Vorba nr 65

Povestea Vorbei

Este bine cunoscută prietenia trainică dintre Radu Gyr și părintele Ioan Sabău. Cunoscuții celui din urmă numit dau ca inspirație poeziei „Ridicăte, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” o conversație pe care cei doi ar fi avut-o într-o seară.

Radu Gyr, eliberat nu de multă vreme din temnițele comuniste, este trimis la muncă pe unul din șantierele patriei comuniste, aici - spun cei cu care am discutat - s-ar fi întâlnit cu părintele Ioan Sabău, și acesta fiind întemnițat de către noua clasă conducătoare pentru vina de a gândi și a fi altfel decât ei, ei, torționarii acestei nații, ei, negândiții ce credeau că pot înfrânge spiritul unui popor distrugându-i elitele, ca o paranteză spun, s-au văzut efectele, proletarii de mucava.

Povestea acestei poezii într-un viitor număr, acum vă îndemn doar ca, la sfârșitul lecturii, să stați o clipă-n loc și să meditați la mulții Ioan și Gheorghe ai ăstei nații!

Dan Orghici

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pîine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mîine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !

Pentru sîngele neamului tău, curs prin şanţuri, pentru cîntecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !

Nu pentru mînia scrîşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpşane o claie de zări şi-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !

Aşa, ca să bei libertatea din cînturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !

Radu Gyr

1905, Cîmpulung Muscel –1975, Bucureşti Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, pe toate ce slobode-ţi ies înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii !

Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane ! Şi, sus, spre lumina din urmă-a furtunii Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !

Pentru acest poem - intitulat inițial „Manifest” - Radu Gyr a fost condamnat la moarte în 1958 și ținut un an în lanțuri, până la comutarea pedepsei în muncă silnică pe viață.

Din volumul Cele mai frumoase 100 de poeme ale românilor despre ei înșiși și ţara lor alese de Petru Romoşan, Editura Compania, 2004.

07.60 Sava Henția (1848-1904)

„Portret de femeie în costum popular (Ana Racoviță Davlllaf?)" , ulei pe pânză, 94x60 cm, semnat stânga, jos, cu roșu Preţ de pornire: 8.500,00 Lei Estimare: 2.500,00 - 4.000,00 €

http://www.alis.ro/catalog/Pictura-7.html

Chiar în faţa corpului neterminat al clădirii primăriei orăştiene, cineva a avut ideea de-a împrăştia, pentru efect vizual, desigur, pietriş. Care pietriş, purtat de apa ploilor, se depozitează în canalele de scurgere. Drept pentru care apa nu se mai scurge şi formează bălţi pe… nici nu ştiu cum să-i zic: trotuar sau parcare? Că după maşinile ce populează trotuarul, ai zice că-i parcare, numai că parcarea – oficială – e la nici 30 de metri, vis-a-vis…

Panoul cu date despre proiect, constructor şi construcţie a dispărut de pe faţada aceluiaşi corp neterminat de clădire, poate de ruşine că data-limită pentru finalizarea lucrării, trecut acolo, a fost depăşit cu câţiva ani buni. Ce să mai zicem de alţii atunci când chiar întâiul gospodar al urbei manifestă delăsare în activitate? Ar trebui să fie campion de punctualitate măcar la îndeplinirea sarcinilor pe care singur şi le-a propus…

Purtător de VORBĂ „Clar şi răspicat”

DISPECERATUL DE INTERVENŢII APĂ-CANAL Operatorul de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare Activitatea Goscom SA Orăștie, roagă utilizatorii acestor servicii să sesizeze dispeceratului de intervenţii orice avarie apărută accidental în reţeaua publică de alimentare cu apă şi canalizare – respectiv până la căminul de branşament apă sau căminul racord de canalizare, pentru a putea interveni în timp util şi limita pierderile de apă.

Pentru avariile apărute la instalaţiile interioare, după contorul de branşament, clienţii se pot adresa cu comandă societăţii noastre, iar remedierea se va efectua contra cost.

Nu ştim cine sau ce e de vină la transmisia on-line a postului orăştian „Radio Color”; o oră merge perfect, apoi se întrerupe vreo două, Clienţii se pot adresa non-stop la următoarele numere de teiar începe, se poticneşte, se întreru- lefon : pe din nou şi tot aşa. Stă ce stă, mai 0254 241723, 0254 247187, 0730 066193, 0736 397173 stă puţin… Cu alte cuvinte merge Conducerea Activitatea Goscom SA ca o roată… pătrată…

Pământul lăsat în paragină tinde să devină o tradiţie. Astfel, hectrebui să-şi sensibilizeze auzul la tare întregi de teren arabil (nu şi doleanţele lor. arat!) din jurul municipiului nostru *** sunt dedicate an de an culturii buLa noi exemplul cel mai concluruienilor. Proprietarii sunt parte dent este Gigi Becali. Gura sa mare Virgil-Liviu Sabău şi spartă i-a adus faimă de personaj persoane fizice, o parte este al primăriilor din localităţile învecinate, simpatic, pitoresc, evlavia afişată şi dar aceeaşi lipsă de interes pentru gesturile sale de caritate făcându-l agricultură se manifestă în continupopular şi, de ce nu, iubit de poporul român. Ascuns după această are. Avem pământ, hai să nu-l lucrăm…

Cam prin Evul Mediu cavalerii vaporoasă perdea pozitivă, nea’ Liviu Virgil aveau un cod al onoarei, preluat Gigi s-a jucat de-a afacerile cu nemai târziu de marile organizaţii curatu’; succesul l-a determinat să mafiote italiene şi transmis odată intre în politică, unde a culminat cu extinderea reţelelor lor în est şi prin a fi ales euro-parlamentar. Evivest – respectiv pe continentul dent, de-a lungul carierei sale a contrazis şi a înjurat personaje cu Doamna deputat Natalia Elena Intotero a american şi în Rusia – iar acum în funcţii importante în aparatul de toată lumea.

Ideea iniţială a acestui participat, în perioada 27-28 martie 2014, la constat, fiind foarte spontan în declaferinţa internaţională privind contribuţia parla- cod era nobilă şi reflecta un carac- raţii şi emiţând judecăţi pe care şi ter puternic, drept, pozitiv şi altrumentară la procesul de extindere al NATO care le-a revocat după cinci minute. Caa avut loc, la Vilnius, în organizarea Comisiei ist; era respectat şi apreciat în toate racterul său nestatornic, deşi foarte păturile sociale ale epocii ca valoapentru politică externă şi Comisiei pentru secuvizibil, n-a fost luat în seamă decât ritate naţională şi apărare ale Parlamentului litu- re morală supremă şi însemna, după ce-a căzut în plasa întinsă de printre altele, răspundere deplină anian. Evenimentul a marcat, de asemenea, şi viclenii săi duşmani, moment în celebrarea a zece ani de când Lituania a devenit pentru fapte, afirmaţii, şi nu de care majoritatea susţinătorilor săi lpuţine ori, zeloşii cavaleri mergeau membru cu drepturi depline NATO, pe 29 marchiar până la a-şi asuma vinovăţia au părăsit lăsându-l pradă deznătie 2004. dejdii. Se pare că vizitele lui Gigi Temele conferinţei au fost „Statele europene gândurilor necurate care le întune- Becali la Muntele Athos, foarte mecau, în situaţii complexe, judecata pe drumul integrării transatlantice după închediatizate, rugăciunile şi credinţa ierea Războiului Rece: realizări principale şi ro- dreaptă. În literatură, ca mărturie afişată întotdeauna ca pe o compoistorică, există personaje care îşi lul parlamentelor” şi „Perspective şi implicaţii nentă deosebit de importantă a perunei posibile extinderi a NATO în faţa noilor sacrifică viaţa pentru acest cod. sonalităţii sale, nu i-au folosit la În altă epocă, îl regăsim aplicat provocări de securitate”. nimic. Justiţia se încăpăţânează să-l în organizaţiile interlope ale demoDiscuţiile s-au concentrat de aceea pe examinarea eforturilor ţină după gratii, aşa cum merită craţiei occidentale; nemaifiind criactuale şi viitoare pentru îmbunătăţirea mediului global de securitate, teriu esenţial decât pentru unele aproape, dacă nu chiar toţi politiciprecum şi pe procesul de extindere NATO. enii şi oamenii de afaceri români.

Delegaţia a fost formată din doamna deputat Natalia Intotero, grupuri restrânse cu preocupări De fapt, nu condamnarea i se criminale, acestui cod i se datoreavicepreşedinta Comisiei pentru politică externă, din domnii depupare nedreaptă lui Gigi Becali, ci ză unitatea, puterea, rezistenţa mataţi Dan Bordeianu, vicepreşedintele Comisiei pentru apărare, ordine faptul că, deşi cunoaşte matrapazpublică şi siguranţă naţională şi Cătălin Tiuch, membru al Comisiei pen- fiei în faţa combatantei sale oficiale, lâcurile făcute de alţii, mai vinovaţi Poliţia. tru politică externă, şi domnul senator Ben-Oni Ardelean, secretar al În cultura orientală samuraii sau cel puţin tot atât de vinovaţi ca Comisiei pentru politica externă din Senat. el, aceştia îşi continuă afacerile în Evenimentul a reunit reprezentanţi ai Parlamentelor statelor aveau astfel de coduri de respectat, libertate, bine-merci, pe când el, cu căci ei erau modelul suprem al demembre şi aspirante la NATO, foşti şi actuali înalţi oficiali ai NATO, săvârşirii japoneze medievale. Su- toată imaginea pozitivă construită diplomaţi, precum şi experţi în probleme de securitate internaţională. cu mai multă greutate decât averea, Natalia Elena Intotero, ferind modificări similare occiden- este şi va rămâne puşcăriaş – acest Deputat PSD de Hunedoara tului, şi aici codurile de onoare viitor îl îngrozeşte, îl înspăimântă evoluează către organizaţiile criminale yakuza, devenind codul Bus- şi-i răneşte orgoliul nemăsurat de afacerist abil. Drept pentru care hido. apelează la fel de fel de soluţii cu *** Departe însă de aceste coduri intenţia clară de a se sustrage peniale onoarei sunt politicienii şi oa- tenţei, aşa cum este agasanta boală menii de afaceri „de carton” de azi; ce necesită, zice el, operaţie la cogeme lumea de personaje dubioase, loana vertebrală. Sunt sigur că, damincinoase, a căror viaţă a fost un că n-ar fi fost în situaţia de-a fi înşir de „ţepe” date statului şi priete- chis, Gigi n-ar fi avut nici pe dranilor, colegilor, partenerilor – de pe cu’! Şi i s-a şi aprobat ieşirea la urma cărora au profitat din plin şi muncă fizică! *** fără remuşcări – şi care, dacă au Şi, dacă ar fi să învăţăm de la fost şi atunci când - au fost prinşi şi Gigi Becali ceva, ar fi eventual că condamnaţi, în loc să-şi accepte cu demnitate pedepsele, imploră, se omul degeaba cultivă nobleţea camilogesc, se linguşesc, oferă mită, racterului şi învaţă să fie drept, dafac orice, într-un cuvânt, numai să că nu-şi înfrânează, prin educaţie, scape de pedeapsa privativă de li- pornirile condamnabile, ancestrale bertate. Unora le reuşesc aceste ten- din genele sale. Astea din urmă vor tative josnice, alţii, mai nechibzuiţi, ieşi mereu la suprafaţă în situaţii probabil au supărat şi lezat exact de criză, dându-i de gol neputinţa personajele-cheie din justiţie care ar de-a avea onoare şi nimicnicia.

COMUNICAT DE PRESĂ

„Oglinzile

realităţii”

Personaje fără de onoare

de

În disputa cu Victor Ponta pe subiectul accizelor, Traian Băsescu a luat partea şoferilor. El şi-a imaginat că făcând circ pe seama creşterii preţului la combustibili câştigă de partea sa o mare parte din populaţie. De la agricultori la comercianţi, de la şoferii din transporturi la profesorii navetişti. Cu această gălăgie făcută cu sârg în faţa camerelor de luat vederi, pe 7 eurocenţi (plus TVA!), Traian Băsescu a sperat să recâştige măcar în parte dragostea pierdută a populaţiei. Hotărât să o ţină langa până la alegeri (la cele din iarnă, nu numai până la europarlamentare), a lansat şi sursa zisă alternativă.

Traian Băsescu a cotrobăit prin nesecata sa înţelepciune în materie de soluţii economice încă de anul trecut. Şi atunci s-a câcâit că nu semnează bugetul, şi atunci a zis că va indica el reprezentanţilor FMI cum se rezolvă problema banilor din accize din cu totul alte surse. Cei de la FMI au venit, au plecat şi au tratat cu sictir genialitatea financiară a preşedintelui Românei, lăsând acciza la locul în care era pusă de Victor Ponta.

Ultima dată, zilele trecute, când a redeschis subiectul accizei, Traian Băsescu ne-a făcut o nouă dovadă de genialitate economică, propunând guvernului basculantele de bani care ar putea apare prin depolitizrea ANAF-ului. Cum Dumnezeu de i-a trecut prin minte? Şi de unde ştia În ciuda economiei care merge de-a latu’ în ţară, municipiul Orăştie şi orăştienii sunt optimişti.

Noi resurse de exploatare se întrevăd la orizontul local: groapa de gunoi. Această reorientare vine după ani de studii de fezabilitate, pe urma banilor cheltuiţi pe experimente şi lupte interne pentru a menţine proiectul pe linia de plutire. Rezultatele muncii au condus într-o singură direcţie: turismul.

Groapa de gunoi a oraşului ar putea deveni un important punct de atracţie turistică dacă s-ar amenaja corespunzător.

Eşecurile înregistrate până acum prin încăpăţânate şi inutile proiecte de-a pune în valoare vestigiile istorice şi cultura specifică Orăştiei şi împrejurimilor demon-

Cornel Nistorescu că prin ANAF se drenează sume uriaşe din economia subterană - de la centru până la judeţe, depolitizaţi ANAF-ul, a îndemnat Traian Băsescu.

Avea el ceva indicii temeinice primite de la Sorin Blejnar? Sau această placă turnantă financiară învârtită între Traian Băsescu, Elena Udrea şi ANAF i-a transmis telepatic (că doar Traian Băsescu zicea că nu-l cunoaşte!?) detalii despre mecanismul care strânge cu sarsanaua banii din economie şi-i duce cine ştie unde la cine ştie cine? Or fi făcut cei din Portul Constanţa şi din Vama Agigea referate despre colectele de bani? Or fi vorbit cu preşedintele sau cu apropiaţii săi Stelian Gheorghe, Crinuţa Dumitrean, Anca Boagiu, Adriean Videanu sau Mihai David şi s-or fi sfătuit aceştia cu Sorin Blejnar cum să blocheze furturile şi evaziunea? S-or fi plâns ei cât s-or fi plâns în legătură cu sumele enorme sifonate din afacerile cu energie, cu asfaltările, cu restituirile de proprietăţi, cu licitaţiile trucate iar Traian Băsescu, mâhnit, căzut pe gânduri şi revoltat, s-a tot scărpinat pe la centrul cheliei sale doar-doar

strează că nu există interes pentru aşa ceva. Tendinţele moderne converg spre kitch; trebuie să ne adaptăm acestui curent, cu atât mai mult cu cât este apreciat din ce în ce mai mult, atât la noi, cât şi peste hotare.

Ideea, susţinută puternic de Fundaţia pentru Incultură Naţională, se bazează pe realizarea unor obiecte de artă moderne din gunoaiele aruncate de orăştieni şi implică, în afară de investiţia în sine, câteva sute de locuri de muncă pentru artişti, designeri, specialişti în marketing, ghizi, traducători, precum şi muncitori necalificaţi. Investiţia necesară realizării primei

va găsi o explicaţie şi o soluţie pentru ieşirea din dezmăţul fiscal. Şi după ce ani de zile a tot ieşit fum din această mare fabrică românească de bani negri, după ce toţi pedeliştii de nădejde şi oamenii de încredere ai preşedintelui României au fost daţi jos de la butoanele instituţiilor cu bugete enorme, iaca marea surpriză. Pe sinapsele lustruite ale preşedintelui a început să ciripească ideea salvatoare: - Depolitizaţi ANAF-ul! Depolitizaţi ANAFul!, pare să fi strigat experienţa şi conştiinţa lui Traian Băsescu, marcate de această nenorocire.

Iar preşedintele României, sătul de această meteahnă şi îngrozit de banii dispăruţi de la buget, a dat fuga să-şi anunţe naţia: - Depolitizaţi bugetul!

Aceasta, înmărmurită şi nerăbdătoare, a sorbit-o cu nesaţ, luând-o la fugă spre a duce vestea până la urechile actualei puteri.

- Preşedintele a zis să depolitizăm ANAFul, inclusiv la judeţe!

- Ce a zis, mă?

- Să depolitizăm ANAF-ul!

