eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu by DANIEL VORONA

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

ilustraţii: vlad ciobanu lector: ana mirela iacob

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României VORONA, DANIEL, eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu / daniel vorona Bucureşti, Editura 33, 2016

daniel vorona

poeme

Editura 33 Bucureşti, 2016 eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona

i-am răspuns că vreau să zidesc o fântână “Și toată cetatea era adunată la ușă.” (Marcu 1.33)

:azinoapte a venit din nou la mine Dumnezeu nu i-am recunoscut decât vocea nu mai ţin minte ce m-a întrebat ştiu că te-ai risipit toată în lumină atunci când te-ai ridicat să aprinzi sau să stingi lumânarea

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

ram şi lege laolaltă în limba lupilor tulburând fuga ( sonata pentru topor ploaie și orchestră. Patria ) "Veniți, eu vă voi aduce vin, bea-vom băuturi îmbătătoare! Și mâine va fi, ca astăzi, mare zi de veselie."(Isaia 56.12)

:rădăcină şi ramură de măr privind dintre două oglinzi paralele aerul liber şi matern care refuză să moară pentru a trăi altfel tu îmi vorbeşti despre acest atât de transparent marş spre mântuire pe care îl acceptăm şi îl dorim mai puţin sunet şi mai mult autenticitate şi ax laolaltă dulce şi amar eu număr oasele identităţii în reflux dublele explozii ale miresmelor de ceai şi fără să pot să mă uit cu ură ori mirare la camila care trece zâmbind prin urechile acului îţi răspund la fel am greşit veacul dar am aşteptat cu întinsul cu înaltul cu struguri cu ieri şi cu mâine cu tot ce mereu n-am ştiut (şi ce frumos şi ce urât era în istorie când aruncam ceasul printre logaritmi electrici când ne sărutam cu pumnii cu picioarele) zilele săptămânii le amestecam cu ierburi amestecam caii cu cercurile arborii genealogici cu punctele cardinale apoi creşteau apele vii înăuntrul apelor moarte ca nişte scări adânci pe malurile cărora dormeau lingura şi strachina şi mămăliga cu burta la soare ca nişte imperii apuse întru răsăritul nostrum cel falnic şi pretheologic 10

daniel vorona

(un piston deflector oscilând într-un motor cu ardere internă thâgâdâm thâgâdamdam thâgâdâmdamdâm) până când înflorea (of) a doua oară maimuţa în mierea din sexul cel crud şi advers al vrejului de fasole a fost iubire sau a fost ce a fost şi dacă a fost ce a fost unde e ce a fost (patria mea dormea cu mâinile-n cruce eu râdeam ca să nu plâng şi voi la fel) în faţa celor care au fost şi nu mai sunt dezleg un steag şi îl iert pe Dumnezeu pentru toate greşelile lor drepte sau nedrepte (a fost iubire ucisă de iubire şi deşertăciune a fost şi vânare preaobsesivă de vânt a mai fost) părăsiţi-vă trufia în voi înşivă reveniţi ( întoarceţi -vă ) mereu şi mereu amintind stau în genunchi lângă o pată de sânge în care nu a fost îngropată nici o lege şi nu ştiu căreia dintre icoanele venite în nopţile mele să-i sărut cămaşa

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

cea din urmă răstignire (a doua splendoare. fuga) "Vai vouă celor ce sunteți sătui acum că veți flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi rădeți, că veți plânge și vă veți tângui."(Luca 6, 25)

:eu am plecat şi m-am întors din nou în afara trupului meu în cea de-a şaptea înstrăinare şi splendoare pentru a-mi şterge urmele ţi-am dăruit un vultur care zboară invers aşa cum un sunet netânguitor se reîntoarce în momentul frângerii pâinii înapoi înspre chimvalul cel transparent şi fericit răsunător o zi şi o noapte am stat ascuns în pletele tale (în toată respirarea în tot vinul căutam ceva sau pe marele Unul) fără miros de santal sub straie de in erai tu fără nume precum o denie o euritmie în nemărginita-ţi pustie şi în pielea goală ca o cruce dezbrăcată erai despletită şi întinsă pe canapeaua oarbă din sufragerie către mireasma de ceai a sânilor neadormiţi ca nişte turle de biserică zidită în tine fără de vicii eu mă rugam iar Iisus Hristos cobora şi îngenunchea alături de mine 12

daniel vorona

de culoarea pământului la asfinţit de trandafiri şi de mătănii cu gura încleştată erau sărutările tale şi de două ori mai grele (în jurul tău dansau ca la începutul lumilor vânătorii de iele) şi noile cuie de-o vârstă cu argintul barbar se lăsau răstignite în palmele mele (precum sângele morţii în secunda în care m-ai vândut aşa erau de oxidate îmbrăţişările tale) eu ţi-am dăruit iubire pură voiam să-ţi spun (tu ştii că şi femeile precum frunzele în toamnă se ofilesc şi pier până a doua zi ţi-am spus eu îţi dăruiesc iubire pură sare dulce şi un munte de grijănii) tu mi-ai dăruit un anotimp nebun şi strâmb îmbălsămat cu o lume rea foarte amară şi grea (priveşte-te în ochi spune ce simţi spune-mi ce vezi într-o piele de lup) alea jacta est hic et nunc eu tac şi nu vreau să tac şi râd înalt spre alte continente abstracte odată cu stelele soarele anii p.s tu ai rămas de o parte a mormântului eu am ajuns piatră şi fruct pentru viermi la capătul drumului eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

a şasea cântare la reîntoarcerea umbrei întru nume şi fiinţă "Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii şi bălăriile uscate; el arde tot mărăcinişul pădurii, iar fumul se înalţă în rotocoale. (Isaia 9.17)

:geneză oarecum putredă o casă pustie fără perdele fără lacăt la gură asta eşti şi noaptea se lasă somnoroasă şi grea ca o atitudine a decalogului revărsată peste mandibule şi fălci (despre vivisecţie nu se poate vorbi) ca o garnitură de tren din care s-au scoborât îndelungi şi pe dos minerii chemaţi de soartă să planteze flori pe un teatru şi să ne înveţe fiinţa şi legile lor răposate (şi nu vei afla niciodată ce cauţi chiar dacă şi azi îţi aduci aminte acel drum întors din drum pe ordinea şi mărăcinii căruia ţi-au căzut genunchii) uite anafura din cealaltă viaţă se deschide înaintea ta ca o simfonie (cu inima fără maluri cu un clopot alb cu o psăre pe cap a venit printre noi Dumnezeu și în afară de lemne de orbi și de surzi nimeni nu îl vede și nimeni nu îl aude) 14

daniel vorona

ascultă litaniile din chimval şi chitară topor şi furtun flaut şi trâmbiţă şi atunci vei înţelege acea atingere de val printre atâtea sute şi mii de fulgere ce îmi vestesc perversa ta bucurie de a înjura şi a te îngropa în alcooluri sau în umbra unui nuc vecin şi foarte adânc (ţi s-a arătat dar nu ai văzut şi nu vezi nici acum unduirea meduzei şi nu vezi identitatea unghiului drept şi nu simţi aurora şi patul ce cum puful pe o cicatrice au zămislit în virginitate un fel de ispită) p.s trandafirul e aproape stins mi-e sete de tine de pe când nu erai de pe când nu eram și sângele ne trăgea înapoi ca zăpada în oglindă sub cenuşă eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

noi ne-am născut muţi am ruginit în propria noastră profeţie “Și străjerul răspunde: Dimineaţa se apropie, de asemenea şi noaptea, Dacă voiţi, întrebaţi, întoarceţi-vă, reveniţi!” (Isaia 21,12)

