Niram Art Nº 1-2 / 2010 by DFSARTD

邃｢

NIRAM ART

Aﾃ前 V, Nﾂｺ 1-2, 2010

FUNDADOR: ROMEO NIRAM

4,80竄ｬ

medi dinu M.I.E.D.H.O. RICARDO PAULA

natalie schor MARCELLA SAVAGET MADEIRA

marina nicolaev paulo canilhas SIEGFRIED STILLER

NIRAM ART

™

Director: Fabianni Belemuski

Redactores:

Colaboradores:

Eva Defeses Yana Klotchkov Kuznetsova Thomas Abraham Javier de la Fuente Ángeles Rodriguez Sofia D’Addezio Teresa Carvalho

Alberto Madrona (Israel) Álvaro Lobato de Faria (Portugal) Luiza Barcan (Rumanía) Héctor Martínez Sanz (España) George Roca (Australia) Mihai Batog-BujeniŃă (Rumanía) Carmen Catunescu (Rumanía) Anita (Holanda) Andreia Perreira (Portugal) Carla N.C. (España)

Fotógrafo: R. Victor Darolti Maquetación: White Family S.R.L. Web design: Defeses Fine Arts, PR Agency Graphic Adviser: N. Anu Public Relations: Sanda Elena Darolti Dirección: Independencia 2, Madrid, 28013 Email: revistaniramart@espacioniram.com Revista NIRAM ART online en: http://www.niramart.espacioniram.com

Editor: Rubén Darío Impresión y acabamiento: Copri Tiraje: 12 000 (1000 en colores, 11 000 en blanco y negro) Periodicidad: bimestral (6 números al año) Registro: I.C.S. 124441 Depósito Legal 210277/04

Propietario: Rubén Darío Publicación fundada por : Romeo Niram

Para Sara Lavan

Portada: Fotografía de MIEDHO

4-23

24-35

36-53

54-59

Fotografía :”Oriente - Occidente”

NIRAM ART 1-2 /2010 - DEDICADO A MEDI WECHSLER DINU

¡Qué fácil es ser dominado por la indiferencia y desconectar del mundo con un solo botón! El otro día, entrando a la estación de tren de Príncipe Pío, me encontré con un extraño panorama; una familia (los padres y un hijo) acompañados por uno guardias de seguridad y algunos policías. En ese momento justo introduje el billete para pasar por los tornos. El ambiente me llamó la atención. Sin duda había ocurrido algo, pero no podía encajar las piezas de lo sucedido, así que seguí hasta mi anden sin preocuparme por nada más. Mi sorpresa fue encontrarme a un sujeto inmovilizado en el suelo por otros guardias de seguridad. Estaba gritando y se retorcía inútilmente. Me dolía la cabeza y estaba algo cansado. Así que me puse los cascos y conecte mi mp3 para escuchar Lamb Of God de Marilyn Manson. Fue increíble, pero en cuestión de unos pocos segundos me evadí totalmente. Ya no escuchaba los gritos del presunto delincuente, tampoco los sollozos de la familia. Ya no escuchaba nada. He de confesar que me sorprendí de mi reacción, de mi total indiferencia ante aquella situación, me parecieron tan lejanos.

LA INDIFERENCIA, EL MIEDO Y EL ARTE Por M.I.E.D.H.O.

De origen madrileño, estudió Bellas Artes durante cinco años realizando diversas obras a lo largo de su carrera y siempre firmando bajo el seudónimo de M.I.E.D.H.O. Artista polifacético elaboró varios trabajos en los campos de dibujo, escultura y pintura, pero rápidamente se decantó por las nuevas tecnologías. Las herramientas como Photoshop y 3D Max le permiten expresarse y comunicar una visión muy particular sobre el concepto del m i e d o , a l g o q u e verdaderamente obsesiona al autor.

Pertenezco a una extraña generación que ve el futuro demasiado oscuro, en donde nuestra visión de divertirse muchas veces consiste en autodestruirnos y alejarnos a través de idílicos alcoholes. No tenemos un ideal político claro, aunque los estúpidos abogan por una izquierda o derecha radicalizada y enmascarada, llena de mentiras, de promesas y de utopías, pero sobre todo llena de marketing e imagen. Somos invisibles para ellos, sólo se acuerdan de nosotros para que le demos nuestro voto. Sí, definitivamente vivimos en una extraña esfera apartada de la vida real. Nuestra sociedad da asco. Hace unos días un terremoto devastador sacudió Haití. Todos estábamos “consternados”, ¿de verdad?. Ya ha pasado casi dos semanas y no he vuelto a escuchar nada en la televisión, periódicos o radio. Haití ya no está de moda, ya nos han vendido su imagen de pobreza y ha caducado en nuestras retinas, quizás más adelante se haga un pequeño reportaje para recordar lo que fue y así subir un poco la audiencia de alguna cadena de televisión. ¿De verdad este asunto os ha quitado el sueño? Quizás sea así para los más cercanos, pero para el resto solo ha sido “un gran titular” más, una conversación en el trabajo o una charla entre amigos. No seamos hipócritas, al ciudadano de a pie le importa todo esto una mierda, ya tiene suficiente problemas con su vida y él no puede hacer nada desde aquí: Sí, se ha sentido perturbado por la noticia, pero quizás solo un par de minutos mientras nos metían esas imágenes de dolor y apocalipsis por nuestros ojos. Ya sabéis de lo que estoy hablando, de la indiferencia. De la enfermedad que nos está carcomiendo por dentro, como si fuera un gusano que se ha criado con nosotros desde pequeños. Yo poseo esa enfermedad y soy consciente de ella. Lo único que me importa es mi meta marcada. Expresar todo mi dolor, mi odio y mi miedo a todo el mundo a través de mi arte, hacerles ver que todo lo que soy yo, también lo son ellos. Hoy en día el arte también está sufriendo esa indiferencia. El público no es capaz de digerir bien a los nuevos artistas, que como yo, quieren dejar su marca en este mundo. Ahora todo es más hermético. Ahora a los artistas los dirigen los grandes galeristas y son ellos los que deciden que arte es “bueno” y cual es “malo”. Ellos hacen de filtro y exponen unas piezas a las que las llaman obra de arte. Son a la vez los guardianes y censores del arte actual. Sin su aprobación eres un artista mediocre y sin sentido. No hay más que ver los requisitos que

Carla vista por MIEDHO

impone ARCO para formar parte de su grupo elitista, ya no busca artistas, busca a galeristas. Todo está relacionado, si ahora mismo la gente no le interesa el arte, es porque no lo entiende, y porque el “buen arte” se ha concebido para mentes privilegiadas y se ha creado un pequeño círculo de “culturetas” que saben de arte, consumen arte y coleccionan arte. Lo más triste es que muchas de estas personas que se creen cultas se parecen a los más mediocres consumidores de televisión basura. Consumen, y coleccionan como alguien tan normal y tan respetado que compra DVDs o Cds. Estamos influenciados por lo visual, no se escapa nadie de este hecho. Y estamos condenados, según nuestro nivel social a seguir con el ritual. Si coleccionas arte, colecciona aquel que te dicen que es bueno, y si eres consumidor de cosmética, confía en los expertos y compra los productos que son buenos. Siempre, cuando hay algo o alguien nuevo, primero se le critica y después se reflexiona del porque ha llamado tanto la atención.

M.I.E.D.H.O. intenta sacar de sus modelos y de él mismo una crítica hacia esta sociedad, cansada, sola. Pero su obra, ante todo es bella. La imagen oscura. Delante de la cámara, sólo con unos leves focos que iluminan. Interpretas un papel, un sentimiento, pero basándote en tu propia imagen interna. De lo que crees que haces ante el objetivo a lo que realmente aportas a la obra no lo sabrás nunca hasta no ver el resultado. Ahí guardadas están las obras de arte. En lo que un artista consigue sacar de las realidades para respetarlas o transformarlas a su antojo

Algunos de nosotros nos aventuraremos a ver que nos depara lo nuevo, otros se conformaran con lo que conocen. En cierto modo, es una clase miedo, el miedo a lo desconocido, el miedo a que se desmonte tu pequeña visión sobre la cultura que te has realizado a ti El modelo es afortunado en ser parte del proceso. mismo, pero miedo al fin y al cabo. Poder formar parte de ello.

No podemos reconocernos en otras personas. Cuando vemos a alguien, nos puede recordar a otro alguien, pero nunca a nosotros mismos No podemos ni sabemos reflejarnos en otras personas. Construimos la metáfora de nuestro ser. El sentimiento de una modelo hacia su reflejo en la obra está alterado. No sería realmente crítica con ella. Cada uno tiene una imagen de su belleza, una idea de su cuerpo y una creencia de cómo es. Pero la visión no es menos subjetiva cuando otro alguien con las mismas limitaciones evalúa.

VISION DE UN MODELO

El arte sirve para dejar de lado esas limitaciones de las ideas y las valoraciones. Se puede intentar interpretar una obra. Pero no se puede interpretar lo que el artista quiere decir con esa obra. Podrías estar equivocado. La suerte del arte contemporáneo, con el artista frente a ti, es que él puede explicar sus sentimientos y sus ideas. Vivimos juntos en el presente. Y en un futuro la interpretación de la obra quedaría basada en la interpretación del propio creador y de la gente que le preguntó.

Por CARLA N. C. Y ese conocimiento se puede compartir o criticar. Y como modelo se intenta entender esa idea para que ante la cámara la transmitas y su realidad sea auténtica. No es un proceso fácil, no es una sola fotografía, no es una sola pose. Es una dedicación por y para el arte, por y para la belleza. Para hoy y para siempre.

Fabianni Belemuski, el Director de la Revista Niram Art en la inauguración de la Exposición de Fotografía de MIEDHO, Espacio Niram, Madrid

F.B. ¿Hace cuanto tiempo se dedica al mundo del arte? M. Contando con mi aprendizaje en bellas artes, unos 7 años aproximadamente. Aunque siempre me ha interesado el arte. Quizás no el arte más tradicional o clásico, pero siempre he sentido especial gusto por todo aquello que supone un acto de expresión; una canción, un cómic, ya sabes. F.B. ¿Qué visión general del arte contemporáneo tiene?

HABLANDO CON M.I.E.D.H.O.. Por FABIANNI BELEMUSKI

M. Ahora está todo muy confuso, por un lado tenemos un círculo muy cerrado de arte contemporáneo que pertenece a una esfera muy elitista. Ellos crean un arte que muchas veces para el público es de difícil comprensión y que a veces parece una broma para el espectador. Otras veces son provocaciones sin mucho sentido y ya en menor medida encontramos trabajos más interesantes. Estoy hablando de todos esos artistas que están arropados por galerías e instituciones, de alguna manera oficiales, que le otorgan al artista una posición privilegiada para hacer lo que quieran, incluso reírse de su público, al fin y al cabo, según ellos eso es arte. Por otro lado creo que hay otro tipo de arte que ahora mismo está resurgiendo, están retomando viejas costumbres y combinándolas con las nuevas tecnologías está dando resultados muy frescos. Ahora hay artistas, entre los que me incluyo, que están utilizando programas de 3d o programas de edición de imagen para combinarlos con sus obras y crear un mundo realmente fantástico y nuevo. Creo que este es el camino que tenemos que seguir. Renovarse o

Inauguración de la Exposición de Fotografía deMIEDHO, Espacio Niram, Madrid

morir. F.B. ¿Cuál es su mayor campo de trabajo? Mi mayor campo de trabajo ahora mismo es la fotografía, llevo varios años explorándolo y me encanta. Pero también me he desarrollado en otras áreas como dibujo, pintura, diseño y en menor medida escultura. F.B. M.I.E.D.H.O., ¿por qué eligió ese nombre? M. M.I.E.D.H.O. ha sido mi respuesta a nuestra sociedad. Creo que el miedo es, muchas veces, lo que verdaderamente domina nuestras vidas. Partiendo de esta palabra compuse mi alias. Mi nombre es una declaración de principios, un estado y una crítica. Se podría traducir como; “eco de una mente industrializada y odio desordenado y obsesivo”. Eso soy yo, siempre estoy diciendo que todos estamos influenciados por la imagen y que nuestra época es la era de lo visual y el miedo. Estamos tan programados que romper con nuestras rutinas nos parece el fin del mundo. Y a la vez nos sentimos impotentes por ello y nos cabreamos. F.B. ¿Te encuentras trabajando ahora en algún proyecto? M. Ahora mismo estoy pendiente de un proyecto sobre la obra de M. Eminescu, estoy realizando una serie de fotografías basándome en varias de sus obras. Espero que pronto pueda darlas a conocer y saber que piensa la gente sobre ellas. F.B. Su obra refleja sólo personas, y en individual, ¿por qué? M. Me parece interesante concentrar la atención en un solo indivi-

duo, me permite darle más dramatismo y más teatralidad a la obra. Tengo cierta obsesión con la mirada, creo que a través de un solo individuo puedo acentuar la expresión que quiero darle. F.B. ¿Dónde está la crítica en sus obras? M. Cualquiera de mis obras, por si sola, carece de la crítica necesaria para ser entendidas. Tengo que aclarar que yo formo parte de las obras y que mis obras y yo nos complementamos para dar como resultado a la obra definitiva. Yo soy el encargado de transmitir de una manera lógica la crítica que quiero decir. Mis obras sirven de reclamo visual para atraer a mi público, para cautivarles y así yo poder transmitir mis más profundos sentimientos. F.B. ¿Por qué oscuridad? M. Creo que para algunas personas soy un individuo oscuro y pesimista. Yo me limito a decirles que realmente soy bastante objetivo con el mundo que me rodea. Que yo no soy esa persona oscura que dicen, realmente es el mundo el que está sumido en la oscuridad. Simplemente yo me estoy limitando a observar y a hacer una pequeña interpretación de la realidad que yo estoy viendo. F.B. ¿Y no crees que la realidad que observas tu es lo más subjetivo que puede haber? M. ¡Claro que es subjetivo! (risas). Todo depende de quién lo mire. Lo que intento decir es que lo que para ti es oscuridad, para mi es simplemente una forma de entender la belleza…

LANZAMIENTO DE LIBRO MIÉRCOLES, 10 DE MARZO DEL 2010, A LAS 20.30H

NIRAM ART EDITORIAL - MADRID Sala de Baile del antiguo Casino Militar, Centro Cultural de los Ejércitos, Gran Vía 13, 28013, Madrid 9

PRÓLOGO

Héctor Martínez Sanz ofrece al lector español, con este libro-ensayo, un sorprendente viaje en el universo de cinco gigantes del espíritu universal. Ninguno de los cinco miembros de su Pentágono es desconocido para el público español: Constantin Brancusi – el padre de la escultura moderna-, Emil Cioran – el nihilista del siglo XX-, Eugène Ionesco – el maestro del “teatro absurdo”-, Tristán Tzara – el fundador del movimiento dadaísta-, Mircea Eliade – llamado “el Historiador de las Religiones”.

Al leer su libro, tuve la impresión de estar viendo una cautivante película documental, que dejaba adivinar a un director bien documentado y capaz de introducir a sus espectadores en una fascinante aventura del descubrimiento de la condición de la creación; es decir, lo que eleva al ser humano hasta la condición de creador, de dios, como también suena el título elegido por el autor para uno de sus anteriores libros de filosofía: “Comentarios a Unamuno y aquéllos que quisieron ser como dioses”, publicado en el 2006 por las Ediciones Antígona.

LA TORA de Héctor Martínez Sanz

Hay, por lo tanto, una sutil correlación con este nuevo libro que se propone descubrir las huellas inmortales dejadas en la tierra roja de la mortalidad por estas cinco grandes personalidades creadoras.

Además de compartir con

nosotros algo de su propia experiencia y de su entendimiento personal, como también de ofrecernos una ayuda concreta a la hora de entender, si no la esencia de la obra, por lo menos los mecanismos misteriosos que han determinado a cada uno de los cinco elegidos (los caminos sinuosos de la escultura, la poesía, el teatro, la filosofia y la historia de las religiones), Héctor Martínez Sanz parece ser un hombre con la obsesión de la inmortalidad. Aunque se dirige más hacia el ensayo y a los debates sobre las obras de otros

Por ROMEO NIRAM

creadores, Martínez es, él mismo, un creador, siendo empujado por el mismo deseo que ardió en el corazón de los antiguos patriarcas bíblicos. “Discutir con Dios” tal vez sea la más antigua tradición judía y una característica del hombre inteligente. Desde Abraham a Moisés y hasta los días de hoy, Dios ha sido interrogado, contendido, reñido, negado y provocado a todo tipo de retos y competiciones por las mentes humanas más brillantes.

Casi siempre, nos dice la tradición judía, el que gana es el Hombre. De este modo, Héctor Martínez no se limita solamente a exponernos las maravillosas creaciones de algunos célebres hombres de la cultura. Delicado, con alma de poeta, sin la rudeza de poner en nuestra frente una interrogación en blanco y negro, a la vista de todos, Héctor Martínez sabe insinuar y así consigue que nos planteemos nosotros mismos la pregunta: ¿Es este el camino hacia la inmortalidad, hacia el llegar a ser unos dioses? ¿El arte? ¿La creación? Ésta es la pregunta de Héctor Martínez en todos sus escritos, sea cual sea la forma escogida: poesía, ensayo, relato, novela.

“El Tiempo es relativo” nos dice Einstein, y Héctor Martínez añade con una sonrisa: “cada noche lucho con el ángel de Dios”. Esa terrible noche de combate encarnizado del desierto judío se repite en cada hombre-creador, desde hace miles de años, cada vez que se sienta en frente del escritorio o de una tela en

blanco. La noche en que, en la soledad de la árida tierra roja,

cualquier viajero que se aventura en la tierra del hombre-creador, del

Israel luchó con el ángel (¿o tal vez haya sido la inspiración?) es

hombre-dios, hacia la montaña Sion de la creación humana. Al subir

el momento del nacimiento de la humanidad creadora y cons-

el Sion de Martínez, descubrimos en sus vertiginosas alturas el más

ciente. Es la noche de Héctor Martínez y, a la luz de la alborada,

simple de los objetos: un espejo. Pero hay que subir el sendero más

el nacimiento está terminado y el escritor-guerrero recibe un

abrupto hasta el fin para poder encontrarlo.

nuevo nombre-título: Pentágono. Héctor Martínez Sanz nos invita a una incursión en el pensamiento de Escribir sobre el autor de este libro, por conocerlo personalmen-

estos creadores, a un descubrimiento sutil de las referencias de estos

te, es una tarea, si no incomoda, por lo menos difícil, debido a su

monstruos sagrados del arte y de la cultura universal. Si Sócrates nos

personalidad compleja. Héctor Martínez es filósofo, poeta, escri-

incita a que nos conozcamos a nosotros mismos, Héctor Martínez

tor, crítico de arte, poseedor de una inteligencia lúcida capaz de

Sanz, con base en una armoniosa estructura filosófica personal, nos

marcar para nosotros las “escaleras” que subieron los miembros

llama a que conozcamos a los que han logrado subir hasta la cumbre

del Pentágono hasta alcanzar la apoteosis de los dioses, pero

del genio humano. Después de haber recorrido la radiografía del pen-

también de un espíritu romántico y de un talento nato como con-

samiento de estos cinco grandes hombres, descubrimos con asombro

tador de historias. Héctor Martínez es un escritor de contrastes,

nuestra propia esencia: “y habiéndose quedado Jacob solo, estuvo

uno de los pocos que logran escribir un ensayo con un ritmo

luchando alguien con él hasta rayar el alba.” (Génesis 32:24)

capaz de mantener alerta el interés del lector, a veces adornado con flores de sensibilidad poética, ejemplos de pensamiento lúcido y armonías épicas.

