Ramona Ciobanu
Foițe de suflet
Prefață de Ligia Seman
Adoram, Arad
Foto copertă: Levi Căpătan Editor și tehnoredactor: Denisa Bulzan Corector: Daria Ardelean Ramona Ciobanu Foițe de suflet © Copyright 2014, Ramona Ciobanu Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României CIOBANU, RAMONA
Foițe de suflet/ Ramona Ciobanu. - Arad: Adoram, 2014
ISBN 978-606-93433-6-4
Editura Adoram Str. Feleacului, Nr. 1 Ap. 8, Arad, 310396 Telefon: 0746 199 369 editura@adoram.ro www.adoram.ro facebook.com/adoramchurch
Partener principal:
www.flacarainchinarii.ro
Partener media:
www.mediacbee.ro
Cuprins Mulțumiri Prefață Începuturi În brațele Crucii Cartea Visele lui Dumnezeu Căutare Drumul ocolit Rugăciuni și vise împlinite Africa Acasă din Africa... Chimioterapia Auto transplant de măduvă (partea I) Acasă din spital… Radioterapia Auto transplant de măduvă (partea a II-a)
7 9 15 25 31 39 43 53 59 63 97 113 121 131 137 141
Dedic această carte tatălui și bunicii mele care mă iubesc necondiționat și sunt alături de mine pe cei mai înalți munți, dar și în cele mai întunecoase văi.
Mulțumiri „Foițe de suflet” nu ar fi ajuns până aici fără dragostea, sprijinul și susținerea lui Dumnezeu, a tatălui meu, care e alături de mine în orice vis pe care îl am, a familiei mele și a următoarelor persoane: Ligia Seman, Daria Ardelean, Levi și Ligia Căpătan, Ilie Tomuța, Florin Lupean, Luminița Boancăș, Denisa Bulzan, Teofil și Monica Pop, Biserica Flacăra Închinării. Mulțumesc, de asemenea, tuturor celor care sunt alături de mine și au dorit să își păstreze anonimatul. Vă iubesc!
Prefață Ramona Ciobanu este o tânără autoare plină de un dulce simț pentru Frumosul înțeles mai ales în sens moral. Ea surprinde în pasaje încărcate de emoție caracterul unor personaje cu temperamente ireproșabile, exemple demne de urmat pentru cititor. Spun „personaje”, dar eroii din cartea Ramonei Ciobanu nu sunt fictivi, ei există, viața din aceste pagini nu este una exagerată cu nimic. Vorbim în termenii realității, e ca și cum am vedea un film în care actorii sunt surprinși în interiorul propriei vieți. Din această cauză, cititorul este inspirat, știe că rândurile pe care le parcurge sunt adevărate, înțelege că și el este capabil de astfel de experiențe cu Dumnezeu. Alegerea personajului principal de către autoare este una extrem de inspirată. Avem de-a face cu o Sonia – nume cu o semnificație puternică în literatură. Eroina moștenește toate calitățile personajului dostoievskian: blândețea, autosacrificiul, credința. Dacă Sonia lui Dostoievski se sacrifica pentru omul iubit, Sonia Ramonei Ciobanu este o martiră pentru Dumnezeu, o luptătoare pentru a duce Evanghelia în lume – chiar dacă acest lucru poate însemna renunțarea la viața pământească. Autoarea spune: „Destinul nostru de la Dumnezeu s-ar putea să ne coste
12
FOIȚE DE SUFLET
totul. Şi acum, mă vei întreba dacă chiar merită? Cu tot ceea ce sunt eu pot să spun: da, merită, merită de o mie de ori.” Astfel, mesajul cărții se conturează perfect: viața unui om are sens doar dacă îi aparține total lui Dumnezeu. Sonia este împlinită de acest sens măreț pe care îl găsește și îl împlinește. Interesant este faptul că tatăl Soniei, al cărui jurnal este redat parțial în carte, își pune întrebările pe care fiica le va rezolva în viitor: „Oare va ajunge omul să se trezească, ca să îşi găsească adevărata menire pe care o are în această viaţă? Eu ştiu, sau cel puţin așa pretind că ştiu, care este adevărata