Aristotel retorica by Dragos Sima

'AptO"TOTEAOUc;;'

ARISTOTEL

RETORICA

Et.liţie bilingvă Traducere, studiu introductiv şi index de MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Note şi comentarii de ŞTEFAN-SEBASTIAN MAFTEI

� EDITURA IRI Bucureşti, 2004

Co�rdonatorul coleqiei: ALEXANDER BAUMGARTEN Red<Jctor: MARlA STANClU Tehnoredactor: LIUANA KIPPER Concepţia grafică a copertei colecţiei: VENIAMIN & VENtAMIN

Tmc�te drepmrile sunt rezervate ED(TURll lRl

lSBN: 973-7926-03-X

CUPRINS

C. T md iţ i a manuscrL�elor Re10ricii .

9 Il Il 16 17

D. Autenticitatell cărţilor Retoricii

E. Compoziţia analitică a Retoricii .

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI STUDIU INTRODUCTIV . A. Originalitatea Retoricii aristotelice B. Datarea Retoricii .

RETORICA 83

CARTEA 1 . l. Raportul retorică-dialectică. Utilitatea şi rolul retoricii . 2. Definiţia retoricii. Despre probabil, iltdiciu, exemplu 3. GcJlUrilc retoricii: dclibcrativ,judil."'ar. dcmonstrativ . 4. Premisele pmprii genului dcliberativ . 5. Scopurile Jcliberării. Pă•1ile fericirii . . 6.Binele şi utilul 7. Gradele binelui şi utilulni . 8. Numărul, natura şi scopul diverselor forme de guvernare . . 9.Genul dcmonstrativ. Virtutea şi viciul. Nobilul şi ruşinosul. Elementele elogiulni şi blamului .

lO. Genul judiciar.

137

Acuzare şi apărare. Despre cauzele

actelor nedrepte

Il. Despre

83 91 101 105 III 119 125 135

lucrurile plăcute

147 1 53

jl 1 h•i•"•lllll• lo1j'lil�llhll �� ilk vklimci 11 1 k·'l'" I•IJol•l• lq>l hhll:JhJIUI . It 'lll!tlul Jlt• )ltn\'llnl•· a tld ic.:tclor .

,,,.._

U.lhl\ll'tllt•t'\IIHh.'IJJlit·c .

!61 169 173 177 187

1. 1 'um aqionăm asupra minţii auditorilor •1• 1ksprc mânie . J. lk�pre blândeţe -L Ucsprc prietenie şi ură . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .... 5.Ucspre teamă şi încredere .. . . . . 6.Despre pudoare şi lipsa ci . . ..... .. 7.Despre bunăvoinţă . . . . . 8.Despre milă ........ 9.Despre indignare . .... 10.Despre invidie . ... Il. Despre emulaţie şi dispreţ . .. 12.Despre caractere. Vârstele: 1.Tinereţea 13.Despre caractere. Vârstele: 2.Bătrâneţea . . . . . . . . . . . . . . . . . 14.Despre caractere. Vârstcle: 3.Maturitatea . . . . . .. . . . .. . . . . . 15.Caractere datorate sorţii: 1.Despre noblele . . . .. . . . . .. . . . . . 16.Caractere datorate sorţii: 2.Despre bogăţie . ........... 17.Caractere datomtc sortii: 3.Despre putere şi noroc . .. . . . ... 18.Locurile comune celor trei genuri. de discurs . 19.Despre posibil şi imposibil 20.Dovezile comune tuturor genurilor. Despre exemple . .. ..... .. ... 21.Despre maxime . 22.Despre entimcme . .. .. . . .. .. . .. .. . . .. .. ... . . . . .. .. . . 23.Locurile cntimemclor . . ............... ..... 24.Locurile entimemclor aparente . ......... 25.Despre respingere . 26.Despre amplificare şi atenuare . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .. . .

187 189 197 201 207 211 219 221 225 229 231 235 237 241 241 243 245 245 249 253 257 263 267 283 289 293

CARTEA A III-A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . 297

1.Despre elocuţie . . 2.Asupra calităţilor principale ale stilului . 3.Despre răceala s1ilului .. . . . ... . . . . . .. 4.Despre comparaJie

..... 297 ............. 301 . . .

. .. . . . . . . . .. . . . 307

311

5. Despre corectitudinea stilului 6. Despre grandoarea stilului 7. Despre potrivirea stilului . 8. Asupra ritmului oratoric . 9. Compoziţia frazei. Despre stilul continuu şi stilul periodic 10.Despre cuvintele spirituale 11. Continuarea stilului pitoresc şi a cuvintelor spirituale . 12.Despre diferitele genuri de stil 13.Părţile dis<.:ursului. Dispoidţiunea 14. Despre exordiu . 15. Despre acu.�are. Mijloacele de a rcspiuge o imputare

313 315 317 . ... 321 . . . 323 . . . . . 327 333 339 343 345 35 1 353 357 363 367

rduvoitourc .

16. Despre naraţiune . 17. Confirmaţia. Despre dove7j . 18. Despre întrebare şi răspuns. Glumele 19. Despre peroraţie .

369

NOTE ŞI COMENTARII . BIBLIOGRAFIE INDEX NOMJNUM .

. ............. 425 ... 433

INDEX TERMINORUM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..

439

NOTĂ ASUPRA EDITIEI

Versiunea de faţă conţine prim<l traducere integralii a Retoricii lui Aristotel. Fragmente ;ilc tratatului, IT<idusc în limba romfmă, <lll rnai fost publir.:ate în V<ilumul Filo.wdia politini a lui Arisi<ITI'f, CO(ifd<mat tie V;1sile Muscă şi Alcxantler Baurngartcn, apiirut la Editura Polirom, laşi,

2002.

l'T<Iducere;J urmează textul ediţiei AristoteleJ· graece e.r recen�'ioue lmmm/111'/is Bekkeri, editat de Academia Regia Borussica, Berlin, 1 H31, voi. IV, pp.

1354-14211, precum�� lccţiunile ediţiei M. Dufour-1\. Wartdle.

Aristote, Rhhorique, voi. 1-111, text bilingv grec-francez, Paris, 1.-es Bdles Lettres,

]<)WJ.

Mi-:1m permi.� o împărţire uşor modificată a alincatelor

�� o punctua!ie proprie pe alocuri, anume iiColo unde textul o cerea ::;i, de usemenea, marc�lrc<l cu litere italice a citatelor. Între unghiuri a�CU\Îte (<>)am plasut cuvinte consider<.Jte de editori suspecte sau interpolate. 1\m tradus din nou versurile citate de Ari.�totel din lirica ::;i dramaturgi a )!Te<tc;l, pentru cu ideea dorită de autor s;1Hpan1 clar în citlltele rc:-.po::ctivc, tlar �i fiintk;l/\ristotel l� reproduce mlc�eori eliptic, echivoc, sau chiar obscur, apoi pentru că numerotarea originalului .�i u versiunilor româ ne�ti nu corespund. fn privima numelor proprii, am opM pentru o tran:-.li tewre

a formei grccc�li, pentru cu:wrile în care nu C;t;;istă o formă rom<Îne<.t:-că

valabilă, fundamentală pe tr..tditie./ndex termiuorwn u fost selectat potri vit cu frecvenţa �i importanţa termenilor tehnici folosi!i de Aristotel în 1kfinirea conceptelor-cheie ale Rf'loriâi. Bibliografia, ce cuprinde at<Ît lucrări acc<:sibile, C<Ît ::;i lucrări inaccesibile cititorului în bibliotecile noas tre,

doreşte s<'i îi ofere ace:-.tuia o imagine, tie ::;i pmţi<tl<l, Hsupra operei

retorice H lui Aristotel �i a irnp<tctului pe care <Jceasta il avut-o în istoria culturii europene. Referitor la studiul intnxluctiv :;;i la notele acestei editii. În cazul citării diferitelor ediţii critice ;tie Rt>toricii, ele au fost delimi tate de celelalte indicaţii bibliografice prin stabilirea numelui editiei. wntinuând cu anul apariţiei, numărul volumului şi numărul paginii.

NOTĂ ASUPRA

EDITIEI

Fragmentele citate imegral din operele aristotelice tmduse pflnlt <it'nm- în limba rom<înă au fost redate conform importanţei lor în explicarea locu rilor dificile ale textului Retoricii. Menţionez di tr<�ducerea prezentă este realizată în cadrul programului de masterat în filosofie antică �i medievală al DeP:.Jrtamentului de tilo sotie al Universită!ii "Babe.-:;-Boly<li" din Cluj, program coordonat de prof. univ. dr. Va'iile Muscă. Ţin să îmi exprim gratitudinea fată de Alexander Baumgarten, care m-a determinat să lucrez 1<� această carte, pentru că a avut bunăvoinţa şi răbdarea de tt citi �i a verifica, rând cu rând, corectitudinea texwlui; îi mul1umesc pe acea'ită cale pentru sugestiile făcute mai ales referiwr la terminologi<� filosofiei:! corespunzătoare principalelor concepte aris totelice care s-au dovedit foarte utile în vederea redactării definitive. Îi mulţumesc, de asemene<t, lui Ştefan-Sebastian Maftei, al cărui ajutor, prin conturarea notelor şi a comentariilor, mi-a fost de un real folo.'i. Îmi ex prim recuno�tinţa faţă de Editura IRI, pentru amabilitate<� cu care mi-a oferit posibilitatea publicării acestei cărţi. MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

STUDIU INTRODUCTIV

A. Originalitatea Retoricii aristotelice Domeniul retoricii s-a dezvoltat mereu într-o <�mbivalenţă atât faţll de relaţia cu sfera chestiunilor politice,cât şi faţă de mportul cu filosotia. În Atena secolului al V-lea î.Hr., aceste raporturi apar evidente: de�i omniprezentă în viaţa cet<lţii, retoric<tera instrumentalizcltil, pe de o parte, în relaţia cu politica, pe de altă parte, în cadrul legăturii ei speciale cu filosofia. Practic, condiţia aparent instabiHi a retoricii porneşte de l<t o cerinţă a statutului ei teoretic; fum.lotmenhltă pe un <�nsamblu de tehnici comunicative, retorica nu poate acţiona pe deplin decât în anumite con diţii: 1) dacă structurile societăţii permit comunic<�rea între indivizi .�au între indivizi şi institutii; damentează nuinai S<!U

2) dac;1 structum internă a retoricii nu se fun�

pe cons�rucţia unor fonne argumentative prest<�bilite

pe cercetarea figurilor limb<�jului, ci scopul ei <�re in vedere şi dez�

baterea liberd a opiniilor, a tezelor,a ipotezelor etc. Fără aceste două con diţii, retorica, înţeleasă ca teorie a comunicării, şi-ar pierde caracterul său argumentatiV şi ar fi redtt'iă fie la un form<�lism în cadrul limbajului, fie la o sumă de clişee comunicative. Rostirea, ca formă fundamentală a oralităţii, este menţionati:i deStul de devreme in istoria culturală a poporului grec. Începuturile acestei eul� turi sunt marcate de afinităţi faţi'i de discursul rostit. Cânturile homerice amintesc de discursul inspirat al poeziei, iar vorbele lui Nestor, "căruia graiul din gura mai dulce-i cura decât mierea"1, sunt elogiate ca aducă� toare de pi<lcere. Versurile lui Hesiod2 .�pun ci'i sfatul chibzuit

unui

vorbitor poate calma spiritele şi aduce linişte într-o comuniMe. Grecii recunoşteau, a�adar. încă din perioada homeridl puterea de convingere a discursului\ însrL retorica se dezvoltă ca o disciplină autonomi'i abia

în a doua jumătate a secolului al V�le<� î.Hr., o dati:l cu noul regim

MAR!A-CR!ST!NA AN!JR!EŞ

democratic apărut în Siracuza. Conform tradiţiei. Tisias �i Cor·aX·<�u fost cei Jint;îi c:m� <1U elaborat primele m<mmtle retorice. În ..J27 i.Hr.,Gorgias, sofistul din Leontinoi, ajunge 1<� Atena. <tducfmd cu el arta discursului or<t toric. Şcoala sofi((tilor este prima cme iniţiază un studiu intensiv al reto ricii,�i tot eu se constituie într-un prim moment în care putem vorbi de o atitudine critică t'.tţă de comunicarea oralii. Atenţitt trece de ht efectul imedittt al discursului me�te�ugit de poeţi .�pre tehnicile de compunere ale rostirii. Platon. în U'gife4. face pentru prima O<tr(J di�tincţia dintre dis cursul poetic �i discursul în prozfl, �i tot în acest dialog apare diferenţa între

P"JÎ"twp �i nm"J")Tfr;. Trecerei! de la discursul rostit la teorie e.�te dinxt influ enţat[! de mportul dintre or:tlitate �i scris. Însă primul pas în dezvolt<treot unei adevărate teorii <tsupra discursului ap;trţine sofi�tilor. Ace�tÎ<t vor stulli<� cu interes mecanismele discursului �i î5i vor face o adevărată profe siune din aplicare:t practică a cercetării lor. Protagoms studia argumen tarea, dezbaterea, gramatica �i dic(ia. Străduindu-se S<1 <mulit..eze alât tehnicile di.,cursului,cât �i .�copurile acestuia, el va compune o Arii/ a rnpi11gerii �i două cărţi de Antilogii. Thrasymachos <;-a ocUp<tt în speciul de ritm �i de structuw frazei. Arta sa retorică se apropie de studiul AESu;-ului (omamentaţi;t discursului). l-lippias a scris despre grarnatid �i prozmlie; Prodicos era cunoscut prin trat<ttul sflu DP.rprP corntitudinNt numelor. Gorgias, Însă, este primul care propune o teorie coerentă a<;upra struc turii discursului şi a rolului său în sfera cunoa�terii. Stilul gorgianic este marcat de teoria "momentului oportun"

(xat�).

doctriml ce vize;tzil,

însă, Întrega organizare a di.�cursului, stilul �i conţinutul său. Conform opiniei lui Mario Untersteiner,xcnpcil; reprezintă .,adaptarea dismr.mlui la diver.�·itafea.rituaţiilor rmfe, cu implim(ii profimde in p.rilwlogia oudi tortdui .$i a Forbitorului"5. De fotpt, dou[i sunt conceptele fundamentale

ale doctrinei comunicării 1<� Gorgias: A.6ŢQ�;:" �i

xcu�. concepte-cheie

c<tre mai târziu vor servi C<t elemente import<mte în dezbaterea asupra retoricii la Platon şi Aristotei./\QrQ�;:"-ul lui Gorgias este,se pare, un con cept ambiguu,ce implic<l în primul riînd o relaţie de putere între vorbitor .�i auditor. Putere<� A6r�-ului este ilogidi; în mod paradoxal, A6ra<;-ul este considerat de inspimţie divină; el are �� o putere psihologică, deo<t rece inspiră o nou;1 stare în sutletul celui ce a<;cultă. t\6Ţa<;-ul este deter� minat în acest caz de câteva camcteristici,pe care teoriile retorice de mai tflrziu le vor prelua în cadrul discuţiei privind statutul filosofic al retoricii;

1) A6Ţoq-ul deţine o putere magică, trezind în sutletul oamenilor .,iubirea de semeni" (tpLAa\1{)-j)WIT(a); 2) A6yoq-ul se ddine�te ca.,putere'" (06vo)J.L�) care,prin intermediul fascinaţiei (ŢOT)T€(Ct), induce opinii noi în suflet,

STUDIU INTRODUCTIV

modifidnd vointa celui ce <:t�ultii �� producând .. amiigirea"

(CmciTI]).

Doctrina lui Gorgias e�te înţele<tsă aici în ansamblul m:mifest;1rilor sale (atât poetice, nît �i retorice). Datorită acestei doctrine a AârD�;-ului, nepu tinţa cuno;��terii, tezi'i fundamentală a gnoseologiei lui Gorgia�. este sur montată prin puterea imaginativă a cuvântului, care transformă orice cunoa�tere Într-o cunoastere În care se construie� in mod n;ttural relaţii, locuri comune, conexiuni. Cele două te:te fundamentale ak teoriei lui Gorgias, referitoare la capacitatea persuasivă a discursului, vor face ca

1) A61�-ul este ..putere" (Mvu).J.L�) condudtoare a .�urletului, dar .:;i for�ă organilatoare a g{lndirii; 2) xcnp<}!;-ul (..momentul oportun") .�emnitlcă o calit<tte fundamentală rieră în teoretizările ulterioare asupra retoricii:

a discursului: ad<:tptarea subiectului la circumstanţe: ustfel, chestiune;! luată în discuţie va fi, dup{J caz, dre<tptă S<tll nedre;tptă, nobilă sau ru�i noasă, avantajoasă S<ltl lipsită de utilitate. Ulterior, Plilton va rccunoa�te puterea persua�ivă a cuv:întului6, d<tr va propune o <:tbonlure mai teoretică în legălllnl cu di.�cursul. Dialogul Plwidrm; descrie discursul sub forma unei structuri unitare, analoagă corpului omenesc: ,,... orice di:iutn se cu�·ine sâ.fie alnlfllit awmeni 1111ei .fiin{e �·ii: sa aiba un trup care să jie lloar al ei, as tfe l

ÎltNÎI sd 1111-i de mijloc .)·i Îflfre

lip.�·emcă nici capul, nici picioarele; sa aiba deci o parle

extremită(ile, menite stJ se potriwa.�ciJ unele cu altele şi toale cu

gut'7; ,Mai întâi vine, a:ra.cred, preamhulul,pe care lrebuie sâ-1 rosteşti, la Începutul discursultti. În al doilea rând, unjfd de expositio cumllrtll riile ei; îu al treilea

rând dtwez.ile, iar Îll al patrulea rând, arg111nellfele

verosimile. Mi se pare ct1 omul acela llin Biwn{, ce/mai stnllwitme.)·fer Într-ale oratoriei, mai vorhe:şte .)·i de confirma{ie şi

recot!firmaţie"�.

În concluzie, rolul or<:ttorului este de a concepe un discurs pe cale raţio

fi persuasiv. Construc(i;t unui discurs de <�cest fel <�re nevoie atât de .. dam! vorbirii", cât �i de .,.)·tiinţa" �i "tmdil"')_ Pe de

nahl, cu scopul de a

altă parte, Platon propune în Pbaidros o condumn<�re a retoricii contem ponmilor lui,cu sprijinul a trei argumente principaJe1°:

1) retorica implică

în mod excesiv persuasiunea prin intermediul opiniilor �i credinţelor co mune ale auditorilor:

exerciţiul retoricii dezvoltă un amoralism progm

matic, în ciuda faptului că face apel la valorile morule:

3) argumentul <li

retorului se reduce la un exemplu fonm1l, ignorând adevăratul scop

rostirii. lnlen!ia lui Platon nu este doar să polemizeze; filosoful încearcă o reconsidemre a retoricii din punctul de vedere al filosotiei, ini(iind în acest sens un concept ideal <11 retoricii. Astfel, cel ce învaţ:l me�te�ugul retoricii,spune Platon, are nevoie să cunoa�că în adâncime sufletul uman

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ şi tipurile de discurs specifice acestuia Il_ Orice discurs adecvat:�li"le Platon prin intermediul lui Socrate, are nevoie de intluenţa sistematici\ a dialecticii 12. Retorul care î.5i propune o discuţie avtlnd ca subiect dreptatea sau iubirea, trebuie să aibă în vedere în special o cunot�ştere unitară a omului, a societăţii şi a ştiin!ei13• intre căutarea adevărului şi acceptarea dovezilor plauzibile, Platon acceptă punctul de vedere al filosotiei; reto� rica trebuie să devină, <Jsemenea dialecticii, o cale raţională ce lncearcă să transforme sunetul plecând de la el însuşi. În ceea ce îl priveşte pe Aristotel, însă, specialiştii14 susţin că ar fi ,,predat" retorica în timpul primei .�ale �ederj la Atena (367-347 î.Hr.), atunci când era membru al Academiei lui Platon 15. Din această perioadă provin două opere despre retorică,pierdute: dialogul Gryllo.r şi o culegere de tehnici retorice, Iuvarwn'i "t�V. Se pare că şi cartea a lll�a a Reto· ricii, în special partea privind tmtarea stilului (capitolele 1-12), aparţine oce lei perioade. Retorica a fost adăugită .5i structurată pe parcurs, deoarece conţine referinţe istorice asupra unor evenimente de mai târziu (330 î.Hr.), în momentul în care Aristotel se întoarce la Atena �i fondează Liceul. Nu putem analiza pe etape istorice dezvoltările care apar în textul Reto ricii, dar ştim cu siguranţă că aceasta cuprinde intluenţe clare din Plwidros şi Gorgias. Ca şi Platon, Aristotel porneşte de la un punct de vedere tilo sofic a�upra retoricii. Concepţia platonică a filosofiei ca sursă a cunoaş terii referitoare la politică, �i căreia retorica i se subsumeatii, apare clar în Etica nicomahica16• Retorica şi Etica nicomahică demonstrează această presupoziţie, criticând teza sofi�tilor, care confundau retorica cu �tiinţa politică17. Atât Platon,cât şi Aristotel,împărtă.�e.�c aceea5i opinie referitor la tilosofie, anume că doar acea�ta poate oferi o cunoa.5tere adevărată a ştiinţei politice. Retorica este, a':la cum s-a spus la început, instrumenta� lizată între filosotie şi politică. Aristotel reabilitează din punct de vedere gno�ologic statutul retoricii. E1 vede retorica sub forma unei arte ('fixvrl), recunoscându-i astfel capacitatea de fundamentare raţională: retorica oferă un model coerent de legăturd între metodă şi rezultatele ace.�teia, având şansa de a se subscrie scopului general al învătării (0l8aaxaAla). Acolo unde Platon vede ruptura dintre raţional şi verosimil, Aristotel punctet�ză o continuitate între modul de argumentare retoric şi alte mo dele de argumentare raţională. Teza fundamentală a Retoricii, din punctul de vedere al posibilităţii cunoa.5teriî, este relaţia de corespondenţi dintre retorică �i dialectică. Aristotel recunoaşte abilitatea retoricii de a argu menta pe baza credinţelor comune şi a judecăţilor prob-<�bile1!\. Relaţia retoricii cu dialectica poate fi văzută şi în .�ensul în care argumentarea

STUDIU INTRODUCTIV de tip retoric este întărită de două tipuri de elemente19: entimemele Uude căţi cvasideductive extrase din premise probabile) şi exemplele (exemple cvasîînductîve considerate ca fiind generaliziîri relevante)2o. Acestora li se adaugiî faptul că retorica nu aparţine unui domeniu de cunoa�tere ştiin

ţific21, şi poate, m acest caz, să argumenteze a<>upm oricărui subiect22. La fel, retorica poate instrumentt�liza argumente în ambele părţi (pro sau contra)23. Originalitatea Retoricii aristotelice este .<;usţinută, aşadar, de două ele mente:

1 ) pe de o parte, de relaţia ei specială cu dialectica; 2) pe de altă

parte, de afinitatea faţă de politid:i. În domeniul tilosotiei politice, Aristotel postulează teza fundamentală a comunităţii politice în cadrul cetăţii. De

terminarea omului ca "vieţuitor politic"24 îndrumă orientarea spre studiul vieţii în comunitate. Etica şi politica lui Aristotel au un caracter .,comu nitar" şi sunt îndreptate spre ceea ce putem a�tepta de la cetăţeanul des toinic S<�U de la omul ales. În aceeaşi manier-d, în gândirea aristotelică apar �i urmele unei concepţii .,nobile" asupra virtuţii. Chiar dacă princi piul medieHiţii ��al măsurii este riguros accentuat şi argumentat, totuşi conceptul politic de virtute va

fi înţeles ca performanţă şi nu ca o simpHi

măsurd25. În cadrul eticii aristotelice apar virtuţi "nobile", precum magna nimitatea, magnificenţa sau liberalitate<J. Dacă Pl<�ton propune o exper tocraţie în politică, Ari.�totel oferă o justificare a autarhiei cetăţeanului, prin intermediul virtuţilor nobile. Expertul nu mai constituie un exemplu grăitor pentru ştiinţa etică sau politică. În cazul lui Aristotel, politica re vine în sfem comunicării şi"'<t dezb<�terii la nivelul cetăţenilor cu âceleaşi drepturi. Prin urmare, relaţia dintre retorică şi politică .�e fundamentează

pe dialog social şi pe condiţii politice favorabile. Aceste elemente, speci fice de regulă democmţiilor, erau deja evidente în cadrul funcţional ul instituţiilor politice ale Atenei, precum tribunalul sau Adunările; institu ţiile democraţiei vor reprezenta, pentru structura Retoricii, elementele

determinante care vor influenţa diviziunea genurilor retorice în demon strativ, judiciar şi deliberativ. Pe baza acestui statut, atât vorbitorul, cât şi auditorul Adunărilor urmează un scop politic: dobândirea fericirii, scop al tuturor acţiunilor-26. Pe de altă parte, scopul oricărui discurs este obtinerea credibilităţii, deoarece oratorul trebuie să fie .,demn de încredere"27. Obţinerea credibi lităţii este cheia oricărei acţiuni practice, iar caracterul, patosul şi dis cursul sunt cele trei elemente necesare pentru a obţine convingerea2�. Un orator persuasiv trebuie să fie în primul rând credibil din pum.:t de vedere etic; trebuie apoi să mişte (movere) afectiv auditorul, iar în al treilea r.înd, pentru a nu cădea în demagogie ieftină, trebuie să argumenteze şi să

MARIA·CRJSTINA ANDRIEŞ

convingă raţional. Henning Oumann2<J vede în teoria retorică a fU'i"?\tistorel un drum deschis spre filosofia practic:l.�i politică. În primul rând, el con sideră că împărţirea genului retoricii în deliberativ,judicim, demonstrativ este strict legată de instituţiile politice ale Atenei democmtice: Adunările şi tribunalele. Cunoaşterea chestiunilor politice referitoare la stat,agricul turii, economie, legislaţie, război311, sau cea a legil<i r .�i constituţiilor 31, sunt condiţii necesare pentru ca discur.;ul să apară credibil în che.�tiunile publice. În plus, cea m<1i interesantă pentru ştiinţa politică e.�te oratoria deliberativ<l,bazată pe combaterea <Jdversarului şi pe orientarea decizii lor auditoriului. În concluzie,putem spune că dezvoltarea pe cele două planuri (filoso fic şi politic),pe care o propune Retorica, nu reprezintd. o expunere descrip tivă a tradiţiei de până atunci,ci o sistematizare de anvergurd.,ce intenţionează reconsiderarea filosofică a retoricii, domeniu socotit de către unii dintre contemporanii lui Aristotel nedemn de atenţia gândirii filosoftce.

B. Datarea Retoricii Problema datării acestui tratat, mult discuw.tă,de a!lfel, şi în Antichi tate,nu a fost rezolvată încă în mod definitiv.Dionysio.� din Halicarnas opta pentru perioada cuprinsă între 334 şi 324 î.Hr. Dintre moderni,Max Schmidt32 a tratat subiectul cu minuţiozitate.Autorul crede că textul a fost redactat de Aristotel în timpul tinereţii sale, apoi revăzut de mai multe ori .�i. în sffirşit,publicat între 335 şi 322 î.Hr.,în orice caz după moartea lui TheOOectes, în 336 i.Hr.• c�;�re trebuie să îşi fi compus propria saRelorică, probabil chiar la sfatul lui Aristotel,înainte de <Jnul 347 î.Hr. Aristotel a cit<Jt in Retorica S<J şi, prin urmare, trebuie că şi-a alcătuit anterior acestui tratat Analiticele, Metodica (operă pierdută),Poetica �i Politica. Leonhard Spengel pla�ează data între 336 î.Hr.,an al păcii gene rale după bătălia de la Cheroneea, şi 330 î.Hr., atunci dind a avut loc procesul coroanei, pe care Aristotel îl trece în mod evident sub tăcere. Ernest Havet propune ace<Jstă ultimă dată. O interpretare m�;�i completă ne-o oferd. de data acea.<.ta editia Dufour-�3, care apreci�;�ză că detenninarea prea precisă a d<�tei ar fi arbitrară �� tot odată paradox<�Jă. Dufour pleacă de la cartea a III-a, menţionând pasajul despre actorul Theodoros (1404 b 22), de unde ajunge la concluzia că Aristotel se afla la Atena în timp ce îşi compunea ultima carte a trat<ltului. Apoi, textul Retoricii 34 face aluzie lâ anul 346 î.Hr.,re.�pectiv momentul

STUDIU INTRODUCTIV

în care Filip încheiase o alianţ{t cu tebanii, invaJase Phocida .�i pusese capăt ri'izboiului cu locuitorii acesteia. Or, în urma cuceririi Elateei, în

339 î.Hr.. Filip

a cerut tebanilor dreptul de trecere pentru trupele sale.

cu scopul invadării Atticii. Trimişii săi au justitîc:tt acea.�tă cerere, invo când ajutorul acordat în

346 î.Hr.,dar la această dată oratorul Demostene

sfătuise deja pe atenieni să trimită la Atena o contraambasadă, la care

a şi luat parte. Atenienii au câştiga! cauza .�i au întocmit o aliantă cu tebanii. Ace<tstă alianţă nu a putut împiedica,în �:chimb, dezastrul Cheroneea,din

de la 338 î.Hr. Dionysios din Halicarnas tixea:di anul ambasa

dei lui Filip �i cea a atenieni lor în timpul arhontatului lui Lysimachide.� din Atarnia, în

339

î.Hr. Este tocmai data la care preceptoratul lui

Aristotel se sfttr.�eşte, el stabil indu-se la Stagira.

În concluzie, raţiunile doctrinale dezvoltate până aici ne permit situa

re<� datei aproximative <1 Retoricii după 338 î.H ·. Platon murise, când Aristotel fondează Liceul. Opere ca Poetica, citată de mai multe ori în Retorica, au fost elabomte pe parcursul perioadei cuprinse între 347 �i 335 î.Hr., în.�ă Retorica presupune înaintea ei dirtile 1, VII şi VIII ale Topicii, precum şi cele două Analitice, în mai multe rdnduri citată în primele două cărţi ale Retoricii. Pe scun, Mecteric Dufour nu vede nimic hazardant în faptul de a plasa compunerea Retoricii în timpul ultimei părţi a celei de-a doua şedo!ri la Atena, între 329 şi 323 î.Hr. Tratatul Retorica pare si'i fi fost red<lctat special pentru arhivele Liceului şi pus la dispoziţia discipolilor

C<l

mărturie scrisă a lecţiilor profesate de Aristotel însuşi.

C. Tradiţia manuscriselor Retoricii Cele trei cărţi ale Retoricii ne-au fost pă�tntte prin manu�crise,dintre

care cel mai vechi datează din secolul <ti X-lea. M:muscrisele sunt aparte nente la două familii, chiar trei, am putea spune, una din .�urse ocupând un loc intermediar Intre manuscrisul A al lui Bekker, cel mai vechi şi cel mai autoriza! totodată, ::;i manu.�crisele lui Gaisford �i Bekker, consi derate drept deteriores. Toate aceste manuscrise pleacă de la un arhetip

comun. Cea mai bună copie a sa este unicul reprezentant al primei familii, Parisinus

1 741

(A), şi a cărui dati'! aproximati�i'i este fix<Jtă de Henri

Omont în secolul al X-lea sau al Xl-lea. Acest manuscris conţine Retorica (folios

120-184)

şi Poetica (folios

184-199). Unul dintre editorii Retoricii.

Adolph Roemer, a re făcut, dupi'i Bekker, a cărui •:ercetare fusese rapidă

şi de.�eori superficiali'i, colaţionarea acestui manus�ris.1n afam lecţiunilor

MARJA-CRISTINA ANDRJEŞ

not<Jte de el,aparatul său critic prezintă şi o descriere minu!ioaslr.'"l!rree.�t manuscri.� este redactat în minusculă. anumite lecturi, însă, pennit afir marea că originalul era .�eri.� în uncială,�� nu purta nici spirite, nici ac cente, nici punctuaţie. Mai departe, Roemer a incercat să demonstreze prin argumente, a căror valoare nu o putem tăgădui, că acest arhetip .�e baza el însu�i pe un text complet .:;i pe un text abreviat,�� îl folosise atât pe unul, cât �i pe celălalt. De altfel, următoarea schemă. reprodusă de M. Dufour, redă foarte limpede această fili<Jţie: complet

<Jbreviat

� (intermediar) 1

arhet1p Pari sinus 1741 este corect<Jt când de aceea�i mână, când de mâini diferite. Copisml,se pare, la terminarea manuscrisului, 1-a coluţionat cu originalul �i. fie în spaţiul dintre rânduri, fie pe margine, i-a corectat gre�elile ��i-a reparat omisiunile. Or. aceste diferenţe fuseseră neglijate de Bekker. Roemer a fost cel dintâi care le-a relevat. Familia de dete

riores e.�te alcătuită din manuscrisele de la Paris, anume cele colaţionate pentru ediţia public<Jtă de Thomas Gaisford în 1820, şi conţinută sub

majuscula n. Un alt grup este fonnat din manuscrisele lui Bekker,cuprins de acea.�tă d<Jtă sub majuscula 0. Pentru primele două dintre manuscri.�e\e mention<Jte, Roemer a folosit recensiunile lui Melber. Aceste deteriores se caructerizei:ă prin corectări gramaticale, probabil de origine bizantină, aduse pasajelor în care textul aristotelic se îndepărta simţitor de întrebuin ţllrea attică. lată schema acestor mana�crise deteriores, red<Jtă cu atenţie

de acelaşi M. Dufour:

n1 e1

B: cod. Parisinu.�· 1869, sec. al XIV -le<�; C: cod. Parisinus 1818, sec. al XVI-lea; D: cod. Parisinus. 2038, sec. al XV-lea; . E: cod. Parisinus 2116, sec. al XVi-lea.

Z: cod. Vaticanus 23, sf. sec. al Xlii-lea; Y: cod. Vaticanus 1340, sf. sec. al XIV-lea; Q: cod. M<�rcianus 200, sec. al XV-lea.

STUDIU INTRODUCTIV

Intermediar între familia reprezentată de A, pe de o parte, ::;i de dete riores, pe de altă parte, este originalul grec (r), unde permite să trimită,

în mod conjectural, acea Vetusta translatio, făcută în secolul al Xlll-lea

de către Guillaume de Moerbeke. Raporturile acestei traduceri latine cu

alte manuscrise au fost studiate de Dittmeyer, în disertaţiu sa Quae ratio i11ter Veti/stam Aristotefis rhetoricorum translationem et graecos codices imercedat (Mlinich, 1883). În mai multe locuri, această traducere, plasată

ca importantă imediat după acel Purisinus A,p<tre la fel de bine să ti păs trat textul autentic, alterat în manu.�crisele grece.�ti. Principulele carac teristici ale acestei ver.�iuni sunt unnătoarele: supunerea prea .�ervilă faţă de regulile sintaxei latine; ordinea cuvintelor, neobservată întotdeauna; adaosurile inserate, pentru a face fraza mai inteligibilă; diatezele şi tim purile verbelor, numărul substantivelor şi al pronumelor, gradele de oom paratie ale adjectivelor, de cele mai mult ori alterate; prepozitiile şi particulele redate uneori inexact sau modificate în mod arbitrar.

Din nou,Roemer a rezumat studiul său critic al surselor într--o scheml1

genealogică extrem de grăitoare:

/"'-.

e n

Roemer a m<�i colaţionat cod. Monâcen.�i.� 313, zis Fragmemum Monacense, descoperit de către Guillaume Meyer de Spire, manuscris Vetu.1·ta translatio, şi cod. Monacensis 176, care se potrive::;te cel mai ade.�e<l cu cod. B a! lui Gaisford. Aparatul critic al lui Roemer utilizează în plus scholiile (S).

înrudit înde<�proape cu r, original al acelei

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

reunire de către Hugo Rabe în volumul XXI, partea a 11-a, <lparţiilhl-edi ţiei academice din Berlin (1896): 1) prima culegere, Ele;

Tirv 'Apt(i[(Y[EA.our;

PlftOPuo)v l.m6,u.vnJ.La &vw-vU,u.ou, public<Jtă iniţial la Paris, în 1539; 2) a doua culegere, IxoAfa

TC.IÎJ KUp(ou L-recpâvou €te; 'Apurro-riAoo; -r€;xvrrv

Prfroptxf[v, publicată în Anecdota ale lui Cmmer, în 1839, unde apare adău gat un Fragmt>ntum paraphrasis in Aristotelis Rhewrica (nepl' 'epw-tipEW«;, nept l:moxplo-ewc;), pp. 323-329, 330-334, din culegerea lui Rabe. D. Autenticitatea cărţilor Retoricii De-a lungul secolelor, tradiţia filologică a identitlcat două mari texte ce pot fi atribuite chiar lui Aristotel,sau care au relatii profunde cu gân

direa ari.�totelică: Rhetorica ad Alexandrum şi Retorica sau Arta retoric(!,

după cum indică unele ediţii critice�5. Pentru Rhetorica ad Alexandrum, opiniile specialiştilor sunt foarte diferite3fi. In schimb, în ceea ce priveşte

Retorica, argumentele traducătorilor tintesc, totu.�i. spre o concluzie co mună, anume aceea că Retorica ar aparţine integral operei lui Aristotel. Există, însă, câteva probleme, semnalate încă de timpuriu, şi care mai aruncă încă umbre de îndoială referitor la autenticitatea cel puţin a anu mitor părţi ale tratdtului Retorica. Prima problemă, dezvoltată mai recent de George A. Kennedy37, se referă la relatia istorică dintre capitolul

al primei cărţi �i capitolul 2

al aceleiaşi cărţi a Retoricii. În afam diferentelor e.�enţiale de continut dintre cele două capitole (capitolul

1 restrânge dezvoltarea retoricii doar

la nivelul dovezilor logice su.�ţinute de entimemă, ignorând dovezile etice şi cele referitoare la pa�iuni), există, se pare, un decalaj între primul ca pitol şi restul cărţii

l, semn

că acest text a fost red<Jctat devreme, mai

precis în timpul primei şederi a lui Aristotel l a Atena (367-347 î.Hr.). Decalajul tempoml este motivul pentru care unii specialişti au criticat autenticitatea primului capitol <�1 acestui text aristotelic. A doua problemă vizează cartea a Ul-a a Retoricii, iar acest element frecvent discutHt con stiiUie principala sursă a antinomiilor referitoare la autenticitatea textului.

Având în vedere structura dublă a celei de-a treia cărţi a Retoricii (dezvol tarea despre stil, alături de an<�liz<:� pilrţilor discursului), Dionysios din Halicarnas, a cărui activit<tte literară se desfăşoară cu aproximativ trei secole după fondarea Liceului, oferea de două ori, în două opere dife rite3R, indicaţii referitoare la această carte a Retoricii lui Ari.�totel. Cata

logul operelor lui Aristotel intocmit de Diogenes LaertiosJ9 enumeră

STUDIU JNTROOUCTlV

printre operele timpurii dialogul Gryllo.r şi o Culegere de te/mici (I:uvctywflÎ -re:}('JW\1). De asemenea, în âcela-:;i catalog apare o Arta reto rica în două cărti, o Artă într-o .�ingură cmte şi un tratat Despre stil în două cărţi. Colaţionând toate �;�ceste elemente, Mederic Dufour411 ajunge la concluzia că Retorica aclUală cuprinde ace<j Artă retorică în două cătţi, plus twtatul Despre .rtil, care constituie astăzi cartea a III-a a Retoricii. Prin urmare, cartea

IH-a este consecinţa logică

primelor două cărţi,

dintre care prima se ocupă în special cu <�rgumentarea logică (specifică oratoriei juridice), <1 doua dezbate în prima parte elemente ale omtoriei deliberative (ascultfttorul ca judecător,dovezile etice, pasiunile, caracte rele vâr,.;telor), revenind apoi lâ locurile comune şi la entimeme. Ultima carte a Retoricii este o împlinire a metOOei aristotelke, deoarece se adre se<tzi'i în special genului epidictic sau demonstmtiv, ce se fundamentează pe partea literaturizată a retoricii: exprimare, stil, declamaţie, figuri de stil, părţi ale discursului.

E. Compoziţia analitică a Retoricii Ansamblul celor trei cărţi llle Retoricii are, fără îndoială, o evidentă

unitate tematică. Primele două cărţi expun teori<J argumentării, inven tarea dovezilor comune celor trei genuri oratorice în genere şi ale fiecărui gen în parte. Cea de-a treia carte studiază forma, adică diversele moduri

de expunere <�le acestor dovezi şi locul pe care trebuie să îl ocupe ele

în ordinea discursului. Conţinut şi formă, acee� Ux\ITJ aristotelică este, a�adar, completă, căci e<J trebuie să îşi împline<Jscă obiectul, e�dică etlca citatea sa practică. Având în vedere structura internă a întregului tratat, putem pleca de

la premisa că planul lui Aristotel este deja concentrat în prima parte a

tratatului41. Filosoful trebuia să definească dovezile logice c<Jre fonneazil eşafodajul argumentării, apoi dovezile morale, pasiunile şi camcterele, ce trebuie să pună auJitorul într-o dispoziţie favorabilă cauzei şi să confere autOritate oratorului. Aceste trei expuneri se termină la sfârşitul capitolului 17 al cărţii a 11-a. Capitolele

18-26 ne trimit la domeniul lo

gicii aristotelice. Subiectul de <�ici nu este o reluare a elementelor tratate în cartea 1. C<Jpitolele 3-14 ale primei cărţi au enumemt locurile specifice :-.au speciile (E'I:bT]) care, în cele trei genuri oratorice, trebuie să servea.�că drept b<JZă argumentării. Dar aici Aristotel tmtează locurile comune celor trei genuri: exemple, m<Jxime, entimeme

(20-22);

apoi, în 23 şi

24,

MARIA-CRISTINA ANDR!EŞ

confrunt!l entimemele reale, refutative şi demonstwtive cu enti�eJe aparente. Trece apoi la modurile respingerii, prin contraenlimeme şi obiecţii (capitolul25). În concluzie, Aristotel ajunge la elaborarea unei

T€-xvll care s!l tie în acord cu concepţiile şi metodele sale proprii. Cartea a 111-a cuprinde dou!l părţi, un ne:pl AESe:� (capitolele l-12) •.5i un ne:pl Tâ�ew;- (capitolele 13-19). Prima parte e.�te cet� mai lung!l: ea este, de asemenea, prin noutatea subiectului, cea mai importantă. Autenticitatea cărţii a 111-a,divizată într-un tratat al stilului şi un tratat al ordinii păr!ilor, este consecinţa logică a proiectului, în favoarea căruia st<tt1 mărturie pagi nile din primele două cărţi. Originalitatea lui Aristotel faţă de maestrul său Platon a constat în dezvoltarea elaborată a unei discipline logice.

Fiecare din acele npo:ŢJ.l.Cne:Lctl, am putea spune, este o logică aplicatii. ,Aceste subiecte diverse (tizică, metafizică, etică, politică) sunt tot atâtea expuneri, argumentări, definitii şi clasificări bazate pe instrumentarul logicii. Dezvoltarea .�ilogisticii, ca element fundamental al'gândirii ştiin ţifice, este punere:; în practică a ideii aristotelice referitoare la construi rea unei raţionalitiiti diriguitoare.

Cartea 1 Capitolul]: Analogia retoricii cu dialectica (54 a 1-6). Posibilitatea de a trasa o metodă pentru retorică �; de a-i compune o T€XV'l (54 a 7-10). Critica tehnicilor anterioare: ele nu tratem;ll decât dovezile e.x tratelmice (54 a 11-25); depăşesc rolul p/edantului #al judecatorului (54 a 26-54 b 15); se ata�ează de preferinţă genului judiciar (54 b 1655 a 2). Demonstratia te/mică se face prin entimemă. Raportul entimemei cu silogismul (55 a 3-18). Retorica este milă pfedanţilor, celor care vor saf#fnsu�easca adevarurile �tiintifice (55 a 19-28). Retorica poate con chide contrariile; ea permite respingerea adversarului (55 a 29-37). Graţie retoricii, omul se poate apăra prin cuvânt,proprietatt!a sa distinc tivă. Abuml este comun tutwor lucrurilor, cu exceptia virfll(ii (55 o 38� 55 b 6). Retorica nu aparţine unui gen determinat (55 b 7-14). Retorica este facultatea de a descoperi pentru orice subiect mijloacele de persua siune reale :'ii ajXJrente (55 b 15-21). Necesitatea de a relua chestiunea pentru o definiţie mai completă (55 b 22-24).

STUDIU INTRODUCTIV

Analiuînd retorica alături de dialectică. Aristotel susţine tez<t conform căreia retorica şi dialectica sunt în acela,':;i raport cu ştiinţa. Învăţătum

(SL&:ocnw:A(a) şi demons1mţia şlinţifidl (b:n&€l�u;) provin din adevăruri

necesare, care se impun raţiunii în orice timp şi loc. Demonstmţi<� dialec

tică şi cea retorică se fondează pe <tdevăruri de opinie (�v.So'ţa), acceptate de către majoritatea oamenilor (Ot noUo() şi cel mai adesea (lnc; brl -rO noA6). De aici rezultă existenţa adevărului pentru �tiinţă �i a probabilităţii pentru retorică şi dialectică. Atunci când Aristotel constată că toţi oamenii

(€'ţnci'{€lv) o teză (My�) .�au să o (bdxetv), atunci el vorbeşte de dialectică. Când constată că toţi

se pornesc să discute chestiomînd

susţină

se cred în stare să acuze sau să apere, vorbeşte de elocinţa judiciară. Din

această ultimă observaţie. Aristotel va deduce posibilitatea de a indica o metodă în cadrul retoricii. Acuzarea şi apărarea sunt prezentate cu sau

fărd ajutorul unei metode tehnice (et' xŢv, ori printr-o deprindere (�ta), adică o rutină care provine dintr-o aptitudine, dintr-o dispoziţie stabilă

(�'ţL�). Or, dacă în cele două c�zuri s-a atins scopul în aceeaşi măsură, atunci este de ajuns a cerceta ({l'ewpelv) cauzele acestor reu�ite pentru a găsi metoda, a cărei 't€;lcvt} are drept funcţie stabilirea principiilor. De re

marcat este faptul că Aristotel, condus de evoluţia sa filosof1că de la ab

str.tet la concret,procedează conform metodei experimentale. El pleacă de

la un f<�pt de observaţie

{'opO.v) pentru a infera(�) reguli genemle42.

Or, procedeul inducţiei, care ar ti ridicat tehnicile empirice ale reto

rilor la demnitatea unei veritabile�. nu a fost cunoscut de către aceş

tia. Pentru Aristotel, singura parte integrantă a lui

-rExvn o

reprezintă

procedeul dovezilor (i.e. demonstmţia, caracterul pe care îl simulează ora torul şi pasiunile pe care acesta le induce auditoriului). Aşadar,elementul

cel mai eficace

�:�1

demonstmţiei şi cel care constituie corpul dovezii

(aWJ.W TÎl'; :n:(CJ't€�) este entimema,un silogism ale cărui premise sunt

uneori necesare,însă cel mai adesea sunt verosimile; Aristotel este primul care a expus teoria acesmi mod de raţionament. Primul punct

<>1 criticii asuprd retorilor este acela că, ignorând regulile

argumentaţiei deductive, ei nu au făcut decât să expună mijloacele de

a capt::� favoarea judecătorilor, vorbind In afara cauzei sau fillsificând re

gula care trebuie folosită. Pledantul trebuie doar să arate dacă faptul a fost comis sau nu, dacă el este sau nu ceea ce pretinde i!dver.�arul; doar

judecătorul trebuie să decidă importanţa şi legalitatea faptului în litigiu.

Al doile::� argument împotriva retoricii contemporanilor: retorii disting

părţile discursului (exordiu, nara!iune, epilog) pentru a arăta cum JX)t ti

folosite acestea în vederea cuceririi admiratiei din partea judecătorilor.

MARIA-CRISTINA ANDRTEŞ

----

Aristotel, la n1ndul său, va vorbi în cartea a lll-a de ordinea�ilor discursului, dar va examina riguros doar pe cele care .�e susţin pe argu mentaţie .5i pe dovezi. Al treilea element al criticii provine din faptul că retorii �i-au îndreptat atenţia mai ales asupra genului judiciar; or, genul deliberativ pare a fi mult mai important în ordinea morală �i politică. În genul judiciar este mai profitabil <�-1 seduce pe judecător, ct�re ascultă prin favoare �i înclină spre orator mai degrabă decUt să det� o sentinţă imparţială. Acesta este motivul pentru care cetăţile bine guvernate inter ziceau să .�e vorbească în afara cauzei. Singura demonstraţie care este inerentă artei retorice este demonstraţia prin entimemă. Doar această fa cultate de a crea entimeme permite căutarea adevărului43 pe baza vero similităţii oferite de argumentele retoricii .�i dialecticii. Teza fundamentală a lui Aristotel (care provine de la Platon) este că adevărul, chiar şi în cazul argumentelor retorice, are mai multă forţă per sua�ivă decât falsul; aşadar, numai datorită lipsei de instruire în ceea ce priveşte dovezile, şi nu din pricina vreunei deficienţe de fond a artei reto rice, pledanţii, deşi spun adevărul, sunt învin.�i de adver.�ari care nu au dreptate, dar sunt mai experimentaţi sau mai abili. Cum nu toţi oamenii sunt capabili să primească demonstraţiile şi învăţătura ştiinţei, retorica permite acestora să î�i însuşească propoziţiile ce provin din opiniile cu rente (�So'{a). Retorica, la fel ca dia1ectica, are capacitatea de a persuada contrariile (Tb:vavr(a M�aL n:El{)-elv). Dacă retorica şi dialectica au astfel un dublu obiect, de vreme ce artele şi ştiinţele se disting şi se definesc prin obiectul lor strict detinit, <�lunci primele nu aparţin unui gen determinat. Prima definire a retoricii: retorica este mai puţin arta de a persuada, cât arta de a descoperi tot ceea ce, într-un caz dat, comportă ceva per suasiv; de pildă, medicina este mai puţin arta de <1 vindeca, C<Ît arta de a trata un bolnav suferind de o afecţiune t�nume. Aristotel distinge persua sivul real de persuasivul aparent, alt motiv pentru care nici retorica, nici dialectica nu intră într-un gen detenninat. Dialectka face It� fel, diferen ţiind silogismul adevărat de silogismul aparent. La fel, nu există termen pentru a distinge retorul cinstit de cel rău-intenţionat. În dialectică, eşti dialectician în funcţie de facultatea ta, .�i sofist după intenţie. Capitolul2: Definiţia .fi domeniul retoricii (55 b 25-34). Două feluri de dovezi: extratehnice .ri tehnice (55 b 35-39). Trei feluri tie dovezi teh nice: autoritatea morală a oratorului,dispozitia auditoriului,argumentatia

STUDIU INTRODUCTIV

demonstrativa reală sau aparelllă (56 a 1-3). Autaritarea oratorului, datorattl caracterului pe care acesta şi-1 atribuie; eficacitatea acestor dorezi (56 a 4-13). Pa.}·iunea inspirata auditoriubti,"tlovadă preferată de ceilalţi retari (56 a 14-18). Argumenta(ia extrasă din subiect (56 a 19). Raporturile retoricii cu dialectica si etica. Prin intentie logică, reto rica este o ramificaţie a diafecticii; prin cunoasterea caracterelor si a pasiunilor, ea este dependenta de etică smt politică (56 a 20-33). Dorezi demom;trative: exemplul (inducţia), entimema (silogismu/); exemple si emimeme reale sau aJXIrellle (56 a 34-56 b 10). Definiţii ale exemplului si elllimemei; wccnul tlfWia .)"i al celuilalt (56 b 11-26). Definiţia per sua:;ivului. Raţionamentele retoricii se sprijină pe subiecte obişnuite de deliberare (56 b 27-57 a 1 ) . Chestiunile pe care le trateazA retorica pot primi două solu(ii opuse, pe111r11 care 1111 ai.îtă deloc te/mică, iar auditorii sunt incapabili de a induce si de a conchide după un mţionamelll flmg (57 a 1-6). Retorica raţioneaZă asupra mwr premise probabile. Propo zitiile pe care nefondtim argwnentarea aufost deja demon.\·trate, iar ra ţionamentul poate fi foarte lung, ori ele 1111 au fo!it demonstrate, iar concluzia nu se impune (57 a 7-14.). Premisele evidente potfi subîn(elese (57 a 15-20). Pll(ine premi.r�• ale entimemelor sunt necesare; majoritatea 1111 s1111t decâtfrecvellle. Verosimilităţile si semnele prezintă aceste carac teristici ( 57 a 21-33). Relatiile probabilului si ale semnelor cu subiectul de demonstrat. lndiciu (57a 34-57b 9). Exemple ilustrând aceJ·te rela(ii (57 b 10-21 ). Trai1Zitie (57 b 22-25). Despre exemplu; relatiile cu subiec tii/ de demonstrat (57 b 26-36) . Dijl>renţa dintre locuri şi specii. Emi meme speciale şi entimeme comune. Si/ogisme dialectice si retorice (58 a 1-31 ). Necesitatea de a clasa speciile du]Xlgenurile retoricii (58 a 32-35).

Definiţia retoricii începe cu impemtivu\ �(T"[W; acesta introduce o for mulă doar suficientă �i plauzibilă în ordinea �i domeniul opiniei, faţă de prezentul �(T"[L, care semnifică esenţa. Retorica este, a.5adar, facultalea de a cerceta tot ceea ce, într-un subiecl dat, comportă ceva demn de con vingere; persuasivul fiind nedeterminat, genul retoricii, ca �i cel al dia lecticii, nu este delimitat. A�tfel, mijloacele de persua.�iune sau dovezile pot fi de două feluri: 1) extratehnice (mărturii, măriUrisiri sub tortură, scrieri); ele nu ,�unt procurate de oMor, există înaintea demonstr<�ţiei, pot fi utilizate de către orator, nu pot ti inventate; 2) tehnice - cardcterul ordtomlui (�oc;),di.�poziţia în care oratorul îşi pune auditoriu! (&ci{l-emc;), discursul care demonstrează sau pare să demonstreze (OetlC"Vil"VO:L); aceste dovezi tehnice reprezintă invenţia oratorului (e'Upecrl�, inventio lat.); ele 25

MARJA-CRISTINA ANDRJEŞ

pot ti descoperite printr-o metodă (&d � J..l.€i1"6.Sou), �� pot fi p�tate cu ajutorul discur.�ului (Oul ŢOÎ) A6rou). Caracterul oratorului este determinat fie de per.�onalitatea momlă a vorbitorului , fie de impresia pe care discursul o face asupra auditoriului. lmpre.�ia morală are o mare eficacit<1te, dar trebuie să fie produsă prin discurs pentru a fi retorică. Dispoziţia auditorilor depinde de pasiunile pe care vorbitorul le induce în sufletele lor. Ju<lecata ascultiitorilor este diferită, dupii cum li se inspiră bucurie sau tristele, prietenie sau urd. Discursul convinge, �i face să iasă la iveală adevărul sau ceea ce pare a fi <Ldevăr din raţiunile persua.�ive implicate în fiecare caz dat. Aristotel discută mai întâi dovezile subiecti ve şi morale, apoi pe cele obiective �i logice. În privinta dovezilor morale, .�tudiul Eticii �i al Poli ticii ar putea, la rigoare, s:1 1e înlocuia�că. Datorită inventării argumen tului, retorica se apropie de dialectică. Prin cunoa�terea camcterului �i a pa�iunilor, ea este o •.prelungire" a celor două di.�cipline pmctice (etica şi politica). Raţionumentele care servesc la demonstra!ia reală sau apa rentă sunt: exemplul (oopâOELlJ.La), inducţia (Enaywrr\), în cazul dialec ticii, şi entimema (h\1"6J.ll)IJ.«), silogismul (auAA.oŢLO'J.l�). în retorică. Persu��.�ivul este imediat sau mediat. pentru că el pare să fie demon strdt prin T'd!Îuni imediat persuasive. Individualul fiind nedetennin<�t, re torica nu ia în considerare ceea ce este persua'>iv pentru un individ, ci pentru un grup de indivizi care au cutare sau cutare caracter. Ea va persuada asupra unor chestiuni c<�re cer deliberare, pentru că ele pot primi două soluţii contrare, �i care wnt subiecte obişnuite ale deliberărilor. De altfel, auditorii par a ti incapabili de a unna un raţionament inductiv ori deduc tiv prea lung. Dacă propoziţiile pe care ne sprijinim argumentarea au fost deja demonstrate, nu trebuie ca ele să fie prea numeroase, iar dacă nu au fost demonstrate, raţionamentul nu va convinge toţi auditorii. În cazul en timemei, anumite premise, prea evidente, trebuie .�ă fie subînţelese; forma entimemei, deci, poate fi mai scurtă decât cea a silogismului complet (nAEI.�). care este silogismul primei figuri (b 1fpWŢ� auUoyLa�). Nu există, aşadar,dedit un număr mic de silogisme ale retoricii care au un caracter necesar. Silogismele retoricii sunt în marea majoritate ve rosimile. Când verosimilul este definit ca fiind ceea ce se produce adesea, ttceastă formulă nu este nici absolută, nici relativă; ea .�emnifică doar faptul că pentru un lucru care nu poate fi altfel decât este verosimilul se află în .relaţia generalului cu particularul. Silogismele retoricii nu se for mează numai pe premise verosimile, ci şi pe semne. Semnul (CTTJJ.lElov) reprezintă un element care, prin mport cu un altul, este în relaţia suu de 26

STUDIU INTRODUCTIV

la general la particular, .�au de la particular Iti geneml. Există semne nonne cesare, care nu au o denumire particulară, �i semne nece�are - indiciul. Exemplul (no:pcibeqJux) nu determină relaţiile nici ale părţii cu între gul, nici ale întregului cu parte<�, nici ale întregului cu întregul, ci doar raporrurile părţii cu partea !ii ale asemănătorului cu asemănătorul. Exem plul trebuie �ă îndeplinească două condiţii: 1 ) cei doi termeni trebuie �ă aparţină <Jceluia-:;i gen; 2) termenul cit<tt în exemplu trebuie să fie cunoscut Aristotel face o deosebire importantă între entimemele retoricii !ii si logismele dialecticii. Unele dintre aceste argumente sunt de domeniul retoricii sau dialecticii, dar altele sunt de domeniul altor arte. Cu C!ÎI îm prumutăm de la alte arte premi.sele lor, cu atât depă.�im limitele retoricii !!Î ale dialecticii. Premisele primelor construiesc locurile comune ("t6nOL xotw(); premisele retoricii �i dialecticii determină locurile specifice s<tU specii (e'COTJ). Capitolul 3: Trei genuri sunt de distins după at1dirori, care SUfll ori spectatori, ori judecc)tori,jie ai viitorului,fie ai tre.cutului: cleliberativ, judiciUr, epidictic (58 a 36-58 b 7). Deliberativul susţine SOli combate, judiciarul acuza sau apăra, epidicticul laudă sau blamem:tl (58 b 8-12). Diferenţa Între timpuri: viitorul pentru deliberativ, trecutul pentrujudi ciar,prezentul pentru epidictic (58 b 13-19): Diferenţa Între scopuri: uti lul # dtlufldtorul pentru deliberativ, dreptii/ # nedreptul pentru judiciar, nobilul �i ruşinosu/ pentru epidictic (58 b 20-28). Modele confinnfind aceasttl diferen(tf (58 b 29-59 a 4). Indiciile, semnele, verosimi!ittlţile, premiule entimemelor provin din locurile comune celor trei genuri: po sibil �; impo.fibil, mare �i mic, mai mult sau mai putin, universal şi indi vidual (59 a 5-25). Speciile trebuie clasate după genuri (59 a 26-29).

Retorica distinge trei genuri (yEvrj) care core.�pund celor trei feluri de auditori: spectatori, judecători ai trecutului, judecători ai viitorului. Ca spectator (\}ewp6t;) - e.g. to!i cei care asistă la o reprezentaţie drama tidt sau i<� un joc-, auditoriu! nu are decât să aprecieze talentul oratorului. Ca judecător,judecata lui poartă asupra viitorului (cum face membrul Adunării) sau <�supra trecutului. În genul deliberativ susţinem sau com batem, în genul judiciar apărăm sau acuzăm, în genul epidictic lăudăm sau blamăm. "Timpurile" (xp6wL) <Jcestor trei genuri sunt diferite: deli berăm asupra a ceea ce se cuvine făcut în viitor; judecăm în legătură cu trecutul; lăudăm sau blamăm acţiuni prezente. Scopurile (TEATJ) fiecărui 27

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

gen se constituie într-o triplă diferenţiere: deliberativul nu <frein vedere decât utilul sau dăunălorul; judiciarul vizeaLă dreptul sau nedreptu\; epi� J.icticul (inte:;;te spre nobil sau ruşinos. Cele trei genuri au şi Jocuri co mune: posibilul .�i imposibilul, universalul �� individualul, marele şi micul. Capitolul 4: Locul posibilului sau al impo.ribilului, aplicat �·ubiec telor de/ihertirilor; nu se delibereaza nici asupra inevira!Ji/ului, nici asu pra imposibilului, nici antpra po.1·ibilului IU/IIIral, nici a.mpra posiMhdui fortuit (59 a 30--59 b 1 ). Retorica nu poate pretinde exactillldinea .)·tiinţei, �i nu avem voie a extinde prea mult domeniul (59 b 2-18). Existâ cinci l'llbiecte de deliberare (59 b 19-22): renifllri (59 b 23-32), rătboi 4·i pace (59 b 33--60 a 5), protecţia teritoriului (60 a 6-11 ), import .)·i e.>.port (60 a 12-16), legislaţie (60 a 17-29). Trebuie luat În com·iderare .1·copu/ de liberărilor (60 a 30-60 b 3).

Nu susţinem :;; i nu comlY<�tem decât în privinţa bunurilor şi a relelor. Aristotel le distinge pe acestea după locul comun Hl posibilului şi al impo sibilului. Nu deliberdm nici a.�upra inevitabilului (-rO ES CtvciŢxTJC;), nici asupra imposibilului ('t0 Ct&Uvcnov). Dintre cele posibile ('td €v&x6J.1evn) sunt excluse, de a�emenea, cele naturale (tptkJEL) �i cele fortuite (00r0 -cUxTJC;). Rămân, a�adar, acelea în privinţa cărom noi luăm ini!i<1tiva (i, Ctpxij -rltr; rev€cre�). Subiectele de delibenare pe care le putem dis tinge în genul delibemtiv sunt: veniturile, războiul şi pace<�,ocrotirea te ritoriului, importul �i exportul, legislaţia. Nu putem f<1ce o clitsificare exhaustivă a subiectelor de deliberare. Aceasta ar fi func!ia unei arte care pretinde mai multă chibzuire (ÎsJ.11PpovecrrEpro;) şi care comportă mai multă exactitudine (J.W>.Aov â:A'l'j{l-Lv:r.;). Predecesorii şi contemporanii lui Aristotel au pretins retoricii un do meniu mai întins decât cel al propriilor sale speculaţii. Or, dacă retorica ţine în acelaşi timp de logică, etică şi politică, trebuie să o considerăm ca o htcultate �i nu c:; o �tiinţă. Aristotel recuno:;şte utilitatea c<llătoriilor în ceea ce priveşte cercetarea faptelor şi tradiţiilor diferitelor popoare. Capitolul 5: Toate deliber(Jrife au ca scop fericirea (60 b 4-13). Definitia fericirii (60 b 14-17). Enumerarea părţilor ei constitutire (60 b 18-29): uoble(ea (60 b 30-37), copiii (60 b 38-61 a I l), bogăţia (61 a 12-24), buna reputaţie (61 a 25-26), onorurile (61 a 27-61 b 2), 28

STUDIU INTRODUCTIV

I'Îrtu(ile corporale (61 b 3-25), hmrâne(ea frumoa.\·ă (61 b 26-34), rwietenii (61 h 35-38), noroml (61 b 39--62 a 12). Se va Imla desprF 1·irw1ea morahl În legâlurti cu genul epidictic (62 a 13-14). Aristotel menţioneaz;1 că scopul oricărei deliberări e.�le fericirea

(EL&.tL).lO'J(cx).

Susţinem ceea ce conduce la ea sau ceea ce o spore�te

�i combatem ceea ce o corupe, o împiedică sau produce contrariul ei. Filosoful propune mai multe definiţii ale fericirii: traiul bun însoţit de virtute (EÎmpo:'f(a ).l€id &��) . s uficienta mijlOliCelor de ex.istcnţll (cxirrclpxet« "Cwllc;), dobândirea unei vieţi agreabile, pro.�peritlltea bunu rilor ::; i a sclavilor, cu facultatea de a păstra pe unele �i de a le folo.�i pe celelalte. Părţile con.�titutive ale fericirii sunt: originea nobilă, un numi"ir mure de prieteni, numărul mare de copii, bucuria de a uvea copii, b{ttr<î neţe<t frumoasă, virtuţile cor�rale (s<1năWtea, frumuseţea, vigoarea, apti tudinea agoni.�tică, reput<t!i<t, onorurile, virtutea). Posesiunea simultană a

bunurilor interioare �� <t celor exterioare ( a celor referito<.�re

la corp)

produce autarhie. Aristotel adaugă ttcestei enumerări norocul �� ttbiliwte:t de a conduce.

Capitolul 6: Definitiei scopului trebuie sa ii urmeze ale ale mijloa (·eforde a ajunge la el: binde şi utilul (62 a 15-20). Definitiile bunurilor (62 a 21-28). Doutlft'luri de consecurii (62 a 29-30). Treifeluri de pro ductie (62 a 31-33). Aplicarea com·ecutiilor la achizitionarea bunurilor .�i pierderea relelor (62 a 34-62 h 1). ProducFrea fl>ricirii prin virlllti (62 b 2-4). Producerea phlcerii prin agreabil .)"Î nobil (62 b 5-9). Enu merarea bunurilor neconfel"fate (62 b 1{}-.28). Premisi'/e relative fa hww rile conJestabile (62 h 29-63 h 2). Concluzie (63 b }-4). Nu de!iberăm asupm scopului, c i asupra acţiunilor C<tre ar putea per mite atingerea lui. Aceste mijloace sunt utile este bun

(O"U).lr.p€povm),

iar utilul

(�qcx\}6"V). Trebuie, a�adar, să descoperim locurile comune în

legătură c u binele :ji c u utilul.

"E(J"tW, care

introduce defini!ia binelui,

indică de la început că e a este propusi! m<ti pu!in pentru adevăr cât pentru opinie. Această primă definiţie este abstractă, dar ea este urmat{t de altele mai concrete, care sunt deja prezentate sub formă de argumente. În pen ultima dintre aceste definiţii imervine termenul de consecuţie. Aristotel nu menţionează aici decât două feluri, însă logica cunoa�te cinci; <.�stfel, poate ex.i.�ta consecuţie a: precedentului

(1Tp6TEpo'V),

concomîtentului

MAR!A·CR!ST!NA ANDRIE$

(lXJJ.a), �ubsecventului (\Jo-r€po'V), concomitentului potenţia�JJ.El), contrariului reciproc (i"J xa'td "t'Jf..l Ctvr(!Jlo:O'L\1 CocoAOO".EaLt). Pentru producerea bunurilor se disting trei condiţii: una formală (a fi �ănătos produce sănătatea): una externă �i necesară (alimentele produc sănătatea); una frecventă (exerciţiul produce .�ănătatea). După ce arată consecuţîile în procurarea bunurilor .:;i în pierderea lucrurilor rele, apoi producerea fericirii cu ajutorul virtuţilor, a plăcerii cu ::�jutorul agrea bitului �i al nobilului, Aristotel trece în revistă bunurile de necontestat, apoi premisele referitoare la bunurile contestabile.

Capitolul 7: Locul mai muflufui :ri mai pll(inului aplicat la bun :ri util; definiţia relativităţii bunului :ri llfilului (63 b 5�1 1 ) . Relativitatea in ace Iad gen (63 b 12�20). Relativitatea Între doud genuri (63 b 21�26). Con secuTii (63 b 27-32). Comparaţiile n doi termeni. Comporaria a doi termeni cu un al treilea. Îmoarcerea la comparaţiile a doi termeni (63 b 33-64 a 9). Origini :ri cauze (64 a 10-22)- Alte comparaţii (64 a 23--64 b 33). Consecu(ii gramaticale (64 b 34-36). Alre comparaţii (64 b 37--65 b 18). Rezmnat (65 b 19-21).

Capitolul are ca subiect aplicarea locului comun al mai multului �i al mai puţinului la bun �i util. Bunul şi utilul vor ti luate în considerare din punctul de vedere al relativităţii, în cazul căreia reţinem patru situaţii: 1) cei doi termeni comparaţi sunt de acelaşi gen; 2) excedentul conţine lucrul excedat; 3) cei doi tenneni comparaţi sunt de gen diferit; 4) dacă un gen este mai înalt decât ceHilalt, gradele celui superior sunt, de a-;eme nea, mai înalte decât gradele corespunzătoare ale celui inferior. Aristotel adaugă genului consecuţiei concomiten!ele potenţiale şi, în tr-un alt loc, consecuţiile de lucruri semnificate din aceeaşi familie, dar cu t1exiuni gramatic<�le diferite. Tmtând apoi despre comparaţii între ace�ti doi termeni, fllowful menţionează cazul în care unul din ei este origine sau cauză (dl1:(a, -rO dC-rlO'V). Termenii sunt folosiţi aici aproape ca sino· nime. Originea nu este doar un început, ea este un punct de plecare, pen tru că este o cauză. În mod reciproc, toate cauzele sunt origini44• Origine şi cauză sunt de aceeaşi natură .�i într-un mport de con.�ecuţie45. Aristotel nu menţionează aici decât două origini: existenţă sau substanţă (oOOCa) şi început -;au punct de plecare (TE\IEO'l�). Metafizica46 mai numără o a treia, care ;1r putea tigura aici, anume cunoaşterea (yvWcn�). Aristotel 30

STUDIU INTRODUCTIV

distinge patru genuri de cauze: 1) materia sau substratul (\).11. -ro Unox€( }.1€\I0\1); 2) forma (Et�. -rO -rl E<rn, -rO -r( frv ll\XXL); 3) impulsul mi� n1rii (lxpxij � XlVf]CTEux;' , OTi TÎlt; J.LHo:jjoAlK-), 4) scopul (-rEA�. -rO

oU �\I€XO:). Git despre mijloacele Je compuraţie, ca diverse procedee care produc

efectul superiorităţii �i al originii sau al cauzei, acestea sunt: 1) amplifi carea (o:IJ'frpu;) , prin enumerarea p;:1rţilorconstitutive (&tc:Uprou;); 2) com binarea (oUvi}EO"l�); 3) acumulareu (broLXo&5J.1rpL�). Aristotel indică drept argument dl lucrurile apropiate de scop au mai multă wloare decât cele care sunt îndepărtate de el, .�i că utilul pentru individ �� utilul în mai multe privinţe sunt mai c�nsiderabile decât utilul în sine. Capitolul 8: Necesitatea de a cmwa.$te obiceiuri, legi, imerexe, cor puri suverane ale diverselorforme de guvenu'lmâlll (65 h 22-2.'1). Exist(/ patru forme de guvenwre: tlemocratie, oligtlrhie, arij·tocrarie, monarhie (65 b 29-30). Definitiile formelor de guvernare (65 b 31-66 a 1 ). Scoptt rife acestor forme de guvernare (66 a 2-7). Oratorul trebuie se) prezinte 1111 caracter diferit, in conformitate cu aceste forme de guvernare (66 a 8-16). Rezumat a.�/lpra ge11ului deliberativ (66 a 17-22).

Subiectul <tcestui capitol se referd la elementele care aparţin politicii şi pot constitui <trb>Umente pentru retorică. Un scurt pre<�mbul ne aminte�te că genul deliberutiv trebuie să aibă în vedere interesul. Or, interesul e.�te ceea ce menţine forma de guvemământ. În tiecare formă de guvemământ, decizia corpului suveran este supremă, iar corpul suverdll este diferit dup(t fonnele de guvernământ, pe care se cuvine să le cunoa�tem. La .�fâr�itul capitolului, Aristotel face trimitere la Politica47 , unde este expusă în detaliu clasificare<� constituţiilor. În Retorica, însă, el se limitează la un .�curt rezumat. Ari.�totel nu menţionează decât constituţiile existente .�<tu care au existat într-adevăr. Nici nu numeşte ace-.t formă de guvernare care este, după părerea lui, forma desăvârşită (timocraţia). Asta pentru că reto rica nu trebuie să cerceteze ceea ce ar trebui să fie, ci trebuie să se mul ţumească la analiza a ceea ce este deja. Din această analiză a elementelor reale vor trebui extra-;e speciile genului deliberativ. pe care în <tcest ca pitol Aristotel nu le enumeră, aşa cum a făcut în capitolele precedente. Retorica nu va reţine în final decât patru forme de guvernământ: demo craţia,oligarhia, aristocmţia, monarhi<t. În Politica'"' .sunt diferenţiate trei 31

MARIA..CRJSTINA ANDRIEŞ

constituţii normale, şi trei devieri corespunziitoare: monarhi�inmia, aristocraţia şi oligarhia, regimul constituţional (timocmţia) şi democraţia. În definirea ace-;tor forme de guvemământ, Aristotel nu enunţă decât diferenţele specifice care pot servi drept argumente: 1) stăpânul democm ţiei, i.e. demosul, îşi împarte magi.�traturile, altfel spus, puterea execu tivă, prin tragere la sorţi; 2) în oligarhie, impărţirea este fixată de cens; 3) în aristocraţie, distribuţia puterii este hotărâtă de educaţie şi stabilită prin lege; 4) în monarhie, puterea supremă este în mâinile unui singur om - dnd acesta se supune legilor, <tpare reg<�litatea; când conducătorul guverne<�ză în mod abuziv, apare tirania. Aşadar, nu există o definiţie completă a guvernării fără precizarea scopului fiecărei guvernări. În Retorica, argumentele privitoare la fiecare constituţie vor t1 relative la obiceiuri, legi, interese. Oratorul va trebui .�ă simuleze "caractentl" prefe rabil în fiecare formă de guvernăm5nt, pentru a se annoniza cu predis poziţiile auditoriului.

Capitolul 9: Subiectele genului epidictic: nubilul !iÎ ru!jillo.l"ul, virtutea !jÎ viciul. Ace.i"f studiu va indica mijloacele prin care oratorul poate să îşi atribuie cutare sm1 cutare caracter

(66 a 23-27). Genul epidictic (66 a 28-32). Definiţiile nobilului şi virtuţii (66 a 33-66 b /). Enumerarea virlllţilor .�i importanta lor (66 b 1--B). Definiţiile acestor virtuţi (66 b 9-21). Cauze, acţiuni, semne, atribute ale virtuţii (66 b 22-26). Acte hJIIllabile (66 b 27--67 a 15). Locul mai multului .iau mai puţinului (67 a 16-31). Aproximatii !fi paralogisme (67 a 32--67 b 6). Gtf.ituri !ii prejudecăţi ale auditon"ului (67 h 7-11). Rapor turi de conformitate (67 b 12-20). Intenţii (67 b 21-25). Diferenţele elogiului, panegiricului, beatificării, felicitării (67 b 26-35). Conver siwrea reciprocă a elogiului !iÎ a sfatului (67 b 36--68 a 9). Mijloace de a amplifica (68 a 10-25). Argumellfejolosite În cele trei genuri (68 a 26-32). Rezumat (68 a 33-37).

poate fi serios sau glumeţ

Capitolul este dedicat genului epidictic. Virtutea este definită astfel ca locul comun al <�Cestui gen. Ceea ce este nobil şi virtutea sunt frumoase şi lăudablle. Aristotel defineşte virtutea drept o facultate (.SUvaJ.w;) de a-şi procura bunuri, precum şi de a face numeroase şi importante servicii altui<t. Prin C<tracterul ei utilitar, definiţia virtuţii diferă de cea din Etica nicomahicd, unde virtutea nu este emoţie sau pa.�iune, nu este o facultate, ci o dispoziţie stabiJi:i, caracterizată prin alegerea reflectată a medietăţii

STUDIU INTRODUCTIV

Între exces �i lipsă. Aristotel enumerd diverse virtuţi: dreptatea, cumjul, cumpătarea, magnanimitatea, magniticenţa, liberalitatea, blândeţea, înţe lepciunea pmctică. Urmează apoi definiţiile mai explicite ale acestor vir tuţi (e.g. definiţia virtuţii prin intermediul a ceea ce este nobil), apoi enumerarea actelor lăudabile; fiec<1re menţiune are valoarea �i forma unui argument. Unele dintre aceste acte sunt considerate după locul comun al mai multului şi mai puţinului. Filosoful recomandă folosirea aproxi milrilor amplificatoare şi respect faţă de prejudecilţile auditoriului. Virtu tea nu poate fi Înţeleasă fălă coincidenţe şi hazarduri. Se face separarea între elogiu (hal�) �i panegiric (€rxW,u.Lov). Primul are în vedere o acţiune virtuoasă, al doilea, virtuţile în funcţie de circumstanţe determi nante (educaţie, origine etc.). Elogiul se poate converti uneori în delîbe rare, trecând de la genul epidictic la cel deliberativ. Mijloacele de sporire a fortei discursului sunt amplificarea (cdJ'frpu;), pentru laudă şi diminua rea (,u.e(WO'l«;). pentru blam.

CapitolullO: Sursele premiselor necesare acuzării# apărării; cau zele care determilul comiterea nedreptăţii; dispozitiile japtaşului .fi ale victimei (68 b J-5). Caracteristicile actului nedrept: ilegalitate şi ires ponsabifitate (68 b 6-1 1 ). Cauzele generale ale intentiilor delictuoase: viciul şi necmnpdtarea (68 b 12-27). Cauze particulare: a) trei cauze e.xterioare: noroc, 1Ullllrt1, constrângere (68 b 28-36); b) patru cauze in terioare: obişmlinţtl, reflecţie, mânie, dorinţt1 (68 b 37--69 a 6). Celelalte cauze nu sunt decât aparente (69 a 7-31). Definitii pentru: noroc (69 a 32-34), natură (69 a 35--69 b 4), constrângere (69 b 5), obişmtinta (69 b 6), raţiune (69 b 7-10), mânie (69 b ll-14), dorinţa (69 b 15-/7). Rezumat (69 b 18-32).

Pentru a-şi stabili premisele, acuzarea şi apărarea trebuie să cunoa'>Că: 1) cauzele care determină comiterea actului nedrept; 2) dispoziţiile agen ţilor; 3) caracterele şi dispoziţiile stabile ale celor care suferă fărădelegile. Aristotel tncepe prin a defini actul nedrept prin trei elemente detenni nante: prejudiciu, intenţie, violarea legii. Printr-o inversare a ordinii indi cate,� vorbeşte despre ilegalitate. Actul este ilegal fie cu privire la legea proprie, cel mai adesea scrisă, f1e cu privire la legea comună, care nu este scrisă. Actul este voluntar când agentii au pe deplin conştiinţa a ceea ce fac �6vt�) şi nu suferă nici o constrângere. Nu toate actele volun tare rezultă dintr-o alegere deliberată (npoolpotiJ.lEVOl), dar, când

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

acţionăm prin alegere, ştim ce facem. O acţiune este constrfrl't�ih':ând cauza ei este exterioară agentului şi când acesta nu contribuie la ea cu nimic. Dacă ea este îndeplinită din teamă de un rău mai mare, circum st:mţele o apropie de actul voluntar. Nu putem numi constr{in.�e acţi'unile îndeplinite în vederea plăcerii sau a .�copurilor nobile; actele plăcute sunt voluntare,actele neplăcute sunt constrânse, cauza :;cţiunilor care au sco puri morale este interioară agentului. Cu privire}:; ignoranţă, se face o distincţie între actul nonvolunl<tr (oU)( ExoOOwv) şi actul involuntar (bxofulov); orice act făcut din ignoranţă este nonvolunt<�r; orice act care pe care îl regretăm este involuntar. A acţion<J

este urmat de suferinţă şi

din ignoranţă nu înseamnă a ignora ceea ce faci (în c<Jzul beţiei sau al mâniei, ignoranţa este mai degwbă consecinţă decât C<lUZă). lgnonmţa care face involuntară acţiunea agentului nu este aceea a interesului său; căci ignoranta în alegere este cauza vidului. Este vorba despre acea igno nmţă a circumstanţelor în care este îndeplinită acţiunea; invers,actul este voluntar, atunci când principiul său este <�gentul însuşi şi atunci c<1nd acesl.l:t cunoaşte circumstanţele particulare ale actului său. Alegerea are o extensiune mai mică decât acţiunea voluntară. Putem să vrem,dar nu putem să alegem vreun lucru imposibil,sau c:;re nu depinde de noi. Vo int<J are ca obiect scopul; alegerea- mijloacele. Or,noi nu deliben1m de cât asupra faptelor ce depind de noi �i pot fi făcute. După acea'ită digresiune, Aristotel revine la cauze. Cauzele genemie ale actului sunt: viciul

(xrodct), necumpătarea (bxpo:aCct), incapacitatea

de a-şi reprima pasiunile. Cauzele particult�re ale impulsurilor .�i repul siilor sunt: exterimtre (şanst�,natuw,constrdngere<�) şi interioare (deprin derea,retlecţit�, mânia,dorinţa). Definiţi<� întâmplării

CT0x1l) nu prezintă

deloc exactitudinea cerută de tilo�fie49. Faptele care sunt datorate fntâm pmrii nu au o cauză determinată nu au cauză finală

(evext:X -rau), nu sunt

constante, frecvente, într-o ordine prestabilită. Cauza prin sine dentt�lă (xct"td

(-rO xa-lf ctb-tO clCnov) este definită, cauzt� <Jcci au.uţej3Ex6;) e.\1e nedetinită,pentru di în c:mzele acciden

tt�le nu există nici ordine, nici limită �i pentru că, în consecin!ă, scapă

oricărui c<Jicul. Cele două ac!iuni,din care una survine la întâmplare (&110 �).pot avea tiecW"e un scop,însă rezultatul ob!inut nu este cel cilutat, căci el se illttorează întâlnîrii dintre cele două acţiuni concomitente. Ceea. ce este constant este necest�r; ceea ce este frecvent fără a

necesar este

efectul unei intenţii repetate,al unui pl<�n urmat, al unei deprinderi. La

fel se întâmplă cu ceea ce arată o ordine stabilitU �i poate ti previlzut. Definiţi<� n<Jturii este la fel de scurtă ca detiniţia şansei, dar este pozitivă:ij1•

STUDIU INTRODUCTIV

În privinţa mâniei, Aristotel distinge răzbunarea ('nj.J.Wp(a),care are drept scop sati.�facţia celui ce se răzbună, şi peJep.�irea (x6Acrol-;), care are drept scop pedepsirea celui care suferă pedeapsa. Toate actele care au o cauză interioară agentului sunt sau par bune sau agreabile (e.g. elibe rarea de lucrurile neplăcute,\chimbul unui rău mai mare cu unul mai mic). De aici, acţionăm întotdeauna în vederea utilului sau agreabilului. Aristotel avertizează din nou: pentru retorică, definiţiile sunt suficiente când ele sunt la mijloc între obscuritate şi rigoare.

Capitolul 11: Definiţiile plăcerii, plăcllfu/ui �i neplăcutufui (69 b 33-70 a 2). Plăceri conforme cu natura nomtra (70 a 3-17). Placeri cor porale �i intelecwale (70 a 18-26). Placeri intelecmale datorate imagi na/iei şi memoriei (70 a 27-71 a 30). Alte plăceri intelectuale şi morale (71 a 31-72 a 1). Rezumat (72 a 2-3).

Definiţia plăcerii (t)5ovri),pla-;ată la începutul capitolului,este un pos tulat suficient pentru retorică. PWcerea este definită ca o mi�care a sufletu lui c-dfe tinde spre shlrea natumlă. Durerea este mişc<rre contrarie şi reprezinti! tot ceea ce nu este conform cu natura noastră. Necesitatea şi constrân gerea nu cauzează durere,pe care, de altfel,deprinderea o poate atenua. Noi încercăm plăcere în a ne satisface plăcerile, dintre care unele sunt ira ţionale şi instinctive, iar altele raţionale şi consecutive unei persuasiuni. Începând enumera.rea plăcerilor intelectuale, Aristotel arată impor tanţa rolului jucat de imaginaţie,pe care o defmeşte aici drept o �enzaţie slabă (c/(cr\}EOl� "tl� a�e�). Funcţia imaginaţiei ar ti să primească de la senzaţie imaginile pentru a le tixa în organele de simţ destinate să le păstreze. Astfel, ea ar deveni memorie şi ar trece din ordinea sensibi lităţii în cea a·raţiunii. După enumerarea plăcerilor la care ia parte şi ima ginaţia, Aristotel enumeră alte plăceri intelectuale şi mora1e. El termină discutând despre joc, despre orice specie de destindere, de.�pre obiecte vizibile, persoane, cuvinte şi acte, anunţate deja în Poetica.

Capitolul 12: Dispoziţiifefăptaşului şi ale victimei (72 a 4). Făpta.�i. Locul posibilului particular (72 a 5-10). Fapta�i inclinati spre nedrep· tate (72 a 11-72 b 22). Victime expuse nedreptatii (72 b 23-73 a 36). Rezumat (73 a 37-38).

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Capitolul prezintă dispoziţiile agen!ilor �i ale victimelor. �ste di.� poziţii sunt cercetate din punctul de vedere al posibilului

(8u'V(X"t6\l). Po

sibilul nu este studiat aici în general; nu este vorba decât de posibilul particular, cel al t�ctelor de îndeplinit �i cel ce determină agentul. Aristotel distinge

abda

(lovirea) de

Uf3pu; (ultrt�jul), încadrând-o

pe prima în a

doua; lovirea devine astfel un act de violenţil nepremeditat asupra unei persoane. Este obiectul unei acţiuni private, civile

(O(JCT)). Ultrajul

este

tot un act de violenţă asupra unui particular, dar este premeditat. Este un afront voluntar, făcut cuiva pentru plăcerea de a-1 umili, chiar dacă agentul nu ar trage din asta nici un folos. Vizilnd desconsiderarea unui cetătean �i implicând intere.�u\ comunitătii, ultrajul este obiectul unei ac ţiuni juridice publice

(Ţpaqn'j).

Capitolul l3: Culpabilitatea trebuie apreciată după două feluri de legi ,fi două feluri de persoane (73 b 1-3). Diferenţa intre legea proprie ,fi scrisă ,fi legea comună, nescristJ (73 b 4-17). Diferenţa Îlltre de/icrele impotriva 11m1i individ si de/icrele Împotriva unei comunităţi (73 b 18-24). Delictul este intentionat (73 b 25-37). Prin intentie, nu prin act trebuie apreciat delictul (73 b 38-74 a 17). Delicte neprevliZJtfe de legea scrisă si care ţin de legea comuna (74 a 18-25). Definiţia ecllităţii. Acte ce ţin de echitate (74 a 26-74 b 9). Cum judecă omul echitabil (74 b 10-21). Rezumat (74 b 22-23). Capitolul este consacrat aprecierii culpabilităţii. Locul comun al mai multului şi mai puţinului este aplicat aici actului juridic. Aristotel consi deră actul ilegal

(lxOlxTUJ.a) �i actul legal (&xa(wJ.W) din punctul de ve

dere a două feluri de legi, legea proprie şi legea comună, �i a două feluri de persoane, individul şi comunitatea. Legea proprie, scrisă sau nu, este legea pe care un popor a detenninat-o pentru el însu�i; dacă nu este scrisă, este lege comună, însă toţi oamenii, chiar dacă nu au nici o relaţie între ei, au conştiinţa ace.�teia în mod asemănător, şi î5i fac o datorie din ai se supune. Cu privire la persoane, Aristotel distinge între delictele comise împotriva unui individ şi delictele comise împotriva unei comunităţi. Filosoful se confonnează procedurii stabilite de dreptul attic, care distinge acţiunea privată (O(xl)) �� acţiunea publică (Ţpaqnl). Aristotel reia definiţia din capitolul 10: delictul încalcă legea şi este intenţionat; trebuie ca omul să acţioneze, aşadar, după placul său, fără a suporta nici influenţă, nici constrângere, în plină cunoştinţă de cauză şi fărd .�ă tie condus de pasiuni.

STUDIU INTRODUCTIV

Aristotel trimite aici la ceea ce V<l spune despre mânie în Retorica, Il, 2. Pla�ându-se apoi în punctul de vede� t�l victimei, tilosoful menţioneazii un alt element de apreciere: delictul nu a fost dorit de victimă, care se credea protejată de lege. Intenţia făptaşului permite a stabili o diferenţă între delicte; de pildă, autorul unui furt din templu poate susţine că avu sese intenţia de a fura, însă nu de a comite un sacrilegiu. Aristotel este astfel pornit să examineze delictele pe care le prevăd legile scrise şi care ţin de legea comună. Virtutea cme corespunde cu aceasta este echitatea (€n'l€lXEla). Acest tip de dreptate depăşe�te legea proprie �i scrisă .5i su plineşte lacunele în legi.�laţie, dintre care unele erau dorite de legisla tori, altele erau involuntare şi inevitabile. În Etica 11icomahica5 1, Aristotel susţine dl nu există nici o diferenţă de gen, ci doar o diferentă de grad între echitabil şi drept. Echitabilul este dreptul într-un grad superior,drep tul, după o altă lege, alta decât cea scrisă. Formulările acesteia sunt gene rale, drept care legislatorul nu ar putea să cuprind{t toate c<�zurlle posibile. Echitabilul o completează şi o corectează. Omul echitabil se pronuntă cum ar face-o legislatorul în persoanil, dacă ar fi prezent �i dacă ar avea cunoştinţă de cazul în chestiune. Echitatea nu este, deci, superioard drep tă�ii absolute, ci doar un fel de dreptate, care este puternic Jeviat<l, deoa rece formula let;ii scrise trebuie să rămână genemlă. Natura proprie echităţii este de a fi o rectificare (€1fa"V6p&JJ.1C1) t�legii, atunci când genera litatea acesteia o dezavantajează. Omul echitabil este cel care vede o a-;e menea regulă �i o respectă. El nu ar putea face rilu nimănui, căci se arată prea riguros asupra faptului pe care i-1 recunoa:;te lege<� scrisă. Omul echi t<�bil apelează la un drept mai înalt, cel al legii morale universa!e52. După această definitie, Aristotel enumeră actele care trebuie apre ciate confonn cu echitatea. El distinge 1:1stfel delictul (MlxT)J.lC() de ne şansă (CmJxfU.l.Cl) şi gre�eală (b.J.1CÎpTrJJ)J.ct . Neşansa este contmrd mţiunii, în schimb nu implică nici o răutate. Gre,�eata este un act voluntar, dar nu vicios. Omul echit<tbil judecă după judecata sa, nu dupil litera legii, după întreg mai degmbă decât după parte, după caracterul şi trecutul de lincventului mai curând decât după actul prezent. El este mai înclinat spre indulgentă decât .�pre severitate. Astfel, _,indulgent" este unul din sensu rile adjectivului €JrLElxi,:;. Omul echitabil recurge mai degrabă la arbitraj (.S(a:Lro) decât la judecata tribunalului (.S(xT)). Dacă arbitrul se inspird din echitate, judecătorul se conduce după lege.

MARIA·CRISTINA ANDRIEŞ

Capitolul 14: Cirwmstanre agravante: valoarea morala a'C!lttetului (74 b 24-28), importanta pagubei (74 b 29-75 a 1), raritntea şi noutatea delictului (75 a 2-7). Amplificdrile retorice ale delictului (75 a 8-14). Delicte contra legii ne.rcrise (75 a 15-19). Rezumat (75 a 20-21), Î n ace:-.1 scurt capitol, văzut drept întregire a precedentului, Aristotel enunţit regula, conform căreia actul trebuie apreciat nu după importanţa sa ca act, ci după valoarea sa morală. Nu se poate ca legea să nu dea o pedeapsă destul de dură. Dacă victima, sub imperiul mâniei sau al durerii, s-a lovit singură, vinovatul trebuie să îndure o pedeap.�ă cu mult mai mare. Raritatea, noutatea delictului sunt, de asemenea, agravări. Ari:-.totel termină indicând, după locul comun al mai marelui 5i mai micului, mijlo<�cele re10rice prin care acuzarea poate amplifica un delict. Putem, între alte argumente, să arătăm că el este o încălcare a moralei universt�le. Orice dezvoltare este inspiratil şi ordonată conform conceptului de echitate.

Capitolul lS: Dovezi extratelmice utile genuluijudiciar(75 a 22-24): a) texte de legi (75 a 25-26): wm să combatem legile scrise (75 a 27-75 b 15), cwn să apdrăm legile scrise (75 b 16-25); b) martori (75 b 26-27): martori vechi (75 b 28-76 a 6), martori noi (76 a 7-16), discuţii de.rpre marturii (76 a 17-22), obiectele mărtflriilor (76 a 23-32); c) conventii (76 a 33-76 b 5): favorabile (76 b 6-14), defavorabile (76 b 15-30); d) declaratii obţinute sub tortura (76 b 31-77 a 7); e)juraminte (77 a 877 b 10): nu cedămjurământul (77 a 1 1-14), nu acceptam să depunem jurdmânt (77 a 15-20), acceptăm să depunemjurămâlll (77 a 21-24), cedămjurământul (77 a 25-28). Cawri duble (77 a 29-77 b 2). Jura minte co111radictorii (77 b 3-10). Remmar (77 b 1 1-12). Începând cu Retorica, 1, 4, Aristotel a studiat locurile specifice (e�&f}) celor trei genuri omtorice. Acestea sunt 1) instrumentele argumentării; 2) dovezile care formează corpul ei- dovezile tehnice (nicrteu; Evtt,xvot). Or, genul judiciar foloseşte, în plus, dovezi extratehnice

(lhex'VoL). Do

vezile tehnice �i dovezile extratehnice au fost denumite deja în Retoric«t,J. Dovezile extratehnice sunt, după cum am văzut, date şi preexistente, căci apar fără intervenţia oratorului. Dovezile extratehnice sunt în număr de cinci: textele (documentele}, mărturiile, contractele, mărturisirile sub tor tură, jurămintele.

STUDIU INTRODUCTIV

Documentele care conţin legi sunt, evident, împrumutate din legile �crise. Autoritatea lor va ti, deci, în caz de nevoie, infirmată de un apel la legile nescrise. Dacă ele sunt ambigue, anume dacă pot fi utilizate, indiferent, pro sau contra, vor fi folosite în favomea proprie. Iar dacă ele sunt favorabile, va trebui interpretată în sensul tidelităţii faţ'i de legi

formula jutiimântului helia�tilor: .. printr-o foar:e dreaptă judecatti"54. Între martori, putem distinge martorii vechi �i martorii recenţi, mar torii care împ-drtăşesc pericolul la care s-a expu�. cel prevenit, adică cel al unei urmăriri pentru falsă mărturie

(tiJEI.IboJ.UXpnJP(a), şi

martorii care

sunt la adăpost de ace.�te riscuri. La sfâr�itul acestei secţiuni, tilosoful vorbeşte de cei a căror mărturie vine de departe (dt E' &nw�ev). Acest termen trimite mai curând la timp decât la spaţiu :;i se referă la mărturiile vechi; după indic<�re� mijloacelor de a trata obiectiv mărturiile, se disting cei care se sprijină pe fapte şi cei cme au legătur.l cu caracterul părţilor. Şi acolo, aceea.:;i opoziţie: pledantul va trebui să producă martori care îi certifică loialitatea lui şi josnida adversarului. Acela�i procedeu, legat de convenţii, după cum sunt ele favorabile sau IJefavorabile cauzei. Ne aflăm aici într-o problemă a logicii în cazul căreia trebuie să facem ab stracţie de moralitate. Textul indică un amoralism sugerat la fel de lim pede şi în ceea ce este spus despre tortură. Totuşi, Aristotel revine şi amiii că, dacă mărturiile obţinute prin tortură ne sunt defavorabile, vom putea să le micşorăm efectul spunând împotriva acestui gen de mărturisiri ceea ce este adevilmt. Referitor la jurilminte, trebuie analizat în primul rând sensul terme nilor juridici pe care îl utilizează Aristotel;

'6pxov &M"VaL înseamnă a

oferi <�dver.�arului şansa să depunăjurdmânr, respectiv a i-1 ceda; lSpxov

ÂctJ..L!kiVELV înse<�mnă a accepta să depună jurământ. Cu acest adaos l<l dovezile extratehnice se termină studiul asupra argumentaţiei, adică p<tr tea discursului care pretinde de la omtor cea mai mare parte de invenţie, partea din -rExVll pe care o neglijasen1 predecesorii lui Aristotel.

Cartea a II�a Capilolul1: Rewmat a ceea ce precede (77 b 16-19). Diviziunea capitolelor 1-17. Carac1erul ora/orului (77 b 20-27). Dispoziţia audi toriului (77 b 28-78 a 5). Credibilitatea orarorufui (78 a 6-14). Caractere

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ -·

(78 a 15-17). Pasiuni (78 a 18-21). Definiţia fiecărei pasi1111i are trei părţi (78 a 22-29). in cartea 1, Arist01el a arătat că dovezile proprii artei retorice se reduc

la două: entimema, care corespunde deduc!iei, şi exemplul, care este o formă

de inducţie. Aristotel enumerd �� defme�te entimemcle, sau locurile

speciftce, sau speciile care formează materia logică a celor trei genuri

oratorit.--e (deliberativ, epidito":tic,judiciar). În esenţă, cartea 1 conţine teoria

deducţiilor care constituie dovezi logice şi obiective ale argumentării. Cartea a Il-a este urmarea logică a celei dintâi,deoarece aici se continuă leoria dovezilor tehnice,administrate cu ajutorul di�ursului .�i inventate de mţiune

(illâ.vou:t). Cartea a II-a cuprinde schematic două părţi:

capi

tolele 1 - 1 7, unde sunt studiate dovezile subiective şi morale; capitolele 1 8-26, unde revine la dovezile logice, care .�unt studiate în generalitatea lor

(i.e. nu mai sunt specii, ci locuri,sau nu mai sunt particulare fiecărui

gen oratoric, ci comune tuturor). Capitolele 1 - 1 7 cuprind următoarele dovezi morale şi subiective: autoritatea celui care vorbeşte, cardcterul

celor care a�cultă,pasiunile induse in sutletul ascultătorilo.-55. Dovezile subiective sunt in număr de două: �,cardCterul vorbitorului şi "IKÎ-\}�X;,

vorbe.'� te despre caracterul oratorului,

cuprind tipologii ale caracterelor

(i.e. caracterologia auditorilor, avfind

pasiunea auditoriului. Capitolul capitolele 2- 1 1

referd.Ja detinitlile diverselor pa.�iuni, capitolele 12-17

în vedere vârsta pe potriva căreia trebuie întocmit discursul)56.

Lumina în care se prezintă oratorul e;te importantă în special în genul deliberativ; dispozitia auditoriului trebuie strunită mai cu seamă în genul judiciar. În toate cele trei genuri oMorice, auditorul

(xpl""tl'f;) este şi jude

cător: în deliberări, acesta apreciază valoarea sfaturilor care ti sunt date

.5î

verosimilitatea previziunilor care sunt f"acute; la tribunal,se pronunţă asupm realităţii delictuluî şi a grdd.ului de culpabilitate; în genul epidictic,

este martor al talentului pe care îl foloseşte oratorul dezvoltând elogiul

sau panegiricul. În genul deliberativ,autoritatea personală a vorbitorului, care este de o importanţă decisi vă, ţine de trei cauze: înţelep.::iunea

pmctică (�l�). virtutea ((xp€nl),bunăvoinţa (EI:Notcx). Aceste cauze pot acţiona sepamt sau împreună (cel ce dă sfaturi se poate înşela pentru

că este lipsit de prudenţă.poate gândi corect,dar să nu vrea din rea in tenţie să îi facă pe auditori să profite de înţelepciunea sa; poate fi şi în ţelept şi drept, dar lipsit de bunăvoinţă). Îfl!elepciunea practică nu este

con.�idemtă aici sub aspectul ei teoretic,ci doar practic şi politic57. Mij loacele prin care oratorul se poate prezenta auditoriului sub o lumină

STUDIU INTRODUCTIV

favorabilă trebuie extrase din ceea ce s-a spus despre virtute în enume

rarea premiselor genului epidictics11.

Pasiunile sunt definite ca fiind cauze însoţite de plăcere şi de durere, ale diror schimbări conduc pe oameni la judecăţi diferite. Definiţia, ce serveşte ca postulat descrierii fiecărei pa<;iuni, este introdusă de acela�i imperativ Ea-tw, care ii indică trăsătura oratorică t-oi contingentă. În Etica

nicomohica, pa�iunea este considerată mai puţin ca un fel de a ti (1t0Lâny;), cât o simţire, o mişcare în maniera de a fi, o modificare (x(vrpL� xo:-rd -rO 11'ot6v). Pasiunile descrise în Retorica nu corespund exact, nici ca nu măr, nici ca ordine, cu e�merarea din Etica nicomahica: dorinţa, mânia, teama, indrăzneala, invidia, bucuria, prietenia, dorinţa. emulaţia, mila. Pasiunile nu sunt virtuţi sau vicii, pentru că noi nu suntem socotiţi buni sau răi, nu primim elogiu sau blam în funcţie de sentimentul nostru schimbător, ci în funcţie de dispoziţiile noastre stabile. Ele nu sunt pre cum virtuţile şi viciile, rezultate ale unor alegeri reflectate. Nu sunt nici

capacităţi, pentru dl nu .�unt naturale, ci dobândite. De asemenea, de.�cri

erea f1ecărei pa�iuni trebuie să cuprindă trei părţi: indicarea dispoziţiilor stabile sau a dispoziţiilor temporare în care suntem înclinaţi să încerdim pasiunea respectivă; enumerarea persoanelor faţă de care resimţim de obicei pasiunea; denumirea motivelor în legătură cu care pasiunea poate fi .,indusă". Toate cele trei feluri de noţiuni trebuie prezentate la un loc;

flird

acestea, oratorul nu ar putea induce aceste sentimente în sufletul

auditorilor săi. Nu regă.�im aici elementele unei etici a pa�iunilor şi a caracterelor, ci mai cunî.nd o descriere diferenţit�tă, un repertoriu logic de premise

(11'poTIÎaeL�). Aristotel urmează aceeaşi metodă ca în deter

minarea locurilor care alimentează fiecare gen oratoric.

Capitolul 2: Definiţie (78 a 30-78 b 1 ) . Plăcere (78 b 2-9). Tipurile dispreţului (78 b 10-14): nepăsarea (78 b 15-17), insolenta (78 b 18-22), ultrajul (78 b 23-28), lipsa de respect (78 b 29-79 a 10). Dispoziţii favorabile mâniei (79 a 1 1-30). Persoane (79 a 31-80 a 1 ) . Folosirea acestor premise (80 a /-5). Trăsăturile care servesc definiTii pa-;iunilor sunt împrumutate din opinia curentă. Scopul pe care şi-1 propune Aristotel nu este de a descrie �tiinţific f1ecare pasiune în parte, ceea ce formează obiectul Eticii,ci de a cerceta care sunt argumentele ce pot

ti relative la o anume pasiune. Do

meniul retoricii fiind verosimilul, caracterele enumerate aici nu vor trebui

MARIA-CRJSTINA ANDRJEŞ

s<1 fie decât probabile .�i persuasive. dusă prin imperativul

De aceea fiecare delini(iE·e.�te intro

Mw: ,.Sa admitem ca po.wula1 <. . . >".Prima dintre

pasiunile studiate e.�te mânia. Cuvântul care o dem1me�te, Opyrl, poate �desemneze, la pluml,în mod inditerent. toate mi�'ările, toate impuburile. M:1nia definit<\ aici este dorinta in.�tinctivă de a se răzbumJ în fuţa unor martori pentru un dispreL c<lruia cineva i-a servit ca obiect în faţa marto

rilor. Acel cineva care a suterit dispreţul va resimţi ph1cere în rfu:bunare. fn Topica gă..;im w:eea�i detini\ie, im în privinţa aceasta, �uterin(a încer cată �� sentimentul dispreţului suportat sunt puse în acel<J�i gen5'). Tratatul Despre .11" !/le/�1 Jefine.5te de asemenea. mlmia, ca o tendinţă de a întoarce

suferin!a încercată mn

(iXvnAUrnpu;). Corolarele acestei definitii sunt:

putea sli ne m<1niem pe o persoan<1 morală,nici pc o colectivitate, ci

doar pe un individ: suferinţa c<Jre <J fost cau:tată nouă, S<JU alor no�tri,era intenţionată. La suterinţa încercată răspunde o phkere datowtă sperantei n1:.::bunării. Deoarece cau:.::a suferinţei încerc<�te este o opinie în ad. dis preţul are trei .�pecii: nep{l<;area, in.<;O[enţu, ultrujul. Nepăsării îi va fi opusă,în

Retoricd'1, emulaţia. În momentul afron De aceea,

tului,nu căut<1m avuntajul personal, ci doar plăcerea de a umili.

el prova<tcă ura, întocmai precum calomnia. Astfel apare lipsa de re.�pect, ce rdne�te sentimentul wperiorităţii. Aristotel enumeră :1poi dispo:.::itiile în care resimţim mânie. Adaugă la aceasta momentele,vârstele,locurile în care .�untem cei mai înclinuţi spre mânie. Continuă,enumedind persoa nele împotriva cărora mânia este stârnită, indicând în iiCela.)i timp obiec tele cu privire la care este ea incitatli. Termină descrierea sa prin ace:-.te �faturi practice: a pune auditoriu! în dispoziţii favorabile mâniei, a în fătişa pe advers<tr ca vinovat de cuvinte sau de fapte, sau :.tv:înd unul dimre caracterele proprii stiirnirii auditoriului. În acest ca:.::, Aristotel vre<� .�ă îl pună pe orator în gardă împotriva manevrelor adversarului .�iiu şi să îi dea mijloacele de a le preveni.

Capitolul 3: lmpăr(in• (<'W a 6-7). Definitie (80 a 8). Persoane (80 9-..'50 b 1). Di.1poziţii (80 b 2--29). Fo/w;irea acestor locuri (80 b 30-33). Aristotel define�te pa.<;iunile prin cupluri de contmrii: mânie �� blftn

deţe, prietenie .�i ură etc. Reiese din definiţia bhîndeţii. v:lzută ca revenire

ht starea normalrt sau de mijloc, că aceste descrieri, mai precis enumerări

de propoziţii, decurg din teoria etic<1 H dreptei mă�uri,care define�te vir tutea. M:înia este,deci,considerată ca un exces

!Yn"tpj3oA1\), iar bhîndeţea

STUDrU INTRODUCTIV

-ca o dispozitie de mijloc (JJ.Err6TIJI;J. A�a esle ca definită i'n Etica nico mahicl{'2: ,_BfândefNI reprez.imcl linia de m ijlo c Îl! ceea ce pri reste porni rile de mâllif'. Dar cmn aceasta lini f' de mUoc 1111 are 1111 nume pro priu-zis, ca df' altfel nici extremelf', WJ/II IIfiliza pe111r11 ea termenul tlf' hlâmlf'(e. care înclină mai mult spre ahsm(a 1/UÎ itiâ , lif!Si(() la râJUiul f'i de 1111 apdativ GIIIIIIU'. Cât de.1pre exces, l-am putea 1111111i ira.1·cibi fitate. În sfârşit, qfectul de t·are ne oCIIpllm este mâ1 1ia , dar('OI/Zefe('flrf' o pro voaca sul// multiple .)·i variate. Cel ce se mânie În m od jnstificat şi ÎlltfX! trh·a cui /re/mie, În Împre;unlrile .)·i pe (/uraw de timp cuvenitâ, mai/ii să fie hiudat. J\ce.1·t om a p111 a fi numit h/ând, (/at Jiind ni h/âmlt'(ea e.we fr11Uiahilă. Ciici mmd blând iube.)·te swrea de netullmrare şi 1111 .�e lo.wl (/us de fmsimw, ci resimTe mân ia Înlmprejurarile .)·i pe dumta de t imp fW carei le dicteaal rotiunea. El pare .w1 p,re.)·eas{'(lmai 1111111 prin tendinţo spre in.mficien( â . Cdci onwl b/âmlmr e.1·te deloc râzhumifor, t'i mai th·wa!Hl induluent". O dată enunţată această definiţie, Ari.�totel enu men1 persoanele faţ� de care rdm:încm sau redevenim hhînzi, apoi dispo

�

;

l.iţiile favorabile blândeţii. Rocmer a remarcat pe bun;1 dreptate

treilea punct, obiectele care aduc la blândeţe, nu c.�te tmtal. Aristotel ter mini! dezvollarea sa, enumerfmd pe scurl prin care argumente poate ora torul să aducă lu blândeţe pe auditorii săi.

Capitolul4: Definiţie (80 b 34-81 a 2). Ce per.1·ocme iubim .}'i tie ce (81 (! 3---8 1 b 32). Tipuri de prietenie (81 h 33-34). Factorii prieteuil'i (81 h 35---R2 11 1) . Definiţia urii (82 a 1-2). Dijl·ren(a dintre 1ml.)·i mânie (82 a 3---82 a 15). Utilitatea ace.�tei difern!(e (82 a 16-/9). Oe.�pre descrierea prieteniei, a felurihJr ei, a originilor .�i clmdiţiilor ei, se ocup<1 Etica nicomahic(i în cărţile 1.1 VIII-a �� a IX-a. Motivul iiCestei lungi dezvoltări este c:1 prietenia este comiderat:1 de Arislolel drept con diţia neces:m1 u fericirii, a cărei definiţie constituie încununarca înlrcgului tratat. Aici, descrierea este, firc�te, mai scurtă; căci Arislotcl î�i propune doar să enumere <Jrgumentele care se

JX>I

extrage din acest loc comun

al prieteniei, �i din contrurul siiu, um. Verbul qnA€lv .�i substantivul

tpLÂ(C(

semnif1că două trepte ale acelu

ia�i sentiment: prietenia �i afecţiunea. Adjeclivul

cp0.01,; este

în acelu�i

timp de sens aristotclic �i Ue sen.� plutonician: cel care iubc�te �i cel cure este iubit. Accepţiunea pasivă, ceu de iubit. îndrăgit, drag. esle cea mai frecvent:l. Erica nicomahicd'3 precizează că tn1sătura prieteniei este mai

MARJA-CRISTINA ANDRJEŞ

degrabă de a iubi decât de a fi iubit. Ne vqm mim să nu găsim în Retorica acest argument, cum că binefăcătorul iubeşte mai mult pe cel îndatorat decât acesta îşi iube.5te binefăcătorul. Chestiunea este discutată în Etica nicomahicd>4. Motivul pentru care Aristotel menţine ace.�t argument este faptul că a iubi e�te activ, a fi iubit este pasiv, şi că prietenia şi "conse cutiile" ei .�unt caracteristici ale celor a căror activitate este cea mai înaltă. În numerarea argumentelor extrase din trei locuri (persoane,cauze,dis poziţii), ace�t ultim punct este omis,iar Roemer semnalează acolo o la cună. Expunerea factorilor prieteniei va părea sumară. Motivul este, probabil, că o asemenea cercet<�re este mai degrabă de domeniul Eticii. La fel,dup-J. enumerarea factorilor urii: mânia,insolen!a,ultrajul,ne vom mira că Aristotel,după ce a insistat pe diferenţierea urii şi a mâniei,trece sub tăcere calomnia, a cărei imJX>rtanţă este atât de mare în genul deli berativ şi judiciar.

�

CapitoluiS: Definitie (82 a 20--26). Lucruri (82 a 27-31). Persoane (82 a 32-82 b 20). Gradele temerii (82 b 21-25). Dispoziţii (82 b 26-83 a 7). Utilizarea acestorpremise (83 a 8--12). Definiţia Încrederii (83 a 13-18). L11cruri lini$titoare (83 a 19--24). Dispoziţii (83 a 25-83 b 10).

