe un an spectaculos, cam al şaselea al unei crize economice nemaiîntîlnite din 1929, criză care ne vine în cea mai mare parte din exterior, din SUA şi din UE în principal. Traian Băsescu, de nouă ani în funcţie, îşi joacă ultimele cărţi ale carierei lui, altfel prodigioase. Socoteala e simplă: dacă justiţia din România (cu a sa eternă şi fascinantă Laura Codruţa Kövesi, cu instrumentul politizat care este Curtea Constituţională, cu DNA, cu ANI, cu CSM, cu ministrul Cazanciuc, cu Dănileţ şi Ghica, cu eternul şi fascinantul Daniel Morar,

dar şi cu CNSAS), bineînţeles, fără nici un amestec al preşedintelui şi al oamenilor săi din servicii, cu Florian Coldea şi George Maior în frunte, va reuşi să aresteze masiv, în draci, la dreapta şi la stînga, atunci cariera ieşită din comun a lui Traian Băsescu şi a camarilei sale, cu inegalabila şi irepetabila Elena Udrea, poate să dureze încă zece ani, adică încă două mandate prezidenţiale. Dacă, dimpotrivă, vor aresta insuficient, numai vreo 1020 de crăpceni importanţi, atunci, da, va fi foarte rău pentru actualul preşedinte şi pentru echipa sa. Pentru că vor rămîne liberi destui care, cu aceleaşi argumente, reţele şi metode, să-i aresteze în 2015 pe ei, pe băsişti. Scenariul „Tom şi Jerry” merită studiat temeinic. Socoteala e băbească: ori actualul regim arestează tot ce se poate aresta, ori îşi face bagajele în timp util şi fuga-fuguţa o ia spre exil pe vreo insulă care nu extrădează.

Iată o listă orientativă (nici exhaustivă, nici în ordine alfabetică, dar compusă din dosarele grele prezentate deja în presă) a politicienilor din toate partidele şi a oamenilor publici care fie se găsesc deja în închisoare sau au fost, fie sînt la o oarecare distanţă de o condamnare definitivă (sau de o achitare): Decebal Traian Remeş, Cătălin Voicu, Antonie Solomon, Constantin Nicolescu, Monica Iacob Ridzi, Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Constantin Boşcodeală, Dan Voiculescu, Cristian Poteraş, Tudor Chiuariu, Adrian Severin, Sorin Blejnar, Liviu Dragnea, Miron Mitrea, Codruţ Sereş, Zsolt Nagy, Adrian Năstase, Sebastian Ghiţă, George Copos, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu, Varujan Vosganian, Adriean Videanu, Şerban Brădişteanu, Relu Fenechiu, Nicolae Mischie, Cristian Anghel, Marian Oprişan, Valentin Preda, Ioan Oltean, Sorin Apostu etc., etc., etc. Miniştri, deputaţi şi senatori, unii încă în Parlament, preşedinţi de consilii judeţene, primari, consilieri, directori, miliardari de tranziţie, cei mai mulţi din această listă au fost votaţi. Cum să privim votul acordat unor asemenea personaje? Mai merită să votăm după asemenea experienţe?

Sfîrşitul lui 2013 ne-a adus, cu o întîrziere de cîţiva ani, confirmarea în justiţie că brăţările dacice şi o mare cantitate de cosoni sînt falsuri recente. „Fostul ministru al Culturii Adrian Iorgulescu a plătit peste şase milioane de euro din banii statului pentru brăţări dacice false” (Ziua News). S-a deschis deja un dosar pe acest subiect sau mai aşteptăm încă vreo cincizece ani? Şi cum rămîne cu zecile, sutele de mii de vizitatori de muzeu păcăliţi cu ştifturi penale? Rămîne ca şi cu voturile pe care le-am acordat celor din lista de mai sus?

Pagina 4

Pagina 5

Pagina 7

Pagina8-9

Pagina 16

Pe tot parcursul lunii Martie decupați reclamele din pg. 16 și trimiți-le la redacției.

La sfârșitul lunii (ediția din 2 Aprilie) vom desemna un câștigător al unui voucher în valoare de 50 de lei reprezentând servicii ale Salonului Alex Rădoi.

Mai multe reclame decupate însemnă mai multe șanse de câștig!

Succes tuturor!

COMUNICAT PNL Orăştie a oferit flori de 8 Martie.

Cu ocazia zilei de 8 Martie, PNL Orăştie, a dăruit doamnelor şi domnişoarelor sute de flori.

Bărbaţii liberali s-au dovedit a fi foarte atenţi cu femeile, păstrând şi în acest an tradiţia de a oferi flori.

Doamnele şi domnişoarele au primit cu bucurie gestul bărbaţilor din PNL Orăştie.

DISPECERAT DE INTERVENŢII APĂ-CANAL Operatorul de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare Activitatea Goscom SA Orăștie, roagă utilizatorii acestor servicii să sesizeze dispeceratului de intervenţii orice avarie apărută accidental în reţeaua publică de alimentare cu apă şi canalizare – respectiv până la căminul de branşament apă sau căminul racord de canalizare, pentru a putea interveni în timp util şi limita pierderile de apă.

Pentru avariile apărute la instalaţiile interioare, după contorul de branşament, clienţii se pot adresa cu comandă societăţii noastre, iar remedierea se va efectua contra cost.

fon :

Clienţii se pot adresa non-stop la următoarele numere de tele0254 241723, 0254 247187, 0730 066193, 0736 397173

Conducerea Activitatea Goscom SA

„Oglinzile realităţii” Apel la pace, bunătate şi înțelegere

Suntem câţiva copii sănătoşi, frumoşi şi încă fericiţi. Fericiţi pentru că încă ne mai putem juca şi mai putem râde, râsete care, din păcate, se aud tot mai rar.

Apelăm acum la sufletele dumneavoastră bune de părinţi, bunici sau poate străbunici: nu ne luaţi această fericire de a ne trăi copilăria aşa cum trebuie trăită, în pace, linişte şi bunătate.

Vă rugăm să nu ne mai hăituiţi cu POLIȚIA LOCALĂ în fiecare zi când ieşim să ne jucăm!

Cu speranţa că ne veţi înţelege, vă mulţumim!

Cu drag: CIPRIAN, MIHAI, RINA, CIPRIAN N., VALENTIN, DENISA, ALEXANDRU, MĂDĂLINA, ANDREA, ALEXANDRA, ADELINA, CRISTINA. Astăzi suntem doar noi dar mâine s-ar putea să fim mai mulţi.

Dacă azi vouă nu vă pasă de noi, poate nici nouă nu o să ne pese de voi, mâine!

PSD Orăştie a realizat, sâmbătă de 8 Martie, o acţiune prin care au fost oferite flori, doamnelor şi domnişoarelor Acţiunea echipei social-democrate a cuprins nu numai zona centrală a Orăştiei, ci şi alte zone din municipiu cum ar fi zona IMO şi zona gării de unde au fost împărţite peste 1000 de garoafe. Alături de conducerea partidului, în frunte cu domnul preşedintele Ovidiu Laurenţiu Bălan, s-au aflat şi tinerii din partid. Nu au fost uitate nici doamnele din instituţii (spital, bănci, unităţile de învăţamânt, etc) care au primit flori vineri, 7 martie. Unele doamne au fost încântate, în timp ce alte doamne au recunoscut cu sinceritate că e prima floare, şi poate singura, primită de 8 Martie. Gestul lor a fost însă bine primit de către doamnele şi domnişoarele întâlnite pe stradă, dovedind astfel că PSD Orăştie este un organism viu, cu oameni pregătiţi şi cu tineri dornici de a se implica în viaţa socială a comunităţii.

Biroul de presă al PSD Orăştie

Invitație

Și în acest an, în mod tradițional, comunitatea maghiară din județul Hunedoara comemorează Revoluția din 1848 cu manifestări consacrate zilei de 15 martie.

Cu această ocazie vă invităm să luați parte la festivitatea comemorativă ce va avea loc în data de 16 martie 2014 la ora 11 00 la Biserica RomanoCatolică din Orăştie.

Cu deosebită considerație, Dezmeri Ștefan – Ioan PROGRAM: duminică - 16.03.2014 ora 1100 , la Biserica Romano-Catolică din Orăştie. *Preşcolarii şi şcolarii de la secția maghiară a Școlii Gimnaziale „Dr. Aurel Vlad” prezintă un program festiv-comemorativ. *Elevii Liceului Teoretic „Téglas Gábor” din Deva prezintă într-o scurtă scenetă istoria Bisericii Reformate şi Romano-Catolice din Orăştie.

Vă aşteptăm cu drag!

Intrarea este liberă!

Virgil-Liviu Sabău

TRĂIND DIN AMINTIRI: o lume iremediabil pierdută

Ultimele zile s-au scurs împestriţate de evenimente împotriva guvernului român. În România românii simt din ce în ce mai apăsat statutul de „obiect”; obiectele sunt folosite atâta timp cât dau randament, apoi sunt aruncate la coşul de gunoi, ori la reciclare. Este efectul principal al „exploatării omului de către om”, simpla dar concludenta definiţie a capitalismului. Dacă ne amintim de zilele revoluţiei, de speranţele utopice ale celor ce-au ieşit în stradă, de cuvântările unor români fugiţi peste hotare, treziţi să ne spună, să ne arate, să ne înveţe democraţia pe care o ştiau ei din experienţa de „fugari”, dacă ne aducem aminte de entuziasmul revoluţionarilor, din păcate unii murind atunci cu idealul de libertate în gând, alţii murind ulterior, din cauza sărăciei, alţii rezistând cu greu la ceea ce a urmat şi mai urmează să se întâmple în România, dacă facem din toate acestea o imagine pe care să o comparăm cu ceea ce vedem acum, nu prea vom fi în stare să găsim elemente corespondente. Măcar ceva, cât de puţin, să se fi realizat pentru Măria Sa, POPORUL, şi tot sar fi justificat sacrificiul sângelui vărsat din 17 şi până în 23 decembrie 1989, atunci când ni s-a spus că a fost „revoluţie”.

Recent, acei revoluţionari s-au strâns din nou la Bucureşti ca să protesteze; nemulţumirile lor curg, şi ele, acuzând… În două săptămâni de zile doar, trei foşti revoluţionari s-au sinucis din cauza sărăciei. Lipsa locurilor de muncă şi a salariilor decente, dispreţul cu care sunt trataţi ei şi este tratat poporul şi interesele sale, starea prelungită de colaps economic, furturile făţişe ale statului prin taxe şi impozite din ce în ce mai mari şi prin inventarea altora noi, accize suplimentare, majorate lunar, toate plătite de popor, din ultimii bănuţi rămaşi din salarii – pentru cei ce le au – sau din agoniseala muncii de ziler pentru cei ce nu corespund ca pregătire, limbaj, aspect şi grad de rudenie cu fişele posturilor pentru care au aplicat, sunt lucruri care duc la sigure efecte: dezamăgire, disperare, renunţare, amestecate cu un profund dispreţ faţă de cei ce le-au produs.

Peste toate acestea, dl. Ponta a „invitat” la guvernarea României tocmai elementul cel mai ostil ţării, UDMR-ul, cel ce susţine constant gesturi antiromâneşti, jigniri aduse neamului şi unităţii acestei ţări şi aşa mai departe… Nici nu mai interesează cauzele care au dus la această stare de fapt, nu mai contează nimic decât trista situaţie în care am fost aduşi, forţaţi, obligaţi, şi cu care românii nu prea sunt de acord.

Ne vedem ca într-o oglindă întoarsă a realităţii, exact opusul a ceea ce ne-am dorit să fim, să devenim, sau, poate, ceea ce ne-am dorit n-a fost decât Utopia, ţara legendară pe care chiar şi anticii o considerau imaginară…

Răscrucea la care ne-am aflat în acel însângerat decembrie 1989 ne-a fost fatală. Cei ce ne-au condus pe drumul acesta şi-au atins scopurile perfide şi murdare, l-au ucis pe Ceauşescu ca să poată fura nestingheriţi din avuţia ţării, l-au ucis pentru că acesta le citise gândurile ascunse şi-i urmărea pas cu pas, se pare însă că nu îndeajuns, căci altfel nu puteau îndoctrina poporul cu iluziile ce l-a determinat să facă acea revoluţie. Actualul nostru guvern se teme de hoţi tocmai pentru că această meserie pare să fi fost monopolizată de politicieni; se teme de corupţie – aşa numesc ei revenirea la o normalitate cât de cât dreaptă – şi se tem ca dracu’ de tămâie să nu trebuiască să plătească pentru fărădelegile comise de toată gaşca lor de-a lungul timpului scurs din ’89 până acum.

Marii Condamnaţi – cei ce în ultimul timp au călcat pe bec supărând cine ştie ce personaj mafiot care s-a răzbunat ordonând blânde pedepse privative de libertate – au avut vreme să se pregătească; în loc să fie luaţi la purecat pentru toate afacerile legale sau ilegale şi să le fie confiscate averile obţinute numai prin muncă cinstită nu, au avut timp să-şi aleagă reprezentanţi care să fure mai departe din avutul poporului. Adicătelea, „The show must go on”, cum zicea „francezul Marx”! Afacerile trebuie să meargă mai departe chiar dacă patronul s-a ascuns la zdup, vrea să spună aci sintagma regretatului Freddy Mercury.

E adevărat, viaţa trebuie să meargă - şi merge - mai departe, zi de zi, secundă cu secundă, cu sau fără noi.

Uneori rămânem în urmă şi, ca să revenim, avem de muncă mai mult, de făcut sacrificii, de tras din greu, dacă nu ne e deja fatală întârzierea.

Iar uneori, doar avem impresia că suntem „la zi”, în realitate trăind din amintirile unei lumi irevocabil apuse.

Ce vreau să spun

Sâmbătă, 8 martie, când Victor Ponta a urcat pe scenă cu toată familia într-o secvenţă de cel mai pur stil electoral american şi când am auzit doamnele cum îl roagă să candideze la Preşedinţie, mi-am zis, gata, e clar! PSD-ul i-a călărit pe liberali, le-a luat de sub nas responsabilităţi bănoase (Energia, CNADR, autostrăzile) ca să-i enerveze la maximum şi să plece. Când iam mai auzit că baronii din provincie îi cer şi ei acelaşi lucru, când am auzit-o şi pe Corina Creţu făcând aceeaşi pledoarie, nici că mi-am putut imagina altceva, mai ales că, tot săptămâna trecută, Bucureştii erau colindaţi de un zvon.

Cică miercuri sau joi, cel târziu vineri, Victor Ponta s-ar fi întâlnit cu Gabi Oprea, cu Dragnea şi cu alţii din trupa lui şi ar fi luat decizii importante pentru perioada următoare. Ce decizii ar fi putut să ia în aşa fel încât sâmbătă, de 8 Martie, ca la o mare convenţie feminină a PSD-ului, să asistăm la un asemenea sensibil şi patetic demers de înscriere în cursa pentru Preşedinţie?

Mai mult, corul rugilor a fost întregit şi de Daniel Constantin, preşedintele de scenă al Partidului Conservator, în fapt un simplu amplificator al lui Dan Voiculescu. La ce s-ar fi alăturat şi acesta unei regii de acest fel dacă în sânul PSDului şi în cercurile apropiate ale lui Victor Ponta nu s-ar fi luat act de planul unei candidaturi. În acelaşi timp, Victor Ponta a tot negat ca mai apoi să ezite şi să admită, tot sâmbătă, că, pe lângă alţii cu şanse, din partea PSD-ului ar putea încerca el sau Mircea Geoană. Ce să zici când la puţină vreme Liviu Dragnea să iasă şi să-i spulbere cu o singură declaraţie speranţele lui Mircea Geoană. Luni părea că apele s-au limpezit definitiv şi că intrăm în linie dreaptă cu desemnarea candidatului din partea PSD-PCUNPR pentru Preşedinţie, mai ales că varianta Călin Popescu Tăriceanu era deja ca aruncată în coşul de scenarii abandonate. Şi totuşi, scenariul Victor Ponta candidat la prezidenţiale a suferit o

de Cornel Nistorescu adnotare importantă. Câteva ore mai târziu, Călin Popescu Tăriceanu avea să fie ales preşedintele Senatului României în locul unui extrem de dezamăgit Crin Antonescu. Ce înseamnă asta? Că o altă ipoteză de lucru sau un alt scenariu se pregăteşte de zor. În paralel cu împingerea lui Victor Ponta se lucrează şi la resuscitarea USL. Dacă un număr semnificativ de liberali îl urmează pe Tăriceanu, atunci acesta ar putea deveni candidatul PSD-PC-UNPR plus al ciotului de PNL pentru alegerile preşedinţiale din toamnă. Adică un soi de USL resuscitat, fără Crin Antonescu, care să susţină un alt om de dreapta în fruntea României. Ce interes ar avea Victor Ponta să susţină o asemenea variantă? De ce să renunţe el la visele sale pentru Cotroceni? Sau de ce să şi le amâne?

