Vama literara 15 Decembrie 2014 by DANIEL VORONA

revistă de poezie şi arte / anul 7 / 2014

issn 2066 - 8945

PAUL GOMA „Nobel-ul

/ apare la Bucureşti

director: daniel vorona

Hertei MULLER”

RETROROSTIRI:

VIRGIL MAZILESCU MARIANA MARIN ION STRATAN

DEBUT: DANIELA POSTELNICU

„ŞCOALA DE POEZIE DE LA BUCUREŞTI” 101 AUTORI (antologie de versuri) george alboiu nicolae coande mihai antonescu adelina fleva

CARTEA DE POEZIE

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

EDITORIAL / CONTRAEDITORIAL

DANIEL VORONA

cea din urmă răstignire ( a doua splendoare - fuga ) : eu am plecat şi m-am întors din nou în afara trupului meu în cea de-a şaptea înstrăinare şi splendoare pentru a-mi şterge urmele ţi-am dăruit un vultur care zboară invers aşa cum un sunet netânguitor se reîntoarce în momentul frângerii pâinii înapoi înspre chimvalul cel transparent şi fericit răsunător o zi şi o noapte am stat ascuns în pletele tale ( în toată respirarea în tot vinul căutam ceva sau pe marele Unul) fără miros de santal sub straie de in erai tu fără nume precum o denie o euritmie în nemărginita-ţi pustie şi în pielea goală ca o cruce dezbrăcată erai despletită şi întinsă pe canapeaua oarbă din sufragerie către mireasma de ceai a sânilor neadormiţi ca nişte turle de biserică zidită în tine fără de vicii eu mă rugam iar Iisus Hristos cobora şi îngenunchea alături de mine 2

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

EDITORIAL / CONTRAEDITORIAL

de culoarea pământului la asfinţit de trandafiri şi de mătănii cu gura încleştată erau sărutările tale şi de două ori mai grele (în jurul tău dansau ca la începutul lumilor vânătorii de iele) şi noile cuie de-o vârstă cu argintul barbar se lăsau răstignite în palmele mele (precum sângele morţii în secunda în care m-ai vândut aşa erau de oxidate îmbrăţişările tale) eu ţi-am dăruit iubire pură vroiam să-ţi spun (tu ştii că şi femeile precum frunzele în toamnă se ofilesc şi pier ţi-am spus) eu îţi dăruiesc iubire pură sare dulce şi un munte de grijănii tu mi-ai dăruit un anotimp nebun şi strâmb îmbălsămat cu o lume rea foarte amară şi grea (priveşte-te în ochi spune ce simţi spune-mi ce vezi într-o piele de lup) alea jacta est hic et nunc eu tac şi nu vreau să tac şi râd înalt spre alte continente abstracte odată cu stelele soarele anii p. s tu ai rămas de o parte a mormântului eu am ajuns piatră şi fruct pentru viermi la capătul drumului VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

CONTRAEDITORIAL

PAUL GOMA

- fragment de jurnal Vineri 9 octombrie 2009

Iatà ce mi-a pus în gură gagica de la telefon, de-aseară: “Paul Goma: Nobel-ul Hertei Muller nu înseamnă nimic pentru România "Cum să însemne premiul Hertei Muller ceva pentru România? Ea nu a spus că este scriitoare română, ci bănăţeană. Mai mult, ea nu a fost în exil, ci în recuperare", spune, pe un ton răspicat, scriitorul Paul Goma, unul dintre autorii romani exilaţi de comunism. "Ca neamţ, Herta Muller a fost recuperată de Germania. Am auzit-o lăudându-se că în curând are sa scrie o carte despre suferinţele mamei ei din lagărele ruseşti. Şi, vă intreb, a scris-o?", adaugă Paul Goma, într-o scurtă declaraţie pentru NewsIn, arătânduse surprins, dar şi indignat că scriitoarea laureata cu Nobel este considerată a fi "de origine română". “In ceea ce priveşte legătura Hertei Muller cu România, despre care dânsa scrie neobosit, denuntând ororile din comunism, Goma spune răspicat că nu a citit nicio carte de-a autoarei şi că în niciun caz nu vede legătura dintre aceasta şi ţara în care a trăit până în 1987. Premiul Nobel pentru Literatură a fosta acordat scriitoarei germane de origine română Herta Muller, care, prin proza sa impregnata de poezie, şi-a ridicat vocea împotriva dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu, a anunţat Academia suedeză.

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Herta Muller, născută în data de 17 august 1953 în localitatea Nitchidorf din Banat, a fost premiată pentru că "a schitat un peisaj al dezrădăcinarii cu concizia poeziei şi obiectivitatea prozei". Fireşte, am spus ce s-a scris, dar nu tot ce am spus a fost scris. A declarat, iar ziarele au preluat ce a declarat ea: - A suferit - în România - din pricina dictaturii ceauşiste; Când nemţii (sasi, şvabi) din România ocupată de ruşi au fost, întâi daţi afară din case, li s-a confiscat totul - ce fel de “dictatură” au suferit?; când sutele dacă nu miile de germani din România, la ordinul ruşilor, au fost deportaţi în Rusia, la “reconstrucţie” - cine “dicta” în România? Nici măcar Ana Pauker, nici Dej - ci Stalin; când şvabii de pe graniţa cu Tito au fost deportati în Bărăgan - nu singuri: ei constituiau cam un sfert dintre “coreeni” - asa le ziceau securiştii - restul fiind: fie români din Banat şi din Caraş Severin, fie români basarabeni şi bucovineni ce avuseseră nefericirea de a se “refugia” în Banat, fie macedoneni de peste tot din RSR, împroprietăriţi în gospodăriile şvabilor; în 1951 ce fel de “dictatură” era, pentru Herta Müller? Tot ceauşistă? - A devenit ceauşistă dictatura ceea prin 1982 - 1985, când soţul său, Richard Wagner avea “funcţii de conducere în instituţiile comuniste ale vremii”? - Născută în 1953, Herta Müller avea doar trei anişori în 1956 (Revoluţia maghiară), deci nu putea “să ia poziţie”: în 1968 (invadarea Cehoslovaciei), avea doar 15 ani, era minoră. - Dar în 1977? Avea 24 de ani. Era binişor majoră, majorată (!) de suferinţele îndurate… însă numai de ea îndurate şi de comunitatea sa - nu în întregime, doar de junii putzoi şi putzoaice declaraţi antinazişti (cum ar veni: duşmani ai părinţilor lor), neomarxişti de mucava adunaţi în "Grupul de Acţiune Banat". Să fi trecut ei la… acţiune, prin măcar un telefon de simpatie, dacă nu de adeziune la Declaraţia noastră pentru apărarea drepturilor Omului? Ce, erau proşti? Ei erau nemţi deştepţi, nu români!

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Cuvântul de ordine al lor era: nu ne amestecăm în treburile interne ale lor (ale românilor), asteptăm vinderea (ei foloseau termenul: “recuperarea”) noastră, iar odată în RFG (în niciun caz în RDG! - ce erau proşti marxiştii noştri cei deştepţi ca oaia şi ca Totok?), ne vom puteam exprima în libertatea capitalistă. Asa s-a întâmplat: Ceausescu a luat banii răscumpărării, băieţii au… “fugit” (în sensul propriu al cuvântului), ca nu cumva să se răzgândească secii, ori să mai ceară ceva în plus… Durerile românilor? Dar ce fel de “dureri” puteau avea cei care nu crâcneau, nu protestau - spre deosebire de vitejii neomarxisi bănăţeni: aceştia îi trăseseră o revoltă de se cutremurase întreaga “dictatură ceauşistă”! - apoi se odihniseră (în Occident): nu mai voiau să-şi aducă aminte de… ăsta, zi-i pe nume; “comunismul ceauşist”… Ca tot scriitorul normal aveam şi eu “mirări”: - cum se făcea că, dintre toţi nemţii proveniţi din România doar saşul Dieter Schlesak se atinsese de mine, mă ajutase să public, scrisese despre mine (adevărat, observasem şi la el atracţia - mai precis: teroarea - marxistă), dar nimeni din… afara lui: unora le găseam motivaţii: cei legaţi de Baconsky, de Ivasiuc, de Blandiana, de Zoe Busulenga, de Sorescu, de Romică Munteanu, adică de oficialii (sau toleraţii Securităţii, ca Baconsky). Nu înţelegeam însă de ce “noua generaţie” de recuperaţi - cea a Hertei Müller - era atât de… reţinută în ceea ce mă priveşte: nici înainte de 1989, nici după nu am întâlnit semnăturile lor sub texte în care să fiu măcar pomenit - ca scriitor publicat în Germania cu mult înaitea lor. Fiindcă, totuşi: - în 1971 “cazul” meu provocase tulburare, nu doar în RFG, ci în Occident - cu “Ostinato”; mai publicasem o carte “Uşa noastră…) “Die Tür”; - în cărţile mele - publicate în limba germană - un ne-german ca mine avusese curajul (sau imprudenţa) să vorbească şi despre soarta nemţilor din România ocupată de ruşi. - în interviuri, în dialoguri deasemeni pomenisem şi de suferinţele nemţilor de la noi.

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Mă aşteptam la reciprocitate? Din partea cui? A lui Wagner, a Hertei Müller? Eroare! Mă auto-pun la punct pe româneşte: «Am păscut porcii împreună cu ei, cei care-şi trataseră pàrinţii de nazişti, cei care dezbăteau marxismul “de pe poziţii”, sub dictatura lui Ceauşescu?» Mărturisesc: după ce a început campania antisemitizatoare împotriva mea, dacă nu asteptam “solidaritate” din partea românilor mei, nu mi-ar fi stricat câteva cuvinte de încurajare din partea… nemţilor mei. Deşi am fi căzut în aceeaşi afurisită de “reciprocitate” pe care o detest: Dacă eu scrisesem - totdeauna - cu simpatie, cu solidaritatea victimelor despre saşi-şvabi, nu era obligatoriu ca şi nemţii să intervină - să mă mângâie pe creştet, să-mi şoptească: «Lasă, că trece…» Un citat din ea însăşi: “România postcomunistă nu s-a dezbrăcat de toate măştile ororii comuniste, dintre care cea mai perfidă rămâne cea a delaţiunii, iar cea mai cruntă cea a "anihilării intimităţii", spunea Herta Muller în cel mai recent articol al său, publicat în luna iulie a acestui an în Germania, vorbind despre drama totalitară şi despre societatea de după, neieşită încă de sub mâna de fier a Securităţii.” …“dintre care cea mai perfidă rămâne cea a delaţiunii, iar cea mai cruntă cea a "anihilarii intimităţii"”… Nu, nu. Nu (doar) delaţiunea, nici (doar) “anihilarea intimităţii”. Ci şi altceva - esenţialul - pe care Herta Müller nu l-a văzut, nu l-a simţit, la urma urmei puţin i-a păsat de el. Acel ceva care a… întârziat-o (se observă cât de îngăduitor sunt?) să scrie cartea despre mama sa în deportare, în Rusia. Singura declaraţie la care subscriu a ei: …“comunismul este la fel de nociv ca şi naţional-socialismul, ca perioada hitleristă, ca lagărele, ca dictaturile religioase, cum vedem şi astăzi în multe ţări musulmane “

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ÎNTRU DOBÂNDIRE DĂRUIND

NICHITA STĂNESCU (desen de Momcilo Golubovic - Kani (Serbia) 8

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ÎNTRU DOBÂNDIRE DĂRUIND

Eminescu

Atîta să nu uitaţi Că el a fost om viu, viu pipăibil cu mîna. Atîta să nu uitaţi că el a băut cu gura lui, că avea piele îmbrăcată în stofă Atît să nu uitaţi că el ar fi putut să stea la masă cu noi, la masa cinei celei de taină… Atît să nu uitaţi, numai atît, că el a trăit înaintea noastră… Numai atît, în genunchi vă rog, să uitaţi!... Transcris pentru fratele Adam de Nichita.15 dec. 1970

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ÎNTRU DOBÂNDIRE DĂRUIND

NICHITA STĂNESCU (50 de ani - foto inedite)

N.STĂNCHESCU, M. FLORINESCU, NICHITA STĂNESCU, Dora STĂNESCU, P. M SACU (în picioare; mort 13 dec 2013)

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ÎNTRU DOBÂNDIRE DĂRUIND

NICHITA STĂNESCU (50 de ani - foto inedite)

P. M SACU, Mihai ANTONESCU, Laurian STĂNCHESCU, I. Şt. GELULA, Eugen DOGARU

rândul de jos; Doina NĂSTASE, Daniel VORONA VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

mircea bârsilă 19 octombrie 1952 - trăieşte

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

CARTEA DE POEZIE

MONEDE FĂRĂ PORTRETUL MEU

33 poeme de mircea bârsilă

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“ 33 % adn schimbat “ 14

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

scăpăraţi fulgere

scăpăraţi fulgere, urlaţi tunete anarhice, când frumuseţea lumii, la fel ca ştiinţa unei vrăjitoare, la bătrâneţe, începe să se împuţineze. scăpăraţi fulgere, urlaţi tunete anarhice, arată-ţi, pământule, dinţii de armăsar, când vietăţile din jurul nostru sunt mai dornice decât noi de viaţă. ai ochii unei gazele anarhie, mamă a ordinii, şi părul castaniu. şi floarea, şi crucea sunt foarte vechi, anarhie. scăpăraţi fulgere, urlaţi tunete, deschide-te cerule, înainte ca uitatele ziceri ale profeţilor de altădată să se împlinească. are dreptate mircea bârsilă când se arată, uneori, înaintea noastră, cu un picior pe ape şi altul în pustiu, el fulgeră şi tună, el fulgeră şi tună şi se închină pentru toţi la floarea unui cui. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

pietre rotunde

înţelesuri ciudate îngropate în ceaţă, în numele noastre, în superstiţii, fete de paisprezece ani adunând de pe jos în fiecare duminică, la răsăritul soarelui, pietre rotunde, în ultima vreme vântul aduce peşti zburători şi întrebările, întrebările şi spaimele ce alunecă din visele tulburi în cuvinte creanga de care se desprinde frunza reprezintă nominativul pământul – cazul vocativ îţi spun, deocamdată, doar ţie, iubito: un personaj mascat îmi oferă întotdeauna, la ziua mea de naştere, flori îţi spun, deocamdată, doar ţie, fantomă văzută, într-un vis, la furat de cireşe, sunt clipe când mă simt alcătuit din zecimale: un picior de cerb, iar celălalt de lup, o grotă obscură / în loc de gură... îţi spun, deocamdată, numai ţie, izvorule hărăzit să treci printr-un mormânt, în călătoria ta freatică, un mormânt de demult şi în care pruncul a fost culcat pe o aripă de lebădă: mă aplec uneori asupra ierbii şi adulmec dar fără să ştiu de ce. 16

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

este şi asta o nedreptate ,, În vasul cu mortar deodată apare viitorul casei” Robert Desnos