:sunt alfa începutul

şi şi

omega sfârşitul

am strâns rugină în stomac câtă tânguire constrânge zilnic vântul în iarba sclipitoare răguşita armonie se umflă şi se dilată în sine cu sine se-mpreună fără de margini ca o femeie uşoară într-o sală de aşteptare (e periculos să ridici piciorul pe partea dreaptă a unei ideograme) fără venin o lună întreagă şi încă vreo şase natura a rămas impresionată şi aproape gravidă cu avertismentul noastru transparent sau opac cum ţinutul dintr-un ţesut osos (precum o fereastră locuind într-o altă fereastră) din buzunar nu-i cea mai bună idee să-ţi tragi fermoarul la gură să porţi ciorapii povara şi patria altuia pe dos sau în cadenţă să ridici fanionul pe partea stângă pe faţa nedeclarată a unui diamant sau a unui mal de nisip condamnat la slava marmurei (fără de vină ori păcat) ochiul în ochi îşi ascunde lumina dar şi întunericul (pecete desăvârşind vremea pribegiei şi a varului încuiat în mormânt dar precum cerul răsărind în carnea tulbure care schelălăie şi strigă descrierea nu poate fi auzită) 16

daniel vorona

e duminică uşor uşor apele s-au degradat pe furiş noi ne întoarcem încet încet şi individual în noi ca într-un film mut al cărui scenariu s-a înbolnăvit grav de pneumonie sau a fost rătăcit din prea mult calcul în zona centrală a unui metru pătrat de religii ori fructe (deşertul tot a îmbătrânit în cealaltă jumătate a judecăţii de apoi inima îţi este o Biblie întredeschisă) (de jurîmprejur numai şerpi şi amânare a ordinii mătase albă neapretată pentru fabricat paraşute av 28 şi pietre bătute cu pietre până când ce e calp devine entropie) într-un târziu devreme ţi-am spus nu te mai întrupa hai să ne predăm unui pian hai să trăim într-un sentiment anonim într-o mişcare populară într-un os al unui partid de măslini să ne golim de propriul gol ascuns sub umbrelă hai să ne topim într-o respingere ca orice lucru anticipat până la toamnă să dispărem în hi în ha (dar până acolo să nu ne mai vorbim) să rămânem fiecare 100 % în tabăra aproximativă a celuilalt căutând pe străzi adiacente albina metapsihică din sângele nostru elementar şi cinic sau alte profeţii în care concretul anorganic stă lat şi spânzurat în calendare p.s avem în faţă o ţară de ceaţă în spate un popor de lapte asprit și fără reproș noi suntem pentru că suntem noi ne-am născut muţi eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

a şaptea cântare la reîntoarcerea umbrei întru nume şi fiinţă "Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze."(Ioan 14.27)

:Dumnezeu este trist în această seară orbilor desenaţi-mi o casă o masă o pâine o cană cu vin şi un nume de ţară aici piatra nu se mai izbeşte de frunte ci zboară în mijlocul cercului până când ia forma oboselii şi schimbă culoarea desfrâului iarna e ca vara tuşind în batistă în necadenţă ploaia se întoarce din noroi înapoi în nori să-şi caute identitatea (altă dată pielea ta devenea haina mea sub iarba rea) sugrumându-mi instinctele fumul nu mai înseamnă nimic alunecând abstract şi leneş pe sub brazda însămânţată cu tutun şi dezgust robii înapoi în robie boii înapoi în jug câinii înapoi în lanţuri acum muntele e mai înalt pe orizontală dacă întorci valea pe dos eu am venit ca să plec tu ajungi şi când nu vii (ai picioarele mai drepte decât dreptatea) însă indiferenţa coapselor tale nu e pentru renaşterea mea pururi e loc de o nouă dezamăgire 18

daniel vorona

robii înainte în lanţuri boii înainte în robie câinii înainte în câinie (oameni de lemn se plimbă pe sârmă în vreme ce alte animale învelite cu o faţă de masă stau pe marginea apei bălăngănindu-şi formele tu le dai mere pentru ritual abia mă ţin pe picioare îmi place să cânt) p.s lumină de taină mi-au fost toate femeile din care am băut şi am tot băut cucută înaintea tuturor crezând că sorb împărtăşanie p.p.s din unghiul de vedere al furtunii rămâne ceea ce risipeşti nu ceea ce zideşti în rest (îmi mai zici) știi şi tu cât de mult te iubesc deşertăciune a deşertăciunilor eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

rătăcitori sunt paşii tăi în apă în aer în foc în năluci - intrarea întoarcerea şi fuga în a treia splendoare "Însetat-a de tine sufletul meu. Suspinat-a după tine trupul meu." (Psalmii 62, 2)

:duc un mort în spate sau mortul pe mine sub cruce mă duce pe cruce mă aduce tu faci gimnastică paradoxală wwwaleluiawww floare de măr eu am iertat greşelile greşiţilor noştri şi m-am rugat cu credinţă nu cu îndoială precum valul mării despre nemernicia şi nimicnicia lumii multpreafeminine şi a morilor de vânt eu am mărturisit cu smerenie în faţa lui Dumnezeu (psaltirile şi toate greşelile noi mi-au fost dragi mie păcătosul) pentru fiecare prieten al meu nenăscut sau botezat doar pe jumătate am băut 33 de pahare am fumat 33 de ţigări am înjurat femeia de 33 de ori ş i încă de 7 ori pe atât pentru fiecare tâmpenie spusă în momentul în care ne strecuram sub aşternuturi alleluia 20

daniel vorona

(ştiu este riscant să întreb dacă îngerii fac sex) ascultă- mă ţi-am spus într-o zi eu am sărit cu paraşuta av -28 bg-3 bg-7 de la 800 de la 1000 și de la 2000 de metri din an 2 an 24 an 26 (civil şi militar) aleluia din helicopterul mi 4 mi 8 cu pistolul mitralieră cu pistolul tt cu masca de gaze aleluia copacii latră sfinţii tu faci gimnastică şi opoziţie prin calendare plătite cu gheare şi fum precum ţi-am mai zis şi în altă carte tu sprijini tavanul cu picioarele tainele toate le înţelegi deşi eşti nevrednică de întrebări și de sinod oscilante tulburări generate de apariţia simbolului de credinţă în tipare de autoritate infestată cu ruj de buze şi alcool te încearcă în fiecare zi ca şi filozofia chiar dacă ideea de început a fost erezia (Iisus Hristos S-a născut pe când nu exista timp atât îţi spun eu l-am văzut de pe când nu eram) tu faci gimnastică desăvârşind anarhia şi arta trădării în beta și alfa eu (viu și fără întoarcere simultan etică și jar genetic) aleluia vreau o nouă vârstă vreau ţipătul meu de la începuturi vreau să strâng între dinţi ca pe o tablă de legi sabia cu mai multe tăişuri eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