Nu-i exclus ca recenta pace făcută peste noapte cu Traian Băsescu să ne ajute şi ea să înţelegem evoluţia lucrurilor. Şi Traian Băsescu să fi fost ajutat să înţeleagă că nu e vremea potrivită să se joace de-a pusul tălpilor la stabilitatea din România. Şi, în acelaşi timp, Victor Ponta să fi aflat şi el pe cine ştie ce cărări că nu este vremea ca PSD-ul să pună mâna pe toată halca de putere din România. Şi pe Guvern, şi pe Parlament, şi pe Preşedinţie. Cu alte cuvinte, şi Victor Ponta pare să fi aflat că voinţa electoratului trebuie respectată şi că un pol de putere, adică Preşedinţia, ar trebui să ajungă în mâinile dreptei. Cu alte cuvinte, atunci când vorbea de refacerea USL-ului, de participarea liberalilor la guvernare, Victor Ponta nu se prefăcea şi nu minţea, cum

După 1989, an ce a adus instaurarea democraţiei în ţară, statul român a stabilit măsuri cuprinse în acte normative prin care protejează cetăţenii în calitatea de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informaţiilor complete despre caractersiticile esenţiale ale acestora; apărarea şi asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce prezintă interes pentru aceştia, în calitatea lor de consumatori.

La elaborarea acestor acte, statul român a luat în considerare principiile directoare pentru protecţia consumatorilor recomandate de O.N.U. prin Rezoluţia nr.

38/248 din 9 aprilie 1985; fapt pentru care au fost incluse între obligaţiile agenţilor economici şi acelea de a comercializa numai produse şi servicii testate - certificate conform normelor legale - precum şi de a retrage de pe piaţă produsele care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor. În baza acestor normative, Guvernul României, în temeiul art. 107 al. (3) din Constituţia României şi a Legii nr. 81/1992, emite Ordonanţa privind Protecţia Consumatorilor prin înfiinţarea Asociaţiilor pentru Protecţia Consumatorilor pe teritoriul României, având drepturi şi obligaţii stipulate în această ordonanţă cât şi în alte documente. În judeţul Hunedoara, respectiv în municipiul Orăştie, prin sprijinul material şi moral, prin grija pe care o poartă consumatorilor subprefectul judeţului, d-l dr. Mihai Rudeanu a luat fiinţă în Orăştie Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor.

Odată înfiinţată, prin sentinţa publică din 14 noiembrie 1995 a Tribunalului Judeţean Hunedoara, asociaţia are o încăpere - situată în strada Grădiştei nr.1 - şi mobilierul necesar desfăşurării activităţii.

Scopul acestei asociaţii, aşa cum reiese din art. 38 al. (b) din Ord. Guv. nr. 21/1922 este: -de a solicita autorităţilor competente luarea de măsuri în vederea depistării şi a retragerii de pe piaţă a produselor sau serviciilor care nu asigură nivelul calitativ prescris de documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor.

Conform Legii nr. 21/1924 şi a regulamentului de aplicare a dispoziţiilor

am crezut aproape toţi. Pur şi simplu ştia ce are de făcut şi ce urmează să se petreacă în următoarele 3-4 mutări.

Ce poziţie ar avea Traian Băsescu faţă de un asemenea scenariu? Lar susţine pe Crin Antonescu, împreună cu PDL şi cu Noul PDL? Probabil că scorul sondajelor legat de competiţia TăriceanuAntonescu ar putea să-l mute de partea unuia sau a celuilalt. După cum, Traian Băsescu ar putea încerca o apropiere de USL. Dacă ar renunţa pentru o vreme la Elena Udrea, USL-ul şi Victor Ponta n-ar avea nimic împotrivă. Ar şi negocia retragerea sa de la sfârşitul mandatului, dovedindu-se astfel un bun rulment al Axei Washington-Londra-Bucureşti taman pe malul Dâmboviţei.

Ce-ar însemna toate acestea? O veste proastă pentru Crin Antonescu. Demisia sa spectaculoasă din fruntea Senatului abia că a făcut loc unui scenariu care să-l coste toate eforturile de până acum. Dacă ipoteza noastră se confirmă, atunci Crin Antonescu ar trebui să-şi muşte buzele. S-a grăbit şi a luat o decizie pripită, fără să ştie că un echilibru de putere era în pregătire şi se afla chiar şi în vizorul tuturor celor cu care nu stătuse încă de vorbă.

Legii pentru persoanele juridice din 19 aprilie 1924, cât şi a statutului asociaţiei, este prevăzut că: în asociaţie se poate înscrie orice persoană fizică sau juridică cu domiciliul stabil în România, indiferent de apartenenţa politică, religioasă sau etnică, care doreşte să-şi aducă contribuţia la protecţia consumatorului. Statutul asociaţiei conform art. 10 al. (d) prevede ca membrii săi, cât şi, în general, consumatorul, să fie despăgubit pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege. Tot în acelaşi articol al. (g) se spune: asociaţia analizează nemulţumirile formulate în scris de către consumatori - membrii ai asociaţiei, cu privire la calitatea produselor sau serviciilor oferite de către agenţii economici, în vederea soluţionării lor. Al. (j) din acelaşi art. 10 prevede că se solicită remedierea produselor/serviciilor care au prezentat în perioada de garanţie deficienţe de calitate, înlocuirea celor ce nu pot fi remediate şi despăgubirea reclamantului. Al. (i) solicită retragerea autorizaţiei de funcţionare a produselor/ serviciilor cărora nu se asigură sistematic nivelul calitativ prescris, declarat sau care pun în pericol sănătatea consumatorilor sau poluarea mediului ambiant.

Patrimoniul asociaţiei poate fi sporit, conform statutului prin următoarele modalităţi: - prin cotizaţii ale membrilor; - donaţii din partea persoanelor fizice sau juridice; - sponsorizări; - colecte; - subvenţii guvernamentale.

Atragem atenţia agenţilor economici la fabricarea, livrarea şi comercializarea numai a produselor omologate, cu parametrii tehnici calitativi stabiliţi în documentaţiile tehnice de execuţie, respectarea reţetelor de fabricaţie stabilite, respectarea analizelor şi încercărilor de laborator prevăzute, iar anul 2014 să fie un an fără reclamaţii din partea consumatorilor pentru produsele livrate şi vândute.

A.P.C. Orăştie va mai reveni în aceste pagini pentru a vă informa atât despre activitatea sa, cât şi a agenţilor economici!

E. RĂDULESCU - preşedinte

De la A.P.C. Orăştie

Anunţat de mult, planul rus pentru împărţirea Ucrainei merită un răspuns mai serios decât vorbele goale din aceste ultime zile.

Este inacceptabil să declari “inacceptabil” ceva ce ai acceptat în mod deschis, fără a te adresa în mod real cauzei. A fost patetic să-i vedem pe liderii europeni precipitându-se să condamne operaţiunea rusă, lăsând însă imediat să se înţeleaga că ei nu au nicio intenţie să reacţioneze pe măsura acestui eveniment. Secretarul de Stat american John Kerry s-a mulţumit să nu-l mai invite pe Putin la Summitul G8. Desigur, aceste reuniuni prezintă multe avantaje, jurnalişti şi fotografi numeroşi şi meniuri în general excelente. Dar pentru Putin Crimeea merită un tiramisu. În realitate, Rusia vrea mai mult decât Crimeea. Proiectul pus la cale la Kremlin al unei ”Novorusia”, un nou stat care ar cuprinde toate teritoriile ucrainene aflate la est de Nipru şi pe care Federaţia Rusă l-ar lua sub aripa sa, până la recunoaşterea deplină. Totul este deja prevăzut, inclusiv drapelul noului stat. Acest teritoriu trans-Nipru ar fi mult mai mare decât Republica Transnistria, această enclavă rusofonă pe care ruşii au reuşit să o smulgă din Republica Moldova în 1992, care nu a fost recunoscută de comunitatea internaţională şi unde încă staţionează trupe ruse.

Devenind frontieră, marele fluviu Nipru va

Ucraina, planul secret al lui Putin oferi Crimeea Rusiei, împreună cu baza ei navală de neînlocuit şi, mai cu seamă, ar avea avantajul de a aduce în braţele Moscovei o populaţie care include mulţi cetăţeni de origine rusă, mulţi ucraineni rusofoni şi mulţi ucraineni deja orientaţi către Est, pentru că activitatea lor economică depinde de Rusia. Putin nu ar avea deci nicio dificultate să facă apel la principul wilsonian incontestabil al autodeterminării pentru a legitima noul stat.

Mai mult, această ”Nouă Rusie” de peste Nipru ar putea să păstreze Kievul drept capitală, pentru că o parte din oraş este situată la est de fluviu. Cealaltă parte a oraşului, vechiul Kiev, ar rămâne capitala Ucrainei. Putin ar putea, de asemnea, să demonstreze generozitate şi să cedeze Odessa, un oraş rusesc din punct de vedere istoric, dar situat la vest de Nipru.

Preşedintele rus nu ar avea prea mari griji în privinţa opiniei compatrioţilor săi: mulţi ruşi consideră că întreaga Ucraină trebuie să se întoarcă la sânul patriei mamă. Şi cei care ştiu puţină istorie îşi amintesc că vechea Novorusie, cucerită de tătari, se întindea pe ambele maluri ale Niprului.

Americanii şi europenii se află acum în faţa

Aurel I. Rogojan Nikolai Ivanovici Buharin, intelectual rus, revoluționar bolșevic și important om politic sovietic (18881938), remarca, bazat pe realități, că în Țara Sovietelor existau două partide comuniste bolșevice și tot atâtea guverne. O garnitură politică în libertate și la putere și cealaltă privată de libertate, în închisoare.

La distanță temporală de șapte decenii și jumătate, România are trei guverne. Guvernul din umbră, cel atotputernic și real. Guvernul legitim, dar numai aparent. Guvernul trimis la răcoare, format din politicienii care s-au ars cu corupția. În urmă cu vreo cinci ani, am publicat un pamflet pseudoumoristic în care sugeram președintelui României să dea paciente unui număr de 17 îmbogățiți peste noapte, în schimbul investirii averilor, imposibil de justificat, în mari proiecte naționale de infrastructură, care să le fie concesionate, lor și moștenitorilor, pe perioade de 49, ori 99 de ani, timp în care să-și dobândească, în mod cinstit, partea cuvenită de profit, plus reputația de samariteni, demni de un loc în Panteonul (Moral) al Națiunii.

Din cei 17 “capitaliști”, 12 au primit, deja, ori se pregătesc să primească sentința de învestire ca membri ai cabinetului de la răcoare.

Zilele aceasta ne-a fost dat să-l vedem cu cătușe la mâini pe personajul păzitor al integrității lumii afacerilor, președintele Autorității de Supraveghere Financiară, Dan Radu Rușanu, adică tocmai cel chemat să pună cătușe numeroaselor tentacule ale caracatiței evaziunii. În aceeași zi, pentru fostul vicepremier și ministru al finanțelor, fin al lui Rușanu, s-a cerut Camerei Deputaților încuviințarea începerii urmăririi penale,

în aceeași cauză.

Surse de încredere, apropiate atât mediilor judiciare, cât și celor politice, fac vorbire de încă opt asemenea cereri, în viitorul apropiat.

Este vehiculată, repetat și tot mai apăsat, amenințarea că și premierul în funcție ar putea fi deferit justiției.

Iar motive se spune că ar fi mai multe.

Guvernul din Umbră, cel al sponsorilor politici corupători, este, deocamdată, cel mai bine securizat față de organele de impunere a forței legii.

Când Ovidiu Tender și Dinu Patriciu au fost găzduiți în arestul preventiv, faptul în sine îl putem cataloga, acum, drept un avertisment, o punere în gardă pentru ca alții să nu ajungă și ei “dezonorați” în public.

Cazul lui Sorin Ovidiu Vîntu este unul cu totul special, în care scopul nu este impunerea legii și actul de justiție, ci o continuă teroare psihică, pentru reducerea la tăcere a puternicului personaj, depozitar al secretelor compromițătoare ale viitorilor mari perdanți de onoare, reputație, demnitate, cinste, imagine publică, libertate și averi, dacă Vîntu ar stârni furtuna. În speța lui Dan Radu Rușanu vedem cum preaplinul ciocoismului dă pe afară din latrina politicii. Individului nu i-a fost teamă de nimeni și de nimic. Nici măcar de oprobriul a 70% din populația votantă a României, care le-a dat, lui și găștilor de mafioți din politică, aciuați prin partide onorabile și deghizați în cetățeni onești, un imens credit în schimbul unor promisiuni, pe care nu le credeam demagogice.

Cu membrii Guvernului din Umbră proveniți din high-life-ul

unei alegeri dificile: să înceapă un nou război rece, cu rutina necooperării cu Moscova, sau să accepte procesul de extragere din cadrul Ucrainei a unui stat viabil, acceptând principiul unui referendum în cele 24 de regiuni şi în Republica auto-nomă Crimeea. A începe un nou război rece ar prezenta avantajul unei clarităţi în plan moral şi inconve-nientul de a diviza Europa: germanii ar accepta cu greu să îşi strice relaţiile cu Moscova, cu riscul de a pune sub semnul întrebării strategia lor, în care primează economia. Acceptarea unei reorganizări a Ucrainei ar însemna promisiunea unei noi stabilităţi, dar ar pune problema majoră a legitimării folosirii forţei de către Putin. Ce nu serveşte niciun interes şi nu aduce niciun câştig este însă repetarea unor vorbe goale şi agitarea spectrului unor ameninţări puerile.

Text publicat în revista Le Point

afacerilor, mai treacă, meargă. Dar ce ne facem cu liderii rețelelor interlope care și-au cumpărat politicieni și i-au expus în vitrinele Parlamentului sau în înalte demnități publice din administrație?!

Patronii rețelelor internaționale de prostituție, cerșetorie, trafic de persoane pe piața neagră a muncii, dealerii de voturi în campaniile electorale, perceptorii taxelor de protecție și alți asemenea “întreprinzători” prosperă în neagra lor clandestinitate, unde nici farurile de ceață ale serviciilor secrete nu pătrund adâncile tenebre.

O clasă politică cu legături în astfel de zone ale extremelor societății nu poate avea suveranitatea deciziilor și nici libertate în actele de guvernământ. Numai astfel putem înțelege aiureala, bâlbele, minciunile fără perdea, lipsa de rușine, amoralitatea, trădarea pe față și, în ultimă instanță, batjocura și rușinea la care ne expun cei cărora le-am dat votul ca să ne reprezinte, nu ca să ne desconsidere și să ne umilească, încălcându-și angajamentele electorale și furându-ne cauțiunea.

Guvernul legitim, dar aparent, nu a valorizat imensul credit național. Dimpotrivă, l-a irosit în van, pe dispute de orgolii personale ale premierului. Un premier fără carismă și talent politic, fără pricepere, manipulat, ori rău intenționat, în gestionarea resurselor umane, care a propus cele mai multe numiri de miniștri incompatibili, incompetenți, corupți ori coruptibili. Am numărat, cel puțin, șaptesprezece astfel de eșecuri, care au demonstrat profunda criză de moralitate a guvernării.

Aceasta este, evident, doar partea vizibilă a vulnerabilităților la corupție a aisbergului unei administrații în mari lipsuri de competențe și bune practici de guvernare.

Guvernul legitim nu a fost capabil să conceapă măcar un proiect de

lege fezabil, iar actele juridice extraordinare cad, unul după altul, sub ghilotina Curții Constituționale.

Guvernul legitim nu a dovedit capabilitatea de a elabora o lege a bogățiilor subsolului în interesul poporului locuitor al țării ale cărei resurse sunt puse în joc.

Guvernul legitim s-a compromis în tentative ridicole de privatizări strategice (Oltchim, CFR Marfă), așezându-se la masa negocierilor cu dubioși și potențiali infractori. „Elitele politice” din arcul puterii și-au ratat până și marile proiecte ale vieții lor, cu care sperau să se impună posterității: „regionalizarea” și „noua Constituție” a României.

Inginerul în vehicule rutiere (tot un „auto” de profesie!) Liviu Dragnea a eșuat în studiile și propunerile sale asupra regionalizării României.

Semn că la Universiatea Ecologică din București nu a avut parte de studii prea aprofundate în managementul administrației și că cea mai solidă școală pe care a absolvit-o a fost tot cea de bază, urmată în comuna natală, Grația de Teleorman.

Din partea profesorului George Crin Laurențiu Antonescu, un excelent orator, și prin idei, nu doar prin talent, nu ne așteptam să lase redactarea proiectului noii Constituții pe seama mercenarilor politici.

Ar fi necesar și salutar ca cei doi titulari de proiecte să-și asume incompetența și să ne spună: „Iertaține, noi plecăm!“.

Guvernul de la răcoare se călește pentru bătălii viitoare. Rândurile sale se vor întări, cât de curând, cu noi cadre de nădejde. Reciclarea și perfecționarea experienței, conștiința sacrificiului și a martirajului pentru o cauză „numai de ei știută” îi vor face potriviți paradoxului istoriei „Infractorii de azi, conducătorii de mâine”, căci viceversa s-a întâmplat.

Ceţoasa aritmetică a morţii fără de Dumnezeu (din motive de Ţară şi de Poporul Român)

Generalii lui Decembrie ’89 şi-au croit singuri calea spre (ne) murire?!... În zilele Revoluţiei, dar şi în anii care au urmat imediat după aceea, foarte multe personaje -„cheie” ale evenimentelor trecute în cărţile de istorie şi-au găsit sfârşitul în condiţii bizare. Fie au murit pur şi simplu, fie au dispărut ori s-au sinucis „ajutaţi” de împrejurări neelucidate. Şi, totodată: fie pentru că ştiau prea multe, fie pentru că au rămas consecvenţi idealurilor de pe baricade sau din simplul motiv că deveniseră incomozi pentru „noul regim comunist de după…” , cum consideră Teodor Marieş, preşedintele „Asociaţiei 21 Decembrie”. „Vina” de a fi participat la momentele fierbinţi ale acelor zile „de foc”, aceea de a fi ştiut prea multe despre un Decembrie înceţoşat, sau, de ce nu, blestemul soţilor Ceauşescu împuşcaţi în Ajunul Crăciunului, au perseverat în a face victime ani de-a rând, printre generali de vază ai sistemului comunist, şi câţiva colonei care nu mai avuseră timpul de a deveni generali…

Dosarul morţii generalului Vasile Milea, a fost redeschis în urmă cu un an de către procurorul Dan Voinea. Foarte aproape de instanţă se află şi dosarul morţii şefului-adjunct de la USLA, Gheorghe Trosca, confundat cu teroriştii şi măcelărit alături de „uslaşii” săi în drum spre MApN. Şi moartea generalilor Nuţă şi Mihalea, al căror elicopter a fost doborât mişeleşte la Alba Iulia, cauză clasată iniţial, a fost redeschisă de către Parchetul Militar.