- Prostii cât un tren de marfă care nu se mai termină! Nu depolitizăm nimic! Abia am pus oamenii noştri să facă ordine şi curăţenie!

Traian Băsescu ne-a propus drept soluţie salvatoare ce a făcut el mai bine şi mai rău, crezând că oricum pe el nu îl mai interesează. Şi fără să înţeleagă că, între timp, politizarea ANAF-ului şi a celorlalte intituţii ale statului a devenit raţiunea de a fi a tuturor partidelor româneşti şi principala sursă de bani a zecilor de mii de oameni care controlează politica românească.

Virgil-Liviu SABĂU

faze a proiectului se ridică la circa un miliard de lei vechi, o nimic toată faţă de proiectul de iluminare a catedralei care, pe lângă faptul că nu produce nimic, mai şi consumă lunar bani, din bugetul sleit al Primăriei, pentru plata facturilor la curentul electric.

Edilii municipiului speră să rezolve în câţiva ani minorele probleme ivite după luarea deciziei.

Printre acestea, cea mai importantă ar fi negocierea cu locuitorii din zonă în vederea eliberării şi amenajării drumului de acces, operaţie foarte dificilă deoarece în zonă există şi un centru de colectare-vânzare a fierului vechi cu activitate foarte intensă şi care ar putea îngreuna traficul turistic spre zona de interes.

Gurile rele vorbesc însă despre un scop subteran urmărit de persoane anonime. Conform declaraţiilor acestora, sub mormanele de gunoi adunate dea lungul timpului s-ar afla o comoară de cocoşei de aur ascunşi de comunităţile de nomazi care s-ar fi perindat în trecut prin Orăştie, doar că săpăturile ar costa enorm şi s-a ajuns la soluţia găsirii unui motiv plauzibil pentru a de-

mara lucrările pe bani publici, eliminând astfel orice risc financiar ale persoanelor interesate.

Cu toate acestea, factorii decizionali ai burgului cu uriaşe rezonanţe istorice au aprobat investiţia şi au dat curs proiectului care va repune Orăştia pe picioare. În campaniile de promovare va fi folosită, totuşi, informaţia că viitoarea expoziţie se va organiza chiar pe locul unde ar fi trebuit să aterizeze Vulturul din Carpaţi, Aurel Vlaicu. Un mic omagiu de la un mare proiect.

E mai bine că s-a întîmplat aşa decît să continuăm a ne legăna în iluzii. Politicienii de vîrf de la Chişinău şi-au dat arama pe faţă. Ceea ce pînă mai ieri părea a fi exclusiv un motiv penibil al retoricii comunistoide a lui Voronin şi a ciracilor d-sale a devenit, iată, unul cvasigeneral, la o treaptă instituţională: respingerea înverşunată a idealului unirii Basarabiei cu România.

Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat, l-a refuzat scurt şi cuprinzător, prin cuvîntul “Niciodată”, Vlad Filat, liderul Partidului Democrat Liberal şi expremier, l-a acuzat pe preşedintele României că îi sprijină pe ruşi şi pe comunişti (“Pe comunişti, pe cei de la Moscova, îi ajută. Vreau să fiu foarte sincer: proiectul naţional al Republicii Moldova este integrarea în UE”), iar actualul premier, Iurie Leancă, le-a ţinut isonul declarînd acrimonios: “Moldova nu e pregătită pentru unirea cu România”. Dar, Dumnezeule, de ce nu e pregătită? Cînd ar putea fi pregătită? E de presupus că atunci cînd se va schimba garnitura de carierişti şi plutocraţi la care predomină interesul păstrării scaunelor de cîrmuitori ai statului, lipsiţi de minimala perspectivă istorică, culturală şi morală, gata a sacrifica tot ce nu intră în perimetrul strîmt al interesului personal şi de clan. Aceşti politicieni care, într-o chestiune fundamentală, se aliază acum voios cu comuniştii constituie, indiscutabil, obstacolul numărul unu al reîntregirii României. Clamînd nevoia de “independenţă” a Republicii Moldova, nu fac altceva decît ceea ce făcea Ceauşescu cam cu aceleaşi vorbe cu egoist substrat. De fapt, au nevoie de-o protecţie a ambiţiilor proprii de putere, de conivenţă cu poftele afaceriştilor din preajmă, atunci cînd nu posedă ei înşişi această calitate. Azi, cînd umbrela Moscovei, care l-a ocrotit şi pe dictatorul răsturnat în decembrie 1989, în pofida pozei sale “independente”, s-a defectat, îşi îndreaptă ochii spre cea, solidă şi cuprinzătoare, a UE. România nu-i interesează.

Dacă Basarabia s-ar uni cu patria-mamă, ar ajunge, în vederile lor, într-o fundătură a unei fundături, aşa cum definea situaţia ministrul de Externe rus, Serghiei Lavrov (iată încă o afinitate cu Kremlinul!). De ce să se lege la cap cu un vis, cu o fantasmă care nu aduce niciun profit în sfera aranjamentelor politicianistpecuniare?

Surprinzător este că asemenea demnitari ce nu se sfiesc a-şi arbora miopia conştiinţei găsesc un ecou favorabil la Bucureşti. Trecem peste puseul unionist al lui Băsescu, care, acum la spartul tîrgului pentru d -sa, nu are o pondere deosebită (din care pricină prezumăm că l-a contrat Iurie Leancă), la fel peste atitudinea evazivă, ca de atîtea ori, a lui Victor Ponta. Ne oprim la Crin Antonescu. Bărbatul de stat nu chiar lilial, conform numelui pe care-l poartă, dar pe care-l percepem (încă) a avea un “ceva”, un plus de intelectualitate mătăsoasă, o bună credinţă carismatică faţă de majoritatea politicaştrilor ajunşi într-un marasm de capitulări ce întunecă orizontul. L-am fi dorit măcar mai rezervat în chestiunea Basarabiei, însă n-a fost să fie…

Cele rostite de omul ce se prepară pentru a deveni preşedintele ţării, în cuprinsul unui interviu acordat cotidianului “Timpul”, au avut (bănuiesc nu numai asupra subsemnatului) efectul unui duş rece: “Una este să trîmbiţezi vorbe mari care nu au corp şi greutate şi care sună frumos, dar înşelător şi mincinos. Unirea va deveni un proiect naţional

cînd românii de pe ambele maluri ale Prutului vor decide asta – este o decizie care are nevoie de doi, şi nu de unul. Pentru mine, Crin Antonescu preşedintele Senatului României, proiectul naţional al României este altul şi anume Republica Moldova în Uniunea Europeană.

Eu nu pot vinde iluzii”.

Să fi procedat astfel Crin doar din intenţia de a-l contraria cu orice preţ pe Băsescu?

Oricum, presa (inclusiv cea de peste hotare) a semnalat ivirea unei fisuri în ţinuta politicii externe româneşti, ceea ce, în cazul în speţă, nu e de bun augur. Dar să vedem ce încearcă a demonstra Crin. Defetismul pe care îl adoptă e supralicitat prin verbele peiorative azvîrlite asupra proiectului unionist, aidoma unor picături de acid: “a trîmbiţa”, “înşelător”, “mincinos”. Şi cum crede preşedintele PNL că românii din stînga Prutului ar putea “decide” acum unirea? Prin intermediul unor politicieni făţiş antiunionişti? Sau prin cultivarea la scara de masă a idealului unionist, susţinut în prezent mai cu seamă de tineret, prin luminarea răbdătoare a populaţiei, în mare proporţie indiferentă, cantonată în spaţiul nevoilor traiului zilnic.

Prin risipirea nebuloasei lăsate de prea îndelungata îndoctrinare sovietică! Un sondaj de opinie (CBS-AXA, din noiembrie 2013), e adevărat, anterior semnării Acordului de Asociere la UE de la Vilnius, arată că, dacă ar avea loc acum alegeri pentru Parlamentul Republicii Moldova, comuniştii ar beneficia de nu mai puţin de 51 la sută din voturi. Ce înseamnă asta? Că există o stare inerţială a postcomunismului, analoagă celei din România anilor ‘90, cînd gruparea Iliescu, atît de scandalos legată de regimul comunist, a obţinut peste 80 la sută din sufragiile unui electorat confuz. O stare remediabilă. Şi apoi, ca profesor de istorie, nu-şi aminteşte oare actualul preşedinte PNL de momentele cruciale ale devenirii României, revoluţia din 1848 şi Unirea Principatelor, care ne-au aşezat pe calea modernizării, conform unei paradigme europene? Evenimente ce s-au petrecut nu cu o contribuţie a “maselor largi populare” şi nici cu caragialiene flaşnete demagogice, ci graţie unei restrînse categorii de inşi luminaţi, de intelighenţi patrioţi. Nu la fel se poate/se cuvine să se întîmple şi în Basarabia?

Torpoarea unei părţi însemnate a cetăţenilor Basarabiei va ceda, după toate probabilităţile, prin lucrarea unei conştientizări săvîrşite de militanţii unirii, al căror număr sporeşte considerabil inclusiv prin factorul biologic, care se organizează credibil şi eficient (v.

Acţiunea 2012, cu manifestări nu numai pe întreg arealul românesc, ci şi în metropolele Europei).

Dacă pentru politicienii de la Chişinău, în răspăr cu proverbul, unirea nu face puterea, aceştia îşi propun a aspira puterea de la UE. UE ca un remediu al tuturor relelor, ca un paradis terestru, ca un liman absolut. Să fie chiar aşa? N-am putea nega faptul că numeroşi basarabeni doresc cu

ardoare să plece în lumea largă, nădăjduind că o vor duce acolo mai bine decît pe meleagurile natale, că se vor căpătui. În condiţiile unei sărăcii severe, criteriul economic e un miraj. Dar chiar umblă în Occident cîinii cu colaci în coadă? Avem a face la românii de dincolo de Prut, ca şi, de altminteri, la ucraineni, cu un entuziasm naiv, explicabil prin îndelungata aşteptare sub obrocul totalitar, prin presiunea psihică a unor speranţe mereu contrariate. Aceştia pierd din vedere nemulţumirea tot mai apăsată a unor ţări vestice faţă de valul de imigranţi, spre a nu mai vorbi de spectrul crizei economice, aici ca şi acolo departe de-a se fi sleit. Dar există şi alte circumstanţe ce ar fi trebuit să-i pună serios pe gînduri. Intrarea Republicii Moldova în UE reprezintă un drum anevoios, care nu oferă deocamdată certitudinea unei finalizări benefice. Nu întîmplător un ziar european titra: “Moldova şi UE. Lungul drum spre nicăieri”. În pofida parafării documentelor de la Vilnius, aderarea n-ar putea fi înfăptuită mai devreme de cel puţin 15 ani. Unul dintre obstacole: Transnistria. Această enclavă a Rusiei, care a produs un război sîngeros al Moldovei chiar pe teritoriul său ciopîrţit, nu e decît în chip fictiv un conflict între Tiraspolul separatist şi Chişinău, ci unul între Rusia şi Republica Moldova. Situaţia e încurcată. Cînd, în iulie 1992, ostilităţile dintre cele două entităţi au luat sfîrşit, evenimentul s-a produs datorită unei Convenţii încheiate de Moldova nu cu Transnistria, ci cu Rusia. Eroarea guvernanţilor moldoveni a fost aceea de a accepta imprudent, cu acest prilej, existenţa Transnistriei şi, mai ciudat, ele nu arată nici acum că ar intenţiona să modifice statu-quo-ul în chestiune. Pe de altă parte, UE nu e dispusă, după toate probabilităţile, a provoca Rusia, care e, în realitate, un cobeligerant, menţinîndu-şi în continuare la Tiraspol o forţă militară.

Dificultăţi ce s-ar putea să mai treneze multă vreme. Apa Nistrului curge răbdătoare… Ce e de făcut? O rezolvare ar putea-o oferi renunţarea la enclavă.

Transnistria ar trebui azvîrlită fără complexe peste bord, susţine, de pildă, Alina MungiuPippidi, dar e doar o speculaţie. Să luăm în considerare perspectivele aderării în sine. Un adevăr gol-goluţ e următorul: bugetul UE pe perioada 2014-2020 nu conţine “fonduri de preaderare” pentru niciun candidat care ar demara negocierile pînă la acel termen nu foarte apropiat. După care se întinde un alt gol dătător de vertijuri, pe încă măcar un deceniu, pînă la aderarea deplină. Un punct terminus pentru care nu există garanţii… Nu cumva reunificarea Basarabiei cu România ar rezolva aceste lucruri? Nu cumva “utopica” unire şi “realista” integrare în UE şi-ar putea inversa atributele? Nu cumva e unica soluţie de bunsimţ?

P.S. Confratele basarabean Vitalie Ciobanu (mai mult, un soi de… consătean, deoarece familia Grigurcu se trage din Floreşti) crede că e nimerit a ne da o replică, în “22”, la comentariul “Unirea cu Basarabia, la coş?”, apărut în cotidianul.ro din 31 decembrie 2013.

Un text căruia mărturisim a nu-i percepe obiectul, deoarece în articolul d-sale pe care lam citat, consacrat Basarabiei, nu se suflă o vorbă despre unirea în chestiune. Oricum, ne bucurăm că Vitalie Ciobanu îşi mărturiseşte de data aceasta, deşi cu volutele unor consideraţii europeniste care au aerul a predomina (oare RDG n-a devenit membru al UE înainte de-a se uni cu RFG?), aderenţa la un ideal scump conştiinţei noastre naţionale.

Politică și onestitate

Andrei Marga

Democrația bine înțeleasă nu se închide în agitația cu care politica este confundată, ci pleacă de la ceea ce trebuie să fie politica spre a evalua ceea ce se petrece. Nu este vorba aici de a aplica politicii vreo moralizare, ci de a începe cu ceea ce fac în politică oamenii atunci când sunt responsabili.

Chiar și în exersata democrație americană s-a resimțit nevoia unei alte conceperi a politicii decât epuizanta luptă pentru putere. O asemenea luptă oferă spectacol, dar nu rezolvă problemele cetățenilor.

1. O cotitură în politică

Cel care este considerat, cu destule motive, cel mai mare gânditor politic al secolului al XX-lea, John Rawls, și-a asumat să lege din nou politica de dreptate (justice) și, mai departe, de onestitate (fairness). El a oferit o formulare a politicii în care Constituția are o importanță hotărâtoare, iar convingerile cetățenilor sunt valori conducătoare. Patru dintre ideile sale ne interesează aici.

Politica se face cu gândul nu numai la interese, ci și la principii. „Dreptatea ca onestitate (justice as fairness) începe cu ideea că, acolo unde sunt necesare principii comune și în avantajul fiecăruia, acestea trebuie elaborate din punctul de vedere al unei situații inițiale definite adecvat de egalitate, în care fiecare persoană este corect reprezentată. Principiul participării transferă această noțiune din poziția originară către Constituție, ca sistem al regulilor sociale de a face reguli, cel mai înalt al ordinii de drept” ( John Rawls, A Theory of Justice, Harvard University Press, 1971, p.221-222).

Altfel spus, pentru oamenii responsabili, politica se raportează la principii, înainte de a fi lupta cu care istoria ne-a obișnuit.

John Rawls aduce politica pe terenul dreptății (justice) dintr-un motiv ce merită evocat: „efectele injustiției într-un sistem politic sunt mult mai grave și mai durabile decât imperfecțiunile pieței” (p.

226). O inechitate doare mai tare decât tragerea pe sfoară într-un schimb de echivalente. Pe deasupra, este de observat că „puterea politică se acumulează rapid și devine inegală; făcând uz de aparatul coercitiv al statului și legile acestuia, cei care dobândesc avantajul pot adesea să-și asigure o poziție favorizată pentru ei înșiși.... Sufragiul universal este o contrapondere insuficientă...”(p. 226). Trebuie găsită o contrapondere mai puternică la „puterea politica” ce se acumulează repede și pe căi uneori nelegitime.

Injustițiile nu se pot evita fără a lega justificările drepturilor și libertăților, fie și în forma ispititoare a recunoașterii utilității lor, de o legitimare principială. Căci dacă gândim valorile politicii doar în termenii utilului, nu vom evita eșecul. Avem nevoie, pentru aceasta, de legitimarea drepturilor și libertăților prin gândirea eliberată de constrângerile situațiilor, ce trece dincolo de împărțirea de beneficii momentane. Abia trăirea unei situații raționale ne permite să privim altfel ceea ce vedem în societate, fără să devenim utopici. „Dreptatea ca onestitate – scria John Rawls, explicitându-și din nou vederile – ...o înțeleg ca o concepție asupra democrației constituționale sistematică și practicabilă în mod rezonabil, ce oferă o alternativă la utilitarismul dominant al tradiției noastre de gândire politică” (John Rawls, Justice as Fairness: Political and

not Metaphysical, 1985, în John Rawls, Collected Papers, Harvard University Press, 1999, p.391). Cu alte cuvinte, a sosit timpul de a gândi democrația trecând în spatele practicilor acceptate prin forța faptelor împlinite, spre lumea la fel de reală a principiilor. În sfârșit, „concepția dreptății ca onestitate este o concepție politică, și nu o filosofie morală aplicată” (John Rawls, Gerechtigkeit als Fairness.