nesfinţii latră copacii şi luna se dezbrăca în trupul tău cantr- un altar proscris şi parcă dintotdeauna al meu (o viperă neagră viperă vopsită împletită în noroi în palate şi-n carate viperă necondamnată despletită în şoapte oarbe mute surde şchioape mi se arată în fiecare zi într-o ceaşcă de cafea) tu faci gimnastică neoliturgică tu mergi la turci şi te întorci de la greci din ochii tăi ca dintr-un pahar zboară partiturile vieţii second hand albastre şi grave ca nişte desene abstracte nu sunt lacrimi sunt blesteme în reflux din care vrei să îţi faci o fereastră în formă de evantai şi un giulgiu care să te însenine cu încrâncenare arhaică aleluia trupul îţi arde nu vede nimeni şi tu nu ştii eşti cenuşă îţi spun de trei ori alleluia

daniel vorona

celor ce mi-au fost împotrivă zi şi noapte înainte de roată "Și aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate toate în cer." (Fapte 11,10)

:cu ochii în patru plimb un câine mort printr-o grădină (înainte să fug din egipt mi-am umplut buzunarele cu apă și ciori) până la toamnă mă fluviu pe voi pe ministere pe sucita justiție

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

dezlegat de umbră între şapte spații între șapte flori nervoase vouă mă întorc "Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric."(Luca 11, 35)

:ca în moarte noi zâmbeam apoi ni se făcea un tratament de echilibrare energetică importantă era circulaţia sângelui şi a curentului electric nici nu observam cum ni se ştergea biografia ni se actualiza starea civilă de maximă virilitate în afară de amintirile noastre metapsihice oricare metal oficial îşi automodifica la strung ignoranţa sau după caz despotismul (ne dezimplicam triumfal din tălpi până în creştet) bărbaţi şi femei trei zile şi trei nopţi nu dormeam căutam soluţii băteam nuci în perete de prea mult răsfăţ (era o adevarată hegemonie) globulele noastre albe redeveneau dintr-o suflare globule roşii

daniel vorona

pe fiecare masă exista câte o provocare a fi oi a fi iubire a fi ură purtam acelaşi nume pentru a face carieră umblam sub aceeaşi pălărie sonoră până şi anotimpurile se prostituau niciun judecător niciun preot nu încălecau aceeaşi lege de mai multe ori chiar şi atunci când stăteam pe loc şi ni se părea că mergem înapoi în timp aici lângă mine (fiecare vorbea în mai multe limbi și doar întro bestie incorijibilă se tăcea) p.s în acord cu sufletul de partea cealaltă pom şi poame protestau fiecare în unanimitate frunzele împotriva ramurilor religia împotriva religiilor şi iată nu fâlfâie nici măcar o spânzurătoare nici măcar un spânzurător eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

a treia cântare la reîntoarcerea umbrei întru nume şi fiinţă "Și nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi."(Luca 5.39)

:ies din pământ din apă din aer din foc şi văd o faţă de vultur o faţă de om o faţă de molie o faţă de leu înainte la dreapta la stânga îndărăt (necunoscând desăvârşita suferinţă

iubirea urmaşii umbra şi beţia steagul elementar sau mustrarea paralelă a cercului deschis ori mereuîntrerupta culoare a uraniului a magneziului a elementului guvernator te privesc în ochi şi tu îmi spui că Iisus avea ochii căprui iar cuiele răstignite în palmele mele nu se vor întuneca niciodată p.s ascultă-mă am plecat dar m-am întors (şi din nou am să plec) mai tânăr şi mai liber am venit să-ţi vestesc unul unicul adevăr 26

daniel vorona

ascultă-mă eu sunt urletul pe care se sprijină toporul atunci când retează scurt şi orizontal trunchiul unui copac pe ale cărui ramure nu cresc fructe nici priviri ci doar păsări fără de sens fără de ţară fără de doruri p.p.s moartea republicii vine din trei părți ca o apă a morților eu pun cătuşe trandafirilor (până când roşul devine alb și luna se rostogoleşte în ea însăşi nu întelege de ce trebuie să rămână gravidă cu lupii cu iedera sau cu pianul) dar pentru că noi doi niciodată nu am avut loc la aceeaşi masă în acelaşi pat în aceeaşi casă pantalonii îmi atârnă ca un guturai eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

violetele netălmăcite sunt tulburătoare și eu umblu prin lume cu un toiag pe care nu flutură nimic "Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze." (Ioan 14. 27)

:în nopțile de iarnă dacă nu plouă cad în rugăciune mănânc cireșe de mai și mere roșii îmbrac cămașa de bumbac pentru cei ce dorm în pantofi și sub pălărie pentru cei ce s-au născut servitori nu am ce să fac și mă resemnez (uneori șchiopătez) alteori îmi cumpăr o pereche de vrăbii (gura ta îmi acoperă gura ochii mei îți acoperă ochii) prin această linie verticală așternută în paie la picioarele mele pasărea nu va zbura roşu (am fluierat şi eu ce-aş fi putut să fac acolo acum probabil tu dormi îmbrăcată în metal) mulţumesc lui Dumnezeu că nu am murit mâine mi-ar fi fost o lene cumplită să tac şi cuiele nu-mi mai sângerează în palme 28

daniel vorona

(cu gândul la altcineva şi la ţâţele tale ale dracului de viclene îmi perii viciile cum miaş smulge unghiile cu tot cu degete) încep numărătoarea inversă (abia mă ţin pe picioare) te ung cu un animal cu vin dulce cu mult var nestins pe sâni (tu ai ochii larg închişi) îţi laşi cu bucurie fusta să alunece în sus şi în jos eu încerc să îmi definesc terorismul şi ceea ce a mai rămas din planorul pierdut în zbor astă vară în pădurea subterană de brazi nu exclud încrederea în omul mort şi în cana care s-a spart în care am turnat haos şi sare europa este vulnerabilă anticriștii se duc unii pe alţii în braţe categoric noi ne adaptăm formei înainte de a fi spânzuraţi noi folosim justiţia ideologică aşa cum folosim o cutie cu insigne hai să mâncam o friptura aceasta e singura ştiinţă delicioasă și fără durere musculară e un fel de ziua bună şi fără a citi prospectul cunoaştem pasul putem spune că suntem dansatorii care se simt bine în pielea lor viaţa începe doar cu noi totul este să avem somnul liniştit şi să ne fie livrat la pachet (eşarfă) odată cu platon şi pindar p.s rostit fără de vină de treizecișitrei de ani Dumnezeu calcă pe urmele mele eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona

neasemuita şi nespusa unduire devine asemuita linişte când nu te bag în seamă "Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care L-a spus lor." (Luca 2, 50)