Conform aceleiaşi metode,care este o aplicare a teoriei justei mă�uri între două excese contrare,Aristotel,opunând cele două sentimente con tr<�.re, defineşte, prin contrast, teama şi încrederea. Are importanţă fiă reamintim că cele două pasiuni nu sunt considerate aici decât ca locuri de <�rgumentare. Ştim ce rol atribuie Aristotel sentimentelor de teamă şi milă,Încercate în spectacolul tragediei,ca mijloace de a opem purificarea lor,adică de a aduce la echilibrul sănătăţii exce.�ele de emotivitate temă toare şi miloafiă,nu de a le elimina complet65. Definiţia propusă de Reto rica este confirmată de Etica nicomahial16 . Aceste di.�tincţii, care apar!in descrierii morale şi se leagă strict de teoria virtu!ii, nu ar putea f1 de o aplicaţie pmctică pentru orator. Dar, în Etica nicomahică, Aristotel ada� ugă: ,,Ne temem, evident, de ceea ce provoaca teama, iar ceea ce o pro

voaca este, in general vorbind, un rău; de aceea, teama $i este definita ca �teptare a unui rc'.lu. Ne temem deci de toate relele cum sunt dezonoa rea, silrăcia, boala, lipsa de prieteni, moartea. Dar curajul nu pare să se manifeste in legătură ctt toate acestea; caci de unele chiar trebuie # este spre cinstea noastra sa ne temem, iar a nu o face este ceva TU$inos. De pildă, cel ce se teme de dezonoare este un om serios şi cu bun-simţ,

STUDIU JNTRODUCTIV

------------- ---pe când celui ce nu se teme de ea ii fipse�te decenţa"·67. După definirea temerii, Ari.�totel enumerit lucrurile, apoi persoanele care ne fac .�ă o sim tim. El distinge, sumar, gradele mâniei. in sfâr�it, arată ce putem folosi din aceste premise. Definitia �i descrierea încrederii sunt cu totul antite tice celor ale temerii. Dar aici există o lacună, deja semnalată de Roemer. După enumerarea lucrurilor liniştitoare �i a dispoziţiilor proprii de a da sau de a red:� încrederea, iextul care ne-a parvenit nu spune nimic de per soanele care o pot inspira.

Capitolul 6: Definirii (83 b 11-14). Subiecte (83 b /5-84 a 20). Persoane (84 a 21-84 b 26). Dispozitii (84 b 27-85 a 15).

Referitor la pudoare,Etica nicomahica stabileşte o diferenţiere im portantă: "Despre pudoare (dl<JXUvTj), nu este potrivit sa vorbim ca de.rpre o virtute; ea pare să fie mai 1mdt un afect decât un habittls. O putem defini ca pe un fel de teama de dezonoare, ce se manifesta oare cum asemclnător Cit teama de pericole; căci cei ce resimt ru.finea ro�esc, iar cei ce se tem de moarte devin palizi. Este deci evident că ambele antreneaza fntr-un fel corpul, ceea ce pare sd caracterizeze mai mult afectele decât dispozitiile habitunle. Dar nu oricdrei vârste i se potriVe(fte acest sentiment, ci mtmai tineretii. Credem cd cei de aceastd vârstd tre buie sd aibd sentimentul de pudoare pentru cd, trăind sub ilifluen(a pa· sittnii, sunt e.xpu$1 la a comite gre�eli, pe care acest sentiment Îi poate ajrlla sa le evite. Dar, daca îi lduddm pe tinerii ce dau dovada de pu doare, nimeni n-ar aduce lm1de pentru �a ceva cuiva mai in vârsrd, care, dtlpd parerea noastră, nu trebuie să facă nimic de care sa ro�easca. Sen timentul de m�ine mt·Î este caracreristic nici omului decent, in vreme ce survine În ttnna unor acte reprobabile {. ..].Pudoarea ar putea fi, a�a dar, un sentiment convenabil doar in ipoteza ca, daca a comis un act reprobabil, cineva ar resimţi ru#nea. Dar o astfel de componare nu are nici o legătura cu vinurile. Si dactJ e·o lipsa de pudoare ca cineva, rau fiind, sd se preteze la acte dezonorante,jara sa se ru�ineze, osta mt in seamna ca, daca cel ce le-a comis simte ru#nea, atiwdinea lui este cea a unui om de caracter"68• Descrierea pudorii e.�te completă; după defini ţie, ea cuprinde, în mod regulat, cele trei părţi: subiecte,persoane, dispo ziţii. Nu apare o dezvoltare a<;upra impudenţei. Aristotel se mulţumeşte să spună că, în cazul acesteia, argumentele sunt contrariile celor ce reies din locul comun al pudorii.

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Capitolul7: Deftnirie (85 a 16-20). Nevoi (85 a 21-29}":"Srtrse ale argumemelor (85 a 30-85 b 4). Cmegoriile buniJvnimei (85 b 5--6)./n dicii/e relei-�·vin(e (85 b 7-10). Defini!ia bunăvoinţei prezintă o ctnume oh�curitate. Dificultate<! se

de�torează, în mod clar, stării textului, însă mai e�les diversităţii accep !iunilor cuvântu\ui xcipL�:

în sens abstract, semnifică bunăvoinţa; în .�ens

concret,determin.:i favoarea acordată, serviciul făcut, în sfâr�it, prin dez

voltt�rea sensului, recuno:;;tin!<r. La fel, contrariul,

&xapLcrT(o:, desem

nează mai înt<îi lip.�<! de bumlvoinţă, apoi lipsa de recuno�tinţt1. Descrierea bunăvoinţei nu urmează planul pe care merg expunerile referito;;re la alte pasiuni. Detiniţia care susţine ft�ptul că bunăvoinţa satisft�ce spontan şi

cu de.-.interes nevoile altuia apare în locul în care aceste nevoi sunt enu memte. Autorul trece apoi în revistă cllteva dintre principalele argumente

prin care se poate demonstra că persoanele în cauz<l sunt unele binevoi

toare, altele, lipsite de bunăvoinţă. În acest sens, referindu-se la primul tra tat al Organomrlui, Aristotel observă că bunăvoinţa trebuie examinată după toate categoriile. Dar el nu nume�te decât esenţ<t, cantitatea, calita

te<J, timpul :;;i locuL Celelalte categorii, de pildă, relaţia, poziţia (xElm'l-cn),

privesc mai putin bunăvoinţa, iar pasivitatea ('JI'ciO')(ElV) interesează mai

degrabă pe cel îndatomt. În tina!, autorul dă câteva indicii de bunăvoin1ă.

Capitolul 8: Definiţia (85 b 11-18). Dispoziţii (85 b 19--86 a 3). Obiecte ale mi/ei (86 a 4--86 b 7). Cuplul de pasiuni contrarii, mila �i indignarea, formeu;,;-:ă nu unul, ci două capitole. Mila, conform definiţiei comune, reprezintă un sentiment

de durere trezit de suferinta evidentă, atunci când aceasta din urmi'î este

�

nemeritată; mila este un s ntiment determinat de o anume reciprocitate: noi sim(im milă atunci când obiectul milei implică în mod direct propria noastră persoană (e.g. suferinţa unui prieten drag, sau suferinta unui

anume individ care apare în cazul unor circumstanţe asemănătoare celor în care �i noi am fost implicaţi). Planul urmat pentru milă se împarte, ca în majoritatea enumerărilor de argumente care precedă, în trei părţi:

dispozi!iile în care sim!im mila, obiectele milei, persmmele care încearcă milă. În acest capitol69, Aristotel explică faptul că mila eMe sporită când i se adaugă lu efect cuvinte, gesturi, tonul vocii, ve�mînte, pe scurt, o

întreagă reprezentaţie scenică; mila este, deci, mcti ales pentru retorică,

STUDIU INTRODUCTIV

pasiune teatrală, care poate avea un rol imponanl în persuasiune. Ter menii pe care Aristotel îi folose�te: m.rvaTTEJyt'â'(€0'1.'1-cxt (a adăuga la efect) �i (a pune înaintea ochilor), .�e vor reg;lsî în cur tea a III-a a Retorh·ii7°.

xpO b.uJ.tcftwv 1\'0le:'iv

Capitolul 9: lndi[!.narea, die f rit(/ de mila �·i invidie (86 b 8-18). Dezinteresare (86 b 19-22). Conwcu(ii (86 b 23-87 a 5). Persoane şi obiecte care suscirâ indiwwrea (87 a 6-87 b 4). Di.rpozi(ii(87 b 5-15). Concluzie (87 b 16-21).

Aristotel defineşte indignareu,m'ătiÎnd prin ce trr��ături se diferenţiază de milă şi invidie. În Etica nicomahicti11, indignarea apare împreună cu ru� , înea (a'L�) ca o pasiune itproape egală cu o vinute, fiind plusatil ca o cale de mijloc între exces (invidie - <p1t6v�) şi lips:1 (rea-voinţă Emxcupexroc(a). Nietzsche spunea, urmând definiţht lui Aristotel: .,In

dignarea esle fralele mai nobil al invit/iei". DupU ce ardtă canteterul dezintere.�at .�i nobil ul ace�tei pa.�iuni, Ari.�torel îi enumeră consecinţele. În continu;tre, el discuti! despre persoanele care stfirne.�c indigmtrea, despre motivele,cauzele�� gradul indignării, despre dispoziţiile în care resimtim indignarea.

CapitoluiiO: Definiţie(87 b 22-24). Di.rpoz)(ii (87 b 25-34). Obiecte (87 b 35-88 a 4). Persoane (88 a 5-23). Concluzie (88 a 24-30).

Capitolul începe cu definitia invidiei, Vl1zută ca o pasiune determinată de un sentiment de suferinţă pricinuit de bunăstarea sau de aparenţ<1 de bun�stare a celuilalt asemenea nouă. Invidia implică o rivalitate mes chină,de cel mai josnic grad, pasiune criticată adesea de numeroase texte antice. Stoicii vor defini invidia ca o .,suferin(d daloratti bunurilor cefor lal(i"72. Aceeu�i nuanţă a invidiei apare�� la Cicero73. Textul Rewricii continuă apoi cu enumerurea dispoLiţiilor în care este resimţită invidia, a motivelor care o stâmesc, a persoanelor,�i este însoţită de scurte indi caţii asupra aplicatiilor praclice.

Capitolulll: Definitie (88 o 31-88 b 1). Dispozi(ii .�i subiecte (88 b 2-13). Per.wane (88 b 14-21). Despre dispret (88 b 22-30).

MARIA-CRISTINA ANDRIES

:ctaf

Emulaţia poate ti confundată la prima vedere cu invidia acestea două se diferenţiază în mod evident datorită caracterelor lor. AmlÎndouă provin din dorinţa de superiorit<lte, care se manifestă prin spiritul de com pe!i!ie faţă ce cei ce se aseamănă nouă. AmlÎndouă sunt pasiuni. tulbun"iri ale sufletului, ce apar din cauza dorinţei nesatisfăcute pe care ambele o implică. Diferenţa între emulaţie şi invidie reiese în mod evident din faptul că invidia e.�te rduvoitoare: cel invidia.� dore�te să îşi deposedeze duşmanul de avantajul sau superioritatea sa. Emulaţia, din contra, este bună, deoarece ţinteşte spre achiziţia lucrurilor bune t-i constituie o cale spre accederea la virtute. Dorin!a de .�uperioritate faţă de altul sau faţă de propria persoană este bună atunci dind conduce spre autoeducaţie sau spre depăşirea de sine. Cicero, urmând definiţia .�taică, distinge două tipuri de emulaţie74. Contmriul emulaţiei este di.�preţul.

Capitolu112: Materii de tratat (88 b 31--89 a 2). Despre tinerete (89

a 3-89 b 12).

Capitolele 12-17 enunţă studiul asupra caracterelor umane. Nu este vorba aici despre caracterele pe care ordtorul şi le atribuie,despre lumina

în care se prezintă pentru a se face binevenit faţă de auditorii săi, pentru a�şi conci!ia bunăvoinţa lor, pentru a-.�i spori autoritatea asupra lor. lm portanţa acestor dovezi subiective şi morale a fost deja arătată în Reto rica75. Caracterele ce apar in aceste capitole aparţin auditorilor; oratorul trebuie să îşi elaboreze discursul potrivit acestor elemente, care par o fi o anticipare a studiului despre Caractere al lui Teofrast. Acest tip de ca ractere va fi descris in cazul Retoricii ca fiind i'n conformitate cu pasiu nile, dispoziţiile, vărstele, condiţiile sorţii. Aristotel nu indică un plan pentru fiecare din descrieri, cum făcuse pentru pasiuni. Prin faptul că aceste caractere sunt considerate xatti 'td mi-&rj, trebuie să înţelegem in confonnitate cu predispoziţia de a încerca cutare sau cutare pasiune; de exemplu, Aristotel va observa că tinerii sunt predispuşi la mânie şi la prietenie. Tennenul JJd� este luat în sens de mt:h)cru;. Când Aristotel observă că tinerii sunt ruşinoşi, neavlÎnd ca educator decât convenţia sociaJă, el vrea să spună că le-ar da mai multă îndrăzneală cunoaşterea unei legi morale mai inalte, de exemplu, cea a legii nescrise. Aristotel remarcă faptul că tinerii tn1iesc mai mult prin caracter decât prin rdţiune; tennenul ""'oc; cuprinde aici un sens mai larg: el pare a desemna

STUDIU INTRODUCTIV

înclinaţia interioară, felul firesc de a fi, mai degrabă decât cutare sau cutare dispozitie particulară.

Capitolul l3: Contrastul cu tinereţea (89 b 13-90 a 23). Concluzii asupra tinereţii .�i bătrânerii (90 a 24-27). Portretul bătrânetii este trasat prin contrast cr1 cel al tinereţii. Trăsă turile camcteristicile sunt opu.�e două câte două. Teoria exceselor contrare şi a căii de mijloc între aceste două extreme nu e'>le doar o doctrină mo rală, aplicată virtutii, ci, de asemenea, o metodi:i, consecinţă urmată

opera lui Aristotel. Ca şi Horaţiu7(•, Aristotel st: limitează la a descrie aproape în exclusivitate partea nefavorabilă a băt,.âneţii, ignorând aspec

tele pozitive ale acestui tip de caracter. După deSI..Tic!reil bătrdneţH, Aristotel, care nu se sustrage niciod.at<l consideraţiei prt�ctice, reuminteşte că omto rul trebuie să îşi potrivea'>că atât persoana, cât şi discursul stiu la audi toriu, în funcţie de cum este el compus, din tineri sau bătrdni.

Capltolull4: Caracter intermediar fntre tinereţe sau batrânete (90 a 28-90 b 3). Comparaţia cu extremele (90 b 4-8). Perioada maturitd(ii (90 b 9-13). Între tinereţe şi bătrdneţe, care sunt două extreme, maturitatea este un termen mediu, ce ţine de celelalte două. Aristotel se limitează la a arăta acest lucru prin câteva exemple. Vârsta maturităţii pentru corp este It� 35 de t�ni, pentru suflet, la 49 ani.

CapltoluiiS: De.rpre nobleţe (90 b 16--20). Diferenţa cu generozi tatea (90 b 21-26). Cum degenereazdneamurife (90 b 27-31). Condiţiile sorţii, care pot modifica caractere!•! sunt nobleţea din naş

�

tere, bogăţia, puterea şi norocul. Termenul el.Jr� apare cu scopu de a determina distincţiile între seminţii . El se diferenţiază de ŢEWctl�

(camcterul nobil) prin faptul că în primul caz diferenţa specifică este de

tenninat<l de msă sau spiţă (neam); în cazul car&cterului nobil, însă, aceasta

este determinată prin imaginea caracterului indi,·idual, potrivit cu exce lenţa neamului.

rev'llctloc;

marchează în specia1 păsrrarea caracterului

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ ."..._.,..

nobil prin intermediul individului însu.�i. Astfel, poţi f1 de origine nobilă, fară a poseda un c<�racter nobil, iar acest element constituie un semn de degenerescenţă. Nobleţea originii te face mai ambiţios; ea are o tentă de dispreţ, diferă de caracterul nobil, prin care calităţile morule corespund origini i . in tinal, Aristotel arată cum degelierează indivizii care au o ori gine nobilă prin n<��tere. Capltolul 16: Caracterele bogatilor (90 b 32-91 a 13). Bogaţi noi

si vechi (91 a 14-16). Nedrept(l(i comise de bogaţi (91 a 17-19).

Capitolul analizează caracterele c<�re sunt consecinţa bogăţiei. Filo soful oferă o descriere artistică a C<tra<.:terului celui bogat, care .�e evi denţiază prin mai multe indicii stabile: moliciunea (-rpuqrtJ), ostentaţia (aaAaxwv(u, excesul magniticenţei), educaţia defectuoasă (cro)..ouda). Lipsa de măsură şi necumpătarea reprezintă în general cauzele nedrep tilţilor comi.�e de cei bogaţi. Aristotel face o di.�!incţie între îmbogăţiţii prin moştenire şi cei ce şi-au acumulat averea într-o perioadă scur!<i (par veniţii). Ultimii au un caracter josnic, deoarece sunt într-o continuă cău tare de averi. Capitolul 17: Despre plllere (9/ a 20--2 9). Despre noroc (9/ a 30--91 b 3). Conrrarii (91 b 4-6).

Sunt evidenţiate trăsăturile de caracter ce ţin de posesia puterii. Cei puternici sunt mai ambitioşi decât cei bogaţi, deoarece primii au �ansa de a face fapte nobile, de vreme ce sunt mereu activi pentru a-�i menţine puterea. Norocul cuprinde trei feluri de avantaje; originea nobilă, bogăţia, puterea favorizează bucuria de a avea copii, numiirul şi calităţile tizice şi morale, bunurile trupeşti. Capitolul l8: Rezumat a ceea ce precedă (91 b 7-21). Locuri co mune celor trei genuri (91 b 22-27). Enumerarea acestor locuri comune (91 b 28-92 a 3). Importanţa acestor locuri În cele trei genuri (92 a 4-7).

Capitolul revine la dovezile logh.:e, care sunt tratate în toată cartea 1 . Î n timp ce î n cartea 1 sunt <malizate dovezile deductive, adică entimemele, în cartea a Il-a vor fi definite locurile comune ale acestor trei genuri. Nu

STUDIU INTRODUCTiV

va mai ti vorba aici de €(hl1 (locuri specifice), ci de T61fot, locuri comune. Aristotel a tratat despre deducţia cu entimemii, însă nu a vorbit încă în detaliu despre inducţiacu exemplu. Rezumând tot ceea ce precede acestui capitol, filosoful conchide că auditorul joacă acela�i rol ca judecătorul în toate cele trei genuri. Aristotel obişnuie�te să reamintea<>că demon straţiile sale precedente pentru a da de înţeles că Retorica sa formează un corp org<mic. Autorul se opreşte la enumerarea locurilor comune ale oelor trei genuri: posibilul şi imposibilul, realul �i irealul, marele şi micul.

Capitolul 19: Posibilirate �·i imposibilitate (92 a 8-92 b 14). Fapt exi:>tellf �·i inexistent in trec/li # În viitor (92 b 15-93 a 8). Amplificare

�i atenuare (93 a 9-22).

Vedem clar din acest capitol ceea ce Aristotel înţelege prin loc. Cu viintul nu are sensul pe care i-1 vor atribui, de exemplu, rewrii latini, acela al unui fragment gata construit .�i învăţat în şcoa\ll , utilizabil cu ajutorul câtorva retuşuri de adaptare, în orice fel de discurs. Conform accepţiunii generale, un loc (T6m�) este acel element de discurs în care se pot găsi aranjamente sau mijloace, sau, mai general încă, ni�te metode de argu mentare. Aceasta trebuia să fie concepţia unui logician. S-a tradu.� acest cuvânt prin metafore care exprimă bine sensul: cerc, sferă, sursă, izvor. Aristotel enumeră,deci, argumentele care se pot întâlni în locurile: posi bilului şi imposibilului; faptului existen! SliU inexistent, în trecut (genul judiciar). în viitor (deliberativ), acest loc aplidl.ndu-se, prin această din urmă privinţ1, celui al posibilului şi imposibilului, marelui şi micului care, în argumentare, devin amplificare �i atenuare. Posibilul şi imposibilul .�unt clasificate în tratatul Categoriin printre opozite: "Trebuie acum să explicăm sensurile variate În care este Între buinţat termenul «opus». Se zice c{l /ucrurile sunt opuse În patru sensuri: relativii unulfata de altul; contrarii mwl altuia; priva(iafara de posesie; afirma(iajaf{l de negaţie. Set ardlăm pe scurt despre ce este vorba. Un exemplu de termen opu.� aplicat la relativi este dai de expresiile: «dublu» $Î «jum(llafe»; la contrari de «rc'lll» $i «bun». Opu�i În sensul de privaţie .)'i posesie sum: orbire # vedere; În sensul de afirmaţie $Î negatie: «el $ade», «el mi sade » " . Diferenţa este mai explicită în Metaftzica711. Capitolul 8 din c<�rtea a Il-a a TopiciP� prezintă discriminări detaliate ale opoziţiilor (&vn-1}-Eueu;) privind subiectul şi predic<:�tul şi rolul inducţiei în deter minarea dialectică a acestor antiteze. Locul posibilului şi imposibilului

MARJA-CRISTINA ANDRIE$

�e

este studiat aici din punct de vedere al aplicaţiei la argumenta ntru pa<;ajul relativ la anterioritate şi la posterioritate,Categoriile, 12, disting cinci varietăţi: după timp (xani -rOv xp6vov), după consecinţă (xa-rcl Ti\v -rOO e'i.vat CocoAo6..,..rptv), după ordine (xa-rd -rtva -r&'ftv), după mai bunul (-rO 13€A-rtov), după mai apreciabilul (-rO -rtJ.ltt.Jnpov). La rândul ei, MetafizJcaH0 nu distinge decât cinci varietă!i: xani

-r6rrov, xa-rcl )(p6vov, xani x(vrpw, xa-rd Mvaj.lt'\1, xani 'td'ftv. Legat de obiectele ştiinţelor şi artelor, Categoriile111 clasează ştiinţa şi obiectul ei printre opozite (� ni n� -rt). Pentru relaţia genului cu specia cu privire la posibilitate sau imposibilitate, tot Categoriile82 oferă o explicaţie elaborată. În dezvoltarea locului faptului existent sau inexis· lent, distincţia între nece.�itate şi probabilitate aminteşte.diferenţa între semn şi indiciuR3. La sfârşitul acestui capitol, când Aristotel enunţă că, pentru practică, faptele particulare au o importanţă mai decisivă decât cele universale,nu face decât să reproducă o diferenţă din Metafizica «.

Capitolul 20: Existd dovezi comune: exemplul şi entimema (93 a 23-27). Există două feluri de exemple (93 a 28-30). Exemple istorice (93 a 31-93 b 2). Exemple inventate: parabola (93 b 3-7), fabula (93 b 8--94 a 1). Comparaţiafabulelor cu exemplele istorice (94 a 2-8). Foio· sirea exemplelor (94 a 9-18).

În Retorica, 1, 2, Aristotel a arătat deja ce diferenţă există între silo· gism (entimema retorică) şi inducţie (exemplul retoric). Definiţia induc· ţiei apare în Topica85: "lnducţia Însel este ridicarea de la individual /a general; de exemplu, dacd cel mai bun cârmaci este cel mai pricepm în profesiunea sa # dacd acelaşi lucru e valabil pentru vizitiu, atwtci cel mai bwl În genere este cel care se pricepe În profesiunea sa. lnducţia este mai convingdtoare, mai clart'J, mai uşor de cunoscut prin senzaţie şi deci familiartJ multimii; în schimb, raţionamentul este mai stringem şi mai puternic În respingerea adversarilor". Definiţia induqiei apare în Annlitica primaR6. Definiţia exemplului sau paradigmei este indicată în Analitica primdl7• Paradigmele pot fi reale, iar ace.�tea sunt determi· nate de exemple istorice. Dar ele pot fi,de asemenea,şi inventate. Aces· tea din urmă au forma fie a parabolei (n�o),:r]), tie a fabulei (A6rCM;). Parabola este, la drept vorbind, o compara.ţie; acesta este într-adevăr, sensul propriu al verbului napo;!kiAAeLv. De acest fel sunt argumentele lui Socrate, explicate de Platon sau Xenofon, de pildă: a5a cum ar fi

STUDIU INTRODUCTIV

necugetat a alege un cârmaci, nu datorii� ştiinţei sale în ale cârmuitului, ci prin tragere la sorţi, tot astfel se întâmpl� cu t�legerea magistraturilor "cu bobul". Cealalt� pan1digmă inventată pentru nevoile cauzei este fabula; de acest fel sunt fabulele libiene sau esopice. Fabulele lui Esop sunt nişte povestiri scurte, destinate să ilustreze �i să fixeze în memorie o mică lecţie de înţelepciune practică, expresie primitivă a acelei cpp6vTJCflt;. Aristotel nu spune nimic despre originea foarte veche, nici despre univer� �alitatea fabulei. El citează fabula calului, doritor să se răzbune pe cerb, povestită de Stesichoros cetăţenilor din Himera, cu privire la Phalt�ris, apoi cea a vulpii şi a căpu.�elor, relt�tată de Esop .�amienilor, pentru a apăra un demagog. Aristotel termină compardnd fabulele cu exemplele istorice şi arătând cum şi în ce circumstanţe trebuie folosite exemple.

Capitolul 21: Definiţie (94 a 19-94 b 6). Diferenţa Între maxime. Despre epilog (94 b 7-26). Locul epilogului (94 b 27-95 a 1 ) . Când tre buie folosite maximele (95 a 2-19). Contradictia cu maximele curente (95 a 20-95 b }). Servicii oferite prin maxime (95 b 1-20).

Enuntarea maximelor (ŢVWJ.WA.cry(a.) serve.o;t; e la argumentaţie. Ma· xima nu este particularl (nepl "tWv xa.-.1 �XCXCTtOV),ci generală. Ea nu conţine toate adevărurile generale; căci propoziţiile matematice nu sunt maxime. În defini�a maximei, o variantă ar putea induce în eroare. Aristotel foloseşte cuvântul b:TT61pcxvau;, care înseamnă, propriu�zis, enunţare, for mulă. Or, mt�i multe codices deteriores oferă lectiunea im6cpwnt;, termen tehnic din logică, având sensul de negaţie. Maxima are valoare de argument, pentru că ea este o entimemă pre� scurtată. Astfel , există in entimemă trei părţi: premisa (1tp6ta.a-Lt;), care este majoră, deducţia (au)J.oyu:rph;), care constă în a alipi minom la ma joră, şi concluzia (uuJ.L1tEpw:rJUX). Or, maxima este numai fie majora, fie concluzia; silogismul lipseşte. Maxima nu va fi, deci, reală, decât dacă deducţia merge de la sine �i poate ti completată fără dificultate de către auditori. Termenul ,,epilog" (h(AoŢOt;) este folosit de Ari.�totel în două t�ccepţiuni diferite. La sfârşitul dlrţii a 111-a, acest termen va desemna ultima parte, perom�a discursului. Dar în acest caz, cuvântul desemnează ceea ce rămâne din entimemă, atunci când s-a extras din ea, pentru a construi o maximă, fie premisa, tie concluzia. Când maxima a ceea ce s-a extras trebuie .�ă fie ilustrdtă printr-un epilog, Aristotel determină dacă el trebuie să preceadă sau să urmeze. Când filosoful precizează în

MARIA-CRISTINA ANDRIES

ce momente se cuvine a folosi maxime, atunci spune că ele sejmtrive.�c mai cu seamă cu plângerea indignată (O")(€TĂ.tWJ"J16<;) �i cu exagerarea

(.5€(\lwcnb'). Ambele au ca scop faptul de a .�tflrni pasiuni auditorilor:

phîngere<t, compasiunea; exagerarea, indignarea. Termenul de 8€(\IWCI"lb' va reveni mai târziuR!I, când Aristotel va enumera entimemele false, pen

tru a arăta cum le putem preveni sau respinge. În sfârşit, ca o a doua utili

tate pe care o au maximele, Aristotel menţionează caracterul etic pe care ele îl conferă discur�ului. Sub o formă generală, maxima determină pre

ferinţa, alegerea deliberată (11"poa.(p€crtb') a oratorului. Ea imită, a�adar, acele dovezi subiective � i morale, a căror importanţă Aristotel a subli

niat-o în Retorica, 1, 2, �i care constiî pentru orator în a se arăta auditorilor săi într-o lumină favorabilă.

Capitolul 22: Diviziune (95 b 21-22). Reluarea definiţiei (95 b 2396 a 3). Necesitatea de a avea la dispoz}fie argumentele aferellfe oricărui mbiect (96 a 4-22). Această regulă este aplicabilă tutwor genurilor �i tuturor subiectelor (% a 23-96 a 32). Trebuie să avem o alegere preala bilă a argumentelor (96 a 33-96 b 18). Elemente ale eutimemefor (96 b 19-22). ExisUJ două feluri de emimeme (96 b 23-26). Rezumat a ceea ce precede .fi diviziune a ceea ce urmează (96 b 27-97 a 6). În acest capitol, Aristotel revine la entimeme, dar pentru a se plasa într-un nou punct de vedere. ln cartea 1, de-a lungul capitolelor 4-14, auto

rul grupase entimemele potrivit cu genurile oratorice, în locuri specifice.

Însă acum, vorbind despre entimeme în general, va studia locurile tumror

genurilor. Aristotel reaminteşte, mai întâi, definiţia entimemei, care apare în

l, 2.

Apoi, revenind asupra unei distincţii făcute tot în cartea [ , 2 ,

Ari.�totel indică asupra a două chestiuni: 1 ) a n u elabora u n mţionament

prea lung, dat fiind că procedeul ar fi în acest caz lipsit de claritate;

2) a nu trece prin toate treptele deductive un raţionament simplu, căci

acest lucru ar însemna simplă vorbărie, anumite propoziţii fiind prea

evidente. El remarcă sub acest aspect că oar'nenii nein.�truiţi sunt oratori mai buni, atunci când este vorba de a rosti în fa�a unei mulţimi

(ll"ctp'

6x_Aw JlOOOUCWL€poo;) şi de a expune motivele. Pentru a înţelege enti

memele, trebuie avut b dispoziţie un grup de argumente aferente tuturor

genurilor �i tuturor subiectelor. Cepe apropie în acest sens o dezvoltare a.�emănătoare din Analitica primăll9. Aristotel ajunge astfel la studiul lo curilor entimemelor �i indică faptul că termenii de loc (-r6nat;) şi de

STUDIU INTRODUCTIV

element (crTOLXElov) pot fi înţele�i ca sinonime exacte. Astfel, trebuie să distmgem Între entimeme, întrucât unele sunt proprii demonslnt\iei

(.Snxnxci), altele proprii respingerii (EAEyx-rtxci). lată definiţia Lhttă res

pingerii din Respingerile sofistice'1° : .,Resping<'rea este mi ra(ionmnnlt care contrazice concluzia dalti". Este prezentat<!, în sf<îrsit, împărţirea �i subiectul ultimelor cupitole ale cărţii a Il-a. Sunt enumerate <�stfel locu rile entimemelor reale, demon.�tmtive �i refutative (cap. 23), locurile enti4nemelor doar aparente (cap. 24), pentru ca mai apoi să trateze despre respingere (cap. 25), iar în final să fie semnalate erorile ce trebuie eviMe (cap. 26). Vizând capitolele 23 .�i 24, Aristotel anttă că le va trata na pcwTj,U.CU Semniticaţia cuvântului p<�re �ă fie determinat<! într-un fragment din Topica') 1 : ,.( . . . ) începând cu esen(a. Tot a.FI trebuie să no tâm (TTO:pcxmlJJ.alvEcr{}at) opiniile Înţelepţilor( .. .)". A�adar, aceastU enu merare a locurilor comune în elemente <tle entimernelor nu este deC<it un adaos. căci o -rExvr], ce tinde în mod unic spre ef1cacitate, poate să se limiteze la enumemrea �i la clasificarea pe genuri oratorice a locurilor specifice ale entimemelor. Cu aceasta, Aristotel părăse�te domeniul reto ric i i , pentru a intra în cel al logicii pure92.

v6J.1EVOL.

Capitolul 23: Enumerarea celor 28 de locuri comune ale entimeme lnr (1-XXVlll) (97 a 7--00 b 28). Eficacitatea ellfimemefor (00 b 29-36).

În acest capitol, Aristotel enumeră 28 de locuri comune ale entime melor. Prin .�tudiul acestor Jocuri, Retorica �e <tpropie cel mai mult de Topica. Trebuie reamintite, în schimb, două chestiuni: 1 ) locurile comune sunt aici mai numeroase, deoarece Retoricn folose�te anumite locuri pe care dialectica nu are a le utiliza; 2) apropierile sunt mai cu seamă împru mutate din locurile acelor -rmnxâ; or, aceast:l parte a Topicii a fost com pusă, probabil chiar profesată, când Ari�totel era în Academie discipolul fidel <tl lui Platon (306-343 î.Hr.), �� ea ignoră, în consecinţă, silogis mul; ea cuprinde cărţile Il-V I [ ; a doua parte a Topicii, care conţine V I I , V li\, IX (Respingerife sofistice) �i introducerea, cunou�te silogismul, este posterioară Analiticilor �i nu a fost, dec i , redactată decât după fondarea Liceului, cel mai devreme după 335 î.Hr. 1 . Un prim loc al entimemelor este cel al contrariilor. Acestea sunt cuprinse între opozite (0:v-rtxe(J.1€V<X), cme sunt în număr de patru: de con tradicţie (b:v-r(q:.acru;), adică atirmaţia �i neg<:tţia extremelor aceluia�i gen

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ --

(e.g. bun-rău, negru-alb); de relaţie ("td 1t� 'tl) (e.g. simplu-dublu, stăpân-sclav, tată-fiu); de posesie (�'fu;) �î de privaţie (O''t€prplt;)93 . Il. Pentru locul flexiunilor (�eu;), a se vede-d ToJJica, unde Aristotel le introduce printre coordonatele logice (m5a'tmxa.)94. III. Despre locul relaţiilor reciproce trebuie văzut ceea ce a fost spus în Retorica95 despre posibil �� imposibil, in legătură cu relaţia m�turală de reciprocitate. fn Topica, această reciprocitate este concepută pe baza antitezelor şi opozitelor. IV. Legat de locul mai multului .�i al mai puţinu\ui, Topica'�6 afirmă că aceasta cuprinde el însu�i alte patru. V. A.�upm examinării timpului, trebuie amintit fragmentul din To pica97: ,,Mai departe, trebuie .�() avem În vedere timpul, cercetând daca între el si teza datd există vreun dezacord. Dacă, de exemplu, se susţine că fiinţele care se hrăne.�c cresc c11 necesitate, se va riposta ca animalele se hranesc totdeawra, dar nu cresc totdeauna. Tot asa se infatiseazA afir maria ca mnoa�·terea este amintire. Amintirea se îndreaptă spre trecut, cuno�terea - spre prezent şi viitor. Caci noi spunem ca cunoa�tem pre· zentul �i viitorul (de exemplu, producerea unei eclipse), În timp ce ne reamintim numai trecufllr'. VI. Este un loc comun al retoricii, nu �� al dia\ecticii. De aceea, Ta pica nu oferd nimic care să trebuiască să fie amintit. VII. Utilitatea definiţiei in dialectică este ardtată în Topica9g: ,,Este de asemenea util sd avem În vedere ,şi definiţia termenilor compll,şi, cum su/11 de exemplu corp clar (alb) :}i voce clara (alba). In acest caz., când eliminăm ceea ce este propriu, trebuie să rămâna aceeasi definitie. A.ra ceva nu se Întâmplă la termenii omonimi, adica fa cei de care vorbeam mai înainte. !ntr·tm caz este vorba de un corp de cutare sau cutare coloare, intr-altul - de o voce care se a11de usor. Dacă eliminăm <rcorp» :ji <rstmet», ceea ce rtlmâne nu este acelasi lucru în amândoua camrile. Ar trebui sa fie tcya, daca tennenul clar (alb) enunţat despre amândoi arfi sinonim, a�adar, daca ar avea aalasi sens. Adeseori,fdra .�a obser vam, omonimia se strecoartl În definitiile însele, de aceea trebtde sa con· sidertlm cu atenţie :ji definitiile. Daca, de exemplu, ceea ce manijesttl si ceea ce produce sănătatea stă Într-o proportie masurată cu in.văşi sană· tarea, nu trebuie sajim mulţumiţi cu aceasta definitie, ci trebuie .�a cer cetam in ce sens a fost luat termenul "Într-o proportie mdsurată» în ambele cawri, anume dacă într-un caz «proportie mdsurată» nu în seamnd cantitatea ce produce săniUatea, iar în celalalt caz, calitatea ce se manifesta ca stare de sdndtate a unui subiect".

STUDIU INTRODUCTIV

VIII. Aristotel retrimite la Topica''J9 , unde tratează îndelung problema diversităţii accepţiunilor de acolo. Acest loc a fost menţionat înaintea ce lui al diviziunii, pentru că este unnarea logică a locului definiţiei. IX. Este vorba de împărţirea pe genuri, pe care Aristotel, tratând despre silogism, o defîne.�te în Analitica primo 10o . X. În dezvoltarea asupra inducţiei, Vahlen a semnalat o lacunăl l ! 1 . Qespre continuarea contextului putem conchide c ă Aristotel, tldel doc trinei platoniciene, declan1 că filosofii sunt cei mai buni guvermmţi ai unui stat. S-a vorbit mai sus 102 despre paradigmă (exemplu), care este inducţia retorică. XI. Mărturia înţelepţilor a fost en4-merată în Retorica 1113 printre dove zile extratehnice. Înţelepţii, iar dintre ei poeţii, sunt cuprinşi în rfmdul martorilor vechi. XJI. Acest loc al părţilor, care se leagă de locul IX, vizează mai ales diviziunea genului (T€�) în specii (e"CS"q). lată pasajul din Topica Hl4 , la care trimite Aristotel: .,Mai departe, lucrurile despre care se enunţă

un gen trebuie sd aibă ca atribut una din speciile genului, deci, ceea ce are genul sa11 un paronim al genului trebuie să aibă ;ri una din specii ;ri sdjie un paronim al acestuia. Astfel, de exemplu, dacc'l se atribuie cuiva :ştiinţa, i se vor atribui :şi gramatica, sau muzica, sau oricare altă :ştiinţă, iar dacc'l cineva stăpâneşte :ştiinra sau este denumit printr-un paronim al ştiinţei, va stdJJâni :şi gramatica, sau muzica, SOli orice altă �·tiinţt/, sau vafi deJUunit cu un paronim, bunaoara gramatic sau muzicant ( . . .). Acest loc comun este valabil deopotrivtl pentru respingere .5i stabilire. Dacd sujfe111l se mi:şcd potrivit uneia dintre speciile de mÎ$care, evident că se afla în mişcare, iar dacd nu se mi:şcd potrivit nici unei specii de mi$care, evident cd nu se mi:şcd". XIII, XIV. Aceste locuri sunt consecuţii, după cum o indică şi folo sirea verbelor Enea\h:tL şi &x.oAou{l-eÎ:v105. După menţiunea acelei "tExvr1 a lui Callippos,care va mai fi citată la sfân::itul Jocului XX l l ll'l , expre.�ia folosită de autor, xcxi: "tillcx , este lipsită de precizie; se pare că este vorba de alte locuri comune, enumerate In capitolul 19. Dictonul citat pentru a ilustra locul XIV semnifică: ,.a cumpăra răul o dată cu binele". Refe ritor la interpretarea tennenului �Acx(crwcru;, el este un &:naS, adică, presu punând două contrarii, tqa-"6\1, xooc6\l, fiecare ure două mmări contmre, �qa,'}-6v, xax6v: se face atribuirea în chiasm.

MARJA-CRISTINA ANDRlE$ '

â.yatJ-6v

xax6v

lqa{)-6v

xax6v

Locul XV pare să autorîzeze această interpretare.

XV. S-a tratat în detaliu despre locurile paradoxelor i'n Respingerile softsticelf'1: "Pe de altă parte, pe!ilru a provoca susrineri paradoxale, trebuie să ne dăm seama din ce Ş'Coală de filosofi face parte responderrtul, Ş'i apoi sd fntrelxlm despre acele aspecte ale doctrinei care par a fi para ,/oxale pentru majoritatea oamenilor. Căci În orice Ş'coa/a J·e Îllfâlnesc asemenea opinii. Mijlocul elementar este de a formula ca premise dis ponibile tezele diferitelor Ş'coli. Jn acest caz. solu;ia cea mai potrivită este de a arăta că paradoxul m1 rezu/UI din argumentul Îtwtsi, .# tocmai aceasta vrea sa arate intotdeauna respondentul. Mai departe, se poale argumenta, pentru a atinge scopul, dacă se (inR seama de dorinţele intime si de opiniile exprimate pe faţd, cdci nu dorim si 1111 exprimdm totdeauna acelaşi lucru: oamenii vorbesc de lucmri dezinteresate, dar doresc ceea ce li .re pare mai avantajos pentru ei; aşa, de exen1J1111, se spune că este mai merituos de a muri demn decât de a trai În placeri, şi de a fi 1111 sărac cinstit decât un bogat dezonorat; dar gânduf lor cel intim este cu totul contrar. De aceea trebuie sd încercdm sa facem pe cel care vorbes1e potrivit dorinţelor sale sd declare pe fara ce gândeşte, Ş'i pe cel care vor beste potrivit gândurilor declarate pe faţă să arate dorinţele sale intime. Si Îllfr-1111 caz, şi În altul, respondemul e.fte constrli11s .rd spună paradoxe, fiindcă el va vorbi sau imp01riva opiniilor declarate pe fâţfl sau Împotriva celor intime. Locul comun cel mai obi�nuit pentm a provoca susţineri paradoxale este acel atribuit lui Calicles, care argumentează În Gorgias şi pe care cei de altădată fi credeau irezi.rtibil: este deosebirea dintre potrivit na/urii şi potrivit legii. Se pretinde cii natura ,ri legea sunt con trarii, şi că drepta/ea este bună potrivit legii, dar n11 este bunp potrivit naturii. De aceea, când respo11dentul vorbeşte de ceea ce este potrivit naturii, trebuie să-i opt.mem ceea ce este potrivit legii, �i când el vorbeşte de ceea ce este potrivit legii, să-i opunem ceea ce este potrivit naturii. Si Într-un caz, si În alwl, el va fi Împins la SIIS(ineri paradoxale. La drept vorbind, În ochii acestor sofişti, ceea ce este potrivit naturii era adevărul, iar ceea ce este potrivit legii era părerea mulţimii. Este vădit că cei de altădata. ca si cei de astăzi, se stradtfiau sau să respinga pe respondent sau să-I Împingă la susţineri paradoxale. Unele Îlltrebări sunt de a�·a

STUDIU INTRODUCTIV

natură încât, Îll oricare din fonnele următoare, răspunsul este paradoxal. A$a, de exemplu, Întrebările: "lrebuie să ascuflăm de Înţelepri sau de rată?", smt: "trebuie să facem ceea ce este util sa11 ceea ce este drept ? " , sau: "este m a i bine s a suferim 1111 r c1 u sau să-I facem?". Trebuie să-I f'ocem pe respondent .rei susţină când ceea ce este contrar opiniei mul timii, când ceea ce es·te contrar opiniei celor intelepti, anume, să sm(im1 opinia contrara mulţimii atunci când vorbeşte În sensul opiniei celor înţe lepţi.# să susţină �pinia contrara celor Înţelepţi când vorbe.fte in sensul opiniei muf(imii.ln adevăr, cei Înţelepţi susţi11 că, În cltip necesar, omul fericit este drept, În timp ce multimea crede că este paradoxal a .msţine că regele nu este fericit. A impinge discuţia la a.rtfel de paradoxe În· .�eamnă a ajtmge fa OfJOZi(ia dintre natura şi lege. Căci legea este opinia celor multi, iar Înţelepţii vorbe,rc potrivit naturii �-i adevărului", XIX. Textul acestui loc este destul de obscur. Sensul este indicat stân gaci de sensul unuia din manuscrisele lui Victorius: .,€x roU mxpd TO" OXO"lfl)" TOO A�\l'tOC; IJUJ..I.!Xx(w:L""· Dar nu este dedit un exemplu p<tr· ticul<�r, ce restrânge mult sensul locului, care este, cum bine a văzut Brandis108, o inferenţă a unui mmiv"posibil către un motiv real. Acest loc nu este decât un caz particulHr .�i sofistic <�1 următorului, şi nu îşi :tflă locul decât în genul judiciar, XX. Acest Joc, mai general decât precedentul, îşi găseşte folo.�ul atât în genul deliber.1tiv, cât şi în genul judiciar. XXI. Potrivit lui Bmndis109, obiectul ace.�tui loc este de a slăbi argu mentele extrase din probabilitate. Argumentul este acesta: admitem ceea ce este ori real, ori probabil; d<Ldi, deci, un lucru este incredibil sau era improbabil, el poate totuşi să fie adevărat; credem asta, pentru că îl vedem întâmplându-se, iar nu pentru că era verosimil şi plauzibil. XXII. Acest loc, spune Aristotel, este potrivit pentru respingere,ceea ce vrea s însemne: poate servi pentru a respinge un adversar. Se face trimitere, astfel, la detlniţiile din capitolul 22 1 10 şi la discriminarea între entimemele demonstrative sau confirmative şi entimemele potrivite pentru respingere. XXIV. Legat de locul cauzei1 1 1 , facem trimitere la Fizica, unde sunt definite cele patru cauze. XXV. Acest loc se lt!'dgă de precedentul, însă, în timp ce locul XXIV era derivat din cauza eficientă, acesta provine din CHuia fmală. XXVI. Aristotel va vorbi în capitolul 23 1 1 2 despre eficacitatea aces tei apropieri a contrariilor. Va reveni asupra acestei apropieri in car tea a 111-a 1 13.

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

XXVII. Se cere făcută.trimitere la Relpingen"le softstice 1 1 4, u�istotel trasează pe scurt progresele dialecticii: "Dar, o data fdcm inceputul, cu

atât mai uşor primeşte adaosuri şi dezvolrari. Este tocmai ceea ce s-a Întâmplat cu retorica şi aproape cu toate celelalte arte. Acei care au dat la lumină principiile. au mers inainte prea puţin, dar acei care, astăzi, se bucura de mare reputaţie moştenind o învdţătură de la mulţi Înaintaşi care au făcut-o să crea.fcd treptat, mt ridicat-o până la treapta pe care o vedem awm. Tisias, după initiatori, apoi Trasimah după Tisias, iar după el Teodoros şi atâţia altii au dezvoltat părţi ale retoricii, aşa Încât nu este nici o mirare că această ana a ajuns la proporţii atât de mari''. XXVIII. Putem apropia de acest loc sfatul dat în Topica 1 15 : "Obţinem un alt loc comun, dacii atacam adversarul, luând noţiunea ad litteram, accentuiind cd este mai potrivit sa luam noţiunea În acel·tfel decât În accepţia obişnuiM. De exemplu, termenul «curajos» (eiJtPux�) nu În .ţeamnd «omul curajos», cum se Înţelege acum, ci «omul cu suflet bun»; şi tot «omul care are bună sperantd» (elJEAmt;) este «omul care spera ltt cruri bune»: şi «fericitul» (dl&x(J.lWV) este otmrl al carui geniu (0ct(J.1WV) este virtuos, Înfelul lui Xenocrate, care numeste fericit pe acel care are un suflet virtuos, cdci acesta este geniul (Oa.Cj.J.WV) omulur. Deja î"n Poe tica 1 1 6 , Aristotel semnala folosirea de către poeţi a acestor substituţii de

cuvinte, pe care le numea, ca şi aici, metafore.

Capitolul 24: Entimeme aparente (00 b 37-01 a 1) . Enumerarea celor noua entimeme aparente: I (OI a 2-24), Il (01 a 25-01 b 2), III (Oi b 3-8), iV (Oi b 9-13), V (Oi b i4-i9), Vi (Oi b 20-28), VII (Oi b 29-33), Vlll (OI b 34-02 a 2), IX (02 a 3-28).

Topica se termină printr-o a noua carte,care are ca titlu Respingerile sojistice. Acest lucru nu semnifică faptul că .�ofiştii sau eristicii fac teze

sau premise ale adversarilor lor. Această carte forma o -r€xv11 aparte, al cărei autor este incontestabil Aristotel, pe care acesta o îndrepta�e împo triva sofiştilor vremii lui, şi pe care mai târziu a anexat-o la Topica, atunci când a constituit corpusul Organonului. Or, acest capitol al Retoricii corespunde prin acest conţinut cu această ttxVTJ complementară a Topicii, drept care observăm şi că Retorica e.�te posterioară lucrării Res pingerile sojistice. Aristotel a vrut să furnizeze ordtorilor, în vederea res pingerii (�AElX�). nişte mijloace de prevenire sau de rezolvare (AUe:lv, AOOL�) a paralogismelor adversarilor lor. În Respingerile sojistice l 11 , sunt

STUDJU JNTRODUCTJV

distinse două moduri de respingere eristică: •.Existc'i doudfeluri de a res

pinge: unele se sprijina pe limbaj, celelalte se lprijina pe ceva in afi�rd de limbaj. Mijloacele de a produce iluzia unei respingeri sprijinita pe limbaj sunt În număr de $ase: omonimia, amfibolia, compoziţia, diviziu nea, accentul, forma expresiei". A.5adar, două tipuri de moduri, unele verbale, altele logice. Această diviziune este păstrată aici. Ea aminte.-;te o împărţire analoagă, făcută în Poetica I I I!, între greşelile esenţiale şi greşe lile wccidentale. Aristotel nu consacră decât un para.graf paralogismelor de expresie. Cele opt paragrafe următoare se aplică paralogismelor de raţionament. L Autorul menţionează două feluri de pandogisme de expresie: a) tre buie apropiat de enunţul Respingerilor sofistice 1 1 9: "Adeseori se obtine

o puternica aparenţti că respondentul a fost re.ţpins, daca se intrebuin teaza cea mai softstica i�elAciune, anume, daca,fara safi tras concluzia, nu facem din teza finala o intrebare, ci o procfamam drept concluzie, ca .ri cmn arfi dovedită: «deci nu este adevarat ca este a.ra» "; b) omoni

mia ('oJ.LWVUJ.!Co:) nu este altceva decât echivocul (l:LJ.L<pl�o.M'o:), lucru evi dent din definiţia dată în Respingerile sofistice 12n: ,.Exisftl treifeluri de

o argumenta prin omonimie .fi omfibolie: unul, când propozitia J.'au nu mele, in sens propriu, are mai multe sensuri, astfel ca vultur .fi câine, un alt fel, când din obi,fnuintă intrebuinţăm astfel de propoziţii .fi de tUJme; al treilea, când cuvintele legate au mai multe sensuri, dor nelegate au 1111 singur sef!s, de exemplu, «�tiinţa literelor», Fiecare din aceste nume poate avea un singur sens, acel de «.fliinţă» şi de «litere», pe când legate pot avea mai multe sensuri,fie că literele fnsqi 011 o ştiinţă,fie ca cineva ore o ştiin(c1 a literelor". Il. Despre acest loc este tratat în Respingerile sofistice 1 2 1 : "Pe compo ziţie se sprijina următoarele exemple: «este po.fihil ca cel ce ,fade sa meargi1 # cel care nu scrie sa scrie». Caci nu inseamna acelaşi lucru daca spunem În diviziune sau in compozitie ca este posibil ca cel care şade sa mearga hi cel care nu scrie să scrie]. Tot aşa, dacti compunem aceste cuvinte: «cel care nu scrie, scrie», senml for este atunci cd cineva are capacitatea de a scrie, nescriind; dimpotriva, daca nu le compunem, fraza are sensul ca cel care 1111 scrie are totuşi capacitatea de a scrie. Un alt exemplu: «cine ştie literele acum, le-a Învăţat» . fn sfârşit: «poate purta 1m lucru,poate purta mai mtdte». Pe diviz.iune se sprijina ofirmath:� ca "cinci este compus din doi şi trei este pereche şi nepereche, iar ceva ce este mai mare este egal cu acel pe care fl Întrece, caci el este tot aşa de mare, dar şi ceva mai mult decât el». Caci aceea.fi propoziţie nu

MARIA·CRISTINA ANDRIE$

Înseamnă acela$i lucru dacă o luăm divizata # compusă.

iJeli'emtJiu:

«te-wnfăcut sclav odinioară liber», şi: <<dh•inul Ahile a lăsat tiin oameni cincizeci o sutn» " .

I V . Acelaşi loc este del:volt<�t în Respingerile sofi.rtice122: .,Dacă re torii vor să .facă dovada că cineţ·a comite 1111 adulter .\·e folosesc de un consecvent al vieţii (/use de omul adul/er:fapwf ca el se Îmbracă elegant ·!·i se plimba noatJtea. Aşa ce�·a .\·e potrive.ffe multora care nu cad sub acea invinuire. Tot aşa se Întâmpltl in dovezile silogistice, de exemplu, in argumemarea lui Melisos ca universul e.\"le etern. El presuptme cd, universul nu s-a m1Jellt (fiindca din nefiinta nu se na$te nimic) $i că tot. ce s-a nasc/li are un Început. Dacd univerwl mt s-a născllf, el nu are un Început şi, Îll consecinţd, este etern. Dar această conucventă 1111 este

ne-!

cesara. Caci dacd tot ce J"-a llăSCllt are un Început, 1111 urmeazA necesar, Cll ceea ce are un Început sa .te fi 11asc111, Îlltocmai cum, jiindca cel ce

�

arefebra are $i ca/duri, 1111 11rmeaztj ca cel ce are călduri are $Îfebră"

V. Acest .�ofism este definit în Respingerile sofistice 1 23: ,.Paralo-1

gismele care se sprijină pe accident se Întâmplă ori de câte ori credem; că 1111 atribut apartine lucrului tot a!fO ca $i accidentului. Deoarece 111111! $i acefa!fi lucru are mai mtdte accidente, 1111 este nece.mr ca toate acelea$ÎI atribwe care apartin predicatului wwi lucru sa aparţim'l şi subiecrulull. si'lu. De exemplu, «dactl Coriscos este altceva decât om, el va fi altceva, decât el ÎfiSIIŞi. Dar el este 1111 0/11». Sau un alt exemplu: «daca Coriscos. este altceva decât Socrate, iar Socrate este un 0111, atunci, cum spun so-, ji$tii, s-a conce(/at cd el mt este om; fiindcd s-a Întâmplat ci'lfiinţafaţt}l de care s-a zis că Coriscus este alwl este un om» " .

�

V I . Pcl.�ajul parulel din Respingerile sofistice124 este mai explicit

,.Respingerea safiJ"tă sprijinita pe consecvent se produce prin aceea clf

se prempune ca raportul de consecuţie poate fi inversat. Astfel, daca; fiindcă ceva urmeaUJ necesar dupa altceva, presupunem ct1 #. dacă est($( dat ultimul, urmeaza cu nece.�itate primul.

De aici rezultă erorile din opi�;

niile care se reazema pe percepţii. Astfel, adeseori fierea e�·te luată drepf. miere,fiindcă culoarea gălbuie e.ţte un consecvent a l m ierei. Şi fiindcă; În urma ploii pământul devine umed, credem că, ori de dile ori pamâlltul es/e umed, a plouat. A�·a ceva 1111 eJ.primă o consecinţă necesară".

VII. Acest paralogism a fost tmtal într-o fonnă mai logică în Respin"

gerile sofistice 1 2 5 : "Respingerea care consti'l in a lua drept cauza ceea ce fW este cam:.ă se produce când ceea ce mr este cauză este introdus În argumellfare ca .�; cum ar fi cauza argumentarii. Acest lucru se În· tâmpla În raţionamentele prin reducere la absurd, căci În ele trebuie sa

STUDIU INTRODUCfiV

dovedim că una din premise nu este valabilă. Acum. daca printre cltes tiunile care .wnt necesore pentru a aju11ge la concluzia imposibilă se 11111/Ulră �-; fal:m cauză, se va na$te aparenţa ca respingerea tlepin(/e de ea, (le exemplu, când se sustine că .mjletul �-i viaţa nu .\"lfllt acehlşi lucru. În adevar, daca nasterea eJ·te contrara distrugerii, tlllmci o nm1mitcl na.� /ere este con/rară unei anumite dislrugeri. Sau moarten e.\U o anumiM distrugere, �-; este contrară vie(ii. Prin urmare, viaţn este na.)'tere, iar a vittrui este totuna cu a lua na.yrere. Aceasta este Însa imposibil, $i de aceea sujlnul $i viaţa 1111 sunt acelaşi lucru. Dar aceaslt1 propozitie /III afos/ conchisă ju.w, celei imposibiliTatea rezultă şi dacă 1w declarclm că viata �-; sufletul sunt acelaşi lucru, ci dncă admitem numai că viaţa este contrară morţii care esle o distrugere, si ca naşterea esle coJI/rară dis trugerii. A.�tfel de argumellfe,făra a fi absol111 concludente, nu .HIIIf con cludenle pentru propozitia În chestiune. Aceas/ă Împrejurare nu este observa/ti ade.�eori de cei ce pun Întrebari". VIII. Definiţia omisiunii este completă în Respingerile sofistice1 2(': ..Alte paralogisme provin din faptul cf1 1111 s�a dovedit ceea ce este dove tfire şi o respingere si ca s-a trec/It cu vederea ava Îll definirea lor. Res pingerea autellfică este contradictia care se referă la unul şi acela.ri lucru, 1111 1111111ai ca 1111me, ci �i ca realitate, iar ca IU/1/!e nu În senwl de simpla sinonimie, ci În sensul că /rebuie să fie acela.�i nume. Mai departe, conlradic(ia trebtde sa pornea.rcă de la ceea ce afost concedat, .fi aceasta trebuie să rezulte În chip necesar fiira sa includa ceea ce era de dovedit de la inceput, totu/fiind valabil În aceeaşi privinţa şi În relatie cu acelaşi lucru, in acelasi fel ,# În acelaşi timp, ca şi propozitia de respins. Din acelea.)·i puncte de �'edere trebuie .fajie definităfalsa respingere a unui lucru. Unii nesocotesc o parte din condiţiile Înşirate şi ajung astfel numai la o aparenţă de respingere. De exemplu, ei susţin că acela$i l11cru este dublu �� nondublu,fiindca doi este dublu/ lui unu, dar 1111 este dublu/ lui trei. Sau su.win ca acelaşi lucru este dublul si nu este dublul aceluia# lucru, dar 1111 in aceeaşi privinta. căci este dublu Îl! lungime, dar 1111 În lărgime. Sau, mai departe, ei .msţin cti es/e şi 1111 este dublul aceluiaşi lucru .�i Îl! aceeaşi privinţă, tlar 1111 in acelaşi timp şi În ncela.�i fel. De aceea respingerea lor este numai aparentă. S-ar putea să socotim astfel de respingeri printre acele care se .�prijină pe_ limbaf'. Acest capitol, consacra.t falselor entimeme, urmează capitolului 23, consacrat entimemelor autentice. Rămâne de tratat în continuare de.�pre respingere (A6cn�) şi modalitătile sale.

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

e�i

Capitolul 25: Do11t'/ moduri de respingere: comraentim

obiec· (ia (02 a 29-36): 1) obiecţia entimemei contestate (02 a 37-02 b 2),' 2) obiecţia conlrariului (02 b 3-5); 3) obiecţia asemt/nătorlllui (02 b 6-7); 4) obiectia judectJţilor anterioare (02 b 8-12). Există patru feluri: de respingere (02 b 13-23): a) respingerea verosimilului (02 b 24-031 a 1); b) respingerea indiciului (03 a 2----4) ; c) respingerea exemplelor (03 a 5---8 ); d) respingerea indiciilor (03 a 9--14).

În acest capitol, Aristotel discută despre respingere (AlXn.t;) în generd1, în sensul că o defineşte, enumeră şi clasifică mijloacele acesteia. Există aşadar două moduri de respingere: fte opunem o contraentimemă (&vn crulloy(aaa�al) unei entimeme reale sau aparente; fie introducem o obiecţie (�lt;) contra uneia din premisele adversarului. Contrasilogismul, sau mai exact contraentimema, provine din ace lea'ji locuri comune ca şi entimema, întrucât premisele entimemelor sunt adevăruri de opinie

(lv&l'fa); or, un mare număr dintre aceste opinii se

contrazic; sau la fel de bine, contraentimema ia premise contrare celor ale entimemei contestate; sau premise asemănătoare; sau decizii ori jude căţi anterioare. Pentru contrarii, Aristotel remarcă în Topica faptul că pot exista şase combinaţii

(OUJ.L11'A€x.€cr,)al, OUJ..mAoxl'j),

dar că nu există

OJXlZÎţie a contr-<triilor (hctvUwcnr;) decât de JYdtru feluri; mai mult, aces tea trebuie folosite a<;tfel, încât să fie utilizabile pentru respingere

(6:vcup€lv) �i confirmare (xawax€00'(€lV): "Este clar ca contrarii se unesc fn �ase feluri. In adevăr, saufiecare din cele doua atribute contrare se va uni cu fiecare din cele două subiecte contrare, �i anume În doua feluri, de exemplu, «a face bine prietenilor» �i «a face rau du�manilor», sau invers, «a face rdu prietenilor» .fÎ «a face bine du�manilor». Sau, mai departe, cele doua atribute contrare se unesc cu un sing11r subiect, �; amune În douajeh1ri, de exemplu, «a face bine prietenilor» �i «a face rău prietenilor» sau «a face bine du�manilor» �i «O face rau du�ma nilor». Sau, În sfâr�it, unind unul din atributele contrare cu fiecare din subiectele contrare, �i anume În doua feluri, de exemplu, «a face bine prietenilor» .fÎ «a face bine du�manilor» sau «a face rău prietenilor» .fÎ «a face rau du�manilor». Primele doud uniri mai sus numite nu consti tuie o contrarietate, a�adar, «a face bine prietenilor» �i «a face rdu du� manilor» nu sunt conlrarii,jiindca amândo11ă sunt de dorit .fÎ rezulta din aceea�i atitudine morala. De asemenea, «a face rdu prietenilor» �i «a face bine du�manilor» nu sunt contrarii, fiindca amândouit sunt deo potriva de evitat �; reZI.Iltd din aceea�i atitudine morala. Caci un lucru

STUDIU INTRODUCTIV

ntre este de evitat 1111 este contrar altui lucru care de asemenea trebuie n·iwt, afarti numai dacă mwl nu exprimă un e.rces, iar celălalt o lipsd. Caci şi excesul si lipsa se-ntâlnesc la lucrurile de evitat. Dimpotriva, ce lelalte patru 1111iri constituie contrarii. «Aface bine prieteni/an> este con trarul lui «a face rilu prietenilor», cilci acesta rezulta dintr-o atitudine morală contrară. Tot ma �·e-ntâmpla si cu celelalte uniri. Înfiecare tmire, 1111 lucru este dorit, celalalt - de evitat, iar unul rezulta dintr-o bună a'titudine morală, celălalt - dirttr-o rea atitudine morală. Din cele spuse se vede clar că mwl si acelaşi lucm are mai multe contrarii. «A face bine prietenilor» are drept contrar atât «a/ace bine duşmanilor», cât şi «a face rău prietenilor». Tot a.ra, dacă privim lucrurile În acela.ri fel vom constata că Înfiecare din celelate enunrari e.xi�·u'l doi opu.ri. Deci din cei doi opusi vom alege În fiecare mz pe acela care este util pentnt atacarea tezei" 121 . De asemenea, se face trimitere la Topica 12g . Referitor la ase mănători, este important fragmeniUl din Topica 129 . Judecăţile persona jelor cunoscute au fost menţionate printre dovezile extmtehnice, vizavi de martorii vechi130. Obiecţia este definită în Analitica prima 1 3 1 . Respin gerea se sprijină pe verosimil, semn, exemplu şi indiciu. Toţi aceşti ter meni au fost definiţi în Retorica 132. Pa.�ajul la care trimite Aristotel, pentru respingerea indiciului se regăseşte în Analitica prima 133 . Cât despre exem� plu, el a fost tratat anterior (capitolul 20).

Capitolul 26: Despre amplificare si atenuare (03 a 15-21). Despre respingere (03 a 22-27). Despre obiecţii (03 a 28-31). Rezumat .ri trecere la cartea a lll-a (03 a 32-03 b 5).

În acest ultim şi scurt capitol, Aristotel semnalează greşelile care sunt de evitat în legătură cu amplificarea şi atenuarea, respingerea şi obiecţia. El termină, anunţându-şî cartea a III-a, despre stil şi ordinea părţilor.

Cartea a III�a

Capitolul ] : Retorica cuprinde trei pc'Jrti (03 b 6-13). Subiect/Il de tratat: despre stil si despre actiunea oratorica (03 b 14-21) . Rolul ac titmii (03 b 22-25). Definiţia ac(itmii (03 b 26-34). Arta acţiunii nu s-a

MARJA-CRISTINA ANDRIEŞ

constituit Încă (03 b 35-04 a /9). Vedere de ansamblu am/';;ă;sroriei stilului (04 a 20-39). Sfârşitul cărţii a Il-a anunţă încheierea inventio-ului,adică a ceea ce Aristotel anunţă În Retorica, !, 2: descoperirea diferitelor tipuri de argu mente expuse prin intennediul discursului. Cartea a l \ l-a dezvoltă, Într-o primă fază (capitolele 1 - 1 2) analiza AE.'fL�-ului (stilul),ce cuprinde btt6xpLO"l� (acţiunea oratorică),prommtiario şi actio - ultimul element este omis de Ari.�totel, care rezumă acţiunea omtorică la declamatie. În u doua fază (capitolele 1 3-19) e-;te analizat ttî'fu;-ul (ordinea părţilor discursului). Referitor la problema stilului,nu este suficient să ştim ce să spunem; trebuie,de asemenea,să ştim cum să spunem. Referitor la subiectul de clamaţiunii, Aristotel remarcă faptul că, până atunci, nu a fo.�t elaborat nici un tratat sistematic JXltrivit cu acest subiect,deşi declamaţiunea are de-a face mult cu oratoria şi cu poezia. Declamatia se ocupă cu adminis trarea vocii, cu folosirea tonurilor şi a ritmurilor. Deşi tn retorkd trebuie acţionat prin intennediul discursului şi fărJ nici un ajutor dincolo de sim plele fapte, artele limbajului nu pot să nu aibă o reală importanţă, indi ferent de lucrul pe care îl explicăm altora. Urmând o tradiţie platonică, Aristotel vede clar diferenţa dintre proză şi poezie,deşi, la inceputul in cercărilor de acest gen, datorită influenţei poeţilor ,limbajul prozei ordto rice luase o înfăţi�are poetică, precum în cazul lui Gorgia�. Limbajul prozei este totuşi diferit de cel a1 poeziei; scriitorii de poezie tragică au evoluat în stilul lor, abandonând termenii arhaid care erau prezenţi în dmma timpurie.

Capitolul 2: Calitc'Jţile stilului (04 b 1 ): claritate (04 b 2), adecvare (04 b 3-4), caracter insolit (04 b 5-11 ). Limbajpoetic (04 b 12-25). Cu vinte insolite şi cuvinte curente (04 b 26-36). Omonime .fi sinonime (04 b 37-05 a 2). Metafore,- (05 a 3-9). Potrivirea metaforelor (05 a 10-27). Nepotrivirea metaforelor (05 a 28-05 b 19). Epitete (05 b 20-27). Diminutive (05 b 28-34).

Cele două virtuţi principale ale stilului sunt: claritatea �i potrivirea. Prima e.�te atinsă prin folosirea tennenilor în sensul lor propriu. Ceilalti termeni, enumeraţi în Poetica (capitolul XXII), contribuie la elevatia şi omamentaţia limbii. Limbajul stilului trebuie să aibă un aer "străin·•, care să îl îndepărteze de banalitate. in proză, ca �i în poezie, aparen!a

STUDIU INTRODUCTIV

artificialităţii trebuie ascunsă, iar cea a naturalităţii, păstrată. În cadrul prozei, singurii termeni potriviti sunt cei folositi in general şi cei folosiţi cu sensul lor obişnuit; de asemenea, metaforele, căci toţi folosesc meta fore în conversaţia obişnuită. Ele pnxl.uc claritate şi un aer ,,străin" (neo

logistic). Metaforele trebuie să fie adecvate obiectului tratat şi, dacă scopul discursului este lauda, ace.�tea trebuie extra�e din lucrurile mai

bune din aceea<;>i cla�ă; dacă este blamul, din cele mai rele. Totodată, me t<�forele trebuie .�ă fie eufonice, nu prea forţate şi extrnse din lucrurile frumoa�e prin intermediul auzului sau a a1tor simţuri. La rdndul lor, epite tele pot fi extrase din latum mai rea .�au mai bună.

Capitolul 3: Raceala stilului. Cuvinte compuse (05 b 35-06 a 6). Neologisme (06 a 7�9). Epitete (06 a 10-06 b 4). Metafore (06 b 5-19). Descrierea virtutilor stilului este unnată de analiza defectelor acestuia. Toate aceste elemente sunt înţelese sub titlul de \(lu:xpci - "defectele stilului", ce cuprind exprimări plate, reci, fără vigoare, opuse celor

,JJroaspete" (np(xnpcmr.) . Demetrios din Phaleron 134 analizează categoria stilului •.,rece" , chiar cu referire la Aristotel, Retorica, III, 3. Răceala sti lului se datorează fie cuvintelor compuse, fie celor neobişnuite, fie epi tetelor lungi, fie metaforelor nepotrivite (ridicole, pompoase, afectate). Capitolul 4: Definiţia comparaţiei (06 b 20-24). Utilizarea sa (06 b 24-26). Exemple de comparaţie (06 b 27--07 a 10). Comparaţia, dez voltare a unei metafore (07 a 1 1-14). Metafore prin analogie (07 a /5-/8). De la studiul metaforei (III, 2) şi al abuzurilor de metaforizare (HI, 3), Aristotel trece direct la studiul comp-ara!iei

(ebc.Wv). Comparaţia este o

metaford lărgită printr-o particulă de comparaţie prefixată (W\;). Contrar opiniei lui Cope135, compamţia nu este numai o metaforă lărgită. Dife renta între comp-dmţie şi metaforă constă atât în modul diferit de semni ficare, cât şi în rolul special pe care fiecare din aceste două elemente ale stilului îl joacă în planul comunicării şi al cunoaşterii. Comparaţia este utilă în proză, însă nu trebuie folosită prea frecvent, pentru că asta dă

un aer de poezie. Exemplele de comparaţii sunt preluate din Platon şi

din discursurile omtorice. Metaforele pot fi transformate în comparaţii, iar comparaţiile fu metafore. Metafora proporţională (denumită astfel în

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Poetica, XXI) trebuie să se aplice întotdeauna fiecăruia dintre·�enii săi coordon�:�ţi.

Capitolul 5: Corectitudinea limbajului (07 a 19). Folosirea conjunc· riilor sau particulelor (07 a 20-30). Folosirea termenului propriu (07 a 31). Necesitatea nitării CU�'ÎIItelor ambigue (07 a 32-07 b 5). Genul nume relor (07 b 6-8). Numărul numelor (07 b 9-10). Punctua(ia (07 b 1 1-25).

O dată cu acest capitol începe a doua diviziune a AE'�u;-ului, care cu prinde: 1) tratarea stilului a�a cum apare acesta în cazul combinării cuvin telor în prOJXlZÎţii; 2) studiul relaţiilor dintre propoziţii �i armonizarea lor în perioade. Începutul

(i:tPXT\) sau fundamentul stilului în acest sens e.�te deter·

minat de puritatea limbii

(W EAATjv(ţuv), adidl de

utilizarea corectă a

limbii grece.-:;ti la nivelul alegerii cuvintelor, calitate opusă barbarîsmelor, solecismelor şi a oricăror nepotriviri de acest fel. Astfel, compunerea corectă a frazelor este obţinută prin următoarele mijlouce: 1) folosirea corespunzătoare a particulelor conective sau u propoziţiilor subordonate;

2) folosirea termenilor specitici, nu generali; 2) folosirea tennenilor clari; 3) folosirea corectă a genurilor; 4) folosirea corectă a numerelor. Compoziţiile scrise trebuie să fie Ut>Qr de citit şi de rostit. Ele nu trebuie să conţină prea multe particule conective, nici să aibă punctua!ie defectuoasă. Dacă sunt doi termeni referitori la sensuri diferite, trebuie evitat a le lega de un verb care denotă operaţia doar a unuia din aceste sensuri. Înţelesul trebuie stabilit la început, dacă este nevoie de a insera un număr de paranteze.

Capitolul 6: Despre pompd sau despre amploarea stilului:folosirea definitiei În locul numelor (07 b 26-31 ). Plural pentru singular (07 b 32-35). Disjuncţia (07 b 36-37). Conjunc(ia (07 b 38-08 a 1). Ampli· jicarea (08 a 1-9). Subiectul acestui capitol se referd la gnmdoarea sau demnitatea stilu� lui. Termenul � a fost redat în tratatele de retoridl ale latinilor prin

dignitas136• Acea<>tă titulatur.l e.�te foarte apropiată de stilul poeziei epice. În limbajul retoric, dignitas implică o anume virtute a stilului,deşi într�un sens comun poate avea �i un înţeles peiorativ: pompă, exagerare, ostentaţie.

STUDIU INTRODUCTIV

Pentru a asigura demnitatea stilului, sunt necesare mai multe condiţii: 1) să folosim definiţii în loc de nume, sau nume în loc de definilii , pentru concizie; 2) dadl există ceva indecent în definiţie, trebuie .�ă folosim numele; 3) trebuie să ilustrăm prin metafore �i epitete (dar evitând pe cele poetice); 3) trebuie să folosim plumlul pentru singular; 4) este nece sar să evităm alăturarea mai multor termeni cu un singur articol; 5) tre buie să folosim particule conective, sau să le omitem pentru concizie, dar fără să distrugem conexiunea ideilor; 6) este utilă amplificarea prin folosirea epitetelor negative în descrierea unui anumit lucru.

Capitolul 7: Despre potrivirea stihdui (08 a 10). Proporţia (08 (/ Jl-15). Exprimarea pasiunilor (08 a 16-24). Descrierea caracterelor (08 a 25-36). Oporfllnitatea efectelor (08 b 1-20).

Potrivirea stilului constă în capacitatea sa de a exprima o emoţie sau un caracter, apoi în car.:teterul său potrivit cu subiectul tratat. Primul ele ment creează admiraţie �i simputie, al doilea exprimă un un urne caracter, demuece orice condiţie de viaţă �i orice fel de a ti are un limbaj cuvenit; al treilea element constituie o precauţie împotriva trati'irii în mod vulgar a unor subiecte importante, s�:�u a prezentării unor chestiuni triviale intr-o formă exagemtă fuţă de importanţa lor. Nici vocea, nici gestul nu trebuie să se annonizeze perfect cu stilul, căci atunci artificiul vorbitorului ar fi evident. Cuvintele compuse, un număr moderat de epitete şi cuvintele .,strdine" (neologismele) trebuie folosite doar de către cel care este sub intluen!a unui "afect pasionat" �i îşi poate conduce cu u�urintă auditoriu!.

Capitolul 8: Despre ritm;fraza trebuie să aiba un rilm (08 b 21-31 ). Doar ritmul peanic convine prozei (08 b 32-09 a 2). Raportul sescvialter al peanufui (09 a 3-9). Peanul prim :şi pianul al patrulea (09 a 10-20). Rewmat (09 a 21-23).

Proza nu trebuie să tie metrică, ci trebuie .�ă aibă un anume ritm. Me trul distrage atenţia auditoriului, în timp ce absenta ritmului creează neplă cere şi obscuritate. Scopul ritmului este armoni� rostirii, ce constă într-o adaptare a părţilor într-un întreg, într-o )otructură conversaţională. Diferi tele tipuri de ritm determină diferite moduri de comunicare: 1) ritmul eroic, numit .5i dactilic sau hexametric, ce include spondaicul şi anapaestul,

MARJA-CRISTINA ANDRIEŞ

-" este unul dintre ritmurile fundamentale; proporţia sa este de 1 : 1 ; acest ritm camcterizează dezvoltările poetice ample şi este marcat de o anume solemnitate; 2) ritmul iambic e.�te ritmul comun al conversaţiei; dar, pentru a fi retoric, ace.�ta are nevoie de demnitate şi de putere in ex primare; 3) ritmul trohaic este prea asemănător cu un dans comic şi este impropriu discursului retoric; 4) peanul este ritmul potrivit discursului; el are o proporţie de 1 ,5: 1 (trei silabe .�curte şi o silabii lungă, care este egală cu două scurte). Peanu1 e.�te de două feluri: unul C �), potrivit pentru începutul frazei; celălalt C� -), adecvat .�fârşitului frazei. Peanul este ritmul care nu fonnează un vers regulat; de aceea, folosirea sa în discurs pare aproape inexistentă.

Capitolul 9: Despre compozitie: stilul continuu $Î stilul periodic (09 a 24-26). Stil continuu (09 a 27-35). Stil periodic (09 a 36-09 b 12). Perioada simpla �i perioadd complexă (09 b 13-32). Juxtapunere $i ami teza (09 b 33-/0 a 23). Parisoza �; paromoiozd (10 a 24-10 b 5).

Aristotel trece la enuntarea unui al doilea tip de armonie, anume cel al adaptării mai multor părţi ale frazei între ele, cu scopul de a crea o compunere corectă şi adecvată a acesteia (apta compositfo l37) , ce reiese din ardlljarea cuvintelor şi a propoziţiilor subordonate. Subiectul acestui capitol este construirea stilului periodic. Stilul poate ti de două feluri: continuu (e\poJLEVIl AE'fu;;) şi periodic (xa-rro-tpaJJ.J.!.EvTJ AE'fu;). Stilul continuu este neplăcut, pentru că nu are unitate, în timp ce în cazul sti lului periodic există un început şi un sflirşit, iar lungimea sa poote fi înţe leasă dintr-o privire (EOOU\Iotr-rov) , astfel încât el este plăcut şi poate fi înţeles cu uşurinţă. Perioada trebuie sil se termine o dată cu intelesul; astfel, înţelesul nu trebuie să fie fragmentar. Perioadele conţin fie mai multe membre (propoziţii subordonate), fte una singură (perioade sim ple). Însă nici membrele, nici perioadele nu trebuie să fte prea scurte sau prea complicate. Perioada cu mai multe membre este sau despărţită prin disjunctive, sau antitetidi, şi i'n ea există un contrast de sens (există, de asemenea, �i false antiteze). Antiteza implică contrdslul de sens. Pari.�oza (ttap(m.,KJu;) este egalitate de membre la nivelul lungimii, iar paro moiosi.� este similaritate de sunet, fie la începutul, fie la sfâr�itul frazei. Paromoioza (trapoJ.l.O(WO"l�) face primul sau ultimul cuvânt al ambelor membre a�emilnător unul cu celălalt. '0J.LOLO"t€Aeu-rov dezvoltă simila ritate doar în tenninaţii.

STUDIU INTRODUCTIV

Capitolul lO: Ct1vinte spirituale şi cuvime renumite. Dorinta de a Învilla esft' Înru'iscma fn om (10 b 6-11). Avantajul metaforei ( 10 b 12-14). Despre comparaţie ( 10 b 15-26). Despre stilul antitetic (10 b 27-36). Metafore prin analogie ( 11 a 1-11 b 20).

Cope 1311 remarcă în cazul acestui capitol o excepţie remarcabilă a sti lului cu care Aristotel ne obi�nuhe până acum. C�:�pitolul pare a fi în mod s�ial destinat unui auditoriu obit>nuit, deoarece sensul propoziţiilor reiese clar de la prima vedere, iar maniera limbii fOlosite aici este cea a unei expuneri metodice şi uşor de inţele.�. Practic, stilul acestui capitol se annonizează cu scopul urmat de Aristotel, de vreme ce el remarcă incă din primele rJnduri faptul că invăţătum accesibilă este în mod natural plăcută tuturor, şi este rezultatul "iJ·tetimii" stilult,i şi argumentului. Ele mentul analizat aici este cel ce reprezintă elementul .,surpriza" al stilului - t"0 &<rrelov. Termenul e.�te traductibil prin "cuvinte spirituale", Cali tatea cuvintelor spirituale are o func1ie dublă: pe de o parte, ele asigură tluenţa şi vivacitatea stilului, deoarece actualizează anumite imagini poe tice; pe de �:�ltă parte, datorită scurtimii lor, sunt potrivite învăţăturii şi au un rol important în cunoaştere. Astfel, sunt foarte aplaudate acele ar gumente, care nu sunt nici evidente pe dată, nici greu de înţeles, ci sunt pricepute în clipa în care sunt rostite sau aproape imediat după aceea. Cuvintele spirituale şi argumentele depind de antiteză, metaforă, carac terul de a fi în act (�viPJElct). Metaforele sunt de patru feluri, cele mai importante pentru discurs fiind cele propoziţionale.

CapUolul l l : Continuarea swdiului despre stil: definiţie şi exemple ale nilului pitoresc ( 1 1 b 21-12 a 10). Metafora ,Jretinde per.�picacitate (12 a 1 1-17). Cuvântul spiritllal risipeşte o eroare prealabild ( 12 a 18-21). Apoftegme (12 a 22-23). Enigme ( 12 a 24-25). Cuvinte neaştep tate şi contrafăcllte ( 12 a 26-12 b 3). Reintoarcerea la cuvintele spiri fllale ( 12 b 4-10). Omonimie ( 12 b 1 1-33). CompGra(ii ( 12 b 34-13 a 16). Proverbe ( 13 a 17-19). Hiperbole ( 13 a 20-13 ? 2).

Acest capitol continuă dezvoltarea subiectului anterior, referitor la cuvîntele spirituale. A�tfel, Aristotel exemplitică acest element .�urpriztt" al discursului prin sensul expresiei wpO bJ.LJ.Lcit"tJN "JI"OLelv - .,a pune in fara ochilor", �i apoi prin glume,jocuri de cuvintl:, metafore, comparaţii, hiperbole.

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

Actualizarea (EvEpTELCX.) constă în reprezentarea lucrurilor îj,ir'=rfstare de activitate (e.g. reprezentând lucruri neînsut1eţite ca însufleţite). Ea re zumă puterea grăitoare de a pune lucrurile dinaintea ochilor, implicând folosirea expresiilor care reprezintă obiecte ca într-o stare de activitate. Homer oferă <Jde.�ea viaţă metaforică lucrurilor lipsite de viaţă. O luare prin surprindere contribuie, de a�emenea, la vioiciune. Ace.�t tip de ac tualizare are un puternic scop educativ. E�te produsă de metafore �� de comparaţii, care trebuie extra.�e din lucruri familiare, tllir nu evidente. Apoftegmele, cimiliturile, ghicitorile bine construite, paradoxurile, glu mele, jocul de cuvinte, proverbele (care sunt metafore de la specie la .�pe cie), �i hiperbolele sunt, de asemene<�, inteligente �� agreabile.

Capitolul 12:

Despre genurile stilului;fiecare gen Î$i are stilul său

( 13 b 3-7). Discursuri scrise $i di!iwrsuri vorbite ( 13 b 8-2/ ). Repetiţii ( /3 b 22-28). Asyndeton ( /3 b 29-14 a 7). Stilul dezbarerifor ( /4 a 8-17). Stilul genului epidictic ( /4 a /8). Caracterul agreabil al stilului ( 14 a /9-28). Tranziţie ( /4 a 29-30). Capitolul cuprinde câteva observaţii, ca o concluzie la subiectul stilu lui. Potrivirea stilului trebuie să apară din adaptarea stilului la subiect; ace.�ta este motivul pentru care cele trei ramuri ale retoricii trebuie .�ă aibă propriul stil. Prin urmare, putem distinge între două tipuri de dis cursuri cme sunt potrivite acestor genuri: 1) .�tilui dezbaterii, potrivit con fruntărilor din Adunări sau din tribunale (â.TWVLa-tlx"l) AE'fu;); 2) stilul compoziţiilor scri.�e (Tpa.tpUCT)), care se limitează la ramura epidictică a retoricii. Primul tip de di.o;curs este divizat în discursul public �i discursul judiciar; asta doar teoretic, deoarece adesea discursurile oratorilor sunt scrise în ajutorul celor care nu pot să pledeze liber. Astfel, sub titulatura de Ţpa!pLxl) A€'fl� .�unt incluse toate compozitiile care trebuie citite, şi, prin urmare, toate operele literare, filosofice, istorice. Distincţia coin cide cu cea a lui Hennogenesl 39, care diferenţiază discursurile în delibe rative,judiciare şi panegirice (ultima diviziune include operele lui Homer sau Platon).

Capitolul l3: Despre părţile discursului; necesitatea expozi(iunii $i a demonstraţiei ( 14 a 31-36). Abuvtf diviziunilor ( 14 a 37-14 b 18).

STUDIU INTRODUCTIV

Capitolul reprezintă inceputul celei de-a doua părţi a cărţii a I I I-a, respectiv analiza referitoare la ordine<-� părţilor discursului. Aristotel preia diviziunea discursului de la Jsocrate, diviziune care apare �i în

rica ad A/exandrum: npoo(,IJ.l0\1 (exordiu), o5LTI'fl1r:reu; ţiuni),

nCo-teL�

o reduce la două părţi fundamentale: r� cazului) şi

Rheto

(digresiuni, nara

(dovezi), ElTO,oŢ� (epilog, peroraţie), o critică, �i apoi

1Tp6a-EGlfl:' (prezentarea .�au atirma

lTlo-tL� (dovadă, c ontirmare). Aristotel se arată împotriva

diviziunilor exhaustive ale retorilor Theodoros sau Licymnios.

Capitolul l4: Definitia exordiului ( 14 b 19-20). Exordiul-preludiu ( 14 b 21-29). Materiile exordi11/ui in genul epidictic: elogiu sau blam ( 14 b 30-34). 5faml ( 14 b 35-38). /mprumuturi de fa genul judiciar ( 14 b 39-15 a 7). Materiile exordiului În gemd judiciar. Comparaţie CII drama !fÎ cu epopeea (15 a 8-21). Exordiu( indică obiectu( discursului (15 a 22-25). P/edant .şi adversar. Despre acuzare ( /5 a 26-33). Despre audi tor; bunăvoinţă, atell(ie, docilitate ( 15 a 34--/ 5 b 16). E.xordii dilatorii (15 b 17-27). Aceleaşi precepte pentru gemtl epidictic (15 b 28-32). Exordiul in discursul public (15 b 33-/6 a 3). Exordiul e.�te începutul discursului, şi seamănă cu prologul In poezie şi cu preludiul în cântatul la flaut. Un discurs epidictic seamănă cu pre ludiul muzical, şi este legat de corpul discursului prin nota esen�ială. E<;te derivat din topicele laudei sau blamului. Într-un discurs judiciar, seamănă cu prologul unei piese sau al unui poem epic.

De aceea, el trebuie să de

clare obiectul discursului. Într-un discurs deliberativ, exordiile derivă din

cele ale di.�cursului judiciar, dar ele sunt foane rar în acest gen de oratorie (deliberati.vă), fiind nevoie de ele doar din cauza vorbitorului însu�i, sau din pricina oponenţilor săi , sau pentru a impresiona auditorul cu im portanţa sau singularitatea cazului. sau prin ornament. Alte exordii sunt colective şi generale. Ele sunt elaborate din pricina vorbitorului, a opo nentului, a auditorului. (pentru a impune o dispoziţie pozitivă, sau o dis pozitie negativă fată de oponent), sau din subiect (permitându-i să fie important sau neimportant).

Capilolul 15: Despre acuzarie: sfaturi pentru aparare ( /6 a 4-/6 b 3); pentru acuzaţie (16 b 4-15).

MARIA-CRISTINA ANDRIE.'j

După cum am văzut, cele două părţi ale exordiului cuprind acuzarea S<lU respingerea. Acuza!ia este

trdtată pe larg şi în Rlletorica ad Alexdndrwn,

* 30. Atacul sau acuzaţia reprezintă pHrtea cea mai virulentă a di.�cursului retoric, cea care .�u.�ţine insinuările şi atacul răuvoitor împotriva oponen tului, cu scopul de a-i prejudicia subiectul. Termenul tehnic

Ou::r:�A-rl

semnifică acuwrea, însă acest moci de argumentare este considerat exte rior subiectului şi în afara scopului argumentaliv al dî.�cursului, în afara dovezii

(extra artem).

Apărarea este mai potrivită exordiului, aşa cum

acuzarea este mai potrivită perora1iei.

Capitolul l6: Genul epidictic: naraţiunea fragmentata ( 16 b 16-25). Acţiuni de narat :şi dezvoltare asupra efogiului ( 16 b 26-29). Genul judi ciar. Pentru acuzare: mdsura naraţiunii (16 b 30-17 a 2), naraţiuni acce sorii ( 1 7 a 3-7). Pentru aparare (17 a 8-11): narariuni redu.�e ( 1 7 a 12-15). Caracterul etic al naraţiunii ( 17 a 16-17 b 6). Precauţii necesare ( 1 7 b 7-9). Locuf naratiunii ( 1 7 b 10-1 1). Genul deliberativ (17 b 12-20). Naraţiunea în di.scursurile epidictice nu trebuie să fie continuă, ci in termitentă. În genul judiciar, ea trebuie să facă subiectul clar, iar vorbi torul trebuie să nareze ceea ce tinde să arate propriul său bun caracter sau pe cel opus, în adversarul său, sau ceea ce este plăcut judecătorilor. Este mai puţin importantă pentru apărător, care trebuie să ofere un rezu mat al evenimentelor trecute, doar dacă o relatare a acelora care au loc realmente nu produce oroare sau milă. Naraţiunea trebuie să fie şi etică .5i să amte scopul momi, precum .�i trăsăturile momle variate care însoţe."c fiecare caracter particular. Vorbitorul trebuie să folosească, de a"emenea, trăsături afective.

Capitolul l7: Despre folosirea dovezilor În cefe trei genuri: Îl! genul judiciar ( 17 b 21-30), În genul epidiclic ( 17 b 31-33), În genul delibe rativ ( 17 b 34-18 a 1). Exemple ( 1B a 1-5). Entimeme (18 a 6-1 1). Pa siuni ( 18 a 12-14). Caracterul moral ( 18 a 15-20). Compararea celor trei genuri (18 a 21 - 18 b 4). De,rpre adversar (18 b 5-22). A nu vorbi prea mult În 111tmele propriu ( 18 b 23-32). A transforma entimemele în mqxime ( 18 b 33-39).

ST1 1DJ 1 1 INTRODUertV Dovad<1, în genul delibemtiv, se referă la: fapt, răul făcut,gradul rău lui făcut,justificare. În oratoria epidictică, unde exi.�tă puţină disputa cu privire la fapt, amplificarea este principalul mijloc de dovadă. În oratoria deliberativă, trebuie să su.�tinem că ceea ce a fost prezis de adversar nu

va <�Vea loc, sau, dacă are loc, că acel lucru va fi nedrept .�au nefolositor,

pentru care responsabilitatea va depinde de el, sau că va fi mai puţin important decât atirmă el. De asemenea, trebuie .�ă ţinem seama de orice declaraţie falsă ce aparţine oponentului, pentru că ele sunt parte din do va3a noastră. Exemplele sunt foarte potrivite pentru of<ltoria deliberativă, entimemele pentru oratoria judiciard. Entimemele nu trebuie folosite într-o serie, nici în toate subiectele, nici pentru a ape\u la afecte. Maxi mele pot fi folosite atât în dovadă, cât şi în naraţiune, căci ele sunt etice. Oratoria deliberativă este mai dificilă decât cea judiciar.t, pentru că se ocupă de viitorul necunoscut, pe dind onttoriajudiciară se ocupă de tre cut, şi <�re legea ca fundament. Oratoria deliberativă nici nu oferă atât de multe oportunităţi pentru naratiune. Dacă trebuie folosite entimeme, este necesar a vorbi atât etic, cât �i demonstrativ; dacă nu, doar etic. Enti memele refutative sunt mai bine văzute decât cele demonstrative. Res pingând un adversar, prima dată vorbitorul trebuie să ofere dovezile lui şi să anticipeze argumentele celeilalte părţi: apoi, vorbitorul trebuie să atace argumentele primului şi să con.�truiască contm�ilogisme. Caracterul vorbitorului , de vreme ce afirmaţiile făcute de el sunt poate fără tact, ofensive sau prea favorabile pentru el însu�i, e.�te transmis prin punerea lor în gura unei <1\te persoane. Entimemele pot fi susţinute uneori sub forma unor maxime.

Capitolul l8: Despre interogaţie. Când trebuie intrebat? Primul caz ( 18 b 40--/ 9 a 4). Al doilea caz ( /9 a 5-11 ). Al treilea caz ( /9 a 12). Al patrulea caz ( /9 a 13-19). Cum trebuie rt'Jspuns? (19 a 20-/9 b 2). G/wnqi ironie (19 b 3-9). Capitolul tratează interogaţia .�i anecdotele. lnteroga!ia trebuie folosită atunci când adver.�arul a mai făcut deja o mtirturisire prin interogaţie; o

cilltă ce apare încă o întrebare, absurditatea situaţiei

va fi în favoarea celui

ce pune a doua întrebare. Atunci, concluzia pledantului va ti stabilită prin

acest rezultat, căci argumentele adversarului sunt arătate drept contra dicţii în sine sau paradoxale; prin urmare, adversarul este obligat sil ofere răspunsuri sofistice. O întrebare ambiguă trebuie contracarată printr-o

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

definiţie obişnuită, nu prea concisă, sau printr-un răspus direc

t�inte

ca adver.�arul să ti terminHt, l;ii prin adăugarea motivului aqiunii noastre în concluzie. Anecdota e.�te de folos În dezbatere; ironia, însă, trebuie să fie de a';m fel, încât să corespundă unui om moral. Aristotel preia sfatul lui Gorgias, care spunea că trebuie să omori seriozitatea oponentului tău glumind, iar glumele lui trebuie trarute cu seriozitate. Glumele au fost clasificate În Poetica. lronia se potriveşte mai mult unui caracter nobil decât bufoneria. lronicul glumeşte ca să se amuze el însuşi, bufonul ca să amuze pe alţii.

Capitolul 19: Despre peroraţie: in ce consta ea ( 19 b 10-15). Carac tere ( 19 b 16---1 8). Amplificare :fi atenuare ( 19 b 19-23). Pasiuni ( 19 b 24-26). Recapitulare ( 19 b 27-20 b 4). Peroraţia (epilogul) este compusă din patru elemente: 1 ) a-1 face pe auditor favorabil pentru tine însuţi .5i defa-.:orabil pentru adversar; 2) a amplifica sau atenua faptele principale; 3) a-1 pune pe auditor într-o di.� poziţie afectivă adecvată; 4)

reîmpro.�păta memoria auditoriului prin

recapitulme. Vorbitorul trebuie să înceapă prin a afirma

dl. discursul

realizat argumentarea subiectului propus în exordiu. El trebuie să com pare argumentele sale cu cele ale adversarului, prin intermediul ironiei sau al interogaţiei. La sfârşitul discur.� ului, particulele conective (conjunc ţiile) por fi omise, pentru a arăta că aceasta nu este o omţie, ci o peroratie.

Maria-Cristina Andrieş

Note 246 (tradu�ere de George Mumu). Cf. Hesiod. Tt:ofiollia, vv. 89--90. Pentru relaţia dintre retorică şi literatura greadi. �r. C. G. Thomas şi E. K. Webb,

1 Cf. Homer, llillll a,l, v.

�

From Ora/ity 1" Rlwtoric în lan Wor11lington,ed., Pa�·rwl·iou:

Gret>k Rlwwrk i11 Aaioll,

Routledge, London & New York, 1994. pp. 3-25. � Cf. Platon, lRfiile, VII, 8 1 1 d. 5 Cf. Mario UJllersteiner, Les Sop/ril·trJ·, Vrin, Paris, 1993, voi. 1 . p. 1 77 . 6 Cf. Platon. Mme.xenm·, 235 a : Protafioras, 328 d .

STUDIU INTRODUCTIV

�� -- ------

1 ldem. Plwidrm·, 264 c, traducere de Gabriel Liiceanu, in: Platon. Plwidros. F.ditura

Humanitas, Bucureşti, 1993. p. 1 2 1 (se va folooi peste tot accea�i elliţie). � ldem. Plwidros, 266 d-e.

� ldem, P/widros, 269 d. in op. cit . p. 1 3 1 .

1" Cf. Stephen Hal!iweii, PIIilosophy(llu/ Rhfloric. fn [au Worthing:ton, ed . • op. ât.,

Routledge. London & New York, 1994, p. 232. 11

Cf. Platon, P/laidros, 269 e-272 b.

1 2 Jdem, Plwidros, 265 b-266 e.

• 1 3 ldcm, Plwidros. 266 d-269 c. H Cf. Stcphen Halliwcll,op.

dl., pp. 234-235.

Cf. Cicero. De Orutorf, III, § 1 4 1 .

1�

1 � Cf. Aristotel, Elim uiwmallini,

l, 2. 1094 b 2-3.

m, 1,

1 7 Mcm, Elica uicmnuhidi, X, 9, 1 1 8 1 a 1 2 - 1 5 ; R tori

2. 1356 a 27-28;

Met'ffilka, IV, 2 . 1004 b 17-26. IM ldem, Aualiticu �·ecmufil, 1, 1 , 71 a 9-1 1 : ,.A,x>i, �i co11viugfrt'll dobâudilll pri11 argu memure retoriul este Îll fii"ÎIIâpill acela# lucm. Î!Urlld/1 1'<1 se.folose�te .fie de <'XI'/Tifl/11, l<ll[el de im/uc(ie,.f1e df emimn�Kl. oflwmu de si/ogism" (traducere, studiu introductiv, introducere şi note de Mil«a Florian.ln Aristotel, Orgw11m Il. &litur<1 IRI, Bucureşti, 1998, p. 76 - se va folosi peste tot aceeaşi edi�e). 1�

Cf. Stepheu Halliwell. "1'· d1., p. 236. Cf. Aristotel, Relori<v,, i , 2, 1 356 a SIJII .

:!il

�1 ldcm, Rerorim, 1, 1 , ]354 a 3.

2� ldcm. Retori , 2l Idcm, Rewrica, 2� ldem, Poliliw,

1. 1 , 1 355 b 26-27. 1, 1 , 1 355 a 29-36.

1, 2, 1 253 a 3: "Din UL'<'IIsta rezuflil nl awrea esle namralti $1 ni omul e�u Î11 1m!d IUIIIITI.ll un -.·ietuitar {J<I/itiL"� (cdi�e bilingvă, traducere,wmenlarii şi index

de Alcxandcr Baumgarteu, Editura IRI. Bucureşti, 200 1 , p. 37 - �e va folosi pcsll: tot acceqi edijie). �s

Cf. Henning Ottmann, Geschichte des !'llfiliJ"t·ht'n Dnrkem, Band 1 , Teilband 2,

Verlag

J. B . Metzlcr, Sttlttgart, 2000 , p. 1 1 1 .

2� Cf. Aristotel, Rf'Wrka, 1 , 5 , 1 360 b 4-1 4.

2 7 ldem, Rm�ricu, 2, 1356 a 2 . 2M ldem, Rf'loricCI, 1. 2, 1 356 a 5-20.

29 Cf. Henning Ottmann, op. l'il., pp. 130-1 3 1 . 311

Cf. Aristotel, Rewrim, 1, 4 , 1 358 b 18-23.

31 ldem, Rrtork(l, J , 8, 1365 b 22-25.

ner. Max Schmidt, Cornmrmario dr trmpore quo uh Ari�trJ/1'/e /ibri de arte l'ilf'tr�rim

W/ls(·ripli et t<lilifuerim, Halle, 1837, tu Aristoll:, Pol1iq11e l'f r/ietarique, Paris, Librairie Gamierfreres, 1 882, p. XV. 33 D

llfour, M&ltric et Wartelle, Andrt, Ari�lole, Rlleloriqur, tome 1-JJI,texte gree-fran

o;ais, Patis, Les Belles Lettres, ]989. 3� Aristoll:l. Remrict�,

Il, 23, 1397 b 3 1 .

35 Urmând o ll'adiţie ce pomeşll: iud de la vechea trauspunere a Retoricii in englezii ,

care aparţine !ni Thomas Hobbes (Aristode -

011 tlle Ari '!{ Rhemric/1.. A Dil/t'St), şcoala TEXtt-1.!

filologică anglo-saxouii a consacrat titlul de Ari <!fRlretoric pentm titlul grecesc de

PHTOPIKHI:.

3(1 A se vedea discuţia filologică din Dufour, 1991 . 1, pp.

5--6.

MARIA-CRISTINA ANDRIEŞ

37 George A. Kennedy. Tlw Compositimr tmd hlflii<'IIU' <!f Ari�·",t/t>''J<-Hiwtoric, în

AmCiie Okstnberg Rorty.ed., &;,ttys ou t\J"istotl.-'s Rh.-toric Univcr->ity ofC�Iifomia Press .

1 996. pp. 416-424 3ll Cf. Dionysios din Halicamas. Epist . ad Amm . , § 8 (ed. Usencr-Radermachtr. Leipzig, 1899) şi Dl' cmnpositio111' vl'rhorum (ed. Uscner-Radermacher. voi. I l , p. 126). 39 Cf. Diogcnes Laertio.\, V..spr.- vil'till' �-i dodrimd<'.fi/"z'!filor, Editura Academiei, Bucureşti. 1963. pp. 263-265 -�<• Cf. Dufour, 1989, 1 1 1 , pp. 5- 1 8 . � � C'f. Aristotel , Ret<wim, 1, 2 . 1 356 a 1-20. �1 Cf. Dufrw, 1 99 1 , l , pp. 34-35 �3 Cf. M. F. Bumyeat, Emhym.-m.-: Aristoll<' 011 tlw Ratimut!ity <!f'Riwtoric în: AmClic Oksenbcrg Rorty.ed .. Es.wt_vs "'' ,\1-i�tolll''s Rlwto/·ic, Univcn;ity of California Pres.-;. 1996, pp. 88- I I S -1-1 Cf. Aristotei, MI'I<�fiziw, V {D), 1 . 1 0 1 3 a 1 7 : .,10<11<' <:WIUI<' sum f'l'ilwipii'' - Irad. Ştefan Be.r.dechi . în: Aristotel. Meuifizin•, Edimra I R I , B ucureşti . 1999. p. 1 6 6 (se v� folosi peste tot acca�i edi)ie) �5 ldem, Meli!(i<ica, IV (G), 2, 1003 b 24: ,Numai al Fiiii/li $1 Unul sumumrl •i tl<'<'la$i ln.-ru oi de <rcl'ea�i 11<1/Ur<l. Jit'lllrll l'<l "1'"' tm,,rrmul, .-a prilldf>iu $1 <"<I!IZli. pritr <I<'<'<'U�i m>/imw rmiuml; rolrtii, n·ur.- ujil<'<' daca le tmMm /a .fel, bu dliur IIC<'�'IJ>m<.·nl.-u 11<' .-sti' {olo�'iror" - trad. Ştefan Bezdech i , în: "1'· cir., p. 1 20. -�<"• lde m , Mel<(fizi�-a V (D), ! , 1 0 1 3 a 1 7 . � ; ldem , Pofitin1 , III, 7 . 1 279 a 2 1 - 1 279 b 1 0 . �� klem, Politica , lll, 7 , 1 279 a 33-39: ,.Dimre mmmrltii. nni ob i�1111im !ill o 1111111im • rexalilale» pe cnr �-ll!'e UJ'<' fu veden IIV<IIIIaju/ tmhlit.-. Ditrwe <niiiJ'IÎIII(iile in W!'e cotnlu,·> ni {111/irli, dar /llili mul(i denÎ/ 11/m/, <1111i o 11111nim> •<ll'hi<J<'f«/if'».fi<' l'f' ill'l't'« i11 cure �-ondm: cei care J/1111 nwi lmni, .Jie Jl<' ac-eea fu mre Je urmllre�'/e bine!<' muxim J)f'/l/1'11 r:etute �-; Jlf'f//nt <:1'1 c·an"fm·l!will!.l l'mmmitat;>a ti. Câ11d �·rmt miii mul/i n-i mr.- �:uv.-r l!t'aW Îtl vrdtrea <IV<ml<ljuhti a>muii,<IOIIKi ea fMJarlil ll/111!<'/1' nm11111 al mwror cmtMiturii/or, <<11111111<'> Kft'/!Îin co/lstimtioual»" - trad. Alexander Barungartcu. în: "1'· cit., p. 1 63 -l'l Io.!em, Fizin1, 11. 5, 197 a l-4; Filint . l 1 . 6 , 197 b l l - 1 5 , uno.!eşan,;asan îutâmplarca

(TOxril şi lwardul (l!i cdn6p.a:rov) sunt distinse cu precizie �i tr<llate după ntctodaaporetică 5°1dem, Fi<.inr, II, l , l92 b 1 3 sqq.

Jdem, Etin< tlimmulrinl, V, 10, 1 1 37 b S . pp. 60-61 . 1, 2 , 1 355 b 35-39. 54 1dem, Politic'", III, 1 6 . 1 287 a 25 - trad . Alcx�nder Baumgartcn. 55 Idem, R.-l<lricu, 1, 2. 1 356 a 4-1 9 . s � C f . Platou. P/l(lidms, 2 7 1 a-272 b, despre adaptaflla discursului la circu mstallţe . 51 Cf. Aristotel, Etka uicmna/licll, VI. 7, 1 1 4 1 b 8 sqq. sa ldem, Ret<!fim, 1. 9, 1 366 a 36-37-1367 b 27. 59 ldem , Topica, IV, 6, 127 b 30� ,.;,·r alrihllil' m{Jui.-1, neutia{, CliU/ durer�<l. nÎI �� btltmiu/(1 de ".fi di.•Jif<'fllil, <:aâ mrml mâuimi J><' de o J!ilrle Jimle durae, h�r Jl« de ult<i p<lrl<' se so1.ote�'/e dispr<'/llit" - InuL Mircea Florian, în: op . dt.,p. 405. "" ldcrn, Dl'spre s'!{l.-1, 1. 1 , 403 a 30. bl ldem. Retoriw , ll. 1 1 . 1 388 a 3 1 Sllq. 52 Cf. Dufour. 1 99 1 , J,

5l Cf. Aristotel, Rerori.-a,

61 Jdem, Etim uicomalticll. IV, 5 , 1 1 2 5 b 26 sqq.

STUDIU INTRODUCTIV

�J Jdem, Erim l!inmwlthll. VIJJ , 8 . ! 1 59 a 27; .. Dur�-� moi f'ur� cd pri�f�11h1 nmJ'Ui

mai mufr Îll n iubi d�nîr Îll a fi i11hit. O dovnl��·c mauwf�. 11 nlror /mmri� �-� <!Ilo in a-�i darui iu/Jir�a. Uuefe Î$Î dmt cottiii /it doici. iuhimlu-i, el� cur� îi nuwJC,jilrll .\'Il c�urll fa rându/ lor iubire. dunl 1111 .mm po�il>il� wnbd� lucruri Î!l ace/u�i 1imp; pemru dl:' pari! il<'

ajmt�· .1'<1-şi mdrl I'Ofliii mPrg1Îm{u-/p bitw, inbim/u-i dtiur t!anl ""'"a dt' Î):tWrWI(ll fn

ntrr �"' ufltl ".; ii impin/iL·ri .wl li!""'" itt .whimh ''""" ,.". .w rlutor.-az<l utr<'i mm11e. Dur (tmfrll 1'<1 fii'ÎPf<'IIÎI! ill>'t'Utnllli Îllf!I"ÎIMIIf (IÎJI(/ il ÎII!Ji $Î /WU/fl/ l'l] Ct'Î Ult'l'·�·j inh<'l'<' />l'i<'leuÎÎ SUl/(

• lauda(i, I'ÎI'/IIf<'H />1-i<'lnâ/or fllW<' ,·,; <'011�/<'<1 in fi•podd.- " i11N.

fn •·ou.let·ill(<l, c.-i cllr<'·�i

illi>Pw {lfi<'lt:'i//11 propor(irma/ 1'11 m.-ritul <1<'<'.1/Uiu. sun/ f16t'lelli nm�·rwr(i şi f!rÎ<'Intia lm

t:'Sie la,(ft'

(Irad. Ste!!a Pctecd, în Aristotel. l':rim llimnwltini, Editura IRI . Buclll-qti. 199R.

pp. 1 75- 1 76 - se va ru!usi peste tot acccJşi ediţie).

�� !dcm, Elim f/Îcomaliica, lX . 7. ! 1 67 b 1 7- 1 1 68 a 27.

1•� ldcm. l'<!<'lim. l . 6. 1449 b 24-.H . 52 b 30-53 a !0, 53 b 1-54 � 1 3 . I>I>Jdcnr. Etim uicmmtllinl , l l . 6 . 1 !07 a 33 Sljtj 67 ldcm, Etica uimmaltica. 1 ! 1 , 6 , 1 1 1 5 a 7- 1 4 -t1<1d, Stc!!�Petccc!. în: ap.dl.,p. 73

�� ldcm. Erim niCIJIIKihiul, IV. 9. ! 1 28 b 10 sqq. '"' Jdcm. R.-uwiw, Il, R , 13ll6 a 32. 7" Jdcm, Rnorim. J l l , I 0 , 1 4 1 1 b 23

] / f<.Jcnt, /i/im 1/Î/'11111(1/IiU), IJ, 7, 1 \08 b 1-5, 72 cr. Diogcnes Laertios, !k.wre vierii<' şi dr"·trÎIWie fllo••t!/ilor. 73

vn. 3 - (Zenon)

Cf. Ciccm, Tuse di.,p .. IV. 8, 1 7: .,/lwidr111im11 <'-'·''" dinurt (Stoil'i) <W!{fitrt<liiWIII

Slll'l.'ef!II!III J:IfO(!I<'r ultPriu.� w.r uomda.,·. qll(ll' uil1il mx·ea111 im·id<'llti. Nam si qui• do/eal

rius rrbus Sl:'<'lllklis a 1/11<1 ip.l<' /u.-rlrrltlf, lltlll l'<'<"le din!tl<r i11vi<ln'f; nt si lln:tori A.t:alll<'llll/11'

qui <111/etn cui altnim· <:ommodo uiltiiiW<'eW/f ramen

nmt doleat his fmi. is inddet f'/'IJ·

{<'ct,/'- .,(Stoicii) spun că invidia este tnlbUJ<�rea căplililtă din cauza SUC('esului altuia, care succes nu face dc!oc răt• invidiosului. Intr-adevăr, dacă cineva ar fi mâlmit de succesul

acCluia de pe unna căruia e! însuşi este vătămat. se spune că nu invidiat-il pc drept; ca �i

cum Agarnernnon I-ar invidia pe Hcctor: căci ce! căruia nu-i fac deloc rău avanliljclc altuia.

totuşi întntcât suferi eli se bucur� de ele. acc�ta. fireşte, irrvidiaz.:l".

H Cf. Cicero, Tuse. disf> .. IV, 8, 1 7 : ,ti<'J/IIIf<ltio:- tii et in /aude <'f i11 \'Îiio umnm lul<

�'it. Nam el imitatii! virtuli�· <l<'mulatiodidtrtr: el "�/ <wmulatio ae�:rilltdo, .1-i eo 'fii!HI (.'0/1<'111''-"ÎI alius /!Otia/111' ip•·e careat' - ,,dupll cum numele (emulaţie) este acc�ia �� în cazul vir tuţii şi Îll cazul vidului. Oki se spune dl. cmu1aţia este şi o imitaţie a virtu!Ji: cmu!aţia

este �i o tulburare. dacll ceea �-e ai!Ul J dnrit sli aibă în stlipânire, !ui însuşi fi lipseşte"

75 Cf. Aristotel, Retllrica. 1, 2, 1 356 a 4- 1 3 . 11• Cf. Horaţirr, Ar;· poetica. v. !69 sqq 77 Cf. Aristotel, Cate/!. '>rii, X. 1 1 b 1 5 �qq. (traducere, stndiu introductiv, introduceri

�i note

de Mircea Florian. în: Aristotel, Or�:wwu, ! . Editura IRI. Bucun:şti, !997

folosi peste tot aceeaşi ediţie). 7K Jdcrn. Merqfizica, X (1), 4 , 1055 a 33 sqq. 7'! Jdem, To,nm, l l , 8 , 1 ! 3 b 1 5 sqq. 1101 ldem, Mdlljiziw, V , I l . 1 0 1 8 b ! 2 sqq. Mr ldem, Cute�:orii, X , I ! b 27 sqq.

!12 ldem. C<II<'W!I'Îi, X, 1 1 b 24 sqq.: ,.7'<1/Î llf!/Ll'ii <lili flllllc/ul dP wda.- a/ rdutil'!ilai

hm.fiitr(ri J!rill IR'f<'ll ,.,, rm fl!r/llf/1 PSf<' >J!!IS d<'>/!rt' OfH!.\'1/I.I'<ill sau /'fiii urice afl<l raportare fa t" eusta. A;·tfrl. duNzz <'Sfe 1111 termm refmiv,f'emm ca Cl!l'il ce

c/u/!/u u cevll"- trad. Mircea Florian, în: Ari�tote l . op. ci1., p. 1 3 1 .

e�·tl! duhlu s� arma m

MARJA-CRISTINA ANDRIEŞ -----�3 ldem, Auu/itim primii,

---------

II, 27, 70 a 3 sqq.

�� Jdem . Mewjidn,, l , 1 , 98 1 a 1 2 .

"·1 ldcm, Topinr, J , 1 2 , 1 05 a IJ-1 9 - Irad. Mircea Florian, In: op. dt., p. 3 1 8 .

�1' ldem, Atwfitica primii, Il, 23. 68 b 1 5 sqq. �7 Jdem. Amrfitica prirna.