Ein Neuentwurf, 2001, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2006, p.278). Ea înseamnă, între altele, că alături de „puterea politică”, ce se constituie, desigur, în societate, se află mereu „puterea comunității cetățenilor egali”(p. 279). Puterea cetățenilor reuniți de comunitate este efectiva contrapondere la „puterea politică”, ce o poate schimba până la urmă.

2. Abandonarea onestității

În ambele situații, onestitatea a fost disprețuită, iar costurile nu vor întârzia să se vadă. Sălbăticirea în continuare a luptei politice, colonizarea discuției publice cu sofisme, perplexitatea unora din străinătate („cum de ajung oameni slab pregătiți să ia decizii la voi?”: „ce fel de dezbatere publică este aceea în care logica simplă nu mai contează?”; „ce nivel de cultură politică?”) și, mai ales, ocuparea scenei viitorului imediat cu figuri șterse, ca urmare a jocurilor aritmetice de putere, vor fi doar consecințele de primă instanță. În felul acesta, democrația carpatică nu numai că nu avansează prin încorporarea de noi valori (cele etice fiindu-i stringent indispensabile!), ci ea își suprimă până și rămășițele răzlețe ale onestității.

Mulți cred că onestitatea este o valoare facultativă, peste care se poate trece cu bocancii forței nude. Faptul se observă în prejudecățile răspândite în țară: „ne trebuie stabilitate”, ca și cum schimbarea de guvern nu ar putea fi o binefacere; „să avem oricum un guvern”, ca și cum un guvern rău construit nu ar fi mai dăunător decât unul provizoriu; „să ne grăbim să aplicăm înțelegerile din parlament”, ca și cum acestea nu ar trebui să țină seama de electorat; „să nu mai vorbim atâta”, ca și cum nu prin argumentare ar trebui tranșate litigiile; „să lăsăm guvernul să lucreze”, ca și cum orice generează guvernul trebuie înghițit. Ar fi infinit mai util pentru România ca în locul unei înțelegeri degradate a politicii, ca aplicare în forță a unor decizii adoptate oricum, să se treacă la politica în forma onestității și onoarei.

Dar dacă o democrație exersată, cum este cea americană, simte nevoia să conceapă politica drept onestitate, nu ar fi cazul ca și în democrații prea puțin exersate, cum este și cea din România, să se reflecteze asupra temei? Să luăm în seamă câteva 3. Ce este onestitatea? situații din istoria recentă a democrației carpatice „Onestitatea este primul capitol în cartea înțe(balcanică nu i se mai poate spune, din moment ce democrația indigenă devine specifică chiar în re- lepciunii” – scria Thomas Jefferson în vestita epistolă adresată lui Nathaniel Macon (1819). Benjamin giunea Europei în care ne aflăm!).

Primul exemplu constă în abuzurile de legali- Franklin socotea onestitatea drept „cea mai bună tate și în încălcarea cerinței de legitimitate. Este politică”. John Rawls a reluat tema și a elaborat-o destul să amintim, de pildă, adoptarea unor legi ca nimeni altul într-un sistem de gândire. Anteceorganice (sănătate, salarizare, pensionare, educație sorii săi vorbeau mai cu seamă de „honesty”, el etc.) între 2009-2011, prin mecanismul evident ne- vorbește de „fairness”. Limba română preia anevodemocratic, îngăduit doar în situații extraordinare ie diferențele de nuanță dintre cei doi termeni, chi(război, calamitate naturală etc.), al asumării răs- ar dacă le înțelege. Fiind mai cuprinzător, ne intepunderii de către guvern, care suprimă dezbaterea. resează al doilea termen, „fairness”, pe care l-am Ne putem imagina ce s-ar întâmpla dacă fiecare tradus inevitabil tot prin onestitate – dar o onestiguvern și-ar converti în legi – profitând de majori- tate ce nu rămâne doar o sfioasă atitudine personatăți create în culise și nelegitimate de votul cetățe- lă, ci se lasă operaționalizată înăuntrul unei connilor – incapacitatea de a da soluții convingătoare. cepții asupra politicii.

Dicționarele evocă diferitele folosiri ale cuvânCetățenii ar fi supuși unor reglementări prin care li se aruncă pe umeri, cum s-a întâmplat, de altfel, tului „fairness”. Ne preocupă – dincoace de întremormane de prostii, fără a fi consultați și sfidându- buințările termenului în aplicarea justiției, în cose acea simetrie a drepturilor și obligațiilor presu- municații, sport, stabilirea prețurilor – conotația sa stabilizată. În traducere românească „honesty” se pusă de orice democrație care-și merită numele. reținerea de a emite pretenții.

Al doilea exemplu l-am putut observa recent, confundă cu în martie 2014, la destrămarea Uniunii Social- „Fairness” este, în orice situație, ceva mai mult – Liberale – o altă experiență de încălcare a politicii nu atât o reținere, cât o încredere în regulile jocului ca onestitate. Pe de o parte, Uniunea Social- și respectarea lor. „Honesty” ține mai mult de relaLiberală și-a avut punctul de plecare în acordul ția persoanei cu sine, „fairness” de interacțiunea cu asupra egalității partidelor componente în între- alte persoane. Mai mult decât „honesty”, prinderea salutară de a izbăvi România. Era un „fairness” se referă nu doar la însușiri ale persoaacord promițător, care a și creat, de altfel, speranța nei, ci și la convingerile acesteia privind regulile că și în România prinde teren, după abuzurile de jocului și respectarea lor. „Politics as fairness” – legalitate și încălcarea legitimării din ultima deca- formula pe care ne-o propune John Rawls – este dă, o politică ce nu se mai reduce la administrarea politica bazată pe onestitate, adică politica în resîn forță, ci devine una a dezbaterii între oameni pectul regulilor ce derivă din asumarea unei situaonești. Ce s-a întîmplat, însă? Partidul care și-a vă- ții oarecum contrafactuală, dar care rămîne rațiozut satisfăcut interesul, acela de a da primul minis- nală și realizabilă. Cine gândește faptele plecând tru și de a forma guvernul, PSD, nu s-a mai preo- de la principii își dă seama că pe lângă lumea lupcupat de aplicarea acordului privind ocuparea telor fără beneficii publice, ce ne înconjoară, este funcțiilor principale în stat, ci a căutat să-și slăbeas- posibilă o lume diferită. Și idealurile de viață percă partenerul. Acesta a fost forțat să cedeze mi- sonală și publică, nu doar frusta experiență din jur, nistere sau să le primească golite de conținut creează reguli demne de a fi respectate. (preluând economia fără energie, finanțele fără buget, transporturile fără drumuri, pădurile fără mediu etc.), apoi să suporte înțelegerea cvasisecretă cu alte forțe, a celui care și-a creat avantajul vinde bijuterii din aur şi argint cu plata în de „putere politică”, și, în cele din rate; urmă, să devină anexa acestuia. Invers, partenerul, PNL, având în ori fără dobândă; zont ocuparea funcțiilor principale în - cântărire şi verificare gratuite; stat, s-a abținut să ia poziție când era - cumpără aur şi argint evident că guvernarea nu face schimbările legislative convenite și nu este - se fac reparații la bijuterii de aur şi argint. capabilă de reforme serioase, pentru ca la urmă să reacționeze, dar nu aplicând principii, ci rupând acodul inițial.

Politică și onestitate

Andrei Marga

De aceea, chiar și atunci când îți urmărești, ca persoană, ca partid, propriile interese, poți să o faci, dacă ești onest, nu instrumentând legalitatea și partenerii, ci respectând reguli găsite de reflecția responsabilă despre acele organizări. În fapt, fairness înseamnă să-l tratezi pe celălalt – și pe cel devenit lider și pe cel devenit subordonat, și pe cel aflat în posesia „puterii politice” și pe cel ce i se opune – la egalitate cu tine însuți, plasându-te ipotetic, în orice împrejurare, în poziția lui, de lider sau de subordonat, de deținător al puterii sau de opozant. În politica făcută cu onestitate, argumentarea este “fair” (onestă) din capul locului și precedă, ca valoare, orice ierarhie. Nu ierarhia condiționează conținutul și valoarea argumentării, ci invers.

Onestitate în politică înseamnă a înțelege că politica nu este scop în sine, ci mijloc de a rezolva probleme ale comunității. Cum spunea deja John Adams, se face politică de către unii pentru ca alții să se poată ocupa de generarea de valori. Onestitatea în politică înseamnă a asuma că nu facem politică ca substitut al unei profesii, ci după ce am confirmat că avem nu doar diplome, obținute oricum, ci un comportament de profesionist. Înseamnă a accepta că, fiind inevitabilă în societate, politica presupune respecta4. Politica făcută cu rea anumitor reguli. Înseamnă a observa că în Cononestitate și onoare stituție avem regulile de stabilire a celorlalte reguli Ce ar însemna, în raport cu exemplificările de din societate, încât trebuie să-i recunoaștem primai sus, politica făcută cu onestitate? Teza pe care o mordialitatea. Înseamnă a asuma că legalitatea este apăr aici este că politica onestă înseamnă multe lu- obligatorie, dar prin aceasta legitimitatea nu devine cruri, luate împreună. Caut să le rezum.

Rusia Mare, primul pas spre EURUSIA Încă din anul 2009, a fost lansată o teorie menită să dea fiori reci ţărilor din spaţiul euroatlantic şi al UE. Revista italiană de geopolitică LIMES publica atunci articolul Oriettei Moscatelli, „Opel alla Magna: la vittoria di EuRussia", la prima vedere neimportant, consacrat strângerii relaţiilor economice rusogermane. Articolul este însoţit însă de o hartă geopolitică revelatorie intitulată „L'incubo di Obama" (Coşmarul lui Obama), scrie Vlad Cubreacov pe http://cubreacov. wordpress.com, preluat de Romanian Global News. De asemenea, tot revista LIMES a extrapolat dizertaţia iniţială, la raporturile rusoeuropene, punându-le sub semnul unui termen lansat cu aceasta ocazie, EURUSIA, ca definitoriu pentru spaţiul de la Atlantic la Pacific (Uniunea Europeană plus Rusia) angrenat într-o construcţie distanţată de SUA şi pe picior de rivalitate cu acestea.

Un pas mărunt de la concept la hartă Harta „Eurusiei" pare una gândită cu cap, şi se delimitează de nivelul pretenţios al teoriilor conspiraţiei. Sunt sintetizate evoluţiille de ultimă oră din spaţiul european pe plan economic, politic, militar şi diplomatic, luând în calcul acordurile, parteneriatele, solidarităţile şi complicităţile înregistrate între diverşi actori europeni, precum şi tendinţele geopolitice intuite până în prezent. Conceptul de „Eurusia" anunţă dorinţa de suprimare a zonelor gri dintre spaţiul comunitar european şi entitatea rusă prin crearea unei axe (Berlin – Moscova) între nucleul european franco-german şi Rusia, prin aceasta din urmă avându-se în vedere o Federaţie rusă lărgită prin anexarea unor teritorii limitrofe (Ucraina de est, de sud şi Crimeea) sau chiar mai îndepărtate (Kârgâzstan) şi consolidarea sferei de influenţă a Moscovei în spaţiul său tradiţional de control cunoscut şi ca „vecinătatea apropiată".

Principalele considerente şi coordonate Potrivit autorilor noului concept, Germania ar trebui să se plaseze (sau s-a plasat deja)

în fruntea unui Club al Prietenilor Rusiei, având ca sateliţi pe o orbită interioară Franța, Italia, Spania, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia şi Cipru, iar pe o altă orbită mai largă şi partenerii Rusiei ca Portugalia, Norvegia, Finlanda, Belgia, Austria, Slovenia, Croația şi Macedonia. Conceptul de „Eurusia" prevede dizolvarea Uniunii Europene, percepută ca un cadru de organizare impus de actori extraeuropeni. Singurele state care ies din ecuaţia geopolitică a „Eurusiei" ar fi cele neutre sau intermediare şi aliaţii SUA, adică ţările percepute ca inamici ai Rusiei şi, evident, ai plutonului occidental condus de Germania. Ţările incluse în categoria celor neutre sau intermediare sunt: Elveţia, Danemarca, Irlanda, Olanda, Cehia, Turcia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Republica Moldova şi Ucraina Occidentală, un mic stat care ar cuprinde regiunea transcarpatică şi Galiţia istorică fără Volânia (care ar trece la Bielorusia).

Printre statele inamice „Eurusiei" experţii italieni includ: Marea Britanie, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia (acestea patru desemnate drept nucleu euro-american), plus România, Suedia, Georgia şi Kosovo.

superfluă. Înseamnă a înțelege că nu atingem legitimitatea doar considerând că ceva este oportun în situația dată, ci gândind integrativ și asumându-ne ipotetic perspectiva celuilalt. Înseamnă a asuma că regulile acțiunilor noastre trebuie să rămână capabile de recunoaștere de către oamenii diferiți cu care interacționăm. Înseamnă a accepta că „eu pot să greșesc, tu poți să ai dreptate, dar noi împreună trebuie să găsim soluția”. Înseamnă a respecta cuvântul dat pentru motivul simplu că noi, fiecare, suntem cei care ne-am angajat onoarea. Iar ca cetățeni, înseamnă a sancționa cu orice mijloc democratic trădarea onestității sub pretextul urgenței situației, nevoii de a evita crize sau al oricărui alt motiv contextual. Și, desigur, înseamnă a prelungi în fiecare moment onestitatea cu simțul onoarei.

România decadei recente atestă izbitor că nu se poate trăi doar din contexte, decât cu prețul sărăciei, frustrării, al exacerbării luptei pentru supraviețuire și al imposibilității de a lua sub control propriul viitor. Se trăiește incomparabil mai bine dacă se trăiește onest, cu privirea nu doar pe interese egoiste, rivali și contexte, ci și pe valori, pe valori care au fost interiorizate și au devenit cultură, așa cum ne arată chiar exemplul democrațiilor exersate.

Performanțele elevilor Şcolii Gimnaziale ,,Dr. Aurel Vlad”, Orăştie continuă…

În perioada 21-23.03.2014, Timișoara a fost gazda celei de-a XXVIII-a ediție a Concursului Interjudețean de Matematică, Memorialul ,,Traian Lalescu”. Concursul s-a desfășurat sub patronajul Facultății de Matematică și Informatică din cadrul Universității de Vest, Timișoara, în organizarea Inspectoratului Școlar Timiș și al Liceului Teoretic ,,Grigore Moisil”, Timișoara.

Conform tradiției, concursul a reunit elevi din județele Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș. Delegațiile județelor au fost alcătuite din primii cinci elevi clasați pe serii de clasă (VXII), la etapa județeană a Olimpiadei de Matematică, doi profesori însoțitori, opt evaluatori și inspectorul școlar de specialitate, în persoana d-lui profesor Holhoș Viorel.

Din totalul de 37 de elevi ai județului Hunedoara, patru au fost de la Școala Gimnazială ,,Dr. Aurel Vlad”, Orăștie, elevi premiați la Olimpiada de Matematică, etapa județeană: Bălan Caius, clasa a VII-a, premiul II, Mocan Vlad, clasa a VII-a, premiul III, Popa Bogdan, clasa a VII-a, mențiune și Stancu Gabriel, clasa a VIII-a, premiul II. Cei patru matematicieni s-au remarcat: - la clasa a VII-a Popa Bogdan, locul 5, mențiune; Cine câştigă, cine pierde Bălan Caius, locul 11; În spaţiul noii "Eurusii" Moscova ar urma Mocan Vlad, locul 14; să-şi păstreze baze militare în şapte zone de - la clasa a VIII-a, Stancu Gabriel, locul 20. peste hotare: Azerbaidjan, Armenia, Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria, Bielorusia şi Republica ucraineană din cadrul Rusiei Mari.

Totodată, la Olimpiada de Limba Italiană, etapa judeTrei state sunt prezentate de experţii revistei țeană, elevii școlii noastre, sub îndrumarea prof. Turdean BianLIMES ca beneficiari teritoriali. Acestea ar fi: Armenia, căreia i s-ar recunoaşte anexarea ca, au obținut următoarele rezultate: Rădac Anastasia, clasa a Carabahului de Munte (Arţah); Bielorusia, VIII-a, premiul I, Rusu Roxana, clasa a VIII-a, premiul II, Dănescare ar urma să-şi anexeze regiunea Volâniei cu Roxana, clasa a VIII-a, premiul III, Barbu Teodora, clasa a şi, bineînţeles, Rusia, care tocmai ce a anexeat peninsula Crimeea iar şase regiuni preponde- VIII-a, mențiune.