în sângele meu este şi o picătură de sânge de taur în sângele meu este şi o picătură de sânge de lup în sângele meu este şi o picătură de sânge de lebădă în sângele meu este şi o picătură de sânge de morun. la fel ca taurii eu nu sunt niciodată treaz. la fel ca lupii aud, uneori, în urma mea, strigăte. mi-am dorit să fiu zidar şi nu mi s-a dat voie: în vasul meu cu mortar se vedeau felurite scene din vieţile ce se vor depăna între pereţii caselor aflate în construcţie. am încercat să ajung fântânar, dar a trebuit să mă resemnez: din fiecare fântână săpată de mine, ieşea o fată, noaptea, la ora două, şi începea să râdă în hohote stranii privind îndepărtata strălucire a stelelor. în felul unei lebede alungată dintre trestii, de plescăitul vâslelor mânuite, în zori, de pescari, sunt izgonit, mereu, de felurite nimicuri, dintre visele mele – ce-mi ard în creier, nedezlegate. sumbre taine, la fel ca unui morun, mi s-au încredinţat spre păstrare. e şi asta o nedreptate. o tristeţe.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

prietenul nostru octombrie a pogorât din nou pe pământ prietenul nostru octombrie. ,,pe umeri îi arde în flăcări un cocoş”. un fel de vitalitate furioasă, în priviri, de parcă ar traversa un câmp de luptă, împreună cu mama sa, într-o mohorâtă dimineaţă de duminică. şi pantalonii verzi din piele de şarpe, şi cravata cu dungi dăruită de noi, cei adânciţi în mutismul unei amare solitudini, la anii – cu tivurile desfăcute – ai maturităţii. poate că mulţi îl socotesc, sub felurite pretexte bizare, un eretic sau pur şi simplu un escroc erudit şi care se dă, lipsit de scrupule, drept un mare magician din îndepărtatele vremuri ale vechimii. nu-i adevărat – şi ştiu bine ce spun. altele sunt, în fiecare an, păcatele sale de aramă. altele sunt, în fiecare an, păcatele sale de argint. altele, în fiecare an, păcatele sale, în vreme ce pământul se desface, ostenit, din lanţurile de aur ale soarelui. s-a întors din nou prietenul nostru cu pantaloni din piele de şarpe şi cravată în dungi. iată-l culegând agrafe şi nasturi de sutiene din iarba cu fire mărunte crescute pe sub băncile de fier ale parcurilor. iată-l în rolul de dirijor al fanfarelor de culori ale toamnei. pe străzi, măturătorii adună cu târnul frunze uscate. nişte ulcele pline cu vinul din ce în ce mai tulbure al drumurilor: copitele cailor. ici-acolo, în frumoasele zile însorite, câte-un cioban încremenit ca un astru. în octombrie, îşi fumează unica sa ţigară singuraticul plop alb. în octombrie, începe sezonul de vânătoare şi tot în octombrie îl vedem în vise pe uitatul nostru străbun: străbunul acela cu labe de lup în mânecile suflecate ale cămăşii. 18

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

capete în rugăciune aplecate

capetele noastre în rugăciune aplecate, ştiu, ştiu, cuvântul peşte este începutul apei, cu un evantai de începuturi îşi face răcoare pământul, cu mine, cu tine. cu ce ai putea tu să mă ajuţi, femeie tânără? nu există nici o oglindă în care să apar aşa cum aş vrea eu, de nevăzut în întuneric, în vidul nopţii, întunecata orchestră alcătuită din făpturi demonice. capete în rugăciune aplecate – şi panglicile din coji de tei ale sufletelor noastre, în timpul vijeliilor ivite din senin: acele scurte vijelii interioare. eram tânăr, un adolescent bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni, când toate felinarele aprinse şi toate lămpile şi opaiţele din carnea femeilor au fost înlocuite cu becuri electrice. era pe când orice poiană verde trecea în ochii mei drept o femeie goală. plase de pescuit azvârlite în baltă, pe terenul de fotbal din pantoful meu din stânga ninge şi tristeţea a toate acestea, fraţi moruni, şi tristeţea a toate acestea, frate nor. plase de pescuit azvârlite în apă: capetele noastre în rugăciune aplecate. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“ paharul meu plin cu spirit “ 20

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

spre celălalt capăt

nici o zi nu arde până la sfârşit, în drumul spre celălalt capăt al ei. toate zilele se sting înainte de-a ajunge la semn. toate zilele sfârşesc înainte de vreme. este ca şi cum am fi furaţi la cântar în piaţa de legume sau în magazinele unde se vând preparate din carne. în paralel cu noi, în pământ, morţii fac şi ei socoteala anilor de care au fost păgubiţi, în felul acesta, când erau vii. ,,daţi-ne înapoi timpul furat. daţi-ne viaţa înapoi” strigă, din întunericul lor, câte unul dintre cei răzvrătiţi, mişcându-mă de fiecare dată până la lacrimi, lacrimi adevărate, lacrimi reale, deşi s-ar putea ca această răzmeriţă – o răzmeriţă chtonică –să nu existe decât în închipuirea mea chinuită de presupuneri şi de efectele lor adverse, de insinuări – la fel de reci ca sângele viperelor – şi de repetata şi ambigua scenă din copilărie: ,,daţi-ne banii înapoi” se răsteau, ca la moară, bărbaţii – unii mai tineri, alţii mai în vârstă - când se defecta aparatul de proiecţie poate chiar la jumătatea filmului. ,,hoţilor, măcelarilor, exploatatorilor”. era prin ’60, înainte de electrificarea satelor şi de grăbita încărunţire a femeilor aflate în rolul de văduve de război. o scenă din îndepărtaţii ani ai caravanelor cinematografice împodobite cu steguleţe – şi pe care iată-mă retrăind-o, acum, în bizarele aproximaţii ale unui alt portativ, în bizarele aproximaţii ale unei stări de eclipsă şi ale fricii de ziua sfârşitului: ,,acest cuvânt greu, abia exprimabil” . VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

îngerul cu o carte în mâini

urme de jivină, sânge de urzică şi vârtejuri de vânt mori!: îmi porunceşte bufnitura ciuturii în apa din fiecare puţ. îmi râde, în faţă, cu licurici, întunericul au apărut noi superstiţii, iată-le dându-ne roată ,,lasă-mă să-mi întind strigătul, iubito, ca pe un drum pe care te-am urmat”, vorbind despre cuiele ruginite în care sunt bătuţi norii şi despre câini: unii trăiesc din ce găsesc, alţii, din ce li se dă păsări mici zburând, pe o vreme rea, de la un tufiş la altul au apărut noi superstiţii, iată-le dându-ne roată lupii şi oile – nişte oi grase – aflate pe inima lor la păscut un schelet de nimfă şi o monedă ascunsă într-o bucată de carne şi iubirea ronţăind cu dinţii ca un şoarece sub patul în care dorm, aprind lumina şi nu văd nimic, dau la o parte patul şi scot parchetul de sub el – nimic, în sfârşit, mă culc din nou, adorm, iar dimineaţa, în jurul patului, la trezire, câţiva pui de vişini cu frunzele ca nişte aripioare de fluture lasă-mă să-mi dulgheresc o casă din oasele şi din carnea ta de femeie frumoasă au apărut noi superstiţii, iată-le dându-ne roată, şi îngerul acela, iubito, zăbovind, în genunchi, cu o carte în mâini, ore întregi, între fălcile deschise ale azurului, între fălcile – de balaur – ale azurului din azur. 22

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

întristată mi-e umbra lui Adam Puslojic

acele drumuri cu praful colorat de propriile dureri reumatice, acele duminici alese ca loc de popas de albele secrete ale crinilor, la fel ca preotul, cu atribuţii de ucigaş, din sacrele crânguri, veghează o viperă printre ferigile din adâncul memoriei mele, îndurare, iaduri noi, cu fiecare generaţie nouă de fete, se rostogolesc în văgăunile din piepturile noastre, îndurare, himerice tristeţi saturniene stând în picioare lângă flacăra neliniştită a lămpilor, în noapte, îndurare, căci uscată mi-e limba din pricina asprelor priviri ale ochiului montat în porţelanul roşu din cerul gurii, întristată mi-e umbra în peregrinările ei şovăielnice şi tot mai riscante şi mai lungi, iar pâraiele de vin, întoarse de mult în butoiul lor unde chefuiesc între ele, sunt surde la chemarea îndoliată şi de atât de departe a câmpiilor noastre, îndurare, asta e situaţia, de!, şi aşa va fi mereu până când morţii vor accepta să voteze electrificarea cărărilor ce şerpuiesc înspre tărâmurile lor fantasmatice, până când va cădea, în sfârşit, un cuvânt – la fel ca o minge – din găleata văzduhului, îndurare, patru pui de arici, în bârlogul lor, sugând, între golgotele noastre se află şi goliciunea tencuită cu ecouri a femeii. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

nu este nod să-l desfacem

atâtea schimbări – şi toate în rău. ne îmbrăcăm cu haine de la second hand şi ne însurăm cu fete ce s-au iubit şi cu alţii. iată, pe cei mai mulţi dintre noi cuvântul patrie ne face să ne gândim la o ţigancă din rândul celor ce pretind că ştiu să curbeze, să abată, să arcuiască, aşa cum dorim noi, viitorul, dar pe care trebuie să fii cu ochii în patru, pe întreaga durată a respectivului ritual, spre a nu-ţi şterpeli ceva din casă. iată, chiar şi mierlele – atât de nostime, altădată, în strădania lor de a ne ajuta, dimineaţă de dimineaţă, să ieşim din oul vopsit în negru al nopţii – au încetat să mai fie de partea noastră. nu este nod să-l desfacem, fără ca el să nu creadă c-am încerca să-l învăţăm să plângă. ni se face dor să cântăm şi nu izbutim din pricina întunericului din gură. atâtea schimbări – şi toate în rău, de parcă Dumnezeu, bunul, s-ar afla pe calea de a nu mai vrea să fie al nostru nici măcar atât cât este un fulger, în noapte, pentru ochii peştilor din adâncurile unei mări. 24

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

amintiri scoase de la naftalină

sâmburii fosforescenţi ai amintirilor noastre. în porturi pământul se simte la fel ca un spectator într-o sală de teatru apă tăiată cu foarfeca în formă de frunze de nufăr plângând îşi povestesc măştile, la miezul nopţii, viaţa. îmi place felul cum îşi descarcă motocicletele nervii îmi place cum se aprind şi se sting întruna micile peisaje din adâncul bijuteriilor din vitrine, în cămăşi de forţă sunt ţinute ploile în chiliile lor, mlădierile trupului de femeie stârnesc în continuare zeii. între timp, ziua s-a învăţat să muşte şi ea pe la spate unii nu mai ştiu să adoarmă, alţii nu mai ştiu să se trezească eşti atât de tristă şi atât de salcie, mamă, atât de aripă şi atât de prepeliţă – o prepeliţă desperecheată. ce frumoasă privelişte!, iar la marginea ei o claie de şerpi nişte ochi ale căror priviri ne pătrund în carne: însoritele fructe apropie-te! pielea trupului tău, iubito, şi eşarfele de mătase îmi aduc aminte cât de departe mă aflu de mine. amare sunt cuvintele amintirilor scoase de la naftalină ierburi ierburi ierburi, singur ca un şoarece de câmp albă lumânare stinsă la nuntă în biserică uneori, mi se vede, până târziu, sub haine, un zid. apă tăiată cu foarfeca în formă de frunze de nufăr în oglinzi, imagini fără nici o realitate din care să se hrănească, scene danteşti pictate pe aripile fluturilor, unul câte unul au început să cadă şi de pe ochii mei solzii. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“cunoaşterea populează lumea “ 26

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

strada pe care locuiesc ia-mă cu tine, vânt negru. aici, numai pisicile şi copacii au mai multe vieţi. ia-mă cu tine, să nu mai aud metalicul clinchet, la orice adiere, al păstăilor din care au căzut toate lacrimile – şi albastrele râsete, adică lipsite de sens, ale stelelor din nopţile fără stele. nimic, absolut nimic nu s-a adeverit, vânt negru, din tot ce mi s-a promis la naştere. ia-mă cu tine, vânt negru: o caracatiţă enormă, dacă aşa ceva se poate, o caracatiţă cu zeci de braţe absurde se răsuceşte, ameninţătoare, noapte de noapte, şi gâfâie în bezna de sub patul meu, vântule, până la ivirea, în oglindă, a luceafărului de dimineaţă. ia-mă cu tine, vânt negru, fetelor, daţi-mi măcar un ultim sărut, aici numai pisicile şi arborii au mai multe vieţi, iar poezia, regresând mereu, a ajuns un pui de cireş în apropierea unei spălătorii de maşini şi unde seamănă, în timpul iernii, cu un stativ pentru perfuzii. o sobă în care flăcările nu mai îndrăznesc să-şi înveţe fiicele să danseze. un loc de refugiu al omizilor ce nu s-au putut preface în fluturi. ia-mă cu tine, vânt negru. o farmacie, un depozit de vată de sticlă şi scurta veselie de cu seară a luminilor întregesc strada pe care locuiesc. o să te învăţ, în lungul drumului, să baţi numai noaptea, vântule, şi doar acolo unde nu se vede lumină la ferestre. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

cireşe de mai

o dată la zece ani sunt dezgropaţi morţii să mai asculte şi ei cucul, pitpalacii, cârsteiul. se află de faţă preotul – în odăjdii, primarul care supraveghează totul din clopotniţă şi poliţaiul mâncând din caschetă cireşe de mai. în ziua următoare are loc o petrecere cu măşti de animale sălbatice şi dansuri licenţioase în jurul întunericului atârnat, ritualic, în cârlige, la soare; o petrecere ce ţine până târziu, spre chindie, când oamenii se întorc, osteniţi, la grijile lor zilnice. mai multe nu ştiu, pentru că, de fiecare dată, în timpul acestei sărbători, eu mă fac tot mai mic şi trebuie să stau acasă unde curcanii meditează cu paşi melancolici – şi vinete mărgele la gât – în ograda pentru păsări. chiar aşa: mă fac din nou mic şi, vreme de câteva zile, la fel ca în adevărata copilărie, mă ţin de fusta infinită a mamei, seară de seară, temându-mă să nu cumva să mă răpească şi pe mine soarele când o ia, ostenit, în direcţia beznelor, nişte bezne concentrice, din lumea celor dezgropaţi, vai lor, doar o singură dată la zece ani, iar printre ei, din păcate, şi mama. 28

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

lacrimi scoase cu aţa nu plânge nimeni de florile mărului. lacrimi ca nişte numere de înmatriculare, lacrimi triunghiulare, lacrimi pătrate, lacrimi sferice, lacrimi păstrate, la fel ca nişte seminţe de flori, în sticluţe, lacrimi ce nu se văd şi lacrimi ce nu se vor usca niciodată. nu plânge nimeni de florile mărului nici măcar atunci, în clipele când a plânge nu înseamnă decât a fi în trecere prin satele mici ale lacrimilor. lacrimi de vânzare în rate, lacrimi ce picură, pic, pic, din jgheaburile înfundate cu zdrenţe, lacrimi din rezervele naţionale de lacrimi, lacrimi lipite, câte două, spate în spate: una de foc, iar cealaltă de gheaţă. a răsărit un copac – şi s-a făcut mare – din primul hohot de plâns pe care l-am îngropat în pământ, în adolescenţa mea tulbure, în pământul bătătorit din spatele casei natale. lacrimi ca nişte clinchete de clopote atârnate la gâtul ţapilor cu nume de logofeţi şi testicule vineţii legănându-li-se între coapse, lacrimi ale şerpilor din cuştile văzute prin bâlciuri, lacrimi scoase cu aţa la fel ca dinţii de lapte, lacrimi ale riglelor de calcul şi ale celor plătiţi să citească zilnic contoarele noastre pentru lacrimi. atâtea lacrimi pe care nu le pot explica decât gropile făcute de micile lor explozii la picioarele lui Dumnezeu. nu plânge nimeni de florile mărului. uneori, plânsetul omului urmează drumul rătăcitor al păsării. o lume unde se plânge cu mult mai mult de cât plouă - chiar aşa: cu mult mai mult de cât plouă – şi care se poartă cu mine în felul unei cucuvele faţă de unul dintre pui – cel cu un inel de aluminiu la o gheară. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