Considerăm, pe de altă parte, că nu vom şti probabil niciodată care este adevărul despre moartea generalilor: Marin Ceauşescu, Ştefan Guşe, Nicolae Militaru, Dumitru Puiu, Gheorghe Voinea, Stelian Pintilie, Emil Macri, Nicolae Doicaru, Gică Popa, Ion Bunoaică, Safta, Cerbu, sau a coloneilor Gheorghe Ardeleanu şi Vasile Malutan.

Generalul Vasile Milea – „sinucidere politică”?...

Ministrul Apărării Naţionale în ultimul guvern comunist, generalul Vasile Milea. Cu el începe seria morţilor suspecte. În primul rând, să amintim faptul că moartea sa a fost anunţată de către Nicolae Ceauşescu („Trădătorul s-a sinucis!”) pe postul naţional de televiziune, chiar în prima jumătate a zilei de 22 Decembrie 1989, înainte ca dictatorul să fugă cu elicopterul de pe acoperişul CC al PCR. Până cu o zi înainte de acest lucru, ministrul Milea a transmis ordinele comandantului suprem Ceauşescu, acelea care vizau reprimarea manifestanţilor anti-comunişti, şi a coordonat executarea acestora împreună cu: ministrul de interne de atunci, Tudor Postelnicu; şeful Securităţii Statului, generalul Iulian Vlad; şeful Gărzilor Patriotice, generalul Cornel Pârcălăbescu. Despre moartea lui Vasile Milea au circulat două ipoteze. Potrivit primeia, ministrul Milea ar fi fost împuşcat din ordinul lui Ceauşescu, pentru că a refuzat să continue să lupte împotriva propriului popor. A doua ipoteză porneşte de la premisa că Milea chiar şi-a pus singur pistolul la tâmplă, pentru că şi-a dat seama că Ceauşescu va pierde bătă-

Daniel Marian

lia cu propriul popor, iar el va fi aspru pedepsit pentru crimele comise până la acea dată.

Presupusa sinucidere a avut loc în biroul generalului Gărzilor Patriotice, Corneliu Pârcălăbescu (văzut des în preajma Elenei Ceauşescu), cu o armă ce aparţinea unui subofiţer din garda de corp a acestui general…

Până în 1998, dosarul decesului ministrului Vasile Milea a fost închis cu „diagnosticul”: sinucidere, deşi în raportul medico-legal de expertiză nu au fost consemnate urme de pulbere pe haine şi pe corp, urme specifice cazurilor de sinucidere prin împuşcare. Generalul magistrat Dan Voinea, de la secţia Parchetelor Militare, a redeschis dosarul în 1998, pentru a completa cercetările şi a stabili cu exactitate împrejurările morţii lui Milea. După schimbarea puterii, din 2001 dosarul a fost preluat de către magistraţii militari Vasile Stanca şi Gheorghe Oancea, care au clasat dosarul tot cu sinucidere, fără a explica însă de ce în raportul medico-legal nu au fost consemnate urmele lăsate de glonţul ucigaş.

În 2007, generalul magistrat Dan Voinea a deschis încă o dată acest dosar pentru completarea cercetărilor…

Dosarul Trosca – USLA, la un pas de instanţă Colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al şefului de Stat Major USLA, coordona în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, trei transportoare blindate către Ministerul Apărării Naţionale, unde i se ordonase să sprijine apărarea. Transportoarele au fost distruse, iar echipajele USLA au fost măcelărite de către dispozitivele de apărare ale MApN, care le-au luat drept elemente teroriste… Colonelul Trosca era antrenat să cunoască şi să riposteze în situaţii limită gen lupte de gherilă şi să contracareze metodele de diversiune. Era unul dintre ofiţerii care ar fi putut depista rapid „celula” transmiţătoare de informaţii diversioniste despre terorişti, „fantomele” care au generat după 22 Decembrie circa 1.000 de morţi

Magazinul HORTICOM din zona Spitalului Municipal

vă oferă o gamă largă de produse.

LUNI - VINERI: 8-20 SÂMBĂTĂ: 8-17 DUMINICĂ: 9-17

şi peste 3.000 de răniţi. În acest caz, secţia Parchetelor Militare a reconstituit cu precizie faptele şi persoanele participante, dar numele acestora şi acuzaţiile care li se aduc nu sunt deocamdată publice.

Generalii Nuţă şi Mihalea au ars de vii Generalul Constantin Nuţă, şeful Miliţiei, şi adjunctul său, generalul Velicu Mihalea, au murit în seara de 23 decembrie 1989, după ce elicopterul care-i aducea de la Deva la Bucureşti a fost doborât lângă Alba Iulia.

Până la data de 20 decembrie, cei doi au încercat să şteargă urmele măcelului de la Timişoara. Pe data de 19 decembrie, au trimis cadavrele de aici la Bucureşti, unde au fost incinerate, iar cenuşa lor a fost aruncată la groapa de gunoi a Capitalei. Generalii s-au dus apoi la Arad, de unde în dimineaţa de 23 Decembrie au luat trenul spre Bucureşti, dar la Deva au fost arestaţi tocmai de către o echipă de miliţieni de-ai lor bine pregătiţi, conduşi de către căpitanul G. Badea (cu care în primele zile ale lui iunie 1990, personal am stat de vorbă, împreună cu scriitorul şi jurnalistul Valeriu Bârgău – n.n.), şi au fost duşi la sediul UM 1719 din oraş. Apoi au fost urcaţi în elicopter (unde au fost legaţi cu frânghii de scaune) pentru a fi duşi la Bucureşti. În loc să se îndrepte spre Capitală, elicopterul şi-a schimbat – nu se ştie de ce – traseul, iar în dreptul localităţii Blandiana, de la unitatea militară de rachete din zonă s-ar fi executat foc asupra lui, care i-ar fi cauzat avarii la motor. La unitatea militară de lângă Blandiana, toate demersurile jurnalistice depuse de noi au dat greş, în ceea ce priveşte un răspuns cât de cât coerent din punct de vedere tactico -militar, din partea comandantului şi a şefului de Stat Major ai unităţii, însă surse din imediata lor apropiere ne-au confirmat că s-a acţionat pe principiul indicativului „Vigilenţa”. Elicopterul a fost în cele din urmă doborât pe dealul Mamut de lângă Alba Iulia, de către militarii de la sol, care au primit ordin să doboare „tot ce zboară”, deoarece ar fi fost vorba despre terorişti. Cert este că elicopterul zbura pe timp de noapte cu luminile stinse, iar foarte probabil e ca traseul său să fi fost intenţionat unul „în derivă”, pentru a fi mai greu de detectat şi atacat. Ordinul de a fi doborât elicopterul a venit de la Bucureşti, de la celula de comandă a MApn (unde se aflau, între alţii, generalul Victor Athanasie Stănculescu şi Ion Iliescu!), după cum s-a aflat de curând în cadrul anchetelor de la secţia Parchetelor Militare. Mai mult, au fost identificate persoanele care au transmis ordinul de doborâre a „tot ce zboară”, precum şi cei care l-au executat. Considerat o adevărată „bibliotecă vie”, generalul Nuţă a fost anterior şef al Contrainformaţiilor Militare (CI), din cadrul MApN; el era extrem de temut şi mulţi l-ar fi dorit eliminat…

vinde bijuterii din aur şi argint cu plata în rate;  fără dobândă;  cântărire şi verificare gratuite;  cumpără aur şi argint;  se fac reparații la bijuterii de aur şi argint.



Vreau lapte, nu whisky! Ţin minte perfect, ca şi când a fost ieri, sau poate că ieri a şi fost, pentru că un sfert de secol absolut brambura îţi poate crea lesne erori de timp, doar de spaţiu mai greu, deoarece acesta este bine definit ca fiind România. Se întâmpla după calendare pe la jumătatea anilor ’80, când foametea era la noi comparabilă cu cea din Congo, Rwanda, Mozambic. Pita era pe cartelă, iar pentru o ciozvârtă de carne, se bulucea lumea de se spărgeau geamurile măcelăriilor. Era însă lapte. Da, lapte de la vaci, din fabricile de lapte, de pe lună, de pe unde o fi fost, dar era, nu zicea nimeni că nu era! Ce-i drept, trebuia să te scoli din pat pe la cinci dimineaţa, pentru a merge săţi laşi sacoşa cu sticlele pentru lapte, la coadă în faţa magazinului pe care scria „Lactate”. Undeva în cartier, pe lângă „Alimentara” şi „Agrocoop”.

N-am auzit vreodată să-i fure careva la altul sacoşa cu sticle. Mai mult, când venea maşina cu lapte, lăzile se făceau stivă pe caldarâm, dar nu era cu autoservire. Mai întâi se dădea alarma, de la un vecin insomniac care bătea pe la uşi cum că a venit laptele. Fiecare mergea lângă sacoşa lui, îşi făcea stagiul la coadă şi cu răbdare se rezolva treaba. Ba, odată, la Baia Mare fiind într-o tabără de creaţie literară, după o noapte de halucinant chef, am făcut şi-o boacănă pentru care însă nu sa supărat nimeni. Patru sau cinci tembeli ne gândirăm că ne-am putea stinge arsura de pe grumaz - cu ce -, cu lapte. Asta, când am dat peste o coadă la lapte unde tocmai veniseră lăzile, iar lumea era cârd aliniată frumos. Ne-am cerut respectuos voie să eludăm regula, că nu suntem din cartier, nici din oraş, şi la ora aia nici măcar de pe planetă. Am pus frumos banii pentru lapte pe stiva de lăzi, am luat fiecare câte o sticlă, am băut -o, am pus sticlele la loc, am mulţumit frumos şi ne-am cărat mai departe. O altă chestie legată de aceleaşi cozi la lapte, s-a întâmplat în 16 decembrie 1989 la Timişoara. Atunci când în Piaţa Maria au venit scutierii care să bage spaima-n inconştienţii care nu prea ştiau ce caută strânşi ca la urs sub geamul lui Tökes (pe atunci sămânţă de bâlci-insurecţie populară, azi trădător pe faţă), singurele arme pe care inconştienţii le-au avut au fost exact sticlele cu lapte din stiva imensă pregătită pentru schimbul de dimineaţă de la gol la plin, şi care s-au făcut aproape că de la sine proiectile în direcţia scutierilor. Cei mai vânjoşi dădeau cu lada, ceilalţi cu sticlele. Asta, până când am rupt-o la fugă, care am mai apucat şi în consecinţă am mai şi prins zorii dimineţii. Cam asta a fost atunci.

Am înlocuit tentativa de comunism cu o tentativă de capitalism. Despre ce e acum, nu că suntem chiori şi nu putem vedea şi singuri, dar cred că merită câteva lucruri a fi spuse. Necum din pricină de vreo nostalgie comunistă, ferească Dumnezeu, ci dintr-o profundă dezamăgire. Asta a’p rop os de Timişoara lui decembrie ’89, unde s-a strigat „Libertate!”, dar nicidecum nu s-a strigat „Ipocrizie!” sau „Batjocură!”. Un sfert de veac în care am avut parte de o libertate, şi asta relativă, de o democraţie aparentă, iluzorie, iar de ipocrizie şi batjocură cât cuprinde. Este pâine, carne, lapte – în toate super şi hiper market-urile care-s precum ciupercile după ploaie. Nu e coadă, dar nu sunt nici bani, însă asta e cu totul altă poveste. Ne-am dorit şi nu sunt convins că rezultatul este întocmai cel scontat, să intrăm în mult visata şi trâmbiţata Uniune Europeană. Suntem acolo, însă avem un statut special, de fraieri şi nime’n drum. Asta e din vina noastră cu zicala tâmpită „Capul plecat, sabia nu-l taie”. Atunci când e vorba să cotizăm la bugetul comun al UE, desigur că o facem. Atunci însă când e să accesăm fonduri comunitare pentru una-alta, ne lovim de două lucruri şi anume: europenii care sunt „mai europeni” decât noi, ne cam dau cu tifla, găsindu-ne tot felul de hibe şi unde nu-s; iar ca şi bomboană pe coliva visului european, mai e şi prostia şi corupţia guvernanţilor, care din banii oricum puţini, teşcheresc pentru dumnealor atât cât pot, până le crapă teşchereaua. Ne mirăm că n-avem drumuri, de exemplu, iar de regulă navem cam nimic care să fie construit de noi cu bună ştiinţă… Am ştiut să distrugem însă cu brio şi ce mai era. Distrus sau furat, de parcă ar fi mare diferenţa… Spiritul românesc a slăbit şi urmează panta descendentă de pe-o zi pe alta. UE nu ştie ce să mai inventeze, pentru a ne da în cap cu bună ştiinţă. Spre exemplu, cu munca ţăranilor români s-a ajuns cu ipocrizia şi cu batjocura la apogeu. Şi, nu întâmplător, vorbeam despre lapte. Dacă are omul acasă o vacă, două, până la şase (că de-acolo se complică lucrurile, e şi mai grav, sunt alte norme europene), atunci laptele muls în bătătura casei n-are decât să-l bea el cu familia şi cu neamul lui, eventual şi câţiva vecini care n-au vacă, doar câine şi mâţă. Că altceva nui de făcut. A ajuns laptele de la vaca ţăranului, să

În anul trecut, 2ol3, am auzit multe comentarii prin baruri, prin piață și prin alte locuri despre așa-zisul aur, peste tot, care ar fi fost scos de la Roșia Montană în vara anului 2ol2 și care ar fi dispărut! Printre comentatori susțineau că au citit articole în revista „Cosmos” și un articol scris de Gheorghe Funar pe această temă! Se pot scrie astfel de articole fără nici un temei? Îmi vine greu să cred! Ar fi condamnabil. Ar fi o provocare mincinoasă greu ignorată de către autoritățile statului.

Mă întreb cum de televiziunile nu au dat și nici nu dau importanță acestor minciuni... sau realități?! Care este adevărul în această problemă? Cine trebuie să ne informeze în primul rând: președintele, primul ministru, SRI? De ce nu o fac?

Poate fi așa ceva secret de stat în situația României de astăzi? Nicidecum! Aaa, înțeleg: prostimea românească nu trebuie să știe nimic! Așadar, involuție românească continuă, sărăcie asemenea, drumul spre sclavia românului deschis...

Tot despre secretomanie este vorba și în legătură cu descoperirea uluitoare din Bucegi. Nici o informație nu ni se dă despre hologramele din Sala proiecțiilor, din arealul Sfinxului din Bucegi, despre artefactele de acolo, despre puternicul centru energetic și legăturile lui cu alte centre energetice de pe planeta noastră, despre civilizațiile prezente pe aceste meleaguri cu mii de ani în urmă.

Chiar așa nemernici sunt românii, încât nu merită nicio informație, nici bună, nici rea? Suntem în secolul 21 și sărăcim pe zi ce trece! Ne punem fel și fel de întrebări: avem sau nu dreptul la informații reale cu privire la aceste lucruri, despre care străinii știu mult mai mult ca românii?

Una și mai groasă! Am citit cartea „pergamentul secret”, din 2oo9, a domnului Radu Cinamar. Capitolul al 5-lea se întitulează „Masivul Suream”. Capitolul acesta ar trebui publicat în mii de exemplare, propus ca lectură obligatorie în școala și comentat la posturile TV. Autorul ar trebui invitat la televiziune ca să participe la dezbateri privitoare la conținutul lucrării. Personajul principal, Cezar Brad, evocă împrejurările în care a avut loc „descoperirea formidabilă” din muntele Șurianu și anume o aulă mare-mare din aur masiv: podeaua, pereții, tavanul. În aulă o masă fasonată din aur, crescută din podea, de o parte și de alta a mesei câte trei divanuri masive din aur, crescute din podea. În capul mesei un divan și mai impunător, crescut din podea, pe pereți, în relief, scriere impresionantă și prin suprafață și frumusețe! Domnule Radu Cinamar, de unde vii cu basmul acesta?!! Credința mea în acestea este ca a lui Toma, care nu a crezut că Iisus a înviat până nu a pipăit cu mâna lui urmele cuielor...

Dar Cezar Brad, inteligent, documentat și obi-

fie dat la porci. Iar dacă n-are porci, atunci vărsat pe câmp, pe post de îngrăşământ. Altceva nu e de făcut, pentru că în piaţă nu are voie cu el, iar puţinii ţărani care îndrăznesc să vină cu el la oraş, să stea cu laptele de vânzare în drum, sunt luaţi pe sus de poliţiştii locali care altceva chiar n -au de făcut într-o ţară plină ochi de hoţi şi derbedei. Pentru că legea e lege, nu-i aşa? Da, însă doar pentru cei săraci, pentru necăjiţi, pentru aceia care sunt buni doar de chemat la urnele de vot, pentru ca apoi să fie aruncaţi la gunoi, binemerci. Biată Românie, halal Uniune Europeană, ce am vrut şi ce am ajuns… Normele europene încă nu au ajuns până acolo încât să ne impună filtre pentru aerul pe care-l respirăm, altfel navem decât să crăpăm sufocaţi. În rest, încetîncet s-au adunat atât de multe oprelişti idioate, încât, simplu, mi-e lehamite de această construcţie care până acum nu prea ştiu ce bine să ne fi făcut. Dacă sunt eurosceptic? Ba bine că nu! Nu -i clar?!