La Olimpiada Interjudețenă de Muzică, desfășurată la rent rusofone din Ucraina: Harkov, Lugansk, Donețk, Dnepropetrovsk, Zaporojie şi Her- Reșița, corul ,,Vlăstarele Orăștiei”, aflat sub îndrumarea prof. son, ar urma să fie anexate. Rămâne de văzut Petru Androne Eli, a obținut premiul I. în viitorul destul de apropiat, în ce măsură Toate rezultatele deosebite obținute de elevii Școlii Gimaceastă hartă geopolitică „de coşmar" este rodul unei imaginaţii înfierbântate şi în ce naziale ,, Dr. Aurel Vlad”, Orăștie, la olimpiadele și concursurile măsură o Germanie tot mai puternică şi școlare ne bucură și ne onorează. având în siajul său Franţa şi Italia ar putea Felicitări atât tuturor elevilor studioși, cât și cadrelor pune în mişcare o Axă Berlin – Moscova, care să ruineze nu numai Uniunea Europeană în didactice pasionate de activitatea lor la clasă. forma ei actuală, arhitectura continentală de securitate, dar şi ordinea mondială.

Crăciun Ramona, Şcoala Gimnazială ,,Dr. Aurel Vlad”, Orăștie

Chiar dacă aveţi 80 de ani şi sunteţi bolnav de 30 de ani de Boala Parkinson, nu trebuie să dezarmaţi în faţa bolii (…).”

Dan Răican- „Viaţa cu Boala Parkinson”

Boala Parkinson pare a fi o „plată” imensă cerută de Karma acelei persoane, ca şi efect al întâmplărilor grozave din vieţile anterioare. Oricum am argumenta şi oricare ar fi cauza, această boală deteriorează organismul, încetul cu încetul. Faţă de Alzheimer, în care bolnavul uită, nu mai este conştient de nimic şi de nimeni din jur, Parkinson lasă neatinsă memoria şi tot ce ţi se întâmplă conştientizezi, neputincios. Asta face ca, dintr-un

Lalele Roşii-

om liber, vesel, să te transformi într-o persoană urâcioasă, dependentă de cei din jur şi, în ultima fază, dementă. Această transformare o vezi, asişti la ea fără poţi interveni în vreun fel, asemenea partenerului de viaţă şi a tuturor celor din jur.

Boala Parkinson este o afecţiune neurodegenerativă de cauză necunoscută care afectează un procent de 1-2 la sută din populaţia de peste 65 de ani. Totuşi, una din 20 de persoane încep să aibă simptome încă dinainte de a împlini 40 de ani, iar tineri între 21 şi 40 de ani suferă de aşa-numita boală Parkinson cu debut precoce. În Romania există 72 000 de persoane care suferă de Parkinson, numărul lor fiind însă mult mai mare, deoarece li se adăugă cei nediagnosticaţi încă.

Boala Parkinson este recunoscută din 1817. Sa stabilit că aceasta este o dezordine a creierului de cauză necunoscută, dar caracterizată de distrugerea sau degenerarea neuronilor care produc dopamină, nivelul acestora scăzând sub 20% faţă de valorile normale. Dopamina acţionează ca un mesager chimic ce trimite semnale altor părţi ale creierului, jucând un rol important în controlul mişcărilor şi echilibrului, dar şi al întregului nostru comportament.

Factorii care pot conduce la apariţia bolii Parkinson pot fi: expunerea la pesticide, care este asociată cu un risc crescut de dezvoltare a bolii Parkinson prin distrugerea neuronilor, riscul crescând cu până la 70% comparativ cu persoanele care sunt ferite, potrivit unui studiu realizat la Universitatea Harvard din S.U.A; ingerarea unor droguri de tipul heroinei, respectiv a substanţei M.P.T.P (1 metil 4 fenil 1, 2, 3, 6 tetrapiridină) poate conduce la moartea neuronilor producători de dopamină; celulele producătoare de dopamină sunt expuse unui risc sporit din partea radicalilor liberi - principala coenzimă evidenţiată cu un efect antioxidant este coenzima Q 10; vătămările grave sau repetate la cap pot cauza boala Parkinson, exemplul cel mai cunoscut fiind boxerul Muhamad Ali alias Casius Clay.

Crăciun şi coordonat de prof.

Mariana Onţanu-Crăciun, care au obţinut premiul I la secţiunea coruri mixte. De menţionat este faptul că Festivalul „George Sbârcea” a reunit nouă formaţii corale prestigioase din judeţele Covasna, Prahova, Braşov, Hunedoara, Vaslui şi Botoşani. care au la activ multe premii naţionale şi internaţionale.

Prima parte a acestui festival a fost dedicată atât contribuţiei şi activităţii etnomuzicologului omagiat, cât şi evocării altor cercetători ai folclorului muzical din sud-estul Transilvaniei, originari din judeţele Covasna şi Harghita. De asemenea, o serie de profesori, academicieni şi specialişti în domeniul acestei ramuri muzicale, au prezentat lucrări ştiinţifice şi volume apărute, pe marginea cărora s-au analizat şi tratat situaţia actuală a folclorului muzical în comunităţile româneşti din zona arcului subcarpatic.

Mirela Popa

Premiul I pentru grupul coral „Musica Divina” din Deva

În această sâmbătă, 29 martie, a avut loc la Sala Arta a Teatrului „Andrei Mureşan” din municipiul Sfântul Gheorghe, judeţul Covasna, cea de a treia ediţie a concursului coral „George Sbârcea”. Acest festivalconcurs se desfăşoară în preajma zilei de naştere (23 martie) a scriitorului, etnomuzicologului, compozitorului şi criticului muzical, George Sbârcea.

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la naşterea sa, prilej în care Fundaţia „Mihai Viteazul” din localitatea Sfântul Gheorghe, a reuşit să organizeze un eveniment de excepţie apreciat de publicul care a venit în număr mare să asculte muzică corală de calitate.

Printre premianţii festivalului, s-au auzit şi vocile corului de cameră „Musica Divina” aparţinând asociaţiei culturale cu acelaşi nume din Deva, dirijat de prof. Gelu Onţanu-

Întoarcerea la Viaţă În România, Asociaţia Antiparkinson este singura organizaţie neguvernamentală, nonprofit, apolitică, acreditată să apere interesele celor 72000 de bolnavi de Parkinson.

A fost înfiinţată în anul 2006, în Municipiul Deva, judeţul Hunedoara şi are peste 550 de membri, 350 dintre aceştia fiind afectaţi de această boală, 25 de voluntari şi un angajat.

Dan Răican, preşedintele asociaţiei, s-a implicat în diverse proiecte, a scris cărţi, a realizat documentare, totul pentru a veni în sprijinul bolnavilor, cu informaţii, atragere de fonduri, revenire la viaţă, în ultimă instanţă.

Prin parteneriate, cum este cel încheiat cu liceul „Sigismund Toduţă” din Deva, se vrea şi se reuşeşte sprijinirea multor bolnavi de Parkinson.

Elevii liceului mai sus amintit au realizat picturi care să reprezinte viziunea lor despre boala Parkinson. Tablourile acestea au fost vândute la balul de caritate din data de 5 decembrie 2012, locaţia aleasă fiind hotelul Wien, din Deva. Fondurile strânse au fost folosite pentru susţinerea unei tinere de excepţie din Vulcan, Roxana Irimia. La cei 22 de ai săi, deşi suferind de Parkinson, susţinută de asociaţie, a terminat liceul şi a intrat la Facultatea de design de la Timişoara.

Sunt foarte multe de spus încă despre suferinzii de Parkinson, despre lupta lor cruntă cu viaţa, despre realizările şi proiectele Asociaţiei Antiparkinson. Vom mai aminti doar faptul că, în controversatul videoclip „Urăşte-mă şi iubeşte-mă”, în partea a doua, este prezentată această boală şi se va putea dona cate 1 euro pentru susţinerea cercetărilor medicale şi finalizarea unui corp de clădire la spitalul Baltazar din Bucureşti. „Şi nu uitaţi, atunci când sunteţi dezarmaţi, deznădăjduiţi, rămâne Dumnezeu”. http://www.asociatia-antiparkinson.ro/ Asociatia-Antiparkinson-HTML/AsociatiaAntiParkinson.html G.E.S.

Viu de poveste din simfonia formelor şi culorilor În orice moment te aştepţi ca angrenajul Amintirilor suprapuse să o ia din loc, într-o plimbare prin imediata apropiere a unui Olimp nedisimulat şi cât se poate de explicit. Cea mai generoasă împlinire este atunci când pictura ajunge la o învieţuire binemeritată, ştiindu-se că are suflet din sufletul artistului, trebuie doar ca întruparea să se facă printr-un zvâcnet neaşteptat, dar oricând posibil fiind.

Angela Tomaselli a adus cu sine, la Galeria de Artă „Forma” din Deva, o colecţie impresionantă din cele mai reprezentative lucrări plastice personale, cu care a stârnit curiozitate şi bună dispoziţie într-un mod cum mai rar se întâmplă. Având parte de prezentarea reputatului critic Pavel Şuşară, era de aşteptat ca un fenomen notabil să aibă loc sub ochii privitorilor. Ei bine, aşteptările au fost de departe depăşite…

Spiritul liber al artistului plastic s-a dovedit a fi dublat de cursivitatea ideilor, a limbajului, în destul de cuprinzătoarea discuţie pe care am avut-o. Voiam cu orice preţ să aflu de unde, de când, de ce marea dragoste a Angelei Tomaselli, pentru câini, până într-acolo încât să îi aşeze în prim-planul universului creaţiei sale, oferindu-le rangul de simbolistică. În atâtea ipostaze fiind câinii dumneaei frumoşi, şi în registre de expresivitate care se completează fără a se confunda chiar deloc, ci doar identificându-se cu stări sufleteşti diverse.

M-am lămurit pe deplin că nevoia de viu te poate determina în plan artistic, la gesturi mai puţin convenţionale, care trebuie însă explicitate cât mai amplu, pentru că rostul lor e să nu fie ţinute în frâu, ci lăsate să zburde fără oprelişti.

Un moment frumos a fost acela când, la vernisajul Angelei Tomaselli au defilat, la propriu, doi câini afgani de talie înaltă şi suplă, despre care nu ştiai dacă au coborât din tablouri sau tocmai ce ar fi vrut să urce acolo!

Daniel Marian

— V-aţi opus economiei extractive.

Guvernanţii actuali se grăbesc să demareze o mulţime de proiecte miniere, crezând că asta va genera dezvoltare şi locuri de muncă. Ce propuneţi în schimb?

„Refacerea României prin noi înşine - concilierea naţională” (IV)

De vorbă cu Dr. Călin Georgescu

— Pe plan economic, avem nevoie de măsuri pentru a pune în valoare avantajele competitive reale de care mai dispune România, prin consolidarea capitalului naţional, întărirea regimului proprietăţii, încurajarea iniţiativei antreprenoriale, identificarea unor noi resurse de dezvoltare, inclusiv prin parteneriate public-privat, sprijinirea formulelor asociative „la firul ierbii“ pentru crearea de locuri de muncă stabile şi bine remunerate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Aceasta înseamnă o economie civică, moleculară, care ţine cont de faptul că prosperitatea unei naţiuni depinde de prosperitatea fiecărui individ în parte. Cu alte cuvinte, nu am nevoie de 5 moguli în agricultură ci de 500.000 de ţărani viguroşi care să dezvolte o ţară întreagă. Nu am nevoie de o economie extractivă cum este acum, în care doar se vând resursele naturale şi activele existente. Dacă îţi vinzi tot ce ai în casă, unde ajungi, cum mai trăieşti? Este nevoie să produci, deci întrebarea care ar trebui pusă fiecărui român este: ce ştii să faci?

Un proiect minier sănătos nu înseamnă să vindem resursele pe nimic, ci să folosim noi resursele – asta înseamnă proiect valabil. Prin noi înşine!

Mina de la Roşia Montană se poate deschide şi exploata numai de către România, apelând la tehnologia clasică şi prietenoasă cu mediul, dând de lucru la toată lumea printr-o investiţie de numai 100 de milioane de Euro. Dar se vrea aşa ceva?

S-a vorbit mult despre reforma statului, a clasei politice. După 25 de ani există impresia că se urmăreşte doar o redistribuire a puterii şi dobândirea de avantaje pentru cei care o deţin.

Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de un dialog real, de o conciliere naţională. Dar aceasta înseamnă respect şi voinţa sinceră de a ajunge la un consens rezonabil. Solidaritatea nu se clădeşte la ordin ci din convingerea că soluţiile propuse sunt bune pentru ţară şi pentru oamenii ei.

— Ce înseamnă „Statul român s-a privatizat“?

— Statul român de după 1990 s-a privatizat şi nu mai poate răspunde corpului social pentru că nu mai are ce vorbi cu el decât atunci când îi cere voturile. Cine deţinea înainte de 1989 controlul informativ al obiectivelor economice a trecut din barca comunistă în cea a capitalismului extractiv, însuşindu-şi prin „privatizare“ ceea ce deţinea sub control în comunism. Şi nimeni nu spune nimic. Laşitatea conduce România!

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

— Cum vedeţi şcoala, educaţia în general? De ce nu mai contribuie aceasta substanţial la întărirea statu-

lui? Ce nivel au profesorii? Astăzi, „toţi creierelor. Au fost viciate, evident, şi universipoliticienii noştri sunt profesori“. Ce părere tăţile de stat. La Medicină, înainte de ’89, se traaveţi despre şcolile/universităţile private? gea linia sub ultimul intrat la 9,80. Acum se intră şi cu 4. Cum să mai comentezi aşa ceva?

— Educaţia înseamnă să inspiri mintea, Manuale alternative? O samavolnicie! Istoria nu să încarci capul! poporului român este cumva alternativă? GeoDascălul adevărat nu livrează infor- grafia ţării este cumva alternativă? Mama ta este maţie ci plămădeşte copilul, viaţa alternativă? Avem cumva alternative sau dileme lui, ţara şi neamul românesc. Co- cu privire la adevărurile morale? Ca să nu mai pilul este izvorul bucuriei din vorbim de implicaţiile în viaţa de zi cu zi: un care putem bea toţi, trebuie şcolar de 35 de kg trebuie să poarte în spate un prin urmare să investim ghiozdan cu manuale şi caiete alternative de 7-9 tot ce avem în tânăra kg. Dacă distrugem coloana vertebrală a copilugeneraţie a ţării. lui şi îi periclităm sănătatea putem oare invoca o Or, conducătorii coloană vertebrală şi o sănătate alternative? Dar vremelnici ai Ro- cărui agramat care conduce azi îi pasă...? mâniei au distrus Mai toţi politicienii noştri sunt „profesori“ – ţara. Iar puţinii nu de gimnaziu, nu de liceu, ci profesori univerprofesori adevăraţi sitari. De unde până unde? Pe vremea lui Spiru pe care îi mai avem au mâinile legate.

Haret, ca să obţii titlul de profesor treceai prin Şcoala românească actuală este o ruşine. Da- examene foarte dure, trebuia să înveţi pedagocă vrei să înrobeşti o ţară, îi distrugi educaţia. gie, iar la final numirea era semnată de Rege.

Aşa s-a şi întâmplat. Dacă ai educaţie perfor- Astăzi, România este ţara cu cele mai puţine ore mantă eşti, ca popor, liber. România este un vul- ţinute în afara sălilor de clasă, în muzee, institutur închis într-o cuşcă în care nu poate să-şi în- te ştiinţifice şi de cercetare etc. Interesul elevilor tindă aripile să zboare. creşte proporţional cu noutatea, la care se adau„Cum arată astăzi şcoala va arăta mâine gă varietatea formelor de predare – lucru valabil ţara“, spunea Spiru Haret în 1895. Calitatea edu- peste tot. caţiei este condiţia de bază pentru ca România să Diferenţa dintre nivelul de pregătire al elevi-şi asigure un loc în cursa civilizaţiei contempo- lor buni şi al majorităţii este imensă. România rane. Educaţia şi formarea profesională reprezin- are rate îngrijorătoare de abandon la nivel gimtă baza dezvoltării ţării, alături de întărirea fami- nazial şi liceal, cu toate că învăţământul obligaliei, pentru că avem nevoie de un pol moral. toriu este de 10 ani. Învăţământul superior scoa„Ţinta cea mai înaltă a educaţiei e să formeze te pe bandă rulantă absolvenţi interesaţi doar de caractere, iar caracterul nu este un dar, ci o sumă diplomă. Se citeşte foarte puţin. 1,5% din adolesde deprinderi tari, dobândite prin muncă“ spu- cenţi citesc cel mult 2 cărţi /an. Camera Depunea Simion Mehedinţi. Şcoala muncii, seriozita- taţilor a votat 28 de milioane de euro pentru tea şi conştiinţa lucrului bine făcut trebuie să cumpărarea de stick-uri de memorie, în condiţiiînlocuiască improvizaţia şi superficialitatea. le în care 50% din şcoli nu au apă caldă şi călduÎn orice scenariu de viitor, cheia succesului ră. Totul este absurd în România! rezidă în factorul uman, prin modernizarea acRezultatele excepţionale care mai apar sunt celerată a învăţământului, cercetării, sistemului datorate elevului, deci studiului individual, şi de sănătate, prin prevenţie. O populaţie sănătoa- nu sistemului de învăţământ, care nu favorizeasă, bine educată şi informată este chezăşia ză vârfurile, valorile intelectuale reale – ba chiar funcţionării instituţiilor democraţiei. se teme de ele. Bursele sunt acordate Numai astfel ea devine imună la în funcţie de cât de bine se fofilează intoxicare şi manipulare. studentul în sistem şi nu după capaUniversităţile particulacităţile sale deosebite. re ar trebui desfiinţate, fără excepţie. Sunt — Analizând sfertul de veac de doar o industrie de când ne-am cucerit libertatea, ce diplome fără acoputeţi spune? Am câştigat sau nu perire, urmălibertatea? Am ajuns să iubim rind doar competiţia între valori, libertatea profitul şi de a alege? Câtă responsabilitate spălarea există în sânul clasei politice?