în ochii de lup ai lui octombrie

taci, suflete, taci. închide ochii şi taci. închipuie-ţi că ne aflăm într-o ţară unde am putea oricând să fim învinuiţi de anarhism. să stăm liniştiţi, aşadar, ca lumânările în ceaţă. ca nişte păsări împăiate, în vitrina unui magazin cu articole de vânătoare şi pescuit. ia aminte la vorbele mele şi o să ne fie amândurora mai bine. zbate-te doar pentru ceea ce merită, suflete, să te zbaţi: pentru orele din care ţâşnesc, în anumite momente, abisuri, pentru arcadele atât de triste ale caselor vechi pe o stradă pustie, în noapte, pentru verdele căutându-şi, în zadar, chipul în ochii de lup ai lui octombrie, încât este nevoit s-o ia, în fiecare primăvară, de la capăt, pentru piatra pe care şi-a pus frunza de ferigă sigiliul, pentru orgoliul munţilor de a fi un ţărm atât de frumos al cerului dar care ia drept o servitute această menire a lor, pentru cei doi prieteni din tinereţe, ion monoran şi adrian derlea – şi cu mine trei: trei străzi ce pornesc, în direcţii diferite, din aceeaşi piaţă. închide ochii, suflete, şi taci. uite, nici eu nu mai dau cu pumnul, aşa cum făceam, altădată, ori de câte ori aud de moarte. 30

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

norii şi peştii (Monoran - Derlea -Bârsilă: monodersilism)

acordeonul din care soarele cântă, la fel ca un muncitor tânăr, la sfârşitul săptămânii, într-o baracă de şantier, dar ei, morţii, nu-l aud, (gândurile lor sunt norii şi peştii, părul lor este iarba) această amiază, aceste viroage, aceste cuiburi de păsări un piţigoi pe un ciot uscat anunţând apariţia monodersilismului în poezie o albină zbârnâind pentru întâia dată în interiorul unei ulcele gândaci şi gărgăuni cu dungi ca nişte tigri şi-un câine lătrând fără să vrea să spună nimic mai mult şi nişte găini împreunându-şi, emoţionate, glasurile este greu de spus în care dintre valizele deschise al zilei se ascunde şarpele un turn, în depărtare, alb: să fie acel turn un al doilea eu însumi? această amiază, aceste viroage, aceste cuiburi de păsări şi acordeonul de care trage, în ambele părţi, soarele: într-o parte – pentru noi, şi pentru bunicii noştri şi părinţii morţi – în cealaltă, gândurile lor sunt norii şi peştii, o hartă a unei ţări mutilate: realitatea. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“masa tăcerii ll “ 32

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

întunecatele poduri ale caselor soarele s-a născut odată cu mine, eu însumi m-am născut odată cu mine. rupe, Doamne, contractul prin care suntem obligaţi să ne resemnăm şi noi, la fel ca nişte gâze. într-adevăr, pe când eram în pântecul ei, mama a visat un pelican roşu. două chibrituri cu măciuliile răzuite: coarnele zilei de ieri, peste calea ferată trece o nuntă de fluturi. sub un pom bătrân urechea – orice ureche – aude doar melodia unor înţelesuri bătrâne. în copilărie, toţi am iubit întunecatele poduri ale caselor şi nu le-am uitat, toţi am scobit cu vârful unui ac de siguranţă în jurul unei stele. în stufăriş unde este atâta linişte. în partea încă necosită a firului de iarbă. uneori, din pricina supărării, cucutele şi brusturiţele din livezi au şi ele probleme cu fierea. de mai multă vreme, duminica mea este la păsărelele din tufişuri: la pitulici, la cintezoi. rupe, Doamne, contractul prin care suntem obligaţi să ne resemnăm, la fel ca nişte gâze, şi noi. o oaie moartă, în putrefacţie, luna ta, oraşule. ,,liliacule, dă-mi unghiile de hibernări pe zid”. albele cămăşi din făină de grâu ale morarilor. de rău augur, pelicanul acela: un pelican purpuriu. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

dacă s-ar întoarce bunicul

dacă s-ar întoarce bunicul, de unde a plecat, mi-ar spune: nici un om nu mai este al vremii pe a cărei durată îşi trăieşte bătrâneţea. dacă s-ar întoarce bunicul, de unde a plecat, mi-ar spune: de două drumuri are nevoie, în mersul ei, o inimă de om; pe unul, înaintează mâhnită, lupăie, plânge, pe celălalt, voioasă şi cu sandalele în mână. dacă s-ar întoarce bunicul, mi-ar spune: toţi cei de aici ne stingem cu lacrimi în ochi şi cu aceeaşi vedenie, în cea din urmă noapte: o pisică neagră jucând şi cântând prin odaie, îmbrăcată în haine gorjeneşti de femeie. s-ar lumina dintr-odată faţa de Hristos chinuit a pământului, dacă s-ar întoarce bunicul, de unde a plecat, aşa cum mi-a promis de atâtea ori, în anii copilăriei pe care-i păstrez, în continuare, îngrămădiţi într-un cufăr, şi când numele meu era scris, peste tot, cu litere roşii în caietele de însemnări ale prepeliţelor. de s-ar întoarce bunicul! – şi ce bine ar fi să ne întoarcem cu toţii, după o vreme, şi dacă sufletul, la despărţire, în clipa când zboară ca o buhă pe fereastra deschisă, ar îngăima doar atât: la revedere, la revedere, poate că data viitoare o să fie mai bine 34

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

copite întoarse spre cer

sunt în fiecare buruiană a digului ,,înroşit de apropierea serii” în ecoul ce se grăbeşte să ajungă unde trebuie în norul ,,rănit de dinţii unui măceş” în cântecul unui greier într-o sală de arme sunt în mâna ce mângâie ogarii disperării pe spate în şuierul ,,locomotivelor serie nouă” aflate încă în probă , în găurile, ca nişte ochi de găină, ale fluierelor din lemn de cireş în copitele întoarse spre cer ale viţelului înjunghiat într-o vie la culesul atât de mult aşteptat al strugurilor sunt în trandafirul ce se leagănă de parcă ar merge şchiopătând şi-n subţirimea plăcuţelor de zăpadă rămase, primăvara, la rădăcinile pomilor, prin grădini în vorbele pe care uşa de la intrare – deschisă tot mai rar – a unei case le spune, somnoroasă şi rea, printre dinţi, trezită de răsucirea în broască a cheii moartea ta o trăiesc, vară, când ţi se scot cercurile şi, la fel ca pe un butoi vechi, te desfac dogarii, doagă cu doagă. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

de ce nu înţelegi

ce cauţi, femeie tânără, pe îngustele străzi ale inimii mele în sus? de ce nu mă laşi în pace şi unde ai fost până acum? în frumuseţea întinselor câmpuri de maci? nu cred. în nevăzuta cvadrigă din care soarele, aflat la apus, le face din mână celor dragi? nu cred. de ce nu înţelegi că vreau să mă laşi în pace şi ce doreşti abia acum de la mine, când, iată, spre a-ndrăzni să te visez, trebuie să-mi spun că eşti departe, în moarte, în beznă, şi să mă grăbesc, de fiecare dată, să-mi duc la păscut, prin vreo câteva crâşme, sângele. a trecut prea mult de când te desenam peste tot, pe ziduri şi pe albul pereţilor, sub chipul unei fântâni: o fântână adâncă lângă un brad verde. a trecut prea mult de când te strigam, însetat, peste ape, şi, în oglinzile lor curgătoare, se reflectau zile în şir, după aceea, imaginarele ape însângerate, imaginarele ape blestemate, acele ape văzute doar în coşmaruri şi care scot, în loc de murmure, ţipete. în loc de murmure, înfiorătoare ţipete şi zbierete nocturne de leoaice rănite. din pricina ta, am fugit, în tinereţe, de-acasă şi cu ce m-am ales în afară de necesara şi evlavioasa obişnuinţă de a contempla, în noapte, mângâietoarele proteste ale aştrilor ? cu ce m-am ales, răspunde-mi, când, iată, în singurătate şi-n prietenia cu vinurile - între optzeci şi o sută de mii sticla – găsesc, într-adevăr, mai multă voluptate decât în braţele albe şi dezgolite ale unei femei. ce cauţi – atât de tânără şi atât frumoasă, încât nu poţi să fii niciodată acolo 36

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

unde te afli – ce cauţi, repet, pe îngustele străzi ale inimii mele, în sus, şi unde numai lui Dumnezeu îi mai este îngăduit să se arate, din când în când, şi doar cu o floare de liliac în mână, asemenea lui enea troianul, în uitata vechime, cu o crenguţă de aur, în întunericul din infern. de ce nu pricepi sau, mă rog, de ce nu accepţi că trebuie să mă laşi în pace, mulţumindu-te cu şerpeasca ta măiestrie de a nu fi. a trecut prea mult, de când închipuirea mea, încântându-te la fel ca jocul unor iele, te ţinea încătuşată de mine sub chipul unei fântâni – o fântână adâncă – măritată cu un brad verde. e-atâta timp de când puteam să fiu, chiar şi pe vreme de ploaie, o piatră însorită.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“sfinx “ 38

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

un ceas cu orele furate

tot ce-am iubit cu nervii încordaţi nu a fost din păcate decât o mare promisiune şi atât. un firicel de apă în a cărui vitalitate se regăseşte, întreagă, spaima de care sunt cuprins tot mai des în faţa imenselor deşerturi din sufletul meu. tot ce-am iubit crezându-mă capabil de o durere deplină mă desparte acum, la fel ca o prăpastie, de mine însumi. o, nu-i uşor când amara dialectică a existenţei îşi află adevărata sa expresie în subversivele râsete ale propriilor angoase: nişte râsete groteşti, nişte râsete întru totul hecatice – de femei bătrâne înţepenite între roţile dinţate ale timpului. cât de uşor poate să fie, când te simţi înşelat, respins şi nedreptăţit – un ceas cu orele furate, una câte una, spre a fi omorâte cu pietre – şi când însăşi iubirea – o iubire trăită cu nervii încordaţi – începe să ia, treptat, înţelesul unui complot în felul celor puse la cale de robii ce trag, pe o corabie în derivă, la vâsle? voiam să-mi înfrâng prin iubire angoasele – aceste actriţe într-adevăr stranii, aceste negre fiice ale raţiunii – dar n-a fost, n-a fost să fie aşa. aş fi putut să mai şterg din enorma ,,datorie a lunii către soare”, dar n-a fost, n-a fost să fie aşa. şi nu ştiu ce să cred, iată, nu ştiu ce să spun, umilit de fiecare fulger când pune, grăbit, întrebarea iar tunetul – tunetul de vară – îi răspunde imediat. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

a venit toamna

se preschimbă vara vieţii mele în toamnă. sunt unul dintre aceia pentru care niciodată nu vor mai cânta, cu un respect inexplicabil, păsărelele. simt cum mă despic în două, din creştet până în tălpi, asemenea unui îndrăgostit, şi chiar şi trista foire de adâncuri, din sufletul meu, este identică până la un punct, cu luminoasa teamă din tinereţe, din prima tinereţe, în faţa femeii goale. a venit toamna. este ca şi cum, ascultând un disc – un disc pe care nu l-am mai ascultat de mult – aş auzi altceva decât înainte, repet, altceva decât înainte şi, totodată, într-o limbă necunoscută. se preschimbă vara vieţii mele în toamnă. parcă aş fi o pasăre – o pasăre de noapte a cărei vedere descreşte pe măsură ce, în jurul ei se face, în zori, tot mai multă lumină – un cub ce se renegă, plin de amintirea sferei, sau, dacă nu cumva exagerez, un zeu de altădată – al vegetaţiei – încercând să fugă de propriul destin, agăţat de coama unui dangăt de clopot. o duşmănie de neînţeles înnegreşte mersul – de femeie văduvă – al fiecărei zile. 40

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ceaţa din cârciumi

mai trist decât mătrăguna. mai singur decât copacul. şi felul în care îmi şchiopătează, de atâta vreme, sufletul, de parcă într-unul dintre pantofi ar avea un fir de păr din buclele unui copil. în curând voi ajunge şi eu printre aceia pe care numai caii cei albi i-ar mai putea înţelege: un bărbat al cărui frunziş a fost mâncat de omizi şi care geme prin somn în luptă cu invizibilii şerpi ai lui laocoon. atâtea elanuri sfărâmate: nişte hârburi, nişte zdrenţe în care sunt îmbrăcate sperietorile – şi fiecare amintire – la fel de grea ca o cergă plouată. mai trist decât mătrăguna. mai singur decât copacul. un bărbat în aşteptarea oştilor de fier ale certitudinii. în aşteptarea unei crize de nervi de nestăpânit. şi femeile cu dinţi de metal din ceaţa aproape diavolească a cârciumilor : ,,pe mine cine mă apără – le întreb – şi de ce mi se pare că meseria de a sili ceasurile să bată din nou este absolut oribilă?”. îmi voi aşterne patul într-o nucă verde. undeva, departe, chiar în aceste clipe, un mort îşi scoate – nevăzut de nimeni – mâna din ţărână şi smulge urzicile crescute prea mari, pe mormânt. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

taine

taine pe care abia acum ţi le dezvălui. în adâncul dorinţei – şi te rog să-mi ierţi indecenţa – în adâncul dorinţei de a vedea trupul gol al femeilor, zvâcneşte, ca un picior de păianjen, după ce a fost smuls, inconştientul gând de a ucide, astfel, femeia ocultă / femeia absolută ascunsă în ele. curios din fire, m-am avântat în câteva rânduri pe abstracta şi răsucita scară – în flăcări – dintre spirit şi trupul meu, bunul, dar numai până la jumătatea ei: atât m-a ţinut de fiecare dată curajul, atât mă ţin, realitate, de fiecare dată, puterile. ,,unde dau de vin beau vin”, unde se află, în jurul meu, o pajişte verde, pasc – într-o mierlă am dormit azi-noapte sau, pe o piele de miel, într-un şanţ? taine pe care abia acum ţi le dezvălui, când sunt asemenea clocotului în căldarea în care este fiert săpunul unde bolboroseşte izbucnind în mai multe bolboroseli, în fiecare loc unde se mută, scormonindu-l, de parcă ar căuta ceva şi, nemulţumit, suduie întruna, în limba sa. abia acum sunt pregătit să-ţi vorbesc despre feluritele taine pe care n-ai încercat niciodată să le descui şi despre efectele lor, în lungul anilor, asupra minţii mele pictate în culori asemănătoare celor purtate pe aripi de anarhicii fluturi de noapte. 42

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

seară tristă

ce oră amară: plângem şi râdem bărbaţi la patruzeci de ani şi femei la primele fire albe de păr – şi cât de amare şi sclipetele scurte şi dese, ca nişe suspine, ale juvaierelor. la fel ca penele ghionoaiei această oră are mai mult negru decât roşu şi mai mult roşu decât alb, această oră şi această lume cu cimitire şi lunci, cu bocitoare şi privighetori şi care nici măcar în imaginaţia lucrurilor rotunde nu mai poate să fie rotundă. ce oră amară pentru nişte bărbaţi înveliţi în iluzii asemenea celor dintâi oameni în piei de animale vânate prin ceaţă. ce oră amară pentru nişte femei în mătăsuri de gală şi pantofi cu tocul înalt. este pentru întâia dată când cei cu ochii albaştri plângem cu lacrimi albastre. este pentru întâia dată când cei cu ochii verzi plângem cu lacrimi verzi, o seară tot mai tristă, sub cele şapte braţe de caracatiţă întinse spre cer ale realităţii, iată: mai mult plângem decât râdem – şi nimeni nu are acasă o legătură magică de trifoi, o salamandră sau un mic animal de argint pe care să-l fi învăţat să sufere, la nevoie, în locul său. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“masa tăcerii “ 44