Prólogo al libro “Pentágono” de Héctor Martínez Sanz, Niram Art Editorial, Madrid , 2010

En “Pentágono”, Héctor Martínez nos revela un alma de novelista, nos cuenta una historia, una parábola, mejor dicho, con cinco personajes. “Érase una vez” podría ser el mejor comienzo, “érase una vez un artista, un filósofo, un poeta, un dramaturgo y un historiador”. El cuento fluye suavemente, las frases son despeja-

aportan una calurosa sensación de intimidad al tono de la narración. Se trata de un cuento con héroes, con dioses, con seres humanos como tú y yo, lector. Hasta podría decir que es un libro de aventuras. Paso a paso, conocemos a pájaros que son inmortalizados en el vuelo, a un héroe que subió hasta las cumbres del desespero, a una cantante calva y a un joven que juega recortando y reordenando palabras o a un mago que se propone

De Chirico: El Poeta y su musa, 1925

das, el ritmo ágil está puntuado con impresiones personales que

estudiar a todos los dioses de los hombres. El libro “Pentágono”, lejos de ser un ejercicio del estilo ensayista, es una guía para

DadÁ Dad estÁ est en contra del futuro. DadÁ Dad estÁ est muerto. DadÁ Dad es idiota. Viva DadÁ. Dad . DadÁ Dad no es una escuela literaria, aulla. Fuente: Siete manifiestos dadá, Dadá manifiesto sobre el amor débil y el amor amargo, XIII, 1924.

es considerado el fundador del movimiento dadaísta.

( seudónimo del poeta y ensayista judío Samuel Rosenstock )

Fuente: Siete manifiestos dadá, Dadá manifiesto sobre el amor débil y el amor amargo, VII, 1924.

Los verdaderos dadÁs están contra DADÁ.

Tristan Tzara, retrato por Lajos Tihanyi, 1927

Tristan Tzara

( Rumania, 1896—Francia, 1963)

A R A Z T N A T S I R

Yo escribo un manifiesto y no quiero nada, digo sin embargo ciertas cosas y estoy por principio contra los manifiestos, como también tambi n estoy contra los principios. Fuente: Siete manifiestos dadá, Manifiesto dadá, 1918.

He sembrado en tu cuerpo, amada, la flor...

TRISTAN

He sembrado en tu cuerpo, amada, la flor que esparcirá pétalos sobre tu cuello, mejillas y manos y hará brotar mañana tus senos -primavera Me gustan las cejas y tus ojos con destello de metales y los brazos que ondulan como las serpientes, las olas, el mar De tu cuerpo quisiera levantar palacios, arquitectónicos jardines y terrenales paraísos monumentales Quiero enterrarme en sus tierras cuando me muera Quiero enterrarme en tu carne cuando me muera En tu cabello siento el olor de los racimos de naranjas En tus ojos anublados veo sol y en los labios ganas de comer Con tus dientes querrás Cortar carne del alma querrás cambiar las uñas en garras Quisiera morder tus senos como muerden el pan Los hambrientos que mendigan monedas en la calle Quisiera que florecieran en tus miradas jardines arquitectónicos Alinear tu pensar a los sueños terrenales, mamie.

Versiónes de Darie Novácenau

Introducción a Don Quijote

Trote de caballo ágil y veloz me ha sido la vida He sabido recorrer todo el mundo Solamente una muchacha ha sido mi amor

TZA

y he dormido hasta muy tarde en las mañanas

El viejo caballo se ha disipado en pedazos

no está Quédate callay siga cosiendo

Yo te diré lo que te está esperando de ahí

que serán roídos por gusanos y ratones Mi amor: he aquí la sabiduría que en los libros da junto a la mesa

adelante Siga cosiendo mi pensamiento en un vestido de seda hasta que te duelan los ojos -y serás novia hasta que mi pensamiento será libre.

EL LUCEAFARUL DE EMINESCU EN DARÍO Y ESPRONCEDA HÉCTOR MARTÍNEZ SANZ

A raíz de las celebraciones del aniversario de Mihai Eminescu inicié en Retrato Literario una serie de artículos sobre Eminescu y nuestra literatura española a través de Mihai Eminescu y su “Romancero español”. Con la intención de seguir celebrando el próximo aniversario y continuar acercándolo al público español, hoy escribiré acerca de la composición más celebrada del poeta nacional rumano, Luceafărul, y el eco que este motivo literario universal tiene en las letras hispanas en A una estrella de José de Espronceda y en A Margarita Debayle de Rubén Darío. El español medio suele pensar que no se identificará con la poesía extranjera. Quizás por eso sólo leen novelas y van al teatro. La poesía que se lee es poca, y menos aún de fuera. También el español medio tiende a creer que la proximidad europea de Rumanía es reciente, ignorando la cantidad de nombres que desde el pueblo rumano han salido, coincidido y dado tanto o más que los grandes epígonos europeos. Así ocurre con Mihai Eminescu, poeta tan tardoromántico como nuestro Bécquer o nuestra Rosalía que por el 1883 daba por finalizadas el casi centenar de estrofas del Luceafărul, consideradas la cima de su creación. En ellas, el lucero del alba o vespertino -según se quiera mirar desde el poeta-, como inmortal divinidad o genio elevado y solitario sufre la desdicha del amor imposible con una joven princesa humana y mortal, Catalin. He aquí el problema, ¿descender y sacrificar su naturaleza inmortal por amor o permanecer en su perfecto pero solitario estado? Él ignora que se trate de un precio excesivo por lo efímero de la vida mortal, tal y como trata de enseñarle su Padre, el Demiurgo. Mientras tanto, un joven mortal, paje y bastardo, consigue a Catalina. Al final, el Lucero debe renunciar a su descenso a lo terrenal, a su apasionamiento por Catalina, quedando, con esos versos fundamentales, “inmortal y frío” en su esfera.

El poema se ha comparado con el Hyperion de Hölderlin o los versos de Keats con el mismo motivo. De la misma forma, William Blake o Edgar Allan Poe escribieron poemas al Lucero. No es un motivo poéticamente extraño, y menos en el romanticismo. Interpretaciones ha habido muchas a lo largo del más de siglo y medio que nos separa de su composición: poema de amor, poema social, poema filosófico, sufrimiento del elevado y aislado genio creativo por su separación de la sociedad donde no tiene hueco pero de la que anhela el contacto, la insignificancia y volubilidad de la vida y el mundo humano sometidos a la bota de la temporalidad y la muerte, inserción del folklore rumano… sea como fuere enlaza con la línea del romanticismo europeo y el romanticismo tardío español. No es, en modo alguno, simplemente un poema nacional sin relación con las líneas maestras de creación entre los grandes vecinos alemanes, franceses o ingleses. Tampoco es ajeno al oído español. Pensemos en Espronceda y su poema A una estrella:

¿Quién eres tú, lucero misterioso, Tímido y triste entre luceros mil, Que cuando miro tu esplendor dudoso, Turbado siento el corazón latir? ¿Es acaso tu luz recuerdo triste De otro antiguo perdido resplandor, Cuando engañado como yo creíste Eterna tu ventura que pasó?

¿Está Espronceda respondiendo a Eminescu? A no ser que admitamos el juego eminesciano que vimos en su Romancero español, imposible, pues Espronce-

Y el crudo arpón del dolor ¡Ay! probaste. (…) Pero tú conmigo lloras, Que eres el ángel caído Del dolor, Y piedad llorando imploras, Y recuerdas tu perdido Resplandor.

Y si el Lucero eminesciano terminaba:

En vuestro mundo terrenal, La suerte os impera,

da publicaba estos versos en 1840, diez años antes de la venida al mundo del poeta rumano. El Lucero inspira a ambos ante una misma situación: la separación de la amada, Espronceda de Teresa,

Mientras yo, frío e inmortal, Me siento en mi esfera.

Eminescu de Verónica. Ahora bien, a través del tema del amor imposible o traicionado, Espronceda también llega a cuestionarse la vida humana como vano pasar del tiempo:

Espronceda acaba:

Una mujer adoré

Yo indiferente sigo mi camino

Que imaginara yo un cielo; Mi gloria en ella cifré,

A merced de los vientos y la mar, Y entregado en los brazos del destino,

Y de un luminoso velo En mi ilusión la adorné.

Ni me importa salvarme o zozobrar.

Y tú fuiste la aureola Que iluminaba su frente,

Los dos poetas, rumano y español, gesticulan la falsa indiferencia,

Cual los aires arrebola El fúlgido sol naciente, Y el puro azul tornasola. (…) Tantas dulces alegrías, tantos mágicos ensueños, ¿Dónde fueron? Tan alegres fantasías, Deleites tan halagüeños, ¿Qué se hicieron? Huyeron con mi ilusión Para nunca más tornar, Y pasaron, Y sólo en mi corazón

verdadero dolor, del solitario genio enamorado. Prácticamente, ambos poetas dan el mismo final a sus largos poemas. Uno queda en su esfera, inmortal y frío; el otro sigue su camino indiferente. Ambos desdeñan por el dolor y el desengaño el contacto con lo terreno, uno arrojado al universo, el otro dejado en manos del destino.

El caso de Rubén Darío y A Margarita Debayle también es próximo a Eminescu. El poeta rumano presenta su Luceafărul con la fórmula “Érase una vez, como en un cuento” y el maestro nicaragüense nos dice “Margarita, te voy a contar un cuento”. ¿Qué cuento? El de una princesa, la que nos faltaba en Espronceda, que roba una brillante estrella del cielo que le hace suspirar para engalanar su prendedor:

Recuerdos, llanto y pesar ¡Ay! dejaron.

Espronceda se identifica con el Lucero por su luz, se eleva como Eminescu: brillante cuando el amor existía y de fulgor tenue, perdido, tras la desdicha:

Una tarde, la princesa vio una estrella aparecer; la princesa era traviesa y la quiso ir a coger. La quería para hacerla decorar un prendedor, con un verso y una perla

¡Ah lucero! tú perdiste También tu puro fulgor,

y una pluma y una flor. Las princesas primorosas

Y lloraste; También como yo sufriste,

se parecen mucho a ti: cortan lirios, cortan rosas,

cortan astros. Son así.

lleva esencia sutil de azahar:

Pues se fue la niña bella, bajo el cielo y sobre el mar,

tu aliento. Ya que lejos de mí vas a estar,

a cortar la blanca estrella

guarda, niña, un gentil pensamiento al que un día te quiso contar

que la hacía suspirar.

un cuento. La princesa de Rubén Darío sale de noche “bajo el cielo y sobre el mar”, padre y madre del Lucero de Eminescu:

De mi esfera, a tu llamar, A duras penas vuelo, Mi madre es la profunda mar Y padre – el alto cielo.

Al igual que en Eminescu el Lucero pertenece a un mundo divino e inmortal frente a lo terrenal, la princesa de Darío es reprendida por el rey, su padre, no ya sólo por haber salido de noche “sin permiso

¿Puede, después de estas sencillas y modestas lecturas, sonarle extraño a un oído hispano el Luceafărul de Eminescu? Si ese oído gusta de su propia literatura, gusta de leer a Darío y Espronceda, desde luego que no. Al contrario, en la coincidencia debería encontrar más que razones para identificar en ese poema, el Luceafărul venido de Rumanía, un mismo espíritu poético universal, sin nacionalidad (Nicaragua, España, Francia, Inglaterra, Alemania, Rumanía… y porque me paro). Era esto, lector, lo que hoy quería mostrarte de Eminescu, terminando, una vez más, con la pregunta conativa: ¿a qué esperamos para leer sus poemas?

de papá”, sino por robar del cielo del Señor la estrella que, ahora, ha de devolver:

Y el rey clama: «¿No te he dicho que el azul no hay que cortar?. ¡Qué locura!, ¡Qué capricho!… El Señor se va a enojar». (…) Y el papá dice enojado:

ENTREVISTA CON ALBERTO MADRONA,

«Un castigo has de tener: vuelve al cielo y lo robado

JEFE DES ESTUDIOS

vas ahora a devolver».

INSTITUTO CERVANTES

Rubén Darío posee la influencia de simbolistas y parnasianos, y, a

de EVA DEFESES

su vez, del romanticismo tardío, elementos con los que juega creando un cuento de ritmo infantil recargado de exotismo. Sin embargo, Darío rehuyé el triste final de Eminescu y Espronceda, y hace descender al buen Jesús para que atestigüe que la estrella fue un regalo suyo para la princesa:

Alberto Madrona Fernández nació en Madrid, en 1971. Y así dice: «En mis campiñas esa rosa le ofrecí; son mis flores de las niñas que al soñar piensan en mí».

Es Doctor (Ph.D.) en Filología Románica por la Universidad Complutense de Madrid. Título de la tesis doctoral: Los niveles espaciales en la obra de Mihail Sadoveanu. Es

Licenciado en Filología Románica -

La similitud entre el Lucero de Eminescu visto en sueños por Cata-

Universidad Complutense de Madrid y tiene un Máster

lina, y el Jesús divino pensado en sueños por las niñas a las que regala estrellas, es palpable. Junto a ello, como no podía ser de otro

(M.A.) en Enseñanza del Español como Lengua Extranjera

modo, luce la separación como telón de fondo, acabando Rubén

– Universidad Antonio de Nebrija de Madrid. Actualmente es Jefe de Estudios del Instituto Cervantes de Tel Aviv,

Darío su poema:

Israel. Ha participado en conferencias internacionales de Margarita, está linda la mar, y el viento

carácter filologico Es el autor de varios libros, estudios y artículos en español y en rumano.

E.D. En 1994, al acabar los estudios de Filología Románica - Universidad Complutense de Madrid, empezaste una apasionante aventura cultural, social y lingüística que dura hasta el día de hoy: la enseñanza del español como lengua extranjera, ejercida en países varios como Rumanía, Islandia, Egipto y actualmente Israel. Como alumna tuya hace ya mucho tiempo sé que te dedicas a tus clases y a tus alumnos de todo corazón y con una energía y vitalidad únicas. Caro Alberto, ¿qué hay en tu trabajo de profesor que te da esta fuerza y este entusiasmo? A.M. Parece un tópico, y a lo mejor lo es, pero creo que lo principal es que te guste lo que hagas, y en mi caso es lo que sucede. Me gusta enseñar y adoro el contacto con la gente, en este caso, los estudiantes. Cuando llegué a Israel, hace ahora casi cinco años, lo hice como jefe de estudios del Instituto Cervantes en Tel Aviv, no tanto como profesor (aunque todavía ejerzo), y quizá se esperaba de mí que estuviera sentadito entre la mesa y el ordenador del despacho… pero puede más lo que comentaba del contacto con el público, y me encuentras fácilmente en la puerta del Instituto, charlando, saludando, preocupándome por alumnos a los que no doy clase personalmente, pero que me importan como si lo hiciera. Sí, definitivamente, el intercambio humano que se produce en el aula es único, y seguramente es más acentuado cuando eres un profesor en un país extranjero y lo que estás llevando al aula es tu lengua y cultura.

T E L

E.D. ¿Qué es lo que te hace volver a empezar en otro país? ¿Nunca has pensado en quedarte en un sólo lugar?

INSTITUTO CERVANTES

A.M. Yo salí bastante joven de España, apenas tenía 24 años, y me fui a Rumanía con un contrato de 10 meses… para acabar quedándome 6 años (y hablamos de la Rumanía de 1994, bastante más dura de la que un español se pueda encontrar ahora). Es como una droga: hay personas a las que se la ofrecen, la prueban, y deciden que no es para ellas, volviendo a su país de origen tras una experiencia en el extranjero; y otros nos enganchamos, como a cualquier vicio: tu casa, tu país están siempre ahí, al alcance de la mano; viajar, visitar, experimentar países extranjeros, no, y por eso aprovecho esta oportunidad que se me ofrece. También es cierto que sólo tengo … treintaitantos y no arrastro una familia con hijos conmigo. Quién sabe si dentro de unos años me canso de rodar y decido poner el huevo de nuevo en España. De momento, le sigo pagando al banco un pisito pequeño que me he comprado en el centro de Madrid, por si llega el momento. E.D. ¿Por qué te gustan tanto las personas?

A V I V

A.M. Es curioso, porque cuando era pequeño tenía muy pocos amigos. Prefería quedarme en casa leyendo antes que salir a jugar con gente. Durante mis años escolares fui una persona muy retraída, nunca destaqué como líder, digamos. Supongo que el cambio se produjo en la adolescencia. Desde que salí de España, y ya antes, he tenido la suerte de encontrarme con gente buena, generosa, que se ha portado muy bien conmigo; algunos dicen que eso es por mi carácter y por cómo me comporto yo… ¿qué fue antes, el huevo o la gallina?, no lo sé, la verdad. Como a mí me han facilitado tanto las cosas, intento dar lo mismo que yo he recibido, es de justicia. De hecho, sigo en contacto, postal, electrónico, telefónico con infinidad de gente que ha pasado por mi vida en estos últimos 15 o 20 años, y que no se ha ido, se ha quedado. La prueba eres tú misma. E.D. ¿Cuál es tu percepción sobre el interés de los israelíes por la lengua y la cultura española? Equipo del Instituto Cervantes Tel Aviv, Diciembre del 2008

A.M. Como se sabe, una gran parte de los judíos se divide en askenazís (provenientes de Centroeuropa) y sefardíes (provenientes de España que en hebreo se llama Sefarad). Tras la expulsión de 1492, los sefardíes se extendieron por diversas partes como el norte de África, las actuales Grecia y Turquía, pero conservaron la lengua que llevaron con ellos, el español del siglo XV, el judeoespañol. Es por ello que en una gran parte de la sociedad israelí subyace este vínculo con España, pues si bien son pocos los jóvenes que hablan este idioma, lo han oído a sus abuelos o padres. A otro nivel totalmente diferente, destacaría que son muchos los jóvenes que al terminar el servicio militar (que como se sabe en Israel es especialmente largo y duro) hacen un viaje de, llamémoslo así, desintoxicación, a Latinoamérica: buena comida, mucha cultura, precios accesibles, y el mismo idioma en todos los países. Después de pasar 8 ó 9 meses allí, estos jóvenes vuelven con una base lingüística relativamente buena. También, aunque en mucha menor medida que este fenómeno que acabo de explicar, habría que mencionar a los jóvenes israelíes que deciden estudiar determinadas carreras universitarias (o doctorados) en España: está muy cotizada la de arquitectura, por ejemplo. Como ves, más que de “cultura española”, habría que hablar de “cultura en español”, que es de alguna manera el eslogan del Instituto Cervantes, ya que para los israelíes tanto o más importante que España es Latinoamérica.

es también lo último. Obviamente, Almodóvar les vuelve locos, Enrique Iglesias, Rafael Nadal y todos los grandes astros de la Liga española que sigue con entusiasmo (más de una vez me ha sucedido ir a un bar, al peluquero, al súper y, al enterarse de que soy español, preguntarme por un determinado jugador, o partido importante… a mí, que a duras penas conozco a Maradona, más que nada por las veces que han confundido mi apellido con el suyo…). La música latina y las telenovelas son 2 vías de acercamiento a la lengua española entre los jóvenes. E.D. ¿Han logrado las telenovelas latinoamericanas crear una moda en Israel como en otros países? ¿Se escucha música latina?

