Povestea Vorbei Nu există ceva mai imoral decât purtarea acelora care caută să apară drept oameni de treabă tocmai atunci când sunt cei mai necinstiți oameni” (Marcus Iulius Cicero)
La ce sînt buni intelectualii în vreme de corupţie? La nimic sau nu la mare lucru, în orice caz. Desigur, îi scot aici din discuţie pe cei care sînt cu adevărat buni la ceva : mă gîndesc la oameni de ştiinţă, la specialişti în economie, la istoricii cinstiţi, competenţi, patrioţi; la cei care fac cărţi, filme, spectacole, la cei care cîntă, la educatorii care-şi urmează vocaţia, la oamenii Bisericii care îţi deschid uşa spre Dumnezeu. Sînt apoi destui patroni, doctori, agricultori, militari, contabili, ingineri, chiar şi funcţionari de stat care merită tot respectul. Dar toţi cei pomeniţi pînă acum sînt nişte bieţi anonimi pe lîngă singurii oameni importanţi ai vremurilor noastre: vedetele de televiziune, ziariştii, cîţiva eseişti (nimeni nu prea ştie ce înseamnă asta), analiştii neamului. Doar ei sînt «toboşarii timpurilor noi»! Dar la ce folosesc aceşti... toboşari? Toboşarii timpurilor noi sînt vitali. În timp ce îngrămădeşti tablouri şi statui, falimentezi bănci, recuperezi în draci terenuri şi case, privatizezi tot ce se poate privatiza, inclusiv monumentele istorice, cimitirele, parcurile, trecut şi viitor, tot ce mişcă şi chiar ce nu mai mişcă, aceşti «intelectuali» îţi sînt de mare ajutor. «Toboşarii» scot fum pe nări, le fac românilor moară în cap, îi ţin pe fraieri cu ochii lipiţi de sticla televizorului pînă îi apucă ameţeala – estimp, marii oameni ai naţiei, bandiţi notorii, regrupaţi în Parlament, ministere, primării, institute, comisii, pot opera nestingheriţi. Şi să punem şi o întrebare concretă : la ce folosesc cele cîteva mii (cinci mii, şapte-opt mii, după alte estimări) de angajaţi bine plătiţi din televiziunile şi radiourile de stat, într-o ţară cu atîtea nevoi adevărate? Petru Romoşan
Toboşarii capitalismului de tranziţie Cântecele mele de pierzanie Prevesteau de mult acest război – Eu eram în mândra Transilvanie Toboşarul timpurilor noi. Am venit pe malul Dâmboviţei Să sădesc maci roşii în noroi – Roşii maci pe malul Dâmboviţei Toboşar al timpurilor noi. Iată azi, cu mii de cai putere, Timpuri mari s-anunţă pentru noi. Eu voi fi – se cere, nu se cere – Toboşar al timpurilor noi. Zâna mea deprinsă cu tristeţi, Pune peste jale noi altoi : Bucurii să cânţi ai să te-nveţi, Toboşar al timpurilor noi ! Bucureşti, 3 septembrie 1944
Toboşarul timpurilor noi Mihai Beniuc 1907 Sebiş, jud. Arad – 1988 Bucureşti Nimenea nu ştie până mâne Ce se mai alege şi din noi – Fost-am totuşi eu şi voi rămâne Toboşarul timpurilor noi.
Primii chiriași ai noilor locuințe de necesitate sunt foști locatari ai blocului de garsoniere de pe strada Mureșului. „Urmează să mai vină și alții năpăstuiți de soartă cărora le vom oferi aceleași condiții ca și celor pe care îi vedeți dumneavoastră acum”, a declarat domnul Ovidiu L. Bălan, primar al Municipiului Orăștie. Pe larg în pagina 4
Canalul Morii. Orăştia este traversată de Canalul Morii, o ramificaţie a Râului Orăştiei utilă iniţial pentru a pune în mişcare roata morii din Zăvoi şi apoi ca sursă de apă industrială pentru „Vidra”. În zilele noastre a ajuns să colecteze resturile vegetale – bucăţi de lemn şi buruieni – aruncate de gospodarii care au grădini în vecinătatea albiei acestui curs de apă. Care resturi pot fi văzute plutind, duse de apă sau agăţate de pietre; cu toate că am mai vorbit despre priveliştea oferită astfel, se pare că nu se deranjează nimeni. Dacă nu acum, când este sezonul de pregătire a grădinilor, atunci când? Drapel arborat în Piaţa Mare din Orăştie. Majoritatea orăştienilor obişnuiesc să meargă sâmbăta dimineaţa, la piaţă. Cei ce dispun de resurse financiare târguiesc, ceilalţi ies doar pentru „a
Purtător de VORBĂ „Clar şi răspicat” mai vedea lumea” sau, cum i se spune mai elevat, „a socializa”. Comercianţii cu treaba lor, cumpărătorii, cu altă treabă şi mulţi „gură-cască” fără nici o treabă, dar cu aere de oameni preocupaţi, la care mai adăugăm cerşetorii şi şuţii, cei mai ocupaţi dintre toţi, ei, bine, din mulţimea aceasta pestriţă am vaga bănuială că doar un mic, un infim procent a găsit câteva clipe libere pentru a admira Drapelul Naţional arborat în mijlocul pieţei. Când te gândeşti că americanii, oriunde l-ar vedea (pe-al lor), se opresc, se descoperă şi-l salută! Liviu Virgil
COMUNICAT DE PRESĂ Inspectoratul de Poliţie Judeţean Hunedoara sprijină programul iniţiat de către Ministerul Educaţiei Naţionale, intitulat „Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, proiect ce se va desfăşura, la nivel naţional, în perioada 7 - 11 aprilie 2014. Astfel, Săptămâna „Să ştii mai multe, să fii mai bun!” va debuta luni, 07.04.2014, cu proiectul de marketing instituţional „Poliţist pentru o zi” (ediţia a III-a), care se va desfăşura în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara, în întreg judeţul, inclusiv la sediul I.P.J. Hunedoara. În proiect sunt implicaţi peste 130 de elevi de clasele XI –XII de la unităţile şcolare liceale din toate municipiile şi oraşele din judeţul Hunedoara. Elevii vor fi angrenaţi în activităţile curente ale echipajelor de poliţie rutieră şi patrulelor de ordine publică, precum şi în activităţile unor servicii judeţene ale IPJ Hunedoara, precum: Comanda Inspectoratului, Serviciul Ordine Publică, Serviciul Rutier, Serviciul Investigaţii Criminale, Serviciul Investigarea Fraudelor, Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase şi Biroul de Presă, în scopul familiarizării cu activităţile specifice ale oamenilor legii. De asemenea, în perioada 0910.04.2014, între orele 10:00-12:00, la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Hunedoara va fi marcată Ziua Porţilor Deschise, elevii având ocazia să vadă cu ce se ocupă apărătorii legii. Pe heliportul din curtea
unităţii, ghizii în uniformă le vor prezenta celor mici şi celor interesaţi să îmbrăţişeze cariera de poliţist, tehnica din dotarea oamenilor legii, echipamentele laboratorului criminalistic, o maşină a Serviciului Rutier sau berbecul şi armele „mascaţilor” . Săptămâna „Să ştii mai multe, să fii mai bun!” este un bun prilej pentru a-i familiariza pe elevi cu rolul şi principalele atribuţii ale poliţiştilor hunedoreni şi, în egală măsură, pentru a-i învăţa cum trebuie să procedeze pentru a nu deveni victime ale diverselor fapte antisociale. Astfel, ca în fiecare an, poliţiştii hunedoreni se vor afla şi în şcoli sau grădiniţe, unde, în cadrul unor întâlniri, vor prezenta elevilor aspecte referitoare la munca de zi cu zi a poliţiştilor, precum şi teme legate de prevenirea delincvenţei juvenile, dar şi a criminalităţii în general, precum: *delincvenţa juvenilă şi consecinţele comiterii de fapte antisociale; *consumul de droguri şi alcool în rândul tinerilor şi urmările acestuia în planul dezvoltării psihice şi intelectuale ale individului; *modalităţi de diminuare a nivelului general de violenţă în instituţiile de învăţământ preuniversitar şi exemple de reacţie faţă de acest gen de fapte; *comportamentul deviant al tinerilor în şcoală şi în afara ei, sursă a unor situaţii de conflict.
„Oglinzile realităţii” Virgil-Liviu Sabău
RECUPERAREA PAŞILOR PIERDUŢI
importanţa uniformelor şcolare Pentru că uniforma şcolară a
fost, este şi va fi un punct elementar
al civilizaţiei şi disciplinei în procesul de educaţie, un pas înainte în evoluţia sistemului de învăţământ – şi asta este valabil în orice parte a lumii, nu numai în România – vor reveni în actualitate discuţii pe această temă, cu consecvenţa amănuntului necesar, dar omis în realizarea unui proiect. Atât la clasele primare, cât şi la cele gimnaziale sau de colegiu (care se numeau până nu demult „clase de liceu”), uniforma şcolară este elementul vizual distinctiv al elevilor oriunde s-ar afla: la şcoală – în ore sau în pauză – pe stradă – mergând la şi de la şcoală. Pe vremuri exista chiar şi o anumită mândrie a purtătorului uniformei, ea simbolizând şi un grad de maturitate dobândit la şcoală, prin muncă, prin învăţătură, şi era privită admirativ oriunde se întâlnea. La noi, noţiunea de uniformă şcolară a degenerat brusc după nefericitele evenimente ale anului de graţie ’89, când „minţile luminate” care au pus mâna pe putere au început să cultive în rândul tinerilor sentimentul libertăţii, cu toate că, până la vârsta majoratului, toţi suntem sau am fost COPII, cu drepturi limitate şi datorii diferite de cele ale unui om matur. Cineva a avut proasta idee de a-i întreba tocmai pe elevi ce preferă, moment în care a aruncat răspunderea unei decizii de importanţă naţională în spatele persoanelor imature care sunt elevii. Inutil să mai precizăm că persoana va purta veşnic pe umerii săi, la un moment dat gârboviţi de ani, povara magistralei greşeli a desfiinţării uniformelor şcolare şi vinovăţia pentru uriaşul pas înapoi al perfecţionării sistemului de învăţământ românesc. Parcă un plan diabolic s-a împli-
nit atunci când prestanţa dascălului, a omului de la catedră, a scăzut în ochii elevilor săi, şi aceştia n-au mai văzut nici o diferenţă între respectul pe care-l datorau profesorului, îmbrăcat modest, şi jignirea lui ca urmare a efectului „hainelor de firmă” purtate de elevii cu posibilităţi financiare mult mai mari decât infimul salariu ofensator de profesor. S-au iscat situaţii, unele mediatizate de altfel, umilitoare pentru dascălul confundat cu elevul care, culmea indolenţei şi tupeului, îi cerea socoteală, îl apostrofa şi-l înjura ca şi cum nu profesorul ar fi fost răspunzător pentru el, ci elevul l-ar fi avut pe profesor în grijă. Astfel de incidente s-au produs, parcă trase la indigo, mai des decât ne-am închipui că s-ar putea produce, şi în ţară, fără să fi fost, ulterior, raportate statisticienilor de la Bucureşti. Responsabilităţile sunt evidente, dar urmările s-au dovedit morbide pentru învăţământ, chiar şi dacă am lua în seamă doar procentele celor ce-au reuşit să treacă testul bacalaureatului. Şi nu în ultimul rând, scandalurile cu iz de făcătură politică, cu educatori, învăţători, profesori, cu cadre universitare, de o moralitate îndoielnică, cazuri de violenţe, corupţie, falsuri şi plagieri, cazuri izolate de fapt, au fost generalizate de clasa politică, tot prin raţiunea de uniformizare aplicată, paradoxal, de aceleaşi persoane ce-i găseau lacune în obligativitatea portului uniformelor şcolare de către elevi. Nu mai ţine scuza reminiscenţelor unui comunism care a arătat poporului român o faţă mult mai umană decât acest capitalismdemocraţie pe care-l trăim muncind din greu, dar fără să ne alegem cu nimic pentru că guvernul ne fură munca majorând mereu taxele, impozitele şi accizele; moştenirile bune au fost distruse sistematic în favoarea unor valori false, cu priorităţi stabilite după criterii ierarhice greşite, care numai spre progres nu ne vor duce.
de Sorin Roșca Stănescu Pentru ceea ce urmează, nu am găsit un titlu mai potrivit. Este inspirat din faimoasa Coloana a cincea a lui Franco, practic o armată ocultă, prin care, în timpul războiului civil, a încercat şi, până la urmă, a reuşit să pună mâna pe Spania. Numai că Quinta columna era, la acea dată, deşi un puternic instrument subversiv, o instituţie de forţă represivă, care era, totuşi, subordonată unui interes naţional. Spre deosebire de Coloana a cincea de la Bucureşti. Subordonată unui obiectiv antinaţional. Aţi ghicit sau nu, dar mă refer la DNĂ, la ANI, la unele segmente ale serviciilor secrete, la unele segmente din justiţie, la ceea ce Mircea Diaconu numea zilele trecute drept sistem. Un sistem care, dacă nu este zdrobit, zdrobeşte el. Şi nu doar destine individuale, ci şi tot ceea ce intră în sfera semantică a expresiei „interes naţional”.
Nu numai eu,
corupţii. A corupţiei economice şi politice. În realitate, ce observăm? În aceşti ani, de când se aplică acest experiment asupra României, corupţia a crescut. S-a instituţionalizat. S-a transformat într-un veritabil cancer. Şi, cu toate astea, în mod straniu, dacă nu cumva chiar scandalos, respectivele instituţii, inventate nu la Bucureşti, ci în alte capitale aparţinătoare parteneriatului nostru euroatlantic, sunt ridicate în slăvi. Pentru meritele lor. Dar care ar putea fi aceste merite, de vreme ce rezultatul este creşterea corupţiei şi nu diminuarea acesteia? Ei bine, există un răspuns. O explicaţie. Singura de altfel. DNA, ANI şi compania sunt destinate nu luptei împotriva corupţiei, ci, în plan economic, unei vaste operaţiuni de deznaţionalizare, iar în plan politic, unei operaţiuni, la fel de vaste, de subordonare. Din aceste două perspective, obiectivele instituţiilor care formează această Coloană a cincea au fost atinse. Şi ele merită să primească felicitări de la beneficiari. Iar beneficiarii se afla, din nefericire, în celelalte capitale importante ale parteneriatului nostru euroatlantic. Nicidecum la Bucureşti.
ci din ce în ce mai mulţi romani îşi pun întrebarea: de ce Dumnezeu, numai în această ţară, există experimente la scara naţională, gen DNA sau ANI? Instituţii neîntâlnite în alte părţi. Şi care, se vede cu ochiul liber, acţionează coordonat. De multe ori în tandem cu segmente ale serviciilor secrete şi magistraturii. Aparent, asemenea instituţii Să încercăm să privim luau fost create pentru a lupta împotriva corupţiei. Împotriva marii crurile din această perspectivă cu
COMUNICAT Consiliul Judeţean Hunedoara sprijină bisericile din Orăştie. În ultima şedinţă a Consiliului Judeţean Hunedoara, inclusiv cu susţinerea preşedintelui PNL Hunedoara, Mircea Ioan Moloţ (foto), au fost alocate fonduri băneşti pentru un număr de patru biserici din Orăştie. Fondurile s-au îndreptat spre: Biserica Ortodoxă Naşterea Maicii Domnului, Biserica Ortodoxă III, Biserica Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Cultul creştin penticostal Bethleem Orăştie. Au mai beneficiat de bani de la CJ, biserici din satele învecinate municipiului nostru. De asemenea, şi în acest an, atât Corul „Vlăstarele Orăştiei”, cât şi alte ONG-uri orăştiene s-au aflat printre cei care au obţinut finanţare. Finanţarea se alocă din bugetul propriu al judeţului Hunedoara. Organizaţia PNL Orăştie
riscul de a deveni, din nou, un paratrăsnet al sistemului. Ce observăm? Că, în plan economic, respectivele instituţii, în special DNA, lovesc în forţă şi sistematic tot ceea ce înseamnă capital naţional. Oamenii de afaceri români, cu cât sunt mai importanţi şi mai relevanţi, cu atât sunt mai moguli, mai corupţi, mai suspecţi. Şi sunt supuşi unei presiuni a sistemului din ce în ce mai accentuată. Până când din afacerea lor se alege praful şi pulberea. Iar spaţiul astfel eliberat este ocupat fie de multinaţionale, fie de grupuri străine de interese economice. S-a mai întâmplat acest lucru în România până la venirea lui Carol I şi, parţial, după. Numai formula liberală „prin noi înşine”, potenţată de o voinţă politică uriaşă animată de patriotism şi de pragmatism, a condus la recrearea capitalului naţional. Am mai dat acest exemplu şi îl repet. Conform legislaţiei germane, o societate germană este aspru pedepsită dacă reprezentanţi ai ei, pentru a obţine contracte cu statul, dau mită. Asta se întâmplă în Germania. Aceeaşi societate germană, conform aceleiaşi legislaţii germane, poate însă oferi mita funcţionarilor publici din oricare alt stat fără a răspunde penal. Dimpotrivă, şpaga
POLITIA MUNICIPIULUI ORĂŞTIE BIROUL DE INVESTIGAŢII CRIMINALE, COMPARTIMENTUL FURTURI DIN LOCUINŢE VĂ RECOMANDĂ PENTRU SIGURANŢA LOCUINŢEI DUMNEAVOASTRĂ:
-Împreună cu vecinii de încredere asiguraţi un sistem reciproc de supraveghere a locuinţei, în cazul plecării de acasă; -Nu păstraţi în casă sume importante de bani şi nu faceţi publice valorile pe care le deţineţi; -Păstrarea unor asemenea bunuri, în locuri greu accesibile, evitând ascunzătorile tradiţionale ; -Asiguraţi intrarea în locuinţe cu uşi sigure, solide, prevăzute cu încuietori greu de deschis, cu vizor şi sistem de iluminat exterior propriu, lucruri benefice pentru siguranţa dvs. ; -Nu lăsaţi bilete în uşă prin care să faceţi publică lipsa de la domiciliu ; -Nu lăsaţi cheile în locuri uşor accesibile (sub preş, în ghivece de flori, cutia poştală sau alte locuri); -Manifestarea unei vigilenţe sporite, a vecinilor, faţă de persoanele străine sau cu comportament suspect care nu-şi justifică prezenţa în faţa unor uşi, holuri, paliere sau scări dc bloc , -Când lipsiţi o perioada mai îndelungată de la domiciliu, rugaţi un vecin sa supravegheze perimetrul locuinţei dvs. şi sa interpeleze persoanele necunoscute care suna la uşa dvs. . -Notaţi seriile şi datele de identificare a aparaturii electronice şi a bunurilor de valoare, pentru ca în eventualitatea unui furt să le puteţi prezenta organelor de poliţie.
se transformă în comision şi este dedusă din venituri. Astfel, statul german, prin Fisc, are întreaga evidenţă a funcţionarilor publici români corupţi de firme germane, dar o ţine la secret. Pentru că aceşti corupţi au lucrat şi lucrează, nu-i aşa, în favoarea unor firme germane. Asemenea exemple sunt nenumărate şi nu avem spaţiul necesar să le enumerăm. Rezultatul este că, treptat, prin distrugerea capitalului românesc şi înlesnirea, pe toate căile, a acţiunii capitalului străin în România, industria, agricultura, finanţele, comerţul se deznaţionalizează, iar această ţară devine un simplu furnizor de materii prime, de forţă de muncă ieftină şi, până la un punct, de servicii.