Daniel Marian No, că iar m-apucă!

Euroscepticismul nu are nimic cu nana Flore din piaţ’, bun lucru să vrei lapte de la producător, faină treabă şi bravos celor ce mai muncesc astăzi pământul, dar de aici şi până la demagogia de doi bani este diferenţă de la cer la pământ.

De la 1 ianuarie, în România nu va mai putea fi comercializat decât lapte conform. Numărul total de germeni existenţi în lapte nu trebuie să depăşească 100.000 de germeni/ml, iar numărul de celule somatice trebuie să fie sub 400.000 de celule/ml, pentru ca laptele să fie conform cu normele europene de calitate. Pentru a opri înmulţirea germenilor din lapte, acesta trebuie adus la o temperatură de cel mult 4 grade Celsius în termen de două ore de la muls. În aceste condiţii, ţăranii trebuie să facă investiţii în echipamente, cum sunt tancurile de răcire.

Da, investiţii, da, muncă, ce este greu de înţeles. Dincolo de aceste cifre şi clivaje mai există un aspect pe care fermierii nu reuşesc să-l înţeleagă.

Cum rămâne cu noua lege, 297/2013 privind stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui, care tocmai a intrat în vigoare şi care-i obligă să încheie din 2014 contracte de vânzare a laptelui crud? Aşadar este nevoie de asociaţii puternice, capabile să presteze acest serviciu pentru toţi crescătorii unei comunităţi, care trebuie să se întărească şi nu să se dividă.

Nu sunt proeuropean, dar nici să plâng de mila agriculturii de subzistenţă nu am ajuns.

Dan Orghici

Secretomanie sau minciuni?

F. Brădeanu

ectiv, face comentarii pertinente și convingătoare cu privire la istoria noastră reală, la vatra noastră ancestrală, ca punct de plecare a popoarelor indoeuropene, la originalitatea limbii române și la faptul că stă la baza limbilor indo-europene. Ah! ce temă extraordinară pentru televiziunile din România și ascultătorii lor! Asta da temă! Pe când comentariile? Nicio mișcare! Cine sparge gheața?

Tema e prea patriotică?! Spinoasă? E delicată? Nui pe placul unora? Să fim serioși! Eu nu vreau mai mult patriotism, mai multă independență, mai multă suveranitate decât un englez, un german, un evreu, un francez, un maghiar, un olandez…

Nu! Nu! Nu! Dar le vreau toate acestea în egală măsură cu ei! Nici mai mult, nici mai puțin!

Libertatea. De exprimare. De excludere. A Libertăţii

Pentru mine, libertatea înseamnă să nu îmi spună nimeni ce am de făcut.

Acesta este punctul culminant al luxului.

Daniel MARIAN

Diferenţa dintre diaspora şi surghiun

Ne-am propus să rămânem pe moment la fosta Iugoslavie, sau, mai bine zis, la ceea ce a rămas din ea, să se învecineze cu noi, şi anume fiind vorba de Serbia. Valea Timocului reprezintă zona Serbiei de Nord-Est, în care trăiesc în jur de 300.000 de români, aşa-numiţii vlahi.

Real, zona aceasta cuprinde şi Valea Moravei şi zona muntoasă Homolie şi ajunge aproape până la Belgrad, iar oamenii care trăiesc în această zonă sunt românii/vlahii timoceni. De multe ori se vorbeşte de românii/vlahii timoceni sau românii din Valea Timocului. Ce înseamnă asta? Din păcate, despre ei, timocenii, nu se vorbeşte în manualele oficiale nici în România, nici în Sebia. Teoretic, românii/ vlahii Serbiei de Nord-Est sunt împărţiţi în două: români de pe vale de la Mălainiţa spre Răsărit şi Nord, şi români de la munte. Cei de pe vale sunt numiţi câmpeni sau ţărani (olteni), iar cei de la munte sunt numiţi ungureni (bănăţeni, ardeleni şi moldoveni). Românii Serbiei de Răsărit, sunt urmaşii dacilor de la sudul Dunării care au avut o structură foarte puternică în Biserica primară, multe episcopii, biserici şi mănăstiri şi care au reuşit să rămână pe vatra strămoşilor până în ziua de astăzi. Sigur au mai fost şi migraţii; unii treceau Dunărea şi se duceau în „Ţara Rumânească”, iar alţii veneau din ţară în Timoc. Să treci Dunărea nu era nimic ciudat sau neobişnuit.

Se spunea „mergem în ţară şi acolo sunt tot de-ai noştri”. Domnitorii Ungrovlahiei construiau mănăstiri şi biserici pe ambele maluri ale Dunării.

În conjunctura nou creată prin schimbarea puterii de la Kiev, din una aservită Kremlinului, într-o alta, pro-occidentală, ne-am amintit în mod miraculos, am putea spune, că mai sunt români dincolo de graniţe, alţii decât cei oarecum privilegiaţi, din diaspora în speţă occidentală. Şi, caz cu totul separat, de românii din Republica Moldova, care beneficiază cam de tot ce ne stă nouă în puteri, pentru a-şi păstra bruma de identitate românească pe care o au în mod cert. Doresc să mă refer însă aici strict la românii care n-o duc tocmai bine, în celelalte ţări aflate de jur împrejurul frontierei cu România.

Desigur, primul gând ne este acum faţă de cei 400.000 de români aflaţi în Ucraina, şi cărora li sa interzis folosirea limbii române, nu în mod explicit, ci ca un efect de recul, sau dacă vreţi ca o inevitabilă consecinţă a interzicerii folosirii oricăror limbi străine, chestiune pornită de la impulsul iniţial de interzicere a limbii ruse. Despre românii din Ucraina s-a scris şi se va mai scrie multă vreme, într-un mod excepţional (de la excepţie – n.n.), de aceea poate că ar fi cazul să ne amintim şi de conaţionalii noştri care, dacă acum nu se află într-o ţară trecută prin foc şi sabie, nu înseamnă că trebuie amânată o cât de scurtă referire la soarta lor. Şi, cu atât mai mult, cu cât, unii dintre ei, între anii 1996 – 2000, chiar s-au aflat într-o ţară unde prăpădul a fost de neimaginat este vorba despre fosta Iugoslavie.

Fără a se inflama absolut deloc spiritele în comunităţile etnice din ţările est-europene, aşa cum după unii era previzibil, problema acestora însă persistă din pricina diplomaţiei româneşti precare şi în general a dezinteresului făţiş al Criza spirituală creştinească autorităţilor de la Bucureşti. Clar şi răspicat, nPână nu demult, în toată Valea Timocului are rost să dăm vina, cel puţin nu la modul difiind 154 de sate româneşti şi 48 de localităţi rect, pe autorităţile din statele vecine, câtă vreme mixte, nu era însă niciun preot care să slujească ale noastre sunt vai de capul lor! în româneşte. Istoria timocenilor în ultimii 200 de

ani a fost şi este foarte tristă. În anul 1833 le-a fost ruptă toată legătura cu Biserica neamului, leau fost ocupate biserici şi mănăstiri şi au rămas fără slujire în limba maternă. Se ştie foarte bine că un neam ortodox îl poţi asimila mult mai uşor dacă îl răpeşti din braţele Bisericii-mamă, ale Bisericii neamului său. S-a ajuns în secolul al XXI-lea cu o mare criză religioasă şi de identitate. Timocenii vorbesc o limbă arhaică (graiurile limbii române literare care s-au vorbit în anul 1833), tot mai puţini au nume româneşti, mare parte nu ştiu să citească şi să scrie în limba maternă, se fac foarte mari presiuni asupra lor. Cum să nu fie în criză de identitate? Bătrânii mor, copiii se nasc, dar criza înaintează. Abia în anul 2003, Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcop român de la Vârşeţ, a acceptat cererea preoţilor de fi luaţi din nou sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Române.

De atunci a început reorganizarea creştinismului daco-roman. Timid, ce-i drept, dar un început tot este. „Suntem ca la începutul creştinismului şi ne trebuie mare sprijin din ţara-mamă - România.

Fără ajutorul vostru, fraţii noştri, noi vom fi pierduţi, vă rugăm să nu ne lăsaţi! Unii încearcă să creeze diferenţa între termenii vlah, rumân, român numai din cauză că vor să ne asimileze mai uşor. Iar eu vă rog să nu acceptaţi asta, ci întotdeauna să spuneţi şi să spunem celor care nu ştiu, sau nu vor să ştie, că oricum ne vor numi, noi suntem români şi suntem la casa noastră.

Sunt român, sunt născut în Timoc, slujesc lui Dumnezeu şi neamului în zona mea natală, trăiesc aici şi mă voi îngropa aici după ce pregătesc pe un urmaş, pe care aştept să mi-l trimită Dumnezeu de oriunde, care va continua lucrarea noastră. Pentru noi este aşa: VLAH = RUMÂN = ROMÂN - stăpân la casa lui, zona lui şi vatra lui, Valea Timocului!”, spune Prot. Boian Alexandrovici - Boian al Lisăndroaichi, protopop al Daciei Ripensis şi vicar al Timocului, citat de site-ul Romanian Global News.

coordonați de 53 de profePerformanța a poposit în sori.

Rezultatele la Religie ale Colegiul Național „Aurel Vlaicu” Adriana Chira Colegiului “Aurel VlaiDacă azi pomenim adesea că școala nu mai este ce a fost sau că tineretul este altfel decât în timpul copilăriei noastre, nu putem ignora pe cei care merg încă pe drumul greu al cunoașterii. Sunt copii care privesc prin geam primăvara mult așteptată și studiază ore în șir pentru că lumea lor este plină de vise. Ei hoinăresc prin paginile cărților ca alți copii prin crâng. În lumea așezată din vecinătatea țării noastre școala contează cât un filon de aur. Aici, în tărâmul în care șoptit se mai aude Miorița, performanța și profesionalismul e ultimul criteriu al valorii cuiva. Selecția se realizează altfel decât pe măsura cunoștințelor pe care le deține un om. Pentru ca viitorul să nu fie construit din greșelile prezentului azi trebuie să ne ridicăm ca într-un amfiteatru și să-i aplaudăm și să le mulțumim celor care încă reușesc să elogieze cuvântul Olim p iad ă. Grecia antică a pus cuvântul Olimpiadă în mintea și inima noastră. Cei aleși să concureze ridică în inimile tuturor drapelul acestei țări de fiecare dată când câștigă premii.

Colegiul Național „Aurel Vlaicu” a organizat două etape județene ale Olimpiadelor de Religie și Informatică. Într-o singură zi religiozitatea și știința și -au dat mâna pentru performanță. Elevii a două domenii diametral opuse au însuflețit Colegiul.

178 de elevi au participat la Olimpiada județeană de Religie: 62 din clasa a VII-a 51 din clasa a VIII-a 26 din clasa a IX-a 17 din clasa a X-a 16 din clasa a XI-a 6 din clasa a XII-a

cu“ au fost: Clasa a IX-a: AMBRUŞ IULIA, locul I, SILVESTRU COSMINA , locul II, CICIOC ANDREEA, Mențiune, coordonate de prof. Grădinescu Narcisa; Clasa a X-a: GĂLDĂU RALUCA, locul I , coordonată de prof. Grădinescu Narcisa; Clasa a XI-a: MUNTEAN RUXANDRA, locul I , coordonată de prof. Grădinescu Narcisa; Olimpiada de Informatică Colegiul Național “Aurel Vlaicu” împreună cu Liceul Teoretic ”N. Olahus” Orăștie și Şcoala Gimnazială ”Dr. A. Vlad” Orăștie a primit 112 elevi pasionați de lumea calculatoarelor. Rezultatele Colegiului “Aurel Vlaicu “ au fost: Clasa a IX-a NEGRU VLAD, locul I, TONCEA ANDREI, locul III, coordonați de prof.

Popa Daniel; Clasa a X-a: MOISĂ NICOLAE, Mențiune, GÎRLIŞTE MIHAI, Mențiune, coordonați de prof. Chira Adriana; Clasa a XI-a: ŞENDROIU VLAD, locul I, IGNA BOGDAN, locul II, LĂZĂRESCU BOGDAN, Mențiune, coordonați de prof. Popa Daniel.

Felicitări pentru laurii elevilor participanți!

CĂLIN GEORGESCU, INTERVIU-MANIFEST:

Enkomion: Valeriu BÂRGĂU, la opt ani după ...

România are nevoie de un stat care îşi serveşte cu abnegaţie cetăţenii şi nu de unul care slugăreşte capitalul internaţional.”

„

Cât poţi cuprinde veşnicia nu e de ajuns...

De vorbă cu Dr Călin Georgescu.

2014 este Anul 25 de la Revoluţia Română. Dvs. aţi detectat „războiul nevăzut“ în lume şi în România. Ce este acest război?

Criza actuală oferă unei umanităţi îngenuncheate de atâtea rele prilejul de a medita asupra propriei supravieţuiri pe unica sa planetă. După ce a „îmblânzit“ natura, omul este supus acum manipulărilor de tot felul, spre profitul celor care stau la cârma şi, mai ales, în spatele marilor corporaţii. Nu se poate fura fără a controla mintea victimei.

Discutăm azi de un război dus la nivelul minţii. Este purtat de marile corporaţii şi de politica neoliberală care au creat şi menţin în continuare criza. Lăcomia marii finanţe a produs actuala instabilitate economică şi socială. Marile corporaţii nu au nevoie de minţi libere ci de roboţei care, motivaţi doar de cucerirea unei poziţii în ierarhie şi de avantajele unei vieţi luxoase, se înclină obedient la preceptele „politicilor corecte“. Personal, sfidez corectitudinea politică de toate culorile.

Spre exemplu, Nestlé controlează peste 70% din apa îmbuteliată din lume, printre care Périer, San Pelegrino, Vittel. Este o acţiune neoliberală şi postcolonială care atentează la un drept fundamental al omului - accesul primar la apă. Poate fi un drept uman transformat în marfă, cu etichetă şi preţ?!

Cea mai mare manipulare este înfăptuită de marile trusturi din industria alimentară şi farmaceutică, dar şi de sistemul tradiţional de educaţie, încremenit în desuetudine. Alimentele sunt oferite spre cumpărare fără să se ţină cont de efectul lor asupra sănătăţii iar, la rândul lui, sistemul de sănătate tratează fără să ţină cont de alimente.

Nutriţia este pe ultimul loc în preocupările omului modern, dar şi la facultăţile de medicină. Foarte puţini dintre noi cred că de aici se pot trage cele mai multe dintre bolile cunoscute, că există un sistem ascuns, bine pus la punct, pentru ca noi să ne cumpărăm boala şi apoi să credem că ne putem redobândi pseudo-sănătatea cumpărând iar medicamente sau proceduri costisitoare. Medicina a devenit echivalentă cu termenul „medicament“, iar tratarea bolii a devenit o industrie. În general, nu ne facem timp să citim nici eticheta alimentelor, nici prospectul medicamentelor. Dacă, însă, le citim, constatăm că foarte puţine dintre substanţele constituente sunt naturale şi integrale. Restul aduc cu cele sintetizate în laboratorul de chimie. Aflată în ghearele Big Pharma şi ale industriei producătoare de aparatură medicală, medicina modernă ne dictează cum să ne reparăm, nu cum să ne vindecăm. Cum să tratăm boala şi nu cum să o prevenim. Medicina preventivă şi politicile publice cu măsuri de promovare a sănătăţii nu sunt o prioritate pentru guverne sau, cu atât mai puţin, pentru corporaţii. Or, intervenţiile medicale sunt necesare şi binevenite în caz de accidente sau în situaţii de urgenţă similare – ele însă ar trebui să rămână aşa cum arată şi numele lor: soluţii extraordinare. În România, cetăţeanul este stăpânit prin frică şi foame.

Ne este frică pentru că nu mai avem credinţă adevărată.

Când ne rugăm şi cerem ca Dumnezeu să ne „dea“ miracole confundăm credinţa cu magia. Fără muncă asiduă şi jertfă nu-ţi poţi lua zborul către orizontul Demnităţii. Pasărea născută în colivie crede că a zbura este o boală! De acest fapt s-a profitat după ’89 şi aşa s-a perpetuat mentalitatea că, atât timp cât ai ce consuma, e bine. Burta plină stă mai presus de libertate!

Acum, în România se trăieşte sub imperiul fricii. Când nu rămâi ferm în credinţa sfântă în Hristos se naşte un gol prin care pătrunde groaza de moarte. Și atunci omul devine „resursă umană“, un individ manipulat, fabricat prin înrobirea minţii. Alimentele procesate industrial conţin substanţe care acţionează subtil asupra sistemului nervos, imitând efectul drogurilor. Omul care mănâncă produse concentrate artificial devine dependent: în căutarea plăcerii, mănâncă tot timpul fără să se hrănească. Mintea, sufletul şi inima îi devin captive. Mintea trebuie să fie însă liberă, critică şi independentă, iar inima să bată în ritmul dra-

gostei pentru aproapele nostru. Sistemul educaţional de stat contribuie şi el din plin la încătuşarea minţii şi a spiritului. După ce sunt şcoliţi conform prejudecăţilor cultivate de adulţi, denumite eufemistic programe naţionale, elevii devin de-a dreptul incapabili să gândească sau să acţioneze în alt mod decât cel pe care l-au impus formatorii lor…

Eu, în aceşti 25 de ani, am văzut în România doar promovarea malignă a incompetenţei. O perioadă în care sufletul românesc a fost trecut prin sabie.