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

şerpii şi râmele

trece o rădaşcă în zbor: este mama? se vede o pădure, o pădure atârnată la gâtul unei singure păsări: este o vedenie? şi iată şi-un arbore întorcându-se de la Denie, un arbore în loc de frunze cu păsări, un arbore în loc de muguri cu ouă şi ale cărui rădăcini sunt şerpii şi râmele. eu însumi în loc de picioare - vedeţi? – am două ape curgătoare: când mai repezi, când mai line! toate cimitirele sunt de fapt nişte gheme. toate turmele de oi sunt de lână. iată-mă bătând, aievea, cu o piatră albă în poarta ce desparte viii de cei morţi: o poartă deschisă doar cât să intre o mâţă, iar dincolo de ea, în beznă, se află alte porţi. toate cimitirele – repet – sunt de fapt nişte gheme. aceiaşi iepuri, de veacuri, la aceleaşi vulpi se închină. o armură de fier învechită şi grea mă ţine mai departe în lumină. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

faţă în faţă

eu cred că în mintea vânătorului acela cu un pui de cucuvea pe umăr şi puşca aşezată ostentativ pe o crăcană oamenii nu sunt decât nişte jucării şi nimeni nu-l poate clinti din această convingere – şi are şi nu are dreptate. ramificaţi-vă, surâsuri prin care dovedesc, de fiecare dată, cât de blând, de binevoitor şi, totodată, cât de puternic sunt, ramificaţi-vă, aşadar, în mii de surâsuri ce nu-s ale mele, inclusiv cele de o evidentă prefăcătorie – unele melancolice, altele încrezătoare – sau cele duşmănoase şi care sunt identice, în felul lor, cu nişte bare netede şi cenuşii de metal. şi voi ochi ai mei, cel cufundat în ţeastă atât de mult, încât nici bâtlanii nu ar izbuti, cu lungile lor pliscuri, să te tragă afară, şi tu cel la fel de mare ca un ceaun – un ochi pe cât de bulbucat, pe atâta de lacom, un ochi fără somn, un ochi aproape nebun – este timpul să vă odihniţi, retrăgându-vă repede, repede, în peşteri unde dorm înghesuite una într-alta, în întuneric, la fel ca liliecii, toate zeităţile uitate ale acestei lumi. şi tu, tinereţe, scârţâind ca o uşă într-o singură balama, ia-ţi zborul, asemenea unei gângănii revenite pe partea bună, după mai multe ceasuri petrecute pe spate şi neîncetând, în acest răstimp, să-şi mişte sumedenia de picioruşe, în aer sau, mai bine spus, în golul albastru dintre pământ şi cer. şi voi, picioare, opriţi-vă din mers. iată, aveţi prilejul să intraţi în rândul atât de fericitelor picioare ale nuferilor. 46

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

aveţi dezlegare să plecaţi toate, toate ale mele, încotro doriţi. vreau să ne despărţim înainte de ziua – atât de sumbră – a adevăratei despărţiri. înainte de a vedea cum apasă vânătorul pe trăgaciul puştii sale aşezate ostentativ pe o crăcană, în cercul nemilos – adică perfect închis – al miezului nopţii şi al mitologiei, cu zeci de tentacule, a acestor ceasuri nocturne. un vânător cu un pui de cucuvea pe umăr şi ale cărui priviri, când se întâmplă să ne aflăm faţă în faţă, simulează, de fiecare dată, candoarea.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

veioza de pe noptieră În memoria prietenului meu... poetul Ion Monoran

întrebaţi-i pe ei ce este poetul: morţii legaţi de sufletul lui cum tulpinile uscate ale pătlăgelelor de vergeaua subţire de lemn. şi vinul, şi ceaţa, şi femeile întrebaţi-le: acele femei din adâncul oglinzilor în care memoria sa îşi despleteşte negrele-i plete. ce este poetul şi de ce i s-a dat să sfârşească la masa de scris cu un poem prăvălit peste sine? poetul şi nenumăratele lui erezii: între care şi aceea de a muta, cu o macara, numele oraşului în livada de meri a unui liceu – liceul de fete. îi aleargă prin sânge, cu labele ei groase, de câine, tristeţea. întrebaţi-l ce simte când se trezeşte, câteodată, înconjurat de felurite duhuri şi făpturi monstruoase şi de care trebuie să se apere, cum de moarte, doar cu un fir de urzică sau cu tăcuta cheiţă de la cutia cu podoabe – unele de argint, altele de aur – a mamei sale. poetul când se izbeşte, pe stradă, în amiaza mare, de nişte trecători nevăzuţi sau când îl duce în spate pe Dumnezeu: un albatros uriaş ce nu mai poate să dibuiască linia luminii şi să se topească în ea. îşi alungă, magic, norii din suflet, privindu-se într-un vas cu puţină apă în clocote. şi răbdarea de a suporta repetatele somaţii şi toate cicălelile din întuneric, în împletirea lor cu urmuzele – de pasăre cobitoare – ale corbului acela de care este aşteptat, noapte de noapte, lângă veioza de pe noptieră. 48

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

strigarea noastră poetului Daniel Vorona

în zadar vom cădea, în ultimul ceas, în genunchi şi în zadar vom striga ,,Doamne”, căci strigătul nostru nu va fi auzit. vom vedea moartea ţinându-se după noi, după fiecare dintre noi, cum praful după câinele bătrân, dar va fi prea târziu. în zadar vom cădea, în ultimul ceas, în genunchi şi în zadar vom striga ‚,Doamne”, căci strigătul nostru nu va fi auzit. ne vom uita înapoi şi vom vedea cum vine pe urmele noastre moartea. ne vom uita într-o parte şi vom vedea-o alături de noi. nu ne lăsa, Doamne, vom striga înspre Domnul şi strigarea noastră va fi stearpă. mai uşor va trece cămila prin urechile acului decât strigarea noastră prin gaura de cheie a milei dumnezeieşti. o tristă strigare în pustiu. o tristă strigare auzită doar de fiarele din inimile noastre. va veni – vai nouă – moartea şi nu ne va găsi pregătiţi. ne vom uita înapoi: şi ea pe urmele noastre. ne vom uita într-o parte şi vom vedea-o alături de noi: o gorgonă cu cercei de argint, o târfă al cărei halat se desface în faţă, mereu. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

el este vinovatul

eu: o gură ce vede. el: un ochi care cântă. aprind un chibrit să mă privesc în oglindă şi el suflă în chibrit din partea cealaltă a ei, iar după aceea tremură cerându-şi iertare şi-mi trebuie multă vreme să-l învăţ să-mi spună din nou tu, în timp ce ne aflăm, gata de luptă, faţă în faţă, în felul celor două elemente adverse, cabirice, ale atât de viclenei alcătuiri a unui cleşte. îl surprind, adesea, prin bătătură, sub chipul unui hoţ de demult, umbră clară, în lumina lunii, şi care nu se poate odihni din pricina relelor săvârşite în timpul vieţii. este întruna plecat, e-n căpăţâna încă sângerândă de ţap atârnată între ramurile unui prun cotropit de omizi, în femeia ce-şi înfige, înveninată, în mâna ibovnicului, unghiile, se pregăteşte de baluri, se caţără pe garduri, în jurul lui se bucură chiţoranii şi dulăii de ceaţă. se află departe, când îl chem, şi apare din senin, când prezenţa sa este nedorită sau chiar compromiţătoare, neliniştea mea amestecată cu liniştea şi ironiile lui, din când în când el moare şi iarăşi învie. el va fi răstignit. el este vinovatul. eu, de foc, într-o casă nelocuită. el, de gheaţă, într-o ţară cu izvoarele de lână şi fiecare-i celălalt, în acest joc, animaţi amândoi de nevoia de a umple în sine un gol. un joc pe care-l jucăm doar în ora la care morţii sunt izbiţi de pumnul soarelui în frunţi. 50

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

monede cu portretul meu

de ce n-ai plecat, suflete, şi de ce mai întârzii? încă de pe când au înfrunzit plopii ar fi trebuit să te afli şi tu printre umbrele aşteptându-şi, neliniştite, rândul spre a fi trecute cu luntrea dincolo. se întorceau berzele – a câta oară de la începutul lumii? – şi cucii, când au fost desfăcute nodurile ce ne ţineau împreună. desigur, mi-ai putea spune că mă înşel de vreme ce mă simt în continuare cel care am fost – o gâză răpită nopţii de o lampă aprinsă – de vreme ce sunt văzut mai departe, seară de seară, când mama îşi strigă de la marginea satului gâştele, zburând şi eu cu ele peste câmp. m-ai putea spune că nu-i adevărat – şi ce bine ar fi să nu fie adevărat! – numai că iată: în orice fântână m-aş uita adâncul ei cerc de apă nu mai poate să fie o monedă cu portretul meu. de ce n-ai plecat, suflete, şi de ce mai întârzii? o să se spună că nu poţi îndura despărţirea. o să se creadă că nu te-ai pregătit bine pentru acest eveniment al plecării în direcţia indicată de ţipetele cucuvelelor. înţelesuri de care mă tem îşi arată, în oglinda în care mă piepten, dinţii de armăsar. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“pacea cetăţii “ 52

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

elegie biblică

mi se împlineşte şi mie, încet, încet partea. sunt o fântână fără cumpănă, fără ciutură, fără sens. o scândură al cărei lemn se subţiază în bucle şi zulufi de talaş, sub soarele întunecat al rindelei. o păşune pe a cărei întindere în pantă risipitele oi sunt de fapt nişte cutii goale în care au fost ambalate aparate electrice. eu sunt cel pe care îl auziţi certându-se în gura mare cu moartea şi zicându-i: ,,la fel se încolăceşte şi iedera pe trunchiurile copacilor falnici. la fel îşi întinde şi caracatiţa nenumăratele ei braţe ca să-şi cuprindă prada’’. sunt o fântână cu pereţii gata să se prăbuşească, încât nici măcar vara, la treierat, când este nevoie întruna de apă, spre a potoli setea locomobilei, nu o mai ia nimeni în seamă. ce a mai rămas din tine, viaţă, decât un pumn de făină într-o ladă? ce a mai rămas din tine, viaţă, decât puţin untdelemn într-un ulcior smălţuit? o căţea încercând să mă lingă pe faţă: oribila tandreţe a fiecărui apus. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

thalassa

thalassa! thalassa! a sta pe marginea ei singur, în amurg, pe una dintre treptele cheiului, ca un cerşetor pe scara unei biserici. vezi câte o stea căzătoare: cineva îşi aruncă ţigara de sus. şi leşurile marinarilor din adâncuri încercând un surâs la auzirea neprihănitelor şuiere ale vapoarelor. şi profilul aproape femeiesc al apelor, în după-amiezile de acalmie. se înserează şi poate că de acolo de sus, în locul mării şi al apelor venite să se înece în ea, de la mari depărtări, nu se întrezăresc decât nişte şerpi sugând din ţâţele unei scroafe întinse pe pământul gol în bârlog. vezi câte o stea căzătoare: la nunta unei stele voi cădea şi eu. se înserează: deasupra mării, sufletul meu ruginit. marea şi somnul ce-l doarme pe apucate asemenea păpuşilor de cârpe ale fetelor sărace şi triste. marea şi scaunele, pe rotile silenţioase, ale valurilor. marea şi vuietul ei de parcă această răzvrătire – o răzvrătire nebunească – ar fi singurul lucru care o preocupă: femeie vinovată de adulter şi, totodată, o fată virgină cerându-mi, uneori, s-o ţin pe genunchi, îmbrăcată doar în cămaşă de noapte, unul – şi eu – dintre bărbaţii ale căror surori sunt tenebrele, nişte eretici cu pipa strânsă-ntre dinţi şi glasurile dogite văzuţi aproape noapte de noapte prin baruri cu fruntea pe masă şi, alături, neatinse, paharele de rachiu slab din caise şi mere sălbatice. exigenţele şi căinţele mării. şi vasta melancolie şi remuşcările sale, când o leg, într-o joacă tristă, cu una dintre basmalele negre ale mamei la ochi, spre a avea şi ea o idee despre ceea ce înseamnă viitorul. 54

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

îi vorbesc despre monştrii trecuţi pe numele ei cu litere mari, acele făpturi ajunse prin ciudatul fenomen de refracţie - de care depinde şi poezia – nişte embleme ale sacralităţii concentrate în ape. marea şi trăsăturile ei bărbăteşti, când se înfurie. şi felinarele în agonie din porturile cu soldaţi grăbiţi, frizerii şi tarabe cu zarzavaturi. marea dansând nemişcată. şi spiritul ei lasciv. şi pescăruşii: asemenea scânteilor înălţându-se din cărbunii în care suflă forja fierarului. şi rugile nesfârşite. şi visele sale atât de reale, încât mă fac şi pe mine să ţip, adesea, în somn. o întindere şerpească de surâsuri, de frig şi uitare. copleşitoare, imensă absenţă ale cărei tentacule mă strâng într-o milostivă şi seducătoare înlănţuire: mă zgâlţâi odată cu ea mă ţin cu dinţii de ea cum de apusurile de vară ale soarelui mă sfărâm odată cu ea stânci. thalassa! thalassa! şi nimfele de sub valuri. thalassa! thalassa! şi pieptănătura ei grea. un noian, o castă pustietate de ape în spasme originare, de parcă nu ar mai fi terminat nici acum să se nască. ape germinale, vii, iconoclaste, ape dionisiace, fără mască şi farduri, ape verticale, ape biblice, ape obscure pline de geniu şi de neştiinţă, într-o legănare aproape ritualică şi ademenitoare aşa cum sunt şi promisiunile femeilor. duceţi-mi departe femeia din sânge! duceţi -mi departe marea din sânge şi umilinţa de a mă simţi, întotdeauna, pe dinafară, în apropierea ei: o fiară încolţită, cu păr lung şi ochii cârpiţi. un cerşetor pe scara unei biserici. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

aceleaşi grădini

va fi la fel ca în această viaţă: aceleaşi frumoase întinderi de maci ajunse, din păcate, nişte fresce în care pictorii de biserici au transpus, vizual, necuvenitele chicoteli ale îngerilor. şi morţii rămaşi fără cruci şi fără rubedenii de sânge pe pământ, întruchipaţi de lătrăturile clare şi reci ale vulpilor, prin fânul înalt din livezi: va fi tot aşa, sută la sută, cum este, de atâtea veacuri, sub cerul acesta din catifea albastră şi unde fiecare dintre noi se simte legat de sine, în felul unui arbore de ţinutul său. măcelării pictate, în spirit ironic, cu figuri de animale împodobite cu flori, sânge pe jos şi căpăţâni cu ochii încă deschişi, grămezi de maţe aburinde şi enorme hălci de carne atârnate în cârlige de fier: va fi exact ca în această lume, pe care cei mai mulţi, aşa cum ne place să credem, am înţeles-o, ,,poate nu chiar pe de-a întregul, dar am înţeles-o”! aceleaşi grădini unde frumuseţea coboară cu teamă pe aleile umede, în galbenele ceasuri ale toamnei, în vreme ce lumina îşi bolboroseşte rugăciunile, printre ramurile îmbrăcate în chiciură ale arborilor, şi blestemele de femeie supărată (o femeie lăsată de puţină vreme de bărbat): 56

