Vorba nr 64

Povestea Vorbei Durerea ta n-o simte nimeni, tristeţea ta n-o vede nimeni…

Dar fă o greșeală și toţi vor fi cu aţintiţi ochii pe tine!

D.O. Înțepenite-s vremurile astea, nimic nou nu-i sub soarele ce parcă nervos răsare de la București (soarele politichiei de Dâmbovița, că a nost’ soare se-nalță-n zori tăt de la răsărit). Răsărit pe care un eurodeputat UDMR, Sogor Csaba, îl vede mai mult verde și cu semilună decât așa cum e. Astfel, domnia sa se afișează peste tot cu steagul Ţinutului Secuiesc. Alesul României a fost surprins de fotoreporterii ziarului Libertatea în plenul Parlamentului European, PE, de la Strasbourg, afișându-se cu steagul secuilor, chiar pe biroul său de lucru. „Nu vom d escaleca din nou în Europa pe cai și cu săgeți, ca străbunii noștrii, ci cu o nouă stea pe drapelul UE” a spus eurodeputatul României.

No, așe-s zîsă vorbele unora de parcă bunul gust, bunul simț, onestitatea, meseria, comportamentul civilizat și respectul pentru valori stau sub amenințarea unor găști de neisprăviți, de netrebnici, de mercenari rudimentari: oameni cu pregătire precară, oameni care nu se pot recomanda prin nici o ispravă, în nici un domeniu; guralivi, prost crescuți, inculți, dominați de resentiment, instincte brutale și interes privat. Avem de ce să ne temem?

Poate că da, dar sigur că nu. Cu „rânza goală, blidul la fel”, poți menține teroarea psihică și incultura, nu multă vreme dar… apoi repercusiunile vor veni, și se simte în aer un iz de renaștere a societății civice.

Dan Orghici

și brușul de mucedă pită mi-l plătesc cu sînge din belșug… o vorbă a mea-i ca o mie… am slujit cu cinste și-omenie Satului și împăratului... de sărac ce-s, toți cîinii mă latră și noaptea, cînd pe uliți trec domol, nu mă așteaptă pe nici un podmol fete mari cu țîțe ca de piatră… sapa mea mușcă, rupe adînc dar nu-mi aduce nici doară cît mînc... la secere nime nu se ia cu mine la-ntrecere… coasă ca a mea în țara toată nu e… sprintenă trece prin ierburi ca de cuie... rînza mi-e goală, blidul la fel, dar grîul crește drept ca de-oțel, să se-mbuibe din el groful putred, ciocoiul mișel...

Aron Cotruș

1891 Haşag (azi Loamneş), Sibiu – 1961 Long Beach

Pătru Opincă

Io, Pătru Opincă, țăran fără țarină, plugar fără plug, ciurdar fără-o vită, îmi duc viața năcăjită fără strîmbătăți și vicleșug

AS. „VORBA din ARDEAL”

Ziua de 09. 04. 2014 o vom dedica mai tinerilor noștri concetățeni în Workshop-ul cu tema „ÎNCOTRO” moderat și inițiat de Dan Terteci - promovatorul campaniei „Premiați fără Premii”, Sala expozițională de lângă „Moara Cetății”. În data de 10. 04. 2014 vom discuta cu câțiva preoți despre bolile sufletului și repercusiunile acestora în cotidiana viață, dar mai ales în educarea tinerei generații. Discuție liberă și fără bariere confesionale la care vă așteptăm mai ales pe dumneavoastră, cei ce sunteți părinți sau educatori, deoarece dumneavoastră sunteți formatorii noi generații.

Despre toate acestea și încă multe altele veți afla la timpul cuvenit citindu-ne!

Io, Pătru Opincă, ce-ntre-atîtea moșii n-am doar o șirincă, înfrunt strîmbele legi și năpasta și-n răzmerița ce-n mine crește, sudui vîrtos, mocănește, și scuip pe toată rînduiala asta!...

Din volumul Cele mai frumoase 100 de poeme ale românilor despre ei înșiși și ţara lor alese de Petru Romoşan, Editura Compania, 2004.

Foto: internet

GROPI, GOLANI, COPII…

Purtător de VORBĂ „Clar şi răspicat”

S-au obişnuit, şi nu de azi, de ieri, echipele de intervenţii care au treabă pe sub trotuare şi drumuri, să spargă, să repare cât de bine se pricep şi să astupe de mântuială gropile cu pricina, asta din urmă numai dacă observă că sunt urmăriţi. Locul rămâne „ştirb” după plecarea lor, poate ca să nu mai aibă aşa de mult de spart la următoarea intervenţie (de-aia avem noi drumuri asfaltate şi cârpite cu pământ!)… În timp ce şcolile şi liceele nu se prea pot lăuda cu procente mari de promovabilitate (asta însemnând peste 90%), cafenelele şi barurile sunt pline, la orele dimineţii, de tineri, parte elevi fugiţi de la ore, parte elevi cu

Operatorul de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare Activitatea Goscom SA Orăștie, roagă utilizatorii acestor servicii să sesizeze dispeceratului de intervenţii orice avarie apărută accidental în reţeaua publică de alimentare cu apă şi canalizare – respectiv până la căminul de branşament apă sau căminul racord de canalizare, pentru a putea interveni în timp util şi limita pierderile de apă.

Pentru avariile apărute la instalaţiile interioare, după contorul de branşament, clienţii se pot adresa cu comandă societăţii noastre, iar remedierea se va efectua contra cost.

„ferestre” (ca profesorii care au o oră liberă). Cum nimeni nu-i întrebă nimic, însemnează că se cheamă nepăsare. Pe timpuri era Clienţii se pot adresa non-stop la următoarele numere de telealtcumva. Păi să ne mai mirăm că fon : în rândurile tinerilor creşte in0254 241723, 0254 247187, 0730 066193, 0736 397173 fracţionalitatea?

Conducerea Activitatea Goscom SA Locurile de joacă amenajate nu demult pentru copii sunt asaltate tot mai mult (şi folosite) de nesăbuinţă la Bucureşti şi de la Buadolescenţi şi nu numai. La greucureşti mai departe, în toată lumea. tatea lor, nu-i de mirare că leagăAici, unde aproape toţi se ştiu din Virgil-Liviu Sabău vedere, unde problemele unuia le nele cedează. Victimele directe sunt copiii şi… primăria, care ar ÎN BURGUL ORĂŞTIAN poate citi oricine îl întâlneşte, fără a trebui să le repare prompt. Dacă fi stat vreodată de vorbă cu el, după primăvară cu ar fi şi interes, oamenii de ordine i mers, după privire, după gesturi, aici înjurături stradale -ar „invita” politicos pe clienţii nu se simt nici realizările pe care şi le Într-o bulversată lume a nesigu- arogă parlamentarii, nici progresul suspecţi ai locurilor de joacă să se ranţei, viaţa se aşterne greoi, cu lup- virtual cu care ni se laudă, din statiscomporte civilizat. te fără victorii şi sacrificii inutile. tici, preşedintele.

Liviu Virgil Afectată fără să ştie de această plagă Oamenii de jos îşi vorbesc răa realităţii româneşti este clasa de la guşit de pe un trotuar pe celălalt sau poalele societăţii, ignorată cu un me- chiar de pe o stradă pe alta; se înjură reu crescând interes de marii decizi- şi, din trei vorbe cinci sunt epitete onari de la Bucureşti. Pe cât de mult anexei la HCL nr. 99/2007 referi- a fost pomenită în discursurile elec- impudice, şi provoacă involuntar toare la aprobarea Planului de torale, pe atât de puţin a fost integra- râsul ascultătorului fără voie, sau se fluieră între ei, îşi fluieră manele şi le Analiză şi Acoperire a Riscurilor tă în posibilităţile infinite de-a ajun- recită versurile învăţate insistent; ge la o viaţă mai bună, de-a-şi trăi când cheltuie bani fie s-au dat aloîn municipiul Orăştie; 11. Raportul Primarului pri- visele. caţiile pentru copii, fie ajutoarele soTreci pe lângă ei mereu, oricât de ciale, fie au primit euro de la copiii, vind starea economică şi socială a municipiului Orăştie pe anul scurt ţi-ar fi drumul prin oraş; nu fraţii, surorile, unchii, mătuşile etc. poţi să-i eviţi, să-i ocoleşti, sunt peste plecate în Spania.

2013.

Patru dintre punctele mai sus tot, şi te întrebi: oare numai la noi e Printre ei şi cu ei trăim, o extremenționate mi-au atras atenția, aşa? Ţi-e greu să răspunzi afirmativ. mă faţă de care, financiar vorbind, iar despre ele voi vorbi pe larg în Dar poate că în calea marilor politici- mulţi dintre noi nu sunt prea deparnumărul viitor deoarece la închi- eni nu s-a auzit niciodată – nicioda- te; îi înţelegem pentru că problemele tă! – înjurătura din popor, scăpată la lor sunt şi ale noastre şi ne e ciudă derea ediției ședința nu era încă zile mari de personajele pitoreşti cla- atunci când cresc preţurile, la carbuterminată, așa că… sic devenite legende literare, poate Acum mă rezum la două pre- că pe covorul roşu îmbrâncelile „din ranţi bunăoară, şi înjurăm şi noi, şi zumtive hotărâri ale consiliului greşeală” şi fără măcar o banală scu- tot nemulţumiţi suntem că nu aflăm ce drepturi avem decât prea târziu, local, anume punctele unu și doi: ză aruncată repezit printre dinţi, Dacă locuiți pe una dintre sunt interzise aspru, dar totuşi, se şi degeaba avem, că nu sunt destui străzile ce trec din zona B în zona poate ca să fi auzit despre ei, căci bani ori hotărâre de-a lupta pentru ele.

A, acestea fiind următoarele: sunt primele victime ale „dreptului” Se adaugă instabilitatea legală, imobilele din str. Câmpul Nou din statul de drept, ale erorilor inineficienţa aplicării şi peisajul tristimobilele din str. Cojocarilor tenţionate din dreptul la educaţie, umoristic social în care, în loc de buimobilele din str. P. Maior ale libertăţii şi, mai ales, ale liberti- nă ziua!, mai că ne-am întâmpina imobilele din str. M. Viteazu nismului social favorizat, întreţinut şefii şi patronii cu „Mai pune ceva la imobilele din str. Popa Şapcă şi utilizat. salariu!”, parodie a tradiţionalului şi de la nr. 23 la nr. 31 Orăştia nu este o piesă importan- obsesiv de enervant salut: „Dă-mi o imobilele din str. N. Titulescu tă politic în arhitectura naţională; ţigară!”. Ce-o mai ieşi din asta, că iar doar istoria neamului îi atribuie eroi se scumpeşte pachetul de ţigări! de la nr. 34 până la nr. 46 imobilele din str. Fundătură de şi personalităţi, căci a trecut multă Aşa adie în România vântul de vreme de când nu şi-a mai trimis primăvară: însoţit de valuri de scumla nr. 1 la nr. 11, precum și nr.2 imobilele din str. Vânătorilor reprezentanţii să-i aşeze cununi de piri. „Înfloresc ghioceii şi renaşte nalauri pe frunte, ci doar să încaseze, tura,/ Mai creşte ziua şi temperatupână la nr. 7, respectiv nr.10 imobilele din str. Horea de la din jilţuri decorate cu ornamente ra…”, unde temperatura poate fi nr. 24 A la nr. 32, respectiv de la confortabile, pachete groase de sala- înţeles şi cu sensul de febră, şi nu rii şi indemnizaţii. Ei, bine, aici se neapărat, strict, doar de încălzire a nr. 27 la nr. 31 Trec din zona D în zona C văd mai clar efectele politicii dusă cu razelor de soare… imobilele din str. Plantelor de la nr. 63.

Oare cât aș fi de vesel la anu’ când aș plăti impozitul mărit, dar mai știi? „Amenajare parcare publică și scuar cu loc de joacă” în municipiul Orăștie, str. Fundătură. Este un alt punct ce a fost în atenția mea, nu de alta, dar acolo se muncește de mai mult timp și este cam tardivă hotărârea, dar, de’. Apoi zona, dar mai bine tac, comentariile sunt de prisos.

„Oglinzile realităţii”

Ședința ordinară a Consiliului local al municipiului Orăștie A avut loc marţi, 25 martie 2014, ora 14 în sala de şedinţe a Consiliului local Orăştie. Am spicuit din ordinea de zi: 1. Proiect de hotărâre privind modificarea anexei la H.C.L nr.

176/2010 referitoare la încadrarea pe zone fiscale a municipiului Orăştie; 2. Proiect de hotărâre privind aprobarea unui Plan Urbanistic de Detaliu – „Amenajare parcare publică şi scuar cu loc de joacă” în municipiul Orăştie, str. Fundătură; 3. Proiect de hotărâre privind aprobarea raportului de evaluare şi a vânzării prin licitaţie publică a unui teren intravilan situat în municipiul Orăştie, str. Horea; 4. Proiect de hotărâre privind aprobarea Regulamentului pentru repartizarea, închirierea, exploatarea şi administrarea locuinţelor sociale şi a celor de necesitate din fondul locativ al municipiului Orăştie; 5. Proiect de hotărâre privind aprobarea închirierii prin licitaţie publică a unui spaţiu (boxă) în Piaţa agroalimentară Orăştie cu destinaţia depozit de seminţe şi material săditor; 7. Proiect de hotărâre privind aprobarea atribuirii cu chirie a unei locuinţe construite prin fonduri ANL situată în blocul nr. 81 din municipiul Orăştie, str. Pricazului; 8. Proiect de hotărâre privind acordarea unei sume de bani familiilor din Orăştie care au împlinit 50 de ani de căsătorie; 9. Proiect de hotărâre privind asocierea Municipiului Orăştie cu Asociaţia „Helping Hands for Romanian Strays” şi Asociaţia „Lupy” în vederea realizării unui adăpost pentru câini comunitari; 10. Proiect de hotărâre privind modificarea şi completarea

DISPECERATUL DE INTERVENŢII APĂ-CANAL

A consemnat: Dan Orghici

Democraţie de ocupaţie. Alegeri europene

25 de ani, zişi ai tranziției, atît de coruptă, de penală, de retardată,

de Petru Romoșan

De luni bune sîntem prizonierii războiului de propagandă de o extremă virulență şi un mare simplism dintre Occident şi Rusia, dus peste capul nostru. Efectul paradoxal pentru mulţi estici, deci şi pentru români, e că încep să-şi pună întrebări grave în legătură cu legitimitatea Uniunii Europene şi a NATO în această parte de lume, în aceeaşi măsură în care îşi pun întrebări despre o Rusie din nou ameninţătoare. Se prefigurează o foarte importantă schimbare de paradigmă a mentalului colectiv al est-europenilor. Şi nu în favoarea Occidentului. Care, în Franţa, ca să luăm un exemplu, a legalizat sub socialistul François Hollande căsătoria homosexuală. El însuşi este soţul fără acte al teribilei ariviste Ségolène Royal, avînd în biografie şi o fostă primă doamnă nelegalizată. În materie de viaţă familială, Hollande îl bate de departe pe totuşi catolicul Nicolas Sarkozy. Şi exemplul nu e ales la întâmplare.

Pentru că abandonarea valorilor creştine în vestul continentului produce o ruptură majoră de Est şi, mai ales, de Rusia, care îşi regăsesc în forţă tradiţiile ortodoxe.

Cele două mari proiecte ale României din ultimii 25 de ani, intrarea în NATO şi integrarea în UE, nu au fost, de fapt, proiectele noastre, în primul rînd pentru că, în înapoierea noastră de comunişti de puşcărie, habar n-aveam despre ce e vorba. Au fost ale lor, ale occidentalilor, în foamea lor după extindere imperială, neocolonialistă.

Ne-au făcut moară în cap prin mijloace specifice, de propagandă, că altfel ne prăbuşim, nu mai sîntem oameni. Noi ne-am însuşit sloganurile lor, ei ne-au anexat fără să tragă un foc de armă. Ne-au ocupat – e ca şi cum am fi pierdut un război – şi acum trăim doar consecinţele nefaste.

Am pierdut în acest război asimetric peste trei milioane şi jumătate de oameni chipurile, uşurînd asistenţa socială de la noi, dar în fapt umplînd golurile profesionale din Vest şi întinerindu-i acestuia populaţia –, mulţi

fraieri se amuză sotto voce că i-am umplut pe vestici de ţiganii noştri, de cei mai „întreprinzători”, şi care, iată, nici nu vor să se mai întoarcă acasă, dar i-am umplut şi de matematicieni, de doctori, de ingineri, de artişti, de cei mai buni muncitori ai noştri, de studenţi în cele mai prestigioase universitaţi din toată lumea, care, ei, destui, ar vrea să se întoarcă acasă dar, deocamdată, n-au unde şi la ce.

Şi iată cum azi marele ideal al politicienilor noştri ultracorupți e să devină europarlamentari e vorba de acel Parlament de moşi şi babe, de juniori necopţi, care nu decide, de fapt, nimic, dar justifică de faţadă şi dănţuieşte, un alt Congres de la Viena (1814-1815), azi cu cele două sedii ale sale, la Bruxelles şi Strasbourg. Recentul (vechiul ?) carierist politic, „incompatibilul” Mircea Diaconu, actor la pensie, dacă nu luăm în considerare prestaţiile logoreice de pe Antena 3, deh !, omul a fost actor şi poate încă juca, mediocru, orice rol, e ca şi cum s-ar pricepe la toate, vrea şi el demnitatea de europarlamentar şi purcoiul de euroi aferent. Şi de ce nu ? De ce n-am trimite la Bruxelles numai actori, eventual pensionari sau fără experienţă, în locul nevestelor vesele de Dîmboviţa şi al „acoperiţilor” descoperiţi de mult de toată lumea ? Ei, actorii, măcar pot recita orice partitură fără să se izbească ruşinos de gramatică.