Pentru că această operaţiune să funcţioneze fără riposta clasei politice, este necesar ca şi reprezentanţii partidelor să fie ţinuţi sub control. În special parlamentarii. Ei trebuie să lucreze la cheie. Cine nu se supune îşi urcă în cap sistemul. Se pune în mişcare Coloana a cincea. DNA, ANI, servicii. Şi, la capătul tunelului, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Luată şi ea în stăpânirea sistemului. Mai devreme sau mai târziu, românii vor şti cine sunt cei care au trădat interesul naţional. Nume cu nume. Biografie cu biografie. Ticăloşie cu ticăloşie. Iar istoria Coloanei a cincea din România va putea fi scrisă. Dar, până atunci, creatorii acestei maşinării îşi fac interesele în România.
APELAŢI CU ÎNCREDERE LA POLIŢIE ORI DE CÂTE ORI CONSIDERAŢI CĂ ESTE NECESAR! TELEFOANE: 0254-241423 sau 112 ÎN SPAŢIILE COMUNE ALE IMOBILELOR:
-Asigurarea unui iluminat corespunzător pe casa scărilor cât şi la fiecare palier ; -Montaţi interfon la intrarea în bloc sau un sistem de închidere la care să aibe acces doar proprietarii blocului ; -Nu daţi permisiunea de acces în bloc a persoanelor pe care nu le cunoaşteţi; -Nu permiteţi staţionarea persoanelor necunoscute în spatiile comune ale imobilului; -Nu ezitaţi să întrebaţi persoanele străine aflate în bloc pe cine caută - aceste întrebări îi descurajează posibili infractori; -Anunţaţi imediat POLIŢIA când observaţi persoane străine de imobil ieşind din scara blocului cu bagaje voluminoase. Reţineţi semnalmentele acestora, iar dacă au folosit un autoturism marca numărul de înmatriculare, culoarea şi anunţaţi POLIŢIA . -Nu fiţi indiferenţi când auziţi zgomote în casa scării. Indiferenţa dumneavoastră favorizează acţiunea hoţilor de locuinţe .
Un OM PREVENIT este un OM SALVAT! PAZA BUNĂ TRECE PRIMEJDIA REA!!!
De peste Atlantic, analistul şi strategul politic american, originar din România, Edward Luttwak, a bulversat relativul sentiment de siguranţă al Europei, reamintind, celor care au uitat, despre existenţa unui proiect geopolitic denumit „Novaia Rossia”, respectiv o nouă entitate statală ale cărei frontiere, stemă şi drapel, poate şi imnul, sunt deja cunoscute Biroului de Proiecţii Cartografice al Departamentului de Stat. Noul stat ar include toate teritoriile din estul Niprului şi ar avea capitala tot la Kiev, în partea de pe malul stang al Niprului. Cu cinci ani înainte de predicţia lutwakiană, o revistă din Italia anticipa proiectul geopolitic „Repubblica Ucraina dell'Unione Russa”. Orietta Moscatelli a semnat în iunie 2009 articolul „Opel alla Magna: la vittoria di EuRussia”, consacrat relaţiilor economice ruso-germane. Articolul este, însă, însoţit de o hartă titrate „L’incubo di Obama” (Coşmarul lui Obama). Cine poate să creadă că este doar o pură întâmplare? Mai mult, ceea ce anticipează în revista italiană
invers, ca o răzbunare, a scenariilor puse în discuţie “la cele mai înalte niveluri” (aluzie evidentă la cartea cu acelaşi titlu scrisă de Strobe Talbott şi Michael R. Beschloss) cu prilejul negocierilor americanosovietice, care au pregătit evenimentele istorice ale anului 1989. Avem în vedere proiectul „Casei Comune a Europei” de la Atlantic la Urali, extins ulterior la o „Casă Comună din Atlantic la Vladivostok”. În opinia celor avizaţi, revista italiană, din care reproducem harta, este în mod curent utilizată ca releu de retransmisie a intenţiilor geopolitice şi de testare a reacţiilor. Deci nu ar fi cazul să se ia lucrurile prea uşor şi să creadă că „această hartă geopolitică «de coşmar» este rodul imaginaţiei înfierbântate a experţilor italieni care doar vântură presupuneri şi în ce măsură o Germanie tot mai puternică şi având în siajul său Franţa şi Italia ar putea pune în mişcare o Axă Berlin – Moscova, care să ruineze nu numai Uniunea Europeană în forma ei actuală, arhitectura continentală de securitate, dar şi ordinea mondială”. Numărul curent (aprilie 2014) al „Limes. Rivista Italiana Di Geopolitica” lansează ideea geopolitică a EURUSIEI, de această dată ca o „casa comună” în spaţiul de la Atlantic la Pacific (Uniunea Europeană plus Rusia), dar percepută ca o construcţie distanţată de Statele Unite ale Americii şi pe picior de rivalitate cu acestea". „(…) Proiectul geopolitic «Eurusia» creează axa Berlin – Moscova, între nucleul european franco-german şi «Marea Rusie», rezultată din anexarea de geopolitică ”Limes” ne apare ca o reeditare, pe unor teritorii limitrofe (Ucraina de est, de sud şi
Interior
Primii chiriași ai noilor locuințe de necesitate sunt foștii locatari ai blocului de garsoniere de pe strada Mureșului. „Urmează să mai vină și alții năpăstuiți de soartă cărora le vom oferi aceleași condiții ca și celor pe care îi vedeți dumneavoastră acum”, a declarat domnul Ovidiu L. Bălan, primar al Municipiului Orăștie. „Lucrările la aceste locuinţe, cele acăror primi locatari sunt foștii „chiriași” ai blocului 8 din Micro 2, dar vor mai venii și alți, au fost finalizate întro primă parte, două
Crimeea) sau chiar mai îndepărtate (Kîrgîzstan) şi consolidarea sferei de influenţă a Moscovei în spaţiul său tradiţional de control cunoscut şi ca «vecinătatea apropiat (...)” În acest proiect geopolitic distingem clubul statelor prietene Rusiei (Germania, Franţa, Italia, Spania, Grecia, Serbia, Ungaria, Slovacia, Cipru şi Siria); cercul statelor partenere Rusiei (Kazahstan, Portugalia, Norvegia, Finlanda, Belgia, Austria, Slovenia, Croaţia şi Macedonia); cercul statelor neutre (Elveţia, Danemarca, Irlanda, Olanda, Cehia, Turcia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Republica Moldova şi Ucraina Occidentală, un mic stat care ar cuprinde regiunea transcarpatică şi Galiţia istorică fără Volânia ([care ar trece la Bielorusia]) şi gruparea statelor inamice (Marea Britanie, Suedia, Polonia, România, republicile baltice şi Georgia). Din experienţele istorice trăite de omenire până în prezent, scenariile şi jocurile geopolitice nu au adus nimic bun pentru întreaga comunitate mondială şi nici chiar pentru cei care şi-au tras partea leului din războaiele provocate. Războaie politice, economice, militare, ori totale. Războaiele politice şi economice sunt cu caracter permanent. Ele se duc, fără a fi asumate, chiar şi între prietenii aliaţi. După şapte decenii, aproape, de la încheierea ultimei conflagraţii mondiale, diplomaţia marilor puteri pare a fi obosit, iar actorii numerosi ai scenei mondiale par reduşi la tăcere. Nu sunt semne bune. Europa este, în prezent, continentul aflat sub zodia numeroaselor scenarii. Poate îşi spun cuvântul şi vârsta Europei, îmbătrânirea popoarelor, problemele acute şi fără soluţii într-un orizont de timp rezonabil, în pofida speranţelor puse în oportunităţile şi provocările globalizării. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord sa înfiinţat în anul 1949. Organizaţia Tratatului de la Varşovia s-a constituit, pe cale de consecinţă, după şase ani, în 1955, şi s-a dizolvat la 3 martie 1991. După această dată, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord a mai cunoscut încă trei valuri de extindere. Nu-i firesc ca Rusia, China, India, Iran ş.a. să se întrebe: „De ce, până unde, împotriva cui?”. Quo vadis, Terra?
corpuri de clădiri nou constrite fiind gata să-și primească locatari, alte două definitivându-se încurnd. Investiţia totală fiind de aproximativ 9 miliarde mutaţi la instituţiile de învăţământ din de lei vechi. apropiere, urmând să fie ajutaţi şi cu Faima blocului 9 ajunsese să transportul şcolar. depăşească graniţele judeţului Locuințele de necesitate au fost Hunedoara în ultimii zece ani; ridicate pe strada Plantelor şi au întorcându-se acasă cu trenul, un amic asigurate utilităţile necesare, a intrat în vorbă cu un coleg de contorizate individual. călătorie, urcat din Teiuş. Astfel a aflat că venea la Orăştie, „în blocul unde se poate sta gratis”. Cele 48 de noi locuinţe sociale sunt dotate cu o sobă pe lemne, au apă curentă şi conectare la reţeaua electrică– fiecare locuință - , grup sanitar, și un Imagine de la mutarea locatarilor spațiu re-zervat depozitării lemnelor. Chiria este modică, 30 de lei/ lociunță. În cazul familiilor care vor înregistra restanţe la chirie pentru maximum două luni, sau a membrilor care dovedesc un comportament neadecvat, evidenţiindu-se prin scandaluri şi agresivitate, singura soluţie va fi evacuarea imediată. În ce priveşte familiile cu copii care învaţă la şcoala din vechiul cartier, ei pot fi
Proprietarul iese și intră locatarul
Colecţionari şi falsificatori
Petru Romoşan
neîntreruptă după 1989. Şi pe Cine poate pretinde că n-a cumpărat nicio- măsura nevoii de cash proaspăt dată un tablou fals? Aşa cum nu e om să nu fi în condiţiile în care banii scris în viaţa lui o poezie (de cele mai multe ori, economiei, ca şi economia, lamentabilă…), nu există colecţionar care să nu au dispărut de pe piaţă. fi cumpărat un tablou fals, dubios, aproximaPiaţa românească a tiv. Şi nu se moare din asta ! Şi nici vînzătorii operelor de artă suferă unor asemenea «nenorociri» nu ajung aproape cam de aceleaşi boli ca şi întreaga societate. niciodată în penal. Dar cînd eroarea devine vi- Cum ar putea fi altfel ? Lipsesc cronic refeciu, program, stil de viaţă, lucrurile se complică rinţele serioase, cataloagele ştiinţifice, experţii rău. Sînt, de altfel, în curs cîteva procese cu mi- fiabili. Pentru că experţii existenţi au fost făze destul de mari pe această temă despre care cuţi, în majoritatea cazurilor, « pe puncte », în presa nu a relatat mai nimic. condiţii umbroase, netransparente, după 2000, La fel de adevărat e că, printre cele mai bu- cei mai mulţi intermediari sînt nişte marginali, ne investiţii pe care le-au făcut românii cu bani fără şcoală sau tradiţie de familie, fără biblioteîn ultimii 25 de ani, ca şi înainte de 1989, se gă- că de specialitate la îndemînă, certificatele se sesc plasamentele în opere de artă, pictură şi eliberează pe bandă rulantă contra 100 de euro, sculptură mai ales, dar şi în bijuterii, artă deco- la cererea plătitorului. Poate că lucrul cel mai rativă, mobilă etc. Şi nu puţini străini cu dare grav e că poliţia e complet depăşită de această de mînă au găsit foarte oportun să investească nouă boală a societăţii, o maladie prea perverîn arta românească. Cu beneficii enorme, bine- să, prea sofisticată pentru ofiţerii de care dispumeritate, pentru că au fost inteligente, perspi- ne. Atît poliţia, cît şi serviciile speciale au trecace. Cu condiţia evidentă de-a fi cumpărat cut ca gîsca prin apă, cînd n-au întors intenţiolucrări adevărate şi cît mai bine alese. Lucru nat capul, pe lîngă afaceri spectaculoase, cucare în general se face dacă ai lîngă tine un noscute de mulţi dintre cei care se învîrtesc în foarte bun sfătuitor. Ceea ce, cum acest mediu. Vechile lovie de bănuit, nu se găseşte pe toate turi de presă, cu expunerea drumurile. unui «Cocoş» fals de BrânCriza economică a început în cuşi la Cotroceni pe vremea Vest în 2007-2008, iar românii au lui Ion Iliescu, în ultimul simţit-o dureros pe pielea lor însău mandat, sau cu vînzacepînd cu 2010. De ce, cum – e o rea unui Victor Brauner altă lungă poveste, care sigur nu fals, o copie penibilă după se va termina anul acesta şi nici cel autentic din colecţia Weanul viitor, aşa că vom mai avea inberg, colecţie ea însăşi destulă vreme pentru a aproape integral mistificată, « dezbate ». Tot de prin 2009-2010, sînt azi nişte simpatice pocirculaţia tablourilor, a operelor veşti din adolescenţa unui de artă, în general, traficate, a făderapaj care a luat proporţii căturilor, a «fake»-urilor s-a înteţit greu de imaginat. ameţitor. Iar mizele au ajuns să fie Pot afirma fără ezitare că Nicolae Tonitza, enorme, la nivelul noilor cotaţii la aproape toate marile şi miPăpușa care se ajunsese după o creştere cile colecţii sînt „infectate”
de falsuri, de semnături „puse”, adăugate, de pînze prea de tot restaurate, adică repictate, pentru a mai fi atribuite doar autorilor lor iniţiali. Şi toate astea pe lîngă faptul trist, dar şi comic că mai toate colecţiile pe care le-am văzut – multe – sînt prea de tot eteroclite, adunate fără a urmări vreo idee, vreo temă, vreo şcoală, vreo epocă, ci numai din dorinţa prea de tot ţipătoare de a acumula valori sau presupuse valori. Acumulare „primitivă” de capital, ce mai ! Teoretic vorbind, războiul nevăzut de marele public dintre colecţionarii pasionaţi, oneşti, şi falsificatorii veroşi, răufăcători, infractori 100 % poate fi cîştigat de aceştia din urmă dacă legislaţia europeană în materie, aflată azi în vigoare, nu e aplicată riguros şi dacă profesioniştii domeniului – experţi, critici şi istorici de artă, negustori, case de licitaţie, muzee, presa de specialitate – nu se aliniază hotărît şi clar de partea colecţionarilor de bună credinţă. În ciţiva ani, efectele „neatenţiei” la această nouă plagă pot fi devastatoare pentru patrimoniul naţional. Voi încerca să scriu din cînd în cînd despre comerţul de artă de la noi sau de aiurea. Din ce în ce mai mulţi români se interesează de colecţii, de creaţia artistică valorificabilă şi financiar în timp. Secretomania, prudenţa excesivă nu-şi mai au rostul în contextul derivei aberante a falsurilor, a mistificărilor, a hoţiilor la drumul mare care au inundat de ceva vreme piaţa de artă. Aproape toţi pictorii mari – Tonitza, Luchian, Pallady, Samuel Mutzner, Petraşcu, Theodorescu-Sion, Iorgulescu-Yor etc. – au fost deja multiplicaţi de mîini mai mult sau mai puţin abile, uneori excesiv de profesioniste, şi deja vînduţi la zeci de mii de euro fiecare. Şi, cum ziceam, recursul la autorităţi e cam inutil, căci ele nu fac faţă nici acestei noi molime. Care, culmea, e şi una puternic simbolică pentru că întreaga societate este ea însăşi intrată întrun halucinant marasm. Ce altceva sînt majoritatea politicienilor şi oamenilor din media care ne intră seară de seară în casă prin micile ecrane dacă nu nişte tablouri false sau nişte sculpturi dubioase?
vinde bijuterii din aur şi argint cu plata în rate; fără dobândă; - cântărire şi verificare gratuite; - cumpără aur şi argint - se fac reparații la bijuterii de aur şi argint.