A.M. Sí, las telenovelas han sido un fenómeno social impresionante, hasta el punto de que se ha creado el plural hebreo “telenovelot”. El canal Viva sigue emitiéndolas 24 horas al día, siempre en versión original con subtítulos. Al Instituto vienen muchas jóvenes a hacer el examen de nivel y nos encontramos con el problema de que al haber aprendido de las telenovelas hablan bastante bien, pero no saben leer ni escribir porque nunca han practicado estas destrezas. En cuanto a la música, se escucha la misma que circula internacionalmente. Curiosamente, hace unos meses vino a Tel Aviv el grupo vasco La oreja de Van Gogh, en un acto organizado por Casa Separad-España, y pensábamos que era algo muy español, que iba a haber muy poca gente. E.D. ¿Cuántos alumnos tiene el IC? Nuestra sorpresa fue mayúscula cuando vimos no sólo el número de fans que el grupo tiene, sino que se sabían y cantaban sus canciones. Es A.M. En general, en el Instituto no hablamos de número de alum- cierto que una parte del público era de origen latino, pero aun así, el nos, sino de número de matrículas (ya que un estudiante puede y, número de no hispanohablantes era también muy alto. de hecho así sucede, hacer más de un curso en un año académico). Es un Instituto pequeño en el marco de la red, con unas 800 matrículas anuales, lo que no está mal para las dimensiones israelíes. E.D. Aparte de la enseñanza de la lengua española el IC también organiza otras actividades culturales para difundir la cultura española E.D. ¿Hay enseñanza de español en el sistema escolar israelí? en Israel. ¿Cuáles son las más exitosas? A.M. Sí, pero desgraciadamente no está muy consolidada. De la enseñanza primaria no se tienen datos fiables, pues depende realmente de que los directores de las escuelas decidan dedicar alguna hora a la enseñanza del español. En secundaria, la cosa está algo más controlada, pero el español es siempre una asignatura optativa. En principio se da por hecho que todos estudian inglés; además, deben elegir una segunda lengua, que por ley es árabe o francés durante al menos dos años (para estos idiomas el Ministerio de Enseñanza tiene un presupuesto específico). Aparte, los directores disponen de una cantidad para asignaturas extra, y ahí es donde entra el español (u otras lenguas como el alemán o el italiano): es decir, que se imparta o no español en una escuela, depende gran medida de la postura de cada director. Me consta que la demanda es mucha y debo decir que desde el Ministerio la labor que llevan a cabo tanto la Inspectora de español, Dña. Beatriz Katz, como el conjunto de profesores, con los que frecuentemente colaboro, es de alabar. Como se dice en hebreo “kol hakavod”.

A.M. Como te comentaba antes, nosotros siempre hablamos de la “cultura en español”, no “cultura española”, ya que se colabora activamente con las embajadas latinoamericanas en la difusión del patrimonio cultural que nos une. Sería difícil decantarme por alguna de mayor éxito, ya que van dirigidas a públicos diferentes. Está claro que cuando hay un festival de cine en alguna cinemateca y el Instituto colabora, acude mucho público; en concreto hemos participado en el Festival de Cine Internacional, en el Festival de Cine Gay, en festivales con motivo del Día Internacional de la Mujer… así, que recuerde ahora mismo y que impliquen continuidad año tras año. Más minoritarias, pero con presencia de público joven, suelen ser las conferencias o charlas sobre medio ambiente, turismo sostenible, o arquitectura. También han formado parte de nuestro programa cultural grandes figuras de las letras israelíes como A. B. Yehoshúa o el magnífico Amos Oz, para cuya conferencia, recuerdo, tuvimos que cerrar el edificio, porque ya no cabía nadie más y la gente seguía agolpándose a la puerta del Instituto. En general, como hay una gran población hispana, suelen tener éxito las conferencias de escritores. Me vienen a la mente con especial cariño, pues paseé con ellos por Israel, las de Eduardo Mendoza, Rosa E.D. ¿Cuáles son las figuras españolas, pasadas o presentes que Montero y Manuel Rivas, por citar sólo algunos. Este último me pidió más se conocen en Israel? que buscáramos un lápiz de carpintero en Tel Aviv ya que, según parece, en cada país son diferentes y los colecciona… A.M. Israel es un país muy joven y, por lo tanto, lo más conocido

(de izq. a dcha.) Alberto Madrona, María Castro (administradora IC), Itzhak Navon (ex-presidente de Israel), Rosa Mª Moro (ex-directora de IC), en la Entrega del Premio Samuel Toledano, Jerusalén, 2008

pues si bien hay países (pienso, claro, en EE.UU.) donde la presencia de hispanos es muy alta, están mucho más concentrados en zonas. Por las dimensiones de Israel, encuentras hispanohablantes en cualquier ciudad. Países como México, Uruguay o Argentina han tenido y tienen grandes comunidades judías, muchos de cuyos miembros han hecho aliá (hacer aliá en hebreo significa literalmente “subir”, ya que emigrar a Israel conlleva “subir a la Jerusalén celeste”) a Israel. Cuando llegué al país, y así comienza mi comunicación, me quedé sorprendido ya que todos los profesores de español que me iban presentando (de enseñanza secundaria, de universidad, del Instituto) eran de lengua madre española… y son muchos los estudiantes que vienen al Cervantes a aprender español porque sus abuelos o padres son de origen latinoamericano. Hay radio en español y prensa en español, y no hablamos de una horita al día o de una gacetilla cualquiera. Hablando en general, existe una presencia de lo hispano, idea que intenté reflejar en la comunicación de ASELE.

E.D. Has escrito también una lectura graduada para niños, El secreto de la pirámide (Editorial Edinumen), que los ayuda a aprenE.D. Se celebra también un certamen literario juvenil en español, y der español gracias a la aventura fabulosa de unos adolescentes has sido uno de los miembros del jurado. ¿Qué es lo que más te ha españoles en Egipto. ¿Te ha gustado la postura de escritor? gustado de los cuentos de los jóvenes? A.M. Ya te comentaba que desde el Ministerio se trabaja duro y ahí tienes un nuevo ejemplo: el certamen empezó en 2006 y en 2009 celebramos la tercera edición, lo que no es fácil si se tiene en cuenta, como ya he dicho, que el español es una lengua optativa. Existen tres categorías (poesía, ensayo y cuento) y dividimos a los participantes en dos secciones: alumnos hebreohablantes y alumnos hispanohablantes. Los premios se entregan en el Instituto Cervantes, en el mes de diciembre, y para esa jornada se cuenta con la presencia del embajador de España y de embajadores o representantes de embajadas latinas. También hay que decir que en las dos últimas ediciones los premios (libros, diccionarios, atlas, etc) han sido generosamente donados por la embajada de España. Yo he tenido el honor de ser jurado en las tres ediciones y la verdad es que los chicos cada vez lo ponen más difícil por la calidad de los trabajos. Por la edad, hay muchos trabajos (en cuento y en poesía) que tratan del amor, bien de forma idealizada, bien mostrando sufrimiento y desgarro. En esta última edición ha habido también varios trabajos relacionados con Israel como país: chicos que admiten que a lo mejor no es el mejor del mundo pero que es el suyo, aunque haciéndose preguntas muy maduras. En fin, como participan alumnos de todo el país la temática es muy variada.

A.M. Sí, mucho. De hecho, si bien este librito lo escribí por casualidad, y agradezco a Edinumen la confianza que depositó en mí, es una faceta que me gustaría desarrollar más. Lo último que he publicado, también en la misma editorial, es un libro de gramática Diferencias de usos gramaticales entre el español y el rumano, nada que ver con el anterior, pero igualmente placentero de crear. Como te digo, ideas para llevar al papel no me faltan, pero sí el tiempo para hacerlo como se debe (o como yo creo que se debe). Me encantaría escribir una novela erótica, por ejemplo. Me parece un género difícil, porque fácilmente se puede caer en la vulgaridad o banalidad. Sexo sí, pero de calidad. E.D. Hay siempre anécdotas o situaciones raras que ocurren al ser un extranjero en un país. ¿Me podrías contar algo cómico que te haya pasado?

A.M. Pues fíjate, la primera que recuerdo sucedió en tu país, Rumanía. Acababa de llegar y una profesora del Liceo donde trabajaba me invitó a cenar. Me explicaron que cuando se iba a una casa lo normal era llevar flores… lo que no me explicaron era cuántas. En España normalmente se compra media docena o una docena… así que yo para quedar bien llevé un buen ramo con un número par de flores… ¿puedes explicar tú qué significa en tu cultura eso, un E.D. En el XIX Congreso Internacional ASELE (Universidad de Exnúmero par? tremadura) presentaste una comunicación cuyo nombre me ha intrigado “El profesor de español en Israel... ¿realmente en un país exE.D. Un funeral….flores para un funeral… tranjero?”. ¿Cuál es la conclusión de este artículo? A.M. Ya en Islandia, recién llegado, mi jefa de departamento me A.M. Habrás visto que a lo largo de este artículo cito constantemente dijo: “Mañana te invito a comer; antes de salir de casa te llamo para a la población latina que vive en Israel. Dentro de la red de Institutos que estés preparado”… y me llamó, pero a las 11.45, que en un Cervantes creo que el de Tel Aviv se encuentra en un medio único, cuarto de hora me recogía… ¡para comer!, cuando nosotros toma-

mos el café de media mañana. E.D. Has tenido oportunidad de visitar casi todo el país. ¿Cuál es el sitio que más te ha impactado y por qué? ¿Cuál me recomendarías? A.M. A ver, si nos movemos en los límites de lo que un extranjero puede ver en unos días de viaje está claro que lo que transmite Jerusalén, porque a todos nos transmite algo, es único, y hay que visitarla. Pero si uno tiene la oportunidad de vivir aquí por un tiempo yo te recomendaría visitar dos lugares opuestos y poco conocidos: por un lado, las ruinas de las ciudades nabateas del Neguev. Petra, en Jordania, fue la capital del imperio nabateo, pero crearon ciudades a lo largo de una extensa ruta comercial, parte de cuyas ruinas pueden visitarse en el sur de Israel, en pleno desierto. ¡Son fantásticas! Por otro lado, recomiendo vivamente una ruta por las llamadas sinagogas de Galilea. Lo mismo, hablamos de ruinas de sinagogas del siglo III, IV, aisladas muchas de ellas, que dan idea de lo que debió ser la vida de los judíos en aquellas épocas. También entra entre mis preferencias los mosaicos, absolutamente impactantes, de Zipori. E.D. Eran Eisen, un modelo israelí que hizo muchos trabajos para El Corte Inglés en España, me dijo en una entrevista que se sentía en casa en España, que los dos pueblos son de „sangre caliente“, de mucha chispa y diversión. ¿Sentiste algún choque cultural cuando llegaste a Israel? ¿Podrías hablar de algunas diferencias de modales desde el punto de vista de la vida social que hayas identificado en Israel? A.M. Obviamente me siento mucho cercano de la sociedad israelí que de muchas otras europeas: cualquier ciudad israelí de la costa recuerda fácilmente a las ciudades mediterráneas españolas, por el tipo de construcción, por la vegetación, por los gatos… pero sí creo que el choque cultural se produce. Hace unos días apareció en Haaretz un pequeño artículo muy divertido, tras la visita de Silvio Berlusconi en la que prácticamente había afirmado que las dos sociedades eran gemelas, titulado algo así como “Pero no somos Italia”. Aquí circula mucho la idea de que Israel es Europa, pero no es así. Choca que el país sea un gran zoco, en el que hay que regatear continuamente como en los países árabes, porque no existen precios fijos (¡no hay un solo alumno del IC que no pida descuento cuando conoce el precio del curso o que intente de alguna manera sacar algún beneficio!); choca que nadie sea capaz de hacer una cola: hace dos años pusieron números en las oficinas de correo y pensé: “Finalmente un poco de orden”… mi gozo en un pozo, con la típica impaciencia israelí la gente coge el número pero viendo que tiene que esperar se va a hacer sus cosas y cuando regresa se le ha pasado el turno, pero precisamente por eso quieren colarse; choca el modo tan agresivo y desordenado de conducir… desde mi punto de vista todo ello está relacionado (aunque esta es una teoría muy personal) con la cultura del fraierismo: antes muertos que fraierim a los ojos de los demás. En cambio, un aspecto muy positivo que encuentro en una sociedad, y que no existe en las nuestras, es la franqueza para decir lo bueno y lo malo: me han parado infinidad de veces por la calle para preguntarme dónde me he comprado el pantalón, o la chaqueta o la bolsa (lo que siempre halaga); y, a la inversa, te sueltan de un

Mijlalá Talpiot (Yaffo) con un grupo de estudiantes que preparaban la teudat ora'a (el certificado requerido para dar clase en enseñanza secundaria)

modo muy natural que el corte de pelo que te acabas de hacer te queda horrible (lo que a veces interpretamos como demasiado atrevimiento). E.D. Estás al final de tu aventura en Israel. ¿Qué has aprendido en el país? ¿Qué llevas de Israel en tu mochila (música, libros, etc) y en tu corazón? A.M. Guau. Me pides hacer balance de cinco años en cinco líneas. Pues mira, en primer lugar he aprendido mucho de judaísmo, de historia, de religión, de cultura judía, en general. Y es apasionante, especialmente siendo cristiano, habiendo vivido en un país ortodoxo, como Rumanía, en otro reformado, como Islandia, y en uno musulmán (con una respetable minoría copta), como Egipto. Realmente, estos años en Israel han sido un regalo para mi espíritu desde este punto de vista. Algo más mundano… a ver, a ver, obviamente la literatura a la que puedo acceder es la que está traducida al español (poca) al inglés o al francés (más). Me encantó Homesick, de Eshkol Nevo y ahora estoy leyendo, recién traducidito, The House of Rajani de Alon Hilu. También me gusta mucho Amos Oz, del que se ha traducido prácticamente todo, y una autora a la que recomiendo vivamente es Batya Gur, no tanto por la calidad de sus obras, sino porque escribe novelas policíacas pero con gran contenido social, histórico, y un extranjero aprende muchas cosas de la historia de Israel a través de ellos. En cuanto a música, sin duda me quedo con la insuperable voz de Rita, y con lo que hace Idan Raichel. De entre las últimas películas israelíes, me impactó El limonero y La banda nos visita (creo que estos son los títulos en español). E.D. Querido profesor, gracias por haber tenido tiempo, una vez más, de responder al interrogatorio de una antigua alumna suya.

M A R C E L L A

Mis trabajos llenos de color utilizan pegatinas, cortes hechos a mano, fotografías de flores y papeles pintados en conjunto con mi proceso de pintura. El punto de partida de mi trabajo es la estrategia que artistas Cubistas engendraron del “collage”. Mis "collages" exploran las posibilidades que ofrecen la práctica de la pintura de hoy; es un proceso de apropiación y de revisión de la imaginería visual y de la historia del arte en sí mismo para crear un diálogo entre dos idiomas y dos mundos, entre el arte de baja y alta, así como el contraste entre lo orgánico y lo geométrico. Estoy interesada en la organización cromática de la arte geométrica, pero con libertad de tomar las imágenes que viene de mundos diversos. El patrón rítmico de la mezcla de pintura y collages juega con las ideas de la belleza y decoración, sacadas de realidades diferentes para producir ambivalencias y ambigüedades en un lugar de representación hecho con rigor conceptual y la disciplina constructivista. A través de esta diversidad de prácticas y la multiplicidad de fuentes, quiero explorar todo el ámbito de las artes visuales en todos los diferentes medios de expresión.

Oguata

S A V A G E T

M A D E I R A

My colourful multi-layered works use stickers, hand made cuts, wallpapers and flowers photographs into my painting process. The starting point of my work is the strategy that Cubist artists engendered from collage. The collages explores the possibilities of today’s painting practice, it is a process of constant appropriation and review of the visual imaginary and history of art itself to create a dialogue between two languages and two worlds, between low and high art, as well as the organic and the geometrical.

I am interested in chromatic organization with structure of geometric art but with freedom of the imagery taken from diverse worlds. The rhythmic patterning of mix painting and collages plays on ideas of beauty from different realities to produce ambivalences and ambiguities in a representational place assembled with conceptual rigor and constructivist discipline. Through this diversity of practice and multiplicity of sources, I want to explore the entire realm of visual art in all different means of expression.

A R T I S T I C

S T A T E M E N T

Siegfried Stiller (arriba), Romeo Niram, Ioana Geier (Directora de las Galerías Ro-Ge Art, Augsburgo, Alemania) y Bogdan Ater (izq. a dcha., abajo), en Espacio Niram, Madrid.

Hace años que Siegfried Stiller, rompedor y beligerante pintor alemán reconocido en Europa, logró que su nombre se identificara inconfundiblemente con la rebeldía benigna por un mundo con menos desigualdades. Fiel a su estilo, a su técnica pictórica peculiar, Siegfried Stiller, presentó en Espacio Niram de Madrid la exposición Kunst ist frei. Nos revela su deseo más íntimo acerca de su obra: “esperanza, quiero transmitir esperanza”. Stiller invita al observador a tomar posición en contra de las discriminaciones, la pobreza, las injusticias.

KUNST IST FREI - EL ARTE ES LIBRE “Libertad, sin opresiones políticas, religiosas, de género o de cualquier otro tipo.” F.B. Siegfried Stiller no pinta según las normas del manual sino que pinta su vida y sus experiencias. Stiller: Como estudiante andaba con mi mochila y con las cosas de pin-

ENTREVISTA CON EL ARTISTA ALEMAN SIEGFRIED STILLER

tar, con las pinturas y los pinceles y decía: “yo soy un Mahler”. No Mahler el músico (ríe), sino el pintor. Para mi fue muy claro de pequeño que quería estudiar y aprender a ser pintor. Ser pintor es también renunciar a lo aprendido.

F.B. ¿Cómo llegó en un momento determinado, a pintar su vida? Stiller: Después de los estudios de pintura (bellas artes) me fue muy claro que quería decir algo a los hombres. Y en el principio, los primeros

Por FABIANNI BELEMUSKI

15-20 años fui muy influenciado por la política. En el Berlín de esos años ese era el aire que se respiraba entre los jóvenes: el de la oposición a la política que llevó a Alemania a la separación. Mediante la pintura intenté dar a conocer mi opinión a la gente. Las connotaciones eran el rechazo total de la guerra. Las personas tienen que cambiar su modo de vivir (visa-vis de la guerra de Yugoslavia). Tienen que tomar conciencia y establecer una posición. Ese era mi pensamiento y aquellas eran las influencias evidentes. Más tarde mi pintura sufrió una transformación y me orienté hacía otros temas. Quería enseñar que lo más importante es el alma.

F.B. De su época política, ¿qué obras reflejan mejor su pensamiento opositor a la guerra de aquel entonces? Stiller: Las mujeres en negro. Ellas expresan del mejor modo sus sentimientos. Son a la vez mujeres que huyen. Yo había dicho: pinto y no pongo nombre. A través de lo que pinto, el mensaje se hace comprensible. Lo que se ve lo dice todo. Esto fue hasta el año 1994. En la época de Siegfried Stiller, Beobachten

los años ‘60, en el ’68 la joven generación cambió muchísimo y se dis-

tanció enormemente del pensamiento (nazi) de los padres. Nuestras

visión más amplia, comprendemos que las doctrinas ya no son tan

ideas como estudiantes eran: no nos interesan el pasado ni las ense-

necesarias.

ñanzas de los profesores. Abandonamos el pasado. En el arte las influencias fueron enormes. Compartimos la política de Willy Brandt por la cual el hombre es libre. Libertad, sin opresiones políticas, religiosas, de género o de cualquier otro tipo. Ya no respeta-

F.B. Observando sus obras no contemplo la felicidad pintada, es más,

invade

sentimiento

desgarrador.