:tu eşti făptura născută numai pentru a fi fiind răsărit tu eşti un cântec de leagăn (am vândut vrăbii pe drumul spre ierusalim şi arginți am cumpărat) dar mai înainte ca acest bemol să se încurbeze înspre saxofon eu trăiesc de două ori o dată ca mercurul altă dată ca nisipul prin existența în spirală a ardeiului iute chiar dacă este frig sub sânul tău drept chiar dacă este primăvară în părul tău lung pietrificat și încă (iele am vânat pe drumul de întoarcere dinspre ierusalim şi ierburi amare) p.s uşor ca o pasăre căreia i se umflă capul în zbor zbor şi nimănui nu îi este foame nu îi este durere nici sete

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

am demonstrat pe viu că patriotismul înfipt pe gard este cel mai de preț lanț al omenirii “Și le zice lor: Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.” (Marcu 2. 27)

:sunt tânăr ca apa înbogățită gândesc ca piatra pură fac albine din zmoală și linoleum dar cel mai de preț sfat (de înțelept) al meu e să vă apucați de fumat țigări de contrabandă din moldavia doar așa vă puteți plimba cu picioarele goale prin baltă și vă puteți spăla pe ochi cu vii aplauze și lanțuri supuse fără să înjurați fără să vă amețiți de mirosul florilor de gutui (azi mi-am tatuat pe spinare un balot de drojdie de bere și un camion încărcat cu tablă) trag barca pe uscat cu o foarfecă îmi tai buzunarele știu bine că pământul poartă în pantalonii care troznesc și care îi cad în vine o haită de câini în loc de manșete știu bine că trestia crește și golul răsună sub formă de balanță pe care azi dorm trei capete de vrăbii pe care Dumnezeu mi-a spus nu cumva să le mănânci

daniel vorona

(și noaptea crește mare tot mai mare și golul sună în sine răsună tare tot mai tare) ieșind din trupul său o femeie meditează la vârsta pierdută invocându-l pe Înaltul fără explicații în timp ce își face siesta și privește lung la mine ca la un contrapunct care fumegă după ce rup o fotografie din care se scurge mătreața cum notele din pian îi răspund cu aceeași măsură (cum aș trânti o poartă) prin deschizătura mâinii îi povestesc despre cum se aprinde un foc cu succes despre ierarhiile chinurile și toate nevoile unui pat (și golul răsună tare într-un spital tot mai tare și noaptea crește în urma mea se face mare tot mai mare) p.s îmi duc relația cu moartea până la capăt ca un organism ignorant în care locuiește o fereastră care învață să meargă pe o bicicletă eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

în spitalul meu depărtându-mă de mine spun nu îți mai acoperi fața “Trupul meu este adevărata ta mâncare şi sângele Meu, adevărata băutură”(Ioan 6.55)

:în afară de mine nimeni nu poate să fure plumbul din rândunică (după publicitate voi reveni voi simți altfel toate aceste erori care nu se mai sfârșesc voi fi primul clopot care nu doarme într-o pădure de mâini complice) laș materialist și rău mă strecor în religii bigote (un bun câștigat) nu îmi place să ajut oamenii din care se ridică praful cum dintr-o societate neorganizată digestivă și perversă nu în spate vă înfig eu cuțitul ci în piept desăvârșindu-vă fără condamnare mă tulbur de o parte și de alta a trandafirului 38

daniel vorona

deasupra capului meu se învârteşte oraşul în care fiecare femeie este o evanghelie (uneori flacără creatoare) şi nici un judecător nu are loc în burta bunului Guvernator înşel anotimpul tentacular (seduc natura organică) îi mint pe sfinți vrabia se numeşte poartă nu umbră nemobilată dacă e nevoie să sape foarte adânc într-un alt lemn un arbore îşi ia zborul printr-o cameră de gardă p.s sunt martor ocular la ascensiunea mopului cu cap rotativ de 360 grade şi asta nu e tot sunt propriul meu rug ca un preot centrifug nu las urme înmoi capul în apa rece apăs pedala de câteva ori eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

de dincolo de lumi ai plâns ai râs ai plâns “Trupul meu este adevărata ta mâncare şi sângele Meu, adevărata băutură.” (Ioan 6, 55)

:mireasă fosforescentă fără trup singurătăţii de zi şi de noapte îi dai propriul tău chip măsurându-ţi vârsta pe jumătate cealaltă jumătate trcându-ţi nebunia dintr-o parte în alta cu vorbe care nu se pot spune e miercuri venind de dincolo de lumi iubirea ta a murit demult priveşte cum se coboară corbii în sufletul tău pretutindenea înălţând ziduri de var mormântul tău indescifrabil eşti tu de ani şi ani jefuită de ceea ce ai purtat în tine şi nu vei ajunge nicicând să călătoreşti e prea tîrziu şi e parcă devreme (mergi la biserică să te privească Dumnezeu în ochi) să nu cerşeşti necunoscute forme biserica eşti tu (eu sunt idiotul care tace şi mereu rămas în umbra unui dor de început de altă lume) ai plâns ai râs ai plans ai râs ai plâns ai plans 40

daniel vorona

pentru aceleaşi presentimente căutând nume obiectelor deşi n-ai fost niciodată printre cei care nu se văd de ce nu vine istoria invers te întrebi ca şi cum ai deschide o uşă străină (ai uitat dansul pe dealuri şi poiene) aici sunt doar capete crescute în spirală aici augustia nu ţi-a fost smulsă vreodată de pe ciorapi și nici din chiloţi aici doar legea gravitaţiei ţi-a tuşit sub genunchi guvernându-te îţi chemi căinii de parcă te-ai născut mâine şi începi să latri cu toate frunzele din calendare şi poate car trebui să fiu lângă tine aproape sau departe acum eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

privește-mă eu vin din lumea rea “Plătindu-mi aceeași plată, - vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiți și voi inimile voastre!” (ll Corinteni 6.13)

:cu ochii închiși latru la un câine de culoarea metalului și tu îmi zici acesta e sufletul tău p.s pe drumul pe care merg eu însumi nu mă voi putea întâlni decât cu mine însuți strig cu vocea ta de forma ceremoniei pictate pe gene pe sprâncene de la înălțimea unui pelerinaj (un salt în gol cu parașuta) tu strigă-mi trandafirii să-i omor trandafirii ce mă țin în viață

daniel vorona

seara şi dimineața nu vă zic nimic despre o ruletă “Și voi mărturisiți, pentru că de la început sunteți cu Mine.“ (Ioan 15. 27)

:din tulburările oglinzilor încercuite cu apa și focul domesticim buzele care freamătă (când nu ajung la grădina zoologică intru pe facebook vreau să spăl leii pe ochi dar trag mâța de coadă vă înnod inimile cu o frânghie tatuată puțin mai sus de glezne şi vă vorbesc despre străzile şi crâşmele din oraş despre fumul de țigară despre cei ce fluieră sau plâng cu coatele pe masă despre femeile ce nu mai ştiu să suspine şi înjură când fug de acasă ca de o noua dictatură perfectă povară (o altfel de datorie publică) dar eu sunt pohta ce-am pohtit când mă îmbrac în costum de scafandru şi vă agăț un ban la gât vă spun că e jertfa pentru că am urât cocorii toate erorile naționale noi vrem să nu ni se mai oprească scrisorile mi se spune atunci când privesc flora şi fauna ca pe o simfonie a ierburilor scrisă sub microscop în ultimii şapte ani din acest secol în care cel trimis încă se pierde printre semințe blestem medalii şi insigne de carton) astfel am spus strigă-mi trandafirii să nu mor cu viața ta în viață mă răsfață