Dacicus din nou pe podium Echipa de la Club Karate „Dacicus” , a participat duminică 06 aprilie 2014, la Campionatul Național EUR&KA de la Timișoara, întorcându-se cu multe premii. Sportivii au fost însoțiți de sempai HRIȚCU IONEL. Rezultatele obținute sunt: FLOREI CIPRIAN loc III kata individual loc III kumite individual, MATEI SEBASTIAN loc II kata individual, STANUT CLAUDIA loc III kata individual loc I kata echipe, ORZESCU BIANCA loc II kumite individual loc I kumite echipe; loc I kata echipe, POPESCU IOANA loc I kata individual; loc I kumite individual; loc I kata echipe; loc I kumite echipe, NEAGU SONYA loc II kata individual loc I kumite echipe, GHENA ROBERT loc I kumite individual loc I kata individual, HRITCU BOGDAN loc II kata individual loc I kumite individual, LUCA HOREA loc I kumite individual.
Informații și fotografia preluate de pa pagina de facebook „Dacicus”
Politica între puşcărie şi casa de nebuni Cel mai frumos e la casa de nebuni, pentru că
aici poți să faci orice, cum era vorba bravului soldat Svejk. Deși personajul lui Jaroslav Hasek era departe de a fi unul care să facă politică, el doar cât se ținea de șotii, tot înspre politică bătea onor noțiunea nebuniei. Se pare că politica poate fi destul de ușor identificată cu nebunia, iar în consecință clasa politică, aceea care se crede a fi una superioară muritorilor de rând, exact și întocmai cu casa de nebuni se poate asimila în percepție. Este știut că au fost o grămadă impresionantă de regi și împărați de-a lungul istoriei, plus mari conducători de oști, omologați literalmente ca fiind nebuni cu papirusuri în regulă. Fără aportul lor ciudat, istoria ar fi fost una poate mai logică și ne-ar fi dus mult mai departe pe scara evoluției, dar, ce-i drept, ar fi fost în același timp, una cumplit de seacă. Ce să zic, că își are și nebunia rostul ei, că fără ea ca o polaritate, nu se poate… O fi! Printre altele, tot dintr-o doză anumită de nebunie se nasc și geniile, nu?!... Ceea ce n-a văzut însă nicio minte luminată sau întunecată, indiferent cum să fi fost, este politica aflată în faza nebuniei, ori, dacă vreți, nebunia aflată în faza politică - de la București! Ceea ce s-a întâmplat din 1989 și până au început tenebroasele mandate ale băsescului acelea de președinte, mai nou, guvernator, nu vorbim de cele care probabil că vor veni, și se vor chema cu totul altfel), a fost o așezare în termeni capitalist-sălbatici a unor valori materiale în conturile unor non-valori umane. Apetitul nebunesc pentru politică (deja pare pleonasm, nu-i
A murit Andrei Bodiu
Scriitorul Andrei Bodiu (48 de ani), critic literar și fostul decan al Facultății de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, a murit în noaptea de joi spre vineri, în timp ce se afla la Oradea. Cauza decesului a fost un infarct. Andrei Bodiu s-a născut la 27 aprilie 1965, la Baia Mare. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Vest din Timișoara (1988), specializarea românăengleză. Doctor în filologie al Universității de Vest din Timișoara cu teza Poezia generației optzeci (2001). Andrei Bodiu a fost profesor și decan (2004-2012) la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov și redactor-șef al revistei Interval. A fost membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) și al Uniunii Scriitorilor din România. Şi-a început activitatea literară ca membru al grupului de la Brașov, grup format în anii '80 împreună cu poeții Simona Popescu, Caius Dobrescu și Marius Oprea și fost membru
așa ?...), venit să-l dubleze pe acela pentru avere, a apărut imediat după 2004, odată cu instaurarea unor noi structuri de forță, pe lângă acapararea celor deja existente, de către un grup foarte bine delimitat de indivizi, un fel de club select, deși aș prefera termenul de șleahtă ordinară. Deja, pe lângă (cel puțin) intersecția politicii cu nebunia, a apărut o noutate pe Dâmbovița, și anume faptul că politica se mai poate traduce și în pușcărie. Şi încă foarte simplu, pe principiul „cine nu e cu mine, e împotriva mea”. Vreo opt ani i-au trebuit diabolicului sistem pentru a dovedi maximum de eficiență, atins odată cu condamnarea lui Adrian Năstase, după ce înainte vreme și-a exersat mușchii pe unul și pe altul, fiind în faza de testare. Odată atins în mod răsunător acest obiectiv, s-a trecut la o nouă fază, aceea en-gros, în care cam o dată la câteva zile, iar mai nou, aproape zilnic, dacă nu e x, atunci oricum e y sau sigur un z de rezervă, care să fie luat cu japca și direcția pușcărie. Anul acesta, am asistat la două faze clare de exercițiu en-gros al sistemului. Primul a fost mazilirea capilor PNL cu o abnegație greu de imaginat. Miniștri, parlamentari, demnitari de rang mai mare sau mai mic, nu a mai contat cine, ci doar că trebuiau luați pentru a da bine
al cenaclului Universitas. A debutat în 1991, în volumul colectiv Pauză de respirație, publicat în colaborare cu Simona Popescu, Caius Dobrescu și Marius Oprea. Volume de poezie: Cursa de 24 ore (Editura Marineasa, 1994); Poezii patriotice (Editura Marineasa, 1995); Studii pe viaţă şi pe moarte (Editura Paralela 45, 2000); Oameni obosiţi (Editura Paralela 45, 2008). Studii critice: Direcţia 80 în poezia română (Editura Paralela 45, 2000); Şapte teme ale romanului postpaşoptist (Editura Paralela 45, 2002); George Coşbuc, micromonografie (Editura Aula, 2002); Mircea Cărtărescu, micromonografie (Editura Aula, 2003). Romane: Bulevardul Eroilor, (Editura Paralela 45, 2004). Antologii: Antologia poeziei generaţiei 80, îngrijită de Alexandru Mușina (Editura Vlasie, 1993); Sfâşierea lui Morfeu (antologie a generației 90), alcătuită de Dan-Silviu Boerescu (1994); Romanian Poets of the 80s and 90s (Editura Paralela 45, 1999); în secțiunea antologică a volumului Experimentul literar românesc postbelic (Editura Paralela 45, 1998); a fost publicat cu grupaje de poezii traduse în limba engleză în antologia Vilenica 89, publicată în Slovenia și într-o antologie de poezie publicată în Italia. Sursa: http://www.observatorcultural.ro/
imaginii sistemului și evident, numărul era cel care conta. Liderului liberal Crin Antonescu pare-se că i s-a făcut freza măciucă, încât a preferat să se sinucidă politic decât să asiste neputincios la execuția publică în masă în plină desfășurare. A fost retragerea din guvern a PNL, și demisia liberalului de frunte, de la șefia Senatului. Şi, ce să vezi, sarabanda anti-liberală a sistemului a încetat ca prin minune! Dar, sistemul nu putea sta degeaba, tocmai în deplinătatea eficienței sale dovedite… A urmat rândul celor din PSD, așa zișii baroni locali, să fie abonații la cătușe. Se vede că ar fi fost doar începutul, pentru că președinți de consilii județene, primari și șefuleți de partid de prin teritoriu contează, trag la cântar, dar nu luminează destul încât să orbească de-a dreptul. Lui Victor (Viorel) Ponta i s-a făcut freza arici, dar n-a demisionat din funcția de prim-ministru, cel puțin până ieri… În schimb, a venit o ciudată postare pe pagina lui de Facebook (pe care n-o s-o reproduc, e acolo, poate fi citită), și în care spunea undeva la limita dintre limbaj și non-limbaj, că se va retrage din politică, cândva, cumva, amănuntele cu rost de nuanță nu mai contează. Își va salva liderul social-democraților prin gestul său simbolic, ce-a rămas la vârf, din structura de partid, sau trebuie să facă un pas decisiv, unul efectiv și fără cale de întoarcere, ca precum al liderului liberalilor?... Cum spuneam, sistemul e atât de bine pus la punct, încât trebuie neapărat să funcționeze. Cine va urma? E de ales, din 7,4 milioane de români care i-au spus la referendum băsescului, pa! Va rămâne în istorie acest sistem ca o reeditare a celui bolșevic? nazist? al Inchiziției?...
DECLARAȚIE POLITICĂ Să nu uităm iarăși de românii din Transcarpatia! După izbucnirea crizei ucrainene, politicienii și analiștii de top din România au readus în discuție situația românilor din anumite zone de pe teritoriul Ucrainei, care au fost pierdute în perioade nefaste ale istoriei naționale. S-a vorbit în acest sens de românii din Sudul Basarabiei, din Nordul Bucovinei și din Ținutul Herța. Nu s-a spus iarăși nici un cuvânt de cei peste 40.000 de români care trăiesc în Regiunea Transcarpatia (ZaKarpatia) situată în sud-vestul Ucrainei, între Tisa și Carpații Ucrainieni, la granița cu România, având capitala în orașul Ujgorod. Transcarpatia este o regiune situată în apropierea punctului 0 al Europei (centrul continentului), în care s-au intersectat de-a lungul istoriei aproape toate semințiile lumii, actualmente conviețuind aici peste 100 de etnii, cea românească fiind a treia ca mărime, după cea ucraineană și cea maghiară. Potrivit recensământului efectuat în Ucraina în 2001, în Regiunea Transcarpatia au fost înregistrați în jur de 42.000 de români, dintre care 32.000 locuiesc compact în 13 localități într-o zonă care a făcut parte din Maramureșul istoric, lângă frontiera româno-ucraineană limitrofă cu județele Maramureș și Satu Mare din România. O altă comunitate de circa 10.000 de români, numiți volohi, trăiește în 11 localități într-o zonă din nord-vestul Regiunii Transcarpatia, spre frontierele cu Slovacia și Polonia.
Românii din dreapta Tisei au avut parte de o istorie străveche dar și zbuciumată. În perioada feudalismului timpuriu au făcut parte din voievodatul istoric al Maramureșului, devenit comitat după cucerirea maghiară, aici fiind locul de obârșie al voievodului Bogdan, descălecătorul și fondatorul Țării Moldovei. Aici, la Muncacevo, a luat ființă prima episcopie ortodoxă românească din Transilvania și tot aici, la Mănăstirea Peri, a fost editată prima Biblie în limba română. Această zonă a fost un fief al nobilimii românești din Transilvania, prezentată posterității de academicianul Ioan Mihalyi de Apșa, un ilustru fiu al locului, în „Diplomele Maramureșene“, considerată „biblia neamului“, despre care marele istoric Nicolae Iorga scria că “fără această carte nu s-ar putea scrie istoria României“. Tot aici s-a născut academicianul Mihai Pop, considerat ”regele folclorului românesc“.
Până în decembrie 1918, românii din această zonă au făcut parte din comitatul Maramureș în cadrul Principatului Transilvaniei respective în cadrul Provinciei Transilvania, cunoscând atât vasalitatea
Regatului Ungariei cât și ocupația Imperiului Habsburgic, devenit Imperiul Austro-Ungar de la 1867. Românii din această zonă și-au trimis delegați la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, unde au solicitat includerea întregului Maramureș istoric în țara mamă. N-au avut însă noroc, întrucât în 1920 Maramureșul istoric din dreapta Tisei a intrat în componența Cehoslovaciei, care s-a prevalat de prevederile tratatului încheiat în 1916 de Guvernul Brătianu cu puterile Antantei, prin care frontiera de nord a României a fost stabilită pe râul Tisa. În noiembrie 1944, după eliberarea Transilvaniei de sub ocupația fascisto-horthistă, zona românească din dreapta Tisei a fost alipită URSS în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucraina.
În 1920, când a fost împărțit Maramureșul istoric, în dreapta Tisei au rămas circa 12.000 de români care locuiau în 4 comune: Apșa de Jos, Apșa de Mijloc, Biserica Albă și Slatina. În 2001, la primul recensământ efectuat în Ucraina după declararea independenței, după 80 de ani de izolare de patria mamă, conaționalii noștri nu numai că nu au dispărut prin asimilare, dar numărul lor aproape că s-a triplat, declarându-se români 32.300 de locuitori din această zonă, care conviețuiesc acum în 6 comune: Apșa de Jos, Apșa de Mijloc, Biserica Albă, Slatina, Strâmtura și Topcino. Actualmente, în cele 6 comune funcționează 13 școli, 6 biserici ortodoxe, 4 biserici grecocatolice, 5 asociații culturale, 2 publicații periodice (“Apșa“ și “Maramureșenii”) și un muzeu de istorie și etnografie, cu denumirea “Dacia Liberă”. În fiecare an, românii de aici organizează 2-3 manifestări culturale cu participanți din România, Republica Moldova și Ucraina, precum și un festival etnofolcloric local, și editează 2-3 cărți în limba română. Localitățile românești din această zonă sunt cele mai arătoase din Transcarpatia, iar românii sunt cunoscuți și recunoscuți ca fiind cei mai gospodari și întreprinzători din regiune, mulți dintre ei lucrând, îndeosebi în domeniul construcțiilor, în Rusia, Polonia și unele state din vestul Europei. Mândri de obârșia și de situația lor materială și culturală, românii de aici spun că trăiesc în „România Mică”, vizavi de „România Mare”.
Românii maramureșeni din dreapta Tisei se simt însă uitați sau neglijați de autoritățile din România. Ei ar dori ca Ambasada României din Ucraina, precum și Consulatul General al României de la Cernăuți, unde se adresează cel mai frecvent pentru obținerea de vize pentru intrarea în România, să se
implice mai mult în problemele lor. De asemnea, ar dori o colaborare mai consistentă și pemanentă cu Departamentul Românilor de Pretutindeni și cu Institutul Cultural Român. Oameni mândri și demni, românii din dreapta Tisei nu vor în primul rând bani de la autoritățile române. Ei vor cărți pentru bibliotecile comunale și școlare din localitățile românești. Vor carte religioasă pentru bisericile românești. Vor sprijin pentru editarea publicațiilor și cărților în limba română și pentru organizarea manifestărilor culturale tradiționale. Vor permanentizarea unor relații de colaborare sau parteneriate cu instituțiile de cultură din România pentru proiecte transfrontaliere susținute cu fonduri publice. Vor permanentizarea unor relații de colaborare cu consiliile județene și inspectoratele școlare Maramureș și Satu Mare. În mod paradoxal sprijinul acestor instituții din județele Maramureș și Satu Mare s-a diminuat substanțial după ce conducerea acestora a fost preluată de reprezentanți ai USL în 2012. De exemplu, în cursul anului 2013 reprezentanții Consiliului Județean Satu Mare nu au mai sprijinit și nu au mai participat la nicio manifestare culturală organizată de românii din dreapta Tisei, după ce o perioadă de 5-6 ani această instituție alocase între 15-35 mii lei anual pentru astfel de manifestări.
Românii din dreapta Tisei solicită repunerea în funcție a trenului care lega Sighetul Marmației de localitatea Teresva din Ucraina și urgentarea construirii noului pod peste Tisa, planificată între localitățile Sighet și Biserica Albă. Vor sprijin pentru reconstruirea Mănăstirii Peri, cu Hramul Ioan cel Sfânt de Suceava, pentru care a fost obținut terenul necesar și a fost întocmit un proiect de către un arhitect din România. Vor sprijin pentru reglementarea statutului vizei culturale multiple în sensul extensiei utilizării acesteia pentru toată perioada de acordare, fără alte documente justificative solicitate de Poliția de Frontieră, precum și scutirea de plată a taxei de urgență la eliberarea vizelor culturale. Și vor să fie recunoscuți și tratați ca români atât de Ambasada României la Kiev și de Consulatul român de la Cernăuți, cât și de polițiștii români de frontieră și de alte autorități ale statului român.
Nu în ultimul rând, românii din dreapta Tisei vor ca țara mamă să-i sprijine să aibă aceleași drepturi pe care le are minoritatea ucraineană din România, drepturi conforme cu standardele europene în materie. Ei atrag atenția că după revoluția portocalie de la Kiev a existat o tendință de ucraini-
zare a școlilor românești, în anul 2009 dispunându-se printr-un ordin al ministrului Învățământului din guvernul condus de Iulia Timoșenko ca obiectele de bază să fie studiate în limba ucraineană, fapt care nu le-a fost impus nici în sistemul totalitar sovietic. Situația a fost restabilită prin legea minorităților naționale adoptată după câștigarea alegerilor parlamentare de către Partidul Regiunilor și a alegerilor prezidențiale de către Victor Ianukovici în 2012, dar una din primele măsuri ale noilor autorități de la Kiev a fost abrogarea la începutul acestei luni a actului normativ respectiv, fapt care nu este de bun augur nici pentru minoritatea română.