menire, atunci de ce nu fac ceea ce ştiu că trebuie făcut?” sau: „Atunci, stau şi mă întreb: care este reazămul tuturor lucrurilor şi unde este eul absolut ?” Tatăl este un Pavel al vremurilor moderne, la nivelul filosofic, bineînțeles – el înțelege complexitatea răului care locuiește în om, dar este copleșit și de puterea binelui triumfător. Caracterul tatălui are o influență extraordinară în viața Soniei, care va avea dese momente de îndoială, învinse totuși de credința în Dumnezeu, de o încredere oarbă în puterea lui Adonai. Orice creștin care citește această carte își dorește să devină asemenea Soniei: dedicat total Împărăției lui Dumnezeu. Iată și mottoul eroinei: „M-am născut pentru a-L cunoaşte, a-L iubi şi a-L vesti pe Isus, iar inima mea tânjeşte de dor atât de puternic să duc Evanghelia întregii lumi.” Ce măreț vis! Sonia își urmează cu credincioșie destinul, devine misionară în Africa, se implică total pe câmpul de misiune, iar în timpul bolii ei, se agață puternic de promisiunile lui Dumnezeu și trăiește cu fericirea unui
PREFAȚĂ
13
trecut împlinit și a unui viitor mult mai bun decât ceea ce a trăit deja – exemplul credinței. De menționat este stilul fin folosit de autoare pentru a reda stările emoționale prin care trece eroina. Se observă trimiteri la pasaje din Biblie: „Chiar și atunci când oftez și gem, Isus mă aude. Prin rănile lui Isus sunt vindecată” (Psalmul 55). Automotivarea scoate în evidență caracterul puternic al eroinei, forța supranaturală de care este condusă și care o face invincibilă la nivelul credinței: „Să învăț să privesc la stele, nu la noroi, chiar dacă sunt în mocirlă.” În final, atunci când toate se clatină, Sonia rămâne cu un singur lucru, care îi oferă tocmai garanția învingătorului; ea rămâne ancorată în credință, în promisiunea lui Dumnezeu care spune că El este alături de cei care sunt ai Lui până la final: „În El îmi găseam oaza de liniște și, da, El a stat lângă mine, nu m-a părăsit.” În acest context al bolii, al sfârșitului posibil, Ramona Ciobanu folosește într-un fel inedit percepția timpului pentru a scoate în evidență starea emoțională a eroinei, lupta care se dă între viață și moarte. Minutele trec mult mai lent, devin interminabile, dar într-un sens bun, ele oferă bucuria vieții, a conștientizării faptului că este minunat să trăiești. Recomand cu încredere Foițe de suflet, o carte care ar trebui să motiveze toți creștinii: avem de-a face cu un exemplu de prima clasă, care ne arată că până și în cele mai dificile circumstanțe, putem privi fața lui Dumnezeu, fiind biruitori. Sonia a reușit: a avut credința lui Jim Elliot, așa cum și-a dorit cu atâta ardoare. Haideți să visăm înalt! Ligia Seman
Sunt clipa de azi, ce-l respiră pe mâine etern. Sunt minutul de azi, ce tânjeşte după ora eternă. Sunt durerea de azi, ce mâine va fi o istorie. Sunt strigătul de azi, pentru cei ce de mult au pierit. Sunt flacăra vie, ce aprinde o torţă în lume. Sunt acelaşi eu, de astăzi, nimic din ce aş fi vrut sa fiu… ce mâine va fi doar o umbră… care doar „a fost odată”! Sonia