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

va fi, întru totul, aşa cum este şi pe-aici unde ne grăbim mereu să ne culcăm, să stingem lumina – ce josnicie! şi iezii fătaţi în geroasele nopţi ale lui ianuarie şi ţinuţi la căldură, în odăi, până la împiciorogare, şi stelele ,,ca nişte sfârcuri de ţâţe”: va fi, aşadar, cum între doagele – strânse în cercuri de fier – ale realităţii. o să ne cumpărăm mai departe, în mod simbolic, o dată pe an, încălţări de copil – sandale, cizme de cauciuc îmblănite şi ghetuţe cu patru capse în loc de şireturi – întocmai ca în această viaţă, întocmai ca în această lume, ,,recul de timp şi de infernuri”, şi unde cei mai mulţi dintre anii duşi se prefac în păsări de noapte, pe care le hrănim cu seminţe de castraveţi şi de ardei roşii, uscate la soare. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

CRONICA LITERARĂ

Alex ŞTEFĂNESCU

„ Poetul şi-a găsit identitatea lirică încă de la prima lui carte şi a rămas în continuare el însuşi, cu o consecvenţă numai aparent contrazisă de mişcarea de flux şi reflux a inspiraţiei. Volumele sale au o impresionantă unitate stilistică şi formează un tot, fără să sufere de manierism. Cele mai multe dintre poeme sunt descrieri ale unor peisaje rustice şi aduc aminte prin concreteţe, prin crearea unei atmosfere lirice încă de la primele versuri de priveliştile lui Fundoianu. Aceleaşi poeme însă îi pot evoca unui critic literar jocul de limpezimi din poezia lui Blaga, întrucât peisajele descrise lasă să se vadă prin ele, ca şi cum ar fi radiografiate de sensibilitatea mistică a poetului. Combinaţia de realism şi spirit vizionar, de pictură (terestră) şi muzică (celestă) conferă o ireductibilă originaliltate poeziei lui Mircea Bârsilă”. (Alex Ştefănescu, Istoria literaturii române contemporane, 1941- 2000 )

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

CRONICA LITERARĂ

Mircea A. DIACONU Cu o intuiţie sigură a echilibrului dintre monoptonie şi tensiune, cu o ştiinţă naturală ( dar, în realitate, de mare rafinament ) a proiectării misterului, niciodată devenit straniu, în orizontul rustic, poetul acesta întrevede printre detaliile concrete ale vieţii şi identitatea mistică a lumii, şi perspectiva trecerii. Neclare, imprecise, echivoce, semnele pe care le citeşte poetul în lume transfigurează, în reaitate, propriul declin, o existenţă devenită ,,ostilă”, ,,ştearsă”,nu altceva decât ,, o linie aproape neagră”. O candoare mitică face ca poemele să fie în cele din jurmă nişte imnuri agonice închinate mamei, iubitei, nopţii, toate aceste ipostaze ale mamei universale, moartea. Aligiozitatea instinctivă şi subconştientă a poetului percepe ritualic semnele care relevă comunicarea tainică dintre faptele lumii şi tocmai de aceea, dintr-o perspectivă aproape panteistă, tonul vag ironic,de rugăciune ori de caldă interogaţie sceptică, ascunde o tristeţe metafizică. Există în această poezie care mizează din plin pe sugestia generată de numirea lucrurilor mărunte, un întreg imaginar al trecerii, care nu se asociază nici vreunei solemnităţi recio, protocolare sau colocviale, nici angoasei teribile, ori sfăşierii damnate. Tnul fastuos, de care a vorbit critica literară, nu se asociază nicicând vreunei unde de idilism ori de teatralitate şi nu înseamnă solemnitate rece, ci un mod de situare în lume. Tensiunea acestei poezii se instituie tocmai din suprapunerea dintre ,,un imaginar protector „ şi o nelinişte a tenebrelor pe care o emană lucrurile înseşi. Trandafirul, noroaiele, hăţişurile, luminile slabe ale felinarelor,,umbrele,tufiţurile,sălbăticiunile, sau tufişurile, toate acestea fac parte dintr-o complecxă ţsătură rural-evocatoare, care funcţionează ca un ,, cal al aheilor” pentru ,,tristele iluminări” ( ....). De fapt citeeşti poezia aceasta cu sentimentul pătrunderii într-un tărâm care nu poate fi perceput decît dintr-o persopectivă mitică şi aurorală „ (Mircea A. Diaconu, ,,Convorbiri literare „ nr 7, 2001) VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Mircea Bârsilă continuă experienţa poetică a anilor 1960 - 1970 şi-i demonstrează, de la o înăţime maximă, vitalitatea. Poezia lui ne aminteşte de un fenomen pe care, din zece în zece ani, ne facem că-l uităm: apariţia unui poet de excepţie are darul să modifice un peisaj literar constituit. (George Alboiu, Luceafărul, 1989 )

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

CRONICA LITERARĂ

Gheorghe MOCUŢA

Jumătate din viaţa tăinuită a poemelor lui Mircea Bârsilă se desfăşoară sublunar sau subteran, clocotind de energii ascunse sau ajunse pe punctul de a face implozie din cauza presiunii exercitate de memoria afectivă. Acesta este obrazul celălalt al poeziei care intră în rezonanţă cu acel paysage d’ame pe al cărui efect mizează de obicei poetul; este în acelaşi timp simbolul central al germinaţii oarbe, al senzualităţii nereţinute, al bărăganului selenar, al tablourilor austere, al duhului şerpesc din primul volum (Obrazul celălalt al lunii, Albatros, 1982), al zestrei materne sau al cântăririi seminţelor din Argint galben ( Albatros, 1988), dar şi al unduirilor tot mai elegiace ce susţin mitografia structurilor antropologice din universul poetic al recentului volum. E de mirare cât de puţin circulă numele lui Mircea Bârsilă în gura colegilor de generaţie chiar dacă până acum criticii iau consemnat corect căutările”. (Gheorghe Mocuţa, Sistemul poziei optezeciste, Ed C.R. 2005) ***** „Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relaţia cu universul este una predominant erotică, precum o proiecţie a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiileor, se reîntorc, reverberând asupra subiectului emitent. Femeia e resimţită ca o plăsmuire telurică după cum pământul roditor însuşi nu e decât o femeie famuloasă, Geia (...). Din suprapunerea peisajelor cu simţământul erotic – raporul nupţial dintre cer şi pământ este mult grăitor - ţâşneşte un asemenea entuziasm auroral”. (Gheorghe Grigurcu, România literară, 2001.) VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“ poarta sărutului 2 “

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

101 AUTORI

POESIS ANTOLOGIE

„ ŞCOALA DE POEZIE DE LA BUCUREŞTI ”

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

POESIS

george alboiu

5 iulie 1944 - trăieşte

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

POESIS

sunete în amurg

ca atunci când sug flămând la o icoană grea, oamenii mergeau cu privirile plecate, căutau ceva prin noaroaiele drumurilor un bulgăre de aur pierdut de zeul morţii, urme de copite şi roţi de căruţe, urme de îmbrăţişări ispitite de ierburi, doruri de frate şi soră, dor de mamă pe lângă dunăre împlinirea păzind. de la un sat la altul mame cu copii în braţe, satele cu oameni în braţe de la un râu la altul, râurile cu sate în braţe de la un vad la altul. de-a lungul drumurilor, Cruci de Leac presărate de care se sperie copii în somn. sânge orfan lins de câinii ce se îmbată de oameni turbând. oameni străvezii căutând noaptea gurile rotunde ale umbrelor cu femeile lor alături coborând înfriguraţi ca nişte furi la grânele de sub pământ pentru lumea cealaltă să secere. ar trebui, un an să facem numai parastase, să nu scoatem o vorbă, să aprindem făclii în fiecare bolovan. în mari convoaie să mergem pe câmpuri ori măcar o zi şi-o noapte să fie această mare sărbătoare. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

şarpele lumii (după un colind)

ridicându-se în două picioare gata să rupă drumul murgul şi roibul au oprit căruţa. omul care-i mâna şi-a scos tabachera să-şi împletească o ţigară până când trece dintr-o parte în alta a drumului şarpele. -de ce s-au oprit caii, tată, şi de ce fornăie? -aşteptăm să treacă şarpele. căruţa care venea în spatele nostru s-a oprit şi ea. omul de pe capră şi-a scos tabachera să-şi împletească o ţigară până când trece şarpele. căruţa care venea în spatele căruţei s-a oprit şi ea şi a -început să fumeze până când trece şarpele. s-a dat jos o femeie, a aprins focul să gătească ceva de mâncare până când trece şarpele. un şir de căruţe s-a oprit în mijlocul câmpului, caii au început să pască pe marginea drumului troscot dulce şi mohor amar până când trece şarpele. l-a asfinţit, fiecare şi-a scos briciul din teacă, să-l ascută pe hăţuri şi pe razele soarelui ce ricoşţau din solzii dihaniei. ne-a prins somnul, hai să dormim puţin înveliţi cu noaptea care vineri până când trece şarpele. 66

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

vinovăţia celor puţini

aici e temniţa în care stau înghesuiţi cei care au fugit în lume ca să cânte. ne mişcăm până în gât în ceaţa sfântă a pământului şi tresărim când ceasul din perete în gheare implacabile se zbate iar prin sângele lui nisipos vin spre noi nesfârşite să ne înăbuşe negre caravane de cuvinte. se îmbolnăveşte câte unul din noi şi-l vezi cum se strecoară noaptea afară, pe furiş, cum spre zori se-ntoarce obosit cu barba încâlcită de umbletul femeilor rătăcite prin frumosul tărâm de amar. intră şi zile întregi rămâne mut legănându-se doar după durerea sufletelor sacrificate în toamna palidă de dincolo de lume. acela ne va spune că părinţii, fraţii şi surorile, copiii ne caută pe toate cărările pământului. atunci cu toţi cutremuraţi cântăm sublim până ne cad istovite trupuri în ţărână. cântecul curge prin pământ la temeliile caselor noastre. cei care ne caută se opresc şi ascultă. li se pare, însă, că vocile vin din cealaltă parte a pământului. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ca orice plantă

ţi-am văzut trupul femeie şi fată atins de somn stătea uitat în iarbă îmbrăcat în frageda zale a cărnii. şi o asemenea vedere ne-ntunecă mintea sau o luminează cu o lumină despre care ochii nu ştiu nimic. era dezvelit dar învelit cu iarbă şi cu zborul albinelor şi cu norul ce singur aflându-se-n cer se apropia, se apropia în ascuns pregătindu-şi galeşul trăznet. era dezvelit dar ocrotit de somnul cel mai pur şi ocrotit de nici o amnitire. Stătea culcat cu faţa-n sus cu părul undeva-n pământ căzut spre pieptănare, cu înserarea pe la susţiori puţină aşteptând să-i vină noaptea şi de cu zori armăsarii câmpiei înnebuneau hergheliile zdrobind roua-n copite şi mânjii-n iepe dormeau cu botul în ierburile trecutului şi coamele în viitor

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

iar alături tropotul soarelui sau al luceafărului în mare galop bătătorind un cerc desfrânat. şi fruzmuseţea ta era –mbrăcată în armura primei goliciuni, arc încordat de-o mână nevăzută, fără săgeată şi fără ţintă. şi frumuseţea ta lăsa drumurile singure şi zilele pe lângă care treceam. şi frumuseţea ta îmbolnăvea totul într-o clipă da-n clipa următoare câmpul vuia, gemea-nverzea şi se usca de-o sănătate veche. trezeşte-te din somn ţi-am spus că uite creşte iarba peste tine de când dormi şi-n lanţuri verzi te leagă trezeşte-te din somn şi umblă c-altfel umblă praful peste tine cu paşi bărbăteşti. sau stai aşa orbind trecut şi viitor ca orice plantă. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

zenon

când am ridicat capul mă aflam în sania trasă pe zăpada streină de doi cai albi, fulgerători şi lungi. o haită alerga în urma mea şi lupi fierbinţi mă luminau cu dinţii lor în care lupi mai mici stăteau la pândă. în jur toate gurile cerului agonizau cu limbile tăiate şi nimeni nu putea să scoată nici un cuvânt în apărarea mea eu în picioare în mijlocul saniei. sângele-mi cădea greoi până-n călcâie voind parcă să fugă din mine în pământ dar sania fugea fantastică şi poate sângelui îi era cu mult mai mare frica să se arunce în necunoscut. în faţă suflă caii, în spate urlă lupii, la mijloc geme pieptul meu. arunc în urmă sacii cu merinde şi lupii tăbărăsc asupra lor şi burţile îşi numără cu dinţii. apuc toporul, îmi tai picioarele pe rând şi-n urmă le arunc iar haita în ele-şi vâră boturile-adânci. sub soartele ce lumina în somn o sanie ciudată alerga cu-n cap victorios într-însa poate mort de cine ştie când ascultând lupii cântând pe câmpia eternă. 70

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ancestrală

plecat în lume sunt şi tânjitor. îmi bat cu ciocul în ultima fereastră corbi tăvăliţi prin veşnicie până se fac albi. durerea mea rămâne pierdută pe cărări căznindu-se de-a buşilea s-ajungă acasă unde se depune pe geamuri ca o sare să o cearnă mama în nopţile de dor. casă lăuză pe veci spre care umbrele înspăimântate de golul lor de pe tărâmuri se întorc şi joacă-n bătătura ta tânguiosul dans al ielelor pe lună. casă înconjurată de garduri de salcâm în care fiecare proptea e un hoţ ei, hoţii ce-au încremenit aşa şi-şi ispăşesc pedeapsa când câinii se mânâncă printre garduri şi le zdrelesc cu colţii pulpele. eu vin în nopţile tulburi să-mi fur naşterea şi să fug cu ea în lume dar abia trec pragul şi hornurile, uşile, ferestrele mi-aruncă trupu-n laţul urletului lor şi tot pe jumătate mă depărtez şi singur. de-aceea mi-e frică de această casă ca o imensă ancoră aruncată la întâmplare, acest munte ararat îngropat în pământ numai cu marele belciug rămas afară VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

întoarcerea mamei

nu puteam să adorm până noaptea târziu, mamă, gând prin moarte pătruns mă vindecai când te apropiai frumoasă şi toată noaptea rănile mi le priveai pe ascuns. tăcută mamă cu ochii prelinşi undeva pe zăpezi necunoscute unde în vârful labelor umblă lupii luminii, pe ei înşişi să nu se audă. cei patru copii au făcut câte o gaură în cei patru pereţi ai casei şi au ieşit unul de cu seară, doi la miezul nopţii şi către dimineaţă ultimul. când te-ai trezit ai alergat după cei patru deodată însă nu ai putut de cât să le vorbeşti cu voce tare despre moarte. pe-o arătură prăbuşită ai rămas până te-au purtat pe braţe înapoi acasă plângând copiii neaduşi pe lume. 72

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“ tărâmul iubiri “ VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

POESIS

nicolae coande

23 sept. 1962 - trăieşte

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

POESIS

dacă mă hotărăsc

următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc să scap de pielea asta putredă azi m-am trezit cu ţeasta umflată ochii-mi ieşeau din cap ca la un bou tras în ţeapă o mînă atîrnă afară un firicel de pişu stăruie pe coapsa zdrobită tremură într-o băltoacă unde se oglindeşte cerul halesc linii drepte şi scuip spaţii curbe nu se văd stele soarele de muci clefăie o troacă de ochi. mîncarea asta vede apusul în gură sînt un bătrîn supravieţuitor beau cu cimerienii în gropi întunecate vin de inimă neagră. atîţia ani pierduţi pe lume în frica prelungită că aici e totul. alta e nepăsarea mea. viaţa continuă la fel de bine şi sub cenuşă. şi eu mă număr printre cei de jos.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

scapeţii

ce-i al lor e al lor au din plin eu sunt un simplu cerşetor cumva dramatic spus au lumea lor şi ca să intru ar trebui să plătesc nu plătesc stau afară la porţi cu o sticlă de vin un ins obscur o monedă pe care nimeni n-o vede au legea lor fac ce vor nu plătesc stau şi beau afară la porţi la care n-am bătut niciodată.