Cu asemenea naționale, integrarea

idealuri

în NATO şi în UE, impuse în fapt din afară, de la Washington, de la Berlin, de la Bruxelles, clasa politică autohtonă nu are cum să fie decît cea pe care o cunoaştem, iar noi ne plîngem degeaba : oamenii lor, ciocoi de lume nouă, arendaşi, slugi docile ale lor le sînt lor de folos, şi nu nouă. Cel mai bun exemplu e Traian Băsescu, un executant foarte modest dar disciplinat (căpitan din marină !) al ordinelor „imperialilor”, „neocolonialiştilor”, şi un cocoş fără limită în ogradă la Bucureşti. Fără ruşine şi fără măsură. Bancherii, „investitorii”, imobiliarii, „securiştii” ne sfidează, ne dispreţuiesc pentru că noi, românii aialalţi, cei mulţi, autohtonii, băştinaşii, nu facem decît să-i încurcăm în executarea ordinelor care vin de departe şi de care noi nu sîntem deloc demni. Ne aplică MCV-uri, ne mustră, ne pălmuiesc, la noi acasă şi pe banii noştri, în Parlament, la guvern, la Preşedinţie, iar noi nu sîntem în stare să corespundem. Asta după ce ne-au

luat tot, combinate siderurgice, petrol, bănci, ciment, pieţe, deisgur, în numele marelui ideal al integrării.

Singurul concurs la care se mai pretează noua oligarhie de la Bucureşti, europeană şi atlantică, e cel al obedienţei, al slugărniciei faţă de capitalele, multe, ale Imperiului. Iar noi cine mai sîntem ? Cea din urmă şi cea mai detestabilă periferie. Şi bineînţeles că nu ne merităm liderii, care, ei, merg des să ia lumină de la Centre. Şi să facă cumpărături, shopping, şi să-şi verifice conturile.

Pe lîngă agresiunea asimetrică de tip imperial, neocolonialist, românii sînt violent agresaţi şi din interior, după aceeaşi ideologie, de minorităţi, cea romă şi cea maghiară, amîndouă suprareprezentate politic – în cazul celei rome, în primul rînd prin PSD şi PDL chiar la vîrf, alături de Partida Romilor, la care, e de la sine înţeles, ţiganii au tot dreptul, iar în cazul celei maghiare, prin abonamentul obligatoriu la guvernare, indiferent de culoare politică, orientare, program.

Cum să explici altfel nesimţirea repetată (guvernele Boc, guvernul Ponta) de a-l numi pe Kelemen Hunor ministru al Culturii ? În România, cultura română ar trebui totuşi să se facă în limba română. Dar poate nu mai sînt români în România care să se priceapa la administrarea culturii ?! Şi ce sînt astea, limba română, cultura română, în era zisă pentru noi a globalizării ?

Nişte pretenţii stupide, fumate, de mult depăşite ale unor periferici ai marelui Imperiu.

de neprofesionistă, lipsită de cunoştinţe temeinice de economie, de drept şi de istorie naţională în general?

Răspunsul poate fi unul foarte şocant : în primul rînd pentru că nu serveşte interese româneşti. Pentru că e trădătoare din naştere şi din formaţie. Cele două mari proiecte cu care se făleşte această imundă clasă politică, intrarea în NATO şi integrarea în UE, sînt mai ales proiecte ale lor, ale vesticilor, livrate nouă, băştinaşilor, ca fundamentale şi fără de care vom crăpa şi dispărea cu siguranţă. Cele patru-cinci milenii pe care le-am trăit fără NATO şi fără UE au fost obscurantism şi înapoiere. Iar clasa politică românească de azi, deşi votată mecanic şi fără convingere de indigeni, e o clasă politică a lor, a occidentalilor. Sînt foşti marinari care le-au cărat petrol şi alte mărfuri valorificabile în perioadele de embargou, pe vremea cînd Ceauşescu făcea pe intermediarul între Estul comunist şi Vestul capitalist, între arabi şi evrei, între Nord şi Sud etc. Sînt mulţi directori din comerţul exterior, ofiţeri acoperiţi ai fostei Securităţi în contact direct cu Occidentul, care în 1990 au privatizat în folos propriu contracte de milioane, de zeci de milioane, de sute de milioane de dolari şi şi-au făcut partide, firme, ziare şi televiziuni. Acum se luptă între ei în marele lor borcan, dar ce treabă avem noi, ceilalţi, cu războaiele lor?!

Ce-au făcut Theodor Stolojan (străvechi funcționar comunist), Norica Nicolai, Ion Mircea Paşcu, Corina Crețu, Adina Vălean, Daciana Sârbu, Cum se poate ieşi din Elena Băsescu această logică implacabilă de şi toţi ceilalţi europarlamentari distrugere rapidă, violentă, pentru ţara lor ca să aibă tupeul să

barbară a unor naţiuni mai mici în mai ceară un mandat la Bruxelles ? numele intereselor multinaţionale- Mulţi dintre ei s-ar găsi la al treilea lor, ale Burselor de la Londra, Fran- mandat (Daciana Sârbu, Corina kfurt şi New-York, ale unor Creţu, Ioan Mircea Paşcu, Ramona funcţionari imperiali, neocoloniali, Mănescu, Adina Vălean, Renate ajunşi în posturi pe căi obscure, Weber, Theodor Stolojan, Marian nedemocratice ? Singurul răspuns Jean Marinescu, Iuliu Winkler, Sopertinent găsit de minţile luminate gor Csaba). De ce ar trebui să ne şi cinstite – de pildă, demograful şi mai deranjăm ca să ieşim la vot istoricul Emmanuel Todd – este pentru ei ? protecţionismul.

Un protecţionism din ce în ce mai apăsat. Dar cine să-l pună în practică în din zona Spitalului Municipal România ocupată cu vă oferă o gamă largă de produse. politicieni români, marionete, manevrabili şi pe cale de încolonare LUNI - VINERI: 8-20 generală spre puşcării ?

Magazinul HORTICOM

De ce este clasa politică din ultimii

SÂMBĂTĂ: 8-17 DUMINICĂ: 9-17

China revendică sute de insule și recife, alături de milioane de kilometri pătraţi de ocean, de la Japonia, Filipine, Malaezia şi Vietnam. Mai revendică mare parte din statul indian Arunachal Pradesh.

Pentru ţările care rezistă în faţa revendicărilor Chinei, evenimentele din Ucraina nu pot fi liniştitoare. Este limpede că preşedintele Vladimir Putin îşi va atinge obiectivul de a modifica frontierele – şi nu va fi mulţumit doar cu regiunea Crimeea.

Planul lui Putin este să creeze pe teritoriul de la est de Nipru un nou stat, Novorusia, care să devină a 22-a republică a Federaţiei Ruse.

Acest teritoriu de la est de Nipru este de multe ori mai mare decât ministatul Transnistria, pe care Rusia l-a rupt din Republica Moldova.

Transnistria este separată de Rusia, în timp ce Novorusia ar fi o continuare a teritoriului rus până la Marea Neagră, incluzând Crimeea.

Având în vedere semnalele existente - toată planificarea detaliată, chiar până la drapelul Novorusiei, nu a putut fi ţinută la secret -, eşecul în a anticipa mişcarea lui Putin sau cel puţin în a reacţiona eficient este foarte dezamăgitor. La început au fost vorbele goale: se pare că toţi premierii europeni au folosit acelaşi autor de discursuri, pentru că toţi au spus că ruperea Crimeii este “inacceptabilă”.

Apoi, eliminând posibilitatea oricărei riposte, ei au arătat clar că, în fapt, vor accepta acest lucru.

Carl Bildt, ministrul de Externe al Suediei, a transmis pe Twitter opoziţia sa faţă de acţiunile Rusiei. Este puţin probabil ca un tweet să-l fi îngrozit pe Putin.

Adevărul este că în aceste zile doar Germania contează în Europa, iar cancelarul Angela Merkel nu are intenţia de a impune sancţiuni economice Rusiei.

Secretarul de Stat al SUA, John Kerry, nu a acţionat mai bine, rămânând la nivelul ameninţărilor de curtea şcolii, prin neinvitarea lui Putin la următoarea întâlnire a G-8, care în curând va deveni, poate, G-7.

Cât pentru preşedintele Barack Obama, el a avut o lungă convorbire telefonică cu Putin, la sfârşitul căreia preşedintele rus a lansat două ”nu-uri”: nu, nu se va retrage din Crimeea, şi nu, nu va accepta îndepărtarea preşedintelui său favorit de către mulţimea de la Kiev.

Jandarmul ”în afara orelor de program” Este evident că Obama este obosit şi dezamăgit. Dacă Obama ar fi fost premier al Marii Britanii sau al Japoniei, colegii săi l-ar fi demis, permiţându-i să se odihnească. Dar în sistemul american el trebuie să rămână la putere patru ani, ca şi cum aceasta ar fi o condamnare la închisoare.

Lui Obama nu-i place să aibă de a face cu străinii – nu poate nici măcar să fie convins să meargă în Indonezia copilăriei sale sau în Kenya, acolo unde are familie. Este chiar tot

GEORGE ANGELESCU:

DOSARELE GROAZEI

De ce ne atârnă deasupra capului, încă, trecutul?

De ce ne compromite prezentul? În multe rânduri, topica articolelor străine era inspirată de realitățile diferitelor „epoci”; luminoase, aurii, sau cum or mai fi fost ele. Titlurile rapoartelor jurnaliștilor străini erau, nimic altceva, decât definiții dure și triste, care complementau imaginea cenușie a lumii din afară despre români și România. („Umilința Romanilor”, „Anthony Daniel despre războiul de propagandă”, „Ceaușescu împotriva propriului popor”, „Dacă poporul se teme de Securitate, Securitatea se teme de popor – Ceaușescu nu poate trai veșnic”, etc.)

Am crezut cu toții, în Decembrie 1989, că acea imagine pe care o detestam va dispărea odată cu începutul acelui sângeros sfârșit. Am uitat ceva important, atunci.

Am uitat că, întotdeauna, istoria noastră de dată recentă este cea care - de fapt - creează adevărata noastră imagine pentru lumea din afară. Încă o dată, imaginația lumii din afară este alimentată în 2014 de tenebrele peisajului devastat al Romanei de astăzi. Încă o dată, jurnaliștii străini sunt inspirați de aspecte care, în concepția lor, definesc trăsăturile naționale de caracter ale unei națiuni (române); fie ea și victima ruinei, dictaturii, ori mâinii de fier care a format mentalitățile pentru atâta vreme. „Realitatea trebuie recunoscută” – spun ei (ziariștii străini, răii de ei). Nu va fi ușoară reinstalarea solidarității naționale într-o țară în care, ani și ani, populația a indurat cele mai aspre greutăți, a experimentat enorme frustrații, a cunoscut frica, și a dezvoltat neîncrederea. Ei (ziariștii străini, răii de ei), sunt de acord că eliminarea sistematică a profesiilor de orientare intelectuală, culturală și socială, în combinație cu excluderea sistematică a categoriilor de populație considerate „neproductive” de vechiul regim comunist, au dat naștere la un „SISTEM SOCIAL = ÎNCHISOARE”, care îngheța trupurile iarna și degera sufletele vara. Mincinoși, plagiatori, și epigoni din România, sau alții care își trăiesc criza personalității prin alte țări, unde nu se pot afirma în limbile acelor țări, sau în engleză, latră necontenit în defavoarea imaginii internaționale a poporului român. Însă, dincolo de imaginea internațională, ciuntită, a poporului român, ei (ziariștii străini, răii de ei), nu acceptă, între altele, ca în 2014 românii să-și scoată în stradă copiii, în vârstă de 10, 12, 13, 14 ani, să se prostitueze în Franța, în Italia, și în alte țări „de soare pline”, unite European. Românii și -au vândut copiii pe câte $8,000 perechea la începuturile anilor 1990 – și

mai puţin dornic să îşi asume riscul reafirmării puterii americane pe scena globală. ”Nu suntem jandarmul lumii” pare a fi fraza sa favorită. În 2008, când tancurile ruseşti avansau în Georgia pentru a-l da jos pe preşedintele Mihail Saakaşvili, SUA erau mult mai prinse în Irak şi Afganistan. Totuşi, George W. Bush nu a telefonat la Moscova. El a trimis o navă americană în Marea Neagră – cel mai bun mod al său de a spune ”stop”.

Ce înseamnă toate astea pentru China şi vecinii săi?

Ruşii au un avantaj uriaş în Ucraina, pe care China nu-l are. La est de Nipru locuiesc foarte mulţi etnici ruşi şi numeroşi ucraineni rusofoni, care îşi văd viitorul alături de Moscova. În multe cazuri, ei sau copiii lor lucrează în Rusia. Au puţine în comun cu activiştii de la Kiev, mulţi dintre aceştia din urmă fiind din Ucraina de Vest, anti-rusă. De aceea, Putin poate invoca principiul autodeterminării pentru a legitima Novorusia.

Cum ar putea ridica lumea obiecţii atunci când poporul votează pentru această schimbare?

China nu va găsi separatişti pe insulele Senkaku sau pe recifele dim Marea Chinei de Sud. Dar Beijingul ar putea fi tentat să acţioneze oricum – înainte ca ciclul politic american să-l înlocuiască pe Obama cu un preşedinte activ.

atâtea cazuri au fost prezentate în atâtea documentare TV, în acea vreme.

Am vizionat documentare TV, și i-am văzut și i-am auzit pe bieții copilași vorbind româna (dulce și frumoasă), în acele programe. I-am văzut pe bieții sclavi (băieței și fetițe), vânduți „cu ora” de proprii lor părinții la „cumpărători de sex”, proprii lor părinți, ai copiilor, încasând banii. I-am văzut și auzit pe părinți vorbind românește – nu „rumânește”. Nu vă vine să puneți mâna pe o mitralieră să curățați România de asemenea lichele?

Don’t shoot me, though, „I am only the piano player”.

Traficului de sex cu minori români prezentat în documentare i se adaugă alte suite de imagini negative, care denotă descompunere socio-morală, toate la un loc complementând imaginația lumii din afară despre România. Așadar, ei (ziariștii străini, nesimțiți, răi, și obraznicii), chiar să nu aibă nici un motiv să scrie „mizerabil ”despre noi? Oare? Ce-ar fi dacă am lua atitudine, acolo, în ograda noastră, înainte de a ne uita în curtea vecinului și de a-l acuza? De ce ne atârnă deasupra capului, încă, trecutul? De ce ne compromite prezentul? Pentru că realitatea trecută și prezentă ne aparține. Este Istoria noastră, o istorie, mai cu seamă, de după Marea Cădere, mult visatul Sfârșit Comunist.

Dar, poate că acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de înțelegere. Înțelegerea cere, însă, timp. Timpul va determina valoarea. Buna comunicare a înțelegerilor, ca orice relație firească de prietenie, ia, întotdeauna, un mai îndelungat timp în dezvoltarea-i.

Numai noi, acum după ce am trăit atâta vreme posibilitatea celor înfrânți, vom putea începe un interviu cu un jurnalist străin cu cuvintele, „pentru ce și astăzi mai tresari și vii când la stână fluierele sună?” - vorba lui Nicolae Labiș. Iată dragi cititori gândurile cu care mă îndrept spre VOI. Vizionați următoarele documentare TV. Vizionați și altele. Accesați adresele de Youtube de mai jos. Programele sunt în Engleză. Poate unii aveți probleme cu Engleza, dar Engleza este, de fapt, noua Limbă Babiloniană. Asta e. Celelalte limbi vor deveni, peste vreme, dialecte. Începeți cu partea a 4-a, filmată pe undeva prin Italia. Se vede prost pe Youtube, dar imaginați-vă că ascultați, ca pe vremuri, Europa Liberă, cei care ați ascultat-o. Cutting Edge - Child Sex Trade Part 1;http://www.youtube.com/ watch?v=Mz8R3mC1TEgCutting Edge: Child sex trade part 2; http:// www.youtube.com/watch?v=Pq3GGJSsDbUCutting Edge: Child sex trade part 3 Calgary, Canada, www.c21etv.com

25 de ani de Karate la „Dacius” Un sfert de secol de activitate pentru Clubul de karate Dacicus Orăştie!

Dacă duminică sărbătoarea Karate-ului orăştian a luat forma concursului cupa „Dacicus”, strângând laolaltă peste 350 de sportivi de la 20 de cluburi din țară şi de peste hotare, sărbătoarea clubului orăştian a avut loc sâmbătă, 22 martie, când o mare parte dintre cei care s-au antrenat sub culorile Dacicus au ținut să fie, din nou, o familie mare, onorându-şi astfel colegii şi maestrul. În timp ce pe catane se desfăşura concursul, am stat de vorbă cu ajutoarele maestrului Sensei Nicolae Iordăchescu, care au spus câte ceva despre realizările acestor ani şi despre copiii minunați pe care acesta îi pregăteşte.

Am început cu ajutorul lui Sensei „Nico” (Nicoleta Voroniceanu): - Nicoleta, spune-mi cum e să-l ai pe sensei şi tată, şi instructor, şi şef?

- Este o responsabilitate foarte mare având în vedere că toată lumea e cu ochii pe mine şi se aşteaptă să mă ridic la, cel puţin, aceeaşi valoare ca şi el.

- În viaţa de zi cu zi, acasă, e acelaşi sensei ca şi aici?

- Da, ca şi personalitate nu se schimbă, aceeaşi personalitate „grea” o are.

- Se cunoaşte instrucţia?