În calitate de senator al României și de președinte de onoare al Uniunii Românilor din Transcarpatia “Dacia”, funcție cu care am fost onorat în cursul anului 2011, adresez, pe această cale, Senatului și Parlamentului României un apel special pentru a se preocupa și de soarta comunităților românești din Regiunea Transcarpatia din Ucraina. Fac, de asemenea, un apel la solidaritate și la implicare în reprezentarea și apărarea intereselor acestora îndeosebi către colegii parlamentari și reprezentații administrației publice locale din județele Maramureș și Satu Mare. Solicit europarlamentarilor români să manifeste preocupare în Parlamentul European și față de problemele românilor din Transcarpatia, alături de ale celorlalți conaționali de pe teritoriul Ucrainei. Solicit Departamentului Românilor de Pretutindeni să elaboreze și să prezinte soluții concrete de finanțare a proiectelor de prezervare a identității naționale a românilor din Transcarpatia. Nu în ultimul rând, solicit Președintelui României și ministrului Afacerilor Externe, în calitate de diriguitori ai politicii externe a statului roman, să discute atât cu noile autorități de la Kiev, cât și în forurile europene și internaționale problemele minorității române din Transcarpatia. Senator, Valer Marian Ședința Senatului din 25.03.2014
— Cum vedeţi şcoala, educaţia în general? De ce nu mai contribuie aceasta substanţial la întărirea statului? Ce nivel au profesorii? Astăzi, „toţi politicienii noştri sunt profesori“. Ce părere aveţi despre şcolile/universităţile private? — Educaţia înseamnă să inspiri mintea, nu să încarci capul! Dascălul adevărat nu livrează informaţie ci plămădeşte copilul, viaţa lui, ţara şi neamul românesc. Copilul este izvorul bucuriei din care putem bea toţi, trebuie prin urmare să investim tot ce avem în tânăra generaţie a ţării. Or, conducătorii vremelnici ai României au distrus ţara. Iar puţinii profesori adevăraţi pe care îi mai avem au mâinile legate. Şcoala românească actuală este o ruşine. Dacă vrei să înrobeşti o ţară, îi distrugi educaţia. Aşa s-a şi întâmplat. Dacă ai educaţie performantă eşti, ca popor, liber. România este un vultur închis într-o cuşcă în care nu poate să-şi întindă aripile să zboare. „Cum arată astăzi şcoala va arăta mâine ţara“, spunea Spiru Haret în 1895. Calitatea educaţiei este condiţia de bază pentru ca România să-şi asigure un loc în cursa civilizaţiei contemporane. Educaţia şi formarea profesională reprezintă baza dezvoltării ţării, alături de întărirea familiei, pentru că avem nevoie de un pol moral. „Ţinta cea mai înaltă a educaţiei e să formeze caractere, iar caracterul nu este un dar, ci o sumă de deprinderi tari, dobândite prin muncă“ spunea Simion Mehedinţi. Şcoala muncii, seriozitatea şi conştiinţa lucrului bine făcut trebuie să înlocuiască improvizaţia şi superficialitatea. În orice scenariu de viitor, cheia succesului rezidă în factorul uman, prin modernizarea ac-
Ronde - bosse Fekete Iosif (Negrulea), Primul sărut
„Refacerea României prin noi înşine - concilierea naţională”
De vorbă cu Dr. Călin Georgescu celerată a învăţământului, cercetării, sistemului de sănătate, prin prevenţie. O populaţie sănătoasă, bine educată şi informată este chezăşia funcţionării instituţiilor democraţiei. Numai astfel ea devine imună la intoxicare şi manipulare. Universităţile particulare ar trebui desfiinţate, fără excepţie. Sunt doar o industrie de diplome fără acoperire, urmărind doar profitul şi spălarea creierelor. Au fost viciate, evident, şi universităţile de stat. La Medicină, înainte de ’89, se tragea linia sub ultimul intrat la 9,80. Acum se intră şi cu 4. Cum să mai comentezi aşa ceva? Manuale alternative? O samavolnicie! Istoria poporului român este cumva alternativă? Geografia ţării este cumva alternativă? Mama ta este alternativă? Avem cumva alternative sau dileme cu privire la adevărurile morale? Ca să nu mai vorbim de implicaţiile în viaţa de zi cu zi: un şcolar de 35 de kg trebuie să poarte în spate un ghiozdan cu manuale şi caiete alternative de 7-9 kg. Dacă distrugem coloana vertebrală a copilului şi îi periclităm sănătatea putem oare invoca o coloană vertebrală şi o sănătate alternative? Dar cărui agramat care conduce azi îi pasă...? Mai toţi politicienii noştri sunt „profesori“ – nu de gimnaziu, nu de liceu, ci profesori universitari. De unde până unde? Pe vremea lui Spiru Haret, ca să obţii titlul de profesor treceai prin examene foarte dure, trebuia să înveţi pedagogie, iar la final numirea era semnată de Rege. Astăzi, România este ţara cu cele mai puţine ore ţinute în afara sălilor de clasă, în muzee, institute ştiinţifice şi de cercetare etc. Interesul elevilor creşte proporţional cu noutatea, la care se adaugă varietatea formelor de predare – lucru valabil peste tot. Diferenţa dintre nivelul de pregătire al elevilor buni şi al majorităţii este imensă. România are rate îngrijorătoare de abandon la nivel gimnazial şi liceal, cu toate că învăţământul obligatoriu este de 10 ani. Învăţământul superior scoate pe bandă rulantă absolvenţi interesaţi doar de diplomă. Se citeşte foarte puţin. 1,5% din adolescenţi citesc cel mult 2 cărţi /an. Camera Deputaţilor a votat 28 de milioane de euro pentru cumpărarea de stick-uri de memorie, în condiţiile în care 50% din şcoli nu au apă caldă şi căldură. Totul este absurd în România! Rezultatele excepţionale care mai apar sunt datorate elevului, deci studiului individual, şi nu sistemului de învăţământ, care nu favorizează vârfurile, valorile intelectuale reale – ba chiar se teme de ele. Bursele sunt acordate în funcţie de cât de bine se fofilează studentul în sistem şi nu după capacităţile sale deosebite. — Analizând sfertul de veac de când neam cucerit libertatea, ce puteţi spune? Am câştigat sau nu libertatea? Am ajuns să iubim competiţia între valori, libertatea de a alege? Câtă responsabilitate există în sânul clasei politice?
— Competiţia minţilor din Occident a fost transformată în România într-o cursă nebună după profit. Societatea s-a transformat într-una de consum, supusă unei manipulări masive. S-a înlocuit ştiinţa cu miturile şi s-a pledat pentru libertate fără responsabilitate, spre a acoperi fraudele. Sub toga câtorva profeţi din ţara asta se ascunde frauda şi manipularea cea mare. România nu este o ţară liberă atâta timp cât presa, în cea mai mare parte, este dirijată. Mulţi şi-au vândut, pentru 30 de arginţi, şi sufletul, şi ţara. Dacă vrei să-i înveţi pe oameni să fie liberi, învaţă-i o meserie. Or, în România nu mai sunt meseriaşi, sunt doar afacerişti. — La capitolul „realizări“, în cei 25 de ani de democraţie consemnăm alarmaţi retrocedările de proprietăţi, făcute pe baza legii restitutio in integrum. Cât s-a retrocedat? Unde a fost statul care avea menirea de a-şi apăra valorile? Cine este vinovat pentru retrocedările barbare? Care este situaţia în alte ţări? — „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”, spunea părintele Arsenie Boca. Pentru pământul ţării eroii neamului şi-au dat viaţa, iar contemporanii noştri îşi vând sufletul pentru un pumn de arginţi. Instituţia proprietăţii este dinamitată în România. Democraţie fără proprietate privată nu există, iar proprietatea privată fără instituţia care să o înregistreze şi să o apere, şi anume cadastrul ge-
Sunt proiecte antinaţionale şi jefuitoare de suflete, pentru că i-au aruncat pe oameni în război, român contra român, în propria lor ţară. Nu au nici o substanţă ştiinţifică şi sunt total non-ecologice şi distrugătoare de vieţi prin consecinţele ulterioare. S-a scris mult pe tema asta, dar eu vă spun un lucru: aceste intenţii nu se vor pune în aplicare. Punct. Şi Roşia Montană, şi Pungeştii sunt pământ românesc şi aşa vor rămâne! Iar cei ce le apără sunt eroi. Nu vorbesc de ecologie aici, n-am ce vorbi, eu discut despre pământul meu, care nu este al generaţiei mele ci al urmaşilor mei şi al urmaşilor urmaşilor mei, în veacul vecilor! „De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a / Că nu mai poate străbate / Deatâta străinătate“ – Doina lui Mihai Eminescu, o citeam în taină înainte de evenimentele din ’89 şi o citesc acum ca să văd imaginea României actuale. Cea mai jalnică este prestaţia clasei politice. Pe 2 decembrie, la Pungeşti se loveau românii pe români cu ciomegele, dar în Bucureşti era bal cu toalete de mii de euro purtate de cocotele politice şi corporatiste. Este greţos! Şi un ultim aspect. Unde este poziţia BOR faţă de situaţia de la Pungeşti? Cum au fost susţinuţi cei câţiva preoţi şi monahi care s-au opus cu mare curaj fărădelegilor? Din păcate, la noi, românii, tăcerea este un nărav vechi al clerului.
— Pământul ţării este de vânzare? Se pare că politicienii şi mulţi români nu au nimic împotriva cumpărării pământului de către străini. — Pământul ţării este sfânt prin eroii, martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc, spunea părintele Iustin Pârvu. Nu este de vânzare nineral, nu mănui şi nicicând. există nici ea. RomâCu toate acestea, nia are demonode la 1 ianuarie, craţie, nu demopoliticienii roFekete Iosif (Negrulea), craţie. Cadastrul mâni au dat Don Quijote general, în specidrumul să se al partea lui vândă păeconomică mântul ţării! este instiDacă nu iutuţia cheie besc glia străbună şi nu au lucrat care stabileşte niciodată pământul, cum să-l apere? La fel este valoarea şi pune disciplină în proprietăţile exis- şi cu oamenii: îţi dai afară copiii din casă? Este tente în ţară. De 25 de ani nu a fost pusă ordine o luptă teribilă pentru putere. în cadastrul general pentru că este nevoie de Or, o ţară care are 12% analfabeţi şi încă haos. Unde este haos este şi interes, pentru că până la 20% analfabeţi ştiinţific, persoane care în toţi aceşti ani statul a retrocedat păduri, tere- citesc dar nu înţeleg nimic, este uşor de maninuri, ape, clădiri în valoare de peste 60 de mili- pulat. Guvernanţii au nevoie de o masă amorfă arde de euro. Legea 247 si Legea 1 din 2000 au care să pună ştampila pe buletinul de vot; în distrus pădurile ţării. Încă mai sunt valabile acest scop populaţia este instrumentată să răsordonanţe ale lui Horthy din 1940. pundă pavlovian la pomeni electorale gen ulei, România se află sub dictatura corporaţiilor zahăr şi pui. fără patrie, având conducători corupţi pentru a fi dirijată foarte uşor. — Ce alte elemente sapă la rădăcina fiinţei naţionale? Ce înseamnă „Românii au uitat să — Cum vedeţi proiectele Roşia Montană şi trăiască vertical“? gazele de şist? Cât vor ajuta ele, în caz de rea— Ne-am uitat tradiţiile şi de unde am velizare, economia românească? nit. Suntem vânduţi corporaţiilor, care vor doar — În primul rând, nu sunt proiecte ci afa- să cheltuieşti, fără să înţelegi de ce. Au cumpăceri murdare ale celor de la Gold Corporation şi rat conştiinţa omului cu 1 kg de făină şi de orez Chevron, în stransă legătură cu clasa politică şi cu 1 litru de ulei. Oamenii nu mai au exemromânească ticăloasă. Iar Chevron este unul ple tari de virtute şi atunci îşi iau lumea în cap. din cei mai mari poluatori privaţi din istorie, Nu există un proiect comun, ci doar planuri urmat de Exxon şi British Petroleum. individuale. Fiecare pentru el. Pierderea verti-
calităţii vine din lipsa noastră de dragosdar şi cu portiţele, special te faţă de pământul nostru şi de înţelegelăsate în economia neagră re a rostului neamului românesc. şi gri care, practic, ţin ţara Spre exemplu, SUA au transmis de să nu se prăbuşească. curând că investitorii americani vor veni Pentru Legea lui Dumneîn România numai dacă se va semna un zeu nu ne luptăm, dar nou acord cu FMI şi va fi votată o legispentru un trai uşor şi salaţie permisivă pentru exploatarea gazelarii grase o facem! Un lor de şist. Cât tupeu trebuie să ai ca să popor care pretinde că faci o asemenea declaraţie? Şi câtă slugăr87% dintre fiii lui sunt nicie ca să o accepţi? creştini ortodocşi! Unde Dar „brazii se frâng, nu se îndoiesc“, este datoria noastră de a spunea un erou al neamului, Ion Gavrilă fi străjerii neamului? ChiOgoranu. ar nu mai sunt bărbaţi Eu zic că românii nu vor sta îndărătul viteji în ţara noastră? Ungratiilor până ce bătrâneţea şi rutina vor de este biserica luptătoare pune stăpânire pe ei, iar vitejia va rămâa neamului în asemenea ne amintire şi dorinţă neîmplinită. momente grele? Biserica Pentru menţinerea verticalităţii famioficială este pângărită şi lia este de bază. Şi aici s-a săpat adânc, biserica ascunsă este pripentru distrugerea ei. Peste 2 milioane de gonită! români lucrează în afara ţării şi trimit Cei care conduc sunt cei bani acasă. Dar acasă au rămas familii care au mai condus. Cum distruse, divorţurile s-au înmulţit peste spunea Eminescu: „alte măsură, ca şi copiii abandonaţi şi oamemăşti, aceeaşi piesă, / alte nii bolnavi sufleteşte şi moraliceşte. guri, aceeaşi gamă“. Educaţia mamei în duhul credinţei şi În loc să înstrăinăm real dragostei de neam face mai mult decât sursele ţării, hai să coninstruirea armatei. Mamele noastre au struim câmp de lucru fost printre cei mai puternici eroi ai ţării. pentru oameni şi să înfloMamele creştine, mucenicii din închisori rească o ţară întreagă! şi eroii de prin munţi au ţinut verticalita- Fekete Iosif (Negrulea), Stojaci tea neamului. Eroii noştri martiri ar tre— Care este nădejdea dv. bui canonizaţi, declaraţi sfinţi, începând în refacerea României? cu Mihai Viteazu, Valeriu Gafencu şi ArCum vedeţi viitorul ei? senie Boca. Apoi ar trebui oprite avorturile şi — Nădejdea să ne fie ancora în viaţă! scoasă în afara legii manifestarea publică a hoA fi descendent dintr-un popor de eroi şi de mosexualităţii şi orice propagandă în favoarea martiri nu poate decât să dea încredere în viiei. Sunt condiţii nenegociabile dacă vrem să ne tor. Sunt oameni pregătiţi în această ţară să facă mai păstrăm verticalitatea ca oameni şi trăinicia istorie şi nu spectacol ieftin. Noi NU suntem ca neam. urmaşii Romei, dar suntem urmaşii lui Decebal şi