Veo luchas, dolor…

mos las convenciones. Mi vida ha sido espectacular. Stiller: Estoy pensando que todavía no admitimos que la mujer y el F.B. ¿Pinta desde el principio utilizando sus características técnicas: café, vino, sangre? Stiller: Si, también lo intenté con hierba, té, cebolla, tampones usados, arcilla. Tres elementos persistieron a lo largo de mi evolución: el café, el vino rojo (no agrieta la tela) y la sangre (es el color más bonito).

hombre son iguales. Cada uno puede ser visto y entendido del mismo modo. No es posible que en África tanta gente muera de hambre mientras América y Europa están creando distancias infranqueables con el mundo pobre. Tenemos que vivir en el buen entendimiento, no como en el comunismo, uniformes, sino libres, cada uno según sus deseos, sus preferencias. A causa del hecho que no puedo cambiar nada, tomé posición en la tela. Yo expreso mi descontento acer-

F.B. ¿La sangre siempre tiene el mismo color? Stiller: Siempre tiene otro color. Cambia de un día para otro. Una parte de los temas abordados son la sexualidad y las mujeres. Mujeres poderosas. Independientes. Exitosas en los negocios. Tomo a la mujer, la pego a la pared y le dibujo el contorno con el pincel. Doy my cuerpo y mi sangre por mis obras. Ellas tienen una personalidad dominante, de ganadores.

ca del sufrimiento y la desigualdad en el mundo. Creo que aparte de esta tristeza que manifiestan mis cuadros, también se puede observar la esperanza. Me gusta creer que me interpretan a partir de una doble visión: tristeza y desarraigo, pero definitivamente esperanza, desánimo y dolor, pero anhelo por la posibilidad real de una mejora. Y si no he conseguido transmitir esto, significa que me queda trabajo por hacer. Porque eso es lo que quiero decir, que hay esperanza.

F.B. Al empezar una nueva obra ¿tiene muy clara la idea o el F.B. En sus principios ¿a quién apreciaba y a quién repudiaba? Stiller: Entonces no tenía criterio. Pensaba que todos eran buenos, todos los que exponían. Un poco más tarde, diez años después ya no me fijaba en nadie, para definir mi estilo. Para mi no hay malos pintores. Cada uno tiene su personalidad, que se refleja en los cuadros, los pintores no compiten entre ellos. Me gusta Picasso, pero

cuadro “se está creando” en el tiempo? Stiller: Me quedo durante horas delante de la tela en blanco, delante de un cuadro que se me descubre. Medito acerca de la temática. Tengo el esquema en la mente, en un noventa por ciento. Puedo pintar cinco cuadros simultáneamente y se exactamente que estoy haciendo en cada uno de ellos.

no tengo preferidos. F.B. Lo digo porque algunos artistas hablan de una revelación F.B. Sus obras abarcan muchas referencias a la religión, a las creencias. ¿Qué piensa de la religión y sus mitos? ¿Quién es Dios? Stiller: Soy un absoluto ateo. El pintor es Dios. Mis obras son mi religión. Los principios generales de las religiones, los válidos para todo el mundo, los comparto y además me manifiesto. Dios es una creación de los hombres, no al revés. Occidente reconstituye la

del cuadro, que se manifiesta poco a poco. Algunos parten de un punto, una línea… Stiller: No, yo tengo la visión. Desde hace dos años, cuando volví con fuerza, he cambiado mi método de trabajo. Antes no sabía como sería la obra final. Y ahora estoy sorprendido de que puedo hacerlo. Es sorprendente incluso para mí, estar así, mirando la tela y conseguir pintarlo con la mente…

temática de las antiguas religiones de Mesopotamia, de Egipto. En mi pintura pueden observarse elementos de esta proveniencia. El judaísmo, el cristianismo y el islam – monoteísmos – son buenos en la medida en la que predican esos principios que antes recordaba. Todas las religiones son la misma cosa, solo se desprecian mutuamente. En mi opinión cada religión promete libertad y salvación a su restringido grupo de clientes. Por eso hay conflictos entre las confesiones. Nosotros vivimos en el tercer milenio y tenemos una

F.B. ¿Cuáles son ahora sus proyectos? ¿Cuál será el siguiente destino para exponer? Stiller: Ahora trabajo por módulos. Dos a la vez. Quiero traer algo nuevo. Estoy pensando en cómo transformar las interacciones entre pueblos y transponerlos en cuadros. Algo así espero exponer en Paris y Pekín, el año siguiente. Pero no me preocupo demasiado por el futuro. Yo sólo quiero pintar.

E.D. You studied Art History at the University of Tel Aviv. Why did you choose Photography and when did you discover the magic of the photographic art?

N.S. I was already a student when my boyfriend, Sharon, bought me a digital camera for our fifth anniversary. I started to take my camera almost everywhere I went, catching things that seemed to me interesting enough, without directing or planning ahead. Soon, I fell in love with this occupation and began taking basic photography classes, honestly I have never imagined this would turn out to be my dream…

E.D. Your photographies are glimpses of reality. What do you take in consideration when you shoot a picture?

N.S. The technical aspect is secondary to me. Firstly, I concentrate on the topic, the original situation. I love a theme that conceals a story, while it aims at something I can relate to. Clearly I make sure there is proper lighting, and I choose to place the object in the most interesting angle possible. The tendency is of course interesting colors that attract the eye.

INTERVIEW WITH THE PHOTOGRAPHER NATALIE SCHOR

E.D. You grew up in a family that values art and culture, surrounded by beautiful art objects. Do you think that this has forged in a way your path in life?

N.S. No doubt about it. I grew up in a family that loves and respects literature, music, and fine arts. My father is an art collector and my mother has a gifted talent when it comes to designing and drawing. Art books on the shelf and paintings on the walls drove me to love and curiosity. I tried my hand in several areas (guitar, poetry, and drawing) and among all these, photography

by EVA DEFESES

suddenly became the most dominant and appealing to me.

E.D. Do you prefer working with people you know or just with complete strangers in the street?

N.S. As I mentioned, I do prefer the reality that surprises me (which means, Quick Profile

Age: 26, Studies: Art History and Theater

to be somehow involved with people you do not know… snap shots etc.) Of course I'd love to photograph people who are close to me, whom I can share my vision with. But, in general I am a very easy person to get along

Favourite Books: The Little Prince, The Time Traveler's Wife, This Craft of

with and completely open to new ideas and new people.

Verse, The Song of Troy, Mr. Vertigo, The Red Tent and many more…

Favourite Artists: Renne Magritte, Joan Miro, Reuven Rubin, Baruch

E.D. Your photographies always have titles. Do you think the titles help the

Elron, Corneliu Baba, Henri Cartier-Bresson, Richard Avedon, Helln

viewer understand your own feelings towards the photography?

Levitt, Chema Madoz, Dorothea Lange.

Favourite Music: Classic music, Queen, Chris Cornell, Leonard Cohen, Travis, The Pretenders, Amy Winehouse…

N.S. Yes. Although I agree some photos don't need titles. If you look at a photo called "Untitled", you can have a personal interpretation, or… the photo simply speaks for itself. Nevertheless, just like in a painting, the artist

Favourite Movies: Pulp Fiction, Kill Bill, The Prince's Bride, The Godfather, Edward Scissorhands, The Shawshank Redemption, Grease, Before Sunset/ Before Sunrise

feels the need to make a statement, to pass on a feeling, an opinion, or an idea. My perception is: a title can help you "see" better and it can equally

“Robert Frank (such a wonderful photographer) said: "When people look at my pictures I want them to feel the way they do when they want to read a line of a poem twice…" if I could reach that, nothing can be more fulfilling.”

“tribute to magritte”

“no longer a saint”

PHOTOGRAPHY INCLUDED IN THE INTERNATIONAL GROUP EXHIBITION ETERNAL EVE, TEL-AVIV JAFFO MUSEUM, CURATOR ZINA BERCOVICI 26

destroy...However, I still prefer a title.

them. So much experiences, pain, joy, loss. Something you can see in every wrinkle, every look, and it touches my heart in a way I

E.D. Let’s take:”Life as a Metaphor” for instance. The title gives us

can't describe. These two extremes are supposedly not related, but

a clue towards the meaning of the photo. Can you offer more insight

they are...

on this specific title / picture? E. D. “Sleeping birds” is an obvious allusion to Mihai Eminescu’s N.S. It's a daily scene in a public place. The characters’ position can

poem. Do you find inspiration in his poetry?

perhaps indicate their importance, or status in life. I saw humor but also sadness. The attitude of the characters, lost in a surreal

N.S. When I was a child, my grandmothers used to put me in bed

setting… metal sky, earth made of stones, and the people trapped in

and sing this song to me. They knew many Mihai Eminescu’s po-

between. Lighting also has an important role, and it creates a sepa-

ems by heart. This is why the title came to me quite naturally. If I

ration between the characters. Many titles ran across my mind, but

look at a photo I have just taken and it may suggest a name related

I finally chose this one, which directs you to a deeper observation,

to a poem, well, it turns out to be a very satisfying moment for me.

and can be understood in several ways.

Robert Frank (Such a wonderful photographer) said: "When people look at my pictures I want them to feel the way they do when they

E.D. Your photographies are surrounded by a melancholic air, they

want to read a line of a poem twice…" if I could reach that, nothing

seem to bring together 2 separate worlds: one of innocence and

can be more fulfilling.

childhood and the other one of bitterness of a somewhat regretful adulthood. As a young, emerging artist do you find yourself in the

E.D. “Dialogue of the deaf” is another well-chosen title, full of

middle of these 2 worlds?

subtle irony. Thinking about this picture, do you believe your artwork should express something, have an objective or do you just

N.S. On the one hand I still feel sometimes as a child even though I

value art for art’s sake, only for aesthetic principles?

am almost 27. I feel some of my photos come from a very naive place. On the other hand, I am very connected to the seriousness of

N.S. This photo reflects a situation that exists in Israel. I won't go

older people, because I find it very real. There is a whole life behind

into politics, but there is a feeling of irony and disappointment implied.

“Sleeping Birds”

“childhood memories”

“life as a metaphor”

“who is there”

“dialogue of the deaf”

I chose that name because I couldn’t think of anything else to

E.D. What are your favourite artists (not only photographers)?

symbolize the situation. Two completely different worlds, yet they suddenly appear before you for one moment, something

N.S. So many! But here are some of the most prominent of them who

you don't see every day. My intention is to give a photo a few

receive my highest appreciation:

layers, I wouldn't want it to be just a "nice picture" to look at. Even when I photograph still life, I try to give a sense of depth, and I wish I had always succeeded in it…

E.D. Some of your photographies seem to disclose a pictorial approach (Sleeping birds, Tribute to Magritte). Do you take interest in other art forms, like painting for instance?

In painting: Renne Magritte, Joan Miro (I simply adore Surrealism) Reuven Rubin (his paintings are literally pure serenity), Baruch Elron (who was a friend of the family), and Corneliu Baba (I find his portraits excellent!). In photography, it is extremely difficult for me to say, since I love so many. I noticed I am mostly attracted by (how not surprising) daily street scenes, and photos in black and white. Some of my favorites are

N.S. The painting domain is no stranger to me. I do try to render my photos a rich pictorial language. In the university, I

Henri Cartier-Bresson, Richard Avedon, Helen Levitt, Chema Madoz and Dorothea Lange. I also love photo-journalism very much!

learned about different streams in art, to analyze works of art, the laws of perspective, light and shadow and composition. Somehow, I may instinctively translate this knowledge into my photos.

E.D. Thank you.

“the old city”

SCULPTURE Art Around the Globe

BY THE Photography by George Roca

SEA

EXHIBITION IN SYDNEY, AUSTRALIA BY THE AUSTRALIAN ARTIST GREG JOHNS 32

Marcella Savaget Madeira: Chrysanthos

Please introduce yourself.

M.S.M. I am an artist who lives and works in Amsterdam. In 2004, I graduated in Social Communication by PontifĂcia Universidade CatĂłlica (PUC) in Rio in 2003. I also studied painting at Visual Arts School in Parque Lage, RJ. In 2005, I moved to Barcelona in order to follow a MBA and in 2007 I arrived in Amsterdam. Now I am totally committed

INTERVIEW WITH BRAZILIAN ARTIST

to my art, my works are part of several private collections around the world and I frequently take part in expositions in Brazil and in the Netherlands.

Why did you come specifically to Holland ?

M.S.M. My husband and I were already in Europe, in wonderful Barce-

MARCELLA SAVAGET MADEIRA

lona for two years. I love that city, it reminds me of Rio â&#x20AC;&#x201C; but with a European flavour. It was a very rich experience for me because life in Europe was very different to what I was used to in Brazil. After two years in Barcelona, we had both finished our MBAâ&#x20AC;&#x2122;s and I was stuck in a job which I didnâ&#x20AC;&#x2122;t like. I was dreaming of living somewhere else. My husband coincidentally received a work proposal in the Netherlands and

By ANITA

I thought it could be an excellent place for my life as an artist. We arrived here in a very joyous mood, and with our spirits open for a new â&#x20AC;&#x153;worldâ&#x20AC;? that would be welcoming us.

How was your beginning in Amsterdam ?

M.S.M. As soon as I arrived here I decided to focus all my energy in becoming the artist that I have always wished to be. My previous experiences in multinational had taught me that discipline plus effort are one of the fundamental recipes to reach your goals. Today I am a fulltime dedicated artist. I have already taken part in four important expositions and the next one is next weekend in De Pijp. I believe I am the only foreigner who is taking part in it and despite not having my atelier in de Pijp (south of Amsterdam) I was invited by the organizer of the event. Courtesy: greetingsfromholland.blogspot.com

And what do you like the most in Amsterdam ?

M.S.M. This is one of the most beautiful cities in the world, with its canals, small streets and stunning architecture. It has the charms of a small village where you can cross all the areas with your bike. At the same time it is truly international, with people from all parts of the Marcella Madeira is a Brazilian artist born in Rio de Janeiro in 1981. She works and lives in Amster-

world. There is a lot of freedom, from drug consumption to paid sex, everyone goes ahead with his/her projects – as much as you do not disturb the others.

dam since 2007. She graduated in Social Communication in 2004 and from 2003 to 2005 she studied painting in the School of Visual Arts Parque Lage, in the Rio de Janeiro.

I also love the fact that you are so central in Europe. We travel around Europe as much as we can afford it because when we go back to our lives in Brazil it is much more complicated. We also love welcoming friends in Amsterdam and my husband loves cooking for them – very

While she reveals a bold mixture of influences, her

gezellig.

canvases have an unquestionable Brazilian flavour, the vibrant use of colours with the organic shapes create works that are as much playful and free as

Anything you dislike about your life in the Netherlands ?

they are geometric and rhythmic.

M.S.M. The cold Dutch winter, with short and grey days. And I miss the good Brazilian food In earlier works, her paintings showed a result of her exploration of the various possibilities of line as

very much. For the rest I love living here.

the essential element of a painting. By accentuating fine paint over canvas, skin over skin, dermis over

Cultural shock ?

dermis, she has created her own work method without brushes and using physical movements to distribute paint across the canvas. The juxtaposed

M.S.M. As soon as I started to experience the Dutch winter: enormously cold and at 4

geometrical lines on my canvas are irregular, unde-

o’clock in the afternoon it is already dark ! Tough. It rains absurdly and like a typical carioca

fined and sometimes intricate. The stripes strive for

girl (Rio native) I hate rain ! But I have to say that I got surprised with the Dutch attitude:

a magical moment where they assume their own significance, clashing with one another, crossing

they are very polite. The Catalans (native of Barcelona) are not the most polite in the world. And I have to confess that I was already getting used to their rude treatment towards me.

barriers and escaping the limits of perception.

Therefore it was refreshing to be exposed to the Dutch behaviour. For example: during my Recently, she has incorporated everyday objects such as stickers, wallpapers and hand made cuts

first day in Amsterdam I got completely lost and asked a woman for directions. She had no

into her painting process to create a dialogue be-

clue about the address I was asking for so she called her husband and gave her cell phone to

tween two languages and two worlds, between low

me in order to talk to him. Another example: the second day I found a shop with canvases in

and high art, as well as the organic and the geomet-

promotion and decided to buy 5 big ones for a wonderful price. I forgot I didn’t have a car to

rical.

take them home. I decided to put everything on the top of my head. EVERYBODY was look-

In this new series, she likes to embrace the low art

ing at me on the streets, it was very windy but I decided to keep walking even with trembling

influences and balance them with the high-minded

legs. And then a Dutch lady approached me and offered some help – which I denied. She

contemporary art. The floral motives and colorful decorative patterns refer to sources as diverse as fashion

textiles,

pop

art,

baroque,

folk

art

and the exuberance of nature

noticed it was a sort of “Mission: Impossible” for such a small girl like me therefore… she grabbed 3 of the canvases puts them on her head and follows me home. These moments... I have never forgotten ! There are people that say Dutch people are blunt – that is not my impression. I do believe that everything works according to how you see the world. I always try

Marcella Madeira about her painting; "In general I like to use flowers because they bring with them all

to see the good side of people.

of their history of symbolism, fragility, sensuality, beauty and a mysterious allure. Through this diver-

What have you learned about yourself after all these last years living outside of Brazil ?

sity of practice and multiplicity of sources, I want to explore the entire realm of visual art in all different means of expression".

M.S.M. I believe everyday brings you a lesson – that is the wonder of living abroad. When you leave your nest, your country, you definitely leave your comfort zone. Living outside of your culture you start to analyze all the nuances of your cultural background, the good and bad aspects. This is excellent for your self knowledge. I always tell to people wishing to live abroad to stop comparing your “home” to your new country. You should also be open for new experiences: new foods and doing things you had never imagined before. Of course it is not easy but it is worth while – I guarantee it !

