revistă de poezie & arte Director: DANIEL VORONA
33
/
revistă de poezie şi arte
1
*
M-am mutat azi într-un apartament cu patru camere: atriul tău drept, atriul tău stâng, ventriculul tău drept și ventriculul tău stâng. Acum totul e mai bine. nu mai am nevoie de ceas căci ritmul sângelui tău îmi este de ajuns, nu mai am nevoie de duș căci valurile sângelui tău îmi sunt de ajuns, nu mai am nevoie de telefon, să te sun, căci informațiile aduse de sângele tău de prin tot corpul tău, îmi sunt de ajuns.
pe sângele tău dorm și sunt cel mai odihnit om din sângele tău beau și mănânc și sunt cel mai sătul om. prin sângele tău înot și toți mușchii îmi sunt dezvoltați armonios, prin sângele tău visez și sunt cel mai lucid om.
2
și nu mai am nevoie nici de masă nici de laptop pentru a-mi scrie poemele, if le scriu de-a dreptul pe pereții celor patru camere iar sângele tău le fură și le duce prin tot corpul: prin mâini, prin picioare, prin ochi, prin urechi, prin piele, prin degete, prin unghii.
așa ajung și ele la lume și lumea le înțelege fără să le citească fiind de ajuns doar să te salute pe tine, să te asculte vorbind, să te privească, să îți calce pe urme, sau pur și simplu să respire aerul din urma ta.
E bine în inima ta, în acest apartament cu patru camere: în ventriculul tău drept doar eu și cu tine în venticulul tău stâng doar eu și cu tine în atriul tău drept doar eu și cu tine în atriul tău stâng, doar eu și cu tine.
33
/
revistă de poezie şi arte
3
*
muntele ateu. ar vrea să mă învieze în Adevăr să mă rătăcească printr-un os de pește și să mă strănute prin sângele unei vrăbii. pentru asta şi-ar vinde culoarea ochilor, şi ar tunde vulcanul. în numele schiop al iubirii, şi-ar reboteza până şi patul cu numele autentic al pisicii. ar aduna lumina risipită în Lumină.
4
Ora 10.00 & Veacul al 8-lea
ora 10.00 nu e ora 10.00 e ora când cafeaua nu e calul nu e dealul nu e la un semnal discret, stampilă, parafă, şi antet, carafa cu zeamă de lamă de gazelă de gazetă de ştiri de girafă în flăcări la 10.06 a la Dali noapte cu zi se leagănă, freamătă, seamănă, cheamă-mă şi-oi veni, chiuli, sorbi, din cafeaua ce nu ne va trezi nici azi, nici mâine, ci doar în veacul 8 când iubi-vom totul căci veacul va fi copt.
33
/
revistă de poezie şi arte
5
Dintre mine, prea puţini se cred eu
Dintre îngeri, nu toţi ştiu că sunt îngeri; unii se cred ugerul gerului din care împăiaţii beau laptele televizat, alţii puful de zahăr pudră de pe gogoşile de-un leu ce-aşteaptă să fie luat pe buze de fetele sărace dar cuminţi iar alţii, mai bezmetici din fire, se cred fire de telegraf şi-aşteaptă să se aşeze pe ei şiruri gingaşe de rândunici. Nici dintre demoni nu cred toţi că sunt demoni; unii se cred chiar feţi frumoşi alţii poeţi romantici iar alţii chiar îngeri netrecuţi la index... Iar dintre mine, prea puţini se cred eu şi se întristează. ceilalţi se cred raze de soare, căni cu ceai, ceauane cu sarmale, bombe cu ceas, dicţionare, şi iată-mi-i pe toţi la hora mare, hora nefolosului fără hotare. 6
*
Codul penal al bunelor maniere I-a spus codului din platoul cu file de cod: eu cod, tu cod, mă doare-n cot de 1:1 din buletinele noastre de identitate si de codul de bare din fruntea celor însemnați. pe mine mă interesează doar buletinul meteo să ştiu dacă mă udă pe nudă pe undă şi pe unduitură. Codul din fileul de cod a spus doar atât: eu şi preşul de coade nu avem nimic în comun, nimic în comună, nimic în oraş. şi până nu voi dezlega acest cod nu am de zis decât: mătură şi făraş, mătură şi făraş, matură şi veşnic copila
33
/
revistă de poezie şi arte
7
Aroganțele toamnei
Toamna asta cu blugii rupți și cu ochelarii sparți în dubii vrea să-mi fure cangurii și lupii îmbăiați în roze de mulatre. Toamna asta cu ploile zbanghii cu flori smiorcăite pe pante cu îngeri zâmbind în ecouri vibrante vrea să mă deșire în ochi de copii. Toamna asta cu frunze deochiate dansând cu abisuri regale mă toarnă bețivilor triști în pahare dar paharele sunt veșnic sparte. Așa mă preling pe margini de bărbii și cu lacrimi amare mă-nsor fără nași si-n mijlocul iernii am să nasc un oraș spre lătratul furibund al morților din vii
8
Durerea de cap
Durerea mea de cap se auto-îmbălsămează în lycra și latex până ia o culoare identică cu cea a cafelei cu scame de elefant, a perdelei bruscate cu fir de termopan, a blănii de iepure din rasa cur-întors înfășurat în cearșafuri trezite prematur din cauza scâncetelor micuților negrii contorsionați în sticla de parfum. Durerea de cap își vâră un deget în borcanul cu magiun și lehamite, apoi il duce morții la gură să-l lingă, să-l sugă și să-l verse din nou în aparatul de spălat proteze dentare, ochelari și geci de piele cu ținte întoarse. Durerea mea de cap adoarme apoi lniștită fierbând la foc domol, în brațele adânci ale găurii negre sculptată în si bemol major. 33
/
revistă de poezie şi arte
9
10