- Se cunoaşte. Să zic aşa, înainte se cunoştea mai mult dar, cu trecerea anilor s-a mai îmblânzit.

- Îţi mulţumesc.

- Îţi mulţumesc şi eu...

Sonya Neagu, multiplu campion la Karate: - 25 de ani e mult, e puţin, după părerea ta?

- E mult. E muncă multă, multe antrenamente...

- Cum e să lucrezi cu sensei?

- E foarte OK, adică antrenamentele sunt şi distractive, şi severe, când trebuie să fie.

- Mulţumesc.

Sensei Nicolae Iordăchescu: - Ce vă spune 25?

- 25 de ani de activitate neîntreruptă a acestei competiţii deosebite numită „Cupa Dacică”.

Acum 25 de ani nu credeam că vom reuşi să aducem atâţia oameni în Orăştie, din ţară şi din străinătate. Dar modest, cu încredere în forţele proprii, şi mai ales cu multă, multă sudoare şi perseverenţă am ajuns aici, şi meritul e al tuturor, şi al sportivilor, şi al meu, şi al celor pe care i-am format. Faptul că suntem o mare familie a determinat să existe emulaţia aceasta de karate în Orăştie. 25 de ani sunt un sfert de secol, să dea Dumnezeu să ne întâlnim şi la 50, adică peste alţi 25 de ani. Sunt bucuros că aici, alături de noi, avem un arbitru mondial, ca ... , ca dl. Paşca sau dl. Coca, avem oameni valo-

nătate, în Rusia. Echipele pe care le-am antrenat au fost cele mai bune echipe din poligon în seriile respective. Nu ne-am plecat în faţa niInterviu de Dan Orghici mănui - şi atunci am format campioni, ai luptei. E ceva deosebit să mergi ca militar şi să faci roşi, avem sportivi care sunt campioni mondi- să fluture drapelul ţării acolo, sus, într-un poliali, avem sportivi care sunt maeştrii ai sportului. Pentru Orăştie, pot să spun cu mâna pe inimă că nu există domeniu sportiv care să-l poată egala pe cel din karate.

Foarte adevărat.

Au trecut în 25 de ani cam...

- Peste o mie cinci sute de oameni. gon internaţional.

- Din aceşti o mie cinci sute, cam câţi cam- Prin absurd, să zicem că acum ar fi anul pioni mondiali?

ZERO; aţi mai lua-o de la început?

- Prin titluri obţinute, peste zece campioni - Nu ştiu. E o întrebare grea. Chiar mă gânmondiali. Campioni europeni au fost mai mulţi deam la oarecare vreme şi la o retragere, să se în decursul vremii, noi avem, ceea ce puţine afirme şi alţii, numai că, să nu mă înţeleagă lucluburi pot să se laude, antrenor emerit - sub- mea greşit, România a fost într-un fel cu semnatul, avem şase maeştrii ai sportului: Spi- Ceauşescu, foarte mulţi şi-au dorit să dispară; ridon Anca, Suciu Alexandra, Paşca Alexan- acuma este cu totul altfel fără Ceauşescu şi, nu dru, Hosu Mihai, avem ştiu dacă eu sunt în măsură să spun când a fost un maestru emerit al mai bine dar, cu certitudine, în anumite sectoasportului, Pop Mihail. re ale vieţii şi pentru majoritatea populaţiei - Ştim că un campion consider că a fost mai bine atunci, adică edumondial se naşte greu caţia era Educaţie, profesorul era respectat, într-o generaţie, nu poţi acum nu mai este respectat statutul de profesă faci, pocnind din de- sor, de dascăl, de educator şi vrem să avem o gete un campion, asta Românie civilizată atunci când nu se mai face înseamnă multă muncă. şcoală, nu se face civilizaţia cărţii, se face civiliV-a ajutat formarea zaţia filo a barului, a clubului, a orice dar nu a dumneavoastră ca mili- culturii... Şi, fiindcă veni vorba de cultură, nu tar? mi se pare normal ca pentru a-ţi face ziarul - Absolut, lucrul cu oa- vandabil, să scrii numai de lucruri slabe şi pe menii, să fie clar că l-am toate coperţile să ai numai femei goale, nu mi învăţat în armată, cât se pare normal, mie, ca om, deşi şi eu sunt bărtimp am fost comandant bat. Ei bine, caracterul este altceva, caracterul de pluton, prin cumul, este ceva care vine de demult şi sper să meargă şi, având soldaţi pe mâ- la fel de mult prin unii oameni ca şi noi. nă, am avut onoarea să - Să ne vedem la „50”. Os! mi se încredinţeze co-Os! manda şi pregătirea lor şi acolo, practic, mi-am - Ce înseamnă, după părerea ta, un 2 şi un făcut pedagogia lucrului 5, mai ales trecute în ani, în karate şi în muncă? cu oamenii, dar aş vrea - Chiar împreună am făcut 25 de ani, deoasă vă spun ceea ce nu rece am început în ilegalitate, eu un pic mai ştiu mulţi, că toată viaţa am lucrat cu oamenii târziu, în perioada dinainte de '90, iar după, şi că pe vremuri am fost comandant de grupă doar perioada în care am fost plecat în armată la sistemele de pregătire de atunci, în şcoala nu am fost aproape lângă club. În rest, chiar profesională am fost comandant de grupă şi, dacă am avut tendinţa de-a nu mai veni la club, după aceea, de pluton, în şcoala militară am am venit şi am adus copiii. A trecut momentul dus prin cumul chiar şi funcţia de comandant meu ca şi sportiv al clubului „Dacicus” şi am de baterie - cumul însemnând locţiitor - şi lu- adus copiii deoarece şi eu, la rândul meu, am crul acesta m-a ajutat foarte mult, adică armata avut ce învăţa, chiar dacă eram mai apropiaţi a fost un creuzet în care am fost topit, retopit şi de vârstă faţă de cum suntem acuma cu sportiformat pentru a ieşi învingător. vii şi m-am gândit că şi copiii mei au ceva de - O întrebare de ordin social: credeţi că ar fi învăţat de la dumnealui. La un moment dat, nevoie din nou de acea educaţie care se nu- dacă eu am învăţat atâtea şi am reuşit să le acumeşte „armată” pentru băieţi? mulez, dau şi eu mai departe, ca să ducem - Da. Eu m-am declarat de la bun început trend-ul acesta, karate, al oraşului Orăştie, mai total împotriva ideii de-a scoate armata obliga- departe. Pentru că eşti de acord ca şi părinte să torie din sistemul nostru de pregătire naţional transmiţi mai departe copiilor tot ce înveţi, şi în pentru apărarea patriei. Oamenii politici judecă plan profesional, pe lângă munca de zi cu zi, diferit pentru că foarte mulţi dintre ei n-au fă- trebuie să mai faci ceva. cut armata, şi judecă economic, cu toate că e o - De ce să mai faci, toată lumea „nu face prostie pentru că armata, aşa cum am fost învă- nimic”, de ce-ar mai trebui să faci? ţaţi, este o şcoală de educare moral-patriotică, - Trebuie să faci pentru că altfel nu-mi mai de educaţie fizică, de călire psihică a tinerilor. văd rostul meu pe acest pământ, trebuie să înAcolo învaţă ce înseamnă să fii răspunzător în cerci să o duci mai bine, să-i înveţi pe alţii, să le faţa vieţii şi a morţii. Stă santinelă, are arma la spui, să-i îndrumi, pentru că nu ne naştem înel, are cartuşe, are posibilitatea de-a da viaţa văţaţi şi e clar că în viaţă trebuie să te lupţi. sau de-a lua viaţa cuiva. Asta înseamnă res- Mulţumesc.

Fotografii de Călin Jorza și Sandu Cazan, ponsabilitate după părerea mea. După aceea, transcrierea Virgil-Liviu Sabău faptul că am participat la multe faze de luptă aici, la noi în ţară, la Capul Midia sau, în străi-

Traian Berbeceanu în plin război; prima bătălie câştigată !

Ne amintim ca şi când… Un comisar acuză. Justiţia îi sare la gât.

Să se fi trezit Coana mare Justiţia independentă ?!

S-a scris, transcris şi rescris mult despre cum aţi face meseria de-adevăratelea, nu de dorul lelii, în Poliţia Română, echivalează cu o autocondamnare, dacă nu chiar cu sinuciderea. Atenţia opiniei publice şi a întregii mass-media din România a fost acaparată în toamna-iarna lui 2013, în sfârşit, ce-i drept în mod miraculos, de altceva decât de politica de doi bani, dâmboviţeană. Este vorba despre cazul Comisarului-şef Traian Berbeceanu, care a reuşit săşi pună în cap o şleahtă de nemernici din instituţiile statului aşa-zis cinstite, în frunte cu Coana mare Justiţia mai independentă decât vreo declaraţie de idependenţă în sine. S-a pornit un tăvălug de măscărici care s-au dovedit însă a fi periculoşi, au sărit ca fripţi când au realizat că întreaga încrengătură de corupţie în care sunt vârâţi ca în hazna până în gât, tocmai ce e pe cale să iasă la iveală.

Rezultatul: Traian Berbeceanu a fost arestat tocmai de cei pe care îi demascase ca fiind ruşinea instituţiilor din care fac parte. Oamenii simpli din Deva, care îl cunoşteau pe Traian Berbeceanu ca fiind un real profesionist, care nicicând nu ar bate palma compromisului şi implicit a compromiterii, au ieşit în stradă trei săptămâni de-a rândul, manifestând în mod democratic pentru eliberarea poliţistului care în urmă cu doar câţiva ani a fost declarat „Poliţistul anului”, după ce anihilase mai multe reţele de crimă organizată, adevărate caracatiţe cu tentaculele întinse pe trei judeţe: Hunedoara, Alba şi Sibiu. Traian Berbeceanu a fost eliberat în cele din urmă din arest, nu la presiunea străzii în mod explicit, aşa cum s-au grăbit să spună unii neaveniţi, ci din pricină că justiţiabilii şi-au dat seama de evidentele discrepanţe din dosarul în care Traian Berbeceanu era anchetat. „Mii de oameni manifestează pentru comisarul hunedorean Traian Berbeceanu. Pe Internet şi pe reţelele de socializare, zeci de mii, sute de mii citesc şi scriu despre el. România, ca Transilvania altădată, pare a fi o ţară ocupată. Nu e clar de cine: de ruşi, de americani, de crima organizată băştinaşă, care a reuşit să cangreneze partidele politice, serviciile secrete, procuratura şi o parte a poliţiei? De ce e ţinut acest om în arest şi nu e cercetat în libertate?

O bună parte a populaţiei e consternată. Atît de rău s-a stricat ţara noastră?”, scria atunci Petru Romoşan, care mai adaugă: „Nu a evocat nimeni pînă acum – nu avem ştiinţă – faptul că Traian Berbeceanu a lucrat în toţi aceşti ani în cel mai „cianurat” oraş din România, Alba Iulia, unde pînă şi liderul liberal Teodor Atanasiu este un foarte vocal susţinător al exploatării aurului după metodele RMGC. Asta deşi PNL şi preşedintele partidului, Crin Antonescu, şi-au manifestat net opoziţia. De ce? Ştiu numai Teodor Atanasiu şi RMGC. E greu de crezut că afacerea Roşia Montană – un atac extrem de violent al mafiilor transnaţionale şi al politicienilor, securiştilor, procurorilor, interlopilor şi bişniţarilor locali la adresa ţării noastre, plus televiziuni şi presă îndopate cu publicitate toxică – a putut rămîne în afara atenţiei BCCO Alba. Oare de ce nu se face vorbire despre aceasta? Să conţină acest dosar şi „peştele cel mare” despre care se pomeneşte ruşinat şi în dodii din cînd în cînd? Şi toată povestea se duce iarăşi la cel mai înalt nivel?

Tot Petru Romoşan conchide: „Dacă mulţi mai erau nelămuriţi şi mai aveau timide speranţe pentru însănătoşirea justiţiei în România, cu discuţii interminabile despre MCV, despre Viviane Reding, Monica Macovei şi alte abstracţiuni, experienţa nedreaptă, rocambolescă a comisarului Traian Berbeceanu ne-a adus pe toţi brutal cu picioarele pe pămînt. Chiar înainte de izbucnirea acestui caz, cota de încredere în asocierea României la UE căzu-

se dramatic. Deacum, tradiţionala noastră corupţie pare să ia nişte proporţii extrem de periculoase pentru viitorul nostru, al tuturora. Cu interese care ne depăşesc şi care ne calcă nemilos în picioare, ca la referendum. Pentru Foto:https://www.facebook.com/pages/Respect-Traian-Berbeceanu foarte multă lume, prin urmare, tratarea cazului Berbeceanu este un ba a Serviciului Român de Informaţii, colonelul revelator perfect: aşa cum îl vor rezolva pe Berbe- Ioan Târnu, care a fost reţinut şi trimis în judecată ceanu, aşa ne vor rezolva şi pe noi. Rămîne să ve- pentru infracţiunile de sprijinire a unui grup indem dacă Traian Berbeceanu va reuşi să spele „un fracţional şi favorizarea infractorului, într-un dosar nume de Traian” compromis atît de grav de Traian având ca obiect contrabanda cu utilaje aduse din Occident. Colonelul Târnu a fost primul şef juBăsescu. deţean al SRI care a fost reţinut pentru fapte penale, Libertate pentru comisarul Berbeceanu iar acest precedent a constituit o palmă grea pentru Petru Romoşan Publicat Duminicã, 03 noiembrie 2013 în coti- principalul serviciu secret din România, mai ales că era vorba de infracţiuni de crimă organizată. Comidianul.ro sarul şef Berbeceanu a deranjat şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) întrucât a anchetat interlopi protejaţi de anumiţi şefi locali din Un senator sare în apărarea serviciul secret al Ministerului Afacerilor Interne. poliţistului: Comisarul şef Berbeceanu şi-a atras şi ostilitatea unor şefi din Poliţia Română şi din Ministerul „Nu o să mă pronunţ asupra vinovăţiei comisa- Afacerilor Interne, ca, de exemplu, chestorul Nicorului şef Traian Berbeceanu, fostul şef al Brigăzii de lae Căbulea, care a fost vreme îndelungată şeful Combatere a Crimei Organizate Alba Iulia, arestat Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Alba, iar, cu o lună în urmă de Curtea de Apel Alba Iulia, la după preluarea guvernării de către USL în mai propunerea procurorilor din Serviciul Teritorial 2012, a fost promovat, pe filieră PNL, prim-adjunct Alba Iulia al DIICOT. Nu o să spun că Traian Ber- al ministrului de interne, cu rang de secretar de beceanu a fost un zeu sau un sfânt, dar, ca parla- stat. Potrivit unor surse din MAI, Berbeceanu a mentar şi cetăţean, inclusiv ca fost procurer, nu pot avut curajul (dar şi neinspiraţia) să-i transmită să nu spun că se ridică mari semne de întrebare tranşant chestorului Căbulea, suspectat de acte de asupra legalităţii şi temeiniciei arestării comisarului corupţie şi de protejarea unor reţele mafiote, cunosşef Berbeceanu doar în baza unor suspiciuni rezo- cut ca având proptele puternice la Bucureşti, că este nabile, nu a unor probe directe, suspiciuni înteme- un infractor pe care ar trebui să-l ia în mapă. În fiiate pe declaraţiile îndoielnice ale unor interlopi pe ne, în ultimii ani Berbeceanu a intrat în conflict şi cu care poliţistul incriminat i-a anchetat, determinând procurorul şef al DIICOT Alba Iulia, Ioan Mureşan, arestarea şi condamnarea lor. şi cu procurorul Sergiu Cean (colegul acestuia de Şi nu pot să nu mă întreb de ce comisarul şef birou), pe care i-a acuzat de atitudine obstrucţionisBerbeceanu a adunat peste 18000 de susţinători pe tă sau părtinitoare în anumite dosare, iar aceştia ireţelele de socializare. Cred că pentru că a fost un au reproşat că le-ar fi interceptat convorbirile telepoliţist profesionist, care a fost apreciat cu calificati- fonice. vul “foarte bine” în toţi cei 20 de ani de activitate şi Având semnale că este ţinta unei conjuraţii, a fost declarat în 2007 poliţistul anului din Româ- comisarul şef Berbeceanu a transmis şefilor naţionia. Cred că pentru că a fost un poliţist dedicat pro- nali ai Poliţiei Române şi DIICOT memorii ample şi fesiei şi devotat comunităţii pe care a servit-o, des- detaliate cu privire la problemele cu care s-a contructurând în judeţele aflate în aria sa de compe- fruntat în calitate de şef al BCCO Alba Iulia, îndeotenţă (Hunedoara, Sibiu, Alba) numeroase şi peri- sebi cu procurorul şef al Serviciului Teritorial al culoase reţele de crimă organizată, profilate pe tra- DIICOT. Din păcate, şefii IGPR şI DIICOT nu au fic de droguri, trafic de persoane şi proxenetism, acordat atenţia cuvenită acestor memorii, ajungântrafic de minori, trafic cu obiecte din patrimoniul du-se după câteva luni la arestarea discutabilă a cultural-naţional, braconate arheologic din cetăţile comisarului şef Berbeceanu şi la scandalul mediatic dacice din munţii Orăştiei, şantaj şi infracţiuni de ce a urmat. Modul în care a fost tratat cazul Berbemare violenţă. Din cauza profesiei şi-a sacrificat de ceanu de instituţii importante ale statului, inclusiv nenumărate ori familia şi a fost obligat să-şi trimită de justiţie, riscă să-i descurajeze pe poliţiştii profecopilul minor la bunici pentru a beneficia de mai sionişti, dedicaţi şi cinstiţi, riscă să afecteze mobilimultă protecţie. Cred că pentru că a fost un poliţist zarea şi eficienţa Poliţiei Române, îndeosebi a struccurajos, ferm şi intransigent, care nu a făcut com- turii de luptă împotriva crimei organizate. Lucrătopromisuri cu marii interlopi şi cu protectorii lor din rii din brigăzile de combatere a crimei organizate instituţii importante ale statului, cu atribuţii în mo- sunt poliţiştii care se confruntă cu cele mai mari nitorizarea şi combaterea criminalităţii. Cred că şi riscuri şi suportă cele mai mari privaţiuni întrucât pentru că nu a fost ahtiat după bani, avere şi alte au de a face cu zona cea mai periculoasă şi decaprivilegii, ca alţi colegi de breaslă, dovada conclu- dentă a societăţii (traficanţi de droguri, de armadentă fiind declaraţia sa de avere, în care sunt con- ment sau de persoane, proxeneţi, prostituate, cămăsemnate un apartament, un teren (78 mp), două tari, şantajişti, evazionişti, criminali la comandă autoturisme (Skoda Octavia şi Volkswagen Bora) şi ş.a.). Pentru a forma un profesionist anticrimă orgao remorcă. nizată este nevoie de cel puţin 10 ani, ca în cazul Conform informaţiilor date publicităţii, dar şi ofiţerilor de spionaj sau de contraspionaj. în urma unor investigaţii proprii, am temeiuri să Consider că am prezentat suficiente motive cred că Traian Berbeceanu este victima unei mon- pentru care justiţia trebuie să acorde o atenţie sporistruoase coaliţii constituită din şefi de la DIICOT, tă cazului Berbeceanu. Acest poliţist merită şi treSRI, DGIPI şi MAI, pe care i-a deranjat sau chiar buie să i se facă dreptate. Până la capăt". afectat direct cu unele dintre anchetele sale. Astfel, "Dreptate pentru comisarul-şef Berbeceanu" comisarul şef Berbeceanu şi-a atras ostilitatea SRI, Senator independent Valer Marian, după ce l-a anchetat pe şeful Direcţiei Judeţene AlArticol publicat în cotidianul.ro