Marcella Savaget Madeira: Jail Break

Mai mult decât istoria ne pot surprinde uneori oamenii care o fac şi o trăiesc. Rămânem uneori de-a dreptul uimiŃi că generaŃii din epoci diferite se mai pot întâlni la modul concret şi că pot comunica direct. Printre mulŃii artişti plastici ai României contemporane se numără o doamnă a picturii interbelice şi postbelice care a împlinit pe 22 decembrie 2009 venerabila vârstă de 101 an. Medi Wechsler Dinu, ultima supravieŃuitoare a unei generaŃii strălucite de oameni de cultură a fost până acum câŃiva ani aproape necunoscută, la fel ca şi opera ei căreia, având privilegiul să o cercetez îndeaproape, i-am putut constata vastitatea, valoarea şi unicitatea. O nedreptăŃită a istoriei, o pribeagă mult timp, din copilărie şi până spre deplina maturitate când, în fine, şi-a putut afla un loc unde să trăiască şi să lucreze, Medi Wechsler Dinu ar putea constitui nu doar un model artistic, dar şi un model de demnitate şi de umanitate în tot felul de vremuri, de prea puŃine ori faste creaŃiei şi unei vieŃi normale. Fiindcă o cunosc îndeaproape pe artistă, îmi este imposibil să scriu despre opera ei, separând-o vreo clipă de omul exemplar care este pictoriŃa însăşi, chiar şi acum la vârsta unei senectuŃi înŃelepte, împăcate cu sine, îndelung răbdătoare şi pline de înŃelegere şi compasiune faŃă de semeni. Mai presus decât orice, Medi Wechsler Dinu iubeşte oamenii, chiar şi pe cei care i-au pricinuit suferinŃe. Nu şi-a pierdut umorul. Dimpotrivă, şi l-a cultivat. Are în spate o genealogie fabuloasă, plină de adevărate personaje de roman, de la străbunici, bunici şi părinŃi, până la cel ce i-a fost partener de viaŃă: gazetarul Gheorghe Dinu sau poetul avangardist de mare talent Ştefan Roll. Artista s-a format şi a trăit într-o atmosferă de intensă de Luiza BARCAN emulaŃie culturală. Pe lângă faptul de a fi fost contemporana marilor noştri artişti şi scriitori interbelici, a cunoscut mişcarea de avangardă şi pe exponenŃii ei, fără a se fi lăsat însă vreodată ispitită de altceva decât spiritul clasic ce o defineşte şi ca om şi ca pictoriŃă. A vrut să devină arhitect. Nu sa putut, fiindcă n-avea abilităŃi pentru matematică. Drept pentru care s-a înscris la belle arte, ca studentă a marilor profesori Jean Al. Steriadi, Strâmbulescu şi Francisc Reiner, urmând în paralel şi cursurile de matematici ale lui Dan Barbilian (poetul Ion Barbu). A frecventat, de asemenea, cursurile lui Nae Ionescu, despre care mărturiseşte că era un om fermecător, un spirit viu şi cuceritor. Steriadi o considera cea mai talentată studentă a sa. Orgoliul n-a fost însă niciodată trăsătura forte a lui Medi Wechsler Dinu. A avut întotdeauna marea disponibilitate de a se încânta de izbânzile artistice ale altora, pe sine punându-se într-un con de umbră. Dragostea pentru oameni se regăseşte în toate genurile şi tehnicile cultivate de-a lungul timpului de artistă. La vârsta primei tinereŃi a făcut mult studiu de atelier, folosindu-se de model. Medi Wechsler Dinu: Golful Balcic, desen, Muzeul de Arta, Constanta Toate studiile ei se remarcă prin forŃă a desenului şi ştiinŃă a compoziŃiei. Dar a lucrat şi portrete de prieteni, rude sau oameni celebri ai vremii. De la crochiuri şi schiŃe fugare, până la pânze în ulei, portretele şi autoportretele ei se remarcă printr-un fin simŃ al observaŃiei, dar şi prin deplina stăpânire a mijloacelor artistice. Traiectoria artistică, ba chiar şi propria sa biografie, cunosc o întorsătură definitivă la întâlnirea cu Balcicul. SpaŃiul exotic al Coastei de Argint acŃionează magic asupra viziunii lui Medi Wechsler. Nu se mai poate desprinde de loc. Pictează cât Ńine sezonul cald, timp de cinci ani (1934 – 1939), în acel tărâm pitoresc, oriental, scăldat într-o lumină unică, alături de artiştii noştri interbelici cu mult mai cunoscuŃi: Tonitza, Şirato Steriadi, Lucian Grigorescu,

O CONTEMPORANA INTERBELICA MEDI WECHSLER DINU

Medi Wechsler Dinu: Autoportret, Muzeul de Arta, Constanta

Iser, Mutzner şi mulŃi alŃii. Leagă prietenie cu familia primarului providenŃial al Balcicului de atunci, Octavian Moşescu. De pe terasa casei acestuia contemplă şi pictează marea şi portul. Cel mai mult însă o impresionează la Balcic oamenii, mai ales cei sărmani şi umili, pescarii, negustorii tătari şi turci, femeile şi copii lor pe care îi pictează adesea cu o dragoste aparte. Îşi petrece dimineŃile în celebra cafenea a lui Mamut, de unde pescarii pleacă în zori să-şi întindă năvoadele. Atmosfera acelor locuri devenite astăzi istorie se păstrează intactă în lucrările de tinereŃe ale lui Medi Wechsler. CompoziŃiile ei de la Balcic, opere de artă şi documente de epocă, uleiuri, acuarele sau desene nu sunt cu nimic mai prejos decât cele demult cunoscute şi tezaurizate în muzeele noastre de artă modernă. Încă din această etapă de creaŃie se poate lesne distinge că artista nu merge pe căi bătătorite. Are atât o viziune a ei, plină de gingăşie, candoare, înŃelegere pentru spiritul locului şi pentru natura umană, cât şi un stil de a picta în care se poate observa căutarea febrilă, dorinŃa de a

Medi Wechsler Dinu: La Cafeneaua din Balcic, acuarela, Muzeul de Arta, Constanta

surprinde clipa efemeră, dar şi eterna nemulŃumire de sine. Chiar şi peisajele, nu doar portretele de oameni, sunt un fel de instantanee. Suportul pictural înregistrează în general fragmente, detalii capabile să evoce întregul. Nu de puŃine ori lucrările ei de la Balcic par neterminate. Studiindu-le atent am putut constata că ele sunt special lăsate aşa, cât a durat clipa de trăire ori cât a putut desprinde ochiul din strânsoarea unui moment trecător. În aceeaşi epocă senină, prolifică în toate planurile, dar şi de dulce visare, Medi Wechsler face o lungă călătorie în Grecia împreună cu prietena ei, pictoriŃa Victoria Constantinescu. În acel an, 1937, ele străbat distanŃe mari în Grecia continentală şi pe insule, lucrând intens la Volos, Patras, Olympia, Atena, Skiatos, Mikonos, Santorini. Victoria Constantinescu îşi necăjeşte constant prietena spunându-i: „Medi, tu nu faci Grecia, tu faci tot Balcicul”. Se întoarce în Ńară profund nemulŃumită de producŃia artistică din Elada. Nu-şi arată lucrările, dar, din fericire, nici nu le distruge. Am avut privilegiul să le descopăr eu, acum, după mai

Medi Wechsler Dinu: Autoportret, Muzeul de Arta, Constanta

Medi Wechsler Dinu: Portret de Fata Tataroaica, desen, Muzeul de Arta, Constanta

bine de 70 de ani, ticsite în mape şi caiete de schiŃe. Sunt, în majoritate, cu excepŃia câtorva remarcabile peisaje greceşti, desene şi crochiuri de un rafinament desăvârşit, ce ar putea îmbogăŃi patrimoniul oricărui muzeu de artă modernă din lume. O afirm fără reŃinere. Aceste lucrări de mici dimensiuni ce definesc atât de bine spiritul artistei se adresează ochiului exersat, unei categorii de privitori ultracultivate, nicidecum unor amatori de artă mai puŃin instruiŃi. Ele sunt un bun exemplu al modului în care cultura, alături de talentul înnăscut al unui artist, pot conduce la naşterea unei opere perene. În 1940 porŃile coloniei artistice de la Balcic se închid definitiv artiştilor români. Medi Wechsler îşi consumă aici nu doar o parte a marilor sale resurse de sensibilitate artistică, dar şi o romantică poveste de dragoste cu mezinul familiei Brauner, Teodor, fratele lui Victor Brauner. Tot la Balcic avea să-l cunoască pe viitorul ei partener de viaŃă: poetul avangardist Ştefan Roll. Izgonirea din acest Paradis terestru nu e singura nenorocire care i se întâmplă artistei. Urmează nefasta perioadă a persecutării evreilor când spaimei de deportare i se adaugă interdicŃia de a expune. Artista se refugiază într-un refuz vehement de a mai lucra. Îndeplineşte pentru o perioadă scurtă funcŃia de profesor de desen la o şcoală pentru copiii evrei din Bucureşti. Dorul de Balcic şi de atmosfera sudului se mai alină în anii 1947, 1948 când Medi Wechsler pictează în vechea Mangalie pe care astăzi o mai putem cunoaşte, fragmentar desigur, din fotografiile de epocă şi din uleiurile lui Medi Wechsler. Sunt şi acestea, la rândul lor, lucrări de mare forŃă artistică ce valorifică experienŃa studiului după natură exersat îndelung la Balcic. Treptat, Medi Wechsler Dinu îşi găseşte propriul drum în artă. Genul spre care o conduc toate resursele ei interioare este acuarela, tehnica asupra căreia nu se mai poate reveni. Din anii 50 şi până spre sfârşitul deceniului opt, de când datează ultimele ei lucrări, Medi Wechsler Dinu lucrează aproape exclusiv acuarelă. Timp de trei decenii artista călătoreşte în Ńară şi chiar peste graniŃe, în Italia, FranŃa şi Bulgaria. Pictează şi desenează peste tot. Interesul ei faŃă de peisaj, chiar şi faŃă de cel urban, dar şi pentru portret, rămâne acelaşi. Deceniul opt, ultimul când Medi Wechler Dinu mai călătoreşte, îndeosebi în Dobrogea, şi când mai lucrează, îmbogăŃeşte opera ei cu splendide acuarele realizate pe Dunăre, în deltă, la Sulina îndeosebi, dar şi la ConstanŃa. Sunt şi acestea lucrări în care tehnica acuarelei îşi afirmă desăvârşirea, dar şi mici fragmente de peisaj cotidian îmbogăŃit prin aportul unei viziuni clasice, senine, apollinice. La împlinirea impresionantei vârste de o sută de ani, artista a strălucit pentru prima dată public. Pentru prima dată a acceptat să lase parcurse filele amplului tom ce alcătuieşte viaŃa şi opera ei, a primit să-şi devoaleze atât biografia personală, cât şi pe cea artistică. La sfârşitul anului 2008, două ample expoziŃii personale au fost deschise la Muzeele de artă din ConstanŃa şi Tulcea. Tot atunci, artista a donat respectivelor instituŃii o parte din lucrările sale. Iar în februarie 2009, cu ocazia centenarului său, FundaŃia NaŃională pentru ŞtiinŃe şi Artă a Academiei Române a găzduit o amplă expoziŃie retrospectivă semnată Medi Wechsler Dinu. Anul acesta va vedea lumina tiparului un amplu album al pictoriŃei ce va fi lansat odată cu vernisajul unei noi expoziŃii personale alcătuite din lucrările realizate în Grecia, în 1937. Nu e puŃin lucru să poŃi astăzi dialoga cu o contemporană a marilor noştri artişti interbelici, cu o reprezentantă a unei generaŃii culturale strălucite. Nu e puŃin lucru nici să descoperi o operă ascunsă din motive variate, dintre care cel al neîncrederii în sine nu e cel mai puŃin important. Dar cel mai minunat lucru trăit de cei care o cunosc astăzi pe Medi Wechsler Dinu este că au ocazia rară de a împărtăşi amintirile, trăirile, experienŃele de viaŃă şi de creaŃie ale unei doamne care a ştiut să depăşească toate momentele limită ale unei istorii deloc prietenoase cu o demnitate şi un umor demne de personajele marilor opere literare. Medi Wechsler Dinu este, ca să folosesc o sintagmă deja cunoscută în lumea culturală, „un tezaur uman viu”.

M.W. Dinu la vernisajul expozitiei de la Muzeul de Arta Constanta, oct. 2008

MEDI WECHSLER DINU BIOGRAFIE de Luiza BARCAN Născută pe 22 decembrie 1908, după calendarul modern, pe 4 ianuarie 1909, după cel vechi, la Brezoi, actualul judeŃ Vâlcea, ca fiică a contabilului Daniel Wechsler şi a muzicienei Amalia (Lili) Wechsler, născută Hirschfeldt. Tânărul Daniel Wechsler, angajat ca mic funcŃionar la compania forestieră Lowendal, dovedind seriozitate, este trimis la Berlin ca să se perfecŃioneze în învăŃarea termenilor germani specifici industriei lemnului. Se întoarce dar este apoi nevoit, din pricina lipsurilor materiale în care se află familia sa, să accepte un post de contabil, bine plătit, la Brezoi, în industria forestieră. Aici o cunoaşte pe Amalia Hirschfeldt care-i va deveni, la 22 de ani, soŃie. Mama, Amalia Wechsler, este fiica lui Leopold şi a Leei (Hlena) Hirschfeldt, originari de prin zona Făgăraşului. Amalia Wechsler, cultivată, vorbitoare de germană şi maghiară, studiase vioara la Conservatorul din Cluj. În 1916, Când Margareta Wechsler avea 8 ani, părăseşte Brezoiul şi se mută în Bucureşti cu mama, la un unchi. Tatăl ei, Daniel, e concentrat. Începuse războiul. Din Regimentul III Roşca din care a făcut şi el parte, au rămas vii, în lupta de la Mărăşti, trei. Unul a fost Daniel Wechsler. Este apoi luat prizonier de către germani. Margareta face primele două clase primare particular,în Bucureşti, a treia la Târgovişte, la Institutul de Domnişoare „Dimitriu” (Daniel Wechsler e scos din prizonieratul german de un proprietar de păduri de la Târgovişte), iar a patra la Cluj unde este preluată de bunicii materni. Primele două clase de liceu le urmează la Oradea, la Liceul „Oltea Doamna”, clasa a treia de liceu la Râmnicu Vâlcea. În anul următor, revenind în Bucureşti cu familia, nu-şi continuă studiile la un liceu de stat ci este înscrisă la Pensionul Choisi Mangru unde învaŃă franceza, a patra limbă pe care o va vorbi, alături de germană, maghiară şi română. Locuieşte împreună cu familia sa pe Strada Plantelor, în fostul Ospiciu ŞuŃu, unde murise în 1889 Eminescu. Bacalaureată la Choisi Mangru, Margareta Wechsler doreşte să urmeze arhitectura, dar pică la examenul de admitere din pricina matematicii. Costin Petrescu, profesorul supraveghetor la examenul de desen, văzându-i înzestrarea, o încurajează să se înscrie la Şcoala de Belle Arte. Ceea ce se şi întâmplă, aşa încât, elevă a lui Ipolit Strâmbulescu şi Jean Al. Steriadi, care o consideră cea mai talentată din clasa sa, absolvă Şcoala de Bele Arte din Bucureşti în 1932. Cursurile le urmează în sediul Şcolii de arte de pe strada Iulia Haşdeu Este colegă de an cu Lena Constante, Zoe Rici şi Lili Pancu. La cursurile de anatomie artistică îl are profesor pe celebrul antropolog dr. Francisc Rainer. Neabandonând gândul de a studia totuşi arhitectura, urmează în paralel cursuri la Facultatea de matematică, unde-l are profesor pe Dan Barbilian şi cursuri la Facultatea de Filozofie unde-i are profesori, între alŃii, pe Dimitri Gusti şi Nae Ionescu. Debutează în 1932 la Salonul Oficial de Alb şi Negru, cu un autoportret ce primeşte din partea criticii următoarea întâmpinare: „Medi Wechsler ne-a trimis anul acesta un autoportret în creion chimic. Oare data viitoare îl va bate la maşină?” În 1933 se înscrie, la îndemnul tatălui, în Sindicatul artiştilor. Are ocazia să cunoască artişti mai în vârstă, să lucreze într-un atelier colectiv, din centrul Bucureştiului, schiŃe, portrete, studii după natură. În 1934 află că prin Sindicat poate merge să picteze o lună de zile la Balcic, la casa de creaŃie a artiştilor români. Pleacă şi locuieşte în aceeaşi cameră cu

Ada Ioanid, fiica pictorului Costin Ioanid. Întâlnirea cu Balcicul e devastatoare. Cucerită de lumina şi peisajul locului uită tot ce a învăŃat şi se abandonează studiului după natură. Definitiv şi iremediabil îndrăgostită de atmosfera orientală a Coastei de Argint îşi continuă sejurul până în toamnă, locuind pe bani puŃini în cartierul tătărăsc. Revine la Balcic în toŃi anii următori, până în 1939 inclusiv, pictând de primăvara până toamna târziu. Îi cunoaşte, desigur, pe majoritatea pictorilor mai vârstnici care lucrau la Balcic: Iser, Dărăscu, Lucian Grigorescu etc., nu şi pe Tonitza, dar preferă să stea retrasă şi să-şi vadă de lucru. Prietenii cei mai buni îi sunt localnicii: tătarii care o poreclesc „Şeitan Câz” (Fata dracului) şi pescarii de la Cafeneaua lui Mamut unde-şi petrece mult timp studiind fizionomiile şi realizând numeroase schiŃe şi portrete. Stând şi desenând uneori până seara târziu la Cafeneaua lui Mamut, obŃine din schiŃele făcute acolo un fel de jurnal de campanie. La Balcic întreŃine relaŃii de prietenie cu Rodica Burileanu, viitoarea soŃie a lui Eugen Ionescu, pe care tătarii o poreclesc „Chitai Câz”, din pricina ochilor ei oblici. De-a lungul celor şase campanii de plein air la Balcic (1934-1939), Medi Wechsler realizează un număr impresionat de lucrări, uleiuri şi acuarele, dar şi desene, schiŃe ori crochiuri în creion. În 1939, primarul Octavian Moşescu o invită şi pe ea, ca şi pe ceilalŃi pictori, să contribuie cu lucrări pentru o expoziŃie de grup cu producŃii de la Balcic, ce avea să se deschidă în localul şcolii din oraş. Balcicul este locul providenŃial nu doar pentru cariera artistei, ci şi pentru viaŃa ei personală. Povestea de iubire cu mai tânărul frate al lui Victor Brauner, Teodor (Tedy), pe care Medi Wechsler îl cunoscuse în Bucureşti, se pare chiar în 1934, se consumă şi se sfârşeşte la Balcic. Arhitect şi pictor la rândul său, Tedy Brauner aparŃinea grupului suprarealist. Prin el, Medi Wechsler îi cunoaşte pe Gelu Naum, Saşa Pană, Geo Bogza. E prietenă cu suprarealiştii, dar nu se simte atrasă de mişcarea lor, rămânând tot timpul ataşată de arta clasică, fie ea literatură, pictură ori muzică. Tot la Balcic, Medi Wechsler îl cunoaşte pe Gheorghe Dinu (poetul avangardist Ştefan Roll), cel alături de care avea să-şi petreacă viaŃa, până în 1974 când acesta decedează. Gheorghe Dinu era fiul lui Enache Dinu, macedonean din regiunea Florina, celebru în perioada dintre războaie ca patron al Lăptăriei ce-i purta numele: Lăptăria lui Enache, de pe strada BărăŃiei. Fiul, Gheorghe, GhiŃă cum îi spuneau apropiaŃii, viitorul poet şi ziarist Ştefan Roll, urmase patru clase primare la şcoala bulgărească de pe strada Călăraşi, unde fusese profesor Hristo Botev. Apoi, autodidact, îşi perfecŃionează instrucŃia, devenind literat şi poliglot. Medi Wechsler şi Gheorghe Dinu locuiesc împreună, încă necăsătoriŃi, fiindcă legile rasiale declanşate în 1940 erau un obstacol redutabil în oficializarea relaŃiei lor, mai întâi pe strada Gheorghe Ştefănescu nr. 8 din Bucureşti, unde Medi împărŃea atelierul de creaŃie cu prietena ei pictoriŃa Heda Stern, emigrată ulterior. Pe o perioadă de câŃiva ani se mută cu Gheorghe Dinu pe strada Zborului, unde locuiesc într-un demisol, revenind apoi în casa cu atelier de pe Gheorghe Ştefănescu, unde se stabilesc împreună cu bătrânul Enache, tatăl lui Gheorghe şi părinŃii, vârstnici la rândul lor ai lui Medi, Lili şi Daniel Wechsler. Aici locuieşte Medi Wechsler Dinu până la moartea lui Gheorghe Dinu, în 1974, când se mută într-un apartament de bloc vechi de pe Calea Călăraşilor, la nr. 51, împreună cu tatăl ei Daniel. Acesta încetează din viaŃă cu două luni înainte de a împlini o sută de ani. În atelierul de pe Strada Gheorghe Ştefănescu, veneau în vizită, între alŃi literaŃi ai vremii, Petre Pandrea şi soŃia lui, sora lui LucreŃiu Pătrăşcanu. Petre Pandrea este cel care se oferă să-i sprijine pe cei doi tineri necăsătoriŃi să-şi oficializeze relaŃia. Aşa încât, la câŃiva ani după sfârşitul războiului, Medi Wechsler devine Medi Dinu, căsătorindu-se cu Gheorghe la Primăria de pe Strada Parfumului. În 1937 Medi Wechsler pleacă într-o mult visată călătorie de lucru în Grecia, împreună cu prietena ei, pictoriŃa Victoria Constantinescu. Aici realizează numeroase schiŃe în creion la Santorini, Skiatos, Atena, Volos şi câteva cartoane în ulei. Tot în acest an, imediat după întoarcerea din Grecia are o expoziŃie personală cu lucrări de la Balcic la Sala Mozart din Bucureşti,. ExpoziŃia are succes şi vinde din lucrări. Din 1940, odată cu punerea în aplicare a legilor rasiale, Medi Wechsler nu

mai poate părăsi Bucureştiul, are interdicŃie de a expune şi este practic, la fel ca şi coetnicii săi, scoasă din viaŃa publică. Traumatizată, refuză să mai picteze şi pentru a se putea întreŃine primeşte un post de profesoară de desen la şcoala pentru copiii evrei. Aici le are ca eleve pe viitoarele pictoriŃe Maria Constantin şi Yvonne Hasan, pe viitoarea poetă Nina Cassian şi pe viitoarea ziaristă Sanda Faur. Până la sfârşitul războiului artista nu mai lucrează nimic. Următoarele ei lucrări datează din 1945

şi Puiu Constantin, precum şi cu fiica acestora, Mihaela, la HobiŃa, în Ardeal. În acelaşi an pictează şi la Mamaia şi 2 Mai, marine în tehnica acuarelei.