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

numele ploii. doar o evocare simplă de plămâni. de o nouă autosugestie „Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? (Matei 5, 46)

:în genunchi am intrat să pictez numele ploii care mă va condamna dar m-am lăsat tras din grădină de umbra alunecoasă a unui trandafir uscat şi rău venind de pretutindeni o întâlnisem întâmplător într-un prag aş fi dat oricât de mulţi bani aş fi dat tot aurul (şi ouăle de prepeliţă întinse pe sârmă) tot sunetul de aramă l-aş fi aruncat în lagărul cel mai adânc pentru a afla ce vârstă am avut pe când ni se amestecaseră drumul şi paşii ca nişte gemeni alungaţi loviţi cu felinare parfum safire cu sex particular cu inimile răsucite pe spaime sau pe alte orizonturi de genul acesta pe genunchii şi pe umerii noştri se aşezau bariere care se preschimbau în fântâni ruginite şi fără ierarhii aşa cum vinul toamna se întulbură printr-o căldare printre cei croncănind neavând răbdare să mai rămână - habar nu am unde au plecat morţii voştri vii morţii voştri întrezăriţi printre constrângeri mai drepţi decât desfrâul pisicilor pe acoperişuri – mi-a zis lin alin linu lină li lumină alină era ca într-un tramvai grăbit în care secundele ne loveau în cerul gurii şi ne durea durerea celui blestemat când ea din nou mi -a zis linu alină li lumină alină 44

daniel vorona

şi aşa am uitat să plec la plimbare o dată cu copacii şi soţiile acestora care stăteau aplecate fără să fie spunând bună ziua bunăseara prafului şi pulberii pentru orice eventualitate precum valul mării în reflux (spre a-şi şterge urmele) ea s-a întors din nou de pe unde nu a mai fost spunându-şi că nimeni nu o va recunoaşte în lumea indecentă a busturilor de la care tocmai a primit o carte poştală (din lumea în care se va întoarce undeva jos unde nici de moartea sa nu se va bucura nici întrista) p.s azinoapte am sărutat întunericul pe gură iar tu erai un nume întrerupt erai o cruce care mă privea şi nu era nimic profilat pe cer decât invocarea celui de-al şaptelea element spre a fi răstignit într-un dans ocular (mireasmă a legii anorganice) și luna ca o inimă în grevă (ca un câine fără stăpân) bătând în fereastră peste una nemaiîntâlnita taină şi dragoste a mea eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

acolo unde privirile se întâlneau şi inimile noastre învăluiau pământul te-am privit cu orgoliu "Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, şi cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura."(Matei 7, 2)

:cu fața întoarsă spre lege spăl cămaşa izmenele şi rănile lui Iisus Hristos fără pretext un alt sânge alt cer spun nu și o nouă religie se despleteşte curge în unghi perpendicular şi cromatic ca un dosar cald şi gras ca un păduche care se freacă de piciorul unui judecător până mi se face greață de theocrație (a mânca a plânge a respira) o muzică înaltă şi tânără intră în altare şi îi este frig fără trup şi nu poate fi transformată în milă în nisip în conserve pentru cei flămănzi şi umili pentru copiii din flori (bogăție patimă lăcomie) nebănuit ieri martie a fost întărâtare strategie şi tragedii organizate ca nişte ciucuri psalmii au fost priviți şi alungați pe calea ferată sub formă de zahăr pudră cu origine adoptivă închinare la meduze și idoli nici o dată nouă plapumă 46

daniel vorona

p.s dar eu nu vreau să mă întorc în copac nici împotriva fratelui nici împotriva ta nu vreau să aştern adâncimi şi clopote la picioare şi nici denunțuri nu voi putea învăța vreodată raporturile noastre nestatornice să le răsucesc în carne în sufletul bilingv şi flotant în inima mereu adolescentă cantată cantata cantată prelung şi nici o dată auzită în vreo expresie aspră în ceea ce da este nu în ceea ce este nu este da cu paşi siguri în orizontul prelung şi fără întrebări fără logodnicul morții dând moartea la maximum în tot ce este mângâiere condiționată ne intimidează văzul disperarea (cu tine se va sfârşi era mea) fără întrebări toată teroarea topită în lingouri în afara lor şi străzile să se termine toate într-o Biserică în cimitirul acesta care nu începe cu mine nu nu cu fața întoarsă smulg de pe mine cămaşa izmenele şi rănile lui Hristos eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

cea din urmă răstignire - a șaptea splendoare "Și răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii."(Luca 17.37)

:eu am plecat şi m-am întors din nou în afara trupului meu în cea de-a şaptea înstrăinare şi splendoare pentru a-mi şterge urmele ţi-am dăruit un vultur care zboară invers aşa cum un sunet netânguitor se reîntoarce în momentul frângerii pâinii înapoi înspre chimvalul cel transparent şi fericit răsunător o zi şi o noapte am stat ascuns în pletele tale (în toată respirarea în tot vinul căutam ceva pe marele Unul) fără miros de santal sub straie de in erai tu fără nume precum o denie o euritmie în nemărginita-ţi pustie şi în pielea goală ca o cruce dezbrăcată erai despletită şi întinsă pe canapeaua oarbă din sufragerie către mireasma de ceai a sânilor neadormiţi ca nişte turle de biserică zidită în tine fără de vicii eu mă rugam iar Iisus Hristos cobora şi îngenunchea alături de mine 48

daniel vorona

de culoarea pământului la asfinţit de trandafiri şi de mătănii cu gura încleştată erau sărutările tale şi de două ori mai grele (în jurul tău dansau ca la începutul lumilor vânătorii de iele) şi noile cuie de-o vârstă cu argintul barbar se lăsau răstignite în palmele mele (precum sângele morţii în secunda în care m-ai vândut aşa erau de oxidate îmbrăţişările tale) eu ţi-am dăruit iubire pură voiam să-ţi spun (tu ştii că şi femeile precum frunzele în toamnă se ofilesc şi pier până a doua zi ţi-am spus eu îţi dăruiesc iubire pură sare dulce şi un munte de grijănii) tu mi-ai dăruit un anotimp nebun şi strâmb îmbălsămat cu o lume rea foarte amară şi grea (priveşte-te în ochi spune ce simţi spune-mi ce vezi într-o piele de lup) alea jacta est hic et nunc eu tac şi nu vreau să tac şi râd înalt spre alte continente abstracte odată cu stelele soarele anii p. s tu ai rămas de o parte a mormântului eu am ajuns piatră şi fruct pentru viermi la capătul drumului eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

până ieri eu am fost orb şi mut am fost dar m-am spălat pe ochi cu Tatăl Meu şi acuma trec fără să scârţâi prin urechile acului numai sunt surd văd “Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?“(Luca 12, 25)