Epistola pe temă dată Fascinaţia de a ( mai) fi…

Dragii mei, Nu avem vocaţia - programul - de a înceta definitiv. Tot ce „este” fiind, devine aşadar, curge, inclusiv arderile curg. El, timpul, fiind Demiurg. Circularitatea este legea, Mişcarea universală şi, in extenso, multiuniversală* „Eu”-l meu este aici, în clipa-ora-vârstaveacul meu reductiv; * Se ştie şi nu vom uita că „omul este măsura tuturor lucrurilor”, însă a extinde paroxist misticoid, iraţional, axioma bătrânei cunoaşteri în paradigme delirante reduce - în istorie - ciclic, repetabil prin aceea că Universul (nostru) – se mişcă precesional, în „mare „şi „în mic” – ( o, relativitatea! ) Noi fiind ÎN EL, (iar partea conţine întregul) – toate „profesiile” sunt un act al deductibilităţii, ceea ce a fost va mai fi! Dumnezeu - Pancreator devine, se „sacrifică” în creaţie, altfel spus este Marele RECICLATOR. Anticii epopeilor esenţiale ştiau (de UNDE, de LA CINE?) – că entitatea OM (Anunakii, fiii lui Anu (Timpul Eternal) – are în el (genomic, arhetipal) – „treimea de zeu”... Altfel spus, ceea ce a mai fost numit Teandre, Triadă, Treime... Eul – ci nu Sinele, care – s-a spus, este „Christosul”, este condiţionat DUAL – unica-i posibilă „scăpare” fiind resurecţia (resorbţia?) în acea „a treia parte” – vârful piramidal psiho-entitar, „Ochiul Cerului” etc. Însă… cercetătorii ca şi religioşii, se vor lupta mereu aiurea, condiţia lor dualistă e pe contrasensul Raţiunii - Conştiinţa fiind constanta axiologică şi ontologică mensura divinului incognoscibil, deoarece noi suntem făpturi (făcături, făcuţi, creaţi, asimilabili Terrei ca locuitori înaintînd prin Timp (eoni) – civilizaţii, cunoaşteri sacerdotale ori scientifice…

Misterul peren în cosmos este acela care „se ascunde arătîndu-se şi se arată ascunzîndu-se”. Dualitatea nu este cătuşa minţii umane, filosofii via teosofii actuali vorbesc - scriu despre TRIALISM (Konrad, Popper, via Platon, Socrate, Aristotel,

Newton, Einstein…

Heidegger, Jung, Rozicrucienii, Apocaliticii şi resurecţiile lor, prozeliţii, adepţii, discipolii, până la, bunăoară un David Icke, Maeştrii Iluminaţi, DaVincienii, Ellen White şi interminabilii, cel mai recent Zecharia Sitchin, în Sumer...)

– raţiuni scientist-scufundabile! – plăcile tectonice (şi suturile cerebrale! -, interconexiunile neuronice şi infrastructuralismul COMUNICĂRII - INTERCONEXION-ul acum precipitat! – ş.c.l.). Artele sunt forme ale religiosului, ele sunt mistice sau „paranormale”, mai degrabă SF-iste. Creatorul este din adâncul minţii lui, un Empiric; şcolile, eleatice ori eracliteice, - sunt DISTRACŢII, practici ale DISTRAGERII atenţiei-logicii imuabile, ale Cunoaşterii ciclice-repetabilerecesive în precesivitate... Noi suntem specia din Kali Yuga..., suntem cosmic zicînd, în al Cincilea Soare. Asaltul fără precedent (sic, n.) – al electronicii este un război teribil al omului cu Sinele... Sinele-Sinea, Animus-Anima... (Lilith şi Eva...) - ...sunt „paideumke-paradeigme - autodestructive „ecologic”, altfel spus sado-masochistul DUAL! Omul NOEsic (NOE) – NOEL, Hiperboreanul, ori cei din Popoarele Soarelui… omul reactivat însă REDUCTIBIL ca durată… omul postpostadamaic este redus genetic la vârsta de 10 procente din cea primordială. (V.T. ş.c.l). Omul recte ELECTROMUL!? Divinitatea migrează! Totul este ELECTROMAGNETIC, fravitaţional… Diversificarea regională-globală, este a paradeigmelor rezultate din NECESITATEA organică şi psihornaică, de a supravieţui astfel CONDIŢIONAL. Paradoxal, divergenţele sunt convergente. Omul dă nume lucrurilor, fenomenelor, însă conceptele şi enunţurile sale sunt perisabile, raportate la TIMP (Rilke îl numi Anul cel mare”...). Natura suntem noi, măsura este adaptabila funcţie de cauză şi efect. Dacă durante causa, durant efectus, atunci şi viceversus!

Nostalgia Omului nou – Neo-mensh, totuna a Omului Nou, din zonele totalitariste – comuniste..., este Impulsul „luciferic” al neconsolării de a trăi mai puţin, de a „nemuri” prin Neamuri-Seminţii, descendenţi, cu o suficientă ÎNDESTULARE – a inimii şi a sufletului (fiul din înger, Sophia gnosticilor etc.) – aşadar a INTELIGENŢEI – INTUIŢIEI

Nou la UNICARM, ofertă de gândaci De curând, era să-mi iau lumea în cap după o rundă de cumpărături la cel mai apropiat market din cartier Micro din Deva, Unicarm. Nu vă faceţi griji, nu-i fac reclamă, dimpotrivă. Îmi cumpăr oareşce mezeluri de la vitrinele cu servire asistată de un angajat şi dau să mă întorc spre alte raioane. La o jumătate de metru în faţa piciorului meu, văd ceva cu coadă, aripi şi antene, două insecte de bucătărie, dintre care una era cu „sacul” după ea, probabil îşi căuta un loc numai bun de decantare a progeniturilor creştineşte.

Pe asta chiar n-am iertat-o…; cealaltă goangă a reuşit să scape pe sub frigidere, fugind de zgomotul pe care l-am făcut cu piciorul atunci când i-am strivit surata, cu multă ură şi scârbă. Sinceră să fiu, grăbită cum eram, nu am dat foarte mare importanţă atunci faptului care bănuiesc că o fi departe de a fi unic. După vreo două zile, mă întorc la magazin cu intenţia de a-mi cumpăra brânză tot de la vitrinele asistate, dar în momentul când mă uit mai atent la preţuri, mi s-a înnegrit în faţa ochilor. La radiatoarele de frigider, în spatele preţului afişat, era plin de puiet de gândaci morţi, arătau ca piperul vărsat, numai că aveau mustăţi. Desigur, nu mi-a mai trebuit nimic şi i-am arătat vânzătoarei ce fel de „marfă dosită” are acolo. Cucoana, vizibil deranjată, mi-a spus că ştie, dar

nu are ce face, iar şefa dumneaei e într -un război continuu cu vecinii de deasupra magazinului, de la care se presupune că ar veni lighioanele, şi întrun cuvânt, asta e. În următoarea zi, pe 19 martie, mă duc intenţionat să văd dacă mai sunt gândaci expuşi în vitrinele cu mezeluri şi lactate. Evident că erau, dar surpriza a fost şi mai mare atunci când am văzut şi ditamai gândaci mari, mari, mari, morţi ce-i drept, pe lângă tăvile cu cârnaţi şi slănină. În aceeaşi zi, vin acasă şi fac o sesizare pe e-mail la OPC Hunedoara: „Bună seara, vă aduc la cunoştinţă că magazinul UNICARM din Deva, str. Bejan, are expuse în vitrinele cu produse preparate din carne şi lactate - cele asistate de personalul de servire - pe lângă produsele alimentare, mai multe soiuri de gândaci de bucătărie (…). Vă daţi seama, dacă aceşti gândaci sunt la vedere în timpul când magazinul este deschis, ce se întâmplă noaptea?... În speranţa că veţi înţelege să luaţi măsuri, vă mulţumesc pentru timpul acordat.

Cu stimă, Mirela Popa, cetăţean al Devei” Răspunsul celor de la OPC Hunedoara: Pe 20 martie, adică după două zile de

ubicue, scarate în regnuri şi la vârf în INTERREGN – Omul. Nostalgia este din Zei şi este a „treimei de zeu” din uman. Nu a fiinţei, ci a Eului. Nu am pretenţia de a da lecţii, ele sunt cel mult comunicare elevată au ba, a… remanenţei telepatice din Psihicul meu, al tău, al celor ce meditează la margine.

De lac, cals sau zbuciumat, - care ne este GÂNDIREA, contemplaţia misterului că SUNTEM. Cu speranţa inseminată (?) în noi că poate vom mai FI! Este oare aceasta rebeliune, cui anume nu convine emanciparea? Cine sau Ce se hrăneşte cu efectele stranii, alienante, ale acestui modus-vivendi animal-celest, între atâtea dramatice, tragice, cruciade, războaie, măceluri, (eros şi thanatos, abject şi sublim, etc) Cine suntem Noi ÎNŞINE, de nu ne amintim, ori ni se spune, din milenii, că am fi?

Cred, deoarece e absurd. Dulcan scrie că devenim ceea ce credem. Mensura… eternei reîntoarceri (Eliade) este reglabilă, dinamicile hegeliene au decăzut în caducitate, nimic mai Firesc. Omul NU este măsura tuturor lucrurilor, ci doar ale sale, pentru a transcede ca entitate. Timpul mic (vârstele) se raportează-racordează la Marele, mai marele timp, eonic. Însă CAMELEONIC! Între raţional şi iraţional (revelatoriu misticoid ori scientific) – disperarea ritmează în fel şi chip, dar aceeaşi, neconsolarea de a trăi prea puţin, ucişi chiar de „viaţă”, de factori, de dogme, doctrine, utopii, idealuri, altfel zis de CRIZA Macrocosmică şi prin reducţie matematică fractalică, microcosmică.

Nu pot evada din dilema: sunt situat între microscopic şi lentila lui Hubble... Mai clar: nu pot CONCEPE raţional nici Infinitul Mare nici cel mic! devreme ce suntem „finiţi”, limitaţi şi „scurtcircuitabili” de la SURSĂ! – utopia absolută (ne) este LIBERTATEA! Să fim calmi: cine suntem noi? De ce suntem? Încotro mergem sau suntem duşi?

Suprafaţa de ape calme ale GândiriiÎngândurării - eventual contemplând focul şi jarul său puzderiind cu sclipete stelare, ne poate alina spaima că vom muri, revelaţia că de fapt trăim murind, clipă de clipă, eventual „suspendaţi” doar câtîmpreunaţi (în cunoaştere vie!) – cu perechea, în extazul orgasmic (nirvanic?) – suntem transiguraţi în îndumnezeire.

Nu-i aşa că e FASCINANT a FI, a mai fi?

Eugen EVU, 19 Martie 2014

la sesizare, primesc un răspuns pe mail foarte evaziv, la sesizarea cu numărul 642, din 19.03.2014...

Acum, în urma răspunsului dat de OPC Hunedoara, am înţeles că, sesizarea pe care am făcut-o nu are temei, din cauza că ar fi anonimă, deşi mi-am dat numele complet şi evident aveam adresa de mail. Probabil trebuia să le dau CNP-ul...? Acest răspuns de la OPC, nu a făcut decât să mă înfurie şi mai mult, iar vineri, merg cu telefonul ca să fotografiez, „minunile” din vitrinele „Unicarm”-ului, care evident, erau tot acolo, înţepenite. Oare vă puteţi închipui ce se petrece noaptea pe rafturile cu alimente, pentru că atunci e timpul propice în care goangele îşi fac de cap ?... Un adevărat show gândăcesc! Au unde să-şi aleagă ringurile de dans, pe slănină şi cărnaţi, pe brănză şi smântănă. Trăiască goanga de „Unicarm”!

Riscuri de intoxicare Nu vreau să manipulez, într-un fel sau altul, intenţia unora de a face cumpăraturi de la magazinele acestui supermarket, dar cel puţin la magazinul din cartierul Micro 15 din Deva, aşa au decurs lucrurile, timp de o săptămână şi jumă-

tate. Se pare că nu are importanţă în ce condiţii stau alimentele, important e ca acestea să se vândă, iar consumatorii să se poată îmbolnăvi liniştiţi. Poate nu ştiaţi la ce riscuri ne expunem când consumăm alimente pe care se plimbă gândacii: de la hepatita A, holeră, dizenterie, şi o varietate de bacterii sau infecţii virale. Viermii paraziţi pot fi, de asemenea, transmişi prin intermediul acestor dăunători. Simptome cum ar fi diareea, sau scaun cu sânge, precum şi crampe abdominale, sunt doar câteva dintre problemele pe care aceste insecte deloc agreabile le pot provoca. De asemenea, transportă germeni de toxiinfecţii alimentare pe corpurile lor şi sunt responsabile pentru răspândirea de dizenterie şi gastroenterită. Deci, e clar că aceşti gândaci, ne pun viaţa în pericol cu atât mai mult cu cât stau şi se reproduc pe alimente. Dar cui îi pasă? Doar nu credeţi că vânzătorilor care nu s-au deranjat nici măcar să cureţe vitrinele în care sunt expuse alimentele, timp de mai bine de o săptămână, iar dezinteresul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, este cât se poate de evident, că aceasta nu putea fi deranjată din birourile confortabile, că doar munca pe teren e obositoare rău…

Mirela Popa N. R. fotografii cu gângănii răspunsul celor de la OPC și viitoare comentarii la http://vorba.info/

— Care sunt atuurile în dezvoltarea României? Apă, munţi, sol, păduri? Capitalul natural?

— România este o ţară prea bogată, cu un pământ prea fertil ca să fie păstrată fără luptă! Ştiinţific, din 9 regiuni biogeografice, România deţine 5, având cea mai importantă ecoregiune la nivel global. Mai mult de jumătate din Carpaţi, cei mai sălbatici ca natură, sunt în ţara noastră. Peste jumătate din carnivorele mari sunt în România. Avem apoi Delta Dunării, zonele umede şi pădurile – un tezaur.

Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale. Şi în special de baza genetică pură pe care o are, fiind printre foarte puţinele ţări din Europa care deţin aşa ceva. Dacă numesc doar cele 220.000 de ha de pădure, apoi cernoziomul ciocolatiu, cel mai productiv dintre toate tipurile de sol, aflat cu predilecţie în Dobrogea, se poate vedea capacitatea sigură de a dezvolta durabil ţara.

Nu poţi avea dezvoltare durabilă fără fundamentul dat de resursele naturale pure.

Sub acest aspect, România se înscrie în zona marilor negociatori, fiind un potenţial multiplicator genetic pentru ţările care au doar resurse financiare dar nu şi pe cele naturale. Sau au pădure dar nu au codru. Lumea occidentală este disperată să aibă hrană şi apă de foarte bună calitate pentru cetăţenii ei. Doar astfel îşi asigură continuitatea ca neam. Toţi sunt conştienţi de pericolul alimentaţiei industriale, plină de E-uri şi aducătoare de boli pe care medicina actuală nu le poate trata.

— De ce nu sprijină băncile ţărănimea?

— Cum să sprijine băncile esenţa dezvoltării noastre, când peste 80% din ele sunt străine? Nu au un interes să o Decapitalizarea băncilor ro-

„Refacerea României prin noi înşine - concilierea naţională” (III)

De vorbă cu Dr. Călin Georgescu nici facă.

petitivitatea şi economia moare. Iar investiţiile pot fi stimulate simplu, reducând impozitul pe profitul reinvestit.

Cheia succesului economic stă în productivitatea muncii şi în exploatarea sustenabilă a multiplelor noastre resurse.

România ar trebui să aibă ca opţiune clară profesionalizarea forţei de muncă.