În 1945, 1946, 1947, probabil cu nostalgia Dobrogei, a Balcicului mai ales, Medi Wechsler merge la Mangalia şi pictează acolo peisaje şi portrete de localnici turci, tătari, greci, macedoneni. Realizează, după obicei, şi desene în creion.

În 1982 revine şi pictează la Sulina, iar apoi la ConstanŃa, unde locuieşte la Casa de CreaŃie.

În 1948 merge într-o călătorie de documentare la Vişeul de Jos. ProducŃia artistică de aici e bogată şi foarte reuşită artistic. Pictează, în tehnica acuarelei, îndeobşte portrete de muncitori şi localnici. E o etapă de mare vigoare artistică, un adevărat reviriment. În 1949 pictează acuarele la Medgidia şi Jurilovca. De aici se mai păstrează doar câteva lucrări. În 1950 pictează acuarele la Sinaia

În 1979 merge pentru prima dată la Sulina unde pictează acuarele de mare rafinament. Va reveni aici în anii următori în campanii succesive de lucru, împreună cu Maria şi Mihaela Constantin, precum şi cu Yvonne Hasan.

În 1983 reia călătoria în Dobrogea, realizează acuarele de pe vapor, pe Dunăre, la Sulina şi din nou la ConstanŃa. În 1984 merge a treia oară la Sulina şi face numeroase acuarele. 1986 este ultimul an din care mai avem lucrări ale artistei, peisaje în acuarelă realizate tot la Sulina. În 2003, Medi Wechsler Dinu revine în viaŃa artistică prin participare la expoziŃia „Seniori ai picturii româneşti contemporane”, deschisă la Galeria Apollo, în cadrul Programului „Restituiri” iniŃiat şi coordonat de FundaŃia HAR cu sprijinul Uniunii Artiştilor Plastici din România.

În 1951 pictează la Cozieni În 1952 merge în satul natal, la Brezoi, precum şi pe Valea Lotrului unde lucrează peisaje în acuarelă. De asemenea, lucrează peisaje la Păscoaia şi Priboaia. În 1954 are o expoziŃie personală în Bucureşti Urmează iarăşi o perioadă de pauză în creaŃie, până în 1955, când face o călătorie artistică lungă şi foarte rodnică în Moldova şi Bucovina. Realizează peisaje şi portrete la Văratic, Vatra MoldoviŃei, Siret, Piatra NeamŃ, Iaşi, Fălticeni. Reia călătoria de lucru în această zonă şi în 1956. Fascinată de locurile natale ale clasicilor literaturii române, le pictează casele memoriale, la Humuleşti, Iaşi şi Fălticeni. Tot în acest an pictează şa Izvorul Mureşului şi la Sibiu. În 1956 călătoreşte şi lucrează la Deva (Rodna veche), Abrud şi Câmpeni, realizând din nou peisaje şi portrete ale localnicilor. De asemenea, face schiŃe de peisaj urban la Sibiu. În 1957 călătoreşte cu Gheorghe Dinu în Bulgaria, la Sofia, Plovdiv, Tîrnovo, Arbanasi, Sozopol. Rezultă în urma acestei călătorii numeroase peisaje în acuarelă, studii după natură sau peisaje urbane, dar şi portrete. Acuarela e consacrată deja ca tehnica favorită a artistei.

În martie 2008, la Galeria Elite din Bucureşti, Medi Wechsler Dinu expune acuarele alături de alŃi nouă pictori născuŃi înainte de 1930, în cadrul unei noi ediŃii a programului „Seniori ai picturii româneşti contemporane”. În octombrie 2008 deschide o expoziŃie personală cu lucrări realizate la Balic, Mangalia şi ConstanŃa la Muzeul de Artă din ConstanŃa. Lucrările expuse sunt donate muzeului. În noiembrie 2008 deschide o expoziŃie personală de acuarele realizate la Sulina şi în Delta Dunării la Muzeul de Artă din Tulcea. Lucrările sunt donate muzeului În februarie 2009, cu ocazia centenarului, artista deschide o expoziŃie retrospectivă la FundaŃia NaŃională pentru ŞtiinŃe şi Artă a Academiei Române. De-a lungul carierei ei de jumătate de secol, Medi Wechsler Dinu a realizat numeroase portrete de personalităŃi ale lumii culturale româneşti: George Bacovia, Agatha Bacovia, Victor Brauner, Zaharia Stancu, Victoria Constantinescu, Jules Perahim, Aurel Baranga, Irina Cosmescu, Ion Valsiu, Lili Haber, Lili Pancu, Heda Stern, George Topârceanu, Ilarie Voronca, Sonia Pavlovici. Articole, emisiuni, referinŃe critice

În 1958 pictează peisaje la Valea Vinului. În 1960 revine în Dobrogea, călătorind şi pictând la Hârşova şi Măcin, iar apoi la Rucăr. În 1963 călătoreşte în Deltă şi realizează numeroase acuarele şi schiŃe de pe vapor, pe care le intitulează „Pe Dunăre”. Din nou ajunge şi la Mangalia unde pictează acuarele. În 1967 pleacă într-o călătorie la Paris, împreună cu Gheorghe Dinu. Realizează desene şi acuarele în capitala FranŃei, peisaje pe Sena sau peisaje urbane.

Pe 4 februarie 2006, la TVR Cultural este difuzat filmul documentar „O artistă uitată – Medi Dinu”, realizat de Luiza Barcan. Filmul va fi proiectat la Sala Elvira Popesco a Institutului Francez din Bucureşti pe 5 martie 2006, în cadrul „Festival Films de Femmes” În numărul 247 (1047) / 20 februarie – 8 martie 2006, apare în revista Realitatea evreiască articolul „O revelaŃie numită Medi Dinu”, semnat de Sanda Faur în cadrul rubricii „Teleobiectiv” Pe 5 mai 2008, în revista Actualitatea evreiască, nr. 294-295 este publicat interviul intitulat „Medi Dinu – O mare Doamnă care a străbătut veacul”, semnat de Avram Croitoru.

În 1970 pictează numeroase peisaje în acuarelă la Telega. În 1974 moare Gheorghe Dinu. E de presupus o nouă traumă în viaŃa artistei, fiindcă din nou creaŃia ei înregistrează o lungă perioadă de pauză, astfel încât următoarele lucrări datează abia din 1976. Putem vorbi, deci despre 9 ani de absenŃă a lui Medi Dinu din viaŃa artistică. În 1976 pictează la Târgovişte.

Medi Wechsler este amintită în volumul de amintiri „Balcic” al Balcicăi Măciucă. Lucrări ale artistei se află în colecŃiile Muzeelor de Artă din ConstanŃa şi Tulcea, în colecŃia Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti, la Memorialul Eminescu din Ipoteşti, precum şi în colecŃii particulare din România,Bulgaria, FranŃa, Israel.

În 1977 începe să lucreze din nou cu spor, într-o călătorie cu Familia Maria

Marina Nicolaev: Nostalgia, tehnica aquaforte si aquatinta color

E.D. Stimată Dnă. Marina Nicolaev, urmărind activitatea dvs., m-am aflat în faŃa unei imposibilităŃi de a o caracteriza, de a identifica o latură principală; sunteŃi în acelaşi timp scriitor, artist plastic, arhitect, jurnalist, promotor cultural...Care este ramura de activitate pe care o îndrăgiŃi cel mai mult? M.N. Artistul Jerry W. McDaniel din Los Angeles, un bun coleg de breaslă, se autodefineşte ca un “heterogeneous artist”. Cred că şi eu fac parte din această categorie, pe care personal o percep, înainte de toate, ca un mod de viaŃă. Şi pentru că mai întâi, am început să desenez şi să pictez, captivată iremediabil de cărŃile pentru copii şi în special, de o carte « fermecată » avută cândva, de care poate şi alŃii îşi mai aduc aminte (o carte cu desene în alb-negru şi care dacă dădeai cu o pensulă cu puŃină apă, se colora) am o anumită înclinaŃie pentru artele plastice. În plus, am frecventat de mică cursuri de ceramică cu prof. Dumitru Constantin, grafică şi pictură cu prof. Adrian Benea şi Nicolae G. Iorga, artişti plastici la rândul lor, şi consider că lor le datorez abc-ul în artă. E.D. Să incepem cu arhitectura. Ce v-a atras la arhitectură şi care sunt inspiraŃiile dvs.?

« Gravura are un farmec aparte »

INTERVIU CU MARINA NICOLAEV de EVA DEFESES

M.N. Aşa cum afirma Vitruviu “arhitectura este arta de a construi”. Am urmat cursuri postuniversitare de arhitectură, pasionată de patrimoniu, dintr-un respect autentic faŃă de valorile mondiale ale umanităŃii. A te înclina în faŃa bisericii de lemn din Ieud Deal cât şi în faŃa palatului Luvru, spre exemplu, Ńine de structură. Arhitectura este o parte din mine. Am privit odată Versailles-ul de pe acoperişuri în cadrul unor seminarii practice la universitatea unde am studiat. Arhitectul Le Nôtre continuă să fie peste veacuri genial. Ludovic al XIV-lea a dispus, Le Nôtre a propus. Să nu uităm că Versailles-ul a stat la baza construirii Washington-ului. Arta şi arhitectura sunt realizate de oameni. Poate de aici ar trebui să privim picătura de dumnezeire din noi. Când vorbesc despre arhitectură, sunt în egală măsură pasionată de tehnică, artă şi legislaŃie. A construi haotic, a demola fără discernământ, iată ce caracterizează din nefericire, societatea contemporană. O carte recent lansată de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului NaŃional „Cartea neagra: distrugerea patrimoniului arhitectural si urbanistic din Romania: [Bucuresti, 1990 - 2009]” (autori: Hanna Derer, Peter Derer, Dan Lungu, Dana Mihai, Andrei Pippidi) prezintă o situaŃie incredibilă actuală, un adevărat inventar al agresiunilor împotriva oraşului, construcŃiilor lui. LegislaŃia în domeniul construcŃiilor din România este bine realizată, însă aplicarea ei reală are sincope. De cele mai multe ori în România instanŃele anulează aplicarea sancŃiunilor pe domeniul construcŃiilor atunci când se dau. Câte imobile construite fără respectarea legii aŃi văzut demolate? Catedrala Sf. Iosif este sufocată de vecinătatea unui mastondont care nu are ce cauta acolo. Când va fi demolat până la nivelul catedralei atunci voi fi convinsă de respectarea corectă a legii şi a patrimoniului. Patrimoniul este în pericol. Dacă Dumnezeu a vrut să creeze un geniu pe pământ atunci l-a modelat pe Leonardo da Vinci după chipul şi asemănarea lui. Idealul meu în artă şi arhitectură a fost şi rămâne Leonardo da Vinci, chintesenŃa spiritului creator uman. Un maestru al arhitecturii contemporane îl consider pe Santiago Calatrava. Am toate motivele. Este universal.

Marina Nicolaev: Visul unui arbore III , tehnica aquaforte si aquatinta color

Marina Nicolaev, jurnalist şi arhitect, artist plastic, membră a Uniunii Artiştilor Plastici

din România şi La Maison des Artistes, FranŃa. Participă la expoziŃii naŃionale şi internaŃionale. Expune gravură, având mentori pe Hortensia Masichievici Mişu şi Marcel Chirnoagă. Premii la convenŃiile de science-fiction. Studii postuniversitare la Paris. Fondatoarea e-zinului international art & culture Omnigraphies (www.omnigrapies.com). Colaborează în presa din țară şi din străinătate cu poezie, cronici plastice, interviuri, eseuri. 2009 - doctorand, Université Paris VII, Paris, Franta 2006 - Master in „Ville, Patrimoine et Architecture” Université Paris VII, Franta 1989 - Institutul de Arhitectura „Ion Mincu” Bucuresti, Romania 1979 – Scoala Populara de Arta, secŃia Pictura, Bucuresti, Romania

EXPOZITII COLECTIVE IN STRAINATATE

2009 – Salonul german «Ligne et couleur» Stuttgart, Germania; 2009 – Salonul polonez «Ligne et couleur» Varsovia, Polonia; 2009 – Al 74-lea Salon «Ligne et couleur» Paris, Franta; 2008 - Salonul italian «Ligne et couleur» la S. Maria Ausiliatrice Venetia, Italia; 2008 – Al 73-lea Salon «Ligne et couleur» Paris Franta; 2007 – Al 72-lea Salon «Ligne et couleur» Paris Franta; 2006 - Galeria «Alexis&Barbara Nabokov» Paris Franta; 2006 – Galeria «Delta», Paris, Franta; 1998- Zilele Romaniei, Val-David, Canada 1997- Kanagawa, Japonia, A 19-a Bienala Internationala Independanta de Gravura; 1995 - Kanagawa, Japonia, A 18-a Bienala Internationala Independanta de Gravura; 1994 Timişoara, Galeria "First Gallery" Conventia europeana de science-fiction; 1993 - Jersey, Marea Britanie, Conventia europeana de science-fiction; 1992 - Freudenstadt, Germania, Conventia europeana de science-fiction; 1990 - Fayence Franta, Conventia europeana de science-fiction.

EXPOZITII COLECTIVE IN ROMANIA

2008 – Bucuresti - Salonul International de arta «Artis» al artistilor si arhitectilor romani si francezi (curator si expozant); 2005 – Bienala Internationala de Gravura «losif Iser» Ploiesti-Bucuresti; 2004 -Tulcea, Salonul National de Acuarela si Gravura «Constantin Găvenea»; 2002 - Bucuresti Galeria UAP «Podul»; 2001 - Bucuresti, «GalaTeCa» Galeria Bibliotecii Centrale Universitare (curator si expozant) 2002 - Bucuresti, Comisia Nationala a Romaniei UNESCO ; 2001 – Bucuresti, Salonul National de Arta; 2001 - Bucuresti, Salonul Municipal Galeria «Dalles»; 2001 – Bucuresti, Galeria UAP «Podul»;

1999 – Bucuresti, Galeria UAP «Podul»; 2000 - Bucuresti, Galeria Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului (curator si expozant) 1999 - Bucuresti, Salonul Municipal Galeria «Apollo» 1999 - Ploieşti – Palatul Culturii & Bucuresti Casa Centrala a Armatei – Bienala Internationala de Gravura «losif Iser» 1998 - Tulcea, Salonul National de Gravura; 1999 - ReşiŃa, Salonul National de Gravura; 1998 - Bucuresti «Summer Art Festival» - World Trade Center; 1997 - Bucuresti, «Partizanii '96» Galeria Simeza; 1997 - Bucuresti, Galeria UAP «Podul»; 1997 – Bucuresti, Salonul National de Grafica, Galeria Teatrului National 1997 - Ploieşti – Palatul Culturii & Bucuresti Casa Centrala a Armatei – Bienala Internationala de Gravura «losif Iser» 1996 – Bucuresti Galeria Rokura Business Center DorobanŃi; 1996 - lasi, Bacău, Cluj, Salonul «Grafit 1996»; 1996 - Bucuresti, Salonul Municipal UAP 1996 - Bucuresti, Société Roumaine de la Francophonie; 1995 - Bucuresti & Tulcea, Salonul National de Arte Grafice; 1995 - Ploieşti, Palatul Culturii & Bucuresti, Muzeul Colectiilor de Arta- Bienala Internationala de Gravura «losif Iser» 1991 - Zilele Science Fiction «Helion» - Timişoara (Premiul I); 1990 – Conventia Nationala de Science Fiction –Bucuresti (Premiul I) 1989 - Conventia Nationala de Science Fiction – Timişoara (Premiul I); 1988 - Zilele Science Fction «Henry Coandă» - Craiova (Premiul II); 1986 - Conventia Nationala de Science Fiction - lasi; 1985 - Conventia Nationala de Science Fiction - Lugoj; 1983 - Conventia Nationala de Science Fiction - Sibiu; 1981 - Conventia Nationala de Science Fiction - Iasi (Premiul III grafica si Premiul I proza in colaborare cu George Ceausu); 1980 - Conventia Nationala de Science Fiction -Timişoara; 1979 - Conventia Nationala de Science Fiction - Oradea (Premiul III).

EXPOZITII PERSONALE

2006 – Université Paris VII, Franta; 2002- Bucuresti, Comisia Nationala a Romaniei UNESCO; 1999 - Bucuresti, Galeria UAP «Căminul Artei»; 1996 – Bucuresti, Galeria Municipala; 1996 - Bucuresti, Casa Americii Latine; 1991 - Bucuresti, Institutul Francez; 1991 – Bucuresti, Galeria Muzeului Literaturii Romane; 1978 - Bucarest, Galeria Ministerului Invatamantului; 1976, 1977, 1978 - Bucarest, Galeria Bibliotecii «Mihail Sadoveanu» (Biserica Armeneasca); 1976 - Bucarest, Holul Liceului Industrial nr. 21.