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

în secolul ăstora

nu pot să rîd în secolul ăstora nici mort. ascuns în propriul meu creier sunt omul din pod lăsaţi şobolanii să vină la mine am la îndemînă zgura eşecul stilul pervers zile pline de o fragilă demenţă – nu pot să rîd în secolul ăstora nici mort.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

fundătura homer

respir cu plămînii altei lumi între zidurile astea vechi sînt ameţit şi greu nu mă mai pot ridica uşúre la căderea serii – iată vaca asta străluceşte de la o vreme singură pe cer. cîndva am să mă-ngrop de viu în pămînt. voi lăsa doar o mînă afară pentru vechii trecători ai fundăturii homer uliţa-ngustă sub care trăiesc voi indica sensul şi direcţia de mers cu policarul dreptei crescut monstruos şi zdrobit de apăsarea hulei care vine va fi o zi apoi va fi o noapte va fi scîrba asta de lumină. respir cu o icoană în minte. sînt secera întristării – omul mare plînge în somn.

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

cap înăuntru

anul ăsta sîngele femeiuştilor e mai subţire ca niciodată nu are nici un gust parcă e îndoit cu apă parcă îmi explodează în cap – cap afară cap înăuntru visez că-l mîngîi cu limba şi limba îşi rîde de creier dumnealui visează de la vreme spînzurat de tavan şi visează c-ar putea singur să meargă copăcel-copăcel. i-e frică de stomac canalia scuipă în oglindă dinţii de prisos şi scoate sunete ciudate parc-ar da să vorbească. şi de el rîde limba. şi asta e o femeie pe care trebuie s-o cunosc.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

dulceaţă de toporaşi

spre sfîrşit Iisus a mîncat lăptuci, plăcinte calde şi dulceaţă de toporaşi. Apa scoasă de o femeie la o fîntînă din Garizim i-a potolit setea. apă de baltă am băut şi eu am gustat lăptuci şi plăcinte calde oferite de o femeie din timpul meu. dar n-am mîncat dulceaţă de toporaşi – oare cum o fi pe limba lui Iisus?

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

porţiuni neobservate ale trecutului

cînd am aflat că Dumnezeu duce lupte grozave în altă parte din univers în timp ce noi îl tot aşteptăm cu mucii la gură mi s-a făcut brusc silă de mine. m-am ridicat din pat m-am dus în bucătărie am luat cuţitul de pîine a încercat viclean să-mi scape dar lam ţinut strîns pînă am simţit cum trece sîngele prin el şi l-am făcut să simtă durerea pe care am încercat-o atunci cînd porţiuni neobservate ale trecutului se-arată brusc la fereastră să-mi spună că viaţa n-a fost tot timpul aici: o dimineaţă pe limba unei femei de-o noapte în zona mea de avarie. îţi suflă în faţă: miroase a om părăsit. un ins care scoate din buzunarul de la piept puţină pîine săracă. doar puterea se poate uni cu o altă putere.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

adelina fleva

26 august 1966 - trăieşte

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

am tot bătut în ziduri

am sângerat Iisuse privirea-ţi este aspră şi uite, stau acuma la zid de mânăstire mi-s aripile arse de-o deznădejde pură şi-am obosit de-atâta nestinsă amăgire. şi nu găsesc nici drumul ce duce către Tine în podul palmei drepte mi-a înflorit un clopot am bântuit o viaţă fără să am lumină şi-am ascultat cu ploaia al nopţii prelung tropot. nu voi Mărite Doamne ca să cârtesc zadarnic mi-e soarta meritată prin fapte neprescrise dar toată viaţa albă (pe care n-am trait-o) am tot bătut în ziduri ce mi-au rămas închise. şi azi cu ochii-n lacrimi la zid de mânăstire îmi mai încerc norocul în asfinţit de floare căci vreau să-mi scutur trupul de umbra ta Iisuse să-mi aflu izbăvirea acum cât mai mi-eşti Mire.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

sămânţa iubirii

trimite zorii către mine Doamne mi-e noaptea sân din care curge o avalanşă de otravă sub care trupul meu se frânge eu nu am măduva în oase, ci doar un dor nespus de Tine şi despletită urc cu vârsta pe ale Sfintei Cărţi tulpine. deja mi-am pregătit valiza căci vreau să evadez din viaţă prea multe lacrimi stau de veghe rânjind cum farurile-n ceaţă mai ai puţină vreme Doamne să mă salvezi dintre ruine căci Tu sătul eşti de durere de-atâtea feminisme şi suspine. (în fiecare zi eu îţi aştern Iisuse credinţa pură la picioare dar rătăcesc spre nefiinţă, eu prezumtiva dezertoare din viaţă, candidată însă la mângâieri şi izbăvire doar năzuind să-mi fie moartea lăstar născut din nemurire.)

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

eu nu mi-am îngropat iubirea

m-am cufundat în jale pân-la sâni şi-mi biciuiesc obrajii lacrimi calde eu nu mi-am îngropat iubirea în mormânt ci am pus lângă sicriu nişte micsandre. nici nu mai pot umbla printre hiene. probabil le-a venit miros de amoarte surâde blând un fir de busuioc, şi mă hrănesc tăcând din Sfânta Carte. înlocuiesc cu post şi rugăciune soldaţii disperării mele crunte, ce-mi sapă riduri fără de ruşine, pe inima zdrobită şi pe frunte. eu nu mi-am îngropat iubirea Doamne Sfinte, în solul ca o falcă de felină, din ea deja se-nfruptă viermii lacomi, iar mâna mea cea dreaptă Ţi se închină.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

trăznet cu miros de cer şi alge

dezbraca-mă de umbra ta reîntrupată în trăznet cu miros de cer şi alge îmi explodează venele la tâmple şi nu mai simt în mine nici maluri nici catarge (eu te voi alăpta cu fericire nesihastră lângă altarul unui nuc cu frunze roze să-ţi pară îndoielile de-acuma că sunt doar veritabile neopsihoze) dar strânge-mă la piept cu disperare mi-e aşteptarea carne însetată te rog frumos să stingi întâi lumina să nu observi că sunt fecioară într-o femeie măritată

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

fulgerând ca-n fructe

în loc de arginţi, am apă-n buzunare şi-un busuioc fermoar la fustă ameţitor delir de felinare mă-nvăluie când trec pe strada-ngustă. iar inima mi-e peticită-n colţuri (doar o icoană dă din coate). de când tu rătăceşti spre alte sfere mi-s sânii lebede îndoliate împătimite turle de atingeri şi plăcere. abia de mai observ cum trece a ta nuntă iubitul meu, doar frunzele compacte mă mai dezmiardă fulgerând ca-n fructe pe pletele de smoală sau pe spate.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

destrămate dogme

mă vrea sicriul, foamea dintre scânduri se-aude scheunând în depărtare şi-mi zgârie timpanele bolnave de-atâtea împăcări cu şerpii şi de-atâta uitare. căci singură-s cu demonii din mine şi-am ruginit de-atâta nedreptate şi-aş vrea să mă-nfrăţesc cu orhideele abstracte să nu-mi mai simt noianul de păcate. (dac-aş avea din nou piroane în palme în loc de destrămate dogme mi-ar râde ochii către Tine n-aş sta cu uşile închise de frica morţii care vine). mi-e trupul lut arid dar fă să crească un lan de grâu din el cu spice pline de rugăciuni curate, apoi vino şi scoate Doamne demonii din mine.

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

acvatică

şi iarăşi mi-am vopsit trupul în verde poate aşa voi încolţi din nou mi-e moartea greu de suportat iubite privesc spre voi, de-aicea, ca printr-un hublou. mi-e veşnicia submarin iar peştii la o ţigară îmi bârfesc dorinţa de a-nverzi dar nu-i condamn căci noaptea orbitoare mi-a întrerupt păcatul şi de trei ori mi-a luminat fiinţa. atâta umezeală zace-n mine şi-atâta mucegai mă copleşeşte c-am început sa mă droghez de-o vreme iar asta izbăvirea mi-o coseşte. am învăţat să înot de plictiseală printre epave mă strecor agilă când ţi-am trimis aseară sms-ul făceam un brass, iar tu mi-erai feştilă. te chem în mine pofta mă sugrumă la ştiri spuneau că vei muri probabil te-aştept să-mi cureţi algele din plete şi nu uita să vii cu-n dric acvatic, onorabil (şi nu privi în urmă înspre oarba turmă care urlă)

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

mihai antonescu

2 mai 1951 - trăieşte

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

dacă ţi-aş spune dnei c. s

dacă ţi-aş spune că te iubesc aş muşca din mine ca dintr-un măr întomnat. dar, pleoapele cui, să le umbresc ochii cui, să-i întorc spre păcat ? dacă ţi-aş spune că nu sunt eu cel ce-ţi mână stelele în zori spre fereastră ? ci însuşi bunul, cumsecadele Dumnezeu îţi măsoară cu buzele tâmpla albastră. din ce încă, numai mie mi-am spus Icoanele cui, să le atârn pe strigătul inimii mele ? ce gând neuitat, ce gând neajuns să facă din taină jurământ pentru ele ? dacă ţi-aş spune... oare, nu-i în zadar mărturia din târziul chinului meu ? ca într-o biserică fără altar din sarea lacrimii lui Dumnezeu

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

vis

stăteam învins de noapte şi de stele la ţărmul apelor fără sfârşit cu o biserică plutind pe ele dinspre uimire către asfinţit. cu uşa larg deschisă de la pronaos cu turlele înfipte-n visul meu părea sfârşitul unui tainic haos din care evadase Dumnezeu dar, cum să las să curgă mai departe lăcaşul alb desprins dintr-o minune ? mi-ar fi rămas fără credinţă toate şi fără loc de sfântă rugăciune. Un clopot a gemut atunci în mine Pe limba lui de sunete pustie Si m-am răstit la undele haine Să se prefacă-n lut sub temelie. Ba chiar până la brâu m-am dus în ele Punându-mă cu vis cu tot pieptiş Luptând cu noaptea şi orbit de stele Până să vină zorii pe furiş. Astfel, trezit din rugă înc-odată Tot în genunchi, cum stasem de cu seară mi-am regăsit biserica furată pe smirna zilei luminând afară.

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***

ea venea parcă s-ar fi dus legănându-se toată. era frumoasă, neliniştită, singură şi fată. în dreptul meu s-a lăsat ciuci, pişându-se discret mulţumită. avea fesele noi şi tăietura îmblănită. să o strig, aş fi speriat-o fără îndoială. tăceam aşa, în extaz şi umezeală. dar nu ştiu cum, uitându-se în iarba făşnitoare, a descoperit ochii mei plini de ea şi de întâmplare. mi-a zimbit roşindu-se vinovată, că se lăsase atât de uşor violată. nu pleca, am şoptit, te iau de nevastă, să fiu... ! hai sictir enkidu, zise luna bătând în sicriu.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***

cineva stă la capătul lumii şi arde tămâie. plictisu-i fără cuvinte şi fără sfârşit. moartea doarme cu capul pe o pernă de cuie, furate din sicriul meu ostenit. de la o vreme, suntem mai vecini ca oricând. aş putea zice, chiar ne stimăm oarecum. eu îi construiesc o ghilotină în gând, ea mă visează incendiu şi scrum. uneori mai stăm de vorbă pe ungureşte. întrebându-ne cine strică tămâia şi cine plăteşte.

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***

aflaseră că aş fi îngropat pe undeva, pe sub tălpile lor neînsemnate. unii veneau cu lumânări aprinse, să mă caute ziua-n amiaza mare. alţii duceau pietre în mâini şi cuţite lungi ascunse la spate, cu care să-mi spargă moartea, cu care să-mi taie fiinţa, dacă m-ar fi găsit din întâmplare. mă dăduse în primire un copil înspăimântat, în urma vremelnicei prietenii de o seară. acum, ieşea plângând din comisariat, arătând cu degetul înspre o formă imaginară. şi, deşi nimeni nu înţelegea prea bine încotro arată, lumea era hotărâtă să mă îngroape încă odată.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***

huiduhuuu ! aha ! ahuii ! strig la lună, luna nu-i zace-n crânguri învelită de trei buciume jelită. cât mi-e urâtul de greu n-am să pierd ce-i doar al meu şi-am s-alerg până ajung plânsu-n buciume să-l frâng să-i răsfir patul de tei şi s-o-ntorc din moartea ei c-au scumpit străinii gazul nu mai văd să trec pârleazul treptele la sfânta casă să le urc nu mă mai lasă. stelele s-au mărunţit banii mi s-au uşuit. rătăcesc precum un miel între Oarba şi Bruxelles aracan de noaptea mea huiduhuuu ! ahuii ! ahaaa !

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

pereche mântuirii

Numele Tău Doamne, aprinde cerul gurii mele în toată rugăciunea. nici un gând fără voia Ta nici un vis pe dinafara luminii Tale. îmi Eşti, ce Eşti : dintotdeauna pereche mântuirii.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ARTE

DESENELE CARE ÎMPODOBESC PAGINILE ACESTEI

PUBLICAŢII APARŢIN ARTISTULUI PLASTIC

LUIZA CALA

VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“ secretul umbrei “ VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

DEBUT / POESIS

daniela postelnicu

17 mai 1995 - trăieşte

100 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

DEBUT / POESIS

***

am o pereche de cai care fac cât șapte pere câte păsări am eu? am o pereche de ochi care fac cât o ușă de fag câte vederi am eu? am și o matematică sucită care adună inorogul cu luna și-mi dă un cer fără stele și o lege care nu e morală... si atunci, câte chipuri am eu?

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

101

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

*** dacă tragem linie peste suflarea și gâlgâirea de sânge întru rost suntem materie organică pentru plăcerile gurii și coloanei vertebrale nerușinate și nebotezate în rit absenţa tăcerii brodează alte dimensiuni în care carnea nu ni se va usca pe oase și vinul nu se va sfârși din pahar între momentul 1 și momentul 2 e un tic și un tac ceea ce înseamnă că timpul e făcut din sunete primitive ascultă ce diform se umflă secundele și cum se sparg cu gălăgie în timpanele noastre aproape ca în pântec aproape ca și când moartea ar fi un alt soi de născare și stihiile ce ne infricoșează acum avem să le numim cumva când ne naște pământul la celălalt capăt al lui ca și când ne găsim în burtă de pește și plângem toate burțile tăiate până acum. 102 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***

acum o suta acum o mie de ani aveam parul lung si eram o piatra (viata pietrei e simpla si parul ii creste chiar si dupa ce moare) azi-noapte am murit si-n moartea mea eu am visat și că eram salcie fără umbră și că păsări albastre râdeau de moarte -cine a mai pomenit inutilă salcie fără umbră?