:de fiecare dată revin la înălţimea mea specifică niciodată provizorie niciodată rugină ci numai otravă și jignire dispreţ ofensă şi nădejde ca un despot mă desprind din această însingurată singurătate pur alcoolizându-mă ca după sfarşitul unei revoluţii pasionale pe care carnea ta nu a putut să o înţeleagă să îi guste esenţa seva şi mai ales adâncul tulburător al buzelor gurii întrerupând orice relaţie cu somnul din calendar cu plecarea lacrimală aşa precum sângele meu nu a vrut să cuprindă să îşi dezvolte vocea la despicarea în două a generaţiei biologice spunându-mi că există prea mult libido şi asfalt filozofie apă axiome şi piatră vanătă în stomac prea multe elemente şi răni particulare sunt în dulap şi în pat printre pernele dintre care îmi strâng hoitul în fiecare dimineaţă ps ha hi hi strigă şarpele înlăuntrul meu pcr ( = ceauşescu) n-a murit ceauşescu ( = pcr) e în voi hi ha ha îi zic (după ce îl trimit la reexaminare) du-te bă în mă-ta 50

daniel vorona

acum trei zile mi-am vopsit picioarele și acum nu mai știu să merg pe iarbă Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric. (Luca 11.35)

:Tată al meu eu nu port bocanci și nici pălărie în miezul verii strig în timp ce urc în autobuzul mare cât un pat și care miroase a var nestins ca și realitatea și pentru că abia mă țin pe picioare eu mă așez pe o buturugă în formă de spital nocturn (o femeie mă lovește cu o cană în burtă în timp ce își bagă mâna cealaltă între picioare și îmi arată parcul tineretului tuns proaspăt de niște zidari care se plâng tot timpul de faptul că a fost spartă gara lor mică și că uneori sunt obligați să meargă cu tălpile goale pe pietre și sare alteori să înoate prin noroi și benzină și atunci eu le arăt un bon fiscal o imagine cu luna gravidă fac asta fumând cu furie și o fac ca să nu vorbesc să spun vreo prostie despre diluantul diluat care acționează în corpul fiecarui nefericit necunoscut ba chiar în corpul greu al judecătorilor și al judecătoarelor care nu ne interesează în viu așa cum nu ne interesează răpirea jurnaliștilor în irak (nici răpirea bodygardului în burkina faso) dacă așa stau lucrurile și atunci ei cu lacrimile în ochi își rup nasturii de la cămașă fără să-i întreb cum preferă să fie judecata de apoi se întind pe malul lacului înnebuniți de cultură se apucă și mănâncă salată din două feluri de porumb ierburi amare amestecate cu multă miere de albină sălbatică și oțet rugându-mă clar să beau și pentru ei o bere un vin roșu pentru că viața e bătaie de joc iar fericirea destul de efemeră și nu se știe cum și când și pe care parte cazi eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona

mi-am amestecat sângele cu castraveţii am aceeași inimă “Eu deci, așa alerg, nu ca la întâmplare. Așa mă lupt cu pumnul, fără să lovesc în aer.” (l Corinteni 10. 26)

:căutând însămânţând pe cer sâni de femeie ţâţe de fată din rugăciune în rugăciune am ajuns târziu acasă spăl pietrele (şi le mănânc) ca pe furnici mă arunc apoi în Dumnezeu prin viermi (cu 50 de m/s mă târăsc în aer la 800 de metri se deschide paraşuta dovadă că există oțet și miere) pentru a treia oară trezindu -mă din lemne (locomotivă cu abur ieşită din linia moartă) mă îndrept către martorii acuzării şi spun lupul a fost frate cu mine şi acum plânge p.s dacă n-aş fi fost reziduri de şarpe cu capul tăiat cu picioarele în sus cu ochii în jos pe valuri pe sub maluri aş fi mers mai departe

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

a şaptea cântare la reîntoarcerea umbrei întru nume şi fiinţă "Și răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne ? iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii."(Luca17. 37)

:în numele meu eu am venit la tine şi ţiam spus că nu am decât numele meu şi mi-ai zis să nu intru strălucitori ca nişte turle de Biserică după căderea nopţii proletare sânii tăi ar fi trebuit să fie doi porumbei pe care să-i hrănesc la ore fixe cu stele fixe cu cel mai curat şi mai fără de preţ bob de grâu moştenit ( brutal înstrăinat prin amestecul cu sămânţa avortată ) dar eu nu am aflat decât doi nebuni ce împleteau urzici fulare iasomie şi viţă de vie cu bruma de pe mure la câţiva paşi de strâmbătatea găurii din gard şi o despletită pădure în duminica aceea în care îţi întorceai faţa ta nu la legămintele învăţate ci la idolii tăi neterminaţi şi leneşi sprijinându-ţi regulile şi proorocirile în utopia 58

daniel vorona

în duminica aceea puţin peste vârful pantofului în duminica aceea amandine gambrinus ochelari minciuni speranţe contrarii în duminica aceea când ţi-am arătat alb negru alb negru că de la clorofilă până la roza vânturilor nu este aceeaşi distanţă ca de la pahar până în dreptul aceluiaşi trotuar (în duminica aceea sunet de aramă saci cu oase) în duminica aceea când marea nu a vrut să se retragă pentru ca ţara mea să crească în duminica aceea ca o poliţie politică în care cel din urmă este împins în faţa celui dintâi însoţit de ciocan seceră fitil şi sticlă de lampă în duminica aceea inel solar pe deget tensiunea cinşpecunouă în duminica aceea singurătatea cucilor strânşi laolaltă în duminica aceea wiston light leagă-ţi lele coada stângă în duminica aceea doris veveriţa căprioara doina balada ca în noaptea aceea fără cămaşă de forţă sufletul tău nu l-a cunoscut niciodată pe Dumnezeu atât de sălbatic şi atât de trist eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

ca și cum nu aș face parte din trup eu ies dintre fericiri tot timpul cu o rană sub formă de cruce pe umărul drept "Dacă eu sunt părtaș harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce eu aduc mulțumire?"(l Corinteni 10.30)

:ochii tăi n-au cearcăn şi eu nu te văd când vreau să te văd numai te aud cum mă izbești înlăuntrul meu indiferent şi de bazalt până când oasele mele cad şi cad şi cad mereu până devin aurii în faţa unui copac fără păsări imn fără umbră şi fără gură pe care toată lumea încearcă să-l deschidă până la sufocare până la simun (răzbunare strig nu există vreme pentru multprealăudat genele sprâncenele) în loc de telefoane care să alerge după tine în patul din spatele casei mele au început să crească oameni cucută şi oi şi câini şi ciori caşicum caşicând ar curge un tramvai plin cu flori de câmp pe faţa de masă fără credinţă locuită de un sfânt 60

daniel vorona

dar mie îmi place neînnoptarea lumii mele cu chef pe care o descifrez ca pe o cană ca pe o apă plină de rubine şi legi care ţin loc de zăbrele răcoroase de fluier duios ce nu stă să îţi plângă abracadabrant meteorologic dintr-un cărbune iar sângele-i o sete cu braţe și o remarcă despre funcţia înotului a zbaterii lunii în trup (într-o secundă tu nu mai eşti tu însuţi sfânt) (răzbunare strig nu există vreme pentru multprealăudat sprâncenele genele) cu toate pietrele esenţa libertaţii umblă peste pietre cu palmele rugându-mă să mă rog şi să mă smulg viclean şi strălucitor din noroi să mă pot trezi şi ieri să mă mişc în batjocură în somn să nu te pierd să nu te prăpădesc să nu te mişc în dreapta în stânga eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