ai lui Mihai Viteazu, şi ai lui Ştefan cel Sfânt, — Cum traduceţi fraza: „România este o şi ai martirilor Brâncoveni. ţară condamnată la neputinţă, pentru a fi exCum vrem să fim cunoscuţi în istoria lumii? ploatată“? Ce este „criza de încredere“? Ca un popor letargic sau ca o naţie de viteji şi — Statul nu pune în practică ce spune, sau oameni drepţi? Depinde de noi şi de atitudinea ce spune legea. Prin urmare, încrederea în insti- noastră, de grija faţă de aproapele nostru. La tuţiile statului este zero. Dacă ai o lege, îţi mai ora actuală, în ţară este un soi de văicăreală crotrebuie una care să o pună în aplicare. Cum să nicizată. Trebuie făcută diferenţa între văicăreaai încredere în cineva care te fură şi te umileşte lă şi atitudine. Toţi se văicăresc că nu au bani, permanent? Politicul în România stăpâneşte se plâng de ticăloşia clasei politice, dar nu ies în bine arta manipulării şi a dezinformării pentru stradă pentru unire şi schimbare. Prostiei şi a se menţine la putere. Se schimbă doar politici- aroganţei celor care conduc pentru simplul fapt enii, ei între ei, pentru că în spate au acelaşi că sunt membri de partid trebuie să li se pună, scop necreştinesc şi anticreştin. hotărât, oprelişte. Nu puneţi, ne îndeamnă Iar efectele se văd nu doar în sărăcia şi umi- Mântuitorul, petic de postav nou la haina veche linţa trăite de români în ţară, ci şi în afara ţării. pentru că se rupe, şi nici vin nou în burduf De multă vreme, „român“ este în Occident un vechi, pentru că se crapă. Schimbarea, ca să fie calificativ depreciativ şi nu denumirea unui efectivă, trebuie să fie totală. neam demn de stimă. Virtuţile poporului român, cei de la talpa Supremaţia politicului este în România un ţării, sunt mult mai înalte şi, în acelaşi timp, cu semn de pierdere a orientării creştine. Omul a adevărat patriotice şi naţionale faţă de cele ale pierdut nădejdea mântuirii, iar politica a deve- clasei politice conducătoare. Iar conştiinţa ponit un fel de mântuire socială. porului român nu suportă politica publică a Compromisul în gândire şi vorbă, nepăsa- trădării şi înrobirii. Să luăm aminte, vremea rea în faptă au deschis drum liber absurdului în refacerii se apropie! societatea românească. Este dreapta răsplată a Speranţa este mare numai pentru cel ce are creştinilor care nu au putut să fie creştini. Dacă credinţa mare. Chiar dacă hoţii şi impostura românul ar sta la rând să facă fapte bune, aşa par astăzi de neînvins, greu de înlăturat, chiar cum stă la rând la sfintele moaşte, ar fi bine. dacă par că sporesc zilnic în putere, chiar dacă Dar nu se întâmplă astfel! avem impresia că a dispărut credinţa, viitorul Nu-ţi face semnul crucii înainte de a fi sigur României va fi demn şi luminos, pentru că pe că poţi purta povara ei pe umerii tăi! dedesubtul viiturii rău mirositoare de acum curge fluviul credinţei strămoşeşti în Hristos — Cum traduceţi fraza: „Statul şi-a aban- cel Viu şi Biruitor. Trebuie doar să îndrăznim! donat cetăţenii, iar cetăţenii şi-au abandonat statul“? Dr. Călin Georgescu — Statul, fiind luat ostatec de grupările maPreşedintele Clubului de la Roma pe Eufiote, nu se mai interesează de binele public de- ropa – Centrul European de Cercetare cât prin măsuri populiste, iar cetăţenii se Interviu de Ion Loghin Popescu mulţumesc, marea majoritate, cu pâine şi circ, SFÂRȘIT
Un Român printre stele Gheorghe Pitarca Aristide făcu câţiva paşi prin cameră sperând că-i va face bine un pic de mişcare fără un efort prea mare; n-a fost aşa, şi s-a aşezat pe scaun, dar nici poziţia asta nu i-a convenit şi, în cele din urmă s-a întins iar pe pat cu mişcări de om suferind. Era livid, valuri reci de transpiraţie îi invadau trupul, iar în privirea lui ceţoasă şi împănată cu slabe licăriri de viaţă se putea citi disperarea individului mahmur care n-are cu ce să se dreagă. În această situaţie cumplită doar somnul îl mai putea ajuta şi, ca să adoarmă mai uşor, puse în aparat CD-ul cu „Anotimpurile” lui Vivaldi, o muzică simplă şi echilibrată care-i alinase de multe ori suferinţele şi care-l ajutase de atâtea ori să evadeze din jungla umană în care trăia şi care îi era ostilă. „Evadarea” s-a produs destul de repede; pe la mijlocul „Primăverii”, Aristide plutea deja în spaţiul interstelar, unde se simţea mai bine, fiindcă aici nu mai avea senzaţia de vomă (enorma energie a vidului, despre care fizica cuantică crede că ar fi curbat Spaţiul, reuşise să-i oprească mişcările spasmodice ale diafragmei). Păcat că era cam frig – doar trei grade Kelvin – şi uitase să se învelească cu o pătură. De fapt nu avea să stea prea mult printre stele din cauza unei explozii puternice, al cărei suflu l-a obligat să „aterizeze”. În primul moment, Aristide a crezut că o gaură neagră a înghiţit o galaxie ca pe-o găluşcă, sau că a avut loc, prin apropiere, un mini big-bang, cum s-a întâmplat în galaxia Markarian cu câteva miliarde de ani în urmă. Dar, după contactul dur cu po-
deaua a realizat că soţia lui trântise uşa, cum obişnuia de când era el şomer şi nu contribuia la cheltuielile casei. Aristide se ridică anevoie de jos şi se aşeză pe marginea patului, cu coatele pe genunchi şi cu capul sprijinit în podul palmelor. Trebuia să găsească o soluţie. La scurt timp şi în puterea nopţii intră într-o tavernă cu program non-stop, unde se putea consuma pe datorie. Găsi cu greu un loc prin pâcla de fum şi comandă o tărie cu vocea unui însetat ce se târăşte prin deşert în căutarea unei oaze salvatoare. După primul pahar i se opriră vibraţiile, după al doilea se simţi ca un nou-născut, iar după al treilea barmanul îi recomandă să meargă la culcare. Disciplinat, Aristide porni spre casă imediat, însoţit de o haită de câini specializaţi în conducerea la domiciliu a persoanelor „obosite”. În faţa blocului în care locuia, Aristide îşi luă rămas bun de la însoţitori într-un mod înduioşetor: îi mângâie pe creştet, îi pupă pe bot şi le promise că atunci când o să fie el în bani o să le cumpere cireşe (credea, probabil, că stă de vorbă cu copiii din cartier). Conştient că nu-i frumos să-şi deranjeze soţia la ora aceea, Aristide se culcă între florile din faţa blocului, cu zâmbetul pe buze, fericit că mai reuşise să mai evadeze o dată din lumea care îi era ostilă şi care-i accentua zilnic sentimentul inechităţii. Îşi reluă periplul prin „spaţiul interstelar”, şi acum nu-i mai era frig datorită „tăriilor” şi a răsuflării calde a maidanezului ce se cuibărise la spatele său. A fost găsit spre dimineaţă de câţiva gunoieri care l-au purtat pe braţe până la uşa apartamentului în care locuia, unde l-au predat soţiei: „Doamnă… ne scuzaţi… l-am ajutat puţin pe… Să ştiţi că domnul Aristide e un om frumos, ar fi păcat să răcească…”
O nouă performanță românească
Marele premiu al Salonului de la Geneva, câștigat de o tehnologie creată de români Marele premiu al Salonului Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi de la Geneva a fost obţinut de compania elveţiană IREWIND S.A pentru o tehnologie creată de o echipă de cercetători români. Conform unui comunicat transmis de Ministerul Educaţiei, tehnologia câştigătoare OnAirCamera a fost realizată în cadrul Centrului Est-European pentru Cercetare Aplicativă Interdisciplinară condus de Mircea Tudor, laureat cu Marele premiu la Geneva în 2009 şi 2013. Tehnologia, achiziţionată de compania elveţiană inclusiv cu patentul aferent, se adresează deţinătorilor de telefoane de tip smart şi constă într-un sistem de camere video capabile să urmărească mişcările utilizatorului în diverse contexte, să le recunoască şi să le monteze rapid sub forma unui film personalizat, transmis instantaneu abonatului. Pe lângă această realizare, cercetătorii şi inventatorii români au fost distinşi la Geneva cu 17 premii speciale, 18 medalii de aur, opt medalii de argint şi patru de bronz. Practic, toate cele 30 de invenţii prezente la Geneva, 24 sub auspiciile MEN în cadrul unui stand naţional cu o suprafaţă de 32 mp şi şase înscrise în regim independent au fost premiate, potrivit ministerului. Cu o suprafaţă de expunere de 8.500 mp, 726 de invenţii din 45 de ţări şi peste 60.000 de vizitatori, Salonul Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi de la Geneva este locul de întâlnire al celei mai mari pieţe mondiale din domeniul inventicii şi cel mai prestigios eveniment internaţional din domeniu.
„Românii încă uimitori , România atât de dezamăgitoare” A căzut un avion în munţi şi zăpadă şi ţara a ignorat strigătul şi durerea. Notele mici din examenele naţionale ale elevilor sunt prilej de explicaţii nesfârşite între adulţi. Oamenii din această ţară păzesc flămânzi containerele şi lumea merge înainte. Cumpărăm fără probleme organe, diplome universitare, slujbe şi voturi. Cumpărăm oameni prea slabi şi înfrânţi ca să riposteze. Dacă ne întrebăm cum noi toţi românii, minunaţi şi creatori cum suntem, nu putem să aducem ţara acolo unde merită, răspunsul e parţial ascuns şi încearcă să ne convingă timid. Țara ne pedepseşte pentru talent. România ne pedepseşte pentru calităţi. România nu ne vrea cultivaţi şi conectaţi ştiinţei. Cum ne pedepseşte ţara pentru munca de zi cu zi a fiecăruia, pentru eforturi? Ne plăteşte la limită şi ne transformă în permanente răboaje de calcule. Mereu suntem la limita de a renunţa la ceva pentru a avea altceva, mereu cu cheltuieli care depăşesc resursele. Țara ne obligă să muncim pentru gaz, energie, benzină şi hrană nu pentru pasiunile noastre. Țara ne cere lucruri sub sau peste calificarea noastră. Lanţurile lucrurilor făcute fără plăcere ne obosesc şi ne reduc. Ne aşază la cozile spitalelor şi instituţiilor tăcuţi şi trişti. Țara ne obligă să privim cu durere la realitatea celor născuţi altundeva. Țara ne obligă să ne dorim să fim italieni, spanioli, austrieci. Țara ne fură bucuria copiilor care nu zăresc încă adevărul şi îi transformă încet în noi. Ei luptă încă cu încredere pentru ceva în care cred , fie că e un premiu la olimpiadă sau un meci câştigat pe terenul de sport. Ei încă pictează, cântă şi dansează. Îi va lăsa ţara să fie ei însuşi sau îi va doborî ca pe noi ?Toţi acei plecaţi de aici nu aud strigătul nostru mut şi le este dor de ţară. Ei vin cu o bucurie în vizită care nu poate fi înăbuşită. Asupra lor, într-o vizită scurtă, nu coboară vălul distrugerii. Dar noi cei de aici ? Țării chiar nu îi mai pasă de noi? Nu ne mai ascultă sau nu ne mai vrea? Le spun elevilor mei când cresc puţin şi înţeleg lumea , să plece. Fiecare cântăreşte ce lasă în urmă şi ce primeşte în schimb cu minte de copil. Părinţii lor nu încetează să mă mustre: “ Cine va avea grijă de noi?” Ei privesc , sigur, cu seriozitate viitorul ca părinţi. Ei încă speră că ţara le va lăsa copiii să trăiască altfel. Copiii nu vor însă poate să înlocuiască azilul purtând grija vieţii noastre. Țara îi va dezamăgi ca pe noi? Sau îi va ocroti ? Rămâne de văzut dar semnele pozitive sunt slabe.
„Ziua Națională de Luptă Împotriva Fracturării Hidraulice"
„Astăzi, 100 de localităţi din România, 10 din diaspora, s-au reunit în 48 de oraşe pentru a celebra Ziua naţională de protest împotriva fracturării hidraulice. (...) La Vaslui avem peste o mie de persoane. Este primul mare protest din Vaslui. Avem semnale şi mesaje de la Sidney până la New York. Toată mişcarea mondială antifracturare este alături de noi", a spus unul dintre iniţiatorii protestului, George Epurescu, de la Asociaţia "România fără ei". Organizatorii au transmis pe internet un mesaj de mobilizare la mitinguri. "Ieşim cu toţii în stradă, ţărani şi orăşeni, cetăţeni de diferite etnii şi convingeri, din ţară şi din diaspora, ca să ne apărăm împreună pământul, apa şi aerul. Ieşim în stradă să spunem răspicat că nu vom ceda şi ne vom apăra dreptul la viaţă, la sănătate, viitorul. Aproape 100 de ONG-uri participa la organizarea Zilei Nationale de Lupta impotriva Fracturarii Hidraulice. Lupta împotriva fracturării hidraulice a intrat într-o nouă etapă. La Pungeşti se pregateşte primul foraj, iar alte şi alte perimetre au fost concesionate pentru exploraredezvoltare-exploatare a gazelor de şist. Metoda fracturării începe să fie implementată pe ascuns şi la exploatările clasice de petrol şi gaze pentru creşterea productivităţii, fără niciun fel de studiu de impact asupra sănătăţii şi mediului. Interesului naţional şi a vieţii oamenilor", se preciza în mesajul organizatorilor manifestaţiilor. Precizează:
Adriana Chira
Renate Weber, europarlamentar: „Facebook închide pagina Anti România!" La sesizarea oficială a eurodeputaţilor liberali români, Facebook închide pagina Anti România!, potrivit unui comunicat transmis de europarlamentarul PNL Renate Weber. „Reţeaua de socializare Facebook a dezactivat o pagină oficială intitulată Anti România, care promova mesaje xenofobe în limba maghiară la adresa statului român şi a românilor, în urma sesizărilor oficiale ale Delegaţiei PNL din Parlamentul European. Sesizarea oficială a Delegaţiei a fost trimisă şefei Biroului Facebook de la Bruxelles, Erika Mann, după ce s-a încercat, fără succes, raportarea paginii cu instrumentele puse la dispoziţie de reţeaua de socializare. Pagina Anti România conţinea mesaje care incitau la ură împotriva statului român şi a românilor. Mai mult, într-una din poze, steagul României era călcat în picioare de câteva persoane", se arată în comunicat. Conform sursei citate, iniţiatoarea acestei acţiuni este Renate Weber. "Libertatea internetului nu înseamnă că o naţiune poate fi insultată, o astfel de atitudine fiind inacceptabilă, iar cei care administrează astfel de siteuri trebuie să reacţioneze cu promptitudine. De data aceasta a fost nevoie de o sesizare oficială adresată administratorilor Facebook Europe, căci raportarea paginii ofensatoare nu a fost suficientă", afirmă Renate Weber, potrivit comunicatului. Delegaţia PNL din Parlamentul European a făcut sesizarea oficială către reţeaua de socializare în urma relatărilor din presa transilvăneană.