Cornel Medrea, Refugiata Corneliu Virgiliu Medrea, 8 martie 1888, Miercurea Sibiului - 25 iulie 1964, București)

— Competiţia minţilor din Occident a fost transformată în România într-o cursă nebună după profit. Societatea s-a transformat într-una de consum, supusă unei manipulări masive. S-a înlocuit ştiinţa cu miturile şi s-a pledat pentru libertate fără responsabilitate, spre a acoperi fraudele. Sub toga câtorva profeţi din ţara asta se ascunde frauda şi manipularea cea mare.

România nu este o ţară liberă atâta timp cât presa, în cea mai mare parte, este dirijată. Mulţi şi-au vândut, pentru 30 de arginţi, şi sufletul, şi ţara.

Dacă vrei să-i înveţi pe oameni să fie liberi, învaţă-i o meserie. Or, în România nu mai sunt meseriaşi, sunt doar afacerişti.

Interviu de Ion Loghin Popescu

„Când cineva este trist, este bolnav; el are nevoie să afle de ce este bolnav, de ce este trist. Dar când cineva râde, dansează doar, este natural. Într-o societate sănătoasă acest lucru ar trebui acceptat fără nici un fel de întrebări.

Dar pentru că întreaga societate este bolnavă, și brusc o persoană începe să râdă, natural că întreaga societate indică spre acea persoană, cum că o ia razna. Nu e nici un motiv pentru care râde. Nimeni nu a spus o glumă, nimeni nu a alunecat pe o coajă de banană. Fără nici un motiv, ea continuă să râdă.

Dar dacă cineva este trist, nimeni nu spune: „Fără nici un motiv, acest om este trist – asta nu poate fi acceptat.” Aceasta este o situație ciudată.

Trebuie s-o schimbăm complet. ” (Osho)

Chiar este nevoie de o dată ca să-ţi sărbătoreşti un prieten, dar noi „ASOCIAŢIA de PRESĂ VORBA din ARDEAL”? Am onorat cuvântul dat maestrului Nedel la ultimul eveniment „Un an cu Vorba” de la sfârşitul anului trecut.

Dan Orghici: De ce avem nevoie de galerii de artă, lansări de carte, şi alte bucurii al sufletului, de ce avem nevoie de ele?

Aurel Nedel: Am venit aici la o sărbătoare a spiritualităţii româneşti, materială, aia frumoasă pe care M. Eminescu o caracterizează. Spiritualitatea are ca şi caracteristică de bază cultura, ori o cultură bună nu poate fi formată fără o şcoală de calitate, fără o educaţie, fără muncă. Este ca şi biserica fără şcoli şi spitale, există, dar nu trăieşte prin semenii săi, devine o casă.

Dan Orghici: Dar cum intrăm în această cultură, maestre?

Aurel Nedel: Spiritualitatea nu se bazează pe fapte fictive, eu mizez pe spiritualitatea individului. În momentul în care individul ajunge să fie cunoscut prin lucrările sale însemnă că a ajuns să fie o personalitate şi atunci această personalitate trebuie să fie cinstită la fel cum îi cinstim pe Eminescu, Rebreanu, Goga, Tăslăuanu, Blaga, Arghezi, Tonitza, Grigorescu, Andreescu, Luchian şi exemplele pot continua, asta este spiritualitatea!

Totul a devenit o afacere. Arta este o afacere, religia este o afacere, şcoala este o afacere, sănă-

Am rămas pe șevalet așteptând...

tatea este o afacere şi eu nu mai pot suporta. La vârsta de 84 de ani, nu mai pot suporta!

Vreau ca spiritualitatea să redevină spiritualitate. Pentru spiritualitatea acestui neam au luptat şi chiar au murit o mulţime de oameni. Ne-am născut aici şi, pentru ca spiritualitatea noastră să fie puternică, s-au războit cu incultura enorm de mulţi artişti şi literaţi Români.

Asta este spiritualitatea Românească, asta este religia noastră, trebuie să înţelegem limpede şi clar acest lucru, trebuie să înţelegem că atâta timp cât nu punem mâna pe carte rămânem jos.

De aia nici nu se mai fac şcoli, de aceea nu sunt plătiţi profesorii, de aia elevii au voie să facă ce fac la orele de curs. Ei pot chema poliţia că l-a tras dascălul de urechi, dar bietul dascăl nu se poate apăra în nici un fel de impertinenţa lor.

Se poate aşa ceva?

Pe timpul când învăţam eu nu se putea!

Lucrurile mari ale omenirii, faptele ei bune, sunt personalităţile, spiritualitatea personalităţilor. Când vom ajunge să credem în spiritualitatea personalităţilor - care nu substituie religiozitatea şi o întăreşte dând persoanei sens – atunci ne vom putea mândri şi noi ca şi francezii, ca şi nemţii, ca alţii. Pentru că avem cu ce, avem personalităţii de seamă, eu nu aş da un Grigorescu pe douăzeci de Picasso.

Grigorescu este genial, Andreescu la fel - vorbesc despre meseria mea - Luchian, Palady, Ciucurencu, şi-atâţia, şi-atâţia, şi-atâţia şi atât de mulţi alţi!

Deci, domnu’ Orghici, sunt aici de dragul Orăştiei, a personalităţilor ei, am zis că Orăştia trebuie pusă în valoare, dar nu putem face asta fără a educa, trebuie să învăţăm pe cei mai tineri, trebuie să-i facem să pună mâna pe carte, să aibă cei şapte ani de acasă şi de aici pornim la o civilizaţie, doar aceasta este linia de plutire a acestei naţiuni. Dacă nu, rămânem sclavi!

Dan Orghici: Ce credeţi că pot face eu, ce putem face noi ca să nu ajungem din nou slabi?

Aurel Nedel:

Vreau să fii un ziarist cu picioa-rele pe pământ, vreau să fii un jurnalist cu o percepţie deosebită a spiritualităţii Româneşti, vreau să fii un gazetar care să apese clapa care trebuie pentru viaţa noastră.

Dan Orghici: Dar, de unde să creezi valoare dacă nu ai de unde să o iei?

Aurel Nedel: Valoarea?

Dan Orghici: Da! Aurel Nedel: Valoarea este în fiecare dintre noi, dar trebuie pusă-n valoare această valoare.

Dacă nu o pui în valoare, ea se pierde.

Avea dreptate maestrul Aurel Nedel, valoare este în fiecare dintre noi. Astfel au întregit valoarea acestui salon de artă plastică, pe lângă lucrările maestrului (aduse de iubitorii de frumos din galeriile personale), pictorii: Georgeta Filip, Irina Ghintuială, Mircea Zdrenghea, Eugen Măcinic, Gilbert Platinca,Valentin Lădar.

Bucurii ale sufletului au fost pentru cei ce au trecut pragul Sinagogii Orăştiene picturile micuţilor artişti de la Şcoala Gimnazială „Dominic Stanca”: Varga Alexandra, Rozsa Andreea, Paşca Iulia, Giurgiu Răzvan, Bucureştean Maria, Bucea Georgiana, Barbu Ionela, Joca Manuela, Toncea Florina, Crişan Fabian, Lal Andrei, Tomuş Andreea, Borza Cristian, Mihoc Andreea, Caraşcă Ramona, Gălătuş Anca, Beldean Nadia, Popa Mihaela.

Elevii sunt din clasele VII A, VII B şi VII C, le mulţumim, atât lor cât şi minunaţilor oameni care îi îndrumă, ajutându-i să deprindă dragul pentru artă, pentru frumos. Felicitări adevăraţilor dascăli care se apleacă nu numai asupra materiilor de studiu ale cePortret în roșu lor ce deprind primii paşi spre viaţă, dar îi şi ajută să găsească drumul spre artă. Nu o să nominalizez pe nimeni de ruşine să nu uit pe cineva dar, in co rpo re , felicit toţi dascălii acestei şcoli, acesta este drumul de urmat, felicitări!

Mulţumiri tuturor iubitorilor de frumos şi, în mod special doamnei Nina Nedel (soţia maestrului Aurel Nedel), care nu doar a fost alături de noi, dar ne-a şi dat o preţioasă lecţie despre frumos!

Dan Orghici

A fost o vreme frumoasă în duminica aceea, şi cei care şedeau pe băncile din centrul istoric al Orăştiei erau mângâiaţi de razele blânde ale soarelui în timp ce ascultau - volens-nolens - slujba din catedrală.

- Nu prea înţeleg ce zice preotul; poate e de vină staţia de amplificare, poate e prea mare distanţa până la difuzoare… Acum îmi reproşez că n-am intrat de la bun început în lăcaşul sfânt pentru o audiţie mai bună, dar în primul rând din respect pentru credinţa noastră strămoşească!

Aceste vorbe au fost spuse de un bărbat în floarea vârstei, elegant şi carismatic, şi adresate unei doamne, tot în floarea vârstei şi câteva luni, ce şedea pe aceeaşi bancă cu el.

- Domnule, a replicat doamna, eu nu obişnuiesc să intru în vorbă cu bărbaţi necunoscuţi, fiindcă sunt o femeie singură şi nu vreau să fiu suspectată de imoralitate, dar limbajul dumneavoastră elevat mi-a mers direct la inimă… Sunteţi, cumva, intelectual?

Chipul bărbatului elegant şi carismatic s-a luminat de parcă atunci a ieşit soarele de după un nor.

- Proverbiala intuiţie feminină n-a dat greş nici de data aceasta! Recunosc, sunt cercetător ştiinţific şi mă cheamă George; cu cine am onoarea?

- Aurica, croitoreasă particulară. Dacă nu sunt indiscretă, la ce lucraţi acum, domnule George?

- Stimată doamnă Aurica, sunteţi o prezenţă atât de plăcută în acest peisaj, încât am senzaţia că soarele a răsărit astăzi numai pentru mine şi, cu toate că cercetările mele sunt ultrasecrete, ceva nedefinit mă îndeamnă să vă spun fără nicio reţinere că vreau să produc pe scară largă o cremă pentru mâini, picioare şi alte zone ale corpului cu circulaţia periferică slabă; pentru acest produs trebuie să încrucişez „sângele voinicului” (Nigritella rublia), o plantă care creşte în zona montană a Văii Grădiştei, cu gălbenelele (Calendula officinalis), care pot fi cultivate peste tot, că nu au pretenţii de climă şi de sol. Ţinând cont că „sângele voinicului” are un puternic miros de vanilie, pentru un al doilea produs trebuie să cultiv hibridul amintit împreună cu leguminoasele trifoliene:

despre circulaţia periferică şi despre frecvenţa şcolară Gheorghe Pitarca

trifoi alb, trifoi roşu, talpa-gâştei, borceag ş.a. care cresc din abundenţă tot pe Valea Grădiştei, şi hrănind vacile cu acest nutreţ mixt, vacile vor da un lapte vanilat, un minunat lapte de pasăre (în prima fază găluştele le vom importa din China, că vacile noastre nu-s în stare să facă aşa ceva). Laptele nici nu mai trebuie fiert fiindcă gălbenelele din compoziţia furajului sunt antiseptice! Vă imaginaţi, doamnă Aurica, cum vor da copiii fuga-fuguţa la şcoală ca să mănânce deliciosul lapte de pasăre? (În prezent mulţi copii văd negru în faţa ochilor când le dai lapte obişnuit, mai ales cei care au limbrici).

N-am făcut încă un calcul estimativ, dar am convingerea că până în anul 2030, când omul va călca pe alte planete, frecvenţa şcolară în România va creşte cu 2-3 procente.

- Să vă ajute Dumnezeu şi să ne rugăm cu toţii pentru succesul cercetă-

rilor dumneavoastră, fiindcă numai prin rugăciune putem ajunge la Dumnezeu! Să ştiţi că eu mă rog oriunde, nu numai în biserică sau aici, pe bancă, mă rog, de exemplu, şi atunci când ud florile pe balcon…

- Extraordinar! Minunat! Mă încântă elocinţa dumneavoastră şi mai că-mi vine să nu mai plec din Orăştie, să-mi continui munca de cercetare pe balconul dumneavoastră plin cu flori…

- Domnule George, eu zic să plecăm fiindcă trebuie să pun pireul la foc. Şi nici nu-mi place să fiu văzută în compania unui bărbat necunoscut…

A doua zi, când Aurica s-a întors acasă după ce a cumpărat ridichi şi brânzică proaspătă de la piaţa „Stadion”, a găsit pe masă un bilet: „Dragă Aurica, trebuie să plec fiindcă în cercetare pauzele sunt scurte şi trebuie să ştii când e momentul să te retragi! Vezi că ţi-am luat banii dintre cearşafuri, să nu răscoleşti toată casa să -i cauţi. Ce pot să-ţi spun? Când am văzut ce vitalitate zace în tine m-am gândit că ai puterea să te refaci în câţiva ani din punct de vedere financiar. Şi-apoi, de ce să ţii tu, dragă Aurica, nişte bani blocaţi între cearşafuri, în timp ce cercetările mele bat pasul pe loc?! Eu nu pot să fiu nepăsător la strigătele disperate ale semenilor mei care au mâinile, picioarele, nasurile şi alte extremităţi reci! Tu poţi? Îţi las alături o iconiţă cu Maica Domnului pe care am cumpărat-o din centrul istoric al Orăştiei de cum te-am văzut şi mi-a făcut impresia că seamănă cu tine! Te rog să primeşti din partea mea acest dar neînsemnat ca pe-o mică piedică în calea uitării. În încheiere te numesc distribuitor unic al produselor mele în frumosul municipiu Orăştie. Te sărut definitiv, George.”

Ca din senin s-a abătut asupra epistolei o aversă de lacrimi inodore, incolore şi amare.

Cercetările în acest caz au demarat rapid, iar în final, concluzia Poliţiei a fost una fără echivoc: „Indiferent câte averse vor mai fi, municipiul Orăştie va rămâne capitala culturală a judeţului Hunedoara!”

ZIUA VETERANILOR UNITĂŢII – întâlnirea trecutului cu prezentul „Istoria unei naţiuni se măsoară în ani, fapte şi oameni”

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean „Decebal” Hunedoara a organizat în data de 29 martie 2014, „ZIUA VETERANILOR UNITĂŢII”, eveniment aflat la a opta ediţie.

La strigarea catalogului au răspuns „prezent” 4 veterani de război jandarmi şi peste 50 de cadre militare în rezervă sau în retragere, care şi-au desfăşurat activitatea în unităţile de jandarmi din judeţul Hunedoara.

La această activitatea au fost prezenţi, alături de veteranii şi rezerviştii jandarmi, prefectul judeţului Hunedoara, domnul Sorin Adrian Vasilescu şi primarul municipiului Orăştie, domnul Ovidiu Bălan.

Manifestarea a debutat cu un ceremonial militar şi depunere de coroane la monumentul ridicat în memoria eroilor în apropierea Catedralei Ortodoxe „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Orăştie şi a continuat, în sala Consiliului Local cu citirea cataloagelor veteranilor de război şi cadrelor militare în rezervă şi în retragere, precum şi cu evocări ale faptelor de pe front sau din cariera militară. În cadru festiv, veteranilor de război, aflaţi la o vârstă venerabilă, le-au fost acordate Plachete de onoare. De asemenea, cadrelor militare în rezervă şi în retragere, a căror carieră militară depăşeşte 30 ani, leau fost acordate Diplome de excelenţă.