Il, 24,68 b 38

sqq .

�� Jdem. Retorh:o , l l , 24. 1 40 1 b 3 sqq.

>III Jdcm, Arra/itinr primn,

1, 30,46 a 3 sqq

"'' ldem, Rl'l"fliltllnifesr!{il·tiu, l , 165 a 2-3: "Respinger·ea <'!ile llll W/iouamnu wre

�·mrtmzh:e nmduzia d<llâ" - trad. Mircea Aorian, în: op. dt., p. 548.

9 1 ldem, Topin1, 1, 14, 105 b 1 4 sqq . - trad. Mircea Florian. în: OfJ. cit., p. 320.

111 Cf. Dufour, 1 99 J . IJ . p. 40. 93 Aristotel, Topica, Il, 2 . 1 09 b 15: "Trelmie ;il fu�·epnn o:mninarea de la clasele

cele mui cuprinzUtoare, �·i sd mugem progrel·iv pâml la spn·iife indio·iziflifr. Dlldl de exemplu, cilleVt� u .1p11s cii $1iill(<l oJmo·ilor este

mw �-; acenll"i, trebuie sâ cercel<lm dacd

nte ri!ICJ fi rKeer,fi l"liill/<1 opuo-ilor refmivi, nmtrari, privrrtivi sau pose�·h·i �� wmmdic torir - trad. Mircea Floriatl, în: op. dt., p. 336.

9./ ldem, Topica, Il. 9, 1 1 4 a 26: .,derim(i sttlrt demtmi(i. de exemplu. temeni/: d11 chip

drept», ain chip curajos», «Î"Ir chip sCmăl<IS». �� 1111 Cf vu ft.fimnut În rwefu�i .fid. Apt�re

in:;ll ca rerme11ii derivuri J"llnt �� termeni Îlrt"ttdi/i, r:a, de exemplu, În clliJ> rfrepr, .fu/d d� «dreptul<'». «Îl/ chip curuj1�» .fCt(ll de «(:ttruj»: dar rermeuii îurudi/i sw1t ,·ei care UJ!Itr/in Clcefeia�i serii, ,.a adrepwfe,., «om drept» , «japtil dreapril», �iu chip rfrfJ>t" " - tratl. Mircea Florian , în op.cit.,p. 355.

95 l<km, Retm·im, Il, 1 9, 1392 b 3.

96 Jdem, Topica, 11, 10, 1 1 4 b 38 sqq.

«7 Idem, Topica, Il, 4, I I I b 24 - trad. Mircea Florian. în: op. cil.,p. 344. 'lll Jdem, Tr�pica, 1. 15, 1 07 a 36 '19 ldem, Topiw,

L 15,

tnu:l. Mircea Florian,în: op. cit. , pp. 326-327·. şi TI, 3, 1 1 0 a 23 sqq.

106 a 1 sqq .

!1-) Jdem, Anlllifinr prima, 3 1 ' a 30 sqq. 10 1 Idem, Rewrim, ll. 23, 1398 b 17. 102Jdem. Rl.'torim, 20, 1393 a 25 sqq.

II,

IOJ Idem, RI'Wricu, 1. 1 5 , 1376 a 7-12. 1 1'"'ldem, Topica, I l , 4 , 1 1 1 a 33 trad Mircea F1orian, în: op. ât., p. 343 .

sqq . . i Cf. Aristotel, Relrtrint, Il. 23, 1400 a 5 .

105 Asupnr. sensului termenul u ,·tmsecll(ie, a se vedea Rt<wrica, J , 6, 1362 a 29. ro6

lm ldem, Respillxerile st•fistiu, 1 2 , 1 72 b 29 sqq. - trad. Mircea Florian, in: ''1'· ât.,

pp. 589--59 1 . 11111 Cf. P. Brandis. în: Phi/ologrt.r, IV, l . p. 20. u.;� fbidem. 1 ur Aristotel, RetNku, Il, 22, 1396 b 25-27. I I I ldem, Fizicct,

Il.

3, 194 b 1 6 sqq. 1 1 2 Jdem, R"wrica, II, 23, 1400 b 29-32. 1 1 3 Idem, Ret<Jricu, 111, 2, 1405 a 1 1 - 1 3 ; 1 4 1 0 a 21-23. 1 1� ldem, Re�pingerifeSf!fi�1ice, 183 b 25 tmd. op. cit., p. 647. t iS Jdem, Topica , l l , 6 , 1 1 2 a 32 S<Jil· Mircea Florian,în: op.cit., pp. 346--347. 1 1 (\ ldem, Poeticu, XXV, I 46 1 a 9 sqq.

34,

sqq -trad.

1 17 Jdem, Res!li1111erile stifbti,·e, 4 , 165 b 23 -

1 1 3 ldem, Poeticu, XXV, 1460 b 1 3 sqq .

MirceaFlorian,în:

trad. Mircea Florian, în: op. cit., p. 552.

STUDIU INTRODUCTIV 1 1 9 1dem, RespÎIIfil'rili!sl!/isliu, 1 5 , 1 74 b 8 - trad. MirceaFiorian, In: ofJ. cil.,p. 597.

I::O.I ldcm, Ri!Sflillg�rilt' Jr!fo,"lia. 4, 1 66 a 14

Aorian,în: op. <"Îl., pp. 554--555. 12 1 ldem. Ri!JJiillgi!rili! sr!fisli,·t'. 4. 166 a 23 -trad. Mircea Aorian, în: op. â1., p. 555. 1 �2 h.l em, Ri!>"piugnil� :.·t!}istk�. 5. 167 b 8 - trad. Mircea Florian, în: op. cit., p. 561

-trad. MirCea

1 "--' ldcm, &:.·piugni/� &!{ISiir-e ,5, 166 b 28 -

Aodan.iu: "1'· cit., pp. 557-558. I C� Idem, Ri!wingerili! sojistia, 5 , 1 67 b 1 - trad. Mircea Florian,în: op. cit., p. 561 .

tlad. Mi�

1:�� ldem, Rr:.·pill�ţerilt' wtistici! , 5 , 167 b 2 1 -trad. Mircea AoJian,in: op. cit., p . 562 .

16 a

. I:�� K ';�:;��;;,;;��r Jt� ;(;·: 27 � ��:�� ;;:ri��; r;;;,:'';:;;��-��"i4!i�: ldem. To/Jit"a, li, 9 , 1 1 4 b 6: "Trebuie ;•rl lmlrn 1u nmsidi!rare !111 11/lmai t�rmmii

îurm/iţi,

d �; amlwrii lor. Ni!{..!, de e.wmplu, danl bilwle 1111 e;·te �·u IIPU'SÎI<Jte pliku/,

râul tm eJ·r.- (."ll llr(-niWtf' llf'/>ltl,·m, Jim donl nllll mt l'stf' ("1/ tWcesitatt' twplantt, l>iltelt<

f'Jte ("JI lll'n�situ/e p/Unu. 1"ot a�a. dm:U dreptu/eii i!Me o ltiil./d, u,-dreptutea t'str o i11uo· rwl(â, iar dllt"i! «ÎII t:hit>drepl» t'Sie «ii/ c/tip $timon �"i KÎI/ cftif> J!1'iCe{JI.Ih, att/llâ «Î>I dfip

uedref>l» este.;,, dlip ue$tiwor� �·i «ÎII chip rwpriceplll». Olr.:<l ace<rsta siwatie din urma

1111 e;·w"vulubilll, 1111 este >ulabilil 11iâ Ct'l/ dimâi, cu Îl/ exemplr./ d.- mui

. Caâ s-�:rr fllltf'</

wrme lrllli degnrbr.l cU «ÎII drip 11rdr.-pt» udun• mai mult ,.u «În clrip wict>pllt» dt>ciÎt <"11 «Îir d1ip uepriceprrl». Dl1r uast loc wmrm a.fri>"l rmtar mai irwim� lu wrrsecutii/e '"llllfl"<r·

riilor, Î!!lrucât m:mn uufacrm a/"·el'll dt>n1t sa spuno>rn ca ,·.,rurarii wfllimtului urm�aZ!l nmrroriilor $Uhie<.·w/ui"' - trad. Mircea Florian, în: op. âr., pp. 355-356. 119 ldem, To1>iw,

aseamana w sul>iecllll

li, 1 0, 1 1 4 b 26 sqq.: sa Cl'rl"et!lm 1111ri dep11rte /il(·rudle c·e se dr.u �·i sa vo>ikm da,·d f'lo> se Wlnfi(Jr/d memilrultor. �·<1, de exemplu,

sâ vednn dul"ll, f're<."l!ln ni:,·ta 11 �·riiuţâ ww �; (lt"t'flr�·i de.�we mui multe obiectt<, i!xi:.·ta $i

" "l>irJie rura l/(."t'fll$i tleSJift' mlli mullt' obiet·te, d<1t<l, prenrm a dispmre de vrdrn nle a ved""· /()/ Ufll a di�l"m" de 11//Z i!Stl' a ar/li. Acefu�·; lucm t>ste vulahil �� în cele/irite

ctrzuri, 111âr deJpre cele rn1/e, t:IÎI �·i dnpre cele apureme.Aust loc comu11 pmue

huirl{ut

fi Îrrtn în 1rmâudoud JHIJIUril.-. Cad, dllcâ se comJ�>rta Î!Ur·Jmfrlftild ik muri di11 lermeuii

asemarull.,ri, se comport(/ /1>/ /l!f(l}irrd d� ,·ei/a/li tammi userndllâ/IJri, im· dunl 1111 �·e

�·omJ><>rtd Îlltr-un .fel fa(il dt< mwl di11 terme11ii m·emiilldtori, 1111 J"e comporttl tot 11$11./il/d

de ,·ei/alti. Sâ nn.·l'tdrn, de uum�l/eu, daca cevu �·e cmnporta Îum·e/uşifelfura di! 1111 mz o·ifutd dt> mui multe '"IWtri. Cdâ uneori t>J·Ie J�w,·onl f11 ll<:"t<llsld /H'ivinţtJ. A�a, de fxemp/11, d(rc<l " cttrwaşte estr u g{iudi, utmrci IJ '"/IJII>liŞie multi! li tauri eJ·te a gtimli mrrltr lm:nlri. Dar aceasta f'/1111!/UrP m1 eJ·te adevdratd, c!ld plllnn '"WJOU$1<' multe lucmri, d<Jr Ul/ f>l!lem

gândi mai multe /ua11ri. Dac!l q/irma(iu diu 1mnl1 1111 t�te Mlevaru/il, 1111 o>sle udeV(/1 1//a " nici cea diutâi, cetl va/ubifil }lf'llfrlt 1111 sin�:nr lm:rll, ammtt' cU u ctmoa�·te o>stt' 11 giÎrll/1''

- trad. Mircea Florian, în: OfJ. cit., pp. 356-357. 1 111 Idem, RfltJric", 1, 1 5 , 1375 b 26

sqq. sqq. sqq. sqq.

131 Idem, Anulitica flrimil. II, 26, 69 a 37 1 32 Jdem , Retoricii, ! , 2, 1 357 a 34

133 Jdem, Anu/itim prirrul, Il, 27, 72 a I l� Cf. Demetrios din Phaleron,nEpl 'ÎlpJ.lEVE(�, § 1 1 6. 135 Cf. Copc, 1 877, III, p. 48.

13� Cf. Rrmrim ad Herreuium. IV , 1 3 , 1 8 .

1 3 7 Cf. Cicero, D e nrmnre, [[!, 52, § 200. l lR Cf. Copc, 1 877, 111, p. I 07.

139 Cf. RlretoreJ· GrW'ci, voi. IJ, p . 401 , ed. Spengel.

B(�A.tov

1. 1354 a

' H jrrJTopocrl €tnt\1 &vr(O"Tpoq>cx; -rT! SlcxAexnxŢr lq.J..1p6npcn ycXp nepl wto&tw\1 'tl vWv E'L<nv fi xmvd: -rp6uov -rt vd: l:tnci-v-rwv E<Tri: yvwp('(etv x.cQ ol.&.ut� €ntcmlJ.nJ; 6:<pWptaJ.L€vYJt;. Au) )((XL nclvu:t; "tp6nov n vd: }.1.€-rExoucnv &.wpoî: v· ndvret; ydp .uExin TL \10.; xcxi E'few:"'ţetv xo:l 'OnExetv Myov xal <lnoAoyeÎ:CJ{}cxt xal xcxnrrope:î:v 'metpolicnv. TWv J..l€v oUv noAAWv o\ p.€v ehc� uxlmx .Spi;Xrtv, o\ & Oui �u:xv &:nâ 'tfe�.'Enei: g &J.Lqm€� 'ev&Exenu, Olj).ov On dn â.v o:lmi xal bOo:n:ouii:v· fi O '[Tip '€lrt-ruyx:â\IOUCJ'tv OL u &d au�etav xa.L o\ &ml -coU ahrOJJ.cfmu, -r1l'll cltUav -3"ewpe:Î:v EvOExettu, -cO se TOLoi:'rrov �'1') ndv-r� â.v bj.LoAorftcrcnev -rEx.VYJC;;" l§:pyov ltva.L NUv J..l€v oUv Ot -ra� -dx� Thiv A6yw-v auvTt-3-Evtet; ob&€v � E'tneî:v n€1Top(xaotv atmf; J.L6pl0v· a't rdp n(cnw; M€xv6v €a'-rt J.L6vov, ui O' ffJJ..JJ. n�t· o\ 0€ ffepl J..l€v Ev�.u:ru.Ld-rwv OOOE\1 A€y0001.v, furep 'ecrrl a-WJ.la Tftc; n(crce�. nepl sE TWv 'E'fw -coU npc{y.ua-r� -cei nAelo-ra 1fpclŢj.J.aTE6ovmt · .Su:x�oA:f1 yo:'p xal neoc; xal bprT! x.o:l 'td "Tmaln:a :n:ci\h} Tlic; \flux� ob :n:ept niU :n:pc:{rJJ.a� €anv, &AAcl :n:pt).; T0\1 &J«Xa't'IÎ'J.''Ocn' €t :n:epl :n:da� li" -cclr; xp(aetr; J«X..'}dJrEp 8.1 �late; TE "Yiw €a-r� -rW"Y :n:6Aew"Y xal j.J.d)..HJ'nx -ralr; el.NoJ.10nJ.LE'\ICttr;, ob&"Y fr.J e'Lxo" lS -rt AErwat"Y· Ci:n:a"YT� yclp o't J.L.Ev olovrm .5€1.v &rw -rrnX; v6.uoo; &yopEtiet"• o\ 0€ xal XPW"Y-raL KO:l xwAUoucn" ��w -roU :n:pclr.ua� AEyet"• xa-3-d:n:ep xOO 82

Cartea 1

1. Retorica este corespondentă dialecticii 1 , dlci ambele .�e ocup� de

1354 a

anumite lucruri care, comune până la un punct tuturor, pot ft cunoscute şi fliră ajutorul vreunei ştiinţe determinate2. Tocmai de aceea, toată lumea participă într-o oarecare măsură la amândouă; într-adevăr, toţi se preocupă până la un anumit punct să discute şi să susţină o teză, să se apere şi să acuze. Dintre cei mulţi, aşadar, unii le fac pe acestea la întâmplare, alţii - datorită unei deprinderi provenite dintr-o dispoziţie stabilă. De vreme ce ambele căi sunt posibile, este limpede că le putem supune unei metcxie3; într-adevăr, putem cerceta motivul pentru care unii fşi ating scopul prin intermediul deprinderii , iar alţii - prin efectul hazardului, şi toţi vor cădea pe dată de acord că o astfel de cercetare este funcţia unei arte4.

Dar cei care compuneau tehnici5 ale discursurilor nu a u transmis, c a să spunem a�a, n i c i o parte a acestei arte; căci numai doveziie6 ţ i n de domeniul artei, celelalte, în schimb, sunt adaosuri; or, autorii de tehnici nu spu'n nimic despre entimeme, care constituie corpul dovezii7, ci se ocupă cel mai adesea de lucruri exterioare subiectului; într-adevăr, aver-

si unea, mila, mânia � i alte pasiuni de acest fel ale sufletului nu s e referd la subiect�, ci il au în vedere pe judecător9. În consecinţă, dacă regula ar fi aplicati{ tuturor proceselor, după cum se întfimplă chiar acum tn unele

dintre cetăţi şi, mai ales, �n cele bine guvernate, aceşti autori nu ar mai avea ce să spună; or, toţi, pe de o parte, unii cred că legile trebuie să prescrie astfel, pe de altă parte, alţii şi pun în praCtică această regulăHl �i interzic să se vorbească în afard subiectului, precum se obişnuieşte şi

ARISTOTEL

€v, ApElw ndrw, Op,'}Wr; ToUm VOJ.t('(ovnr;· 00 rcip &.l TOv OLianmlv OtoorrpE ELv €�r; bpyrlv npoc:{yovmr; il c.p6j3ov il €x'l'}po:v· '6J.10LOV ycip x&v €( 'Tlr;' Q J.t€Ă.AEL XPTitr'l'}o:L xo:v6vt, Tolfrov JTOLipELE (f'[pE�AOv. "ETL & c.po:vEJ)I)v '6n ToU J.L€v &J.L<ptofhrroî:ivror; ob.SEv €o-nv E�w Toli 25 liEl�cu TO npÎXŢJ.LO: On Eonv fi oLx €ottv fj yEyovEv fj oU rErovEv· E'L Of. J.LErcx il J.tlxp6v fj .Slxmov fj Cflitxov, IXrcx J.l"" b VOJ.1olt€-rllr;' lituJpLXEV, cxlJ-rQv .Sll JTOU -r0v .StxcwnŢv &.1. TLlvt.Jo-XELV xcxl ob J-lO:�dvuv ncxpci TWv &J.1c.ptoJ3rrrollv-rwv. 30 Mo:ÂLOTo: j.t€v o0v npocrrjxEt TOUr; bpa(;'X; XELJ.t€vour; v6J.LOur;, 00o: kv.sExEmt, m:iv-rcx &op('(uv o:ltro6r;, xcxl 0Tt EAdxuncx xcxmAElnELv hi: -rolr; xplvotxn, npÎDTov J.L€v '6n 'Eva: Ao:�Elv xo:i: OACrour; Pâ:ov il noHollt; Et <ppovolivTC(t; xal litNo:J.LEvouc; mJ.LchtnElv �oi B54 b Otxd'(EL v· Enu'l'}' a\ J.t€V VOJ.LchtEO"lO.t b: JToAAoU xp6vou crxEtJxxJ.L€vwv y(vovTaL, o:\ & xp(crELr; €� lnmrulou, Wcr-rE xo:AEnOv &nO.St06vo;t TO li(xawv xal TO cruJ.t<pEpov xaA� Toilt; xp( mv-ro:r;. TO SE ndvTwv J.tEytcr-rov, \Sn r\ J.L€v -roU voJ-lO'I}€Tou xp(crtr; oU xo.Tci J.LEPQb, &>..Aci nEpl J.LEH6nwv TE xo:l xo.MA.ou Emlv, b O' EloU:rpuxcrtir; lW.i: litx� l)ST) TTEpi: nap6vrwv xai: 00pwpt<Jj.l€vwv xp(voucnv· npdf; ollr; xo:l TO <pLAElv i))T) lW.i: TO J.tLcrElv xai W LOtov cruJ.t�pov cruv'(lpT)TaL noAAdxtr;, WCTTE J.Lrpc:En Mwx<Jitat itEWpElv h:a� TO &A�€r;, au: €mcrxoTEI.V -r1i xp(<JEL TO l&ov l)OU fj 10 AuTTTJP<lv . nEpl J.LEV obv -rWv ă>..Awv, WcrnEp AEroJ.LEV, SEl Wc;; €A.etXl<TTWV JTOLEÎV XlÎplOV TOV xpl'tlÎV, TTEpl O€ TOti lEŢOv€\ICXL fi J.1"" yqov€vat, fi €<Jm'l'}at fj J.n'l ErrE<Jitcu, fi Elvcu 11 J.lil Elvat &vdrxT) hl Tol� xpt Talr; xaTUAEl '!fEL v· ob ycip Suva:cOv To:lint: TOv 15 voJ.toit€Tr)v npo·c&.l v. E'l O€ nxliit' olhw.; ExEL, <paVEJXÎV '6n Tci E�w -roti lfpc:(lJ.LO.TOr;' nxvoAorolx:nv OOot -r&na litop['(oucnv, olov Tl &.1. TO npoo(Juov fj Tijv lilllnmv E;xEtv, xo:l TWv &'AAwv 'ExOOJTov J.LOp(wv· ob0€v ycip €v altrolr; CiJ...Ao npayj.LC(tEUoVTaL nA'l)v '6'1rW'; Wv 20 xptnŢv not6v nva notftcrwrrtv, TTEpi: & .Wv Ev-rEx_vwv lfl<JcEwv ob&v 0e:txv0ooot v, TOi:'rto li' €crTi:V \S-{tEv ăv n� l€\IOLTO EvitUJ.L11J.1Ctnx6r;. Atci rcip -rolrto -rTlr; aln:îl; olffrtr; J.l.Eit&'iou JTEpl Tci liT)JJ.T)loptXci xo:i: liLlW.VLxci xai: xo:H(ovor; lW.i: 1fOĂLTLXWT€par; Tilr; lil}J.1T)l0PLX1;t; trpO:lJ.l.UTE(O.r;' Ollcrl')r;' fi -rl}r; 1f€pi: Tci

�

RETORICA, ] , 1, 1 354 a-h

în Areop<tg 1 1 , considerâml acest lucru corect căci nu trebuie să

îl

abatem

pe judeciltor, împingându-1 la mânie, frică sau ură; acest lucru ar fi ca �i cum cineva ar falsifica dinainte regula de care trebuie să se foloseasdi. În plus, este evident că nu este propriu adversarului nimic în afara htp-

tului de u demtm.�tra dacă lucrul în discuţie este .�au nu este a:;a, respectiv d.tcă s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat 1 2 ; însă, dad m:est lucru este import<mt sau neimportant, drept sau nedrept, apoi toate cJte legi shJtorul nu le-a determinat , judec:\torul în.� u�i 13 trebuie, fără îndoială, să le cu-

noască, iar nu să le afle de la părţile în cau:âl. În:tinte de toale, deci, se cuvine ca legile corect stabilite să determine ele în.�ele ciHe cazuri sunt cu putinţă �i �ii lase dt mai putin posibil pe sc;tma judecătorilor, mai întfti pentru că unul sau câţiva oameni sunt mai u�or de g:l sit decât mai mulţi c<tre să aibă discernământ �i să fie cap<1bili de a legifera �i �le a judeca; apoi, pentru că legiferările se obţin după un

1354 h

timp îndelung<tt de examinări 14, în timp ce deciziile juridice se pronunţă pe loc, astfel îndit este dificil pentru judecători să interpretet..e corect ceea ce este drept �i ceea ce este uti l . Însă dintre toate motivele, cel mui import<tnt este că judecata legislatorului nu este conformă cu fiec<tre caz particulw·, ci se refer.! l a cazuri eventuale �� 1<� general, în timp ce membrul Adun:irii �i judecătorul se pronunţă imedi<lt asupra unor cazuri actuale � � determinute; cu ace�tia s-au legat adesea relaţii de prietenie, ură �i interes personal, astfel încât ei nu mai pot distinge în mod <�decvat adevărul, ci un sentiment per.�onal de plăcere sau durere îi întunecă în jude-

c<tta lor. A�adar, în legătură cu celelalte chestiuni, după cum am spus, trebuie să îl ti.tcem pe judec:ltor cât mai pu!in stăp<1n pe decizii, i<lr în ceea ce prive�te faptul că un lucru s-a proJu.� ori nu s-a produs, că va fi posibil sau imposibil, că este sau n u este a�a. trebuie lăsat în seam<l judecătorilor; căci legislatorul nu poate prevedea aceste chestiuni. D<tdi a�a .�tau

lucrurile, e.�te evident c:l toţi cei care dezbat în sens specializat celelalte chestiuni, ca de exempl u , ce trebuie să conţiml exordiul sau naraţiunea �i. de asemenea, fiecare din celelalte pfirţi ale discur.�ului 1 5 , dezb<tl lucruri exterioare subiectului; ciici în aceste cazuri ei nu se ocupă cu nimic altceva decât să îl pună pe judecător într-o anume dispoziţie, în legătură, însă, cu dovezile tehnice 16 nu indică nimic , �� totu�i această indicaţie constituie faptul datorită căruia cinev:� <tr putea deveni capabil de entimemă .

De aceea, de�i aceea�i metodă se aplică

ht discursurile genului

delibera-

tiv �i la r.:ele <tie genului judiciar, dc�i practica elocin!ei delibemtive este mai nobilă �i mai potrivită pentru u n cetăţean decât cea referitoare

ARISTOTEL

1355 a

cruvaAAdŢJ.1C1Tct, nepl J.L€v ExelvTJC; o00€v AErooot, nepl &r"'-coU Oucct(ea�at nâvw; netphlvTo:t nxvoAorelv, On �n6v EO"tt npO �prou TcX �'fw ToU npdrJ.La-c� AEretv Ev wl� 011J.Lrrropucol� xal frrrov E<Tn )(OO(I)Oprov 1') OTJJ.Lrror p(a; OtxoAorC�, 0-ct xotv&repov. > EvrolhJ.a J.LEv raP o KpLTijr; nepl &xdwv xpCvet, Wa-t' oh5Ev d'AA.o 0el 1TATjv 6.1To0el'fat 0-ct ofuwr; �XEL it)r; CfTJO'LV b O'l)J.l�OllAel:.wv· €\1 0€ -colr; OtKCXvtxo"ir; obx \KavOv Tolroo, &.Uei 1Tp0 Eprou EcrUv &v«A*lV -cOv &.xpcx:mlv· 11€pt &.>.Ao-cp(wv raP 1') xp(O'l.�, Wa-ce npOr; -că all-cWv O'K01T06J.1€VOL Kat npâr; xdptV &xpoWJ.L€VOL Ot06aO'L Tolr; 0:J.LcpL�1lTOÎXnv, &.AX ob xp(vmxnv . .6.u) Kal 11oA.AaxoU, l:mrep 1fp6npov tl11ov, b v6J.Lor; xwA6et AEret v E'fw -coli npdŢJ.UXTOr;' 'exel & o:bTol o\ xpt Toi -cot"rro Tl')po'Ucnv \KavWs-. ' Enel 0€ cpavep6v Eo-nv lht 1') J.1€v €vrexvor; J.L€{to0or; nepl nX� n(crretr; 'ecrt(v, +t oE n(onr; &n60et'f(r; TL� (-c6-te raP 1flcrtEOO,u.ev j.J.d"Atcrra ll-rav &no&Oelx,'tat l.mo>.i.{pwJ.Lev), fun & cbr60et'ftr; PTJ"topuct} �%JJ.T)J.UX, xal Ecrn -roîrro Wr; e'urelv (mA� KUptW-cawv -cWv n(a-cewv, -cO & €'V-&6J.1T)J.UX O'llAi..orur,u.� -rtr;, nepl oE auAAojt{TJ..l.oU bJ.Lo(wr; Cbrav-cor; -cîY; Oto:A.ex-ctxî;r; Ect-ctv 'tOelv, fi abifit; OArr; fj J.LEpotiţ -ctv6r;, OfiAov & 0-ct b JJ.C(Auna -colrto OuvdJ..LEVOt; ,'tewpelv, Ex Uvwv xal � rlvncu ouAAojt{fJ,USr;, oUror; Xct� Ev,'tuJ..l.T)J.UX'ttxâr; âv el11 J.ldAtcrta, npooAafiWv nepl nold -rE Ecrrt -cO Ev-&UJ.111J.la xo:l -c(v� f,(et Otacpop<Xr; npâr; 'taUr; Aortxolir; auAA.oŢtO'J..LOO;. T6 -ce raP &.A"".€r; xal TO \SJ.lotov � &>..Tfll"el Trlc; alrri;r; Ecrn SuvdJ..Le� 'tOelv, riJ.La oE xo:l o't d'v,'tpwnot n � ..0 &.A-n{t€r; necpUxo:atv 'txo:v� xo:l Tci nAe(w wrxdvooot 'tÎil; &AT],'teC�· OtO n� .a 'EvSo'fa crtoxacrttxWr; €xetv -roU bJ..LOCwr; Exovror; xai n� nîv &A�etdv Ecrttv. "On J.1€v obv nX €'fw -roU npdrJ.La-cor; o't d'A.Aot 'tEXVOAoroUcn, xal Ot6n J.WAAov &novevEWco:cn npâr; "t0 OtxoAorelv, <p«vep6v· XP-{ptJ.Lor; M 'Ecrttv 1') PlŢCoptxlj Std -ce "t0 �p6cret elvat xpe(rrw T&A"".r, xo:L Tci .S(xato: 'tWv Evav-c(wv, Wa-re &nl J.lt\ Kani "t0 np<><JÎlx:ov a\ xp(O"Et� jÎŢVWVTIXL, &.vârx11 S( ab-cWv trrrCi <r\htL. To'U-co 0' 'eO""riv &"ftov btt'tt,U.{pew�. "'En 0€ 1Tp0r; EvCour; obS' e't Tijv &xpt�E{fttlt11V '€){otJ.1€V bturrr1J.L11v. jxţ&tov &.n' 'exelVTJr; 1felcrat AErovnxr;· St&«nc:aAL� rdp 'ecrttv b 86

RETORICA, J, J , 1 354 b- 1 355 a

la contracte, totuşi ace.�ti autori nu spun nimic despre elocinţa Ueliberativă, ci toţi se străduiesc să dezbată specializat asupra elocinţei judiciare, pentru că în discursurile deliberative este mai puţin profitabil de vorbit chestiuni ex!erioare subiectului, �i pentru dl discursul deliberativ este mai puţin înşelător decât discursul judiciar, fiind mai accesibil 17. Într-adevăr, în genul deliberativ , judecătorul judecă1 H în legătură cu propriile lui inter"ese, astfel încât nu trebuie să facă nimic altceva decât să demonstreze că lucrurile stau aşa cum le sustine cel care propune o decizie; în di.�-

cur.�urile judiciare, însă, acest lucru nu este de ajuns, ci dimpotrivă, este avantajos a-l atrage pe auditor; căci judecata vizează interesele altora, astfel încât judecătorii , concentrându-se asupra propriului lor interes şi

ascultând lucruri spuse pentru a plăcea, se la-;ă pradă părţilor în cauză, dar atunci nu îşi îndeplinesc rolul lor de judecători. De aceea, în multe Jocuri, cum am spus mai devreme, legea interzice să se vorbească în afara subiectului; în genul deliberativ, însă, înşişi auditorii păzesc tnUeajun.�

această regulă. Apoi, este evident că metoda proprie artei retorice se întemeiază pe dovezi, şi că dovada este un anumit gen de demonstraţie19 (căci noi căpătăm încredere in ceva mai ales când presupunem că acel ceva a fost demonstrat), de asemenea, că, pe de e�ltă parte, demonstraţia retorică este enti�eme� şi că aceasta este, în general, cea mai decisivă dintre dovezi, pre·cum şi că entimema este un anumit gen de silogism ş i , de a�emenea, că, lu fel, consîder<1rea tuturor felurilor de silogism ţine de dialectică, luată in ansamblul sau in vreuna din părţile ei21J. Din aceste motive este evident că cel mai capabil de a cerceta din ce elemente şi cum se produce un silogism este şi cel mai capabil de entimemă, numai să ştie în plus la ce feluri de subiecte se aplică entimema şi ce diferenţe prezintă fată de silogismele logice. Iar cercetarea adevărului şi a ceea ce îi este asemănător ţine de e�ceea.�i facultate, şi în acelaşi timp, oamenii sunt In mod natuml îndeajuns d e inclinati spre ceea c e este adevărat şi cel mai adesea

1�55 a

�� : ::::� ��::�· �::\�:��:��r:� �� l�:: �ş:��:.�� i

ceilalti e�utori de tehnici ale discur.�urilor dezbat chestiuni exterioare su� biectului, şi, de asemenea, este clar de ce au prefemt elocinţa judiciard; pe de altă parte, retorice� este utilă fiindcă lucrurile adevămte şi lw.TUrile drepte sunt, prin natura lor, mai pUiemice decfl.t contrariile lor, astfel încât, dacă deciziile judecătorilor nu sunt consecvente, atunci pledanţii sunt învin.�i în mod necesar din cauza lor în.� ile. Or, acest fapt este demn de blam22. În plus, chiar dacă am deţine ştiinţa cea mai riguroasă, nu ne-ar fi uşor să îi convingem prin cele ce spunem pe unii dintre auditori cu ajutorul acesteia; căci discursul bazat pe ştiinţă aparţine învilţăturii predate,

ARISTOTEL

xcmX n)v krrLcrn1.uTJV A&roc;, mUro & O:Mvocrov, aJJ.. &vdpcTJ'&d ThJv xotvhlv TTOLEL�at u4:' JrlmEu; xcxl •00; A6yo�, WcntEp xal Ev Tolc; TOJftXOLc; E>.EroJ.lEV lfEpl TI,; Jfp<)c; mUc; Jfo>J..olic; EvrEil't'Ewc;. 't:-rt oe T&va.vtla &sl &Jvacr{hn lfEL�tv, xa�p xal � Tlic; au),),.crrtcrJ,J.Cic;, 30 ob,x fuTwr; 0:J.l.Cj'l6rE.jXl Jfpc{TTWJ.lEV (olJ )lip &sl Te( cpa;U>..cx JfE(ll"Etv), Q)..X '(va; J.ltln AavtktVŢI tM; �EL, xal � (A).oo XPWJ.1Evou J.lii &xcx(wc; [wlc; A6yOLc;] cdn-olc; AilE.tv �WJ.l.EV. TWv J.l� oOv IJJ.J.w .. v TEXVWv oi.Jo5E:.ufa -r&.vavtlcx ouAAoy('{ETC(L, il oe OtaAExnxl] xal il PTft"optxii J,16vaL -rolrro ooullicnv· bp..o(wc; ycip .o'tmv &j.u.p&rEpaL .Wv Evo.vnwv. Tci J.LEvrm lm>xE(Jl€'XX JrpcfrJ!ctm ol..rx bJ!O(wc; ExEt, &AX &a T&A� 35 xal 'td �h(w Tp qn'Xm Elxrnll.oytO"'t6TE.pa xal mll"cxvWTEpa Wr; CurAWc; E'LlfELV. npOc; oe "t06totc; ClTooov E'L Titi tTW,u.ctn J.LEV cito:xpdv J.11Î .s6VctO"ll"at f3ort{l"Elv €au-ref, A614f 8 oUx dtcrxp6v- B J,J.(ill.ov '(Sl6'J 1355 b EmL v &vll"pWJrou Titc; -roU tTW,u.aroc; :xpe(ac;. El 8 ăn J.1Eyc{Aa �Aci't�ELEV â'v b XPu'iJ.l.Evoc; &olxwc; -rT! -rota&q\ OOvci'.IJ.Et TWv A6ywv, -rOOto lE xmvOv 'am xa'td Jfcivrwv TWv &yall"Wv JfAijv a�. xcU J,J.ClAtO"Tct xctUÎ TWv XPTJCTLJ.lwniTWV, &ov 'toxOOc; byLE(ctc; JfAoO!OU O""t"JXXTI'Jl(ctc;· -ro6TOtc; raP ?f.v ·ne; WcpEAf,cruEv Te( J.LETLO"Ta XPu'iJ.lE"'JCl«; &xa(w;; xcxl filiit!Jetev &oi'xwc;. v0n J.l€\1 otJv 00x mtV aiJTE Ev6c; Tlvor; y€'\IOU«; âq>wpLO"J.1€votJ " J>'rrropLx� &AM: xa-3UJrEP \) &cxAExTLxll < ... >, xal ISTL XP1ÎCJ"tJ.1oc;, <pa:VEp6v, xal '6n ob ..0 JfElmxt �TOV al.rtT,;, CUJd Tâ 'L&slv Te( 1.mcipxovm mll"avci JfE:pl Exaa-rov, xctll"dJrEp xcxl E-J u:ilc; ruatc; lO -cExv«tc; :mioatc;- oiii raP 'tcxTpucîlr; W byt(i Jfoti;aat, &AAri J.1€XPt oti �EmL, J.L€XPL -rOOtou JrpocqayElv· �v ya'p xal TOlţ &&rvci'Ultlc; J.l�Lv \rrtElctc; lSJ.tWc; ll"EpctJfEÎÎCJOO. �· npâc; SE T06rotc; m -rTr; cx hril; T6 T E mll"av0v xcxl n) qlctL\16J.1EVOV t&slv Jftll"a.v6v, t'.JcrnEp 15 :Kt:d 'E'Jrl -rT,; &aAE)('['LXîlr; cruUoytoj.16v TE xal ljlcttv6J.1EVOV cruUoŢtoJ.16v- +J yap {f(Xfltanxl] obx bl Tfl OOvdj.J.EL &AX bl Tfl JrpootpE.aEt· JrAijv €vraoa-a J,J.Ev hmXL b JJ.€v xtmi nlv €m.<J"'t1)1J.TJV b oE xa'td nlv Jfpoo(pEO'Lv )>lltwp, ExEL oE CJOqlL� JJ.€v xa-rd nŢv 20 Jfpoo(peaL V, .StaAEXTtXQc; QE ob xo;TC( rrŢv Jrpoo(pEO"lV CUJd Xct'td Tijv Oilva.J.LLv. nEpl SE cxl.rtîlr; ilOTJ -rT,; J.1Ell"6.sou JrELpWJ.LEll"a A€retv. m::Jc; -rE xcxL Ex -c(vwv SuvrpOJ.LEll"a TUTXciVEtV -rWv lfj)OXELp.ivwv. fk:D..Lv obv &ov 'E't' \nrapxlir; bptatiJ.1€VOL cxbTijv Tlc; Ea-n, AErwJ.lEV W Aotm:i. 88

RETORICA. ! , 1. 1355 a-b

•

lucru imposibil, însă, de aplicat aici, ba dimpotrivă, este necesar cu dove zile .�i argumentele să treacă prin noţiunile comune, precum spuneam şi în Topica23 referitor la maniera de a vorbi în faţa celor mulţi. În plu.�. trebuie să fim capabili de a convinge de COf!trariile unei teze, cum se în tâmplă şi în cazul silogismelor, desigur, nu ca să le practicăm pe umândouă (căci nu trebuie să convingem de lucruri rele), ci ca să nu ignorăm cum stau lucrurile şi, dacă un ahul nu se folose.�te pe drept de ace.�te [argumente]. sU fim în stare să îl respingem. Dintre celelalte arte, nici una nu formulează concluzii contrare, în schimb, doar dialectica şi reto rica f<tC acest lucru; căci amândouă se aplică în mod asemănător chesti unilor contrare24. Totu�i, subiectele de care dispunem nu .�unt la fel, ci

întotdeauna, lucrurile adevărate şi, implicit, lucrurile mai bune prin natura lor sunt mai potrivite pentru raţionamentul silogistic şi, în general, mai capabile de a convinge. Pe lângă acestea, dacă este ru�inos pentru om a nu se putea ajuta de corpul său, atunci este absurd să nu fie ruşinos pentru el a nu se putea folosi de cuvântul său, care este mai degrabă pro priu omului decât folo.�irea trupului25. Atunci, dacă spunem că omul ar putea cauz<t muri daune, folosindu-se în mod nedrept de această facultate a cuvintelor, acest fapt este valabil pentru toate bunurile cu excepţia vir tuţii, şi mai ales pentru cele mai utile, precum vigoarea, sănătatea, bogă tia, comanda unei armate; căci, folosindu-se drept de acestea, cineva ar putea oferi foarte mari servicii, în schimb, folosindu-se de ele nedrept, ar putea cauza foarte mari daune. Este evident, a';iadar, că retorica nu apatţine nici unui singur gen deter minat, întocmai ca dialectica < . >, şi că ea este utilă şi, de usemenea,

l35S b

că rolul ei nu este faptul de a convinge, ci faptul de a vedea pentru fiecare chestiune în parte mijloacele de care dispunem capabile de a convinge2h, precum se întâmplă în toate celelalte arte; intr-adevăr, nu ţine de medi� cină faptul de a reda sănătatea, ci faptul de a av<msa pe calea vindecării pân� unde este posibil; căci este cu putinţă să îi ingrijim cum trebuie şi pe cei care nu î�i pot redobilndi 'sănătatea. Pe lângă acestea, este limpede că rolul retoricii este faptul de a vedea ceea ce este capabil de a convinge

şi ceea ce pare capabil de a convinge, aşa cum rolul dialecticii este de a discerne si\ogismul şi silogismul aparent; căci sofistica nu constă in facultate, ci în intenţie; doar că, în retorică, omul va t1 orator când prin i c î a a l 1 v n i i ti i t d a Să încercăm a vorbi acum despre metoda însă<;>i a retoricii, .';ii anume prin ce mijloace şi plecând de la ce elemente vom putea atinge lucrurile pe care ni le-am propu.� ca scop. Să le rostim, a�adar, pe cele rdmase , după ce vom fi defmit ce este retorica din nou , c a .<;>i cum am lua-o de la început.

i� �� =:� :: �� :� �: d��ă 7 �!� ţ� :�: �� ; �iu�::;� ��f7�

ARISTOTEL

II. 25

1356 a

''EcrTW .Sij PlJTOpoâ] MvcxJlu; nepL €x«<rtov ·roU -::tewpllam TO EvOex6Jlevov m\l"cxv6v .. ToUTo ycip ol&Jlt� 'e-rE� EcrTL TEX'\11)(; �prov· TWv rcip U'AAwv €xci'<rnj nepl TO cdiTil' Unoxel.uev6v Ecrnv .St&xcrxaAtxTj xal Jretcrnxl], olov 'taTptxi) nepl UytetvWv xal vooepWv xal l€WJl€Tp(a nept Tri cru.u�e�lJX6Ta m:l\I"T] Tolc; .uer€-::tecrt, xal &pt\I",LLTf!tXTj Jrepl &pt-::t.uWv, b.uoLwc; .s€ xcxL a't Aomal Thlv -rexvWv xal Em<rTT)JJ.Wv· 1) .S€ PlJTOptx"ll Jrepl Toîl MEv-roc; &; e'melv Ooxel Mvoo\l"at {tewpelv TO m-::tav6v, .StO xa( q>Ct.Jl€\1 o:lmŢv ob lf€p( Tl rEvoc; '(.Swv O:o:pwptcr.uEvov €;(€lv Til -rexvtx6v .. TWv .s€ n(CTT€wv rit .u€v ăT€xvol e'tmv rit .S' EvT€xvm . "AT€X"VCX O€ Afyw iScra J.liJ .sl h.uWv nen6ptcr-rat Ct.AAcl Jrpo"i.in�pxev, Otov j.J.CÎpTUpEc; �cicravm crunpaqxxl xal OOct Tota.lrra, Enexva & OOa. Otel Titc; Jl€\1"60ou xctl .sl \vJ.Wv xa-rooncewcr\l"�vat .SuvcxT6v, Wcr-re &e:l Tothwv -rolc; p.Ev xpftaacr\l"cxt, TCi .se eUpel"V .. TW"V .5€ .Std -roU A6rou nopt"oJ.LE"Vw"V n(crrewv Tp(a e'(.SlJ €OT(v· cit Jl€v rcip e'tcrt"V h •<e t}{tet -roU A€ŢovTOc;, cit .SE Ev ·� Tilv &xpoo:nîv .Sw-::telvctC nwc;, cx't O€ €v cd.�nîJ •<f A6r� .Std coli Oetxvilvcxt fj q>ctfvecr-&ctt OetxvUvat .. .6.tcl }l€\1 otiv ToU i}{l"ouc;, Wav o\Jrw Aex� b A6yoc; Wo-re &�t6mcr"tov nmlpm -rOv AEyo\1-ra· wlc; rcip brtetxEm mcr-reOOJ.Lev J.LiiAAov xa.L -::tâuo\1, nepl nd\ITW\1 JJ.EV CxnAWc;, h olc; 0€ -rO &xptfi€c; .ul] €crnv O:ncl -rO CtJ.L<ptOo�elv, xa.l nctvreAWc; .. .6.el Oi xcU -rolrro Ol..lJlj3«(v€t\l Otd Toli A6rou, ana JJ.ll .Std "toli npo&:OO�cicr-::tat not6\l nva lL vctt "tilv AErovro· ob rcip Wcmep Evwt -rWv nxvoAoroU\ITW\1 Tt\I"Ecrot\1 €v rD TEXVŢJ x«l -rijv brte(xetav Toli A€Ţo\IT()(;' &; o00Ev CJU,LL�CXAĂOJJ.Evl]\1 npOc; T0 m -::tav6v, 0:AAcl crxe.SOv &; e'tne"iv xuptw-rcftT]V €xet n(<TTtV -rO ft\l"oc; . .6.tcl O€ TWv &xpoa-rWv, \Smv e'tc; nci\l"oc; Unâ -roU A6rou Jrpoox\I"Wcrt v· ob rcip b,LLo(wc; &.nO.Sl.SO,LL€\1 -rele; xp(cretc; AuJroU,LL€\Iot xo:l xalpo\ITec; Tj o:ptA.oUnec; xctl: ).ltcroliv-rec;· npOc; B xal ).16vov netp!iO"l}al <p«,LLEV 11pcil,lLCl"t€U€CJ\I"at -rolle; vUv TEX\IOAoroUnctc;. nepl JJ.Ev otiv "tothwv 90

RETORICA . ! . 2 . 1 355 b- 1 35(, a

2. Fie, deci, retorica o facultate de u cerceta, pentru fiecare caz în parte, ceea ce poate fi capabil de a convinge2H . Iar aceasta nu este funcţia nici '

unei alte arte; căci fiecare din celehtlte <ttte este instructivă �i persuasivă în ceea ce prive�te obiectul ei propriu, ca de exemplu, medicimt relativ la stikilc de s;lnfttatc �i de bo:M1, sau geometria cu privire la schimbilrilc survenite în nîndul mărimilor, sau aritmetica referitor la numere, �i la

fel, toate cclel:tltc arte �i �tiinţe; în

schimb, rctoricu parc s;1 aih;1, ca să

spunem a�a. facultatea de a ccrr.:: cta în privinţa unei chestiuni date ceea ce este capabil de convingere, �� de acee;t afirmăm noi că ca nu <tre o tehniC<� privitoare la un anume gen de obiecte propriu �i detcrmin;Jt 29 Dintre dove:-.:i, unele sunt extratchnice, altele - tehnicc . Numesc

cxtratehnice l<mtc cil.te nu <lll fost procurate de noi, ci existau înainte, ca de exemplu, martorii, mărturisirile .�mu!se sub tortură, scrierile �i altele de acest fel, pe de <tltă parte, numesc tehnice toate c;îtc pot fi elaborate cu ajutorul metodei �i al no.�tru, <t-�ttCl încât, 'in privinţa dovezilor, trebuie

si! le l'olosi1n pe primele, să le inventăm, în schimb, pc ultimele. Existi! 10 trei feluri de dovezi procuntte cu ajutorul discmsului· : primul constă

J356 a

În C<Jntcterul vorbitorului, al doilea - în punerea auditoriului într-<J anume dispoziţie, a l treileo1 - în discursul însu�i. d:tlorîtă fapmlui că el demonstreaz;'i sau pare a demonstra. Convingem, a�adar, prin intermediul canu.:terului vorbitorului, atunci cftnd discursul este rostit astfel încilt să îl facă

vorbitor demn de

încredere; căci noi ne încredem în oamenii <tle.�i mai mult .�i mai prompt,

de () p::trte în gener.tl. în privinţa tuturor chestiunilor, �i pe

de altii parte, în întregime, în problemele care nu prezint:! certitudine, ci îndoială. Trebuie, îns<1, ca acest lucru s<1 re:wlte cu ajutorul di.�cursu lui, �� nu datorii:! unei decizii antcrioure , cum că vorhitorul arc un camcter anume; ca atare, nu este a�a cum :tdmit unii dintre autorii de tehnici,

cinste<t vorbitorului nu contribuie deloc în cadrul artei retorice l<t

re<1lizarca convingerii, ci, dimpotrivă, c:m.tcterul constituie, ca să spunem a.�a. aproape cea mai eficace dovadă 3 1 . Convingerea este produsă prin mijlocirea auditorilor, atunci când aceştia sunt împin�i de discurs la o p:tsitme; căci noi producem judediţi în mod diferit, după cum sim!im durere sau plăcere, prietenie sau ură; în vederea acestui scop, �i �ingurul, .�punem noi, se străduiesc .�ă trateze autorii de tehnici ale discursurilor din zilele noastre. Cu privire l a <Jceste chestiuni,

ARISTOTEL

,JJ.E?â

bTJAunhlcre<ctt xct� Exao-rov, Owv nepl tWv na".Wv AErw ui 8€ TOv Mrov lWneUouow, ărctv W..T]\l"€� � <pcttv6J.Levov be('�wJ.LEv €x: <Wv nepl �xao-rct nt{t-a;vWv. ' Enei: 8 a;\ n(crtet� Stci -roti'twv e'tcr(, cpa;vepOv '6'tt utU<oo;- [<Ci tp(ct] E:crTiv �elv -raU cruAAor(cre«Jl')-at Ouv«J.L€vou xctl -roO {t-ewplpm nepl <Ci �'Tl xctl nepl -rei� &:pETciţ xcti: tp(TOV -roO nepl -rei nd,hj, -r( u: 'exoon6v W<t v .Wv na{t-Wv mi nol6v Tt, xai: €x: -r(vwv ErTCve-tctl xal Jt�, Wcne cruJ.Lf3ct(vet -rljv Prrroptxl\v o'Lov nctpwpu€� 'tL TÎ};; Su:xAexnxl-,; e'lvo:t xctl � nepl -rei il"rJ 25 ll'pctTJ.L!XTE(oo;-, fiv S(xat6V ECJ""tt npooctŢOpeUetv noAtnxijv. 6.u) xcU \mMUe-rctt \md -rO crxltJ.Lct -rO Tir; noAt nxilr; tj Prrroptxlj xal o\ âvn nmoUJ.Levm -raU--rr,; <ci J.LEv 51. âncttbeoo(av, -rei &E fi W..ct'(ove(ctv, <Ci SE xctl 5{ ăAA� ct'n(� &:vtt-pwntxd�· �CJ"tL Ţcip j.16pt6v Tt TIK; StctAex-rtxllc; xcti: bJ.LoCct, xct\tdnep xctl âPX6J.LeVot 30 elnoJ.Lev· nepi: ot&� rcip WptCJJ.LEvou oi&<Epo: al.n:Wv 'antv 'rnurnlJ.LTJ, nw.; t€xet, &>..Aci SuvdJ.LEt� TLvE� -roti nop(crctt Mro�. nepl J.L€v oUv � OOvclJ.Le� ctU-rWv, xctl n� �ooot n� &A).:r]Aa�, e'(pTJTClt crxe.SOv 'txctv�. 35 TWv &E Stci -roU betxvUvctt fj cpa(vecr*at &el)cvUvct:t, xa;{t-dnep xai: E.v -rol� SuxÂExnxol� -rO J.LEv €11cqwrrl 'ecrnv, -rO 8€ 1356 b ouAAOŢLCJj.L6f;, T0 &€ cpcttv6j.LE'\IOI;; cruAAOŢLCJJ,J.6;, xcd kvro;� bJ.W{�· �CJ"tLV ra'p -rO J.L€v nctpd&:tŢJ.Lct Enarwrfi, -rO g 'evWJ.LTIJ.LIX ooAAOŢtCJJ.L�, <-rO S€ cpa;tv6J.Levov E.v\t6J.LT}J.LC1 <pcttV6J.Le� aunortcr�. KctAW O' E:vWJ.LTIJ.Lct J.LEv Pn-roptxdv oullortcrJ.L6v, ll'ctpdOetŢJ.LIX 0€ Ena:rwrl\v PTJtoptxijv. ndvn� 0€ TC1� 1f((T[€l� 1fOto0vtaL &lei -raii OetxvUvo:t fj 1fapalje(ŢJ.LIXTC1 A€yOVTe� fj 'ev*tiJ.Lfu.tct-ro:, xctl mxpd -ra.lrrct obc5Ev· Wcn' el1rep xctl '6� âvclrxn fj ouA).oŢt'(6J.LEVOV fj €11drov-ra; &:txvUvct:t bno'Uv [fj bv-rtvo'Uv] lO (O�Aov 8 ttJ.Llv -rolrco E.x -rWv &vc:U..unxWv), &va)'Xctlov 'exâ'Tepov ctb.Wv 'exct't€p!f To6-rwv -rO cttrrO e'lvctt. TL� it E.mlv Otctcpop<i 1fapa;.5e(ŢJ.LIX� xcti: E.v\roJ.LllJ.La;T�, cpa;vepOv Ex Thlv wmxWv (€x:el ŢC(p nepi: cru)).oŢLO'J.Loli xcti: 'enctrwrî}.; e'LPTJ'tctt np6npov), On -rO J.LEv €11L nollWv xcti: bJ.Lo(wv Oe(xvucr"'ctt lSn oiJ"tW�;" 'Ex.et Exel J.LEV E:nctrwrll E.CJ""tt v E.vr�a 0€ 20

RETORICA,

1, 2, 1356 n-b

vom aduce liii muriri pentru fiecare lucru în parte, atunci când vom vorbi despre pasiuni. În sfâr.;;i t, oamenii caJXită încredere în noi prin interme diul discursului, când dovedim adevărul sau verosimilul din mijloacele capabile de convingere potrivite cu fiecare caz în parte. •

De vreme ce dovezile sunt obţinute prin aceste modalităţi, este evident

că ţine de cel care este capabil de a formula silogisme să le obţină pe acestea [treil32, să cerceteze în ceea ce prive�te camctere\e �i virtuţile, iar în <� treilea rfind, să examineze relativ la pusiuni esenţa �i calitatea fiecăreia, de a'>emenea, din ce elemente iau na�tere �� cum, astfel încât rezultă că retorica este ca o ramură a dialecticii şi a ştiinţei despre caractere, pe care

este drept .'>ă o numim politică33. Tocmai de aceea retorica se ascunde sub masca politicii, iar cei care îşi arogă pr.tctica ei fac la fel, tie din lipsă de instrucţie, fie din vanitate, fie, în sfâr�it, din alte motive omene�ti; însă retorica este o parte a dialecticii şi este asemănătoare ei, cum um spus, de

altfel, şi la început; căci nici una dintre ele nu este o ştiinţă cu referire la un subiect distinct, ci am!lndouă sunt facultăţi de a procura argumente. Cât despre facultatea acestor arte şi despre cum sunt în n1porturi\e lor una faţă de cea1altă, s-a vorbit aproape îndeajuns. Referitor la dovezile care .�e produc prin intermediul demonstrării sau

demonstrării aparente, acestea sunt şi aici, la fel ca şi în discursurile dialectice, inducţia, silogismul şi silogismul aparent; căci exemplul este o

1356 b

inducţie, iar entimema este un silogism <entimema aparentă - un silogism aparent>. Numesc entimemă silogismul retoric şi exemplu - in� ducţia retorică34. Într-adevăr, toţi vorbitorii produc dovezile cu :c�jutorul demonstrării , avansând fie exemple, fie entimeme, iar in afară de aceste mijloace nu mai există nici o cale, astfel încât, dacă este absolut necesar s<l demonstrăm un fapt [sau o persoanăl, fie raţionâ�d prin silogism, fie realizând o inducţie (acest lucru ne este clar din Analitice 35), :c�tunci rezultă c u necesil<lte c ă fiecare din aceste două metode este identică i n fiecare din cele două arte36. Ce diferenţă există între exemplu �i entimemă, este evident din

Topica37 (căci acolo am vorbit mai înainte despre silogism şi induc ţie), şi anume, pe de o

parte că faptul de a demonstm un lucru pe

mai multe cazuri asemănătoare înseamnă acolo - inducţie, aici -

ARISTOTEL

----��-�-- -----

30 1357 a

�

xapc(OetrJ.LCX, -ro 0€ -ctv�"' t.ivtwv '€-tep6v -c t &a nxU-co: ou vuv xapcl -caU-co: -r0 -raU-ca e'L vo:t ft xo:MAou fl w.; ETIL -cO xoAU €xel v.€v ou)..).o. ytO"JJ.� Ev-co:U-3-a 0€ h�h}JJ.TlJ.O: .L xo:AeÎ:nxt, <DawpOv 0€ xal '6n xo:L Exdnpov �XEt Cqo:{Mv cO e'LOoq � j>1Ţtope(�· xafJcinp yclp xo:l h -col� JJ.EfJOIStxol� e'CpTJ"tO:L, xal €v '006-cotr; hw>lw.; Exet· e'tcrlv r<ip cit v.Ev xapcxliEtŢJJ.O:"tWOeu; i>'rrropelo:t cit. S€ MuJJ.llJ.LO:-ctxo:(, xal J>l]toper; bj.J.O(� o\ v.Ev xo:pabetŢJJ.an.JOeu; o't O€ �fJUJJ.TlJ..LO:nxo(. nv8-o:vot v.Ev obv oUx: �nov o\ A6rot o\ .Sta -rWv JKXpo:Oetr.J.J.Ci-rwv, "op�Uv-co:t S€ p..ă).A. ov o\ EvfJUJJ.TlJ..LO:nxoL TTjv $ o:'t-clo:v o:l.rtWv, xo:l xWr; 'Exo:'TipttJ XPTJmEov, EpoUJJ.ev \Xrrepov· vtiv O€ fi'€� o:lrrWv -ro&rwv ,.W.Uov Otop(crwJ.J.EV xo:"aţ>Wr;. ' Enl rap -cO mfJo:vOv -cwL m"o:v6v hrtt, xal 't0 JJ.Ev ellfJUr; lnrciPXEt fi o:\rrO fi'L1tav0v xo:l mcrWv -cO OE -ccfl Oe(xvtxr{l-o:t &»celv .Sta 'tOtotJ-cwv, oiXlEJ.da Si -r€x_vT] O"XO'JI'El -r0 xa"' �ov, olov t, 'ta-cptxTj n I:wxpc:het -cO brtet v6v €0"'ttV ft KaAAlq:, anei n -ccfi 'tot 00e ft -rolr; 'OOtolcr&· (-ro\rro Ţap �'V'tEX'VOV, ..0 f5E xatf 'Ex:a(J"'OOV (lxetpov xal obx 8n(rrrv rr6 ) oUOE il PTJ'OOptxTj W xo:"' 'Ex:o:crwv Evbo'fov "ewpiicru, otov rwxpdnt ft 'lmr(q:, &:ANi. -rO 'tOtolcr&, xo:"clxep xo:l il OtW..ex-rtX1l. Ko:l rap b:e(VTJ cruAAor('(e-rat obx E'f &v Eruxev· (q>ctlve-ro:t Ţ<X'p d'no: xo:L -rolr; fi'<Xj)(XÂlJPolxnv), &:AX Exe(vTJ v.Ev tx -rWv A6rou Oeov.Evwv, 'h .SE J>TftoptxTj €x -rWv tl.STJ �OIJÂ€6ea8"cu e'tw8"6nuv. "Emtv Oi -rO Eprov c:drtl1r; 1T€p( -re 'OOL00rwv xepl Wv jlouAeu6v.e1ta xal -rExvo:r; J.J.'Il �O,lJ.€V, xo:l 'ev -rolr; -rotoU-rot.r; &:xpoo-ro:lr; & ol.J Mvo.:vto:t &a xoAAWv ouvop(i:v ot:.s€ AorC'(ecr"o:t x6ppwfJev. BouAeu6j.J.el'J-o: SE xepl -rWv q>o:tvo).J.Evwv 'e\10Exea8"at &:JJ.q>o-r€� '€xet v· xepl rap -rWv &:ouvci-rwv ([).� il revEcr"o:t fi Ecrro"o:t fi Exet v ol&:tr; �uAetie-rat o\Yrwr; l.nroÂ.a�vwv· obOEv rci:p xAEov. ' Ev0€xnat v S€ ouAAorl'(ecr"o:t xo:L ouvciretv -rci: J.J.EV €x ouJ..).e. Aow:rJ.J.Evwv np6-repov, -rei' 8 E'f CtouAAor(crtWv v.Ev, Oeoj.Jkvwv 0€ O'UllortcrJ.10U Otci: -rO J.J.ii e'Lvat Ev.So'fo:, &:vdrxTJ .sE. 'to6-rwv W v.Ev JJ.ii li'Lvo:t eUexcocoAOOfJT]t'ov && W JJ.�xoc; (o ra'p xptn}r; \.m6xeno:t e'LV<Xt &nAolic;), nX S€ J.J.il fl't".avci: Otel -rO JJ.Ti €'f bv.oAorouJ.J.Evwv eivat JJ.TJO' €vc56'fwv, fu-r' &.varxalov -r6 -re 94

RETORICA. 1, 2, 1 356 b-1357 a

exemplu, iar pe de altă parte că, dacă anumite premise sunt adevărate sau în geneml sau r.:el mai adesea, faptul d e a rezulta prin intermediul lor o propoziţie nouă şi diferită se numeşte acolo- silogism, aici - entimemă3X. E�te. de asemenea, evident că şi unul şi celălalt gen de discurs oratoric îşi are avantajul său; într-adevăr, pret."Um s-a spus fn Metodica39, la fel este şi aici; căci discursurile orntorice sunt, unele - cu exemple, altele - cu entimeme, iar vorbitorii au, la fel, preferinţă, unii - pentru exemple, alţii - pentru entimeme. Fădi îndoială, nu sunt mai puţin persuasive discursurile care .�e construieo,;c cu ajutorul exemplelor,dar sunt aplaudate mai mult cele care tOlosesc entimema411• Cât despre cauza acestor exemple şi entimeme, şi despre cum trebuie să ne folosim de fiecare din ele, vom vorbi mui târzi u41 ; să detinim, însă, acum chiar aceste elemente cu mai multă claritate. Fiinddt ceea ce este potrivit pentru a convinge este convingător pen tru cineva anume, şi fiindcă persuasivul este când de la început �i de la sine convingător �� credibil, când este a<>tfel prin faptul că pare demonstmt prin aceste argumente convingătoare şi credibile, nici o artă nu exami nează individualul, aşa cum medicina, de pildă, nu examinează ce este sănătatea pentru Socrnte .�au pentru Callias. ci ce este sănătatea pentru un astfel de om sau pentru astfel de oameni (căci acest lucru este de domeniul arţei, în timp ce individualul este nedetenninat �i nu este obiect al .ştiinţei), nici retorica nu va cerceta probabilul pentru individ, pentru Socrate sau Hippias, de exemplu, ci probubilul pentru astfel de oameni, întocmai cum procedează �� diulectica. Într-adevăr, ea nu formulează concluzii din primele premise venite (căci unele sunt evidente �i pentru cei care bat cfimpii), ci ea conchide din premisele care necesită o discuţie, iar retorica, la rândul ei, deliberează din chestiuni C'dte sunt deja obiecte obişnuite de dezbatere. Rolul retoricii este în legătură cu a.o;tfel de subiecte asupra cărora noi deliberăm şi în privinţa cărora nu deţinem ni.�te tehnici, şi acest lucru în faţa unor astfel de auditori care nu au capacitatea de a vedea in ansamblu prin multe trepte şi de a urma un raţionament de departe. Or, noi deliber-dm asupr-a unor chestiuni vădit susceptibile de a pennite ambele soluţii; cât despre cele care nu pot să fi fost, să tie în viitor sau să fie in prezent altfel, nimeni nu deliberează a.o;upm lor, dacă le consideră ca atare; căci nu va câştiga nimic. Putem, în schimb, infern �� conchide fie din premise deduse în prealabil prin raţionament silogistic, tie din propoziţii nededuse prin silogism, dar care necesită silogism pentru că nu sunt opinii, in mod necesar, însă, dintre aceste cazuri, pe de o parte,deducţia nu este uşor de unnat din cauza lungimii sale (căci se presupune că judedtwrul este un om simplu), iar pe de altă parte, celelalte mţionamente nu sunt conving�toare pentru că nu provin nici din premisele recunoscute de toţi, nici dintre cele probabile, încât trebuie

35 1357 a

ARISTOTEL

EvMJJ..'fU.J.a. eha.t xal -rO :n:apc{&e:qj..t.ct :n:ep( -re Thlv �vSex�\.wv � 'tei :n:ollei Exetv ăM.w.;, -rO JJ.Ev :n:apc{OetrJ.La. E:n:arwTJlv -rO El �VMJJ.l'jJ.Lct cruAAortaj.16v, xal �'f bACrwv u xal :n:oAAdxt� 15 �Aa.OOvwv fi �� & v b :n:pW-r� au>..Aortc:rJ.l�· Eo:'v ya.'p � T L -roUTWV yvWptJ.LOV, oOOE &l A€Ţetv· a.lrr� Ţct'p -rolrro :n:pocrr(�TJCfLV b OOcpoa..Tf,l;, di:ov �n dwptelil; crte�v(TT)V &yWva. vev(xrpcev, \xo:w'v e'melv �n 'OA6J.Lma \IE:V(XT)X€\1, -rO fJ 15-rt crte<pa.v( 't"I'E' -rei 'OAUJ.J.mo:, oU& &el :n:poo�el vat· rt�xoucn raP 11civ-re�. 20 ' E11el 8 �a-dv bAlro: ).J.Ev -rWv &varxalwv �'f Wv dt Prrroptxol c:ruAAoŢtO"J.LO( e'tat· (-rei reip 11oAAci :n:epl &v clt xp(c:ret� xal o:\ ax€\)leto;-, hi0Ex€Tnt xal � �xetv· mopl &v JJ.Ev ra'p :n:pcfr'toucrt, �Ae6ovro:t xal ax.mroUat, - -rei 0€ :n:pcxTI6j..Le\I<X :n:civ-ra Toto&rou 25 rEVOOS' tern. xal ob&Ev l.>t; �11� e't11elv 'e'f &vdrxTJC; T06twv), ni 8 l.Jo;- E:n:i: -r0 11oAU au�(vovm xal kvcSEX6JJ.EVCt €x TOLo6TWV &vcirXTJ 'eTEpwv cruAAor(ţea\to:t, -rei S &.vo:rxala �'f &vaŢ:Iea(wv (lii;Aov 8 hJ-!Lv xal -roi:'rro 'ex &vet.AUTtxWv), <pa.vepOv \Sn €'f &v -rei 'evihlJ.J.llJ_J.am AEye-rat, -rei JJ.Ev &vayxala �crto:L, -rei &€ 11AeLO"'ta � 30 e1ri: -rO 11oAU, AEwro:t 0€ €v\hJJ.J.itJ.Lo:-ra €'f e'tx6twv xcU €x CTI'UJ.e(wv, l.Ja-re &vciyxll -ro6-rwv 'excinpov 'exct-dp!f mlrt-0 eivat, T0 J.LEV yeip e'uc� €CTtt v -rO i.x;; Elrl -rO 11oAU ytv6J.L€VOV, olJx CmAWo;- &€ xa.\tci11ep bp(ţovm( nve�. &AA.ci -rO 1repl -rei bl&ex6,ueva c!O.. A � Exet v, ol.hwc; l!:xov :n:� Exelvo 1r� S e'tx�. &!� -rO 35 xa{l-6Aoo 1rp{jo;- 't0 xo:Td J.LE�· -rWv &€ 0"11J.1E(wv -rO JJ.EV olitw.; Exet 1357 b � Wv xa:�· �cwt6v 'tl 'Jipc)c; -rO xo:-{1-6/..ou, -rO se i.x;; -rWv xa.MAou Tl 1T� -rO xa.W JJ..Epoc;, ToU-rwv &E -rO JJ.Ev &vcqxa.Lov TEXJ.l.'l)ptov, -rO o5E ,uTj &\IO.j)(alov &vWwj.16v �crtt xo:W 'fiJv lila.c.popc{v. ' Ava.yxa.la. ,uEv olJv AEyw €� tiJv y(vewt cruAAortaJ.i�. dtO xo:i: T€Xj.L'l)pt ov -ro TOLOU-rov -rWv Cfl'UJ.e(wv �crt(v· Wav raP .ul) €\IOExeu-{1-at OCwv'ta.t Alxra.t -rO AexMv, t6-re c.pEpet v olovrat TEXJ.Lftptov � lielietYJ.LEvov xo:i: 1Te11epw:r,u€vov· -rO ydp -rEx)J.<Xp xal 11€� -ro:lrr6v €<Ttt xa-rd Tr]v &pxa(a.v rAWnav."EO"Ttv & -rWv to 0"11J.ie(wv -rO J.J.EV &:; -rO xa-{1-' Excto"OOV 11p6o;- -rO xaMAou &.se, olov et -rtc; e'l1retev O"T)J.1Elov eiva.t \Sn o\ acxpol .SCxatoL, IwxpcftTV; ydp a� frv xat li()(at�. ToUw JJ.Ev olN O"'lelJ.i lov, AUTOv 6€, xBv 96

RETORICA, I . 2. 1 357 a-b

di entimema �i exemplul se sprijină pe

premise C<tre pot fi cel mai adese:c�

altfel decât sunt, anume exemplul drept inducţie �i entimema drept silo gbm, şi ci'i aceste premise sunt din puţinele şi adeseori dintre cele mai

puţ n numeroase decât acelea din care provine primu\42 silogism: într-ade-

văr, dacă vreuna dintre aceste premise este cunoscută, nici n u mai trebuie enunţată; căci auditoriu\ tnsuşi o înlocuieşte, ca de exemplu, dacă vrem să fHcem cunoscut faptul că Dorieus43 a fnvins într-un concurs cu cunună, este de ajuns să spunem

dl el a fost

învingător la Jocurile Olimpice, şi

nici nu este necesar să adăugăm faptul că a fo.�t încunum.tt la aceste jocuri olimpice; căci toţi cunosc acest lucru.

Deoarece sunt puţine premise necesare din care provin silogismele retorice (căci majoritatea acţiunilor pe care se bazeazi't judecăţile ::;i exa minările noastre permit �i o soluţie diferită; Intr-adevăr, în legăturJ cu acestea înfăptuiesc, deliberează şi examinează oamenii, or. acţiunile sunt toate de acest fel, şi nid una din ele nu există, ca să spunem aşa, din necesitate), apoi, deoarece numai premisele care survin cel mai adesea şi cele

posibile se conchid în mod necesar din alte premise de acest fel, iar prembele necesare - din premi�e necesare (şi a1--est lucru ne este clar din

Analirice44) , este

evident cil dintre cele numite entimeme unele vor fi

necesare, iar altele, cele mai multe la număr,doar frecvente; or, sunt nu-

mite aş:c� entimemele provenite din prob<�bilităţi şi semne, :c�stfel încât fiecare dintre primele e.�te identic cu fiecare dintre ultimele45. De :c�ltfel. probabilul este ceea ce se produce, de cele m<1i multe ori, nu l a modul ab.�olut, cum

îl

definesc unii, ci dimpotrivă. ceea ce este,

în legătură cu lucrurile c1ue pot fi altfel, referitor la lucrul faţă de care

el este probabil, la fel cum este universalul faţă de particular; cât despre semne, unul este la fel precum este individualul faţă de general, i<1r celă-

1357 b

!alt este !<1 fel ca universalul faţă de particular. Dintre semne, cel necesar este indiciul46, i<�r cel nonnece.-;:c�r nu are nume potrivit cu acea�tă diferenţil. Numesc, a�dar, necesare premisele din care provine un silogism. De aceea, un asemenea indiciu face parte dintre semne; când oamenii cred că nu este posibil de

respinge enunţul, consideră că aduc un indiciu ca

demonstmt şi încheiat; într-adevăr, termenii

sfâr:jit şi limită sunt identici

în limba veche. ln plus, dintre semne, pe de o parte, unul este precum individualul fa!ă de geneml astfel, ca. de pildă, dacă s-ar spune: un semn cil cei înţelepţi sunt drepţi este

cii

Socrate era totodată în!elept şi drept.

Acest<� este, fără îndoială, un semn, dar un semn refutabil, chiar dacă

ARISTOTEL

&A'fl'l'}-Ec; ii W E'tp11J.1Evov· &auAA6yurTOV ydp. TO 0€., cftO'.I�tc; etnEL€'11 ElO'\I iS'tt \!()(TEl, 'lrup€net Ţdp, fi "t€-oox€'11 \Sn ŢC{)..o: �EL, &vcqxa.lov."OnEp -rWv CJll}J.E(wv UXJ.llÎPLOV }J.6vov Em(v· p.Ovov 1dp, liv &A.",:tEc; fi, &:AuT6v Eanv. TO 0€ Wc; -rO xa."6Aou npOc; -rO xcmi JJ.Epoc; �ov, olO'\I €1. -rtc; E'lnEt€'11, \S-rt '!fUj)€net, 0"11J.l.Elov e'l\KXl, rruxvOv TliP &.vanvEl . 1\u-rOv &€ xa.l TOlrro, xâv &.A'fl'l'}-Ec; fr Ev0€XE'tCll TliP xa.l }J.l) mJp€rrov'ta. JrVEU<TTtâv. Ţ( .uEv otrv Etx6c; €crtt xo:l n O'l}J.1Elov xo:L 'tEXJ.ll)plOV, xo:t -r( Ota<p€pooot v, etpl)TCtt JJ..Ev xai: vUv, }J.âAAov &E <pavEp(;ic; xcxl nEpl -rOO-rwv, xal Oul Tiv' a.h(av ni JJ..Ev WruAA6Ttt:r-rd €<JTt 'tCL O€ auAAd.oŢLO'J.L€vo:, Ev -rolc; CtvaAunxolc; Ou.$ptO"TCtL nEpl al.rrWv . napc{Oe:tTJ.LCX O€ irtt J.LEv �Lv 'ma� xai: nEpl nola. 'EnaTw�. ăpTj'tat · �o-rt 0€. olrre Wc; ,JJ.Epoc; npOc; \SAov o!J.a' Wc; !SAov npdc; J.L€poc; oi511 Wc; \SAO'\I npOc; \S).ov, &AX Wc; }J.€ţ)O(; npOc; }J.€poc;, \SJ.lotov npOc; 0}J.otov, irtav CiJ.L<pW J.LEV ii lmO -rO a.UW Ţ€voc;, TVWPtJJ.W-repov SE -3"dnpov fi {to:-r€pou, na t TJUi €an v· o'iO'\I \5-rt \neflouAeUet wpavv(St .1-t�vUm� o:'tTWv -rl)v <pUArocJiv· xal 1ctp nua(o-rpa.'t� np6npov €ntfXluAE6wv tTtet <puAcncrlv xo:l Aaj3Wv �pdvvEuae, xcxl 0eaŢ€wtc; Ev MErc:{potc;· xo:l C!AAot !Saouc; 'Caaat, napc{SetŢ}J.a. mivuc; y(yvovn:xt 'to'U .1-tovuoiou, 8v oUx 'Cacw(v nw e't Oul 'toU1:o o:'t nl . nc:lvra SE -ro:lrto: lmO -rO al.rrO xo:MAou, lS'tt b 'ent�ouAE6wv wpaw(Ot <puAaxl)v clt TEL . ' E'f CJv J.LEV obv AETOV'tat r1.t OoxoOOa.t e'i.vat n(o-retc; Cmo&txnxa.(, e'CpT\'tat . TWv 8€ Ev-3"uJ.L11J.l.C{TWV J.LEj(O'"tT\ Ota<popd xal J.LC{AtO"TCt Ad.-q{tula axeOOv no:pcX nâo-Cv EO"ttv \lnEp xo:t nEpl n)v StaJ..EXTtx-.lv .u.E{toSov Thiv auUoytapkrv· -rei' J.LEv T<ÎP a.irrhlv €an XO:'t<Î nlv PTJTOPtxl)v l.Ja-n:Ep xo:l xa-rrl 'tl)v SuxM:x'ttx-.lv J.L€{)-oOov -rWv ouAAoytaJ.LWv, -rcX 0€ xa-r' H.AAac; -rExvac; xal OuvdJ.LEtc;, 'tdc; }J.€v otiaac; -rdc; El olmw XClTELATJJ.LJ.Lfvac;· .5t0 xcxi ).aV"I'}c{\lotxr(v U -rolle; âxpoo;-ra'c; xo:l ,.W.Uov &rrr6J.LEVOL xctt<:i -rp6nov J.lETCiflalvooat\1 'E'f ab-tWv. MâAAov SE ao:q>Ec; �cr-rat -r O AeŢ6J.Levov Otel nAet6vw'V P'fl'l't-Ev. /\lŢw ydp OtaAexnxotil; u xat pTj'toptx� auUcrrtaJ,J.OUc; il vo:t trEpt Crv -rolle; -r6nouc; AETOJ.LEV" o&rot El E'L(rlv o\ xotvol nEpl Otxo:(wv xa.l <ptxrtxWv xo:l nepl noAt-rtxWv xo:t nepl nollWv Ota<pep6vrwv E'r&Et,

�

paie

35 1358 a

RETORICA, I , 2, 1 357 b-1358 a

propoziţia enunţată <:�r fi <1devărată; căci nu putem deduce un silogism din&a. Dar dacă s-ar spune, de exemplu: un semn că cineva este bolnav

este c ă are febril, sau un semn că cineva a născut este că are lupte, un astfel de semn este necesar. Dintre semne, doar acesta constituie un indiciu; într-adevilr, este singurul semn irefutabil , numai să fie adevărat. Pe de altă parte, celălalt semn este precum este universa\ul faţă de particular, spre exemplu, dacă s-ar spune: un semn că cutare are febră este că are respiraţia rapidă. Iar acesta este un semn refutabil, chiar dacă faptul enunţat

�

ar fi adevărat; căci se poate întâmpla .�ă gâfâ m şi fără a avea febră.

Tocmai s-a spus, a�dar, ce este probabilul, semnul şi indiciul, de a<>e menea, prin ce se deosebesc ele, insă în Anafitice47 1e-am definit mai dar şi pe acestea, precum şi motivul pentru care, dintre aceste premise, unele nu se pot încadm într-un silogism, iar altele pot fi incluse într-un silogism. Am spus că exemplul este o inducţie şi, de asemenea, la care feluri de obiecte este referitoare această inducţie; exemplul nu este nici ca par-

tea faţă de întreg, nici ca întregul faţă de p<�rte, nici ca întregul faţă de întreg, ci doar ca partea faţă de parte, ca asemănătorul faţă de asemănător, dar este exemplu numai când ambii termeni itp�:�rţin acelui�:�şi gen, însă. unul fiind mai cunoscut decât celăl<�lt; de pildă, că Dionysios complotează în vederea tiraniei, deoarece pretinde o gardă41t; căci odinio<1rd

şi Pisi.�tnrte, având ace<tstă intenţie, a .�olicitat una şi dupil ce a obţinut-o, a devenit tiran, şi la fel, Theagenes, în Megma; şi, de a-;emenea, atâţia alţii pe care îi cunoa5tem devin un exemplu pentru cazul lui Dionysios, despi'e care încă nu ştim dacă pentru acest motiv cere o gardă. Însă toate aceste Cl:lZUri particulare intră sub aceeaşi concluzie generală, anume că c e l care conspiră i n vederea tiraniei solicită o gardă. S - a spus, a•;;adar,

35 1358 a

din ce elemente provin dovezile care sunt considemte a fi drept demonstrative. Dintre entimeme, Ce<t mai importantă diferenţă şi cea mai ignorată aproape de toţi retorii este cea care există şi în metoda dialectică între silogisme; căci unele dintre entimeme sunt de domeniul retoricii, aş�:� cum unele dintre silogisme sunt de domeniul metodei dialectice, iar altele sunt de domeniul altor arte şi facultăţi, dintre care unele există deja, iar altele ne sunt necunoscute încă; iată de ce aceste diferente răm!l.n neobservate de auditori, şi retorii, cu c!l.t tratează un subiect după metoda insuşită, cu atil.t .�e îndepilrtează de retorică şi dialectică. lnsă enunţul nostru va fi mai clar, după ce

îl

vom fi expus mai în detaliu. Spun

că sunt dialectice şi retorice silogismele pe baza cărora formulăm locurile49; or, acestea sunt locurile comune cu privire la chestiunile de drept, de fizică, de politică şi de nenumărate alte domenii diferite Cîl specie,

AR[STOTEL

olo'V b Toli p.W,),o'V xo:L frrm'V T6n�· ob.5E'V ro:'p JJ.ÎiAAo'V �dta'F �x Toth ou auAAorlacxa-3-ctL fi EvlhiJJ.T)J.lCX ehel'V npl Olxct(w'V fi npl <puatxW'V fi 'lfE:pl broooiJv xct(TOL Tctt'rtcx e'f&t Ou:xql€peL. "IOLct 8€ lSact Ex Th)..., nep( tsccroTO'V lt&x; xcxl rE� npoTdaeW'V €an'V, o'lo'V nepl <puc:nxW..., e'Lat npoTCfueL� €'f CJ..., olhe Ev\l"UjJ.T)J.lct olhe auAAoyta� €O"TL npl TW'V -tra"txW'V, xcxl npi: Tmhw'V !X)J,cxL �'f CJ..., obx 'EaTCn nepl ThN <pucnxW'V· bp.o(� oE mUt' �EL 'eTrl ndvtwv . K&xel'VCX JJ.€'V oU notl]aet nepi olJO€..., re...,� �J.Lcppo'Vcx· nepl olJO€..., rcip lmoxe(JJ.EW'V W'tLV' TctU'tcx 0€ �<ti TLc; &v �eAT(w ExAETT]TIXL (-a:Xc; 1fjXlTclm;:Lc;], AipeL notipu.c; llll.TJ'V 'eTrtc:mîJJ.TJ'V TI;c; Ou:xAexTLX� xo:L ):rrjroptxltc;· &v rcx'p €Vmxu &pxctlc;, ollicETL OtctĂEXTLXli oU& PTJTOptxli &J.J. Exe('VTJ �<TTO:L f)t; 'E:xet Tdc; 6:pxdc;."EO"Tt SE Tci nAelO"Tcx Th)..., Ev\l"uJ.LllJ,1CiTwv €x mUTW'V Th)..., e't&;:i'V Aer6J.LE'V« Th)..., xcxui Jl.Epoc; xcxl Hiw'V, €x O€ TW'V xot...,w..., E>..clnw. Kcx-3-dnep ol}..., xal Ev TOic; TOnLxOi�, xctl Evwli\l"a &atpETEO'V Thi'V €'VfuJJ.11J.LCfTW'V Tel TE e'(OTJ xaL TaUr; Wnouc; 'E'f &..., ATJmEo'V. Mrw 8 e'LOTJ J.L€'V Tdc; xcx-3-' �ctcrTo'V rE...,� 'lOicxc; npatclauc;, T6nouc; SE TOOc; XOL'\/OiJI; bjJ.O(Wc; nd'VTW'V. nţx)Tepov obv e'CnwjJ.E'V 1TEpl 'tW'V e't&;:i'V· nţ>Wm..., O€ ).c$w)J.E\I Tii rEvrJ Til; PTJTOPtxlir;, l5nwc; SLEA6J.1E'VOL nOOa €CJT(v, nepl TOtffw'V xwplc; AcxJ.L!Xi'VwJ.lE'V Tci O"TOtxela xcxl Tcic; npOTdcruc;.

III.

"'EaTL'V 0€ � PTJ•optxî)c; e'CSTJ Tp(a T0'V &:pt-3-).L6'V· Tooolrrm Ţcip xo:l o\ &x.pcx::nai: Thrv A6Ţw'V bnciPXOOOL'V !S"VTec;. I:6ŢXELTctl )J.€'V Ţct'p €x TptW'V b A6roc;, '€x TE TaU >..Ero� xcxl nepi: otl A€Ţet xo:t npOc; 1358 b �. xal Tii TEAoc; npOc; -roUT6'V €<nt'V, AErw 0€ T0'V &:xpoo:Tij'V. ' AvdrxTJ 0€ -cO'V âxpoo:Tij'V il -3-ewpO'V ehcxt il xptT'!l'V, xptTijv 0€ fi Th)..., ŢEŢE'VT}J.l.OO'V fi TW'V J.1EAA6'VTW'V. "ECJTL'V 8 b JJ.€'V nepl Th)..., p.eAA6'VTW'V xp('Vw'V o'to'V ExxATjO"tctcrTijc;, b OE npl TWv rerevrtJJ.€vw'V olo'V b lilx�, b 0€ nepl Tir; SuvdJ.Le� b -3-ewp&;;, 100

RETORICA. 1, 2-3. 1 3 5 8 a-b

ca, de exemplu. locul mai multului sau mai puţinului; căci va fi posibil a �duce din acesta un silogism nu mai mult decât a enunţa o entimemă <�supra chestiunilor de drept, de fizică sau oric11re <tit domeniu; şi totuşi aceste domenii diferă ca specie. Specifice sunt locurile toate, câte provin din premise proprii fiecărei specii şi fiecărui gen, aşa cum, de exemplu, există cu privire la chestiunile de fizică premise din care nu provine nici entimemă, nici silogism referitor la etică, de asemenea, există şi alte premise relative la etică din care nu va putea rezulta nici entimemă, nici silogism cu privire la chestiunile de fizică; la fel stau lw.:rurile pentru toate domeniile. Iar aceste locuri comune nu vor fm:e pe nimeni un speciali.�t în nici un gen; căci locul nu se referă la nici un subiect particular; cât despre locurile specitice, cu cât va alege cineva !premise 1 mai bune, cu atftt va crea, fără ştirea auditorilor. o ştiinţă diferită de dialectică şi retorică; într-adevăr, dacă cillm ·înt{lmplător peste principii prime, nu va mai fi atunci nici dialectică, nici retorică, ci este însăşi ştiinta. ale cărei principii le deţinem5°, Or, majoritateu entimemelor enunţate provin din aceste specii particulare şi individuale, în schimb, un număr mai mic - din locurile comune. Aşadar, şi aici, ca şi în Topica5 1 , trebuie să distingem, în privinţa entimeme]or, speciile �i locurile din cure acestea trebuie deduse. Numesc specii premisele proprii fiecărui gen, şi locuri - cele care sunt comune tuturor genurilor în mod asemănător. Să vorbim, a�adar, mai intâi despre specii; in primul rând, să definim genurile retoricii pentru a putea, după ce am distins câte sunt la număr, să luăm separat, pentru fiecare dintre ele, elementele .5i premise!e52 lor.

3. Genuriie53 retoricii sunt în număr de trei, atâtea câte sunt, de altfel, şi clasele de auditori ai discursurilor54. Căci discursul este format din trei elemente, şi anume: cel care vorbe�te, subiectul despre care el vorbe.�te �i cel căruia el îi vorbeşte, iar scopul se referd. la acesti! din urmă, vreau să spun <�uditorul. Or, trebuie că auditorul este sau un spectator, sau un judecător, şi că judecătorul se pronunţă fie a'\Upm f<:�ptelor �trecute, fie a"upm faptelor viitoare55. Pe de o parte, cel care se pronunţă asupm faptelor viitoare este, de exemplu, membrul Adunării , pe de alt\ parte, cel c<�re se pronunţă asupra faptelor petrecute este, de exemplu, judecătorul, in sfârşit, cel care se pronunţă a�upm valorii unui fapt sau a unei persoane este spectatorul,

!01

1358 b

ARISTOTEL

t;Xn-, €'f &vcfpc.� &v et11 Ţp(a. rEv11 Thiv A6rwv ŢWv J:rrrWrOPr'X v,

OUJ.l�Ou/..€UTLX:6V, \5Lx:avtx6v, €m0EtXTtx:6v. LUJ.l�OUA� 0€ TO J.LEV lTpo-rpom'j, ro se &xo-rpoml· &El rdp xaL dt Ui(q; ouJ.113o1JAe6ovrEc; xal o\ x:otvU bTJJ.lT!YOpoUv-re� To6rwv {1-ci-rEpo'V JTotolxnv. Mx:rr; 6€ -rO J.LEV xcmnop(a, ro O' 6:JToAoy(a· 10 TOihWV Ţcip bmrrEpo'IJOtiv JfotElV &vclpcl) 'tO� 0:}.lq>taf31Ţt'o0vrac;. > EmOHxnxoU &. ro J.L€'11 €JTcnVD<; cO SE W6TO<;· Xp6vot SE Exd(ITOU ŢOthwv �tcrl cW J.L€'11 OUJ.l�ouAeUovn b J.1€)J..wv· JTEpl rcLp -rWv 'ecro}.l€vwv OUJ.1'[3ouAe6Et il JTpo-rpEJTWv il &JTocpEJTwv, -rW SE btx:a'(oJ.LEvw b rev6J.Levo�· JTepl Ţ<X'p Thlv JT€JTpclŢJ.1€vwv &€i: b J.LEv 15 xcxnrropel,'b O€ CmoAorel-ra.t, -rt;J S ExtOeomxt;J xuptWrac� J.1€v b JTapMr xa:TcL Ţ<X'p ni lmdpxov-rcx €natvoîiow fi WEr01xnv ndv-r�. npooxpWvrw se noM.dxt-; xal -rei rev6J.1€va. &va:J.1LJ.1v{pxovre� X<Xi: ni J.LlAAovTa. xpouxd'(oVTe�. 20 TEAD<; se Exdo-rot� -roU-rwv '&ep6v E:crn, xal -rptcrlv abat -rp(a, •0 J.LEV ouJ.lljouAEUovn "t0 OUJ.Lq>Epov xal �Aa�ep6v· b J.L€v raP JTpotplnwv � j3€ATLO'V OUJ.ljkmAe6et, b SE Cmocp€JTWV Wc; xelpov &JTo"tp€'JI'et, W fJ âA.Aa 'JI'pt)c; Talita OUJ.lfi'<Xpa.AaJ.llki'vet il S(xatov fi c'i&xov, fi xW..Ov il citCJXPOv· 'tol� 0€ Stxa'(oJ.L€Vot� ro .S(xatO'V xcxi: 25 "t0 ClOtxov, "tci 8 (:f).J.n. xa.l ot'rrot OUJ.lfl'a.pa.AaJ.LIX{vooot JTpd<; calita· Tol� S 'enatvolxnv xcxllJ!Eroucrtv -rO xaAOv xcxl W ciu:ry:p6v, .a 8 ClM.r:1. xal oU"tot JTpdc; "tati-rcx �cxvaq>Epoootv. LTjJ.lelov 8 l:Sn -rO EtpTjJ.1€vov 'e:xdcr"tOl� "t€Ao�· fi'Epl J.L€'11 rcLp Thiv ClAAwv €v(o"t€ obx &v &wptaf3rrrflcrcxtev, olov b .Stxa!'6J.L€VCK;' 30 � ob rErovev fi obx €�Aa"'ev· iSTt 8 &Otxel, oW JToT li.v b.uoAon)cretev· oUOEv Ţ<Xp ' Civ Uet .S(xtK;.' OJ.Lo(� 0€ xat dt OUJ-1.{3otM,€6aVT� -rei J.L€'11 (J).).xx 'JI'OA.A<ixt� 'JI'J)OiE:vrot, (.,; 0€ ltoUJ.l.lf>Opa. auJ.I.I)ouAeOOtxn:v fi &i i.xpeA(J.lltN &n:O"tp€ffOL'(Jtv obx tiv bJ.LOAoy{pcuev· � 8 obx &'.Stxov 'tol;-; &owrel-rova� xa."ta&luAo00{1-m xa.i TO� 35 J.1Ttfi€V ă.Stxotiv-m-;, 'JI'OM.dxt-; ob&Ev q>povr('(ooot V. 'Oj!o(wc; se xcxi: 13S9a o\ €natvoUvre� xal o't WErov"t€� ob oxonolxn v e't OUJ.tq>Epovm �·nJ>et'fev fi �Aa�epd, &AA& xa.l E:v €n'a(V!f JToM.dxt� Ţt{1-Eacrtv iS"tt bAtrwpftcrr:�.-;" -roti ab"tQ Aoot"tEAotinoc; �npo;'fev \5 n xa:A6v, olov 'AxtAA€a €JTatvolxnv iS"tt E:flotl"rpe •0 'ew(pc.p na"tp6xA!f E't� iS"tt .sel ab"t0v 6:'JI'o{tuvelv E'fOv !�v. ToU•tp se b J.LEv "totoUT<K,; {tdva"t'Q-;' xciAAtov, •0 se !'1iv 01lJ.lq>€pov. 102

RETORICA.

1. 3, 1358 b-1359 1

încât reiese cu necesit<Jte di sunt trei genuri de discursuri omtorice: deli-

11erativ, judiciar, demonstrativ.

Deliberării îi este proprie când susţinerea,când combaterea; ciici întot

deauna cei care Jeliberează în vederea unui interes particular şi cei care

adresează o cuvântare În vederea unui interes comun fac unul SHU altul din aceste două lucruri. De cauza judiciară tine, pe de o parte,acu:taţia,pe

de <�Il\ parte,apărarea; iur vdrtile în cauză îndeplinesc în mod nece�r oricare

f&rşit,genului demonstmtiv îi este propriu,pe

din aceste două roluri. În s

de o parte, elogiul,pe de altă parte,blamul. Perioadele de timp proprii tie-

căruia dintre aceste genuri sunt: pentru cel care deliberează,viitorul56,căci

vorbitorul delibereazii asupra unor fapte eventuale, tie cii le susţine, fie

di le comlxtte; pentru cel care pledează,trecutul,dici întotdeauna în legătură cu fapte petrecute pe de o parte acuză,iar [X: de altii pmte apără; în

.�fârşit,pentru genul demonstrativ-pretentul, că,:i în privinţa unor fapte

actuale laudă sau bl<tmează toţi vorbitorii, adesea, însă, ei folosesc mai

mult fuptele trecute, evocându-le, �i faptele viitoare, presupunându-le.

Există un scop lliferit pentru fiec<tre din aceste genuri,şi cum există

trei genuri, exbtă,de asemenea,trei scopuri: pemru cel care deliberează

-utilul şi dăunătorul; căci pe de o parte,susţînând o cauză,o recomandă ca fiind mai bună, iar pe de altă parte,comlvdtând-D, o respinge ca fiind

mai rea, �i în plu�. pentru acest gen,el admite şi uite argumente,precum

ceea ce este drept sau nedrept, ceea ce este nobil sau ru�inos: pentru cei

care pledează-dreptatea şi nedreptatea,la care şi ei a(Utugă alte criterii;

în sfârşit,pentru cei care hmdă şi blamee�ză- nobilul şi ru�inosul,la cure

şi Clceştia adaugă, la rândul lor, alte criterii.

lată un semn că fiecare gen în parte ure scopul enunţat de noi; în-

tr-adevăr,uneori vorbitorul se poate să nu pună în di.�cutie celelalte eriterii. aşa cum,de exemplu, cel cure pledează nu di.�cull1 intotdeauna dacă

o faptă nu s-a prcx_tus ori nu a cautat pagubă; nu ar recunoa�te,însă,nici-

odată că acea faptă nedreptăţe::.te; căci altminteri nu ar mai fi nevoie de

proces. La fel, cei C<Jre deliberează lasă deoparl•! celelalte criterii,însă nu ar putea recunooşte că susţin lucruri inutile sau că resping lucruri utile; ade.�ea, însă,ei nu se preocupă dacă nu cumva este nedrept a �upune po-

poare\e vecine57,chiar dacă nu au comis nici o nedreptate. În mod a�em<l-

nător, cei care laudă .5i cei care blamează nu examinează dacă <omul> avut în vedere a făcut lucruri utile sau d:1unăi(Hfe, ci adesea, chiar în

timpul elogiului, ei stabilesc di el a făcut o faptă nobilă,neglijându-şi propriul interes, precum,de exemplu,îl laudă pe Ahile că a venit în ajutor

tovarăsului său de arme, Patrode, desi stia că a,;esta trebuie să moară,

d em încă viu5H. Pentru el, o ast'fe i de moarte era mai nobilă,deşi

pe cân

interesul său era faptul de a trăi.

103

35 1359 a

ARISTOTEL

d>avEpOv se €x Thlv €tp11J.1€vwv OTL &vc{yxTj lTEplm&rwv €xELV Jrpi;rrov -ccic; lTpOTciCfELc;' Tcl Ţci:p TEXjJ.l\pLCX xai: Tcl Eh6TCX xai: Tcl CfT]J.1Ela Jrpo-rcicrEtc; €talv i>TJTOptxa( OAwc; j.J.€v yclp cruAAoytCfjJ.Qc; h JrpoTCfuEWv €cr-rtv, TO S Ev'lhJ.uTJJJ.a cruAAorta.u6c; Ecr-rt Cft.lVECfTTJXWc; EK -rWv €tp11J.1€vwv Jrpo-rciaEwv. 'End se ol)T€ Jrpo:X{I-�vaL o\6v 't€ olJtE JrptXXMjCI"EIJ\I'O'.L -rcl &.Mva.m &.AM:l. -rcl OuvaTCi, oUO€ ro J.l.� ŢEV6J.1€Vct il .ull Ea6.uEVa oirx ol.Ov n -cei .uEv nrnp(ix\l'm, -cei OE npax\1'1lcrEa\l'at, &.vapaxlov xal •0 auJ.11k>uAE6ont xal •0 Otxa'{o.u€v!f xc:d •0 Emc5mmx0 EXELV npcrrriaEtc; JrEplOovcn:oO xo:lCUiuvdTou, xo:L €t rirovEv il JJ.'fi, xal €t €aTCU il JL'fi. "En se brEi: C!JraVTEc; xai: EJrmvo'WTEc; Kal WEyovttc; xcU JrpoTp€JrOVT€t;' xcU &.Jro'tp€Jrovttc; xai XO:TriTOPClUv-r� lCetl(:moAoŢotij.1EVOL oU j.J.6VOV -cei €tp11J.l.€VO: 0ELXVl.ivm JrEtpi:lvrat, &AAcl xal'OTL .uEra il .UtKp0\1 TO &ra\I'Ov il TO xo:x6v, il TO xa.).Q\1 fl -rO cctcrxp6v, fl TO O(xatov il -rO Cl&K0\1, fl xa{!-' alncl A€yovTEc; il wp(X; (i),.A1)Aa &vTmapa(3c{AAovrEc;, O�Ao\1 iYn .sEm tiv xffi ll:Epl J.LEŢ€{1-otx; xo:i J.1LXp6nycOt; xal wO J.1€('{ovor; xal-roD EAdnovoc; npmdcrElt; 'E:xEtv, xo:L xaMAou xo:lnEplExdcrrou, ol.ov TL .UEl'{ov &.ro:{!-Ov il EAanov il &OlxllJ.l.a il Otxo:(w.ua· bJ.Lolwc; 0€ xai: JrEpl -rW\1 IJ.AAwv. nEpl Wv .uEv otiv 'E'f &vdylCTK; OEl ).c(j1El\1 '[cq;. nporoCaEtc;, E'lpT)TO'.t· j.1ETcl O€ 'taU-ro &mpE't€ov 'tOLa lTEplExcicrrou 'totiTWv, o\ov 'lrEpl6)\1 au.u!JouAl] xal'lrEpll:N o't €m&:tX'tLX<i A6ym, Tp('tOV O€ JrEI)t Wv a\ O(Kat. IV.

npi;Yrov j.J.Ev oUv Atprr€ov ll:Epl wola &ra{l-cl il xaxcl b auJ.tPouAE&..i v cruJJ.{iooAEU€t, EnEt.S'll ob ll:Epl &wa\l't'a &.AX Oaa EvUxncn KalrEv€Cf'I'J-at xalJ.l.lÎ· "Omx 0€ €'f &\Jd'� fi Ecrrtv il 'E(T'[aL fl aMvct'tov il eivaL il ŢE\I€�aL, JrEpl0€ 'tOIÎtWv obx Ecrrt au.uflouAlÎ. 0Uo5€ .Sl] ll:Epl -Th:Jv €\loSe:xoJJ.€\JWV it:rrclvrwv··'€crrtV yclp xai: q>OOEt Evta "al &nO Tllxr�t; ŢL v6.uEVa &.ya{l-ci 'tWv Evo5€xo.u€vwv xalrlrvEa{l-m xalJ.llÎ, TrEplCN oOOE" Jrp0 €' pyou 't0 104

RETORICA,

1, J-4. 1359 a

.. Este limpede, din cele spu.�e. că premisele trebuie sii se refere meti întâi la ace.�te chestiuni59; or,indiciile,probabilită(ile şi semnele .�unt pre misele retorice; căci, în geneml, pe de o parte, silogismul provine din premise,iar pe de alh1 parte,entimema este un silogi.�m format din premisele mentionate. Or, cum lucrurile imposibile nu pot nici să fi fost făcute în trecut,nici

.�ă fie făcute in viitor, ci lucrurile posibile doar pot asta, şi cum nici luL.TU

rile ireule sau cele irealizabile nu pot, la fel,ori să t1 fmt fikute în trecut,

ori .�ă se ft�că în viitor,atunci şi cel care deliberează, şi cel ct�re pledează, şi cel c<�re elogiază sau blitmează trebuie s;1 aibă la îndem:înă premise despre posibil şi imposibil, şi etnume dacă un lucru s-u petrecut suu nu, şi ducă acel lucru va

sau nu astfel. În plus, cum to!i vorbitorii, şi cei

care laudă .�au bh;�mează, şi cei care sustin sau combat, �i cei care acuz:1 sau apără nu se străduiesc să demonstreze numai chestiunile menţionate, ci .5i dacă bunul sau răul, nobilul sau ruşinosu\,dreptul sau nedreptul sunt mari sau mici,fie considenîndu-le între ele,fie comparându-le între ele,

este clar că trebuie să avem premise despre mărime şi micime, despre mai multul �i mai puţinul �i. de asemenea,despre general şi individual, ca de exemplu,care bine sau care prejudiciu,sau cure act de drept<tte este mai m<�re sau mai mic; la fel, despre celei<Jite. S-a spus, a�adar,în legătură cu ce chestiuni trebuie să ne întemeiem premisele; după toate aces-

tea,trebuie să distingem premisele în mod individu<JI,cu privire la fiecare dintre aceste genuri, spre exemplu, pe ce premise se sprijină deliberarea, pe ce premise- discur.�urile demonstrative, şi în premise- actiunile judici<�re.

<1!

treilea rând, pe ce

4. Trebuie să vedem, mai întâi, în legătură cu ce fel de bunuri sau rele

sfătuie�te cel care delibereetză,deoarece el nu deliberează asupra tuturor lucrurilor, ci doar asupr.t celor care pot sau nu pot fi făcute în viitor. Cât despre toette dte ori există,ori vor exista din necesitate,st�u despre toate d'ite nu este cu putinţă fie să existe în prezent, fie să existe în viitor, t�supr<� acestora, aşad<Jr, nu există deliberare. Nu deliberăm nici asupra tuturor faptelor posibile; căci, printre faptele care sunt po.�ibile şi de a fi şi de a nu

ti, există unele care sunt bune prin natura lor, sau c<Jre de-

vin astfel din întâmpl<�re, �i asupm ciirora nu este deloc profitabil

105

ARISTOTEL

---- �--·-----

cruJ$mAEtiEL v· cXAAci SW,ov lYn TTEpl OOwv Bnlv •0 �uAE�cu. TOLa:Îrra: .5' Ecnlv OOa: 1T€cpuxEv CtvdrEcr1'tctL e'u; �JJ.�, xa.l &v 1) &PXil 1Îit; jEVEcrE� 'Ecp' \uJ.Î:v Eo-nv· JJ.EXPL )"Cip 'tOti•ou (J)(OTTOtiJ!EV, 1359 b �� &\1 EtipWJ!EV e'l +u.tlV Suva."td fj as&va•a: 1Tp(i'ta:L ' Ka.l)-' �XctO'WV p.€v obv lxxpL�t; &ta:pt\tJ..rr'jrrcw\tm xa:l &a:Ac$Elv e'u; d&TJ 1TEpl &v E'uJl)-om XPT)J!Ct•('(ELV, En li &rov EvMXE'WL nEpl a:!.rtWv OLOp(O"a:L xa.'ITL nŢv &.A"M-ELa.v, oL &el xa:'td 'tOv 1Ta:p6vra. xa:tpOv '(T}'tElv Otet •ii J!-rltE � J:rrrtoptxlir; dva.t c€xvr,;, (().X €J.L<ppoveO"t€� xa.l p.ăHov &J.:ry3nl)�-. TToAAliJ 'tE TTAE(w �ctl xcd vUv a:irr!i Thiv ot' xE(wv \te.wpl)J.1Cinuv· l51TEp r«p xa:l 1Tp6rEpov e'tprpc.6TEt; wrx:dvop.Ev, cXA�€t; Ea-nv, l5n 11 j:nrroptxij mlrxEL'ta.L J.L€v �x n -rTx; tlvaAr.rrtxllt; hLO""t''ÎJ.LTJI; xa.l 10 Tir; 1fEpl -rei� noAmxîl;, bp.o(a. 8 Ecr-rlv 'ITi J.L€v .Ţi &ta:AExmcŢi 'td 0€ -rolt; O"Ocpu:rnxolc; A6yoLt;. "Ocrtp &' U.v -rtc; f1 nlv &ta.AEx'tLKriv fj 'ta:&rr,v p.ij xa\tânEp &v &uvdJ.LEtc; &JJ?. krrLO"nlJ.ia:c; 1fELpCi'ta:L XO.'tO:O"XEuâ'(ELV, A{pucu nfv cpOOtv ctirrWv tlcpav(O"a:c; •W J.LE'ta.J3a.(vELV f:n:uncEucfţwv e'tc; E1rumlJJ,a.c; lnroxELJ.LEvwv ·nvW�

1fpctyp.dnuv, tlAAd J.Lil J.16vov A6ywv. vOJ.i� 0€ &ra. 1rpO �pyou J.LEv Eo-rt &EAElv, 'En & i.moAEf1fEL (J)(€$tv .Ţi 1TOAmxŢi f:n:um].!U, El1TWJ.1€V xai vUv, l:xE&lv ydp, 1TEp� fuv �ooAEUovrat ndvrec; xa:lnEp� rJ. &y�Uooow o\ <ru�ouAEUovr�. 'ITi JJ.Eyto-ta. wrx:dvEL 1r€vre 'tOV &.pl'l'tj.J.Ov Ov'tct' mirra &' €�nlv nEp( 'tE n6pwv, xal noAEJJ.oU xal e'tP'IlVlJI;, 'En 0€ nEpl <puActx� Tir; xW�. xa.l -rWv e'tcrayoj.J.€.vwv xat €"taroJJ.€vwv, xa.l VOJ.LO-/tecr(ctc;. "Qcrre TrEpl J.L€v n6pwv .Ov J.LEllovro: <ruJ.I.PouAetietv O€OL &V u4;1Tpoo60ouc; � n6AEwc; E'Lli€va:L c(vEc; xa.l mScrctL, lmwc; e'('tE 'tlt; 1Tctpct)..E(TrE'WL TrpocrtEtl'Ţi xa.l e'( ne; EA.dnwv a:b'frt\tfl, �n &€ 'tlic; &mâvac; � n6AEwc; &1râO"ctt;, lSnwc; E'C ne; 1TEp(Ep'(tx; &cpatpE-iJÎi xal E'C •te; J.l.Ef'Cwv €Wnwv r€vrrrctt · oU ra:P ,Wvov npOc; •« \mdPXovra npoon{hSv-rEc; 1TAoootW'tEpot y(vov-rat, &AMi xa.i: &cpatpotivrec; -rWv &ana.V'l)JJ.â•wv. Ta:Um 5 ob J.L6vov l=:x � TTEpl -ro 'Uita. 'EJ.LTrEtpCac; E-YOExe•at cruvopâ.v, &.AX &va:rxa:lov xa:t ,t;n, napd -rolc; U.Hotc; EbpTjJJ.Evwv 'unoptxOv Et VctL 1rp(>c; n]v TrEpl 'tollnuv <ruJJ.I3ouAiiv. 106

RETORICA. 1. 4, 1359 a-b de; deliberat; în schimb, este evident că este profitabil să deliberăm a�upra acelor subiecte în legătură cu care este posibilă delîberarea. Astfel sunt cele care, prin natura lor, se referă la noi şi al căror principiu de re<tlizare depinde de noi; căci noi cercetăm până acolo unde aflăm dacă ne sunt posibil sau imposibil de îndeplinit.

1359 b

Pentru moment, nu trebuie să diutăm a enumera cu precizie în cel mai mic detaliu şi a diviz<:� pe specii subiectele despre care oamenii obiş nuiesc să tmteze, şi, în plus, a le defini în conformitate cu adevărul, atât cât este posibil, pentru că această cercetare nu ţine de retorică, ci de o artă mai avizată şi mai sigură, datorită faptului că momenl<m i-am acordat retoricii cu mult mai mult decât propriile sale teorii; ceea ce am avut oca zia să spunem şi mai devreme(lll este adevămt, şi anume că retorica, pe

de o

parte, se compune din ştiinţa analitică61 şi din ştiinţa politică refe-

ritoare la caractere, iar pe de <:�ltă p<trte, ea este a.�emănătoare când dia-

lecticii, când discursurilor sofistice. Însă, cu cât se va strădui cineva să organizeze ori dialectica, ori retorica, nu ca pe nişte facultăţi, ci ca pe nişte ştiinţe, cu atât va distruge, fără să î.�i dea seama, natur... lor proprie, prin aceea că le transformă, organizându-le în ştiinţe care dispun nu doar de discursuri, ci şi de subiecte lleterminate.

Iar acum, să expunem toate chestiunile care merită distinse aici şi care lasă încă cercetarea pe seama �tiinţei politice. Putem spune că cele mai importante subiecte asupra cărora deliberează toţi oratorii �i despre care vorbesc în public cei care propun decizii sunt în număr de cinci, şi anume ele privesc veniturile, războiul şi pace�, şi, în plus, apărarea teritoriului,

importul şi exportul, în sfârşit, legislaţia. Astfel, cel care intenţionează s:l delibereze ar trebui să cunoa<;eă veni turile cetăţii, natura şi numărul lor, încât, dacă vreunul este uitat, să îl poată adăuga, iar dacă altul este insuficient, să

îl

poată mări; în plus, ar

trebui să cunoască toate cheltuielile cetăţii, a<;tfel încît, dacă vreuna este

inutilă, .�ă o poată înlătura, iar dacă alta este excesivă, să o poată reduce; căci oamenii se îmbogăţesc nu numai sporindu-şi averea, ci şi diminuându-şi cheltuielile. tnsă numai din experienţa cu privire la finanţele din propria ţară nu este de ajuns a avea o vedere de ansamblu asupra acestor chestiuni, ci este, de asemene�, necesar ca, în vederea deliberării a<;upra acestor subiecte, să fie făcută o cercetare istorică pe mmginea procedeelor inventate la alte popoare.