— Cum ar trebui să sune şi ce puncte ar trebui să alcătuiască Strategia de dezvoltare a României?

— În primul rând trebuie să gândeşti Adevărul, să spui Adevă-

mâneşti s-a făcut cu bună ştiinţă.

Dezbaterea politică cea mai frecventă din societatea românească este cea legată de putere. Problema este că, atunci când deţii puterea şi nu ştii ce să faci cu ea sau nu ai cu cine să faci ceea ce ţi-ai propus, se intră în impas. Ieşirea din această dilemă nu poate fi dată decât prin cultivarea profesionalismului autentic.

Acelaşi lucru este valabil şi în cadrul sistemului bancar. România este poligon de încercări pentru sistemul bancar internaţional. La filialele din ţara noastră băncile-mamă trimit cadre de conducere slab pregătite profesional, dispuse la experimente, care duc o politică de jecmănire a populaţiei şi nu de dezvoltare.

România ar trebui să aibă o instituţie de credit agricol, aşa cum a propus Take Ionescu în documentul „România în anul 3000“, încă din 1920. Ce oameni, ce viziune, ce dăruire faţă de ţară!

Dar şi dezvoltarea agriculturii, chiar şi tradiţionale, ţine de ansamblul economic, de o creştere moderată/fezabilă, fără a strica echilibrele macroeconomice, susţinută de un buget naţional multianual gândit pe termen lung. Apoi de investiţii necesare pe termen scurt în infrastructură şi tehnologie. Fără investiţii, scade com-

— Între factorii care subminează identitatea românească şi viitorul naţiunii române aţi numit distrugerea ţărănimii. Ce mai reprezintă ţăranii în viaţa economică şi culturală? Mai sunt ei un element identitar al românilor?

— Veşnicia s-a născut la sat, spunea Blaga. Ţăranul român reprezintă gena autentică a civilizaţiei mileniului actual.

El reprezintă nu doar şansa redresării României, ci însăşi speranţa renaşterii lumii occidentale, care încearcă cu disperare săşi îndrepte nesăbuinţele trecutului. Ţăranul român a fost în mare parte distrus de febra consumistă şi de supermarketurile care s-au înSava Henția - Doamna Davila cu fiul mulţit enorm la nivelul întregii ţări.

Apoi a fost redus la tăcere, fiindu-i atacat cadrul natural, de care depinde existenţa sa. A fost jefuit orbeşte, s-a vândut pe nimic resursa naturală primară.

Prin urmare, eu nu aş promova industria alimentelor bio, ci gospodăria ţărănească tradiţională. Prin ea am ajunge la bio în mod natural. România ţară bio! Cu ea aş cuceri lumea toată!

Roşia românească – cultivă această roşie în Germania. Pune-l pe neamţ să o facă! Ei bine, nu poate, cu toată tehnologia lui, pentru că pământul ţării noastre este cel mai roditor. Şi, peste asta, este un pământ sfânt.

Dacă se pune la punct agricultura ţărănească tradiţională, exporturile de grâne româneşti se vor face nu pe bani ci contra aur.

rul şi să iubeşti Adevărul. Civilizaţia este fructul muncii şi efortului, al cunoştinţelor şi învăţării. Decadenţa se instalează atunci când ele încetează să devină virtuţi.

Cheia succesului în dezvoltarea ţării stă în dragoste, unire, întărirea familiei şi micul producător.

Restul sunt detalii.

Insist pe rolul familiei în societatea de azi. Vigoarea tineretului se trage din rădăcinile din familie. Dacă familia este sănătoasă, creştină, unită, atunci şi societatea va fi la fel.

Strategia ţării se poartă în inimă şi are câteva puncte, care încap pe o pagină: 1. Întărirea legislativă şi constituţională a statului. Legi administrate eficient de funcţionari în a căror autoritate populaţia să aibă încredere. 2. Lansarea cercetării şi dezvoltării cu implicarea universităţilor.

3. Politici monetare şi fiscale ferme. Nivelul taxelor să fie scăzut. Păstrarea monedei naţionale este un mare atu, care nu trebuie neglijat. Şi sub nici o formă nu trebuie aderat la moneda euro. 4. Dezvoltarea căilor de transport. O ţară curată şi îngrijită. 5. O politică externă regională şi globală de promovare a concilierii. 6.

Transformarea unui handicap în avantaj de nişă economică: agricultura românească – cu scopul final de a asigura independenţa alimentară a ţării. Protecţia pădurilor şi conservarea mediului. Dezvoltarea durabilă – concept naţional. 7. Securitatea persoanei: strategia de sănătate bazată pe prevenţie, hrană sănătoasă, educaţie prin mişcare, politică demografică stabilă.

România deţine azi Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD), document elaborat conform cerinţelor UE şi prezentat oficial în 2008. Nu s-a pus în practică nici o propoziţie din acest document realizat pe parcursul unui an, completat şi îmbunătăţit prin dezbatere publică, însuşit şi aprobat oficial de guvernul

de la acea vreme. SNDD este un pas spre civilizaţie, este strategia interesului comun, care ar trebui să primeze asupra confruntărilor politice şi momentelor electorale.

SNDD stabileşte cadrul de manifestare a ambiţiei de dezvoltare, care nu poate fi programată şi garantată decât pe termen lung şi numai dacă structura şi funcţionalitatea sistemului socioeconomic sunt dimensionate şi adaptate continuu la configuraţia şi capacitatea de suport a capitalului natural accesibil. Pe aceasta ne fundamentam obiectivele, care sunt şi trebuie să fie integratoare. Ideea dezvoltării durabile este incompatibilă cu ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii aproape 25 de ani. Este o incompatibi-

Sava Henția - O mahala

litate sistemică. Asistăm doar la acţiuni post-factum, menite să repare deficienţele constatate, fără a fi bazate pe previziuni care să le modeleze şi preîntâmpine. Dificultăţile în elaborarea documentului nu au constat în introducerea de idei noi, ci în efortul de a scăpa de cele vechi.

Un ultim aspect esenţial este politica demografică, neglijată total de toate forţele politice din ţară: România se află într-un declin demografic prelungit, cu deteriorarea structurii pe vârste a populaţiei, scăderea natalităţii şi accentuarea procesului de îmbătrânire. Recensământul din 2011 este foarte discutabil ca date şi organizare, dar chiar şi aşa cifrele sunt grăitoare. Pierderea demografică a însumat, între 1990 şi 2014, peste 3 milioane de oameni.

- Unii politicieni i-au îndemnat pe români să părăsească România, să muncească în alte ţări. Ce consecinţe are aceasta hemoragie de forţă de muncă peste hotare?

— Avem o migraţie continuă. În Italia s-ar afla în prezent peste 2 milioane de români, iar în Spania 1,5 milioane, potrivit datelor oficiale ale guvernelor acestor ţări. Ţara a rămas nelucrată şi abandonată. În 24 de ani, România a pierdut mai mult de 3 milioane de locuitori dintre cei mai buni.

Aceasta a făcut să avem 19 milioane de cetăţeni acum, iar consecinţele pe viitor, dacă nu se iau măsuri imediate, vor fi dramatice.

Interviu de Ion Loghin Popescu

Politica noastră cea de toate zilele

Interlocutorul de azi, deputata PNL Carmen Hărău Interviu de Dan Orghici Majoritatea populației (57,6%) crede că principala cauză care a dus la ruptura USL este lupta partidelor politice pentru mai multă putere (pentru funcții). Doar 24% cred că Uniunea Social Liberală sa rupt ca urmare a conflictului în jurul soluțiilor pentru guvernare ale partidelor componente. 18,4% nu știu sau nu răspund la această întrebare (sondaj INSCOP).

Dan Orghici: Dumneavoastră, la precedentele alegeri parlamentare, aţi venit în faţa alegătorilor din colegiul nostru cu un program bazat pe protocolul de guvernare USL. Credeţi că în momentul de faţă mai puteţi respecta acel program?

Dat fiind sondajul prezentat, fără a face interpretări, dacă aţi fost în postura unuia dintre respondenţi cum aţi răspunde?

Deputat PNL Carmen Hărău: Motivele rupturii USL şi respectarea programului USL sunt indisolubil legate. Practic, USL nu s-a rupt. USL s-a deşirat, puţin câte puţin, în interacţiunea dintre PSD – un partid de masă cu mulţi lideri orgolioşi, incapabili să împartă puterea, care beneficiază de o disciplină aproape cazonă a membrilor şi electoratului, şi PNL – un partid cu tradiţie în a face sacrificii pentru promovarea unor principii, cu electorat analitic şi pretenţios privind consecvenţa în ceea ce priveşte promisiunile electorale.

Dorinţa legitimă a PNL de a-şi schimba garnitura de miniştrii cu personalităţi, nu neapărat mai profesioniste pe ministere decât cei retraşi, ci cu mai multă forţă în a impune prin negociere în cadrul Guvernului punctele liberale din programul USL, a apărut de îndată ce a fost clară tendinţa PSD de a le sacrifica. Klaus Iohannis vicepremier a fost pentru PSD o soluţie inacceptabilă, pentru că aceasta înseamnă premisa stopării măsurilor de a scoate bani dintr-o „vistierie” săracă, alimentată din împrumuturi FMI pentru „electorate”, în detrimentul utilizării banilor pentru relansare economică (scăderea supraimpozitării muncii şi eliminarea impozitului pe profitul reinvestit).

Acesta este motivul esenţial din care PNL nu se mai află la guvernare, aşa cum l-am perceput eu, din interiorul politicii.

Pe cale de consecinţă, consider că în ceea ce priveşte PNL, ruptura care a apărut în interiorul USL nu are legătură cu funcţiile vizate de liberali sau cu „ciolanul suplimentar” pe care ei şi lar dori. Liberalii ar fi putut rămâne la guvernare mult şi bine, pe funcţii, dacă ar fi acceptat să se dizolve, cu program cu tot, cu interesele propriului electorat şi ale bunăstării pe termen lung a românilor, într-o masă de social-democraţie. Consider că, de pe actuala platformă, PNL, ca partid de opoziţie, poate genera dezbateri în parlament şi în spaţiul public pentru a impune respectarea programului USL. Acest program suferise deja grave amputări pe componenta liberală. Acceptarea tacită a acestei situaţii de către PNL rămas la guvernare ar fi constituit trădarea electoratului care a votat USL pentru componenta liberală. Rămâne de văzut în ce măsură sacrificiul făcut de liberali, prin ieşirea de la guvernare, va fi înţeles, ca atare, de către români, cu atât mai mult cu cât ne confruntăm acum cu o importantă şi foarte profesionistă maşinărie de dezinformare.

Promovarea adevărului este un obiectiv major al comunicatorilor PNL în perioada următoare.

Colegiul pe care-l reprezentanți în parlament face parte dintre colegiile din Transilvania. Aducerea sau neaducerea la guvernare a UDMR-ului este o problemă spinoasă în această regiune, nu dat fiind factorul etnic, ci mai mult factorul politic și al cererilor acestora (de multe ori aceste cereri făcând din majoritatea românească o minoritate, a se vedea imixtiunea pe care dumnealor și-o doresc în actul judecătoresc, în școală, în administrație).

Exemplele a două țări puternice ar fi sugestiv.

USA: Recunoaște drepturile minorităților dar: „America este a Americanilor” Rusia: Pe 4 Februarie 2013, Vladimir Putin s-a adresat Parlamentului rus în legătură cu tensiunile care există cu minoritățile în Rusia : „În Rusia trăiesc ruși! Orice minoritate, de oriunde, dacă vrea să trăiască și să muncească în Rusia, trebuie să vorbească limba

rusă și să respecte legile rusești!”

De la 1 ianuarie 2007, România a devenit Stat Membru al Uniunii Europene. Calitatea de membru implică nu numai drepturi, dar și obligații.

Statutul de membru al UE al României a schimbat modul de abordare al problematicilor minorităților naționale. Una dintre condițiile impuse țării noastre de către UE, prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană a României și Bulgariei, a fost rezolvarea statutului minorităților naționale.

Dan Orghici: Cum interpretaţi noile cereri ale UDMR odată cu revenirea la guvernare?

Deputat PNL Carmen Hărău: UDMR, ca formaţiune politică etnică, nu a făcut niciodată un secret din obiectivele sale politice. Se utilizează perseverent noţiuni cum sunt autonomia, Ţinutul Secuiesc, independenţa lingvistică şi culturală, etc. şi sunt promovate până la limita cu neconstituţionalitatea. PSD, partidul care a adus UDMR la guvernare, ştie acest lucru şi trebuie să şi-l asume. Personal nu am înţeles de ce obiectivele UDMR au fost mai uşor de acceptat de către PSD decât obiectivele liberale, cuprinse deja în programul USL, astfel încât s-a putut rezolva rapid ca domnul Kelemen Hunor să fie vicepremier. Domnului Klaus Iohannis i-a fost refuzată această poziţie, chiar dacă preţul plătit a fost ieşirea PNL de la guvernare. Multiculturalismul trebuie încurajat şi protejat în România dar nu justifică pretenţii de formare a altui stat (Ţinutul Secuiesc) în interiorul statului unitar român.

Cetăţenii români, indiferent de etnia lor, trebuie să se supună legilor României şi să vorbească limba română, în interesul tuturor cetăţenilor, inclusiv în interesul lor, al acelora care au altă naţionalitate.

Anul acesta este din nou un an al promisiunilor electorale (nu de puține ori fără acoperire). Date fiind mișcările politice - care aduc cu sine și dezechilibru în economie, viață socială, administrație etc.

Dan Orghici: Mai credeţi că alegerile uninominale au vreun sens, atâta timp cât partidele politice impun un alt mers democratic, cu totul înafara celui pe care electoratul l-a impus?

Deputat PNL Carmen Hărău: În opinia mea alegerile uninominale dau o şansă îmbunătăţirii calităţii clasei politice. Evident, vor trebui făcute modificări legislative astfel încât o anomalie ca aceea întâlnită la ultimul scrutin, cu un număr foarte mare şi necontrolat de candidaţi ajunşi parlamentari să nu mai poată fi posibilă. Întoarcerea la alegerile pe liste de partid este un pas înapoi în ceea ce priveşte democraţia. Oricât ar fi de nepăsător un parlamentar, faptul că nu se poate ascunde în spatele unei liste îl stimulează să facă treabă. Iar disciplina necondiţionată a politicianului faţă de cel care l-a pus pe listă, nu faţă de alegător, este foarte nocivă. Vă asigur că a început deja, destul de timid, din păcate, dezvoltarea conştiinţei parlamentarilor în sensul că numele lor personal este „pus la bătaie” şi afectat de actele politice reprobabile personale şi ale grupului politic căruia îi aparţin. Este vorba despre un proces benefic, lent dar sigur, şi ar fi păcat ca el să fie întrerupt acum prin adoptarea unui sistem electoral cu vot pe listă de partid.

Păziți-vă apa! Încă nu e târziu

Ziua Mondială a Apei se sărbătoreşte anual în data de 22 martie. Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992. În România, această zi se sărbătoreşte din 1993. Terra dispune de un imens volum de apă. Din suprafața planetei de 510 milioane km pătrați, apa reprezintă 70,8%, iar uscatul, doar 149 milioane km pătrați, reprezintă 29,2%. Volumul total al apei existente pe Pământ este apreciat la 1400 milioane km cubi, din care volumul total de apă dulce este de 37,8 milioane km cubi şi nu reprezintă decât 2,7% din cantitatea de apă a globului. Pe lângă aceasta, trebuie remarcat şi faptul că doar 0,46% din volumul de apă dulce de pe glob poate fi utilizată direct; restul de 99,54% se sustrage utilizării imediate de către oameni, deoarece este reprezentată de vaporii de apa din atmosferă, ghețari şi calote glaciare, apa lacurilor şi mlaştinilor, apele subterane şi umidi- senzație de amețeală; tate a solului.

- stare de disconfort la lumină; Distribuția apei în organism, în procente aproxi- lipsa lacrimilor. mative reprezintă: La Colegiul Național „Aurel Vlai55 - 60% din greutatea corporală la bărbații ti- cu“ a fost sărbătorită „Ziua mondială a neri; 45 - 50% din greutatea corporală la femeile tinere.

Distribuția apei este: în muşchi - 50%, în piele - 20%, alte organe - 20%, sânge 10%.

Lipsa apei suficiente în organism face să apară semnele deshidratării.

Acestea sunt următoarele: - cantitatea mică de lichid prezentă la urinat sau lipsa urinei; - somnolență sau oboseală; - sete accentuată; - dureri de cap; - confuzie;

Flappy Bird, succes sau insucces?

Adriana Chira Flappy Bird a fost creația unui singur om, programatorul vietmanez Dong Nguyen.

Dong Nguyen a făcut jocul inspirat de Super Mario de la Nintendo şi l-a pus în magazinele de aplicații Apple şi Google. A fost descărcat de 50 de milioane de ori. Flappy Bird devenea vedetă în magazinele de aplicații fără să fi avut parte de vreo campanie de promovare plătită. În ianuarie, aplicația a intrat în topul primelor 10 aplicații din Statele Unite. Era a opta cea mai descărcată aplicație gratuită şi al şaselea cel mai descărcat joc gratuit. Până în 1 februarie, Flappy Bird a devenit cel mai descărcat joc gratuit în 53 de țări pe App Store. Flappy Bird genera 50.000 de dolari pe zi din reclame, în momentul de vârf. „Nu ştiu cum a devenit jocul meu atât de popular.

Majoritatea celor care îl joacă sunt copii de vârstă şcolară.