Se impune urgent reprofesionalizarea României şi restabilirea valorilor morale ireproşabile, de care, în istoria sa, poporul nostru a făcut dovadă prin fapte.

Aţi găsit reţeta şi cheia succesului României: dragostea (unirea) şi micul producător. Cu micul producător, spuneţi, am cuceri toată lumea. Vă rog să dezvoltaţi această idee. Pe ce vă bazaţi când spuneţi că România are capacitatea de a fi lider european?

A te baza pe micul producător înseamnă să contracarezi asediul corporaţiilor, care îţi dictează ce să mănânci, ce să bei, cu ce să te îmbraci, ba chiar şi cum să gândeşti. Mai înseamnă şi să-ţi organizezi singur propria producţie. Te salvezi tu, ca ţară, şi îi mai ajuţi şi pe alţii care vor să o facă şi nu mai au cum. Micul producător contribuie la însănătoşirea României. Datorită lui vom rezolva în cea mai mare parte problema şomajului. Toată lumea va avea ceva de făcut. Dacă ştii să faci ceva cu mâna ta nu depinzi de nimeni, eşti autonom. Acum românii bat drumurile Occidentului, slugărind prin străini, în loc să muncească şi să prospere în ţara lor. Trebuie doar să promovăm micul întreprinzător, breslele şi meseriile larg răspândite, ajutate de o industrie performantă şi nepoluantă. Acţiuni precise, nu bătut apa în piuă pe marginea unor generalităţi.

Micul producător ne oferă, prin urmare, definiţia succesului. La care adaug un mesaj pentru renaşterea speranţei şi a încrederii: pe plan internaţional România va ocupa locul care i se cuvine, de factor care contează în politica lumii. Noi ca popor trebuie sa fim uniţi, „în cuget şi simţiri“, să ne dorim libertatea de acţiune, care nu exclude să ne avem bine cu toată lumea. Trebuie să ştim însă ce vrem. Unde dorim să ajungem şi ce mijloace avem pentru a atinge scopurile pe care ni le-am propus! Aceasta este o decizie fermă, politică şi profesională.

Prădătorii care au condus ţara ignoră viitorul şi nu ne pregătesc pentru el, pe ei nu-i interesează decât prezentul, să poată fura acum, când mintea este încă înrobită. Cei ce conduc România sunt făcuţi, nu născuţi. Ei sunt omul nou, creat înainte de ’89. Sunt nişte mutanţi, o altă specie!

Asistăm la o disoluţie totală a ţării. Iar intelectualii păstrează o tăcere complice. Rar găseşti un intelectual integru.

Mare parte dintre cetăţenii României pot fi comparaţi cu robii care servesc unui sistem mafiot.

Politicienii, ca şi intelectualii, caută „să vorbească frumos“ ca să nu deranjeze, toţi vor să fie politic corecţi. Oameni buni, nu mai priviţi la culoarea cenuşie ca la un simbol al cuminţeniei, este timpul să ne trezim! Totul s-a transformat într-un imens crematoriu unde este incinerată libertatea şi viitorul neamului românesc. Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!

Care este contextul internaţional în care România ar putea să-şi folosească atuurile naturale?

Se recunoaşte la nivel european că toate modelele de până acum au erodat capitalul natural. Singura soluţie este dezvoltarea durabilă sau, mai corect spus, sustenabilă, pentru că vorbim de obiective pe termen lung. Dezvoltarea nu trebuie să se facă prin epuizarea resurselor ci la niveluri şi în ritmuri care să permită regenerarea acestora. Populaţia lumii creşte cu 1% pe an, dar capitalul natural scade cu 1% an. Două treimi din ecosistemele lumii sunt utilizate nesustenabil. Schimbările climatice exercită o presiune în plus. Trei miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de 2 USD/zi. 20% din ceea ce se produce pe planetă ajunge la doar 7% din populaţie.

Criza actuală este o criză de sistem, ea va continua

cumplită singurătate, cum scria Marin Sorescu, dacă nu cumva e doar o mistică... Opera omului va spori prin opera Timpului.

Eugen Evu

mult timp de acum înainte, până la schimbarea profundă a paradigmei economice mondiale. Consumul de resurse este problema pe termen scurt şi lung a omenirii. Mare parte a ecosistemelor planetei sunt distruse. Unul din trei alimente pe care le avem pe masă se datorează contribuţiei albinelor. Dispariţia acestor mici vietăţi poate duce la stingerea vieţii. Polenizarea artificială se practică deja în China, prima ţară unde aceste insecte excepţionale aproape că au dispărut.

Pe acest fond se duce o luptă aprigă pentru ceea ce numim resurse strategice, adică apa şi hrana, dar şi energia verde. Or, România deţine, sau mai deţine încă, posibilităţi importante de utilizare a acestor resurse. Știm ce urmează; întrebarea este dacă suntem pregătiţi să întâmpinăm acest val al schimbării. În politica românească post-decembristă lipseşte cu desăvârşire o viziune pe termen lung. Lipseşte harta viitorului. Dacă România ar înţelege ce şansă uriaşă are în plină criză, ar face un salt gigantic, nu doar pentru refacerea ei, ci şi pentru a ocupa o poziţie de lider imbatabil, cel puţin în zona balcanică. Am putea restaura dreptatea socială, apăra suveranitatea ţării şi conserva tradiţiile neamului românesc. Să nu uităm că România nu este o ţară oarecare. Noi, românii, suntem o civilizaţie.

Necesităţile politicii externe ale României sunt, mai ales, păstrarea identităţii statului în faţa atacului entităţilor non-statale, adică a corporaţiilor şi „investitorilor strategici“ de genul fondurilor speculative. România are nevoie de un stat care îşi serveşte cu abnegaţie cetăţenii şi nu de unul care slugăreşte capitalul internaţional. Consolidarea şi dezvoltarea statului naţional unitar modern trebuie să fie deviza noastră, aşa cum a fost a înaintaşilor noştri. Întărirea statului este esenţială în vremurile pe care le trăim. Binomul stat-cetăţean este cel pe care a funcţionat mare parte din istoria omenirii; dacă un stat colapsează se produce şi o prăbuşire a societăţii, cetăţeanul fiind confruntat cu o situaţie de anarhie ca cea din Somalia. Și nu suntem la adăpost de un asemenea pericol decât dacă procesul de ruinare a statului român este oprit de îndată. Statul român nu trebuie să se îndepărteze sub nici un motiv de rădăcinile sale şi de istoria neamului. Când statul serveşte „corectitudinea politică“ şi trimite jandarmii să-i bată pe truditorii pământului care-şi apără dreptul la apă şi hrană – cum se întâmplă la Pungeşti – ne aflăm deja în faţa unei trădări de ţară. Poporul nu mai poate rămâne indiferent!

VA URMA

Două zile din Martie 2014, la Deva, (Cazina, fosta Casă a Armatei) - a fost comemorat poetul, animatorul cultural şi editorul băcăuan, odinioară şi hunedorean - devean, Valeriu Bârgău. Cartea „Apocalipsa după Valeriu” – prima apăruse la „Helicon” Timişoara, (Ioan I. Iancu) – a fost „darul zilei”, în formulă românoengleză, traducere de Mariana Zavati Gardner (UK), editor Mariana Pândaru-Bârgău, mediator Muguraş Maria Petrescu şi numeroşi prieteni deveni, dar şi din ţară, Miron Ţic, Gligor Haşa, Issabela Haşa, Constantin Grecu, Petrişor Ciorobea, Radu Igna, Ioan Barb, Paulina Popa, Dumitru Tâlvescu, Anca Sîrghie... Spirit militant, via Villon, Bacovia, O. Genaru, Niculae Stoian, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Mircea Ciobanu, Ion Caraion..., energic şi combatant, îl ştiu din anii când venea pe urmele lui Nicolae Labiş, dar şi a marelui poet american, Walt Whitman (Song of myself). Niciunul dintre scriitorii din areal nu a fost mai impetuos ca spirit al Cetăţii, cu dominanta Montaigneană a substanţei şi trans-substanţei… SLAST-ist, prin critica sa, postmodernist anti-Ulician şi antitotalitar, Valeriu Bârgău a marcat destinul literar al multora, asumîndu-şi-l ca ardere maximă, pe al său. El a lăsat o consistentă bibliotecă din creaţia sa, dar şi una inedită, cât şi a sute de autori restituiţi după fostul regim, dar şi tineri, probîndu-i vocaţia de „încheietor de pluton”, cum scria în tinereţe. A celui încolonat, însă şi ariergardist… Un atribut acordat cânva şi mie, a fost valabil şi pentru el: „arta de a-şi cultiva duşmanii”.

Aceasta, cred, vine din cea mai

...pentru că ai cunoscut suprema libertate de-a avea acei oameni lângă tine de care nu te vei despărţi nicicând. Erai om pentru toţi, şi absolut logic – evident, aşa vei fi. Chestia aia ciudată căreia obişnuim unii să-i mai spunem şi moarte, nu e decât o sperietoare de bâlci.

Dincolo de asta eşti tu. Viaţa trăită, încercuită de banal, de ifose, de răspântii, nu a făcut altceva decât să te întărâte să-i simţi gustul exact pentru a şti cum e deşertăciunea care inevitabil, aşa ar trebui să fie, te va duce mai departe. O veşnicie nu e de ajuns? Poate că nu, dar câte mai trebuiesc? Unde e numărătoarea de veşnicii precum ai număra bobii în care ţi se ghicesc acele veşnicii… Bun, e o veşnicie, dar să fii şi tu îndemânatic pe măsura ei, chiar neplăcând-o pe asta şi vrând-o pe alta.

Să poţi cuprinde ceea ce în trecerea cu folos dar anevoie de repede prin zgura-purpura trăirii omeneşti, ai lăsat la o parte. O viaţă aşa-zisă, numită habar de nimeni nu ţi-ar fi fost de ajuns, în relativitatea ta sistematic vorbindune. Ai avut cât a fost să fie, habar de toţi. Am auzit c-ai fi murit, prietene mai alb decât mine şi nu îmi venea să iau iar de piept o lume pe de-a-ntregul barbară de care tu îmi spuneai – fără tine. Am fost la Crucea ta, te-am implorat să mai zici un vers, să-mi arăţi că nu eşti în alte părţi şi tot lângă prietenii tăi.

Poeţii scriu şi după moarte? – poate că da, altfel împărţeala lumii între bine şi rău ar fi doar o stranie durere de suflet. Pentru că durere de suflet nu e aceea că nu te întâlnesc azi pe acelaşi drum bătut de atâtea ori împreună; e doar că eu îţi întind o mână aşa cum o ştii, prietenoasă dar caraghioasă de carne şi os şi sânge – în timp ce mâna ta e de suflet. Prietene, ce faci cu prietenii tăi, nu-i aşa că sunt şi eşti pentru logica aceea de care-mi spuneai, până-n amănunt, de neîmpiedicare vreodată a spunerii… Eşti liber, înaintea noastră.

Mai putea sta Dumnezeu un pic, pe o cocoaşă flămândă de-a înghiţi trupuri, înainte de-a-ţi lua sufletul acolo, lângă el, fără nici măcar a-l cere – pentru că era demult sortit. Acelei veşnicii care e mai mult decât poate cuprinde. Câte veşnicii, câţi prieteni. În acele spirale pe care nu le ştiai cum le cheamă – prima, a doua, numără tu mai departe, spaţiul şi timpul nu ţi s-au întors nicidecum împotrivă; într-un fel al tău anume le-ai zăpăcit. Nu m-aş mira chiar deloc să mă-ntâlnesc chiar azi cu tine pe drum şi, prietene, înc-o veşnicie după o trăire – n-ar fi de ajuns!

Daniel Marian

zenţa ei a devenit epuizantă. Am ajuns să fac tot posibilul să-i evit orele, astfel încât să evit depresia în care intru după oră.

Sunt o persoană mai sensibilă, totul în jur mă afectează. Doamna dirigintă a intrat la oră într-o zi și, după ce s-a uitat puţin la noi, nea cerut să nu mai fim atât de veseli. Poate că exagerez, poate o să mă aleg cu o pedeapsă mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme în care și dumneavoastră aţi trăit adolescenţa, știţi cum e. Poate vă aduceţi aminte de momentele de tristeţe sau de pasele proaste. Țin să vă anunţ că există și acum, iar data viitoare, când o să mergeţi într-o clasă, uitaţi-vă mai atent la sufletele prezente și nu uitaţi că nu pentru toţi e ușor și uneori tot ce ne lipsește e o privire încurajatoare. Știu că fericirea nu e o materie și nu doriţi să predaţi așa ceva.

Ne amintim de fiecare om care a trecut prin liceu; vrem să ne amintim de bine. Nu o să-mi amintesc definiţia romanului sau a schiţei, dar o să-mi aduc aminte de acea zi în care v-aţi permis să lăsaţi materia deoparte pentru a ne cunoaște, pentru a ne aminti că nu e prea târziu să vedem fiinţa umană", a scris eleva în lucrarea sa.

Impresionat de lucrarea elevei, profesorul decide să răspundă elevei: „Da, știm cum e adolescenţa, însă o cunoaștem acum doar teoretic. Memoria noastră e ușor disfuncţională; ne imaginăm întotdeauna că am fost adolescenţi mai responsabili decât voi, ne închipuim că toată adolescenţa noastră a fost petrecută prin biblioteci, că eram cuprinși de o sete nemărginită de cunoaștere. Dacă am fi sinceri cu noi înșine, ar trebui să admitem că nu eram deloc așa. Așadar, învaţă să îţi ignori profesorii atunci când îţi cer să nu mai fii veselă. Învaţă să fii selectivă. Nu te împovăra cu propriile noastre depresii, atunci când, nemaireușind să le facem faţă, le aducem în faţa clasei. Sensibi-

Da, acest articol este o preluare de pe internet. Da, vă cred că a circulat și încă circulă. Dar îmi asum oboiul, vreau ca aceste material să fie publicat pentru a rămâne în minți și inimi.

Dan Orghici

Un profesor din Vâlcea a avut parte de o surpriză plăcută în timpul corectării unei lucrări la simularea examenului de bacalaureat, proba la limba română. O elevă în clasa a XI-a a raspuns într-un mod uluitor la subiectul III. „Printre lucrările corectate, găsesc un text al unei eleve căreia aș fi onorat să îi fiu profesor. În el regăsesc multe dintre erorile pe care le comit eu însumi în faţa claselor la care predau. Așadar, textul următor este o încurajare publică adresată elevilor mei; dacă au astfel de opinii (acestea sau altele!), aș fi bucuros să le ascult.

Din păcate, textul următor nu a putut fi punctat pentru că (previzibil, nu-i așa?!) el nu corespunde cerinţei și baremelor de corectare. Dacă n-ar fi fost așa, punctajul acordat de mine ar fi fost maxim. Pe lângă concizie, ironie și originalitate (toate, calităţi ale stilului), găsesc aici și o mostră de gândire critică", spune Ovidiu Ivancu pe blog.

La subiectul al treilea, elevii au avut de redactat un eseu de 600-900 de cuvinte în care să prezinte particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-o comedie studiată.

Iată ce a scris eleva la Subiectul III: „Nu am studiat comedia la clasă, dar pot să prezint relaţia între un elev și oricare profesor.

Nu vreau să generalizez, așa că o să profit de ocazia asta și o să spun un secret.

Nu mă interesează atât de mult materia pe care o predă cineva, cât mă interesează omul din faţa mea. Am o profesoară care, în cele 50 de minute petrecute la clasă pe săptămână, nu zâmbește absolut deloc. Sunt aproape doi ani de când se întâmplă asta și, la un moment dat, pre-

Simulare bacalaureat 2014.

perioada 2004-2009 peste 100 Vorba românului: milioane de dolari, la care se adaugă încă 100 milioane de Bani aruncați pe...Windows...

Adriana Chira euro pentru intervalul 2009Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat și primit 186.087 de licenţe pentru produse Microsoft din care 83.030 nu au fost folosite, conform unei raportări ulterioare. Ministerul a plătit pentru toate licenţele aproape 14 milioane de euro.

Asta înseamnă că, datorită licenţelor nefolosite, 5,4 milioane de euro au fost bani daţi fără folos, potrivit raportului Curţii de Conturi. Conform unei note transmise școlilor, în 1.01.2014, acordul privind licenţele pentru Windows 7, Windows 8, Office 2010, Office 2013 a expirat. În această situaţie se cere dezinstalarea acestui software și întoarcerea la Windows Vista și Office 2007. Se mai recomandă instalarea altor sisteme de operare sau aplicaţii, fie plătite de unităţile școlare, fie de tip gratuit. Să remarcăm faptul că

au fost instalate Windows 7 și Windows 8 și elevii au lucrat pe aceste sisteme de operare.