107

ARISTOTEL

U60 a

nepL &€ 1IDA€J.LOU xale'tpl]VTJC; Tijv &lva.utV EtUVCXl Tip; n:6Aewr;, bn:6cn] "tE UttclPXEt ilOTJ xaln:6al]v 'evMxettn Un:clp'fcxt, xaln:o(cx il\:; 11 n Uttct'PXouaci �O"TLV xcxl11 'tl\:; €v.S€xe'tcxt n:poorev€cr11'cxt, En SE n:oA€J.l.Ou.;" n:Wc; xcxl"tlv� n:rnoA€J.l.T]KEV. OU JJ.6vov SE Tip; Otxeloo; n6Ae� W..W xcxlTI:!v 'o.u6pwv "tcxtlm &vcxrxcxlov e'tSEvcxt. lH] KcxL np� o� brlSo'fov noAeJJ.elv, (hrwr; npdl;; JJ.EV To� xpe(n:ru; e'tPTJvelirrrcxt, n� SE -rol).; t]no� 'en:' cxlrrolc; il 't0 n:oAeJJ.elv. Kcxl � Ouvcl.IJ.EL\:;, n6-repov îS.umcxt fj &v6J.l.OLCXL' E�TTtv rci:p xcxL 'tcxtiTn nAeovex'tel.v fj €Acxno0011'cxt. 'Avcxrxcxlov SE xcxlnpdl;; 'tcxtim J.l.iJ .u6vov 'to&; Otxefouc; noA€JJ.ouc; n11'ewprpcEvcxt &Uei xcxl'toliq M Ci'Uwv, n:Wc; &nojktlvoootv• &nâ rcx>) ThJv bj.loîwv LJ:i '6.uow y(yvecr11'm n€<puxev. 't:n SE n:epl <puAwc.�c; Titc; xWpo.c; .uT! Acxv11'clvetv nWc; <puAclnETcxt, &>J..J:J. xal 'tâ n:A�11'oc; e'tSEvat 'tÎlc; <puActxîic; xcxl 'tâ e'lOoc; xa.l 'toUc; 't61fouc; Thiv <puAcocn)p(wv (Tolrro El &sUvnwv .1.1.iJ EJJ.netpov ISv'tn 'tlK; xW�). '(v' eh' 'eAdnwv i") <puAcxxij 1fpo<Tt€�ti xnl e!L ne; 1f€p(eP'(oc; &<pntpE� xnl -rolic; brtTJ"JSe(ouc; -r6Jrouc; -r�t JJ,ă.U.ov. "'E-rt SE nepi: 'tpocpiic;, nOOT] &:mdVT] 'txavTj Tft n6Aet xaL no(cx, i") nhtoU 't€ ytyvoJJ.€VTJ xnl e'u:rnjl.â)ytJJ.oc;, xcxi: T(vwv 't' �'fnrwrîlc; Uov'tetL xal rlvwv e'tcrnrwrTtc;, '(va npOc; 'tOli"touc; xal cru'V1'tî;xat xnlCfUJ.l�OAai r(yvwvmt. n:pOc; Mo yâp Stet<puAânetV &vnrxnlov &:veyx:AlÎ'touc; -roUc; noA(rnc;. n� n 'tC.JO:; xpe(nooc; xnl11pOc; -rolţ etc; "tetU-rn XPTJOiJJ.ouc;. E'tc; 8 &crcpcD..etn-.i c':ln:ctV'tet JJ.Ev mlrrn &:vnrxcxlov Mvcw11'nt �ewpelv, ol»c MxtO'iOV SE lTEpl vo.uo{)-ECf(oo; hntetV' ev yâp mlc; v6}J.otc; �v \]·O'WTIJP(cx TI,; n:6Aewc;, Wa-t &:varxâiov Et0€vat n6crn 't€ "€cr-rt noAL-reu:;)v e'CSTJ, xcxi: n:ol.n cru.u<pEpet €xcl<TtŢ�. xnlUnO "t(vwv <p"\}e(pecr1'1"nt n€<puxev xnl &xe(wv TI}c; noAt'te(oo; xnl Evavrfwv. AErw SE 'tâ \mO obce(wv <p1'1"e(pecr�m, ll'tt E'tw TI)c; �eh(crnjc; noAne(� cit Ci.U..cu 11Îicra.L xal 6.vtEJ.LevnL xnl €ntTetv6.uevcxt <p�e(povmt, o'lov ST]J.LOKpct't(n oU ).16vov 6.vte.u€vl] &cr�eveO"TEpo; y(veTat fu-re "tEAoc; Yi'tet e'tc; bAtrnPX(etv, &>.Mi xat €JnTetvoJJ.EVTJ aquS.Spa, Wmrep xa:li") rpurr6� xnli") O'LJ.l.â'tl]c; ob 108

RETORICA. I . 4. 1359 b-- 1360 a

În legilturU cu războiul �i pacea,trebuie cunoscută tema militară a ce

tăţii respective, anume câte trupe deţine deja �i câte poate să detină, apoi, care este natur<! forţelor actu<Jle,�i care <1 celor ce i-ar putea

t1 adăugate,

t>i, în plus,trebuie �tiut în ce condiţii �i ce războaie a purtat cet<:�tea. Tre-

buie cunoscute aceste lucruri,�� anume nu numai cele care aparţin cetăţii respective, ci �î cele care aparţin cetăţilor limitrofe. Trebuie �tiut,de asemenea, cu care popoare este posibil să avem război, pentru c<t, pe de o parte,să fim în relaţii de pace cu cele care sunt mai puternice,iar pe Je altă parte, ca să purtăm război împotriva celor care .�unt mai slabe. Trebuie ştiut şi dacă forţele militare ale cetăţii respct.'tive sunt asemănătoare

1360 a

cu cele ale cetăţilor vecine sau diferite: căci �i in aceastft privinţă putem fi superiori sau inferiori. Şi tot în vederea atingerii acestor scopuri,trebuie să fi analizat nu numai războaiele proprii, ci �i pe cele ale altor popoare, anume cum se termină ele; căci este firesc ca din cauze asemăniltoare să se producă efecte asemănătoare. În plus, în legătură cu <tpărarea teritoriului, nu trebuie ignomt cum este el ap-dntt,ci dimpotrivă,trebuie �tiut t>i efectivul gamizoanelor �i felul trupelor cure

îl apără,şi ampla�amentele posturilor de apărare (lucru im

JXlsibil, însă, dacă nu e�ti un cunoscător al teritoriului) pentru ca, în caz că apărarea este mai slabă, .�ă o putem întări, iar dacă ea este excesivă, să o putem micşora, şi ca să păzim mai ales poziţiile favorabile.

Apoi, în legătură cu alimentaţia, trebuie ştiute suma �i natura cheltu ielii suficiente cetăţii, de asemene<�,ce c<�ntitate

de <�limente este fumizută

in ţară �� ce cantitate trebuie importată, care materii necesită export �i

care necesită import, pentru a exista acorduri şi contntcte cu popoarele respective; într-<Jdevăr, cetă!enii trebuie menţinuţi la adăpost de orice repro� faţă de două feluri de popoare: cele care sunt mai puternice �i cele

care sunt utile în vederea tmnz<Jcţiilor de acest gen. Este necesar să fim capabili de a cerceta toate aceste chestiuni pentru secur"1tatea statului,însă nu este mai puţin neces<�r să fim cunoscători <�i legislaţiei; căci tocm<�i în legi constă menţinerea statului62,aşa îndlt este necesar să .�tim câte fonne de guvernământ există, ce condiţii sunt fa-

vorabile pentru fiecare din ele, în sfârşit, datorită căror cau:t:e, fie inteme, fie contrare, este firesc ca aceste guvernări să fie corupte. Spun că <1cestea sunt corupte de cauze interne când, cu excepţia celei mai bune forme de guvernare, toate celelalte se corup prin delăs<1re sau tensiune, a�u cum democmţia. spre exemplu,se şubre:t:eşte nu numai Jelăsându-se, pentru a <tjunge în cele din urmă la oligarhie, ci �i încordiindu-se foarte mult, după cum t>i forma acvilînă şi forma turtită ale unui nas,

109

ARISTOTEL ··-

1360 b

j.16vov Ct.vt€J.1EVet EpXETetl Eu; m JJ.Ecrov, &.AAci xal cr<pOOpa. ypmrci Ţtv6JJ.EVct il <rtJJ.CÎ Mw� Stct-r({l-e-rctt WTE J.ll}SE J.lUX� Soxelv ltvctl. XpfptJJ.OV S€ n� nxC; VOJ.l�<r(� TO J.l"' JJ.6vov €nctCEtV -r(-; fi'OÂJTE(ct O'UJ.up€pet €x Thlv nctpEATJĂuM-rwv {1-ewpol:iv-rt, &:>J,.ti. xa.i: nxC; fl'ctpc( Tol� &'Hot� E't.sEvcu, a\ 'JI'olctt -rol� fi'O(Ot.� tÎpJ.16tWOOLV. "'0!ITE SîlAov '6-n 'JI'pâ� J.l.EV TI]v VOJJ.O'&Ecr(av a\ TI}c; rÎ1; fi'EploOOt XPl}crLJ.Lot· (Ev-reU"Ev yâp Act�EÎ.v �cr-rtv w� Thlv €{1-vWv v6JJ.mx;), n� SE -raC; n:oAtTt� ouJ.l.jklu).a(; cit -rWv n:Epl -rc:4; 'JI'pd'f€l� ypo;q:.6vtwv 'tcr-rop(at· &rrav-ra SE 't<Xi:'rta n:oMm,fK; &AX oU PrrtoPLX� €pyov €cr-r(V. nepl Wv JJ.€V otiv cyELV &E:l <-rci� n:po-rdcret�> -rOv J.1€AAov't<X ou�ouAE6Etv, -rci Jdyt!ITct -rooaliW €O"Ttv· 'E'f Wv & &E:l xal JrEpl -ro6-rwv xal nEpL -rWv &'AAwv n:po-rp€netv 11 &.n:crrp€'JI'ELV, A€ywJ.1EV na'Atv. V.

txEOOv SE xcU H'ia €xc:lcr-rr.p xal xmvTI rrCicrt CJXOJf� -r(� €cr-rtv, ob !ITOXct'C6JJ.EVOt xa( a\polivrat xal <p�Uyoootv· xa:L colii €0"-rlv €.v xE<p<X)..ctl<p E'tnElv il i elfutJ.10v(a xal ui JJ.6pta abTitc;. "OliTE lfctpa.bE(ŢJJ.Cm:x; xclptv Aci�WJJ.EV -r( 'E!ITtV � 6:n:/..� E'melv Tj dfutJJ.ov(a, xcU €x -r(vwv -rci J.16pta -rct6'tl')l;· JrEpl ycip -r� xal -rWv E't� Tct6Tr)V O'UVTELv6v'tWV Xctl -rWv €vav-r(wv -rct&ro ci( TE n:po-rponal xa:l cit &ncrrpomxl fl'iicra( E'tcrtv· -rci JJ.Ev yc:ip 'lrctpCLO"XEuci'(ov-ra Too:iTr)v fi -rWv JJ.Op(wv n, 11 J.LE'i'Cov â:vt' 00� liOLOOvra., &l npc{TIEtv, -rci SE <p\te(pov't<X fl €}.Lxofi'(ovrct fl -rci 'Evctvr(a JrOLOÎNtct J.l."' npci'TtELV. "E!ITW 5"' EifuLJ.LOV(ct ebnpa'f(a J.LEi &.peTl;-;, 11 ctlrrdpxEul 'Cwî;t;, fi O �lor; b JJ.E-rci &:crcpet.Ae(� \lbt!ITor;, fi eU"Ev(a x't1lJ.l(i-rwv xal crwj.J.C(TWv JJ.ETcl SuvdJ.LE� q>U)..ctXTlX� TE xcd npCLXnxiK; -roU-rwv· crxe&lv yc:ip -roU-rwv 'S'v flnAE(w nlv EÎfutJ.10v(av bJ.LOAaroUcnv E'i.vat ănctVT€�. E't .s.q Eo-nv t) ElOOLJ.loV(a wwlrtov, &.vcirxn � elvat JJ.EP'Il Eby€vEtav, rroAucptA(ctv, XPTJO"TO<ptA(av, rrAoli-rov, eb-rExv(av, noAu-rExvlav, EhrllPlav, lht -rci� -roti crWJ.La-ror; &.pen:l�, ol:ov 1 10

RETORICA. I.4-5,

1360 a-b

•atenuându-se, nu doar revin la o formă potrivită, în schimb, dacă nasul este prea acvilin sau turtit, este dispw; în a�a fel îndt se pme că nu mai există nări63. De asemenea, in vederea legiferării, este util nu numai să cunoa'jtem prin cercetarea vremurilor trecute ce fel de formă de guvernare

este t�vantajoa<;ă pentru stat, ci �i .�ă ştim ce forme de guvernare există la alte popoare, precum t>i ce forme sunt în armonie cu camcterele lor. Astfel, este evident că, pe de o parte, călătoriile în diverse părţi ale pământului sunt utile pentru legiferate (căci de aici se pot cunoa'jte legile popoarelor), şi că,pe tie altă parte. istoriile celor care scriu despre acţiunile umane sunt

uTile pentru deliberările politice: însă toate aceste c�tiuni constituie obiectul JXlliticii, nu al retoricii. Acestea sunt. aşadar,cele mai imJXIttunte cuno�tinţe în privinta cărora trebuie să deţină premise cel ţare intenţionează să delibereze; să vorbim din nou despre premisele din C<tre trebuie să susţinem sau să combatem în legăturd cu aceste subiecte şi cu altele.

1360 b

5. Putem spune că aproape fiecare om, în particular, .�i toţi oamenii, în comun, au un anumit scop, în urmărirea căruia ei adoptă sau resping o decizie; iar acest scop, ca .�ă spunem pe scurt, îl constituie fericirea şi părţile acesteii>4. Să analizăm. astfel, cu caracter de exemplu, ce este, la modul absolut vorbind,fericirea �i din ce elemente provin părţile d•5:

căci toate susţinerile �i combaterile nmLstre au în vedere fericir�t. precum );ii mijloacele care tind spre ea, sau cele care ii sunt contrare: într-adevăr, trebuie

să înfăptuim lucrurile care pregăte.<>e fericirea .�au vreuna din

părţile ei, sau cele care o fac pe aceasta mai mare, preferabil, dec<1t m<li mică, în schimb, nu trebuie să înfăptuim lucrurile c<1re o distrug sau o împiedică, sau lucrurile care produc contrariile acestei<.� Fie, deci, fericirea bunul trai însoţit de virtute, sau autarhia66 mijloacelor de exi.�tenţă, sau viaţa cea mai plăcută,însoţită de siguranţă, sau pro.�peritatea bunu-

rilor �i a sclavilor,însoţită de capacitatea păstrării );ii folosirii acestora; într-adevăr,aproape toţi oamenii sunt de acord că fericirea înseamnă unul sau mai multe dintre aceste lucruri. Dacă fericirea este astfel,părţile ei constitutive sunt, tn mod necesar, nobleţea originii,prietenia unui mare număr de oameni,prietenia oameni lor de bine, bogăţia, binecuvânt<�rea cu copii, precum .)i numărul mare de urma5i, bătrâneţea frumoasă, de asemenea, virtuţile corpului, precum

III

ARISTOTEL

1361

iry(€lC::tV, xdAAOf,;, u:rx: ' Uv, jl€)'€��. MV«JltV &rwvtCTTLxlŢv�""atS'fav, itjl1)v, Eirrux(av, 6:p€TI'jv [fj xal -re( J.1€p1') aLTilc; cpp6vrptv, 6:'\ISpe:(a.v, Stxo:tooUvryv, crtu<ppoollVTfll·] OOrw Ţcip â.v a.UmpxEmcn&; €'(1'), €t l.mdPXoL o:U-rW ni<' Ev o:irrW xo:l -rei Ex<� 6:ra\l"cf oU yâp 'Ecrn v ({),),a napci �tim. "EO<t & '€v ahtW J.1€v -rei 1T€pl !J!ux1\v xal -re( Ev m.JJ.lml, €'tw & €Uy€vEta xal cpb.ot xo:L XP..Wo:<a xal 'ttJ.11)."ht SE npoo1)x€lv o't6J.1E�a SuvciJ.LEL� bJrCiPXELV xal nlXl]v· o\Jtw ya'p &crcpa.A€cna:n:M; b �(� €'lt]. Ad�WJ.l€V To(vuv bj.io(� xcd Tolltwv 'Exrunov Tl Ecr-rtv. ELr€v€la jl€v o!!v Ecrn v E-3-wt J.LEv xal n6A€L TO aUTQx�ovac; il &pxa(otw; Eiva:t, xai: "Dl€Jl6vac; ToOc; 1tjX>)Totx; €mq><Xwl�. xo;L noAAOO; EnupcrvElc; j€Ţov€vo:t €'f ahrWv Eni: Tolc; 'rlJĂoUJ.l€vou;· 'tSCr.t Si Ebj€V€ta fi &t? &vSpWv fi 6:n0 ruvatxWv, xo:i: yvt]11t6ny; 6:n' l:t:Jlcpolv, xa( Wcm€p hl n6AEwc; To!Jc; T€ npWTouc; rvwp(Jlotx; � €TI &pe:TU 11 nAollTtp fi ăAAtp T<j) TWv TLJ.lWJlEVW"'I, xo:L nolloUc; €Trt<pctv€lc; €x -coti rEvooc; xa.L ăvbpac; xal yuvo;lxw; xal vEotx; xo:L 1tp€0'jjUT€potx;. Eb-cExv(a & xal noAunxv(a oUx ăSl')Aa. "Em:Lv 0€ -ce{> xoL� j.t€v [ELnxvla], 'V€6TT)C; CÎ\1 fl no).),;ij xal Cqa\l"Tj, &ra� SE xa:-c' &p€nŢv crWJ.illT�, o'iov J.l�j€\l"�, XctÂÂDf;, 'to:xllv, .SUVO:JlLV &yW"'ItO<Lxljv· \jrux1ic; Si crwq:.poollvt] x.al &vo5p€(a vEou &pe:-ca(. ' lblr.t S€ dnExv(a xa:i: 1tOÂUTEXvla: W -re( 'lbta -cExvo: noAAci xo:i: Totcti:ITa Eivnt, xo:L \l"l]I..En xo:L ăppEvn· \l"T}A€tWv bE &p€nl crWJ.laToc; j.l€v xr:f.AMx; xal j.l€y€\l"Df;, �uxllc; & crwcppoo6v1') xai: cptĂ.€pj(a ClvEu &v€AE�n'1€p(o:c;. 'OJlo(wc; & xal 'tS(o: xa.L xotvTI xal xaT (:{v� xal xa-cci ruvalxac; bEl '(ryrElv €xa�-mv lm:d�€lv TWv Totothwv· !Saotc; raP <ci xaTci ruvalx� q><XtiAa WcrnEp i\ax€&xtJ.LOvlotc;, crx€.SOV xnui -cO 11Jltcru oUx €L&ttJ.10'\IOÎXnv. < . . . > n>..o6TOU SE jl€p1') VOJ.!(CfJlO:TO<; nA�oc;. r��. xwplwv x-cîlcrtc; nA�€t xcxl Jl€j€\t€t xai: xr:f.MEL Stoop€p6vrwv, E-ct SE EnlnAwv x-rl]cnc; xal &vbpnnOSwv xai: �OOXTtJ.lâTwv nA"M-€t xcxi: xclAA€t Sux<pEp6v-cwv, -ccxlrrcx & miv-ca <o'txEla> xal &crcpcxA� xo:L €Am1t€ptct xal XPTlcrtp.a. "E ' crnv S€ XPWLJ.lCX J.l€V p.(i>..Aov -re( xcipmJla, €A€u�€pta SE Tâ np{M; &n6Acmow· xdpmJlo: SE AEyw &cp' 112

RETORICA. 1. 5. 1360 b-- 136 1 a

sănătatea,frumuseţea,vigoarea, statura înaltă,aptitudinea pentru întreceri,

"fuima, onomea, norocul, virtutea [sau,.�i mai mult,părţile acesteia: înţelep ciunea practici'7, curajul, spiritul de drepUite,cumpătarea]; astfel, într-ade văr, am

foarte aut<rJ hici, dacă am plllea dispune �i de bunurile C<lre se

atlă în noi înşine �i de cele din afara noastră; căci r.u mai e/\istă altele dincolo de acestea. Or, bunurile interiome sunt cele relutive la suflet şi cele

care se atlă în corp,în timp ce bunurile exterioare sunt nobleţea originii, prietenii, bogă!iile şi onorurile. De asemenea, crellem noi că se cuvine să

mai avem aptitudini('� �i noroc; căci astfel, viaţu ar

f1 foarte sigun1. Să ana-

liziim <Jcum, în mod similar, .�i ce este fiecare din .1ceste bunuri, în parte. A�udttr, nobleţea, pentru un popor şi pentru o cetate,înseamnă faptul

de a fi autohtoni .�ttu fomte vechi,<.le asemene<�,faptul că rrimii condu cători sunt iluştri şi că, dintre ace�tia, mul!i oatreni ilu�tri s-au născlll

în vederea lucrurilor demne de râvnit; or, nobleţe<,în particular,provine fie de la bilrb<tţi, fie de lu femei, şi anume na�lcrea legitimă din partett

amândurom,a�a cum pentru

o cetate strămoşii sunt însemnaţi fie datorită

mcritului, fie datori!ii bogăţiei lor,fie, În sffrr:;;it, cllitorit:l vreunui alt avan-

taj dintre cele mult apreciate, şi a�a cum, de asemene<t, mulţi membri dintr-o familie sunt vestiţi, şi bărbaţi şi femei, �i tineri .�i b:1trfîni.

Binecuv:întarea cu copii, precum şi numărul mare de urma�i nu sunt

neclare. Pentru comunitate, [binecuvfîntarea cu copii] înseamnă faptul

că tfînăm generaţie este numeroasă şi de bună calitate,iar de bună calitate

1361 a

este mai înt:îi, confonn cu virtutea corpului, ca de exemplu, statum înalt!\,

frumuse!ea. vigoarea, aptitudinea pentru intreccri; apoi,conform cu virtuţile .�utletului proprii unui Wnăr,�i anume cumpătarea şi curajul. ln particu-

lar, bucuria de a avea copii, precum şi numărul mare de urm<L'5Î înseamnă

existenţa multor copii �� de aceeaşi calitate,fie ei de sex feminin sau de sex masculin; virtutea corpului proprie celor de sex feminin constă în

frumuseţe şi statura înaltă,iar virtutea sutletului- in castitute �i dragostea

de muncă fărd servilitate. Or,in mod similar, şi în particular şi în comunie

e v

�

��; ;:��i ��:��: � � � �::� .t�t��:�� ;rfa �:��'�;��t��.� �u��: ;�� :

r l l�

feritoare la femei lasă de dorit. sunt fericite abia pe jumătate.

< . . . > Părţile bog:lţiei71' sunt abunJenţa monedei,posesiune<t pămân

tului, a teritoriilor care �e disting prin numărul lor, prin întindere �i frumu

seţc,de <:tsemenea,posesiunea obiectelor mobiliare,a sclavilor,a turmelor, care se remarcă prin numărul lor mure �� prin frunuseţe, toate aceste bu-

nuri <private> fiind sigure, demne de un om lib·�r şi utile. Sunt mai cu

seamă utile bunurile rodnice, �i demne de un om liber- cele care există

în vederea folo.�inţei; or, eu numesc bunuri rodnice acele bunuri

113

ARJSTOTEL &v cit npOOoOot, &noÂO:lKYttxci: oE &lfl' &v }J.TJO€V napc( n)v :i(pi}:n v 20 y(yVETaL, '6 n xal c1 1: wv. "Opo�; 8€ cXcrlflO:ÂElat;; }J.€v cO EnaU-&a xal Wrw X€XT�cr-&at Wm' E<p' alrrW E'i:vat nlv XPlPtv abcWv, coD ' 8€ o'txEla Elvm Ocav Eq:.' abThi f) a1IaHocptWcrat f) }J.Tj· A€yw &€ &naAAocp(wcrtv &Saw xal np�� v."OAwc; 8€ cO nAoucEi:v Emtv €\1 Thi XP�cr\lat }J.CiAAov f) €v cW XEXT�cr-&o:L" xal ya'p l] hEvrwi ' Ecrn cWv cowthwv x.al l] xrYJcr� o; rrAoÎimr;. 25 Ellio'{la S Emlv cO bm) ndvcwv crn01..1fulov OnoAaJ.113civ€0"{)at f\ TOtoUc6v n €xELv oU ncivcEo; E<plEvcat f) Ot rroAAol fi Ot cJ:ya\lol fj o\ <pp6Vlj.J.Ol. Ttj.J.rj S' Emlv }J.Ev <JTJ}J.Elov Eb€py€Ttxl].; EbOo"f(ao;, nJ.U;lVTat SE Stxalwo; J.l.€v xal }J.ciAtcrTa Ot Eb€py€Tr)X:6no;, ob J.li!V ana TL}J.ăTat x:o:Î b Ouvci).!EVDo; Ei.J€pyHElv· Eb€py€0"(a 8€ f) E' t r; 30 i O"WTT\Plav xal OOa: cilna coU di vm, fj Eu; nAo""lTO\!, fj E'l r; u cWv &"AAwv cX·ro:-3Wv, &v }J.l) j:x;U)(a 1, XTllcrto; � OAW<;; f) Enali{J-a f) T6TE:" noAAolrcip Stci J.Uxpci .So� oUvca TLJtîlc; urrxcivoucrtv, &AX cit c6not xal Ot xo:tpol a'lnm. M€pTJ SE TLJ.lîlc; \l"oo(at, J.lvTiJ.lat Ev J.1€-rpotr; xal ăvEu ).1€-rpwv, y€pa, TEJ.lEvTJ, 11poE))p(at, Tci<pot, Et' x6VEo;, Tpo<pai: 35 Ol))J.6t:rta:t, ,a �apj3aptxd, dtov llpooxuV"JÎO"Eto;;" xal Exmcicrno;, oWpa Tci 11ap' Excimoto; TIJl.ta. Ko:L ydp TO 8Wp6v Ean x:nlJ.lmoo; &Xno; xcxi nJl.lr.:- O"TJ}J.EÎ:ov, 8u:) xal Ot <ptAoxp"ll/.tacm xal Ot qllA&rtJ.lOL 1361 b \:::lfl(EVTUL ahrWv· cj.ll.jlOT€pot o;;" 't{lp E-;(EL t�J\1 8€oVTO:L" xal ycip xcfu_td i Emt"\!, oU €cp(EVTat Ot lfltAoxpl]).LC(TOt, x:ai' TtJ.llfv €xEL, oU Ot tpt /..6nj.10L. l:tJjJ.O:TOt; O€ 6:pETI[ \.ry(Eta, aUTT) &€ o\hwc; Wcrn cJ:vâoouo; Eha:t xpwJl.€vouo; colo; crWJ.Lcwtv· 1roAAoi: Ţap ' byta(voootv Wo"nEp 'Hp6&xoo; A€ŢETat, o&; obcSElo; âv EbSatJ.lov(crELE � bŢtElao; <itd cO 1rdvTwv &1I€XErr\lcu TWv &.v\lpwn(\IWv fj cWv nAELcrTWv. KdAAoo; O€ '€TEpov xa\1"' bcciO"TT)v l}Atx:lav \::mlv. NEou J.LEv oUv x:dAAoo; TO 11"p0o; cot'it; 11"6votx; xpl']crtj.l.OV €);:ELv 1.·6 crWJ.la co6c:; TE 1rpc)c:; 8p6J.10V xai: 11"p0c; �(av, i,bUv tSv-ra 't&:lv 11"p{lo; 6:11"6Aaucrtv, OtO Ot nivTa\l"Aot xdAAtO"Tot, '6n 11"p0o; �(a.v xal npâ<; Tcixoo; &)J.a nEq:.UxacrLv· 10 Ct:xJ.lci!ovmr; O€ 11"p0r; J.1€v n6vour; Trn'ît; noAEJl.lxo6c:;, l)Oi:iv O' EL vcu .SoxEl J.lETct <poj3Ep6nrroo;· r€povToo; &€ 11"p6o; J.1€v 1r6"\10Ur; coi:ir; 1 14

RETORICA, L 5, IJI>I a-b din care provin veniturile, ;;i prof1t<1bile <�Cele bunuri din care nu rezultă

n imic în plu s faţ(Î de fol osinţa pe care o avem de lu de. Criteriul sigu-

r:.m!ei bunurilor este de a le po:-.eda pc locul respectiv şi în atare conditii.

încfit folos irea lor să ţină exclusiv de pose sor, pe Gind c;o;i,�len(a bunurilor ea bunuri pri v<.�te e:-.tc atunci dnd posesorul însuşi este liber de a

le în:-.trăina sau nu: or, eu numesc înstr.:iinare Uona(ia şi v ân zarea . În fond. a f1 bog<ll eonstcl nwi Jegwb<l în a folosi 1leci\t în a po.�e d;t: dici b ogii!]a Înseamnă activitate, adid folos1rea unor aslld de bun uri 11. Bunul renume este J'aplul de a

considerat de toti drep t un om de

valo;n-c, sau faptul de a po�cda vreun a:-.tfcl de bu n

pt.:: car1.' îl r;îvncse toţi

oamenii, s:111 majoritalca lmmeni h1r, .�au 1Ja1 nenii vilttlll�i . .�illl, în :-.fâr�it,

(KHIIellii

Îll!ciCpţi .

Onoarea este .\cJnnul mJci rcputa(ii de hinefaccrc. 11r, :-.unt 1111llfaţi pc

m<�i cu .�e;m1ii cei care au Lk11t hincfacl·ri .�i.lotu�i. e;..t�· om>r;tt �i ��el care c�lt' cap<lhil de a f<�ce un bine: binr:fan::n:a este ori în v cdnca

tlrcpt şi

mentinerii vieţii si a tuturor cau;tclor c.\islcnţei, ori în vcdcre;1 bo):!il(iei,

ori în v edere<� vreunuia din t1 e ;dte bunuri, a cihor po�c:-.iu nc nu c:-.te

u� oară 1 ic În !:!encr;JI, fie într --un :l!llllnit loc, fie într-un ;muulit momeut;

î ntr-adcvilr, mulţi oameni dohimdc.�c onu;m:a rx·ntrLI motive care 1x1r ncîn

scmn<ttc. îns:l chi ar

locurile si cireum�l;mldc

wnt cauJ.ele <ICe�tui lucru

l\1t1ile onoruri lor sunt sacririeiilc, eomen1ora(iik In versuri �i În prozii, pnv ilcgiilc, dona ţii le de pă mtinturi , dreptul de înt;"'1ictatc b eclchrJrik

civice, mormintdc, \taluilc, între!increa pc cheltuiala ectiiţii, obiceiurile

este donaţi;t unui bun jXISelbt � i 1111 :-.emn <tl ono<�rci f<klltl'. drept C1rc

IJ(JI b

barbare, c�1 de exem1�lu . pn�st ernările �i c�·d rile (!o.:: I<Jc jn timpul acc.\tor pro.�ternfin, precum �� d:ll"lmk preţ uite la l1ccarc po1x>r. lntr-adev;1r, darul

�i h1eomii .�i ambiţio�ii îl r;lvncsc: că ei �i pentru unii �i pcnlru al( ii, el

conţine lucru rile ce le lipsesc într-adcvi'tr, dotrul c�te o posesiune . ceea ce r ftv ncsc l;tcomii, �i comport;'\ onuare, ceea ce r<îv ne:-.e illllhi(io�ii. Vi rtutea corpulu i este �ăn;lt:ttea, iar an�•tsta este de :1s a

naturii, Încfll

1 krodi t:11;..n , dar pc earc ni

oamenii l"<li"C se folosesc de corpuri le lor �unt l"cri!i de hoah1; căci multi

11ameni sunt siin;lhJşi, Clllll s e .�pline eă era

meni nu i-ar socoti fericiţi pentru sănătatea lor, datorilă faptul ui d se

abţin de la toate sau majoritatea lucrurilor omenc� ti. humu:-.ejca, în schimb, este diferi ti!, du p<1

ficemc V<Îr �tii în parte. Astl'cl, frumuseţc.1

tfi.nărului eonstă în a avea un corp util p<:ntm munl·ilc obosito<�rc � �pentru

eforturile în vederea cursei ori a violentei , fiind agreabil de v;l:wt în vede-

re<! plă cerii. drept care pentatloni�tii7·1 sunt cei mai frumo�i. pentru c:1 sunt înze

raţi de la natură pentru forp şi pentru

viteză

in acecu�i 1mlsură:

frumuseţea omului <Jflul la maturitate constă în a fi apt pentru trebu

rile r.:i:t.boiului , în

sffi.rsit,

or,

acest<t pme a

frumuseţea

bătr<înu]ui

pliicut. inspirînd totod ată teamă;

înseamnă a

115

fw.::c

faţă treburilor

ARISTOTEL

1362 a

&vcrpca(o� 'ocav6v, ăAmrov 0€ Stci W J.lT)&:v E)(uv CJv -rO� Aw�!in:u.'lcrx� 8 Eo--d J.L€v MvaJ.Ltt; -roU XtvEl'\J 'ETEpov Wt; �oUAETcn, &vciŢXll Si xt\1€1.'\J hEpov � EAxoYtct fj !Mtoliv-ra fj ci(pov-ra fj 1n€'(ov-ra fj cruv�Al�ov-rcx, WmE b 'Lcrxupilt; fj nCicnv fj -rmhwv ncr(v Ecrnv 'lO"xujh;. MEŢ€Xl"mJt; &€ &pnrl -rO UnEpEXEL\1 xa-rci J.Lllxat; xal fW'I'}at; xa.L nAci-rcx; Thlv noUWv TOOmhtp J.lE('(ovt WO"TE J.li! �pa.Su-rEpru; nmelv TCiţ XLV1Î<JELt; SL<i nlv lnrepfjoAi)v. 'Arwvtcrnxij &€ crWJ.LctTat; &penl m.J"'(Xu-roo. Ex J.lETEXl"otx; xa.L 'tcrxlxx; xa.L -rclxotx;· (xat rcip 'o -rcxxilt; 'lcrxupOi; Ecrnv·) 'o rcip Suvci'.l.tevcx; -rci O"lc€AT) Ptn-relv nw.; xcxl Jnvelv -rnxli xcxl n6ppw .SpoJ.1LX6c;, b .S€ Xl"Al�EL\1 xnl xmEXELV naActLCJnx6c;, b O€ &ra.t tilnATffÎl nuxnx6c;, b O' Cqt!.pOTEpou; -roliTmt; ncxrxpa-rtcxcrnx6t;, 'o 0€ nCicn nEv-rcxXl"Aat;. EUŢT)p(o: [} Îi:O"Ti:V �paOtrn'ic; rrlPwt; j.lEi Ct:Aun(at;· ol'iTE rcip e't mxU PlpciCJXEt, elJrrlpwt;, olh' e't J.16Ţtt; J.L€v Au� M. "Ecrnv O€ xnlEx -rWv -roU crWJ.LCXTOt; Ct:pnWv xal Wxry;· J.lll ăvoocx; rdp Wv J.lrtoS€ 'lcrxupOc; oUx ăn'a.t Ct:na.Xl"ftc;-, ol.Xi' l:D.uncx; xai: noAuxp6vt�>t; (olh'J ăveu -nfxrlc; Otaj.1E(V€L€V ăv. "EO"TtV 0€ Tlt; xai xwplc; 'toxlxx; xcxl tme(ac; ăAATJ &Jva:J.Ltt; J.laxpofhDTTJ'T()t;' noAAol raP ăveu Thlv -roti miiJWTOt; Ct:pE"t:Wv J.La:xp6Jhol e'tcnv- Ctu: ol.Xi€v t, Cucpt�oAorla: XPtlcrLJ.lOt; t, nepl -rmhwv Etc; -rci vliv. noAt>�ptAlcx O€ xa:l XP'l)O'TcxptA(a oUx Cl.ST)Act -roti <.p(Aou WptcrJ.LEvou, On 'EO"Tt\1 'o Totolrrat; q>(Aat; Ot; -rtc;.. â d(nm Cqa.Xl"ci e"i:vm Exe(vw, npaxTtxOt; €cr-rw ah-rWv S( €xelvov .. ""'Qt .Sll noAAol TotoUTOL, ll'o�t)!pLAcx;, w 0€ xa.L EntELXElc; clv.Spec;, xvrpc6cpLAQt;. Ehwxla: M €O"Ttv, 'wv;, TIÎXTJ Ct:rcrt)-Wv ah(a, mti-ra rlyvecr'l'}m xal UncipXEl" fj nciv-ra. fl Tci TTAELO"Tcr fj Tci J.L€ŢtCJTa. .. Ah(a; O' bTLv t, nJxTJ €vlwv J.LEv xal Wv a't -rExvm, noUWv SE xnl &T€xvwv, olov OOwv;, tp&nc;, €v&:xenu &€ xnlnnpd: tp6cnv ltvat· ÎJŢtEla:c; J.LEV ycip TEXVT[ dn:(a, xciAAoUt; SE xal J.lEŢ€'1'}oUt; tpMtc;. "OAwc; SE Tci TotaliTa TWv Ct:yat)-Wv Ecrnv Ct:nO Wx�. €tp' o'ic; Ecrnv b tp�voc;. "EcrTL\1 0€ xai Thiv 1ra.pd: A6Ţov Ct:ya'I'}Wv a:'n(a TIÎXll. dtov e't o\ Ci"A!..DL dtcrxpol Ct:.seA!.J>OL, 'o .lE xaAOt;, fl dt ăAAot J.lll elbov TOv Xl"T)craup6v, 'o O E0pEv, fj E'L ToU lfA'l)O'(ov E-ruxev -rO �EAoc;, ToD-rou 1 16

RETORIC A, L 5, 1361 b--1362 a

necesare vietii, Hir<1 amărăciune. prin aceea că utunci bătrânul nu simte niti unul din relele care lovesc Vigoarea este puterea Je a pune în mi�care pe un altul după cum dore.�te, însă trebuie r i� a din fie sau respingfmdu-1, fie �au fie, în shîr�it, în încât este viguros cel care este puternic în to<.tte sau m<k<tr în unele din aceste lucruri. Virtutea unei sfaturi înalte este faptul de a dep<1�i pe multi privind �i !iitimea în asemenea proporţii, încât sii nu se rac<1 mai lente mi�cările cauz;t exce�ului. Virtutea agonistică a corpului constă în lalie mare, forţ<1 �i omul viguros); care î�i arunca picioarele înainte într-un unume • .)i �i le poate mi�ca �i cu pa�i lll<tri. este un bun cel !.:<trc î�i ]XI<tte strânge în î�i J"lllatc reţine pentru luptă. în sli.îrşit.ccl care p!l<ttc 1 i t �

bătrâneţea. el n ct loc, atrăg<îm.lu-1 rididnJu-1 !nlntindu-l la părn;lnt, stnîngflndu-1 braţe. în:tl!imea, gro.�imca din agilit;tte (căci agil este într-udev;.lr.cel poate fel rapid <.1\crgător, bra\C �i advers<trul.�te potrivit t ;:��t:��::��(�� -� ��n L;,u��l.��9J � ;i f�� 1I�r�� . �ecf��t� ��><� practica pc toate este un hun pcnt<ttlom�t Bătrfineţca frumoas<l t!ste progresul lent ;ti unei h�trâneţt lip.�ite de .�uferinţă: într-adevăr. un om nu se hucură de o bătrânc(e fcricil<l nici thtd îmlxltr;lne::.tc repede. nici dacă îmffiltr:me�tc greu, dar durcro �. B�trftnc(ca frumoasă lJrovinc din virtu!ilc corpului .�i din noroc; intr-adevăr, cel care nu este ferit de ho:1l� �i cmc nu este nici viguro:--. nu va ti la adăpost de suferÎnj<l, �i nid nu ar pule<t rămfine lipsit de am<.trăciunc �i longeviv ]nici1 fiîr<l ajutorul hazardului. Există, însă. independent de vigoare �i sănătate. o alt;l capacitate a longevităţii; într-adevăr, mulji oameni sunt longcvivi t";in1 virtU!ile cmpului; dar o discu!ic minuJioasă asupra acestor chc.�tiuni nu ar servi la nimic pentru moment. Prietenitl unui mare nu m:1r de O<tmeni. precum .�i prietenia oamenilor de bine nu .�unt obscure privind Jctinirea prietenului. dcourcce un astfel de prieten este predispus a face pentru un altul acele lucruri pe care le socote�te a fi bune pentru eL Cel 1"a!<1 de cm-c mu\Ji oameni sunt ;tstfcl. este priet en al unui mme numlir de oameni. im cel l"a)ă de !.:arc oamenii sunt huni, este un iubitor al oamenilor de bmc. Norocul înse�m1n<1 a �e ivi �i a fi la dispo;.;ijia noastră aceste bunuri, fie toat e. fie m<.tjoritatca, tie cele mai import:mte, �i <t dlror caut.ă e.�te înt<Împlarea. Or, întfunphtrea este C<.tuza unor bunuri pc care k: pot produce .�i artele, precum �i a unui mare număr de alte bunuri independente de artă. ca de exemplu, toate cele pc care le produce natura, dar care pot surveni �i c< mtrar naturii ; astfel. c:tuza .�ăniităţii,este arta. în timp ce cauza frumuscjll_ _ �i a statufll_ _ inalte este natura. ln general, însă. bunurile de ·�cest fel, �i în mijlocul dirora exis\;1 invidia, sunt rczul!:tlul întilrnpl<1rii. lnttmlplarea75 este, de l.lSemenca, cauza bunurii<IT contrare r;tţiunii. a�a cum, tle excmplu,dacă un copil este l"rumos, pc cfind .;.;cil:tlţi fraţi ai lui Mtnt urâtî. �•tu dac:! unul a găsit o comoară. în timp ce ulţii nu au descoperit-o, S<lll dac:l săge<tta l-a utins pe vecin, io1r

117

U62 a

ARISTOTEL

6€ J.Lll, Tj Et J.Lli {)A-&e J.L6v� Cuol rpot<Wv, Ot 0€ Cina'S €HâVte� Suorp-&âprpa'\1' Jtâvn:x raP ni Totctlrra ehruxitJ.LaTa &oxel e'lvO'.l. nepl O€ &:peTÎ)I; €Jre(nep oh:€l6-tC("t"Qt;' b nepl Tolx; Ena(votx; T6nru;, \STctV nepl E:Jra:lvou notWJ.Le-&a TOv A6rov, T6TE 6topurr€ov. VI.

35 1362 b

t-ov J.L€v ot.v OEI. moxci'{ECr�m npoTp€noVTa � EcroJ.L€vwv Tj lmapx6vTWV, xa:l Wv Cmmp€no\JTa, q:.avep6v· TU rUp EvaVT(a ToUTwv 'em(v. 'Enel O€ np6xenat TW cruJ113ouAeUovn cncoJtOc; Td OUJ.L!p€pov, 13ouA€tioVTctl relp oU Jt€pl �oU TEACN.J�;, ana nepl TWv np(ic; TO T€Acx;:, TaliTa & EcrTL Tii O"UJ.Lq>EpovTa xaTii Td� npa"fEu;, Td 0€ OUJ.L<p€pov &raMv, ÂT]1rr€ov âv ELTJ Tci umtxela nepl Cqa..'toU xa:l uuJ.Lq:.€povTru; 6:nA�. ""EO"'tw Ol] (�t:Ţa:{l-Ov 'O âv a:lnO EauToU €vExa fi citpET6v, xal ot. €vexa ăn' citpOOJ.Le..'ta, xo:l oO Eq:.leTat ndvm il ncivTo: Tci o:'(u..'trpt v ExoVT<X Tj voUv fj e't Ad�ot voUv· xnl Oua b volx; âv 'exc(O"""tlf &:Jto&:RT], xnl IScrn b nepl b:C«Ttov volx; CmO.S(&..lutv Exc:lcrup, TOUT6 Eunv €xâmw 0:rn..'t6v, xnl oO nap6vTcx;: et .Stcix:etTO'.l xnl cdrtcipxwr; Ex:EL, xat' TO ni.JTo:pxe�. xnl TO not1Ţnx0v il q:.uAaxnxOv TWv Totrnhwv, xc:U 0 &xoAou�el nX TOtalrrn, xal Tel xwAunxel TWv EwVT(W'\1 xal Tel q:.-&npnxci. AxoAou{Jel 0€ Otx�· fj raP liJ.Lct Tj iXnepov, ol:ov TW J.LEv J.l<Xv-\tcivetv TO Enlmnu..'tm 00Tepov, TW 0€ \.;rta(vetv TO !:Ti� liJUX. Knl TU notT)Ttxci TPLX�· Td JJ..E v � TO UrtalvEl V \.;rtel�. Tii &€ � O"lT(a \.;rtel�. Td 0€ w� TO ŢUJ.Lvci'(eu..'tctt, On L.x; krrl TO JtoAl t notel IJŢ(Hnv. To&twv O€ XELJ.L€'\IWV &.vdrxTJ Tci� TE A#et� TWv &:ra-&Wv &ra:-&ci:c; e'i. vo:t xni: Td� TWv xaxWv O:no�oA.ci�· &xoAou"el rUp TW J.LEV -ro J.Lli Exetv W xaxOv liJ.La, TW & Td ExELv &raXMv IXnepo�. Ka:L 1} O:vT EAdnov� âya:-{1-oU j.le('{�vcx;: ATit!ll� xc:U &:vri J.LE('{oVQb xaxotl E:Acinovru;· &' raP 'i.mepE')(EL Td J.LEl'{ov Toîl EA.cinovru;, To6t:w rlvE<o:t TOÎJ J!€V ATiWt� ToU S' O:nofjoATj. Kal Td� O:peTU� & Q:vdpCT] 0:Ţn{}Qv e'i.vat• XaTci' Ţdp TULJ"t� et T€ .StciXELVTo:L dt 118

RETORICA. ! . 5�6. !362 a�b

pe cel vizat, sau , în sfilr�it, Jad! unul care mergea mereu într-un loc doar ehu a venit în momentul pericol u l u i , în timp ce altii , care au venit atunci singur<'! dat<l, uu fost m:k eli:lriţi; or, toate cat.urile de acest fel .�unt considerate ocazii fericite. Git despre virtute, flindc<l este locul cel mai propriu elogiilor, va trebui să o defi n i m , cilnd vom f:.tce o discutie despre clr)giu o

Este cl:tr, a�adar, ce scopuri , eventuale sau prc�:cnlc, trebuie avute î n vedere dind susţinem � i . d e asemenea, c e SC(]puri, cânt! combatem: căci acestea din urmă sunt contrariile primelor. lntruCiit :-.copul pc c:trc �i-I propune cel cme deli hcre<.lZă este utilul , �� întmdlt el delibercaz;l n u asupr:t l"inal u l u i , c i asupra mijl<)ace]()r de i l ajunge l a e l . de a:-.emcnCil, cum aceste mijloace sunt lucrurile utile în ordinea acţiunill)r, �� cum utilul este u n lucru bun, trebuie s<i definim la modul general principalele chesli uni în legătur;1 cu binele �i u t i l u l . F i e , dec i , binele ceea ce este prd"erubil în s i n e �i p r i n �inc, l u c r u l Î n n u m e l e căntill alegem un a l t lucru76, �i ceea ce râvncsc toale l"iinţclc, i �;�:��1ila��;�-�r1:: �:��n��:�(�:�� ;��l�;:��i�.��:�l�� cde pe care raţiunea intlividualil le atribuie fiedtrcia, adică binele l"iccilmia, cel a cărui pre/..enţă dispune favorabil � i detcrmimi o stare de autarhie, apoi, ceeu ce me un caracter uutarhic, �i ceea ce produce sau men!inc aceste bunuri, acel lucru care ;llrage dup;l sine, drept consccin!e, bunurile de acest fel .� i . în smr�it. cele care pol Îlllpietlica �i cele care pol distruge contrari i l e acestor bunuri. Or, lucrurile se înl:1nţuie1ll în două feluri; căci ele sunt ori simultane, ori succesive, a�a cum faptul de a �ti , de pildii, este consecin\11 succesiv ii il fi1ptului de il studi<l, im faptul de <1 trili c.�te consccinţa s i m u ltanii a faptului de a fi s;1m1los. De asemenea. lucrurile sunt Cilp<tbi le (]e a produce în trei feluri: unele, precum faptul (,k a fi �ilnătos, pnKluc s<inătatea, altele, precum a l i mentele, produc tot .�:1mlt<ttea, în sf<lr�it, altele, precum f<tptul de a face cxerci(ii fiLicc, la fe l , pentru că cel mai adesea produc săniit:ttea7'1. Acestea fiind stHbi lite, .�i Hchil.iţ i i l c de lucruri bune, �i pierderile de lucruri rele trebuie să fie bune; dlc i , pc de o parte, faptul de i.l pierde are drept con:-.ccinţă simultană faptul de a n u lllili avea rău l , i m filptul de a achiziţiona me drept consecint;l succesiv:l filptul de il avea binele. Ş i achiziţia u n u i bun mai mare în Jocul unuia mai mic, precum �i <lehi zi!i<� unui r<iu mai mic în locul unuia mui mare este tot u n lucru bun; căci prin faptul că bunul mai mare depă�e�te bunul mai m i c , a�adar prin În.�u�i acest f<1pt se produce, cfmd Hchizi!ia primu l u i , când pierderea u l t i m u l u i Ş i virtuţile sunt i"n mod necesar un bine; dki datori tii lor, cei care le pnsed11 sunt În bun<i d i s poz i ţ i e ,

:��.j��·�i1��:�i��9�:

1 19

35 1362 b

ARISTOTEL

Exov-rEc;, xal not'IŢ[txal -rWv ă:ya�Wv E't<n xal npaxnxal:'""F!Epl €xăG"t1}; .S€ xul -rlc; xal lTola xwplc; P11-r€ov. Kaî: n)v t,Savllv O:ya�Ov lt.vcu· mi'V"Ia ycip €cp(E-ra.t ni '(,i:xx aU'tÎ)I; Tii cplicrEL "Q(HE xaî: -râ f)S€a xal -rei xaAâ ă:vciyXT] O: et-&ei Etva:· -rei ,u.€v ya'p Tj&ovi};- not T)nxci, Thlv .SE xo:AWv Tii ,u.Ev f)S€o: -rei .SE ciDTii xa-&' €au-râ a'tpE-rci E:crnv. ' Qc; & xa\Y Ev €tnElv, O:vdpcT) O:ya:-:trl Etva:t -rci.SE. Ei.futJ.lOv(a:· xui: yeip xa�· aU-rO a:\pHOv Xet.Î: o.lho.pxEc;, xai: €vExa ciD-roU -r&I.Aa: a\pot'i,u.Eita. Lltxatoot'iVl'), ă:v0pE(a, owcppoo"UVl'), ,LJ.EŢO:AotJmx(o:, ,U.EŢO:/..onpE:nELa: XCI.Î: a't ă/..Ao:t cit "'IOtaU-ra:t 'E'ţELc;'' 6:pE-rai: ya'p Wuxlf;. Ko.î: UylE t o: xo.i xciAA� xa:î: Tii -rota:U-ro:· ă:pE-ral yrlp crW,u.a-r� xul lTOL'lŢ[txrlt 'lioHWv, o'Lov Tj tlylELa: xa.L i)&o� xal mU '(,�v. OtO xa:L ăpto-rov &oxEL lt.vcn, \Sn .SUa Thlv -rol.c; noHolc; "'ILJ.UW-rci'tWV c((-rt6v €cruv, Tpovl}; xal -rOiJ '(,îŢv. nAoU-roc;· clp€n) ya:'p xTfpEwc; Kctl 1f0ll')"ILX0v noAAWv. «l>lAoc; xo:i cptAlo.· xui yeip xa:-&' aU-rOv citpE-rOc; b cp(Aoc; xal nmlŢCtxOc; no>J..Wv. Tt,u.Tj, OO'ţa· xa.l yeip i,&o: xo:l notl')"'Itxei 11oM.Wv, xa.l &xoAou-:tEl o:U-rol.c; � €rei: -rO 11oAU W UndPXEtv Ecp' cflc; n,u.Wv-ra.t. Llt'ivaJ.llc;' mU A€TElV, -roU npdnEtv· lTOLTJTtxcl Ţo:'p n:civ-ra: -rei -rota:U-ro: &Ţo:�Wv. "En Ebqlulo:, ,u.V'l'],u.l'), Eb,u.d�Etct, â:rxLvota., ndv-ro: -rei -rota:U-ra.· notrrn xo: î: rcip a:O-ro:t Cqa:�Wv a:\ .SUvd,u.ELc; €tcr(v. ' Oj.w{wc; .5€ xa:i cit. €mCM:li,u.cxt nO:cro:t xa.l cit -r€xva.t. KW W '(,lŢv· €t ra:P ,u.l}b€v Ci>J..o Enm-ro Cqo:Mv, xet.� aU-rO citpE't6v €CM:tv. Ko:i: W .S(xo:tov· <ru,u.<p€pov răp "It xmvli Ecrnv. Tuln-o: ,u.Ev otv OAE.S0v 'tei b,u.oAoyot'i,u.EVa: Cqa-3'd €tn:tv· €v 0€ -rol.c; &,u.cptrrf3T)TTJO"(,u.mc; Ex "thlv.SE o\ (Jl)AJ..oytcr,u.o(.�"Qt -rO Evav-r(ov xa.x6v, -rolri &yuMv. Ka:i: oO -rO Evavr(ov "tol.c; €x�pol.c; au,u.cp€pEL· olov €t -rO .SEtAot'ic; Elvcu j.J.Ci'Attn:a cru,u.cp€pEL -rolc; Ex-&pol.c;, ol]Aov l5n &.vOpE(a ,u.ciAtoca. Gxp€At,u.ov ml.c; noA(-ra.tc;. Ko:i: OAwc; \) dt Ex-&pol j3o(iAov'tcn fi €cp' & xo:Cpotxn, -roUva:vUov "tot'i-rou Wcp€lt,u.ov cpa.(vETitt ' .St0 E'i:pT)"'IlXL tj ' xEv Ţl]itljam npla.,u.oc;. "'Ean f} o\)l( &El "toti-ro, &AX Wc; €rrl 't0 noAU· ol.J.OEv yeip xwAUEL Evlo<E "taUW <ruJ.lcp€pEtv -rolc; Evo:vtCotc;· IWEv A€rE<m Wc.; 1:â xa.xci <ru'Vd'yEL 'lXlilc; âvitpWrrouc;, (ha:v U Tal.nO j}Aaj}Ep0v Ct,u.q�Ql.v. Ka:i: O J.lll 'ro'rtv

�

1 20

RETORICA, 1, 6, 1362 b

�� tot virtutile pn:xiuc lucruri bune �� sunt practicel«l. Va trebui să spunem separat, despre tiecare din ele, care e�te natum �i felul fieci:ireia. Şi plăcerea este un bun; căci toute fiinţele însutleţite o râvnesc, prin n<Jtura lor. De aceea, şi lucrurile plăcute şi cele frumoase trebuie .�ă fie bunuri; într-a devăr, primele sunt producătoare de plăcere, iar dintre lucrurile frumoa<;e, unele sunt plăcute, iar altele sunt dezirabile în ek �i pentru ele însele. Pentru a le enumera unul dite unul, bunurile sunt în mod necesur următoarelc. Fericirea: căci ea este un bun preferabil pentru el însu�i. precum �i autarhic, şi tocmai în vederea lui preferăm noi multe <:1lte lucruri Dreptatea, curajul, cumpătarea, m:tgnanimitateaH I , magniticen!<IH2 �i celelalte dispoziţii stabile de aceM fel: căci acestea sunt virtuţile �ullctuluiH.l_ Apoi , sănătatea, frumuseţea �i calităţile de acest gen: dci ele sunt virtuţile corpului şi pot produce numeroase bunuri , a�a cum, sănăta!ei!, de exemplu, este producătoarea �i a plăcerii .�i a vieţii, drept care .�i este considerată a fi cel m;1i mare bun, fiinddl este cauza a două dintre bunurile cele mai apreciate de cei mulţi, �i anume plăcerea şi vi1.1ţa. Bogă!ia: căci ea este virtutea proprietiiţii � � . de :1semenea, producătoare de multe bunuri. Prietenul �i prietcnÎ;J: dicî prietenul este de dorit pentru el însu�i şi, de asemenea, cap1.1bil de a produce numeroase bunuri. On(1area, faima: căci ele sunt plikute şi capabile de a produce multe bunuri, şi tot ele au drept consecinţe, cel mui aJcse:1, posesia altor bunuri, pentru care oamenii sunt onomţi. Facultatea de a vorbi, facultatea de a acţiona: căci toate facultăţi le de acest fel sunt produc:ltoare de bunuri . În plu.�, înzestrarea naturulă, memoria, u�urin(a de a învo1ţa, sagacitatea, .�i to;1te calită(ile de acest gen: căci aceste facultiiti sunt producătoare de bunuri. Similar, toate ştiinţele �� toate artele. Şi, de a�emenea, însă::;i viaţ<1: dic i , chiar dacă nici un alt bun� nu ar putea fi consecinţa acesteia, viaţa este de dorit pentru eu însă�i. In sfâr::;it, dreptatea: căci este un lucru util în comunitate. A.�adar, acestea sunt aproximativ toale bunurile recunoscute ca atare; cât priveşte, însă, bununle contestabil e, silogismele provin din premisele urmiltoare. Este un bun <�cel lucru <11 cărui contrariu e.�te un rău. Este un bun �� acel lucru al cărui contrariu este util du�m:milor; de exemp l u , dacă faptul de a f1 la�i e.�te mai cu seam:1 avantajos pentru du�man i , este limpede că vitejia este mai ales folositoare pentru cetăţen i . Ş i în general, contmriul a ceea ce doresc du.�nwnii no�tri sau ceea ce le provoucă bucurie, nuuil ne este în chip evident util; de aceea s-a spus: "cu .riguran(ă, Priam se va bucunrH4. Acest lucru nu este mereu astfe l , cel m:ti adesea, însă, da; nimic nu împiedică, într-adeviîr, ca uneori , acela�i lucru sti fie profitabil pentru <lmbele părţi adver.�e; de unde se spune c ă relele îi upropie pe oameni cânt! acela�i lucru este dăumltor � � pentru u n i i �i pentru a l ţ i i . Apoi , � i ceea ce nu este

121

ARISTOTEL

--·--·------·

1363 a

---

lnre�o).Tj, -roUUl &yctM'V, O & â'V ft J.LElbO'V fl bel, xruc6\l. ·� oO 'E'VEX« 1r0Hei lrETt6vrrtctt fi OEOO:ndvrrrm · q:.cxt\16jJ.E'\IO\I ŢCX'p &ycx""c'i" i)&l'], xcxl � -r€).� .0 -rolO\rto\1 lmoAcxJ.1!ki"e'tcxt xett -rEA� noHW'V, -rO 0€ -rE� CqaM'V."O""e" -raUT etprrw.t xd.8 0€ xe" eUx,wA11" nptciJJ.'f xat clurxp6" -rot &T]p6v 'tE J..LE'Vet\1. Kcxl � na.potJJ.La. &€ W 'rnl Mpa.u; n]\1 OOp(a.\1. Ka.i: oti <dt> noAAol €<p(e\ITUt, xcti: W lrEptjJ.ciXTJUl'V <pm\16jJ.E'\IO\I' ot Ţa.'p 1rcivte� €<p(e\l'tctt, -roU't' Cxyct".0\1 �"· o\ 0€ noAAol GlcmEp nd'V't� lpCX(\IO\I'tCXt. Ka.i: -rO 'rncxt'VE"t6\l· oO&eL� rcx'p .O Jili Cxrcx""c'i'V hctt'Vel. Kcxt a o\ €x""pol [xoi o\ lpCXUI..ol] kna.t'VOOOtv• Gl<rnep raP nd'Vnc; t\&T] bJ.lOĂoroUow, e't xeti: o\ )(C()(Wc; neno\ht&n:c;· &tei raP -rO q:.o:'VepO'V hJJ.oAorole" ă'V, t'Ju1T€p xo:l <pctiM.ot otlc; o't <p(Aot \lirooot xcU [Cxya."ol] oUc; dt €x-&pol J.Lli l(JEyotXTt\1 . .6.t0 AeAot&opTp"at lmO.a�'\1 • KopÎ\htlOt UnO I:tJ.1W'VÎ&ou lfOt{po:vt� Kopt\l"(ou; 8 ob jJ.€J.L<pEwt -r0'1Al0\l. Ko:l a Thrv q:.po'VÎjJ.W\1 ne; f1 Thi" &ro:""l;N &vSpW" fi yuvextxW.V 1rpo€xpt\IE\1, oÎo\1 'O&x:ra€o:'Aih}.W xcxL'EAE\ITjV eweUc; xal 'AAE'fct'V&j)O\I cit ""eal xetl 'AxtAAEo: "OJ.1� · Ko:l �Awc; W npocupe'td· lrpoo.tpoU'V-rett &€ 1rpdnet" 'td n e'tpYUJ.fva. xcU -rei -role; €x".polc; xa.xâ xo:L -rei -rolc; q:.(Aotc; &:ra""« xetl -rei &u\lo:'td. To:U-ra. 0€ &txWc; €o-tt" Td n ye\16jJ.e\ICX Ci" xeti: Td' �(wc; ytrv6J.1E\ICX. ' P�tcx &€ OOo: fi ă'VEU A6rrry; f1 €\1 bA(y'f xv6VCf· TO yâp xW.emh.o bp(beTat f1 AUff11 fi nArt""e t xp6'\IOU. Kctl €a.'V � jX>liAo'V'tctt' l3o6Aovrcn .S€ fî J.LYJ&€\1 xruc0'\1 fi EAa.no" -roU lqo:".oU· -ro\rto SE mat, 'eo:V fi Ao:"M"ll t) nJ.Lwp(et f1 J.1txpci ft. Kat .a 'COtet, xoi 8. JJ.l)&€(c;, xcxi -rei 1reptnci· TtjJ.Tj ycx'p o\1tw J,J.IiAAo\1, Ka.i: Tâ <ipj..l.6no\1Tet ctbTOlc;· TOta\rtcx &€ -rei -re nfl00'1o1x vro: xo:-rei y€'Joc; xcU 0U'VCXJ.1t"• xa.i: G" €Ue(net" o'Co\IT«t xo:L âV JUXpci ft· oll&€\1 ycip ţŢncr\1 lfpocttpollvta.t -rcxlrtet lrpâTIEt\1. Kcti: Tâ ebxa-rEpyo:cno:· &u'V<XTâ yeip � P<{&to:· ebxa-rEpro:cn« &€ fi nd'Vnc; f1 o\ troAAol fi o\ ISJ.Wtot f1 o\ lŢnouc; Xet.TW�W<J(X\1, Ka.i: & xcxpuil'V'tC(l 'tolc; q:.(Aotc;, fi & c.brex\hlo'ovtat -rolc; €x""polc;. Ko:l OOo: ofir; ""<XUJ.Lcl'(mxn lrpoatpotlvra.t trpdnet'V. Kai: 1rpc)c; & ebqluelc; e'tot\1 xai: �J.1netpot· JXi:O'\I r«P xo:To�Wao:t o'i:onat. Kcxt & JJ.rtbelc; <paiM.oc;· €nat'VE-rei ycx'p J.LiiAA.o'V. Kcâ: {;;" ht"UJ.WîNT� 'TUŢXci\IOOOt\1, ob ycip p..6vo'V tj&l &.ANi xo:t �EA'tt0\1 122

RETORICA, I , 6, 1363 a

u.n exces, este un bun , pe când ceea ce este mai mare ca proporţii decât se cuvine este un rău. Este un bun şi lucrul pentru care s-au depus multe eforturi şi s-au făcut mari cheltuieli; căci el părând deja un bun, şi cum un lucru de acest fel este considemt scop, şi scop al multor lucruri,atuncî şi scopul este un bun. Drept C<lre s-au spus acesteu: .,spre orgoliu/ lui Priam!"R 5 şi "este ru�in.os a rămâne mult timp"86. Şi proverbul: .,a sparge urciorul/a por/1�'87. E'ite un bun şi lucrul pe care îl râvnesc mulţi, şi ceea ce pare demn de a fi disputat; dîci bunul em acel lucru pe care îl rfivnesc toti, or, mulţi par a rfivni precum toţi. Este un bun şi ceea ce este lăudabil; căci nimeni nu laudă ceea ce nu este un bun. Este un bun şi ceea ce elogiază duşmanii bi cei răi]; a5a cum, într-adevăr, toti sunt de acord deja asupra unui fapt rău, dacă tocmai cei care au avut de suferit acel rdu îl laudă; căci ei, Hr fi de acord datorită evidenţei, după cum .�unt răi cei pe care îi blameaZă prietenii lor, şi după cum sunt Lbuni] cei pe care nu îi blamează duşmanii lor. De aceea, corintenii au crezut că fuseseră insultaţi de Simonide, care a compus: "!Iionul nu are nimic de repro�at corin· tenilor"88. Este un bun şi ceea ce a preferat unul dintre cei fnţelepţi, sau unul dintre cei virtuoşi, f1e aceştia bărbaţi sau femei, precum, de pildă, Atena 1-a preferat pe Ulise, iar Tezeu - pe Elena, apoi zei(ele - pe Alexandru, iar Homer- pe Ahile. Şi în geneml, sunt bunuri toate lucrurile preferabile voluntar; or, oamenii preferă să facă lucrurile menţionate de noi , şi anume cele rele pentru duşmani, apoi cele bune pentru prieteni şi, de a�emenea,cele posibile. Iar ace,-;tea din unnă sunt pl:!Sibile în două feluri: cele care se pot face, şi cele care se pot face u.5orH9. Sunt uşoare toate câte se fuc fără efort sau în puţin timp; căci dificultatea se defineşte ori după efort, ori după lungimea timpului. Sunt un bun şi lucrurile cure se fac cum vor oamenii; or, ei î�i doresc ori nici un rău, ori un rău mai mic decât binele ce rezultă din el; şi acea'lta se va întâmplu dacă pedeapsa rămâne ascunsă, sau dacă ea este mică. Sunt un bun şi lucrurile private, lucrurile pe care nu le deţine nimeni, lucrurile de prisos; căci astfel onoarea este cu atât mai mare. Sunt un bun �i lucrurile care se armonizează cu oamenii înşişi; or, lucrurile de acest fel sunt cele care li se potrivesc în funcţie de originea şi puterea lor şi cele de care cred ei că duc lipsă, oricât de neînsemnate ar fi; căci nu vor deloc mai puţin să le facă. Sunt un bun şi lucrurile uşor de îndeplinit; căci, întrucât sunt uşoare, ele sunt posibile; or, lucrurile uşor de îndeplinit sunt cele pe care le-au reuşit toţi, ori majoritatea, ori cei asemănători nouă, ori cei inferiori nouă. Sunt un bun şi lucrurile prin care oamenii îi mulţumesc pe prieteni, sau cele prin care îi supără pe duşmani. Şi toate câte au intenţia să le facă cei pe care oamenii îi admiră. Şi lucrurile pentru care oamenii sunt bine înzestraţi şi experimentaţi; căci ei cred că le vor reuşi mai uşor. Şi lucrurile pe care n u le-ar putea reuşi un om rău; căci a�tfel, ele sunt m<�i degrabă lăudabile. Sunt un bun şi cele pe care oamenii le obţin precum doresc, iar acest lucru pare nu doar plăcut, ci şi mai bun.

123

136.1 a

ARISTOTEL

1363 b

' q>a(ve-rcu. Ko:L J.Lci),LmO: €xo:o-roL lf� fi -roloutoL, dlov o\ cvLA:OvLXOL

€t vlxrt mat, Ol tpLĂ6"!ljJ.Ol e't nj.tl'j, Ot cptAo:xp1lJm-rot e't XP1ÎJ.U:XTIX,

xo:L Ot ăAAot Wcrrohwr; . nepl J.tEv olJv cl:ro:'l'toU xo.l mU cruJ.vp€pov-r� €x rothwv Âl]ltT€ov w:'ţ n(crntc;.

VII.

' E1tel O€ ltoAAâxtc; bj.wAoroUv-rec; ăj.tcpw OUJ.tcp€pet v 1tepl roU

JJ.<iAAov ă).lcptcr�lftoî'xn v, €Cfle"tîl:; &v e'lrt Aex-r€ov nepl roU p.e('{ov� Cqo:'l'toli xo;L -roU JJ.ăAA.ov cruJJ.cp€pov-r�. "Em:w

OTj \m:ep€xov JJ.Ev

-rO

u:xroUrov xal €n, \m:epex6JJ.EVOV 0€ rO €vu1tdp:xov. Ko:L p.el'{ov ).l€v

O:e l xo:l: nAelov npOc; &nov, JJ.Ero: 0€ xo;l JJ.LxpOv xo:l 1toAU xo:l

bAlrov 1tpOc; -rO -rWv noAAWv JJ.€re\tO<;, xo;l tmep€:xov JJ.Ev -rO JJ.Eru.

-rO 0€ €AA.el1tov JJ.Lxp6v, xcx.l 1toAU xo;l bAlrov

tix:rwhwc;.

' E1tel obv Cqo:tiOv A€roJJ.EV "t6 -re o:lnO o:inoU €vexa xo:l JJ.T!

ăAAou o;\pe-r6v, xcx.l: oi1 1tdv-r' Ecplno:t, xro': O voUv âv xcU Cflpc)VT)CJL v

Acxf36v-ro: '€Am-ro, xo.i -rO nmrtnxOv xo;l -rO CflUAo:xnx6v, fi

� En-ew:t

T rl TOLo:Uro:, "t 0 8 ob 'Evexo; m -r€Aoc; Eo-rlv, -rEA� 0 € Emtv ob

Evexo; ni ăAAo:, o:lrrlfl 0€ &ro:ti-Ov -rO np&;; o:lm3v -raU-ro: lfEJfOv\t6c;, &.vdrxrt

-râ

nAe(w

roU

€v0�_;

xul

rWv

€Ao:H6vwv

cruvo:pt\tJJ.OUJJ.€vou roU E:v&;; fi ThJv €Ao:n6vw\l J.lEL'{o\1 &.ro:\tOv 20

etvaL· bnep€xet ydp, "t0 0€ Evundpxov UnepExen:u.

KcxL

Ecx'v n) J.1€rtmov mU JJ.q{<JTOIJ bnep€x:n. xcU cdm:i o:UrWv· xo.i

Oon o:irrci a'itrWv, xo:L -rO JJ.Erurrov roU JJ.ey(o-rou, tiov e't 'o JJ.Eyurr� &vijp yuvo:txOc;

� JJ.E'fl'� J.LEl'{wv, xcxL i5Awr; o't Ci'Jbpec; Thrv ruvmxW\1 JJ.EL'{ot�.. xai e't o\ ăvOpe; OAwr; rWv yuvo;txW\1 JJ.E('{m.-.:;,

xcxl &vip b JJkrunOt;; � JJ.E'fl'(JT'll;' yuvmxOI; JJ.e('{wv· ăw'Aoyov r«P €-;xooot v dt tmepoxo.i -rWv revi.Jv xo.l -rWv JJ.erlcnwv €v o:irrolc;. 1 24

RETORICA. l. 6-7. 1 J63 b

Sunt un bun mai ales lucrurile pentru care fiecare dintre oameni este de un anumit fel, ca de exemplu iubitorii de victorii, dacă este o victorie

1 363

de atins, iubitorii de onoruri, dacă sunt onoruri de obtinut, iubitorii de bani, dacă sunt bani de câ�tigat, �i alţii, la fel. Acestea �unt, u�adar, premisele referilo11re h1 bine � i la uti l , din C<.1re trebuie deduse doveLile.

7. Întrucât adesea cei care sunt de acord c:1 douft lucruri sunt deopotri v:1 utile nu sunt de acord asupra lucrului mai cu scam:1 uti l , ar trebui vorbit în continume despre binele �� utilul în sens gwdu:ii'JIJ. Fie, deci, lucrul care dcpă.�e�te pe un altu l , cel de o cantitate egală �i încă ceva pe dcu supra, iar lucrul cure este depă�it, cel cuprins în întregime în lucrul care depiî.�e�te. Şi ceea ce este nmi mare �i ceea ce este nwi numeros întot deauna se mportC<IZă la ceea ce este m<li mic, pc c:înd ceea ce este mare �i ceea ce este mic, ceea ce este mult .�i ceea ce este puţin se raportea:t.<1 l a m!lrimea numărului de obiecte9 1 , în .�fâr.'�it, lucrul c<1re depii.�c�te e.\IC mare, i:�r lu!.:rul dcp<1�il este mic, -:;i la ICI se înWmplă cu multtll ':ii puţinul. A::;adar, fiindcă numim binele ceea ce este preferabil în .�ine si pentru sine, .�i nu în vederea altui lucru, �i ceea ce toate l"iinţclc râvncsc -:;i ceea

ce ele ar prefera, dud1 ar primi mţiune �i înţelepciune practică, de aseme nea, ceea ce este capabil de a produce ::;i ceea ce este potrivit pentru a menţine a.�emeneH bunuri, sau ceea ce le arc drept consecinte pe acestea, apoi, întrudt lucrul pentru care se l"ac alte lucruri este .�copul, iar scopul este lunul în vederea cărui<.� se fac toate celclulte lucn1ri, ':ii f1 indc� binele individual este ceea c e intruneste <.�cestc conditii rel<1tivc l a individul însu.�i, num:lrul m<�i mme de luc i-mi bune este ît1 mod necc.�ar un bun mai mare decât unitatea �i dcdlt număn1l mai mic de lucruri bune, ducă :�cca�tă uniWte st�u acest număr mai mic este inclus în numărnloare; într-adevăr, numărul mai mare dcpă�e�tc num;lrul mai mic, im nurn;lrul mai mic, cu-

prin.� în numărul mai mare, este dcpă�it. Ş i dacă cel mai mare lucru dintr-o clasă de obiecte dcpă�qte cel mai mare lucru dintr-o altă dusă de obicctc'1�, <ttunci si toate lucrurile dintr-o clasă dep<l�esc toate lucrurile ttin altii clasă: rCciproc, �i c;lnd lucrurile dintr-o clasă dep[L'!Csc pe cele din altă clasă, cel mai mare lu cru dintr-o clasă îl v a depă�i pc cel mai mare lucru din altă clasă, a�a cum, de exem plu, dac!l bărb<Jtul cel mai înult este mai înalt dcd1t femeia cea mai înaltă, �i bărb<1ţii sunt, în general, mai înalţi decf1t femeile; reciproc, daca bărbaţii sunt, în general , mai înalţi dcdt femeile, -:;i !.:el mai înalt bărbt�t este mai înalt deciit ce<1 mai ina]tll femeie; dici superiorităţile cla�elor unm<l asupra altom �� supcriorit:1ţi l c celor mai mari membri, a unora asupra <�ltor:1 cuprin�i în ele, sunt analoage.

1 25

ARISTOTEL

Kal (hav -r6& }.1€V T� €Trl1Tcrt, hEÎ:\10 &€ TO!Jnp J.lll' '€n-€1:0.l J5€ il T0 iiJlct +) T0 €<p€'ţ� il cU J5uvcl}.l€l . EwmipX€l rciP li xvllcru;

li ToÎI 'rno,J.t€vou €v .ql {1-mEpou. "En-€Tcrt &€ ăJ.Lct }.1€v

ll{l UrmlV€tv

TO "C�v. wUTtp 0€ €x€Î:vo oU, lffrEpov ll€ -r{f J.wv{}dvELv -rO hlcr-rw:r{}ctl, SuvdJ.L€l ll€ -r0 't€poouAElv '!0 0:JrOOT€p€lv· b rcip

'tEpoouAftcrcrr; W..'v 0:JrooT€p'llcr€t€V. Kcrl -rci UJr€p€xovm Toî:i crinoU

J.I.€Î:'(ovt J.L€l'�w· Ctvdrxn r«P UJr€p€X€l\l xo:l wU }.1€l{ovor;. Kal Tci

1.364

frv

J.LEL'(ovor; O:rcr{J-oU JrOLT]Ttxci J.LEL'(w· -rolno ycip

-rO J.LE('(ovor;

1fOL1ŢttXI{J Elvm. Kal: otJ -rO 1fOLT]Tlx0v J.LEl{ov, Wou&rwr;· €'l rcip -rO

UrtEtvOv «'lpEThi-rEpov ToÎJ i#or; xcd J.LE'i{ov CqcrMv, xai: li UylELcr a

TÎ)r; ft&ovl)r; ).lEL'(wv. Kcrl -rO cr'tp€nlv xcr,'J-' aU-rO coli J.lii xcr,'J-' crU-r6, di:ov 'u:rxlir; UytEtvoU· TO ).l€V ydp oUx crUToli EvExct, -rO J5€ aUToU,

0JrEp �v TO CqaMv. K&v

U -rO J.LEv

T€Aor;, ŢO SE J.LTi T€Aor;· ŢO ).l€v

Ţcip fiAAou '€V€Xct, W S€ atnoÎI, &iov ŢQ ŢUJ.Lvci{€0'{1-aL '(oU El) €X€L v TO crWJ.Lcr. Kal -rO frnov Jrpoo&:6J.L€Vov ,'l-a'(Epou

fi €1:Epwv·

aUTapxEcrTEpov yci'p· finov &€ Hpoo&l wt -rO €Aan6vwv fi Ptf6vwv 1rpooS€6J.L€VOV. Kcrl 0Tav TOS€ J!€v fivEu -rol& J.LTi

fi ŢEvEo-{lm, -3-dTEpov 10

i5€6J.LEvov, W<TTE q:.alvEwt J.LEl{ov O:ro:Mv. Kâv Upxll. xCt'v

1i fi J!Ti SuvcnOv

&€ ăvEu To6Tou· crU-rapxEmEpov S€ TO J!Ti

11 tiPXll. ŢO 0€

J!Ti

dlnov, nl C oUx ciCTtov &ci ŢO o:!.rr6· &\IEu ycip dl-rCou

xo:L O:pxllr; &oU\Io:Tov E'ivo:t

il Ţ€v€cr,'J-at. K«l lloOiv &pxulv ŢO 0:Jr0

Tllr; J!E(ţov<M; O:pxîl; J.LEl'(ov, xo:l J5oolv cll -rCot\1 TO 0:1rO ŢoU

J.LElţ'mi<M; «h(ou J.LEl{o\1. Ka� cbxi1f«Ă.LV J5€ Suolv Upxcrlv Tj '(oU 15

J.1El"Covor; O:PXTi ).lEL'(wv, xctl Soolv a'n(otv ŢO ToU J.L€({ovor; ahwv J.L€l{ov. al)Ao\1 otiv Ex TW\1 €tpl)JJ.€\IW\I lht tiJ.L<pOTEpwr; ).lEl"Co\1 Emtv cpa(vEcr{J-m· xal ra'p E't O:PXTJ, -rO &€ J.Lil O:pxll. S6'ţ€L J.LEL'(o\1

dvut, xcrl €t J.lTi O:pxr). TO S€ O:px:T)· -rO ycip -rEAor; J.LEL'(ov 1 26

RETORICA, 1 . 7, 1363 b� l 364 a

Un lucru este superior <Jltuiu �i cânJ <1cest lucru este consecinţa l u i . pe când <Jcela nu este consecinţa acestui<�: or, un lucru e.�te consecinţa altuia pe o C<Jle fie imediată, fie ulterioari:i, fie potenţialii: căci utilit<Jtea consecventului e.�te indusi:i în utilîto1tea :mtecedentului'H. Or, viuţa este consecinţa imeJiată a siinătăţ i i , pe cflnJ ultima nu este consecinţa simultană a celei dintai, apoi, ştiinţa este consecinţa sub�cventă a studiului, iar jaful este consecinţa posibilă u sacrilegiului; căci cel care a comis un sacrilegiu poate jefui. Şi dintre J(tuă lucn1 ri care dcpăşc.�c fiecare acelaşi !unu, este mai mare acela din cele doui:i care îl dcpă�eştc pe cel de-al trcibt printr-o cantitmc mai motre; căci el trebuie .�ă îl depil�easci:i si pc acela mai mure �i pe acela ITii.li mic dintre celelalte douil. Şi lucrurile capabile Je u produce un bun mai mare sunt mai importante; căci asta însemna a fi capabil de a produce un bun m<li rni.lre. Similar, lucrul produs de un hun mai mure este mai important; c<k i , dacă ceea ce e.�te sănătos este preferabil f<.tţă de ceea ce e.�te phkut, .":>Î este un bun mai mare, �i săn.ltatea este m;ti importanti:� decât plăcerea. Iar lucrul prcfembil în sine este un bun nmi mure dec:Ît lucrul nepreferabil în sine, a.:;:t cum, vigoarea, de pildă, este mai importantă decât ceeu ce este săntitos: căc i , pc de o parte, lucrul s:lnătos nu este rreferabil pentru sine, pe de altă parte, vigo<.treot e�te preferabilă pentru sine, ceea ce era, de fapt, binele. Şi lucrul care e:-.te scop este mai important dec;ît lucrul cme nu este scop; căci ultimul este preferat pentru altul, pe c<înd primul este ales pentru sine, <t.�a cum exerciţiul fizic, de pilJă, este preferabil pentru buni.! stare <t corpului. Este un bun mai mare şi lucrul care are nevoie mai puţin de <tltul sau de altele diverse; dci el este mai autarhic; or, are nevoie mai puţin lucrul care are nevoie r1 c de lucruri mai puţine, fie de lucruri mai u�oare. La fel, �i dml cutare lucru nu există, sau n u se pnate ivi fără un altul, pe c<Înd <ti doilc<t poate fără pri m u l ; căci dintre două lucrur i , cel care n u are nevoie de celăhtlt este <tUtarhic, încât este, evident, un bun mai mare. Şi dadi din două lucruri . unul este principiu')-1- al altor lucruri, pe dnd celălalt nu este, �i dacă unul este cauâi<J5, re când celălalt nu este, un lucru este mai important decât celălalt pentru acela�i motiv; căci fără cauză .�i principiu un lucru nu (XIitte să existe, sau să se ivea-;că. Şi tiind date două principii, lucrul mai imp<.)ftant este cel care provine din principiul mai important, ş i similar, fiind Jate doui'L C<tuze, lucrul mai bun este cel provenit din c:.tuza mai bună. Invers, între două principii, principiul lucrului m:ti importi.lnt este superior, iar între două c:.tuze, cauza lucmlui mai bun este superioard. E�te dar, deci, din cele spuse, că se poate arăta că u n lucru este mai important în dom1 feluri: şi dacă un lucru este principiu, iar celălalt nu e:-.te principiu, �i dacă primul nu este principiu , ci scop, în timp ce al doilea este principi u , tot primul va păre<� că este mai important; căci scopul e.�te mai important,

127

13M a

ARISTOTEL

xal oUx O:pxlj. Wcmep b A€w&!}!ac; xo:'!T}jopW-v �q'IT} Ko:AAlO"ff�:hou '!0-v �ouAeOOo:m mîi Jrpc{�a-vToc; J.L{XAAo-v &.&txel-v· oU ydp &-v lrpo:x{!-Tl-vm J.lli �ouAeOOaJ.LE"Vou· nciAt 'V se xal Xa�p(ou, TO'V Jrpd�a"VTa Toti �ouAeOOa-vToc;· oU yap li:v ye-v€cr{!-at, E't J.Lrl frv b 1rpa1'w-v· Tothou ydp €-vexa ht�ouAeOet-v, Onwc; npo;1'wat-v. Kal TO OJravtWTEJXN TOU &cp-36vou, r1i.o-v XPUO'� ot&-rlPou &xpT)(TT6T€poc; l.Jv· J.LEl�ov yc(p � xillcrt c; &u:i TO xaAEJrwT€pcw rl.-vaL "AAAov 0€ '!p6Jrov TO Ciq:>-3o-vov Toti cntav(ou, 0TL � xPliatc; 25 \mep€xet· 1:0 raP JroU.dxtc; Toti bAtycixtc; \mepExet, Q,'!-ev A{reTat ăptO"!OV ).1€\1 Ucswp. Kal OAwc; TO xW..eJrWTEpoV Toti Pcţovoc;· (TlfO'.VU.oltEpov rct'p. "AU.o"V 8€ TpârrO'V TO jxiov Tol} xo:AwwT€ · �El raP Wc; �OUĂ6J.LE-3o:. Ko:L re TO €-va-vT(0\1 El'(ov, xo:l oti � O'T€pl}<Jtc; 30 }!E('(wv. Kal CtpETIÎ ).Lij &.pETT)c; xo:l x«xlo: J.Lll xcodac; J.LE('(wv· Tci }!€v rctp TtÎAT}, Tci {) oU -c€AT}. Kal &v Tci €pro: xaAA(w 11 ct'tcry:(w, J.LEl'(w abni xal &v cit xo:xl«t )((XL cit &.peTai J.LE(�ouc;. xai Tci �pya J.LE(�w. En:e( JrEp Wc; Tci ci[na xa:i: cit 0:p)(a(, xai: Tci O:Jrofk.:(vovm, 35 xal Wc; Tci Cmoi3cdvovTo:, )(C(l TU ci(na xal cit O:pxcxL Kal &v ft lm:epoxij a\peTWTEpcx 11 xo:AA(wv, O'i:ov TO CtxptllWc; Opă-v citpETultepov 1364 b Toti bcrcppcx(vEcr-3o:t. Kal raP Otj;tc; bcrq:>pljcrEwc;· xal -cO tptA€Tatpov e'lvm TOÎÎ tptAo:xpfu_lo:TOV }!liĂAov xciAAto'V, iliTE xai: tptAETatp(a cptAo:xpl)J.LCXT(�. Kcd &.-vnxEt}!Evwc; 5€ -cWv �eAn6vwv a't Une�Aai �eh(� xal xo:Ht6"VWv xo:/J..lmx;. KW &-v cit €-n:dJuJ.L(o:t xa:AAlo� 11 �Eh(�· cit raP }!E(�mx; bp€�€Lb' }!EL'(6vwv E'tcrlv. Kal Wv xo:Ht6vwv se xal �EAn6-vwv rit €m{!-uJ-llO:t �EAc(� xal xaAAlo� &tci TO abni. Kai: &-v a\ €mcrTiiJ.Lo:t xo:Hlmx; 11 cmol.lo:Sat6TEpo::t , xal cd npc{ŢJ.LctTa xaAAîw xal crJrooSauhepo:· Wc; -yo:'p Exn 1, €Jrurn].tl}, xai: cO CtA�Er;· xeAellet & W atrrlir; 'ExâcrTT]. K a l cWv CTJrOI..I&ttoT€pwv 0€ xal xc:O..At6vwv ci t En:to-cliJ.Lat O:va?..orov 10 &tci mtrn.i. Kai O xp(-vetav &v 11 xexp(xam" Ot cpp6vtJ.LOt fl JrciVTer; fi Ot noAAol fi Ot nAelouc; 11 Ot xpc{TLC>t'Ot Cqa{!-âv fj ].1€l�o-v, &vciTXTJ oihwr; Exetv, 11 CmA� 11 Ti xacci Tljv �.pp6VTt<JLV €xptvo:v. 20

�

128

�

RETORICA. l . 7 , 1364 a-b

i�r nu principiu l , precum le<xlamasw', acuzfindu-1 pe Callistmtos97, spunea cil cel care a încuntj<.tt fapta este mai vinovat decât cel care a înfăptuit-o; căci fupta nu ur f1 fost săvâ�ită de nu ar fi fost încurajată; Jin nou, w.:ela<;i, <.�cuzfrndu-l ::;i pe Chabrias, zicea că înfăptuitorul comite o nedreptllte mai mare decât încurajatorul , căci fapta nu s-ar ti petrecut, dacă nu ar fi existat cineva cme să o îndeplinească; într-adevăr, zicea e l , oamenii plănuiesc În vederea unui lucru doar ca sil îl pună în aplicare. Şi lucrul mai rar este mai valoros dcc:1t lucrul ubundent, a::;a cum auru l , de pildă, este mai valom� decât f1eru l , deşi este mui puţin util ; dci procumrC<I l u i mc o V<�loare mai mare, fiind miii dificilii. Din alt pum:t de vedere, însd, lucrul abundent este mui important decât lw.:rul m<.�i rar, riinddi întrebuinţarea primului domină; într-adevăr, întrebuinţme:1 l'recventă () tlep:1�este pc cea rară, de unde se spune: ..cel mai Imn dilllre flltrllri e.we apa''!JH. Ş i , în geneml, lucrul mai dificil este mai valoros decftt lucrul mai u�or. căci este mai rar. Din alt punct de vedere, însă, lucrul mai u�or este mai important decât lucrul mai dific i l ; căci el este cum dorim. Este un bun mai mare .�i lucrul 0:11 cărui contrariu este mai valorm. �i a cărui privalie este resim(ită în m;1sunl mai mare. Şi virtutea este un bun mai mare dedlt ceea ce nu este virtute, si viciul e.'>tc un bun mai mare decât ceea ce nu e.�te un viciu; căci virtutea '::;i viciul sunt scopuri. Î<lr cele care nu .�unt nici virtute, nici viciu, nu sunt scopuri. Şi lucrurile ale căror rezultute sunt mai frumo.ase ori mai urâte sunt mai importante, şi re:wltatele lucrurilor ule ci'iror calităţi bune sau rele sunt mai importante sunt mai valoroase, căci ş i rezultatele sunt precum cau:Lele .�i principiile lor, iar cauzele �i principiile sunt precum rezultatele lor. Sunt mai importante .�i lucrurile al căror exce.� este preferabil sau mai frumos, a�a cum acuit<llea vizuală, de pild<l, este preferabil{! fat� de acuili.�le<l olfw.:tivă. Astfel, . .�1 vederea, În generaL este prefcrubih1 munsului; �� dragostea excesivă pentru prieteni este mai frumoasă decât dmgostea excesivă de bani, Încoît .�i dragostea pentru prieteni, în general, este mai frumoasă dedt dragostea de han i . Şi invers, excesele lucrurilor mai bune sunt mai bune, iar excesele lucrurilor mai frumoase sunt mai frumoase. Sunt mai v;doroase �i lucrurile care fac obiectul unor pofte mai frurnm1.�e ori mai bune; căci dorinţele lucrurilor mai mari ca valoare sunt mai imporl<mte. lm JX)ftele care fac obiectul lucrurilor mai frumoase si :Il lucrurilor mai bune sunt mai hune şi mai frumo<t'le din acela�i motiv. Sunt mui v:•loroase �� lucrurile care ftl( obiectul unor �tiinţe tn<li frumoase ori mai serioase, apoi sunt mai valoroase .�i acţi unile mai frumoase ori mai serioase; ciic i , precum este ştiinţa, tot astfel e.�re �i adevtirul; or, fiecare �tiinţă comandă ceea ce tine de domeniul ei. Iar stiintele relative l a lucrurile mai serioase si mal nobile sunt, în mod ana](Jg, tTiai valoroase din acelew;i motive'i'J_ Este mai valoros şi lucrul pe care 1-ur pute<� socoti sau !-au socotit bun ori mai bun toti, sau aceia mai mulţi, sau majoritatea celor înţelepţi, sau cei mai autorizaţi, ceea ce este în mod necesar astfel. fie că ace�ti<.� au judecat la modul absolut, fie c ă au judecat potrivit înţelepciunii practice 1011.

1 29

I 3fl4 b

ARfSTOTEL

"Ecrn &€ Toîrro xotvOv l«ll xcm:i 1:Wv ăAAwv· xo:L rcip 1:l xo:L 1roo0v 15

xo:l "JrotOv ohrwt; €xEL

� & v \-} €-n:tcrclÎJ.I.TJ xo:l

Tj tpp6vrpu; e'lnm.

' AAX E1r' c':qo:\l"Wv e'tpipco:JJ.ev· t�ptcrcm ro:'p iqo:Mv etvo:t 8 A«�6vT« 1:ci "Jt"pc{nw-ro: tpp6VTJO"L v €Am T âv Exao-rov· cSîlAov o'Ov On xo:L

J.LEL�ov, 8 J.LâAAov l] tpp6vTJ<ft� AEret. Kal TO -rol� �eh(ootv \.m:dpxov, 20

fi CmA� fi � �eATCmx;, o'lov \-} &v.Spelo: 'tcrxOO<;. Ka:i: O

€Aod âv b �eh(wv, fi O:nAWc; fi

�

�eh(wv, o'lov 1:0 &cStxelo\l"m

J.LCiAAov fi âOtxelv· -rolno ra'p b OtXO:t6T€por; âv €AotTo. Kal -rO iîbwv ToU -llrrov \)5€Dt;' nlv rcip TjcSovTjv m:i'vm &Wxet, xal «irroU

€vexa 1:oU ftc5eo\l"m OpErovTo:t , Wpta-rm &€ -rothm� 1:0 Cqa\l"Ov :u:.al 1:0 TEACM;. "HOwv OE .O -re &Aun61:epov x«l cO noAU)(poVtWcepov

TjOU. Kal TO l«lÂÂwv coU -!lrrov xo:AoU· 1:6 rd:p xo:A6v €anv -\î-rm

-rO tţiU fi TO xa:\1"' o:b-rO o:'tpu6v. Kal OOwv ab-rol ab-rolt;

tp(Aott;

noAuxpovtWT€pa

-rWv

jkJOAov-rcn ahtot elvo:t ,HiAAov, mîim JJ.E(�w &ra,'Jc{, OOwv & "'rlxto-ra,

J.LE(�w

xaxci.

Kal

-rd

0Atroxpovtw-r€pwv xal -ID fiejku&repo: -rWv CqlefknOT€pwv· illrep€-xet

Et 1:0 &.vOptlwc; xciAAtov xal a'tpeTW-repov -roti owtpp6vwc;, xal

rd:p Tj XPîlatb' -rWv JJ.EV T0 XP<l"'.Hf cWv &€ iti �ouAlpet• (h"av Ţcip �oUAwv1:m, bncipxet p.(i.Hov 'r) TDU �E�a(ou. Kai: Wc; &v €x 1:Wv oucrcolxwv xal -rWv 'oJlo(wv "lf"Tt!Xrewv, xal -r&AX âxoAou\l"el, diov

O:vSpe(a auxppootivTJC; ct'tpe-rw-r€pa xo::L 1:6 &vcSpelov elvat TOU

auxppovelv. Kal a nciv1:€t; dtpoi:ivn:(l ToU JJ."Tj 0 ll"âv-re�. Kal 0 dt ll"Ae(ol.Jb' 1365 a

dt \=)uinou.;;· &.ra1t6v rriP ilv oO ll"dVT€b' €tplevmt,

Wo-re xal JJ.El'(ov ob .u.(iAAov. Kal a dt &JJ.tpLO"�ryrotiv-r€b' fj o\ �:x..Jpo(

ft dt xp(voVTEt; fi o\J.:; o\itot xp(voootv· -rO JJ.€v r«P Wc; âv €t

ll"âv-ret; tpo:l€v €cret, TO &€ o\ xt'iptot xal o\ €t&6TEb'. Kai: 'o-r€ J.L€v oti "Jl"clVT€b' JJ.€"t€XOI.X1L J.L€l'(ov· 0:-rtJ.L(O: ""(a'p ci J.L"Tj )le"t€X€LV' b-r€

& oti J.LTjSElb' fj olt OALrov mravtuhepov rclp. Kai: 1:ci €1ID.tV€Tt.hEpa·

l<o:AA(w rcip. Kal Wv al TLJ.Lai: JJ.e('(ou.;;, lucraU-rwt;· Tj ycip TLJJ.Tj I'JO"Jl"€p

asea

Tlb'

€onv.

Kcrl 1 30

a't

'(l]JJ.(ctL

JJ.€('(out;.

RETORICA, 1, 7, 1 3M b-!365 a

Ruţîonamentul este comun �i aplic:ibîl tuturor celelalte lucruri; cUci esenţa, canlitatea .)i calitutea unui lucru sunt a:�a cum pot afirma, de altfel, despre e l e .� tiinţa .�i înţelepciunea practicii. lnsă ceea c e a m .�pus n u .�e aplică decât bunurilor; căci bunul a fost definit că este ceea ce lucrurile �i-<lr alege fiecare, dacă ar primi înţelepciune practică; este, deci, clar că ceea ce înţelepciunea practică nume�te mai cu semnă preferabil este �i m<li v;;iloros. E�tc un bun mai lll<lre şi ceea ce <lpaqine oamenilor mai buni , fie la modul absolut, l"ic ca oameni mai buni , a.�u cum cumj u l , de pikh"i, este mai valoros dcdt forţa. Este un bun mai mare .�i ceea ce m alege omul mai bun , sau în mod ubsolut, sau ca om mai bun, a�a cum, de piltlil, a fi nedreptăţit este mai degrabă de dorit decât a nedreptăţi; dci acest lucru I-ar alege omul m<li drept. Ş i lucrul mai plăcut este preferabil faţi"i de lucrul mai puţin plăcut; căci toate f1inţde caut:1 să obţină pl!kerea �� doresc fuptul de a o gustll pentru ea îns:i�i , or, tocm;1Î prin uceste tră�turi <IU fost definite binele şi scopul. Este mai plăcut;! plăcerea mai krită de suferinţă şi care dureazit lll<li mult timp. Şi lucrul mai frumos C.\te mai valoros dcc:lt lucrul mai puţin frumos: căci rrumosu[ este sau agreabilu l , sau ceea c e este preferabil î n .�ine. Apoi, lo<1te lucrurile, ai căror autori vor să fie mai ales pentru ci sau pentru prietenii lor .�unt bunuri mai mari, pc clind toate lucrurile, de care e i vor să fie re.�ponsabili dt mai pu!in posibil sunt rele mc1i mari . Şi lucrurile ID<li dur:1bile sunt m<li valoroase deccît cele mai puţin dur;1bile, iar lucrurile mai .�igure sunt mai valoroase dedt cele mai puţin sigure; util itatea primelor prevalează prin durata în care sunt folosite, i:1r avantajul ultimelor domină prin voinţă; căci atunci dind vor oamen i i , folosirea bunului stabil domină mai mult. Apoi, din noţiuni logic coon.I(JD<Ite �i din cauze ascmănătoare1 0 1 mai ret.ultă �i alte lucruri mai valoroase, ca de pildă, dacă f:1ptul de :.1 ac!ionn cu curaj este un bun mc1i nobil �� preferabil faţ;1 de faptul de a <IC\iona cu prudenţă, atunci şi curajul este prefembil f<�t<l de prudenţli, �� raptul de a ti curajos e.�te mai valoros decât faptul de a fi prudent. Şi lucrul pe cme îl aleg toţi este un bun mai mare dec<ÎI cel pc cme nu îl aleg toţi. A1x,i , lucrul pe care îl preferă majoritatea este un bun mai mare decât cel pc care îl alege minoritatea; dici bunul era lucrul pc care îl rCivnesc toţi, îndt lucrul C<!re e.�te râvnit mcti mult este mai important. La fel, este un bun m:1i mare lucrul pe care îl aleg ori adversurii , ori du.�mani i , ori judecătorii uutorizaţi, ori cei pe care ultimii îi consideră astfel: într-adevăr, primul caz are loc când toatli lumea afirmli o opinie, iar al doilea, dnd numai cei autoriza!i �� cei competenţi iau () decizie. Apoi este un bun mai mare pe de o parte când lucrul l a care participă toJi, dci este o tlezonoare neparticiparea la el, când lucrul la care nu participă n i men i . �au puţini Jour; căci el este mai rar. Sunt mui valoroase �� bunurile mai demne de laudă; căci ele sunt mcti frumoase. Sunt un bun mai mare şi lucrurile ale dlror onoruri sunt mai mari ; cilci onO<Irea este un fel de apreciere. Sunt mai vulorouse �i lucrurilt: ale t:ăror pedepse sunt mai severe.

131

]()

:15

B65 a

ARISTOTEL

Kal -rd -rWv bj.ioAorouJ.LEvwv fi f�!Ct.LVOJ.L€vwv J.LqciAwv J.LEL'(w. Kal StatpoUj.iEVa &. Eu; -r ei j.i€pT) -r ei cdrrei J.LE('(w cpalvETUV JTĂEt6vwv yap UJTEp€XELV cpa(vnat, iSiJ-ev xal b JTOLl'J� cplj!Jl TTElcrCt.L -rOv MEAEaypov &.vacrillva t· Ocrcra xd.X &.v�pWJTOL<Jl JT€AEL -rWv d<Jlo &.AWn · Aaol J.LEv cp�tv�mxn, JT6Atv .sE TE JJÎJp &J.La�6vet, -rExva M i CD..Aot ăyoootv .. Kal -rO cruv-rtMvcu O€ xctl lmotxoOOJ.Lelv, t.Jmrep'ETTLXctPJ.lo<;", O t ci T E -r O alnO <TI 5tCt.Lp€creL" (i, ydp cr6v�ecrt� 15 tmepoxl]v Oe(xvoot TToAAT\v) xal On &pxl] <pa(vnat J.LqciAwv xal ahwv. ' EJTEL &. TO XetĂETTWrepov xal crJTavtW-repo-v J-LeÎ:!"ov, xal o't 20 xatpol xal cit Ty..tx(Ct.L xal o\ T6JJOL xal Ot )(pl)vot xai cit Ouvci"J.LEL� JTotoUm. J-LqâAa· e't ydp JTapd MvaJ-LLv xai: JTapd i,>..txlav xal JTctpd -roU!; 'oJ.LO(oJX;, xal Et oiJ"tt..Jq fi EvTa�a fi -r6Te, 'E'fet J.LEŢeltoq xal xa>..Wv xal &ya�Wv xal Stxa(wv xal -rWv Evavrl"wv, O�ev xai: -rO \m(ypaJ.LJ.La T� bAuJ-LJTtov(xTl· TTpOO�e J.LEv âJ-Lq�' WJ-Lotcrtv Exwv -rpaxelav U'crtAAa-v 'tx1'tlic; \;;'f "'ApŢOJX:' e'tc; Tq€av Ecpepov. Kal b 25 1cptxpâTI')I;' airrOv EvexwJ.L(a'(e >..Eyu1v €'f Wv lmîlP'fev mlrra . Kal -rO aU-ro<poE� wîi ETTtx-nŢrou· xaAeTTWTepov râp. "OiJ-ev xal b JTOLTJ<lÎI; 30 fi!TJCI"LV" airro5l&oc.-roq S €tJ1L Kal W J.I.EŢciAou J.LEytcrwv Jl€�, o'Lov neptxÂ� -rOv Em-rc!q�tov AErwv, n]v veOnrta €x "'t'iy; JT6Ae� &.vTJPîlo"ltCt.L WmrEp -rO fup Ex roti 'evtaUTo!J e't €'fCt.Lpe1te(TJ. Kal -rcl €v Let JlE(!"ovt xpl'\crtJ.La, o'Lov -rcl €v �� xcU vOOot�. Kal &x>lv -rO EyyU�epov -roti T€Ao'X;. Kal TO atnW fl �JTAW!;. Ketl TO OuvmOv Toti a&Jvchou· -rO J.LEV rclp abn{J, ,o g �o. Kal Te( Ev -rEAet -roti �{ou· 35 -rEATJ rdp p.O;Uov TIÎ TT� -rW -r€Aet. Kai: -rd JTP� 0:>..1'\lteuxv -rWv np� OO'fetv. '"'O� b€ Toti TT &S'fav, 'O Aavltcivetv J.t.EAAwv obx 1365 b Ci'v '€>..01.TO. .6.t0 xai: -rO eti TTâ<JXEl V -rot:J Eti JTOLEÎ: V 06'fetev Clv a'tpETWn:pov elvat· -rO J.LEv yclp xciv AaVl'tâvn a'tpl'\cre-rat, JTotelv 8 eti Aavltâvwv ob OOxel &v €A€crltat. Kai: fua e'lvat J.Lii>..Aov fi Ooxel.v fkJUAovmt· TTP� &.A�wxv ydp J.LăHov. 6.t0 xal nlv btxatocrOVTJV <pacrl J-Ltxp(iv e'Lvat, O·n o5oxelv fi e'Lvat dtpe-rW-repov· -rO O€ Urtalvuv 00. Ka:i: ro TTpdr; JTOA\d XPTJO"LJ.LWTEpoV, otov -rO TT� -rO '(�v xai: eti '(�v xa:i: Ti]v l)Sovl]v xetl n) JTpci"TTE l v Tci xaAâ. 6.t0 b TTAoîrtoq xal î, \rr( eta J.L€TttTt« &»cel e1vett· UJTav-ra: 10 yclp Exet TaliTa. Kai: -rO &.AuJT6-repov xal -rO J.LE�' i,Sov�· TTAe(w

'xPe

�

132

RETORICA. 1. 7. 1 365 a-b

e u a 1n �fu�. ji�iz':�1f��i��r:��i'l��:i �� :��:rim2��ci��t�i�e��tf�; superioare unor lucruri mui numeroase decât înainte, de unde spune �i poe tul de ce soţia 1-a convins pe Meleagru să se ridice la luptă: ,.toale neno

rocirile câte se ahal a.mpm oamenilor, a caror cetare a fost l11altl cu o �;;�!�·:�:O:/;;� ;��;;!��J�.� ��:t�t::;:,;��-��;:\�u��t�� : ��f�,:��r��

:;;i cel de a act!mulu 1°4, cu!n face Epicharmo.\, pentru m::ela�i m(�tiv ca în �uzul thvtzărn (căci combm:trea face supcrion�<LtC<_t mme r:<tntitatlv), �i li mtlcă htptul apare <::<L principiu şi cmwl <L lucrunlor nnportame. Cum lucwl m<.ti dificil �i mui mr este m<ti valoros, �� ocaziile, �i vârstcle, �i locurile. �i timpurile,.�i facultăţi le naturale fac lucrurile m<ti mari; într-adevlir. dacă un fapt este săvâr�it de cineva dincolo de facultatea lui natu-rală, de v<Î.r stă, de semeni, .5i dacă acest lucru se întftmplă în atare condiţii, loc, s<lll moment, acel fapt va căpflta g:randomt'a .5i a lucrurilor frumoase, şi a lu crurilor bune, şi a lucrurilor drepte, precum .�i a contrariilor lorlll'i , de unde şi epigr pentru învingătorul olimpi<.:: .,odinionnl, având pe umeri 1111 bâţ grosola11 de purwt pow'ri, nlram pe.}"le din Argos fa Te_�wea"H16. Şi u }f-�1/,��;�Jt �;��:,�/:�r:�w,9_ b:t:�;.�i ��·:::� �n 1b��i��:��i�� cel obţinut fiind mai difidl"'IIIHde. procurat. De unde spune şi poetul: eu suJJt propriul meu da.\·căf Este un bun m.ai mare .�i partea cea mai mare <t unui lucru m<tre, a.�a cum Penele, de p1lilii , expunilndu-�i elogiul funebru, spunea că .,tinereţea a fost imfepărtaUJ din cetate, precum pri mdvam, dacâ aceasta arfifost suprimatâ dimr-un an 1 . Sunt mai va loroa-;e şi lucrurile utile într-o nevoie mai mure. ca de pildă, lucrurile utile în c.aul bătnÎ.neţii şi al bolilor. Şi între dom1 1ucruri, este mai V<tloms acela mai aproape de scopul prnpu.�: Şi l�c,rul util indi_vidual esle un ţmn mal mare deC<it lucrul util <�bsolut. Ş1 postbtlul este mal valoros decât Im posibilul; dici primul este un bun pentru individ, ultimul, nu. Sunt un bun mai mare şi lucrurile aflate la sfâr�itul vieţii; căci sunt mai ules scopuri ct u a f�tJJ� ��]��fur�� -��pt�i�� D��fa � ��:;�� n�� opinia este: ceea ce un om nu ar alege să facă dacfl urmează să ascundă <LCţiunea1 1 1 . lată de ce a primi un bine poate pă�ea preferabil faţ(i de � procura cutva acel bine; căci un om va alege să pnmească un bine, nul"!l<ll să nlmână ascuns, pe C<Înd <tcela�i nu pare deloc a alege să procure cut va un bine dacii trebuie să îl lase sil treadi neobservat. Sunt mai valoroase :;;i toate dlte oamenii le vor să tie mai degrab[! decât .�il pară efi sunt; căci ele tind mai mult spre udevăr. De <.tceea �i justiţia se spune că este puţin valoroasă, căci a părea drept este preferabil faţil de a f1 drept; cu sănătatea, însă, nu se întfimplă la fel. Este un bun mai mare �i lucrul mai util întru r a i i m i 1 nr i �� ,;� ��?g� ��{r� p��!e��i��·i 1 ��u î�f��tu��e: �n�:��ţ��ff:�� moase. De aceea, bogăţia şi sănătatea par a fi cele mm mari bunuri; căci ele le conţin pe toate acestea. Este un bun mai mare �i lucrul mai ferit de suferinţă, şi cel insotit de plăcere1 14; căci există aici două lucruri

•.um1

" m

133

1365 b

ARISTOTEL

r<Xp 'eWI;, Wa-te \.mcipxEL xo:l Tj hOOvrî <'qo:\1-0v xo:l ;, âAmr(«.. Ko:l

Suolv 0 'tQ o:U'tQ npocrn\1-EJLevov J!El�ov W 0Aov 1TOtel . Ko:l 8. J.ll]

Ao:v\1-civet 1Tctp6V'tct 15

&. Ao:v\1-civet· 1T� âA�\1-ELo:v yo:'p n(vet

Tctlrw . .6.t0 't0 nAotm:lv �pctve(T] &v JLEL�ov âro:\1-0v

'tQ Soxelv. Ko:l

't0 Cqct1TlŢ!6v, xal 'tolc; J.lEv J.16vov 'tolc; SE J.LEi ăAAwv . .6.t0 xo:L

oUx '(al] '{llJ.l(ct, ăv 'ttr; Wv f:TeJ)(S<p"ctAJ.LOV "[[J(pf..Wcr-n xo:l 'tOv M' ' '€xov'tct· &rctfl1l't0v ycip &ip1ÎJ>TŢtctt. ' Ex TIvwv p.€v otv &El 'tele; lflcrttt c; q>Epetv €v

-rQ lfpcrrp€lfELV xo:L âlfcrtpElfElv, crx:€&lv E'LprJTctl.

VIII. M€yurrov 0€ xo:l xuptuhct'tov Cmciv'tWv 1Tp{ic; 't0 .SUvcro\1-ctt

lfe(\l"et v xo:l xctAWc; cruJ.L�ouAe&:tv 'tclţ lfoAt n(o:c; tmci<Jctr; Act�elv

xcti: 'tct: �xci!JTI'lr; �TJ xo:l v6J.LtJUX xo:l <JuJ.UP€povtct &eAelv. 25

neC"ov'tctl Ţct'p cllfctV'tEf,; 'tQ !JU,L.Lql€pov'tt, <JUjJ.ql€p€t SE 't0 <JW�ov

nlv noAnelo:v. "En SE xup(ct J.1€v frrn v Tt 'toti xup(ou timXpamr;,

W &E xUptct .5tTIPrrnxt Xct'td 'tclţ noAtn(o:c;- OOo:t ya'p o:'t noAt'telo:t, 1 Tooo:ln-o: xal 'tel xUptci €crrtv. E'talv o5E lfOAt'telat 't€nctper;,

OllJ.loxpo;'t(a, bAtro:PX(ct, tiptcrroxpct'tlo:, J.lOVapxlo:, lkrte 't0 J.L€v

xUptov xal W xplvov 'toihwv n âv elT] p.6ptov "Ecrrtv & .5l]J.LOXpa-r(o: v.Ev lfOAtn(a Ev

il OAov 'toU'twv. fl xAllptp' .5u:�v€.uov-rat

�d'twv. nptcr-roxpcnla

Wc; Ctpxdc;, bAqaPX(a & €v � o't &m) 'tLJ.i

.5€ 'ev � xa-cd Tijv lfat.5e(av. nat&E(o:v .5E A€yw Tijv imO 'toti v6J.Lou xetJ.L€VT]v· o't ya'p €J.LJ-lEJ.lEVTJX6nc; €v wlr; vov.l.umc; €v T{i

1366 a

CtptO'TOXparift lfPXOOOL V. 'AvclyxT] f>€ wfuour; q�alvm\l"at Ctp(O"'ttUc;,

IS-&€\1 xal Tol:iVOJ-lct e'(Atypev -rotim. Movapx(a & EO'Tlv xo:Tci:

'toUvo.uo: €v � ele; Cmciv'tWv xUpt� €0'Ttv· 'tOU'twv se ;, .uEv Xct'tel Tâ'ftv nvd �crotAe(a, Tj & â6pt<J'toc; wpaw(c;.

134

RETORIC' A,

1. 7-8.

1365 b-- 13()6 a

mai degrab<l dedit unul, a� încât phkere� este un bun, iar absenţ<1 durerii

�ste u n alt bun. De asemene<�, între două lucruri, acela este un bun miii

mare care, <Jdăugându�se l a u n al treilea, t�tce întregul mai mare. Apoi , �i lucrurile a căror prezenţă nu este ascunsă sunt mai valoroase dedit cele

a ci'iror prezenţă trece neobservată: căci ele se apropie de udevăr. De

aceea, bogăţia reală po<1te ti considerată un bun superior faţă de bogăţia

<�parentă. Este u n bun mui mare .�i lucrul care n e este drag, când singur,

când în.�o!it de alte lucruri. Tocmai din acest motiv suferinţa cuuz<Jtă nu are aceea�i intensitate

d<tdi cineva, de pild.1, a orbit pe un chior, sau pe

un om care avea ambii och i ; căci i-a îndepărtat primului cee<J ce îi era mai cu seamă drag. S-a spus, a.�adar, aproximativ din ce premise trebuie

scoase dovezile în .�usţinere �i în combatere.

8. Lucrul cel mai important �i mai eficace pentru a putea convinge �i

delibera potrivit este de a cunoa.�te toate formele de guvernare

::;i

de a

distinge obiceiurile, legile �� interesele fiecăreia dintre ele. Căci toţi

mt-

menii se !<�să convin�i prin interes, iar interesul este ceeu ce menţine forma

de guvernare. fn plus, manifestarea autorităţii este suvenmă, or, felurile autorităţii se conturează potrivit cu formele de guvernământ; dite feluri

de guvernare exislă, at:îtea feluri de autoritate sunt. Există patru1 1 5 forme de guvernare: democraţia. oligarhia, mistocraţia, monarhia, a�a încât pu-

terea .� uverană, adică puterea care decide în ullim;l instantă, constă într-o

anume parte H cetăţenilor sau, dimpotrivă, în totalit:ttea cetăţenilor.

Democraţia1 1 6 e.�te forma de guvernare în care cetă!enii î.5i împart ma

gi.�traturile prin mijlocirea sorţii, oligarhia e�te guvernarea în care magis

traţii ,�unt ale.�i după venituri, iar <1ristocmţi a 1 1 7 este cea în care autoritatea este distribuită în funcţie de educaţie. Numesc educaţiei I X instruirea fi

xată prin lege; or, tocmai cei cme au rămas fideli legilor î::;i exercită

funcţ i i l e în aristocraţie. În ei trebuie să vedem pc cei mai buni cetăţe n i ,

de unde �i-a ::; i luat numele această formă de guvernure. Monarhia, în

schimb, este, precum o indică .5i numele, guvernarea în care un singur

om este stăpân absolut al tuturor lucrurilor; dintr•! formele ei, una, exercîl<ltă

pe baza unei rânduieli anume, este regalitatea, iar cealaltă, nelimi-

tată în timp, este tirania.