Organizarea întâlnirii dintre generaţiile de jandarmi a oferit posibilitatea veteranilor şi cadrelor militare în rezervă ce şi-au desfăşurat activitatea în structurile Jandarmeriei să rememoreze faptele de arme şi atmosfera din perioada carierei militare. Ca întotdeauna, aceste evocări au un puternic caracter emoţional, recepţionat mai ales de noua generaţie de jandarmi. Un tânăr ofiţer, absolvent al Academiei de Poliţie – Arma Jandarmi, promoţia 2012, a dorit să menţioneze la finalul manifestărilor: « Faptul că mă aflu aici, în faţa unei vaste file din istoria Jandarmeriei Române, mă emoţionează, mă însufleţeşte şi mă îndatorează în acelaşi timp. Am în faţa mea pe cei care, cu migală, răbdare, profesionalism şi cumpănită exigenţă, au pus câte o cărămidă la edificarea generaţiei noastre. Gândul de respect, recunoştinţă şi preţuire se îndreaptă în aceste momente către dumneavoastră, cei care, indiferent de perioada istorică de referinţă, v-aţi făcut datoria şi aţi contribuit la formarea şi educarea actualei generaţii de militari profesionişti ai ordinii şi ai legii în societatea românească.

Cuvinte ca onoare, datorie, disciplină, camaraderie, respect, cuvinte pe care dumneavoastră leaţi urmat de-a lungul carierei şi pe care ni le-aţi transmis, vă asigur că au rămas aceleaşi deziderate şi înalte scopuri pentru noi jandarmii de acum. » (sublocotenent Lucian Stoichiţoiu).

Expoziţie de pictură realizată de un jandarm Manifestările dedicate Zilei Veteranilor Unităţii s-au încheiat cu prezentarea unei expoziţii de pictură, unde au fost expuse lucrări pe pânză realitate de doamna plutonier adjutant în retragere Loran Margareta.

Doamna plutonier adjutant, care a lucrat în cadrul Jandarmeriei, a realizat până în prezent peste o sută de lucrări pe pânză, sticlă şi ceramică. În cursul zilei de ieri a prezentat peste 70 de tablouri în care tema principală sunt florile.

Momentul a fost pentru mulţi dintre foştii colegi jandarmi o adevărată surpriză, deoarece nu cunoşteau pasiunea pentru pictură a doamnei Loran Margareta.

Până în prezent, doamna plutonier adjutant în retragere Loran Margareta a participat la expoziţii organizate la Orăştie şi Tg. Mureş. Banii obţinuţi din vânzarea unor tablouri i-a folosit în scop caritabil, pentru ajutorarea unor familii sau a unor copiii cu nevoi materiale din municipiul Orăştie.

Compartimentul informare, relaţii publice şi cu publicul

Una dintre interesantele cărţi lansate vineri, 24 Ianuarie 2014, în sala „Orizont“ a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timişoara, este Basarabia – 200*, de Mihai Prepeliţă (născut în 19 octombrie 1947, în satul Bahrineşti**, „satul băgrinilor“, adică „al salcâmilor-de-aur“, «sat de pe graniţă, tăiat în jumătate de frontiera nedreaptă dintre români şi români» – după cum ne încredinţează autorul –, din fostul judeţ al României, Rădăuţi, astăzi, satul Bahrineşti purtând numele „cu semnificant ajustat limbii postbolşevicei stăpâniri“, Bagrinivka, din raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi-Ukraina). Înainte de a face „radiografia“ valorosrecentului „op“ semnat de Mihai Prepeliţă, bahrineanul/băgrineanul de astăzi, purtătorul unei impozante bărbi ca de patriah de Moscova („smulsă cu

mosoare/bigudiuri cu tot de la purtătorul sacru din Piaţa Roşie“, după cum mi-a declarat, în faţa „nenumăraţilor martori“, vineri, 24 Ianuarie 2014, la Tibissiara > Timişoara, cu prilejul lansării cărţilor lui şi, totodată, al sărbătoririi infinitei noastre zile de re-Unire parţială a Daciei), „scriitorgalaxie“ şi important cercetător de arhive din spaţiile valahofon, rusofon, turcofon etc., ortodox suflet/ spirit generos de ens tolstoian (după cum ni-l arată şi tabloul de mai jos, făcut de Ivan Holomeniuk), adept al propunerii mele (încă de pe când ne-am cunoscut, în 4 august 1995, la Asociaţia Istoricilor Bănăţeni) de a ne numi Ţara, ca şi anticii noştri strămoşi, Dacia, şi militant în acest sens, spre a nu mai fi confundaţi (pe „radical“ de Roma/România, români, istroromâni, macedoromâni/aromâni, meglenoromâni etc.“, de către propaganda sorosistă şi a scursorilor imperiilor evmezice/contemporane) cu aşa-zişii „rromi“ (ţigani indo-europeni), „scriitorgalaxie“ (mai întâi, poet/haijin, apoi, lirosof, romancier, povestitor, nuvelist, dramaturg, eseist, jurnalist/publicist, istoric, traducător în/din mai multe limbi, între care, pe locul I, se află limba rusă, critic literar, pictor etc.), având în „cuiul cătării de la pistolul-mitralieră“ premiul Nobel, trebuie precizat pentru Distinsului Receptor de Carte că tomul prepeliţean de sub lentila noastră, Basarabia – 200, „magnetizează neuronii de aur“, după cum s-a şi dorit, înainte de toate, printr-o serie de documente istorice autentice, asupra unui segment temporal de două secole, 1812 – 2012, din existenţa unei provincii (a unei „ţări de râuri/munţi“) din Pelasgo-Dacia > Valaho-Dacia Nord-Dunăreano-Pontică, aflată/ sfârtecată între roţile dinţate ale celor trei imperii evmezice – Imperiul Turc/Otoman, Imperiul Austriac/Habsburgic (din anul 1867, Imperiul AustroUngar) şi Imperiul Rus/Ţarist (din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, Imperiul Sovietic/U. R. S. S., sau „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste“) şi „caracatiţo-prelungirile“ lor în contemporaneitate, Basarabia, provincie ale cărei părţi reprezintă astăzi pe harta Europei „ciopârţitul“ stat evmezic-valah al Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt („rege“/„domnitor“ - scut al Întregii Creştinătăţi Valahe/Europene dintre anii 1457 şi 1504 în faţa năvălirilor mongolo-tătaro-otomane), desigur, „mereu-ciuntitul-stat“ de la împărţirile administra-

Carburantul Benzinăriile vor scumpi carburanţii, tutungeriile vor urca preţurile ţigărilor şi contorul de gaz va rula cu un tarif mai mare. Impactul va fi puternic pentru că atât carburanţii, cât şi gazul pot genera efecte în lanţ. Singurul câştigător pare sa fie Ministerul Finanţelor, care speră să încaseze mai mulţi bani.

Efectul imediat al majorării accizei pentru carburanţi cu 7 eurocenţi pe litru va fi o scumpire cu 40 de bani a litrului de carbu- schimb luat în calcul la plata accizelor. rant. Un plin de benzină va costa cu Veniturile din aceste două surse aproximativ 25 de lei mai mult. au fost cu aproximativ un miliard de Gazele naturale lei mai mari în comparaţie cu suma La 1 aprilie se vor scumpi şi gaze- colectată în prima lună a anului antele naturale cu 2% pentru populaţie. rior. Țigările Calculele finanţelor depind însă Şi pachetul de ţigări se scumpeşte de consum, care s-ar putea comprima cu până la 50 de bani de Ziua păcăleli- din cauza valului de scumpiri. lor.

Preţurile au continuat să crească şi Ministerul Finanţelor se aşteaptă în luna aprilie. Inflaţia a urcat luna la venituri suplimentare. Are un pre- trecută de la 5,25 la sută la 5,29 la sută, cedent: în luna ianuarie, colectările iar salariile multora dintre români nu din accize au fost cu 12,7% mai mari au reuşit să ţină pasul cu preţurile tot în comparaţie cu ianuarie 2013, ca ur- mai mari, în ciuda majorărilor salariamare a majorării accizei la bere şi ţiga- le şi a reîntregirii salariilor bugetarirete, precum şi a influenţei cursului de lor.

tiv-teritoriale ale Imperiului Ţarist/ Sovietic, îndeosebi, cele dintre 1917, de sub dictatorii Stalin, Hruşciov ş. a., şi până în 1991, cu „statut“ de „Republică Socialistă Sovietică Moldovenească“: (1) Republica Moldova, (2) Ukraina-de-Sud-Prut-DunăreanoPontic-Nistreano-Nipruiană şi (3) Ukraina Nord-Vestico-BucovineanoMaramureşeană. În legătură cu toponimul Basarabia ca „provincie“ (sau „ţară de râuri/munţi“) a Daciei, a Pelasgimii > Valahimii Nord-PonticDunărene, mai trebuie precizat în ciuda „djuvarienilor mancurţi“ („aberantcumanizatori“) şi a pseudoistoricilor „semănători de confuzii“ (din solda imperiilor evmezice/ contemporane): (1) desemnând deşertul/„arabia“ neamului pelasgo-valaho-thrac al besilor (dintre Carpaţii Meridionali şi Munţii Hemus/Balcani), „deşert“/„arabie“ (chiar oximoronică, nord-ponticdunăreană, „harap-albie“) de pe hărţile antice/ evmezice, peste secolul al XIX-lea şi până dincoace de primul deceniu al secolului al XX-lea, toponimul pelasg > valah, Basarabia, este grafiat Bessarabia, după cum se vede şi pe harta întocmită în anul 1716, de enciclopedistul prinţ/domnitor Dimitrie Cantemir, pentru Descriptio Moldaviae..., (infra, harta. I); când se „retrage în mare măsură“ deşertul de la Dunărea de Jos, de prin dreptul Bechetului/ Dăbulenilor, către nord-est, persistând şi astăzi în Dacia Nord-Pontică de pe Nistrul/Niprul Inferior, toponimul Bessarabia > Basarabia, fireşte, îşi „restrânge aria semantică“ şi, ca provincie a Valahimii, a desemnat / desemnează marea parte din „Moldova Inferior“ / „Moldova / Ţara de Jos“;

Harta I: Tabula geographica Moldaviae, 1716, de D. Cantemir.

Lista scumpirilor de Ziua Păcălelii! În luna aprilie, cel mai mult s-au scumpit cartofii. Preţul unui kilogram de cartofi a crescut cu aproape 16 la sută de la sfârşitul anului trecut şi 2 la sută doar în ultima lună. Şi la energie electrică s-au înregistrat creşteri de preţuri, peste 10 procente. În topul scumpirilor mai găsim şi fasolea, fructele, dar şi ţigările.

Totuşi, s-au înregistrat şi ieftiniri.

Cel mai mult a scăzut preţul ouălor, cu peste 23 la sută. A scăzut preţul biletelor CFR, cu patru procente. Şi uleiul a fost mai ieftin faţă de luna decembrie a anului trecut, însă diferenţa nu este semnificativă.

Preţurile au crescut uşor faţă de luna martie. Cu toate acestea, guvernatorul BNR Mugur Isărescu se aşteaptă ca inflaţia să se reducă până la finalul anului. BNR a redus prognoza de inflaţie pentru acest an de la 3,5 la 3,2 la sută.

Salariile nu țin pasul cu prețurile Salariile multora dintre români nu au reuşit să ţină pasul cu creşterea preţurilor din ultimul an. În jumătate din judeţele ţării nici măcar cu salarii-

le majorate oamenii nu au putut ţine piept scumpirilor.

Cei mai afectaţi au fost locuitorii din judeţul Timiş. La sfârşitul lunii ianuarie, aceştia au câştigat în medie doar 1.526 de lei, cu 8,3% mai puţin decât în aceeaşi lună a anului trecut. În acelaşi interval de timp, preţurile au crescut cu şase procente la nivel naţional. Practic, timişenii au pierdut de două ori. În Giurgiu, salariul mediu era în ianuarie cu 5,7% mai mic decât în urmă cu un an. Lefurile au scăzut şi pentru locuitorii din judeţele Alba, Buzău, Ialomiţa şi Vrancea. Ce-i drept, scăderile au fost de sub 1 la sută.

Au fost şi români ale căror salarii au crescut peste inflaţie. Aradul conduce în topul creşterilor, cu 14,8 procente. Câştiguri anuale mai mari au avut şi cei din Hunedoara, Teleorman şi Bistriţa-Năsăud, de peste 11%. În ultimul an şi majorările de salarii din Argeş şi Cluj au acoperit creşterea preţurilor.

La nivelul întregii ţări, însă, locuitorii din jumătate dintre judeţe au ieşit pe minus în ultimul an.

COLȚ DE SPIRITUALITATE

Sfinții dintre noi. Părintele Arsenie

Luiza Popa Arsenie Boca este cunoscut drept Sfântul Ardealului, fiind considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români. Pentru convingerile sale religioase, preotul Boca a fost arestat și torturat de fosta Securitate, alungat de la mănăstire, devenind unul dintre martirii regimului comunist. „Ultimul sfânt al românilor", „Sfântul Ardealului", sau „Biciul lui Dumnezeu", așa a fost supranumit părintele care a marcat monahismul românesc, aducând alinare în suflete și fascinând mulțimile cu darul său de-a ști totul despre fiecare credincios pe care îl privea în ochi.

Astăzi, Arsenie Boca este pentru mulți o icoană vie, un sfânt.

Minunile părintelui Arsenie Boca, duhovnicul care s-a teleportat din închisoare pentru a merge la înmormântarea mamei sale La 29 septembrie 1910, în Vața de Sus, în județul Hunedoara, se năștea Zian Boca, fiul lui Iosif Boca și al Cristinei. 19 ani mai târziu, în curtea Liceului „Avram Iancu”, din Brad, șeful de promoție al absolvenților din acel an, același Zian Boca, planta, în cadru festiv, un gorun ce avea să se numească, prin hotărârea tuturor, „Gorunul lui Zian". Îi uimește pe toți prin frumusețea sa sufletească și asceza sa. Rămas orfan de tată, despre care spunea că l-a bătut „ca să nu mai pierd timpul”, tânărul Boca mărturisește că avea înclinații spre „științele pozitive”. Ar fi vrut să urmeze studiile pentru aviație, dar, din cauza sărăciei, a renunțat.

Așa că a biruit „înclinația contemplativă”, iar în 1929 s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu. După absolvirea Academiei din Sibiu, Mitropolitul Nicolae Bălan îl trimite, cu bursă, la Școala de Belle Arte din București, pentru a se pregăti ca pictor bisericesc. Tot aici va urma și studii de medicină, dezvoltând o pasiune pentru științe, ce-l va cuceri până la moarte. Încă din timpul studenției i se spunea „Sfântul”.

Hirotonit diacon în 1935, iar în 1938 termină Belle Arte. Anul următor este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan în Sfântul Munte Athos, pentru a deprinde viața călugărească. A stat acolo trei luni, iar acolo ar fi dat de un duhovnic aspru, care i-a zis: „Mă, tu nu ești în stare de nimic! Nici la măturat nu ești bun!”. Tânărul și-a spus în sinea lui: „Aici e de mine, la ăsta stau!”.

Amintindu-și relația cu primul său duhovnic, Boca avea să exclame mai târziu, întrebat cum ar trebui să fie un călugăr: „Măi, nu toți cei din lume se prăpădesc, nici toți cei din mănăstire se mântuiesc... Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugărești... De vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!”.

Darul vederii, la Muntele Athos La Muntele Athos a primit și darul vederii. Îi apare Fecioara Maria, care îl poartă prin văzduh, în mijlocul unui munte unde se afla un mare sfânt rus, Serafim de Sarov. Urcă apoi în munte timp de 40 de zile, postind și rugându-se și primind inițierea spirituală de la acest mare sfânt rus.

Revine în țară îmbogățit cu experiențe minunate și intră în obștea Mănăstirii Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, din 1940, este tuns în monahism, primind numele Arsenie. „Aici m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot”, mărturisea Arsenie Boca. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbându-i înfățișarea.

Rapid, faima părintelui Arsenie Boca se răspândește în întreaga țară, devenind simbol al Sâmbetei de Sus. Faima sa s-a datorat în bună măsură trăirii cu consecvență a regulilor cele mai aspre ale monahismului. Tot mai mulți oameni vin să îl vadă și să îl audă pe „Sfântul de la Sâmbăta”, pe cel renumit ca mare duhovnic.

Prigonit și întemnițat de Securitate Este arestat, pentru prima dată, sub suspiciunea de legături cu legionarii, în 1945. Dar este eliberat în absența unor dovezi clare. În mai 1948, este din nou arestat și anchetat, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.

Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948, pentru a-l proteja. Securitatea continuă să îl hărțuiască, iar la 10 ianuarie 1951 este arestat din nou și dus la Ocnele Mari.

Datorită influenței pozitive asupra deținuților, este trimis la șantierul Poarta Albă din cadrul șantierului deschis de regimul comunist pentru Canalul Dunăre Marea Neagră.

însă chiar după prima arestare a sa. Se spune că, într-o noapte, monahul a fost scos din celula unde se afla, în arestul Securității de la Hațeg, de doi milițieni brutali. Cei doi l-au luat de subsuori, pe sus, în timp ce îl insultau și îl batjocoreau. Părintele i-a iertat, dar mâna dreaptă a unuia și mâna stângă a celuilalt, adică exact cele care l-au atins, s-au uscat în scurt timp. Milițienii au rămas infirmi pe viață. Mulți credeau că minunile părintelui Arsenie Boca se săvârșeau prin foc, iar cine îl atingea cu dușmănie, era ars de para focului Dumnezeiesc.