AUTRES 1991-1996 fondator, redactor arte vizuale, arhitect, tehnoredactor la revistele lunare de arhitectura si arte vizuale «ARHITEXT» si «ARHITEXT DES1GN» Bucuresti Desene, gravuri : - debut desen – revista Scolii Generale nr. 88 Bucuresti «Discipol» 1972 - grafica in revistele «Orizonturi» ( Liceul industrial 21 redactor sef) 1975-1979, antologia «Săgetătorul» 1977, 1978, 1979, 1980 revistele «ŞtiinŃa si tehnica» 19801990 (Romania), Almanahul «AnticipaŃia» 1980-1990, « Femeia », « Invatamantul liceal si tehnic profesional », « Scanteia tineretului » etc. - Articole, proza, poezie: - antologia «Săgetătorul» 1977, 1978, 1979, 1980, antologia de proza sf «O planeta numita anticipatie» 2008 – antologia de poezie «Ars Memoria», Bucuresti; 2008 – antologia de poezie «Romania din suflet», Constanta. (Romania) - revistele informative «InfoArt» ale UAP, ziarele «Delta», «Jurnalul National» (Romania) - revistele literare: «Imperia Magazine» (Italia), «Atheneum» (Canada) «Citadela» (Romania), «Litere» (Romania), «Revista Noua» (Romania) etc. - colaborari la site-uri literare pe internet: www.poezie.ro, www.romanialibera.com, www.omnigraphies.com, Din 2008 - fondator, editor si webmaster www.omnigraphies.com e-zine international art&culture 2002 – volumul de versuri « Ingeri particulari » editura Inedit, Bucuresti 2009 - in pregatire volumul de versuri in limba franceza "La nuit de l'hippogriffe", Franta

Marina Nicolaev: Visul unei nopti de vara , tehnica aquaforte si aquatinta color

E.D. Sunteti înclinată în mod special către gravură, o arie mai rar îmbrăŃişată de artistii plastici de azi, însă România are deja o tradiŃie în acest sens prin maestrul Marcel Chirnoaga, de exemplu. De ce aŃi ales gravura şi cine v-a îndrumat paşii? M.N. Când eram studentă la Arhitectură, am văzut în vitrinele de la Galeriile « Orizont » o gravură aquaforte a Maestrului Marcel Chirnoagă « Zborul imposibil ». Am privit-o, impresionată, minute în şir. Atunci, aş putea spune, m--am îndrăgostit de gravură. Gravura are un farmec aparte: marile satisfacŃii Ńi le dau în primul rând tehnica laborioasă, respectarea tradiŃiei acesteia şi apoi posibilitatea de a multiplica de-o anumită manieră. Când vorbesc de o tradiŃie mă refer la clasici, la gravurile lui Rembrandt sau Albrecht Durer. În ceea ce priveşte multiplicarea, eu nu imprim gravuri de serie, ci fiecare stampă o realizez în alte culori, ceea ce le conferă originalitate, devenind «Exemplare de artist» . Cu alte cuvinte, gravura am descoperit-o şi am aprofundat-o datorită întâlnirii pe parcursul vieŃii cu doi mari artişti: Marcel Chirnoagă, un om şi un autodidact excepŃional (să nu uităm că a fost matematician) şi Hortensia Masichievici Mişu, plecată din păcate şi ea de curând dintre noi, care, înainte de toate, mi-a fost cea mai bună prietenă. Aceştia doi mari Maeştri m-au marcat ca ar-

tişti şi ca oameni. Lor le datorez enorm, şi mai ales succesul meu de acum de a expune la Paris şi în toată lumea. E.D. Activitatea dvs. arată o îngemănare între creaŃia literară şi cea plastică, cele două se completează într-un mod armonios. Mă gândesc mai ales la „Elegie pentru o epavă cibernetică", scrisă împreună cu George Ceauşu, şi apoi, urmând acelaşi fir SF, dar în arta plastică, aŃi realizat ilustraŃia cu coperte şi grafică interioară, la mai multe cărŃi SF. ("Povestiri ciberrobotice" - Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1986), "Povestiri despre invenŃiile mileniului III" (Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1986), "Lumi galactice" de Doru Davidovici (Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1986), "Moartea se numea Scumpi" de Monica Muresan (Ed. Pygmalion, 1996). De asemenea, aŃi participat frecvent la simpozioane şi convenŃii naŃionale şi europene de science-fiction. Cum a început pasiunea pentru SF şi care sunt creatorii dvs. preferaŃi atât în literatura cât şi în artele plastice? M.N. Am fost cucerită de science-fiction din şcoala generală, când am trecut de la “Poveşti nemuritoare” la ColecŃia “Povestirilor ştiinŃifico-fantastice” de 1 leu. Una din primele mele lecturi a fost Sergiu Fărcăşan cu "O iubire din anul 41042", republicat de curând în FranŃa. Însă cărŃile mele preferate rămân

Marina Nicolaev: Visul unui arbore II , tehnica aquaforte si aquatinta color

« Solaris » de Stanislaw Lem şi « Seniorii războiului » de Gérard Klein. Un loc aparte îl ocupă ecranizarea «Solaris» de Andrei Tarkovsky. Regretatul Alexandru Ungureanu a venit la o expoziŃie de grafică de-a mea şi m-a invitat să particip la un cenaclu de science-fiction. Mă cunoştea de la «Săgetătorul» lui Tudor Opriş unde scriam şi ilustram antologiile. Am fost membra cenaclului «Solaris» din timpul studenŃiei şi o vreme chiar şefa cenaclului. În acea perioadă, în «Solaris»-ul bucureştean, citea Mihai Grămescu, DănuŃ Ungureanu, Cătălin Ionescu, acolo a debutat Cristian Tudor Popescu. Povestirea «Elegie pentru o epavă cibernetică», scrisă împreună cu George Ceauşu, la iniŃiativa lui Dan Merişca, fondatorul cenaclului «Quasar» din Iaşi, a fost publicată în antologia «O planetă numită anticipaŃie» ed. «Junimea», Iaşi, 1985. Am scris poezie şi am participat cu lucrări de grafică la expoziŃiile din cadrul convenŃiilor de sciencefiction interne şi internaŃionale. E.D. „Îngeri particulari" este titlul volumului de versuri publicat în 2002 la Ed. Inedit, Bucureşti. Cum poezia este cea mai intimă proiecŃie a sufletului unui artist, aş dori să vă întreb un singur lucru: pasiunea penru SF se răsfrânge şi în poezie? M.N. Liantul comun dintre science-fiction şi poezie este imaginaŃia, fantasticul lucrurilor simple de zi cu zi. Amândouă sunt componentele unui izomorfism perfect numit gravură.

Artiştii plastici prezenŃi pe Omnigraphies sunt numeroşi: Hortensia Masichievici Mişu, Doina Boceanu, Monica Andriesei, Aurora SperanŃa Cernitu, Elena Dinu, Medi Wechsler Dinu, Mihai Criste, Dmitry Brodetsky, Dărăştean, Bogdan Ungureanu, Florin Pantilimon, Radu Belcin, Burschi Gruder, Ştefan Pelmuş, Teodor Hrib, Marcel Chirnoagă (România), Carmen Smutneac, Nick Sava, Ion Vincent Danu (Canada), Tudor Banus, Raluca Vulcan, Lise Marin, Antoinette Danescu Dugas, Delaleuf, Marie-Anne Fremin, Ulesky, Luc-Regis Gilbert, Pierre Parat, Kazem, Cindrel Lupe, Petru Velicu (FranŃa), Constantin Mara (Suedia), Hilde Klepper Paar, Mircea Nicolau, Victor Hagea, Ioan Seu (Germania), Iurie Matei (Rep. Moldova). Miriam Gamburd, Marga Grauenfels (Israel), Romeo Niram (Spania) ş.a. Din 2009, există un mic premiu în cărŃi şi promovare pe site oferit de către Omnigraphies în cadrul Concursului InternaŃional de creaŃie «Părul Berenicei», Târgovişte. Anul trecut acest premiu a fost câştigat de Paula Demian din Baia-Mare, Maramureş, România. Şi, ca Leonardo da Vinci, sper ca acest site să vă confirme permanenŃele culturii universale, fără frontiere, printr-o expresie elocventă : «Io continuerò» («Voi dăinui»). E.D. Va mulŃumim mult.

E.D. LucraŃi neobosit pentru promovarea mai multor artişti, scriitori de origine românească. În acest sens, aŃi înfiinŃat şi Omnigraphies, e-zine de artă şi cultură, pe lângă colaborările dvs. cu numeroase ziare si reviste culturale. Ce este Omnigraphies şi ce îşi propune? M.N. Omnigraphies este un e-zine internaŃional de artă şi cultură. Domeniul este înregistrat în România, realizat pe un program american şi găzduit pe un server canadian. Sunt publicate texte în română, franceză, engleză, italiană, portugheză, spaniolă, ivrit ş.a.m.d. Există un număr de membri selectaŃi pe criterii artistic-literare care contribuie şi ei la susŃinerea acestui proiect cultural. Cultura este ceea ce ne diferenŃiază de alte fiinŃe de pe această planetă. Arta este fără frontiere. Acest e-zine (electronic magazine) l-am creat din dorinŃa de a exista un spaŃiu virtual de promovare a artiştilor şi scriitorilor originari din România şi nu numai. Este alcătuit din trei mari categorii: News, Creation şi Art Gallery. Pe News apar ştirile legate de evenimente culturale ale românilor din toată lumea, Creation este destinat textelor literare ale membrilor, iar în Art Gallery sunt prezenŃi artişti din toată lumea. Pe Omnigraphies publică scriitori ca: Marlena Braester, Bianca Marcovici (Israel), Ioana Geacăr, LuminiŃa Petcu, Dina Paligora, Luiza Barcan, Anghel Pop, Călin SămărghiŃan, Paul Blaj, Romulus Cristea Lucian Merişca, Florin Dochia, Adrian Munteanu (România), Maria Gold (SUA), Dana Mutiu, Angela Nache Mamier, Pierre Mamier, Adrian Irvin Rozei, Dan Culcer (FranŃa) LuminiŃa Suse (Canada) etc.

Marina Nicolaev: Visul unui arbore I , tehnica aquaforte si aquatinta color

Un subiect fad, plictisitor, banalizat prin epuizare şi vulgarizare a devenit, iatǎ!, proaspǎt, efervescent, luminescent, clocotitor, pasional. E vorba despre dragoste. „Despre dragoste. Anatomia unui sentiment", apǎrut on-line la Editura LiterNet 2004, ediŃia a II-a, corectatǎ şi adǎugitǎ, se numeşte şi volumul scris de Liviu Antonesei. AtâŃia creatori de frumos au fost tentaŃi de a alege ca temǎ iubirea, cântând-o în nesfârşite poeme ori dezvoltând-o în prozǎ, în subiecte palpitante. Ba, mai mult, psihologia dragostei a fost dezbatutǎ pe larg în lungi şi obositoare eseuri, disertaŃii, conferinŃe, convorbiri, interviuri etc. Ne-am obişnuit cu jurnalistul Liviu Antonesei, cu stilul sǎu ironic, uşor detaşat, ori prea implicat, emiŃând judecǎŃi pe cât de aspre, pe atât de obiective. Scriitorul Liviu Antonesei e însǎ altfel, dezvǎluitor, plin de surprize şi neaşteptat de sentimental, cald, apropiat, dincolo de tǎietura precisǎ a specialistului.

DESPRE LIVIU ANTONESEI: ANATOMIA UNUI SENTIMENT de CARMEN CĂTUNESCU

Fǎrǎ îndoialǎ, cartea conŃine eseuri şi poeme, impresionând, aproape şocând lectorul modern (care e obişnuit cu de toate şi, în special, cu lucruri de calitate), prin puncte de vedere originale, termeni inediŃi, selecŃii, crearea unor criterii, afirmaŃii pertinente, concluzii devastatoare. Aceasta ne aratǎ cât de important este respectivul sentiment în viaŃa noastrǎ, dacǎ cumva, între timp, am uitat. Liviu Antonesei face parte dintre puŃinii scriitori, cum sunt Eminescu, Mircea Eliade, care au o sensibilitate exacerbatǎ, o viziune complexǎ despre dragoste, mizând totul pe acest simŃǎmânt şi visând o "fuziune completǎ". De ce Eminescu este cel mai mare poet al iubirii din literatura noastrǎ? Aşa cum afirma Cǎlinescu, el era "serios în iubire ca natura": "Cǎci te iubeam cu ochi pǎgâni/ Şi plini de suferinŃi,/ Ce mi-i lǎsarǎ din bǎtrâni/ PǎrinŃii din pǎrinŃi." Seriozitatea, implicarea, concentrarea il caracterizeazǎ: "Tu nu vezi cǎ în iubire/ Nu ştiu ca sǎ glumesc,/ Nu-Ńi pare oare bine/ C-atâta te iubesc?". Dar Eliade? Creând o eroinǎ cu o putere de a iubi extraordinarǎ, cu o viziune copleşitoare despre dragoste, el ne aduce în primplan acest subiect, prezentându-l dintr-o perspectivǎ nouǎ. Aşa cum just observa Nicolae Manolescu, nu e vorba de concepŃia unei tinere indiene, ci a cuiva cu înclinaŃii înnǎscute, care ştie sǎ iubeascǎ. În concluzie, i-aş numi pe cei cu o astfel de viziune spirite erotice complete. Autorul în discuŃie îi considerǎ ca fǎcând parte din elita sau aristocraŃia sufletului: "Aşa cum existǎ o aristocraŃie de sânge, una a spiritului ori a banului, cu siguranŃǎ cǎ existǎ şi o aristocraŃie legatǎ de dragoste. Sunt cei care, dincolo de faptul cǎ iubesc ceva sau pe cineva, iubesc şi acest sentiment care este iubirea." Întorcându-ne la eseurile lui Liviu Antonesei, remarcǎm la o primǎ lecturǎ claritatea, limpezimea scriiturii, echilibrul existent atât în compunerea, repartizarea capitolelor, cât şi în combinarea termenilor sofisticaŃi, savanŃi cu expresii, cuvinte colocviale, ceea ce conferǎ textului un farmec nespus, o prospeŃime rarǎ, o atracŃie aparte. ConŃinutul propriu-zis e încadrat de o PrefaŃǎ a autorului şi un Epilog, în care apare "O discuŃie despre dragoste cu Al. Paleologu" şi are intercalate capitole cu poeme: "Interludiu fantasmatic.Poeme", "Interludiu sceptic.Un poem" şi "Ultimul interludiu. Caseta cu chinezǎrii". Celelalte pǎrŃi au titluri semnificative, revelatorii: "Dragostea, servitutea voluntarǎ şi suveranitatea personalǎ", "Trei cuvinte greceşti despre dragoste", "Nuditatea, goliciunea şi erotismul", "O reformulare a mitului androginului", "Despre fuziunea perfectǎ", "InteligenŃa afectivǎ, intensitatea şi intimitatea", "Corpul şi dragostea", "Despre pasiune şi tandreŃe", "Sfârşitul iubirii, începutul melancoliei". E interesantǎ şi dedicaŃia: "Se dedicǎ Eonei, în toate ipostazele sale - odinioarǎ, întotdeauna şi acum", care denotǎ simplul fapt cǎ autorul a gândit deja un prototip al femeii iubite. Numele are trimiteri eminesciene şi sugereazǎ intangibilul, luminescenŃa, unicitatea. Se definesc sentimente încǎ din primul capitol, unde se fac referiri la o luptǎ între s e r v i t u t e şi s u v e r a n i t a t e. Pentru a exista şi a se dezvolta, iubirea are nevoie de o complicitate infinitǎ. Demnǎ de reŃinut este şi definiŃia iubirii ca fiind o tendinŃǎ spre echilibru, "echilibrul perfect" însemnând moartea. Aşa cum e perfect adevǎrat cǎ: "Moartea iubirii e sinonimǎ morŃii pure şi simple."

Cosanzeana

De ceva vreme, mai precis cam de când majoritatea puştilor mânuieşte cu dezinvoltură device-uri cu performanŃe la care acum zece ani nici nu ne puteam gândi, fotografia, generic vorbind, pare un mic moft la îndemâna oricui. Mai ales că, de regulă, mândri nevoie mare, cumpărăm aparate care poartă denumiri legendare şi cu care, un timp, fotografiem tot ce ne iese în cale. Iar mai apoi ne fotografiem cu preponderenŃă pe noi înşine, de cele mai multe ori cu limba scoasă, doardoar vom semăna cu EINSTEIN şi celebra sa poză. Cum acest ultim exerciŃiu este axiomatic sortit eşecului, frumosul aparat foto devine, destul de repede, mai mult material didactic, un accesoriu al unei închipuite personalităŃi epatante sau prilej de negre invidii pentru cei mai subŃiri la capitolul IQ.

FOTOGRAFII CU SUFLET NATALIE SCHOR

de MIHAI BATOG BUJENIłĂ

Rareori în spatele obiectivului se află harul observaŃiei şi emoŃiile unui intelect superior iar atunci fotografia devine eveniment. Un eveniment cultural, artistic sau informativ, o secundă extrasă din curgerea inexorabilă a timpului şi destinată, pentru o vreme, unui fel de nemurire. Spre exemplu, nu pot uita fotografia unei femei cu ochi verzi, dintr-o zonă geografică unde femeile au, în general, ochi negri. Ei bine, acei ochi spuneau o întreagă poveste de viaŃă, o poveste de un tragism cutremurător, povestea unei vieŃi trăite într-un spaŃiu dominat de spaime, intoleranŃă şi, mai ales, prostie agresivă. Şi nici pe cea a unui copil rănit care dădea, mult mai bine decât zecile de reportaje pe această temă, dimensiunea dramei unui cataclism teluric. Însă, aşa cum ştim, faptele se înlănŃuie prin subtile şi nevăzute fire, fiind ele numite: „necunoscutele căi”. Numai astfel îmi pot explica cum într-o seară de ianuarie, un bun prieten, un om înŃelept pe care îl admir fără strop de invidie, mi-a trimis prin e-mail câteva fişiere cu fotografii. Afară ningea dezlănŃuit iar în ferestre viscolul scrâşnea o melopee. Un decor ideal pentru a te bucura de căldura din casă şi de a răsfoi câteva albume cu poze colorate, pline de soare. Numai că, atunci când am închis ultima imagine era trecut de miezul nopŃii. Farmecul indescriptibil al celor privite acŃionase ca o vrajă care mă scosese din timpul măsurat pe cadranul ceasului şi mă proiectase într-unul magic, al emoŃiilor şi al frumosului, un timp special de care, din păcate, avem parte foarte rar. Trăiam certitudinea că mi se deschisese un univers. Unul miraculos, deosebit cumva de cel plin de misterioasele vibraŃii ale string-urilor, acela pe care se tot străduieşte, cam fără rezultate, domnul Stephen Hawking să mi-l desluşească. Un univers la fel de plin de fascinaŃie însă aflat mereu în preajma mea şi cam la fel de misterios precum cel înainte amintit. Că, fie vorba între noi, degeaba privim dacă nu reuşim să vedem. Ori, tocmai asta văzusem în fotografiile acelea. Universul de lângă mine. Cel pe care harul artistului fotograf mi-l dezvăluise. Într-un mod ce poate părea foarte simplu. Aparent! La urma-urmei ce văzusem!? Privirea atât de curată a unui copil, încât am simŃit că dacă aş putea să mă scald în ea aş deveni înger. Sau chipul unei fetiŃe care, dincolo

de o tulburătoare inocenŃă, este înfrumuseŃat şi de febra primelor mari interogaŃii ale vieŃii. Un drum care vine de niciunde şi se duce către nicăieri, ca o superbă metaforă a unei vieŃi risipite în zadarnice căutări. O mână care răsfoieşte cu o oarecare nervozitate printre cărŃi. Aşa o fi? Sau este parabole dificilelor alegeri pe care trebuie mai mereu să le facem? Un tânăr soldat care vorbeşte pasionat unui rabin cel puŃin sceptic. Fotografia a fost intitulată: dialogul surzilor şi nu îmi aduc aminte să mai fi văzut ceva atât de plin de ironie şi tristeŃe. Aceasta nu mai este o metaforă ci un strigăt aproape disperat către nevoia de înŃelepciune şi dialog. O piatră aşezată straniu pe o şină de cale ferată. Un contrast izbitor al formelor şi texturilor ca ne duce cu gândul la marile încercări pe care de multe ori trebuie să le depăşim. Uneori chiar reuşim. Dar preŃul? Un colŃ dintr-un oraş vechi cu un crâmpei de stradă pe care merge un om. Unul cât se poate de banal, la fel cu peisajul. Asta dacă fotografia nu ar fi puŃin blurată printr-o superbă tehnică de lumină ce dă astfel senzaŃia aproape fizică a unei lacrimi indiscrete ce invadează colŃul unei tainice iubiri. Şi câte şi câte am mai văzut! Nici nu voi destăinui mai mult având astfel iluzia că sunt unicul posesor al unor inimaginabile frumuseŃi. O iluzie desigur, dar oare cât din viaŃa noastră nu este iluzie!? Mai spunea înŃeleptul meu prieten că de miracole au parte doar cei care cred în ele. În deplin acord cu el, sunt convins că este nevoie de un miracol pentru ca eu şi autoarea acestor minunăŃii să ne întâlnim vreodată. Mă despart de NATALIE SCHOR, căci despre ea este vorba, nu numai spaŃii geografice sau dimensiuni temporale ci şi tot felul de bariere inventate de oameni. Şi, cam tot aceleaşi şanse sunt şi ca aceste rânduri să fie vreodată citite de ea. Numai că, în

Portativ

lumea plină de necunoscute în care îmi place să trăiesc, sunt convins că mesajul trimis de ea se va întâlni, în aşa numitul subliminal, cu bucuria exprimată de cuvintele mele şi că, într-un fel pe care nici nu pot dar nici nu vreau să mi-l explic, vom şti ce s-a întâmplat. Fără îndoială, ea va afla, că eu sunt fericit pentru că ea există şi are generozitatea de a-mi fi dăruit o seară în care am putut ignora sau poate chiar învinge viscolul.