(2)până în 6 ianuarie 1857, după cum se vede foarte bine din „harta sfârtecării statului medievalvalah al Moldovei (lui Ştefan cel Mare / Dimitrie Cantemir) de către Imperiul Otoman / Turcia şi Imperiul Ţarist / Rusia“, hartă prin care era stabilită frontiera bessarabiană / basarabeană (harta II, infra), de la gura Nistrului, „direct“ la cetatea-oraşvalah Bolgrad şi de-aici către Prutul de Mijloc / Superior, toponimul Bessarabia > Basarabia îşi extinsese sfera asupra Moldovei dintre Nistru, Marea Neagră, Prut (până către izvoarele acestuia); Harta II: Frontiera bessarabeană > basarabeană dintre Rusia şi Turcia, 1857 (prezentată la Paris);
II
Harta IV: Republica Ukraina prezentată la Conferinţa de Pace de la Paris (1919). (4) după Primul Război Mondial (1914 – 1918), când are loc secunda re-Unire parţială a Valahimii nord-dunărene între hotarele anticului stat strămoşesc al Daciei, tot sub numele de România (ca în 1859), provincia Bessarabia > Basarabia revenise la Patria-Mumă (supra, harta IV), aşa cum se vede şi din harta republicii Ukraina, prezentată la Conferinţa de Pace de la Paris, din anul 1919 (o Ukraină aşa cum a intrat, în 1922, în componenţa Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste / U. R. S. S., statul / imperiul bolşevic / comunist întemeiat de Vladimir Ilici Lenin [n. 1870 – d. 1924], preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului / „premier al U. R. S. S.“ între anii 1917 şi 1924);
III
harta III: Gubernia Bessarabia > Bassarabia. (3) în Imperiul Ţarist / Rus, devenit, din 1917, Imperiul Sovietic / U. R. S. S., partea Daciei cu Valahimea dintre Nistru, Marea Neagră, Prut şi, la nord, izvoarele celor două râuri, devine gubernia Bessarabia > Basarabia (harta III, supra);
IV
V Harta V: Basarabia „ciopârţită“ stalinisthrusciovian, sau Republica Sovietică Socialistă Moldovenească desprinsă din Imperiul Sovietic (U. R. S. S.) în 1991, devenită Republica Moldova de azi. (5) Cu „ajustările strategic-administrativteritoriale“ (în mereu-actualul spirit al testamentului lăsat de modern-vestitul conducător al Rusiei, Petru I [7 mai 1682 – 8 februarie 1725], ce prevedea „înstăpânirea“ / „controlul“ Imperiului Ţarist / Rus asupra Mării Baltice, Mării Negre şi Gurilor / Deltei
socializeze sau să-şi bea cafeluţa tocmai la ditamai târgul de job-uri – şi aplică în speranţa că va fi angajat; oricum, majoritatea celor ce trec pe la un astfel de târg, caută un loc de muncă, şi nu un loc de muncă anume. Apoi, vine teoria despre care vorbeam ceva mai sus: răspunsul la întrebarea de ce? Dacă ar fi „să o ardem pe comedie”, am răspunde simplu: de plictiseală! Însă, cum celor care-şi caută de lucru nu le prea arde de glumă, o să spună ceea ce şi angajatorul ştie foarte bine, că omul are nevoie de un serviciu, de un venit sigur, de bani pentru a trăi. Mira-m-aş să se angajeze cineva doar pentru că patronul are, de exemplu, ochii verzi sau pentru că e dinamovist! În privinţa vestimentaţiei însă, trebuie să recunosc, sunt cam de aceeaşi părere, adică în faţa angajatorului candidatul trebuie să arate decent. Nu ţin la o anumită ţinută ci, în general, cred că îmbrăcămintea trebuie să-i dea purtătorului o notă de seriozitate, dar pentru asta nu e nevoie să ştii şi să urmezi nişte reguli stabilite de cineva – care chiar poate să fie îngust la minte – ci să ai în bagajul educaţiei cei şapte ani de acasă, adică să ai bun-simţ. Din punctul meu de vedere, dacă un angajator susţine altceva şi nu vă angajează, nu cred că aţi pierdut ceva. Să fii angajat la o firmă „cu fiţe” e foarte obositor, îţi toacă sănătatea şi nici nu vă va plăti salariul la timp. Cu alte cuvinte, ajungi să munceşti degeaba. Nimeni şi nimic nu -l poate împiedica pe un candidat să nu-şi testeze, la rândul său, potenţialul angajator, pentru că astfel va avea mai multe şanse. Succes! Virgil L. Sabău
Interviul de angajare un dublu examen Cei mai mulţi dintre noi au fost măcar o dată-n viaţă la un interviu pentru angajare, mai demult sau mai recent. Cam pe la începuturile democraţiei, în primii cinci-zece ani după Revoluţie, era foarte simplu, mai ales într-un oraş ca Orăştia, unde angajatorul, dacă nu cunoştea direct candidatul, sigur îi ştia vreo rudă, cunoştinţă, şi avea informaţii despre persoana care se prezenta spre angajare. Nu era nevoie nici de Curriculum Vitae, acel CV cu date despre studiile, calificarea şi istoricul angajărilor anterioare, nici de scrisoare de intenţie, un fel de motivaţie care te-ar fi determinat să alegi acel loc de muncă, acea firmă, alta decât pachetul salarial „atractiv” pentru că nu trebuia să recunoşti nici în ruptul capului că, de fapt, vrei să munceşti pentru bani. La un târg de „job”-uri din Bucureşti, angajatorii au declarat că unii candidaţi ratează de la început interviul, potrivit unui reportaj realizat de Pro TV; nu pricep nici acum de ce i se spune „târg de job-uri” şi nu „târgul locurilor de muncă”, dar asta-i altă mâncare de peşte. Din acest material reiese foarte clar că, deşi persoana este în căutarea unui loc de muncă, expresie prin care, în limba română, se înţelege un loc de muncă, oricare ar fi el, motiv pentru care se află în faţa angajatorului şi nu, ştiu eu, în parc, pe stradă sau într-un club, acesta pretinde candidatului să fie deja informat cu privire la ceea ce ţine de acel loc de muncă şi de firmă. Adică ceva absurd, pentru că, văzând angajatorul acolo, candidatul îşi închipuie că are disponibil (măcar) un loc de muncă – doar n-o fi venit să
Dunării), „ajustări“ / „chirurgii“ făcute de Iosif Vissarionovici Stalin (n. 1878 – d. 1953; secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice între anii 1922 şi 1953), de Nikita Sergheevici Hruşciov (n. 1894 – d. 1971; secretar general al P. C. U. S. între anii 1953 şi 1964) ş. a., Republica Moldova, nou stat valah-contemporan, adică valaha Basarabia, la care face trimitere şi lucrarea Basarabia – 200, de Mihai Prepeliţă, s-a desprins din componenţa Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, din Imperiul Sovietic, la 27 august 1991, cu partea nordică din Bucovina României şi cu partea de sud a Basarabiei, părţi amputate, date şi rămase în stăpânirea Ukrainei (cf. supra, harta V). Basarabia – 200, de Mihai Prepeliţă, are în „deschidere“, nu întâmplător, reproducerea „articolelor patru şi cinci“ din Tratatul de pace ruso -turc încheiat în Bucureşti, la 16 / 28 mai 1812 (extrase din Documente turceşti privind istoria României, vol. III, 1791 – 1812, Bucureşti, 1986, p. 361 sq.), articole care atrag atenţia asupra limitelor geografice ale străvechii provincii, ale „ţării de râuri / munţi“, din Pelasgo- > Valaho-Dacia NordDunăreano-Pontică, Bassarabia (pe hărţile străvechi, cum s-a mai spus, toponimul este caligrafiat „mai înrădăcinat în semnificat“, Bessarabia, adică „deşertul“ / „arabia“ neamului bessi-lor – trib pelasgo- > valaho-dac, „spaima hunilor“, îndeosebi, ce a „ţinut sub control“ migraţiile de la Dunărea de Jos, nume la care face trimitere şi onomasticul valah -contemporan, Băsescu; în antichitate, zona deşertică nord-dunăreano-pontică ţinea de la Dăbuleni / Bechet-România şi până dincolo de stepele de astăzi ale Odessei-Ukraina): «...se prevedea ca hotarul dintre cele două state să fie râul Prut, de la intrarea acestuia în [statul / „principatul“ medieval-valah] Ţara Moldovei şi până la locul unde se întâlneşte cu fluviul Dunărea, iar de acolo să urmeze partea stângă a fluviului Dunărea, până la Gura Chiliei şi până la [Neagra] Mare, iar gura amintită să fie folosită în comun de ambele părţi. [...] Dat fiind că Înalta Împărăţie [Imperiul Turc / Otoman] a cedat statului Rusiei pământul situat în stânga Prutului cu cetăţile existente şi cu oraşele şi cu toţi locuitorii lor, tocmai de aceea, mijlocul râului Prut să fie hotar între cele două state. [...] Împărăţia Rusiei să înapoieze şi să predea Înaltei Împărăţii Otomane pământul Moldovei (Bogdan) de pe partea dreaptă a râului Prut [...], precum şi Ţara Românească (Eflak) şi Oltenia...» (p. 6 sq.).
DIS-DE-DIMINEAŢĂ
Atingerea pulberii de apă căzută aburind, atingere de fantasmă, de umbră, de culoare tactilă peste mereu ţărmul unei ţinte imaginare, înfiorează carapacea vremelnică a sufletului. Un scut se împotriveşte pătrunderii în trup şi miliarde infinite de lănci minuscule pornesc la luptă; simt tropăitul curgând ca un fluviu de lavă ţâşnind şi inundând, arzând totul în tremurul mărunt al confruntării. Dintr-o parte norii, temători şi reci, explorează graniţa cu perişori plăpânzi, încet, tăcut, şi-i învaţă forma în timp ce lăncile, de partea cealaltă, se apropie ameninţătoare. Punct cu punct, miniaturalele cuceriri de suprafaţă moale, diafană, capătă culorile curcubeului desfăcute din şnurul luminii difuze al răsăritului de soare. Vârfurile suliţelor plesnesc duşmanul într-un abia şoptit război de orgolii; o răbufnire zgomotoasă a eu-lui cu năvălitorii aproape invizibili la zidurile cetăţii asediate, atac şi apărare de nicăieri venind, cu combatanţii prinşi împreună ca într-un pumn strâns. Firele luminii refac pâlpâind firul, îmbăţişându-se, împreună se înfăşoară şi foşnesc alunecând printre bobiţele strălucitoare de nor căzut în picături de ploaie pe silueta culcată în nisip Virgil-Liviu SABĂU
COLȚ DE SPIRITUALITATE Sfinții dintre noi. Papa Ioan Paul al II-lea La 27 aprilie 2014, peste 5 milioane de persoane provenind din toată lumea se vor emoţiona văzând carpeta de la Loja Binecuvântărilor coborând şi descoperind faţa Papei Ioan Paul al II-lea. Dorinţa numeroşilor credincioşi care la moartea sa strigau „Sfânt imediat!” a fost ascultată: Papa Wojtyla va fi canonizat împreună cu Papa Ioan al XXIII-lea. La fel ca Papa Roncalli, şi Pontiful polonez a schimbat istoria, printr-un pontificat revoluţionar care a aruncat seminţele atâtor roade care se văd astăzi în Biserică şi în lume. Dar de unde se năştea secretul acestei forţe, al acestei credinţe, al acestei sfinţenii? Dintr-un raport intim cu Dumnezeu, ce se realiza într-o rugăciune neîncetată care, de mai multe ori, a făcut în aşa fel încât fericitul să lase patul neatins, pentru că prefera să petreacă nopţile pe pământ, în rugăciune. Confirmă aceasta postulatorul cauzei de canonizare, Mons. Slawomir Oder, în interviul acordat agenţiei Zenit, publicat în traducere pe Ercis.ro. - Despre Papa Ioan Paul al II-lea s-a spus tot, s-a scris tot. Dar cu adevărat s-a rostit ultimul cuvânt despre acest „uriaş al credinţei”? - Papa Ioan Paul al II-lea însuşi a sugerat care era cheia sa de cunoaştere: „Mulţi încearcă să mă cunoască privindu-mă din afară, dar eu pot fi cunoscut numai dinăuntru, adică din inimă”. Cu siguranţă procesul de beatificare, mai întâi, şi de canonizare, după aceea, a permis să ne apropiem mai mult de inima acestei persoane. Fiecare experienţă şi mărturie a fost o pietricică ce a compus mozaicul figurii extraordinare a acestui Pontif. Însă, cu siguranţă, a ajunge la inima unei persoane ca Wojtyla rămâne un mister. Putem spune că în inima acestui Papă a fost cu siguranţă iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi, o iubire mereu în devenire, care nu este niciodată un fapt împlinit în viaţă. - Ce aţi descoperit nou sau, oricum, mai puţin cunoscut despre Wojtyla în timpul cercetărilor dumneavoastră? - Există diferite aspecte istorice şi ale vieţii sale reieşite din proces care sunt mai puţin cunoscute. Unul dintre acestea este fără îndoială raportul cu Padre Pio, pe care l-a întâlnit adesea şi cu care a întreţinut un lung raport epistolar. Dincolo de unele scrisori deja cunoscute, ca aceea în care cerea rugăciuni pentru prof. Poltawska, prietena şi colaboratoarea sa, a reieşit o numeroasă corespondenţă în care fericitul îi cerea sfântului din Pietrelcina rugăciuni de mijlocire pentru vindecarea credincioşilor. Sau cerea rugăciuni pentru el însuşi care, în acea vreme, desfăşura funcţia de Vicar capitular al Diecezei de Cracovia, în aşteptarea numirii noului Arhiepiscop care mai apoi va fi el însuşi. - Altceva? - Am descoperit multe despre spiritualitatea Papei Ioan Paul al II-lea. Cel mai mult a fost vorba de o confirmare a ceea ce deja era perceptibil, vizibil din raportul său cu Dumnezeu. Un raport intim cu Cristos viu, mai ales în Euharistia din care venea tot ceea ce noi credincioşii am văzut în el ca rod de caritate extraordinară, zel apostolic, pasiune pentru Biserică, iubire faţă de
trupul mistic. Acesta este secretul sfinţeniei Papei Ioan Paul al II-lea. - Dincolo de marile călătorii şi de marile discursuri, aspectul spiritual este aşadar inima pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea? - Absolut. Şi există un episod foarte emoţionant care -l identifică foarte bine. Papa bolnav, la sfârşitul uneia dintre ultimele sale călătorii apostolice, este dus în dormitor de colaboratorii săi. Aceiaşi, în dimineaţa următoare, găsesc patul neatins, pentru că Pontiful petrecuse toată noaptea în rugăciune, în genunchi, pe podea. Pentru el, reculegerea în rugăciune era fundamentală. Astfel încât, în ultimele luni de viaţă, a cerut să aibă în dormitor un spaţiu pentru Preasfântul Sacrament. Raportul său cu Domnul era întradevăr extraordinar. - Papa era şi foarte evlavios faţă de Maria… - Da, şi procesul de canonizare ne-a ajutat să ne apropiem şi de aceasta. Am aprofundat raportul foarte profund al lui Wojtyla cu Preasfânta Fecioară Maria. Un raport pe care oamenii din afară uneori nu reuşeau să-l înţeleagă şi care apărea surprinzător. Uneori Papa în timpul rugăciunii mariane apărea răpit în extaz, se înstrăina de contextul înconjurător, ca o plimbare, o întâlnire. Trăia un raport foarte personal cu Preasfânta Fecioară Maria. - Există aşadar şi un aspect mistic în Papa Ioan Paul al II-lea? - În mod categoric da. Nu pot confirma viziuni, elevaţii sau alocuţiuni, ca acelea cu care este adesea identificată viaţa mistică, însă la Papa Ioan Paul al II-lea aspectul unui profund şi autentic misticism era prezent şi se manifesta prin a sta în prezenţa lui Dumnezeu. De fapt, un adevărat mistic este cel care are conştiinţa că se află în prezenţa lui Dumnezeu şi trăieşte totul pornind de la o profundă întâlnire cu Domnul. - Sunt ani de când dumneavoastră trăiţi alături de figura acestui om considerat deja în viaţă sfânt. Cum vă simţiţi văzându-l acum ridicat la cinstea altarelor? - Procesul de canonizare a fost o aventură extraordinară. Cu siguranţă marchează viaţa mea sacerdotală. Am o mare recunoştinţă faţă de Dumnezeu care m-a pus în faţa acestui maestru de viaţă şi de credinţă. Pentru mine, aceşti 9 ani ai procesului au fost o aventură umană şi un extraordinar curs de exerciţii spirituale predicate „indirect” cu viaţa sa, scrierile sale, cu tot ceea ce a rezultat din cercetări. - Aveţi amintiri personale? - Nu am fost niciodată unul dintre colaboratorii mai apropiaţi ai Papei Wojtyla, dar păstrez în inimă diferite ocazii în care am putut să respir sfinţenia Pontifului. Una dintre acestea este de la începutul preoţiei mele, în Joia Sfântă din 1993, anul în care Papa a dorit să spele picioarele unor preoţi angajaţi în formarea seminariştilor. Eu am fost printre acei preoţi. În afară de valenţa simbolică rituală, pentru mine rămâne primul contact cu o persoană care în acel gest în mod autentic umil, plin de iubire, mi-a comunicat iubirea sa faţă de Cristos şi faţă de preoţie însăşi. O altă ocazie s-a prezentat din nou în ul-
timele luni de viaţă ale Papei: era deja bolnav şi pe neaşteptate am participat la cină cu el, împreună cu secretarii, colaboratorii şi alţi câţiva preoţi. Şi acolo îmi amintesc această simplitate şi marele sentiment de primire, de umanitate, care reieşea din simplitatea gesturilor. - Papa Benedict al XVI-lea a declarat recent într-un interviu că a ştiut mereu că trăieşte lângă un sfânt. Este vestit apoi acel “Faceţi repede, dar faceţi bine” al său, când, ca Pontif, a autorizat începerea procesului de beatificare… - Mi-a făcut multă plăcere să citesc mărturia Papei emerit. A fost confirmarea a ceea ce el a făcut să transpară mereu în cursul pontificatului său: de fiecare dată când era posibil vorbea despre iubitul său predecesor, în privat sau în public, în timpul predicilor şi al discursurilor. A dat mereu mare mărturie despre iubirea faţă de Papa Ioan Paul al II-lea. Şi, din partea mea, pot să exprim o puternică recunoştinţă faţă de Papa Benedict pentru atitudinea pe care a arătat-o în aceşti ani. L-am simţit mereu foarte apropiat şi pot să afirm că a fost determinant în deschiderea procesului de beatificare la scurt timp după moarte. Privind apoi ultimele evenimente istorice, trebuie să spun că Providenţa Divină a făcut o „regie” magnifică a întregului proces. - Vedeţi o continuitate şi cu Papa Francisc? - Magisteriul continuă, carisma lui Petru continuă. Fiecare dintre Papi dă consistenţă şi formă istorică determinată de trăirea personală şi de propria personalitate. Nu se poate să nu se vadă o continuitate. Mai în detaliu, sunt diferite aspectele prin care Papa Francisc îl aminteşte pe Papa Ioan Paul al II-lea: dorinţa profundă de a fi aproape de persoane, curajul de a merge dincolo de anumite scheme, pasiunea pentru Cristos prezent în Trupul Său mistic, dialogul cu lumea şi cu celelalte religii. - Papa Francisc va merge în Coreea în luna august. Una dintre dorinţele nerealizate a Papei Wojtyla a fost tocmai aceea de a vizita Asia… - Este extraordinar faptul că eforturile făcute de Papa Ioan Paul al II-lea pentru o deschidere spre Orient au crescut cu succesorii săi. Drumul deschis de Papa Wojtyla a găsit teren fertil cu gândirea Papei Benedict şi, acum, graţie evenimentelor istorice care însoţesc pontificatul Papei Francisc, se realizează în mod concret. Este mereu acea dialectică a continuităţii despre care vorbeam înainte, care este logica Bisericii: nimeni nu începe de la capăt, piatra este Cristos care a acţionat în Petru şi în succesorii săi. Astăzi trăim pregătirea a ceea ce se va întâmpla mâine în Biserică. - Se spune de asemenea că Papa Ioan Paul al II-lea avea dorinţa de a vizita Medjugorje. Confirmaţi acest lucru? - Vorbind în privat cu prieteni ai săi, de mai multe ori Papa a spus: „Dacă ar fi posibil, aş vrea să merg”. Însă sunt cuvinte care nu trebuie interpretate cu un caracter de recunoaştere sau oficializare pentru evenimentele din ţara bosniacă. Papa a fost mereu foarte atent în acţiunile lui, fiind conştient de importanţa funcţiei sale. Însă nu există îndoială că la Medjugorje se întâmplă lucruri care transformă inimile persoanelor, mai ales în confesional. Aşadar, dorinţa exprimată de Papa trebuie interpretată în optica pasiunii sale sacerdotale, adică faptul că voia să fie într-un loc în care un suflet îl caută pe Cristos şi îl găseşte, graţie unui preot, prin Sacramentul Reconcilierii sau al Euharistiei. - Şi pentru ce nu a mers? - Pentru că nu totul este posibil în viaţă… Sursa: Ercis.ro