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

103

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***

și dacă nu e meseria furată și palma primită pentru care nu se mulțumește in toate exista un triunghi cu un vârf nepupat și o pădure unde căprioara împușcă mereu un alt vânător azi noapte era să tai un copac înainte să fi prins rădăcină și era să împușc pasărea niciodată în zbor până acum. și era să îți mănânc glasul ca și când ar fi fost o pară

104 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***

încununat cu ostilitatea omizii față de fluture adevărul tău devorează morțile altui zeu setos și sihastru pe un câmp de bătălie acolo unde alții au făcut dragoste între apus si răsărit și s-au smerit mai înainte să învețe ce înseamnă să pupi picioarele Domnului cui să închin paharul și cine dintre noi merită cinstit cu laude și adevăr? se usucă pe os carnea mânzului primit în dar și nu mă mai încântă nici bacanalele nici clopotele la slujba de noapte

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

105

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***

simbol este luptătorul care din dragoste alege crucea mai grea și calul mai mârțoagă mamă, neascultătoare, plângătoare salcie bucăți risipite din mine promite-mi că vei aduna când pietrele de lumină dreaptă îmi vor fi spart pieptul şi când urma lăsată se va citi cu partea neștiută a firii peste care auzul nu se poticnește -victoria ultimă a vieții nu se face cu lancea ci cu mâna întinsă din care mielul să înfulece lupul la cina cea mai de taină fiecare luptător e dator cu o cină înainte să moară...

106 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***

marea miroase a alge putrezite si orice e marin si minunat in lume miroase, sufletele acvatice ale poetilor lumii miros a alcool si tigari, iar noi mirosim a moarte deja si a nestiinta... a prostie miros eu si a femeie (de parca n-ar spune unii ca femeia si prostia sunt de-un fel) iar din departare se aud daltele dumnezeiesti poc-poc-poc lucrand in continuare firea lucrurilor...

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

107

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“aşteptarea“ 108 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

REMEMBER

Bogdan-Lucian STOICESCU

Cineva inconfundabil…

Ca şi tine, îi păstrez lui Petrică aceeaşi admiraţie. Ce om extraordinar! Cu verva sa fără pereche, dacă ar fi trăit la Paris, ar fi avut astăzi o reputaţie mondială. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degrabă, ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat să-l întîlnesc în viaţa mea Emil Cioran, aprilie 1974 În ziua de 6 octombrie a fiecărui an ar trebui să aibă loc sărbătoarea naţională a spiritualităţii româneşti. Însă striviţi de grijile zilnice, terorizaţi de spectrul apropiatei ierni, prevestite de ploi reci şi brume timpurii, cu sufletele înegurate, mulţi dintre noi uită că, în această zi de octombrie, în urmă cu 110 de ani, se năştea( în Botenii Muscelului, cel ce avea să devină genialul filosof şi gînditor creştin Petre Ţuţea, strălucit reprezentant al unei generaţii exemplare – Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, Radu Gyr – tutelată de însuşi mentorul ei spiritual, profesorul Nae Ionescu. Cine sunt eu şi ce vreau?, s-a întrebat, nu o singură dată, Ţuţea. Pentru ca tot el să încerce un posibil răspuns: Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămîne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

109

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Conştiinţă nepereche, spirit pătrunzător, orator de geniu, un adevărat Socrate român, cum nu de puţine ori a fost numit - Eu am fost asemănat cu Socrate. Atît el cît şi eu, în actele căutării, căutăm la scara noastră de oameni neaflînd şi ştim neştiind. Atît. Socrate a fost pentru mine un model existenţial. Dar raportat la Iisus îşi pierde semnificaţia. El a căutat un zeu. Eu, de pildă, nu-l caut, că-l am -, după o lipsită de importanţă perioadă de flirt politic cu anumite cercuri de stînga în anii tinereţii – chiar domnia sa spunea, de altfel, cu sarcasmu-i inegalabil: Am fost în tinereţe de stînga din generozitate. Pentru că, vorba ceea: dacă pînă la 30 de ani nu eşti de stînga, n-ai inimă, dacă după 30 de ani mai eşti de stînga şi nu eşti conservator, eşti cretin. Confundam în tinereţe comunismul cu comunitarismul – se “dumireşte” rapid (cum i-a spus profesorul Nae Ionescu: Omul, domnule Ţuţea, nu evoluează, nu devine, ci se dumireşte) şi se va situa, până în clipa în care va închide ochii, pe poziţii politice de dreapta, fapt pentru care, în regimul comunist, va face 13 ani de temniţă grea (5 ani – între 1948 şi 1953 - apoi încă 8, între 1956 şi 1964). Numai un gînditor de talia lui a putut spune, între zidurile de Ev Mediu ale Aiudului:

110 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Am făcut o mărturisire într-o curte cu şase sute de inşi, în închisoarea de la Aiud. Fraţilor, am zis, dacă murim toţi aici, în haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el. N-a încetat nici o clipă - în libertate ca şi în închisoare – să propăvăduiască valorile spirituale creştin-ortodoxe şi iubirea pentru neamul său. A fost, fără doar şi poate, liderul de necontestat al acelei excepţionale generaţii - tutelată, cum spuneam, de profesorul Nae Ionescu - de departe cea mai valoroasă din istoria culturii române, deşi niciodată, cu modestia-i proverbială - generată, parcă, de acel “anonimat” bine lucrător (aidoma unei xeniteia de sorginte românească), în spatele căruia s-a aflat întreaga-i existenţă -, n-a vrut să recunoască acest lucru. Apoi a mai fost, pentru alte multe generaţii, idol şi model. A fost chiar acuzat, la un moment dat, că a “corupt tineretul”. Şi-a asumat cu demnitate stupida incriminare, plătind cu vârf şi îndesat pentru aceasta. Minte enciclopedică, Ţuţea a fost prototipul gînditorului creştin desăvîrşit, din stirpea întîrziată şi atît de rară a renascentiştilor români… Dacă pseudo-cugetători neo-stahanovişti preamăreau, după acel tragic decembrie ’89, falsele valori ale unei democraţii ce se voia cu orice chip originală, iată cum definea Petre Ţuţea, cu mult înainte, pe la 1937, într-un pentalog sui-generis, însuşirile unui adevărat cetăţean român: I. Să fie creştin, conştiinţa religioasă fiind definitorie pentru om; II. Să fie dispus a-şi da viaţa pentru România fără regret; III. Să nu înşele pe nimeni; IV. Să nu necinstească nici o fecioară, pentru a nu ofensa Majestatea Maicii Domnului; V. Să-şi cunoască limitele şi să respecte ceea ce poate face altul şi nu poate face el.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

111

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Pentru acestea şi pentru încă multe alte asemenea “acte de corupţie” ale tinerelor generaţii, Petre Ţuţea s-a “bucurat” din plin, timp de 13 ani – aşa cum pomeneam mai înainte - de “binefacerile” unor instituţii numite şi azi puşcării, din localităţi numite şi azi Bucureşti, Aiud, Ocnele Mari ori Jilava. Aşa cum excepţional scria(3 eseistul Dan Ciachir, (…) Noica a format, în vreme ce Ţuţea a zidit; a edificat. A făcut asta oriunde: în închisoare, pe stradă, în case particulare sau în cafenea. Generos şi optimist, rîzînd în hohote cu poftă, Petre Ţuţea, care începuse un tratat de antropologie, iubea cu adevărat omul. Tratatul proiectat l-a scris prin însăşi existenţa sa. Cu Ţuţea s-a încheiat un mileniu şi tot cu el se deschide un altul. Oare cum s-ar putea defini, pe scurt, o asemenea personalitate greu încadrabilă într-o anume categorie? Cine este, de fapt, Petre Ţuţea? Ar fi putut, în stilul său caracteristic, să afirme despre sine: “Pînă şi un prost vede că sînt inconfundabil”, scria undeva filozoful Gabriel Liiceanu, cel care, de bună seamă, prin tot ceea ce a întreprins de-a lungul ultimilor ani, ni l-a (re)dat pe Ţuţea la adevărata sa dimensiune. Un posibil răspuns. Într-adevăr, Ţuţea a fost cineva inconfundabil. Note 1. Scrisoare a lui Emil Cioran către Bucur Ţincu (apud. Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi neamul meu, Fundaţia Anastasia, ed.Arta Grafică, ediţie îngrijită de Gabriel Klimowicz, Bucureşti, 1992) 2. Petre Ţuţea s-a născut la 6 octombrie 1902, Boteni, Muscel şi a murit în ziua de 3 decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Christiana” din Bucureşti 3. În studiul Despărţirea de Ţuţea din volumul Luciditate şi nostalgie (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999) (în fotografie: Emil Cioran şi Petre Ţuţea) 112 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

REMEMBER

Constantin Radu Maria (8 oct.1941-13 aug.2009 ) a fost un om de o discreţie desăvârşită. Prin anii deceniului 8 ai secolului trecut circula, într-un mediu restrâns, o piesă a sa de teatru : Nero. O extraordinară parabolă despre Putere. Extrem de cultivat, avea preţuire adâncă, temeinică pentru Eminescu, Mateiu Caragiale şi alţi corifei. Era unul dintre puţinii cu care Petre Ţuţea tăifăsuia în cafenelele celebre La Turn sau Athenee Palace. Între anii 1998-2000 a publicat în suplimentul Azi-Literar, poezii, fragmente critice ( de pildă, Detractorii lui Eminescu) precum şi un foarte documentat serial, în 20 de părţi, despre Anii necunoscuţi ai lui Iisus. (Viorel Sâmpetrean)

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

113

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Plecare

Să mă retrag discret aş vrea Să plec aşa, pe nesimţite Să nu las în urma mea Ceva care m-ar compromite Voi să rămâneţi la festin Între pahare şi cuvinte. Târziu, la masă, un vecin Să-ncerce a-şi aduce-aminte „Mai era parcă cineva Parcă avea ceva a spune Şi-l aminteşte cineva Pe-acela?... I-am uitat numele”.

114 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Balada Crailor de Curtea Veche

Unde-mi sunt tăcerile albastre Valul nopţii unduind duios Gurile de străzi sorbind sihastre Trupul meu de peşte somnoros ? Unde mi-e grădina mea ascunsă Lăutarii grei de lei de-argint Şi frumoasa cu sprânceana smulsă Ce-şi schimbase dansul pe alint ? Muzica-ngheţase pe arcuşuri Şi în juru-i totu-a-ncremenit Când printre veşminte şi frecuşuri A sclipit o lamă de cuţit. „ Crailor, petrecerea-i stricată - Pirgu se răstea către meseni – Să vă duc unde n-aţi fost vreodată La adevăraţii Arnoteni.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

115

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Arta-i lungă, scurtă-i calea vieţii Să iubeşti o dată şi să mori Să v-apuce zorii dimineţii Între chiramelele surori „. Unde-s prea cinstitele bordele Ce ne ascundeau între pereţi Când „ lucram” pe sub oglinzi fidele Meşter joc de dame şi valeţi ? Şi sub o perdea de la fereastră Înc-odată-n celălalt salon Supuneam sub bărbăţia aspră Câte-o Raşelică Nachmanson. Jocul s-a sfârşit, n-o să mai fie, Craii au plecat în asfinţit Singur eu rămas dau mărturie De-acel timp în suflet adâncit.

116 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Trecere

Un gest s-a încheiat. Acum se moare. Clipa îşi cată strungă în pământ. Noi bucurăm cărări şovăitoare Între-nţelesuri noi şi-ndătinat cuvânt Ce ne-nfloreşte gura cu candoare Ne sprijină un vis, ne clatină un dor Smulşi trupului din calda lui strânsoare Ne amânăm în urmă, când zările ne dor În golul lor intens ca o chemare. Trăim deşertul lor cotropitor Şi ne visăm supremă închinare.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

117

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Dedublare (1)

În marginea oraşului, la ceas târziu mi-am furişat paşii prin mahalaua beţivă, pe când aerul se făcea străveziu de-atâta nelinişte, de-atâta derivă. Din speluncă-n speluncă am umblat Să te caut, alter ego probabil În umbrele nopţii mi-am amestecat Umbra trupului meu vulnerabil Ah noaptea aceea, a cuţiltelor lungi. În strada neştiută, departe. Erau zvonuri de muzici prelungi Şi atingeri şi şoapte de moarte. Tu, Celălalt, m-ai tras la o parte. Erau zvonuri şi şoapte şi-atingeri Dar poate-am visat, poate-am citit într-o carte Despre crima-ntâmplată şi plângeri. Care din noi a lovit, nu mai ştiu Şi cine pe cine îl plânge. mi-amintesc doar de aerul străveziu şi de o mână pătată de sânge Din noaptea de coşmar şi teroare, azi nu mi-a rămas altceva decât conştiinţa tulburătoare că am ucis pe cineva. 118 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

RETROROSTIRI

VIRGIL MAZILESCU

cineva pe lume are nevoie de mine cineva pe lume are nevoie de mine dragostea mea dacă ai nevoie de mine o dragostea mea dacă ai nevoie de mine gândeşte-te la mine în spaţiul cel mai umilit te-am sărutat eu mortul fiecare să-şi ascundă îngerul în buzunar ca la bâlci ca la cinematograful mut poate zborul va ţâsni printre zdrenţe şi urechi eh ce să-i faci vom fi un biet simbol şi unghiul din toate imposibil te-am sărutat eu mortul VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

119

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

mi-am uitat casa şi numele Saraiman & Saraiman

mi-am uitat casa şi numele e obositor să-ţi ştii mereu numele pe de rost o grigore dumitru iulian uşa de la intrare se deschidea înăuntru? şi câinele negru al vecinului spuneţi că muşcă? şi n-ar trebui să umblu când e ger cu capul descoperit prin pădurea de aluni? am uitat am avut destulă vreme să uit din creier până în degete aici lângă dunăre mă înconjoară păsări de tot felul vrăbii gâste sălbatice specii rare de cocostîrci şi iubirea mea pentru ele se deschide ca un port ospitalier - poate să vină iarna scitică voi exista mai departe şi voi călători mai departe: ecou a doi părinţi oneşti reverie de lebădă auziţi: viaţa: stele scobind încet câmpia

120 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

prefaţă poezie

şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adâncul pământurilor sterpe - curajul şi puterea (omenească) s-au topit ca aburul şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc şi că probabil voi muri cutremurându-mă (ceea ce de altfel am vrut să spun şi acum doi ani şi acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din clipa de faţă. o sucesc o mângăi o bat cu sete. dar sintagmele stranii în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca într-o vizuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subţiri care vor săpa canale-n pădure şi se vor întoarce acolo mereu şi vor intra încetul cu încetul în putrefacţie? degetele subţiri nu mă mai tulbură

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

121

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

prima poveste pentru ştefana poezie mircea florin sandru

pisica va deschide iar fereastra pisica verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie se va strecura şi la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală şi te piaptănă şi te împarte copiilor săraci te-am şi uitat şi ploaia va deschide iar fereastra ploaia verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie se va strecura şi la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală şi te piaptănă şi te împarte copiilor săraci te-am şi uitat şi moartea a deschis încet fereastra moartea verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie s-a strecurat şi la picioarele stăpânului s-a încolăcit

122 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ştiu că ai fugit

ştiu că ai fugit din cetăţile unde muriseşi îndelung asediat - ştiu chiar şi asta dar la care ceas al nopţii începând cu a câta vertebră devii tu cu adevărat fratele meu venind spre mine palid şi clar mai putin palid şi mai puţin clar pe drumuri torturate cu al cui glorios trecut mă cauţi se eliberează fruntea cireşului sub balcon descresc porumbeii o ceaţa o confuzia necesară a zorilor în care s-au înecat saxofoane şi cu tunet cădem fiecare în sufletul altcuiva

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

123

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

te rog beatrice să ne întâlnim poezie

te rog beatrice să ne întâlnim te rog şi n-ar trebui să te rog mâine seară în steaua vega îmbrăcat cu o haină albă simplă uşoară fără cravată fără să-mi amintesc versuri sau alte lucruri frumoase din naştere simplu pe măsura hainei mele voi coborî din tramvaiul 709 cu o flacără la butonieră cu un pui de şopârlă în palmă să mă poţi recunoaşte imediat te rog beatrice te rog beatrice te rog la ce oră omenească vei vrea mâine seară în steaua vega

124 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

poetul i se destăinuie lui guillaume (într-o scrisoare)

am văzut şi eu ciori pe acoperişul bisericii o guillaume se încălzeau cu aripile desfăcute la soare ciorile din emblemă ciorile din embemă sub fereastra mea echilibru scârbos – universal – negru nici că mai poţi să murmuri ceva să îngaimi o silabă guillaume “şi liliacul e în plină expansiune privighetoarea cîntă” pentru drumul despre care ştii totul mi-am reparat cu grijă încălţămintea n-a văzut numai kavafis n-a văzut numai eminescu “mă copilul meu mă străinul meu mă unde te duci tu mă”

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

125

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

RETROROSTIRI MARIANA MARIN

Elegie XII

Între sânii mei a înnoptat moartea. Dar între mine şi tine (se spune) va exista întotdeauna o Europă sau o Mare Roşie. Limba în care gândesc eu cuvântul moarte nu este şi limba în care gândeşti tu cuvântul iubire. Ceea ce azi ne desparte (se spune) ne va despărţii şi mai mult mâine. Iată de ce, cu toată întunecimea trecutului nostru pe care îl desfăşurăm acum aidoma unui pergament din vechiul Egipt, îţi cer să fugim în hăul ce ni s-a dat. Acolo, pistruii şi părul tău roşu vor înţelege desigur şi vor iubi limba sânilor mei între care va înnopta şi atunci moartea. 126 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Elegie - O, vinovăţia şi spaima

O, vinovăţia şi spaima în faţa adevărurilor sugrumate! Cine va depune mărturie pentru crimele împotriva noastră? Cuvintele simple de acum, înşurubate în singurul trup, pe care îl pot da morţii, vă vor face mai buni? Nu sunt o fiinţă morală. Cine, trăind, ar putea rămâne curat şi integru? Dar uneori, în nopţile de vară toridă, când încep să cobor scara evoluţiei acestei specii, gândesc şi văd cu ochiul din frunte, însingurat şi zdrobit. Se aud atunci cântări şi blesteme într-o limbă în care altădată visam...