Trebuie sa le mulțumesc pentru că-l joacă şi le spun şi prietenilor despre el.” Dar autorul a retras jocul brusc. Jocul era simplu: trebuia să apeşi pe ecranul telefonului sau tabletei sau se apăsa un click de mouse pentru a ține o pasăre în zbor. Trebuia ghidată pasărea printr-un labirint de țevi. Se primea un punct pentru fiecare țeavă trecută. Dacă se lovea o țeavă sau pământul, pasărea murea. Jocul a

produs enervare utilizatorilor. Mesajele de reproş şi amenințare sau intensificat cu trecerea timpului. „Flappy Bird mi-a distrus viața! Joc de opt ore şi ochii mă dor îngrozitor”, este un exemplu de mesaj al unui utilizator.

Programatorul Dong Nguyen a încercat să explice: „E doar un joc. Ai grijă de tine. Nu fac jocuri ca să le distrug viețile celorlalți.”

Dar viața vietmanezului s-a complicat. Jurnaliştii au sărit cu întrebări. Dong Nguyen a ajuns să urască Flappy Bird, pentru că i-a distrus „viața simplă” pe care o avea. „Pot numi Flappy Bird un succes, dar mi-a distrus viața. Acum urăsc jocul acesta“, declara autorul.

Spre final, creatorul a ajuns să primească chiar şi amenințări cu moartea. În

februarie jocul a fost retras de către creator.

Acum, telefoanele care au instalată aplicația sunt scoase la licitații la prețuri neobişnuite. Faptul că acest joc nu mai este disponibil pentru download a dus prețurile unor telefoane mobile la prețuri incredibile. Un utilizator a scos la licitație pe eBay un iPhone 5s de 16 GB cu 650 de dolari doar pentru că are Flappy Bird instalat. Licitația a ajuns până la 99.900 de dolari. După o absență din viața publică, programatorul a făcut noi declarații. Vietnamezul a spus ca va scoate în curând un nou joc şi, ceva mai târziu, şi o nouă variantă de Flappy Bird. „Nu va fi jocul original, ci unul mai bun. Mă țin de cuvânt” a scris Nguyen, precizând că jocul va fi atât pentru iOS, cât şi pentru dispozitive cu Android. Rămâne de văzut ce va urma.

Adriana Chira

apei“, vineri, 21 martie. Elevii au primit apă în incinta şcolii, în pauze. La ora 13, prof. Giurgiu Margareta ne-a invitat, elevi şi profesori, în laboratorul de fizică. Au participat profesorii: Tegla Mariana, Bulz Aurica, Bianu Carmen şi Bunea Alina. La activitate au participat şi elevi ai Liceului Tehnologic „Nicolaus Olahus“ şi Şcoala Gimnazială „Dominic Stanca“. Coordonatori au fost prof. Giurgiu Margareta şi Vaida Camelia, de la Colegiul Național „Aurel Vlaicu”, prof. Moş Corina şi Greere Claudia de la Liceul Tehnologic „Nicolaus Olahus“, prof. Cristea Marinela de la Şcoala Gimnazială „Dominic Stanca“. Au fost rulate prezentări şi s-au efectuat analize de calitatea apei. De la Colegiul Național „Aurel Vlaicu“ au prezentat Lupşa Andreea şi Pîrlea Ioana proiectul „Apa –miracolul vieții”, Şandru Andrei şi Maniu Mihai cu proiectul „Apa este vie”, iar Primăria Orăştie, prin Boda Raluca, a prezentat „Scrisoare din 2070“. De la Liceul Tehnologic „Nicolaus Olahus” au participat Irimia Claudia, Irimie Andreea şi Muntean Mihaela cu proiectul „Apa şi efectele asupra sănătății“ şi Bora Ioana, Barstan Andrei cu proiectul „Poluarea apelor “. Mostrele folosite au fost recoltate din diferite zone din jurul oraşului. Cea mai bună apă a fost declarată cea de la Măgureni.

Fragmente din „Scrisoare din 2070”: „Suntem în anul 2070. Am 50 de ani, dar arăt de 85. Am multe probleme pentru că beau prea puțină apă. Îmi amintesc când aveam cinci ani. Totul era diferit. Înainte, toate femeile îşi arătau cu mândrie frumosul lor păr. Astăzi trebuie să-şi radă capul ca să-l păstreze curat fără să se folosească de apă. Înainte ni se recomanda să bem 8 pahare de apă pe zi. Astăzi nu am dreptul să beau decât o jumătate de pahar. Pentru că nu ne putem spăla hainele le aruncăm, ceea ce măreşte munții deja enormi de gunoaie. Nu pot să încetez să mă consider vinovat, pentru că aparțin generației care a desăvârşit distrugerea mediului înconjurător, neluând în serios nenumăratele avertismente.”

Trebuie să ştii să citeşti.

Uneori să ştii să uiţi Pătrunzi în mii de lumi, în acelaşi timp. Povestea te duce şi te întoarce, te face să fii trist şi bucuros, optimist şi delăsător, după cum meandrele firului ei curg ispitindu-te să vrei mai mult. Şi, atunci când te trezeşti din reverie, obosit ca şi cum tu ai fi urcat munții, ai fi căzut în prăpastie sau era gata-gata să te îneci, rămâi o clipă între lumi, încercând să le deosebeşti, să ştii unde să le aşezi ca să le găseşti mai târziu.

Unii scriitori obişnuiesc să-ți ceară socoteală, să le explici ce şi cum e cu povestea lor, ce-ai înțeles sau pe cine ai plesni primul dintre personajele pe care le-au născocit; alții rămân cât se poate de tăcuți dar te fac să-ți pui singur întrebări de existență şi să găseşti răspunsul pe care ei nu l-au putut afla, ori te lasă să crezi ce vrei, interactiv, într-un dialog închipuit. Mai este un model de scriitor activ, care face slalom printre idei, şi un model pasiv, care e în stare să întoarcă pe față şi pe dos unul şi acelaşi subiect, în câteva mii de pagini.

Dar nu-i o noutate faptul că există – şi ăştia sunt cei mai mulți – cu vârful pixului, cu clapele maşinii de scris sau cu tastatura – stricate. Ar vrea să spună şi ei ceva, dar n-au cum şi, fireşte, e prea banal ca să fie şi interesant, nu pot să te țină treaz o noapte întreagă şi dimineața, fiindcă n-ai terminat de citit, să te învoieşti de la serviciu, să-ți anulezi întâlnirile, numai ca să nu le părăseşti lumea. La ei interesant e doar cum de, dintre atâtea cărți, ai nimerit-o pe asta, sau una dintr-astea, care nu merită doi bani. Ai nimerit-o pentru că unul pe care-l apreciai, i-a scris o prefață strălucitoare. Care prefață însă nu dă valoare cărții.

Eu cred că trebuie să ştii să citeşti. Şi uneori să uiți ce-ai citit, că altfel tâmpeşti.

Virgil Sabău

E o zi frumoasă de primăvară.

Pomii aproape au înflorit. Razele soarelui timid de primăvară ne descreţesc frunţile, ne luminează feţele şi creează atmosfera perfectă pentru un sfârşit de săptămână aşa cum ni-l dorim mereu.

La noi la şcoală, la „Dominic Stanca”, încheiem săptămâna de lucru cu un eveniment dedicat „Zilei Francofoniei”, 20 martie 2014.

Locul de desfăşurare a activităţii e pregătit.

Elevii sunt cuprinşi de emoţie şi nerăbdători.

Spectacolul începe.

Doi copii frumoşi, Diana şi Gabriel, din clasele a VII-a B şi a VIIa C încep prezentarea.

Doamna prof. Miron Szidonia stă în faţă, pe primul rând pentru a-şi susţine elevii pe care i-a pregătit cu mult drag

pare pe deplin mulţumită.

Totul a ieşit impecabil. La final, în ropote de aplauze, elevii s-au înclinat graţios în faţa tuturor spectatorilor: profesori, părinţi, elevi.

Prin această activitate credem că am cules încă o dată roadele dăruirii meseriei de dascăl, care se datorează în cea mai mare parte d-nei prof. Miron Szidonia.

Mulţumim domnului director prof. Roşu Mircea Ovidiu pentru că a fost alături de noi ca de fiecare dată şi ne-a susţinut cu aplauze şi cu bucurie în suflet.

Mulţumim elevilor minunaţi care au desfăşurat acest spectacol minunat şi nu în ultimul rând, d-nei prof. Miron Szidonia.

pentru acest spectacol.

Spectacolul dedicat francofoniei e gândit de ea, e munca ei din ultimele două săptămâni, pregătit cu atâta suflet şi dăruire de sine, pentru ca totul să iasă perfect.

Punctele importante ale spectacolului sunt: recital de poezie (clasele a V -a A şi a VI-a A), cântec în limba franceză (clasa a V-a C), dans (clasele a VI-a A şi a VII-a A), piese de teatru (clasa a VI-a A) şi prezentare de modă (clasa a VII-a A).

Totul se derulează calm, sub ochii profesoarei de limba franceză şi a celorlalţi profesori prezenţi, alături de conducerea şcolii şi parcă prof. Popa Loredana nimeni nu vrea să plece prof. Negrea Mihaela acasă. Şcoala Gimnazială Fiecare elev îşi susţine momentul, iar „Dominic Stanca” Orăştie apoi priveşte admirativ în ochii profesoarei, care

Deja a devenit obişnuinţă să ne mândrim cu elevii Liceului „Sigismund Toduţă” din Deva, care sau întors la sfârşitul săptămânii cu rezultate deosebite de la două concursuri naţionale de muzică, cu multe diplome şi premii.

Conform spuselor purtătorului de cuvânt al Liceului „Sigismund Toduţă” din Deva, prof. Mariana Onţanu-Crăciun, primul concurs s-a desfăşurat la Cluj-Napoca în perioada 20-24 martie sub denumirea de Festivalul „Johann Sebastian Bach”, organiza-

20 de participanți cu 20 de diplome!

Liceul Sigismund Toduţă a fost prezent la acest prestigios festival cu 20 de elevi pianişti şi violonişti din clasele I-XII. În urma evoluţiei deosebite pe care au avut-o, elevii din Deva au fost răsplătiţi cu 14 Diplome de EXCELENŢĂ şi 6 Diplome de MERIT. Printre cei 20 de elevi merituoşi a fost remarcat elevul Mircea Logojan, din clasa a VII-a pian, clasa profesor Doina Ona,

În data de 18 martie 2014, Kaufland România, alături de Şcoala Gimnazială „Dominic Stanca" din Orăștie, neau invitat la evenimentul organizat cu ocazia predării oficiale a materialelor strânse în urma campaniei „Ajutăm împreună.”

La eveniment au participa reprezentanţii Kaufland România, colectivul şcolii, părinţi şi copii.

Campania „Ajutăm împreună” s-a desfăşurat cu implicarea Kaufland şi a clienţilor noştri, în perioada decembrie 2013 - februarie 2014.

Sumele strânse în urma campaniei au fost folosite pentru achiziţionarea de material didactic pentru 89 de şcoli din oraşele în care activăm. Cu ajutorul dvs., vom distribui peste 300.000 de produse, către cca. 33.000 de copii. „În viziunea Kaufland, a fi o companie responsabilă social înseamnă asumarea unui rol activ de partener, având ca scop dezvoltarea durabilă în toate domeniile.

Întotdeauna susţinem comunitatea în mijlocul căreia activăm, atât pe plan social, economic cât şi de mediu.

Kaufland România susţine proiecte sociale şi educaţionale ce au ca beneficiari principali copiii de toate vârstele, sprijină programe care au ca obiectiv facilitarea accesului lor la educaţie, încurajarea frecventării şcolii şi prevenirea abandonului şcolar.

Kaufland România împreună cu fundaţia „Copiii - viitorul nostru” susţine Şcoala Gimnazială „Dominic Stanca”, donând material didactic pentru copii.

Sponsorizarea acordată de Kaufland România face parte din strategia companiei de implicare socială în viaţa comunităţilor în care activează” declara reprezentantul Kaufland România.

elevul a fiind invitat să participe şi la Gala Laureaţilor care sa desfăşurat sâmbătă, 22 martie. Pentru că o gală reuneşte pe cei mai buni dintre cei mai buni, Mircea Logojan a avut onoarea să fie alături de cei mai apreciaţi elevi de la toate secţiunile festivalului fiind şi recompensat cu un premiu special şi cu un trofeu.

Corul „Lira” locul trei Tot sâmbătă, 22 martie a.c., dar de acestă dată gazda a fost Liceul de Muzică „Sabin Păuţa” din Reşiţa, s-a desfăşurat etapa zonală a Concursului naţional coral pentru coruri de Voluntarii Crucii Roşii Deva s-au alăturat acţiunii gimnaziu. Concursul s-a desfăşurat pe două „Marşul pentru viaţă “, desfășurată în Deva, la sfârşitul săpsecţiuni: licee teoretice/ tămânii trecute. şcoli generale şi licee/ G.E.S. şcoli vocaţionale. Elevii corului „Lira” al Liceului Sigismund Toduţă din Deva, dirijat de profesor Lazăr Iov şi acompaniat la pian de profesor Lazăr Cezarina, au participat alături de alte patru coruri din Reşiţa, Timişoara, Arad şi Lugoj, în cadrul secţiunii licee/şcolii. Elevii deveni, au obţinut în urma jurizării un merituos premiu trei.

Mirela Popa

Ploaie de premii pentru elevii de la Liceul „Sigismund Toduță” din Deva torii fiind Şcoala de Muzică „Augustin Bena” în colaborare cu Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca. Acest festival se organizează anual în preajma aniversării zilei de naştere a celebrului compozitor - 21 martie - şi este adresat elevilor instrumentişti de la clasele I-XII. În acest an, festivalul a ajuns la a 29-a ediţie şi a reunit 469 de elevi din aproape toată ţara, înscrişi la diferite instrumente muzicale.

Campania „Ajutăm împreună”, realizată de către Kaufland România

Crucea Roşie Deva

COLȚ DE SPIRITUALITATE

Vreau o minune!

Despre oameni ai culturii ardelene: Cornel Nistea şi Dan Orghici

Mihaela Cazan

Pr. Laurențiu Mulți dintre noi am fredonat, cel puțin o dată, melodia celor de la Holograf: „Vreau o minune… vreau o minune în viața mea să mai pot schimba ceva!”. Ba mai mult: am implorat această minune în rugăciune, prin post și fapte bune, strigând cu toată credința „Doamne, salvează-mă”. Multe din rugăciunile noastre încep tocmai cu această chemare adresată Domnului: „Dumnezeule, vino în ajutorul meu. Doamne, grăbeștete să mă ajuți”. Însă este trist dacă ne amintim de Dumnezeu și-l chemăm în ajutor doar atunci când avem nevoie de o minune, uitând că, de fapt, întreaga noastră viață este o minune, un șir neîntrerupt de minuni. De aceea, astăzi avem posibilitatea să redescoperim minunea din viața noastră! Când și cum ni se întâmplă o minune? Mai credem în minuni?

Minunea este definită ca un „fapt sensibil în care se manifestă puterea lui Dumnezeu și care depășește atât experiența umană cât și legile naturii. În Noul Testament, minunea este un semn care îl ajută pe credincios să-l cunoască mai profund pe Isus: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curăță, surzii aud, morții învie (Mt 11,5)”. În evanghelia de ieri Isus spunea unei femei: „Dacă ai cunoaște darul lui Dumnezeu”. Aceste cuvinte ni le spune și nouă astăzi: dacă tu ai cunoaște darul lui Dumnezeu care zi de zi este în viața ta! Dacă noi am (re) cunoaște mulțimea minunilor care ni se întâmplă și care depășesc cu mult vindecarea lui Naaman Sirianul. Vedem, vorbim, auzim, mergem, citim sunt minuni: nu toți pot să facă acest lucru. Nu toți beneficiază de aceste mici minunății ale vieții de zi cu zi. Și mai ales: credem, avem credință! Credem și sperăm în pofida slăbiciunilor noastre și a răului din jur. Este o minune să putem spune asemenea lui Naaman: „știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul”, decât cel care ne-a mântuit prin Isus Cristos.

Este trist că ne-am obișnuit ca minunea să fie o excepție de la regulă: să cazi de la etajul zece și să supraviețuiești, să fii vindecat de o boală incurabilă etc. Însă minunea e mult mai mult: o minune e omul, e viața. O minune sunt cei dragi. O minune e prietenia, e iubirea.

Minune e tot ceea ce ne apropie mai mult de Dumnezeu și ne ajută să-i cunoaștem darurile pe care ni le oferă. Iar viața noastră este plină de minuni. Trebuie doar să le vedem, să deschidem ochii și să spunem: „Mulțumesc, Doamne!”.

Am văzut, în una din diminețile recente, citind ziarele, un articol despre scriitorul Dan Orghici (Orăștie), care a primit o Diplomă de Excelență, oferită de către Noua Provincia Corvina (Asociație de cultură).

Distincția a fost oferită unor oameni de cultură.

Alături de Dan Orghici, mai erau incluși în lista celor distinși și alți scriitori, printre care alba-iulianul Cornel Nistea.

Apetitul meu pentru lectură, face să fi citit cărți ai celor doi autori.

Am parcurs în urmă cu câțiva ani „Ritualul bestiei”- roman al scriitorului Cornel Nistea. Această carte a lăsat o puternică impresie asupra mea. Am citit o literatură valoroasă a unui contemporan, literatură care merită toată atenția.

Primită cadou de lectură de la o figură importantă a lumii intelectuale albaiuliene, cercetătorul Vasile Moga, cartea a rămas întipărită în mintea mea drept un roman puternic, cu mesaj.

Nu sunt critic sau scriitor, dar autorul Cornel Nistea mi se pare a fi unul dintre cei mai autentici și bine conturați scriitori ai Ardealului în acest moment.