«ROMÂNUL ŞI POEZIA LUI» Celor încă preocupaţi sele locuitorilor de cultura şi limba româromâni, apăsaţi nă, celor care cred că şi-au de toate părţile, pierdut busola în mizeraiar de a fi întrobila tranziţie spre nicăieri, dusă şi cultivată ca şi celor obosiţi, celor prin şcoale, de a care se cred înfrînţi de o fi recunoscută realitate copleşitoare le de limbă a ţărei, propunem un text magiscum era ea a tral. El vine de la Andrei comunicaţiunei Mureşanu, unul din fondaîn această patrie, torii naţiunii române. E nu poate fi nici bine să ne întrebăm din Mişu Popp, vorbă. A fost timp în timp cine sîntem, iarăşi un timp, Andrei Mureşanu de unde venim, încotro care, însă, fie mergem . mărire DomnuPetru Romoşan lui, nu ţinu aşa mult, cînd această limbă, vorbită mai de un milion şi „A fost un timp, şi încă înde- jumătate locuitori numai în această lungat, de care românul bine- ţăruţă muntuoasă, era ameninţată simţitori numai cu lacrămi-şi poate că în termin de zece ani va fi scoasă aduce aminte, cînd limba româ- pînă şi din casa Domnului, azilul ei nească, deşi vorbită de cea mai nu- cel mai putinte. În astfeli de împremeroasă parte a poporăţiunei ce se giurări vitrege nu e mirare dacă află în această ţară, era mărginită mulţi din fiii naţiunei române, cresnumai pe lîngă biserică şi pe la ca- cuţi la pieptu-i cu frăgezime de maMotto: „Nu există ceva mai imoral decât purtarea acelora care caută să apară drept oameni de treabă tocmai atunci când sunt cei mai necinstiţi oameni” (Marcus Iulius Cicero) În ultimele zile s-a declanşat o polemică ce lămureşte vrând nevrând starea de facto a României. Este vorba de polemica dintre Andrei Pleşu şi moderatorul Mihai Gâdea. Ambele părţi pun în joc pe lângă acuze grave şi două echipe de susţinători fervenţi. Verificându-le chiar superficial trecutul, constatăm că, din punct de vedere etic şi juridic, cangrena descompunerii a cuprins în întregime România. Dacă nimeni nu-şi poate face iluzii că în următorii 5-6 ani vom trăi un boom economic, probabil că unii idealişti încă visează la întronarea adevărului absolut. Să analizăm puţin faptele. Cunoscutul eseist Andrei Pleşu este acuzat că şi-a construit o statuie de disident în perioada Ceauşescu, fără ca el să fi fost măcar cât de cât opozant al regimuluui. Mihai Gâdea repune pe tapet scrisorile lui Pleşu către Ceauşescu. Partea adversă nu ne spune dacă aceste scrisori sunt autentice sau nu! Se mulţumeşte doar să arate din ce „cloacă” media provine Mihai Gâdea, recte Felix Voiculescu. Însumând acuzele ambelor părţi, ajungem la o situaţie paradoxală: ambele tabere au dreptate, numai că adevărul vehiculat de ele este parţial color. Se pot astfel constata câteva adevăruri dureroase: Andrei Pleşu nu numai că nu a fost disident, dar a putut să călătorească în vremea odiosului regim comunist cu bursă în RFG, în vreme ce, deşi demascat de documentele de la CNSAS, Dan Voiculescu nu a fost turnător, ci un admirabil om de afaceri! Ca într-un dialog totalmente absurd, argumentele nu mai au o finalitate carteziană. Să vedem şi ce personaje intră în acest joc. Să privim lista indignaţilor care-l sprijină pe dl. Pleşu iar aici îl vom descoperi pe Ioan T. Morar. Acesta a fost jurnalist la „Viaţa Studenţească”, autor care nu a deranjat cu nimic regimul Ceauşescu, ba chiar dimpotrivă, iată-l astăzi vajnic agitator anticomunist. Obraz gros şi talent subţire! Jurnalistul Ioan T. Morar scria, nu demult, astfel: „(...) În concepţia partidului nostru, de realizare a legăturii cu masele, credem că întreg corpul didactic din învăţământul superior trebuie să fie preocupat de formarea complexă a per-sonalităţii studentului, viitor specialist, de formarea lui politică
mă, naintaţi la şcoale străine, căci române nu era, pentru cultivarea puterilor sufleteşti, în loc de a-şi arăta mai tîrziu gratitudinea cu care omul este datori către fiecare binefecatori al său şi cu deosebire fiul către mamă, ruşinîndu-se de ea, sau că trecea cu totul la castrele străine, mulţămindu-se a fi acolo coada, cari ar fi fruntea în sînul duioasei lor mame, sau că primea nume de grec, poate după religiune, mai ales la Sibii şi Braşov, şi prin aceasta cîştiga oareşcum bilet de a putea îmbla şi ei în vestminte cetăţene, fără a suferi ca să le mai zică cineva români, fiindcă, după a lor părere, români era numai aceia cari ţinea de coarnele aratrului, lega, încărca şi descărca marfele neguţătorilor, cu un cuvînt, cari purta îmbrăcăminte ţărănească. Cel ce se îndoieşte cît de puţin de cuvintele mele cerce şi acum la Braşov şi va afla că cei de altă limbă pe neguţitoriul român, îmbrăcat cetăţăneşte,
deşi acesta astăzi nu se mai ruşinează de limba şi năţiunea sa, nu-l numesc român, ci grec. Aceste timpuri de tristă suvenire acum au trecut, şi limba românească astăzi se bucură de aceleaşi drepturi ce le au şi celelalte două limbi din patrie, adecă germana şi maghiara. Legile şi ordinăţiunile guvernămîntului se publică în limba noastră ca şi în celelalte, petiţiunile se primesc în această fără piedecă legiuită, şi de pe la mai multe dregătorii politice am văzut şi vedem şi rezoluţiunile împărtăşite tot în această limbă. Deci de la noi atîrnă acum a da acestei limbi o cultură, de care ea este capace, şi a o aduce la demnitate, ca cu timp şi ea să poată figura între limbile cele mai cultivate din Europa.” Andrei Mureşanu (Fragment din „Românul şi poezia lui”, Telegraful român, 1853)
Spune-mi cine te apără ca să-ți spun cine ești Adrian Majuru
prin menţinerea interesului şi faţă de cartea social -politică.” (Ioan T. Morar, Popularitatea şi popularizarea cărţii social-politice, „Viaţa Studenţească”, nr. 11, anul XXV, 18 martie 1981, p. 9). În partea cealaltă, în tabăra pro Voiculescu, zis şi „Varanul”, îl remarcăm pe jurnalistul Dan Constantin, celebru prin trecutul său pro-comunist. Mai departe echipele fac marcaj pe tot terenul. În tabăra disidentului Pleşu, membru PCR de la vârsta de 19 ani (când majoritatea tinerilor de aceeaşi vârstă erau numai UTC-işti), un alt susţinător, care şi semnează protestul, este Mihai Răzvan Ungureanu. Eu ştiam despre dl. ex-premier că a avut o fructuoasă activitate pe linie UTC la sfârşitul anilor '80! Astăzi el este, culmea ironiei, reprezentant de marcă al dreptei româneşti. Cred că Emil Cioran şi Nae Ionescu s-ar răsuci în mormânt revoltaţi şi cuprinşi de greaţă. Să vedem acum cu ce răspunde echipa propagandiştilor de la Antena 3: cu aşa-numiţii „maeştri” de tipul Sergiu Andon, fost scânteist şi autorul unui monumental pamflet antiregalist pe când lucra la „Adevărul” şi semnat „Pescarul Andon”. Lângă acest „maestru” apare un alt „maestru”, bătrânul PRM-ist Lucian Bolcaş. Ca lucrurile să se lămurească definitiv, în echipa domnului Pleşu îşi face apariţia şi celebrul „anticomunist” Tismăneanu. Pe când nu era anticomunist, profesorul democrat de azi susţinea că „(...) spiritul revoluţionar comunist valorifică toate tradiţiile umaniste. (...) Într-o epocă în care unele conştiinţe intelectuale îşi pierduseră axul de rotaţie, Partidul Comunist Român a reuşit să focalizeze într-o luptă, într-un şuvoi unic al libertăţii şi speranţei, dorinţele tuturor oamenilor de bună credinţă de la noi, de a se împotrivi urgiei brune, abjectului spirit gregar. (...) În anii de după război, logica acţiunii revoluţionare aducea la ordinea zilei lupta cu duşmanul de clasă, reconstrucţie, entuziasmul eroic al brigăzilor de muncă voluntară. (...) Spiritul revoluţionar se afir-mă ca născător de valori, ca substrat al tuturor acţi-u-nilor menite să ducă la înaintarea noastră spre comunism. (...) Spiritul revoluţionar presu-pu-ne curajul de a gândi realitatea în toată complexitatea ei, pentru
că, aşa cum sublinia secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu: «A fi cu adevărat marxist-leninist înseamnă a fi un explorator îndrăzneţ şi experimentat al drumului nou pe care-l deschid omenirii socialismul şi comunismul (...)». Studenţimea, alături de întreg tineretul, de toţi oamenii muncii, dă viaţă prin fapte spiritului revoluţionar comunist, este angajată plenar în efortul de transformare revoluţionară a societăţii noastre pe drumul comunismului.” (Vladimir Tismăneanu, Spiritul Revoluţionar, „Convingeri Comuniste”, anul I, nr. 1, aprilie 1974, p. 10). Pentru istoricul presei româneşti de după 1945, aceste derapaje de conştiinţă mi se par exemplare. Că cei care pun în scenă un spectacol atât de grotesc mizează pe memoria scurtă şi lipsa de cultură a masei votante, şi asta mi se pare firesc. Dar în România mai sunt şi intelectuali oneşti, care nu pot fi păcăliţi de excrescenţele meciului ideologic Băsescu-Dan Voiculescu. Nu poţi printr-o simplă tragere din condei să anulezi texte, biografii şi implicaţii. Nu poţi peste noapte să faci din „Scânteia” şi „Adevărul” primilor ani de după 1989 o publicaţie pro-regalistă! După cum nici publicaţia „România Mare” nu poţi pretinde că o vei albi făcând din ea o revistă democratică. În partea cealaltă nu poţi crea eroi din cei care nu au fost deloc eroi, ba chiar cu oarecare largheţe îi putem numi simpli colaboratori ai PCR. Din nefericire, există două tabere de mediocri, care şiau ocupat locul în tribune. Unii strigă cu furie „Jos Gâdea” şi „Sus Pleşu”. Ceilalţi ridică pancarte cu scrisorile lui Pleşu adresate lui Nicolae Ceauşescu. Cunoscând aceste fapte, putem vedea diagnosticul trist al viitoarelor alegeri electorale din România. Concluzia este următoarea: independenţa intelectualilor se plăteşte greu, inclusiv cu marginalizare, iar obedienţa politică cel mai adesea este sinonimă cu mediocritatea profesională. Cum ar spune dl. Pleşu: „minima moralia”, dar împrumutată de la un autor german. Îi lăsăm pe cei curioşi să-l identifice pe cel care a rostit primul această sintagmă.
A fost descoperit un nou tratament pentru cancer care nu are efecte adverse Oamenii de ştiinţă au dezvoltat un nou tip de radioterapie pentru bolnavii de cancer care nu cauzează pierderea părului, greaţă sau alte efecte secundare dăunătoare. Testele făcute pe şoareci de laborator au distrus cu succes celulele canceroase şi urmează că tratamentul să fie testat şi pe oameni. În cazul radioterapiei obişnuite - terapia cu captură de neutroni de bor (BNCT) - efectele adverse apar din cauza distrugerii celulelor sănătoase împreună cu cele canceroase. Reacţiile adverse ale radioterapiei includ pierderea părului, diaree, greaţă şi inflamarea pielii. Părul este adesea afectat deoarece foliculii firelor de păr sunt alcătuite din celulele cu creştere rapidă, la fel ca cele canceroase. Celulele canceroase cresc mai repede decât cele sănătoase şi din acest mo-
Medicale A-Z
tiv absorb mai multe materiale, scrie doctorulzi- Persoanele care fac faţă cu greu situaţiilor strelei.ro sante sunt mai predispuse să dezvolte probleme mintale, potrivit unui nou studiu al Universităţii Uite cea mai bună dieta de primăvară Specialistul Click!, dr. Ovidiu Chiş, expert în me- California-Irvine. Mai exact, dacă certurile din dicină tradiţională indiana, ne spune cum trebuie să familie sau conflictele de la locul de muncă te gătim pentru a ne recupera energia după această afectează mai mult decât ar trebui, riscul de a te iarnă prelungită. Primăvara, focul digestiv este re- confrunta cu tulburări de anxietate sau cu alte dus. De aceea sunt recomandate alimentele şi con- probleme mintale este de 10 ori mai mare. Factodimentele cu gust picant, amar şi astringent, pre- rii zilnici de stres pot afecta sănătatea emoţionacum păpădia, salată verde şi multe crudităţi. Evitaţi lă, susţine Susan Charles, coordonatoarea studialimentele cu gust dulce, acru şi sărat. Se recoman- ului, profesoara de psihologie şi comportament dă hrana uşoară, neprelucrată, proaspătă, cum sunt social, de la Universitatea California-Irvine. Mai cerealele integrale în cantităţi mici, legumele şi fruc- mult, ea este de părere că nu este vorba de nutele crude. Încercaţi să înlocuiţi dulciurile pe bază mărul de factori de stres la care suntem supuşi de zahăr şi faina albă cu fructele proaspete, salatele zilnic, ci modul în care reacţionăm la ei, scrie de fructe sau cu fructele uscate. doctorulzilei.ro
FARMACIA VERDE
De ce purtau piraţii cercei?
ECHINACEA (Echinacea purpurea) Echinacea face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă perenă, la care florile apar individual la vârful tulpinii, având petale de culoare alb, roz sau roşu şi un disc roşu-maroniu central. Echinacea a fost utilizată de amerindieni ca remediu pentru tratarea rănilor şi a muşcăturilor de şarpe, ea fiind preluată de coloniştii americani şi introdusă în arsenalul lor terapeutic în anul 1800. Celebritatea plantei se datorează efectelor sale imunostimulatoare extrem de puternice, fapt care recomandă utilizarea ei în numeroase afecţiuni şi tulburări. Contribuie la INTERN: Contribuie la: - funcţionarea normală a sistemului imunitarreducerea riscului de contaminare cu virusuri respiratorii. EXTERN: Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii, prin: - funcţionarea normală a sistemului imunitar local - reducerea senzaţiei de arsură - favorizarea regenerării pielii. Contraindicatii Boli autoimune, transplant de organe, alergie la echinacea. Produsul poate fi găsit în farmacii şi magazine sub marca: DACIA PLANT BERBEC 21.03-20.04: Încă va preocupa lucrările amânate, o situaţie tensionată la serviciu şi, mai ales, disensiunile cu superiorii dumneavoastră. Atenţie ca rezultatele acestor discuţii le veţi simţi abia săptămâna viitoare. Mai bine stabiliţi-vă strict ordinea de zi şi veţi reuşi să nu mai întârziaţi şi să evitaţi conflictele. TAUR 21.04-21.05: Rezolvaţi-vă problemele fără a aştepta să se rezolve de la sine. Fiţi prudenţi cu investiţiile şi cu problemele de sănătate pe care le consideraţi minore. Mai bine trataţi-le cu grijă şi aşa veţi evita complicaţiile. Dacă doriţi să achiziţionaţi ceva de valoare mai mare nu ar fi rău să vă consultaţi cu un specialist în domeniu. GEMENI 22.05-21.06: Încercaţi să rezolvaţi mai multe lucruri deodată şi s-ar putea să vă împotmoliţi. Noi cunoştinţe va ajuta să obţineţi mai mult avantaje dar trebuie să fiţi atenţi la bârfe. Vorba dusă şi distorsionată vă poate face mai mult rău decât vă închipuiţi. Adoptaţi un aer optimist şi veţi vedea că în jur se vor strânge mulţi prieteni. RAC 22.06-21.07: În cariera faceţi un salt surprinzător şi ajungeţi la un nivel la care nu speraţi. Sunteţi apreciaţi şi vă simţiţi datori să întoarceţi acest lucru cu şi mai multă dăruire. Nu vă luaţi însă responsabilităţi pe care nu le puteţi onora şi nici nu adoptaţi un aer superior. Îi puteţi foarte uşor jigni pe cei care vă privesc doar ca simpli amici. LEU 22.07-22.08: Această săptămână decurge sub tutela armoniei. Fie
Prea mult stres poate duce la apariţia bolilor mintale
Horoscop 08.04-15.04
Casandra
că sunteţi alături de prieteni, de persoana iubită sau de familie, o să dăruiţi multe clipe frumoase celor de lângă dumneavoastră. Dacă încă nu vaţi găsit jumătatea, acum este momentul prielnic să acţionaţi sau, pur şi simplu, să fiţi mai atenţi la cei din jur. Nu se ştie niciodată când cineva va atrage atenţia. FECIOARA 23.08-22.09: Trataţi totul cu prea multă îndârjire şi asta va pune într-o lumină mult prea orbitoare, ceva cam ca Batman. Nu vă impuneţi cu prea multă violenţă şi nu încercaţi să-i sufocaţi pe cei care vin în contact cu dumneavoastră. Vă puteţi trezi singuri, fără niciun rost pe lume... BALANŢA 23.09-22.10: Cei de acasă vă simt lipsă din ce în ce mai mult, deşi sunteţi prezenţi fizic. Ce-ar fi să lăsaţi deoparte gândurile ce va ocupa mintea prea mult şi să vă dedicaţi timpul liber familiei. Fie că-i însoţiţi la cumpărături, fie că îi ajutaţi la treburi sau doar le ţineţi companie. Ei sunt dornici să vă audă opiniile. SCORPION 23.10-21.11: În această săptămână se pare că va preocupa doar starea sănătăţii dumneavoastră. Poate începeţi o nouă dieta ce vă apropie mai mult de hrană bio. Încercaţi să eliminaţi toţi factorii stresanţi şi pe cât de mult puteţi alimentele ce vă fac rău. Amintiţi-vă şi de cei mai mici
membri ai familiei şi invitaţi-i să vă însoţească într-o mică excursie. Sigur le veţi face o mare bucurie! SĂGETĂTOR 22.11-21.12: Cineva din familie vă tot tachinează în legătură cu persoana iubită. Nu îmbrăcaţi haina unui arici şi fiţi mai cooperanţi. Poate că nu vedeţi micile hibe din comportamentul jumătăţii dumneavoastră. Lăsaţi-i şi pe cei din jur să-şi exprime opinia. Cântăriţi mai bine ceea ce vă zic şi poate descoperiţi ceva surprinzător. CAPRICORN 22.12-19.01: Sunteţi tot mai dependenţi de persoana cea mai dragă, fie că este vorba de mama, de soţie sau cea mai apropiată prietenă. Se pare că vă gândiţi din ce în ce mai serios la schimbarea locuinţei sau la redecorare. Poate e de vină şi primăvara ce vă îndeamnă la reînnoire. VĂRSĂTOR 20.01-18.02: Totul a intrat într-o stare de acalmie şi parcă niciun nor nu vă umbreşte liniştea şi fericirea. Nu vă încredeţi prea mult în aceasta. În subconştientul dumneavoastră stă încolţită de mult timp o sămânţă de răzvrătire. Fiţi atenţi dacă aruncaţi cuvinte grele vreunui membru de familie sau unui prieten. PEŞTI 19.02-20.03: Câştiguri de toate felurile par să vă zâmbească îndrăzneţ. Prevăzători cum sunteţi, nici nu vă închipuiţi ce furtuna puteţi stârni dacă vă cereţi datoriile înapoi. S -ar putea chiar să vă certaţi cu cei mai buni prieteni atunci când vreţi să vi se înapoieze totul, dintr-odată. Mai bine gândiţi-vă să acţionaţi cu diplomaţie, deşi nu prea vă sta în fire.