135

1366 a

ARISTOTEL

TO 011 't"€AD�; 'aai<TTI")I; noAt't"€((((; ob 0El ActvltcivEL\1" a\�:rctt raP ni n� W -rEAD�;. "Ecm & OTJ).l.OXpa-r(ro; .uEv TEA� EI..EU{l-Ep(a, bl.. tŢUpx(ro; 8€ nAoi:.'t"D�;, itpL<YTOXj)U't"(a� fJ€ 't"c( 1f€pl 1fUL0E(et\l xctl Tci v6.ut.ua < . . . >, rupctwCOoc; &€ r.puAroo'j . b.liJ..ov otiv \Tn 1:ci 1f� 1:6 't"€Aoc; Exâml)l; E\1-11 xal v6.ut.ua xal OUJ..J.<p€pwru Sto:tpE't"Eov, E'CltEp citpoi}vtal 1fj)� WÎITo �1fU\IU!.p€ponE�. ' E'lfEL &€ ob J-L6vov a't nlcrTw; Ţ(\IO\ITCU OL &no.SwcnxoU A6you, IJ.AJ..ci xa;[ 0� �txoi:.· (� Ţcip 1fOL6\I TL\IU r.pa(vEa\1-at 't"d\1 J..€ŢO\I't"ct lfl!T[€00).!€\1, mUm 8 Ea-rlv &'v Cqct\1-� <pU(\Il'flXXL n ElJ\1� il CtJ.upw), Mm âv -rci �TJ TWv noAt ntWv ExcicrTI')';' €-;(ELv Tu-tii<;· 't"d .u€v raP Exclany; fi\1-oc; 1ft \1-ct\ll,J't"ct't"o\1 &vcip<Tj 1fp(K; Exdcr"t"Tj\1 El vaL. To:U-ra 8€ Ary:p\1-ijo-E"ttXL Otci .w\1 ahtWv· ni .u€\1 Ţcip �TJ !pU\IEpci Xct"tci TJÎ\1 npoo:(pmtv, Tj 0 € npoa(pmt<; &.va!p€pE't"CU npO.;;- W 't"€/..oc; .'IJ\1 }-l€\1 oti\1 OEl bp€ŢE<r\l-ctt npcrrp€novru<; W<; EcroJ-L€\IWV fl 0\l't"W\1, xat EK 't"(vwv 0El ni<; nEpl mU cruJ-L!p€povTo<; nlcrTEL<; AaJ-Lik{VEL v, En O€ 1fEpl ru\1 JrEpl 1:C(<; 1fOAL TELa<; �w\1 xctl \IQM(j..LW\1 Otă Ţ(\IW\1 't"€ xat nWc; dmopi)oo}-LE\1, €r.p' OOov �\1 T� 1fetp6\ITL xctL� crU.uJ.!ETj)0\1, €LpTftal" OtT]Kp(j3wTctl răp €v 't"ol<; 1fOAL"tLXOi:<; 1fEpl wU-rw\1. IX.

MHă 0€ ml.'t"et AEŢWJ.!€\1 1fEpL &.p€1:1l; xal xax(ro; Kett xaAOO Ketl cltcrxpoU· otToL Ţet'p Cf'l(01fOL ru €-Jrcu \IOUvn xa;l l�J€Ţ0\1Tl" cruJ.!�{puetL răp ăJ-Lct 1f€pl 't"Ol.hwv A€rovw<; x&xEl\lct OT}J..oUv €� CJ\1 1fOLO( 't"l\1€� \.mol..lfP{hp6)J.€\l-u xani 't"d fi\1-D�;, lŢrrEp �V bf.:uT€po; nCmt<;" Ex 't"i.Jv abThiv raP Tu-tU<; 't"€ Kctl li.AJ..ov &.�t6mmov o5UVT)0"6).!€\l-U 1f0t€l\l 1fj)� &.p€"t1Ţv. ' EnEL O€ O"UJ.l�a(\IEL xctL xwpl<; 01TOI.I01l; xai: ).!€1:0 orrouOll; En:cu\l€lv noi..Mixt<; oU ,u.6vov ă�pwlf0\1 l) \1-Eâ\1 &net xal ăl(lllXet xal ThJ\1 CO..Awv '(t(lwv 't"0 TUX6\I, 't"âv al.rr0\1 -rp6nov xctl ltEpl ToU-rwv I..Tfii"TEo\1 u1<; nparclcrEt<;, Wo-rE OOo\1 1fctpa0E(ŢJ.La't"oc; xciptv thrWJi€\1 xal 1fEpl -roUTW\1. 1 36

RETORICA, 1, 8-9,

J J66 a

N u trebuie si:'i ignorăm scopul 1 1 9 fiecărei forme de guvernământ: căci

oamenii preferă lucrurile legate de un scop. Scopul democraţiei este

li bertatea, cel al oligarhiei - OOgăţia,cel al aristocruţiei - lucrurile relative

l a educatie �� legi < . . . > , cel �;�l tiraniei - protecţiu tiranului. Este evident, a:;; ad<lr, că trebuie .�i:'i distingem lucrurile referitoare l a scopul tiecărei<l

dintre aceste forme de guvemure, :;;i anume obiceiurile, legile �i interesele, tlindcă oameni i , ruportfindu-se la acest scop, fac o alegere.

Cum doveLile provin nu num<Ji dintr-un discurs demonstrativ, c i şi

dintr-unul etic (căci ne încredem în vorbitor deoarece el văde�te un <mumit cawcter, :;; i anume când el pare ori virtuos, ori binevoitor, ori :;; i una

:;; i alta l a un loc), ar trebui ca noi să deţinem car<!cterele 1 211 proprii fiedreia dintre HCeste forme de guvernare: căci caracterul tiecăreia este cel

mai bun mijloc de a convinge potrivit cu fiecare guvernilre în parte.

Aceste caractere vor fi cunoscute prin acclea�i mijlm1ce ca şi camctcrele

individuale: căci camcterele se manifestă prin alegere delibemtă, iar

alegerea se raportează la scopul fieci:'irei guvernări. S-a spus, <L�aililr, .�pre

c e fel de scopuri, eventuale .�au prezente, trebuie s i:'i tindem dind sus!inem

o cauză, precum şi din ce premise trebuie să extragem dovezile relative l a util, �i, în plus, prin ce mijloace şi, de asemenea, prin ce metodă vom

putea il vea o percepţie clară a Ci!Ti.ICterelor şi a legilor proprii formelor de guvernământ respective, în conformitate cu circumstanta de faţă; căci

s-au examin<�t în mod detalillt aceste cht:stiuni în Politica 1 2 1 .

9. După toate acestea, s ă vorbim despre virtute ş i viciu, despre nobil

ş i ru:;; i nos122; căci ele sunt .�copurile pentru cel care laudă şi pentru cel

care blamează; or, vorbind pe marginea acestor chestiun i , se va întâm

pla să arătăm totodată mijloacele prin care vom fi consideraţi de un anume

fel, după caracterul nostru, ceea ce constituie a doua modalitate de con-

vingere113; într-adevăr, prin aceleaşi mijloace vom putea deveni demni

de încredere şi, de asemenea, vom putea face şi pe altul demn de încre-

dere sub raportul virtuţii. Dar, cum se întâmplă adeseori să lăudăm, fără

seriozitate sau cu intenţie serioasă, nu numai un om sau un zeu, ci :;; i fiinţe

neînsufleţite :;; i pe primul venit dintre celelalte vieţuitoare 1 24, trebuie să

atlăm, după acee<�şi metodă, premisele relative lu aceste chestiuni, astfel

îndit să putem vorbi despre ele cel puţin cu titlu de exemp l u .

137

ARISTOTEL

Ko:AOv J.L€v otv E:an v O âv &l aUTO clLpe:TOv Ov lmm �v fi, fj 8 &v Cqo:\1-0v 8v l)OU ti, \)n (�qa\1"6v. E'L 8€ To0T6 �a;:L TO xa/..6� . Ct\ld')'XTI TJlv Ctpe:n\'v xo:AOv E'lvo:L . ' Aw\1-0v yet'p 8v €n:mwt6v �a;:Lv. ' Ape:n'j f1 €cn:l J-L€V MvaJ-LL� � Ooxe:Î: Jropta;:tx'll Cqa'\)-Wv xal 35 cpuAaxTtx'll, xo:L MvctJ.iL� e:UEpre:nxll 1roAAWv xal J-LEŢciAwv, xal 1366 b JrâVTWV 1re:pl nâvm. M€pT] & Ctpe:� Otxo:wuUVT], âvSpe:(a, crwcppooi}vlJ, J!EŢctÂoJr�lTEta, J.LEŢW..otJmxlu, EAe:�e:pt6TI)I;, trpet6-r-r]';, <pp6vrpL�, ua<p(a. ' AvdŢxT] 0€ J.LEYliJt� Ei vaL â:pETct� Ta� Tol� U>..Aot� XPTJO'LJ-LWTclTa�. €L1re:p E�Jtlv t, ltpEnl MvctJ.iL� e:UEpre:nx1l. Ata' wUTo T� btxalo� xal &.vSpe:(o� J-LO.ÂLum nJ-LWcrt v· t, J-LEv wP Ev noAEJ-Lw, 1] & xo:L 'Ev noAEJ-LW xal Ev E'tP1lV!l xp1lcrLJ-L� c:J:AAot�. Elm € ;EU\I-EpL6TI)I;· 1rpofe:vruL o:'p xo:l oUx Ct�ywv(�oVttXL 1re:pl TWv XPllJ-ldTwv, CJv j.idAttrTO'. E:cp(e:VTO'.l ă'AAoL. "Ecn:t O€ Stxo:uxfV fi T] J-L€V Ctpnij bl llv Tci' o:UThiv €xctO'TOL Exotxn, xo:l w� b v6J-L�, CtSlx(a &€ bl l]v Ta' CtAMSTpto:, obx � b v6�. 'AvSpe:(o: 10 SE Ol Tjv Jrpcomxo( ELuL TWv xo:AWv 'Epywv Ev wl� XL vMvot�. xo:l � b v6J-L� xe:Ae:Ue:t, xai: htrTJPETLxol TW' v6J.LW' OE:tAla & ve(� Ta'� wU To\rva.VT(ov. I:uxppooUv11 & &.penl Sl Tjv npO� Ta.� cr<iJJ-LUT� o\JTw� E)(oooLv (,x; 0 v6J-L� xe:Ae:Ue:t· Uxpcxu(ct & Tobvo:vc(ov. ' EAe:utl"e:pt6Tr]� &€ ne:pl xpl).u.a.ca e:tmOLT]1:Lx1l. &.ve:Ae:tftte:p(a 0€ wllvavc(ov. Me:raAmjJuxla O € O:pe:n'] J-LETclAwv 15 TTOLTJ1:Lxij e:ilEpye:TrJ).l.Ci'twv· J.LLXpo\j.Juxla & 'tobvav'tlov. Me:ra AoJrp€JrELO'. & &:pe:n'j €v &::mo:vl).u.am J-Lq€-3-o� JrOLTJ1:D(1l, J-LLxpol.jJux(o: O€ xal J.iLXponpETTe:tct cCtvaVT(o:. <t>p6vrpt� S' �cn:lv &:pe:n'j Stavo(� xa.-3-' Tjv e:t �ouAe:Ue:cr-3-at Mva.vca.L 1re:pl &:ya.-3-Wv 20 xai: xaxWv cWv e:'tpll}.L€vwv Et� e:ll&xtJ-Lov(av < . . . >. ne:pl J-lEv otlv &.pe:� xal xa.x(o:� xo:-3-6/..ou xal ne:pl Thlv p.op(wv e:LpT)'taL xa'tet' cOv Eve:uThrra xatpOv 'txo:v<D.;, ne:pl SE 'tWv «AAwv ob xaAe:JrOv 'tOe:Lv- q>ewe:pOv TO'.P \)eL 0.\ld'rxTJ ni. ce: 1fOL TfCtxci' � O:pe:-rîlc; ăva.L xaAd (np(}l; Ctpe:nl\1 rdp) xa.L cei' &li &:pe:cll:; 25 ŢL v6J-LEV«, TOLct'Um S€ ni 1:€ O'llJ-LEÎ:a. TI]!; &:pe:cllc; xa.l m Epya: €n:e:l 8€ ni O'TJJ-LEÎ:a xal ni cota.Um ii Emt \1 Cqa{l-oU 'Epya fj nâ\h] xa.Aâ, 6:\ld'rXTJ iScra Te: &vOpe:(� 'Epro: fj O'TJJ-LELa. &.vSpe:(� t] 30 &vbpe:(w!; tr€1fpco<Ta.L xo:Aet' ăvm, xal cc:t Slxcua xal Ta' Stxa(w!;

;

�

138

RETORICA. ! .

9. 1 366 a-b

Nob i l , a�adar, este cee<� ce, fiind preferabil prin sine, este lăudabil

sau cee<1 ce, fiind bun, este plăcut fiindcă este bun. Or, dacă acest lucru

înseamnă ceea ce este nob i l , atunci virtutea trebuie să fie un lucn1 nobi l . Căci fiind un lucru bun, este lăudabil. Virtutea este, după cum pare, f<�-

cultatea de a procura �i de a menţine bunuri , precum �i facu]tateu de a înfăptui numeroase -� i importante binefaceri de toate felurile �i în toate împrejurăril e 1 25 . Părţile virtuţii m. sunt dreptutea, curajul, cumpătarea,

1366 b

magnificenţa, magnanimitate<l, generozitate<�, bl::îndeţea, înţelepciunea

pmctică, înţelepciunea <În general>. Cele mai muri virtuţi sunt în mod necesar lucrurile cele mai utile pentru alţi i , întruc�1t virtutea este facul-

tatea de a fi bineH!cător. De aceea, oamenii îi cinste�c mai ales pe cei

drepţi .�i curajo�i; căci curajul este util altora în timpul războiul u i , iar dreptatea este utilă �i

timp de ră:dJoi şi pe timp de pace. Apoi, este ge

nerozitatea 1 27; căci oamenii genero�i cheltuiesc în pierdere .�i nu dispută

cu nimeni în privinţa ttverilor, pe care alţii �i l e doresc mai presus de orice. Dreptatea este virtutea d�ttorită căreia oamenii posedă, fiecare, bu-

nurile lor, �i aşa cum prescrie legea, în timp ce nedreptatea este vidul

prin mijlocire<! căruia oamenii deţin lucrurile care aparţin altora, adică

n u a�a cum hoti1ră�te legea. Curajul este virtutett prin care oamenii sunt capabili de a înHiptui acţiuni frumoase în timpul primejdiilor, dupl1 cum

Ji�pune legea, � i datorită căreia tot ei sunt capubili de a sluji legii; la�i-

tate<� e�te contrariul s:iu. Cumpătarea este virtutea datorită căreia oamenii

se apleacă <L•;upra plăcerilor corporale <:�::;a cum prescrie legea; necumpă-

tarea este contrariul ucesteia. Generozit<�leu este virtutea capabilă de a săvâr�i fapte bune privind ban i i , pe cfmd avuriţia este conlrariul ei. Mag-

mmimitateu este virtutea capabilă de mari binefaceri; în schimb, micimea

sufleteasca este contrariul ei. Magnificenţa este virtutea capabilă de a produce cheltuieli de mari p�oporţ i i , pe dnd mici mea sutletească �i meschinăria sunt contrariile ei. lnţelepciunea practică e�te o virtute dianoe-

tică, potrivit căreia oamenii pot delibem cum se cuvine wmpm bunurilor

� i relelor men!ionate, în vederea fericirii < . . . >.

A.�:Klar, despre virtute ::;i viciu în general �i despre părţile lor s-a vor

bit îndeujuns pentru momentul de faţă, iar cu privire l a celelalte 1 2 H , nu e s t e d i f i c i l de înţeles; într-adevăr, e s t e limpede că toate lucrurile

capabile de a produce virtutea sunt în mod necesar nobile (căci ele tind

spre virtute), precum şi toate cele care provin din virtute, adică sem-

nele �i faptele virtu ţ i i ; însă, cum semnele şi asemenea lucruri care constituie faptele sau încercările suportate 1�9 proprii unui om virtuos sunt

nobile, atunci toate câte sunt acte de curaj sau semne ale curajul u i , .�au toate câte au fost făcute cu curaj, sunt frumo<�se � i . de <tsemenea, lucru-

rile drepte, precum �� acţiunile făcute în mod ju,�t sunt nobile

1 39

ARISTOTEL

Epra (11'cHI-.., se oU· Ev J-16VŢ) rdp TctliT[I Thiv UpETWv obx"'(Irl TO .Sucalwc; xc:U..6v, &AX brl Toti '(ru.uo00-3-at citcrxpOv TO .Stxal� J-liiAAov il TO â.slxwc;), xal Kctni Tdc; ăAAac; .SE âpeTdc; Wcra6"t�. Kal �q) OOotc; Tâ &-3-Act -rtp:�. xaAri. Kal Eq) \So-otc; TLJ-1� J-liiAAov il XPlÎJ..LaTa . Kal OOa J-11Î aUToll €vEXa 11pc(TIEL ne; TWv a.\pE"IWv, xal 35 Tâ CmAWc; âra.-3-ci, Ocra. lm€p Titc; naTplboc; ne; brolT)O"EV na.pt.SWv TO alrroU, xal ni -q; qnXrEt &ra.-3-ci, xa.L 8. J-11Î alt� Cqa�ci· a.UToU 1367 a ra.'p €vExa Tâ TOtetUTa. Kal Ocru "tE�VEl:rn �VMXE"tett \mdP')(ELV J-lăAAov il '(Wvn· ro râp ethtoU iVE)(O'. J-liiAAov EXEL câ '(Wvn . Kal Ocra. Epra. TWv &.'AAwv €vExa.· �TIOV rdp a.UcoU. Ka.l OOa.t Elmpa.rla.t 11'Epl tXAAotx;, &.Ud J-11Î nEpl atJT6v. Kal 11Epl colX; EU notftcravmc;· .SCxaLOV )"{ip. Ka.L "td EllEPlE"'tl]J-lU"tct' oU râp E'tc; a.\rt6v. Ka.l Td Eva.vtla il E<p' ol.c; ct'lcrxlivovca.t· Tii ydp a.'tcrXPâ ciu:rx6vovra.t xa.l A€.ŢOVTEc;' xa.l llotOUvTEc; xai: J-1€AAonEc;, WmfEp xul I:ampW 'ITE110(T)XEV E't1J6v-roc; TOÎJ 'AAxet(ou �EAw Tl E'ufi)v, &.AAr:f. J-1E xwAUEt a.'t&,)c;, ci t & tlx:Ec; 'Ecr�AWv '(J-1Epov il xa.AWv xal J-1 1Î "t t Eurljv rAl.icrd 10 Exlixa. xo:x6v, a.'t&,)c; xEv O"E ol.Jx a XEV ISJ-1J-1C1.T'' &.AA EAE)'Ec; 11Epl -rW Otxet(w. Ka.l "ITEpl &v CqwvtWcrt J-1� <pof1o6J-1EVOL' 11Epl ra.P -rWv 11p� 15 OO�a.v cpEp6vrwv &.ra�Wv mîlco 1rclcrxoucrt v. Kul cit Thiv cpOOEL cr1rotfuwT€pwv &.pE'ta.i: xa.AA(otx; xa.L câ Epra, o'iov &vOpOc; il yuvatx6c;. Ka.l cit &:noAaoonxal UAAotc; J-liiAAov il alrrolc;· .Sul cO Olxmov xa:L "h Otxa.too6vT] xaA6v. Kal cO colX; l;;x�pollc; 'tlJ-lWpELcr�a.t xal J-1'1] xcnaAAcinEO"�O".L· c6 TE râp &.vra.Do.St&Svat 20 .slxawv, cO .SE .S(xawv xaA6v, xai: &v.SpE(ou cO J-llt frniicr-&at . Kal v(xT] xal "tLJ-llt -rWv xetAWv· u\pEu:i "tE rdp tXxap"ITa ISvta., xa:L lmEpox�v CtpETÎ)c; .S11Aol . Kal u:i J.I.VTJ.U.OVEu'tci, xa.L câ J-iiiAAov J,J.iiAAov. Ka.l 8. J-lil '(Wnt 'rnEca.t, xal ol.c; nJ.LlÎ &xoAou{I-EL, xa:l cd 1fEpt Tiei, xal ni j.i6VIf tmdpxovTa, xctAMw· EhJ.LVJ"U.l.OVEU't'&tEpo: rcip. 25 Ka.L XT{u.J.am Uxap'ITO'.' EAEu\tEplUÎ'tEpO'. rcip. KaL Tii 11ctp' Exda"totc; .SE '(.Sta xaAcl, xal OOa O"T)J-1Eld Ecnt v -rWv 1rap' €xcicnotc; 8ratVOUJJ.€vwv, otov Ev t\axEScUJ.LOVl XOJ-liiV xaA6v· EAEu\tEpoo raP 30 O"T!J.l.Elov· oL răp Î;;O"TLV XOJ-1Wvca PcţcSwv oUOEv 110LEL V Eprov -3-rrrtxâv. Kal cO Jl.rtcSEJJ.(av Eprci'CEcr�at lk{vaooov -r€xv..,v·

140

RET0RICA. l , 9, 1 366 b-- 1 367 a

ţîncerdirile, îns�, nu; c�ci dintre virtuţi doar în cazul dreplătii ceea ce este îndurat pe drept nu este întotdeauna nobil, ci, în momentul pedepsirii .�ale, este mai ru�inos pentru un om să fie pedepsit pe drept dec<Ît pe ne drept) , � � h.1 fel se întâmplă în cazul :.�]tor virtuţ i . Şi lucrurile în vedere<� c�rora recompens<� _este onoarea, sunt n_obile. Şi cel_e d� pe urma cărom rezultă onoarea mal degrubă decât bam i . Sunt nob1le �� toate lucrunle, J_intre cele dezirabile, pe care cineva n u l e face pentru el însu�i. �i lucr:unle luate în mod absolut, apoi toate câte omul le-a făcut pentru patne, C(lntra interesului propriu, cele bune prin natura lor, precum .�i cele bune nu doar pentru indivtdul îns_uşi; _dkl asemenea lucruri sunt în vedere<_! interesului proprit.t . Sunt nobile ŞI toate câte Îl e.ste po.� ibil unui mort ffi<ll degmbă dedit unu1 om în viaţă să le po<>ede; căct lucrurile pe care le poate avea un om în viaţă sunt în vederea interesului propriu. Sunt nobile şi toate acţiunile întreprinse în vederea altow1111; căci ele sunt mai puţin interesate. Ş i toate succesele obţinute pentru ceilalţi, nu pentru sine. Sunt nobile ş i serviciile făcute binefăcătorilor no�tri; cilci este u n lucru drept. Ş i actele de binefacere �unt nobile; căci n u sunt .�pre propriul proftt al autorului lor. Sunt nobile �i lucrurile contrare celor de pe urma dirom oam e n i i se ru�inează; căci ei ro.�esc pentru lucrurile ru�inoase pe care le spu n , pe care le înfăptuiesc, sau pe care intenţionează să le spună sau c � �

e ă f,�s1% �t��tc�'�!��J}�Ji'��83 f��;� � .�5��·:a' �� :; J��:;:;��(�:�� cmri one.ste şi nobile, dacă limba ta nu ar răvtl.�i totul pemru a nu spune e ��[�� e În ochii tăi, ci tu ai plltea să vorbe.rti despre � J�ri��;, ��::e;:��ă �

_Sunt nobile şi cele pentru care oamenii se luptă fără. să le fie teamă; căc1 e i încearcă acest sentiment î n legă�ură c u l�crunle bune care îi conduc �pre fai!llă. Ş i virtuţile celor �m valoro�l prin natura !o� .� unt mai nob t l e , �� taptele lor, a.�u cum VIrtuţile �i f<1ptele bărbatului sunt mai nobile decât ale femeii. Sunt nobile �i virtuţile aducătoare de folo<�se mai degmbă altora decât po.�esorilor lor; de :;ceea, ceea ce este drept �i dreptate<� reprezintă un lucru nobi l . Mai este nobil şi faptul de a te răzbuna pe du�mani .�i a nu te împăca cu ei; căci este just să plăte�ti cu aceea�i moneilli , iar ceea ce este just este nobi l , şi omului cur<�jos îi este propriu f<�ptul de a n u se lăsa învins. De asemenea, victoria �� onoarea fac parte din lucrurile nobile; cilci ele sunt de dorit, chiar dacă .�unt neprofitabi l e , �i dovedesc o superioritate a virtuţii. Apoi, sunt nobile faptele memombile, �i mai nobile, cele �i mai mult demne de amintire. Mai sunt nobile şi cele ce urmează unei per�oane care n u m<ti este în viaţă, precum �i cele care au drept consecinţă onorul, cele excepţionale �i cele care n u upartin decât unui singur om; căci ele sunt mai u�or de amintit. Ş i bunurile neprofitabile; căci e l e sunt mai potrivite pentru un om l iber. Sunt nobile şi bunurile proprii fiecărui popor, precum şi toate câte sunt semnele lucrurilor Wudate l a fiecare, a.�a cum în Lacedemonia, de pildă, este nobil a purta plete, căci este semnul unui om liber; într-adevăr, nu este u�or deloc, când <li păr lung, să f<1ci o muncă servilă. Este nobil şi f<�ptul de a n u practica nici o meserie umilă;

141

1367 �

10 15

ARJSTOTEL

€Ăelft}€pou yc(p Tii J.Lli npcÎc;;' &Uov '(Tiv. ÂTJfl:T€ov s('j(ă( ni aUV€HU<; ToÎ:t; \.mclpxrnxnv {.);; Talrtct OvTa xaL xpcîc; 'Exmvov xal nj}()t; W6yov, o"iov TOv eUAa�Ti WuXPOv xaL €n{�ouAov xal TOv ty.( '�'}tov XJ>TJCYŢ(}v fi TOv &vo.ÂŢTJTOV xţ>Mv, xal '€xamov $ bc. TWv 35 napoocoAo�oUnwv &el xaTCi TO �EA nmov, o"iov -cOv bpy(Aov xal Wv J.LavtxOv i:mAoUv xcU TOv alhtcl.STJ J.l€ŢaAolrj)€frli xal <JEJ.LvDv, xal Totk; €v -raÎ:t; bnepjloAalo;; {.);; €v -cal-; &peTaÎ:r; 5vTao;;, dlov -cOv .,'}-pacn}v &vbpE:Î:ov xal -rOv &aw-rov €Aelft}€pLOv· 06�€L TE ya'p -rolt; 1367 b noAAoÎ:o;;, xcU ă}l.a. na.paAortanxOv €x TÎ)I; cil'rlar;. E'L rclp ofi p:r) &vdrxl) xtv&.lveunx6r;, noAA.If .u.((AAov &v &S�etev '6xou xa.Mv, xal €t frpo€TLX0t; TOÎ:t; ruxolxn, xal TOÎ:t; <p(Aoto;;· bnepj)oJ..lj rdp CJ.p€'TÎic; 't0 ndvmo;; eU notelv. Lxonelv &€ xal naP o"io;; b �xatva.;· Wurrep rctp b Lwxpdntt; �Aerev, oU xaAenOv 'A{tT)'V{X(oo; €v 'A.,'}-TJva(mt; €natvelv. 8.el 0€ Tii xaP €xdmoto;; 't(}!tov Bv A€yetv {.);; bnclpxet, dlov €v Lx6-8"a.tr; fi Adxwow fl q>tAoo6<pmo;; . Kal '6Awc; O€ -cO TL}!tov Clretv e'tt; 't0 10 xaA6v, €ne(xep re Ooxel retTVtilv. Kal OOa xaTCi 'tO npooÎlxov, o"iov €t &�ta .Wv npor6vwv xcd Thiv npo'01n1Pr}!Evwv- el.OOtJ..I.OvtxOv yo:'p xal xaAOv xal 't0 npocrElnxTM.,'}-at n}!i\v. Kal €t na.pd: 't0 npoolpcov br l &€ 't0 jMATlOV xal 't0 xdAAtov, o"iov €t eUnrxWv }1€v 15 J.LETptat;, &nrxWv 0€ }!Eja.A6Wuxa.;, fi }!el'{wv rtrv6}1EVOt; �eh(wv xal xamUa.xnxWnPQt;. Tmo'i:i-rov 0€ -rO ToÎJ l<ptxpd-rouc;, €S olwv e'tt; o"ia, xa.l TO TOÎJ bAu}!fflOV(xou np6cr.,'}-e J.L�V &J.UP' (,JJ..I.OLOlV �wv 'tpa;xelav, xai -rO -coti Ltj.LWVCOOu Tj na'tp6r; TE xal &v.spOt; O:.sdq>Wv -c' oOOa mpdvvwv. 20 ' Enel $ bc. "ttJv n�ewv b rna.tvat;, l.Stov &€ 'toti axou5a(ou -rO xa'tct npoa(peat v, xetpa:'t€ov OetxvUva.t xpclnov'ta xani npoa(peatv. Xpi\crtJ.lOV &€ TO noAAct'xto;; cpo:(vea.,'}-at nenpa:x6Ta . .6.t0 xa.l ui cruJ.LJt!Wp.a-ra xal ni &xO n1xrlt; lut; €v xpoatp€aet A:rprrEov· â\1 yo:)> noAAci xa.l '6J,Lota npo!p€pYfWL, G11Jl.EÎ:ov &pe� itvo.t 06Set 25 xal npoatp€creux;. 142

RETORICA, f . 9, ! 367 a-b

or, este specific unui om liber faptul de a nu trăi pentru altul. De a�me nea, ş i în vederea elogiului, şi în vederea blamului aduse cuiva trebuie să <>cceptăm că însu.�irile celui În cauză, fo<>rte apropiate Însuşirilor care îi apar!in, sunt identice cu aceste<� din urmă, a.�a cum, de pildă, cel pre caut trebuie luat drept rece şi intrigant, cel nerod - cinstit, sau cel nepă�ător - calm, apoi trebuie să surprinUem, în cazul fiecărui carttcter, cea mai bună dintre înwşirile care îl însoţesc, precum, de pildă, cel irascibil şi înclinat la mânie trebuie vilzut ca fiind franc, cel <�rogant - cu prestanţă şi impunător, de a.�emenea, trebuie să considerăm pe cei care ajung la excese ca avînd virtutile corespunzătOl.ITe, aşa cum, de pildă, îndrdzneţul trebuie numit un om curajo.�. iar risipitorul - generos; într-adevii.r, e i vor părea astfel multor oameni, şi totodată se poote deduce din C<IU:tll în chestiune o concluzie care induce în eroare. Căc i , ill1că un om este înclinat să se pună în pericol fără să f1e nevoie, va părea cu atât mai dispus la asta c;;1nd va fi frumos să o facă ş i , dacă el este generos fa!il. de primii veniţi, cu atât mai mult V<l fi astfel faţă de prieteni; căci superioritate<� unei virtuti este de a face bine l<1 toată lumea. Trebuie să luăm în considerare, de asemenea, In fata căror auditori este rostit un elogiu, cum .�punea, de altfel, şi Socrate, că nu e.�te ditlcil a-i lăuda pe atenieni în fat<� Cluditorilor atenien i 1 3 3 . Trebuie să spunem ceeCl ce este demn de onoare l a fiecare auditoriu în parte, unume cum apare, de pildă, l a sciţi, la !<Jcedemonieni sau în faţa filosotilor. Şi în general, trebuie să raportăm ceea ce este demn de onoare la ceea ce este nobil , fiindcă se consideră că acestea .�unt asemilnătoare. De asemenea, trebuie să luăm În considerare toate faptele potrivite, şi :;nume dacă ele sunt demne de strdmoşi şi de acţiunile înfăptuite <Interior; căci este aducător de fericire şi nobil totodată taptul de a dobândi un surplus de onoare. De asemenea, trebuie să vedem ill1că fapta nepotrivită este înspre una mai bună şi mai nobilă, ca, de exemplu, Uacă un om, deşi este norocos, este cumpătat, apoi dac{! el, de�i este nenorocos , este magnanim, ori dacă acelaşi, devenit mai important, este mai bun şi mai dispus pentru reconciliere. Or, asta înseamnă versul lui Iphicrates: .,de la ce lucruri modeste am pornit .fi la ce lucmri mari m-am ridicat" 114 , precum şi cel al învingătorului la Jocurile Olimpice: .,odinioara, având pe ambii 111neri 1111 băţ grosolan de purtat poved' 1 35 , precum şi versul lui Simonide: .,cea având clrept rata, barbat .�i fraţi ni�·te tirant'. Dar, cum elogiul provine din acţiuni, şi cum este propriu omului des toinic faptul de a actiona conform unei alegeri deliberate, trebuie să se în cerce a demonstra că cel care acţionează o face conform cu <1legerea sa deliberată. Or, este util ca el să pară că a ac�iom:J.l adeseori astfel. lată de ce trebuie acceptate coincidentele .�i întfimplările ca tiind petrecute prin alegere deliberată 1 36; căci, dacă se produc mai multe <�cţiuni asemănătoare, ele vor părea c ă sunt un semn al virtuţii şi al alegerii deliberate 137.

143

1367 b

ARISTOTEL

1368 a

"Eanv 8 Enatv� Mr� €}.Ltpcxv('(wv J.Li{rt\1-!x; c':tpeni�el oll'V -ccx'\7 npcf'fELG' Eln&etxvlivcu � -cmaU-cO'.L. TO S €yxWJ!tO'V -cWv Epywv €ac('V, (cei 15€ xlixAttJ €tG' n(anv, diov ebyEveLa xctl nat&ela· Etx.Oc; ycip €'f c':tyaltWv &yaltoit xal cOv oUThl cpcupE'Vm cowUro'V e'tvcu). .6t0 xal 'qxwJ.Ltc:{ţ'oJ.LEV npa"favTaG". Tci S Epya <JlU.LEla -rl}r; €'f€� €anv, €nel €nat'JOlJ.LE'V &:v xetl J.Lll 1T€1Tpay6-t-a, Et 1TLtne00LJL€'V itvO'.l -rowU-co\1. MaxaptaJ.LOI; � xal €00atJ.lO'VLrrJ.L� aU-col� JLEv uxlrrd, Tothou; S oU wlrrd, &.AX l.lcrnep l] El.IISO'.t}.Lo'V(a nl'�� &p€Tll'V, XO'.l b €ifut}.LOVL(JJ.L� TTEpt€:>;:€t uxtim. "Exet 15€ xmvOv it� b �TTO'.L'Va<;' xal dt ouJ.LikluAetC "A ycip €'11 TW aUJ.L�ouAet'iEt'V lrn:�olO Cfv, mUTa; J!€TO'.L€\l-€'Vro r!l A€'f€L €;xWJ..I. L a y( Ţ'VE'tO'.L. ' E1r€l oUv �OJ.LEV 8 8€l 1rpdnELv x;l nol6'V nvcx lt vett &sl, Tali'ta � \mo\h'j� A€yovTO:G' r!J AE'fEt ' J.l€ron lt€'Vo:t Sel xa� (JŢpE<pEtv, olov ()n ob Set .uEra <ppovel"' €ni: -rol� .Stci Wx:TJV ana TOlG' M ctln6v. OUTw J.LEv oil'V Acytl-Ev Un01h'JxlJV Mvcmn, W. 8 �aLvov, .uEra <ppovWv oU LOÎ:G" Wx:Tf\1 Umipxoocnv UJ..Aci -co'i� 5l etU't6v. "OaT€ �mv EnatVElv �oliAŢJ, \Spa n âv \m6ltoto, xo:l 0-co;v imo{l-€alto:t, Opo; Tl &'V 'mat 'V€(J€LC(G'. < H � A€'ftG' E(JŢ«t &vttX€tJ.l€VT] €'f &"V<iyxl)C; 0Ta'V TO J.LEv xwAOOv TO 5€ J.Lli xwAOOv J.LE'tacdŢi. Xpl'flTT€0\1 O€ xetl -c�v o:U'fTJnxWv noAAol�, o'i.ov E't J.L6VOG" fî npW'ta<; iî }.LEi OMrwv fi xal fO] J.LC:i/..t(ITO: TT€1To('flXEV' d'1Tav-ra ycip T«liux xaAcl. Kal -rd €x -cWv xp6vwv xai: Thiv xettpWv· T«li-co; 5€ napci W 1rpooTpcov. Kal Et 1roU.cixt� TO o:lrrO xo;n.îptl-wxEv· J..L€ra ydp, xal oLx &nO WxlJG' &.u..a &(_ o;U-cov âv M'f€L€V. Ko;l E't rn 11po-rp€novm xal TtJ.LWvro: Totlwv e\)prytat xal xaT€(J)(€tldO'-ltT]. Kal €tG" lSv 1TpWTov €yxWJ..Ltov €notl'j."", olov EtG' 'hrn6Aoxo'V, xal ' ApJ..LOOLOv xcxi: 'AptcrTOŢ€(Tova TO lo:v &ropq: crwtl-�\I<XL . ' O}.Lolw� .SE xal €nl ..Wv €vavrlwv. Kâv J..LTl xalt' atmiv EÎmopric;, n� ClAAo� &vnnapaf.ciAAELv, 011Ep b 1croxpd'tl}G' €no(Et OO:rovfî-lteta'V 'toti .StxoAoyElv . .6El .s€ 1T� 'e'VOO'foUG" auŢXp(vEtv· ab'frrnxOv ycip xal xaA6v, €t a11ou.Sa.(wv �A't(wv. nCm€t S €llA6rt.Jb +J al:i'fT](JtG' €t� TolX; 8fa(votX;· l::v U1T€POX� ydp €cmv, 'h (} hrtEpoxlj Th.iv

&ci

&ci �

144

RETORICA, J , 9. ! 367 b-1368 .,

Elogiul este discursul care pune în lumină granlloarea unei virtuţi Trebuie, deci, ca aqiunile să fte arătate ca virtuouse. Panegiricul, în schimb, este relativ lu fapte (adicii circumsrunţele care contribuie la convingere, ca de exemplu, nobleţeu originii ::;i eUucaţiu; dki este probabil că din părinţi buni se nasc copii buni, im cel educut într-un fel anume este ca utare). De aceea �i elogiem pe cei care le-au întiiptuit. Dar faptele sunt :-.emnele dispoliţiei stabile, fiindcă noi am putea dogia ::;i pe un om care nu a înfăptuit, da<.:ă am uvea încredere că este un om capabil de <1 inf:'ipev :-��-i��p�,� ��t�� :� n L� .�:�� t'�k��i::�� :�r;;�:�� a::;a cum fericirea cuprinde virtutea, ::;i faptul de a numi pe cineva fericit cuprinde elogiul �i panegiricul. Elogiul �i deliberările sunt o specie comună. Căci cele ce s-ar stabili în deliberare, transformate în cadrul discursului, devin panegirice. A�adar, întrucât �tim ce acţiuni trebuie să îndeplinim, pr{·cum �i ce c:tracter tre buie sil avem, este necesar ca, afirmînd ace.�tea ca pe ni.�te principii. să le schimbăm în expre�ia lor ::;i sti le reluăm. precum f<�ptul c:1 omul nu trebuie să se mCmdrcasdi cu lucrurile dator<�te sorţii, ci tn<IÎ degr<�bă cu cele ti<!lonltc sie::;i. Ceea ce este spus în aceast!l m<mierii are valoureu unui principiu, iar lucrul spus de cealaltă manieră este 11n t;_logiu: nu mfmdrin du-se cu cele dutorate sor!ii, ci cu cele d<ttomte .�ic::;i. In consecinţă, când vrei să elogiezi, vezi mai întâi ce ai putea stabili ca principiu, iur c!Înd vrei să enun!i un principiu, vezi ce <1i putea lăm\<1. Expresia V<t fi, însă, în mod necesar,commră,când va fi schimbat, pe de o parte, lucrul per mis, pe de alhl palle, lucrul nepermis. De asemenea, trebuie să ne folosim de mai multe dintre mijloacele de amplificare, de exemplu, d1că înfăptuitorul acţione:1ză de unul .�ingur, .�au primul, sau cu alti cfiţiva, sau dacă el a <1cţionat în cea m;ti mare măsură; căci toate aceste distincţii sunt frumouse. Trebuie .�ă folosim ::;i considerentele provenite din momente �i împrejurări; or, acestea sunt nepotrivite. Trebuie luat în considerare ::;i dacii înl'ăptuitorul a dus adesea la bun sfân;;it aceeaşi ac!iune; căci atunci ea ar pute:1 părea importantă �i nu datorată sorţii, ci înfUptuitorului însu�i. Trebuie să luăm în con sidemre .�i d<tcă încumjările .�i onorurile uu fost îmagino.tte .�i instituite pentru el. Trebuie să menţionăm �i în favoarea cui a fost compus cel din tâi panegiric, pentru Hippolochos140, de pildă, şi pentru cine a fost înăl ţată prima statuie în agora, pentru Harmodios �� Aristogeiton141 , de pildă. La fel, şi cu distinctiile contrare. Dacă înfăptuito1·uJ este insuficient prin � e r c ��itV�� l:t�cr:��f�i��:��:;�,��i�� :[�(�:�=p��- �::�� pus, însă, în paralel cu oameni ilu::;tri; căci w;east;i comparare este p<>tri vitfi pentru a produce amplitkarea ::;i este frumcasă, ditcă înfăptu1torul pme mai bun decât oamenii valoro.�i. Amplificare<� intră logic în elogii; dici ele constau în superioritate, or, superio:itate<t face parte din nx.

•

1 45

B6K a

ARISTOTEL

xaAWv. �LO x&v J..ltl nptX;- -rotk; bJOO�o�. &Hei npdt; -ro�'·trno� &:l 1IO:pctjk:{AAELV, €Jr€(11€p l] \mEpoxtl SoxEl J.LT]VIkLV 0:pE-rTjv. "QAwt; 5€ ThJv XOL vWv €tflWv ăno:CJL Tolt; A6ŢoLt; l] J..l€\1 o:IJ�l)O"Lt; Em'tl')&:to-rdTTJ -ro"it; 'Ellt &:tx-rtxolt;· -rât; rcip 11�€Lt; 'oJ..loA.oŢOUJ..l€vat; Ao:J.Lik[vooow, WcrTE Aot110v JJ.€ŢE-8-0<; nEpL,'}E"ivat xo:l xdAAoc;. Tei 0€ 11Ctptt&:(ŢJ.Lo:-ro: Tolt; OUJ.Lj3ouAEUTtxolr;- Ex yâp TWv npoy€ŢOV6twv ni J.L€llovw. XC:r:Tap..avT€u6J.L€VOl xp(VOj..l.€\1" ro 5' Ev-ltuJ.LTiJ..la-ra Tolt; .Suuxvtxolt;· ah(av yeip xal Cm6Set�Lv J.Lci"Au:rta liEXETo:L TO yEyovtX;- .Stei TO âuaq>€t;. ' Ex Tlvwv }l€v oOv o'L �etLvot xal dt $6ym A€yovTetL crxe&Ov n<iVTEt;, xal nptX;- nola 5el �A€novmt; brat velv xal tV€yELv, xal €x Tlvwv -rei ErxW}lta ylyve-rat xal -rei OvEL&TJ, mlrr' Ecrr(v· €xoJ.L€vwv yci:p -rothwv Tci: E:vavTlet TOUTott; (jlCtVEpc{· O yci:p tP6ynt; Ex TWv E:vetvTLwv EcrT(v.

X. 1368

nEpl & xaTTJropCat; xccl ânoAoy(at;, Ex n6crwv xal 11olwv liOLElcr-8-at &El -rotk; cruAAoytcrJWUc;, 'ex6J.Levov âv ElT] A€ŢEL\I . .6.El Stl A«f!Elv -rp(a, � Jl€\1 Uvwv xaL nOOwv '€v€xa â&xoUcn, &€UTEpov &€ nWt; al.nol &letxd}lEvOL, Tp(Tov &€ -r� no(oUt; xal n� €;1(ovmt;. �toptcrdJlEVOL oflv -rO &StxElv A€ywJlEV E��"Ecr-rw Otl TO O:OtXEÎ:V TO �AcilrtELv h6VTa 11ccpci: TOv v6JlOV. N6Jl(M; fJ Eo-rlv O J.LEv '(Stat; b &€ xotv6t;· Mrw 0€ '(Otov J.L€v xalf 0\1 lEtPCXJ.Lj..l€vov noALTEt'ioVTCtl, xotv0\1 se OOa Ciypa(jlCX n:apci: niXcrtv b}loAoyeÎ:cr,'}ett Ooxel . ' Ex6vTEt;;" sE 11mo"Ucnv OOa E'tOOTEt; xo:l J.Lil Cwayxa'(6J.l€VOL '"'Oaa J.LEv oflv '€x6\IT€f', o U 11âvTa npoo:tpo6J.LEVOL, OOa SE npoo:tpoUJJ.EVOt, E't&hEt; Clnccv-ra· oU.SElt; yci:p O npoatpEl-rm &ŢVO€l . M & 0€ 11poo:tpoliVTo:t �AdnEtv xal q>o:i:iAa llmEl\1 n:o:pci: TOv v6}lov, xa.x(a €o-tlv xal &xpo:cr(et· 'Wv ydp nvet; �wcrtv Jlox-3-rtPCo:v il J.L(o:v il 11AE(o�, nEpl & Tolrro O J..I.Ox..'t-T]pol -ruyxd-voum\1 <SvTEt;, :�«:t l CiOtxo( €u:rtv, ol.ov b ,u.Ev &.veA.eU-itepcx; 11Epl xpTiJ..lo:-ro:, b fJ âx6Ao:crtnt; 11epi: Tcit; Toti crWJl«Tnt; 1)5ovclt;, b & J.LetAo:xOt; nepl Tci pd-8-u,�.�-a, 'o O€ &:tAtX;- 11€pl Totit; XL vMvout;· 1 46

RETORICA, 1, 9-10, 1368 a-b

tucrurile frumoase. De aceea, trebuie să f<Jcem apropieri,dacă nu cu per-

soane ilustre, cel pu!in cu oamenii de rând, pentru că superioritatea pure să indice virtutea.

În gener.tl, dintre fonnele comune tuturor discursurilor oîdtorice, am plificarea este eea mai potrivită pentru discursurile demonstrative; căci

ele consideră actiunile ca tiind admi.\e, 'incât nu mai rămilne decât a le

�

atribui gmndoar .�i frumuseţe. Exemplele sunt cele mai potrivite pen-

tru discum1ri\e deliberative; căci noi judecăm faptele eventuale, presupunându-le din evenimente trecute; entimemele, în schimb, sunt cele mai

potrivite pentru discursurile judiciare: căd ucJiune<� înfăptuită, datori ti! neclarităţii, pennite mai ales motivarea :;; i demonstra!ia. Acestea sunt, u�a

dm, elementele din care provin aproape IOi.Jte discursurile Je laudii .�au de

blam, apoi considerentele pe C<tre trebuie sil le <Jvem în vedere pentru <t lăuda �i a blama, de asemenea, motivele pentru care se produc panegi-

ricele �i invectivele; aceste noţiuni o dată dobândi te, contrariile lor sunt evidente; dci blamul .�e deduce din argumente contrmc.

Ci'it

10. prive�te acuzarea �i apărarea, m

de discutat din câte �i ce fel

136S b

de premise trebuie să se producă silogismele. Trebuie luate în conside-

rare trei lucruri: în primul rând, natum �i numărul motivelor pentru c:u·e

oamenii comit nedrepl<ttea, în al doilea rând,Jispoziţiile morale ale tăpta-

�ilor, iar în al treilea rând, caracterele �i UispoLiţiile morale ale per.�oanelor nedreptăţile. S!l tmtilm în continuare a<..:cste chestiuni, după ce vom

fi definit uctul nedreptl43. Fie, deci, faptul de u nedreptăţi, acela de a vătăm<t în mod voluntar,

contrar legii. Legea este dind proprie, când comunrt; prin lege proprie

înţeleg legea scrisă, în conformitate cu care oamenii <tdministn:ază sta tul , în schimb, numesc lege comună toute câte, fUră să fie scri.�e. par a

fi acceptHte de toţi. Pe de altă parte, oamenii îndeplinesc cu bună ştiinţ;l toate actiunile pe care le fac vohmt<tr144 �i fără s;î fie conslr;m�i. A:;;adar,

nu toate acţiunile pe care oamenii le fac voluntar, le fac Hlegându-le deliberat, însă toate acţiunile pe Cllre le fac alegându-le deliberat, oamenii

le fac voluntar145; căci nimeni nu ignoră ceea ce alege fn mod deliberat. Cauzele pentru care oamenii aleg să facă rău �i să comită mâr.�ăvii

împotriva legii sunt viciul �� necumpătarea; căci, dacă unii posedă una sau m<�i multe calităti rele, se întiimplă să fie răufăcători �i nedrepţi pe deasupra, aşa cum avarul, de exemplu, este nedrept în materie de bani, necumpătatul-în legătură cu plăcerile corpului, efeminatul - în ceea ce prive�te tabieturile sale, la�ul

147

- în privinţa pericolelor

ARISTOTEL

(t:olic; w'p O"U)'Xt'Vo5U'V€1ÎO\ITCU; E:yxcna:ALJl1tcivoucn Ou:i cOv (fl613ov),

l369 a

b .5€ <ptA6nJ.LOC; Sui nJ.i'l]v, b S b"ţU,'}uJl� O{ bpjijv, b 0€ <ptA6vtx<>!; Oui v(xT]V, b mx� .5€ Ou:i 'ttJlWp(a:v, b C: Ci<ppwv Otci TO &m.nCicr,'}cu nepl TO OCxa:LOv xa:L &urov, b 8' O:va:LcrxuvTO!;' Ol

bAtywpla:v &:S'ţ..-.;. ' OJ.lo(� 0€ xo:L cWv ăAAwv €xrurT� nepl €xa:<nov ThJv UnoxetJ.lEvwv. ' AAAci 1TEpi: JJ.Ev co&rwv O�Aov, W J.l� Ex cWv 11epl cd<; &pecOO; e'tpT(JJ.Evwv, cei [) E:x cWv 11Epl cei nci,'}T] P�oJ.1€vwv· AomOv fl e'melv Tivo<; Evexa: xa:l nW<; €-,xoYtE<; Ct:OowîXn xa:i: T(vcx�. npWTov Jl€'11 obv 8teAWJ.1da c(vwv bper6J.lEVOl xa:L nola cpeUyovTE<; ErxetpoOOtv O:stxElv· O�Aov ycip W<; -r-0 J.l€v xa:nrropolrun 11<Xm xcxi: nolcx ToUt:wv imcipxet Tt;i Ct:vn8(xlf <rxeJJc€ov, Wv E:c.pt€J.LEVOt JIC{vc� colic; nhp(ov Ct:8txolxn, t:W M Ct:noAoyouJJ.EV!f 11ola: xcxl 116cra T06twv oUx Omi'PXEt. ncivt:e� Ol] ncivca: npci'rrou<rt cei J.1€v oU o5l a:irroUc; cei O€ OL a\.noUc;. TWv.J.1€v obv J.Ltl O{ cxlrrolk; cei J.L€v Otet TUxTJ" npc{rrooot Tci [) E:S &vdyx..-,;, t:Wv fl E:S O:vciyxT)C; t:ci J.L€v �(a' Tci: 8€ c.pOOet, Wcrt:E ncivm Ocra: J.Ltl Ot' a:irroll<; npc{nooot, cei J.1€v anO cUxT)C; cd: & cpOOEt W & �(q:. "Oou .5€ O( a:irroU<;, xa:l &v cxUcol ahtot, W J.l€" O{ �o<; Tci 8€ & OpeStV cei ji€\1 Otd: Ă.OŢLO"ttXij\1 OpeSt \1 m & O( ăAoyov· ăm V O' t) 11€v �oUh]Ol� Ct:ycx,'}o'U <Sp€'ţt<; (ol.&i:<; ycx'p j}oUAETetl Ct:AX t) l:>t:av dtn{l-Tt e'i:vcu &ya:,'}6v), ăAoyot fl bp€"ţw; bpyij xai: E:m,'}uj.i(a, l:xrr:e ncivc� OOa: npc{rrooot v Ct:vciyxT] npciTIEt v Ot' a:'tela<; Emâ, Otel TDxTJv, o5td: <pUon, 8td: �Ccx\1, Ol '€\l-o<;, o5td Aoyt<rJl6v, Otd ,'}uJ16v, o5l E:nt\l-uJ.Lla:v. TO 8E 1tpooo5tettpel<r\l-cu xo:\l"' l]Atxlav fj 'ESEL<; fj &AX ărrcx Tci 11parr6J.l€\la: nep(epyov· €t ydp O"llJ.l�T]XEV colr; v€ot<; bpy(Aot<; elva:t fj E:nt\l-UJ.l'IŢ[LXOl<;, oL SLei nŢv VE6TTŢra: npciTIOUCTl m 'tota:lrra: &.Hei Ot bpfllv xa:L krrdl"uJ.lla:v. Oi:.5€ &td 11AoÎnov xal 1tevlav, &H.ci O"UJ.l�E�TJX€ col<; J.1€v nEVTJO"L 8td Tijv €vSELav bn..'t-uJ.Lelv XPllJ.l<ÎTwv, 'tol<; & nAooolot<; &ci Tijv E:Sooo(a:v E:m\l-UJ.LElv TWv Jiil &va:yxa:Lwv i).So"Wv· &AAci: 11pc{'ţOUCJt xcxi: otn-ot oU Otc( nAoîiTo" xal nEv(a:v &Hei Otd Tijv E:m\l-uJ.l(a:\1. 'OJ.LO(W<; .5€ xa:L Ot blxa:tot xal o\ ă&txot, xa:L dt ăAAot o\ Aq6J.LEvot xacd Tci:<; '€SEt<; 1 48

RETORJCA. l . 10. 1368 b- 1 369 a

(căci la�ii î�i abandonează tovară.� ii de arme din cauza fricii), apoi am

biţiosul e;,te nedrept din cauza onorului, im'icibilul � din cauza mâniei, cel

căruia îi place să învingă - din cauza victoriei. răzbunătorul - din cauza răzbunări i , cel lipsit de discernământ - din cauza faptului că se în�ală a.�u-

pra a ceea ce este drept .�i a ceea ce este nedrept, în sfârşit, neru�inatul din cauza dispre(ului t�tti\ de opinia lumii despre e l . Sim ilar, fiecare din

ceilalţi oameni răi se raportează la tiecare din calităji\e lor rele e.�enti<tle.

Dar toate aceste che.� tiuni .'iunt clme, unele - datorită lucrurilor care <lU

fost spuse despre virtuti, altel e - datorită lucrurilor care vor

t1 spuse de-

;,prc pasiuni; n e riim<1ne sii spunem din ce cauze, în ce Jispoziţii morale �i faţă Je ce fel de <oameni> comit unii nedrepMea.

Si"i distingem, mai întâi, spre ce lucruri tinzând � � ce fel de lucruri

evi tiind, oamenii caut<.1 să nedreptăţească; or, este limpede că acuzato-

rul trebuie să examineze câte �i ce fel de scopuri se află în adversarul său, t>i

pe care, vizându-le, toţi îi nedreptăţesc pe <�propiaţii

lor, �� că apă-

rătorul trebuie, dimpotrivă, să cerceteze în w.lvers<Jrul său câte �� ce fel

de .�copuri nu se regăsesc în el. Căci tO!i oamenii înfăptuiesc toate ac-

ţiunile, pe unele nedatnrate lor, pe altele datorate lor. Aşadar, dintre ac-

ţiunile nedatorate lor în�ile, oamenii le înfi"iptuie.�c.

unele datorită

întilmplării, pe altele - din necesitate, iar dintre cele datorate necesităţ i i ,

p e unele ei le înfăptuiesc prin constrângere, pe altel e - d e la naturd, astfel

îndt toate acţiunile nedatorate lor, ei le înfăptuiesc, pe unele - din întâm-

plare, pe altele - de la naiUrd, în sfârşit, pe altele - din constrângere. Toate

câte oamenii le fac datorită lor înşile �i ai căror autori sunt chiar e i , se

datorează, unde obişnuinţei, <tltele - dorinţei, iar dintre acestea din urmă, unele se datoreuză unei dorinţe raţionale, altele - unei dorinţe iraţionale;

or, voinţa este dorinţa de u n bun (cUci nimeni nu dore�te un lucru decât

dacii

îl consideră a fi bun), în schimb, dorinţele iraţionale sunt mânia �i pe care le îndeplinesc oamenii le îndeplinesc

13(19 a

pofta, încât toate acţiunile

din �apte cauze, anume datorită întâmplării, ni.ltur i i , 00mtn1ngerii, obişn u inţei, rellecţiei, mâniei � i poftei.

Faptul de a distinge în plus acţiunile după vârstă, sau după dispozi

ţiile stabile, sau după anumite alte lucruri, ar fi de priws; cik i , dacă li

se întâmplă tinerilor să fie predispu�i la mânie sau lacomi, aceştia nu

aqionează din cauza tinereţii, c i din cauw mâniei � i a poftei. Oamenii

n u acţionează nici din cauza bogăţiei sau a sărăc i e i , căci săracilor l i se

întâmplă să dorească ban i , datorită lipsei acestom, iar bogaţilor l i .�e în-

tâmplă să dorea.�că plăceri inutile datorită posibilităţii de a l e procura,

însă �� ace�tia nu vor <tcţiona din cauza bogăţiei sau a sărăciei, c i din

C<JUZa poftei W•. S i m i lar, cei drepţi �i cei nedrep(i, precum � i al(ii despre

care se .�pune că acţionează conform cu dispoziţiile lor stabile,

l49

ARISTOTEL

1fpci'TTELV, .5LCl wirra 1fpct"'ţoooLV" fi Ţcip .Stci Ă.OŢLO",u.âV fi Stci m{.".o.;· &J.,X o't JJ.ev .Stci �11 xa� nâ\l"T] XfYTJ•Trâ, o\ .se Stci "t&vttvT(a. I:UJ.L�ttlVEL J.L€V""COL ""Cttl.; JJ.ev ""COLO'.IÎTO'.L.; '€'fem n:( "f:OLttÎJra 20 &xoAou\l"elv, cal.; se wwla& rri cmâSe· elhtilt; ycip La� cW JJ.Ev aW<ppovL Otci TO ai.!Xppovtt e'lvO'.l OO{al TE xa� €m.".UJ.L(<XL httxoAou.".olxn 1repl TWv Tp€wv, TW fi &xoA.âaTw tt\ EvavTlm nepl TWv ahrWv Tmhwv. b.u) Ttt".; JJ.€� TOLo:UTC.(.; Sttttp€aet.; €ac€ov, axerrrEov 6€ noltt nolm.; e'lw.".ev '€neu{l-O'.l· e't J.L€v rcip Aeuxdl; fi 25 J.L€Aa.c;; 11 JJ.Eya.;: fi J.LLxp6.;, 005€v Tthcocw.L cWv ""COL06TWV &xoAou.".elv, e't SE vEoc; fj npr::a�� fj Olxatoc; fi ăSuc:oc;, i}:ST) Otcap€pEL. Kal lSAux; Ocra .Wv auJ.lllcnv6vcwv nmel Stwp€pet v -cei -ij{hj TWv O:v.".pWnwv, o'Lov nArn.rrelv OoxWv �ttUTW fi nEvea\l"ttL ' blo(cret TL, xo:l ei.rmxelv fj ă:Tuxelv. Talrra J.LEv o1v Uo-repov 30 E:poUJ.LEV, vUv .5€ nepi: Thiv AotnWv elnwJJ.eV nJ)Iffro v. "EmL s &nO mxTJI: j.I.€V m TOltttim )'lrv6J.I.EVO:, OOwv 11 TE citTla &.6pLO""tO<; xal p.ij Evexci -cou rlrvew:L xal JJ.lÎTE &ei: J.L"lln W.;: \::ni: cO 1roAli p.Tj"re TETayp.€� SîlAov S €x ToU bptaj.LOU TIK; Wxrtr; nepl cWrwv. <l>Uaet O€ OOwv lî c' a'L"tla €v airrol.; xo:lTETCqp.Evrr 35 1369 b t) ydp &:el fj t'.x; €ni: -rd noAil Woooh� &no�a(vet. Tel ycip 1fapci <pUcrtv ou.sEv bel &xpt�oAorela.".aL, n&repa xaTci <pUatv nvcl 11 d'>..AT]V ah:Cav rlrvETat" OO'fELe s âv xal " mxll a'n(a etvm -rWv TOL06TWV. B(a fJ€ \Saa naP \::nL\l"Uj.l.(av, fj TOli.; Ă.OŢLO"JJ.oiţ Ţl)'VE"tal fi ttînWv Ti;;v npan6vTwv. "E\l"eL SE O n SLCl TO noAAclxt.;: 1f€fi"OL T]X€VaL lfOL cil.nv . .6tci ÂO)'LO"JJ.OV .5€ m OoxolivTtt O"UJJ.<pEpeLV €x TWv e'tpT]JJ.Evwv &ya.".Wv fj tu.; c€Ao.; fi Wc; n� TO TEAo.;, Omv Otel TO crup.<p€peLv npchTY)T:aL · �vLa ycip xal o\ &x6ACtO""toL crup.q:.Epovca npc.i""nouat v, &AX oU btcl •O auJJ.<pEpeL v tv..Act .Sî l]Sovfrv . .6tci \l"u,u.Ov .5€ xal bpnîv 10 Tci ""CLJJ.WPTJ"t"Lxâ. .6ta<p€pet SE TLJJ.wp(a xal x6Aacrt.;:· 1, p.Ev yclp x6Arun.;: Toti fKiO")(ovt:oc; �exc:{ €O""ILV, Tj 8€ "tLJJ.wp(a ToU 1toLoUvt:oc;, '(vtt o:no'lfAT]pW-3-TJ. T( JJ.Ev otlv €anv 1, bpŢij, ST;Aov E.nm €v Tol.; nepl TWv no:.".W� . 15 M. Em-&up.(av SE 1fpciTIE"Io:L CScra <pa(veTaL Tj.s€a. '"'Emtv SE xal TO aUv"J"]\l"e.;: xtti: "t0 €\l"taTOv Ev Tol.; i)bEcrLv· noAAci yclp xal -rWv

XP��

150

RETORICA . ! .

10, 1 369 u-b

vor acţiona din ace.�te motive; într-adevăr, ei acţionează fie datorită re�

tlecţiei, fie thttorită pasiunii, Jom

u n i i � datorită calităţilor �i a pa-

siunilor lor onorabile, iar alţii datorită contrariilor acestorl:l. Se fntfimp\ă,

totuşi, că dispoziţiile stabile bune au drept consecin(<1 pasiuni bune, iar

dispozitiile �tabile rele � pasiuni rele; ciici probabil tot at<lt de bine pe

omul cumpătat îl însoţesc, chiar din cauza faptului că este cumpătat,

opinii şi dorinţe onorabile cu privire l u lucrurile pliicute, iar pe omul ne

cumpătat - contrariile acestora cu privire -la aceleaşi lucruri. De aceea,

trebuie să lăs{tm deoparte astfel de distincţii şi să cercetăm, în schimb, ce fel de calităţi �i de <oameni> se însoţesc de obicei: ciki , dacă autorul

Hcţiunii săv:îr�ite este otlb sau negru, mure sau mic, nu rezultă nici una

dintre urmările de acest fel, dar contează d<tciî e l este tâniir sau bătrân, drept sau nedrept. Ş i , în general, toate contingenţelc cure cauz.eadi caracterele oamenilor prezintă importanţ;l, precum, de exemplu , ducă un om pare a fi bogat sau sărac n u va fi neimporwnt, ş i la fel, dac;1 el pure u f1

norocn� sau nenorocos. Vom exprima aceste chestiuni mai t{irziu147; pen-

tru moment. să vorbim mai înt<îi despre cele rdmase <de discut<tt>. Sunt acţiuni survenite

Li<ltorit<l întflmpliirii toate cele <1 căror cauzii este

nedeterminută, �i care nu se produc în vederea unui scop, .:;i care nu se

ivesc nici întotdeauna. nici fmtrte des, nici regulat; aceste a.�pecte reies,

îns;1, din definiţia întâmp\ilrii 1.;�. Sunt aqiuni survenite datorită naturii cele a căror cauză se atlă În ele însele şi e.�te regulată; căci ele se produc

Întotdeauna sau cel mai ade.�ea la fel149. Cât priveşte acţiunile contrare

35 1369 b

naturii, nu trebuie deloc precizat dacă se produc potrivit cu o cauâi na-

tuntlă anume sau cu o alta; s-ar părea că ş i întâmplarea e.�te cauza unor

astfel de acţ i u n i . Sunt datorate constrângerii toate acţiunile care se ivesc

împotriva dorinţei sau a ret1cqiilor celor care le îndeplinesc, şi totu�i da-

torită acelora 1511 . Este dator<tt obişnuinţei ceea ce fac oamenii, prin aceea

că le-au făcut adesea.

Sunt datomte reflecţiei acele acţiuni care par utile, în vederea bunu

rilor menţionate, fie ca scop, fie ca mijloc de a atinge un scop, deoarece .� unt îndeplinite datorită utilit1lţii lor:

dki

cei nccumpăt<tţi îndeplinesc

anumite ac1iuni utile, însă nu din cauza utilităţii lor, c i datorită plăcerii

pe care o provoacă. Sunt datontte mtîniei �i pornirii violente actele de

răz.bunare 1 5 1 _ Or, răzbunarea � i pedeapsa diferd: căci pede<tpsa este în

vederea celui care o suportă 1 5 2 , răzbunmea, în schimb, este în vederea

celui c<1re o exercită, ca să isi dea satisfactie 1 -� l_ Ce este mânia, va ft clar · in discuţiile despre pasiuni i 54_ Datorită poftei, oamenii îndeplinesc tn<tte acţiunile care par phlcute.

Or, ceea c e este înnăscut, precum .�i ceea c e este dob;îndil prin obiş-

nuinţă, se numără printre lucrurile

151

plăcute;

căci m u l te acţi uni

ARISTOTEL

o:pUcm J.l li �&€uN, 1hcrv cruve\tta\1-Watv, iji€wt; notoOOtv. "Oa"t€ auAAcxpOvn ehelv, OOa. Sl a.bTotit; npcinoootv ă.na.vT €aTlv fj Cqa.\1-ci fj <pat v6JJ.eva. Cqa.\tci fj t,.5€a. fj <pa.tV6J.1EVO. l#;o.. 'Enel 6 1So-a. U o.l.rroUt;, €x6v"tet; npcinoucnv, olrx. €x6vw; S€ IScro. J.ill Sl' o.bToUt;, ndvr' &v il11, OOa. 6x6vw; npdnoootv, fj &yo.\tci il <pal"V6J.1Eva &yo.\td il i"ISEo. il <patv6J.1EVO. TISEa· Tliht�J.t ycip xo.l TI]v Ti.Jv xo.x.W"\1 il <pat "\loj.l€vw"\l xo.xWv fj &:naAAayl}\1 fj &vtl J.lE(ţ"ovot; EAdno"\loc; J.lHO.Âlllfltv Ev -rolt; âya\tcilc; (o.'tpe"tcl ydp nwt;) xo.i: nŢv -cWv AumlPi.Jv fj <po.LVOJJ.€vwv fj âno.A.Ao.yl}v fj J.lEniATI\fltv âv-c( J.t.Et'C6vwv €Aan6vwv €"V -colc; l]O€o"tv WcraU-cwt;. Âllff"t€ov ăpa Tci O"UJ.lfll€po'llm xo.l hUcx, n6crcx xal nolo.. nep� JJ.Ev oDv ToiJ O"UJ.l<p€povToc; Ev Tolt; O"UJ.l�ouAwTucolt; e'(pll"tClL np6Tepov, nepl SE wU Tţi€oc; €(nwJ.1E'II 'lltlv. l\.el 0€ vop.{'Cetv 'uw:voUr; e'lvm -colM; ()pot��;, Eciv �t nepl €xciOTou J.!"l)-cE &.crao:pelc; J.ltl"t€ Cocptpelc;. ·-

XI.

1370

' Ynoxdcr\1-w 8 TtJ.il 'll etvcu TI]v Tjaovijv x(\ll"j(llv nvo. Titc; \flux1ic; xcxl xa-cdOTacrt \1 0:\J-pOOv xal cltcr\tTjnŢv e'tc; Tt]v bndpxoucrav <p6cn v, Atl1rr)v .5€ "tOU"\Iavt(ov. E't S' €cr-rlv l)Sovij TO rotoUrov, S�Aov 0-ct xal t,sU Ecrn TO nonrnxOv Uit; e'tpTUJ.€VTJc; o5to.\J-€crewt;, rO 0€ o:p\tapnxOv fi Titc; Evo:v"t(ac; xaraOTcfuewc; notTJ"ttxâv Au1fTIPI)"V. ' A'X:lrxTJ olJ"V 1,00 ehm -c6 "tE e'tt; .o xo.ni <pUcnv 't€vat Wc; €nl "t0 noAU, xal p.cilt<m:( Omv &netAT)<p6m fi TI]v Eo.u-cWv o:pîxn v m xcx-c' aUTI]v yt TV6J.t.evo:, xa� -cei �\I'Ti· ){ai raP TO e't\J-tcrJ.lEVo\1 Wcrn�p 1TEtpuxOc; -\1011 y(ŢVHCll" 0J.1.0tov ydp "tL Tii €\J-oc; Tii cpOOev Eyy!)c; ycip xal .O noAAcbw; •W âe(, €anv 6 � J.t.€'11 o:pîi�tt; Toti &el, TO SE �-3-oc; -cotl noAAdxtc;. Ka:L "t0 J.lit Plawv· napcl o:pOOt v yo.'p 1, ji(a, StO Tii &vo.yxcxlov Auffl]p6"V xo.l Op\J-Wc; eYpllTctt n&v ycip âva:yxa:lov npliyJ.t.' &vtctpOv �<pu. Ta:'c; 8 €ntJ.1EAE(o:c; xal nic; anol.l<Scit; xo:l -ffit; auvTov(o:c; Au1fruxfc;· &:vayxala yc(p xal ji(atct mtl"ta, Eciv J.lii €-3-ta"l'tl;icrtv· o\hw 0€ "t0 �"�'toc; nmel "ho5îi. Tel 8 f:vaV"t(cx TISEa· .stO a't Pa\1"vJ.t.(a:t xal cx\ 1 52

RETORICA. r . 10--1 1 , 1 369 b-- 1 370 a dintre cele care nu sunt plăcute prin natura lor oamenii le fac cu plăcere,

după ce s-au obişn u i t cu ele. De aceea, ca să spunem pe scurt, toate lucrurile pe care oamenii le fac din proprie initiati vă ori sunt bune sau

par bune, ori sunt plăcute suu par plăcute. Şi cum oamenii îndeplinesc

voluntar tmlle lucrurile datorate lor insile, si . involuntar toate lucrurile nedatorale lor în�ilc, atunci toate lucruri e pe care mtmenii le fac voluntar pot

ori bunuri reale sau bunuri aparente, ori plăceri reale sau pl<lceri

<tparente; căci eu socotesc în !'ândul bunurilor eliberarea de relele reale

sau aparente, ori înlocuirea unui r(iu mai mare c u unul mai mic (căci acestea sunt lucmri prefembile oarecum) t-i, la fel, pun în nîndul lucmrilor plăcute eliberarea de cele neplăcute în realitate sau in aparenţă, ori înlo-

cuirea lucrurilor neplăcute mai mari cu altele mai m i c i . Trebuie, a�adar,

să definim lucrurile utile �i cele plăcute luând in considerare numărul � � calitatea lor. Despre util, pe de o parte, s-a vorbit anterior în discursurile

dcliberati v e 1 5 5 , iar despre ceea ce este plikut, pe de altă parte , să vorbim acum. Trebuie să considerăm că sunt suficiente definiţiile cu privire la fiecare chestiune în purte, de fiecare dată când n u vor fi nici riguroase,

dar nici neclare.

11. S ă admitem că plăcereu este o mi�care anume a sufletului t- i o reve

nire totală �i sensibil<'\ la starea lui natumm, .�i că durerea, în schimb, este

contrariu l 1 56. Iar dacă p!ikerea este astfel, este limpede că este plăcut ceea ce produce dispoziţia temporară enunţată .�i că nepWcut este ceea ce o

1370 a

distruge sau ceea ce produce starea contrarie. Trebuie să tîe plăcut, a�a dar, cel mai adesea faptul de a trece la o stare conform<! cu natura, ::;i mai

ales când lucrurile produse natural �i-au recuperat propria lor stare nutu

rală, de asemenea, .�i în ceea ce prive�te cleprinderlle; dici ceea ce a deve

nit deja obi�nuit este ca şi un lucru natural157; într-adevăr, deprinderea

e�te întrucâtva asemănătoare naturii; căci lucrul care .�e întâmplă adese<t

este asemănător lucrului c<�re se întâmplă întotdeauna, t-i în plus, pe de o purte, natura este specifică lucru l u i care se întâmplă întotdeauna, pe de altă parte, deprinderea este proprie lucrului care se întâmplă adesea.

De <L�menea, este plăcut ceea ce nu este forţat 15!\; căci constrdngere<� este contrară naturii, drept care ceea ce este necesar este neplăcut, şi pe bună e un

e a

(

��:�,�:�;��: �;[r �� 7 �� : �:��f: ��= :�·�e�;�;:;�:'a ��f� ·

voluntare, precum � i stn1duin!ele trebuie să tle neplăcute; căci ele sunt

necesare s i constrânse, afară doar dacă nu sînt obi.�n uite; căci atunci obi� nuinţa !e ace plăcme. Contrariile lor sunt pliicute de aceea, destinderile,

;

153

ARISTOTEL

Cmov(cu xa:l a:'t O:J1€AE.ta:t xa:l cit wa:tSta:l xa:l a:'t O:va:1ta:60-bţ xa:l O Uwv� TWv TJSEwv· o00€v rci:p wp� &.vâŢXljv TOtiTWV. K a t ob r!i:v 15 lj hl\}uJl(a €vTt, &nav l)SU· l] ra:'p Em�uJ.da: TOÎJ l)S€� EaTlv OpE.'fu;. TWv o5E �n'L�UJltWv ai. J1€v CO.orol €tmv ai. 0€ JlE.Tci Mrou. /\€Ţw O€ 0:A6ro� 00� J.dj '€x Toîi \..moAa:Jllk{VELv Ewt 'lhlJJ.oÎJm v· e'talv 0€ Tmo.UTa:L OOa:t ă �t AErovn:u cpiiaet, Wo-1t€p o.'t &ci Toîi 20 aWJJ.a:� lmâpxooocu, dtov 1] Tp:xpi;.; S(\f;a: xa:l 1fEL va:, xa:l xo.�' ha:aTov E.t� Tpoqli;.; ă&>r; Ewt�uJ1(o.c;, xal d.t wtpl W lEU(JŢci xo.L &cppoOLata xal lSAwc; Tci: Cmu:(, xal nEpl 00J11lv [EUwb(o.c;J xo.i: O:xmîv xo.l OlPt v. Mnci: Mrou 0€ OOa: Ex ToÎJ 1f€ta1h;vat 25 €-nt -3-uJ.lOÎ:Knv· 1tollci: rci:p xal .;teciaCl<J-3-at xa:l xn'jcrCl<J-3-a:L €m{}uJ10ÎÎcn v &.xoOOavtEc; xal n'El<J�€vTE.c;. ' Enel 8 Ecn:i:v TO ft&a-3-at Ev T� a:'ta�civecr�o.( Tt vor; nâ-3-ouc;, f] 0€ <paVTaa(a Emlv o.Lcr.;trp(c; ne; &.cr-3-Ev{f;, x&.ei: €v n{J J1EJ1V'f11.1EV!f xa:L T� EA1tl'(ovn &.xoAou{)-ol âv <pa:v-racr(a ne; ob JJ.€JJ.V1ŢtCU fj EAwl'(Et. E't 0€ To'Uto, 30 Oi[Aov On xo.i: f}&ovai: CiJ.La J.l.EJ.l.VT[J1€:votc; xo.l E:Aw(ţooow, €-nelnep xal d(a{};�nc;. vom &vclŢXl') wdv-ra -rei lpEa fl €v ThJ dtcr{}ci\J€<J{}at ăvm 1tap6vra: fl €v -rQ JJ.EJJ.vîlcrttm ŢE.ŢEV'fll.l€ � fl �v Tit EAn('(etv J.1.€AAovTO:' dta-3-civoVta:L JJ.€v Ţdp tti 1ta:p6vm, J.1.€JJ.VJ"[V"tat 0€ nl 1370 b Ţ€v6J1Ev«, Ehlţoucn 0€ -rci J..tEAAovTa:. Tcl JJ.€v otv J1VTlJlOVEUni f}&o. EcrTlv oU J.L6vov OOa €v -rQ nap6vn, 15-rE no.pi[v, t}o5€o. �v, &AX €vta xai: obx l]OEa:, âv fi Uo-repov xo.AOv xai: &.ro.-3-0v -rO J..I.E"tci ToîJto· 0-3-E.V xai: -roU-t' Elpl')TO.t, CJ.)J.Jj; l)Sii TOL crw-3-Evm J..I.EJJ.Vîlcr{}at n6vwv, xal JJ.ETci rcip T€ xal &"Areat -rEpnEmL cbrijp JJ.vl)CfciJJ.Ev� M:e noAAci ncltt--n xal noH.ci E6pŢŢ1. ToU-rou 8 rihLOv On 1,&i xai: TO JJ.lÎ €xEtv xax6v. Tci S' Ev EAnllit, OOa wap6v"ta: fl Eixppo;(VEtv fl Wq!E.Ael v cpc:dVETm JlEŢciAa, xal ăveu Aiiwr,; W<peAElv. "OAwc; 0€ fua nap6v-ro. E.ixppo;(vet, xc:U EAnl'(ov-ra:c; xal JJ.EJJ.VTUJ.€vouc; i.J c; Eni: T O woAii. L\. t O xo.i: T O bprltm�at f}&ii, Llmrep 10 xo:l VOJJ.'TJJ)Oc; €-noll)CJ€ 1f€pi: .00 {}uj.LOÎÎ (Se; "t€ 'JI"oAU rAux(wv J.L€AL"toc; xaTaAetj3oJJ.€voto· ou-&ei:c; raP bprlheTat ·� &.OuvciT!f <pmvoJJ.Evtp nJJ.wp(� wxelv, ot..5€ Tolc; 1toAU Lm€p a'i.rtoUc; -r1i SuvciJJ.EL fl obx bprC'(ovmt 1î 1Ţrrov. Ka:l Ev Talc; 1tAelcn:mc; €-nt\l"UJJ.(mc; âxo).ou{)el ne; l]Sov..Y fl rcip J1EJJ.V'fll.l€vm Wc; lhuxov fl EAn(ţovTec; Wc; 15 1 54

RETORICA, 1.

1 1 , 1 370 a-b

itqiunile lipsite de eforturi, precum �i cele lipsite de griji,jocurile, stările de odihnă �i somnul .�e num:'iră printre lucrurile pi<'icute; dici nici una dintre ele nu tinde deloc spre necesitate. Apoi, orice lucru în legătură cu care avem în noi o poftă, este plăcut; căci pofta e.�te dorinţa de pUkere. Dintre pofte, unele .�unt lipsite de raţiune, iar altele, însoţite de ra(iunel(il. Prin ir:tţionale înţeleg toate dorinţele pe care oamenii le încearcă indepcndem Jc înţelegere; sunt de acest fel toate C<Îte sunt considerate naturale, precum cele care există datorită trupului, ca de pildă, dorinţa de hrană, adică setea ;;i foamea, �i genul de dorin[il corespunzător fiedirui gen de hrană, dorinţele referitoare b .-;enzaţiile de gust, la phkerile dragostei �� la :-.enzaţiile tactile, în gener<.�l dorinţele relative la simţul mirosului lal p;.ufumului 1. cele care se referă l;; auz ;;i la văz. Sunt însoţite de raţiune to<tte dorinţele pe care ei le încearcă datorită convingerii induse; căci sunt multe lucruri pe care oamenii doresc să le vadă �i să le aibă,dtpă ce le-au auzit în preal<lbil ;;i dup:'i ce au fost convin.�i sil le dorească. [nsă, cum faptul de a încerca o plăcere constă în faptul de a resimţi o anumit:! senZ<lţie, cum im<tgimtţia1 6 1 este, de altfel, o senzaţie slabă, �� cum întotdeauna senzaţia se <ttlă în cel care î�i aminteste sau speră 1 62 , ar putea rezullil că faptul de a încerca o plăcere este o imagine anume a ceea ce î�i aminte;;te suu sperJ cineva. Dacă a�a stau lucrurile, este clar dl �i plî'K:erile sunt prezente .�imultan în cei care î�i amintesc sau cei care speră, întrue<Ît :-;i senzttţia se atlă concomitent în cei care î.5i aminte�c sau cei care speră. De aceea, toate lucrurile plăcute constau în mod necesar fie în faptul de a resimţi lucruri prezente. fie în f<tptul de a-�i aminti lucruri trecute, fie în faptul de a spem lucruri viitoare; căci oamenii simt lucrurile prezente, î.�i amintesc lucrurile trecute, speră lucrurile viitoare. A;;adar, cât prive�te lucrurile de care ne putem aminti, sunt plăcute nu numai cele care erau pl<kute în momentul respectiv, când se produceau, ci �� unele neplăcute, numai să rezulte în urma lor un lucru frumos �i bun; de unde s-<t spus �i acest vers: "ci placut, o datâ salvat, sti Îţi aminte:,;ti de Încercările trecute"163, precum �i: "omul se bucttra cftiar şi de suferill(e/e trecute, amintindu-:,;i de timpul când a suportat mulle Încercări .)'i a înfăptuit multe"164. Motivul acestui lucru este că plăcut este �i faptul de a nu suferi vreun rău. Sunl plăcute lucrurile în a�teptare, anume toate cele care, fiind prezente, par să bu�ure sau să facă mari binefaceri, �i să le facă fără nepUicere în schimb. In general, sunl plăcute toate câte bucură când sunt prezente, �i cel m<ti ade.�ea când oamenii le speră s<tu �i le <tmintesc. lată de ce este plilcut �i faptul de a te înfuria, a�a cum �i Homer a compus despre mânie: "care·i mult mai dulce decât mierea ce curge pictllură cu picittură"165; căci nimeni nu se înfurie pe cel asupra căruia pare imposibil de obţinut răzbun<trett, iar împotriva celor cu mult superiori lor, oamenii ori nu se irită deloc:, ori se irită mai puţin. Dintre pofte, cele mai multe au drept consecinţă o plăcere anume; căci oamenii se bucură să î::;i aminteasdl sau să spere

1370 b

f'J'fe

1 55

ARISTOTEL

35 I37l a

nU�ov-cat xcxlpooo(v '!LV(( \)6ov1}v, olov d( T �" 'tOl��€'tOl� Ex6J-L€vot -ccil� 8(\jJo:u; xal J-LEJ-LVTIJ-LEvm &; Elnov xal EAnl'(ov-cE� mElcr-3-ctt xalpoucnv, xal o\ EpWvn� xa� 8taAEr6J-LEvot xal ypciq:.ov-cE� xal nmoDv-c€� n liEl nEpl -coD EpwJ-LE\/Ou xalpooot v �" &"na:at ydp -col� -coto&rot� J-L€J-LVl1J-L€Vot olov cita-3dvEcr-3at Olonat -coD 'EpwJ-LEvou. Ka:l &.pxl) 8€ -coD €pum� a:\hT] y( yvETat micnv, 0-ca:v J-Lll J-L6vov nap6n� xa:lpwo-tv &AAcZ xa:i: Cm6n� J.I.EJ-LVTIJ-L€\/Ot� r€pWo-tv] AUnl'] npoor€vrrra:t "[� J-Lll na:pElVat, xa:l Ev nEv-3Eat xal -3-pl}vm� Wcra:U-cux; 8n y(pE-ca( -ct� 1,8ovr]· ;, J-LEv yc(p A6nl] '€-rrl -cW J-Lii bndPJ(Et v, \r5ovij S Ev -cW J-LEJ-Lvftcr\l"a:t xa:i: bpliv nwc; €x.Elv�v xal 8. En:pa.nEv xa:l di.� v, Ou) xal -co"U-c' E'tx6-cux; €(prrrm &; <pc{-co, -colat 8E nliatv b<p' lJ1Epov WpaE r6oto. Ka:i: -cO "CtJ-LWpElo--3-at l)&:i. 00 ydp -rO J-LTj wrxdvr:L\1 A.uflllP6v, -rO wrx:dvEL v �6· o't & bpyt'(6J-L€VOt AunoDvmt tivunEpf3A� J-L1) "tlJ-Lwpo0J-L€VOL, EAn(ţovT� 8E xa:lpoootv. Ka� -cO vtxCiv hcSU. oU J-L6vov -col� <ptAov(xot� OJJ.i1 nCicrt v· <pa.naa(a ycZp bnEpoxir; y(yvE-ca:t, oU miv-cE� �oOOt\1 €n't-3-u.J-L(a:v fj i")p€J-La fj )J..(iAAov. ' EnEl & -cO vtxCiv �U, O:vdpcT) xa:l -cei� muOtcZ� l,SE.loo; ZL va:t � J-LO'.XTJTL� xai � Epunuai�· (noMc:{xt� ytlp � -ra:Umt� rl)'VE"l"O'.L t:O vtxCiv) xcti &cr-cpa:ya:A(aEL� xal aq:.atp(aEL� xal xufjE(oo; xal nEttEloo;. Ka:l nEpi: -cd� Eanou8aaJ-L€voo; &€ na:tbta'b bJ-LO(w�· a:'t J-L€v ycip i')SEla:t y(yvov-cat, tiv n� � auvl}-3YJI;, cit 8 EU-3tX; i')cSElat, di.ov xm.rrra: r( xa:l nCiaa: {)-ry>E.tmxl}· Onou ycip &"J-LtAAa:, Evru�a: xcxl v(xT) Ea-clv. AtO xal i') StxcxvtxTj xal [i')] E:ptcrnxij h<SEla: -rOi� €t-3tcrJ-L€vOL� xa:l 8uva:J-L€vot�. Ka:l nJ-Lll xcxl eOOo'{Lcx -cWv t}Ola-cwv Otd -rO y(""(\1€0"\l"a:t q:.a:v-c(((J(av €xdcr-cw 15-ct -rotoD-c� cft<x; b 01rou&:ii�. xai p..C(uov 0-ca:v q:.l:.o-tv o� O(Emt &.Art\l"ra'iEtv. Tototl"tot S o\ €n� p.{iAA.ov ThJv n6ppw, xcxl o't auvl){}Et� xa:i: dt 1fOA.l"tO'.L -cWv ănw-3ev, xa:l o't Ovn� -cWv J-L€A.A6v-cwv, xa:l o't <pp6VLJ-LOL &.q:.p6vwv, xal noAAol bAlywv· ,W.nov ycip €tx0<; CiAT}1'}"EU€tv -co� E'tpt)J-L€wuc; -cWv Evav-c(wv· 'r:nEL &v n� noAU xa:-rcuppovr:l, Wcrnep nmUwv fj \J"YJP(wv, oLSEv J-L€AEt � t:othwv nJ-Lll-; fl � 06'{TJI; cxltri]c; lE � 86'!11� xdptv, &.AX ElnEp, s.: ă"J.J...o -rt .

�

156

RETORJCA. L l 1 . 1 370 b- 1 3 7 1 a

Cii au obţinut, sau că vor obţine

o anumită plăcere, a�a cum de pildă, cei

care, având febră, în timpul ucceselor de sete îşi găsesc plăcerea în u-şi

uminti că uu băut ş i în u spem că vor bea şi aşa cum îndrăgostiţi lor le place mereu să vorbească, să scrie sau să facă ceva legat de cel iubit: căci

prin toate mijloacele de acest fel, gândindu-.�e la persoana iubită, ei cred

că o simt. l<:�r începutul iubirii este pentru toţi îndrăgo�tiţii acesta, anume

când ei nu numai că se bucurd dacă cel iubit este prezent, c i îl [ iubesc]

::;i dacă este <lb.�ent, şi, în plus, lor, care îşi amintesc de e l , l i se adaugă

durerea, datorită faptului că cel iubit nu este prezent166, apoi, în mod asemănător, m<Ji apare o anumită plăcere în doliu şi în lamentaţii;

rea se datorează faptului

de a nu-l

did

dure-

mai avea pe cel iubit, iar plăcerea constă

în fuptul de a-�i aminti de el , de a-l vedea oarecum pe el �i aCţiunile pe care le-a înfăptuit, precum �i ce fel de om era, drept care s-a spu� pe drept:

"cum spuse, .)·i .rtârni in toţi dorinţa de bocet" 1 l>7 . Şi faptul de a se răzbuna este pliîcut. Căci neobţinerea unui lucru este neplăcută, pe când obţinerea

l u i este plăcută; or, cei care se înfurie încearcă o dmere extremă fiindcă nu se riîzbună,dar le place să spere că o pot face16�.

De asemenea, faptul

de a învinge este plăcut nu n umai pentru iubitorii de victorii, c i pentru

toată lumea; e<lci se prcxluce o imagine H superioritătii, în legătură cu care toţi au o dorinţă m<ti mult sau mai puţin puternică. Şi cum faptul de a

învinge este plăcut, atunci în mod neces<tr sunt plăcute jocurile, anume luptele şi disputele eristice 1 69 (căci de cele mai multe ori în cadrul lor

se produce fuptul de a invinge),de a�emenea, ar�icele,jocurile cu mingea,

zururile,jetoanele. La fel se întâmplă cu jocurile serioase 1 711; căci unele

35 1371 a

devin plăcute dacă cineva s-a familiurit':at cu ele, iur altele sunt aş<J de prima dată, precum vânătoarea prin gonire, şi în geneml, orice fel de vână-

toare; ci'ici unde este luptă, tot <tcolo este �� victorie. Şi

de aceea pledo<tria

.�i controversa sunt plăcute pentru cei care sunt deprin�i cu ele .:;i capabili

de ele 1 7 1 . Din nou, onoarea şi buna reputaţie fac parte dintre lucrurile

cele mai plăcute, datorită faptului de a se contum în fiecare om ideea că

el este de un asemenea caracter, precum omul destoin i c , �i a.�ta m<1i ale.� când susţin acest lucru cei despre care el crede

d spun adevărul. Or, sunt

de w.::e st fel cei c<Jre sunt mai aproape mai degrabă decât cei care sunt

departe de el , de asemeneu, cei care îi sunt familiari, concetăţenii l u i mai

degrabă dec:ît stră i n i i , contemporanii lui mai degrabă decât urma� i i , oamenii cugetaţi m a i curdnd dacât cei pripiţi, cei mulţi mai degrabă decât cei puţini; căci, în mod veros i m i l , primii enumeraţi spun adevărul mai

curând decât ulti m i i , contrari lor; or, d<tcă cineva vădeşte un mare dispreţ

pentru fiinţe, precum cop i i i sau anim<�lele, nu se preocupă de onoarea

sau reputaţia lor, sau, cel puţin, nu în favoarea reputaţiei înse�i. dar dacă

totu � i , se îngrije�te de acesteu, asta se întâmpl<l pentru vreun alt moti v .

157

ARISTOTEL

35 1371

Kal O tplAOI; Thiv l)OEwv· "t6 "TE yrlp tptAEÎ:-v l)SU (obO� yrlp �(Amv� J.l.il xalpwv ol�) xai -rO tptAEÎ:cril"at l)OU· q>o.Vtacrlo: yrlp xo:� €v"ta�o: -roU i.mâpxEL v ai.rnf &yail"Ov r:'lvat, oU ndvn� €mil"u)J.o00w Ot ct'tcril"o:v6).tE"VOt" "t0 O€ tptAEÎ:cr-3at &yancicril"al €crnv cd.rrO-v Ot' ain6-v. Kal "t0 il"au_u..c{'(Ecr-3at l)OO S( atrrO "TW "Ttp.O.cril"at. Kal "t0 xoAetxEUEcril"at xo:L O x6Ao:� l)OIJI;· tpatv6J.l.E""IIOf,; y<ip il"auJ.l.a� xal tpat"V6).tEVO� tplADI; O x6Aa� €cr"t(v. Kal "t0 mtnU 1fpc:{HEt v 1foAAclxt� l)cSU· "t0 y<ip crUvllil"E� 1)80 t]-v. Kal "t0 J.l.E"tafk:{AAEtv l)SU· E't� �Umv yrlp y(""(VE"tctl J.l.E"tajk{AA.EtV" c0 yc(p aUW &EL \.mEp�oAijv llOtEl -m,;. xail"Eo;:t.JcrT!'; E�E�, '6-3Ev Elprp:m J.l.ETO:!X>ATi nâvrwv yAuxU . .tnU "toîJ"to xal "tU OtU )(p6vou l)SEa Ecn(v, xal Civil"pwlTOL xal npârJ.J.a"ta· J.J.E"to:!XJATj yrlp b: -roU nap6vnx; Euc( v, Ci.}.ta 0€ xal crJTâvtov "t0 O tU xp6vou. Kal "t0 ,u.. a:WdvEL v xo:l "t0 {)-o:u}.td'CEt v ftOO Wr; €1tl TO noAîi· €v }.t€V ya'p TW il"au).Ui'(Etv TO €mil"U}.tEÎ:v [J.Wil"EÎ:v] 'ronv, Wcr--rE TO il"auj.lOOITOv €;t-3uJ.J.rrr6v, €v 0€ "Ttf J.J.av{}âvr:tv <TO> E't� -ro xa"tei �OOw xa.-\l"(uTa.uil"m. Kal TO ElJ lTOtElv xal W EiJ ndO")(EL v TWv tJMwv· TO J.l.Ev y<ip E1i ndcrxEtv -rurxdvEtv &v €m".uJ.loUm, <0 &€ E1i 1fOtElv b �XELv xal UnEpExEtv, ti:lv &j.J.�O"t€pwv €�(E-vTat. t!.L& 0€ TO 1).50 ăvm TO EbllotT]nx6v, xa.l TO havopil"oUv ftOO -rol� O:v1tpWnot� €O""tl v -rolx; nAw(ov, xal TO "tci €AAtlfÎl €mTEAEÎ:v. ' ElTEL OE TO J.WV-ItdvEL '11 TE 1;50 xal TO -ltauJ.W\:EL v, xal "tCi -rotd&€ &vclyxT] 1)5€o: E'lvm cftov -r6 "tE JJ.LJ.l.T]TtX6'11, WunEp ypa�txij xal 0:"\/0ptav-ronm(o: xal notT]nxll, xal n&v S &v Ell J.l.EJ.l.LJ.J.T]J.l.Evov fl, x&v 1J J.J.il fl<'lU a.trrO TO }.tE}.tl}.tT]J.lEvov· ob ycip €-nl TO&tw xa.lpe:t, ana uuAAoytcr).J.6<; €un v 5-tt -roUTo hEÎ:vo, Wun' }.tO.V".âVELv "tt OUjJ.�ct('IIEl. Kal a't TTEpLTT€TELO.L xal -rO naprl j.J.Lxp0v crt.J'CE<ril"o:t h -rWv XL v.SUvwv· llri."vra ycip ".O:UJJ.c.tOLci -ro:Î1w.. Kal €nEL TO XO:Tci �OOtv ;,ou, Tci crunEvîl &€ xo:-rci �OOtv &:>J..t]Aot� Eo;:(v, ndvw -rci OllTIEVT} xal OJJ.ota 1;SEa � Em TO noAU, &ov Ci-v{tpwn� &vil"pWm.p '(nm� 'lmrtp xal '11€01; vEtp, 0."€'11 xal cit napotJ.l(at E'(pT]Vtctt, W� �Al� �Atxa -r€p1tEL, xal Wr; ahi -rOv b)J.olov, xal �vw O€ -3-Tjp ".î;pa., xal ycip xoAot� lTctprl xoAot6v, xat \Xra (j>J..a "t"OLO:ÎJTO:. ' E1f€l O€ Til l5j.J.OLOV xal -rO ounEvE�_; rroo 1 58

RETOR!CA. L ! ! , U7 1 a--b

i ră ,

e t u î

� � fi�:�e �:5: � � � :�-;��e��,1��r�;�� i��<�r� f�b�:�':;��\ s� �� g;lseuscă plăcere în a bea), �i faptul de a caz, de altfel, omul are imaginea

fî îndrăgit este plăcut: şi în

acest

posedă un bun pe care �i-l doresc

toţi cei chibzuiJi; apoi, faptul de a fi îndrăgit înseamnă a fi prejuit pentru

sine. Şi faptul de fi admintt este plăcut din cauza faptului însu.5i de a fi onorat. Faptul de a lingu�i. precum .�i linguşitorul sunt, de asemenea,

phlcute; căci lingu�itorul este un m.lmirator ap<Jrent �i un prieten apment. Şi a face adeseori <tcelu�i lucruri este pt.lcut; căci obi�nuinţa e<;te phkută.

Si faptul de a schimba este plăcut căci schimbarea se produce natural; or, fHptul de a fi mereu acela�i provoacă un exces al dispoziţiei stabile. de unde s-a �i spu�: Îll

,,scflimbareo e.1·te plâcutti privinţa tuturor luau rilor"1 73 . De aceea, până �i cele care au loc din timp în timp sunt plăcute,

fie c<1 este vorba de oameni sau de lucruri; c:ki schimbarea pleacă de la

condiţia prezentă, şi, totochttii, un lucru e�te mr datorit.:i t�tptului că :-.e produce ht intervale m<tri de timp. Şi înv:1ţatu l , precum şi <Jdmir<�tul sunt cel

mai adesea plăcute174; căci pe de o parte, în faptul de a admira există dorinţa [de a învăţal, astfel înc<Ît adtnirabilul este de dorit, pe de altă purle, în f<1ptul de a învăja constă <faptul de> a reveni la starea natural<!. F.tptul

de a face un bine, precum � i faptul de a-l pri m i , se numără, de asemene<�, printre lucrurile plăcute; căci , pe de o parte, a primi un bine înseamnă a ob!ine ceea ce oamenii î�i doresc, pe de altii parte, a face un bine înseamnă a poseda, �i a poseda în surplus, iar 0<1menii le doresc cu ardoare

pe am<Îndouă. Datorită faptului că a face un bine este plăcut, şi pentru oameni este la fel de plăcut faptul de a-i îndrepta pe apropia! ii lor şi de

1 ::\54 a

a le întregi lucrurile neterminate. Cum învă!atul �i admimtul sunt plă-

cute, în mod necesar este pli'icut �i faptul de a îndeplini lllte lucruri anaJoage, cu de pildă imil<l!ia, precum pictma, .�culptur.1, poezia, �� în genentl, tot ceea ce a fost bine i m itat, deşi lucrul imitat nu este el însu�i plficut; căci imitaţia n u place datorită obiectului imitat, ci nt!ionamentul este

următorul: există un acesta şi un acela, încât rezultă că învă!ăm cev a 1 1 5 .

Sunt plăcute şi răstumările d e soartă fericite şi salvarea, c â t d e m i c ă , î n u r m a primejdiil o r ; dki toate acestea s u n t <Jdmirabile.

Ş i , fiindcă c e e a ce e s t e conform cu natum este plăcut, i <� r cum lu crurile de acel<tsi . fel sunt n<Jturale în relatia lor, atunci toate cele de

�

aceea�i speţă � i asem<'inătoare sunt plăcut unele altora, a�a c u m , de exempl u , omul este plăcut pentru om, calul pentru cal , iar tânărul

.,că cel tânăr se huwră de cel de-o seama cu el, apoi că intotdeauna asemanaroru/ place pe ase manator, apoi ca mtimalul cunoaşte pe animal, iar gaita se aciueaza mereu lângă gaiţâ", precum .�i toate celelalte de <tcest fel. Dar cum pentru tânăr, de unde s-au spus �i proverbele:

orice lucru a�emănător � i de acela�i

159

soi cu altul

este plăcut

ARISTOTEL

'EamW lf.rret'V, j.id"Ato"Tet S€ aUTOc; rrpOi; 'Eom0'V Exaa�olrro

rr€rro�.."tE'V, 6:\IC{ŢKTJ rrclvra� qnAa.U� Ehm Tj ,lliAAo'V Tj �no'V· rrclvra yci:p -rei: -rowîiTa. \..mciPXEL JrpOi; a.\.ml'V j.id"Ata-ra. ' ErrEl S€ q:.(Aamot JrcinEc;, xal -rei ab-rWv 0:\ICfy:KT) \-j()Ea Ehat rr(iow, dlo'V €pya xa.l A6yo�. AtO JW.l tptAox6Aa.xEc; &;; bri: -rO rroAU [xa.l q:.tAEpa.mal] xa.l q:.tA&rtJ10l xal tptA6"t€:K"Vov ai.rrW'V yeip €pyo'V -rei -r€xvcx. Kal -rei EAAl1fil hnEAEl'V h5U· airrW'V ya.)> €pyo'V ilSTJ 25 y(y'VE"tetl. Ka.l brEL -rO t':lpXEL'V tlStmo'V, xo:l -rO aoq�O'V SoxEL'V E'i.'Vctt l)SU· O:pxtxOv ya'p -rO q:.povEL 'V, Emt 'V 5 il acxp(a JroAAW'V xcxl .."tetuJ..tamWv €rrt0Tfu.LYJ. ""E-rt €rrEl tptA6-rtJ10t Wc; €ni: -rO JroAU, &:vd'rx"YJ xal -rO EmnJlÎX'V -rolc; rrD..ar; l)SU E"l'Vctt xa.l -rO ăpXEL'V. Kal -rO €v & cSox.ei �Ehtaroc; aU-rOl; a\rroU E'i.-vat, h-rali-3-a &mp(�Et v, 30 t.Ja�p xai: b JrOLT)t""IÎc; tpl)O"t x&nl -rotrr' €JrEl "'(E"tCXL, 'V€J1wv €xciO""fl'X:" @Epw; nAElmo'V J.1€poc;, l'V' a.l.n:Ot; ab-roîi -run::dV€t �€Anm� W'V. ' OJW(wc; &€ xo:l €rrEi: "h rrat&ci: -rWv i;S€w'V xcxl rrCXaa tlvecrtr;, xo:l b y€Awr; -rWv l)SEw'V, &.'Vcl'yx"Y) xal Tel yEAoia l)S€a. E'l'VC(t, xal 35 ă:v"l'tpWnouc; xa.L A6yo� JW.i: Epya.· .Stuîptmat SE ffEpl "'(EAo(w'V xwpi:c; 1372 a €'V -rolc; TrEpi: ffOLT)t"LKîlc;. nEpi: J1E'V otN i,.S€w'V €tpip"l'tw -ralrtct, ni &€ Au1f11PC( €x -rWv €\la'V-rlwv -roU-rotr; q:.ct'VEpci. 20

XII.

t-Qv J1€'V oi:N 'E'VEXet &&xoOOw , -ratn' Ea-r(v· nWr; 0€ €xo'V-rer; xal -rl'Vct�, AETWJ.lE'V 'Vîi'V. AL-roi: J.lE'V oD'V 0-ra'V o'Lw'V"tat .SLNct"tO'V Ehat TO rrp(iyJ..ta Jrpo:x\I"Trvat xal a.\rrolr; Su'Vm6'V, r!t.-rE âv Aa{)-El'V rrpd'fet'V"tE�, fi Jlll AaMvrEc; Jill &lÎ:Nat SCxlŢV, fi Ooll\lat J1€'V &AX EAci"tTW "tl]'V '(11J..l.la'V E'l\leu ToU xEpSouc; ahrolc; Tj CN xl)So'V"tctt. nola j.l€\1 o&v Suvani <pa(\1€-rat xai: nola ă:SU"Va-rct, €v Tol� OO"rEpo'V p�ipE"tett· xot'Vd -rclp -ralrra nci'VTW\1 "!tiN A6"ŢW\I. AL"tol 8 oto'VTCLL .SU\Ia"toi: EhO:t j.id"At<J"ta fiţ"fu.J.tot ă:StxEÎ:\1 dt €tJrEl\l .Su'Jci"J.L€\IOL xa.l dt rrpwntxol xal ch '€J1rrELpol noAAW\1 CqW\IW\1, x&:'v noAtÎtptAm Wo-tv, x&'V nAoOOwt. Kai: j.id"Atcr-ra JJ.€'V &:v ab"tOi: GKrtv E:\1 Tolr; E'tpl)J.I.Evotr;, olovrat M'Vo:a\l"m, E't 0€ J.ll'j, :x.&\1 brrclP")(wow !60

RETORICA. 1. 1 1 - 1 2 .

1 3 7 1 b- 1 372 a

ţîe::;i, Î<tr fîecme om încearcă el Însu�î acest sentiment m<lÎ <lle.� pentru

sine, atunci toţi oamenii sunt În mod necesar m<ti mult sau mai puţin

iubitori de sine; c;ki toate aceste asemănări �i Înrutliri sunt m<IÎ cu seamă în mport cu sine 1 76. Or, (;UITI toţi oamenii sunt iubitori de sine, attm(;Î tu-

turor trebuie să l e fie plă(,;ute propriile lor bunuri . ca, de pildă, faptele

::;i vorbele lor. De aceea, ei sunt (;el mai adesea Înclinaţi spre lingu::;itori, [de asemenea, apkcafi spre iubitorii tor ] . amatori de onoruri, ::;i n u în ul-

timul rfmd, iubitori de copiii lor: c<ki cop i i i sunt operu lor. Este plăcut, de uscmcnea, pentru un om faptul de a de.�ăvâr�i lucrurile neterminate;

căci incepind de atunci ele devin opera lui. Ş i cum faptul de u comanda

este plăcut, în accea�i măsură faptul de li considerat înţelept este plăcut;

că(,;i înţelepciunea pr�lctică este proprie conducerii, iar În(elepciunea, în

geneml, es� cunoa�lerea de lucruri numeroase �i admirabile. In plus , cmn

oamenii sunt cel m<�i adesea ambiţio::;i, trebuie să lîe plăcut pentru om

fuptul de a-::;i controla Hpropiaţii ::; i de <:1-i comanda. E.�te. tic <lSCtneneol,

c(l este superior .wl f)·i Împorta ceo moi mare .w1 Îşifie ,\'UJJerior sie.)·t' 1 77 . Simi lar, cum

pl(tcut pentru om a se dedicu unei ocupaţii în care el crede

.� ie�i . cum spune ::;i poetul: .,omul se sileşte par/e ojif:'cărei z.ile, sa ajungâ

jocul ş i orice fel de destindere. precum şi râsul fac parte dintre lucrurile

plăcute, atllnci �i lucrurile rizibile, fie oamen i , vorbe S<lll h1pte, trebuie

să fie plăcute; însă despre lucrurile rizibile s-:1 triltat sepmat în Poetica 17X.

Atât, a�adar, despre lucrurile pUicute, i:1r cftt prive.�te lucrurile neplăcute,

35 IJ72 a

ele sunt evidente din contrarii.

12. A(;estea .�unt, a::;adar, motivele pentru cure oamenii comit nedrep

tate<:!; să spunem acum în ce dispoziţii �i faţ<1 de care persoane o comit.