Este eliberat, dar pentru scurtă vreme. Prigoana continuă, astfel că, de Rusalii, în septembrie 1955 este din nou anchetat și arestat. Securitatea nu reușește să îi găsească o vină, pentru a-l închide mai mult timp. Așa că este pus în libertate și se întoarce la Prislop. În 1958, după impunerea unui nou regulament monahal, părintele Arsenie Boca și stareța Zamfira Constantinescu sunt nevoiți să părăsească mânăstirea, iar maicile sunt obligate să intre în lume. Mănăstirea devine cămin de bătrâni până în 1967.

Din acest moment și până la moartea sa, în 1989, nu mai are voie să poarte haina călugărească. Patriarhul Iustinian reușește însă să îl aducă la atelierele de pictură ale Patriarhiei.

Pentru a scăpa de teroarea regimului comunist de oamenii Securității, părintele Arsenie acMinunile din închisoare șiceptă să lepede haina duhovnicească și să o îmAici a avut loc minunea prin care părintele a brace pe aceea de mirean. Nu însă fără a renunța reușit să „iasă” prin zidurile temniței, pentru a fi la stilul auster de viață trăit în mânăstire. prezent la înmormântarea mamei sale. I se dau Profețiile de pe zidurile trei ore liber, timp în care pur și simplu dispare, gardienii dând alarma. La exact trei ore revine Bisericii Drăgănescu și, chestionat fiind de cei care îl păzeau răspunTimp de 15 ani, din 1968 până în 1983, pe de că a fost la înmormântarea mamei sale. Gar- zidurile Bisericii Drăgănescu, de lângă Bucudienii au sunat acolo și li s-a confirmat prezența rești, părintele pictează predicile pe care obișnula înmormântarea mamei. Care avusese loc la ia să le țină, în fața a mii de credincioși, la SâmVața de Sus, la câteva sute de kilometri de locul băta de Sus. Iar duhul profetic al părintelui se unde părintele era închis. regăsește în toate creațiile sale de pe zidurile Se mai spune, pe baza mărturiilor supravie- bisericii. După terminarea picturii de la Drăgățuitorilor temnițelor comuniste, că ușa celulei nescu, se retrage la Sinaia, alături de fosta obște sale se deschidea în fiecare noapte, astfel că un de la Prislop, scrie ziuanews.ro. gardian trebuia să stea permanent în fața ei. Se La 29 septembrie 1989, maiorul de securitate spune că dispărea pur și simplu, întorcându-se Cocârlea Constantin propune scoaterea din suspre dimineață. pravegherea informativă a ieromonahului ArsePreotul Viorel Trifa a povestit ce știa de la nie Boca. La 28 noiembrie 1989, părintele Arseun fost gardian, angajat la una dintre închisorile nie Boca trece la cele veșnice. la care fusese deținut Boca. „I-au spus părintelui A fost înmormântat, după dorința proprie, să le spună ceva despre Dumnezeu, ca să-i facă la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, prosă creadă. Și părintele le-a spus că la al doilea rocind că aici va fi loc de pelerinaj. Mormântul rând de porți ale închisorii, se află două femei. părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop reLe-a descris, cu lux de amănunte, ce avea fiecare prezintă în prezent unul din importantele locuri în desagă. Cei doi gardieni au fugit și le-au sco- de pelerinaj din țară, zeci de mii de oameni vetocit femeilor în saci. La întoarcere, au reclamat nind în fiecare an aici, pentru a se ruga la Sfânla conducerea închisorii că printre deținuți se tul Ardealului, una dintre marile figuri duhovaflă un părinte care vede prin ziduri.” nicești.

Primul mare semn dumnezeiesc s-a arătat Sursa: http://www.obiectiv.info/

Vocea ce răsună din tunetul vieţii

Ar trebui desigur, fără nicio îndoială şi categoric, să încep o altă viaţă, să reiau aceleaşi greşeli, să repet la infinit sau să fie o infinitate de repetiţii, viaţa trăită (mai exact târâtă) în cotidian. Exist prin fiecare respiraţie a timpului, atât cât să nu modific o existenţă pregătită cu de-amănuntul şi până la urmă dată pentru altcineva. Trăiesc fiecare dimineaţă departe de ceea ce sunt, vreau să fiu, atât, pur şi simplu să fiu. Dansez un vals care nu mi se potriveşte, port încălţări care nu-mi aparţin, sunt exact ceea ce nu am vrut.

De ce mi-aş dori să continui să respir aerul altei persoane?

Oglinda, aceea în care zi de zi privesc un chip, nu este a mea. Nu exist într-o tăcere ce nu mai are limita interogaţiei, nu exist în acea lume părăsită de sinele, mereu prezent în contextul existenţei, cu micile scăpări când e, fără a fi închis vreodată într-o colivie, dus departe.

Sunt, am o voce, răcnesc din toată fiinţa către acel univers bazat pe dileme contrafăcute în laboratoare de vieţi.

Mai putem să ne numim oameni? Să zicem că da, că nu, – oricum am greşi.

Mai avem curajul să strigăm către acea nepăsare ajunsă-n vârf de piramidă umană ?

Mai putem spera în corectitudinea societăţii burgheze (nu că n-ar fi chiar culmea)? Întrebări, întrebări, întrebări….

Ce sunt eu?

Cei care lucrează-n mari corCine sunt eu? poraţii, nu mai există ca fiinţe, De ce am venit în această călăsunt doar un număr, nimic torie fără mine? mai mult. Noi ceilalţi, ce trăim De ce m-au transformat în acel în bazele de date ale unei inrobot uman fără simţuri? stituţii de stat, rămânem doar Cât de înţeleaptă poate fi umaun CNP. nitatea în sine ?

Trist, uităm să revenim la naToate acestea şi un refuz de a tura ce ne-a crescut ca producreşte peste orizontul tăcerii… se finite umane, nu ca o cifră * permutată de la un număr la Departe, dar tot mai aproape altul.

Claudia G. Marcu de acel ecou convergent, reîntors Exist, sunt acea voce răstignită în peisajul ce se desface-n bancnote umane, pe un cer prizonier al tăcerii. rămân implorând absenţa, statornică-n preAvem libertatea de a alege, dar ce mai puzent, să nu-mi trezească spiritul rănit de vocale tem alege când suntem constrânşi de factori prefăcute. externi să fim sclavii propriilor necesităţi, ai Mă hrănesc cu memorii… propriilor vicii.

Beau, din pahare de carton, fericirea amAm uitat până şi să iubim, iar când să zicem prentată la superlativ. că iubim, de fapt totul devine materie impură, Strivesc între degete bucata de pământ ră- totul se rezumă la un anumit statut social, la o masă de la strămoşii ancoraţi în fericire, nero- anumită valoare în cont. botizaţi, care nu au cunoscut ecuaţia numereOmul? Există doar pentru a se supune unor lor vii. legi de mult stabilite.

Da, suntem o cifră, un cod numeric personiSă existe pentru el? Este un mit. ficat prin umila prezenţă.

«Oraşul mic te fură-ncet» Viteazul din Răchiţele, Emil Boc – un fel de Sancho Panza ardelean – s-a deplasat la Bucureşti cu a sa « gardă elveţiană » strînsă de prin primăria Clujului şi de la UBB, ca să-l apere pe « papa » Băsescu în lupta sa neobosită cu mogulii şi cu tot felul de mitici periculoşi, dar mai ales cu bugetul statului. Clujul pare să-şi trăiască ora lui de glorie : are un prim-ministru! Oare aşa stau lucrurile? Fără complezenţă, trebuie să remarcăm că Transilvania nu are nici un ziar în limba română care să poată fi citit de toţi locuitorii săi. La Cluj, spre deosebire de Iaşi, nu există o editură care să răspîndească gîndirea şi simţirea ardeleană pe tot teritoriul locuit de români, pînă departe în Bucovina şi în Basarabia sau în Timoc, sau printre românii răspîndiţi în lume.

Universitatea din Cluj e foarte mare şi are un rector foarte important – cel mai important! –, Andrei Mar-

ga, dar nimeni nu ştie pe ce loc, 1000 sau mai jos, se clasează această universitate pe glob. IMF-ul a reuşit să-şi facă un nume şi adună studenţi străini. Poate doar Banca Transilvania, care îşi are în continuare sediul central la Cluj, să fie o instituţie ce impune respect, lucru important în aceste vremuri de criză. Nu e mai puţin lipsit de interes faptul că, la începutul crizei, primii care şi-au retras banii din această bancă au fost clujenii înstăriţi. Banca s-a bazat în acele momente dificile pe banii bucureştenilor.

Frumoasă probă de patriotism local!

Fostul oraş cochet din inima Transilvaniei pare să fi devenit un Galaţi sau o Hunedoară a Europei bogate şi civilizate. Ceea ce nu e neapărat rău. Întreprinderi ca Nokia pompează sînge proaspăt în economia locală, dar parcă oraşul ar fi putut să aibă o altă traiectorie.

Povestea continuă. Şi dincolo de poveste… În urmă cu ceva vreme, de parcă vremea ar conta-n poveşti, scriam despre Edy Moţăţăianu, cum car putea începe un calendar cu întâmplări grozave.

Scriitorul şi actorul sunt de-o seamă dacă nu chiar identitatea îi bântuie până la identificare. După ce am învârtit zânele, copiii de sub braţul lor şi penele care erau de aşteptat pentru un anumit secund al pământului învârtindu-se, am zis că asta e. O experienţă poate netrăită când eram copil, pentru că numi ajungea timpul, mă sfârteca-ntre literele din alfabet şi matematica de stare, nici măcar de fond.

A venit bunul prieten căruia copilăria i-a rămas precum cristalul dintr-o lacrimă, undeva pe o geană

Iar pentru meP. S. (anul 2014) Ar trebui să diocritatea destinului său de astăzi, aduc o completare despre Orăştie, e ridicol să mai dai vina pe ma- dar, din prea mult drag de oraşul ghiari. În acelaşi sens, susţinerea nostru, mai bine mă abţin. echipei de fotbal U Cluj, un mit din vremuri revolute are ceva trist şi neputincios. Deocamdată, şi probabil pentru încă multă vreme, oraşul Cluj-Napoca nu e decît capitala juOraşul mic te fură-ncet deţului Cluj, la fel cum oraşul GaCu ale lui tăcute strade, laţi e capitala judeţului Galaţi sau Cu oameni proşti, dar cumsecade, Oradea, capitala judeţului Bihor.

Ce nici nu ştiu că sunt poet.

Dar, dincolo de evidenţa că un oraş cu 300 000 de alegători nu e Cu centrul intim şi cochet, capabil să propună un ziar regional Şi fără case cu arcade ; sau o editură care să iradieze naţioOraşul mic te fură-ncet nal, Clujul n-a fost capabil să nască Cu ale lui tăcute strade. nici măcar un amărît de partid politic cu un proiect mititel pentru ArPrin umbra parcului discret, deal.

Nu se strecoară mascarade Al. Macedonski nu a scris RonŞi nu s-aud în el tirade delul oraşului mic pentru Cluj. Eu Despre-al politicei secret. – îl propun la lectură numai ca semOraşul mic te fură-ncet. nal de alarmă.

Petru Romoşan - Bucureşti, 2009 Al. Macedonski (1854-1920)

de suflet. Întâi a fost… povestea dintâi, despre care o voce departe-mi aduce aminte că e chiar dintâi – şi chiar vie fiind. Era „Minunea din Ţara Visurilor”, un fel de cuprindere în care basmele revin pe făgaşul lor îngeresc… Atunci am spus foarte multe, am încercat chiar să definesc până aproape de a justifica gestul cuiva spre o deschidere aparte.

Acum, tocmai ce m-a intersectat „Prinţul Degeaba”, aşa şi-a zis el, fără a vrea să-mi explice consonanţa; mă gândesc că numai Zâna lui o fi ştiind. Încă sunt destul de tânăr pentru a citi poveşti; şi destul de bătrânesc în fire, pentru a chicoti pe la colţurile poveştilor. Le citesc, îmi vine să le recitesc dar mi-e teamă nu car(t)e cumva să le rescriu…

Daniel Marian

Rondelul oraşului mic

Invenţia medicilor de la Spitalul „Sfântul Ioan” din capitală a fost premiată cu aur în 2010 la Salonul Internaţional de Inventică de la Geneva. Această invenţie, prin care, pentru dializă este folosit propriul organism, respectiv peritoneul, a primit brevetul naţional, iar în scurt timp vor începe testele clinice. „Suntem foarte bucuroşi. Am primit deja brevetul naţional pentru invenţia noastră şi în această lună vom începe testele clinice în Spitalul Sfântul Ioan. Totodată, împreună cu alţi nouă profesori, vom depune documentaţia în vederea obţinerii unui brevet internaţional pentru această invenţie”, a declarat agenţiei Mediafax profesor doctor Alexandru Ciocâlteu. În urmă cu un an, profesorul Alexandru Ciocâlteu (foto), de la Spitalul „Sfântul Ioan” din Bucureşti, împreună cu doi tineri colabora-

introduse laparoscopic două microechipamente, unul pentru a produce urina, iar celălalt pentru a elimina lichidul prin vezică. „N-am crezut că această invenţie, care ar reduce costurile de zece Alexandru– Ciocalteu ori, va aştepta aproape un an sponsori pentru a începe studiile. Poate că invenţia deranjează o afacere mondială de peste 65 de miliarde de Euro tocmai prin scăderea preţurilor de zece ori. O invenţie premiată cu aur la Geneva, dar faţă de care marile companii producătoare de rinichi artificiali şi materiale de dializă nu arată un interes deosebit. Este soarta multor invenţii excepţionale ale cerce-

DIALIZĂ FĂRĂ APARAT tori, doctorii Cristina David şi Alexandru Ionel Checheriţă, au inventat o metodă revoluţionară de dializă, peritoneofiltrarea. „În această metodă este folosit peritoneul ca membrană de dializă, nemaifiind nevoie de aparat. Mai concret, dializa o face organismul. Deşi preţurile pentru tratament ar scădea de zece ori, puţini sponsori au fost dispuşi să susţină financiar invenţia”, a mai spus profesorul Ciocâlteu.

De fapt, intervenţia echipei medicale constă în a produce urină prin stoarcerea sângelui din vasele peritoneului. Medicii folosesc chirurgia laparoscopică pentru a produce hipertensiune în vasele din peritoneu, care elimină urina fiziologic, prin vezica urinară. Prin acest sistem sunt

FARMACIA VERDE CRUŞIN (Rhamnus frangula) Cruşinul face parte din familia Rhamnaceae, fiind un arbust indigen cu frunze lat-eliptice lucioase, cu marginea întreagă şi flori mici, albeverzui, grupate în buchete. Fructele sunt mici, sferice, verzi la început, apoi roşii şi violet-negricioase atunci când ajung la maturitate. Originar din Europa şi Asia, a fost introdus în America de Nord de-abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Canada fiind naturalizat cu aproximativ 100 de ani în urmă. Creşte la câmpie, pe dealuri, în păduri de luncă, zăvoaie, pe malul apelor şi mlaştini, sporadic în regiunile montane. Se mai numeşte crasici, lemn câinesc, patachină, sălbiş.

Contribuie la accelerarea tranzitului intestinal, putând fi asociat cu medicaţia antihelmintică.

Precauții: Nu se administrează în cure prelungite, datorită instalării obişnuinţei. Tratamentul se efectuează pe perioade de 14 zile, cu pauze de minim 10 zile între cure.

Nu se asociază cu alte medicamente orale (cu excepţia antihelminticelor) deoarece, împiedică absorbţia acestora, accelerând tranzitul intestinal.

REACŢII ADVERSE: pot apărea: disconfort abdominal, colici intestinale, diaree; urina poate fi colorată în roşu.

Contraindicații; Abdomen acut chirurgical, obstrucţie intestinală, afecţiuni inflamatorii ale intestinului, boala Crohn, colită ulceroasă, apendicită, hemoroizi, sarcină, alăptare, copii sub 14 ani.

Produsul poate fi găsit în farmacii şi magazine sub marca: DACIA PLANT

Horoscop

BERBEC 21.03-20.04: Această săptămână se afla sub aspectul finanţelor mult restrânse din bugetul dumneavoastră. Deşi se pare că totul decurge liniştit veţi avea o şansă să vă puneţi la punct noi contracte de afaceri sau să vă stabiliţi o tactică de economisire a banilor. Fie ca renunţaţi la reîmprospătarea garderobei, fie că nu mai cheltuiţi prea mult pe cosmetice şi produse pentru relaxare, se pare că acum conştientizaţi mai mult situaţia.