Toată lumea când se gândeşte la lupii de mare, la piraţi, şi-i imaginează având un picior de lemn, un cârlig de metal în locul unei mâini, un papagal pe umăr şi bineînţeles un cercel în ureche. Dar oare le pasă acestor neînfricaţi cu adevărat de aspectul fizic sau purtarea cerceilor în ureche avea şi un aspect practic? Cerceii erau purtaţi adesea de marinari, în special de războinici precum piraţii, pentru scopuri mai mult practice decât pentru aspect. Cerceii erau daţi tinerilor marinari cu ocazia primei treceri a ecuatorului şi aveau misiunea de a proteja timpanele în timpul luptei. Piraţii, în special cei care în timpul luptei aveau misiunea de a trage cu tunurile în vasele inamice, îşi puneau dopuri de ceară în ureche, care atârnau de cercei, pentru a nu fi asurziţi de zgomotul intens al tunurilor. Superstiţiile reprezentau alt motiv pentru care piraţii purtau cercei. Unii marinari erau convinşi că purtarea cerceilor le-ar îmbunătăţi vederea, deoarece credeau că metalele preţioase în ureche poseda puteri vindecătoare magice. Altă poveste spune că urechile găurite ar preveni răul de mari sau alţii credeau că purtarea unui metal preţios în ureche ar preveni înecul, bineînţeles mulţi au realizat în ultimul moment al vieţii lor că acest lucru nu este adevărat. Un motiv cu adevărat practic pentru marinarii care erau mai puţin norocoşi era că, de multe ori cerceii valorau destul de mult încât să le asigure o înmormântare decentă în cazul în care trupul defunctului ajungea la ţărm. Mulţi mergeau până acolo încât îşi gravau numele portului de unde aparţineau încât cei care îl găseau să îi trimită trupul acasă să fie îngropat. Mergând pe aceeaşi idee, în momentul în care un marinar murea pe vas în timpul unei călătorii, valoarea cerceilor acopereau costul transportului până acasă, împiedicând astfel că trupul decedatului să fie aruncat în mare sau să fie îngropat în pământ străin.
Invențiile lui Tesla încep să apară (2)
Când zici Nicolae Tesla te gândeşti la istroromânul devenit cetăţean american, omul de ştiinţă şi inventatorul prolific în domeniul electro şi radiotehnicii, descoperitorul câmpului magnetic învârtitor. Tot el a inventat şi sistemul bifazat de curent electric alternativ şi a studiat curentul de înaltă frecvenţă. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de înaltă frecvenţă etc. În atomistică, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de înaltă tensiune. Este considerat de biografii americani ca fiind un emigrant de origine sârbă. În realitate el a fost istro-român, născut în noaptea de 9 spre 10 iulie 1856, ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea şi al Gicăi Mandici. Familia tatălui era de grăniceri antiotomani, în fostul imperiu austroungar. Numele iniţial de familie era Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie, de dulgher (teslari). Henri Coandă îl prezintă pe marele inventator Tesla ca român bănăţean din Banatul sârbesc, dar realitatea era ca prietenul său Nicolae era istro-roman din Croaţia. Coandă afirma: „Dacă acum, să zicem, 150 de ani, s-ar fi spus, ar fi venit cineva să ne spună cum spunea Tes-
lea, Nicolae, Teslea, românul din Banat: «Voi face lumină electrică, adică lumină, voi face asta mişcând o bucată de fier în faţa unui fir de aramă», lumea l-ar fi închis ca nebun”. Provincia Lică era locuită compact de istro-romanii morlaci, încă din sec. XV-XVI. Gospici se afla la câţiva kilometri de ţărmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla. Tatăl său dorea ca el să devină preot, cu toate că el se simţea atras de ştiinţele exacte. La 17 ani, Tesla s-a îmbolnăvit de holeră şi a obţinut o concesie din partea tatălui său: bătrânul Tesla i-a promis că dacă va supravieţui, va primi permisiunea să urmeze cursurile de inginerie de la Politehnica din Graz (1875-1881), unde avea să îşi înceapă seria descoperirilor. Lucrează apoi la Budapesta, la Paris, în cadrul Companiei Edison (1882), Strasbourg (1884), după care pleacă în America . Tesla a fost întreaga sa viaţă obsedat de ideea electricităţii. La vârsta de 24 de ani are şi primul mare răspuns. El însuşi povesteşte: „Într-o după-amiază, veşnic prezentă în mintea mea, făceam o plimbare în parc, alături de un prieten, recitând poezii. Pe atunci, ştiam cărţi întregi pe de rost. Una dintre acestea era Faust a lui Goethe. Soarele tocmai apunea, amintindumi de un pasaj celebru; ideea mi-a venit ca o străfulgerare de lumină, şi într-o secundă ade-
Vând: urgent: Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare, curte și grădină în localitatea Aurel Vlaicu, nr. 10 Info: 0726.724.192
Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând grădină. Preț negociabil Info: 0721.428.136 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ
vărul era dezvăluit. Cu un băţ, am desenat pe nisip diagrama pe care 6 ani mai târziu am prezentat-o în cadrul alocuţiunii de la Institutul American de Inginerie Electrică”. Era motorul cu curent alternativ, o descoperire tehnologică care în curând avea să schimbe lumea.
Sosirea în America Tesla ajunge în America având la el doar o scrisoare de recomandare din partea unui prieten al lui Edison din Europa. La sosire se arata complet şocat: „Ceea am lăsat în urmă era frumos, artistic şi fascinant sub toate aspectele; ce am văzut aici era lipsit de fineţe şi inatractiv. America e cu un secol în urma Europei”. Electricitatea a fost introdusă în New York la finele anilor 1870. Lampa incandescentă a lui Edison a făcut ca cererea pentru curentul electric să explodeze. Fabrica sa de curent direct din Pearl Street (Manhattan) devenea rapid monopol. Edison ştia prea puţin despre curentul alternativ şi nu vroia să înveţe mai mult. L-a angajat totuşi pe Tesla, oferindu-i 50.000 pentru perfecţionarea generatoarelor şi motoarelor electrice Edison. Tesla şi-a îndeplinit sarcina dar nu a primit nici un cent în afară de următorul comentariu: „Când vei deveni un american complet matur vei şti să apreciezi o glumă americană”. Şocat şi dezgustat, Tesla a demisionat imediat.
Vând: apartament 2 camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 Info: tel. 0765.889.595 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ Vând: garsonieră: str. Pricazului, bl. 57 Info: 0722.217.181 Ɛɜɛɜɛɜɛɜ ɛɜɛɜɛɜɛɜ
Produs marca: Ferma Crăciunescu (0254 245 868).
CASETA REDACȚIONALĂ Fondator, redactor șef, layout :
Dan Orghici
EDITORIALIST: Cornel Nistorescu Sunt prezenți cu texte
Adriana Chira Mirela Popa Gabi E. S. Petru Romoşan Daniel Marian Virgil-Liviu Sabău Dan Orghici Gheorghe Pitarca Mircea Zdrenghea Corectori: Florin Drăghiciu Virgil-Liviu Sabău Foto-reporter:
Călin Jorza Alexandru Cazan
Anunță clienții că: MAGAZINUL FEROMETAL de lângă spitalul vechi (Casa Vulcu) și -a schimbat locația. Acum ne puteți găsi cu o gamă mult mai variată de produse, în spațiul fostului MAGAZIN ALIMENTAR din zona pieței „LA STADION” (la GREU). Aici pe lângă produsele obișnuite de feronerie și uz gospodăresc, veți mai găsi și papetărie, detergenți și alte multe produse industriale. Vă așteptăm!
ISSN 2286 – 0339 ISSN-L 2286 – 0339 SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: ASOCIAȚIA de PRESĂ „VORBA DIN ARDEAL” Orăștie, str. A. Vlaicu, nr.1 tel: 0765372065 vorba.orastie@gmail.com
Dan bucătaru’
Ciorbă de salată verde cu leurdă E vremea trufandalelor, azi vă propun o ciorbă de salată verde cu leurdă. De ce cu leurdă? Deoarece această plantă are miros și gust de usturoi, are multiple proprietăți curative, detoxifică organismul, întărind sistemul imunitar și se potrivește ca o mănușă în prepararea ciorbei de salată. Miraculoasa plantă, crește primăvara, prin lunile martie-aprilie și se folosește înainte de a da tija de floare a plantei. Leurda o poți găsi cel mai simplu în piață, dar cel mai bine faceți o plimbare prin pădure, unde puteți să o întâlniți crescând în voie. Dacă adunați mai multă, nu-i bai, leurda poate fi păstrată la congelator, fiind foarte bună la multe alte rețete culinare. Ciorba de salată verde cu leurdă, pe care eu o prepar cu aproape în totalitate cele necesare din producția proprie, da’ cum nu toți avem grădină, sau neamuri la sat, dați o raită prin piață le găsiți la prețuri foarte bune: șase căpățâni de salată, două legături de ceapă verde, o legătură de usturoi, una de leurdă sau doar leurdă, o legătură de mărar, deci vorbim de verdețuri apărute în acest an. Tăte pentru a pune la masă vreo șase - opt prieteni ori să avem și pentru a doua zi. Na, că era să uit, vreo 300 de grame de smântână, ce musai să fie însoțită 6-8 ouă întregi (și alte două la care separăm gălbenușurile), o lămâie, trei linguri de făină, sare după gust, ulei cât să acopere fundul la oală sau 150 de grame de slăninuță, sare după gust. Se pun întro oală de 6 litri, slăninuța tăiată după dorință, ori cubulețe ori felii crestate, la topit sau, pentru vegetarieni, doar ulei, în care invităm ceapa la bronzat puțin. După acest răsfăț, se asezonează salata tăiată fâșii și se tăvălesc
amestecând bine cu doamna lingură de lemn. Apoi, după această tăvăleală nebună, le astâmpărăm umplând oală cu apă rece. Le lăsăm să socializeze la fiert 15-20 de minute. În timp ce vedem că bârfa din oală ajunge la apogeu și bolborosește, spargem ouăle întregi și le plonjăm unul câte unul. Lăsând ouăle să se obișnuiască cu atmosferă de sub capac, facem - cum zice mama „băceală”. Într-un bol, se amestecă făina cu smântâna și cele două gălbenușuri, eventual îmblânzim cu 2-3 linguri de apă rece. Această „băceală” se amestecă foarte bine până devine o cremoso. Oprim focul, nu de la inimă, ci de sub oală, lăsăm să se liniștească zama de salată pentru ași primi la temperatura optimă acest ingredient absolut divin, care-i va schimba consistența. ATENȚIE! Ca să nu se zdrențuiască gălbenușele, operațiunea se va desfășura cu mare băgare de seamă și răbdare. Deci, nu o pune grăbit în zama din distinsa oală, ci ușor, ardelenește dă-i drumu-n lontru, cu un polonic peste „băceală” amestecându-se în oală, unde-i locul, dar nu cumva să uitați a mânuii cu insistență polonicul, pentru a preveni atât formarea cocoloașelor cât și zburlirea gălbenușelor. Se dă din nou oala la foc încet, o îmbucurăm cu legăturile de usturoi și/sau leurdă tocate și zeamă de lămâie după gusturile domniilor voastre. Se definitivează după 5-7 minute cu sare și după ce se ia de pe foc o accesorizăm cu măria sa, mărarul. Se servește în așa fel ca în fiecare farfurie vedeta să fie câte un ou, pentru fiecare boier în parte. Asezați-vă la masă alături de cei dragi și serviți! Cine mai dorește poate să adauge smântână, numai cu băgare de seamă la colesterol. Să aveți poftă!
Cu o experiență acumulată de-a lungul celor 25 de ani de activitate, SC TC Ind SA vă pune la dispoziție
întreaga gamă de lucrări în domeniul construcțiilor: izolații și instalații, de la fundație la finisaje interioare și exterioare. Închiriem utilaje pentru construcții, Cifarom și pompă pentru betoane, macara, etc. Producem și transportăm beton și prefabricate din beton, agregate de balastieră. BAZA PRODUCŢIE: str. N. Titulescu, nr.60, Orăștie. Informații și detalii: Tel/Fax: 0254/ 242709; Tel: 0254/ 241977; 244024 email: tcindorastie@yahoo.com ;
Web: www.tcindorastie.ro
Aud din ce în ce mai mult anumiți oameni vorbind de îndemnul primit de la așa ziși prieteni. Tot mai des văd noi apariții editoriale, cărți numai bune de pus la gunoi, lansate cu fala regelui gol. Este dezbrăcat a citit la viața lui culturistul din poză. împăratul, cum și sensul celor cu- Nu aș lăsa de-o parte editorii, care de prinse-n două coperte este fără de dragul banilor scot carte după carte, haina talentului ce-l face pe cititor că de’, de aici își iau banii, la ce bun satisfăcut intelectual. să mai pună talentul pe tapet! Vin pe Nu sunt rare ocaziile în care ne urmă neîmplinirile ce o dată cu vârplângem că nu se mai sta sunt tot mai apăcitește, nu de puține sătoare și cum renuori sunt întrebat ce mele de poet dă bine am mai citit și îmi la C.V. ... Și câte și sunt cerute recomanmai câte nu aș putea dări de lectură. Sunt să enumăr, lansări nevoit să fac de cele după lansări, bibliomai multe ori apel la teci pline de cărți priclasicii literaturii, ori mite ca să le faci rela autorii consacrați cenzii, dureri și injudin ultima vreme, firii, dacă spui adevăLITERATUS indu-mi aproape rușirul după ce ai citit și ne de ce citesc mai ai apucat adevărul sănou pe la noi, și nu l scrii! pot spune unui cititor „Politicienii nu sunt ocazional care, atunci mai demni de dispreț când are timp liber și decât noi, toți ceilalți se hotărăște să-l pecetățeni. Societatea treacă citind, să cumnoastră nu s-a copt și pere ceea ce eu am n-a reușit niciodată să dat focului. atingă un prag de ciCititorii au musai vilizație cât de cât nevoie de o carte bună. Nici măcar acceptabil. A trăit printr-un soi de una mediocră nu le-ar putea da satis- mimetism infantil toate formulele și facția de a nu-și fi pierdut timpul de- filosofiile politice ale Europei. Întrgeaba. În sinea mea, mereu mi-am adevăr, situația arată foarte urât și dorit ca, într-o bună zi, cineva să îmi din afară se vede mai urât ca oricând. ceară să-i recomand o carte proastă. Dar, în continuare, putem avea mânN-aș fi avut nicio problemă în a mă dria de a fi, totuși, la coada Europei. gândi la câteva titluri. Statistic vor- Adică nu suntem pe la mijloc. Sunbind, am citit - și din nefericire voi tem ultimii.” scria S. Purcărete, și-i mai citi - infinit mai multe cărți dau dreptate. proaste decât bune. Obsesia noastră este să ne consuCine-i de vină aici? Într-o dezor- măm energia gândindu-ne ce să fadine mentală aș începe cu acei ziși cem ca să avem o imagine bună. Penfoști dascăli ce, în lipsă de activitate, tru că noi consumăm foarte multă îndrumă un om cu bicepși să scrie ce- energie și foarte multă pasiune peni trece prin minte, ne mai contând ce tru lucruri de suprafață.