În privința lui Dan Orghici, pot spune că țin la el atât ca prieten cât și ca scriitor.

Miercurea dimineața, domnul Dan, este omul care aduce „Vorba”, săptămânal de cultură, divertisment și informație.

Evident, ca scriitor orăștian, Dan Orghici, are „Fumuri de palian”. Volumul „Fumuri…” îl recomand iubitorilor de lectură, ca mod de cunoaștere a autorului.

Scriitorul Orghici este un luptător, un personaj surprins deseori că se zbate în propria lui scriitură. Un luptător cu el însuși deseori... … Culmea, nu se zbate pentru înavuțire rapidă, prestigiu trecător sau mai știu eu ce, omul, scriitorul Dan Orghici, se zbate pentru cultură.

Ce au în comun Cornel Nistea și Dan Orghici?

Pentru mine ca cititor destul de multe.

Sunt doi scriitori ardeleni, sunt iubitori și promotori de cultură, sunt doi luptători și, nu în ultimul rând, sunt două valori! E bine să știm de asemenea oameni. În încheiere, îi felicit pe cei doi pentru distincțiile pe care le-au primit, pentru ceea ce fac pentru noi și... mult spor la scris.

- Nu, mă, cu ciolan afumat, întreabă-l pe copiGheorghe Pitarca lu’… Mai bine du-te la pușcărie și mâncă acolo Când Elvis Carton apăru în fața ghișeu- până vomiți, să vezi ce bună îi! Dacă mă iei lui, dispecerul de serviciu de la Poliția mu- și pe mine, îț fac rost de chiștoace când n-ai nicipiului știa că nu-i va fi ușor să vorbeas- țâgări întregi. No, mă iei? că cu un retardat, care era – pe de altă parte - Îți mulțumesc, Elvis, că te-ai gândit să – și un personaj pitoresc, acceptat și apreci- mă aprovizionezi cu chiștoace în pușcărie, at de locuitorii cartierului Pricaz, pentru dar te rog să înțelegi că acolo sunt închiși hărnicia cu care aduna ambalajele de carton cei care au furat… de la unitățile comerciale și din punctele de - Mă, și io am furat! Recunosc, am furat, colectare a gunoiului menajer. Așadar, tre- recunosc tot! Az am furat un closet de buia să-l trateze cu tot respectul. porțolan de la gunoaie, da’ l-am lăsat afară, - Vă salut, domnule Elvis, cu ce vă pot la ușe, că-i mânjit cu… ajuta?

- Să-l duci imediat de-aici, că vine șeful Balaoacheșul își ridică puțin „oblonul” și ne belește pe-amândoi! Hai, repede! ochiului stâng, să-l poată studia mai bine - Îl duc, da’ cu pușcăria cum rămâne, că pe polițist. vreu să trăiesc și eu bine?...

- Ai o țâgare? N-ai. Ești sărac. Nici cin- Deocamdată nu sunt locuri, hai, pleacizăci de bani n-ai? N-ai. Bine, mă, bine. Mă că!

- Nu-s locuri că-i băgaț pe ăia cu bani, Este normal să-ți dorești și să ceri minuni. Este o duci la pușcărie?

Unde?! cu palate, cu mașini, cu femei, și io mor de splendoare când se realizează. Dar este nobil să nu uiți să - La Bârcea, mă, la Bârcea, să mânc și io foame! mulțumești pentru ele. Azi spunem împreună: fasole cu ciolan afumat, că o zâs copilu’ lu’ - Gata! Pleacă imediat la cartoanele tale „Mulțumesc, Doamne”.

Crăcea că așe ceva n-o mâncat nici în gară și să dispară urgent vasul WC! la Simeria! Mă, la pușcărie să trăiește mai - Nu plec, îl aștept pe șef să-i spun că bine ca acasă, ai știut? ești pe-o mână cu hoții. Să vă stea-n gât - Să fiu sincer, am auzit eu ceva în sen- „ahnia”! sul acesta… Cine-i copilul lui Crăcea?

- Ieși afară!

- Copilu’ lu’ Crăcea, care a violat-o pe - Ieși tu!

Zambilica, fata lu’ Duțu.

Polițistul scoase pistolul pentru intimi- Când s-a întâmplat? dare, dar Elvis Carton era greu de speriat.

- Când o lipsât de la școală.

- Culcat și mâinile la ceafă!

- Cine a lipsit de la școală, copilul lui - Să te culci tu, și să nu te mai scoli!

Crăcea sau Zambilica?

Probabil că surplusul de adrenalină l-a - Zambilica, mă, Zambilica, că copilu’ făcut pe polițist să tragă un foc de avertislu’ Crăcea nu mai mere demult la școală, că ment în plan vertical. Neonul, fără proel știe să scrie și să citească cu ochii-nchiși! tecție antiglonț, pâlpâi ca o lumânare pe Da’ și Duțu s-o dus la pușcărie, ai știut? sfârșite, după care în dispeceratul Poliției - Și ăsta?! Pentru ce? se „întunerici”. „Temutul” Elvis Carton a - Pentru ca să mânce ciolan cu fasole păstrat un moment de reculegere pentru afumată, acuma știi? corpul de iluminat, apoi și-a lipit fruntea de - Măi Elvis, tu mi-ai stârnit pofta, așa că geamul ghișeului și a scrutat interiorul disîi spun diseară soției să pună fasolea la în- peceratului cu ochi de bufniță. moi și mâine să-mi tragă o iahnie cu cârnaț - Unde ești, mă, te-ai ascuns? Zâci că nafumat… ai o țâgare?

Reține

MIRAJUL IAHNIEI DE FASOLE

Vladimir Putin - noul Bismarck ?

Nelipsiți de la orice pomană electorală ori culturală (vezi lansările de carte, vernisaje și ce-o mai fi), plăcintarii seacă cu inconsecvența lor. Și cum altfel, că doar nu contează mortu’, pomană să fie, așa am ajuns să urăsc schimbul de idei de după orice întrunire. „Apar, în ultima vreme, atât de multe cărți proaste, încât ar putea alimenta o fabrică de reciclare a hârtiei. Nu trebuie însă deplânsă această situație. Fenomenul este, de fapt, îmbucurător. El dovedește cât de mulți români cred în literatură și visează să se afirme publicând cărți (pentru tipărirea cărora în numeroase cazuri plătesc). Se creează astfel o uriașă arie de selecție, care mărește probabilitatea apariției unor mari scriitori.

Literatura proastă trebuie totuși denunțată ca literatură proastă, nu pentru a-i pedepsi pe autori, ci pentru a împiedica instaurarea confuziei de valori. Deja e destul de târziu, judecând după tirajele relativ mari pe care le au unele romane-kitsch, scrise de diletanți. În domeniul poeziei, cazurile de succes comercial sunt mai rare, ceea ce atrage atenția aici fiind imensa cantitate de texte fără valoare puse în circulație.

A trecut vremea când principalul motiv de insatisfacție îl constituia naivitatea formulei estetice adoptate de autori (care păreau prizonieri ai secolului nouăsprezece). Amatorii din ziua de azi sunt, cei mai mulți dintre ei, emancipați, sofisticați și blazați, profesând o estetică a urâtului în varianta „mizerabilistă”.

Ceea ce strică totul este faptul că n-au talent. Și nici acel bun-gust incoruptibil care i-ar face - după ce ar constata cu câtă lipsă de grație simulează lipsa de grație - să nu-și publice textele.”

Cărţi proaste de Alex. Ştefănescu

Ei bine dacă Alex. Ștefănescu ar fi fost la Orăștie cu ocazia lansării unei păcăleli numite „cultură”, probabil ar fi folosit un limbaj mult mai acid, dar de’, nu a fost, au fost în schimb plăcintarii de serviciu ce s-au bucurat enorm de pomana de după cele trei ore în care s-a vorbit nimic. În care am aflat de un mare pictor ce-n viața s-a nu a avut nici o pictură, ce să mai vorbim de galerii și expoziții, de poieți ce-n viața lor nu au avut vreo carte (de unde reiese că nici cronici nu au avut) și multe alte asemenea celor descrise mai sus.

Dar asaltul inculturii continuă stoic și, ce-i mai grav, se dau și diplome pentru asta, plăcintarii de serviciu se bucură și-și leagă cu cinste numele de ei. Sunt onorați cu tinichele pompoase mai marii zilei, iar cei ce în viața lor nu au produs nimic ce poate sta peste vremuri, se bucură de onor, un ștreang spoit în trei culori este destul de-i pui la capăt și un nimic din lut, mai dai și un nume pompos și gata, ai făcut neică cultură în orașul Paliei.

Hai, nu zău!

Dan Orghici

Din București se pot observa și anticipa mai ușor decît de oriunde mișcările politice, militare, evoluția intereselor economice în curs sau viitoare, în zona Mării Negre și mai departe, în tot Orientul. Iar românii sînt cei mai capabili să înțeleagă interese opuse, cum sînt cele ale rușilor, ucrainienilor, turcilor, georgienilor și, bineînțeles, cu atît mai mult, interesele românești, sîrbești, bulgărești sau grecești. Ineptele declarații ale cancelariilor occidentale în fața ofensivei militare rusești îi lasă pe români perplecși. Guvernele occidentale au tone de informații la zi, dar, aparent, prea puține capete să le judece. Penibila retorică opusă tancurilor rusești e, foarte probabil, și rezultatul unei prezențe intelectuale mediocre în această zonă de conflict. Nu altfel stăteau lucrurile la 1876, care a fost anul premergător războiului ruso-turc, iar din punct de vedere românesc, anul premergător Războiului de independență.

Schimbînd ce e de schimbat - de pildă, «Bismarck» cu «Putin» -, scrisoarea lui Ion Ghica pare a fi scrisă chiar azi, nu ieri sau alaltăieri.

Petru Romoșan *** «To Sir John Williams Bucureşti, 5/17 mai 1876 Bottalac Cornwall 5, Kings Crown Street […] Bucureștiul este un punct prețios pentru un observator, căci de aici mai lesne decît de oriunde aiurea se pot vedea sforicile acțiunilor politice în Orient. Cu oleacă de perspicacitate oricine poate descurca ițele și vedea ce are să se întîmple într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat; ceea ce face că mai toți românii de la mic pînă la mare se ocupă de politică. Cea dintîi vorbă, cînd se întîlnesc doi inși, este a se întreba unul pe altul „ce mai fac împărații! – ce gînd are Gorceakof? – ce zice Bismarck – s-au înțeles sau nu cu Andrassy?“, astfel că toată lumea face sau cel puțin vorbește politică, care după cum se pricepe și după cum îi vine mai bine la socoteală, care cu muscalii, care cu turcii și fiecare după aspirațiile și temerile ce are.

Trebuie să convin însă că românii au ajuns în felul acesta la o agerime de spirit vrednică de mirare; ar putea da lecții multora din politici și din publiciștii noștri cei mai de frunte. Cel mai infim gazetar despică în patru firul cel mai subțire și cel mai încurcat al diplomației. Acei care par a fi mai slabi în materie sînt miniștrii; ei nu văd mai

departe decît vîrful nasului; cercetînd faptele lor, ai zice că nu-și dau nici măcar osteneala de a cugeta și a căuta să vadă consecințele ce vor avea încăierările care se pregătesc; se mulțumesc a urma orbește inspirațiile care le vin cînd dintr-o parte, cînd dintr-alta. Ceea ce însă mi se pare mai cert este că România în evenimentele ce se prepară are să urmeze politica ce va adopta Germania, oricare ar fi ea.

Maestrul care ține în mîna sa sforile acestor umbre de miniștri îi îmbracă după cum îi vine la socoteală, cînd husăresc, cînd căzăcesc, și îi întoarce cum îi place; vîntul politic deși se învîrtește cîteodată, dar cocoșul după casă arată mai totdeauna același punct cardinal. Ei nici nu văd că gîlceava este pentru plapuma lor și că independența cu care voiesc a se amăgi, de-ar veni într-un moment intempestiv și înainte ca națiunile slave de peste Dunăre să fi dobîndit conștiința existenței lor, ar fi un pericol mai mult sau mai puțin apropiat. Dependența de astăzi a acestei țări este numai nominală, și independența României nu ar putea deveni reală și de drept dintr-un moment într-altul fără a da noi lovituri Turciei și fără a ajuta pe sîrbi și pe bulgari să cadă în ghearele Rusiei.

Principele Bismarck, acest puternic Eol, nu este om care să umble pe două cărări sau să se oprească în drum cînd întîlnește o piedică; el dă cu piciorul barierelor și trece înainte. […] Toate credințele acestui erou al diplomației de astăzi se rezumă în cuvintele „puterea primează dreptul“, de aceea perfecționează puștile, toarnă mereu la tunuri și zidește cetăți; și-a așezat pioni în toate părțile, a împănat lumea cu emisari și propagandiști care încearcă conștiințele, măsoară dealurile, rîpele și gîrlele, cheamă pe toți germanii din toate colțurile lumii a fi gata la luptă cînd va suna el din trîmbiță».

Ion Ghica – din „Convorbiri economice”

Un ac poate salva viaţa unei persoane cu început de accident cerebral vascular ACV. Merită să acordaţi două minute de lectură.

Un ac poate salva viaţa unui om cu început/ simptome de accident vascular...

Păstraţi un ac de cusut pentru a realiza următorul lucru – este o metodă neconvenţională pentru a recupera pe cineva cu ACV. Când vedeţi pe cineva cu simptome de ACV păstraţi-vă calmul. Indiferent unde se afla victima, nu o mutaţi din loc. Când se întâmplă ACV, venele capilare din creier se rup gradual. Dacă persoana se mişcă, venele capilare se rup mai repede.

Dacă aveţi în casă o siringă, mai bine. Dacă nu, puteţi utiliza un ac de cusut sau cu gămălie .

1. Încălziţi vârful acului pentru a-l steriliza şi apoi înţepaţi fiecare deget de la mâinile

Sfaturi medicale

Accident cerebral pacientului .

2. Nu sunt puncte specifice în degete pentru acupunctură, puteţi înţepa la cca. 1 mm de unghie.

3. Înţepaţi atât cât să înceapă să iasă sânge.

Dacă sângele nu iese, apăsaţi în jurul înţepăturii.

4. Când toate degetele sângerează, aşteptaţi câteva minute apoi frecţionaţi lobul urechilor pacientului până devin roşii.

5. Înţepaţi fiecare lob al urechilor pacientului până începe să sângereze. După câteva minute persoană îşi va recăpăta cunoştinţa. Aşteptaţi

până revine la stadiul normal şi atunci îl puteţi transporta la spital. Dacă îl duceţi în grabă la spital, transportul ar cauza ruperea vaselor capilare din creier.

Am învăţat să scot picături de sânge de la un medic de medicină tradiţională din China. Se numeşte Ho Bu Ting. Are experienţă practică în domeniu şi poate demonstra că această metodă este 100% eficientă. În 1979, ca profesoară la Universitatea Fung Gaap în Tai Chungkin, într-o după-amiază, un profesor din altă clasă, a venit în fugă şi mi-a zis: D-na Liu, veniţi repede, supervizorul nostru are un ACV! Am fugit imediat către locul în care se afla D-nul Chen Fu, care era palid, nu putea vorbi, gura era strâmbă – simptome de un ACV. I-am cerut unui student să cumpere o siringă de la farmacie şi am început să înţep dege-

FARMACIA VERDE CREŢIŞOARA (Alchemilla vulgaris) Creţişoara face parte din familia Rosaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze mari, rotunjite, reniforme, având 7 sau 9 lobi şi marginile dinţate. Florile mici, de culoare galben-verzui sunt grupate în inflorescenţe. Cunoscută încă din antichitate, creţişoara a fost utilizată în diferite tradiţii, atât pentru trezirea şi amplificarea feminităţii, cât şi pentru vindecarea afecţiunilor ginecologice, fiind o plantă asociată cu feminitatea. Creşte la marginea pădurilor, a drumurilor, pe păşuni, fâneţe, pe stânci şi coaste abrupte, în zona de deal şi de munte. Se mai numeşte brumărie, creţărel, rătunjir, umbra-muntelui, umbraruldoamnei, etc.

Contribuie la: INTERN: combaterea riscului de sângerare, funcţionarea normală a sistemului hormonal feminin şi reducerea stărilor neplăcute care apar pe perioada ciclului menstrual.

EXTERN: menţinerea sănătăţii mucoasei vaginale, reducerea riscului de sângerare, reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale.

Precauţii: Se administrează cu prudenţă la pacienţii cu hipercoagulabilitate sanguină.

Contraindicaţii: alergie la creţişoară.

Produsul poate fi găsit în farmacii şi magazine sub marca: DACIA PLANT

Horoscop

BERBEC 21.03-20.04: Vă trec prin minte multe idei ce vi se par imposibil de realizat. Dacă tot v-aţi pus în gând să staţi deoparte şi doar să priviţi, măcar nu mai fiţi atât de critici. Nu întotdeauna cei din jur va suporta tonul ascuţit şi toanele unui adevărat Berbec!

TAUR 21.04-21.05: Nu încercaţi să vă grăbiţi mai mult decât trebuie, deoarece puteţi face erori stupide. Nici la serviciu şi nici acasă nu aveţi o atmosferă calmă, aşa cum vă doriţi. Mai bine demonstraţi că aveţi o voinţă de fier şi că atunci când promiteţi ceva vă ţineţi de cuvânt. Joi sau vineri primiţi o veste de la cineva de departe.