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

127

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Elegie - La sfârşit rămâne doar spaima

La sfârşit rămâne doar spaima şi acel sentiment de pustietoare siguranţă, - a limitelor, dintre un măr putred şi unul sănătos. Dacă întind mâna, aş putea avea certitudinea existenţei mele între fotoliul nichelat şi fereastră. Dacă îmi biciui conştiinţa, ar putea să iasă şi un lucru bun, - un pumn de cenuşă aromată şi scânteietoare, care va pleca din nou în lume... Dar nimeni nu apropie fotoliul nichelat de fereastră. Ştiu: pământul nu primeşte decât carnea crudă, care nu va mai pleca niciodată în lume, la fel...

128 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

M. M.

Liniile din palma mea stîngă seamănă uimitor cu cele din palma mea dreaptă. Nu ştiu ce înseamnă pentru chiromanţi asta. E ca şi cum aş fi venit pe lume în rugăciune.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

129

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Elegie - În sanatoriul din munţi

În sanatoriul din munţi la adăpost hehei! din nou la adăpost până când într-o zi (obişnuită, desigur, ca ziua noastră de nuntă) am văzut cum cineva îmi sapă în carnea tânără o altă faţă. Timid, la început. Cu indiferenţă, apoi. Nimic mai măreţ decât spectacolul unui trup care moare, părea că-mi spune noul meu chip. Nimic mai aproape de zei. Astfel am început să trăiesc în două chipuri deodată. Unul, însigurat şi palid. Celălalt, pe care îl vedeţi, din care vă pot oferi oricând mai multe capete, mai mulţi ochi. Iată-mă, deci, în sanatoriul din munţi (la adăpost hehei! la adăpost) din nou la adăpostul acestei iluzii severe, înghiţind cuvintele a două chipuri, vorbind cu ele şi visind neruşinat şi obişnuit, desigur, ca în ziua morţii noastre.

130 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Asistenţa de noapte

În creierul tău la adăpost credeai că trăieşti. O, lume de sub frunte, ţintuită de oase puternice, pentru a nu ucide în afară! Dar noaptea, în sala de operaţie, pielea de sub aşternuturi nu este o utopie. În lumină udă aurul pierdut din cuvinte îşi caută patria şi se întoarce împotriva ta. Cât adevăr în experienţă, atunci? Şi cât în imaginaţie? O, în lumina udă aurul când ţintuit de oase puternice se întoarce împotriva ta... VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

131

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Elegie

Doamne, de m-aş putea odihni într-un sanatoriu de munte, printre pastile roz şi albastre, un sanatoriu cu miros puternic de brad şi covoare moi, cu doamne cochete şi nevrozate de conflicte plăcute, mici, conjugale. De-aş avea şi eu o traumă ca pojarul, o răpăială de ploaie de vară, o nevroză ca o mătase, după care eşti şi mai iubită: o nevroză ca un abur de muşeţel, după care eşti şi mai buimacă, celestă, după care fluxul feminităţii tale asaltează lumea, o vindecă, îi dă frisoanele unei comori numai de ea cunoscute. De m-aş putea odihni în oricare scenariu al vieţii, în cotloane diverse şi simple, cinstite, unde să nu existe decît un pat în care să dorm şi un lighean în care să vomit tot ce dîndu-mi ai luat, Doamne, să tot vomit. 132 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

RETROROSTIRI ION STRATAN

Pentameronul

ARGUMENT

De-aş apărea să vă cânt din liră – degeaba! Coroana de urzici pe creştet măreşte geniul şi graba Inflaţia scade geniul şi graţia. Sun un muncitor. Muncesc cu Spiritul. Vă scriu aceste rânduri rugându-vă Să-l promovaţi pe elevul Popescu. Suntem înconjuraţi. Cu oameni noi, molecule de aer Cu carne noi oamenii şi noi cântecele cu vaer. Cu acreală ,noi, seminţele de lămăie, cu coapse, Noi, sexurile şi noi, morţii, cu tămâie. S-a tras cortina de piatră, cortina de bronz Şi cortina de fier. Aplaudă un spectator prizonier. Filatura, turnătoria mare e-n toi pentru ale

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

133

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Conştiinţei nevoi. Nu vreu să mă-ntorc la natură Nu vreau. Vreau să fiu înţeles cu scârbă şi ură Vreau să-nţeleg veveriţa, isteaţa, care învârte Pământul cu greaţa. Cândva nu era scris nimic. A naşte oameni şi a scrie-i un tic. Nervos şi obtuz. Carne de puşcă în tanc sub obuz. La început a fost cuvântul Cuvânt. Ce numea el Dezgroapă arheologii de vânt. Se scrie şi era. Fără mâna mea cu furunculi care căsca. Am iubit mult tot mai aproapele până-am ajuns Să mă iubesc doar pe mine. Şi iată-mă uns.

134 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

UNU

Atunci priveam piatra şi gheaţa Mari şi rotunde. Rotund şi rotund Totul. Pe frunte piatra. În gând Piatra şi gheata. Totul rotund. În orizont se încălţa cineva Cineva îl lovea şi-l crăpa. Înăuntru mergea gheata mea Încălţată în piatră şi ea. Am văzut şi m-am încălţat în zi. Am văzut şi am stat printre cei mai Vii dintre vii. În mantia cu pietre şi piele Schimbate-ntre ele. Safir cu atlaz domolit cu granit Schimbate de celtul scitit. Schimbul de stele Pe rele. Schimbul de pietre Pe vetre. M-am adăpat cu ai mei la izvorul Nr. 5 de amar. Celest insectar.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

135

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

I-am spus lui Ucigă-l Toaca să-i ucidă I-a ucis. A venit . M-a făcut primul rigă. Am izbit pisici negre de zid N-au zis pâs şi-au murit. I-am spus Tălpii Iadului Încalţă gheata. Sunt gata. Am ciocnit cu otravă curara Am băut fierea dracului, rara. Am mutat în metale menhire Cu acuplări peste fire. Am spus soaţa cu tatăl Pruncul e-n tine, mi-au spus Arde-l şi fată-l. Cerul e gheaţa În care diavolul Îşi ţine picioarele. Mută argintul în cupru Şi pune-l la degetu-i Marele. 136 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

DOI

Cuvântul lumină lumină. Şi a fost ziua mea. Şi-am iubit şi-am băut Scutit să port scut. Mi s-a arătat carnea lui Icoană-ntr-un altar s-o pui La închinat. Şi-am uitat. Unghia lui era moale ca Urechea omizii. Mi-a spus Ion. Eu şi tizii. Şi mi-a spus. Vederea să-ţi fie Epifanie. Vesteşte şi-aşteaptă. Fereşte de faptă. Am privit, mi-am uitat Până braţele mi s-au încrucişat. Până mi s-au făcut ca lui Budha. Braţ la braţ cu caracatiţa uda. Atunci lumina a cuvântat. Şi-am fost Albie de porci într-un sat Să îl nasc şi să-l pun Într-un pom de Crăciun. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

137

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

„Albie de porci te fac O, ce bucurie Cu vărsat am să te-mbrac Şi lături o mie.” În alt sat Am uitat. A venit M-a luat. Am grăit între mine şi el Tigru sărind prin cerecel. Am grăbit cu foc şu am grăit cu ură Să-l păstrez. Mi-a dat mura în gură. Lam dat jos după ce-I dădusem oţet, M-a sărutat. M-a lăsat să m-aşed. Nu mai ştiu. Nu mai ştiu. M-au pus în sicriu. Eram viu. Amândoi Pierdusem pe Dumnezeu El privea prin orbita mirată A craniului meu. N-am sculptat. N-am pictcat. Am iubit. M-a uitat. M-a murit. 138 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

TREI

Aici lucrurile se încurcă. Memoria memoriei Îmi dă, claie peste grămadă, de furcă, doar timbre Pentru fiecare cuvânt, doar imagini şi scene, Desene fluturând sfâşiate în vârf de antene. Nu se poate vorbi. Se poate descrie. Cam unu la mie. Sus se văd zeii jucând la zaruri necazuri şi haruri. Am câştigat datorii. Să trăiesc printre vii. Sugrum şarpele, să lupt cu gemenii. Ah, să-mi ajut Fără voia mea semenii. Au dat poartă-n casă Prin care să-mi treacă mireasă. Şi eu să stau lângă pat Orbit şi legat. Să urlu, să cânt, să mor, să nu cadă. Sugrum hidra lângă un zid. Zeii întreabă – Nu-i mort, n-a murit? Atunci feciorul este un stupid. Şi ne-njură? Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură!!! Să-i dăruim al beţiilor dar! Să ne-asculte, să-i dăm viziere Panaşe pentru muniţiile-i laşe! Să-l avansăm soldat. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

139

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

La instrucţie să-l punem s-alerge după plutonul de execuţie, Să-l împuşcăm! La pase debile să-i punem ghiulea Să voteze, de vrea, prin vot secret cu bile. Mai ştiu şi eu la ce gândeam? Ce-i pasă păsării de ram? De rupi din Codru-o rămurea, ce-i pasă codrului de ea? Ave moriturus. Imperatores te salutant. Măcar muream singurul. Astăzi sau mâine Dar singuru, prostul. Nu ca un câine. Prosteşte, făceam. Urechea, ca firul de microfon Urca din amvon în amvon. Şi munceam. Muşchii creşteau din prea plinul

Îndatoririi. Umflam zepelinul. Eram dine ce în ce mai roşi şi mai roşii La cântat s-au lepădat de mine cocoşii. Aici, unde noi am ajuns, este mai bine ca binele. Egali în prostie. Aici este finele. 140 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PATRU

Am să vă spun acestă odă, din păcate De pe stradă. Acasă-s culcate în pat câteva Minunate pisici. Voi vorbi chiar încet, să n-audă de-aici. Puteam şi puţeam. O, scârboasă putere Şi adevăr, veşnici trântori la miere. O dată doar am respirat. M-am aflat Rege în ţara lui Por Împărat. Am vrut să-nţelepţesc. Mi-a luat-o-nainte Împăratul nemţesc. Am vrut desfrâuri Dar s-a deschis sultanul la brâuri. Am vrut forţă armată. Gloria făcea semne Sub duş după o sticlă mată, jivrată. Şi-am luat-o-ntr-acolo. Am ucis, am ucis Până m-a trezit moaşa cu biciul de vis. Orb, învăţam. Auzeam clopoţei. Vreau la doica. Ora s-a terminat. Dar se-ntoarce doar Bonaparte Siberianul cu troica. Am călărit pe un ochi de himeră A calului visat de o eră. Am Ridicat piramide, netotul. Unul ştia Intrarea şi apoi, totul. VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

141

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

-Tu, soare al ţărmului! – mi se spunea. Solul traducea Din romana mea. – Ce zici? - You, son of the bitch! I-am tras într-o ţeapă de neagră lumină Nu sunt ca mine – am spus. E o vină. Am tras în ţeapă bătrâni şi fecioare Lustragii, cusurgii. Femei despuiate Ologi , cai şi jerbe. Oştirile toate. Pentru state, pentru etate. Pentru egală-mpărţire A respirării la fire şi la nefire. Pentru un echilibru între bine şi rău. Zău! Am tras ţeapa în ţeapă, după care Am ars totul într-o iluminare. Se făcuse dreptate. Dreptatea că sunt Asta este. Vrusesem să cânt Şi să simt. Dar s-a făcut dreptate Şi-am tăcut şi-am urât.Acuma se poate. Vă par hidos fiindcă-s cel mai util Ţin în mână balanţa cu talgere din creiere de copil.

142 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

CINCI

Deceniu de geniu. Sori de urdori. Cel mai slab va lupta Cu sabia, pana şi mitra Heracle cu Hidra. Ehei, înmulţiţi, înăcriţi Lachei, gânduri de tablă menite Să scrie-n sanscrite : „Pentru tine, Tanţo dragă Am săpat o vară-ntreagă La canalul care leagă Dunărea de Marea Neagră.” Limbi de jeg. Laşitate. Covor De reacţii. Fără gură. Fără reacţii. Vicleni şi miţoşi. Sugaci, în etate În stare de orice ebrietate.

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

143

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Cadarul în vid, intrepid. Raţionali. Amanţii de microscoape Priviţi de aproape. Mărturisesc. Pe voi, suflare născut Descusută, vă îndrăgesc. Suntem de Frumuseţe Lent, indolent Vomitaţi. În roata soarelui Beţe. Durere de sere. Cel mai pur va putea să surâdă Gorgonei cea hâdă. Frumos este cerul Senin sau mânios. I-am ros soarele Până la os. Mărturisesc. Am scris totul În beţii, lupanare. Sunt Maţe-Fripte. Privesc la comedie, plâng. Curat murdar. Căldură mare. 144 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ETERNITY. S. A. lui Arthur Teodorescu

Fără-ndoială, fără de om e bine de toate acum , când, atom cu atom am pus timpul pe roate Timp ca un parfum cu tăiş peste gâtul zilei duios Nu mai poat să te aduc înapoi ca pe un copil din gară acasă Miros fără nări, somn fără pat Timp, tu , faţă fără de masă

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

145

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

“vasele comunicante “ 146 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

EVENIMENTE / NOUTĂŢI EDITORIALE

VAMA LITERARĂ / revistă de poezie şi arte

147

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

148 VAMA LITERARĂ /

revistă de poezie şi arte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com