Oamenii nedreptăţesc când ei cred că este posibil Cll acţiunea să fte

realizată în general, apoi ci:l eu este posibili:l pentru ei în�i�î. ei socotind

fie

cii

n u vor

descoperiţi, dacă o înfăptuiesc, fie că vor rămâne ne

pedepsiţi, dacă sunt descoperiţi. f1e că, dacă e�te să fie pedepsiţi, pedeapsa

este mai mică decât câ�tigul pentru ei în� i � i . ori pentru cei de care ei se

îngrijesc. Cât despre care acţiuni par JX>sibile, � i care imposibile, se va

vorbi în c e l e analizate m a i târziu; db acestea s u n t comune tuturor ge-

nurilor de dis(;Ur.�. Cei care cred că pot mai cu seamă comite nedrepta-

tea nepedepsiţi sunt cei capabili de a vorbi, cei îndinaţ' spre a acţiona,

<lpoi cei exersaţi în multe procese, de asemenea cei c u mulţi prieten i ,

sau cei bogaţi. Or, ace�tia cred c ă pot comite nedrept;Jte<:t m<:d <�les

când ei înşi�i sunt în condi ţiile sus-numite, iar de nu, când ei au

161

ARISTOTEL

35 1372 b

oJnolc; cotoln:m q:.O.m fj imTtP€mt fj xmvwvo( Sui rdP""to:Uca Mvav-ro:t xo:l npcinet v xo:L Ao:v-3civet v xo:i: J.Li! SoUvat 6lxrtv. Ko:l ka'v q:.(Aot l:io-tv Tolc; &otxou,u€votc; fj Tol� xptTo:Î:c;· Ot .uEv rUp q:.(Am &.q:.6Ao:xTo( TE np&; TO &.&xelcr�o:t xo:l JTpooxcwxloldn vTat JTplv 8re�eA,'}eÎ: v, o\ S€ xpt mi: xo:pl'(ovcm o\c; &.'v q>(Am &n, xal fj \SAwc; &q:.tUcrtv fj J.LLXpoÎ:� '(lU!toUcnv. Ao:{hŢnxol g e'uJlv 0( T havclot ToÎ:c; €-rxMsuxow, &ov O:cr{l-evelc; JTEpl citxlac; xo:L O JT€VTtc; xo:l [bJ atcrxpOc; JTepl JlOLXElac;. Kal -re! Alav €v <pavepW xo:l 'ev b<p{)-aAJ.loÎ:c;· O:<p6A.ax-ro: ra)> Stct cO \SAwc; J.LT)&Evo: a\, o'Lea{)-at . Kal ni Tr)Atxo:U-ra xal cd -rotatlm &a J.l'fl&' &v €le;· &<pliAaxm Ţcip xal -ralrra· nciwec; raP -rd e'tw{l-6-ro: &anep &.ppwcmlJ.uxm <puAcinovmt xo:l că:Stxl'jJ.lam, 0 SE ,uTjSE(c; nw i)ppWOTYJXEv, ob&Elc; eUAajlel1:ext. Kal ol� J.il}&:lc; Ex�pOc; fj JToAAo(· Ot J.L€v rdp olovmt Al}:retv Std -rO ,uij <puAcine<n'J-m, dt 0€ Ao:v-:tcivooot Sui TO .utl Soxelv âv Emxetplpm q:.uAano,u€vmc;, xal &ci TO &noAorlav �etv Oct obx &v Evexelprpav. Kal o'i.c; tmcipxet xp6\(Jtc; fi Tp6JTotc; fj c6notc; fi &aMaet c; elJJTopot. Kal &lmc; .utl Ao:v{)-civoootv �O'Ttv S(watc; SlxTtc; f\ &vajkJATj :;cp<Svou fî Sta<p�opal xpLTWv. Kal o'lc;, Ea'v rE'vllT«L '(lU!(a, �o-rtv S(wc:nc; Tîlc; bcrlae� fj O:vo:13oAtl xp6vtoc;. "H Sl O:noplav ,u'T)b€v E�et \S n O:noA€0'Ţ]. Kal &c; ni ,u€v x€pS11 qxxvepci fj J.lqa'Aa fj €nUc;, cit &€ �lU!lctt �txpa.l fi f:t:tpavelc; fi JT6ppw. Kal &v .ul'\ 'eo-rtv 'tLJ.LWp(a '(O'TI -rT! &peAe(a, dlov Soxel 1, -ruppa.v(�. Kal OOmc; ni ,u€v cXStxlÎJ.laTa \n,uJJ..Ct:T�, a't 8€ tlU!lat bvelS11 J.L6vov. Kal o'l� -robvav-r(ov cei JL€v CtStxl'j,ua-ra e'tc; �TTcttv6v nva, o'lov e't (flJV€�11 tiJ.LO: nJ.LWpl'jcracr{l-at bn€p na.cpdc; fj J.lTJtp6c;, l.Jmrep ZlÎ\IWVL, a\ S€ tlU!Lct.t e'tc; xpllJ.lam fj q:.uyijv fj -rotoln:6v -rt · S� &J1<p6-repo; rcip &Stxoticn xo:l &.J.icpOT€� �owec;, nAtlv obx o't alrroi: &AX o\ Eva.nlot -rolc; �ecrtv. Kal o\ noA)..c{x tc; fj AeATt{l'&re� fi J.LlÎ 'e'!:l1J.1LWJ.1€vot, xal dt no)J..c{xt� &TTO'tewxllx6-rec;· etcrl rcip n vec; xal Ev Tolc; Totot'icmc;, Wcmep Ev Tolc; noAEJ.Ltxolc;, o'im &vaJ.lcixecr{l-at. Ka( dlc; &'v napo:xpllJ.ia. fi cO Tj/)6, -rO SE AuJT'T}Pdv Ucnepov, fi TO x€�, 1, SE tllJ.l(a \$o-repov· Ot ydp &xpcnelc; -rotolrrm , Emtv S€ &xpa.a(a JTepl miVTa OOwv Op€rovccxt. Kal otc; tiv ToUva.vtiov TO J.1€V Au1f11p0V 1 62

RETORICA. L 1 2 . 1 372 a-h

rieteni, servitori sau complici de acest fel; din aceste motive ei pot �i să actioneze, �i .�ă răm<1nă netle.�coperiţi �i s(t nu fie pedep�iţi. Şi dacă ei sunt prietenii ori ai celor nedreptilţiţi, ori ai judecătorilor; căci prietenii sunt lipsiţi de apiirare contm nedreptăţi i , �i cad l a învoÎ<.Jh'i În<1inte de a recurge l a urmărireu în juMiJie, pe de altă parte,judecătorii favorizează pe cei cărora le sunt prieteni, �au îi achită în întregime, sau le aplică pedepse uşo<�re. Sunt pasibili să răm:ină nedescoperiţi cei cu înfăţişări opuse motivelor de acu:t.are, de pildă, cei neputincio�i, relativ la actele de violenţă, s:m cel siimc şi cel urât relativ la adu !tere. Sunt de nedescoperit şi actele de violenţ:'i care se f<1c pe faţă �i .�ub ochii tuturor; Ci'ici ele sunt lipsite de precuuţie datorită presupunerii d nimeni nu le-ar pute<1 înfăptui. La fel sunt lucrurile utât de gmve şi de a�:� m1turii că nici măc:�r unul nu s-ar putea face vinov<�t; toţi se pă:t.esc de lucrurile obişnuite, precum bol ile �i nedreptăţile, dm contra unei boli pe CiJTe nimeni nu <1 încerce�t-o, nici un om nu se gt1ndqte să ia miisuri. Sunt l<1 adăpo�t şi cei care nu au nici un du�m<ln, sau cei care au mulţi dlL)man i ; or, primii <.:red că nu vor n de.�coperiţi nefiind evitaţi, im ultimii n u sunt descoperiţi d<.1torită presupunerii că ei nu au putut întreprinde nimic împotriv;;1 celor preveniţi, �i fiindcă au, la rfindul lor, ca apărare faptul că nu s-au expus la a�a ceva. Sunt de nedescoperit şi cei cărora le e.�te posibilii a.�cunderea actiunii lor prin anumite mijloace sau pe anume c<'ii , sau care sunt inventivi în privinţa dispoziţiilor lor. Şi cei pentru care, dacii n u trec neobserv<:l!i, există posibilitatea de îndepărtare <1 judecă!ii, de amfinare a ei sau de corupere a judecătorilor. Şi cei pentru cu re, dacă l i �-a aplicat o amendă, există posibilitatea de înlătumre sau de amfinare îndelungată a <1chitării ei. Sau cel care, din CHUZ<I săn'iciei lui, nu V<l avea c--e pierde. Sunt l a adăpost de a ti descoperi{i şi cei pentru care profiturile �unt sigure. considerabile sau apropie�te, iar pedepsele, minime, nesigure, îndepiirtate. Şi cei a căror pedeapsă nu poate ti egală cu profitul sconlat, precum este considerată, de pildă, tinmia. Şi cei cărora nedrept<'iţile lor le aduc câ�tiguri consistente, pe când pedepsele lor sunt simple repro�uri. Şi cei pentru care nedreptăţile lor tind spre o anumită laudă, ca, de exempl u , dacă li s-a întâmplat să î�i răzbune laolaltă �i tatăl �i mama, cum i s-a întâmplat lui Zenon 179, pe c1înd pedepsele lor înclină spre amendă sau exil, sau ceva asemăm"ttor; căci aceştia nedreptăţesc din ambele motive si în ambele dL�pozitii, însă ei sunt contmri în privinţa camcterelor lor i KIJ. Gândesc că pot nedrept;;lţi �i cei care adeseori sau nu au fost descoperiţi, sau n u au fost pedepsiti, �i cei care au suportat adesea e�ecuri; căci în aceste cazuri, c a de pildă, în timpul rdzboiului, unii oameni au tăria de a relua lupta. Apoi, cei pentru care plăcerea este imediată, i a r durerea, resimţită mai târziu, sau pentru care d�tigul este imediat, iar pedeapsa, suportată mai târ.:: i u; căci astfel de oameni sunt necumpătaţi, or, ne cumpătarea este legată de tOitle lucrurile pe cure oamenii l e râvnesc. De asemenea, cred că pot nedreptăti cei pentru care suferinţa

163

35 1:'72 h

ARISTOTEL l)

1373 a

ft&TJ fi il l, '(l]J.l(a, -rO S€ l,OU xa( &.pO..tJ.l.OV \Xrrepa xa( XJXl\1tt6-repa· o't rUp Erxpanl� xal (jlj')OVLJ..l.UÎ't€pol c ei TOtaUm .Su.Jxoucrtv. Kal di.� &v €v.S€x11-rm Otci Wx11v .s6'gm 11pO.'�m il EL &vârx11v il &ci cpUcnv il Sl €\!-�, xal OAw� Ct.,Lwpcelv &Ud JJ.Ti &Stxelv. Kal ol� âv :n coU €metxolx; wxelv. Kc<l \Scrot &'v Ev.Seel� 6Jow. atxWt; 8€. e'uJL� €v&eel�· il r&p W� &varxa(oo, GJmrep o\ JT€Vij't€�, il W� bnep!kJAl)<;, G'iO"nep o't 1fAo00tot. Kal cit O"cp6.Spa eUboxtJ.Wll\rt€� xal cit O"cp6.5pa &Oo'gotivce�. cit J.1€v W4; oU M'govn�. cit 8 Wc; ou.sEv JJ.<iAAov &Oo'goUvn�. Airrol JJ.€v ohv o\31"� Exovce� Emxetpoî:icnv, <O:Stxelv>, &.stxolxn S€ 1"0� 't"OLOU't"OU<;" xa:L ca cma:Uco:, coU!; Exovco:� &v airrol Evlieel� fî e't� -r&.vo:rxo:lo; il e'u; b1repoxljv il e't� 0:1r6Aauow, xo:( 1:oU!; n6ppw xo:L ,;oile; €y�· 1:Wv JJ.Ev y&p 1, AiltPt� To:xela, TWv 8 1, TLJ.Lwp(a ppa&elo:, olov Ot cruAWvn� 1:oU!; Kapxl)bovL001;· xo:l -roU!; JJ.il eUAapel� J.Ll")<S€ cpuAo:xnxo� &.Uei 1flO"'t"Eonxo�· Pt:;{OL0\1 y&p JtdvToo; Aa\l"elv. Kal TO� Pct\l"UJJ.OU<;' €-n:tJJ.€ĂO� r&p Td €ne'geA\l"elv. Kal coU!; a'toxovTT]Ao�· oU rUp J..l.UXTJ'tlxol nepl x€p0oo�. Kal -ro� Und noUWv Ct.StxT]\l"Evm� xcrl JJ.il €-n:e�eW6vToo; W4; Ovm� xa:Tii "Iijv 1fctpoLJJ.lctv -roUToU<; MucrWv Ae(crv. Kctl ToU!; J.Ll")<S€nW1foT€ xcU TO� 1foAAdxt�· &JJ.cp&tepOL yâp CtcpUAaxcm, dt JJ.Ev Wc; otxi€non, dt 8 Wc; oloc âv En . Kcrl -r00;.Staj3e�AT]J.l€vooc;; il eU.Sw�6Ao�· dt TmoUTOI. râp olhe npoc:upoUvrm <Ene�t€vctL> cpo�oUJ.LevoL 1:oiM; xpt "Ici�, olrce Mvo:v1:at ne( \l"u v W; J..l.LO"o6jl€VOL xo:l cp\l"ovoUJJ.€\Iot. Kcrl npDI;- o\).; Ex_ooot np6cpaO"tV il 1Tpoy6vwv il aiJTi.J\1 il cp(Awv il TTOI.TpciVTWV xax� il J..l.EAĂT]O"dVTWV il o:LTo� il npoy6vooc; il &v XlÎ&>VTa:t· G'imrep ydp "h JtctpotJJ.(a, 1fpoq><:Îo"ew� &elTO:l JJ.6vov 11 TTOV'fJp(ct. K«l -rolle; €;x\l"p00; xal TOlţ cp(Aouc;· 1:0Îll; JJ.€v yâp Pt1.Stov, TOÎil; .S€ "h.SU. Ko:l ,;o� Qcp(Aot.K;. Ko:t ,;00; JJ.il Oetvoilc; ehret v il np(X�o:t· il yâp ohx Erxetpoi:Xnv €Jre�t€vo:t, il xm«AAdttov-ro:t, il oUOEv TTepa(voucrtv. K«l ol� J.lil AtxrneAel lito:-rpl�tv €-n:tntpolxnv il .slxT]V il bc.nO"Lv, olov cit 'g€vm xo:l o:hrooproL ' E1fl J..l.L X� TE ydp Ota:AOOvmt xo:l �(� xa-rcm«OOvmt . K«L ,;ot'ţ- noAAci' �Otxrpc6-roo;, il 1:m«lna olo: &otxoUvT«t· En� râp n Ooxel ToU JJ.Ti O:Ou.celv e'Lvo:t, Omv Tt 1 64

RETORICA. 1. 1 2 , 1 372 b-- 1 J73 a " s au pedeapsa pot ft imediate, pe nîn d pl;kerea .�i profitul mai îndep<1rtate �i de _mai lung<!_ rJ�;,�mtă; căci astfel de <IV<mlaje le umtăresc cei cum J?<'i, laţi �i cet ch1b:wiţ1. I n plus, cei care pot păre;1 c ă acţ1onează datont<1 înt<lmplării, sau datorită necesit:1ţi i , sau din cauze naturale, �au din obi�nuinţ;.'i, .�i în geneml, care pm să comit<� o gre�e<tlă, iar n u s:'i nedreptăţe<tsd. S i m i lar, �i cei cărora li �e întâmpl;'i cH ceilalţi să tie inr.lulgenţi cu ei. L1 fel, cei c<�re sunt în nevoi. Ei pot fi în nevoi în dou:1 feluri: fie in nevoia de un lucru necesm, ca, de pildă, săracii, fie In nevoi<t de u n lucru de prisos, precum bogaţ i i . Şi cei care sunt foarte apreciaţi, precum �� cei care sunt desconsideruţi, pri m i i , fiindcă nu îi vom crede vinovaţ i , u l t i m i i , fiindcă n u îi desconsider:im cu nimic mai puţ i n . A�adar, fiind î n astfel d e dispoziţi i . înce:m.:ă ace�IÎ<� < � ă nedrcptă ţească>, or ei nedrept;1ţesc oameni şi r.lispot.iţii de acest fel: cei care sunt În nevoi privind fie lucrurile necesare vieţi i , fie prisosul, fie bucmia simţurilor, cei cme sunt departe, precum � i cei cure �unt aproape; căci Citptura pri m i l or este promptă, pe dnd pedeapsa ultimi lor C.\te lentă, ca de pildă, pira(ii care îi jcl"uicso..: pe cakcdonen i 1 X 1 : .�i cei care n u sunt precaU!i , nici îndinati să se păzească, ci mai dc!;'!rabă încrezători; dci <t.�tfel este mai u�or ca toţi răufăcătorii s:'i treacă neobserv:tţi. Ş i cei nepăsători; căci este propriu do<tr celui vigilent să îi urmărească în jtl.�tiţie pe cei care îi fac rău . Şi cei retra�i: căci ei n u sunt combativi în privinta unui câ.�tig. Şi cei care au fmt lezaţi de multi, şi care nu HU acţionat niciodată în justiţie. ace.:,ti:1 fiind, potrivit proverbul u i , prad:t misienilor1r:2_ Ş i cei care n u <lll fmt niciodată nedreptăţ i ţ i , precum .�i cei care au fo�t nedreptăţi!i adesea; căci ambii .�unt lipsiţi de apămre, pri m i i , fiindcă n u l i s-a fi'icut niciodată u n rău. ulti m i i . crezînd cii n u l i s-ar mai putea face u n rău. Şi cei care au fost lezaţi , .�au cei cure sunt ll.�or de calomniut; căci a�tfcl r.lc oameni nici n u prefer:! <.\;1 uqioneze în jtl.�liţie>, temilndu-se de judecători, iar dac;! ei acţionează, totuşi, în justiţie, nici nu îi pot convinge pe judecători, fiind r.Jete.�taţi �i invidiaţi. Şi cei contra cărora rilufădtorii au ca pretext că slr<îmo�ii acelor;J, sau chi<tr aceia, sau prietenii acelora au fticut, sau au avut intenţia de a face un r.1u fie răufăditoritor, tie strămoşilor lor, fie celor de care ei se îngrijesc: căc i , d u p ă cum spune proverbul: .,răuta/eu are nevoie doar ,{e un prelext". Şi duşman i i , precum � i prietenii; căci pe pri m i i este uşor a-i nedreptăţi, iar pe u l t i m i i este plăcut a-i nedreptiiţi. Ş i cei care n u au prieteni. Şi cei r c � a ) � ă a .s � ht capăt. Ş i cei pentru care nu este folositor s _ Oîci ei �e învoiesc ieftin � i îşi încetează cu u�urinţă unni:îrire<t în justiţie. Ş i cei care au com i s nedreptă!i n u meroase, sau de felul celor care l i se fac lor; căci acest lucru p<1re apropiat faptul u i de a nu nedreptăţi, când

1373 a

�� i� j�:��t� :� ;.��t ��o��. ��: �� g��\ �� :��

165

ARISTOTEL

Towlrrov !lblxTJ-3ii n� di.ov e'u,J.�EL xa:l cxlrrOt; &.stxElv· AE.f�&' dlov E'l n� cOv e'uu{)-6nx Uflpl'(Hv cth(crmTo. Kal TO� fi rrErroL rpc6c� xa.xW� fi �OIJÂl)\h§:vw� fj �OUÂO)l€VOU<;; fi Jl'oL tlcrOVT� . "EXH rdp xa:l W l}5U xcxi: T O xa:Mv, xa:l En iX; ToU Jlll &.stxElv <pa(vETctL. Ka.l dl� xcxplOUvt-ctt il (jl0..ot� il XJ-auJ.lCX'(oJ.lEVOL� fi Epw,J.LEVOL� fi xup(m� fi i>Aw� rrpdt; oDe; '(Wcrtv cxhtol . Ka.l npOr; oDe; �crnv \mtElXElct� TUXEl v. Kctl di.<; &v ErxExAl)X6TE<; tiX:n v x:at rrpoclitctXEXWPTJX6TE<;, dlov Kci).).. Lrrn� 'rno(l]O'EV "Cei Tr€pi: Mwva.· xo:i: rci:p "Cei 'TOLCXU'Tct 'Er)ik; TOiJ Jlil O:atxElv (j)O:(VETO':l. Kcxi: Totll; l.m' ăAAwv ji€AAovr�. â.v J.llÎ ciliTol, Wc; obx€n Ev&x6J.1EVov �ouAEOOa.cr{)-m, l.>crrrEp A€rnctl A'tV€cr(bTJ)..lOI; rEAwvL rrEwjJa.L xorrâ�Lct civ<ipa.rrOOtcro:J.lEVtp < . . . >, On �(jl-:lctcrEv , W<; xcxl cx� j.l€Uwv. K o: l oDe; &OtXllcrcxvn� buVl)crovTctL rroAAci O(xaw n:pclrrEL v, W1; PctOLw<; 'Lctcr6Ji€VOL, &crnEp €4>11 lcicrwv b 0ErraJ..Ot; &:.lv O:atxElv Evw., Orrwr; Mvrrro:t xaî .SCxa:Lo: n:oAAci rrot€l v. Ka:l a: n:âvrE� fj rroAAol 0:.5Lx€l v e'u..J-:la:O'LV' crurrvWJ.ll)l; rcip oloV'WL TEU�mXJ-cu. Kcxl Tci Pcf.Sw xpU\jJm · Tmalrrcx bE Ocra TctXli civc0..(crx€'TO:l, o'lov Tci €&.JOLJict. "H Tci dJji€'Td�A1Ţta CI'XlÎJiCI.crlv fi XPWJictCI'LV fi xpci<JECI'LV, fj 8.. n:ollo:xoiJ ci(jlavlcra:L €\Jn:opov· 'TOlcttim bE tti E4lâmctX'TCX xa:i: €v J.LlXpol<; T6rrou; â(j)CXVL'(6j.l€VCX. Ko:l o\<; Ct.Slâ(jlopa xal bJ.Wta rroAAâ rrpoUrtliPx€v 'T� &.Stxolint. Kal fuct ciurxUvovro:t o\ &.stX'fl\'}EvrE�; AEtELv, olov ruva:txWv dtx€(wv �fl€L� fi e't<; o:UmlX; fi €'L<; lÎL El � . Ko:i: OOo: qllAo&x€l V M�€l€V av b €rr€�LWv· 'TOLaÎita & <â J.lLxpci xcxi: €q�' ol� crunvWJ.lTJ. ' Q� J.lEv otv hovr€� &:.Stxolxn, xa:l rrolo: xcxl rro(ot.J<; xa:l .Stâ <(, crx€.S0v ,((uT €crTiv.

1 66

RETORICA. 1. 1 2. 1 373 � cineva, de pilill1 , este nellreptăţit cu aceea�i injustiţie cu care �i el a ne drept<i ţit, de obicei, pe altul; vorbesc de cazul în care, de exemplu, unul ar lovi pe altul care are obiceiul să ultmgiezelX-t. Şi cei c<Jre au Hkut dej:; un rău , sau au vn1t sil îl facă, sau care vor s1i facă un rdu, sau îl vor face cu siguranţă. Cilci atunci, u n asemenea act are ceva plăcut �i frumos �i pare apropiat faptului de a nu t\1ce <ICI de nedrepwte. Şi cei care, fădl.n" du-li-se o mxireptate, î i bucură pe prieteni . pe oamenii pe c<�re e i î i <�dmin1, pe fiinţa iubită, pe stăpâni sau, în general, pe cei pentru care ei trăiesc. Şi cei în mport cu care este posibil ca cei ce nedreptiijesc să obţim1 echitatea. Şi cei de care e i , răufilcători i , s-au plâns, �i cu care au <IVUI deja o neînţelegere. precum Callippos, de pildki, a întreprins acele acţiuni faţă de Dion 1l!5; şi într-adevăr, lucrurile de acest fel par aproape de a nu fi un act de nedreptate. Şi cei c:�re sunt pe punctul de il fi nedrepWţiţi de <.1lţii , dacă nu o fuc ei în�i�i, atunci dind cred ei că nu m<�i este posibil de deliberat, precum se .spune că Ainesidemos a trimis lui Gelon, care tocmai supusese o cel<lte, premiile învingătorului la jocul coltabo.t-ului IH6 < . . . >. fiindcil �i acela anticipase faptul că .�i el intenţioneC�ză să facă acest lucru. Ş i cei cure, filcându-li-se un rău în prealabil, vor putea îndeplini mai multe acţiuni drepte, întrucât ei socotesc cil vindecă astfel u�or nedreptatea comisă, a::;a cum Iason di·n Te.�alia 1 H7 spunea ci:i trebuie fikute câteva acţiuni nedrepte spre a putea îndeplini multe acţiuni drepte. Cât prive�te actele nedrepte , cei care nedreptăţesc comit acele injus tiţii, pe care toţi oamenii sau mulţi obL�nuiesc să le comitii: căci se gân desc că obţin iertarea de pe urma lor. De asemenea. lucrurile Lt�or de ascuns: or, sunt de acest fel toate cele care se consumă repede, ca, de exemplu, cele care sunt bune de mâncat. Sau lucrurile care se �chimbă u�or în privinţa formei, a culorilor sau a compoziţiilor, sau cele care sunt uşor de ascuns peste tot; sunt de acest fel cele uwr de purtat �i de ascuns în locuri strâmte. La fel, cele nediferenţiate �i m Jite asemenea celor pe care le deţine<� înainte riiufăci'Ltorul. Mai sunt nedr�ptăţile pe c;tre cei prejudiciaţi .�e ru�ine<.�ză să le declare. ca, de exemplu, ultmgiile aduse femeilor din familia lor, sau chiar lor, sau fiilor lor. Şi cele care, dacă cineva le urmăre�te în justiţie, par amatoare de litigii; sunt de acest fel cele neînsemn<Jte, �i cele de pe urma cărora se obţine iertarea. Acestea sunt, aproximativ, dispozitiile în cure se află cei care nedreptăţesc, felul ne drept<lţilor comise, natura celor nedrept:1 ţiţi ş i , de asemenea, motivele pentru care se comite nedreptatea.

167

ARISTOTEL XIII. 1373 h

!()

Tci 8 C«incr'j.uma mivra xa:L Tci .SLxcnWJ.Lma: .SuD,wJ.LEV &p'fâJ.LE'VOl npWmv €vnÎJ\l"Ev. "'Qpunat .Sr] Tci .SCxo:ux xo:� Tci Cl.Stxa: 'JI'p&; TE v6.uou� {Mo] xal 11'� o\51; €crn .StxW�. A€rw .S� v6J.Wv TOv .u�v l.Swv, TOv .S� xoL v6v, 'l.Swv .uEv TOv hcicrmL� Wptcr.u€wv np� ctUToîx;, xal mUTov TOv J.LEv &ypwpov, TOv 5E ŢqpaJ.LJ.l€'VOV, XOLv0v &€ TOV xaTâ q>OOL V. "EO"TL rcip Tl 0 .uavTEliovTo:( n mivTE�, <pOOEL xm vâv .SCxatov xal &&xov, xiJ:v J.ll)8EJ.l(a XOLVWV(a 11"� &AAijAo� fi' J.lTjO€ cruv\)TjX"l'J, Oi.ov xal T, [a<poxAEour; 'AVTLl6VlJ <pa(VETaL A€roooa, On &Cxmov 6:'!1'€lpl]J.1€'VOV {1-ci\j)m TOv noALN€(Xlj, Wq <p00€L Ov TOUTo Mxawv· oU rdp n vUv l€ xCtxM�. an: i:td TTOT€ �Ti mUm, xoOOEi:� di.OEv E.'f '6Tou <pâvlJ. Kal W�'EJJ.1fE00xAîlc; AErH nEpl -roU .url X"t"ELV€LV -rO \{J.ltfluxov· ToOm rcip oU ncrl .uEv .SCxawv ncrl: 8 oU Uxawv, &ANJ. -rO .uEv m:iv-rwv v6J.LLJ.lOV .SLei. -r' Ebpu.u€.SOv-ro� ct'LMp� l,vEx€w� T€TaTaL .Stă i &11"A€mu ati �� · Kal Wt; E.v T� MEO"O"lJVLax� A€yEL 'A iun&l.ua:t; < . . . > . np&; ol:k; .sE, .StWpu:rra:L .Slxcx· Wpurtal rcip 1fp0i; TO xotvOv fl n� '€va TWv xoLvwvoUvTwv, {): OEL npci.TIElV xal J.lrl npci.TIELv. 6.t0 xal -ri«itxlu.J..cmx xal ni .SLxmW.ucna: .SLX� Ecrnv CUitxELv xal OtxaL01TparELv· fl rcx'p 11'� 'Evcx xcxl Wptcr.u€vov fi 11'� TO xotv6v· o rcip J.lOLXEUwv xal -ID'!I'TWV &OlxEL "tl\10: Thiv WplO"j.l€vwv, o 0€ .url O"TfXX"tEo6J.LEVcx;' TO xmv6v. ' AnciVTWv 61] ThJv &&x'lJ.l.(i-rwv OL11Pl)}.l€vw-v, xo:L ThJv .u€v Mwv ' 1r� TO xoLvOv -rWv & 1rp� O:?..Aov Tj npOt; ăAAour;, cXva:Aa:fjOnEt; -r( hrnv TO &OlxELcr\l"m, MrwJ.LEV. "EmL OT} TO &OLxELcr\l"m Til \.mO h6v-rcx; "tci ClOtxa: nri<JXEL v· -rO ydp &.SLxEL v WpLO""tctL 1fp6TEpov E:xo6cnov Ehctt . ' E'!I'EL S &vârxTJ Wv &OtxoUjJ.€\10\1 �Adrrt€crtl"ctl xctl &xooo(wc; �AcinTEcr-:tat, cit .uEv �ArljX:u €x -rWv 1fp6TEpov <pa:vEpa( e'Lcrlv· Tci ycip &yct-:tO": xal Tci xaxci e'lprrrcu xa{}' cxi.nU np6T€pov xaL -rei E:xoOOta, On €O"TLV \Sa-o: EL06-ret;, Wcr-r' &vclyxTt ncivra Tci EyxA-r'jp.aTa fi npdt; TO xoLvOv 1] 1rp0i; W lOwv elvcu, xal fi CqvooliVTQt;" xal iixon� fi 'ex6v-rOt; xal €'L06Tcx;, xa:L ToliTwv Tci 168

RETORICA, L

! J , ! 373 b

13. Să di.�tingem toate actele nedrepte 'ii toate actele drepte, plecând de

la următoarele. S-a definit

dreptăţi l e � i nedreptfiţile sunt relative la

137.l b

! două feluri de l leg i , precum t>i rele�tive l<t persmme în două moduri. Nu-

me.�c lege, pe de o parte, legea proprie, pe de altii parte, legea comună:

prin lege proprie înţeleg legea care, pentru fiecare popor în parte, a fost

definită rehttiv la membrii s.ti, iar <tce.�t fel de lege este dnd nescrisă.

c<lml scri�ă;

prin lege comună în!elcg legea care ex.i�tă n.ttura l 1 � :< _ Căci exist;1 un soi de drcptutc �i un soi de nedreptate, comune prin natura lor, �i

pc cmc toţi

oamenii le iau ca pe o anume divinu(ie, chiar si nînd nu

există între e i nici o legătudl 'i i nici un m:urd reciproc. a'ia cum Antigonu

lui Sofoclc, de exemplu. parc s<l vorbească chi;tr despre acc.�t lucru. spumînd că este just. de�i inlerLis, u-1 îngropa pc Polinicc, fiindd ace�t lucru este drept de la natură: .. dar acea.\Hi lep,e 1111 e.\'le de tl�i. de ieri, ci e.�te

dillloldeauna, ,)·i ninw11i 1111 .flie dt> unde vi11t>" 1:<\!. Ş i ll'i:t cum Empedode atinnă, tot în legătunî cu acest lucru , că nu trebuie ucis<i o fiinţă însutlc-

(ită: căci acc:-.t fapt nu poate fi drept pentru u n i i . nedrept pentru alţii: "l'i

legea flllllror St' îmiudt> peste lol n1prinml vastului eft'r, care domne.}'fe Îll ât>pârtare f)('.l'/e fXlmâmul nemrlsural"1'l1J. Şi a'ia cum spune Ak:idamas,

î n a l său discurs meseni:m l 'J I < . . . > . Referitor la indivizi, se f:1ce o di.�tinctie în două feluri; c<lci lucrurile pe care trebuie să le fucern sau, dimpotrivă, cele pe cme n u trebuie s� le facem, au fost definite relutiv la comunitate sau la unul �ingur dintre membrii ei. Astfel, �i actele nedrepte 'ii actele drepte pot fi comise, respectiv îndeplinite în două feluri: fie httă de un individ determinat, fie faţă

de comuniwte: într-adev<lr, cel care comite un adultcr sau se dedă la acte de violeni<l prejudici;u;ă un <momit individ, pe c;.înd cel care se sustrage serviciului mil itar dăunează comunitătii l '!2 _

O d<ttă di.�tinse toate actele nedre te, dintre care unele se referă la comunitute, iar celelalte la unul sau mai mulţi inJivizi, să spunem, re luând l Y 3 _ ce este nedreptatea suportată. Or, faptul de a ti nedreptăiit constit în a suporta acţiunile nedrepte din partea celui care le îndepli-

neste voluntar; căci .�-a stabilit mai devreme că actul nedrept este vo untar 1 'l4. Întrucât cel nedreptăţit trebuie s;l �ufere un rău .�i sti îl sufere

împotriva voinţei sale, <Jceste rele .�unt evidente din cele cnuntate an-

terior; acţiunile bune �i acţiunile rele în ele însele au fost menţionate mai su.� I <J5 , iar despre acţiunile voluntare s-a spus 1 'K> dl sunt toate

cele care se îndeplinesc cu bună .�tiinţă, încât toate plângerile trebuie sa se raporteze fie l a comunitate, tie lu individ, apoi că acţ iunile sunt

îndeplinite de <lUtorul lor ori din ignorant<l �i împotriva voinţei l u i , dintre acestea din urmil, ori voluntar 'i i conştie n t , ·

169

ARISTOTEL

1374 a

JJ.€V 1fj)O€ÂOJJ.€vou -rci 6€ &ci rrri\to�. nEpi: JJ.€V ot\1-"l'tUJJ.OÎJ PTt1h)aucu Ev -rol� nEpl ni nd1t11, rrola: 0€ rrpompotivmL xa:L n� hovn�. Elpl]TctL np6-rEpov. ' ErrEL S' bJJ.oAoyoÎJvrE� noUrixL� 1f€1rpa:X€v«L fi -rO €1f(rpaJlJ.!O: oUx b}loAoyoUon f1 nepl O -rO �n(ypCXJ.l.Jl.CX, ol.ov Aa�Elv Jl€v CtAA oU xA€tflm, xa.l rra:rc{'ţa.t np6npov &>..A obx O�p(aat, xa.l cn.rrrEV€a1tcu &AX ob Jl.OLXEÎJa"ctL, fl xAbj.Jo:t JJ.€" clAA obx \epocru>..ipa:L (ob ycip 1tEoÎJ -n) f1 €rrEpyrim:w1ta:L jJ.€\1 !XAA olJ 0TtJlOOla:v, f} 0LELÂ€X1ta:L jJ.€\1 -rol� noÂEJJ.loL� &AX oU npoOoÎjvaL, Otci mtim O€m âv xai: nEpl -roU-rwv Otwp(a\1-ctt, -r( x>..o1rij, -r( �PL�, -r( J.WLXE(a:, furw;; Edv TE Undpxetv €ci'v TE JJ.t'\ \.mripX€LV �oululjJ.€\1-a. 0E:LxV6va:L, ey_WJl€V k}lcpa:v('{Etv -rO Olxa:L0\1. "Ean fi ndvra. -rci -rma:ti-ra: nepl -roti ăOtX0\1 elVct.L xa:l <pa.ÎJAov f1 J.l.tl Cl.Stxov T] clJ.L<pt�T]Tr)O"L�· €v ycip T[! npomp€aeL "h J.!OXltT]pla. xa.l -rO Ct.Stxelv, -rci O€ TOLct.ÎJTct. -rWv bvojJ.dTwv rrpooaT)Jla:(vEL -r"llv npoo(pemv, ol.ov �PL� xa.L xAonl]· ob ycip EL €Jrc(-ra.'S€v 1rdvrw;; \JjlpL0"€\1, &AX E'L �v€xci TOU, dlov -raU â:TLJ.i.C{O"ctl Exelvov fi a.L-r� Tta"1t�vat. 000€ rrdv-rw;;, Et Adltpq. ncx{3Ev, €xAE$Ev, &.AX EL �ni: �Aci�n' <roU-rou, !X!p' oU €Act�€> xa.L acpE-rEpLO"Jl.W Ea.moU. 'OJ.Wlw� oe xal nEpl -rWv HJ..Awv hEL, Wc:mEp xa:l nEpl -r�U-rwv. ' EnEL 6€ .Wv Otxa.(wv xa.l -rWv &olxwv {iv &îo el.Slf (Tii J.LEv ycip Ţ€ŢJ)CI.J.!JJ.€va. Tii fJ Cl-ypa.qxx) , TrEpl &v JJ.Ev cit v6J.Wl Ccyopu'iouow Elprrrm, -rWv & &.ypci<pwv Mo Eo-rlv €LOT]· -ra.Um O' Emlv -rci J.L€v xa.lt' ÎJlt€plkJA"llv CtpeTi}r; xa.l xrod�. E<p' dl� bveLOTt xa.l 'Ena.tvoL xal &.nJJ.(aL xa:l n}letl xcxl Owpea(, olov -rO xdpLv EXELV T� rroLfto"a.vn Etl xa.l CtvrEunmElv -rOv Etl rroLipavra xa.l �oT){}-rynxOv ilvaL -rol� q�(Am� xal OOa: Cl>..Aa: -rma:U-ra, -rci 0€ -roU 'LOlou v6JJ.oo xal ŢEypa:J.LJ.L€vou EAAELJ.l.J.La:. TO rcip €rrt€uc€� OoxEL Olxatov Ehoo., l:!:mtv 0€ EmEtx€� -rO nnpd -rOv Ţ€Ţpa:J.l.JJ.€vov v6J.WV OlXct.L0\1. LuJ.lfia:(\I€L & -roU-ro -rci J.LE" Ex6v-rwv -rci 0€ &.x6"V-rwv -rWv \IOJ.l.o,'}E-rWv, &.x6v-rwv J.l.€" lS-ra.\1 Aci"l'tn' . Ex6v-rwv O' \S-rav J.l.tl OUvwv-retL &oplmll, cXAA &vayxalov JJ.Ev TI xaMAou E'mElv, JJ."ll TI 0€, &AX &le; €-ni: -rO noAU. Kal OOa J.Ltl Pc{Ot�v Otop(oat Ol cXrrEtpla�, olov -rO -rpWo-a:t at.Sl')ţ)(f 1fTIÂ.Lxt.p xa:L no(t.p n v( · brroAE(ltOl yâp &v 1 70

RETORICA. !, 13,

1 373 b- 1 374

un�le se datorează :;legerii delibemte. altele po!siunii. În ceea ce prive�te mânia. aceasta va fi tmtatiî în discuţiile reh1tive h1 pasiuni197, cât despre care acte sunt alese deliberat, precum .5i care .�unt dispozitiile autorilor lor, <Jcestea au fost explic<�te anterior1911. Cum cei ce recunosc adeseori că au comis fupta nu recunosc, în.�ă. fie denumirea ei 1 99, fie lu ce nedrep tate �e referă uceastă denumire a�a cum, de pild:i, el mărturise�te că a luat, dar nu că a furat, ci'i <� lovit primul, d<lr nu că a ultragiat primul, e<1 a avut relaţii intime cu o femeie, dar nu di a comis un adu]!er, că a furat, tlar nu că a comis un sacrilegiu (căci obiectul furat nu apar!inea unui zeu), că cultivat pămtînt, dar nu unul public, că a comunicat cu dtt.�manii, dar nu că a trădat. din <:!ceste motive, a�<Jdar, ar trebui să distingem ce este furtul, ce este ultrajul, ce este adulterul. pentru ca, în CHZ că vrem să arătăm că fapta existii sau nu există, să putem clarifica chestiunea de drept. Cît prive�te cazurile de acest fel, apare întrebarea în legătură cu faptul dacă aqiunea este nedreaptă �i rea �au, dimpotrivă, nu nedreupt:1; căci în intenţie constau rdutatea :;; i nedreptate<�. or, tlenwnirile tie HCest fel semnitică intenţia, precum ultrajul �i furtul; dici, d<Jdi unul a lovit pe un altul, nu 1-u ultragiat cu totul, ci doar dacă a făcut-o cu un scop, şi un urne pentru u-1 dezonom pe acela, sau pentru a dtpăta el însuşi sa tisfacţie. La fel, nici dacă unul u luat pe ascuns, nu a furat în totalitate, ld c e �: 1n°�e��:��.�:.:�� ':f:��;i1 ��;� �;: �: a l::;;. y� ��·��·��;;; se înt:împlă şi cu celelalte, ca şi în privinţa acestora. Apoi, exist� dom1 feluri de acte drepte �î de acte nedrepte (căci unele �unt scrise, iar altele nescrise), dintre care, s-a tratat despre primele, de care vorbesc legile, în schimb, legile ne.�cri�e sunt de două feluri: aces teu .�unt, pe de o parte, cele survenite prin superioritatea virtuţii sau a vi dului, S<!U cele tie pe urma cărora ap<�r bhtmurile �� elogiile, dezonordrile �i onorurile, gratitîcările, ca de exemplu, a avea recuno:;;timă pentru cel care ne-a fileu! un bine şi, de asemene:t, a-i face un serviciu în schimbul celui pe care ni 1 -a făcut, a t1 de ajutor prietenilor, �i tm1te acţiunile de acest fef2m, pe de altă parte, sunt cele care corespund cu o lacună a legii proprii şi scrise. Căci echitatea pare să tie dreaptă, însă tocmai tlreptalea contrară legii scrise este echitabilă10 1 . Or, acest lucru se întâmpHi când cu, când fără consimţământul legislatorilor: fără consimţământul lor, când cazul le-a scăpat, cu consimţământul ·lor, când ei nu pot determina acest caz, ci este necesar să afirme, pe de o parte, un lucru universal, iar pe de altă parte, un lucru care nu este universal, dar valabil de cele mai multe ori, De asemenea, toate cazurile care nu sunt u:;;or de determinat, din cauza numă rului lor intinit, a'5a cum , de exemplu, tiind dat c<�zul de rănire cu fierul, nu este u�or a determina mărimea :;;i forma ace.qui tier; căci ar fi nevoie

B74 a

171

ARISTOTEL

35 1374 1l

b a'tWv &o:pd:lj.toUvm. "Av otlv fi &6pu:n:ov, 0€11 &€ VOJ.Lo{krîlcrc:u, &.vci-pnJ CmAWc; EhrElv, Wuu x&v &oc:n:lAtov E;xwv hâp1ŢW.t Tijv XE[pct fj lfcttti'{"Q, xo:ul J.L€V -r0v j€Ţpct:j.J.j.J.€vov v6j.J.OV Evoxoc; €crTo:t xal &.&txEL, xa-rU .S€ -rO &.Art't€<; oLx &..StxEl, xat cd €mr:tx€t; -roUcâ €crnv. E't SE Ecrcl 1:0 E'tp11J.L€vov -rd 8nEtx€t;, �.pavEpdv nolcl €crn ro f:JI:lElX� xo:l OÎ.Jx f:JTLELX�, Xlll JTolot olJx f:JI:lEtXElt; ăv\l"pWJTOL' €1.p' dit; 'tE yeip bEl OlJţyvWJ.LTtV €);:ELV, €mELXn cali-ra, x.cd': -rO ro &J.Lo:p-rfu.taw xal ni &.E�txfu.to:ca J.Lll -roU Lcrou Ct'ţtoUv, J.LT)b€ cei &.mxrÎJ.to:m· Ecrnv â.TUXTÎJ.laTo: JJ.€v �o: no:pâAoyo: xal J.lll &.nO J.lox\l"TJP(at;, &]J.ap-nlJ.Lo:-ra 0€ �a J.lil no:pc(Aora xat p:ij &.nO JTOVT)P(ttt;, &.&xfu.ta-ra SE �a J.llÎTE napc(Aoya c'mO 1fOVl]plat; T€ Ecrnv· cei ya'p SL EmihlJ.Llav &.1rO JTOVT)pla.t;. Ko:l -rd colt; â.vtl"fl(lmlvott; crunvvWcrxEtv hlElxEt;. Kai Td J.LTt JTp(l<; Tdv v6J.Wv CtAAU npâc; TOv VOJ.LOit€"!11V, xal J.Lll TTpâ<; -rdv AâŢoV â.AAei TTpâ<; nŢv .Stclvotav mU VOJ.lo.".€wu mwnElv, xo:l J.LTi np(l<; Tijv npCi'ţtv &Hei JTpâ<; TJ\v npoa(pEO"tv, xal J.l.Tl JTp(l<; TO J.L€po<; &Hei JTpâ<; Td OAov, J.LT)li€ nol61; TL<; vUv, â.AAri: nol&; nt; tiv â.Ei: fj Wt; ETTL Tâ noAU. Ko:L cd ]J.VT)JJ.OVEllEtv J.l.Ciuov C>v €nattr:v Ctya\l"Wv fl xaxWv, xat ă.rattWv C>v �na"€ j.l.iiAAov fl €no(Tf<J€V. Kal TO Ctv€x€cr"at â..stxo6J.L€VOV. Kai: Td J.LCiAAov Aâyw €it€AELV xp(v€0""3o:t fj Eprw. Kai: TO E'u; SlatTav J.tiiAAov fj Eu; 'OlxTJV �oUAE<rtl"at 't€vc(l· b ya'p .StatTTlnl:;; cd €JTt€tX€t; bpq, b 8€ &xwrnl<; TOv vOJ.l.ov· xai: mrhou '€vr:xa &atTll"t'fY; Ebp€-tl"T), �JTW<; TO hlElx€t; 'tcrxU"Q. n€pl j.J.Ev o\Jv TWv Emr:txWv &wplcr"w TOv 1:p6nov TOiJTov. XIV.

AUxT)JJ.a O€ J.LEÎ:'(ov, OO"tp tiv &.nO J.l.EL"CovO<; fi &.stx(at;· Otd Tri: 'r:Acixtmn j.l.€ytcrw, olov O MEAnvhlrrou KaAAlcrcpo:"t"O<; xanrr6J)€t, On nap€AoŢ{crmo Tp{a TlJ.ltUJP€Ata 'tEpri TaU<; vaonotoU<;· €nl .StxatocnJvt)l; .S€ coUvcwr(ov. "Ecrnv S€ mlrra 'Ex ToU €vum:ipXELV -rTI SuvciJ.Lr:t· b ya'p Tp(a 1JJ.Ltwfl€Ato: 't.Epd xA€t1Jat; xâv hnoUv &8txftcrr:tr:v. ' OT€ ]J.€v bl] o\hw Td J.l.El"Cov, b-t€ S b: 1:oiJ �Aci�CIUI;' 172

RETORICA. L 1 3- 1 4 . 1 37-'1 a-b de o eternitate pentru a enumera totul în det<J l i u . Întrucât numărul C<JZU

rilor este nedeterminat, �i totu�i este nevoie sG legifereze. legish1torii tre

buie să afirme lucruri univers<�le, astfel încât, dacă un individ care poartă un inel de fier. ridică mâna <�SUpr<l cuiva sau îl love�te, atunci, conform legii scrise,

Vll fi

pasibil de pedeapsă �� e face vinovat. De fapt. el nu

este chiar ceea ce u fost enunţat, este limpede care sunt lucrurile echitabile

1374 h

comite o nedreptate, �i tocmai asta înseamnă echitateu. Dacă cchitaleu

si cele inechitabilc,de asemenCll, care oameni nu sunt t.-.:: h itabili: într-ade� ăr, sunt echitabile acele acte care trebuie s;l poarte în ele însele scuLa lor, <lpoi, nu trebuie estimate ca demne de o sancţiune egală gre�elile ��

actele nedrepte, .�i nici actele involunl<lre: or, <ICtelc involunwre sunt cele

contr<�rii reflecţi e i , toi care n u pleitCă din răulille, de asemenea, greşelile

sunt cele ce nu sunt negândite, �� care n u pornesc din viciu, în sfâr�it,

actele nedrepte sunt cele necugetate, �i cure plCltcil din viciu: căci <�Cestea din urmă, fiind datorate pofte i , pornesc de lu viciu. În plus, echitatea în-

seamnil u fi îngăduitor cu slăbiciunile omene�ti. Înseumnă �i a avea în

vedere nu legea, ci pe legislutor, nu !item legi i , ci judecat<l legislutoru l u i , nu acţiunea, ci intenţia, n u partea, ci întregul. înS<!amnă .5i a lua în consi-

derare nu cce<l ce persoana judecată este în momentul prezent, ci cee<l ce ea a fost mereu sau cel mai <ldesea. Însemnnă �i a ne aminti lucrurile bune mai degrabft decât lucrurile rele pe care le-am încercat, precum �i

lucrurile bune pe care le-am primit mai degmbă decât cele pe care le-am

tăcut. Înseamnă toi a .�ti să suportăm nedreptatea. Înseamnă şi a dori ca

un act nedrept să fie rezolvat mai degrab:! prin cuvfint deci'it prin acţiune.

Înseamml ş i a prefem .�ă mergem pe calea urbitrajului mai curând decât

pe calea justiţiei; căci arbitrul vede echitatea, pe cândjudeditorul nu vede

decât legea: arbitrul, de altfel, a fost inventat doar să dea forţă echităţ i i .

A�adar, î n privinta actelor echitabile, definiţiile enunţate î n ace:Jst:1 manieră să fie de ajuns.

14. Actul nedrept este cu atflt mai grav cu d'lt provine dintr-o nedrep

tate mai mare; de aceea, până şi cele mai mici delicte pot

fi deosebit de

grave, precum cel Je care Calli stratos îl <�CUZa pe Melano]Xls2ll2, că i-a

în�elut pe constructorii de temple cu trei oboli consacraţi; în cazul dreptătii, este contrariul. Or, asta �e d:Jtorează existenţei în poten!ă

il delic-

telor mai grave în delictele mai mici: căci cel ce a furat trei jumătăţi de

obol consacmti ar putea l a fel de bine să comită o nedreptate, oricare ar fi ea. Delictul m<1i gruv este judecat dind în acest fel, când după dauna

173

ARISTOTEL xp(vucu. Kal oO J.Lrl Ecrnv lcrTJ TLJ.lwp(a, &>..Aci Jr&cra €Ati'"Trwv. Kal

oU .u.rl Ecrnv 'farru;:· xaAeJrOv rdp lCctl &.56vacov. Kal oil .u.Ti €mtv

Olx'IŢV AcxjleÎ: v cOv Jro:Mvca· 6.v(o:Tov rcip· 1) rcip SlxT) xal x6AC«Jt�

lCctl 'CC«Jt�. Kal e't O Jra.ftWv xal &.stxT].ftel� ain� aUcOv J.lEjaÂ�

bc6Aacrev· €n ydp J.Le('(ovl b

1mtr}cr�

O(xaw;: xoAC«J-3'�val, diov

Loq:.oxi.:TK; UJr€p ElDcniJ.lOVO<; cruvrrropt;)v, 8rel Cm€cr<pa'fev €atrt0v

1375 a

Uj3ptcr.fte(�. oU nJ.L{jcretv €<pT) €Acinov� hlJ.LT)O'E\1. Kal O p.Ovrx;

JrpWcrx;

fl b

Jra.ftWv 'eau•0

J.Lei bAlywv nEJrofT)lCEV.

Kal T0 JroUcilCtt;' T0 aUTO âJ.LctpTcivetv [JJ.€ya]. Kal Of () tiv '(TŢtl}\)Ţi

xcU eUpe-3'Ţi Tci lCwA6ovTa xal '(T)J.LtoÎJvta, &i.ov Ev "ApyEL '(T)J.LtOÎ:.w:t

o� Ov &v v6j.1CK; TEil'Ţi xal Ol o� .o Oecrj.lwn)pto\1 tfxo.SoJ.L""T]. Kal TO -3'T)ptw&€crTEpov cXOixl]J.La J.lEÎ:'(ov. Kal () Ex xpovo(a� J.L&AAov. Kal O oi. &xot'iovTe� <pofloUvw:t J.l&A.Aov

Tii J.LEv ):nyroptxci Emt

Totalrra, On

EJ..eoî:lcrtv. Kal

Jrollci ăv�pTJXEV

Uxe�E�TJXEV, o'Lov Opxoo;, Oe'ft�, JrlcrTEL!;;', 8rtyaJ.L(a�· JroAAWv ydp

MtXT)J.Lchwv UJrepoxr}. K a l T O €vw:Uil'a o U xoAct(ovmt dt

a&txoÎJVTec;, \Sxep 'ltOLOÎ:oolv 0t ttJeuOoJ.!apTUpoî:NTEb' JroiJ ya)> obx IPJ

Mtxr}cretev, e'l ye xal €v c(f OtxacrTT]p(!f; Kal \s<p' o'L� ct'tcrx6vT)

).LCiAlma. Kal e't coUcov \.xp' 00 et xEJrov\l-ev· JrAelw ycip ă&xel, \Sn

LE xaxWc; JrOLEÎ: xal On ol.JlC eti. Kal 8 Jrapci ,a Cfypatpa Slxata·

&J.Lelvovoc;- -ya'p wil .5( Ct.vcfpcnv ă[xatov e'lvat· ni J.L€v otiv yerpa.u..u.€va \s'f &.vci'yxlf;, ,a S ărpo:cpo: oU. "AAAov ă€ cp6Jrov, e't

xo:pd W reypcxJ.LJ.L€va. 'O ydp Lâ �epa aătxWv xal -cd En:t'({u.uo:

xo:l Tci 6ţt1J.Lto: 6.5txr}cretev Cf.v. nepl .u.€v obv ci0txr}J.1ctLoc;;

J.Le(ţovrx; xo:i: E:Acinovoc;; dpT]LCU.

1 74

RETORICA, 1, 1 4 .

1374 b--- 1 375 a

provocată cuiva. Delictul este mai grav ş i în cazul în care nu exi.�tă pe

deapsă echivalentă, ci orice pede;tpsă este prea mică. Apoi, dînd nu exislă remediu, căci delictul este greu, ba chi<tr imposibil de îndrepllit. Ş i în cazul în care cel pilgubit n u poate obţine dreptatea; căci delictul este ireme-

diabil; or,judec<Jta şi pedeapsa sunt un remediu. Apoi,dm:ă victima, adică

cel care a suterit nedreptatea, s-a pedepsit pe el însuşi foarte sever; în .'>Chimb,

cel care a înfăptuit delictul merită s<'i fie pedepsit cu un supliciu şi mai

mare încă, uşu cum Sofocle2liJ, de pildă, vorbind în favoarea lui Euclemon

c;tre, fiindc;l a fost el însuşi ultmgiat, şi-a tăiat g<1tu \ , spunea că nu ar fixa o pedeapsă mai mică dedt cea pe care victima �i-u tixaHJ sie.:;i. Din nou,

este grav delictul pe care l-11 comis un om, de unul singur,

SitU

35 a

1375

pri m u l ,

s a u împreună cu a l ţ i câţiva. T o t [grav [ este faptul d e a comite adeseori

acee<tşi greşe<�lil. Este gmv şi delictul pentru C<tre sunt căutate şi atlate mijlouce preventive şi represive, <t:;a cum

b Argos, de pikh1, oamenii

sunt

pedepsiţi pentru delictul din C<luza căruia a fost instituită o lege şi, de

asemenea, pentru delictele din cauza c;1ront a fost construită o închisome.

Apoi , fiirfidclegea mai gravă este aceea mai brutală. La fel, f<lrădclegea premeditată mai îndelung. Din nou, este mai gruv delictul de <.:<tre cei ce

îl ascultă se tem mai degrab:.! decât se îmluioşeuză. Mai sunt � i ampli-

ficările oratorice de ace.�t gen , �� anume că făpt:t�ul a încălcat sau a ne-

glijat multe obliga! ii. ca de exemplu, jurăminte, strângeri de mâni1 în

semn de credintăjurată, garunţii de credinţă, drepturi de cihătorie între

persoane din dou;'i cetăţi diferite; căci itSUt înseamnă o acumulare de multe

actiuni nedrepte. Este mai gravă ş i nedreptatea comi.�ă în chim locul unde sunt pedepsiţi cei care nedreptăţe.�c. şi anume cea pe C<tre o comit cei ce

depun mărturie falsă; căci unde nu ar comite ei o nedreptute, da<.-<1 o comit până şi

ht tribun<�!? Apoi, nedreptatea mai gravă este în cazul acelora de

care se leagă cea m;.ti mare ru�ine. De asemenea, delictul este mai grav

când un om îl comite faţă de cel de la care a primit o binefacere; el co-

mite, de fapt, mai multe nedreptăţi, tiindcă, pe de o parte, face un diu, iar pe de uită parte, nu face un bine. Este mai grav �i ceea ce e.�te contrar legi-

lor nescrise; căci este propriu unui om mai bun sH tie mai drept nu din con-

str:mgere; a�udm, legile scrise sunt datomte constrângerii, pe când legile

nescrise, nu. D i n <tit punct de vedere, însă, delictul este mai grdv dacă

este comis contrar legilor .�crise. Căci cel care comite nedreptăţi teritiante şi pasi bile de pedeapsă <tf putea comite �� nedreptăţi nepedepsite de lege.

S-a vorbit, a�adar, despre gradul mai mare sau mai mic al delictului .

175

ARJSTOTEL XV.

n€pl & -rWv CnExvwv xW.ooJ-L�:vwv nl0""[€W\I €:x6J-L€v6v Ecrn ThJv €tpT)J-l€vwv Em.Spo:J-LElv. "I.Stat rclp atrro.t Thiv &xavtxWv. E.'tcrl'v 8€ 1l'EVT€ -râv &pt..'t]J.6v, v6J-Lot, J-LclpTup€�, uuv..'tlpccu fkicravm, Opxoc;. npW-rov J..L.€\1 otiv JT€pl '116}-LW\1 €'f1fWJ-l€V, 11'� XPl}IJ'TEov (xal npoTpEnov-ra xal clno-rp€novTn J xal xannopoUv-ra xai: ânoAoroU}-L€\10\1, <l>av€p0V ra'p On, €a'v )J.€\1 EvavTÎ.oc; fi b TETPct)J.J.lEvoc; -r npdrJ.lan, -r xotv XPl)cnEov xo.l olc; EmELX€Cn€pOL� xal Stxato-rEpm�. Kal '&n -râ rvWJ.ln '['TI O:p(cr-rn ToUi €crtiv, -râ J-LTî nand.Wr; xplicril'at -rolc; TETPO. J.lh tc;. Ka On -râ )J.€v f:rrt€t){€� O:El )J.€V€t xal oh5€noc€ J.l€Lajk{AA€l, oUS b xoni<Sc; (xctni lpUotv rc{p EOîtv), riL 8€ Ţ€Tp<XJ.1J.l€vot 'JI'oAAcl){tc;, �€\1 €'[pyt'tctl Tci €v -rTI I:a<poxAEouc; Anq6vn CmoAorEL Tat rclp bn E-&aljJE 'JI'apri -râv oU Kp€oVToc; v6JJ.ov, O:A aL napcl -râv ărpmpov, oU rcip n vUv TE x&xMc;, Ct:U.' 0:€( 1l'OTE < . . . > Taî1-r' otiv ErW oU){ E)J.EĂĂov &vSpâc; oOOEv&; < . . . >. Kal '6Tt Tâ lil){at6v €�Ht v Ct:A�E� 't€ ){al UUJ.LtpEpov, &.AX oU Tâ SoxoUv, ' aL vOwx; O rqpo:J.1J..L.€voc;· oL raP notEI: W Eprov Tâ TaU v6)J.ou. Kal 0Tt W0"1f€p &pruporvWJ-Lwv b J(ptT"ft!; Emtv, \Jrrw.;;- &a){plvn Tâ xî.�SytAov Mxatov J(ctl câ ciA�Ec;. Kal 0Tt �EAT(ovoc; & SI)&; -rO Talc; Cqpâqlotc; fi ml� TETpctJ.l)J.ivotc; :x:plp--&at ){al EJJ.)J.iVEL\1. Kal €(. noo Evo:vtioc; vOJ.l.tp El..OJ( O t,U.olivn 11 ){al alm:)c; aL , o'iov 'EV(O't€ b J.L€v X€A€6€t xUpta Ehat CiTi U:v uuv{}Wv-ro.t, b & âncqop€tÎ€t J.LTî cruv-r(..'t€cril'at napcl Tâv v6J.Wv. K a l E't Ct.]J.tp(i)oAoc;, W<TT€ crTp€tp€l\l xal bpâv €ni: 1fOT€pav nlv Cqw'fllv 11 'tâ Olxatov Eq>apJ.16o'€t fi TO O"U)J.tp€pov, eha TOI1Tw :x:plp1'taL. Kal E't Tci j.l€v npclnw:ra E�ţ�' o'i� hEil'TJ b v6,1-10c; J..L.Tp<€ t J,t€v€1, b S€ v6J.LCJc;', 1l'€tpctT€av Tolrto Sll"-oov xal JJ.clxm1'tat m&rn npdl; T0\1 v6J.LOV. , Ea'v s e b l€ŢpajJ.jJ.€voc; fi np(x; -rO npâlJ.la, T6 € rvWJJ.u -rit âp(O"'tŢI AEX't€ov CSn oU TaU Jra TOv v6J-LOV '€vEXa Otxci'(Et\1 ErrTlv, &.AX '(va, €a'v &yvo-ficrn' T( A€Ţ€t b v6,u.oc;, J.lit Emopx . Kal Ou ob TO CmAW� âra,'t-Ov a\p€LTat ol&lc;, &AA.ci 'tâ aU't . Kal CSn ob0€v Ota�ţ�€pEL fi J.lTî xElcr\l'at 11 ,u.Tî XPîlcr,'t-at. Kcxi On Ev 'talc; ă'AAatc; T€xvcnc; oU Aoot 'tEAEl

(ii

�

� o

�

35 1375 h

J.:

W<rr.

�

T(ii

; � � l;J

pci

176

RETORICA. l . l 5 . l 375 a-b

15. Dintre lucrurile enunţate, avem de parcurs dovezile numite extrateh nice:?114. Căci ele sunt specifice discursurilor judicime �i sunt cinci la număr: legile, martori i , conven!iile, torturi le, jur:lmftntul . Să vorbim, a�adar, mai întâi despre leg i , �i de�pre cum trebuie fotosite ele [când sustinem �i combatemJ205, când <�cuzăm �i apărăm. Este limpede că trebuie să recurgem la legea comună �i la considerente mai echitabile şi mai drepte, ducă legeu scrisă este contrard cauzei noastre. De <1semenea, este l i m pede că expresia . .potriri! cu jmleca/0 CNI mai hun a''206 înse;tmn:1 faptul de a nu urma întru totu: legile scrise. Mai trebuie spus că echit:1bilul dăinuie dintotdemma �i nt< se schimbă niciodată, �i nici legea comum1 (căci ea este naturală), pe c;înd legile -�crise se schimbă adesea, de unde vorbele care s-uu spus îr' Alllif.:OIW lui Sofocle; căci ea se apără, spunând că �i-a îngropat ffillele îrrpotriva legii lui Creon, dar nu împotriva legii ne.�crise: "dar ace(/S/(J lege 1111 es/e de m.i, de ini, ci dintotdeauna < . . . > 1 aceste fe,lli 1111 trebuia să le Înco/c de temna nici unui bărbm < . . .>"207. De asemeneu, este evidenl c<1 dreptatea este adevărat:1 şi utilă, iar nu dreptatea :lparentă, încât legea so.:ris<1 n u e.�te adevămt:'i �i utilă; căci ea nu îndepline�te rolul propriu legii211ll. Apoi, este limpede că judecătorul este C<1 un vcrifîcator de b;m i , care să discearn:l dreptatea fulsă de cea adev:lrată. În sftlr�it, e.�te dar că ţine de omul mai bun fuptul de :1 se folo.�i de legile nescrise mai degrab:! decât de legile scrise21�1, precum �i faptul de a le urma. De asemenea, este evident dacă o lege nu este cumva contrară unei <tlle legi renumite, sau ducă, de asemenea, este contrară sie�i. il.�a cum, spre exemplu, uneori , o lege prescrie ca toate contractele care se încheie să fie ratificate, iar altă lege inter.t.ice ca aceste contracte să fie încheiate contrar legii . În plus, este limpede �i faptul dacă leg�t este ambiguă, încât putem să c Intoarcem în avantajul nostru, adică s:1 vedem cu care din cele două direcţii se va potri v i , fie cu dreptate:t, fie cu utilit:ttea, �i fl)X)Î să ne folosirn de direqia aleasă2 1 0 _

35 1375 b

De asemenea,dacă circumstantele datorită cănmt legea :1 fost întocmită

n u mai existil, în timp ce legea subzistă, trebL ie sil încercăm să demonstn1m ucest lucru �i .�ă combatem legea astfel Din contra, dacă legea scrisă este favorabi ]il cauzei noa�tre, atunci expre).iu . .polrivit cuJudecmn cea mai buml" trebuie să însemne că judecătorul nu are drept scop să dea o sentinţă contrară leg i i , ci ca, în caL. că nu cunoa�te ce spune legea, .�ă nu se facă vinovat de jurământ strâmb. Apo i , este cl<�r Cii nimeni nu preferă binele luat în mcxl <1bsolut, ci binele pentru el însu� î . De asemenea, este evident că <1 nu avea lege .�i a n u te folosi de lege nu diferă deloc. Este clar, de :t.�emenea, cil în toute celclalt·.! arte nu este profitabil

177

ARISTOTEL

35 1376 a

napam:xpl'(m�aL -rOv 'u::t.<p0v· ob -ycip <oooUm �Acilfni"'"lf'C:t:JlCtpL(et. mi:i 'tatpoU OOov tO E�L'(m{tCLL O:nEL�EÎ:v Th:i ăpxovn . Knl On tO tWv v6JlWV crocpt.hEpov '(TJ<Elv EivCLL, <o�<' Ecr<lv O Ev -roî:o; EmxtvoUJl€voto; v6Jtmo; 0:1fet.ŢOp€tkto:t . Knl 1T€pl J..LEv cWv v6J.I.Wv olhwo; &twp(a�w. n€pi &E J.lCtp.Upwv, J.lcip<up€o; E'LO'l \1 Ot noi' cit J..LE\1 lfCtAet.tol cit &E np6cJ(pa-rot, xal ToUTwv Ot J..LE v J.LETExonEo; -roU xtv&Uvou o\ S bctâo;. 1\Erw &€ lfaAatoUo; J.LEv TotX; TE 1fOLTJTCX'o; xal OOwv ăAAwv ŢVwp{JlWV E'tcrlv xplo-ELo; (j)CI.\IEpet.(. o'Lov'A�Tj\let.lm 'OJ.Lijpw JJ.ciprupt f:xp-fpavTo nEpl I:aAaJ.Ll VOt; xal TEv€litot Evo:rxoo; nEptdWiptp -rW Koptv�(lf np(X; LlŢEtElo;. Knl KAEDqlWv xn-rci KptTlou -rolo; I:6A�v hETEloto; f:xpllcra:-ro, A€rwv '6tt nâAat ă:o-EArfto; Tj o'tx(a· oU rcip ă.v lfOTE Eno(lJcrE I:6Awv E'mElv J.LOL KptTiet. nupp6<ptxt na-rpOI; ă:xotÎE.tv. n€pl J-LEv �v -rWv l€VOjl€vwv cit TO�oÎYtm j.lClpwp€o;, 1f€pl EE 'tWv Eo-ojl€vwv xat o\ XPlJO'J-LoA6-yot, olov 0€}-lLO'TOXAll;-, \Sn VCLUJ.LCXXlft€ov, <0 �UAt vov -rEÎ:XOt; AErwv. "En xal r:it net.pOLJilet.t, Wmr€p ElpTJ'tOL, Jlet.p-rtJptd €0"ttV, o'Lov El no; O'UJljkiUA€U€L Jl� JrotElO'�O:t q>O..ov Ţ€pov-ra:, 'tOUTw J.La:pmpEl Tj na:potjlla, J.Lllno't' €ti Epc5€LV r€pov'ta. Ket.l -ri:l Utollo; O:vcupe:lv Wv xal TO� nm€pcto;, vij1ftoo; Do; 1faT€pa x-rE(vao; UtOO; xa'ta:AELJI'EL. np00q>a'tot c5€ OOot pWptJloi' n xExplxa:crtv· XPiicrtJ.LOL -ycip dt mUTWv xplcrEto; -rolo; nEpl -rWv nU-rWv ă:J.Lq:.t�rrrolxn v, o'Lov E�Aoo; Ev -roî:o; Otxet.crTIJPlmo; EXP'i}cra:'to xet.Tci Xdpl]'tDI';' O nAclTwv dlnE npOo; 'Apxl�tOV, On €ntli€c5wx€V Ev cn n6A€L .o bJlQÂOTEL \1 TfOVI)POt}o; Eivet.L Kai: dt J.LH€xov<Eo; -roi:i XL �&Uvou, &v OO�wm t(JEt'i&:cr�m. Ol J.LEv otiv -rmoU-rm -roU-rwv p.6vov J.LC{pwpEo; Etcrtv, Et r€rovEV [fj J.Lij], E't €0"ttV fj J.LlÎ, nepl OE -roi:i no"iov oU J.LC{pwpEo;, dtov E'l Uxatov fj d'Otxov, E't 0'0Jl4J€pov fl O:O'UJi<popov· o\ & Cinw�EV xal JI'Epl 'tOtoUTW\1 mcrnS-ra-roL . nto-'t6'taTOL c5' Ot JI'CXÂCtLol· &.sui<p�opot rdp. ntcr-rWJ.Let.-ra & nEpl J.Let.pTUptWv J.LdpTUJXXb J.LEv J.nl Exovn, On bc 'tWv E'Lx6-rwv &l xp(vEt\1 xcti -rotii €o-TI cO rvWJlŢI -rU O:p(O""TU, xal On oUx €an v E�nnaTI;croa -rei E'tx6-cet. Enl &pruplw, • xal On obx &Alo-x€'tet.L Tci E'tx6Ta $Eu0oJ.1ap'tUptWv· �ov-rt EE npOI; J.Lll E.xov'ta, On obx lm&itxa ni E'uc6m, xnl On oUOEv &v EliEL

�

ŢQ�

178

RETORICA. 1 . 1 5 . 1 375 b- 1 376 a a te pretinde mai abil dedt medicul: c;ki greşeala medicului nu dăunează at{it cUt obi.�nuinţa de a nu te supune celui cme de(ine <mtoritatea. Din nou, este limpede că faptul de a ciiuta să fti mai înţelept Jecât legile este tocmai ceea ce este interLis în rfmdul legilor recunoscute. httă cum trebuie definite legile. Cât despre martori, ei sunt de două feluri: pe de o purte, cei vech i , p e d e altă parte, cei actmtli, iar dintre ace�tia d i n urmă, dnd cei care iau parte la risc, când cei care sunt în afara lui. Numesc martori vechi pe poetii �i pe toţi oamenii ilu::-tri. ale căror judecăţi sunt binecunoscute, precum. de exemplu, atenienii I-au luat pc Homer co.t martor În legătură cu Salamina2 1 1 , �i nu de mult tcnedricnii !-.tu luat ca mo.trtor pe Periandros din Corint Împotriva sigcenilor� 1 2 . Şi Clcophon s-a l"olosit de dislihurile clegiace ale lui Solon împotriva lui Criti;ts pentru a spune că a �a casă demult era pntdil desfr[tului; căci altfel Solon nu ar fî compus niciodată:

,.\"/)1/lle, Il' rog, dill f){lrll'/1 /f/l'a, roşcatufuil Critiu.� .wl asculle ({e tatâl stlu"2 1·1.

Mmtorii de ;tce•,t fel :-.unt în leg<1tură cu f<�ptele trecute, iar în privin(a htptelor v i i toare, exist;! ::;i prezkători, ca Temistocle� 1 "', de pik ă , care spunea că ,,<.idu!tfe lemn" îmeamnă c;1 trebuie luptat pe mare. In plus, proverbcle sunt, cum s-a spus, ni�te milrturii, a�a cum, de exemplu, dacă cinevo.� îndeamnă pe altul s<1 nu î�i fac.:i prieten dintr-un bătnîn. ia cu martor pentru <tccst lucru proverbul: ,.1111 ajuta niciodattl pe 1111 btllnin". Şi dacă cineva încur<tjează pc <litul, ai căror părinţi îi suprimase, de asemenea, ia ca martor eroverbul: ,.prn.>·t, cel care>, după {"t' a omorât un tatâ. Îi /usa fiii Îll viat(l" � 1 5 . Pe de altă parte, sunt martori actuali to(i oamenii rccunoscujÎ cme ;tu pronunto.�t o judec<ttă usupra unei chestiuni: or, judecăţile acestora sunt de folm celor c<tre disputiî pe marginea :tcelora::;i subiecte, a::;a c u m , înaintea tribun<tlelor, Eubulos2 1 6 , de piklă, s-a folosit împotrivo.t l u i Charcs de ceeu ce a spus Platon contm lui Archibios, cum că în cetate .�c manifestă tot m;ti mult recunoastere<t unanimă <.::1 oamenii sunt vicio::;i. Mai sunt martorii co.tre împărtă esc riscul pedepsei, dad judecătorii decid că ei depun mărturie falsă. Astfel de oameni sunt mmtori doar în legăturii cu aceste lucruri. �i anume dacă un fapt s-a petrecut [sau n u ] . dacă este sau nu este a::;a, în schimb nu sunt nwrtori în privin!a calită!ii faptul u i , ca, de exemplu, dacă el este drept S<tll nedrept, util sau dăunător: dar cu privire la chestiunile de acest fel, martorii din afam co.�uzei sunt cei mai demni de încredere. În rest, cei mai demni de încredere .<.unt martorii vechi , căci ei :-.un{ incoruptibili. Argumentele privind m�1rturiile sunt următoarele: pentru r:el cctre n u ure m1trtori, faptul cii trebuie ;;ă judcd'tm din probabi lităţi , �i că ace;;ta in:-.eamnfi expresia ..potrivit cu judecvta cea mai bunii", de aseme nea, faptul că probabilităţile nu pot în�ela pentru b<tni � i . în sfttr�it, faptul că probabilităţile nu pot fi dovedite de falsă mărturie; pentru cel care are martori impotriva adversarului care nu ure, faptul că probabilităţile n u sunt invocabile în justiţie, apoi faptul că n u ar fi deloc nevoie

1376 a

�

179

ARISTOTEL

J!aţrtuptWv, E'L Ex -rWv A6rwv 'txavOv "lv 1't€wpipal. E\"trf· se cit J.Lapmp(at cit J.L€V 1l'Epl a\rroîJ a\ &€ n:Epl wîJ CiJ.UjlLUfrTJToÎNTD�;;, xal cit J.L€v TrEpl -raU '!l"pc{ŢJ.LttT� cit O€ TrEpl -roO iî1'touc;, Wcr-rE <pavEpOv 25 c>n ol.J6€Tro-r' €mt v Cmopt'po:t J.LapWp(� XPTJO"(J.l.�· Et J!Tî ra'p xo:-rci mî:i Jrpc(ŢJ.LttToc; 11 o:\rrW bJ.LOÂOŢOUJ.1€Vl)l; fi TW &J..L<pLCf�T)Toî:ivn Evo:v-r(�, ana 1r€pl TOî:i Otx; 11 o:\.rroî:i E'u; E�t€()(€t(XV 11 Toî:i CtJ..L<pLCf�TJT00vTO<; Eu; <pttuA6-n,w. TU & ăU..o: 1l'Epl j.t.(Îpwp� fi <p(Aou 11 €)('1'}poî:i Tj J..LETa'{U, il d:OOxtJ.loUv-roc; Tj &OO�oî:iv-roc; il J.L€Ttt�U, xal OOat ă>..Aat -rmo:î:iwt Sttt<popa.(, Ex Thlv o:inWv T61l'wv JO AEX-r€ov E� d(wv Tr€p xal ni €v1'tuJ.l:l'iJ.l.aTtt A€ŢOJ.l€V. nEpl S€ -rWv auv1'tT))(Wv TOOttthTJ -rWv A6rwv :xpl;ul� EmL V OOov o:O�ELV fj xtt1'ttttpElv Tj mcrrctr; 1fmElv fj &Tr{crr� , Eo:V J.L€v abTtf lmciPXŢJ. mcrrctr; xo:i': xup(o:r;, hl S€ -roî:i &J.L<pl!T�TJTOî:ivT� 1376 h -robvo:n{ov. np&; jl€V o1v -rO Trtcrttt'f; fi Cm(c:r-rouc; xa-raoxEuâ'(€LV ob&v Stoop€p€L Tiîc; 1l'€pl -rollr; j..Lâpwpcu; 1l'jXtŢJ.lO:T€(�· 'o'JfoÎ:ot rctp ăv nvEr; Gmv o't EmŢEŢJ)OJ.LJ.1€vot Tj <puAct'TTOVT€1;', -roU-rotc; rit auv-8llxm n:tcrra( Eu:nv. ' 0J.LOÂOTOUJ.L€Vl)f; O' Ehcu � c:ruv1'titxTJr;, dtxE(� }J.€v oful)l; o:b�TJ't€ov· 'r) ru'p auv{}ipcTJ v6J..LO!;' Ecr'tlv Hit� xo:l xo:ni J.lEpr:>r;, xal rit }J.€v auv1'tl\xttt oU n:otolxn -rOv v6J.LOV xtiptov, Ot &€ v6J.LOL Tdr; xo:ni v6J.loo; cruv1't'IÎX� · Kul \)Awc; o:l.n:� 'o v6J.loc; cruv1'tl]xT] -rlc; Ecrn v, Wcr-rE Ocrnr; &mcrrEÎ: 11 &'\KnpEl auv1't"JÎX'TJV, 'tolic; v6J.loo;' &vmpEl . "En O € npâTtE'tttt T d n:oAAci 'tWv JO auvo:AAarJ.l.ci'twv xa.l TU €xoUcrttt xo:-rci auvMjxo:r;, t'.Krr€ &xUpwv rqvo).l.€vwv &vmpEL-rm 1') 1l'p0c; âAAitAotx; XPE(a. -rWv Ctv1'tpWnwv. Kal 'tiÎAAtt 6€ '&ra. &pJ.16HE L €mn:oA1):; 't&:lv 'Ecrrt v. "Av S Ev<:w't(tt fJ xal J.l€'tci -rWv &J.L<ptc:r�lŢtoUvrwv, JJpi;i-rov J.L€v, ă:'!fEJ) ăv n e; 11pc)e; IS v6J.lOV €vo:v-rlov J.La.xEc:rm-ro, wî:i-ra 6:pJ.16nEt' ă-rmrov rcip E't -rol� J.L€V v6).LOL!;, Civ J.Lij bp{}(;).; X€(J.L€VOL �LV âAA €�ajlâj)Tlt.IU"LV o\ n1't€J.l€VOL, oUx dt6J.L€1'tu SElv 1f€(1't€c:r,'}at, -ralr; O€ auv{}ipccur; ăvo:p::ulov. Ei m On -roî:i Stxa(ou E<TTL �pct�Eunlr; b Stxac:rnic;· 20 ofucouv -rolrro CJXEn:-r€ov, ăAA Wr; 6txat6-rEpov. Kal TO J.1€v Slxawv oUx 'Ecrnv J.L€Tac:r'tp€tlJm oU-r' CtnâTfJ olh' &vdrxll (n:E<pux� rdp €c:rnv), auv,'}llxat SE Ţ(Ţvov-ra.t xo:l €�cmaT'l'l1't€v-cwv xal CiVCtŢXetO",'}€V'tWV. npdr; E,€ 'tOlJ'tOl\; (J}(OJr€Î: V €\ €\laV't(O: €U't( 'tt Vl

�

1 80

RETORICA. I.

1 5.

1376

a-b

de mărturii. dacă ar fi de-ajuns a judeca din argumente. Mărturiile sunt în leg�tură, unele, cu pledantul insu�i. altele, cu ildversarul, :>poi, unele se referă la fuptul în chestiune, altele la curacterul p:1rţilor în C<lUZ� , încîtt este limpede că niciodată nu putem ti lipsiţi de o mărturie utilă; căci din punctul de vedere al htptului în chestiune nu putem avea o mărturie fie favorabiLI pledantului însuşi, fie contnm1 adversarului, putem avea, cel puţin, o mărturie despre caracterul momi, fie privind onestitatea pleduntului însu�i. fie privind josnicia adver.;arului. Alte argumente a-;upm martorului, tie acesti.l prieten .<;au du�man, neutru, de reputaţie bună, rea sau medie, precum �i alte distinqii de acest fel, trebuie să le construim din acelea�i locuri comune, din cme construim �i entimemele Cât prive�te convenţiile21 7 , întrebuinţare<� discursurilor este atât de eficace c:ît să spore<�scă sau, dimpotrivă, s[t distrugă aceste convenţii, adică să le facă pe iLCestea credibile sau necredibile, iar dacă ele sunt În favoarea pledantului însu�i, să le fitcă sigure �i valabile, apoi, Llaci:i ele sunt favorabile adversarului, si"t facă contrmiul. În vederea faptului de a le demonstm, procedeul nu diferă cu nimic de modalitatea folosită în privinţa martorilor; în funcţie de ce C<Lntctere au cei care semnează suu păstreuză anumite convenţii, prin ei convenţiile sunt demne de încredere. Întrucât conventia este recunoscută, dacă ea c�te favombilă plet.Lmtului, trebuie sporită în importunţa ei; c�ci convenţia este o lege proprie �i partialii, �i, în plus, convenţiile nu fllC legea valabilă, însă legile fac legule convenţiile. Şi, în general, legea este ea îmă�i o convenţie, a.<;tfel încât, cel care pune la îndoială S<LU anulează o convenţie, <mulează legile. În plus, multe dintre tranzacţii, precum .�i tranzacţiile volunture se fac potrivit convenţiilor, încât, dacă ele devin ineficace, sunt suprimate relaţiile oamenilor unii cu alţii. Vor li u�or de văzut, de asemenea, to<Jte celelalte argumente care se armonizează cu cauza pledantului. Dadî convenţiile sunt contmre pledanţilor �i sunt de partea adversarilor, atunci în primul rând argumentele care convin cauzei adversmului sunt acelea.�i pe care le-ar folosi cineva dacă ar combate o lege contmră cauzei pledantului: ar fi <tbsurd să tie ne<..--esar s;1 ne supunem convenţiilor defectuoase, d<Jcă nu socotim d1 trebuie să ne supunem legilor, în caz cii ele nu au fost întocmite cum se cuvine, ci aceia care le-au instituit, nu le-au reu�it. Apoi, că judecătorul este arbitrul dreptăţii; a�adar, nu trebuie să examineze acest fapt al convenţiei, ci ceea ce este mai drept. Iar dreptatea nu poate fi pervertită nici prin în.�elătorie, nici prin constrângere (căci ea este natumlă), în schimb, convenţiile se pot face �i de c<ltre oameni în.�elaţi sau consmîn�i. Trebuie să cercetăm, în plus, dacă ele sunt contrare vreuneia 181

1376 b

ARISTOTEL 25

1377 a

TWv ŢEŢp«J.1J.1€vwv v6J.1wv fj TWv xm vWv, xal TWv ŢeŢPăJ:LJ.LEvwv fi Tol� dtxe(ou; fi Tol� &AA.mp(m�, �TfEtTa E'L fî CiAAat� CJUv{h')xat� l.xn-Epa;t� fi rrpm€prxtc;· a\ Ţctp OOnpat xUpto:t, fi cA 1fp6ŢEJ)IXL bp"a(, a\ S \Xrnpat i}JTaTI\xC«Jt v, hllm€pwc; &'v fi xpl]crtJ.lOV. "En & TO <mJ.lq>Epov Op(iv, El JTOu EvavnoUTal Tol� �ptco:lc;, xal &ra CD.Aa TotaUca· xal rdp mUm Eil"eWpryra bJ.lo(wc; Al. O€ IX:{cravot J.laprup(at nv€c; E'Lcrtv, �XELV .SE <'iOlwlx:n c-0 mcrc6v, On &vdrx11 ne; �rp6crEcrnv. OUxouv xaAEm)v oU& IrEpl coUTWv e't1fEÎ:v id €v<'iEX6J.1€VO:, €'f &v 'Edv i€ imdpxwcrtv dtxelat a.U'fEtv �crnv, \5-ct &ATJ"eÎ:c; J.16VaL -cWv J.lapruptWv Etcrtv o:tlcat . ' Edv L E U�rEvavrlat Glcrt xal J.1Hd coU &J.iq>Lcr�TJLOUvcoc;, .Sta.AUot ăv ne; c&AT}{l"� A€rwv xa"' OAou ToU Ţ€vouc; n�v !3aodvwv· ob&v ya'p frrtov &vo:rxaţ'6J.lEVot Tii \�Eu<iî] AEroucrtv fj c&A11""J, xai:: OtcocapLEJX.Ilivnc; J.lTi AErEtv T&A� xai:: jxt.S(wc; xaco:tl>euS6J.1€VOL Wc; JTa006J.1EVot "Unov. llEÎ: OE EXELV ha�€petv E:�rt Totalrro: rerevTIJ.l€va lfapa;Oe(ŢJ.LCXLa & LcrC«JtV Ot xplvovtEc;. [Ael 0€ A€rELv Wc; ollx Etcri::v &AT]�elc; a\ �dcravoe �roAAol J.LEv Ţa'p JTo:xUq>povEc; o\ xaL At�6.SepJ.lOL xcd mlc; tt>uxal� lSvLEc; &uvaTol revva(wc; Erxa:pcepoîXn calc; Ctvcirxatc;, o't Q€ .SetAol xctL eLAa�elc; JTp0 Toti m'c; 6:'\lcipaxc; Uielv ahrWv xaTa".appolxnv, l.JcrrE OO&v €mt mmOv €'\! jkwcivotc;]. nepl &' Opxwv L€Tpaxt;)c; EcrTt &teAelv· 11 Ţclp &L&..xrt w.xl AaJ.l�civet, il ol.JbETepov, il c-0 J.1€v TO b oU, xal cothwv il &Lbuxn v [J.l€'\l] oL Ao:J.ltlci'\!El S€, il AaJ.l!ki'\!El J.1€v S(&wcn v M olJ. "En ăAAwc; JTapci To:lica, Et bJ.LWJ.l(XfLo:L obtoc; fi Ui al.noU il hri 'Exe(wu. OU bl&..xrtv J.1€v oW, lht �(wc; htopxolxn v, xal &6n b J.LEv bp.OOa.c; oUx CmoMSwcrt v, TOUc; '8€ J.lTÎ bj.16craVTcx; o'lecat xaTabtxcicret v, [xo:l] l.Jc; o&tcx; b x(v8uwc; xpe(TIW'\l b €v ToÎ:c; .Stw.xcn:o:lc;· ToÎ:c; J.1€V Ţclp mmeUet TW & o!J. OU Aa�vEL .S', '6n âvTL XPTIJ.lchwv Opxoc;, xal On e't cpaUAcx;, xaTwJ.160"aco ăv· xpeÎ:Hov ro:P âv €vExci TOU cpaliAov ehat fj J.11)&v6c;· bj.100ac; j.1€v otJv €'feL, J.lTi Î:IJ.16cra.c; S oU. 0\hwc; .S€ .sL &penŢv âv elTj, 6:AA oU 8l Emopx(av TO J.l"l'j. Kat TO ToU :=:evoqx:{vouc; âpj.16TIEL, '6n ollx '(crlJ JTp6xArţnc; allTTj &<J€�el lf� elxre�î], &AX OJ.lo(o. xal e't 'tcrxupc}t; &o"evîl

�

1 82

RETORICA. ! . 1 5 . 1 376 h--- 1 377 a

dintre legile scrise sau comune, iar dintre legile scrise, lie celor familiare, fie celor străine, apoi, dacă ele sunt contntre altor wnventii ulterioare sau anterioare; căci, ori cele ulterioare sunt valabile, iar ;mterio<Jre - cele fără valOilre, ori cele <mterioare sunt drepte, iar cele ulterioare - În:jelătoare; una din două, după cum este util cuuzei. Trebuie �ii examinăm �i utilul, anume dadl el este contrar oarecum utilului judecătorilor, precum .�i toate celelalte argumente de w.:est fel; căci aceste che.\tiuni sunt la fel de u�or de ÎnJeles. Mărturisirile smulse prin tortură sunt ni�te mărturii anume, iar ele pm să fie credibile, pentru că li se <ldaug.:i o anumiW constrflngere. Nu este diticil, a�adar, nici în leglitur,l cu <.1cest subiect să indidirn argumentele po sibile, din care putem, în cal c.:i sunt favorabile cuu·tci plcdantului, s;1 ampli ftcăm aceste mărturii , �i anume că acesteu \. Unt singurele dintn:: mărturii veridice. Dacă ele sunt contmre pledantului �i de partea adve�arului, cineva le-ar putea distruge spunând împotriva orici'irui gen de mărturisiri smulse prin torturi:! lucruri adcv;1rate; căci, fiind siliţi , oamenii spun lucruri false nu mal puţin decât lucruri adevărate, c:înd îndârjindu-se să nu .�pună adevăruri, C<înd minţind cu u�urinţă, pentru a fi l<lsaţi să scape mai repede. În sprijinul unor astfel de argumente. trebuie să putem invoca �xemple petrecute în realitate, pe care le cunosc judccătorii . [Trebuie spus că măt1urisirile sub tortură nu sunt veridice; căci multi o:Jmeni insensi bili, f1e cei cme au pielea durd ca piatra, tie cei cme sun! imi la sutlet, îndură caznele, în timp ce oamenii la�i şi cei frîco.�i nu arată îndr:'izneulii dedt înainte de a vedeil caznele lor, a.�tfel încftt nu există în tortură nimic demn de încredere. Cu privire la jun"iminte, putem distinge în p<1tru feluri21H: un om .�au oferă :ji prime�le jurământul deopotriv:1, sau nu face nici una. nici alta, sau pe una, da, iar pe cealallll, nu, iar dintre aceste sitml( Î i din urmă, ori oferă, th!r nu primeşte jurămâ�t, ori prime�te, în schimb, n u oferă jurământ. In plus, putem deosebJ �i în alt mod in afmă de ace.�te situaţ i i , şi anume, dacă jurământul a fost deja depus o r i de plcdantul însuşi , ori de adversmul lui. A�adar, pledantul nu oferă jurămlmtul, pentru că oamenii jură stnîmb cu uşurinţă, şi pentru cii cel care a jurat nu di.1 buni i în<Jpoi, ci s e gânde�te că j'udecătorii î l v o r condamna p e c e l cure n u a jumt, adică pe adversar, l � i l . de asemenea, pentru că i.\cest risc de a te lăsa în semna judecătorilor e�te preferabi l ; căci În ei are incredere, dar în adversar nu. Nu prime�te jur<lmflntul, pentru căjurământul este depus î n schimbul banilor2 1 9, .�i pentru că, dad1 era necinstit, I-ar fi depus; căci este mai bine să fii necinstit pentru un proftt dee<1t pentru nimic; a�a dar,jurdnd, va avea cll')tig de cauti!, nejurltnd, nu va <tvea dştig de cauză. Astfel, faptul de a nu jum poate fi datoritti virtuţi i , iar nu din cotuza unui eventual jurământ strâmb. Se potriveşte vorba lui Xenofan2211, că această provocare n u este egală dimpre un om nepios către un om pios, ci ar fi la fel dacă u n u l putern ic ar provoca pe unul slab

183

1377

ARISTOTEL ,_

JTC(T�O:L Tj xArrriivaL xpoxaAEom TO . Et se A.aJL!XiVEL, '6n

m<T't€6€L

aim{), €xe(vtp $ oU. Kal -rO -roU :=:eVOIJlciVOUI;' J!HO:(npEtPav-ra

cpa-r€ov ol'i't� '(aov eivaL l1v b JL€v &ae�fk OL&{), b $ €00€�1}; 0)J.V6Tr Oe:L v6v -re -rO J.l.ll 1t€AeL v ab-r6v, im€p &v ExE(VOUI;' l:t.'�tol O).I.OOavr� Oucci'{E LV. E'L & OCOW(JLV, On €00€jj€� -rO 1t€AeLv ml� 1tEol � 'Em<pEneLv, xal On ob0€v &:l abrov &ÂAwv 0Lxa0'-rhlv &:la1tav -rmhtp ydp O(&..iaL xp(<TLV. Kat '6n ăwrrov tO J.l.ll l}EA€LV bJLv6Vat xepl Wv d1Ao01;' &'{LOÎ:xnv 0).1v6vm .

O€ J!tl, xal e't O(Owcn ).1€V Aa:JLfk:{VELv O€ Jlll {)-€Au, xal e't

' EnEL O€ xa'I'Y b:Mmv Oi;Aov Onw� Aex-r€ov, xa.l cruv0oo'{o}.L€vwv n� AexTEov Oi;Aov, o'Lov

e:'L airt&; J.LEv 1t0.EL A.aJ.llk:{v EL v OL&Svcu

Aa)J.jX:{veLv xal OLOOvaL MAet eh€ Jl."o€t€JXN Ex ycip Thlv 1377 b

EtpTJjl€vwv &vciyxT] crurxela,'tm, Won xai:

� t..6yout;; O'UŢX€Lcr-/}aL

"tO

Ex Thlv ELpllJ-1€-vwv.

' Ea.'v 0€ li "f€Ţ€VTJJ.1€� \.xp' ah-roti xal Evavtloc;, lSn obx

'emopx(a· 'exoOOLOv ycip tO &otxelv, TO O' I=TTLopxelv &Otxelv €an, -rci 0€

�Lt;t xa:� &nd'tŢI &xoOOw. 'EvmÎJ1to: oOv cruvoo(_Ţ€ov xal tO lht €<JTL tO TŢi 0Lo:vo(q; &AX oU -ofi m6JlO:'tL. ' Eciv 0€

hwpxElv,

·� &vnOCxtp li 'onvan(oc; xal b)J.WJ!O<TJ.l€�. &n ndvra. &vatpel

J!ll €J.Ljl€vwv 6i� �,UO<JEV' .Sui ydp mUTo xai: -rol� v6)J.OL� ;xvWvtat bjl6cmv-r�. Ko:l bp.&� p.€v &'{wlmv EJLJL€V€LV o'i� bJLOOo:vt€� 0Lxa"{€T€, aU-rol se obx EJLJLEvmxnv, xal OOa âv ăAAa aU'{wv n� e'LnEL€V. [flepl Jl€v oiN -rWv &ttxvwv n-(mewv e'tpi]O'l}w tooo:U-ra].

1 84

RETORICA, 1 . 1 5 .

1 377 a-b

să lovească sau să fie lovit. Dacă prime�te jurământul, înseamm1 că are încredere în el însuşi. în adversar, însă, nu. Şi răsturnând vorba lui Xenof:m. trebuie spus că este un lucru corect ducă cel nepios ofenl jur.1mântul �i. în schimb, omul pios îl depune; de a-.emenea, e.�te primejdio.� fuptul de a nu dori sil. îl depună el însuşi, într-un caz în care chiar el pretinde ca judecătorii să l.bt o sentinţă cu privire la ace�t caz, dupil ce au jurat în prealabil. Dacă oferăjurdmântul, înseamnă că este un <�CI pios faptul de a dori să se lase în grija zeilor, şi eă adversarul nu trebuie să ceară deloc aiJi judecători, căd tocmai lui îi oferă jurământul2� 1 . De asemenea, că ar fi absurd din partea adver.�arilor faptul de a nu dori să jure cu privire l a acea cauză în legămrd cu care ei pretind ca alţii să jure. Cum este limpede în ce mod trebuie <trgument<tt în fiecare caz în parte, de asemenea, este limpede cum trebuie argumentat dind aceste chestiuni sunt luate două câte două, ca spre exemplu, ducă pledantul vree� să primease<ljurământul, dar nu vrea să îl ofere, apoi, dacă îl oferă, însă nu vrea să îl primeasd, de asemenea, dacă vrea �i sti îl primească �� să îl ofere si, în sfftr�it. dacă nu vrea nici Un<l, nici alta, într-adevăr, . aceste cuzuri sunt combinate în mod necesar din ca:wrile men!ionate, astfel încfit şi argumentele sunt combinate în mod necesur din argumentele menţionate Dacă a fost făcut de către pledantul însuşi un jurământ anterior şi contrar celui prezent, atunci n u este sperjur; căci faptul de a nedreptăţi este voluntar, iar faptul de a jura strâmb însemnnă u nedreptăţi, pe când cele care se produc prin constnîngere �i prin vîcle�ug sunt involuntare. Trebuie conchis de aici, <t.�adar, �i cu privire l u sperjur, �i anume faptul că c! este în gând, nu pc buze222. Dacă, în .�chimb, jurământul anterior a fost depus de adversar �i este contrar celui prezent, trebuie spus că acela, dacă n u respectă legile c:lrora a jurat, le anulează pe toate; într-ade văr, din acest motiv judecătorii aplică legile după ce au depus jurământ în prealabil. În plus, ei vă pretind să judecaţi respectând legile cărora <�li jurat, pe când ei înşişi n u le respectă �i. de asemenea, toate celelulte pe cure cineva le-ar putea argumentu, amplificându-le. [Atât, <t.�adar, despre dovezile extratehnice.l

185

30 1377 b

B(�ALOV B !.

' Ex -c(vwv J-LEv obv bel Kal np01:phetv xo.L CmoTpEnetv xal ElrcnVElv lCa:i: lV€retv xa:l XctTIJŢopelv lCa:i: c:hmAoreÎ:crlta:t, lCai: nolat 15 &5Sat xal npoTcio-uc; xp{ptJ-LOL rrpOc; <cic; coU-cwv n(o-reu;, caln:' hn:(v· 1t€pl râp -rmhwv xal Ex -colh:wv "tâ Ev�UJ1ijJ.tct"tet, t.x; li'Epi: Exaumv €melv tOla -rO r€voc; -rWv A6rwv. 20 ' Enel O€ €vexa 'xp(creclil; 'ronv 1, P11<optx'l'j (xctl ycip TO:'ţ cruJ.l!X>oAa'ţ xp(vot.KH xal � Olx'J} Kp(O'tc; €01:lv ), (bn.fpclJ J.tT] J-L6vov npOc; -râv A6rov bpiiv, Onwc; CmoCetxnKOc; EuTin xcti: mcr-r�. &Mei xal ct\.rrOv nou5v nva: xai: -rOv xpLTijv XctTCt(J}(Etx:l�eL v· noAU rci:p Otcap€p€l n� n((JTLV, p.ci'At<rra. J.L€V Ev mlc; cruJ.L13ouAalc;, eho. xa.l 25 Ev calc; Olxcuc; -c6 nat6v nvo: cpo:(vmlta:t -cOv AEyovTa xcU -cO np&; o:lrrolll; \.moAa.uflc{v€L v nt..M; Otro:elcr�cu a:ht6v, npOc; S€ "toU'tou; €a'v xa:i: a.lrroi: Su:oce(.uevo( TT� Tuyxdvwcrtv. TO J-L€v otiv not6\l nva q>o:(veO'\l'CXL TOv Myovro XpTfO'tJ-LW"tEJXl\1 e'tc; Wc; O'UJ1�uAcl'c; EO'"Tt v, cO 0€ SlaxELCJ"'}Q:( nWţ; cOv Uxpoan'jv E'tc; "ta'c; Olxac;· oU vip "tal.mi' cpcxlvucu cptAoîXrt lc:CXL JJ.Lcmlxnv. obO' bpyt'{oJIEvou; lc:cxl 30 npc{wc; �OOOL V, ă:}.X f} cQ 1fCXpc{'!rCXV '€1:Epa fi xcrrci )J.ifŢE�� '€c€pct:' 1378 a ccf JL€v ycip cptAoUvct, 1fEpl otl nmeL cat n'jv lc:p(crtv, fj oUK âOtK€lv fl J1Llc:pd Oolc:el O:Otxelv, 1:W 0€ J1LO'o'Uvct coUvcxvc(ov· xal Th} JL€v Em�u)J.o0vn xat ebEAmO� !Svct, €a'v � cO hr6,1J.€VOV TtOJ, xai': 'fueCJ�cxt xal O:ra�Ov �eO'\tat cpa(vEcat, � O' &.ncx\teL xai OuCJxepa(vovct coUvavc(ov. Toti J1€v otv aUcoilc; ltvat ntcrroUc; calM; Myovcoo; cp(a Ecnl ni ahta· cooo:Uca yd.p €a-ct O( 8. ffL(IT€UoJ1€V �"tw cWv &.m:&("tewv. "Emt OE ca'U"ta cpp6vr)cnc; xal O:pETij xal Ellvota· Ota\fleUOovcat ŢC(p 1repl Wv A€yooot v fi OUJljjouAeUoumv fl bL ăna.vw ca'U-ra fj Otci co&rwv ct· fl ya'p O( O:cppomJvTjV oUx bp�Wc; Oo't<i'{oootv, fi Oo't<i'(ovnc; bp{l-Wc; Otci JlOX�(av oU câ OoKollvccx JO AEyooot v, fi cpp6VLJ10L J.1€v xal bn€LK€lc; e'tO'L v O:AA oUx Etvot, B77 b

! 86

Cartea a Il-a 1. Acestea sunt. a<;; ailitr, sur.�ele din care trebuie s ă susţinem �� s ă cornba. -

tem , să blamflm �i să lăudăm, să acudim �� sit ne apărăm, precum �� feluriie d e opinii � i d e premise utile pentru circumstan!ele respective22\ ctici

1377 h

pe aceste argumente se bazează entimemelc ::;i din aceste surse provin

ele. într-un mod aparte , ca să spunem a-:;a, pentru ticcare gen de discursuri. Dar, cum retorica există în vedereajudediţii (dlci �� auditorii22.l. ju-

deci! deliberiiri\e, iar deciziajurididl este o judecatli), vorbitorul trebuie

nu numai să se îngrijească de discurs să fie demonstrmiv .�i convingător,

c i şi să se ar,lte pe el însu�i de un anumit fel şi, de asemenea, să îl pună

pe <Juditor într-o dispozitie anume; într-adevăr, contează mult pentru dovadă22S, m<li oile.� în deliberări, apoi �i în procesele judiciare, faptul ca

vorbitorul �ă pară Je un anumit caracter, iar auditorii �ă presupună că

acesta este într-o anume disp:1ziţie faţil dc e i , � i . In plus de asta, pre:t.intă

mare irnportanţiî faptul Jm:ă ei în�i�i .�e at1ă dispu�i cumva faţă de vor-

bitor. Prin urnwre, mai u t i l , pe de o parte, în deliberi"lri este faptul C<t vorbitorul si\ pară de un ;.mumit caracter, pe de altă parte, în cauzele judi-

ciare - faptul ca auditoriu! să fie dispus intr-un anumit fel; căci lucmrile nu apar acelea�i celor care înceardl sentimente de prietenie s<tu c11re

ori diferite ca intensitute2211; celui ce simte prietenie, persoana pe care

1378 a

ură�c226, nici celor mâniot>i sau calmi227, ci ele se amtă ori cu totul altele,

o judecă îi pare ori c ă nu comite vreo nedreptate, ori că ea comite nedreptăţi minore , pentru cel care ură�te. este contrari u l � celui ce dore�te

�i are o speranţă bună, în caz că ceea ce va veni este plăcut, i se pare că acel lucru se va ivi şi va fi bun, pentru cel indiferent sau aflat într-o dispo-

ziţie negativă, e.�te contrariuL

A�adar, trei sunt motivele necesare pentru ca vorbitorii înşişi să fie credibili229: căci atâtea sunt cele datorită ci"lrom ci1r<1tăm încredere în tr-un lucru , în afara demonstraţiilor. Ace.�teu sunt: înţelepciunea prac

tică, virtuteu .:;i bunăvoinţa; într-adevăr, vorbitorii înşeală în legătură

cu subiectele despre care vorbesc suu asupra cărora delibereuză, fie din cau:t.a tuturor acestor motive, fie din cauza uneia dintre ele; căci, ori

din lipsă de înţelepciune practică, ei n u opinează corect, ori , opinând corect, Jin răutate nu spun lucrurile pe ct�re le gândesc,

ori sunt înţelepţi ş i desto i n i c i , în schimb n u sunt binevoitor i ,

1 87

ARISTOTEL

Ot6-wep 'evO€xt-rcxL J.Lll -rei �O:nO"tcx !JUJ.Lj3ouAeU€Lv ŢtŢ\1r'Jtlxov-rcxc;. Kcxl ncxpci -rcxU-rcx oWv. 'AvdŢXTj Clpa. -rOv ăwcxvm Ooxolivtcx -ro:Ui Exttv EhtaL -rolc; &xpowJ.LEvmc; mu-r6v. "0{}-€\1 J.LEV obv tpp6VLJ.lOL xo:L cr'JI'ou&xlm <pcxvelev t!iv, €x -rWv nepl u:t'c; &pett:lc; Ot TJPTJ}1Evwv ATjJTTE.ov· €x rcip -rWv cxhrWv x&v €TEp6v ne; xiv Ecxu-rOv XCXTCXOX€00uELE TOtoti'IOV' 11'Epi: fl EÎrvofcxc; xcxi: <ptAla.c; bJ Tolc; 11'EpÎ: -rcl mi{J-11 ÂEXT€ov. "EO"tl bE ni: 1rd{J-11 bt' OOcx J.lETCXjkiÂÂoV'IEc;' 0Lcx<p€poucn 1rpOc; -rclc; xp(uetc;, di.c; �JTETCXL ÂUmJ xcxl l)&ovTj, dlov bprll EAEoc; tpOJjoc; xcxl OOcx Wcx -row:Uw., xcxi' "Iti -roUrmc; €vcxv-r(cx. f).El 0€ Otcxtpelv nEpl 'Exrunov e'tc; -rp(cx, AErw (} olov nEpl bprllc;, wWc; TE OLcxxE(J.lEVOL bprLAot e'Lcr(, xo:l -r(ow e'u..J\l'run v bprl'(Eu\l'cxt, xo:L €Jrl nolotc;· e't rdp -ro J.LEV Ev fi cei 000 ExmJ.LEV To6ThN, ăno:vw. 0€ J.LTi, âOUvawv &v e'(ll nŢv bpyrŢv €J.LltOlElv· 'oJ.Lo(wc; 0€ xcti: �nl 'tWv â?J..wv. "QUTTEp otrv xo:L rnL 'tWv lfpo€lp111J.Evwv OlEŢpc{tfxxJ.LEV "tcic; TTpo"tciuw;, oihw xo:l ntpl -roU"tWv nm TjcrwJ.LEV xo:l OtEAWJ.LEV TOv e'tpTJ}1Evov Tp6nov. II.

"Ecrcw Oll bprll Ope'ttc; J.LETci AUm,.; TLJ1Wp(� <patVOJ.LEVT)c;' Otci <patvoJ.LEvt-jv bAtrwp(cxv -rWv e'tc; cxhtOv 11 TWv cxbToU, ToiJ bAtrwpElv J.Lll 11'�ovToc;. E'L Oll wti'T' EcTLv 1, bprTi, Ctvdrx11 -rOv bpyt�6J.LEVOV bprC'(oo\l'o:L &el ThJv xcr.{J-' €xcwT6v nvt, 6iov KA€wvt CtAX oUx c'tv\l'pWm.p, xcxl l'in cx\.n:Ov tl TWv o:UToîJ T( neno(Tj){EV tl 1378 b ilJ.LeAAtv, xcci: TrciUŢJ OprTi EnEu\l'cx( nvcx l)OovTjv Tijv CmO Tiic; EAnl<'ioc; TOti TIJ.l.Wpl'jcrrx.cr{}- o:t· hOti J.L€V rctp TO 0(EO'\l'O:L TEil'feu\l'at tiJv 'etp(ETo:t, oi&lc; 0E TWv <pCXLVOJ.L€vwv 0:0uv<iTWV 'etp(ETCXL aim:.J, b O€ bprt'C6J.tevoc; €tpLETCXL Oovcx.Thrv o:U'Ilf. atO xcxAWc; elplŢ(cxt lfE L {}-uJ.Loti· 0c; TE TToAU lÂUx(wv j.t€ÂL TOc;' XCXTO'.ÂEL�OJ.L€VOLO c'tv&pl,jv €v crn}{}-ecrcrtv &E'fe-rcxt · &xoAou{J-el ro:P xcxl h/)ovTj cu; Otd 'IE wli-ro xcxl OuYn Sto:Tp(j)ooot v €v TW 'tlJ.lWpelu\l'cxt "t1] Otctvo(o:· ;, obv T6TE ' 10 lLVOJ.L€Vll q,o:vw.cr(a ljOovr)v 'eJ.llTOLel, Wo-nep 'Tj cWv '�vmrv(wv.

�

1 88

RETORICA. I I , l-2. 1 378 �-b

drept care este posibil ca e i , cunosdind cele mai bune soluţ i i , să nu le

recomande. Iar in afară de acestea nu mai există alte cazuri. Atunci, tre

buie di vorbitorul, păr.înd să aibă toate aceste calită!i, e�te demn de încre-

dere pentru auditorii săi. in consecinţă, va trebui dedus din argumentele care a u fost distinse c u privire h l virlll!i�311 d e unde a r putea păre;l vor-

bitorii drept înţelepţi şi virtuoşi; nici prin intermediul ucestor mijloace,

orice vorbitor I-ar putea <trăta �i pc ultul �i pe sine însu�i de un asemenea

caracter; d\t despre bunflvoinţă �� prietenie, trebuie vorbit în discuţiile

despre pasi u n i .

O r , pasi uni le23 1 .�unt toate acele afect;1ri din a căror cauză oamenii

se diferenJiazi1 in privinţa judeci"iţilor lor, .�i eare sunt urmate de durere şi plăcere, C<l de pildă, rn:înia, mila, frica, şi atâtea alte afecti"iri de acest

fel, precum şi contmriile lor. Trebuie să irnpăqim, însă, referitor la fiecare

pasiune, în trei părţi232, vreau s:1 spu n , de pildă, în legătun:"l cu mânÎ<l,

în ce dispoziţie atUndu-.�e. sunt oamenii mânioşi, pe care persoane se m<1n ie de obicei :;; i din ce motive; c:dci, dadi am deţine doar umt sau două din <.�ceste elemente, dar nu pe toute, ne-ar ti imposibil s:i stilrnim mtiniu:

la fel se întâmplii în leg;ltură cu celelalte pasi u n i . A�adar, in acela�i mod

in care am Întocmit lista cu premise referitoare la subiectele tratate anterior, tot astfel vom proceda .)i în privinţa acestora, a p<lsiunilor, �i anume

le vom defini după metoda enuntată.

2. Fie m;îni<l dorinţa răzbunării făţişe însoţită de suferinţ<Î datorată unui

dispreţ manifest cu privire

la cele comise impotriva nouă în.�ine �au alnr

noştri, cânJ faptul de a desconsidem nu este cuvenitnJ. Dacă tocmai

aceasta înseamnă m:înia. atunci în mod necesar mâniosul se mânie întot-

de<tuna pe un individ determinat, pe Cleon, de pildă, iar nu pe om în ge-

neml23-l, de asemenea, este necesar ca acesta din urmă să fi făcut, sau

să ti intenţionat ceva împotriva propriei noa�tre persoane sau a alor noştri .� i , în sfâr�it, trebuie că orice mânie este urmat;î de o anume phkere, ad.ică

1378 b

cea provenită din spenmţa faptului de a se răzbuna; c<îci este plăcut pentru

om gtmdul că va obţine cele pe care le doreşte, or, nimeni nu râvneşte pentru sine lucrurile care par imposibile, iar cel mânios doreşte lw.:ruri

posibile pentru sine. De acee<1, bine s-a spus în legătură cu mCmia: ,.care mai dulce Încâ decât mierea ce :se prelinge picătură cu picâlură, .\"e um.flil in piepturile hărhaţilor"235 ; C<ki o însoţeşte, de <lSCmenea, o anume

plăcere �i pentru acest motiv236, �i pentru că oamenii z:'ibovesc în faptul

de a � răzbuna c u mintea; a�adar, gfindul devenit apoi reprezentllre, provoacă plăcere, întocm;;i cu cea a viselor.

1 89

!()

ARISTOTEL

2:5

35 1379 a

'EnEL SE ;, bAtywpla: EcJrlv EvEpyw:t 00�1!; nEp:tîa J.lT)<'iEvD.; U'{tov tpa:t v6J.1EVOV' xal ycip -rei xc:oai xal rCqa:-\Jci cX'tta: o't6).1E-1Ja cr1rouST}; ltva:t, xc:il rei O'UVrelvovrcr npD.;: a:brcf '6crcr SE ).1T)S€:v n � ).1txp6v, ol.ISE:v(k;: ă�ta: UTToAa:J.l�âvo).lEv· rp(a: S' €crrlv ELS1) bALŢwp(crc;, xcrrotpp6VTp(c; rE xcrl b:T}PmcrJ.l(k;: Kcrl 'UJ3ptc;· O rE ycip xa:rcr<ppovt;Jv bAtŢWpEl ( 00a: yci:p otovra:t J.llJSEVilc; cX'tta:, rOtÎTWv xara:tppovoUcnv, rWv SE J.lT}<SEv(k;: &'ţlwv bAtywpolxnv) Kal b i::nT}PEci'{wv <pa(verat xara<ppovElv· E(JŢtv yâp O €m,p€(((J).10c;; €).1TroStcr,uOc;; rolc; �ouATpEcrtv J.lli 'lvcr n atm"ti &AX 'lvcr J.lli ExElvw. ' EneL otrv oUx 'lva o:L-rtf n, bAtywpel· S�Aov �cip On o\JTE �Ad\j.IEt� imoAa:J.ljkivet, €tpoflelro yâp âv xai: oUx WAtyWpet, oih:' Wq!eAîlcrc:n âv oUSEv �tov A6yoo, €tpp6vn'(e Ţâp âv &Le tp(Aoc;- ltvat. Kal O Oj3p('(wv SE bAtŢwpel· €(JŢt yâp \Jj3ptc; rO npcinet v xal AEŢELv €q:.' o'ic; c:ltcrxUvT[ EcrTiv rW JTclcrxovrt, J.lli 'Cva n y(Ţ"'VTJTaL crUrW ' Ci:AAo Tj O n 'EŢEvero, &A'A Onwc; tp-�JŢr Ot ycr'p &vn noLOUvrEc; o� \$p(�oootv &H.c:i TLJ.lwpoîivrcrt . Al�LOV SE -rîlc; l).Sovîlc; rolc; Uj1p(�oo::nv, Un o'fovmt xrocWc; .Spt;)vrec; a:b-rolic; LTTEp€XELV J.lăAAov. atO dt v€ot xal Ot nAoOOtot \.Jflptcrnx(· \nrep€:xetv rcr'p olovrat Uflpl�OVTE«;. "Y�p€� SE &nj.l(cr, b s &n.uc:f'(wv bALŢWpEl· -rO râp ).1T)&::vdc; Ci'{tov oUS€).1(o:v €xEt nJ.l.'llv, o\J-re O:yo:..'}oli olm: xaxoU. tuO AErEt bprt�6)J.evoc;- b 'AxtAAeUc; frrLJ.lrpEv· 'eAWv râp Exu rE� aln:Oc; xai: � €( nv' 0:-r(J.l.ryt"OV J.lETO:vcio-tl)v, Wt;; Stci -rcrlm.x bpyt�6).1EVoc;-. npomlxet\1 SE olovTO:l lfOAuwpelcr..'}at imO Thlv l,TT6vwv xa-râ yEvoc;, xcml Mv«J.lLV, xai O:peTfÎv, Kal OA� h W &v -raU-ra imevExn JroAU, o'iov Ev xp-fu.too:rtv b nAoOOtoc; nEvT[roc; �al €v -rW' AEru � J:rrrcoptxOc; &ouvâ-rou e'tnelv xai: llpxwv O:pxo)J.€\IOU xo:L ăpxetV 0:'-ttoc;: Ot6).1EVoţ -roti ăpxEcr..'}at O:�(ou. atO elpl)mt -�tuwlc; &. J.1E1ac; E(JŢL Sto-rpetp€wv !3a.mAljwv xal O:AAd. TE xai: J.1ET6nvr-1Jev Exet x6cov· O:yavax-rolxn yci:p Stâ Tijv ÎJnEpoxl]v. "En \xp' fuv ne; d(ETcrt eti JTd.crxetv Selv· otiTot fi e'tcrlv otlc; eti TT€TTO('f1X€V fi "lTOLEl, ab-rQc; fi S( al.rr6v Tl«; Tj -rWv ab-roÎJ '!te;, f} lk»JAeTaL Tj €�OUĂ.�1). !90

RETORJCA. II. 2. 1 378 h--- 1 379 a

Prin urmare, dispreţul este manifestarea activă a opiniei privind un

lucru C<Lre pare Hin\ valoare; clici noi credem că �i lucrurile rele �i cele

hune, precum �i toate lucrurile care tind spre ace.�tea, sunt demne de o atenţie serioasă, în schimb, considerăm fiir[i valoare toate c:îte nu <Lll deloc

'->au tloar într-o mică măsură aceastii tendinţă: or, există trei feluri de dis

preţ: nepr'L�area, insolenja, ultrajul; ne(X1slltorul dispreţuie�te (căci oamenii

v:idesc nepăsare la toate câte le socotesc fără valoare, iar pe cele de nici

o valoare le dispreţuiesc), de asemenea, şi insolentul se pare că de�consider::l; căci insolenţ<L este o piedicli în cale<� dorinţelor <�ltuia, nu pentru

<L obţine ceva profit pentru sine, c i pentru a n u î l înlesni pentru altul. A.�adar, întruc<Ît insolentul n u este astfel În vederea vreunui avantaj, el

dispreţuie�te: într-adevăr, î�i închipuie că celălalt nici n u îi face rilu, clici atunci s-ar teme de acest:L .:;i n u I-ar dispreţui, nici n u îi va

de folos

cu nimic demn de menţionare, ci:ici altfel m căutu să îi tie prieten. Şi ultm-

giatorul dispreţuieşte: c:ki u!traju!217 înseamnă înfăptuirea sau .�punerea unor lucruri de pe urma dirora .�irnte ru.�ine cel care te suporti\, nu ca să

rezulte pentru ultragi<!torul în�u,�i vreun alt avantLj deC<it faptul că ullrajul s-a produs, ci ca el să resimt{[ plăcere: într-adevăr, cei care plătesc cu

aceea�i monedă n u ultragiază. ci se răzbună. Cauza pWcerii pentru ultm�

gi<Llori este faptul c;\ ei cred cii l e sunt mult superiori celor dirora le fac r:lu . lată de ce tineri i �i bogaţii sunt înclinaţi spre ultr;Lj; căci e i î�i În-

chipuie că, ultragiind, sunt superiori. Pe de altă parte , de ultraj ţine lipsa de respect, iar cel care n u poartă respect disprcţuie�te; într-:1devăr, ceea

ce este lip.�it de orice val<mre, fie bună, fie rea, n u se bucurd de n i c i o

considcruţie. De aceea spune Ahile, m:în iat: ..d m-a privat de respect; nki, /uâ1ultHui m forţa darul ojf>ril În semu fie considnaţie, ff pll.\·treuzli

chior d'23�, wecurn .�i: .,m-a Înjosit ca .yi Cll/11 a.\")i fost un venetic privat de drepturi"-YJ , adico1 dm aceste motive este m<În los . Oamenii cred că

l i se cuvine să fie respectaţi de către cei inferiori lor prin na�tere, prin putere, prin virtute �i. în general, prin acelc:L�i lucruri prin care un om

este mult superior :Lituia, precum, de pildă, prin ban i , bogatul este superior săracului, de a.-;emenea, prin vorbirea oratorică, elocventul văde�te

30 35 1379 a

superioritate asupra celui incapabil de a vorbi, :tpoi guvernatorul e.�te superior celui guvernat � i , în sfâr�it, cel c<Lre se consideri'! demn de a comandH are superioritate asupra celui C<Lre merită să fie comandat. De

aceea .�-a spus: "mare e,ţte !mÎnia regilor coborâtori din Zeu.\·"2""1 � i , de asemenea: ,,ei JH:l!;treaza, însă, $i mai târziu ranchiuna su'·2-1 1 ; căci regii se indignează din cauza superiorităţii lor. În plus, u n om socoteşte că i

se cuvine să tie respectat de către cei de l a care crede el că trebuie să primească o binefacere, iar aceştia sunt cei dirora le-a filcut sau l e face

u n bine, fie că ure, fie că a avut inten(i<.L să facă acest Jucru, ori el însuş i , o r i altcineva cu ajutorul său , o r i vreunul dintre a i l u i .