și am făcut din eu o lipsă altfel şi ca atare -în noapte o halucinantă durere ne doare"Un jgheab care curge în vreme de ploaie și o femeie arțăgoasă sunt la fel."(Pilde 27, 15)

:de ce nu l-aș lăuda pe Domnul Dumnezeul meu îmi zic arătându-vă o fotografie în care eu port acelaș nume și aceeași ură sunt acelaș dușman perfect și sunt aceeași mocirlă parte din adâncurile religiei mele viitoare și trecută nici o dată prezentă (acesta este un ambalaj de medicament) mă imprim în sângele vostru în voi toate (pe rând şi laolaltă) vă accept cu valență şi stil care nu se propagă în vid cu consimțământul meu şi al vostru vă numesc lume eugenică şi nu cacofonie valoare legitimă nu virilitate mistică autenticitate a trupului nu doar fese (într-o zi am să devin pâine poate am să devin moară într-o zi de luni înspre seară dar nu ca piatra de amară şi nici ca femeia care întotdeauna dă (îți dă) şi se dă ori ca ploaia aceasta întoarsă cu josu' în sus din care am rupt proorocul acela despre care vreodată n-am spus) 62

daniel vorona

acolo unde privirile se întâlneau şi inimile noastre învăluiau pământul te-am privit cu orgoliu eu într-un altar stau în fața lui Dumnezeu ca şi cum aș sta pe malul unui lac nu am epilepsie dar mângâierea mea e încarcerată şi plouă din nou peste ultima ploaie plouă din nou şi la capătul celălalt al oraşului în celula unui metrou se plimbă o mână uscată până când femeia devine o marfă scăpată dintr-un foc o pată de sânge ca un miel mă strigă și azi din marea noapte (care nu se mai termină) p.s Dumnezeu a venit la mine și eu nu am haine să îl îmbrac ca pe tatăl meu eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

niște femei transparente ca niște vitralii au venit în altă parte eu am rămas în prag "Și ziua aceea era vineri, și se lumina spre sâmbătă." (Luca 23, 54)

:îmi scot inima din piept și o așez pe asfalt Dumnezeu coboară și îngenunchează în golul din mine 64

daniel vorona

tinereţea degenerată sau descompunerea tinereţii în lumina care se vedea ca un pod "Dacă trăim cu duhul, cu duhul să şi umblăm." (Galateni 5, 25)

:acum un an am văzut profilâdu-se pe un perete o lesă şi o coadă de câine nu îmi este somn vă spun drept dar simt cum îmi cade trupul în trup mă părăsesc pe mine însumi şi parcă am o ștampilă și o locomotivă pe ochi cum stau întins în patru puncte cardinale şi nu pot în euritmie să mă rup (în cerul meu încremenit ca un denunţ semnat de tuberculoză iubirea se transformă în cenuşă în pomi cu fructul oprit aşa cum toate sufletele care au preacurvit prin o rotire în lung şi în lat se îmbolnăvesc de deochi se transformă în trâmbiţe) p.s noi daniel vorona coborâm printre noi cu paharele pline de ciucuri stropind adevăraţii sofişti ne strecurăm târâş prin Dumnezeu la fel de adevăraţi profeţi ai debandadei şi ai răstălmăcirii preventive chiar dacă nu există niciun fel de conflict suntem puncte de vedere într-o sală de aşteptare noi ştim să dăm bună ziua ne mirăm înjurând votul alternativ fără autoritate habar nu avem că'n burtă totul e putred odată cu fuga din egipt ne-am pierdut nasturii umilinţa virtutea eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

în afară de o lege vă las pe voi să vă apărați de palme. cu fața "Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti." (l Corinteni 15, 40)

:la început mă vor ustura ochii (şi) eu mă voi ascunde în Biserică înaintea lui Dumnezeu singur am să văd cum se respira laudațio în ziua aceasta de naştere singur voi afla cum să nu prind muște şi astăzi înalț în carnea ta şapte biserici pentru un nou cutremur atunci mă vei chema şi eu nu nu îți voi mai răspunde doar îți voi număra paşii 1 2 3 4 5 6 7 ca să mă scap de cărările strâmbe şi de femeile cu trupurile ca nişte teascuri din care mustul bun dă pe afară ca înțelepciunea unui război rece (nu nu se aude că în acest an în loc de pere în plop vor înflori castanele) ca peştele (de ce aş pedepsi eu trupul meu cu tine care ai trup autonom nu mi-l spui mie cel cu trup stors de vlagă trup murdărit de cafea alcool fum de tutun deşeu de trup) repartizat mie să-l locuiesc cu nefericita condiție să redevin lege când voi fi bătrân bolnav şi singur cu viața mea (eu am venit ca să jefuiesc trupuri vinovat sunt de nudism prin botez)

daniel vorona

nu mă las preacurvit mă las îndumnezeit ascult chemarea fizicii a celor ce se răscoală împotriva mea alung maimuțele din sângele meu zeflemitor şi ostil în ochiul ascuns dincolo de ochi şi mă las furat mă las neaşteptat când se face noapte în filozofie în orgolii imature în gurile noastre singure prelungi fără întrebări născute sub clopote bilingve şi răzbunătoare despletind parfumuri întorc din drum piatra dusă la tăiere o privez de legendă căci eu în picioarele goale am venit la tine în numele meu şi mi-ai zis să nu intru şi cânta prin gări de lapte (negru şi virgin) metalul acela crud cenuşiu şi paradoxal (un vierme orb şi un păduche veneau de la revoluția păduchilor se scuturau de indiferența viermilor în bucurie) şi înțeleg acum şi mă destăinui ție din tangenta care nu mai vrea să atingă o euritmie şi iată flăcările mari flăcările dominante se sparg deoarece cirezile nu pot nu vor să colaboreze cu seva fecundului chaos pentru că eu reuşesc să mă obişnuiesc cu înmormâtările înperecheate fără finalitate în aerul liber în noi eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

cu mine lângă mine s-a făcut întuneric desăvârşit peste capetele celor cu florile în braţe “Și felurite slujiri sunt, dar același Domn. “(Corinteni 12.5)