Iar acum: „Hai, apucaţi-vă și dezinstalaţi-le, că nu mai avem licenţe!” Dar instalarea a zeci de mii de calculatoare necesită muncă din partea administratorilor de reţea. Iar pentru a salva proiectele elevilor realizate în acest an școlar este nevoie de spaţiu disponibil. În discuţia aceasta cei mai importanţi sunt elevii de clasa a XII-a, care au de susţinut, în cadrul examenului de bacalaureat, proba de competenţe digitale și care, conform metodologiei emise deja de Ministerul Educaţiei pentru organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat, ar trebui să folosească tocmai software-urile rămase acum fără licenţă, Office 2013 și Windows 8. Dar cum vor susţine absolvenţii examenul dacă având în faţă subiecte cu cerinţe din Windows 8 și Office 2013, trebuie să folosească Windows Vista și Office 2007?

Autorităţile române au plătit pentru utilizarea licenţele Microsoft în

2012, iar până în 2015 vor mai achita alte 40 milioane de euro pentru licenţele folosite în primării, școli, ministere. În 2009 s-au cumpărat licenţe de 90 de milioane de euro printr-un contract făcut în mare grabă, o grabă justificată de faptul că expirau acordurile deja încheiate. În această ţară firmele folosesc în general programe piratate. Și această sumă imensă de un sfert de miliard de euro trebuie să asigure legalitatea programelor folosite în sistemul bugetar.

Problema ivită poate fi legată de faptul că autorităţile americane au acuzat Microsoft că ar fi dat mită prin diverse firme intermediare ca să obţină contracte de la Ministerul Comunicaţiilor din România. Anchetatorii americani susţin că licenţele au fost luate cu o reducere de 62 la sută, dar că în acte scăderea de preţ nu s-ar mai fi regăsit.

Ea ar fi intrat direct în buzunarele celor care au facilitat încheierea acestei afaceri. În ciuda tuturor acuzaţiilor, Microsoft a continuat să primească bani de la statul român pentru licenţe.

litatea e o calitate și dacă vreunul dintre noi, profesorii, îţi spune că nu e așa, ignoră-l! Fără agresivitate, fără revoltă exterioară, doar cu zâmbetul superior al aceluia care înţelege că noi, profesorii, avem automatismele noastre, rigidităţile noastre.

Nicio pedeapsă nu trebuie să te facă să-ţi pierzi libertatea interioară de a gândi așa cum vrei, așa cum crezi! Limba și Literatura Română, ai dreptate, nu se reduce la definiţia romanului și a schiţei. Trebuie să vi le dictăm în caiete pentru că unii consideră că ele sunt esenţiale și le-au trecut în programa de bacalaureat. Literatura română e un obiect care trebuie să îţi stimuleze sensibilitatea, nu s-o inhibe. Dacă nu reușim să o predăm așa, înseamnă că noi suntem cei vinovaţi, nu materia în sine. Dacă suntem și preferăm să ne comportăm ca niște dinozauri, nu ne lua în seamă! Dinozaurii își imaginează că lumea le aparţine, însă, în cele din urmă, ea aparţine celor ca tine!

Fericirea nu poate fi predată de către noi.

Prin natura meseriei, prin faptul că trebuie să ne ducem existenţa cu salarii cuprinse între 200 și 400 de euro (lucru de care voi nu vă faceţi vinovaţi!) și, nu în ultimul rând, prin faptul că, pur și simplu, suntem mai bătrâni, noi ne aflăm în situaţia nu de a preda fericirea, ci de a o învăţa de la voi. De data asta, voi sunteţi profesorii! Dacă vedeţi că suntem prea încăpăţânaţi ca să învăţăm ceva de la voi, procedaţi așa cum facem și noi. Treceţi-ne câte un doi în catalogul vostru personal, încercaţi să ne faceţi să înţelegem ceva, iar dacă nu vom reuși, lăsaţi-ne corigenţi și mergeţi mai departe! Lumea noastră e aproape de apus, a voastră abia dacă a trecut de răsărit", a scris Ovidiu Ivancu.

Sursa: http://www.romaniatv.net

Oare aceste simulări au avut un impact pozitiv asupra tuturor elevilor?!?

Sunt elevă în clasa a XI-a, și pot spune sincer că m-au ajutat mult aceste simulări , deoarece cu ajutorul lor mi-am dat seama de nivelul cunoștinţelor mele.

Nu pot să spun că subiectul de la Limba și Literatura Română sau Matematică au fost ușoare, la unele subiecte chiar nu ne-am așteptat. Însă cu multă răbdare și atenţie se puteau realiza și concepe. Pe de altă parte am văzut unde sunt lacune în pregătirea mea și tot odată m-am obișnuit cu modul de desfășurare al unui examen de asemenea anvergură. Însă nu toţi elevii au luat în serios aceste simulări , ceea ce îi face să piardă mult.

Din punctul meu de vedere cred că este foarte bine venită aceasta idee ca și elevii din clasele de a XI-a să fie examinaţi, deoarece ne ajută să ne obișnuim cu tot ce ţine de Bacalaureat.

Prin rezultatele ce le vom obţine în aceste simulări vom vedea gradul cunoștinţelor care îl avem; dacă rezultatele vor fi mici singura vină este a elevilor deoarece încă nu dau importanţă și nu înţeleg demersul acestor simulări.

Am speranţa că elevii din clasele a XII-a vor da un exemplu pozitiv atât la simulări cât și la examen. Le urăm succes și tot ce este mai bun !

De asemenea doresc să trag un semn de alarmă colegiilor mei : Dragi colegi este timpul să învăţăm !

Viitorul nostru ţine de acest examen !

Sechel Mariana Clasa : a XI-a A profil: Chimie industrială de la Liceul Tehnologic " Nicolaus Olahus" Orăștie

Până în prezent Aqualandul din Deva funcționează pe minus, datorită acelui motor de cogenerare care, cel mai probabil, va fi retehnologizat.

DEVA - Transport în comun de lumea a treia

Primăria Deva aruncă 5.500 lei pe zi pentru susținerea Aqualandului Din 2010, consiliul local Deva care administreză complexul Agualand din Deva, al doilea ca mărime din țară, se tot războiește cu cele 7 familii, care locuiesc în vecinătatea complexului acvatic. Cauza care a dus în instanță reprezentanții consiliului local Deva este zgomotul prea mare care îl făcea motorul de cogenerare a complexului. Pe la finele anului 2012, prin hotărâri judecătorești, Complexul Aqualand Deva a rămas și fără autorizație de mediu, iar motorul de congenerare a fost scos din funcțiune, ridicându-se și autorizația de funcționare. Acest fapt a dus la pierderi fabuloase de banii. Pentru funcționarea complexului acvatic consiliul local Deva e nevoit să scoată din buzunarul bugetului local 5.500 lei/ zi pentru asigurarea energiei necesare funcționării în condiții optime. Toate aceste inconveniente s-au produs datorită lipsei de autorizații și avize de funcționare care tebuiau făcute pe timpul mandatului lui Mircea Muntean, nerespectând legile în realizarea acestui important edificiu de relaxare și recreere .

La mijlocul săptâmânii trecute, membrii consiliului local Deva s-au întâlnit la Agualand, pentru a vedea ce-i de făcut în ceea ce privește investiția de retehnologizare a grupului de cogenerare care a fost scos din uz încă din vara anului trecut. În acest sens s-a discutat atât de repornirea motorului de cogenerare, dar și evaluarea avizului de mediu, cât și găsirea altor soluții pentru furnizarea agentului termic către complexul acvatic de la poalele cetății.

care-i dăm, pentru siguranța noastră. Menționez Se pare că, în sfârșit, edilii de la poalele cetății, că pe traseu operează două firme de transport în intenționează să facă ceva și pentru amărăștenii comun: Devatrans și Trans Tirius Șoferi fără scrupule urbei care mai circulă cu mijloacele de transport în comun. Este evident faptul că mașinile proprii Ora 17, stația din centrul Devei - Opera - era s-au înmulțit, iar cei care mai utilizează mijloace- plină de lume, de oameni care merg în diferite le în comun sunt pensionarii și oameni cu o situa- direcții, dar cea mai mare parte așteaptă autobuție financiară nu tocmai fericită. În acest sens, pri- zul local. La aceea oră, de regulă, circulă autobumăria Deva a realizat on-line un chestionar cu zul, pentru că are mai multe locuri și e oră de 16 întrebări, în care invită cetățenii să-l complete- vârf. O doamnă, revoltată i se adresă șoferului: ze și să-și exprime părerile dar și sugestiile pen- „Stau în stație de 20 de minute, dumneavoastră tru îmbunătățirea și modernizarea în ceea ce pri- cum circulați?” Șoferul, un tânăr la vreo 30 de ani vește transportul local. Dat fiind că cei mai mulți îi spune pe un ton ușor ironic:... din 10 în 10 midintre călători sunt oamenii în vârstă, pensiona- nute, doamnă! Un alt călător, îl apostrofează: Carii, aceștia cu siguranță nu știu să folosească vari- re 10 minute, când eu sunt de 20 aici, în stație”. anta on-line pentru a completa acest chestionar. De la această discuție s-a generat o întreagă conAșa că am făcut un sondaj de opinie, în trei stații versație între călători. O doamnă mai în etate pode autobuz din Deva, să aflăm câți cunosc această vestea cum un șofer mai tânăr, vorbește obraznic intenție a primăriei. și chiar nu oprește în stații să urce cu tichetele gratuite. O altă doamnă îi întărește afirmațiile, Oamenii sunt nemulțumiți Era ora 7.30 dimineața. Stația de autobuz pli- ceea ce denotă că și comportamentul angajaților nă, cei mai mulți erau elevi de liceu, văd și doi lasă mult de dorit. Un devean, pe nume Sandu, copii mici de grădiniță însoțiți de bunici. Mă îmi spune că, pe lângă mizerie, e de-a dreptul apropii de unul din ei, să-l întreb ce părere are jegos, și urlă muzica-n difuzoare. Dacă ar fi să despre transportul în comun: „Ce putem să spu- vorbim și de comportamentul unor șoferi care ne, e groaznic! Pe lângă că e murdar, pentru noi, vorbesc urât, nu opresc în stații văzând bătrânii oamenii bătrâni, e greu de urcat și coborât. Da’ ce cu tichete gratuite pe timp de ploaie, parchează să facem, nu avem încotro” spune dl. Viorel Bâr- exact unde să cobori în baltă... ce ar mai putea fi san. I-am explicat că poate să își exprime dolean- de spus? Decât că societatea Devatrans acumuțele pe situl primăriei, unde are posibilitatea de a lează toate aceste impedimente la un loc. Din surcompleta un chestionar. Răspunsul a fost: „Eu nu se am aflat că un anumit șofer al societății sus știu să umblu la calculator, am aproape 73 de menționate, face toate astea de-a dreptul flagrant, ani”, îmi spune zâmbind. Între timp vine micro- iar la primărie, pe numele lui, ar exista un dosar buzul, mă urc și mă așez lângă un tânăr de liceu. ticsit cu reclamații. Lăudabilă inițiativa primăriei Am intrat cu el în vorbă și l-am întrebat dacă e care ar trebui să încurajeze și să ia exemplul altor mulțumit de condițiile din microbuz. Am primit orașe ce dețin un parc auto civilizat, cu mașini un răspuns la care nu mă așteptam. Eu fac nave- spălate, cu geamuri curate, nu negre, opace și ta, doar dimineață, că să pot ajunge în timp util la pline de apă, scaune rupte sau chiar lipsă, podea școală, dar credeți-mă că mi-e scârbă de multe ori fără cauciuc și șoferi duși cu capul. Probabil acest să mă urc în aceste microbuze. Acesta în care ne comportament al conducătorilor auto se explică aflăm acum, arată bine, cred că e singurul pe tra- prin numărul de ore pe care le muncesc, adică seu așa îngrijit dar, de regulă, sunt microbuze zilnic, de dimineață până la ora 22... Ce fac domcare au tabla găurită, scaunele rupte, iar când nii de la ITM, le verifică orele de condus, că doar plouă, e că afară. E jalnic, nu se justifică banii pe nu duc cartofi, duc oameni, iar responsabilitatea ar trebui accentuată?

Acuzațiile de corupție adresate de Băsescu, un mare corupt în viață, de Antonescu și de o bună parte a societății civile și a mediei, la adresa lui Ponta și a membrilor executivului, ca urmare a scandalurilor ținute în lanț din timpul guvernelor Ponta unu și doi, ar fi trebuit să determine ceva măsuri legale care să le clarifice. Măsurile, după specificul românesc, au existat, doar că au lipsit cu desăvârșire.

Acum, guvernul Ponta trei are o nouă șansă să readucă în discuție și să aprobe, grație majorității de care dispune, mărețele planuri, amorțite de ceva vreme din cauza reacției vehemente împotrivă a opiniei publice – Roșia Montană, gazele de șist și CFR-ul. Aceste mărețe planuri presupun vinderea pe nimic a unor bunuri, adică încheierea unor contracte evident păguboase pentru țară.

Probabil cu cât contractul este mai dezastruos, cu atât mita este mai mare.

Logica elementară spune că în acest an al alegerilor prezidențiale și pentru Parlamentul European, guvernanții nu vor încerca să își supere prea mult alegătorii. Propunerile vădit alterate care vor viza exploatarea vreunor resurse pe nimic de către vreo companie străină sau privatizarea pe nimic a nu știu cărei companii de stat vor lipsi, probabil.

Problema este simplă. Oricât de fardat ar fi prezentate aceste tunuri opiniei publice, omul simplu va fi capabil să înțeleagă când are loc un tun să nu. În anii alegerilor, oricât ar putea fura guvernul din rezultatele adevăratelor alegeri, o diferență prea mare tot nu vor putea acoperi. Este mai simplu să nu

Bombele care vor dinamita guvernul Ponta!

naști suspiciuni prea mari în bătălia pentru ciolan.

Toate guvernele de până acum, speculând gradul de încredere acordat imediat după alegeri de către votanți, și-au rezolvat la început treburile murdare, au făcut privatizările dezastruoase pentru stat și popor. Au mai dres-o ei pe parcurs, așa, de ochii lumii, cu câte o lege care mai ajută vreo categorie de defavorizați, cu câte o indexare inutilă a pensiilor etc. Desigur, unii, așa, din răzbunare, când lucrurile erau prea dezastruoase pentru a mai fi reparate, au ales finalul mandatului pentru a da un ultim tun. Cazul Tăriceanu, care a făcut minuni cu licența de exploatare a gazelor de la Marea Neagră, este elocvent. Vă amintiți, nu-i așa?

Dacă nu vă cer prea mult, amintiți-vă și momentul în care Ponta a încercat să impună adoptarea tunului de la Roșia Montană, sau momentul gazelor de șist.

Observăm că acest tun s-a încercat a fi impus pe la începuturi, când guvernul stătea excelent în sondaje. Pe măsura ce adevărul se afla, guvernul a scăzut, iar liberalii au decis să plece.

Să ne așteptăm la o repunere în discuție a celor două tunuri, gazele de șist și Roșia Montană, în acest an? Probabil că nu, acum depinde și de cât de disperați pentru mită sunt golănașii. http://proiectromania.wordpress.com

Restaurantul „Coroana”

COLȚ DE SPIRITUALITATE

Lacrima Maicii Domnului

Iată postul care îmi place… „Nu mai postiţi ca până acum” Pr. Laurenţiu Toți cunosc un refren al zilelor noastre: „Mulțumesc, dar chiar nu pot mânca. Sunt la dietă”. Iar unii, mai ales în această perioadă, adaugă: „Țin post!”. Trebuie să știm că dieta și postul nu au nimic în comun. Cum de altfel nu au nimic în comun postul și detoxificarea organismului: nu mai bem, fumăm etc. pentru că vrem să ne îmbunătățim starea organismului. Dar, zicem noi, cu ocazia asta ținem și post. Tocmai într-o astfel de mentalitate răsună glasul Domnului: „Oare acesta este postul care-mi place?”. Oare Domnul ne cheamă la detoxificarea trupului? Ce valoare are acest mare „dar”postul – pe care Domnul îl pune în viața noastră?

Să fim atenți la imperativul acestei zile: „Dacă vreți ca strigătul vostru să se audă sus, nu mai postiți ca până acum”.

Timpul Postului Mare nu se adresează atât trupului, cât mai ales sufletului. Chemarea Bisericii la un timp de post, nu are în vedere, în primul rând, faptele exterioare, ci interiorul, convertirea inimii.

Concret: o reorientare radicală a întregii vieți, o întoarcere, o convertire la Dumnezeu din toată inima, o ruptură cu păcatul, o aversiune față de rău, împreună cu repulsia față de faptele rele săvârșite (cf. CBC 1431).

Clar că în lupta pentru convertirea interioară trupul nu poate fi neglijat, ci trebuie transformat într-un aliat fidel. Însă alimentația nu ocupă primul loc. Iată însă ce așteaptă Domnul: „iată postul caremi place: rupe lanțurile nedreptății, dezleagă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și sfărâmă orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; pe cel gol îmbracă-l și nu întoarce spatele semenului tău”. Iar dacă la acestea adăugăm și abstinența de la carne (mai ales în zilele de vineri!) și, pentru cei care pot, chiar postul cu pâine și apă, vom simți că sufletul nostru chiar trăiește Timpul Postului mare, nu doar trece prin el. Știm că acestea sunt zilele când mirele „nu mai este în mijlocul nostru” și suntem înclinați spre tristețe, încercați de ispita abandonului: „la ce să mai postim, dacă nu vedem nimic mai bun în noi și în jurul nostru?”. Nu-i adevărat: e imposibil să postești așa cum vrea Domnul și să nu se vadă nimic bun, să nu se vadă schimbările. Noi trebuie să căutăm și să facem fără încetare binele și nu răul și vom avea viață, vom simți cum Domnul, mirele și prietenul nostru, este cu noi, vom simți schimbările sperate în noi și în jurul nostru.