191

ARISTOTEL

�5

40 1379 h

IDa\l€pOv otiv €x Tothwv ftSTJ nWc; TE EXOVTE� bpyl'ţmTat o:l.rrol xo:L 'Il<nv xal &ci 1rolo:. Alrtol p.Ev ycip, ISTo:v Au1rWnat· E<plET<Xt Ţcip Tt� b Au1roilp.evor;· €civ 'IE oUv xa-r' Eb\tuwp(a;v b-rtoUv &:vnxpoilcrr] n�, olov Thl Ot\fJWVTt 1rpq; 'Ii> mElv, Wv 'IE p.l], bJ..L.o(wr; To:LTO <po:(veT«L �otelv· xo:l Eciv TE &vnrrpdTtŢI Ttt; Eciv TE J..L.ii crup.rrpdnn €civ TE (f).J..o n EvoxATI o� ExovTo:, micrtv bpy(ţETo:L 6.t0 xdp.vovTE�, 1fev6J.1EVOL, <;oAEJ..L.OÎJVTe�>, EpWvTE�, .Sttl;WvTE�, OA� €mo'tup.o0vn€r; n xo:i: J.lii xmopo'toî:ivTEr; bpy(Am e'tcrl xo:l dmo:p6pJ.11ŢtOL, J-LciAtcrto: J-L€v 1rpCX; '!oOr; Toî:i mp6v� bAtywpoOvto:r;, olov xriJ.LVWv J-L€v 'tol� rrp(X; nlv v6crov, rrev6J-LEvor; SE 'tol� rrpi>l;: nŢv 1revlo:v, 1roAeJ.1Wv SE Tol� 1rpq; TOv rr6AEJ.10V, €pWv se rolr; rrp(X; '!0V Epw'IO:, bj.lo(wr; Oi xo:l 'tol� Cfllotr;, <E't SE J.1'1], x&v bltoOv MAo bAtywpTI. Ttp· 1rpOW.Sono(1Ţto:t yo:'p €xcw-ror; rrpOt; nlv €xdo'!ou bpl'lv bnO 'Ioî:i bmi'P')(ov'!or; mio'to�· ht 6 €o:'v TâvcxvT(o: uJxu npooSex6J.Levor;· Aurrel rcip J.uillov TO noAU 1ro:pc( M'{o:v, WcmEp xo:l '!€prrEL TO rroAU 1ro:pci OO'{o:v, Eciv -r€vT]'!o:t O f3oilAET<XL 6.t0 xo:l &pcu xo:l xp6vot xo:l .Sta1't€cretr; xo:l l]Atxîo:t €x 'Io&rwv <po:vEpo:l, rrOio:t EÎJx(VTJTOL 1rpdc; bpyijv xo:L 1roU xo:i: mhE, xo:L On J-LiiAAov €v '!ot:iTmr; e'tcr(, J-LiiAAov xo:L Ebx(VlJ'!Ot. ALToi: J-L€v olJv oihwr; ExoVTe� eUx(vrrrot rrpi)r; bp-r-r]v, bpr(!'ovrcx.t 8E wlr; n xo:'tcx.rEAWcrt xo:l xAel.ld1'ooot v xo:L crxWmooot v· Ufjp(ţooot -rcip. Ko:i: 'Iolr; ni 'IOtcx.'trro: �Acin'!otm v OOo: �p€Wt; OT(J-l€lo:. 'Avd'ŢXT) 0€ '!OtaÎJro: ltvo:t I:J. J.li!T€ 6-.VT( nvoc; J.1'1]'i Wtp€AtJ.1o: 'Iolr; rrowlxnv. "H.STJ -rcip Soxel S� U{3ptv. Kcx.l 'tol� xo:xWr; A€rooot xo:l XO:'tCX.<ppovoUcn 1repl Wv o:l.rrol p.ciAt(J'to: <rnouoSclţooot v, dlov o't €rri: tptAoooq>(if tptAonJ-Lot:ij.lEVOL €civ n� e'tt; Tl]v Cj)LÂOOO(jl(O:v, o\ f: €nl TŢi 'tM!iX €civ 'IL!;' e'tt; nŢv 't/5€o:v, bJ-LO(Wt; se xo:l Enl 't'Wv ăllwv. To:irro: S€ 1fOAÂ� ,.Wllov, �'v lmomeOOwcrt J.lli brrciPXEtv o:b'tol�. fj 0Awr; il J.lli 'u:rxupWr;, fj J-Lli Soxelv· Enet&iv ro:P crcpOOpo: OlwvTo:t lmep€xetv €v 'to6totr;, €v olr; crxWmovw:t, oU <ppovr('(otxnv. Ko:l '!Oit; rp(Amc; J-LCi.AAov fl 'tol� J-Ltl <p(Aotr;· 1 92

RETORIC' A. li. 2. 1 379 a-b

A.�<u.lar, este clar deja din aceste definiţii în ce dispoziţie sunt oamenii mânio� i . pe cine, precum .�i de ce. Într-adevăr, ei sunt mânio�i nînd suferă; d"!l.:i cel care sufenl râvneşte ceva; <oltunci, dad cineva i se împotri ve�te in vreun lucru oarecare direct, ca de pildă, dacă îl împiedidl pc cel însetat .�ă bea, .�au indirect, el pare să fac<1 în mod similar acelaşi lucru; � i dacă unul oarecare i se opune, dacă n u îl sprijină, dacă îl perturbă în vreun alt lucru, când el este dispus astfel, anume foarte doritor de ceva, atunci respectivul se mânie in toate aceste situa(i i . De uceea, bolnav i i , nevoiaşii, [luptătorii], îndrllgosti!i i , cei însetaţi � i . în general, cei care doresc ceva neretL�ind .�ă ob!ină, sunt iwsci b i l i �i u:;or de stilrnit m<.�i ides contra celor ce descon.�ideră condiţia lor prezenti\, aşa cum holn;1vul, de pilthi, e.�te u�or de provocat contra celor care sunt nepăslltori În privinţa bolii lui, nevoia�ul, contra celor care se dezintereseaLă în leg:litur:t cu sărlicia .�a. luptătoml în r:ît.boi , contra celor care nu manifestli interes privind războiul , îndrăgo.�titul - împotriva celor care sunt indiferenţi referitor l a dragostea l u i , apoi, similar , i n alte ca:wri ; căci fiecare este predispus la propria sa mânie în particular, prin pasiunea existentă în e l ; în plu.�. cineva se m<1nie dacă a�teuptă lucruri conlrare sorţii favombile; într-adevăr, ceea

ce este prea contrar aşteptării supără mai mult, hl fel precum .5i bucură lucrul situat cu mult contm aşteptări i , d<tcă ceea ce dore�te respectivul s-a împlinit. De aceea, din al-este explic"aţii .�unt clare şi care anotimpuri, circumstanţe, dispoziţii temporare �i vârste predispun l a mânie, precum �� unde, respectiv când � i , de asemenea, este dar că, cu cât se allă oamenii mai mult în aceste condi ţ i i , cu <1lât sunt mai uşor de aţflţat l a mânie. A�ular, în aceste dispoziţii sunt oamenii împin�i la mânie, iar ei se mânie pe cei care îi iau în râ<>, care îşi bat joc de ei, care îi ironizează; căci aceia îi ultragiază,ca .�i pe cei care l e cauzează astfel de prejudici i , toate câte !'iUnt semne d e ultraj. Or, aşa trebuie s ă fie acţiunile care să n u se constituie nici ca revanşii la ceva, nici ca profit pentru cel care le îndeplinesc. Căci abia atunci se pare că ele sunt datorate ultrajului. <Ei .�e mai mânie> ş i pe cei ce vorbesc de rău şi desconsideră lucrurile de care ei, prejudiciaţii, se preocupă în mod deosebit, aşa cum cei amatori de a se atirma in filosofie se aprind dacă se vorbeşte de rău la adresa t1losotiei, iar cei care se îngrijesc să se facă remarcaţi pentru propria lor înfăţi.�arc, se mânie dacă se manifestă dispreţ faţă de aspectul lor, l a fel apoi �î în restul cazurilor. Cflt prive�te aceste cazuri, însă, cei injuriaţi sunt c u mult mai mâniaţi dacă bănuiesc faptul că ei în�i�î n u posedă calită{ile în chestiune, fte deloc, f i e n u într-o mare măsură, ori că n u pare să l e deţină; căci, o dată ce e i cred cu tărie că excelează în ace.�te calităţi pentru care sunt ironizaţi, nu .�e sinchisesc. Şi pe prieteni mai degrabă decât pe cei care n u l e sunt priete n i ;

193

2{1

40 1379 b

ARISTOTEL

olov-rat rcip npooijxe tv J.L.iAAov ndoxetv e:U l.ni cthtW�-J.l�. Ka.l "tol� e'dh<rJ.LEVOl� "tLJ.L.iv fi rppon(�Elv, Ea'v ncO..tv J.Lll o� bJ.LtAWo-tv· xa.L rc:tp UnO "tothwv Olovtctl XU"tC«ppovelcr{)-a.t· Tctbui Ţct'p &.'v notelv. Koi Tol� J.Lll C(\mnowOOw e:ti J.LT}ii€ Tijv '(<rTJV &.vmno&SoUcnv. Ka.l Tol� T!Xvan(a notoUow alnol�. Ect'v llnotlb 00"tv· xo:wrppovelv Ţct'p ncivTEt; o\ towUtot rpa.( vovTct.l, xal o\ J.L€V � 1,n6vwv o\ g w� na.pd trn"6vwv. Kal Tol� Ev J.LTJ(ievl AOw ofxn"· ăv tL bALŢwpWn, }.LÎiAAov· Un6xRtUL rcip 1t bpp'j Ti)r; bALŢwp(ar; npOc;- Tolic; J.Ll1 1rpooijxovyru;, 1rp<>!J"ljxe t &E Tolc; ifrroot Jl"Tl bAtrwpe:lv· "tolr; OE rp(Aotr;, Edv TE ,ul] eti AErwon fi lrotWo-tv, xal �TL ,uiAAov Ea'v T&.va.vt(ct. xo:l Ect'v J.Lll cit<r{J-civwvtat &:oJ.LEvwv, t'.Xr1rep b 'Av-wpWvTtx; nAl]'ftnlror; •{ii Me:Aedrp!f· bAtrwp(m; rcip -ro J.L-rl cit<r-3-cive(J'/}m <TTJ).J.Elov· Wv rdp rppoVT('(OJ.l€V, oU Aav3civel. Kal "tolr; EntxaLpooot "tUlt; &.TIJ)(latr; xul OAwr; eU-3-uJ.LouJ.LEvot� Ev m.lt; ainWv ă:mxlatc;· fi rdp Ex{lpoU fi bALrwpoUv"ttx; <TTJ).J.elov. Kal Tolr; J.L"Tl !Jipovti'(oootv Q:x'v Aunipwcnv· OtO xal Tolt; xo.xd O:ŢŢ€/..Aoootv bprl'roVTa.t. Kal Tolr; fi O:xoOOoot 1repi: uLtWv fi {J-ewJl€vott; "td o.lrrWv rpaUAa.· �J.l.OLOl ŢC{p €un v fi bAtrwpolxnv fi k)(-3-polr;· o\ rc:tp q�(Aot ouvaArolxnv, -3eWJ.LEVOL O€ "td Otxelct ipctUAct nciv"tEr; &AroUcnv."Ett Tolr; bAtrwpoUcn lfp0c; n€vTE, 1rpOc; o� tptAoTtJ.l.OUvm.t, [1rpOc;] o\'ic; l:l-auJ.LU"(oootv, Uq) &v �o6Aov-rctt {J-a.u].l.d1e<r{}-ctt, fi oOr; ct't<JX6vonctt, fi Ev mlr; o.'t<JXUVOJ.L€votr; olrroUr;· ăv nr; Ev To6Totc; bAtrwp:p, bpŢ(�oVTal }.LÎiAAov. Kal Tolr; €tr; td "totaUTa bAtŢwpoUpw \.m€p l:Jv ainolr; cito-xp(lv J.L"Tl �(Jl"j\J-elv, olov rovelr;, -r€xva, ruvalx�, O:pxoJ.LEVOUb. Kal .-olr; xciptv J..L"Tl O:noOtSoOOtv· nap& •O npoo.Ypwv ydp h bAt rwp(a.. Kal -rolr; €tpWVEOOJ.L€votr; 1rp0c;- O"ll"Ou&x"(oVT�" X!l"tU(JlpoV'l'tLXOv rdp n e'tpwve(ct. Kal "tOÎ:r; -rWv 6.AAwv eLJrotlŢtuwî:r;, Q:x'v J..L"Tl xal ainWv· xal rdp -roU-ro xmooppovlŢ[uc6v, .-o J..L-rl &'ftoUv Wv 1fcivtct� Xctl ctin6v. not'l'tLXOv g bpŢilr; xctl Yt A� o'lov xal 1, .Wv bvoJ.Lci"-rwv otitwr; ofxrct 1repl JlDcp6v· bkywpCa.r; ruP Ooxel xa.l 'r) Al)-lhl <TTJJ.LEÎ:ov ltwt· O( â.J.L€Aetav p.Ev rdp 1, A"M"TJ rlrvnm, 1, S 0:J..L€Aeta bAtrwp(a -rCr; Ecruv. 194

RETORICA, Il, 2, 1 379 b

căci ei consideră că li se cuvine m<�i degmbă să primeasdl o binefacere de la prieteni,decât de !<1 ceil<�lţi. Ş i pe cei care obi�nuiau să îi respecte, ori să l e de<� <Jtentie, dacă aceia nu se comportă din nou astfel faţă de ei; căci atunci ei cred că sunt di.�preţuiţi; altfel, respecti vii, anume injuriaţii, gândesc că <�ceia ar face acelea�i lucruri în ce îi prive�te pe ei. Şi pe cei care n u l e întorc binefacerea, �� nici n u îi răsplătesc c u <�ceea:;i monedă. Ş i pe cei care le cauzează lor, prejudiciaţilor, acţiuni contrare, dacă le sunt inferiori; căci toţi oamenii de acest fel par .�ă îi descomidere, u n i i , anume c e i care l e cauzează acţiuni contrare - c a �i c u m ei , prejudiciaţ i i , ar f i fo.�t inferiori, a l ţ i i , adică c e i care n u l e întorc, l a r.îndul lor, bine fucere<J - c:1 �i cum binefacerea respe<.:tivă ar fi fost făcută de către inferiori. Şi pe cei care nu .�e bucură de nici o consideraţie, dacă ii tlispre ţuiesc cu ceva, atunci e i , injuriaţii, mai mult se mânie; căci mânia este admisă ca principiu al Llispreţului faţă de cei care nu au drept la dispret, or, celor inferiori l e revine d<ttoria de a n u dispreţui: sau pe prietenii lor, dacă aceia n u îi vorbesc de bine, ori nu l e file binele �i, m<li mult încă, dacă le cauzeat:ă contrariile, de asemenea, dacă nu isi dau semna de nei u x p s n h o s r e di.�preţului; căci lucrurile care ne preocupă, nu ne scapă. Şi pe cei c<�re se bucură de ne�ansele lor, ale injuriaţilor, �i care, în general, î�i păstreută senin ătatea în mijlocul nenorocirilor lor; căci este un semn al celui care du�măne�te sau al celui care dispreţuie.�te. Şi pe cei cărora nu le p<�să dacă produc suferinţă; de aceea sunt mâniati oamenii pe cei care le co munică ve�ti rele. Şi pe cei care ori ascultă vorbindu-se despre ei, ori le contemplă cusururile; căci aceia sunt <Jsemănători tie celor care dispre ţuiesc, f1 e celor care du�mănesc; într-adevăr, prietenii le împărtă�esc su ferinţa �i. de altfel, contemplându-�i propriile lor metehne, toţi oamenii sufedL Şi pe cei care îi depreciată în faţa a cinci feluri de <oameni>, ilnume cele cu care ei rivalizează din ambiţie, cele pe cure tot ei le admiră, cele de care aceia�i vor să tie admiraţi, ori cele de care se ru�inează în semn de respect, sau, în sfâr�it, înaintea celor care îi respecti! chi<�r pe ei; dacă cineva îi dispretuie�te în fata acestora, ei sunt şi m<�i mâniaJi. Şi pe cei care dispreţuiesc astfel de oameni , cărora ur fi ru�inos ca ei s ă n u l e vină î n <�jutor , ca d e pildă, părinţi, c o p i i , femei, subonlonaţi. Ş i pe cei care nu î�i dovedesc recunoştinţa; căci atunci dispreţul lor este contrar cuviinţei. Şi pe cei ce folosesc ironia faţă de e i , injuriaţii, care sunt serio�i; căci ironia este dispretuitoare. Şi pe cei înclinaţi de a face un bine în privinţa altora, dacă n u sunt binefăcători �i în privinţa lor în�ile: căci �� acest lucru este dispreţuitor, anume faptul de a-1 socoti pe el, preju diciatul , demn de lucrurile de care sunt considerati demni toti. . Pe de altă pane, ş i uitarea este producătoare de mânie, c� de exem plu, uitarea numelor, chiar dacă este <Jtât de neînsemnată: căci uitarea pare să fie un semn de di.�preţ; uitarea .�e na�te, într-adevăr, din neglijenţi\ , iilr negli jenţa , l a rândul e i , este un wi de dispreţ.

� ��fJf/��jtf.�� : � �� fe �� ;�

195

ARISTOTEL

1380 a

di.r;; .u€v oUv bpŢ('(ov'ta.L xa.l Wr;; ExonEt; xa.t Stri: ·'l'h')ia., li.ua. E(prrra.t · h�Aov fJ l:in Uot &v xn'trtiJXEuci'{Etv •W A6yw 'toto&touc; ' diot OnEr;; bprlAwr;; �ouow, xal •oile; Evo:v't(ouc; <o&t�tt; €v6xouc; 15v'to:t; Eq>' rli.t; bprl'{ovmt, )(CI.[ 'tOLolhotx; O(ou; bpŢ('{onm. III.

' EnEl S€ •O bprl'{EO'-Itat Evav<lov T� 1fpa!Jve0'-ltat xctl bprl) 1rpo:6rrrn . Al')1n€ov � Exovret; up(iol €tm xal up(lf; Tlv� npc{ll.lt; Exouat xo:l St�:i •lvwv npo:Uvono:t. "EIJ'Ţw Sll 1fpc{uvcnt; xmci<T'tcwtt; )((XL 'Î']p€,Ul]O'L t; bprllr;; . E't otiv bpŢ('{ov<m •olt; bAqwpoUcnv, bAtŢwp(o: 6 'exo6crtov, q>o:wpOv '&tt xal <olt; J.LTJO€v 'tolJ'twv 1fOLOl:icnv fj Ctxooo(ll.lt; 1fOtoUcnv fj q>atvo,uEvott; 'toto&tott; 1rp(iol €tO'LV. Ko:l •olr;; •âvo:n(o: Wv EJro(TJC!Uv jjouAo,uEvotr;; . Kal OOot xal o:i.rtol e'tr;; cd.J<oill; •owlrrot· ob&:lr;; Ţri:p ai.rtOr;; o:UmU .SOxel bAtŢwpelv· xo:l <olr;; OJ.LoAoroUcn xal J.l.ETCI.,UEAo.uEvmr;;· Wr;; Ţri:p €xov<Et; S(xlŢ\1 •O AmrElO'il'ut €rrl 'tOÎ:t; nenotllJ.l.EVOtt; na.Uovto:t rîlr;; bprlir;. LllJlEÎ:ov S€ hl 'tÎ}c; <Wv o'txE'tWv xoAciO'EUJI;' <oix; J.L€v Ţcip ântAErov•� xo:L âpvouJ.LE'I.Iaut; J.lCiAAov xoAct''{oJJ.EV, np{lt; & <00; O.uoAoroUv<at; Stxalwr;; xoAo:"{e0'1l"o:t nnu6,ue1l"o: 1l"UJ.L06J.levot. A'Cnov & On âvo:tcrxov<(a •O 'lei: q>o:vepci &pvel0'1l"«L, � fJ âvatO')(U\!'t(a bAtŢwp(ct xo:L XCi.'to:q>p6VTjO'l(;' ti:iv roUv 1fOAU xa<o:q>povoUJ.!Ev, oUx a'u:rxuv6J.LE1l"a. Kal mlr;; W:1f€L VOUJ.1€vou; 1rp(Jc; o:bmtic; xal J.LTi âvnAE:Ţooot\1' q>cUvovw:t rri:p O.uoAOŢ€Î:V iŢrtouc; ltvat, o'L & -\Ţt-rouc; q>O�ciiJnm , q>cfJo6J.l€V� & ob&elr;; bAL''(Wp€l. "Ott 6€ npOr;; <otic; 'taTTELVOUJ.1€vouc; 1m6nm l] bp'fl1, xo:l Ot x6vet; SY]AoOOt v ob &ixvonEt; mUt; xo:1l"('(ov<ac;. Ko:i: •olt; 0'1r0u&i'{ooot 1rpOc; •olir;; O'TTou&x"{ov<o:t;· &lxel raP O'uouSci'CeO'il'm âA'/.. oU xct'tacppovel<hl"o:t. Kal mlt; ,ue('(w xquptO',u€votr;; . Ko:L <olr;; SeoJ.L€vott; )([([ nctpanou,u€vott;· <o:netv6npot rcip· xal -rolr;; J.llÎ bf3ptO'<o:Î:c; J.LTJS€ xAeoomo:lr;; J.LT]S' bAtrWpott; elt; JJ.TjOEvct fj .ul) e'tc; XPTJCTToilc; J.Lrtft e'tt; mto&too; o'io( Jtep a.trroL"OA� S' Ex <Wv €'1Ja'IJ't(w'IJ Oe:l crxonelv 'tei Jtpo:6vo'V'tO:. Ko:L oile; cpr;floUvrat fj 196

RETORICA. I l . 2-3. 1 380 a

A fost spus. <!.�adar, totodată, pe cine se mânie oamen i i , precum şi de ce sunt ci mânio�i; este limpede că vorbitorul ar trebui. prin interme-

1380 a

diul discursului. să îşi pregătească astfel de auditori care, având predis-

poziţie spre mânie, să se miinie, să arate că !idversarii sunt vinovaţi pentru

lucruri de pc urma cărora oamenii sunt mfinin�i , upoi să încerce să de

monstreze di de acest fel sunt cei pe cure se mânie, oame n i i .

Cum faptul de :1 fi bliind este contrar fuptului de a f i 1mînios, ş i cum m:înia este contrar<! bl:îndeţii2·0, trebuie să se determine în ce dispoziţie �unt oamenii bliinzi, faţă de cine sunt inclinati ci spre blândeţe, apoi llin

ce motive se cahneat.ă. Fie atunci domolirea o reprimare sau o potolire

a m:îniei. A�adar, dacă oamenii se mânie pe cei care îi Jispretuiesc , ş i dacii

dispreţul, la rândul său, este V(llunlar, c.�tc dm �i c:1 <�Ce�tia sum blGnzi ht!(t de cei care nu fac nici unul dintre aceste lucruri, ori faţă de astfel de per-

soane care le fac sau par să le fad involuntar. Şi faţ<1 de cei care vor contruriile lucrurilor pc care le-<lll fiicut. Apoi , fil{ă de toţi cei care sunt a�a

chiar în wport cu sine: dci nimeni nu pare "ă se deprecieze pc sine; faţt1 Je cei Cllre î�i recunosc ofenselc �� se dicsc pentru e[e:!44: căci, obţinfmJ

drept satisfacţie mâhni rea ofcnsatorilor în urma nedreptăţilor comise de ciltre <lce�tia, oamenii renunţă l a mânie. D e altfel. semnul s e regilseşte

în pedepsire�! servitori lor; căci mai mult ii pedep.�im pe cei care contestU

şi tăgăduiesc ofensele lor, dur încetăm să f1m mâniaţi pe cei ce recunosc

faptul că sunt pedepsiţi pe drept. Motivul este Cil este o neru.�inare fap-

tul de a nega ni�te lucruri evidente, iar nerut>inurea245, la rândul ei, în-

seamml dispreţ �i desconsiderare; în orice C<IZ, ti.lţll de cei pe care îi stidăm

în mare m{L>;uri:i, nu avem ru�ine. Oamenii sunt blânzi �i htţă de cei care

se înjosesc înaintea lor �i nu îi contrazic pe e i ; dici astfel, aceia par s.:l recunoască fapml că le sunt infcriori, iar inferiorii se tem, şi nimeni nu

dispreţuie�te cftt timp simte frică. Or, faptul că mâni:� înceteuză faţă de

cei care se umilesc îl arată .�i cftin i i , deoarece nu îi mu�că pe cei care se aşază246. Oamenii sunt b][inzi �i faţă de cei serio�i cu e i , anume când ei în�işi sunt serio�i; căci atunci l i se pare că uceia îi iau în serios, i<tr n u

î i dispreţuiesc. A p o i , faţă d e c e i care le-au Hicut binefaceri m a i m m i decât au primit aceia de l a ei. Şi faţă de cei C<lre îi solicită şi îi imploră; căci <�stfel, aceia devin mai u m i l i ; oamenii sunt blânzi .�i htţă de cei care nu

sunt ultragiutori, nici zeflemi.�ti, nici dispreţuitori la adresa nimănui:!47, sau cel puţin, n u l a adresa celor cinstiţi , nici în direcţia celor de acela�i

fel ca �� ei. În general, însă, lucrurile care ne fac bhînzi trebuie cercelitte din contrariile lor. 00:1menii sunt blânzi �i faţă de cei de care se tem , .�itU

197

ARISTOTEL -------------------- ------,--� -

âtOj(UvoVTCU, 'E� âv otiTw� �XWO"lV, obx bpy('(OVTCXL' âMvo:TOv rdp CiJ.W �poj3elcr'l'}m xo:L OPl('(E<r,'}cu . Kai: Tol� Sl bpr� nodpaow il oUx bprl'(ovwt fl frnov bprl'(ovmt· oU rdp &� OAtrwplav �po:(VOVTO:L np(i�at· o!Xiel� rdp bprt'(6,uev� bAtrwpel· Tj ,u€v rcip 35 bAqwp(cx W..unov, 1} O' bpr'll ,ueTci A6TTTJ� . Kal Tolc; a'tcrxuvo,uEvm� 1380 b alrtot'ic;. Kal ExovTEc; 0€ EvavT(� TW bprl'(ecr'l'}m &�Aov On np(iol e'tow, ol.ov �v nm.St�, Ev rEAw�t. �v €opTU, Ev eU11J.LepLct, €v xcrrop,'}.Wcret, €v nArtpWcm, OAw� Ev âAUJT(a xal l,&ovTI .ull �ptcrTtxU xcxl Ev �An(.St ETTtetxel. "ETt xe tx6TE� x�l ,uT] im6rmot Tft Opr!i OvTec;· nmiet rcip bpyrlv b xp&vot;. naUet &€ xal hEpou bp)'l]v ,ue('(w 1} nap dAAou Aw,'}eloo n,uwp(a np6TEpov· Ou) eb (J)tAoxpc{TTJc;, eh6v't01;; nvOc; bpŢt'(o,uEvou Toti SlÎJ.l.Ou TL oUx ânoAorel; Otlnw re, €qll]. AAAO. n6TE; "OTav '(.Sw ăAAov Sto:fk�ATjJJ. Evov· npâot rcip Ţ(ŢVOVTCXl 0Tav e'LI; ăllov n] v Ovrllv 10 &.vaAWm.xrt v, 3 cruv€�rt hi 'EprocpO..ou· ,uiiAAov rdp xaAena(vovTE� il KaAAtO"{}€veL &.�pelcrav Std -rO KaAAtcr,'}Evouc; -rTi nponpa(q; xmayvWvcu ,'}civamv. Kal €civ �Awcrtv. Kcxl Ea'v .uel'(ov xaxOv nenovXMTEc; l'xrtv fi O bpyt'(6,uevm âv Ebpacrav· Wunep e'tATJIPEvaL ycip o'CovTat n,uwp(av. Kal �dv &.Otxelv o'Cwvmt abTol x.ai: 15 Stxct(WI;' m:i'Oj(etv· [oh rlyvETm 1} bprij np� TO Slxatov·] oU ycip En napci TO npOCJ'Îlxov vo,u('(ooot ncioxetv, 1} fl bprt] Tolrro f)v. 6.t0 &:l T0 A6r� 1rpoxoAci'(et v· &ro:vex>ctolicrt v ydp frnov xoAa'(6,uevot xal o't .sotiAot. Kal €a.'v .ut\ a'tcr,'}{peO"l'}at o'(wvrm Wt 20 Sl cxbTotlc; xo:� âv,'}' &v hra{}ov· 1} rri.p bpTTl JTp6c;- TOv xcx-& €xoon6v Ecrttv. A�Aov S �x Toti bpu,-,uoU. AtO bp,'}W� JTEJTO(TjTat �pcicr'l'}at b&oo� JTTOÂL1t6p,'}tov, Wc; oU THl,lJ.Wp1UJ.€V� e't .Ull Ticr,'}eTo xal Ucp' ihou xat 6-.v,'}' �hou. uQO'Te o\Yre TOlc; &Uotc; OOot a'tO"l'}civovTO:t bprl'(ovwt, oUTe Tol� Te{h)eWcrt v En, Wc; 25 nenov,'}6crt TE -rO EcrxaTov xal obx M..n'\O'OUO'tV o!Xi' a'ta\hpo.uEvotc;, oU cit bpyt'(6J1evot 8p(evmt. AtO et nepL ToU "ExTo� b not�, ncx00cxt �UA6J1EV� -rOv 'AxtAA€cx Ti1c; bprlr; TE-/}veWT�, xw�pijv rcip Oll ralccv 6-.etx('(et ,ueveaivwv.

�

�Ti

1 98

RETORICA , l i , J . 1380 a-b

de care se ruşinează în semn de veneraţie, căci, C<Ît timp sunt dispu�i ast fel, ei nu sunt mânio�i; este, într-adevăr, imposibil a ne teme .';'i a ne mânia totodată. Iar pe cei cme au acţionat la mânie, oamenii ori nu se mânie, ori se mlinie într-o mai mică măsură; dki acei<:1 nu par s{J fi acţionat din dispreţ; într-adevăr, nimeni nu dispreţuieşte la mânie; căci dispreţul este nedureros, pe când mânia este însoţită de durere. Oamenii .�unt blânzi, de asemenetJ, faţă de cei care îi respecti'i profund pe ei. Şi fiind dispu�i contrar stării de mânie, este limpede că oamenii sunt blânzi, de pildă, la joc, în timpul nhului, la o �ărbătoare, în vreme de prosperiti1te, pe timp de reuşitt1, într-un m()ment de satisfaqie deplină �i. in general, în absenţa durerii, în cazul unei plăceri inofensive, precum �� în pre"lCnţa bunei spenmţe. În plus,oamenii .�un: bltînti <lupă ce au lăstlt să treacă ceva timp şi când deja nu mai sunt pndă m:n'1�·i; căci timpul curmă, într-adevăr, mânia. De altfel, răzbunare:, suponată anterior din p11rtea unuia opreste mânia, deşi mai mare, simţită împotriva altuia; de aceea Philocrutes2"8, C<înd cineva, în momentul în cme )XJP})nll era mliniat pe el, 1-a întrebat de ce nu se apădl, pe drept i-t� ră�puns: "lncă nu" - zL�e. ,.Dar atu/ICi când?" ,Jmnlial ce vad pe un altul suspecta/ de a,·eea.)·i qfemă"; a v i � i � i �� r��-�a��;��:� �u�1��t;��5f9� �·�l�t·�r: ��fi� �: '�� mâniaţi mai mult pe el decât pe Callisthencs, I-au achitat datorită faptului că în ajun îl condamnm;erii pe Cullisthenes la moarte. Apoi, oamenii de vin bhînzi, dacă \-au condamnat pe calomniator250. Şi dacă respectivul calomniator a suferit un rău mai mare decât cel pe care ei, mânioşi fiind, i J-ar ti cauzat lui; căci astfel ei îşi închipuie că fmt răzbunaţi. Şi dacă oamenii socotesc că ei în�î.�i sunt nedrepti �i d î�i suportă pe drept pedeapsa; Lcăci mânia nu se naşte în favoarea a ceea ce este drept]; în tr-<tdevăr, ei nu mai cred că suferă pedeapsa în mnd contrar cuviinţei .'j Î , de fapt, aceasta înscmna25l Tn<înia. De ucee<t, o:>menii trebuie să pedep sea.�că în prealabil printr-o mustmre verbală; căci, a�tfel, până �i sela vii se revolt.:l mai puţin când �unt pedepsiţi. Oamen1i sunt blânt.i şi dacă î.�i imaginează dî ofen:->atorul nu va atla faptul di a îndurat pedeapsa chim din cauza lor şi în schimbul acelor injurii comise împotriva lor; căci mânia este conform cu fiecurc individ în parte. E�te evident, de altfel, din definiţie252. De aceea, cu îndreptăţire a fos1. creată replica eroului: ,,să spui că Uli�·e, devasta/urui de cetăţi, te-a oJbit"253, ca �i cum Ulise nu s-ar fi socotit r1abunat, dacă Cir;_lopul nu ar fi atlat �i de către cine şi pentru ce motiv fusese pedepsit. In consecinţă, oamenii nu se mânie nici pe ceilalţi, atâţia câţi nu percep cine i-a pedepsit .';'Î de ce, şi mai mult încă, nici pe morţi, deot�rece ace�tia au îndurat vei din urmă supliciu �i. ca atare, nu vor mai suferi, dat fiind că nici nu r-1ai simt, ceea ce Î.';'i do resc, de altfel cei mâniati. lată de ce pe bunii d-eptate a spus poetul în legătură cu Hector, vrând să îl întoarcă pe Ahile de la mânia simţită îm potriva celui mort: "caci mânios fiind, el loveşte lmul nesimtitor''254.

35 1380 b

<tU

1 99

ARISTOTEL

<. . .> .6.ly..ov ofiv '&n -rolc; xcncnrpaUvetv �OUAoJ.l€votc; l:x -rOO-rwv -rWv -r6nwv Aex-r€ov, alrroOc; J..L€V na.pacrxetxfCooot -rowU-ro�. olc; & bpy('(ov-rat 11 <poj3ep00; il a:'u:rxUvnc; &.>ţCouc; il xexo:ptcrJ..LEvouc; il ăxov-ra.c; il l.mepa.AyoUv-ro:c; 'tolc; nrnotl]J.J.Evou;.

IV.

TCva.c; SE <ptAoUcn xo:l J.l.tonlxn, xa.l Std -r(, < .. > 'rijv <pt/..(o:v xa.l 't0 <ptAelv bptcrdJ..LEVot MrwJ..LE V. "Eocw Sr'j -rO <ptAelv -rO 35 �OOAecr-3-a.( n \It &: o'(e-ro:t &:ya-frci, €xe( vou €vexa &.t..Ar:l J..l1'1 o:b-roU, xal -rO xo:-rd MvaJ..ltV npaxnxOv e'i:vo:t -roU-rwv. Q>(Aoc; M Ecrnv 13!H a b <ptAWv xo:l &.vn<ptA.oUJ..Levoc;. Olov-ro:t SE <p(Am e'tva.t Ot o\hwc; Exetv o't6J..LeVot npOc; &.AAl'jAouc;. ToU-rwv 5€ bnoxetJ..LEvwv &.vdrxTJ cp(/..ov e'lwt -rOv O'tlvyt&S,uevov -rolc; Cqo:-3-0ic; xa.l cruvo:Ayoî:ivm -rolc; Âl11TT)p0lc; .ur'i Std Tt 'E-repov &.AAri SL Exelvov. rtrvo,uEvwv rrip &v floUAov'to:t xo:Lpoootv ndv-rec;, -rWv €va.v-rlwv 8€ Aunoliv'to:t, Wo-re TI}; j3ouAijcreux; IJ'TU.I.EÎ:ov a.\ Almcxt xa.l a.\ \jiova(. Ko:i otc; Sij -ro:lrrd &.ya{)ri xo:l xaxd, xo:l Ot -rolc; alrtolc; <p(Am xal o\ -rolc; o:b-rolc; Ex.-3-po( · -ro:U-rri ya.'p -ro&rmc; �o6Ae1J,'}ctt &.vdrXTt. Wcr-re ănep a.b-r� xo:l ăAAw �ouA6,uevoc;, -ro&rw <pa.(\IE'l:ctt cplAoc; elvat. Ko:l -rotlc; 10 nenotTJX6�ac; elJ <ptAolxn v il �b-rotlc; il Wv xytbov-ro:t· t) e't ,uerdAo:, il e't npo\I"U,uwc;, fj e't €v -rotol.hotc; xmpolc;, xo:l o:b-rWv �vexa., il ollc; Cx'v o'(wv-ro:t i}oUAecr-3-a.t nmelv eti. Ko:l TOOc; -rWv <p(Awv <p(Aouc; xo:i <ptAoUv-ro:c; oUc; o:b-rol <ptAolxnv. Kal -roUc; <ptAouj.livouc; bm'> -rWv 15 <ptAi:m,uEvwv ab-rolc;. Ka.l -rolle; -rolc; a.htolc; €);:-3-poUc; xo:l J.ltO'oUv-roo; o\)c; a.U-rol ,uu:roOOtv, xa.L -rolle; J.1LO'OOJ.l€vouc; OnO -rWv a.U-rolc; J.lL110U,U€vwv· nDmv ya.'p -roU-rotc; -rri o:IHri &.yo:{}ri <pa.(ve-ro:t el vctt xa.l a.lrrolc;, t'.Jo-re f300Aecr-3-o:t -rri a.lrrOic; &ro:-3-d, O nep l;v -roU <p(Aou. "E-rt 'toilc; ebnott}nxoilc; e'tc; XPl'iJ.l.(XTCX xo:l e'tc; 11W'tllPLo:v· &O -roUc; €Aeo{)ep(ooc; xal &.v5pe(ouc; 'tt,uWat xa:l 'toUc; Stxalouc;. Totothouc; 20 6 bnoAo:,ulkivooot wUc; ,uij &.cp' h€pwv !Wvroo;· -rowU-rm 6 Ot &.nO -roU €pra."(ecr{}o:t, xo:l -rothwv Ot Cxm'> rewprla.c; xo:L -rWv ăAAwv 200

RETORICA. 11. 3-1, 138() b-- 1 38 1 a

Este clar. a�adar, Cii cei care vor Si! îşi domoleasdt auditorii trebuie să peroreze cu ajutorul aces10r locuri comune, �i anume, dind să îi pună pe <Jceştia în dispozi!ii corespunziitoare, dind să îi prezinte pe cei pe care ei sunt mfinioşi, tie ca redutabil i , fie ca demni de veneraţie, fie dreRt binefăcători, fie. în sfâr�it, ca pe unii care acţionează involuntar, sau Care au mari remu�cări de pe urma actelor pe care le-au comis.

4. <

t l i du n t � P i b . de a dori pentru cineva lucrurile pe care unul le con.�ideră bune pentru acesta, iar n u pentru sine, precum şi faptul de a fi , după putereit sa, ca pabil de a fat.:e aceste binefaceri. Este prieten cel care iubc.�te şi este iubit la nîndul său . Consideră d't sunt prieteni cei care cred că sunt în uceastă dispoziţie morali! unul fa!i1 de celălall. O datli admise aceste ipoteze, trebuie că prieten este cel care se bucurd de bunurile cuiva, şi care suferă de pe urma suferinţelor lui din nici un alt motiv decât în vederea aces tuia256. De otltfe!, toţi, c<ind se întâmp1<1 lucrurile pe t.::tre le vor. se bucurd, iar când se întâmplă contrariile, suferă, încât .�uferinţelc �i plăcerile lor sunt un semn al vrerii lor. Sunt, a�adar, prieteni cei care socotesc drept bune .�i rele <tceleaşi lucruri, precum �i cei Cilre sunt prieteni, respectiv cei care sunt duşmani aceloru�i <oameni>; cilci ei doresc în mod necesar pentru aceÎit acelea.�i lucruri, înct11 cel care nutre�te .�i pentru altul tocmai cele pe care le nulre�te pentru sine îi este în mod evident prieten. Oamenii îi iube.�c pe cei care au f�cut binef<�ceri fie pentru ei, fie pentru cei de care eî au grijă; sau dilCil aceste binefaceri sunt însemnate, sau dacă sunt făcute binevoitor. sau daclt sunt oferite în astfel de împrejurări !ji în interesul lor sau, în sfâr�it, îi iubesc pe cei care. ar crede c i , vor să le facă bine . Şi pe prietenii prietenilor lor, anume pe cei care îi iubesc pe cei

p��:�� ;�� \� �� r�� :�: \·�� : ��; :: ·�� ;��j

pe care ii iubesc ei. Şî pe cei care sunt iubiţi de cei care sunt iubiţi de e i . Şi pe cei care sunt duşmani aceloraşi persoane, adică pe cei care îi urilsc pe cei, pe care îi urăsc ei înşi�i, precum şi pe cei care sunt urâ!i

de aceleaşi persoane, de care sunt urâţi ei; dlcî pentru toate aceste persoane, bunurile par să fie aceleaşi ca �i pentru ei. îndlt aceştia doresc lucruri bune pentru ei, ceea ce tocmai era specific prieten u l u i . În plus, pe cei care .�unt capubili de a t'ace servicii în materie de bani sau în ceea ce prive.5te salvarea; de aceea ii onoreitZă o<�menii pe cei generoşi. pe cei curajoşi, precum � i pe cei drepţi. Or. eî îi presupun astfel pe cei cme nu trăiesc de pe urma altora; sunt ca atare cei care trăiesc din munca lor, iar dintre aceştia, cei care trăiesc din munca pământului, şi dintre alţi i ,

201

35 13!H

ARISTOTEL

o\ al.rroupyol J,J.CiAL<rra. Kal -rol!�; crW<ppov�, '6n oLK,."QSL><OL. Kal -roilf; &npdy.J.l.Ova:� Otci -rO abT6. Kal olc; �ouA6Jle�a <p(Aot e'lvo:t, &v <pa(vwv-rat �ouA6Jl€VOL' e'tcrl 0€ -rowU-rot 6( T' (:qa�oi: xa-r' &pnt]v Kal o\ dloSOxLJlOl fj Ev Clnam v fj Ev To!c; �€h(<rrotc; fi '€v -rolc; -ti-CXUJ.LCX'!oJJ.Evmc; lxp' alrrWv fj Ev -rolc; �CXUJ.Ld'(oucnv cxbTollc;. "En ·rot)c; TtOELc; CftlVOlayayEL v xal cruv.Stl1Jl€pE00m· -rowU-rot fi o\ €UxoAot xal J.Ltl €A€ŢKnxol TWv ă.J.Lap-ra:voJ.L€vwv xal J.Ltl <ptAOvtKOL J.LTJO€ &xr€pt&:�· 1tcivnc; rcip dt TotoUTm J.laXIŢnxo(, dt OE J.Lax6J.1€VOL Tă:vrxvT(o: <po:(vovTCXL jklUA€Cf�Ct.l. Ko:l dt Em&:'ftm xetl TW nalcro:L xal ru \.moJ.L€1 VCXL" €ni TaLW ya'p ciJ.Lq>OT€poL (J1(€Uc5oum 't nA:rp(ov, OuvdJ.1€VO( T€ crxtiJ1tT€Cf-ti-CXL xal €J.LJ.1€Ăl.J.; crxtJ1ITOVT€c;. Kal -rolll; EnmvoUv-ra:c; Tci imdpxovro: &ya�d. xo:l Toli-rwv & J.lc:D..t<rra <pojklÎJvTCt.L J.Ltl \mdpXELv aUrolc;. Kal -ro� xa�ap(o� 11"€pl 5ljJtv, nEpl &J.1n€x6vqv, nepl '6Aov -râv �(ov. Krxl Totle; J.Ltl hvEt.St<rrcic; J.lll-T€ TWv ă.J.lCXPTfiJ.lciTWv J.L1Tr€ TWv €U€pl€TI1J.1Chwv· &J.1<p6T€poL ya'p EAqxnxoL Kal Toill; J.LTi J.lVTjCI"Lxaxoîiv-roo;, J.l."o€ <puAaxnxoilf; -rWv ErxATJJJ.cfrwv, &AX EbxmaAAdx-rouc;· dlouc; 1Up âv bltoĂaJ.L�vwcrtv Elvat 1tp0c; Totle; ăAA.ouc;, KCXL npOc; ati-ro� o�ov-raL. Kal -roUc; J.ltl xax.oA61ouc; J.LlJO€ €'to&rac; J.l,Ţc€ -rti -rWv nhplov xaxU J.LitT€ Te! cxbTWv, &Hei -r&,a�ct'· O 1cx'p &1a�O<; caUTa SpCt.. Kal Tot'ic; J.Ltl ă.vnTE(vov-r� -rolc; bpLL'(oJ.L€vmc; fj crnou.5ct"!ooow· J.l.CXXTJ"tLXol 1cx'p cit 'tOLoU-rot. Kal Toilf; n� alrro� crnoubalwc; n� Exov-rac;, olov �auJ.lc:l'(OvTac; aUTotÎc; xal crnouOalouc; l.moĂ.aJ.L�civovTac; xal xalpov-rac; ab-rolc;, xal TaliTa J.l.C{At<rrCX 11"€1fOV-tl-6-rcx� lf€pl & J.LciĂLCfTCX j3oliA.ovrat aU-rol fj �au,u.d'(Ecr�at fi (T'J(OUcSo:Lot 0oKElv Elvat fi l)OElc;. Kal mUc; bJ.Lo(ouc; xal TaL-rd EntT!lliEliov-ra�, Ea'v J.Ltl 1tapevoxAWcrt J.LYJO' ă.nO -ralrroU � b J3(cx;· rlLVE"taL raP oihw -rO x€pCXJ.1€lk x€pctJ.LEL. Kal Toilf; Thlv airrWv Em�uJ.LoUvTac;, 6Jv €v&€X€TCt.l liJ.La J.l€T€XELV cxb-rolic;· t't O€ Jl'ft, -rabTO xal oU-rw cruJ.LjX:t(VEt. Kal n� oDe; 00-r� €xoucrtv fu-r€ J.Ltl cx'tcrxliv€cr�m -rd 1fJ)6<; M'fav, J.LTi xa-rcx<ppovoîivTE�. Kal 1tp6<; o\1;: clLCrxlivoVTat Te! 1fp0c; &.Al){l-aav. Kcxl npOc; olic; <ptAonJ.LoUv-rcxt, f1 Lip' 6Jv '(T)ĂOOO�cxL j3oU>..ovTm xal J.Lll <p-tl-ovelcr-tt-m, -ro6T� f1 qnAolxnv fi �oUAovrat <pLAot fi vaL Kal

�

35 1381 b

202

RETORICA . I I , 4 . 1 3 8 1 a-b

mai ales cei cme muncesc cu propriile lor mâîni257. Şi pe cei cumpătaţi, fiimkă nu sunt nedrepţi. Şi pe cei care nu se ocupă cu treburile publice, din acela�i motiv. Şi pe cei cărora dorim să le fim prieteni, dacă ei par sii dorească aceasta; sunt astfel cei buni în ceea ce priveşte virtute<!, cei care au o bună reputatie fie în mijlocul tuturor, fie printre cei mai virtuoşi oameni, fie în rândul celor C<tre sunt admiraţi de noi înşine, sau <tl celor care ne admiră. Mai mult, pe cei care .�unt plăcuţi spre a ne petrece împreună cu ei via!H sau ziua; sunt de acest fel cei c'-!re au un camcter bun, care nu sunt înclinaţi spre a ne critica gre�elile comise, care nu sunt iubitori de victorie �i nici amatori de ceartă; căci toţi oamenii de ucest fel sunt combativi, i:tr cei care combat p<tr să nutreascil dorinţe contrarii alor noastre. Şi pe cei care sunt abili .�i în faptul de a glumi .�i în cel de a primi gluma; căci ambii se strlkluiesc în acelaşi scop ca şi vecinul lor. fiind capabili de a fi ironizaţi .�i ironizând totodată cu milsură. Oamenii îi iubesc .'ii pe cei care le laudă c;Jlităţile, iar dintre ele, pe cele pe care se tem mai ales că nu l e au. Şi pe cei care sunt îngrijiţi ca aspect, ca îmbrăcăminte, Cit fel de viaţă în întregime. Si pe cei care nu .�unt critici nici ai greşelilor oamenilor, nici iti propriilor lor binefm:eri, căci şi unii �i alţii sunt înclinaţi spre cenzură. Si pe cei care nu sunt ranchiunoşi, �i nici în stare de a-�i pihtru plângerile, ci sunt u�or de împăcat; căci oamenii pot crede că uce�tia sunt faţă de alţii la fel cum consideră că aceştia sunt .�i faţă de ei. Şi pe cei care nu sunt defăimător!, şi care nu vor s;l �tie nici defectele vecinilor, nici pe ale noastre, ci doar calitătile noastre; căci astfel aeţionea:tă un om virtuos. Şi pe cei care nu se împotrivesc celor care se înfurie sau care sunt ocupaţi; căci cei de acest fel sunt combativi. Şi pe cei care sunt într-o dispoziţie oarttum seriOitSă faţă de noi, ca, de pildă, cei care ne <�dmiră, cei care ne consideră destoinici, cei care se bucură alături de noi, �i care încearcă aceste sentimente mai cu .�eamă referitor la lucrurile pentru care ei, oamenii, doresc cel m<tÎ mult să fie admimţi, ori să pară că sunt Vitloroşi sau plăcuţi. Şi pe cei c<�re sunt asemănători nouă �i care au acelea�i ocupaţii, numai să nu ne incomodeze, iar felul lor de trai să nu provim1 de la aceca�i ocupaţie; căci astfel ,.olarul Încearcâ invillie faţâ de olar"2�-g- Şi pe cei care doresc acelea.�i lucruri, la care eMe posibil .�<lluăm parte totodată noi în�ine; de nu, rezultă acela'ii lucru �i în acest fel. Şi pe cei faţă de care suntem într-o asemenea dispoziţie, încât să nu ne ru�inăm cu lucrurile ce ţin de opinie, ca să nu îi dispre1uim. Si pe cei în faţa cărora oamenii se ruşinează cu lucrurile conforme t�devărului. Şi pe cei cărora le .�unt rivali, sau de care vor să fie rivalizaţi, iar nu invidiaţi, oamenii ori îi iubesc, ori doresc să le fie prieteni. Şi pe

203

35 B81 b

ARISTOTEL

t3S2 a

ot.-; âv -rCqatl"ci cruJ.mprinuxnv, €civ J.Lll J.LEA.An aG�OL.-; €crecrtl"at JlE('!'w xaxd. Kal 'tol.-; bJ.J.o(w.-; xal "tOi!.-; 6:�6v-ra.-; Kal -roU.-; n:ap6v"ta.-; <ptAoOOtv· .StO xa( "tolk; nepi "toU.-; "tetl"veW'ta.-; toto6'tOJ.Jt; 11dv'te.-; <ptAo00tv. Kal 0Aw.-; "tol)c; cr<p6.5pa cptAotp(Aot.��; xal J.Lij €rxa'taAe(JTOV'ta.-;· Jlcl)..Lcrra reip cptAoU.::n .wv Cqatl"Wv rotit; tptAelV &:ra:{)-o0.-;. Kal -rOO; Jlil nAanoJ.L€vou.-; np&; cd.J"to�· 'totolrrot .SE o\ Kal -rei cpaUAa: -rei €am:Wv AErovre.-;. E'(plŢ[C(L raP \S'tt lipOt; •oii.-; cp(Aour; cei np&; OO'fav oUx a'u:rxuv6J.J.e-&t· e't otiv b cltaxuv6J.J.evo.-; J.Lll cptAel, b Jlll a'taxuv6Jlev� <ptAoUvrt �otxev. Ka:l: -roUr; J.Lll cpopepotX;, xal � tl"appoUJlev· oll.sel.-; yap ' Cîv cpopel-rat cptAel. E'l.STt 0€ <ptAla.-; 'e-ra:tpe(a o'txet6� crun€V€ta: xa:l OOa: totalrra:. notTJ"!Lxci 8E tptA(a:.-; xdpt�, xa:l -rO Jll]8eTJ1'}Evco.-; 1fotî;crm, xa:l cO 1fot,Pa:vra Jlll.STJAWcra:L" alnoU ya'p o\Jcwc; �vexa cpa(v€'tat xal oU .Sui n €npov. nepl 8 €x{)-pa.-; l«ti: mU Jltcrel v cpavepOv &.-; €x •Wv kvavc(wv €crrl {)-ewpelv. notTJ'ttx& .S€ Extl"pa.-; bpyl'j, €1fl1Peacr�, Otcxj3oA1). 'Oprl) J.J.€v otv Ecrctv €x .Wv npd.-; aUc6v, Extl"pa .SE xal ăveu -raU 11pOI; aUc6v· &V reip \.moAaJlfxivwJ.J.ev elvo:t "WL6v&, JltcroUJleV. Kall] J.J.Ev bprfj &el nepl nX l«t"l'f €xrona, otov KaU(av Tj I:wxpâTrjv, .O SE J.J.lcr� xal 11pd<; -rd rEvrr -rdv rctp xA€TTTrJV Jltcre"i xctl 'tOv cruxcxpdvTTJv ă"JT�. Kal "t0 J.J.€v 'tmOv xp6vw, cO 8 Ct.v(arov. Kal -rO J.J.Ev A6mr; €<p€m.-;, "t0 0€ l«txoU· aXcrtl"�crtl"at raP f>o6AE"tat b bprt'!'6Jle�, -rW O ob&.v Stmp€pet. '"'Ecrct S€ c a J.J.Ev AunTJPCi cltcr{l-Yf!d ndvta, .d S € JU{Atcrca xaxci llxtcrra: cltcr,'t-TJ'tci, &.Otx(a xal &cppooOvTJ· oU&Ev y&p Aun:el l] TTapooo(a -ri"l;; xaKLa.-;. Kal 't0 J.J.Ev J..LEnX AUJTTK;", "t0 8 oU J..LeTii AllJrr)c;· b J.J.Ev y&p bprt'!'6J.Levo.-; Amrel"tm, b S€ J..LtcrWv oU. Kal b J.J.Ev 11oAAWv âv revo}.1€vwv €Ael)cmev, b 8 o00ev6.-;· b J.J.€V r&p &v'tma{)-elv j3o6Ae-rm & bprl'!'emt, b 0€ Jllle'lvo:t. < ... > <J>avepilv otv €x 'to6-rwv \S'tt 'e�Mxe-rm Extl"pOO; xal cp(Aou.-; xal Ov-rro; &11o.Setxv6vat xai J.lll !Sv"tar; TTOtelv xal tpcioxov-ra.-; StaA6uv, xal: SL bpp)v Tj Sl E-_x\l"pav &JlcpLcrj31ŢtoUv-rar; €tp' dno-rEp' âv n:pocupfrral nr; d"retv.

204

RETORICA. il, 4, 1 38 1 b- 1 382 a

cei pe care îi putem ajuta să obţină bunuri, dacă nu trebuie să rezulte rele mai mari pentru noi. Şi pe cei care î�i iubesc prietenii <tbsenţi în aceeaşi

măsură ca

.�î

pe cei prezenţi; de t�ceea toţi oamenii îi iubesc pe cei care

sunt astfel în privinţa morţilor. Şi în general,îi iubesc pe cei care sunt

foarte mult iubitori de prieteni şi care nu ii <Jbandone<�ză lll nevoie; dici dintre cei virtuoşi ei ii iubesc m<ti cu seamă pe cei buni în a iubi. De ase-

menea, pe cei care nu se prefac în faţa noastrJ: or. <K-eştia sunt cei care

ne spun chiar şi propriile lor slăbiciuni. Căci s-a spus că în faţa prietenilor

nu ne ruşinăm cu lucrurile ce ţin de opinie; <t�adar, dt�di cel care se

ru�inează nu iubeşte, cel care nu se ruşinează se ase<tmănii celui care

iubeşte. Şi pe cei care nu cauzează teamă, şi pe cei în care avem încredere; cUci nimeni nu iubeşte pe cel de care se teme. Formele prieteniei

sunt camaraderia, familiaritate;;�, înrudire<� şi toate lucrurile de acest fel.

Lucrurile care produc prietenia sunt favoarea, de asemenea, faptul de o

face,deşi nu a fost cerută,precum şi faptul de a nu o dezvălui; c:1ci altfel

pare făcută în vederea binet1idtorului,şi nu dintr-un ah motiv. Cât despre ură şi faptul de a urî,este limpede că trebuie cercetate din contrariile prie-

teniei. Factorii care produc ura sunt m<înia, vexarea. calomni<�. A�adar,

mânia rezultă din acţiunile comise împotriva propriei noastre per.�oane, um,însă,exi.�tă fărd o m.:ţiune legată de noi înşine; căci, dacă presupunem

U82

că un om are cutare sau cutare c:tracter, îl urâm. De asemeneu, mânia se adresează întotdeauna unui individ, lui Callias259, de pildă, sau lui

Socrate, ura, în schimb, se resimte contra genurilor; căci orice om îl

urăşte pe hoţ şi pe sicofant. Pe de o parte,mânia este vindecabilă în timp, iar pe de altă parte,uru este incurabilă. Mfmia este o dorinţă de mâhnire,

pe cilnd ura este. o dorinţă de rău; căci cel mâniat vrea să simtă, pe cilnd,

pentru cel care ură�te, acest lucru nu are importanţă. Lucrurile ce cau-

zează mâhnire sunt toate perceptibile, în schimb,cele care sunt cele mui

mari rele, anume nedreptatea ş i nesăbuinţa,sunt foarte puţin perceptibile; căci prezenţa viciului nu provoacă nici o suferinţă. M1lnia este însoţită

de durere, în vreme ce ura nu este însoţită de durere; într-adevăr,cel mâ-

niat resimte durere,pe când cel care urăşte nu simte nici una. Cât priveşte

multele nenorociri petrecute, omul mâniat poate incerca milă, celălalt,

însă, niciodată; unul doreşte ca cel prin care este mâniat să simtă,la rândul său,durere,celălalt- ca el să nu mai fîe. <...>Este evident,aşadm, din aceste definiţii că este po.�ibil să demonstrăm că oamenii sunt

duşmani sau prieteni, dacă n u sunt astfel,s ă î i înfăţişăm c a atare. dacă afirmă că sunt astfel, să îi respingem, iar dacă dispută din cauza mâniei

sau urii. să îi conducem spre oricare soluţie se poate prefera.

205

ARISTOTEL

V. 20

1382 b

nolcx &€ !floflotivTcxt xcxl -r(� mL 11� Ex:ovTE�, &$ Emn:t ((ltxvEp6v. "Ecnw &Tj q:.6� AU1TT] Tt� 11 -rcxpo:xli €x q:.cxvrcxcrlcx� J.L€AĂ.oVTO� KCOCoti (J)1'ttxp·nxo'U i'j Ă.tJifTIPoÎJ· oU ycip 1fclVTCX -rei xcxxci (J)of3oirv-rat, dlov €t €crmt ă'Otx� 11 �pa&tX;, &AX Ocru AUm:t� J.L€ŢclAcx� fj (J)1'topa� Mvmcu, xcxL Ttxti-ra �cx'v J.Lli mSppw ana crUven� q:.txfvlŢ[ctt t'Jcru JJ.EAAEtv. Td ydp 11'6ppw CJ(J)00po: oU (J)ofjolrnat· Lcroon ydp nclvTE� O'!t cilfo{luvotivrcu, &AX On ol»c EnUc;. oWv (jlpovTC'{oootv. E."L &Tj b q:.6� Tolrr' €cn(v, O:vclrxrt Tii TOLalrra (J)o{:IEpcl E'ivat OOa q:.cxlvETCXL &JvaJ.LLV '€')(ELV J.LEŢclAT)V Toti q:.{te(pElv fj �Aclmetv �Adjk«; e't� AU1Tl]v J.LEyclAllv cruvTEtvoUcr�. lnO xcxl Tci O'TJJ-LEla -rWv -roLOU-rwv (jlO�epcl· En� ydp q>a(vnat Tii q:.o�p6v· Toti-ro yclp Ean x(vOuvoc;, cp�Epoti 1fĂ.TjO'taap.Oi;. Towtfra S€ �{tpa TE xcxl bpfll .SUvaJ.L€Vwv 1fOtE'i v n· &�Aov ycip O'!t jknU.ov-rat, &-re E'l'TIX: e'tatv roO 1fOtelv. Kal &ouda MvaJ.Ltv Exoooa. T{f 11'pocupela1'tat ydp b ă'Otxoc; ăOtxoc;. Kal &pen] )$pt'{oJ.L€Vll Mva.J.LLV �oooa· &îV-ov ycip On 11'poc:upELmt J.L€v Om-.v bj3pl'{rrcat, &el, MvaTat 0€ vUv. Kal <p6f3oc; TWv OuvaJ.L€vwv n 1fotT,crcu· €v 1ftxpo:CfX.euTI ya'p &vclrxrt e'iva.t xal TOv Totoltrov. 'E11El O' dt 1fOÂ.Âo� xel� x�L tŢrro� TOO XEp&xlvEtv xcxl &:tAoi: €v TOi� xtv.SUvot�, q>ojkpOv � E11L TO 11oAU TO €11' ClAAw al.rrOv e'Lvat, WcrtE dt O'UV€t&h€� 1f€1f0l rpc6n &:tv0v (jlofjEpol xaTEtn'E'i V fj €yxcxccxAt1fElv. KaL o\ liuvclJ.LEVOL O:titxelv col� liuva)J.€vot� &OtxEluttat· � ycip hl TO 11oAU &.stxoOcnv o't ăv1'tpwnot O'!av Mvwnat. Kal o\ t,5txl)l.i€vot f} VOJ.Ll'{ovn� &.stxeluttcu· &el ycip Tr]poÎXn xmp6v. Kal dt t,5tKt]X6-tE�, &v MvaJ.Ltv Exwcrt, !pojjepo(, lielit6ce� cO &vnnattelv· l.m€xuco Ţtt.'p cO cototi-co (J)O�ep6v. Ka� o\ cWv abThrv O:vraywvuna(, Oua J.Lil EvUxe•a.t riJ.W \mclpxELv &wpolv· &e� Ţtt.'p noAEJ.Lo\Xn 11pOr; cotle; cow1.ho�. Ka.l riL col� KpE( TIOOL V al.rrWv q>O�Epo( · j.L&AJ..ov ycip &'V OUvaLVTO �Acl1ITELV o:hrol:.l;, e't xal TO� xpelTIOIX;. Kcd o � q:.ojlotivccu o\ xpe(noo; ab-rWv, Std -rahr6. Ko:L o\ Totl.; xpE(TTOOI; o:l.rrWv ă:vrtPTJX6-tE�. Kal o't -roî.� t]noow o:l.rrWv Enm1't€J.LEVOt' fj ycip ilS11 (J)of3epol fi

�

206

RETORICA, 11, 5, 1382 a-b

5. În cele ce urmează, va fi evident din ce cauze, de cîne, de care .�i în

ce dispoziţii se tem oamenii. Fie teama2Nl o suferinţă sau o tulburare, cauzate de reprezentarea unui r.?iu viitor care poate provoca di.�tmgere

sau suferinţă; căci oamenii nu se tem de toate relele,ca de exemplu, dacă

o persoană va deveni nedreaptă sau înceată la minte, ci de toate câte pot

aduce ori suferin�e grave, ori distrugeri, iar aceasta dac;1 ele apar nu

îndepărtate, ci apropiate, încât să se împlinească. Căci oamenii nu se tem de cele care sunt foarte depilrte; toţi .�tiu, de altfel,

vor muri, însă

mollrtea, nefiind aproape, nu se îngrijesc deloc de e11. Dacă tocmai aceasta este teitmu, atunci lucrurile de acest fel care provoacă teama sunt

în mod nece.�ar toate câte par să aibă o mare putere de a distruge sau ele

a cauza pagube ce tinU să provoace, la rânc.lul lor, o suferinţ•1 mme. hllă

de ce �i semnele unor :1semenea lucruri .�unt capabile de a inspira team{J:

c;ki lucrul de temut pare aproape. Acesta este pericolul, adică apro-

pierea unui lucru de temut. Or, sunt ca utare urt� �i mânia celor cure itU

puterea de i.t ne face ceva; căci este limpede dl ei vor, încât sunt aproape

de faptul de a-1 fuce. De itsemenea, nedreptatea, dacă are această putere,

poate provoca teama. Căci, prin faptul de a face o ulegere deliberată, cel

nedrept este nedrept. Şi virtute<.t ultragiată, dacă are această putere; căci

este clar că, ori de câte ori este ultragiat<1, ea are intenţia să se răzbune,

1382 b

dar e�cum şi poe�te acest lucru. De <Jsemenea, tearn<J resimţită de cei care

au puterea de a ne face ceva; căci un astfel de om trebuie că este in

pregătire. Cum multi oameni �unt mai răi, inc<Jpabili de u rezista faptului de a câ.-:;tiga şi la.�i în pericole, faptul de a ft le� discretia altuia este cel

mai adesea un lucru de temut, încât există pericolul să f1m denunţaţi sau

abandonaţi de complicii no�tri. Şi cei care pot nedreptăţi sunt de temut

pentru cei care pot fi nedreptăţiţi; căci oamenii comit nedreptatea cel mai

adesea când au această pmere. De asemenea, cei care au suportat sau

cred că suportă o nedreptate; căci ei pândesc mereu ocazia de a se

dlzbuna. Şi cei care au comis o nedreptate .�unt de temut, dacă au acea<>tă putere, pentru că se tem să nu îndure, la râmlul lor, o nedreptate; căci

un a<>tfel de lucru em considerat de temut. Şi <1dver.-arii no�tri în pri-

vinţa unor lucruri p e care nu le putem avea şi noi �i ei simultan, căci

oamenii luptă mereu pentru astfel de lucruri. Şi cei care sunt de temut pentru oameni mai puternici decât noi; căci, dacă eî pot vătăma şi

pe unii mai puternici, cu atât mai mult ne-ar putea vătăma pe noi. De

asemenea, cei de care se tem unii mai puternici decât noi, din acela.�i

motiv. Ş i cei care au distrus oameni mai puternici decât noi. Şi cei care

atacă oameni mtti slabi decât noi; căci ori sunt deja de temut,

207

ARISTOTEL

I383 a

aL'tll-ti-Ev-rEc;. Kal -rWv l,Otx'fU.l€vurv xal E);:-tt-pW'V fi �VttnciAwv olrx dt b't6-ti-OJ.10L xal nappT)crtWntxo(, &Mei o'L np{iot xal e'(pW'VEc;' xal na"Votipyov Ci'lit]Aot raP E'L ErrUc;. Wcrn oL.s€no-rE q>aV€pol On n6ppw. nciv-ra: SE ni qJ�pci q>oj]EpWupa Ocra &J.!aptt{voucnV Ena'Vop-ti-Wo-acr-tl-m }.!Ci €Wi€xnm, âAX fi OA� O:Mva-ra, fi J.!Tl Ei ahrolc; &.AX hl -rolc; €wv-dotc;. Kal l:J..., !knl-ti-Etat JJ.Ti Et' mv t) J.!Tl jxţ'litat.' Qc; S l:mAWc; E'mEL'V, IJioflEpd €crnv OOa €cp' ETEpwv rt 6}J.EVct fj J.LEAAov-ra EAEEt'llă €crn'V. Tei J.LEv otv q>Ojlepd xaL ti. q>ojkilN-rat, CJXE00v W<; E'tnEÎ:v -rei JJ.Ertcr-ra cald €o-r('V, Wc; O€ litaxE(J.!EVOL alrrol cpo�oUvmt, vîiv AEtWJ.l.EV. E't on €o-rtv b cp6jiD; j!El:ei npoo&ox(ac; n'V&; -roti nE(crecr-tl-a( TL q�-tl-apnxO'V mi-ti-�. <pa\l€p0v 0n ol&lc; cpoj3El-rat -rW'V OtoJ.!Evw'V Jll)li€'11 &v na-tt-EL'V, oL& -ralrra B. J.l.i! olov-rat [na:-tt-El'V] 005€ -roihouc; bql' l:J..., J.l.i! olo'V-rat, oL&E -r6n '6n Jli! olov-rat. 'A'llăyx11 To(wv cp�elcr-tt-at Tolic; o'to}J.Evouc; 'tt na-ttel..., ă.'V, xal ToOc; bnO -r01hwv xal -ra:U-ra xal -r&rE. Obx olo"V-ra:t OE na-ti-Elv âv oliTE o't e..., EUmxla:tc; Jlqcila:tc; O'Vnc; xal &oxoîivrEc;, OtO Ujlpunnl xal bALrwpot xa:l \tpa:crELc;, (:notEl O€ -roto6TOuc; nAoî'mw; 'tcrxUt; noAucptAla: &JvaJ..LLc;), oliTE dt fi.Sll 11E11ov-ti-Evat 11dv-ra: VOJ.l(�ovnc; -rei liet vii xal &.netJ.!urJ.LE'VOt n� TO J.LEAAo'V, Wnep o\ &.ncrru,u.na:vt�6)J.E'VOL ft&rr âAAcl &L -rtva: €A'!f(&t \mel'Vctl CTWTilP(�, nepl ob c�qwvtWow. L'f'U.LEÎ:ov fk O r«p q�6{3D�; �ouAeunxoUc; notel, xa:hot oU&:lc; �ouAe6nat nepl .Wv âveAn(o-rwv. "OCTTE &el TOto6'tOOt;' napa:crxE�ELV, \S-rav n �EATtO'V TO q>of)Elcr-tt-cu alnoUc;, 15-rt TOto'lrrol Etcrtv olov na-ti-Elv· �al ydp ănot J!E('(ouc; €-Jra-tt-ov· xal -rotit; TOLOth� Oeucv6vat ndCJXO'VTlXc;' ft neno'VMmc;, xal h:nO -rotothw'V \xp' f:Jv oLx lîovTo, xal mlrra xal T&re '&re obx �VTO. 'EnEL SE 11Epl �m: (JlO:VEp0v -r( 'Ecrnv, xal -rW'V (Jlof\E , xal Lx; €xa:crrot Exovnc; OEMCXCJ"l, (Jlct\IEpOv €x TOthwv xai: -rO -tt-a:pp€Î:v -r( , xa:L nEpl nola: 1tappa:A€ot €u1l xa:l n� liwxel}J.E'VOL {1-a:ppaAEot e'tcr(v· < > -r6 TE r«p Upcr� -rO €\la'JT(ov 't� <cp� xa:l TO -tt-a:ppaA€o'V TQ> cpoflep�. Wcr-rE J.l.E'tli (JlCX'VTacr(ac; lj €Anle; TWv crtuTTJP(w 'V Wc; � Ov-rwv, -rWv O€ (JloflepW'V fj J-li! 0"1ft'W\I fj n6ppw Ovrwv. "EtiTt &€ -tt-a:ppaAEa: Tel. TE Oet'V& n6ppw OvTa fi ni

'rv

p�'V

Ecrn

...

208

RETOR!CA.Il.5, 1 382 b-1383 a

ori vor fi astfel, udată sporită puterea lor. Şi dintre cei care au fost prejudi ciaţi de noi, sau care .�unt duşmanii noştri, sau adversarii noştri, sunt Ue temut nu cei imscibili sau cei sinceri, ci cei calmi, cei care simulează

slăbiciune, cei vicleni; căci ei sunt incerţi dacă se află aproape, încât nu

sunt niciodată cle�ri dacă se atlă departe. Cât priveşte lucrurile de temut, sunt mai de temut toate câte comit o greşeală, dar c<tre nu .�unt pot

îndreptate, ci aceste remedieri fie sunt imposibile în mod llb.�olut, fie nu

stllu în m<îinil� noastre, ci în m<iinile al versurilor noştri. Şi cele ule căror .. remedu nu exrstă, sau nu sunt uşoare. In geneml vorbtnd, sunt de temut toate cele care, când se întâmpliL sau urmeaGă să se întâmple altora, sunt

capabile de a provoc<t milă.

Ace.�tea sunt, a.�adar, aproape to;tte cele mai import<mte lucruri de

temut, �� cele de care oamenii se tem, iar acum �ă spunem în ce dispo

ziţii se tem oamenii. Dacă teuma este un sentimt:nt însoţit de a�teptarea

unei anume supuneri la vreun rău distnrgător. este dar că nimeni dintre cei care î�i închipuie dl nu pot suferi deloc nu s: teme nici de lucrurile

pe care, nici de oamenii de la cme, nici de momentul ct1nd ei nu cred [că le suferă). Resimt, a�<tdar, în mod necesar teamă, cei care cred c<1 pot suferi ceva �i cei care cred că au a .�e teme de oameni, de lucruri şi de

împrejurări. Nu cred că pot suferi nici cei care .�unt, sau par a fi în mijlocul unor mari succese, drept care sunt insultători, dispreţuitori şi neru-

şinaţi (astfel de trăsături le fac bogăţia, forţa, numărul mme de prieteni, pU!erea), nici cei care socotesc că <tU suferit dejit toate cele dl!Wtoare de

1383

teamă, �i care .�unt indiferen!i fală de viitor , ca cei care uu fost deja torturaţi pfină la moarte; ci trebuie .�ă rămână vreo speran!ă de .�alvare cu

privire la lucrul de care se îngrijorează oamenii. lată un semn: într-adevăr, teama te face capabil de a delibera, de�i nimeni nu deliberează asupra lucrurilor demădăjduite. Prin urmare, când este preferabil fitptul ca au-

ditorii să se teamă, trebuie înfăţi�aţi ca atare, anume că cei de <tcest fel sunt capabili de a suferi; căci alţii mai mari au suferit; de asemenea,

trebuie arătat că egalii lor suferă sau au .�uferil, şi asta din partea oamenilor, şi în maniera, şi în momentul în care aceştia nu se a�teptcmla

<�cest lucru.

Întrucftt, referitor la teamă �i la lucrurile de temut, e.�te clar ce sunt ele, precum şi, în care dispoziţii aflându-se, se tem oamenii, este clar, de asemenea, din aceste definiţii şi ce este încrederea, felurile de mo

tive pentru care oamenii sunt încrezt1tori, precum �i. în ce dispoziţii

atlându-se, resimt ei încredere; < ... > dici încrederea este contrariul

<temerii, iar ceea c e lini�te�te- contrariul a ceea ce> provoacă teama, încât speranţa lucrurilor .�aiV<ttO<!fe este însoţttă de impresia că ele sunt aproape, şi că lucrurile de temut sau nu e\istă, sau sunt departe. Or, sunt Jini�titoare lucrurile de temut cue sunt departe, sau

209

ARISTOTEL

35 1383 b

111J.Tt1)pu::( Entll;. Kcd Eno:vop{h.)o-eu; &v Wcrt xal jkl�icn :noM.o:l fi J.l€)'ClJ..m fi ClJ.UPW, xo:L J.llTr€ +tOtxlJJ.l.Evm J.lllTe tt<Stxrpc6-ret; W<rtv, tivuqw\luno:L -re fi J.ltl W<rt\1 OA�, fl J.lil ExltKft\1 &:ivo:J.lL\1, fl liUVO:J.ll\1 '€XO\IT€t; Wo-t ip(Am fi lf€lf0l11X6-re<; elJ fi 1f€1f0\1�6n<;. "H â.'v nAe(ouc; W!1tV rÂt; wl.rrci OllJ.lipEpe:t, fi Xp€Lnaut;, fi ăJ-l!pW < . . . >. Ab-rol O' o\hwt; Exo\lut; -3-o:ppo:AEot e't11l\l, &v noAAd xo:-rwp\1-wx€\lcu olwv-ro:t xcxl J.1ij nenov-3-E>Jo:t, fi 'edv noAAdxtt; €/.:qAU1'}6-rec; Etc; W &t'Jd xo:l Oto:netpeur6uc; l:m· OtxWt; 1rlp I:J.no:\1-elt; j(ŢVO\I"W.l o\ ă'J-3-pWlfOL, fi -rt{) )J..t) lf€JTELpiicr�cU fi -rt{) �OTJ{l"e(oo; €xELV, t.kmep €\1 colt; XO:'trl -3-dlO:TI0:\1 Xt\106\IOLI,; o'( CE Cln€lpOL X€LJ.l� -3-oppolxn : Tii j.J..€Movro: xa.l Ot jkrrtlhdo:t; Exovtet; Oul rij'J EJJ..TT€tplo:\l. Ko:l 0-ra.v colt; bj.J.olmt; cpoj)epOv J.lii U. J.1T}O€ colt; lŢnoot xa;L &v xpelnmx; o'Covrcu elvm· O(o..,.wt &€ tiJv xexpo:n]xa.cnv fi cdrrWv fi "thlv xp€Ln6vwv fi -rWv bj.J.olwv. KoL: âv \m:cipxetv o:lnolt; dlwvro:t nAelw xo:l J-le('(w, olt; Unep€;(ov-ret; q:.ojjepo( e'tl1tv· roU-ro: 0€ E11TL nA�oc; XPll)J.ci"Twv xa;L 'taxUc: ; IJWJ-lchwv xo:l tp(Awv xo:L xWpo:t; xo:l -rWv npOc; n6AEJ-lOV TTO:JXt:O"x€oWv, fi lfO:aWv fi -rW" J.1€"'((mwv. Ko:l Eo:V ).Lt) t}Otxrpc6nt; l"icrtv JJ.l)OEVO: fi J.lrl noMoilr; fi J.J.Ti -roti-rouc; 1ra.p' &" q:.ojkli:lvrot. Ko:L OAWt; âv 1rpO.; -roik; �eollc; o:U-rolt; xa:Ahlt; Exu. -rei n ăAAo: xo:l "Trl &nO O"TI)J.e(wv xo:l Aor(wv·< . . . > �o:ppo:AEov ro:p ' "h bpyi\, -rd O€ J.J.t) O:Otxel" &AX &.stxela{Jm Opfttt; 1fOtllnx6v, -rO 0€ -3-elov bnoAO:J.!Jk{ve"ta:t j3o�elv colt; O:OtxooJJ..Evott;. Ko:l 0-rov: €-Jnxupoi:lv-ret; fi J.lT)cSEV &v no:-3-el" J.ll"JOE ne(o-ea-3-m fi xo:-rop{h..J0"€Lv OLwv-to:L. Ko:l nepl J.1€" -rWv c.poj3epi.}v xo:l \l-appo:A€wv ti(prp;m.

VI.

nola: E1 a'taxUvoV"ta:L xo:l &:vo:toxuvroUcn "· xa:l np(i<; -r(\lat; xal n� Exo\ITEt;, €x -rWvOE hltAov. "Ea-rw Oij a'tax:Uvll AOlf"TJ nt; fi -ro:po:xt) n€pl Trl e'tt; &Oo'flo:v cpo:tv6JJ.evo: (jl€pe:t" -rW" xa:xWv, fi 1fO'.p6V"tWV fi "'(E"'(0\16-rW\1 fi J.1€ĂJ..6v-rwv, "h fJ &'-'O'.LO"XINt(O'. bA.tywp(o: Ttt; xcd â.nd\1-eto: nepl Trl o:tn:ci -rnlrro:. E't 011 Emtv o:'tax:Uvq "h 210

RETORJCA.I!, S--6, 1383 a-b

lucrurile salvatoare care sunt aproape. De asemenea, dacă sunt reabi!itări,ajutoare multe sau mari, sau amândouJ, dacă oamenii nici nu au în-

durat, nici nu au comis nedreptăţi, d<tdi nu au deloc adversari, sau dacă

aceştia nu au putere, sau dacă, având putere, le sunt prieteni, sau dacă

ei au făcut un bine, sau au primit un bine. Sau dacă cei care au aceleaşi

interese ca ei sunt mai numcro.�i. mai puternici, sau ambele<... >.

fn astfel de dispoziţii sunt oamenii încrezători, anume dacă socotesc

c;l au obţinut multe succese �i nu uu suferit. sau dacă au înfruntat adeseori

primejdiile şi au sdlpitt de ele; căci oamenii sunt indiferenti la primejdii din două motive261, anume fie prin aceea că nu au trecut prin încercări, fie prin faptul că au ajutome, aşa cum în primejdiile pe mare, şi cei care

nu au experienţa furtunii au încredere în cele viitoare, şi cei care au aju-

toore- dutorită experienţei lor. De asemenea, dind un lucru nu este de

temut nici pentru cei asemi"inători lor. nici pentru cei inferiori lor, nici

pentru cei faţă de care ei se cred superiori; or, ei cred că le sunt superiori celor pe care i-au cucerit, anume fie acelont, fte superîorilor lor, f1e ega-

lilor lor. De asemenea, dacă ei cred că posedil avant<tje mai numeroase

şi mai importante, datorită cărora, întruc;1t dispun de ele în surplus, sunt

de temut; or, acestea sunt numărul averilor, forţ<L corporală, numărul şi

forţa prietenilor, avantajul terenului, .�uperioritatea pregiltirilor pentru

35 B83 b

război, toate sau cele mai importante. De asemenea, dacă nu au nedrep-

tăţit pe nimeni sau nu pe mulţi, sau dacă nu uu lezat pe cei de care se

tem. Şi. în general, dacă sunt într-o dispoziţie f:tvorabilă în raport cu zeii �i cu celelalte lucruri, anume cu cele care provin din semnele şi oracolele lor< ... >262; cilci mânia oferă încredere, iar faptul de a nu comite o ne-

dreptate, ci a o suporta stârneşte mânia, şi natura divină este bănuită că îi ajută pe cei pe care sunt nedreptăţiţi.

De asemenea, când, într-o între-

prindere oarecare, nu cred că ar putea încerca sau că vor încerca vreun e.5ec, ci, dimpotrivă, că vor reuşi. S-a vorbit, aşadar,despre lucrurile ca-

pabile de a inspira teama sau încrederea.

6. Din cele ce urmeazil, va fi dar care sunt motivele pentru care se ruşinează .�au nu se ruşinează oamenii. faţă de cine şi in ce dispo ziţii. Fie, deci, pudoorea263 o suferinţă .�i o tulburare privitoare la

vicii, fie ele prezente, trecute sau viitoare, care par să conducă la dezonoore, iar lip.�a ei264, un soi de di.�preţ şi o indiferenţă privind

aceleaşi

lucruri

acest

21 1

fel.

Dacă

pudoarea

este

ARISTOTEL

1384 a

bpto-\l'€lo-o:, âvdŢXTJ ct'u:rxlivEo-fto:L E-rri: Tolc; -roto0Totc; tWv xo:xWv 'Ooo: dtcrxp& 8ox€l ElV<lt � cdnW fi 17Jv q>povT(ţEL' -rowlrra O' €O"rlv 'Ooa {urO xrodac; �pra fxr-r(v, rÂov TO &:rroj3aAElv &O"n(Oa fi IJlUTElv· CmO &tALac; rcip. Kai: -rO ănO<J"'tEP'Îl<mt napaxcnaftfpcTJV fi clOtxlpav ânO CUitx(ac; rcip. Kai: -rO cruŢŢEV€0"-/}o:L Oic; oU <'iEÎ: f1 oi:J oll <'iEt f1 0T€ J.lll &el· CmO &.xoAaO"lac; rdp. Kal Til XEp0alvELV clnO J.llxpWv f1 ct'tcrXPiDv fj cln0 CUiuvciTwv, o'iov Tf€VIÎTWV f1 TE,'JvEWTwv, 0{}€v xo:i: l) napOL)J.(o: Til ânQ VExpoU q>€pEtv· clnQ dt1JXpoX€p&:(ac; Ţci:p xo:l &vEAEUftEplac;. Kai: TO J.lll lkrrtftElv &rvdj.J.EVOV E'Lc; xr-fu.to:Ta. f1 ftrrov lkrrt,'J-Elv. Kal Til �ort{l-ELO"ftat napd TWv �nov Eim6pwv. Kal OavE(ţEO",'Jat OT€ &6�€l dtTElv, xal ohElv '6TE CmmTElv, xal clnall;Elv 0TE a'nElv, xal bratvElv 'lva .SO�n dn:Elv, xo:l TO clnoTETUXTJX6Ta jJ.T)Of.v tiuov· ncivra Ţcip clv�AEu{}Ep(oo; TO:ÎJTO: O"llJ..lEla. TO 8 E-rro:tvElv no:p6VTac; xoAo:xE(oo; xal 't0 Tiqa,'Jci jl.€v irrrEp€1fatvElv Tci' & q>o:ÎJAa auvo:AEllflELV, xai: TO lmEpakţEÎ:v &.A1oUvn nap6VTo:, xal T2iAAo: ncivTa OOa Toto:lro: r · xoAaxELac; 1ci'p O"llJ.E.l la. Ko:l Til J.l'll Î.JnOj.i€:vuv nâ'vo� olk; dt npEcrjlliTI:pol f1 TptxpWvTEc; 11 €v €�ooo(o: J.lO.A.Aov OvTEc; 11 OAwc; dt U.Sm.�muhEpoL· nâvra rci'p J.lO:Acodo:c; O" J.lEÎ:o:. Kal Til l.Kp' €T€pou EU nci<JXHv, xal TO noAAciJnc;, xo:l O Eti f:rroLTJcrEv OvHOlţEtv· J.itXpmVtr,{(ac; rci'p 1fciVTa xai: mnELv6nrroc; O"TJJ.lEla. Kal Til nEpl ahwU nâvm !..€TELv xo:L f:rranEAA€0"\I'at, xaL Til TUAA6Tpta o:lrroU q><iO"XEL v- UAaţoVELo:c; 1dp. 'Oj.iolwc; 6€ xal O:nO TWv ăAAwv f:xâOTT)c; TWv TOÎJ ft1'touc; lWXtwv Tci: €p1a xm Tci O"llJ..lELa xal Td '6J.10LO: a'tcrxpc( xo:l ăvalcrxuvm. Ko:l €nl roliTotc; Til TWv xo:AWv &v ncivtEc; J.l€TEXOOOW t) dt '6J.10LOL nâvT€c;' f1 dt nAElmm, J.ill j.1ET€XELV, bj.lo(ouc; SE AErw b).lO€\I'vElc;, noALTac;, TjAtxu.Jmc;, crunEvElc;, '6At.X; Tolţ €� '(O"ou· - o:'t<JXpOv 1dp fPTJ -rO JJ.ll J.lETEXHv O'lov nm&OO€tolc;' E:nL TOOoÎITov xo:l TWv ClAAwv b).to(wc;. nâvTO: 8€ Talno: J,Liinov, &v Ol €auT0v q>a(VTJTO'.L' o\hw ydp 11&11 O:nO xroc(ac; J.iO.Mov, âv airt0c; � dhwc; .fulv \..mo:p�dVTWV fj \.mo:px6vTWV f1 J.l€/..Â6VTW\I. nclaxo� T€c;' 0€ fj Jf€1fOV\1'6T€c;' fj 1I€t0"6jl.E\IOL Td TOtaUTa a'trrxUvona.t OOo: E'tc; 0:TLJ.l(av q>€:pH xo:L bvE(Srr To:Um 8 EcrTL TU E'tc; UnTJPETî)O"Hc; fj O"u'i).lmoc; f1 €p1wv dury:pWv, &v f:o-n v TO

�

212

RETORICA. li. 6. 13:>:3

b-UH.t a

cea definită, oamenii se ru�ineaâi în mod necesar pentru toate faptele rele ce par ru�inoase fie pentru ei, fie pentru cei de care se îng-rijesc; or, de acest fel �unt toate faptele câte pmvin din viciu, ca, de pildă, faptul Je a-�i arunc;; �radu sau Je a o lua la fugi1�6�: căci w.:east;t se ive�te Jin la�itate. Şi faptul de <t priv:t pe cineva de un depozit sau de a nedreptăţi; căci aceasta provine din nedreptate. Si faptul de ;1 avea relaţii intime cu cine nu trebuie, ori unde, ori dnd nu trebuie; dci w:easta re.t:ul!ă din

necumpJtare. Şi faptul de a trage folos din lucruri meschine sau ru�inoasc11'', sau de la cei slabi,precum săntcii S<lll morţii, de unde .:;i proverbul: ,.o

lu(/ tk It� 111/lllort";

dci ace;t�la provine din iubirea de cfl�tig �i

din t.g<Îrcl.!nic. Şi f:tptul de <t nu :tjuta în materie de h:mi dnd poţi, sau a :Uuta mai putin. Si l"aptlll de a fi ajllla\i de cei

c:m:> au 1\l:ti puţine resurse.

Şi raptul de :t împrumutu dinti cineva p:tre d cerc, a cerc dnd unul pare

ci1 rcdam;1, a rcdama dnd unul parc că cerc, a liîtKb ca s;\ par;.\ că el cerc, toale ace�tca �unt

iar după ce

pe cei prezenţi, de <t lăud:t

f;tptul în ci\ccs

lor, de a k trece cu vederea slăbiciunile, de a se mfthni

la culme pentru cel c;tre sufcrii,cfmd este prezent. precum �i to;tte cclcblte lucruri de acest gen; dci sunt �cmne <tic lingu::;clii. Şi !"aptul de <t nu suporta ostenelile pe c;1rc le îndur:! aceia mai în v;îr,�tă,sau cei care hut.uresc, sau cei atlaţi într-o pot.iţie mai înaiW, sau, în geneml, cei cure sunt mai puţin capabili; căci toate �unt semne ale moliciunii. Şi l";tptul de a primi un hine de la altul, iar ;rsta udeseori, precu1n �i u-i repro�a hine le pe care

U84 a

el i 1-a făcut; căci toate sunt semne ale rneschinăriei ::;i jnsnicid. Şi faptul de <t vorbi dc>.pre sine t(mte lucrurile ::;i a face toate promi�iunile2m, li.tptul de a-�i atribui sie�i avantajele altui<�; căci e.�te propriu lăud.ăro�cnici Simihtr, ::;i faptele provenite din ticcare din celelalte vicii ale caracterului, ,o�i semnele lor, ::;i lucrurile a\ctni:iniitoare lor >.unt ru�inoase �i lipsite de pudo;tre. �i, în plus, faptul de a nu participa la lucrunlc nobile din care se împ;1rhl�csc toţi, �<tU toţi ;tscmănătorii, sau cei mai mulţi - or eu numesc asemănători pe cei care "unt coctnki, concet;\ţeni, cov;1rstnici şi nule, în gcncml, pe cei c:tre sunt

egalitate; căci este ru�inos deja

faptul de a nu participa,de pildil, în aceC<l�Î rm1sură la educ;rţie şi la <�Itele,

la fel. Toate aceste lucruri sunt mai rusinoase, dacă par din cauza cuiva anume; căci astfel,încep{ind de <ttunci,ele provin m<ri mult din viciu, dacă cel în cauză este el însu�i rJspunzător pentru relele petrecute, existente sau viitoare. Oamemi simt ru.5ine când suportă, sau când au suportat, sau când vor suporta toate lucrurile de acest fel care conduc l a dezonoare �i

or, acestea sunt cele care conduc la aservirile, lîe ale trupu-

lui,

ale faptelor

ru�inmtse, din

213

rflndul

cărora

este faptul

ARISTOTEL

1384 b

�p[ţ€u\l"cu. Kn� ni J.t€v €'t� &xoAcxa(av xcx� '€x6vc�""xn� ăxov-rn· (cci fl €'t� �(nv (Îxovw)· &n0 ăwvOp(cx� rn'p il 0€LA(� Tj\nroJJ.oval xal cO J.t.Tj &J.u'ivm\l"at. "A JLEv obv c:itaxUvovcm, caUT Ea<l xcd <ci -rmalrra· h€l &E n€pl &oo'{lw; qxxvraCJia €e>ttv Tj ciu:rx:U'vt), xal TctU'trj!; a� xdptv âJ,J..ci J.lli TWv &1rofjatv6vcwv, ot&l� &E -ri;l; OO'{rr; lj)povtl'(€l &AX il 8tci <O� Oo'fo:"(ovTat;, &vdrx11 ToU-roo; o:'taxUV€o\l"o:t Wv A6rov �€L /1.6ro'V OE �X€L <Wv \l"aUJ.ta'(6v-rwv, xal ol.X; 1}cxuj.J.âţ€L, xal Uqi Wv (io6A€Tat l}o:ujJ.d"(€0\l"at, xal 1rpdl; oi:X; lj)LÂOTLJ.l€l<at, xal /;;v J.lli xa<ooppov€l � OO'{T)t;". 0auJ.la"(m\l"m J.l.Ev otv (ioUAOVTC(t 'imO TO\Îrwv xal ttauJ.l.o:"(ooot -roUToo; \So-m n E.xoootv &ra\l"Ov TWv LLJ.!lwv, il nap' /;;v wrx:dvoooL v 0€6Ji€VOL mp60pa nvOt; l:J'J bc€lvot xUpwt, blov Ot €pWvT€�· lj)LÂOTLJ.loUv-r:at 8€ npiil; TO� bj.J.o(out;, ippoVT('{ooot r:f lut; 0:Art{t€ll6VTWV TWv lj)poV(JiwV, -r:otolrrm 8' 0( L€ 1rp€0flth€poL xal Ot 1f€1fat8EUJL€vm. Kal ni €v (xpttaAJ.tol(;' xo:l -r:ci Ev <pnv€p<;} J.liiM.ov· Oit€v xal TjnapotJ.tla TO Ev bcp{taAJ.lol� itwt a'toW. �Lei -r:oUTo Toiit; 6:€l nap€OoJ.1€voo; J.liiÂAoV citoxUvoVTal xal TO� npoo€xoVTCXt;" aUTolt;, 8tci TO e.... bqn'}nA).lOi:� 0:J,upciT€pct. Kal Tolit; j.!Tj lT€pt Tctbn:i kv6XOl.lt;"' OfiAov rcip On T&vavTLa Sox€l TOUTOlt;. Kal Tolk; Jlli OUHVWJ.l.OVI)(()� Tol(;' lj)!ll'JOj.J.€VOL(;' ăj.J.O:pTâV€1\1' fJ. râp Tlt;" ctbTQ.;; 11'0L€l, To:UTa A€r€Tat Tol� n€Ao:t; ob V€j.J.€Oiiv, &u fJ. JLii 'J(OL€1:, ol)Aov Ou V€J.l€O"� . Kal Tolk; €'ţarr€ATtxolk; noAAol�· ob.S€v rcip Ota<p€p€L Jlli 00x€lv il J.l.Ti '€'fcxn€M€lv. ' E'fnn€Anxol & oY T€ ty}txT)J.l€vm Ou:i TO. napo::Tl)P€lv xal o\ xaxoA6yov €'Cn€p ycip xal To� JJ.Ti &J.1o:pTdvovTa�, ht ,illAAov Tolk; &JJ.Upidvov-r:at;. Kal olt; il .StnTpt�Tj hl Tetl(;' -rl:J'J lf€Î..at; ăjJ.UpT(O:L(;', rJtov XA€UI:tcrrnl� xal XWJJ.w&mowlt;· xnxoA6·rot ycip 'lf Wt;" ot'rrot xal €'fan€ATLxoC. Kcxl €v Jl t; Ji'T}OEV &noT€Til)(l]xaotv· Won€p ycip ttauJJ.a'{6J.L€VOL OtâX€lVTnL. 6.t0 wl niit; lfpl;nov O€TJ\I'€vT� TL c:itcrxU\IOVTCXL &; ob.5€v lfW 'Î'JOo'!TJX6i€1;' €v aUTolt;· TOtolrrm S€ Ot (îpn �OIJA6J.1€VOL cp(Aot ltvctL' (Tci ycip �€ATtOTa T€it€avTUL' 0t0 €!J �X€L 1'] ToiJ Ebpur(Oou &11'6xptut� 1rpO.;;- TO� I:upaxoo(Ol.lt;"), xai; Ti.J v lfdAcxt yvwp(J.!WV Ot J.Ll]O€v C1UV€t06i€(;'. A'tcrxU'\Iovtat O€ ob )J.6wv abTci 214

RETORICA, JJ, 6, 1 31!4 a-b

de a ultragia. Şi faptele care conduc la necumpătare, atât cele volunl.are,

cât .�i cele involuntare (or, cele înfăptuite prin violenţă sunt involuntare);

căci îndurarea lor, .�i faptul de a nu opune rezistentii provin din lipsă de curaj sau laşitate. Acestea sunt, aşadar, lucrurile de care se ruşinează oamenii, precum

�i altele de ace.�t fel; or, întrucât pudoarea este o reprezentare privind

dezonoare;1, şi aceasta de dragul ei înseşi, h1r nu pentru consecinţele ei, şi întrucât nimeni nu se sinchi.�eşte de opinie decât datorită celor

care <1U această opinie, trebuie dl oamenii simt ruşine f<1ţă de cei pe e<1re

îi stimează. Or, ei îi �timeazi'i pe cei care îi admiră,

cei pe care ei îi

admiră, pe cei de către care vor să fie udmir..tţi, pe cei cu e<tre rivalizează,

pe cei a căror opinie nu o dispreţuie.�c. Doresc, aşadar, să fie admimţi

de toţi cei şi <tdmircl pe toţi cei care posedă vreun bun dintre cele sti-

mate, sau de la care se întâmplă să doreasdl. cu tărie vreunul din lucrurile

ai căror stăpâni sunt aceştia, ca, de pildă, cei îndrăgostiţi; rivalizează cu cei care sunt asemănători lor, se preocupă Ue cei care au înţelepciune

practică, cum că sunt veridici, iar cei de acest fel sunt aceia mai în vâr-

stă şi cei educuţi. Se ruşineazi:i m<ti mult �i pentru lucrurile înfăptuite pc faţă; de unde .�i proverbul: "În ochi este ru.riuea"270.

zenţi şi de cei c<tre sunt atenţi l<t ei, fiindcă în ambele cazuri ei sunt în

1384 b

în ochii lor �i

Din acest motiv, ei se ruşinează mai mult de cei care vor fi mereu pre-

ochii altora. Ei se ru�inează şi de cei care nu .�unt expuşi la acelea�i

acuzaţii; ci:ici este dar că ace.�tea le par contrare. Şi de cei care nu sunt

înclinaţi spre indulgenţi:i pentru cei văzuţi

di greşesc; căci, cât priveşte

potriva vecinilor, încât, cât prive�te cele

cele pe care cineva le face el însuşi, se spune că el nu se indigne11ză îmcare nu le face, este clm

că se indignează. Ei se ruşinează .�i de cei înclinaţi spre trăncăneli în multe împrejurări; căci a nu crede sau a nu trăncăni nu diferă deloc.

Or, sunt înclinaţi spre trăncăneli şi cei care au fost nedrept:l!iţi, prin acee<J că pândesc o revan�ă. �i def:limătorii; ciki, dacă vorbesc de rău

.:;i pe cei care nu greşesc, cu atât mai mult- pe cei care gre.�e�c. Şi de

cei pentru care timpul este petrecut întru gre�elile vecinilor, ca, de pildă,

cei ironiei şi {Xleţii comici; căci ace�tia sunt omecum bârfitori şi pa-

lavragii. Se ruşinează �i de cei În preajma c<irora nu au e.:;uat;

căci sunt dispu�i c<t �i cum ar fi admiraţi. De aceea se �i ru�ineazi:i de cei care le cer ceva prim<t <mri:i, întrucât ei nu au fost dezonorat! deloc

în pre<tjma lor; de acest fel sunt cei care vor recent să le fie prieteni (căci ei au văzut cele mai bune lucruri; de aceea dispunsul lui Euripide către siracuzani este drept271), iar dintre cunoştinţele vechi, cei care nu ştiu

nimic despre ei. Or, oamenii se ru�inează nu numai de faptele

215

ARISTOTEL

-ra PTJ1'tEv-ra a'uJ).::ovlllAa cXM.ci xcd -cU O"TtJ.l.ELa., ol�� oU ,u6vov 6:cpp00LO"Lcf�ov-re� 6:AAd: xa.l nX I.TllJ.lEla. a.b-roU. Ka.i: ob ,u6vov JroloUvter; -ra a'tcrxpc{, O:na xc:U AErov-re�. 'O,uolw� & ob -rotit; 20 e'Lp11Jl.€voo; }l6vov a'ti.TX�OVTa.L, &Ha xa.l -rotit; 8TJAWcrov-roo; a.U-rol<;, ol.ov -3-epcill'ovroo; xa.l ipO..o� 00-rwv. "OA� 8€ oUx a'tO"xUvov-ra.L o�' CJv 1roAU xcmvppovolxn .-l1; S6�ry; -roU &ATJ{I'e&w (ob&i:� rdp 1fa.L8la xa.l -3-T)p(a a'ur,'(6VETUL), o!JTE Tab-rd Totl<; rvwp(Jlotx; xai: -rotit; CqvW-roo;, W..Aci mii<; ,uEv rvwpl,uaut; ni 1rp0<;" 6:All"ewv OOxoUv-ra. T� S ănw-3-ev -rd 1rpd<; TOv v6,uov. 25 Alrrol 8€ && Ola.xeL,uevoL a'u:rxuv-3-elev Cl.v, TIJx':>Tov )J.€v e'L lmcipxmev TTpdc; alrrotil; €xovTe<; o\JTW<; nv€<; o'iot:K; 'Ecpa.uev itvaL oi:ll; a'u:rx�m�TaL ""Hcmv S o&rm fj -3-au,ua1;6,uevot fj -3-auj.J.C('ţov-re<; 30 fi bql' &v j3oUAovwL -3-au,ud'(EO"\tO'.L, fi CJv 8€ovtctl ·nva xpeCav Wv J.LTi -reU�ov-rm ăOO'fm Ovn<;, xai: o�mL fi bpWv-re<;, Wcmep KOO(a.<; 1T€pl � Lcijlou XÂT)pouxln<; €8TJJ.LTJr6pT]O'€V' l}'flou rap lmoAaflelv ToiX;'A\tT)va.loo<; 11'Epwncivat xlixAw -rotit; "'EAATJva<;, W<; bp(;jvTa.� xal J.Ltl J.L6vov 00c:OUCJoJ.LEvoo<; 8. Ci:� Wwlcrwv-rm, fj âv TTArp(ov 35 lXnv Ot -rmoU-rm, fj J.LEAAwcnv a'w-"Wecr{l-at . luO xa.L bp(icr{lnt O:TuxoUvre<; lntO -rWv 'CllAoiivTwv no-r€ ob fioliAov-rm· \1-auJ.Lama.l J38S a rcip Ot '(Tj)..unaC Ka.L '6-Ta.v €xwcrlv 8. xa.TmCJ)(6'VOUO'tv €pra. xa.l 11'pcilJlUTa. fi aU-rWv fln-por6vwv fi ăAAwv nvWv nj)l)!; o\.X; Undpxu a.bToL<; O:rxune(a. n<;. Kal ()Atu�; lm€p CJv a'tcrx6vov-rm a.bwl · e'tcrl ff oUToL o't €'tpJU-L€vot xal o't l'l<; a.UTou.; 6:vacpep6,uevm, fi CJv bl&i'crxa.Âot fj cr6J.Lfioulol lET6VctO"l V, fj Î::a.'v GO"t V \iTEpOL �J.LOLOl, 1rp{ll; o\,X; q>lÂOTLJ.LOîJVTO'.l" 1roAAd: ydp a'u:rxuv6j.LEVOL btd -rot).; TOlo6TOIX;' xal nmoOOt xal oU nowÎXnv. Kal JJ.EAAovu<; bpCicr,'}m xal €v cpa.V€P4J O:vacr-rpEcpecr-3-at -rol<; crtNet86crtv a'tcrxuv'tl)Aol ' J.LâAAov e'tcr(v . "'O,'}ev xa.l 'AvncpWv b notlln'i<; J.LEHwv 10 0:1fOWJ.111'UV('(ecr-3-at UnO LHovoo(ou ehev, HiWv -rot}c; O"l.lva.1f01'J-vtîcrxetv J.L€Uov-ra.<; ErxaAI.l1TToJ.L€Vot:K; tix; fteO"av .Std TWv nuAWv, -rl €rxW.Unecr,'}e 'EcpTJ· fi J.LTi aUpt6v n<; UJ.Liib' 'l81J -roti-rwv; nepl J.ll}v oi1v a'tCJ')(ti\11'}1; Tat'rra· TTEpl .s€ &.valO'XUVT(a<; SljAov Wc; hc -rWv E:va.vTiwv elm:opitcroJJ.EV. 15

216

RETORICA, I l , 6, 1 384 b-1 385 a

c<�re au fost men�ionate drept ruşinoose, ci şi de -;emnele lor, ca, de pildă, nu doar când .�e dedau plăcerilor drago.�tei, ci şi de semnele dre�gostei. Se ruşineazii, t�poi, nu numai când fac lucruri n1�inoose, ci �i cftnd le spun. Similar, se ruşinează nu numai de cei enunţaţi, ci şi de cei cme se vor dezvălui lor, ca, de pildiî, de servitorii �� prietenii lor. În general, ei nu

se ru.�inează nici de cei a căror opinie privind rostirea adevărului o dispreţuiesc (căci nimeni nu se ruşinează de copii şi animale), nici de cei cunoscuţi şi de cei necunoscuţi, din aceleaşi motive, ci de cei cunos� cuji, pentru lw.:ruri care apar legate de adevăr, iar de cei îndepărtaţi, pentru lucruri leg:1te de lege.

Oamenii se pot ruşina, fiind dispu�i astfel, anume întâi dacă pot ti dispuşi faţă de ei înşi.�i la fel ca cei de care, spuneam noi, se ruşinează. Or, t�ceştia erau fie cei admira(i de ei, fie cei pe care ei îi admirau, tîe cei de care ei doresc să tie admiraţi, fie cei cărora ei le cer vreun serviciu, pe care nu îl vor obţine, dacă nu sunt stima(i, şi aceştia sunt ori cei care îi

văd, precum Cydia� a vorbit inaintea mulţimii despre colonia Samosului212; căci a cerut ca atenienii sti î�i imagineze cii elenii stau în cerc în jurul lor,

di îi văd 5i nu doar vor auzi cele pe care ei le vor decide, ori cei ce

sunt de <lCest fel, dacă sunt vecinii lor, :-><1U urmează să perceapă eonduila

lor. De <Jceea nu vor să fie văzuţi dind e�uează, de către cei care erau odată rivalii lor; căci rivalii sunt ni�te admimtori. Şi când ei au acţiuni

IJ85 a

şi lucruri care dezonorează tie pe ei sau pe strămo�ii lor, f1e pe oriC<!re alţii pentru care ei au vreun grad de rudenie. Şi în general, se ruşine<Jză de cei în privinţa cărora simt respect; or, ace�ti<l sunt cei menţionaţi şi cei care au relaţie cu ei, adică tie ai căror învăţători sau sfătuitori au fost, sau alţii cu care rivalizează, dacă le sunt asemănători; căci, Întrucât se ruşinează de multe lucruri din cau:w celor de acest fel, ei dind înfăptuiesc, când nu înfăptuiesc. Şi dacă urmează să tie văzuţi şi să fie asociaţi pe faţă cu complicii, ei sunt mai predispuşi la pudoare. De unde �� poetul Antiphon273, care urma să îndure ,�upliciul de moarte din partea lui Dionysios, văzându-i pe cei care urmau să moară împreună cu el că î�i

acoperă faţa, pe când treceau prin porţi: ,,de

ce vă acoperiţi'', zise; "ori vă temeţi să nu vă vadă vreun gură-cască dintre ace�·tia?" Acestea sun!,

<�.�adar, lucrurile privind pudoarea; cât despre lipsa ei, este clar că o vom distinge din argumentele contrare.

217

ARISTOTEL

VII. Ţ((Jl'V fJ€ xdpt'V �OOOL X:<Xl €1fi: ti'O"L'V x:allf� ahml �OVTE<;,

bptO"ajJ.€'Vm<; Tij'V xdpt'V S�Ao'V �O"Tat. "'Ecnw Sij xdpu;, xa{}-' il'V b �W'V A€l€Tctl xdpl'V �XEL'V, 01foupy(a "nf &:oJ..l€'\Hf JJ.i! &vT( nvo<;, JJ.TjcS' '('XX n abTh> cW \mouproUvn &.AX l'V<X n ExECvur J..lElO:ÂTJ 5€ CÎ'V � O"cp65pa• 5E�J..l€Vf, � JJ..Eld'Aw'V xal xo:AenWv, E'V xatpolt; cotothm<;, il J..l6'Vo<; 11 npWTo<; il JJ.ciAtO"T<X . .6.dp€l<; SE e'to-t\1 a't bp€'fEtt;, xal co6Tw'V jJ..ciALO"T<X clt j.iEu:i A6� To'U J..lJi lLŢVOJ.LE'Vou. TmaUTaL li€ at' Em-3-uJ..l(<XL, olo'V �pUJ<;. Kai: clt €'V TIXlt; coU m..JJJ.<XTD<; xax:Wo-ecn 'V xal €'V XL'Vlill'VoLt;' xal ycip b X:LWitNEliw'V hvll'u}.lEl x:ai: b Auno6}.lE'VQ<;. .6.L0 Ot h.o TTE'Vlr,t liUpLO"Tâ'}.lE\IOL x:ai: !pUŢalt;, x:â\1 jJ..LXpd \.mrtpEnla'WO"l\1, Otci T0 )J.€ye{}-o<; cl)t; &t)o-EW<; xa:i: c0v X<XtpO'V XEX<XPLO"jJ.€'VOL, olo'V b €'V 1\ux:e('f TO'V !pOpjJ.O'V &:l(x;. 'Avdpcr] ot'V ,u.d'Au:na jJ.€\1 e't<; Tab-rci '€-x_El'V n)'V \mouprlav, e't se J.Lii, Eu; '(cra, il jJ.El'{w. "QO"TE Enel q:.avepO-v xal dlt; x:al E!p' o'l<; y(ŢVET<XL xdpt<; xal nW<; �XOOOL, SliAov On €x: w&rwv napcwxEOO.O"T€ov, cot); JJ.E-v Setx:Wvcat; 11 5vtat; fl lElEVl)J.I.€\101..1<; €v TOta&qt A61f[1 xctl .5EipEL, TOlic; .s€ �ETTJX6Tat; f:v WLWÎr!l XPE(a TOLolrrâv TL il \mytpE-roti\1-rcxt;. <ll<XVEp0V .s€ x<Xi: iYIJ'e-v & <XlpEl�-IJ<XL f:vO€XETctL Tijv xcipL V x<Xl nmelv &.xaplcr-rot.K;· fi ycip Oct ainWv 'E"Vexa: UnrtpETolimv fl bnrtp{tT)CTct\1 (coîJro fJ obx: �V Xd'pu;) fl '&ct &n0 "t6xrtr; ouv€nEO"EV fl O"U\IT)'V<XŢxcicr·lhpav, ft '6ct &n€.5wxav &AX oOx �xav, €he e't&.'l<; e'LTe J.J.Ti e't&.:i<;· &J.icpOc€pwt; ycip TO ân( TL�, t:Kne oUS' otiTW�; &v e'(llxcipu;. Kal nepi: O:ncioo<; Wt; xanrrop(at; crxenc€ov· llrcip xciptt; €crtlv il On wSL il Too6V.Se il TOt6v&: illf6"t€ il noli. LT).Uelov 8€ e't €Aanov J.Li! lmrtp€npnv, xal e't TOl<; Ex{}-pol<; t) -rcxbcci il '(cra: fj J.LEL'{w· SliAov ycip On oOOE mUca: lw.Wv €-vexa. "H e't IJ)Ctt:iAa e't&S<;· oL&lt; y ci p bjJ.oAorel .Selcr{}-at cpo:6Awv.