TAUR 21.04-21.05: În sfârşit, la serviciu veţi obţine promovarea la care visaţi de ceva vreme, iar în viaţa de cuplu partenerul va propune o mică excursie unde să vă relaxaţi după atâtea zile încordate. Dacă vreţi să vă îmbunătăţiţi relaţia trebuie să fiţi mai concilianţi.

GEMENI 22.05-21.06: Încercaţi să acordaţi mai multă atenţie problemelor care va stresează. Vi se iveşte şansa de a vă exprima talentele cu care natura v-a înzestrat şi asta poate constitui un nou început. Nu vă pierdeţi prea uşor răbdarea. Veţi reuşi să găsiţi puntea ce vi se pare deocamdată ascunsă într-o ceaţă deasă.

RAC 22.06-21.07: Un prieten va cere o favoare şi nu vă este chiar imposibil de realizat însă nu vă obligaţi decât în cazul când la mijloc sunt interese ce înclina balanţa spre dumneavoastră. Dacă în ultima perioadă par să se fi înmulţit problemele conjugale iată că a sosit timpul să le şi rezolvaţi. Acţionaţi acum!

LEU 22.07-22.08: Cei dragi se arata înţelegători atunci când îi trataţi cu răceală. Se pare că doar relaxarea şi meditaţia vă pot scăpa de tensiunile acumulate. Încercaţi în fiecare zi să le acordaţi tuturor atenţia şi respectul pe care îl merită. Veţi vedea că atmosfera se schimbă imediat şi parcă şi dumneavoastră nu mai sunteţi atât de „ţepoşi”.

FECIOARA 23.08-22.09: Munca este întotdeauna importantă pentru dumneavoastră. Pentru cei care doresc săşi continue studiile sau să înceapă noi proiecte iată că în această săptămână este momentul potrivit să înceapă. Nu

va mai pierdeţi timpul cu discuţiile inutile şi concentraţi-vă doar pe sarcinile ce trebuiesc rezolvate.

BALANŢA 23.09-22.10: Ascultaţi şi sugestiile Casandra primite de la oamenii care va admira. Se dovedesc a fi utile mai ales dacă vă hotărâţi să vă mai luaţi un job. Aveţi potenţialul necesar să faceţi faţă unei noi slujbe, chiar dacă asta nu înseamnă că vă angajaţi cu normă întreagă. Totul este să vă organizaţi mai bine.

SCORPION 23.10-21.11: Sunteţi prea stresaţi şi nu veţi permite colegilor de la serviciu să glumească prea mult pe seama dumneavoastră.

Sigur că vă simţiţi un pic încurcaţi de postura aceasta. Vă veţi reveni curând şi vă veţi relaxa.

Un cadou surprinzător primit de la un bun prieten vă va încălzi inima.

SĂGETĂTOR 22.11-21.12: Profitaţi din plin de favorurile pe care vi le fac astrele şi nu veţi regreta. Ar trebui să fiţi mai binedispusi decât de obicei şi să faceţi faţă sarcinilor care vă plictisesc. În weekend, pentru unii dintre nativii acestei zodii, romantismul nu sună promiţător.

CAPRICORN 22.12-19.01: Săptămâna aceasta se afla sub auspiciul proiectelor creative pe termen lung dar şi a satisfacţiei venite mai ales din sânul familiei. Cei de acasă vă ţin la curent cu toate noutăţile şi nu sunt puţine. Concentraţi-vă pe sarcinile de rutină pentru a nu uita ce vă poate afecta mai târziu.

VĂRSĂTOR 20.01-18.02: Relaţiile, socializarea şi tranzacţiile în afaceri, iată cam ce va preocupa în aceste zile.

Fiţi mereu în gardă dar nu daţi frâu liber banilor care zboară cam repede din portofel. Petreceţi mai mult timp alături de cei dragi pentru a vă coordona mai bine cu aceştia.

PEŞTI 19.02-20.03: Aţi cunoscut pe cineva ocazional şi trebuie să îndrăzniţi să spargeţi gheaţa dacă doriţi să legaţi noi prietenii. Nimic nu pare să vă stea în cale atunci când vreţi să realizaţi ceva. Uneori, nerăbdarea va determina să luaţi decizii pe care apoi le regretaţi. Mai bine ascultaţi-i doar pe cei bine intenţionaţi

02.04-08.04

tătorilor români”, a spus profesorul Ciocâlteu.

Potrivit profesorului Ciocâlteu, doar inginerul român Florin Nuţă, de la General Turbo SA, a oferit o sponsorizare de 80.000 de lei pentru demararea studiilor experimentale. În echipa medicală constituită în acest scop, profesorul Alexandru Ciocâlteu a cooptat un gastroenterolog - conferenţiar doctor Ion Dina, doi chirurgi - Mircea Litescu şi Rubin Munteanu, un urolog - Victor Cauni, şi un specialist de la Catedra de Chirurgie a Facultăţii de Medicină Veterinară - prof. dr.

Alin Bartoi. „Studiile făcute anunţă un eveniment în lumea medicală, deoarece s-a dovedit că peritoneofiltrarea este o metodă viabilă, ce permite nu numai scăderea costurilor acestui tratament, dar şi o îmbunătăţire evidentă a calităţii vieţii bolnavilor din dializă”, a mai spus profesorul Ciocâlteu. În România există aproape 10.000 de pacienţi dializaţi pentru insuficienţă renală cronică, iar costul terapiei pentru aceşti bolnavi, suportat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), depăşeşte 100 de milioane de Euro pe an. „Companiile ar avea de câştigat dacă ar accepta acest procedeu revoluţionar pentru sănătate”, a încheiat profesorul Ciocâlteu.

Sursa: http://www.gandul.info/

De ce?

De ce se aşează furculiţa în partea stângă pe masă dacă majoritatea oamenilor folosesc furculiţa cu mâna dreaptă?

Dacă majoritatea oamenilor folosesc furculiţa cu mâna dreaptă de ce atunci aceasta se aşează pe partea stângă a farfuriei pe masă?

Răspunsul la această întrebare este destul de simplu. Până ca furculiţă să îşi apariţia pe masă prin jurul secolului unsprezece, singura ustensila pentru mâncat era cuţitul. Acesta era utilizat pentru a tăia manacarea şi a o aduce la gură cu mâna dreaptă. Aşa că deoarece locul din dreapta deja era ocupat furculiţei i s-a alocat singurul loc disponibil, cel din stânga.

Cu toate că în momentul de faţă furculiţa reprezintă un lucru extrem de comun, aceasta nu a fost foarte populară în Europa până în secolul 18 respectiv secolul 19 în America. În anii 1600 era destul de potrivit ca un musafir să îşi aducă la cină propria furculiţă şi lingură.

chidă toate sistemele electronice de comunicare din acest centru. Mai mult de atât, Boeing susţine că testul a fost atât de bun, încât până şi camera amplasată pe avionul care a Arma viitorului care constă într-o rachetă ce lansat rachetă şi trebuia să filmeze lansează atacuri pe cale electromagnetică a fost procesul s-a închis. testată cu succes, în premieră, de către compabomba nia Boeing. Aceasta este capabilă să lase un în- Din motive de securitate Boeing treg oraş fără curent electric sau sisteme de co- nu a făcut public niciun material municaţie. video din timpul testului.

Bomba. „Această armă deschide o nouă Cercetătorii în domeniul armamentelor au eră. Putem lovi orice ţintă dorim cu reuşit să creeze o armă care poate fi folosită în ajutorul acestei rachete. Cunoaştem toate capaviitor pentru a pune la pământ orice sistem de bilităţile armei şi ne dorim să reuşim implecomunicaţie din lume bazat pe electricitate. mentarea ei cât mai repede. Foarte multe ţări Cu ajutorul unei rachete ce poate fi lansată din ziua de astăzi depind de curentul electric dintr-un avion, clădiri guvernamentale sau cen- pentru comunicaţii şi multe alte procese, aşa că tre de comunicaţii pot fi complet afectate de arma chiar îşi are rostul”, a declarat Keith Colecâmpul electromagnetic pe care racheta îl tran- man, managerul în cadrul programului de tessmite. Cercetătorii care au inventat racheta tare a rachete, conform sursei citate. susţin că această armă nu afectează în niciun fel CÂTE CEVA DESPRE TESLA: sănătatea oamenilor, scrie Daily Mail în ediţia MARELE SAVANT Nicolae Tesla (Nikola să electronică. Se crede că această rachetă şi sisTesla, 1856-1943), considerat de canalul Discotemul ei sunt suficient de puternice pentru a very ca fiind unul dintre „cei mai mari 100 de reuşi să penetreze buncărele subterane din americani”, este geniul sub care stă dezvoltarea Iran . Cu toate acestea, experţii se tem că, ajunactuală a omenirii.

El a fost un mare vizionar, să în mâinile cui nu trebuie, arma poate produmulte din ideile sale nefiind înţelese nici astăzi ce pagube semnificative. Compania Boeing a şi constituind o permanentă sursă de dispută testat această rachetă în Utah, Statele Unite ale între marile puteri.

Americii, unde a fost lansată asupra unui centru de antrenament. Testul a fost catalogat Ciudatele schimbări de climă şi cutremure drept un succes, deoarece arma a reuşit să în- care s-au constatat în ultima vreme sunt consi-

Invențiile lui Tesla încep să apară (1)

Vând: urgent: Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare, curte și grădină în localitatea Aurel Vlaicu, nr. 10 Info: 0726.724.192

Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând grădină.

Preț negociabil Info: 0721.428.136 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

derate rezultatul unor aparate care au la bază descoperirile acestui mare inventator. Tesla a ajuns la concluzia că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. În primăvara lui 1898, Tesla demonstrează public dirijarea prin radio, la mare distanţă, a unui vas fără echipaj. De numele său se leagă celebrul experiment Philadelphya şi primul contact cu alte civilizaţii, savantul recepţionând din spaţiu un semnal radio repetat. Pentru această descoperire a fost ridiculizat de contemporani.

Tot lui îi datorăm şi primul sistem de comunicaţie wireless, primii roboţi, prima telecomandă, ideea de vehicul cu decolare verticală ş.a. Tesla a propus o schemă care arăta ca un science-fiction: un sistem global de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean; pentru a transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, a securiza comunicaţiile militare, şi care transmitere de imagini în orice colţ al lumii. „Când comunicaţia fără fir va fi aplicată pe scară largă, pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil să răspundă în oricare colţ al său”. Această viziune a să nu a fost realizată nici astăzi, la peste 60 de ani de la moartea sa.

Nici marile sale realizări privind transmiterea energiei electrice fără fire nu au fost puse în practică. Mileniul acesta este fără îndoială mileniul Tesla.

Pierdut: Vând: apartament 2 camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 Info: tel. 0765.889.595 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând: garsonieră: str. Pricazului, bl. 57 Info: 0722.217.181 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ

Produs marca: Ferma Crăciunescu (0254 245 868).

Certificat constatator nr.

39687/04 .08.2008, emis pentru activități desfășurate la sediul social și la terții, pe firma Radu Teodor, instructor auto PFA. Le declar nule!

CASETA REDACȚIONALĂ Fondator, redactor șef, layout :

Dan Orghici

EDITORIALIST: Cornel Nistorescu Sunt prezenți cu texte

Anunță clienții că: MAGAZINUL FEROMETAL de lângă spitalul vechi (Casa Vulcu) și -a schimbat locația.

Acum ne puteți găsi cu o gamă mult mai variată de produse, în spațiul fostului MAGAZIN ALIMENTAR din zona pieței „LA STADION” (la GREU).

Aici pe lângă produsele obișnuite de feronerie și uz gospodăresc, veți mai găsi și papetărie, detergenți și alte multe produse industriale.

Vă așteptăm!

Adriana Chira Mirela Popa Gabi E. S. Petru Romoşan Daniel Marian Pr. Laurențiu Virgil-Liviu Sabău Dan Orghici Gheorghe Pitarca Mircea Zdrenghea Corectori: Florin Drăghiciu Virgil-Liviu Sabău

ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: ASOCIAȚIA de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL” Orăștie, str. A. Vlaicu, nr.1 tel: 0765372065 vorba.orastie@gmail.com Tipografiere executată la: Tipografia ProdCom SRL

Dan bucătaru’ Supă de varză

1 varză, 2 cepe, 2 morcovi, 1 ardei gras, 1 felie țelină, tarhon, 50 ml ulei, 2oo ml suc de roșii, sare, piper.

MOD DE PREPARARE: Se curăță zarzavatul , se spală și se taie cubulețe .

Punem apa la fiert, când dă în clocot adăugăm zarzavatul . Între timp spălăm varza și o tăiem fideluță.

Adăugăm varza peste zarzavat și lăsăm să fiarbă împreună aproximativ 20 de minute.

Facem rântașul.

Punem uleiul la încins într-o tigaie și adăugăm făina amestecând până capătă culoarea ușor aurie, stingem cu sucul de roșii și punem rântașul în oală cu supa, amestecăm și mai lăsăm 10 minute să fiarbă la foc mic.

Condimentăm supa cu sare și piper după gust.

Adăugam tarhonul tăiat mărunt.

Poftă bună!!! http://www.bucataras.ro/

Sacrificată pe altarul lipsei de interes, cultura din „cătunul cu Palia” dă semne că ar vrea să renască în astă prematură primăvară, și rupe solul întărit al cerbiciilor groase cu atâta putere de zici că am revenit la 1900, nu în anul două 00 (mii) și-un paișpe. Măi să fie! În una din zile am văzut trei afișe. Întru început credeam că văd o glumă proastă, făcută de vreun hâtru concetățean, m-am apropiat mai bine să deslușesc ce este scris, mă frec la ochi și mă întreb de văd bine. Nu, nu greșisem, sunt afișele a trei piese de teatru, fain lucru, îmi zic, dar când mă uit la dată…

Trei piese, patru spectacole într-o singură zi, măi să fie?! Oare cum? Dar, cum la întrebări vin și răspunsuri, am aflat că 08 aprilie se suprapune cu a doua zi din săptămâna „Școala altfel” și că elevii ar fi invitați la spectacol, așa că două spectacole ar fi ca asigurate.

Nu știu dacă conu’ Iancu Caragiale ar aprecia venitul pe la amiază la ce ar fi trebuit să fie un curs, dar, de’, dacă numai așa poți atrage elevii spre teatru..., vai, lor, dascăli ce-s nevoiți să-i învețe câte ceva, vai,

lor, părinți ce în ultimii douăzeci de ani nu au mai pus mâna pe o carte, în afara celei de telefoane. Și, ca cireașă pe tortul managementului cultural orăștian, vine și al patrulea spectacol, de data acesta pentru mai adulți.

Este cunoscut că ultimele spectacole teatrale au fost un fiasco, la unul din spectacolele pentru copii se zice ca au fost doi spectatori, un copil cu bunicul, așa că de ce nu am încerca o serie de patru spectacole că doar, doar, s-o pune ceva la o viitoare evaluare. Mielu-i de Paște, porcu-i de Crăciun!

Cât timp se mai fac lucruri după ureche, de ce nu înțeleg unele persoane că înaintea unui spectacol sunt alte multe lucruri pe care trebuie să înveți cum să le faci? Ce poate fi asta? Un ultim zvâcnet?

Copiind acțiuni pe care alții le-au gândit nu poți să le pui în practică, dintr-un total cunoști puțin și nici nu întrebi, nu ai cum să relansezi un slogan mort deodată cu epoca de maximă înflorire social economică a urbei în care trăim.

Mai piano, fraților, că nu tăiem mielul de Crăciun!

Am intrat pentru prima oară în Palatul Parlamentului și am exclamat: - Vai, dar ce frumos miroase aici!.

La care un deputat, auzindu-mă, îmi spune: - Normal, tu nu vezi câți sunt care freacă menta?

- Care este asemănarea dintre porumbei și politicieni?

- Păi cât timp sunt jos îți mănâncă din palmă, dar dacă ajung sus se cacă pe tine!

Doi se întâlnesc în gară: -Ce faci aici, mă?

-Uite mă, o caut pe nevastă-mea, c-am pierdut-o!

-Mă, ce coincidență, și io am pierdut-o pe a mea!

-Da, cum arată a ta?

-E înaltă, roșcată, are sânii mari și picioare lungi! Apropo, dar a ta cum arată?

-Da-o draqu pe a mea! Hai s-o căutăm pe a ta!!!

Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC Ind SA vă pune la dispoziție

întreaga gamă de lucrări în domeniul construcțiilor: izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc.

Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră.

BAZA PRODUCŢIE: str. N. Titulescu, nr.60, Orăștie. Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709; Tel: 0254/ 241977; 244024 email: tcindorastie@yahoo.com ;

Web: www.tcindorastie.ro

-Ce este un politician?

- Unul care gândește de două ori înainte să nu spună nimic.

Un politician vorbea la o întrunire electorală: - Adversarul meu v-a furat pe rupte timp de 4 ani. Dați-mi și mie o șansă!

Pentru nevastă-mea, eu sunt Dumnezeu!... Și-aduce aminte de mine doar când are nevoie de câte ceva!