Claviatura

Héctor Martínez Sanz oferă cititorului spaniol, cu această carte-eseu, o surprinzătoare călătorie în universul a cinci giganŃi ai spiritului universal. Niciunul dintre cei cinci membri ai Pentagonului nu sunt necunoscuŃi publicului spaniol: Brâncuşi – părintele sculpturii moderne, Emil Cioran, nihilistul secolului al XX-lea, Eugen Ionescu - maestrul teatrului absurd, Tristan Tzara – fondatorul dadaismului, Mircea Eliade - supranumit Istoricul Religiilor. Citind-o, am avut impresia vizionării unui film documentar captivant care trădează un regizor bine documentat şi pregătit să-şi introducă spectatorii într-o fascinantă aventură a descoperirii condiŃiei de creaŃie; anume ceea ce il ridică pe om la condiŃia de creator, în ultimă instanŃă la aceea de zeu, cum sună chiar titlul ales de autor cărŃii sale anterioare de filosofie „Comentarii despre Unamuno şi despre acei care au vrut să fie ca zeii”, publicată în 2006, la Editura Antigona, Madrid. Există, prin urmare, o subtilă corelaŃie cu această nouă carte ce îşi propune să descopere urmele nemuritoare lăsate în pământul roşu al mortalităŃii de cinci mari personalităŃi creatoare. Pe lângă misiunea de a ne împărtăşi atât experienŃa şi întelegerea personală cât şi cea de a ne oferi un ajutor real în a înŃelege, dacă nu esenŃa operei, cel puŃin mecanismele misterioase ce i-au determinat, pe fiecare în parte, să o apuce pe drumurile sinuoase ale sculpturii, poeziei, filosofiei, teatrului, istoriei religiei, Héctor Martínez Sanz pare a fi un om cu obsesia îndumnezeirii. Deşi se îndreaptă mai mult către eseu şi dezbateri despre operele mai multor creatori, Martínez este el

APARIłIE EDITORIALĂ, ED. NIRAM ART, MADRID:

PENTAGONUL EXILULUI ROMANESC: BRANCUSI, CIORAN, IONESCO, TZARA, ELIADE - o viziune a filosofului spaniol Héctor Martínez Sanz PrefaŃă de ROMEO NIRAM

însuşi un creator, fiind mânat de aceeaşi străveche dorinŃă care a înfierbântat inima vechilor patriarhi biblici. A te „certa” cu Dumnezeu este, poate, cea mai veche tradiŃie iudaică şi apanajul omului inteligent. De la Avram la Moise şi până în zilele noastre Dumnezeu este interogat, negat, tras la răspundere, certat şi provocat la competiŃie de minŃile omeneşti cele mai strălucite. De obicei, ne spune tradiŃia evreiască, cel care câştigă este Omul. Astfel, Héctor Martínez nu se limitează la a ne expune faptele minunate ale câtorva oameni de cultură celebri. Delicat, cu suflet de poet, fără a trânti interogarea negru pe alb, Héctor Martínez Sanz insinuează şi ne determină astfel să ne punem noi înşine întrebarea: este oare acesta drumul către îndumnezeire? Arta? CreaŃia? Aceasta este întrebarea lui Héctor Martínez Sanz în toate scrierile sale, fie că o dezvoltă sub formă de eseu, de poezie sau de roman.

PrefaŃă la cartea „Pentagonul” de Hector Martinez Sanz, Ed. Niram Art, Madrid, 2010

„Timpul este relativ” ne spune Einstein iar Héctor Martínez adaugă zâmbind: „în fiecare noapte mă lupt cu îngerul lui Dumnezeu”. Acea cumplită noapte de luptă şi înverşunare din deşertul evreiesc se repetă în fiecare om creator, de mii de ani, atunci când se aşează în faŃa mesei de scris sau a pânzei goale. Noaptea în care, în singuratatea pământului roşu,

Israel s-a războit cu îngerul (poate era vorba de inspiraŃie?) este momentul naşterii omenirii creatoare şi constiente. Este noaptea lui Héctor Martínez Sanz iar la lumina zorilor naşterea este desăvârşită şi scriitorul-războinic primeşte un nou nume-titlu: Pentagonul. A scrie despre autorul acestei cărti, cunoscându-l personal, este o misiune, dacă nu incomodă, cel puŃin dificilă datorită personalităŃii sale complexe. Héctor Martínez Sanz este filosof, poet, scriitor, critic de artă, posesor al unei inteligenŃe lucide capabilă să ne puncteze „scările” prin care membrii pentagonului au atins apoteoza zeilor dar şi a unui spirit romantic şi al unui talent înnăscut de povestitor. Martínez este un scriitor de contraste, unul dintre puŃinii care reuşesc să scrie un eseu într-un ritm care să suscite interesul, punctat cu flori de sensibilitate poetică, exemple de gândire lucidă şi armonii epice. In Pentagonul, Martínez ne dezvăluie un suflet de romancier, ne spune o poveste, o parabolă dacă vreŃi, cu cinci personaje. „A fost o dată ca niciodată” ar putea fi cel mai nimerit început. „a fost o dată ca niciodată un sculptor, un filosof, un poet, un dramaturg şi un istoric”. Povestea curge lin, frazele sunt suple, ritmul agil este punctat cu impresii personale care încălzesc tonul naraŃiunii. Este vorba de o poveste cu eroi, cu zei, cu oameni ca tine şi ca mine.

Aş putea chiar spune că este o carte de aventuri. Rând pe rând aflăm despre păsări care sunt imortalizate în zbor, despre un erou care a urcat pe culmile disperării, despre o cântăreaŃă cheală şi despre un tânăr care se joacă decupând şi rearanjând cuvinte sau despre un mag care studiază toŃi dumnezeii oamenilor. Cartea Pentagonul, departe de a fi un exercitiu de stil eseist, este un ghid pentru un călător pe tărâmul omului - creator , omului- zeu, către muntele Sion al creaŃiei umane. Urcând Sionul lui Martínez descoperim pe înălŃimile sale ameŃitoare cel mai simplu obiect: o oglindă. Dar trebuie să urcăm cărarea cea mai abruptă până la capăt pentru a o putea găsi. Héctor Martínez Sanz ne invită la o incursiune în gândirea acestor creatori, la o descoperire subtilă a reperelor acestor monştrii sacri ai artei şi culturii universale. Dacă Socrate ne îndeamnă să ne cunoaştem pe noi înşine, Martínez, în baza unei armonioase structuri personale filosofice, ne îndeamnă să îi cunoaştem pe cei care au reuşit să urce către piscul geniului uman. După parcurgerea acestei radiografii a gândirii acestor cinci mari personalităŃi, ne descoperim, cu uimire, propria esenŃă: „rămânând Iacov singur s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor” (Geneza 32:24).

ETERNAL EVE 4-21 March:

"Eternal Eve": International Fine Art

Group Exhibition to celebrate the International Women's Day, Jaffa -Tel Aviv Museum, Tel Aviv, Israel with the participation of artists from Israel, USA, Norway, Finland, Germany, Italy, Denmark, France, Canada, Greece, Netherlands, Austria. Curator: Zina Bercovici

EXPOZITIE INTERNATIONALA DE PICTURA, SCULPTURA SI FOTOGRAFIE, CU PRILEJUL ZILEI FEMEII

CURATOR: ZINA BERCOVICI

Jaffa Museum of Antiquities, Tel Aviv

Ora exuberante ora como relâmpago de silêncio e desespero, simbiose de céu e terra, realidade e imaginação, prisão e liberdade, a Mulher é a essência da pintura de Ricardo Paula, onde o ser é elevado da sua redutibilidade física a esferas de grandeza e de místico conteúdo alegórico. O seu rosto, por vezes encoberto e indefinido ou acentuado com traços fortes e marcantes, situase no limiar do intraduzível real e conduznos de imediato ao mundo próprio do artista. As formas despidas, o jogo da geometria, da luz e da emoção não impedem a existência de uma tensão, uma dissonância íntima que introduz a sensualidade e explica o prazer que sentimos ao contemplá-las.

O eco... e o azul profundo da Casa do Lago PINTURA de RICARDO PAULA

São sonhos que conhecemos sem os ter sonhado, sugestões de fantasia, testemunhos imaginados, como que um sussurrar de segredos, fruto da sua força plástica e do uso sábio da neutralidade da cor. A pintura de Ricardo Paula constitui um elo entre a pureza do traço e a beleza das formas. É algo não só peculiar, mas até mesmo magnífico, uma visão toda nova e toda sua de engrandecer e a enriquecer o nosso olhar e a maneira de percebermos as coisas e o universo em que vivemos. Há, não só, o espaço que apenas com o olhar se vislumbra, mas há também e sobretudo, a sugestão das coisas que contemplamos sem as vermos. O seu silêncio é uma forma de absoluto anseio da totalidade perdida. E é nesse silêncio diluído das telas, nessa nudez quase branca que surgem agora as tímidas vozes que habitam “o eco... e o azul profundo da Casa do Lago”.

de ÁLVARO LOBATO DE FARIA Dir. Coord. MAC Lisboa

E já não sabemos se são recordações que julgávamos perdidas ou simplesmente apelos contidos das nossas emoções, onde gentes e objectos estão presentes por detrás das telas, onde nada sobra, nem um só traço que não seja essencial. Ricardo Paula traduz com pujança incomum a sua nítida visão pessoal, numa coerência em que as personagens são subtilmente diferenciadas através das cores incisivas e da dinâmica do traço: inscrevendo linhas viris e bem visíveis, sobretudo na maneira vigorosa de sublinhar o desenho, a sua pintura denota uma vontade e um querer impositivos. A composição severamente estruturada e as relações cromáticas são inovadoras de contrastes e plenas de vigor e originalidade. A textura é utilizada com sabedoria, matiza a emoção do artista e confere densidade à pintura. Com este inventário deixado pelo prazer e pelo abandono, com todas as notas tiradas à margem como fragmentos de vida, Ricardo Paula cumpre, entre a inovação e o aperfeiçoamento progressivo das suas formas, um compromisso entre o imaginário e a humanidade que se pressente nos gestos e na expressão do quotidiano.

MOVIMENTO ARTE CONTEMPORANEA 2 a 31 de Marco de 2010 Todas as imagens: Ricardo Paula, 贸leo sobre tela, 2010

Paulo Canilhas : Organic Collection VII (2009), 40 cm x 40 cm, Materials: alumínio, resina, Técnica mista sobre madeira

Paulo Canilhas percorre um imaginário de constantes e consistentes inquirições. De um pensamento estético profundamente actual, Paulo Canilhas demonstra as potencialidades humanas frente a um material estático, tentando “domesticá-lo” recriando outros campos através das características inerentes àquela matéria, compondo assim um encantamento em que o jogo ou os jogos de luz reflectida se tornam objectode indagação, interpondo-se entre o espectador e a obra criada. Nesse mesmo sentido lúdico de uma superfície recriada, Paulo Canilhas propõe-nos o imaginário da reconquista do Orgânico sobre o Inorgânico. Um tempo futuro mas provavelmente não tão longe quanto se pode esperar e desejar. Na sua intervenção joga com elementos inorgânicos, cuja organicidade é simplesmente aparente, uma vez recriada, em primeiro lugar pelo autor, que a remete para o espectador como entendimento da força da sua expectativa. Ainda, a fisicidade da luz na sua “inconstância”, resultante dos vários jogos relativos e matéricos, propõe ao autor a dúvida exaustiva, objecto de pesquisa que Paulo Canilhas persegue. Como nomear essa mistura entre um objecto aparentemente inerte e um “sujeito” vivo, animado e luminoso? A realidade é, em Paulo Canilhas, um conceito inquietante. Virtualizada, está sujeita a múltiplas possibilidades dos processos mediados pela expressão que, de certa maneira, escapam ao controle daquilo que vive sob a alçada da matéria. O trabalho que nos propõe, exemplo das perenes misturas entre Natureza e Tecnologia, goza hoje de um estatuto misto de entidade ao mesmo tempo natural e artificial, sendo o seu estado uma permanente metamorfose. As questões que Paulo Canilhas aborda fazem-nos entender um ser sensível, inteligente e atento às mutações constantes do homem, das sociedades e do ou dos vários universos. Um leitor assíduo, eficaz e solidário

ORGANIC PAULO CANILHAS

Paulo Canilhas : Organic 1 (2009), 122 cm x 100 cm, Técnica mista sobre madeira

de ÁLVARO LOBATO DE FARIA, Dir. Coord. MAC Lisboa

das vidas e das coisas com que nos defrontamos e confrontamos.

EXPOSIÇAO MAC LISBOA 56

A forma e o simples e desinteressado empenho com que tem contribuído ultimamente no intuito de divulgar o MAC, prestando-se a colocar parte do seu tempo à nossa disposição faz de Paulo Canilhas um colaborador considerável de que o MAC se orgulha, pela qualidade e pesquisa da sua obra e pelo seu modo de estar como cidadão e autor.

Marcella Savaget Madeira: Rudá

Quem é você?

AS CORES DO BRASIL EM AMSTERDAM

Sou uma artista plástica que trabalha e vive em Amsterdam. Em 2004 terminei o curso de Comunicação Social pela PUC-RJ e de 2003 a 2005 estudei pintura na Escola de Artes Visuais do Parque Lage, RJ. Em 2005, me mudei para Barcelona para cursar um MBA onde vivi por 2 anos, antes de me mudar para Amsterdam em 2007. Atualmente me dedica integralmente a pintura, meus quadros fazem parte de coleçoes privadas em vários lugares do mundo e frequentemente partici-

MARCELLA SAVAGET MADEIRA ENTREVISTA POR ANITA

po de exposições no Brasil e Amsterdam. A minha próxima exposição será dias 3 e 4 de Outubro no Open Atelier De Pijp.

Por que você veio para a Holanda ? Como foi seu inicio por aqui?

Já morávamos na Europa, na maravilhosa Barcelona fazia 2 anos. Adoro aquela cidade, parece o Rio de Janeiro em versão Européia. Foi uma fase muito enriquecedora já que a vida aqui na Europa é muito distinta da que levamos no Brasil , mas depois de 2 anos terminado o MBA e um trabalho que não estava muito satisfeita, senti que já era a hora de ir mais além. Foi quando surgiu a oportunidade de virmos para Holanda. Meu marido teve uma oferta de trabalho aqui e eu achei que era uma excelente oportunidade para o meu trabalho de artista. Viemos muito felizes, animados e de mente aberta para o novo “mundo” que nos aguardava.

Qual o seu trabalho ? Como foi seu inicio nessa área de trabalho aqui?

Foi apenas quando me mudei para Amsterdam, que decidi colocar toda a minha energia para me tornar a artista que eu sempre desejei ser. Minhas experiências profissionais em multinacionais me ensinaram que disciplina e esforço são uma algumas receitas fundamentais para se chegar onde você deseja. E é com a mesma http://greetingsfromholland.blogspot.com/2009/10/mini-interview-6-marcella-savaget.html

dedicação de antes que hoje sigo a minha vida de artista em tempo

Eu lembro que no primeiro dia que cheguei e estava perdida na

integral. Graças a muito esforço e dedicação, muitas coisas boas

rua, perguntei para uma mulher onde era a rua tal, ela não sabia,

aconteceram aqui para mim e meu trabalho. Já realizei 4 exposiç-

mas pegou o telefone, ligou para o marido e me passou o telefone

ões importantes e dentro em breve participo do Open Ateliers de

para que ele pudesse me explicar onde era. Outro exemplo, foi

Pijp, acredito que sou a única estrangeira e mesmo não tendo o

logo no dia seguinte quando encontrei uma loja de telas em pro-

meu atelier nesta área fui convidada pelo próprio organizador do

moção e mesmo sem carro não quis perder a oportunidade, então

evento.

comprei 5 telas grandes por um preço maravilhoso, o problema era

Quais são as coisas de que você mais gosta na Holanda?

como chegar em casa com as telas. Voltei para casa carregando tudo na cabeça. Todo mundo me olhava, ventava muito, mas eu ia

Amsterdam é para mim uma das cidades mais lindas do mundo,

carregando as telas, toda bamba. Até que uma pessoa pára do meu

com seus canais, ruelas e linda arquitetura, esta cidade possui o

lado e me oferece ajuda, eu como toda a educação disse que não

charme de cidade pequena, onde tudo se pode fazer de bicicleta,

era necessário. Mas claro que era completamente necessário. Le-

mas ao mesmo tempo é uma cidade internacional, com gente do

var aquilo tudo no vento que estava era uma "mega operação",

mundo tudo, além da liberdade que existe aqui, das drogas ao

então a senhora pega metade das telas, coloca também na cabeça e

sexo, cada um faz o que quer, desde que não incomode o outro.

me acompanha até em casa. Foram momentos que nunca mais esqueci! Existem pessoas que dizem que o holandês é um povo

Também adoro o fato de podermos viajar tão facilmente. Aqui na

mal educado, felizmente esta não é minha impressão, acredito que

Europa como tudo é perto, viajamos o máximo que podemos, pois

tudo que acontece funciona de acordo como você vê o mundo, eu

sei que no dia que voltarmos para o Brasil será um pouco mais

sempre tendo ver o lado positivo das pessoas.

complicado. Em 2 horas de carro ou de avião, estamos em outro país e cultura completamente distinta. Nos últimos meses já esti-

O que você aprendeu sobre si mesma desde que chegou a Holan-

vemos na Itália 2 vezes, Espanha e Portugal. E quando estamos

da ? Algum conselho para expatriados?

aqui em Amsterdam, adoramos receber amigos em casa. Já recebemos gente do mundo todo, o que não deixa de ser uma outra

Acredito que todo dia é um grande aprendizado, esta é a maravilha

viagem que fazemos quando estamos jantando com alguém de

de se morar num lugar diferente. Quando você saí do seu “ninho”,

uma cultura diferente da nossa. Meu marido adora cozinhar e co-

você saí da sua zona de conforto. Ao distanciar-se da sua cultura

mo aqui na Europa a maioria das cozinhas são abertas a sala, ele

você passa a perceber todas as nuances de sua cultura, com seus

cozinha, participa das conversas e dos muitos risos que damos.

defeitos e qualidades e isto é muito importante para o autoconhecimento, pois todos somos nossa cultura. Sempre digo a

E do que não gosta?

quem está vindo morar fora, para não comparar o lugar novo com a sua “casa”, pois “casa” é sempre casa. Além disto você tem que

Esta é uma pergunta fácil, não gosto do inverno holandês onde os

estar de mente aberta para todas as novas experiências, isto impli-

dias são curtos e cinzas e também sinto muita falta da boa comida

ca desde provar novas comidas a fazer coisas que você nunca

brasileira, tirando isto adoro morar aqui.

imaginou. Claro que não é fácil, mas garanto que vale muito a pena!

Você teve algum choque cultural?

Gostei de Amsterdam logo de início, mas em um mês começou o inverno, além do enorme frio a pior parte era que ás quatro da tarde já estava escuro. Digamos que foi um pouco duro, além disto, chove demais, é como todo bom carioca, odeio chuva! Mas a parte boa foi que me surpreendi com a atitude dos holandês, que é um povo muito educado. Digo sempre que tive um choque quando cheguei aqui. Os catalães não são o povo mais educados do mundo, e confesso que já estava me acostumando com o tratamento rude deles, tanto é que quando cheguei aqui, me impressionei com a educação dos Holandeses.

Para conhecer mais sobre o trabalho da Marcella visitem:

http://www.marcellamadeira.blogspot.com/

Marcella Savaget Madeira: Cunhapora

™

NIRAM ART FUNDADOR: ROMEO NIRAM