O admiram încă de copil. Se numește Hoia - în mod științific, Lacrima Maicii Domnului - denumirea populară.

Viața îți dă la un moment dat prieteni pe care nu-i mai cere înapoi. Ți-i lasă să te bucuri de ei și peste ani, chiar dacă nu sunteți aproape unul de celălalt și chiar îți păstrează vii în minte amintiri ce în mod normal s-ar estompa și ar dispărea.

Eu am o astfel de prietenă pe care o prețuiesc, chiar dacă distanța ce ne desparte e atât de mare încât nu ne putem vedea decât din an în Paște… Am copilărit împreună.

Eu, copil slăbuț și palid de țărani, ea o domnișorică descendentă dintr-o veche familie de boieri ai locului.

Eu cu mamă, tată, frate, animale de toate neamurile, ea cu bunică, mamă și soră. Tatăl, o brută violentă și fără suflet, le făcuse un singur bine în afară de a le da viață: plecase la timp și le lăsase să se îngrijească una pe alta, singurele. Le era bine. Invidiam armonia casei lor. Până și casa, cu mobilele vechi de lemn masiv și rămășițele generațiilor de strămoși ce trăiseră în ea, era un basm. Avea scară înaltă cu acoperiș plin de iederă și sonerie la poartă.

Eu aveam casă nouă și practică, mai mică decât mine și poarta legată cu drug de fier.

Iedera nu creștea pe casa mea, era prea tânără. Nu-i plăcea probabil decât pe casele cu tradiție.

Eu aveam grădiniță de flori, ele aveau o Lacrimă. Trona în geamul de la bucătărie cu lăstarii ei încâlciți și frunzele grase, ca o păpușă veche nepieptănată. Nu îndrăzneam so ating, mi se părea că fac un păcat. E adevărat că și ochii de vultur al Manei stăteau tot timpul pe țărăncuța cu care se juca nepoatăReține sa. Și avea Mana o privire, de-ți venea să Postul plăcut Domnului este inima curată. Cum intri în pământ, să nu te mai vadă! postesc?

Mă mulțumeam s-o privesc de la distanță de câte ori le pășeam pragul, sau din drum, când perdeaua de la bucătărie îi lăsa florile să se lăfăie în toată splendoarea. Era ciudată cu florile ei albe, ca de ceară, cu mijlocul rozaliu. Pe vremea aceea credeam că nu există floare mai frumoasă. Nici măcar Floarea de Colț nu putea egala în ochii mei splendoarea acestei minunății a naturii.

Am crescut dorindu-mi-o. De-a lungul timpului pasiunea mea pentru flori a adunat în grădiniță cam tot ce întâlneam în cale și în glastre vreo 50 specii diferite de plante de apartament. Sufocasem geamurile casei cu flori, iar grădina era de poveste. Erau persoane care treceau pe uliță doar ca să vadă

grădinița de care vorbea toată lumea. Și nu mă laud de data aceasta. Dar Lacrimă nu aveam.

Lacrimă avea doar Mana și ea era singura persoană căreia nu îndrăzneam să-i cer un lăstar.

Peste ani, mult după moartea Manei și plecarea mea de acasă, într-un drum la părinți, am trecut ca de obicei pe la Tanti Nuți, rămasă de data aceasta singură.

Mama se dusese demult la cimitir, lângă soțul ei, Leti și Tania se stabiliseră în Timișoara…

Tanti Nuți rămăsese singură cu pisoii (avea unul negru superb în timpul acela) un cățel și 10 găini, fiecare cu numele ei. Nu am trecut niciodată pe acasă, fără să merg și la dumneaei. Era un ritual sfânt. Dacă s-ar fi întâmplat să plec de acasă fără s-o văd ar fi fost ca și cum nu mi-aș fi văzut părinții. Am îndrăznit și am cerut pentru prima dată, un lăstar. Apoi, la fiecare vizită ceream și primeam câte un lăstar de Lacrimă. Îl purtam cu grijă, să nu cumva să-l rup, sute de km până acasă la mine. Îl plantam, îl priveam mândră cum crește ca din apă și-mi îmbracă casa. Într-un an-doi, înainte de a înflori, o boală neștiută mi-l ucidea, chiar fără să-mi dau seama. Hoia moare privindu-te. Îți zâmbește în fiecare dimineață, stă verde și dreapta, nemișcată, până te trezești într-o zi că e deja moartă.

E ca o mama care se stinge încet, suferind în tăcere, de teamă să nu-i îngrijoreze pe copii. De regulă, copiii află când e deja prea târziu și nu mai pot face nimic. Aceasta este Lacrima Maicii Domnului.

De ce îi spune așa? Pentru că fiecare floricică de ceară secretă în loc de polen, nectar.

Picăturile de nectar se adună în mijlocul roz și cresc până devin atât de grele că trebuie să plece.

Floarea plânge atunci cu lacrimi dulci de nectar parfumat, așa cum trebuie să fi fost cândva lacrimile Maicii Sfinte la poalele crucii pe care îi era răstignit Fiul. La ceas de seară răspândește un parfum suav de miere coaptă, ca-n grădina Raiului, înainte ca Adam și Eva să fie ispitiți.

E o minune față de care nu poți rămâne indiferent, oricât de rece ai fi. Eu nu am reușit să păstrez niciuna din plăntuțele aduse cu grijă de acasă, din planta-mamă obsesie a copilăriei mele.

Ajunsă în București, am primit de la o colegă de serviciu părintescul sfat de a fura lăstarul dacă vreau să-mi trăiască. Ceea ce am și făcut cu proxima ocazie. Acum am o minunăție de floare parfumată, ce mă răsfață cu splendoarea sa din primăvară până în toamnă. Florile cresc, lăcrimează, pică și pe aceeași inflorescență dau altele noi, până când frigul toamnei le obligă să adoarmă puțin. Fotografiile sunt cu Lacrima mea, minunea de care sunt atașată sufletește ca de un om drag.

Dacă aveți ocazia s-o întâlniți undeva, opriți-vă o clipă și trimiteți un gând pios celei care în mărinimia Ei i-a împrumutat cu generozitate numele. Merită cu prisosință.

Lucia Stroila http://lucista.wordpress.com

Poesis CERȘETOR PE FACEBOOK, Avem o lungă istorie de dărîmări. Mai întîi, în tinerețea Mariei Banuș – o scriitoare de primă mînă, de altfel, ale cărei poezii de dragoste vor înfrunta timpul –, am dărîmat lumea veche românească. În timpul lui Nicolae Ceaușescu, am dărîmat cartiere, sate și biserici. De douăzeci de ani dărîmăm dărîmarea – comunismul adică. Nu ne mai putem opri din dărîmat! Dărîmătorii sînt în toate gazetele, pe toate ecranele, în toate comisiile, lipiți de toate bugetele. Copiii „foștilor” nu mai prididesc cu analizele, cu criticile la dezastruoasa „operă” a genitorilor lor. Cît de mult ne lipsesc niște reconstructori, cîțiva constructori, niște oameni care să lucreze într-o direcție banală, a viitorului! „Rapoartele finale” pe care vor să ni le aplice, terminal și definitiv, Tismăneanu și ceilalți Patapievici se întîlnesc impecabil cu „poeziile” anilor ’50 scrise de A. Toma, Eugen Frunză, Dan Deșliu etc. Anticomunistul de bîlci de la Washington – un jupîn de tarabă, mieros și hapsîn – are despre românii de astăzi o vedere foarte asemănătoare cu cea din textul Mariei Banuș. Singura diferență – esențială – e că Maria Banuș avea talent! Demolatorii de astăzi sînt de două ori impostori.

Petru Romoșan

Doctorul venea spre patul meu ca un nor dezordonat...

Din greșeală pusese pe nas trei ochi și nu-și dădea seama că are o gură în plus și vorbește pe la urechi. În mână avea un registru în care scria absolut totul despre mine (așa șușuteau între ele surorile arătând cu degetele spre monitorul de deasupra patului meu.)

Conform lor, am fost prins cerșind pe facebook în cartierul oamenilor bogați și că am fost atacat de propria mea inimă care luase un virus uman.

Vindeau cu toptanu-adevăruri și legi Și vorbe cari sfîrîe-n untul gogoșii, (fragment) Balsam pentru suflet, pomezi pentru negi, Ce mai bîlci dărîmăm! Ce mai tîrg forfoAceleași cu care s-au uns și strămoșii.

Dărîmăm

„Domnule doctor, îi spun la plecare, inima m-a atacat și nu a fost invers și apoi am fost prins pe facebook din cauza ei după ce m-a trântit la pământ și a fugit cu traistă cu tot.”

tea!

Ţipete, fluere, scrînciob, dughene.

Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, Și-n umbra dughenii, ce monștri, alene.

Samsari și geambași, sulimane, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii. În aer, de-a-valma sub crunta arșiță, Bocciii, piticii, sforarii și regii.

„Știm noi, știm noi…” și s-a prefăcut că e nor dar nu înainte de a le spune surorilor ce scriu ziarele de afară: Inima mea de la magazie scăpase și că umblă prin cartierul cel mai bogat de pe facebook căutând să atace pe primul venit.

Directori de circ, buhăiți și zbanghii, Jupîni de tarabă, mieroși și hapsîni, Vesteau chilipirul, chemau mușterii, Și gușile, salbă, jucau peste sîni.

Suduiau, se tocmeau, cumpărau chilipir.

Vieți omenești le aveai cu-o para, Veneau doar ei singuri, desculții, în șir, Să-și tîrguie vlaga, pe-un ban, la tejghea.

Mereu alte mutre, alți hoți ghidușari, Dregători pehlivani și maimuțe dresate. În praf, sub povară, mereu opincari Și hamali vlăguiți, rupți în coate.

Maria Banuş (1914 – 1999)

Dumitru ICHIM

Schiţă de portret

Note de lectură: Ellen WHITE,

Tragedia veacurilor... nu sunt poetul dăruit de Dumnezeu; un om... și-acela ros de slăbiciune, Sloganul-cheie al temei un colț din Retezatul de cărbune Unirii, „uniți în cuget și încuvântat de ape....asta-s eu… simțiri”, la românii din teritoriu și din alte hărți, sună retoric, în gol, de secole, când voi deschide scurt, așadar condiția tragică a lui netremurat D.D. Roșca, se cere regândicând voi des- tă... Cugetul este inteligența chide scurt, ne divină din om, (Cogito ergo tremurat a ju- Sum), iar simțirea ( la plumătății mele- ral, în enunț, este subiectivin ce timp nchisă ușă va fi tatea egoului și in extenso Ești prea frumoasă, precum un egoului colectiv, al massePlutind prin singurătățile mele, strigăt de ce- lor. Acel „și” este de fapt Înger și demon, nușă spre lem- virgula cu schepsis, a DualiCastă și târfă, nul care arde- tății existențialiste. Suntem în Binom, suntem psiho-binari, Atracție irezistibilă însigurat și n-o în riscul continuu al sado-masochismului în istorie. Nicio Poem al pierzaniei. s-aștept rezer- religie, din milenii, nu a dezlegat nodul, nici nu l-a tăiat.

Din toate părțile vă stând pe Reconectată la Noi, iată, lapidar, tema fixă (!) a besMă uzbesc bucăți tușă un ceas de cineva justificat în care tseller -ului „Tragedia veacurilor”, de Ellen White, editată Amețitoare de tăcere, soarta mea s-a îmbrăcat cu zale, aruncân- în colecția Istoria Umanității din perspectiva creștină. CarÎn ce veac, du-mi o mănușă voi ridica-o scurt și deli- tea este numită, comercial, a unei celebrități actuale absoÎn ce timp, cat pe dinăuntru-arzând ca un Vezuviu lute, „ea îi întrece pe toți scriitorii, fie ei bărbați sau feÎn ce anotimp, iubito, prin șoapte de iubire întrebând cu sufle- mei”... Se pot face cotangente sigure la Rusecricieni și MaTe lăsai în brațele mele tul și trupul confiscat in cel mai grav și rea Massonerie, la creștinism și celelalte religii globale, dar Iubito? mai splendid diluviu: al dragostei în su- și la existențialism, la „condiția tragică”. Pe colaterala traViorel ȘERBAN flet pătrunzând . gic-comică, am conchide că în Prezentul global, gluma s-a Geoagiu Băi, 2014 Loredana CRISTEA îngroșat, iar gluma subțire redevine simplă „trestie gânditoare”, în paradigma lui Voltaire… (Red. Vorba).

Î

11. Apa oxigenată este utilizată şi pentru îngrijirea dinţilor. Luaţi puţină apă oxigenată în gură şi ţineţi-o zece minute în fiecare zi. Nu veţi avea afte şi dinţii voştri vor fi mai albi. Dacă aveţi o durere groaznică de dinţi şi nu puteţi ajunge imediat la dentist, procedaţi la fel: luaţi puţină apă oxigenată în gură şi ţineţi-o timp de zece minute, de mai multe ori pe zi. Durerea va fi diminuată foarte mult. Peroxidul de hidrogen nu este un calmant, dar acţionează ca un agent anti-viral, anti-bacterian şi anti-fungic, fiind eficient în tratamentul patogenului care a cauzat infecţia.

Mulţi oameni nu îşi dau seama că peroxidul de hidrogen este o apă de gură eficientă şi ieftină. Atunci când vă clătiţi gura, dacă doriţi, pu-

Sfaturi medicale

Apa oxigenată (4) teţi adăuga şi un strop de clorofilă lichidă pentru aromatizare.

Folosiţi bicarbonatul de sodiu în care adăugaţi o cantitate suficientă de apă oxigenată (3%). Astfel, veţi realiza singuri, pasta pentru curăţarea eficientă a dinţilor.

Puteţi utiliza peroxidul de hidrogen şi pe periuţa de dinţi. Înmuiaţi puţin periuţa de dinţi în peroxidul de hidrogen (3%) pentru a ţine departe germenii bacteriilor.

12. Părul poate fi îngrijit cu ajutorul peroxidului de hidrogen.

Deoarece peroxidul de hidrogen este un agent de albire, se poate folosi şi pentru deschiderea uşoară a culorii părului. Se diluează cu apă (50/50), apoi se pulverizează soluţia pe părul umed, după care se piaptănă. Nu veţi avea părul la fel de blond ca atunci când îl vopsiţi, dar va căpăta o nuanţă naturală mai deschisă, mai ales dacă părul este şaten, blond închis sau un blond care pare murdar.

13. Curăţaţi lentilele de contact cu apă oxigenată. Peroxidul de hidrogen este folosit ca şi dezinfectant al lentilelor de contact. Datorită capacităţii sale de a descompune elementele ce construiesc lentila şi de a proteja ochii, veţi avea un confort sporit atunci când veţi purta lentilele, mai ales dacă aveţi ochi sensibili.

Știați că:

FARMACIA VERDE COADA ŞORICELULUI (Achillea millefolium) Coada şoricelului face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze penate, păroase şi flori albe sau trandafirii. Numele ştiinţific al plantei, Achillea, provine de la Ahile, eroul legendar al războiului troian, care folosea coada şoricelului pentru a vindeca rănile soldaţilor săi. Planta creşte în toate zonele, de la câmpie până la regiunile subalpine. O întâlnim la marginea pădurilor, a drumurilor, în fâneţe, poieni, soluri nisipoase, în locuri însorite sau umbrite. Se mai numeşte brădăţel, coada-şoarecii, crestăţea, iarbaoilor, iarbă strănutătoare, sorocină, şorecie, etc.

Contribuie: INTERN: - la funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin îmbunătăţirea digestiei, creşterea poftei de mâncare, creşterea capacităţii de eliminare a bilei în duoden, reducerea spasmelor şi a riscului de contaminare bacteriană care pot apărea la nivelul căilor biliare şi tractului intestinal, reducerea riscului de sângerare, protejarea mucoasei gastrice.

EXTERN: - la favorizarea regenerării pielii, reducerea riscului de sângerare, eliminarea disconfortului care apare la nivelul mucoasei vaginale, reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale.

Precautii: se utilizează cu prudenţă la pacienţii cu fotosensibilitate.

EFECTE ADVERSE: poate produce alergii cutanate.

Contraindicatii: sarcină, alăptare, alergie la coada şoricelului.

Produsul poate fi găsit în farmacii şi magazine sub sigla: DACIA PLANT

Cel mai bine conservat mastodont din Europa se află în România?

Mastodonţii (din greacă μαστός = mamelă şi οδούς = dinte) sunt membri ai genului extinct din Terţiar Mammut din ordinul Proboscidea şi formează familia Mammutidae.

Deşi mastodonţii erau asemănători cu mamuţii lânoşi, care aparţin familiei Elephantidae, se distingeau clar de aceştia. Mastodonţii aveau patru defense îndreptate înainte, iar pe maxilare aveau molari mamelonaţi.

La începutul lunii august 2008, într-o mină de lignit din comuna Racoşul de Sus, judeţul Covasna, a fost descoperit întâmplător scheletul unui mastodont Borsoni. Oasele au o vechime de 2,5–3 milioane de ani, fiind unic în România şi cel mai bine conservat din Europa. Scheletul, aproape complet, cu oasele aşezate în conexiune anatomică, aparţinând unui mastodont adult, este expus la Muzeul Depresiunii Baraolt din oraşul Baraolt.