GEMENI 22.05-21.06: Sunteţi de-a dreptul deprimaţi din cauza situaţiei financiare actuale. Ca să ieşiţi din această stare ar fi bine să căutaţi să vă înconjuraţi doar de persoane vesele, care va binedispun şi va încarca bateriile. În weekend vă gândiţi serios la o excursie unde să vă bucuraţi de natură ce abia şi-a schimbat look-ul.

RAC 22.06-21.07: Câteva rude apropiate se dovedesc a fi extrem de generoase şi o să vă surprindă cu tot felul de cadouri care de care mai utile în locuinţă. Şi aşa vă gândeaţi să vă schimbaţi anumite obiecte de uz casnic. Acum parcă şi astrele vă influenţează pozitiv şi găsiţi momentul oportun ca să acţionaţi.

LEU 22.07-22.08: Bucuraţi-vă de viaţă într-un ritm cât mai moderat. Excesele pe care le-aţi făcut în ultima vreme îşi cam iau tributul. Este vremea adoptării unei noi diete din care să excludeţi abundenta glucidelor pentru o perioadă. Cei care nu sunt căsătoriţi ar putea să fie mai atenţi la ce se întâmplă în jur. Poate, adevărata dragoste sta ascunsă chiar lângă dumneavoastră. Dragostea se primeşte doar dacă o şi oferim.

FECIOARA 23.08-22.09: Primele zile ale săptămânii par să decurgă fără prea mari evenimente. Timpul liber îl petreceţi alături de cei dragi, însă chiar dacă vi se pare un pic cam plictisitor, trebuie să aveţi grijă şi de cei mici. Să nu vi se pară pierdere de timp. Pentru ei contează atenţia

dumneavoastră.

BALANŢA 23.09-22.10: Deşi sunteţi îndrăgostiţi până în vârful urechilor nu ar trebui în această perioadă să vă implicaţi într-o relaţie Casandra amoroasă pe termen lung. Acum poziţia astrelor nu vă îngăduie angajamentele pe o perioadă îndelungată şi nici nu va lăsa prea multe posibilităţi de alegere.

SCORPION 23.10-21.11: Urmează zile plăcute pe care le veţi petrece ocupându-vă de noi aranjamente în casă şi în grădină. Vă atrag activităţile care implică plantele dumneavoastră preferate şi nu le veţi neglija nici de data aceasta. Cei mai mici membri ai familiei vă captează şi ei atenţia. Nu încercaţi să-i dominaţi prea mult.

SĂGETĂTOR 22.11-21.12: Sfârşitul acestei luni va da un impuls pentru a finaliza toate proiectele ce parcă le-aţi început haotic şi acum va cam sâcâie. Încercaţi să le finalizaţi pe cele mai întârziate şi veţi vedea cum se limpezesc apele. Pentru weekend încercaţi ceva nou, poate vă hotărâţi asupra unui nou hobby.

CAPRICORN 22.12-19.01: Nu înţelegeţi de ce vă doriţi cu ardoare să plecaţi undeva în concediu. Încă nu a sosit vremea vacantelor însorite. Poate vă limitaţi doar la un weekend liniştit, la munte sau la ţară, departe de zgomotoasele oraşe. În relaţia cu persoana iubită parcă se înfiripă nişte nori zgomotoşi însă nu pentru multă vreme.

VĂRSĂTOR 20.01-18.02: Se pare că norocul va surâde şi vă pregăteşte o surpriză de proporţii. Poate fi vorba de un câştig financiar consistent şi a cărui consecinţă va fi o achiziţie scumpă. Nu trebuie să vă grăbiţi însă. Aveţi timp să alegeţi ce doriţi, dar trebuie să ţineţi cont şi de părerea aproapelui. Ce-ar fi să faceţi o listă de priorităţi...

PEŞTI 19.02-20.03: Se pare ca primăvara vă prieşte şi vă încărcaţi bateriile cu multă energie pozitivă. Aceasta se răsfrânge şi asupa celor care vin în contact cu dumneavoastră şi rezultatele nu întârzie să apară. Veţi primi mai multe aprecieri în ceea ce priveşte tonusul însă nu exageraţi cu prea multe remarci. Uneori aveţi darul de a da cu bâta în baltă...

19.03-25.03

tele d-lui Chen . Când toate degetele sângerau (fiecare deget cu o picătură de sânge de mărimea unui bob de mazăre), d-nul Chen a început să-şi recapete culoarea.

Dar gura era tot strâmbă. Atunci am apăsat loburile urechilor sale pentru ca sângele să iasă. Când urechile s-au înroşit, am înţepat lobul urechii drepte de două ori pentru ca să înceapă să sângereze (2 picături) apoi lobul urechii stângi. După 3-5 minute, gura i-a revenit la forma normală şi a putu vorbi clar. L-am lăsat să se odihnească un pic, apoi l-am dus la spital .

A stat în repaus o noapte şi ziua următoare a fost externat şi s-a putut reîntoarce în aulă sa. Totul a funcţionat normal. Nu a apărut nici o boală derivată de la primul ajutor care i-a fost aplicat.

Victimele ACV suferă în general rupturi iremediabile a vaselor capilare ale creierului în timpul transportului la spital. Ca rezultat, aceste victime nu se mai recuperează. ACV este a doua cauză de deces în lume. Cei care au baftă pot supravieţui, dar pot rămâne paralizaţi sau cu leziuni pentru tot restul vieţii. Lucru dureros care se poate întâmpla în viaţa cuiva.

După ce-l citeşti, spune şi altora. Puteţi salva viaţa cuiva cu ACV. Sursa: internet

Ştiaţi că: Bacnotele... … au fost introduse de negustorii chinezi de ceai, la începutul secolului al X-lea, care încheiau mari tranzacţii cu bilete la ordin, cu scopul evitării transportului monedelor metalice? Administraţia chineză adopta oficial bancnotele în 1024. … bancnota din hârtie este compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut; această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată cu aer, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică? … notafilia, denumirea sub care este cunoscută colecţionarea de bancnote, este un hobby popular în unele ţări? … de vreo treizeci de ani, din ce în ce mai multe state au trecut la adoptarea bancnotelor din polimeri (cum este, de exemplu, polipropilena), care sunt mult mai rezistente la rupere şi la sifonare decât cele de hârtie? În 2008, cinci ţări aveau în circulaţie, în totalitate, bancnotele din polimeri: Australia, Noua Zeelandă, Brunei, România şi Vietnam. O duzină de alte state au astfel de bancnote în circulaţie, în paralel cu cele de hârtie. … prima bancnotă de polimeri emisă de România a fost cea de 2.000 de lei (ROL), din 1999, cu ocazia eclipsei totale de soare, din 11 august a acelui an, România fiind prima ţară europeană care a pus în circulaţie astfel de bancnote de polimeri?

S-a dovedit ştiinţific:

MOARTEA NU EXISTĂ!

Robert Lanza, cercetător la Advanced Cell Technology, a dovedit prin fizica cuantică faptul că moartea nu există. Când trupul îşi termină „bateriile”, mai rămân 20 de waţi de „energie informaţională”.

O nouă teorie ştiinţifică demonstrează că moartea trupului nu este punctul terminus al călătoriei sufletului, aşa cum, de altfel, susţineau şi strămoşii noştri, dacii.

„Multiversul” ne aşteaptă Prin observaţii ce ţin de fizica cuantică s-a ajuns la noţiunea de „lumi multiple” sau „multivers”, în loc de „univers”. Noua teorie care demonstrează că moartea nu există are la baza conceptul de biocentrism.

Adică, există un număr infinit de universuri şi tot ceea ce este posibil să se întâmple are loc în unele dintre acestea. Iar ceea ce nu este posibil să se întâmple este doar moartea! Toate aceste multiple universuri există simultan şi, indiferent ce se întâmplă într-unul dintre acestea, „acţiunea” se continua într-un altul.

Dacă un corp este distrus într-un univers, nucleul energetic de 20 de waţi – măsurat ştiinţific – care a făcut creierul să funcţioneze ca un computer, nu se stinge odată cu trupul. Se ştie de ani mulţi că „energia nu se distruge, se tran-

sformă”, iar „fântâna energo-informaţională” a dat, dar funcţionarea ei categoric nu depinde creierului, cum au numit cercetătorii cei 20 de de timp şi spaţiu. waţi, transcede într-un nou univers.

Legătura Cer-Pământ

Timpul şi spaţiul, „instrumente pentru creier”

Un experiment, publicat recent în „Science”, arăta comportamentul unei particule ce trebuia să treacă simultan prin două separatoare de fascicule. Particula a trecut prin primul separator de fascicule. Cât timp aceasta a petrecut în separator, un Observator oarecare se poate decide să acţioneze comutatorul celui de-al doilea separator, pornindu-l sau oprindu-l. Ceea ce Observatorul a decis la acel moment, a determinat particula să se comporte într-un anume fel, să treacă mai departe sau să mai aştepte. Indiferent de alegerea pe care a făcut-o Observatorul, particula este cea care experimentează opţiunile. Ideea e că manifestarea energiei transcede ideea clasică de timp şi spaţiu. Gândiţi-vă la cei 20 de waţi de energie ca la un holoproiector, care afişează rezultatele experimentului pe un ecran. Indiferent dacă Observatorul a oprit sau a pornit al doilea separator de fascicule, holoproiectorul rămâne activat de aceeaşi baterie de 20 de waţi. Conform Biocentrismului, spaţiul şi timpul sunt doar instrumente pe care creierul uman, „bateria de 20 de waţi”, le foloseşte ca să aranjeze într-o formă accesibilă informaţiile primite. Mintea are nevoie de ele. „Bateria” nu, doar le procesează la un moment

Vând: urgent: Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare, curte și grădină în localitatea Aurel Vlaicu, nr. 10 Info: 0726.724.192 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând grădină.

Preț negociabil Info: 0721.428.136

Vorba lui Einstein: „Oamenii ca mine ştiu că diferenţa între trecut, prezent şi viitor nu este decât o iluzie perpetuată de încăpăţânarea umană”. Orice se întâmplă cu trupul uman, „bateria” este cea care va experimenta trecerea prin „al doilea separator de fascicule”. Aici intervine Multiversul. Într-un univers, trupul poate să moară, dar simultan, în alt univers, el poate continua să trăiască. Practic, ceea ce au descoperit cercetătorii acum, în trecut se numea Pomul vieţii, a cărui filosofie se regăseşte în toate culturile antice. Este Thorul, „legătura Cer – Pământ”, care constituie calea prin care „fântâna nemuritoare de energie”, „bateria de 20 de waţi” purtătoare de infoenergie sare dintr -un univers în altul. În ştiinţă, Thorul poartă denumirea de Podul Einstein-Rosen. De fapt, sunt mai multe poduri, fiecare către alt univers, care uneşte „găurile negre”. Conform acestei teorii, universul în care ne aflăm noi se află în interiorul unei găuri negre, care există în interiorul altui univers şi tot aşa. Cine este Observatorul care alege să ne comute la un moment dat, acordând „bateriei” energoinformaţionale să experimenteze şi alte universuri? Rugăciunea „Tatăl nostru” conţine esenţa acestei teorii: „Tatăl nostru care eşti în ceruri (...)/Facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe Pământ”,

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând: apartament 2 camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 Info: tel. 0765.889.595 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând: garsonieră: str. Pricazului, bl. 57 Info: 0722.217.181 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

Produs marca: Ferma Crăciunescu (0254 245 868).

ALBINA COOP SOCIETATE COOPERATISTĂ

Organizează interviu în vederea recrutării de personal calificat.

OSPĂTAR BUCĂTAR BRUTAR Interviurile încep de la data de 24.02. 2014 Info: 0254..241.716; 0728.040.761

Închiriază două spații de 2 1000 mp fiecare la

MAGAZINUL DE LA PALIA SHOPING CENTER

CASETA REDACȚIONALĂ Fondator, redactor șef, layout :

Dan Orghici

EDITORIALIST: Cornel Nistorescu Sunt prezenți cu texte

Adriana Chira Gabi E. S. Petru Romoşan Dan Terteci Daniel Marian Pr. Laurențiu Virgil-Liviu Sabău Dan Orghici Gheorghe Pitarca Mircea Zdrenghea Corectori: Florin Drăghiciu Virgil-Liviu Sabău ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: ASOCIAȚIA de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL” Orăștie, str. A. Vlaicu, nr.1 tel: 0765372065 vorba.orastie@gmail.com Tipografiere executată la: Tipografia ProdCom SRL

Dan bucătaru’ Iahnie de fasole

La astă mâncare ne trăbă: 300 g fasole boabe - cu bob mic si rotund, un sfert de țelină, 1 ardei capia, 3 cepe mari, 300 g pastă de roșii, 100 ml ulei, sare, piper, foi de dafin.

Treabă grea fasolea, așa că trăbă musai a se pune la ’muiat în apă rece de cu o sară înainte.

Dimineață o punem frumușel la fiert și tăt o fierbem până schimbăm două-tri rânduri de apă. În ăst timp - că doar lungitu-s-o zâua, ne dăm să curățăm o ceapă zdravănă și sănătoasă, după ce-i dezgolită de cămeși o spălăm și o tăiem mărunt, țelina o dăm pe razătoarea mare iar ardeiul îl tăiem cubulețe.

Punem ulei la încins într-o cratiță apoi adăugăm ceapa, ardeiul și țelina, sărăm și lăsăm la călit cam 20 de minute. Apoi adăugăm pasta de roșii și mai lăsăm să fiarbă la foc mic v’o 10 minuțele, după care adăugăm fasolea fiartă și apă cât să acopere fasolea, și să depășească de 2 degete.

Lăsăm să fiarbă la foc domol aproximativ 20 de minute, potrivim de sare și piper și adăugăm și 1-2 frunze de dafin. Frunzele nu le ținem mult, tind să amărască mâncarea, 2-3 min. și apoi le scoatem.

Poftă bună!

La început a fost cuvântul. Nu știe nimeni cu precizie care ar fi fost ăla. Oricum nu ar conta foarte mult. Cuvântul, în pustiirea originară - nu originală, să ne înțelegem -, se pierdea în van. Nu își găsea drumul, dar mai ales nu își găsea receptorul. A ales, de fapt a decis, Dumnezeu să facă lumea, cu toate câte sunt în ea. Pe om l-a lăsat la urmă. Fie că nu avea din ce, fie că nu avea pentru ce să-l facă, a rămas ca omul să fie ultimul creat. Contemplându-Și creația, El a decis. A pus dumnezeire în om. Poate că nu a avut o oglindă, poate că era doar curios să se vadă pe El. Purtători de sfințenie, oamenii au ajuns să se confunde cu chiar cu autorul lor. Pe măsură ce ambițiile sunt tot mai mari, pe măsură ce avem, pe atât de mult disprețuim și judecăm. Nu știu dacă noi, oamenii, oglinzile dumnezeirii, suntem conștienți de noi. Mi se pare uneori că sunt un înotător prost într-un ocean învolburat. Osteneala de a răzbi e sortită eșecului, a unui eșec lamentabil. În aceste condiții apare întrebarea de ce atâta zbucium!? Nu știu. Habar nu am. Nu cred că poate cineva să explice asta fără putință de tăgadă. Important este să fim. Apoi, la fel de important este să credem în El, adică în noi, pentru a sfârși convinși tot de noi, de capacitățile noastre. Prada noastră lăsată răului, disperării, a descurajării, ne aruncă în mocirle, în noroaie.

Zbaterile către curățenie au ca efect îm-

Colțul Vorbei: Transmoderne paleriene: „DPDV”... * Punctele de vedere ale orbilor sunt stele verzi pe pereți. Ale chiorilor, stele roșii, kremlineze. * Mitul singurătății, iată ce anume face

Câștigătorul va fi anunțat telefonic pentru a-și primi voucher-ul și pentru programare la salonul Alex Rădoi Hair Style!

dinamica non Hegel a existenței… plurisemantice a unității în diversitate, în diversiune? * Se poate ieși din labirint doar pe unde s-a pătruns, corect s-a căzut. * Problema ta este nu doar ce spui, ci și cum spui, pentru a comunica eficient * Învățarea are etape, cea mai revelatorie fiind prin dezvățare: prin aceea că facem obsesii...

(Rutina!). * Eros- Eroism- Epos… * Șobolănimea este de stârpit prin opărire: „ciorba lui Oparin!” * Suspecte nume: Mendeleev-Mengele… * Numele care vin din porecle, sunt mici coduri tipologice, voila! * Duios Anastasia trecea (D.R. Popescu), a devenit în Parlimentul boc - băshesc, „dubios Anastasia trișa!”...

Eugen Evu

Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC Ind SA vă pune la dispoziție

întreaga gamă de lucrări în domeniul construcțiilor: izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc.

Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră.

BAZA PRODUCŢIE: str. N. Titulescu, nr.60, Orăștie. Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709; Tel: 0254/ 241977; 244024 email: tcindorastie@yahoo.com ;

Web: www.tcindorastie.ro

prăștierea mizeriei, care, odată răspândită, mai mult și mai mult începe să devină, ba nu, să fie percepută ca fiind imaginea reală, tabloul corect existenței noastre.

Să crezi în tine, chiar când omenirea nu crede, spunea Kipling... A crede. Ce polivalență are termenul ăsta. Eu cred că X este naiv - cred are de data asta caracterul unei suspiciuni, a unei bănuieli sau presupuneri. Dar ce ferm devine cred atunci când, deznădăjduiți, spunem cred că nu mă lasă Dumnezeu. Acum credința arată speranță bazată pe existența certă a bunătății. Am divagat... Nu știu de ce, asta e.

Zbaterile noastre au ca final, pe lângă dispersarea mizeriei peste tot în jur, mătuirea oglinzilor lui Dumnezeu, a oamenilor, în care El se zărește tot mai greu, ba tot mai murdar și El. Gândurile de față sunt haotice...