:l-am omorât pe Dumnezeu şi după aceea l-am vândut în ţara plină de femei şi de vrăbii care conţin între oasele sure întreaga viitorime felii de zahăr şi de ţiţei eu râd când plâng şi alerg pe drumul spre ierusalim (soare am răsărit între voi pentru ceilalţi ca mai 'nainte) rătăcite sunt logodnicele mele ca oile împrăştiate sunt şi slabe şi nimeni nu mă caută printre cei vii . mă rog lui Dumnezeu eu mereu mă rog Domnului Dumnezeu ascultă-mă Doamne ascultă-mă Doamne ascultă-mă Doamne ascultă-mă Doamne ascultă-mă Doamne ascultă-mă Doamne ascultă-mă Doamne

daniel vorona

mă rog Ție eu Dumnezeule Doamne aşa mă rog eu Domnului alungă-mă şi nu mă corupe (toxina înnoadă primejdia) tot înspre permanenta alarmă pe saltea în nevasta vecinului meu o scară pe care urcă fără să murmure cel ce vine la Mine aceasta este iubirea îmi reamintește Domnul printre copaci şi fântâni simt lumea de apoi sub formă de mireasă p.s tu miroşi a flori de cais şi a lopată asta îmi spun palmele tale vorbind cu ţărâna după ce o noapte întreagă sub carnea mea a plouat nu cu aer liber şi cu maci nu cu pasiuni în plus ci cu găleata şi eu nu nu am murit sunt buimac şi singur sunt singur în somn vinovat (şi cerul este de o altă religie şi eu sunt totuna cu mine şi eu) p.p.s în sfârşit astăzi am fost să cumpăr doua portocale din aceeaşi metrică la intrare m-am împiedicat de guvern am înjurat întreg continental şi acum nu mai am bani să comunic cu mine să mă comunic combustie eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

dreapta & stânga proletară. a șaptea dimensiune (proiect pentru naşteri şi victorii interzise în iarnă) "Cel ce păzește vântul nu seamănă, și cel ce se uită la nori nu seceră." (Ecclesiastul 11. 4)

:în limba cailor fuga unui cal se numeşte civilizație în cort alergare de obicei calul cal (cu umbra sa cu tot) se sprijină pe cele patru picioare potcovite cu goluri (adânci) de aer şi ceară (două pe partea stângă şi amară două pe partea dreaptă şi clară) al doilea proletar zice apă care doarme ca un borfaş în propria capcană ca-ntr- un pod în pat cu Dumnezeu ca-ntr-un canal ca-ntr-un tren în gara de nord aşa simt și sunt eu (în trap şi în galop femeie (și fată) vara asta îţi ordon ai grijă de greutatea ta pune-ți în funcție creierul și nu te deşela ai grijă să nu îți crească unghii adânci până la mare) al treilea proletar cântă anturajul l-a aruncat pe cruce pe Iisus Hristos şi acum noi nu (nu) nu reușim prin lumina din mormânt să ne scoborâm mai sus mai jos 70

daniel vorona

desenând cu umbrela pe nisip un pui alb de vrabie celălalt proletar îmi şopteşte în felul acesta pluteşte poporul pentru fericirile sale viitoare lustruindu-şi lanţurile şi parul mult s - a tulburat şi-n limba râşilor (dintr-un dicţionar poliglot) către vodă tiranu a strigat jos comunismul jos albeaţa de pe ochi jos păducheria dintre craci jos mătreaţa de pe raci jos republica vreau cap vreau cap vreau cap doar eu mă întorc în mine şi tac sângele elementar (sângele) tot nu înţelegeţi departele aproapele am avut un câine care făcea umbră am cunoscut un copac care mi-a muşcat și inima şi somnul dar mai ales sângele sângele care mi-a însângerat sângele (numele tău asasin şi mincinos trece prin vârful patului) m-am fost jefuit singur de tinereţile din trup uite acum descompunerea religiei tale îmi pare mult mai mare decât preacurvia milioanelor de stele eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

te-ai înălţat fără să te ridici (în pielea goală te-am găsit intrând în prezentul îmbobocit al isteriei tale) fertilitatea îţi pute descătuşarea îţi pute vârsta îţi pute cel ce nu-ţi mai dă pute ruşinea îţi pute viciul de mâine nu a fost mai breaz decât viciul de azi şi de ieri numai orizontul vecin îşi suge degetele şi se scarpină în noadă (tot nu înţelegeţi inalterabilul mers pe sârmă) am cunoscut un câine am crescut şi un copac care lătra alb şi imun atunci când răsărea luna şi-ntr-un alt anotimp lătra la calendarul devenit tribunal devenit dictatură p.s între măsele oricare umbră e o femeie strepezită dacă nu citeşti acest medicament 72

daniel vorona

cu picioarele pe pământ tu rămâi prin elementul meu fixă şi cu sânii grei “Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni.” (Luca 14. 20)

:azi-noapte m-am legat cu lanţuri tuberculoase şi cu flori legitime de rana lui Dumnezeu ca de un fenomen natural care nu vrea logică ci sens greu nu mistică ci înălţime nu cacofonie aristocratică ci consimţământ şi nu furt act de naştere autonom iubire pură cupă cu alcool nu tinereţe descompusă da aţi auzit bine la rădăcina iubirii se tremură de frig şi nu se ard cruci nici trâmbiţe Dumnezeu nu e trecere o dată cu apa aşa cum trec la tăiere caprele şi oile la mulgere iubirea am spus e prostie labărţată aliment pentru consumator tăciune şi leac pentru lumina pusă la murat şi în toată această robie a sufletului democratic nimeni nu pomeneşte nimic despre strungăreaţă nici foamea acestui element ce stă cu amândouă coatele pe masa înaltă şi insalubră istoria zorilor de zi mă ustură ca spirtul dat pe faţă în exces şi din instinct tu îți porţi ciorapii pe dos p.s ca nişte uşi (ascunse în lemnul greu) din care se zbârleşte la mine Dumnezeu sunt ochii tăi (inele de nuntă amanetate în marile vitrine) şi iată învolburat cântecul tău se risipeşte în mine şi sapă apa în stâncă apă adâncă

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

în secolul douăzecişiunu gloria durează (roza) doar atâta timp cât durează (scle) o tentativă a unui poet de a se sinucide (fals tratat despre nelinişti şi devoţiune) “Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.” (Luca 13. 9)

:sparg uşa intru în apă fără pudoare închid cealaltă uşă fac trei paşi lateral îngenunchez deschid Biblia cu mâna dreaptă (eu şi cu mine) pe loc (fără dumneavoastră ştiu sigur ce aş fi făcut) şah mat porcii au mâncat toate merele căzute în iarbă arăt cu degetul spre stânga bat duios cu un ciocan în inima femeii necredincioase dacă tu nu alungi fumul care iese din antebrațul meu atunci când eu nu sunt de față să te apăr mă voi întoarce într-o barcă plin de noroi și inexact voi dansa sau numai te voi legăna dar acum prefer să îmi aprind țigara să dau foc ierbii noroiul ducă-se dracului nu mai vreau să tresari nu mă mai interesează 74

daniel vorona

nici în somn nici în trezvie a doua răstignire nu va mai avea loc sau dacă o fi să fie eu nu voi depune nicicând mărturie de martor trecător ci doar mă voi duce să îți vând sângele în piața neagră unde milioane de oameni îmi cer socoteală mă judecă pentru că am îndrăznit să urc pe cruce pe așa căldură p.s (într-o zi mă voi întoarce imoral și trist mă voi strâmba la masa dintr-o piatră voi încolți gol în pădure – ca pe niste păsări migratoare voi călca în picioare cârpele cu care îți înfășori capul) dacă m-am născut obosit de ce să nu aprind focul când îți speli rufele în peștera noastră elementară ca o vacă și de ce să nu mănânc eu sâmburii de porumb strig către apele care s-au retras după ce azinoapte am dormit în burta unui alt Dumnezeu eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

daniel vorona