Horoscop

BERBEC 21.03-20.04: Puteţi să înfruntaţi provocări care vă vor determina să nu mai fiţi atât de mândri. Ţineţi cont că reuşita este proporţională cu eforturile depuse şi tine şi de voinţa dumneavoastră. Dacă aveţi senzaţia că nu înţelegeţi tocmai ce vi se întâmplă, ei bine, nu vă înşelaţi. Uneori sunteţi nevoiţi să lăsaţi orgoliul deoparte ca să vi se deschidă calea.

TAUR 21.04-21.05: Nu ar fi rău că în această săptămână să vă îndreptăţi atenţia şi spre soarta celor care v-au cerut ajutorul şi i-aţi tratat cu indiferenţă. Chiar dacă aveţi impresia că nu puteţi să le daţi ceea ce vă cer, altfel stau lucrurile.

Ia meditaţi un pic! Nu cumva sunteţi prea zgârciţi şi nu vă gândiţi şi la cei năpăstuiţi? O veche zicală spune că vei primi cu aceeaşi monedă cu care plăteşti.

GEMENI 22.05-21.06: Deşi calendaristic primăvara a sosit, dumneavoastră parcă încă nu sunteţi pregătiţi să vă înnoiţi planurile de viitor. Acum este momentul să "plantaţi" o idee sau un proiect pentru că mai târziu să aveţi ce culege.

Ordinea şi disciplina trebuie să vă preocupe mai întâi de toate şi să nu trataţi totul atât de superficial.

RAC 22.06-21.07: Nu vă lăsaţi conduşi de primele instincte, mai ales dacă este vorba de luarea unor decizii ce au implicare în viaţa de familie sau la locul de muncă. Stresul acumulat în urma evenimentelor din ultima vreme se pare că va cam dă de furcă. Încercaţi să vă liniştiţi sau chiar închideţi ochii şi visaţi mai mult la ce vă doreşte inima.

LEU 22.07-22.08: Nu vă mai văicăriţi în zadar, nu pierdeţi timpul aiurea şi economisiţi-vă energia. Cineva din anturaj încearcă să vă submineze autoritatea faţă de colegii de serviciu. Imaginaţia cu care sunteţi înzestraţi vă este de folos numai dacă o folosiţi în scopuri constructive. Aveţi încredere în propriile forţe.

FECIOARA 23.08-22.09: Nu faceţi cheltuieli fără rost în această săptămână deoarece veţi regreta mai târziu când veţi avea nevoie de fonduri suplimentare pentru a face o călătorie la care visaţi de ceva vreme. Acasă, persoana cea mai dragă vă forţează să luaţi o decizie pe care aţi cam amânat-o.

Oricât de bine vă simţiţi în prezenţa ei, nu luaţi angajamente

pe termen lung.

BALANŢA 23.09-22.10: Se pare că totul va surâde acum, când la orizont se iveşte Casandra afacerea vieţii dumneavoastră. Semnarea actelor oficiale nu întârzie şi nici răsplata bănească nu se lăsă mai prejos. Cine ştie?

Poate nouă relaţie de parteneriat va aduce şi mai aproape o relaţie amoroasă. Profitaţi de ea şi nu mai ezitaţi atât!

SCORPION 23.10-21.11: Se pare că în această perioadă sunteţi stăpâniţi de emoţii intense. Dragostea va dă târcoale şi nu vă lăsaţi prea uşor duşi de sentimente. Persoana iubită va alinta mai mult şi va propune chiar o excursie într-un loc romantic. Daţi curs acestor provocări şi veţi simţi cum vă umpleţi bateriile iubirii.

SĂGETĂTOR 22.11-21.12: Stresul acumulat va determina să vă retrageţi în linişte. Cam ciudat pentru zodia dumneavoastră... Nu va mai arde de ieşiri cu prietenii, parcaii şi respingeţi şi vă gândiţi mai mult la ce-aţi greşit, la visele neîndeplinite şi la vindecarea vechilor răni sufleteşti. Nu vă îngrijoraţi, nu durează mult această stare şi vă reveniţi cât de curând!

CAPRICORN 22.12-19.01: Astrele vă surâd în această perioadă şi vă înlesnesc o avansare ce ţine de cariera dumneavoastră. Mare atenţie le disensiunile cu un nativ din zodia Taur ce vă poate pune piedici atunci când nici nu vă aşteptaţi. Mai bine stăpâniţi-vă ieşirile nervoase şi, mai ales, fiţi atenţi ce vorbiţi!

VĂRSĂTOR 20.01-18.02: Asumaţi-vă răspunderea şi dacă nu aţi terminat tot ceea ce v-aţi propus trebuie să suportaţi şi consecinţele. Degeaba vă scuzaţi şi vă disculpaţi.

Se pare că vina va aparţine în totalitate. Consolarea o găsiţi totuşi acasă, unde copiii vă fac mari bucurii şi nici partenerul nu se lăsă mai prejos.

PEŞTI 19.02-20.03: Nu vă asumaţi şi vina celor mai dragi persoane. Fiecare ar fi bine să găsească răspuns la ce căuta şi nu să vă ceară socoteală. Dacă vă îndoiţi de propriile calităţi, nu vă lăsaţi influenţaţi de aparenţe şi nici de explicaţii evazive. Meritaţi să vi se dea răspunsuri clare, fără ocolişuri. Nu sunteţi chiar balaurul de la castel!

12.03-18.03

ORIZONTAL 1) Stâlp de rezistenta - Mirean 2) Amestec de doua lichide insolubile - Adus la mijloc! 3) Titlu superior marchizului - Holbat 4) Au 12 luni - Loc unde se sacrifica animalele 5) A transpira - Fire de cusut 6) Condamnat de Inchiziție 7) Prinse in cioc! - Punere in mod separat 8) Cow-boy de la noi - In sura! 9) Model la croitorie- Magazia navelor 10) Tot - Susține capul oamenilor , VERTICAL 1) Migăloși - Cutie! 2) Apărata de boli - Legat de oi 3) Conștiente - Capabil 4) Încurajate la corida - Gramatic 5) Nes! -Luarea unui loc 6) Frapant 7) A prinde cu ață - Pieptar 8) A da asaltul - Simbolul argintului 9) Lipsit de minte - A merge cu mașina 10) Străbătut.

COMPACT, Nr. 365

LOCURI DE MUNCĂ VACANTE LA DATA DE 10.03.2014 SC PRELMEC SA 10 SUDORI Adresa: Oraştie, str. Nicolae Titulescu, nr. 60 Telefon: 0254241540 SC DORIN SIBCONSUTIL SRL 2 TAMPLARI (1 AN EXPERIENŢA) Adresa: sat Sibişel, nr. 65 Telefon: 0731067930 SC HVO PROFI BUILDING SRL 1 DULGHER 1 FIERAR BETONIST 2 ZIDARI 2 MUNCITORI NECALIFICAŢI IN CONSTRUCŢII Adresa: Oraştie, str. Constantin Dobrogena Gherea, nr. 2 Telefon: 0735178732 SC LABORATOARELE FARES BIO VITAL SRL -1 mecanic utilaj -1 tehnolog alimentaţie publică -1 lăcătuş metalic Adresa: Orăştie, str. Plantelor, nr. 50 Telefon: 0254241940, 0744645437 UNGUREANU GHEORGHE SILVAMETAL II -1 lacatuş confecţii metalice - 1 mecanic întreţinere maşini-unelte -1 sudor Adresa: Oraştie , str. Luncii, nr. 1 Telefon: 0745308864 ASOCIAŢIA UMANITARĂ “RENAITRE” ROMÂNIA 1 educator-pedagog social (CERINŢE: absolvent de studii superioare de specialitate, cunoştinţe operare computer, abilitaţi de lucru cu populaţia defavorizata, cunoşterea limbii franceze constituie un avantaj) Adresa: Oraştie, str. O. Goga, nr. 25( în incinta fostului internat al liceului Chimic, la etajul 2) Telefon: 0254240656

ALBINA COOP SOCIETATE COOPERATISTĂ

SC ROXI WOOD SYSTEMS 1 cadru tehnic PSI (calificare în domeniu) Adresa: Oraştie, str. Luncii, nr.1 Telefon: 0254244536 SC VIDRA COMPANY 1 maistru în industriile textile, pielarie 2 croitori confecţii industriale din blana 4 cusatori confecţii industriale din blana 1 inginer confecţii piele şi înlocuitori 1 muncitor necalificat în industria confecţiilor Adresa: Turdaş, nr. 1 A Telefon: 0733404099 SC TC IND SA 5 muncitori necalificaţi în construcţii 3 zidari 2 dulgheri 2 ingineri constructori 2 fierari betonişti 1 şef baza agrement 1 bucatar 1 ospatar Adresa: Oraştie, str. Nicolae Titulescu, nr. 60 Telefon: 0254241977 FARES TRADING SRL 1 ajutor gestionar Telefon : 0254/241940 Persoana contact : Udrea Andreea

Vând: urgent: Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare, curte și grădină în localitatea Aurel Vlaicu, nr. 10 Info: 0726.724.192

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând: fân Producție proprie Info: 07667.576672

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând grădină Preț negociabil Info: 0721.428.136

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând : Casă nouă cu grădină Preț negociabil Info: 0744.291.268

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând: apartament: 2 camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 Info: tel. 0765.889.595 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând: garsonieră: str. Pricazului, bl. 57 Info: 0722.217.181

Închirieri

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ ÎNCHIRIEZ: Ap. 2 camere izolat ter mic, mobilat. ZONĂ CENTRALĂ Info: 0760.164.496 sau 0765.052.522

SC TERPENA SRL 1 tehnician echipament de laborator 1 agent de paza 1 inginer chimist 1 femeie de serviciu Adresa: Oraştie, str. Nicolae Titulescu, nr. 81 Telefon: 0754089149 CONSUM COOP GEOAGIU 1 lucrator gestionar – Gelmar 1 lucrator gestionar – Homorod 1 vanzator- Geoagiu Bai Adresa: Geoagiu, Calea Romanilor, nr. 158 Telefon: 0754089149

Închiriază două spații de 2 1000 mp fiecare la

MAGAZINUL DE LA PALIA SHOPING CENTER CASETA REDACȚIONALĂ

Organizează interviu în vederea recrutării de personal calificat.

OSPĂTAR BUCĂTAR BRUTAR Interviurile încep de la data de 24.02. 2014 Info: 0254..241.716; 0728.040.761

Fondator, redactor șef, layout :

Produs marca Ferma Crăciunescu

Sunt prezenți cu texte

(0254 245 868).

Dan Orghici

EDITORIALIST: Cornel Nistorescu

Adriana Chira Mirela Popa Petru Romoşan Eugen Evu Daniel Marian Pr. Laurențiu Virgil-Liviu Sabău Dan Orghici Mircea Zdrenghea Corectori: Virgil-Liviu Sabău ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: ASOCIAȚIA de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL” Orăștie, str. A. Vlaicu, nr.1 tel: 0765372065 vorba.orastie@gmail.com Tipografiere executată la: Tipografia ProdCom SRL

Dan bucătaru’ Ciorbă de cartofi, rețeta bunicii

Ador ciorba asta de cartofi, îmi amintește de copilărie, de bunica... o femeie dragă mie, care știe mereu să facă din o mână de legume o mâncare minunată. Țin minte că atunci când eram copil mi se părea că bunica are puteri magice, făcea o mâncare bună extraordinar de repede și cu alimente foarte simple, știa să umple casa cu aroma de prăjitura în doar câteva minute, ne spunea mereu istorioare adevărate cu oameni ai unei epoci despre care nu știam mai nimic și, mai ales, era mereu blândă... nu îmi amintesc să ne fi certat vreodată. Timpul a trecut și am învățat și eu o parte din magie, dar tot îmi este mereu dor de ciorba ei de cartofi și de acele vremuri.

Preparare: se curăță și se taie ceapă, morcovul și cartofii cubulețe. În lingura de ulei punem ceapă și morcovul și le lăsăm câteva minute să se înmoaie la foc foarte mic. Adăugăm apoi sare și piper și punem aproximativ 3 l de apă.

Când fierbe apa adăugăm foaie de dafin și cartofii tăiați cubulețe și lăsăm să fiarbă 12-15 minute (până sunt fierți cartofii). Adăugăm, după ce au fiert cartofii, iaurtul bătut bine cu smântână și mai dregem după gust cu sare dacă trebuie.

Adăugăm tarhonul mărunțit și mai lăsăm oala cu capac câteva minute. Când se servește, opțional, se adăugă pătrunjel verde direct în farfurie.

De regulă, roșiile nu se adăugă odată cu celalte legume, care fierb mai greu, ci mai spre final, când acestea sunt aproape fierte. Curăță coaja roșiilor, apoi toacă-le mărunt și adaugă-le cu 5-10 minute înainte de a drege ciorba.

EVOLUȚIA INTERNETULUI

Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC Ind SA vă pune la dispoziție

întreaga gamă de lucrări în domeniul construcțiilor: izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc.

Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră.

BAZA PRODUCŢIE: str. N. Titulescu, nr.60, Orăștie. Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709; Tel: 0254/ 241977; 244024 email: tcindorastie@yahoo.com ;

Web: www.tcindorastie.ro

Problema în lumea noastră este aceea că proștii sunt siguri pe ei, în timp ce inteligenții sunt plini de îndoieli.

Charles Bukowski Suntem invidioși. Asta este! Sigur că nu o să recunoaștem în public acest lucru, nu dă bine să îl invidiezi pe altul, să arăți că îl pizmuiești pentru succesul lui, pentru starea lui materială sau pentru fericirea lui. Ideea este ce facem atunci când apar trăirile astea, atunci când sâmburele începe să încolțească?

Or să fie voci care să susțină că ele nu trăiesc astfel de stări, că nu invidiază, că nu au orgolii. M-aș bucura să fie foarte adevărat. Dar cred că o astfel de raportare e total greșit, ba chiar păguboasă.

Invidia și orgoliul fac parte din natura umană. Risc să spun că toți le avem în interiorul nostru. Ceea ce ne diferențiază este modul de raportare la ele. În funcție de educație, caracter, personalitate, cultură și credință reacționăm diferit. Una este să conștientizezi aceste stări și să lupți cu ele, și altceva este să te lași pradă lor. Dar, exact cum spunea George Brassens, ca să îți dai seama că ești prost trebuie, totuși, să-ți meargă mintea.

Sub imperiul invidiei sunt oameni care dezvoltă antipatii și se ajunge, uneori, la o ură foarte puternică. E dureros

să constați că ai o anvergură mai mică decât posibilitățile tale, te doare, dar asta nu legitimează atacul împotriva celui care are succes mai mare în comparație cu tine. Invidiosul ar vrea să ia locul celui pe care îl vizează, dar dacă nu discutăm despre realitatea creată, proiectată, ca urmare a unei situații patologice, el conștientizează că trebuie să dea piept și cu valul antipatiei celor care nu agreează însușirea pe nedrept a muncii altuia.

Bine, mai sunt unii care mizează, folosind o îndrăzneală dusă la limită, pe lipsa de reacție a celor din jur. Pentru că - nu-i așa!? - suntem oameni și ne place când rahatul este aruncat împotriva altuia, ne bucurăm că nu suntem în situația de a fi mânjiți, nu mai contează că e pe nedrept, important este să chicotim nevăzuți. Nenorocirea apare când un strop din mizeria aruncată de protagoniști cade și pe bombeul spectatorului.

Atunci e nenorocire! Este indignat de ce se întâmplă doar pentru faptul că a fost afectat în mod direct.

Am mai spus-o cândva, pentru mine desigur, că principala luptă este aceea cu noi.

N.B. - rândurile de mai sus sunt autoportret...

Unde dai şi unde capră…

cu gloaba la târg la Binș.

TÂRGOVEȚUL: Cum trage calul ăsta la căruță, bade?

ARDELEANUL: D-apoi, nu prea trage.

TÂRGOVEȚUL: Da’ la plug, la trage?

ARDELEANUL: Nu prea...

TÂRGOVEȚUL: O fi bun de călăreală?!

ARDELEANUL: N-aș crede...

TÂRGOVEȚUL: Păi, atunci de ce l-ai adus să-l vinzi?

ARDELEANUL: Nu l-am adus să-l vând.

TÂRGOVEȚUL: Da’ de ce păcatele mele l-au adus la târg?

ARDELEANUL: Să-l fac de rușine…     = = = = Badea Gheorghe pleacă cu prietenii la o plimbare prin București cu mașina. Pe la Arcul de Triumf, încurcă circulația.

Un bucureștean țipă la el pe geam: - Bă, Gheorghe!

Gheorghe e foarte mândru și le spune prietenilor: - Vedeți bă, pe mine mă cunoaște toată lumea!

Într-o zi, badea Gheorghe se hotărăște să plece la oraș. Drumul fiind lung, un consătean se oferă să îl ducă cu mașina. Zis și făcut. A doua zi, cei doi erau în mașină, în drum spre oraș. Fiind pentru prima dată când se suia într-o mașină, badea Gheorghe se uita mirat în jur.

- Auz, măi Vasile, da’ covrigu’ cela mare din fața ta ce este?

- Aista-i volanu’, bade...

Se mai uită badea în jur, se mai foiește, apoi din nou: - Da’ ceasurile celea, la ce folosesc?

- Păi, ăsta-i vitezometru, iar ăstalalt, turometru...

Mai stă badea, se mai uită, la un moment dat îl vede pe Vasile schimbând vitezele.

- Măi Vasile, știi ceva?

- Ia zi, bade!

- Auz, mă, vez tu de volan, că mestec eu în benzină!   = = = = Badea Gheorghe din Nimăiești merge