Sonia este prietena mea, o prietenă adevărată. Ne cunoaştem de când eram în faşă, de când cuvintele nu ne erau cunoscute, cunoscute ne erau doar chipurile care ne îngrijeau şi ne iubeau. Prietenia mea cu Sonia este asemeni prieteniei lui Athos, Porthos, Aramis şi D’Artagnan. După 20 de ani, aceştia s-au reîntâlnit, deşi erau împărţiţi în două tabere (D’Artagnan şi Porthos erau de partea cardinalului, Athos şi Aramis de partea prinţilor), prietenia şi dragostea s-au oglindit, în ciuda faptului că prinţii și cardinalul erau duşmani: „Mă bucur, replică Athos zâmbind cu acea veselie care îi reamintea de zilele frumoase, că am fost altădată, din întâmplare, un grup de oameni încă atât de legaţi unii de alţii, deşi ne-am despărţit acum 20 de ani. Prietenia are rădăcini atât de adânci pentru oamenii de calitate! D’Artagnan, crede-mă, numai cei răi au ceva împotriva prieteniei, pentru că nu o înţeleg”. (Alexandru Dumas, „După 20 de ani”) Prietenia adevărată este nobilă, este superioară, se ridică deasupra mizeriilor, pentru că la baza unei prietenii pure stă dragostea. „Niciodată, spuse Athos ridicând mâna dreaptă
16
FOIȚE DE SUFLET
spre Cer, niciodată, jur în faţa lui Dumnezeu care ne vede şi ne ascultă în această sfântă noapte, niciodată spada mea nu le va mai atinge pe ale voastre, niciodată ochii mei nu vă vor privi cu mânie, niciodată în inima mea nu va exista o umbră de ură. Am trăit ani buni împreună, am urât şi-am iubit împreună şi, poate, adăugă el, între noi există o legătură mai puternică decât cea a prieteniei.” (Alexandru Dumas) Asemenea lor, suntem noi, eu şi Sonia! Sonia este un complex de o frumuseţe extraordinară, are nobleţea şi măreţia lui Athos şi eleganţa lui Aramis. Ea e omul care m-a ajutat foarte mult şi încă o face. Tăria ei, încrederea neclintită în Dumnezeu, în cel mai crunt întuneric, credinţa ei nebună şi zâmbetul ei în mijlocul suferinţei au ajutat la formarea mea, la ceea ce sunt astăzi. Şi, dacă vreodată, s-ar întâmpla să nu ne mai vedem 20 de ani sau să fim în tabere diferite, prietenia noastră va rămâne aceeaşi, asemenea prieteniei dintre cei patru, pentru că, „prietenia are rădăcini adânci pentru oamenii de calitate”. (Alexandru Dumas) Cu permisiunea Soniei, vreau să împărtăşesc cu voi o fărâmă din viața ei. Pentru mine viaţa ei este o inspiraţie, care mă ajută să mă ridic mult deasupra mediocrului şi a josniciei care mă înconjoară. Astfel, am decis să „vorbesc” prin cuvinte aşternute pe hârtie. Rugăciunea mea este ca povestea Soniei să vă încurajeze, să vă redirecționeze drumul în viaţă spre ceea ce merită cu adevărat şi spre ceea ce rămâne cu adevărat, chiar şi dincolo de univers, unde pentru noi înseamnă acasă!
Începuturi Cerul pare gri, deși e senin... poate din cauza lipsei de lumină... Frigul are dinți, îi simt înfipți în obraji... poate că soarele azi se lasă așteptat... Vântul are o putere neobișnuită... sau poate e un dans cu frunzele... un dans neînțeles. Ligia Căpătan
Suntem înconjuraţi de o lume departe de cea care ar fi trebuit să fie, o lume care şi-a luat lupta în propriile mâini, o lume care l-a dat deoparte pe Dumnezeu. Astfel lumea culege ceea ce a semănat. E o lege a firii: dacă ai semănat putoarea şi mizeria de la Auschwitz, nu te aştepta să culegi mireasma munţilor înalţi şi curaţi, pentru că ceea ce vei semăna, aceea vei culege. Suntem înconjuraţi de familii distruse (părinţi divorţaţi, care îşi descarcă furia şi frustrările pe propriii copii). Mediile familiale dezorganizate şi dezechilibrate, în majoritatea cazurilor, creează copii cu probleme şi cu un dezechilibru emoţional fantastic. Când soţul şi soţia nu îşi ştiu locul pe care Dumnezeu l-a dat fiecăruia, în copil se creează un univers dezordonat, unde durerea face ravagii, pentru că înlăuntrul fiecărui copil se află un gol care se numeşte: „dragostea mamei şi a tatălui” şi acestui gol i se