�

1385 b

218

RETORICA, IL 7 . 1385 A�B

7. După ce vom fi definit bunăvoinţa, ne va fi clar faţă de cine, de ce şi în ce dispoziţie sunt O<�menii binevoitori. Fie, deci, bunăvoinţa274,

conform căreia cel care o posedil se spune că este binevoitor, un ajutor pentru cel care <�re nevoie de el, nu în schimbul <1 ceva, nici în vederea

vreunui avantaj pentru cel care ajută, ci pentru interesul celui ajutat; or, bunăvoinţa este mare, dadl este pentru cel care are intens nevoie de ea,

sau cme arc nevoie de lucruri mari şi greu de obţinut, sau care are nevoie de ea în astfel de împrejurări, sHu dacă autorul acestei bunăvoinţe este

singurul, ori cel tlintâi, ori binefăcătorul în cel mai înalt grad275. Pe de

altă parte, nevoile sunt nişte dorinţe, iar dintre ele, mai ale.� cele în�oţile de suferinţa faptului neîmplinit. De acest fel sunt poftele, ca de pildă,

sunt binevoitori cei care ajută în sărăcie şi în exil, oricît de mici servicii ar t"ace, datorită dimensiunii nevoii, �� datorită împrejurării, ca, de pildă,

dragostea. Apoi, cele ivite în suferinţele trupului .�i în primejdii: căci şi cel în pericol, şi cel care sufer.1 încearci( o dorinţă pasionată. De aceea

cel care a oferit rogojina27(i în templul lui Apolion Lykeios=77. Prin urmare, binefăcă!Orul trebuie să aibă bunăvoinţă pentru <Lceleaşi nevoi mai ales, iar de nu, pentru nevoi eg<Lie suu mai mari. În consecinţă, tiindc;1

este dar �i faţă de cine, �i de ce, �i în ce dispoziţie a binefăcători lor se n<�şte bunăvoinţa, este clar că din aceste surse trebuie să pregătim argu-

mentele, arătiind dl cei <�utaţi, pe de o parte, sunt ori au fost într-o astfel de suferinţă sau nevoie, �i C<1 blnefăcătorli, pe de <Lltă parte, <lU făcut, ori

fac vreun serviciu de acest fel într-o asemenea nevoie. Este dar si de . unde este posibil a le suprima celor binevoitori bunăvoinţa �� de a-i f<ICe n1uvoitori; căci este limpede fie că oferă, sau au oferit un ajutor în inte-

resul lor propriu (ceea ce, însă, nu era buntivoinţă), fie că ei au fost constrânsi să îl Facă., fie că llU întors un serviciu, iar nu 1-llU oferit, cu .�au f<1ră Ştirea autorului său; într-adev1tr, în ambele cazuri este un schimb,

1379 3

încât nici astfel nu m putea fi bunăvoinţă. Trebuie examinat şi privitor l a toale categoriile; căci bunăvoinţa există, fie pentru că este o anume natură, sau o anume mărime, SHU o calitate anume, fie pentru că reprezintă un timp sau un loc anume. În schimb, este un semn de rea-voinţă

dacă presupuşii binefi:id"itori nu au oferit un ajutor mai mic, �� dacă au f<kut du�manilor servicii �au identice, sau eg<ile, sau mai mari; în

tr-adevăr, este clar că nici pe acestea nu le fac ei în interesul nostru. Sau dacă cel care ajutil oferă, con�tient fiind, binefaceri neînsemnate; căci

nimeni nu recunoaşte că are nevoie de lucruri nesemnificative.

219

ARISTOTEL

VIII. Kal 1T€pl J.J.€v -raU xo:p('(ecr\hxt xo:l &xo:punelv elplYtat· 1Tola & E>..eetvd xo:l -r(� EAeolxn, xal 1T� o:lnoi: Exovn�, AfywJ.lEV. ''E<JTw Slj EA€Ot; ADm, ne;: brl cpo:tvoJ.J.Evtp xo:xte cp.:tapnxtfi il Au� TOÎJ &va�(ou WYXâV€tV, 8 KCiV alrr� npoo<'ioX'IÎ<J€l€V &v Jfa�elv il -rWv aLmU nva, xai: -rffirro 0-rav 1TAT)<Jlov cpalvrrro:v Sl)Aov rrlp 15 On &vd"(X11 -rOv J.J.€AAovTo: €A€1Î<JEL v i.rnâPXEt v ·rowUmv olov olecr{Jut 1Ta�elv t!f.v n xaxOv fi o:b-rOv fj TWv ab-roU nva, xo:l -rmolrro xaxOv dlov elp11w:t Ev Tif OP!p fj �J.!OLOV il 1Tapa1T;\:{pwv, OtO otln o't 1T«Vn�AWc; &1ToAwA&te� EAeoiXnv (oiXiE:v rcip &v En 1fa-l}elv oloVTO:l' 1TEmSv-l}o:cn. Ţâp) oihE dt b1T€p€u&xtJ.10VElv OÎ.6J.l€VOL, 20 au: Uj'lpl'(ooot v· El rcip ă1TO:VTO: Olovw.t UmipxetV -rCqa{Jd, SljAov On xo:l -rO J.J.ll €v6€xecr�o:L 'lro:�Elv j.J.l)O€v xo:x6v· xal rrlp -rolrro ..Wv ă.Ţa�Wv. f'tcri: lJ€ TOlOÎJTot o'î:ot VOJ.l('(ELV 1(0:-/}Elv ăv Q( T€ 1TE1ToV116-re� iîS11 xo:l o5ta1TE<pEUŢ&ter;, xo:l o't 1Tj)Ecr�&r€pot xo:l Otci -rO cppovelv xai: o5l EJJ.1TEtplo:v, xo:i: o't &cr�evelc;:, xo:i: dt SELA6npot 25 J.J.<iHov, xo:i: dt 1T€1To:t&euj.J.€vot· eUA6rt<JTOL râp. Kal olr; Unâpxmxn yoV€l� il T€xva il ruvalxec;:· o:UmU T€ rcip mUw., xo:l o'lo: no:�elv Tci EtpytJ.1€va. Ko:L dt J.J.l"jTE €v &v&plac;: 1Tâ�El Ovrec;, o'iov €v bprTI il �dpp€l (&A6runa rcip TOÎJ f:croj.J.€vou -raUw.) J11ÎT€ €v Uj3ptcrnx o5ta".€cret (xai: Ţcip obTot &A6ŢtO'TOl ŢOÎJ 1TE(crecr-&o:( 30 n) &AX o't Ho:'ţ,O ŢOOrwv· J.iTlT ab <J>011o6J.1EVOL mp6.5po:· oU rcip f:AeolXnv dt f:nenArrrJ.1€vot Otci ŢO e'lvat npOc; Ţtfi OtxELLf 1Tâ11et. K&v d(wvtcd Ţtvar; e'i.vcu ŢWv brl€txWv· b rrlp J.111MV« o't6j.J.€VOc;' 35 1TâVŢac; dt'IÎ<Jnat &"t(ouc; ă Vr.tl xro:oU. Kai: OA� .Sll '6-rav Exn 1386 a oti'twr; � &vaJ.lVl)CI'11Tivat Toto:lrra cru�E�11X6'to: il aU� fi .W� a\rroU, Ti €A1f(cro:t rev€cr11ctL a\rrtfi Ti ,Wv abmU. 'Qc; J.J.€V otv Exov.er; EAEoOOw , ElplYtctL, a 8 €Aeo00w , €x 'toU bpu:TJ.loti .SîlAmr OOa TE ro:'p TWv Aun�v xai: b&uv�v cptto:pnxd, ttâv-ra EA€EL vei, xal OOo: &vcupEnxcl, xo:l OOwv il Wx11 cth(o: xaxWv J.1€Ţe{l-� €x6vTWv."E<TTt & b&uv'f�Pd }J.€v xo:i: cp{t-apnxrl Mvo:TOL xal o:'tx(ctL crwJ,UiTwv xal xo:xWcretr; xai: rllPac;: xo:l vOOot xai: TpoqJîlt; 'Ev.Seta, l:Jv fJ il TllxTJ a.'tT(a xo:xWv, &cptA(o:,

� �

220

RETORICA, 1/,

8. 1 385 b-1386 a

8. S-a vorbit şi despre faptul de a fl binevoitor, respectiv de a fi rdu voitor; să spunem, atunci. care sunt genurile de lucruri C<tre stftrnesc mila, faţă de cine. precum �� în în ce dispoziţie încearc<1 milă oamenii. Fie, deci, mila o suferinţă anume. resimţit<l din cauza unui ri:iu manife.�t. distrugător sau dureros, legat de cel care nu merită să fie atins de el, �i pe care un om s-ar u�tepta să îl îndure el însu�i. sau vreunul dintre ai săi. iar ace<tsta, când răul pare aproape; dld este limpede că cel pe punctul de a resimti milă este dispus a�tfel, :;nume capabil de <t crede eli poate suferi vreun rău. fie el însu�i. fie vreunul dintre <ti l u i . � i un astfel de riiu, precum a fost explicat în defmiţie, sau asemănător, sau aproape asemăm1tor. drept care nici cei in întregime pierduţi nu încearcă m i hî (într-adevăr, ci consideră c<1 nu mai îndură nimic: dici au îndumt), �i nici cei care cred că sunt prea fericiţ i , ci ultragia:a127x; căc i , dadl ci î.�i imaginc:tză că posedii toate bunurile, este clar ş i faptul că nu c.qe posibil sti sufere nici un rtiu; într-adevăr, �i aceasta !ine de lucrurile bune. Sunt de un aserncneot cmacter, anume capabili de a crede că pot suferi, cei C<tre au suferit deja �� care au scăpat prin fugă, aceia mai in vilrstă � i . datorită înţelepciunii pmcttce, �i a experienţei, apoi cei �]abi �i, moti mult, aceia mai la�i �i cei instrui!i; Clici ei sunt cugct<tţî. Ş i cei care <tU părinţi, copii sau so!ii: căci ace�tia ţin de ei În�i�i. �i sunt capabili de a suferi relele enumerate. Şi cei care nu M m l nici într-o stare afectiv:! de curaj. cu, de pildă, mânia sau îndrăzneala (c:ki acesteu .�unt imprudente în privinţt vi itorului). nici intr-o di�pozitie tempor;ml ultragiatoare (căci �i ultragiatorii Mml nechibZUi!i privind faptul de a suferi ceva), în schimb, cei at1u!i la mijloc între t l n c � : . î � i i e i � � 1 . rinţe. O:tmenii sunt m i lo�î �i dacă socotesc că exi.�tă ni�te persoane vir tuoase; căci cel cure goînde�te că nu exislll nici un:t, va consider<� că toţi sunt demni de nenorocirea lor. Şi, În general, când un om este dispus a�tfel încât s;l î�i aducă aminte c:1 asemenea rele i s-au înt<î mpl:tl lui, sau vreunuia dintre ai săi , ori să a.�tepte să i se întâmple chiar lui, .�au vreunuia dintre <�i l u i . Î n c e dispozitie deci, resimt oamenii m ilă, s - a spus; apoi, care .�unt motivele ce trezesc m i W , este dar din definiţie; căci cele de:r.olante �i dureroase. câte sunt deZ<!slruo<Jse, cele ruinătoare, cele rele, câte au gravitate, �i a căror cauză e.�te soarta, sunt trmte vrednice de m i l ă . O r , sunt dureroase �� distrugătoare tipurile d e moarte, maltratările tru purilor, comportări le injurioase, bătrâneţea, bolile �i l ipsa hnmei; apoi relele, a căror cauz;1 este SO<trta, sunt: l i psa de prieteni,

:�� \ :�� ( �� t: �� ;� �� :� ��\�:�� IL��::;��

22 1

J3H6 a

ARISTOTEL

bAtroqnMct (Ou) xctl W Strumă.o-{t-nt CmO <pO..wv'·""Jmt ouv"M-wv �AEEtv6v), dlCJXQ�,;, &O'l'J'€.V€tct, &vo:mwla, xal cO \S{I-Ev npooîlxEv &ra·Mv n bnclp�a:t, XC0{6v n ou}.lfhlvat. Kcd W no>J..dx.t� -rotolroov. Kal m TT€1fOVM"CCM; lEVEcr-lt-cu n Cqa;{t-6v, otov �lOTTEÎ ,'}€t cei napc( �cunA€� u{t-vE�m xa:t€n€.J..t.CP{'11. Kal cO fi J.l."Tj.€v lElEvftcr-\h:xt &ra,'tOv, fi TEVOJ.l€vwv }.l l) E'lvat &n6Aaucnv. 15 ' E<p' o'i:� J.l€v otlv EAEoticn, mlrrn xnl W -rotalrrcl �o-rtv· €AEOlxn 0€ To6;; 'tE yvwp(J.LO�, &'v }.l"i] O"<p60po: �l� WO"t V obc€t6nrrt· TT€pl 0€ mtfr� lJ<mEp nEpl alrroUc; }.1€Hovt� €xooot v . .!ltO xa;l b ""AJ.lO'.O"L� Enl J.l€v -n{) lltEL &roJ.lEV!f Enl TO &no,'tnvELv olnc 20 E&:lxpoo€v, k cpcx(f(v, 'rnl 0€ Thi cp(Aw, TTj)OCT(Xtcotivn· ToiJ-co J.l€v rci:p EAEEtv6v, hElw SE Setv6v· .'o ra'p SEtvOv 'Eupov -roti EAEEtvoti xcxl ExxpoocmxOv ToU EA€ou xcxl noHcb(l� "'t� EvctvT(!f )(p{ptJ.lov· <oU rdp> €n EAEolxn v Errll.; aU-rol� Toti SEtvoU OvTCM;. Kal -rot'M; bJ.LO(o� hEolxnv xmci: tv._tx:Cctv, xcnci: �{tll, xa-ID 'E�Et�. xa-rd 25 &�tWJ.lc:na, xa-ID rEv11· Ev nOO:n rclp -ro&rot� pii)..Aov <pa.ÎvEmt xal ai.rc(f âv tmâp�at· OA� rdp xal 'Evmll,'ta; &l Aa�ELv 0Tt, OOa Ecuv6}.1EVO: Td nâ{tll EAEEtvei Ecrnv, Tci: .5€ J.l.UptooiDv €ro; TEV6J.l€va fi �cr6}.1€vct o!Jn EAnl'{ovt€� atiT€ J.l€J.lVllJ.l€.vot fi OA� 30 oUx €AEo00tv fi oll;lc bj.J.OÎw;, &vârx11 TO� cruvanEpra'{oJJ.Evo� axl).uaat xal cpwval� xal €a,'tlicrt xctl OA� bttoxplaEL EAE€t'\IOT€potx; E'i.vat· €� r«P TTOtoî:.Cn q:>ctlVE(J{t(Xt [ID xo:x6v] ttpd bJ.lJ.lC{TWv TTOLoUvT� fi k }.1€Hov-ra fi &; l€Ţov6-ra. KcU 35 1386 b TErov6m (:{pn fi J.L€M.ov-ra Otet <ax€wv €AEEt v6tEpa· Stci: -roiJ-co xal -rei" O""l)J.lEla, o'i:ov €a,'tlrrcl� u .Wv nEnovM-rwv xal \Scra -rotalrta, xal <cit; npâ'fEt� xal A6r� xal OOa &'Ha ..Wv 'Ev -rW nd,'t€t ISvruv, otov liS11 TEĂEtrrWvtwv. Kal J.l.d'Ato-ra "'t"O anoo&:<( €'i.va:t Ev Tol� "tOtoihot� Xatpol� Ovm� €A€€l v6v· CinavTCt rdp Talrrn Otd TO €nOI; <palvEa-\t"at .u(iAAov notEL TOv €AEov, Kct.l &; &va�(ou OvTCM; xal Ev bq>,'tnAJ.lol� <pntVOJJ.€vou -roti m:l,'trnx;. 10

�

222

RETORJCA. Il, 8, 1 386 a-b

r t u mărul mic de prieteni (de aceea, �i faptul de a fi .�eparat de prieteni >r

d e apropiaţi este demn d e mih1), urâţenia, lipsa d e vigoare, bete.�ugu l ,

precum � � faptul d e a surveni ceva rău d e acolo, d e unde s e cuvenea s ă rezulte ceva bun279. Iar u n astfel de lucru s e întâmplă adeseori. Ş i faptul

rlc a surveni cuiva vreun

bun, după ce respectivul a îndurat răul,a�a cum

darurile din partea regelui i-au fost expediate lui Diopeithes2llll care muri�e. Este demn de milil .�i faptul tie de a nu fi atin.� nici un bun, fie de ;r

nu putea avea plăcerea lucrurilor petrecute. A�•rdur, acestea � i altele a.�emănătoare sunt motivele pentru care oa

menii resimt m i l ă ; or, ei <ru milă de cunoscuţii lor, ducă nu sunt prea ;rproape prin legătura de rudenie; altfel, ei sunt dispu�i faţă de uce�tia, cu şi cum ar simţi milă pentru ei înşi�i . ducă ar fi în situaţia re�pectivă. De <tceea, Armrsis211 1 , la T<îndul .�ău, nu <t plâns, cum .�e spune, pentru fiul lui care era condus l a moarte, ci, în schimb, pentru prietenul său care

cerşea; căci, pe de o părle, acest caz este vreLlnîc de milă, pe de altii parte, însă, acel cuz este îngrozitor; într-adevăr, groaznicul este diferit de ju!nic, �i gata de a înlătura mila, precum � i adesea util pentru sentimentul con-

trar; căci oamenii <nu> mai simt milă când pericolul grouznic este aproape. Ei <Ju m i l ă şi de cei a.�emănători lor prin vârstă, prin caructere, prin dispoziţiile stabile, prin mnguri, prin neam; căci în toate <.�ceste si-

tua!ii pare mai mult c ă l i se poate întâmpla � � lor; de altfel, in geneml, � i aici trebuie admis că toate lucrurile de cure oamenii se tem cu privire

la ei în� i � i , acestea, aşadar, stârnesc milă când se petrec în legătură cu

ultii . Apoi, încercările ce par 1<� îndemână sunt demne de milă, în timp ce, faţă de cele trecute, sau care vor ti zece mii de ani înainte sau după2�2 ,

ei fie nu simt milă deloc, tie nu lll fel, fiindcă nici nu se a�teaptă la ele, nici n u şi le amintesc. Atunci, cei care însoţesc sensul vorbelor lor cu gesturi, tonuri ale vocii �i veşminte � i , în genewl, cu actiunea dramatică,

trebuie să fie mai vrednici de milă; căci ei fac [ri'iu l l să pară aproape, pumindu-1 în faţa ochilor noştri211\ fie ca pe un fapt viitor, tle ca pe un fapt trecut. Şi lucrurile petrecute reeent, sau cme sunt pe c;rle să se întâmple curând sunt mai demne de mi!ă2114; de aceea, oamenii resimt milă �� faţă de semne, precum ve�mintele celor care au suferit un rău, şi alte asemene<J lucruri, apoi faţă de acţiunile, discursurile .�i altele câte sunt ale celor <�fi<�ţi în prezent în suferinţă, ca, de pildă, ale celor ce sunt pe moarte. Şi este vrednic de milă mai ales fllptul că oumenii, <Jtlându-se în astfel de circum�tanţe, sunt buni; căci toate acestea provo<1că mai degmbă mila, prin acee<� că pllr mai apro<�pe, apoi, tlindcă cel ce suferă un rău este nedemn de răul respect i v , precum şi fiindcă nenorocirea l u i ap<�re în<Jintea ochilor noştri.

223

1386 b

ARISTOTEL

IX.

1387 a

A,n(xencu &. u{j llielv p.c:D..tCTŢa JlEV () xaAoixn VEJ!Ecrăv· T� ydp Atmelcr�at 'rnl Tal� &va'f(aL� xax01fpay(aL� &vTuce(J!ev6v €(J'ŢL Tp6nov nvd xal &nO ToU alrroU �� TO Aunelcr�at €nl Tal� &va'f(au; elntpcq(at�. Kal iiJ.liPW Td mi{)-11 �� :xpTJ!Tfoir Oel ydp 'enl JJ.Ev TOi:c; tiva'f(� npclnotxn x� (l"llvc(x{)-ecr{t-at xal tAeel v, Tolc; &E eb VEJ!ecrCiv· ClOtxov ro:P TO napd Ti}v &'f(av yt rv6JlEvov, OtO xal Tolc; {)-eolc; &noO(OoJlev T O vEJ!Ecriiv . .6.6'fete S &v xa� O tp{)-6� -rW Heelv TOv alrrOv &.vnxelcr�at Tp6nov � oUve� Wv xal -ra� -rit 'V€JlEcriiv, �(J'ŢL ft \hepoV' AUJn} JlEV ya'p -rapa:xt$11; xal O cpMv� 'eCTŢLv xa� 'enl eimpa.r(�, &AX oU -roU &:va'f(ou &Hd -roii 'Ccrou xaL bJJ.olou. Td .sE Jlil \Sn aht{il "!L cru�{)auat Enpov, &>.Act 0( aUWv -rOv nATfCF(ov, Clncwtv hJ.W(wc; .Sel Uncipxetv· ob rdp �n �(J'Ţat -r0 JJ.Ev cpM�. -rO &. v€J.Lem.�, &.llcX q.6ţl�. rov Otci Toifro tJ A6m) bnciPXU xal h -rapa;x�. IS"tt ab-t0 Tt �(J'Ţat. �.pa.W..ov imO "TÎ)c; �e(vou elntpa;'fl�. avepOv 8 \Sn WroMu-lt{)cret xal ut €vavrl"a mi� -rothot�· b JJ.Ev rdp AunoUJJ.evoc; hL wlc; &.va'f(� xaxonpa.yolxn v tp{)-ipewt 1\ ăl.un� �(J'Ţat 'rnl TOi:c; Evavrl� xooconpa.rollcnv, ot.ov Tolk; na-rpa;Ao(� xal J!LC1tcp6vo�, lhav Wxwcrt "ttJ.Lwp(ac;, ol&lc; &v AumJ\l"E(TJ XPTJ!Tf6t;· Oel rcip xa(petv €-n"l Tol� TOt06Tolt;, lut; s al.h� xal 'enl -rolc; eU npct'nooot xai &.'flav· â"J!rpw ycip .S(xata, xal notel xaCpew TOv bttetx�· &vâŢXT) ycip €An('!;etv bndp'fa.t a:v Clnep -r{il bJJ.ol<p xa� ab-r�. Kat €0"-ttv -roU ab-roU �ouc; ănavw; Talrro, Tii 8 €vavr(o: ToÎJ €vavr(ou· b ro:'p __c;Mrt6t; Wt:tv 'rntxa.tpExc:ococ; xal tp�ovep6t;· €tp' t{} Ţâp "!te; ĂJ.)1fE�Tat ŢL"fVOJ.1.€V<p xai: bncipxovn, &:vayxalov -roOwv E-nl T1J CTŢEpTjcret xa.l ""r1i � -rTt -rOOtou xalpetv, .6.t0 xwAuTtxd JJ.Ev €A€ou ndv"ta TaU-r' €crn, &wpEpet .S€ .Stci ,;de; e'tp11J.1Evac; ah(�, {.Xrre npOs- -rd J.Lil Ueetvâ nOLelv ănav-ra bJ.w(� XP-rl<rtJ.1C1. npWTov )J.Ev otw nepi: -roli 'V€JlEO"iiv A€yw)J.€'V, -rCcrtv TE VEJ.Lecrh"xrt xal 'rnl rlcrt xal nWc; �ovnc; alrro(, il -ra )J.E""tci -raîtra nepl LWv ă.AAwv . <l>avep(iv 8 � TWv e'tPllJ.LEvwv· e't ydp €(J'Ţt TO

224

RETORICA, 11,

9. 1 386 b-1 387 a

9. Faptului de a resimţi milă i se opune mai ales ceea ce oamenii numesc a se indigna2H5; căci faptului de a încerca suferinţă în urma unor nenoro ciri nemeritate îi este opus într-o oarecare mă�ură �i provenit din acela�i caracter faptul de a resimti suferintă pentru succesele nemeritate. Şi ambele pasiuni ţin de un caracter virtuos; căci trebuie să îi compăti mim pe cei care sunt nefericiţi nemeritat şi să avem milă de ei, dar să ne indigm1m de cei fericiţi nemeritat; căci este nedrept ceea ce se ive�te contrar meritului2H6, drept care le şi atribuim zeilor faptul de a se indigna. De altfel, şi invidia ar putea părea că se opune în acelaşi mod faptului de a simţi milă, ca fiind apropiată de, sau chiar identică cu faptul de a se indigna, şi totuşi este diferită; dki şi invidia este o suferinţă tulburătoare �i cauzată de un succes, însă nu cel al unuia nedemn de succesul respectiv, ci al unuia egal şi asemănător nouă. Or, trebuie că toţi au acest sentiment, anume nu faptul că li se va întâmpla vreun alt lucru rău, ci faptul că el li se va întâmpla chiar din cauza vecinului; căci nu va mai fi C!1nd invidie, când indignare, ci teamă, dacă suferinţa şi tulburarea se nasc din ucest motiv, că ei înşişi vor avea vreun rău de pe urma .�uccesului acelei persoane. Or, este clar că ace.�tor pasiuni le vor urmu şi pasiunile contrare; într-adevăr, cel ce suferd în faţa celor nefericiţi pe nemeritate se va bucura, sau va fi neatins de mâhnire în faţa celor nefericiti la modul contrar, pe merit, precum nici un om virtuos nu ar putea ti mâhnit când .�emenii lui au ocazia de a se răzbuna pe uciga�îi de tată �i pe a'ia�ini; căci el trebuie să găsească plăcere în ustfel de situutii, la fel cum trebuie să t�fle plăcere �i în cazul celor care au fost fericiţi pe potriva meritului lor; într-adevăr, ambele cazuri sunt drepte şi i1 fac pe cel virtuos să se bucure; căci este nevoie să spere cii cele pe cure le va poseda cel ce îi seamănă le va poseda şi el. Apoi, toate aceste pasiuni sunt proprii !lceluiaşi caracter, it�r contrariile lor aparţin caracterului contmr; căci acelaşi om este bucuros de nenorocirea altuia şi invidios; într-adevăr. datorită faptului că unul se mâhneşte pentru lucrul ivit şi posedat, este necesar să se bucure în c;;zul lipsei şi al distrugerii aceluiaşi lucru. De aceea, toate aceste pasiuni pot împiedica mila, dar diferă din cauza motivelor exprimate, încât sunt toate la fel de utile pentru a face lucrurile nevrednice de milă. Să vorbim, a�adar, mai întâi despre faptul de a se indigna, spu n!ind, de asemenea, pe cine, de ce, precum �i în ce dispo.:iţie se in dignează oamenii, apoi, după acestea, despre celelalte chestiuni. Or, este clar din cele enunţate; căc i , dacă faptul de a

225

1387 a

ARISTOTEL

� VEJJ.emiv AmreLcr�a.L €ni: TW !pa.tvoJJ.Evw O:vo.'�(w� el.lJrpctŢeL v, npW·rov JLEV &îiAov lSn o� o'i6v <' €�1: nOm TOLf,;' Cqa.�OLf,; VEJ.!Emiv- ob ra.'p e't Uxa.tcx; il O:WpeL�. fj €L &.peTijv AijtjJeTctl, veJLecnlcret Tothtp (ob.S€ ra.P �AeoL €1rl wLf,; €va.vT(ou; To6-rwv itoiv), anei €1rl nAo&rw xa.l 6uvclj.!€L xo:l TOL!:;' Toul&rOLI:;', OOwv W!;; CmAWr; e'tneLv 0:1wC i:crt v o\ O:ra.1tol ou& it <ci <pOOet Exmxn v O:ra.1tci, btov elfr€V€ta.v xa.l xciAAcx; xa.l OO a. Tota.Um .. ' Enel & <0 15 Ctpxa.Lov Enilc; TL o:po:LveTCXL <00 o:pOOet, O:vcipcT) <Oi.c; Ta.bTO €xoootv CqaMv, Edv vewo-cl ExovTEI:;' Turxcivwcrt xai: Otci Tolrro ebxparhlcrt, ,.w>.Aov V€j.J.€(J(iv- JLCiAAov raP Â.U1Tolm V o\ vewcr-rl nAouwUvtEI:;' -rWv nc:i'Aat xo;l Slei rEvcx;· b,uo(wc;:- O€ xal ăpxovuc; xa.L OuvciJLevot xal noAli<ptAot xal eliTexvm xal bnoUv -rWv 20 TOLOlhwv, Kal âv 6tâ Talrra O:'AAo n O:rnMv rlrvTJTCXL cdrroLc;, Wa"aLhl.l.ll;'- xal rclp Ev"taU�a .uO.AAov Â.U1To00t v o\ ve61rAouTOL ăpxovr� 6tâ Tiiv nAoUTov il oi. O:pxm6nAomm .. ' O.uolwl:;' 8€ xal E-n-L TWv ăAAwv .. Alnov O' On Ot j.J.€v Soxolm Tii alnWv Exet v Ot O' oti- Tii raP O:el o'UTw cpcuv6J1evov Exetv &AT)1'1"€c; OoxeL, Wa-te oi. 25 hepot ob "tc:t al.rtWv €xetv. Kal E-n-el '€xaa-tov 1:Wv O:ra-3-Wv ob "toU nrx6VTQI:;' �LOV, anei ne; EcrTL V O:va.Aor(a xo:( n &p.u6-nov, olov OnA.wv xrfJ.J.J:x; oU TW Otxa(w &p,u.6net cV..Aci -rW &vOpelw, xal rciJJ.OL Otao:p€povTec; oU Toi !:;' ve�l nAoucr(OLI:;' O:AAJ ToL!:;' eU)-evEcrtv, âv obv &.ra�OI; Wv J.l.Yi ToU &p,u6t-rovru; nrrxcivn,' V€J.l.EO"T]T6v. Kal TOv 30 tî<TW TW xpe( novt Ct,ucpt�T]Tel v, J.LCX.Âta-ta .uEv otlv Toill:;' Ev <W ain�, �ev xal ToU-r' elpT]Ta.t Alancx; O' CtAEetve .udXTI� 1387 b TeAa.uwvtci&xo· Zelll:;' ycip cit veJJ.EO"aCTJ(', 0T O:,ueLvovt cpwTL ,ucixot"to. E't & JJ.'IÎ, x&'v bnwcroUv b tînwv <W xpe(novt, olov iL b J.I.OOO"t.XOI; -rW Oumlw· �Anov yci:p Tt 6txat 0:,.0vn � J.l.OIX1tXllr;. dlc; ,u.Ev obv ve,ue;Wcrt xo:l 6td <(, b: Tolfrwv &lV.ov· mlrra: rdp xa:l Td Tmo:UTci €a-ttv. Aimi 0€ VEJ.I.EO"TJ"tlxo( itmv, Wv �LOt WlXâVWO"LV OVT€1:;' TW\1 J.I.EŢ(O"TWV &ra.�Wv xal TnîJ-ra: X€XntJ.L€vot"' Tii ycip 1:Wv O.uo(wv l,'tu-:icr1ta:t ToUc; J.l.il b.uolo� oU O(xa:tov. lleUTepov ii€, &v OvT� Cqo:1tol xa.l crnou&x.Lot wrxdvwcrL \1"' xp(vooo( TE yâp et, xo:l -cd ă.Stxa: J.I.LcroOOt. . Kol Eâv !ptA6n,um xo:l bper6J.!evo( nvwv npayj.J.d"twv, xal ,uciAtcr-ca nepl TctÎJTa 10 10

226

RETORICA, l i . 9. 1 3!!7

a-b

se indigna înseamnă a fi mâhnit în prezenţa celui care p<tre să reu.�ească

nemeritat, este limpede, în primul nînd, că omul nu este capabil să se

indigneze în cazul tuturor bunurilor; căci dacă unul este drept t>i curajos.

sau dacă va căptita virtute, el nu se va indigna pe acesta (într-adevăr, nici

sentimentele de m i l ă n u sunt cauzate de contrariile acestor calităţi). ci

pe bogăţia, pe puterea şi pe toate lucrurile de acest fel, de care, ca să

vorbim în general, sunt vrednici oamenii virtuo�i. �i nici pe alţii, dad

posedă bunuri prin natur:.t lor, precum origine nobilă, frumuseţe, ş i toate

câte sunt de acest gen. Or, cum ceea ce este. vechi pme drept ceva apro-

piat d e cee<:t c e este natural, trebuie di oamenii s e indignează mai degrab<1 pe cei care posedă <tcela�i bun , dacă se înl<împlă să îl aibă de cunînd .5i

sunt fericiţi datorită acestuia; c•1ci cei recent îmlxJgăţiţi mâhnesc mai degntb<:1 decât cei înavuţiţi odinioară şi deciit cei boguţi prin origineit lor;

similar, şi funqionarii publici . .5i potentaţii , şi cei care au un m:.tre număr

de prieten i , şi cei binecuv<1ntuţi cu copi i , precum ş i orice avcmwj dintre

lucrurile de acest fel. În mod asemănător, �i dacă acestora le .�urvine

vreun alt bun datorită acestor av<mtaje; iar atunci, într-adevilr, provoacă

mâhnire mcti curând bogaţii noi, C<:tre îşi exercită uutoritatea mulţumilit

bogătiei, decât bogaJii vechi. La fe l , şi în cazul celorlalte bunuri . Or, motivul este că u l t i m i i par să posede bunurile lor propr i i , pri m i i , însă, nu; căci ceea ce se anttă a fi mereu astfel pare adevămt, încât <Jceia,

pri m i i . nu par a poseda propriile lor bunuri. Şi, întrucât fiecare din bunuri

este vrednic n u de primul venit, c i există o anume pmJX>rţie şi <ldecv<:tre, după cum, de pildă, frumuseţea armelor nu corespunde cu cel drept, ci cu cel curajos, iar căsători i l e distinse - nu cu cei proaspăt îmbogăţiţi, ci

cu cei nobili de origine, prin urmare, dacă un om, virtuos tiind, nu dobân-

deşte ceea ce i se potrive�te, atunci trebuie să ne indignilm. Merită de a

ne indigna ş i faptul că cel inferior se luptă c u cel superior, mai ales că

aceştia, anume cei inferiori .':'i cei superiori se luptă in aceect�i privinţ;1,

de unde s-a spus şi <�cest vers: .,evita lupta CII Aiax,jiullui Te/amon; cdci 2Rus s-a indi[inal pe el, cum că ar putea lupta Împotriva umti om mai bun"2x1. Iar de n u , cel inferior se luptă cu cel superior în orice privinţă,

1387 b

ca, de pildă, dac<1 muzicianul disput:1 cu cel drept; căci dreptatea este un

lucru mai bun decât muzica. Prin urmare, pe cine �i de ce se indigne<1ză oumenii este evident d i n

aceste lucruri; c ă c i ele s u n t <tce.�tea şi c e l e de ucest g e n . Ei în.�işi sunt

înclinuţi spre indignare, dacă se înhîmplă să fie demni de cele mai mari bunur i , �i să le posede pe acestea; căci n u este drept ca cei care n u ă

:r;��;. i��/��f1��:�� :��t��rd �:t��t!��)��:

căci atunci, ei judeci"! drept �� urăsc lucrurile nedrepte. Şi dacă sunt

iubitori de onoruri ş i aspiran!i 1<:1 anumite pozi!ii, apoi, mai ales

227

ARISTOTEL

2{)

q>LA6TLJ.10l &nv Wv E-re:pot cl�tol Ov-re:t; mŢxo:"""""L v. Ko:l OAwq o'L cl�wUv-ce:r; aU-col a\.rroUc; tiJv 'e-r€pour; Jiil &�wlxn, VEJ.lECTT)TLXol -roUtotr; xo:l -ro&rwv. LhO xai: & O:v.Spano&JSe:L� xal q>aUAot xal &cptA6-tLJ.lOL ob VEJ.lE<rllTLXOÎ· ob.5Ev Ţcip ko-nv oti W:u-roUc; o'(ov-ccn a�Lour; e'i: Vctl. <bave:p<Îv 8 €x 't01hwv Enl nolott; CtnrxoOOt xal xaxonpaŢO\law 11 J.lil 'tuTxdvooot xa(pE:LV il CtAUnt..�r; €-;xe:tv .se"i· b: Ţdp -cWv e'tp11J.1€\IW'V -rd clvruce:(J.le:vci Eo-n .Sl]Aa, i:x.rt €a.'v -rotit; -re xpt -rdt; rot.OOtour; lfapc:t.crXe:OO<T'!l b A61�, xai: -roUc; &.�toUvmt; �Ae:e:"i�al, xa.t ep' olt; 'eAe:e:l�al, Se(�ŢJ Crva�(ro; ISV"rCXr; mncive:Lv 0:�(oo; .S€ J.lil 'tiJD(clVELV, &Mvct'tOV · �AEElV. X•

.6.l)Aov 0€ xal �lfl Tiat q>�ovoOOt xal •lat xal nWr; �xoVTEr;, e:'(lfEP €a"tlv h qn'}6� A6lfTJ u� hl e:Ulfpcq(a qxxt voJ.1€vn .Wv E'tp11J.1€vwv &.1a�Wv ne:pl •00; b,l.lOloo;, ,uij lva' n aU-rW, &.lli O( 25 Exe:Cvour;. <l>�ovft<rooot plv Ţdp o\ 'tOtolrrm olt; e'ta( 'tt�e:t; !SJ.lotot. fl q>O:(vovrat. 'O,uolour; 0€ A€1w xa-rd 1€�, xmd crun€�tcxv, xa.\1 \V..tx(at;, xaW E�e:Lt;, xa'td &S�av, xa-rd -rd UJJcipxwtct. Kal olt; ,U.Lxpoij �AAe:(JfEL •otl J.li! lfciV'tCX \.mcipxe:tv· (.StO o\ J.lET<iAa npcft-rovttt; xai: o\ e:b'tuxoUvtEt; <p�o�po( e:'tm v) Jfcivtttr; Ţa)> o'(ov'tat -rd aUTWv q>Epe:tv. KaL Ot 'tL J.lWJ.lEVOL Elf( 'tLVL .Stw:pe:p6v't�, xal j.J.d'Ato-ra €Jfl ao<p(a Tj eb&:u,uovCa. Kal o\ 30 qnA6nJ.1ot �p{h)wpt.î-re:pot •Wv cl!ptÂ.oT(J.lWV. Kal o'L bo�&roq>oL" tpLA6'tLJ.10l Ţdp €nl O"Oip(ct· Kal o� o\ q>LA60o'foL nEp( n lp'{tovepol nepl •oÎiro. Kal o\ J.1txp6tjJuxot· Jfciv-ra Ţdp J.1Eyc:D..a Ooxe:l aU-rolt; ltvcu . ' Ecp' ol.r; O€ q>�ovoUm, 'td J.1€'v &ya-&d e'(pT]'tat· €q:.' olt; ya'p 35 1388 a <ptAoOo'fOOcn xal <ptAon,uotlvmL 'Epyotr; Tj x$aO"t xcU bpEyovuu .s6'fnt;, xal OOa e:l.rruxlW.a•cl €0"-rtv, <TXE00v xe:pl nclvra <p�6-...ot; hn(, xal j.J.d'Au:rta ti:iv ab"Tol Tj bp€yovtat T) o'tov-rm .se:lv ab-roilr; '€xe:tv, Tj &v -r'll xr{pe:t J.1LXP0 \me:pExouow Tj J.1txpc{) €AAe:(noucnv. <l>avepOv 0€ xai o\r; qn'}ovolxn\1' ăJW. ya'p ElplŢtaL . 'TOlt; jdp En� xai: XP6'vtr xal "Tântp xal \V.txlct xal .s6'f11 <xal y€ve:L> <p�ovoOO'LV . 228

RETORICA. II. 9- 1 0 , 1 387 b-- 1 388 a

tlacă ei sunt ambiţio�i în legătură cu acele lucruri, pe care le obţin alţii, dc�i sunt nevrednici de ele. Şi, în general, cei care .�e con.�ideră demni de lucrurile de care nu îi cred demni pe alţii sunt predispu�i la indignare Impotriva acestora .�i din aceste motive. De aceea, nici cei servili, nici cei neînsemnaţi, nici cei neambiţio�i nu .�unt înclinaţi spre indignare; dici nu există nimic de care ei în�i�i să î�i închipuie că sunt vrednici. Or, este dar din aceste lucruri faţă d e care feluri d e persoane, anume cei care n u : � u noroc, c e i c e sunt neferici!i. sau c e i ce n u reuşesc, trebuie s ă ne bucurăm, sau să fim lipsiţi de mâhnire; dici lucrurile opuse sunt clare din cele mentiomtte, încât, dacă discursul îi înfăţi�ează pe judecători de un a.�emenea caracter, iar pe cei care se cred vrednici de a stârni milă, precum şi motivele pentru care se consideră demni de a stârni milă, acelaşi dlcurs îi <trată că sunt nedemni de <t o obţine, dar demni de a nu o obţine, atunci este imposibil a resimţi milă.

10. Este clm de ce, f<1ţă de cine, şi în ce dispoziţie atlimlu-se, simt invidie oamenii, dacă, într-adevăr, invidia este o suferinţă anume, încercată în urma succesului vizibil privind bunurile menţionate, faţă de cei asemă mitori lor înşile, nu pentru propriul lor interes, ci din cauza lor. Vor resimţi, într-adevăr, invidie cei de acest fel, anume cei cărom unii le .�unt, sau le par asemănători. Prin a�emănători nume.�c a��t"el după neam, după înrudire, după vârste, după dispoziţiile stabile, după reput1.1ţie, dup<1 lucrurile posedate. Sunt invidio�i �i cei cărora puţin le lipse�te faptul de a le posed<! pe to<lte (de acee<1, cei ce înfăptuiesc lucruri muri, precum �i cei ce prosperd sunt invidio�i): căci au impresia că toţi poartă cu ei propriile lor bunuri. Şi cei onomţi aparte dintr-un motiv anume, �i mai ales pentru înţelepciune sau fericire. Apoi, cei ambiţioşi sunt mai invidioşi decât cei lipsiţi de ambiţie. Şi cei care se cred înţelepţi; căci ei sunt iubitori de onoruri ca urmare a intelepciunii lor. Şi, în general, cei amatori de glorie in vreun lucru sunt invidioşi cu privire la ace.�t lucru. Şi cei me.�chini; căci acestora li se pare că toate lucrurile .�unt măreţe. Pe de altă parte, au fost enunţate bunurile pentru care oamenii re.�imt invidie; pentru care acţiuni sau posesiuni caută renumele, umblă după onoruri şi aspird la faimă, precum �i toate câte sunt succese, invidia se referă la toate acestea aproape, şi mai ales la cele la care ei înşişi ori t�spiră, ori despre care socotesc că trebuie să le posede chiar ei, sau la cele prin a căror posesiune depă�esc pe alţii cu puţin, ori le rămân în urmă cu puţin. Este clar, de altfel, �i faţă de cine resimt invidie oamenii; căci a fost evidenţiat211� în acelaşi timp; într-adevăr, ei sunt invidioşi pe cei care le .�unt aproape şi prin timp, şi prin loc, şi prin vârstă, şi prin renume <�i prin neam>.

229

1388 a

ARISTOTEL

"O{)ev E(prrccu -rO ounev€� yâp xal <pi!"ovelv En-LO"E'«cat . Ko:L 1fp� olţ <ptNrrtJJ.Otlvra.v cptAonJ,Lolivcat yo:'p xpOc; colţ EtplUJ,€�. 1fpiţ se '!O� J.L.Upt()(J"!0\1 €� Ovrac; 11 1(� mUc; EaoJ,livouc; 11 ce.;tveWco:c; ob&elc;, oOO€ npc%; colic; Ecp' 'Hpo:xA.e(atc; crn'jAatc;. 000' l:iv noAli OCovrat 1raţl aUcol� Tj '!fapei col� COJ..ot� Ae(1fea-,'tat, oOO' &v noAli U1r€p€xetv, Waa6rwc; xo:.l np()c; colX; nepl câ '!Olo:lrra. ' E1l'EL .5€ npOc; cotle; &vco:rwvtO"tcic; xal âvtep<X<Ttâc; xal '6Awr; coilf; cWv cdrrWv EcpteJ,L€\IOl.lc;' cptAartJ,LoUvrat, &vdyxll ,U.O.ÂLOTO: co&rotc; cp{)ovelv, St61rep elpllTIXt xal xepaJ-lelic; xepa:J-lel . Kal &v 11 xexTil).L€vwv 11 xacop.;totlvcwv OvetSoc; ahtolc;· e'talv se xal otcm <cit> Enllc; xo:L lSJ,LOLOl' Ol,Aov ŢO:'p '6n wap' oJJTOlic; oU nrrxdvotx:n -roti âyo:'llOO, Gio"re ·rolrro AmroUv 1fOtel cOv cpMvov. Ko:l colc; 11 Ex01.xn -ralrro 11 xexTIJJ.l€vmc; Oua cti.rrolc; npoaTpcev fj x€xnprt6 1fO'IE' OtO npea�&repo( n vewc€potc;, xo:l Ot woUâ &:mav{po:v<ec; Etc; cabtO mlc; bAlro: cp.;tovoOOt v. Ko:l cOte; co:xli o\ J-lllnw mx6vrec; 11 J.rij mx6vTEc; cp.;tovo00t v. 6.�Aov 6€ xo:l Eq>' Oi.c; xo:lpoucnv Ot cotolrrot xo:L Elfl Uat KO:l nWc; Exovn�.. lox; Ţâp fxovuc; AmroUnat, o\hwc; Exovrec; Enl Tolc; EvavTlotc; Tp"'îoovTm, Wo-re &v abcol ,u.Ev 1fO:p<xcrxeuwt\h:.Xn v olhwr; �uv, cit fJ EAeelcr'llo:t fî rurxcivetv uvOc; âya{l-oti CtStotlJ.Levot l'xrtv Olot o\ e'tpll)J.€vot, t.TjAov Wc; oU cetl'fov-rat €>..€ou napd tWv xup(wv. XI. nWc; se Ex.ovrec; '(l)Ao00t I<O:i: câ nolo: xal €1fl tl<rt\1, €v"€vQ' EOTL &Yv..ov· Et ycip IDtt \1 !îlAoc; Atl1fTj ne; rnt cpatVOJ,L€vn' napouoia

&ya.;tWv 'evr(J,Lwv xnl Ev&exoJ,livwv abTcf Ao:�elv lTepl c� b}!oCouc; Tfi cpUaet, oiJx �t li'AAtp &Al.: '6-tt oiJxl xal abccf €an v, (Sul xal Emetx'llc; €.OTtv b !ll>..oc; xo:L E'R'LetxWv, cO se <p{l-ovelv <po:llAov 1<al <pooJAwv· b J.1.€v ycip aUcOv wo:paaxeuci'(et &cX cOv '(l)Aov rurxdvetv cWv Ctya{l-Wv, b se tOv lTAllcr(ov J.nl Ex.etv OuX tOv <pMvov), âvciŢXTJ .s.q '(l)A.wnxOO; J!Ev e"lvat <oile; O:'ftoUvcac; aUcolic; O:yo:'llWv &v J.t.ll Exoootv· <€v.SexoJ.L€VWV abmlc; Aa�elv>, 230

RETORICA. Il. J O- I I , 1 3!1S a

De aceea s-a spus: • .caci rudenia ,)'tie $i .w.t invidie:;:l'•'2lN . Ş i cei cu care oamenii rivalizeanl din :tmbiţie: într-adevăr, ei riv<tlizeazi:î cu cei menţionaţi, în sch imb, cu cei de acum zece mii de ani , sau cu cei care vor fi

În v i i tor, sau c u cei morţi n i meni n u rival izeazil, .�i nici cu cei care se

află l a colo:tnele l u i Heracles2911. Nu riv<tl i zeazti '1 i c i cu cei cărora, cred

ei dup:1 ei în�i�i sau după alţi i . l e sunt mult infetiori. nici cu cei cărora

ei le sunt mult superiori, .� i . simi lar, cu cei care sunt în vederea unor lucruri de acest fel. Or. fiindcă oamenii rivalizează din ambiţie cu

concurenţii lor în jocuri �� cu rivalii sili în dragoste �i. în general, cu cei

ce râvnesc ucele<tsi lucruri c a s i ei. este necesar rnui ales fa!:1 de ace�tia · să simti! ei invidi , drept Cilfe s-a spus: ·�)·i olaml Înaarcâ invidie jaf(i de olar"'291 . Oamen i i sunt invidio�i. de usemeneot, faţă de cei ale căror

�

fie po.�csiuni, tie reu�ite constituie un repro� htţă de ei în�i�i; or. şi ace�ti<.t

sunt <cei> apropiaţi sau asemănători lor; căci est e evident că din cauzu

lor în�ilc nu dob:îndesc bunul respectiv. îndlt m.:cst lucru. prtKlucând suferintii, creează invidie. Şi faţă de cei care fie posed<i ace�te bunuri, tie au

achiziţionat atâtea C<Îtc li se cuveneau, fie le dolxîndiseră odinio:tră; de

aceea, cei care sunt mai în vârstă încearcă invidie f:tţă de cei tineri, iar

cei care illl cheltuit mult pentru un lucru simt invtdie f:tţă de cei care au

cheltuit puţin în vcdere:t accluia�i lucru. Ş i faţă de cei care au obţinut repede lucrul în cauză sunt invidio�î cei care nu 1-<.m obţinut încă, sau

cure nu l-au obţinut deloc. bte limpede, atunc i , �i faţă de cine, de ce ��

în ce dispoziţie resimt bucurie cei de un asemenea camcter; clici, după cum fiind dispu� i . suferă, tot u�a fi ind dispu�i . vor îm.:erca plăcere în

situat i i l e contrare, încftt, dacă pc de o parte ei însi�i .\unt pregătiţi să fie a�a. anume invidio� i . dadi pe de altă parte cei care se consideră demni

de a stârni m i l ă sau de a dobândi vreun bun sunt precum cei menţionaţi, este ciur că e i n u vor obţine milă din pmtea celor care au putere deplină.

:\0

11. Este dar d e aici înainte, î n c e dispoziţie simt oamenii emulaţie, care

sunt motivele e i , precum şi faţtl de care persoane exist:1 emulajia2'l2; în tr-<tdev:1r, dacă emulaţia este o suferinţă anume, ,\eterminal<! de prezenţa

vie a bunurilor de preţ �i posihil pentru noi în.�ine de u le obţine, legată de

cei asemlinători nouă prin natum lor, nu pentru că ..m :1ltul le are,ci tiindcă

nu le avem �i noi în�ine (i at:l de ce emulaţiu este �: cinstită�� proprie celor

cinstiţ i , pe clmd faptul de a invidia este jo.�nic �i propriu celor josni c i ; c ă d p e de o parte u n u l s e pregăte�te, datorită emulaţiei , s ă dobfindească bunuri, i:1r pe de ullă p<trte celălalt, din invidie, îl displiOe pe semenul

lui să nu l e aib:l), trebuie că sunt capabili de emulatie cei ce se consideră

vrednici de bunurile pe care nu le au, <dar pe care ei în�i�i [e pot obţine>,

231

ARISTOTEL

1388 b

obOE:i:� rdp O:�wl -rei <po:tv6J.l.evo: MUvmo:. .6.t0 o\-vtot x.o:l r1L J.l.ero:A61Vuxm -roLOU"tol . Kai: ol� \mclp:xet wto:îYra Cqo:l1r1 B.. Wv Evn}.l.W\1 �tel 'a:rnv O:v.SpWv· Ecm &. mlrra. 1rAOOwc; xcxl 'lfOÂtxptAlo: xal O:pxal xal OOa "totcilrm· Wr; raP 1rpooTpc.ov o:b"tol� Cx.ro:l1ol� eho:t, o'ia 1rpocripce wl� 0:ro:l1� Exooot, �llAOOcrt "tct "tOto:îYra "tWv (qal1Wv. Kal o� o\ Ci'Uot O:�tolxnv. Ko:L Wv Hp6rovot fj uunevel� fj o'txelot Tj ..0 €11\1� fj T, 1r6At� �"CLJ.l.OL, '(t)Â.Wnxol llepî -ro:U-ra· ohela raP olov-cm aU-col� ltvo:t, xcU �LOt -coU"twv. E't 8 i=:o-rîv �nAw-cct -cei Mt}.l.a 0:ro:11cl, Ctvdrxll -cd� TE Ctpe"tci� elvo:t -rou:uho:�. xo:i: OOo: wl� li'AAot� Wql€At.J.1C1 xaî ebepre-ctxcl· nJ.l.c7xn rctp "toli4; ebepŢe"to'Uvr� xal -co� O:ral1o�· xo:l \Sawv Ctral1Wv O:n6Ao.oot� -col� 1f).:rp(ov "€crr(v, olov 1rAoîfr01; xo:l xclAA� J,UiAAov Urte(�. <bavepOv li€ xaî o\ 'CTtÂw"toi: "t(ve�· o\ rdp t'aî:rro: xo:i: t"ci "toto:î:rro: xEx"Cl'J.U.EVot '(l')AWToL ''"Ean O€ "to:U-co: -cei e'tpllJ.lOO, olov O:vlip(o: aO<p(a &p:xlj· o\ rdp Clp:xovt"E� 1roAAoOc; Mvavto:t eU Hotel v, O'"Cpc:tTI'JŢol, J:>..Ţrope�, 1rclv"C€� dt Tii "tOto:Un:t liuvcl}.l.eVol . Ko:i: &� noAAoi: OJ.!otot �oUAovTo:t e'lvat, fj noAAoî ŢV!liptJ.l.OI., fj <p(Aot lloAAol. "H o\)(; 1roUol 11auJ.!a"{oo:nv, fj 00; o:L"toi: 11ctu}.!ct"{oucrt.v .. Ko:i &v Elratvot xo:l ErxWJ.!to: AErov"to:t fj \mO notl"J't'Wv fj Aororpcbpuiv .. Kmct<ppovoUcn V se 'tWv haVT(wv· 'eva\lt'(ov rctp �ii)..(p xat'atpp6vTJO'(� €crn, xaî "CW �11Aot:iv .O xa"tntppovelv. 'Avcirxll &. 't� o\h� Exov� �"te 'C11AWcro:L nva� fj '!TtÂo00·3m, xctto:<ppoVT)nxoUc; elVo:t "tot:hwv T€ xo:i: hi: t'o6tot� OOot t'ci 'evo:vrlo: xo:xci Exooot Wv &.ro:l1Wv t'Wv '{flAwThiv. .6.t0 1roAAclxt� xo:"tatppovoOOtv "tWv ebwxo6vt'wv, lS"Co:v ăveu '!Wv €v"t(J.1Wv &.ra.l1Wv UndPXŢJ ain:ol� T, nJxTJ. M. Wv }.l.Ev obv "Cei ncl\Hj mcrve-ca.t xo:l lito:A6E"tat, 'e� &v cit mcm:t� r(yvovt'O:l 'Jfep( o:l.rtWv, e'(plŢto:t.

RETORICA, II, 1 1 . 1 388 a-b cUci nimeni nu pretinde lucruri ce par imposibile. De aceea, cei tineri

,)i cei care deţin magnanimitatea sunt de ace:-a fel, anume înclinaţi spre

emulaţie293. Şi cei ce deţin astfel de bunuri demne de oameni apreciaţi

1388 b

sunt cap<tbili de emulaţie; or, acestea sunt bogăţia, numărul mare de prie-

teni, magistraturile, precum �i toate cîlte sunt de acela�i gen: căci, deoa-

rece ace.�tont li se cade să fie virtuo�i, apoi cum aceste soiuri de bunuri li se cuveneau celor dispu�i în mod virtuos, ei sunt capabili de emulatie. Sunt capabili de emulaţie �i cei

pe care ceilalţi îi consideră demni. Şi cei

ai căror străbuni, sau rude, sau apropiaţi ai casei, sau al căror neam, sau

a căror cetate sunt onorabile, la rândul lor, sunt capabili de emulaţie cu

privire la aceleaşi lucruri; căci ei gânde�c ci1 le sunt proprii lor înşile şi, de asemenea, că sunt vrednici de ele. Pe de altă parte, dacă bunurile ono-

rabile sunt obiect de emulaţie, este necesar ca şi virtuţile să fie de acest

gen, precum şi toate bunurile câte sunt utile �i binefădtoare altora: căci

oamenii îi cinstesc

pe cei care fac un bine şi pe cei

valoroşi: sunt obiect

de emula!ie şi toate acele bunuri a căror plăcere este pentru cei apropiaţi

lor, ca, de pilffi1, bogăţia şi frumuseţea, mai curând decât silnătatea. Este

clar şi cine sunt cei care stârnesc emulaţia; cilci cei ce posedă aceste

bunuri ş i altele analoage sunt demni d e emulaţie. Or, acestea sunt bu-

nurile enunţate, ca de exemplu, curajul, înţele(Xiunea, autoritatea; în tr-adevăr, cei care exercită o funcţie publică, fie ei strategi. oratori, în

sfâfliit, toţi cei care au puteri de acest fel, pot face bine la mulţi. Şi cei

cărora multi vor să le fie asemănători, sau mulţi vor să le fie cunoştinţe, sau mulţi vor sit le fie prieteni. Sau cei pe care îi admiri! mulţi, ori

care îi admiră ei înşişi. Şi cei ale căror elogii şi panegirice .�unt ro.�tite

fie de poeţi, fie de către logografi294. Pe de altă parte, oamenii ii dispre-

ţuiesc pe cei contntri lor; o.1ci dispreţul este contrmiul emulaţiei, iar faptul de a simţi emulaţie - contrar faptului de a dispretui. Or, cei care sunt astfel dispuşi încât să emuleze

pe alţii sau să fie obiect de emulaţie, tre-

buie să tie dis preţuitori faţă de toate acele persoane şi în toate acele circumstante câte au rele contrarii bunurilor capabile de emulaţie.

De aceea

oamenii îi dispreţuiesc adesea pe cei norocoşi, ori de câte ori aceştia uu

noroc neînsoţit de bunuri onorabile. S-a spus, aşadar, prin ce mijloace

se infiripă şi se destramă pasiunile, din care provin dovezile referitoare la acestea.

233

ARISTOTEL

XII.

1389 a

Td .5€ �T] n:olol Lt\1€� xcna ni ·m:i,'J-11 xai: m(; €'fw; xal LCtÎ; i)Atxlett; xal 'tcit; nîx�. &t€A.JwJ.LEV J.Lt'tci 'tetULa. Mrw &€ n:ci{tT] J.L€V bp·pîv €m\tuJ.L(CtV xnl ca 'tOLo.Um, n:tpi: Wv €'Lpllxo.J.L€V n:p6'ttpov, '€'�ELI;' .5€ Ccptm!; xnl xax(at;, E'(pi]'tat .5€ n:Epl 'tOihwv n:p6npov, xnt n:ola JIJXXxtpoÎJVTat ExaC1COt, xai: JTo(wv TTpetxnxol. ' HAudm SE t'un vE6'tT]t;' xcd &xJ.Lij xo:l Ţ�po.t;. TOx_'tŢV 0€ A€rw tUr€vtwv xnl TTAolnov xal Suvc:(�.L€Lt;' xal <(n,o:v't(a •mhotc; xat 0Awc; EÎJ'tuxlav xal .Sucr-ruxlo:v. O't J.L€v otiv vEot -rei iî1JTJ €tulv €n:dh.>J.L1Ţnxol, xal dlot TTOttlv &. âv Em-.'tuwrlcrwcrt. Kal -rWv Jftpl -rO crWJ.La bn-.'tUJ.LtWv J.LC{Aun:a &xoAou-.'tl)nxol t'tm -rult; TTEpî ,a U<ppob(ma xal &xpa-rtlc; -ru&rrţ;; . EbJ.Lt-rclpoAot 0€ xaî: &lVlxopot n:ţ>Oc; -rcic; €m -.'tuJ.Llac;, xai: crtp6&pa J.L€v bn{h.>J.Loi):n 'taxEwc; & JTo:liovw:1: b$tlm rcip cit f3ouA{pELc; xal oU J.L€YclAat, MmEp a\ ..Wv xaj.Lv6vuuv Ol1Vat xai; JfEÎ:vat. Kai: .JuJ.uxol xal b$MuJ.Lot xal o'lot CtxoAolh}EÎ: v 'tŢ) briO · Kal Tjnouc; t'to-l -roU -.'tuJ.l.OÎJ· Otci raP q>tAOLLJ.L(av aloc Ctv€xov-rm bAtŢwpoliJ.LEVOt, UAX Uravanolxnv &v o'(wv-rat Ct<itxEÎ:cr-ltat. Kal Cf!tA6nJ.LOL J.LEv E'tUtV, J.LliAAov 0€ tptA6vtXOL' lmtpO)(� raP €m\t-UJ.LEL l] VE6Tl)C;, l) &€ vlxTJ hnEpoXTi ne;. Kal ăwpw -raU-ra J.LliAAov Tj q>tAoxpTiJ.La-rot· tpLĂO)(pTjJ.LCXLOL .S€ ljxtu'ta .Su:i L0 J.LTjTTw 8JO€(at; JTEn:ELpliuilat, WcmEp -r O ntuaxoli Ex:Et 6:JT6<p1'}ErJ.La E'tc; 'AJ.L<plcipaov. K a l oU xrocoTj-ltw; 6.AÂ EÎ..ITj{I-ELc; Ota 't0 JLTjJTW LEfl-EWpl]X€\Iat JToAA.at; n:ovTJP(�· xal dJmu-rot &td -rO J.LTin:w n:oAAci €$TJTTaTI;cr-am . Kai: d.IEAmbEt;' t'.Xrn€p rap Ot o'tvw,u€vm, oU-rw Stcl-ltEp,uo( E'tutV Ot v€ot \mO Ti1c; <pOOEwc;· O:J.La M xal &ta cO J.Ltl n:oA.Ad UJTo-rEUJXllX€vat. Kal �Wo-t -rci n:AEÎ:um EATTLSL' l) ,u€v rcip €An:Lc; -roU J.L€Hov-r6c; ffittv T] & ,uvftJ.LTJ coU n:apotxo,u€vou. -rolt; 6€ v€otl;' -rO ,u€v ,uEAAov TToAU -rO &€ TTapEATJAut't� ppo:xtl· •TI rcip TTpW-rn l],u€pq; ' J.LEJ.Lvîiu-am J.L€v oOOEv o'l6v LE. €An:(�EL v S€ mi�-ra. Kai EÎJE'�cmclnp:o( E'lCfl &tci -rO E'tp11}.l€vov· €An:l'(oucn rcip J:m<'i(�. Kal ' 6.v0pEL6L"Epot· .VuJ.LW.SEtt; raP xal EUEAmSEt;, Wv -ro ,u€v J.lli tpap€[cr.,'}at 1:0 <'i€ .,'}o:ppElv TTotEl· oUL€ ydp bpyt�6j.l€VO<;' oi.XiElt; 234

RETORICA. Il, 1 2 . 1388 b- 1 389 a

12. Să descriem d u pfi toate acestea, referitor l a eaructere 2<J'i , c m e s u n t 1 1 pUril e d e oameni potriv it cu pasi u n i l e , cu dispoziţiile stabil e , c u vârstele 1 cu �;m sel c lor. Or, eu în ţe l eg , pe de o p:Jrte, prin pas i u n i mânia, pofta

.1 altele asermlnătoa re , despre care noi am vorbit anterior, iar pc de ;Ilhi l''1rte, pri n d i.� pozi ţ i i st;�bi l e - virtuţile � i v i ci i l e , s-a v11rhi t , îns<l, despre devreme , precum :;i tipurile de l uc ruri pe care oa me n i i , fiecare 1 1 1 parte , le prde r;1 � i . de ase menea , tipurile de l ucruri pc care ci sunt în , · l mc1ţi �pre u k în făpt u i . A po i , v f1rs te l e .� un t : l i n c n:ţca , lllil lll ritate a � i hăl l·;"meţea. Numesc, în schimb, noroc originc:1 nobilă, hog;!(ia, puterile, precum .�i contrariile lor � i , in gen e ral, feric i rea � i nefericirea. A�adar, tinerii s u n t , în privinţa caracterelor, încl it w ţi �prc a dori cu .m.loan.> si Glpah i l i de <1 face n i�tc lucruri , tlacă !c dorc.�c. A poi , d i nt re pofte l e rcfcrito;tre h1 tru p , �:i sunt d i :-.pu�i :-.ă k urmc:re nwi a l e� pc cele privind pliil:crile lll< l gostc i , �� sunt ncmăsur;�ţi în privinţ;t ucc�tci dor i nţe . Li su n t u�or sch i m htitori �i nestatornici faţă de dorinţele lor. apoi c<lntl cloresc intcn.�. dinti :-.c poto l esc inlCIIi:tt; căci vrcri l c lor sunt v i i , tbr nu

,·le mai

pu te rnice , precum accesele de �etc �i de foame ;ilc suferinzi lor. Ei :-.unt, de a�cmene<J, iwscihi l i , violcnţi �i cap;�hi l i de <t se ICis;t condu�i de mânie. De <t.�cmcnca, �unt învin�i de pornirea lor violentă, c:.1ci din GtUt,a ambi (iei nu �up o rtă să fie d ispreţ u iţi � i , în sch imh, se i n di gnca:r.ă dacă socotesc ci că sunt n cd rc pt;lţ iţ i . De a'>emcnea. sunt i u bitori de onorur i , mai degr<tbă, în�ă. ;n n <1 tor i de victorie; cilci lincrejea dore�te :-.upc ri orit:�te . i ar vîctori;t este o s u pe rior i tate ;mumc. Apo i , c i sunt i u hitori de ;tm;'indou;l acestcil, tnai cm�înd dcdit amatori de hani; de f;�pt, s uu t l(lartc puţin i u bitori de h;mi d i n ca ufa faplldui c;l n u au înccrc:tl înc;l nevoi;� lor, u n n este ilpoftegm;t l u i Pill <JCO��'!h li 1 <Jdrc:-.a l u i J\mphiaraos. D e ase menea , ci n u �unt de u n Cil ractcr rău, ci sunt tie u n bun car;Kter datorită f<tpt u l u i di n u au ohscr v at m u l te r;lutăţi; s u nt � � crcd u l i , pentru <Jcccu c i i nu au l'ost încă m u l t în�cl aţ i . S u n t �i plini de .�per;mţ;l: căc i , precum cei ameţiţi de vin, tinerii s u n t de u n temperament cald, Cii unnurc a naturii loc totodat;l, de <Jltfc l , .:-i datorită f:t pt u l u i că n u au ratat multe lm:rmi . De asemene<�. ci trăiesc de cele mai m u l te ori în �pcr<m\{1; c;!ci s peran ţ a este proprie v i i toru l u i , pe dînd ;nn i n t i re a e ste spec i fică trec utu l u i , iar pe n t ru tineri , viitorul în.�ca m n ă mult, trecutu l inscamn;1 puţin"'J7; c:Jci în cea dint;îi zi a vieţii n u este nici u n .� ingur l ucru de reamintit, în schimb sunt m u l te lucruri de ,\pcral. Ei s unt .�i U';>OT de în::;e l ;t t din C<JU/.<1 f<1ptu l u i menţionat; dci e i spen1 cu u�urinţă. Sunt � i mai curajo�i; căci �unt înfoc:t\i s i pl in i de spcran\il, dintre care tnlsături una ii face s;l n u .�e te a m <! , iur cealaltă - s;1 fie hottlrJţi; căci nimeni n u se temt: când c�\t milni;tt.

235

.'1)

J.'H'J a

ARISTOTEL

1389 b

lJlcfi€lTm, T6 T€ €An('(€tv (�qaMv n ,'}appaA€ov €crTiv. Kal «bxunlJAO( · ob Ţcip nw xaAc( €T€pet brroAa,u�civoooL v, ă:AAc( n€nalSwvTaL UnO ToO v6,uou ,u6vo\l. Kal ,uqaA6tlJuxot· oiiT€ -rdp UnO mU �(ou nw T€TCX1f€lvwvmt, OXMi TWv O:vaŢxa.{w\1 ăn€lpo( €'ww, xal -rO cl:'eto0\1 a'inOv J.1€Ţcif..wv J.1€ŢaAotlJux(a· Tolrro S' €ÎJ€),nto5o<;; . Kal J.lCiAAov dtpoUvTCtt npciTI€l\1 TU xaAci TWv <JUJ.lq>€p6vTwv· TW Ţet'p lî\l'€t '(Wm ,uiXAAov fj TW AoŢtcr,uW, Ecrn & ' b j.l€\1 ÂOŢL<TJJ.Oc; ToU Cl1l,Uq>€poncx; 4-] S€ O:p€�t] TOU �AoU. Kal lptA&ptAot xal q>tA€mq)ot J.lăAAov Thiv ăAAwv 4-]Atxu�\1 Std TO xalp€tV TW cru'(ljv xa.l ,uTjnw npOc; TO cruJ.tq>Epov Kplv€lv .ul)c5€v, Wo-r€ .uTJS� TaUr; lp{Aour;. Kal ănavTa Enl TO ,uiXAAo\1 xai: cnpo0p6T€pov &,uapTd'Vooot napci TO XtAW'VEtov· m:ivTa -rdp ăw" npciTTooot \1' q>tAolx:n -rdp ărav xal ,utcrolxn v ărav xal Td:AAa nciv-ra b.uolwt;. Kal €tMvat Ci1fetVTCt OlovTCtt xal Oucrxupl'(ovTat' mi:'rro rcx'p cx'ln6\l Ecrnv xal .:oU n:civTCt ă-ra\1. Kal -.:d cl:OtX"'ÎJ.lctTct &blxoUcnv e'tt; i}jlpt\1, oU xaxouprla\1. Kal EAurnxol Std -.:0 ndvro:t; XPWToO; xai: �€ÂT(ouc; 'imoAct,ufk[v€t\l' -rU Ţdp ct\nWv &xaxlq;.TolM; n€Actt; J.lETpoU(Jl\1, t'.Jot€ 0:vo:1 ta ncicrxEt\1 \.moÂetj.l�ci\IOOOL\1 aUTOOt;. Kal qltAor€Awt:Ec;, OtO xal €UTpcineAm· lj rdp €0Tpo:n€Alet 1f€1fctt0€Dj.1€\IT) \:if3ptt; €<rTiv.

XIII. TO .u€\1 oL\1 TWv \IEW\1 -rowlrrov €crn\1 iî,'}oc;, Ot S€ npm�U-r€pot

xal naprpcJ.1etX6t:€t; crx€00" €x -.:Wv ha'IITlw\1 To&rott; ni n:A€lcr-ra Exooot \1 i),'}T)· Otd ra'p -rO noAAd €TI) �€Ptwx€\lat Ketl nAE(w E�TJnaTip,'}at xal €�11J.1etpnpc€\lat, )(ctl -r ei' nAE(w !JlaUAa Ehat -rWv npo:ŢJJ.chw\1, oUT€ Otctj3E�atoU\It:ctt oU0€\1, �n6v n ăŢet\1 &nav-ra fi &:l . Kcxl o'lo\ITctt, '[O"ao-t 8 oUU:v, xal cl:J.UPtSo�oi:l\IT€t; npotiTt-8-Ea<Jt\1 &el T6 la-wc; xoi -rcixa. )(ctl ncina A€Ţooot\l olnwc;, narlw; 8 ob5€v. Kal )(ct)(O�€Lt; €'t(J(\1' €O"Tt rUp XctxO'l).'}€lCt TO fml TO xelpov 'imoAa.ulk{\I€L \1 nci\ITCt. "En S€ xaxti-lfOJrro( Etcrt Std nŢv O:ntO"T(a\1, clinurtot & .se €}J.JT€tp(av. Kai: oUT€ qltAoliow O'ql6.Spa o\)-r€ }J.t<JoOOt 236

RETORICA. l i . 1 2 - 1 3 . 1 31\9

J-b

1�1r fuptul de <1 spera l<J vreun bun este u n u l ce inspirli încredere. Ei sunt

\i pudici; căci n u în[eleg încă <�lte lucruri nobile, in schimb, <�U fost edu ,·aţi doar de lege. De ;:�sernenea, deţin magnanimitatea; dlci n u <lU fost 1 1 111 i l i ţ i încă de viaţă, c i sunt ignoranţi intr-ale nevoilor, iar faptul de a \C considera vrednici de lucruri mari înseammi mugmmirnitate; or, acest

l'apt este propriu celui plin de spenmjă. De asemenea, mai degrab;! aleg

\;1 înfăptuiasciî lucruri frumoa�e. decât lucruri avantajoase; căci ei triiiesc mai cur:lnd potrivit cu cantcterul lor decât conform cu ra!iunea, or, raţiuneu

este specifică interesu l u i , pe c;1ml virtutea ţine de ceea ce este ntlbi l . Ei

�unt. apoi, iubitori de prieteni �i amatori de tov;n�l�i mai degrabă decât cele!alte v:îrste, datorită faptului

d g(Lsesc pli'icere în viaw comună �i pentru

că nu judedl încă n i m i c în conformitate cu intere.� u l , drept care nici pe

BS9 b

prietenii lor. De asemenea, ct1mit greşelile lor, toate. ca urmare a exagerării �i a prea marii lor impetuozităţi, contrar preceptului lui Chilon2'1li:

căci ei l e înfăptuiesc pe toale prea mult; Într-adevăr, ei iubesc prea mult, urăsc prea m u l t , iar cu privire

cred că le �tiu

1<� toate celelulte - în acela�i fel . Apoi, ei pc toale �i o ufirmă cu tărie; nki aceasta este .�i cauza f.tppe toate. De :t�emenea, comit nedreptăţile din inso-

tului de a le exugera

lenţă, n u din răutate. Ei sunt � i milo�i datorită faptului de a cnnsider;t că

toţi sunt virtuo.�i. precum �i mai buni ca în re<�litatc; căci îi 1mlsoară pe

semenii lor dupil propria lor inocenţă, astfel încât sunt de părere că aceştia suferă lucruri nemeritate. Ei sunt � i amatori de glumă, �� de aceea sunt � i g l u meji; cilci, în definitiv, gluma e.�te o impertinenţil cultivată.

13. Aşa este, <t�adar, cawcterul tinerilor: pe de altă parte, însă, cei ce

sunt mai în v:îr.�tă, anume cei trecuţi de maturitate, î�i au de cele mai

multe ori caracterele ivite aproape din cele contrarii celor <tie tinerilor;

căc i , din cau:t.a faptului că au trăit mul(i an i , apoi fiindcil de mai

multe ori au fost in�elaţi şi au comis gre�eli l a rândul lor, �� fiimlcă mai

mulle dintre întreprinderile oamenilor .�unt defectuoa�e. nici nu afirmă

nimic cu tărie, c i l e îndeplinesc pe toate nHli puţin excesiv den1t tre-

buie. Ei î�i �� dau c u părerea, dar n u ştiu n i m i c , iar întrucât stau la

îndoiul<1, adaugă mereu acel ..wobabil" sau

.,poate" , şi vorbesc pe Je-a

întregul astfel. însă deloc cu fermitate. E i sunt şi de un cawcter rău; căd

faptul de a l e pune pe toate pe seama laturii mai rele semnifică un ca-

racter riiu. fn plus, sunt suspicioşi din neîncredere. apoi neîncrezători din

experienţil .

Şi

nici

iubesc

237

forţă,

nici

ură.�c

ARISTOTEL

TaÎJTa, &Mâ xcnci T'i}v BCavTCM; tmo\hlxTJV x�r <pL).o00tv &;; J.UcripovTe� xal J.llcroOOtv 6x; <ptAllo"ovrE�. Ko:l J..LLxJ)6lVuxot l:iu:i' 1:6 TET0:1f€t\1Wcr-l}m Un:O ToU �(ou· obliev� rcip J.lEŢdAou obli€ n:eptTIOÎJ, 25 &AAci -cWv Ji� T0\1 �(ov €ndtujlo00t . Kal &wAEMEpOL" €v rdp n TWv &vcqxa(wv 1, oOOia, liJlcr. 0€ xo:l .Std Tl}v EJ..Lll'Etplo:v 'CO'acrtv � xo:AE1f6\l T6 XTlpOOJl'!-cu xal f4.swv TO &n:�o:Aelv. Ko:L .SetAoi: xcd n:dv-ca n:po<p�rtnxol· €vcw-rltt.K; -rcip l:itdxet\ITCXL Tol� v€ot�· xanlVUTJ.lfvot ydp e'unv, o't l:i€ {1-EpJ..LO(, t.Xne 1fj)ow.5onEJtO(TJXE TO 30 � TYi &tA(cc xal ycip b � xa:Ţ(:ll�u�(i; €crn v. Ka.l <ptA6'(wot, xal J.lii;Aov en'L Tp TEAEunx(q; hJ..L€pq; Stci TO ToU &n6\ITCM; E'i"Val nTv Em\tuJ..L(o:v, xal oO 0€ EvSeel�. To&oou }J.dAt<rTct Emil"uJ.LElv. Kal 35 <p(Aa.m:ot J.LiiAAov t) .Sel· J..LLxpottJuxlo: rdp n� xcxl aUTll- Kal 1r� -rO O'UJ.1<p€pov '{Wcnv, &AX oU np<)t;; -rO xa>..6v, _u&AA.ov t) &l Sui T6 <p(Aaumt E'Lvat· TO J..L€\1 ycip OUJ..L<p�pov o:lrclf &.ya\t6v Ecru, -rO .SE 1390 a xa.AOv CmAW�. Kal 6:valcrxuvTot J.l.ii>..Aov t) dtO)(U\IU)Ao( btci ycip 1:6 .ul'l <ppovc('{etv bJ..Lo(u_w; -roU xo:AoU xal ToU cruJ..L<p€pov-ro; bAtywpoOOt TOil .SOxelv. Ko:l .SOOEAnt&r; Otd n'jv €J..LTTEtplo:v· ni ycip JtAe(w -rWv ŢLŢVOJ.l.€-vwv <paUAd �t\1' &n:�a(vEt ycip ni noAAci Enl 1:6 xelpov· xcxl fu bu:i' nŢv OuAlav. Kal '{Wcrt T;1 J..LvtiJ.tn jlCiAAov t) Ti1 EAnUit· ToU ydp �(ou TO j.J.€\1 Aot JT0\1 bA(l�" TO o� no:peA'tlAl.t"&� lloAU, �crn .SE 1, J.l.Ev Un:lr; mU J.1€ÂAoVTCM; 1, .sE J..L"1lJ.l.ll TWv napotXOJ.1€vwv. "'O nep cilnov xal n)r; &OOAecrxlw; a.bTolr;· &aTEAoi:xn ya'p ni rev6J..LE\ICX. A€yovre�· &vaJ..LLJ..L"\/Tj(JX6J.1evot 10 ydp tl&>nat. Kal o't l'l-uJ..Lol b�elr; J.LEv &cr-B-Evelr; SE e'tm v, xal a't E:nt-B-u,Uo:t o:'t J..LEv ExAeAo(na<rt v cit .sE &O"'l'teVElr; e'u:fl v, �e olJt' E:nt\tUJ..LTjTtxol oliTE lfpc:tXTtxol xo:ni -rclr; €nt-.'tuJ.1l�. &AAci xa:ni TO xEpl:ior;. tu O <1W<ppovtxoi: <pa( wvcat Ot TT)ĂtxoUTot· a:L TE ycip Em\tuj.J.(at &ve(xOOJt xcr.l Oou>..EUooot T(f x€p/:iet. Kcxl J.l(iAAov ţWat xa.Tci AortrrJ.lOv fj xo:Tci TO ft,'l-oc;· b J..LEv ra'p AortrrJ.l.� TOi:i tS cruJ..L<p€poVTQb TO 8' �{l-or; -rilr; &peTiir; Emtv. Kul T&lilx1)j.J.o:To: âStxoOOtv e'tr; xaxoupy(av, obx tijlptv. ' EAerrnxot 0€ xai o't rEpovTEr; e'tcn "· &>...).': oU Std Ta:U-rd Tol� vEmr;· Ot J..LE\1 ra:P Su:i cptAo:v\tpwn(cxv, Ot .sE O( &.cr\t€vetav· 1rdv-ra Ţd:p OlovT<XL mUr; 20 e'ivat aUTolr; lfal'I-Elv, ToÎ:iTo 8 tiv €Aerrnx6v, �ev OOupTtxo( e'tcrl, liu:t

238

RETORICA, I l , 1 3 . 1 389 b-1390

cu străşnicie din aceleaşi motive,

d, după preceptul

lui Bias2')"· dind iu

besc ca şi cum vor urî, când urăsc de parcă vor iubi. Sunt şi meschini datorită faptului că au fost umiliţi de vi<1ţă; dici ei nu doresc n i m ic m:1reţ,

nici ie�it din comun, c i lucruri trebuincio<c�se în vederea vieţ i i . Ei sunt şi zgârciţi; căci avereu este una dintre aceste nevo i , şi totod<Jtă ştiu �i din experienţă c:ît de greu este faptul de a dob:îndi şi c<lt de uşor este faptul de a pierde. Sunt şi lu.:;i, precum .�i timora!i dinainte; căci sunt dispuşi în mod contrar tinerilor; Într-adev:1r, ei sunt reci, pe cfmd ceiktlti .�unt arzători , :1stfel încât blitrâne(ca a făcut loc laşităţii; căci şi te:tma înseamnă

răceală. A po i , sunt iubitori de viaţă, şi mai ale.� în cea din urmă Li a vieţi i , din cauza faptului c ă dorinţ:t lor ţine d e ceea c e este ubsţnt, ş i fiindcă e i doresc mai c u seam:1 acel lucru care l e lipseşte. E i sunt ş i egoi�ti, mai mult ded\t trebuie: căci chiar �i această iubire de sine este un fel de meschinărie . De asemenea, trăiesc pentru interes, iar n u pentru cee<t ce este

nobil, mui mult dee<'it se cade, din cauza faptului că sunt egoi.�ti: căci utilul este un bun pentru cutare individ, pe Clind ceea ce este nobil este un

bun luat în sens absolut. Ei sunt şi neru�inati mai degrabă dec:ît pudici31Kl: căc i , din cauză că nu se îngrijesc în ace!a�i fel de nobil şi

1390 a

de util, ei neg!i-

je;;ză opinia. De itsemenea, sunt deznădăjduiţi din cauza experienţei lor:

cik:i majoritatea lucrurilor care l i se întâmph1 .�unt rele; multe, de altfel, ajung la mai rău; ş i , În plus, din cauza laşităţii. Apoi, trăiesc în amintire mai degntbă decât în spemnţă; căci, pe de o parte, restul vieţii este puţi n , pe de altă pHrte trecutul este mult, or, speranţa este proprie viitoru l u i , pe când amintirea este .�pecifică lucrurilor trecute. TocmHi aceastH le este cauza păHivrdgelii; într-adevăr, ei vorbesc în continuu despre cele întâmphtte31! 1 ; căci încearcă plikere cfmd îşi reamintesc. Ş i pornirile lor violente sunt v i i , d m slabe, i a r dintre dorinţele lor, unele i-au părăsit, altele sunt tirave, ast-

fel încât ei nu sunt nici predispu.�i la a dori, nici înclimtţi la il acţiomt conform dorintei, c i potrivit câ�tig u l u i . De aceea, cei de această vâr.�tă par predispu�i l a cumpătare: căci dorinţele s-au muiat şi sunt .�elave dlştigul u i . Şi mai degrabă trdiesc după raţiune, decât potrivit cu caracterul lor: căci raţiunea este legată de interes. iar caracterul ţine de virtute. De ase-

menea, ei comit nedreptăţi din răut:lte, nu din insolenţă. Miloşi sunt şi bătrâni i , d;;r n u din aceleaşi motive ca tinerii: c5d aceştia sunt astfel ilittorită umanităţii lor, aceia - din cauza slăbiciunii lor; într-adevăr, ei cred că sunt pe punctul de a suferi ei înşişi toate nenorocirile, or acest lucru era, de fapt, aducător de milă, drept care sunt înclinaţi spre a se plânge,

239

ARISTOTEL

xal oUx ei:rrpc{neAot oOO€ q>tAo-r€Aotov €'VO:vTlov -r«if"'tO OOupnxOv Tl/) q>tAor€Aw'tl. TWv J.lEV o"Ov v€wv xal TWv ll'pm�uT€pwv m iW-TJ 'lOtctt'rct r , t.'icn' brei &nOOExov'tct.L m::i'v'te� Toiit; •l/J mpeTEfX:J il'*Et AeyoJ.l€vou.; M-rou.; xal Tollc; bJ.lo(O!.X;;, oUx ă&rtAov n� X0JJ.lEVOL 'tolr; A6rou; 'totot'rrm q>a:voUvTct.L xal ct.UTol xo:l Ot A6Ţol.

XIV. O't fJ &:xJ.LctrovTEt; <pctvEpov on J.lETct'tU Tothwv TO �,'l-or; EcrovTct.L 'exct.T€pwv &q>a:tpoUvTEt; Tijv imEp�oATjv, xal olin mpOOpct 30 \l"ctppoUVTe� (ttpcx� ŢCip TO Tmot'rrov} oliTE Alctv <flOikn)J.lEVOL, xct.AWr; S€ n!XX; ăJ.l<pW ExovrEr;, oUu ncicrt mcr•eikNTEr; oiiTE năcrLv O:nt(J""["oUvTEt;, ana Xct.Tci TO &A"tt€r; xp(vovTEt; JJ.ă.Hov, xal oliTE npdr; TO xct.AOv '(Wvw; J.L6vov oliTE n� TO O"UJ.l<p€pov &AA.d npdr; ăJ.lq>W, xal olhe 1rpOt; q>et&J oliTE nr*; ă.crW'tlctv &AA.â npOt; TO 1390 h 6:pp.6nov. ' OJ!o(� O€ Xct.i: 1rr*; -3-uJ!Ov xal npO.; Eln -3-uJ.l(o:v. Ko:l crW<ppover; J!d ă.vSp(ar; xctl âv.Spelot J!ETci o-wq>poo6vl);. ' Ev rcip Tol� v€m� xcti: Tol� rEpoool &:(lPrtTCU Tct'lrrct· e'tcri:v râp Ot JLEV v€ot &v.SpElot xat &x6Actcroot, o\ .S€ npecr�6Tepol crW<ppovEt; xo:.l .SELAol. ' Qr; SE xct.MA.ou E'LnEl V, OOct JLEV StTIPTJTctl n VE6Tllt; xal •O yÎ)po:� TWv Wq>eAlJ.lwv, TaUTct ăJLq>� Exmm v, OOa & l.rrrepfkD.Aoootv � €AAe(1fOOO'lV, To6Twv TO J!E'lptov xo:l 't0 &pj.16nov. ' AxJ.W."(et &€ TO J!Ev o-WJ.let &nO TWv Tptc6wvTct f:rWv J.l€xPL Thlv n€VT€ Xct.i: TpU:iXOVTct, l} b€ 1{1uxij 1f€pl Tci 'e\IOt; &elV JfEVn'jxOVTct. J0 nepi: J.1€V otiv v€6TTJ1:0:lf,; xal �� xct.i: O:xJ-1�. nolwv f).,'l-Wv Exoon6v hrn v, e'tpllcr\l'w TOcrctt'rrct.

XV.

nepi: & TWv &.nO Wxnc.; Ţl ŢVOj.1€vwv O:ra-3-Wv, &( iScrct ctlrrWv xai: Lei lltt-TJ n:mci ăTTct OUJ.l�ctlvet Tolr; civi}pWn:otr;, AErwJ.Lev €tpE'fll;. EUreve(ct.� J.LEv o'bv 1;{1-0r; 'eo-tt TO qnAonp.6TEpov etvo:t TOv 240

RETORIC' A. Il.

13-15, 1 3<JO a-�

iar n u glumeţi; căci faptul de a fi plângăreţ este contmr faptultli de <1 fi iubitor de g l umă . A�adar, a.�a sunt CllfiiCterele tine rilor �� ale acelora mai

în VlÎrstă, înc:ît, tiîndcă toţi acceptă discursurile rostite potrivit cu propriul

lor camc ter � i al oamenilor asemămltori lor, nu este neclar. in ce fel

folosindu-:-.e de discursuri, vor părea că sunt de acest camcter �i vorbitorii în�i�i �� discursurile.

14. Este l impede că cei aflaţi în puterea v<Îrstei vor avea u n caracter situat

la m ijloc între acestea , între tinereţe .�i bătnîneţL , înliitunînd e"ce.�ul �i

<il uneiu .�i al celei lal te , apoi nefiind nici preu îndrăzneţi (c:1ci o aslfcl de conduită semnificil îndr<1zneală), nici excesiv de timor<l!i, fiind în .�chimb

di spu.� i potrivi t în raport cu ambele atitudin i , nici acord:1nd încredere

tuturor, nici ncînere:a1ndu-sc în toţi , ci judecftndu-i mai degrabă după ade-

văr, de ilscmenea, trăind n u numai pentru CCC<I ce e�tc nobi l , nici doar

pentru m i i , c i pentru

:unbele, �i

n id pentru zg:1rccnie . nici pentru risi p<l .

ci pentru decenţă. L a fel este � i c:'lt privc�te 1mînia �i pofta. E i sunt cum-

1390 h

păt:l!i cu curaj, �i curajo�i cu cumpătare. Desigur, în cazul tineri lor �i al

bătrânilor ttceste curactere sunt distincte; căci, re de o parte . cei tineri sunt cu rajo�i . dur necum păta l i . iar pe de altă rwrte, cei c<�re sunt mai în vârstil - în!elepţi, dar la.�i . Or, ca să vorbim în general , ambele avantaje

pe care tincrc!Ca �i biitr<1ne!Ca �� k�au împărţit le dej in cei maturi : curaj ul

�i înţclcpci unett. În schimb, referitor la toate cflte le prisosesc, ori le lipsesc tinereţii , respectiv bătrâneţii, celor în lloarea Ytk�tci le �unt �pecif1ce dreapta măsurd �� cu vi i nţa. Pe de altă parte, trupul este în toată vigoarea sa de la

de ani pfln;J la

35,

iur sutletul - înspre

de an i . i\(iad:tr .

despre tinereţe, bătrflneţe � i m aturitate . re.�pecti ·• căror tipuri de c<tmctere l e aparţine fit.>ctne, să fie de ajuns attitea câte au fost spuse.

15. Să vorbi m , însă, în continuare, de.�pre

bu nuril e

proven ite de l a

soartă, sau cel puţin despre acelea datorită că,·ord le survin oameni lor anum ite tipuri de caractere. O trăsătură a origin i i nobile este faplul

că

cel

care

posedă

este

241

mai

amator

on oru r i ;

ARISTOTEL

KE){Ţ}"}}!.€\I0\1 cti.rcrjv· Cincrvn·�.; "'(c:lp, 0T<XV i.mcipXŢJ "'Ce�� -coi:rro <TWpEUEL\1 Et�CWLV, Tj o· e0y€v€:LCt. �"'CLJ.l6-c1l; npo 6vwv Em(v. Kal KaTruppovlŢCtKOv Kctl TWv 'op.o(wv Ecr-clv ml� npor6vot� alnWv, Ot6n n6ppw -caOTâ p.iiHov fî ETW; ŢqV6J..Leva €v-ctp.6T€pa; Kal e00Acr'{6vrum. "f:o-n 0€ ebŢE\1€� j..L€v KCiW n)v TOti r€-vo� &peTJÎ"v, ŢEvvaÎ:ov O€ KctTâ Td J.lil E�(moo:n'tm TI).; �OOEw�· O nEp W<; brl Td noAil oU OUJ-L�o:(vEL Tol�.; EilŢEvEcnv, &AX E'to-Lv Ot noAAol EIJTEAEL�.;· �opâ yctp n� €0"nV €v Tol� y€VEO"lV &vopWv G:icmEp Ev Tol� xaTci T� x� yt rvoJ-LEVot�, Kctl €v{oTE tiv fi Cqa{tdv Td yEv�. Enlvov-cat &ci TLV� xp6vou ăv.SpE� 1t€pLTiol, Kli1l"€LTO: nciAtv 0.'11{X()(.5wo"tv. ' E�(ma-cm O€ -rci J-L€v elxptXi y€vl] E'u; p.crvtxWTEpa iW"TJ, o\ov Ot &n' 'AAxt�tc:lOou xut o\ CmO Atovoo(ou ToU npoTEpou, Tci 0€ cmio-LJ-Lct Et� &�EATEplav Ko:l vw{l-p6nrm, o'Lov o\ &nil K(J.Lwvtx; Kal neptxAEo� xal LwKpc{-co�.

�

XVI.

1391

Tt{J 0€ nAoUTtf 8. €ne-co:t iî�. EmnoA� €crnv tOElv C6rc«nv· ÎJj3pto--rul ya'p xcrl lurep-fwcntOt, nc:loxov-r� TL hrrO TI).; l<'tr)a"E!.>X:" wU nAoU-rou· WmrEp ycip Exov-c€� ăJraVT« T&ya-3-ci o\ITw OtcixEtVTcu· 'o O€ nAoti-ccx; o\ov -ctJ.lr} n� -rî;� &�(� TWv ăAAwv, Otd q:.a(vETm �vt« iiTr«VT« €ivat alrroU. Ku� Tpt.)(p€pol Ketl o-uAcixwvE�. TPl.J(flEpol JJ.€v Otâ Tijv Tpuqn\v xal TJ\v €-vOEt'ttv TI).; Eil&:n}-Lov(�, o-uAdKW\1€� 0€ xo:l o-6Aotxot Otd Til TrcivT� E'tw{l-Evm OtaTpl�Et v TrEpl TO 'Epti)J-LEVOV xo.i: \taup.cr'{6J.l€\IO\I Un' o.lrrWv, xai: -rO o'CEo-{1-o.t '{l]Aoliv mUt; li'AAo<M; fi xal aU-ro(. ''"AJ-La 0€ xo.l ebc6Tt>.K.; ToiJro trcioxoootv· noU..ol ycip Eto-tv o\ S€6J.LEVOL TWv €x6vTWv. vWEv xal Td LLJ.Lwv(Oou E'Cpl]Tal 1fEpl -cWv o-cxphlv xo:l ll"Aoooiwv li"� Tijv ruvcrlxa Tilv 'IEpwvD�; €poJ.l€VtJV Jl"6TEpov rev€o-\tcn xpelrcov Jl"AoOOtov ft croq.6v· ll"AoOOwv €mElv· -roUt; <101p0Ut; yâp, €q:.l], Eo-nv 'op(iv E-n-l Tctl� TWv nAouaiwv {}Upat� Oux-cp(jklv-coo;:· Ko:l TO o'îeo-,'l-at it't(o� tlivcrt ăPXEtv· €x.EtV rctp d(ovw.t l:Jv 'EV€XE\I ClpXELV c':(StO"V. Ko.l w� €v J(€�o:Aa(�, &vm'j-cou Elfu(J-LOV� fr{l-� ll"Â06TOU Ecrnv. 242

RETORICA, IL 1 5 - 1 6 . 1 390 b-1 .391 a

l l llr-adevăr, toţi oame n i i , dind acţioneuză, se străduiesc să o realizeze,

p� când originea nobil li este meritul strămo�ilor. Tot o trăsăturU a originii

uobile este htptul că posemrul ei este dispretuitor �i f<�ţă de cei asemă nători propriilor so.1i înainta�i. fiindcă acelea�i lucruri, devenite mai valoroase �� bune de laudil, sunt îndepărtate în timp mai degrabă dedt rc�,;ente.

"De o oriRille IIObihl" înseamnă potrivit cu virtutea ne;tm u l u i ,

pc când "de 1111 caracter nobil" înseamnă conform cu neîndepărlarea d e l'ropria t a n;ttură; ceea c e , d e c e l e m a i m u l t e ori , nu l i se înt;1mph1 celor

origine nobilîi, c i majoritatea sunt nev;1loro;;i: căci exist;1 un soi de

l'crtilitate în cadrul genentţiilor de oameni,

la fel ca ;; i în recoltele ce se

ivesc pe câmpuri, .�i uneori,dacil seminţill este bună, se nasc în ea pentru 11

perioadă unumită oameni superiori, iar apoi neamurile regresează din

nou. Or, pe de o parte, familiile bine înzestrate degenereat.ă în caractere mai nesăbuite, ca de pildă, de�cendenţii lui Alci biade3112 �� cei ai lui Dionysius Bătrân u l , pe de altă parte, fam i l i i l e stabile degenereazU în nerozie �i Jâncezeală, ca de pildă, descendenţii lui Cimon, ai lui Pericle �i ai l u i Socrate.

30 16.

Ce c<Jractere sunt consecinţa bog<1ţiei se po;tte observ<� pentru toţi Intr-un mod frap<mt; căci bogaţii3113 sunt insolenţi �i aroganţi. fiind într-o Darecare măsură afectaţi de posesia bogăţiei; într-adevăr, ei sunt astfel tlispu� i . c a �i cum ar poseda toate bunurile; căci bogăţia este ca un fel de ;tpreciere a valorii celorlalte lucruri, drept care toute par să fie cumpărabile cu preţul ei. De o;semenea, ei sunt molatid .:;i nao�i. pe de o parte, mol<�tici prin stilul de viaţă comod �i prin etalarea prosper!ttlţi i , pe de altă

1391 a

parte, fălo�i. precum �� neciopliţi d;doritil faptului că toţi î;;i ocupă timpu l , de obicei, cu lucrul îndrăgit �� admirat d e e i , �� pentru că î. � i închipuie că altii caută c u ardoare lucrurile pe care le doresc �i e i . Totodată, ei încearcă pe bună dreptate acest sentiment, anume rivalitatea; căci mulţi sunt cei ce au nevoie de cei avuţi . De unde s-a .�pus �i vorba lui Simonide304, în legătură cu înţelepţii şi bogaJ i i , către soţia lui Hieron, cea care îl întreba dacă este mai avantajos de a deveni bogat .�au înţelept; "bogat", a

răspuns; "caci Îll/elepţii, zise, potfi vamti perrecându-şi viata pe la uşile

hognţilor": de asemenea, bogaţii sunt astfel şi datorită faptului de a con.�idera că sunt demni de a conduce; căci ei cred că au lucrurile pentru care merită a conduce. În esenţă, caracterul bogatului e.�te al unui norocos.

243

ARISTOTEL

6.ta<p€pet & TOi� vewcnl XEXTTU-L€vot� x«l Tol� 1uiActt--ni 1)-aTJ TW ăJr«VT« J.UiAAov xai: q.o:uJ..6Tepa ni X«J<d Exet \1 TOilo;- \I€0JrÂOt'iTo · Wcrrrep rcip &.natSeoo(o: lfAmhou EcrTl .O ve6nAouTov etvo:t . Kal â.OttiÎJJ.O:'ta âbtxoUcnv ob x<XXOUpŢtxcl, &:AAci ,c( JJ.Ev �ptcrnxri Tri SE &:xpcrTemtxd, diov Et� «'tx(«v xal JJ.OLXE(av_

�

XVII. 20

1391 h

' OJ.tolt.K; SE x«L Jrepl OuvclJJ.EW� oxeOOv Tri nAelcrm <pavepci Ecrn v 11{!-TJ. Tc( JJ.Ev rcip •« aim:i Exn MvaJ.Lt� <W nAothw Tci & �eh(w· <ptAonJ.LâTepot r«p xai: &vSpwS€crT€pol e't,crt v •« 'Ti{lrt cit .SuvdjJ.evot TWv nAooolwv .Sui TO €1plm{lo:t Eprwv OOo: E'ţooo(a o:lrrol� JrpdTinv &ci TijV Oliv«J.LLV. Ka:l mrou&o:OŢtXWTepot Oni TO Ev €nt)J.EAE(o: ehcu, &vcqxo:'(6JJ.EVOL crxo11elv W: Jrepl nlv Mvo:J.Ltv Kctl crejJ.v&r�pot fj �o:pUTepot· lTOtel yo:'p crEJ.LVOT€po� TO &�lwJ.La, StO J.L€Tptd'(oootv· €crn 6€ lJ O'EjJ.v6nK.; J.L«Â«x:ij xal el.Jcrx'fu.twv �ap&n,;. K&v O..StxWcn v, ob jJ.txrxx.StxlŢ['et{ e'tcrtv UAAci J.LEŢaAd&xot . ' H O' ebnrxla x«Tci J.tâptd TE TWv e'tpllJ.LEvwv ExH Tel lî-3TJ· e't� rcip Talrra mnrre(voum v clt J.L€Ţtcm:u &ucoOOoo. E'lvcu ebruxlav xal 'ETL e't� elrrexv(o:v xo:l ni xo:Tci TO crWJ.Lo: Urcd}ci Jrapo::crxEUc:i'(EL 1, Elnuxla lfĂEovexTelv. ' YlTEPTfP«VWTepot p.€v oUv xaL CU..oytcrT6Tepm .Sui T'l'jv elrruxlo:v E'tcrlv, 'Ev 0€ OOwAom'J-el �€AncrTov �{l-<X; Tii ebwxlff. On <ptA6-3eo( e'tcn xal Exoootv 1rp6.; TO {lelâv lfiJ.X;, lTLO'TEUovTE� Stci Tci ŢLŢV6J.L€VU O.rrO TI].; �- nepl JJ.EV oOv TWv xa{l-' �Atx(av xal WxTJv tr�Wv e'LpTJTctt· Tci ycip EvavT(o: TWv e'tpTUJ.€vwv Ex TWv €vavTlwv <pavepci E(JŢt v, o'iov 1f€VTJT� xo:l ciTU)(Olx; f}{l-o� xaL &Suvchou.

XVIII. ' Enel O€ 1] TWv m{l-avWv A6rwv xplpt� 'JI'p0.; xplcrtv Ecrn (lTepl Wv rcip lo-J.LEv xo:L xexpCxetjJ.EV, oOOEv En Sel A.6you), €OLt 5

244

RETORICA. IL 1 6 - 1 8 . l J9 1

a-b

De altfe l , caracterele diferă l a cei pro:1s pilt îm bogăţ i ţi � i

la cei

î na v u ţ iţi

odinioară, prin aceea că bogaJii noi posed ă mai dcgrubă toat e v ic i i l e , � i

încă mai rel e ; căci fa ptul d e a

ti recen t îmbogă(it e<..te c a o lipsă d e educaţie faţă de bogăţie. lar ei comit ned replii!i n u r<1u1�1cătoare, ci u n el e - ultt<.lgiatoarc, altele - ne s t ă pân i tc . cu de pildă, înspre nwltratarc s au ad u l te r . 17, .)i în pr i vi n!a pute r i i .

:q>nmpe cele nlili

lll llltc c;1r:1ctere s u n t e v i (lente

în mod asemă n ător. Căci puterea arc unele t riis .:i t u ri ca si bogăţia, altele

în�ă. ITl<li bune dec<lt hog;\ţi;1; i'nlr-<idcvăr, cei puternici sunt nwi i u bitori de o nm uri � i mai ma.�c u l i n i

cît pri vqte carao.:terde

lor dcc:ît cei bo g.:�ţi

datPrilă Llpt u l u i că râvncsc attitca l uc ru ri cfl\1.: acc�ti:1 au lihcrtutea d e :1 în Uiptu i g ra ! ic puh.:rii lor. Ei �unt �i mai adi vi din c;mta l "a p t u l u i că sunt în g:1nl:1, c onst rf 111 � i fiind să î�i vadă de interesele rc lalive

b puterea

lor.

Sunt, dc a ..,c m c n ca , mai i 1 n pu năt or i dcci"it mai l :l�tun�i: dci r: m gu l în;llt

2.">

îi face mai S(lkmn i . drept care se \:(llllj1(11"tă cu llllldt:r a! ic; 1lc f � 1 pt , S(J]CJJJl nitalca estc 11 faslli(IZilate plăcu tă �i c u v i i nci 1 1a\il. 11-" . Iar dac:! nL'tl rcptăţcsc , ei nu ,�unt înf�l ptuitori de mic1 nedreptăţi. �.:i comi\[itor i de Jnari fi'ir:idclcgi

În st:h i m b . norot: u l , în p;1 q i l c s:ilc, arc c;Jractcrclc bu n u rilor m e nţ i nn<ltl'

lOt';

ctici s pre �:msclc c:�rc p<tr să fie cele mai mmi t i n d fo:�rtc m u l t ;

î n plu .� . norocul înlcsnqtc c d m 11oroco�i � ă aih;l avu n l< lj î n direc(ia hine

c uvfm t;lr i i cu �:op i i �i :� bu nu r i lor legate de trup. l �i -;unt, <l':><ld:u·. 1llai arn�anJ i s i nwi JK'l"Ugct:�[i din ClllZa noroc u l u i , lnS:i dc pc u rm a no rocu l u i rc!ulti\ un s i ngur caracter fourte h u n , ; m u mc c ă nomco�ii �unt p i o� i . precum �i dispu�i intr-un <IIHIIllit

fa!ă de d i v i n it;Jtc. <tcord[mdu-i încrcderc

:tcestci:t lhitorită lucrurilor bune prove n i te de la soartă. S-;1 vorbit. a�adar. d es pre caractere după v:1rstă s i după soartă-107 : căci L·ar:1ctcrcle con tra re cd(1r lllCn\Î(lilatc �unt evidente din C(llllrariilc ](lr, ca, de pildă , t·ar:�t:l<.:: r ul

n cvo i a':>u l u i sau al ncuoroco�u l u i , Si.lU, în -;[i.r':>il, d nevol n i c u l u i .

18, Dar, c u m fol o si re a discur�urilor persua�ive este în vcdcrca unl'i Jll decă(i (căci în ! c gă tu n1 cu l w .: rur i le despre care :-;t i m � i asupra

<Hn

de c i s ,

mai

este

nevoie

245

ddoc

d i s e m s ) , tot

dîrora ;1�t!"d ,

IJ'Jl h

ARISTOTEL ·-

1392 a

Edv T€ lf� Eva 'ttc; -rW A6rw xpW,uewc; 1fpoTp€J1ŢJ il 0:1fOTp€1fn. ol.ov r.iL wu-3e-roUv-rec; �otoOO� v i1 1fel-8ovTec; (ot&v rcx'p frrro� xptT'if; b ele;· Ov rcx'p &el lfelum, otiT6c; Eunv Wc; e'melv CmAWc; xpm)c;), Eriv TE 1rpdc; &.u<ptCf�TJToUVTa, €clv TE lf� lm6a-ecrtv A€rn ne;, b,uo(wc;· TW rci:p A6rw &vclrx11 xplp{tcu xo:l &vatpelv -rci ' Evavdo:, 1rpdc; ' & t.Jcrnep a,uqnufjlJToUv-ro: -rOv A6rov lfOtel-rm, Wuoo.lTwc; 8€ xo:l €v Tolc; €m0etxnxolc;· 0îcr1f€P rcx'p 1fp0c; xptTJlv -rOv 1'tewp0v b A.&ţoc; cruvEcrTTJKEV, '6Awc; SE J.16voc; EcrTiv &1TAl.)c; xptn\c; Ev wlc; 1ToAmxolc; CqWcnv b Tci tTJToilJ.1evo: xp(vwv· Tci TE "'(a'p &j.tq>LufhrroUJ.L€va '(TJTelTCH lf(;)c; €-;{et, KUÎ: TT€pÎ: tiJv jkluA.elJoVTO:l, 1T€pl se TWv xcmx' -rdc; 1fOÂLT€la.c; i){l-Wv €v Tolc; Cfllj.l�ouAetmxolc; elpt]To:t Jrp6repov, Wo-re &wpt.crJ.1Evov âv €l11 1TWc; TE xo:L &d Uvwv TOt)c; A6y� f}-atxot)c; 1f0LTIT€ov. ' E1TEÎ: se 1f€pl Exa.crT0\1 .uEv yEvoc; TWv Mrwv €-repov t]v TO T€Aoc;, 1f€pÎ: CmcivTwv f} a.l.lTWv €tĂTIJ.1JJ.Evcu S6�o:t xo:Î: lfpoTâcretc; e'tcrlv €� Wv w.'ţ lfle>tetc; q�€poootv xo:l cruJ.1�UAe6oVTec; xo:l €mO€txvlljJ.E\IOl xal ckjJ.tptcrf}TITOÎ:.\IT€c;, ht se €� CN l,-8txolk; <oile; A6rouc; €v&xemt m>telv, xcd 1fEpl w&twv Otc..)ptcrto:t, Aot1f0v luJ,Lv OteA1'telv nepl <Wv xotv4'rv, nW:n ya'p &vcqxalov TO 1TEpl <00 Suva.ToO xo:l &ouvci'<oo lfpooXPTp-{to:t Ev mlc; A6rmc;, xo:L mUc; .uev Wc; EcrTCH <oUl; 0€ Wc; rErove ttetpău.:tm &txvUvat. "In O€ 1repl J-L€"'(€{touc; XOLvOv Cmci\ITW\1 'ecrtl TWv A6ywv· xpt;jvTat w'p mivTEc; 1:c{J J.l.€to0v xo:L cd:'i�etv. xal cru.u�XruAeUov-rec; xo:l €nmvoUv1:ec; ft tPErovTeo; xo:L XO:TtJ"'(OpoUvtec; ft &1ToAoroilJ.1EVOt. ToilTwv &€ Otoptcr.:t-EVTwv nepl TWv €v\I"UJ.l.11J-L<i'Twv xmvTI 1T€tpa:�W.uev €melv, €( n ExoJ.L€v, xo:L 1repl no:pa.OeqJJ.ciT�v, lS1rwc; 1:& Amnd lfpooii"EvTec; &noOWj..L€\1 n]v E"t &pxlic; lf#Ecrl\1. "Ea-tt \1 se ThJv xotvWv 1:0 .uEv o:tl�etv ohet6Tmov Tolc; €m&txnxolc;, Wcrnep ilpllTCU , 1:0 se rerovdc; .rotc; OtXO:Vli(OÎ:c; (1f€pt TOthwv ra'p 1] xp(crtc;) 1:0 se Suvo:TOv xal €cr6J-L€VOV 'toÎ:c; CfllJ-l�OllÂ€U<LXOlc;.

246

RETORICA, IL

1 u.:

18, 1391 b-- 1 392 a

că cineva susţine sau comb<1te folosindu-se de discurs faţ� de un

·.mgur om, precum fuc cei care admonestează sau cei care înce&că s<1 l'crsw1deze (dci nu este mai puţin judecător cel de unul singur: într-<Klev:1r, cel care trebuie persuadut, tocmai acela este, ca s11 spunem lH modul .1hsolut, un judecător), fie cii acel cineva ori vorbe.:;te contra unui OJX>nent,

ori se pronuntil împotriva unei teze; căci e.\te nevoie să uzeze de di.�curs '1

să distrugă argumentele contrare, impotriv<1

dirora vorbe�te, ca �i

cum

d e ar fi adversaru l , or, l a fel este şi în discursurile demonstrative: cUci

' l i �cursul este aldituit pentru srectator, ca �i cum acesta ar fi un judeciltor

\Î, în gencf!Jl, este în

sens ubsolut judecător singur acela care, în contro-

versele politice31111,judec<1 lucrurile în cauză: într-adevăr el caull1 să atle

ntm stau lucrurile .�i în privinţu chestiunilor controversate, �i în privinta lucrurilor asupra drom deliberează oameni i , în .�ch imb, despre camctert:le atlate conform cu formele de guvern<:1re s-a vorbit anterior30'1, în L'a:Wl discursurilor dcliberative, încât poate fi socotit determinat cum �i prin ce mijloace trebuie făcute etice discursurile. Pe de altă parte, deoarece în cuzul fiedirui gen de discursuri altul era

�copu1 3 1 0 , !lpoi fiindcă relutiv la toate acestea au fost enunţate opiniile � i premisele din care N procură dovezile şi cei care deliberează, şi cei

care demonstreazii, şi cei care dispută� 1 1 , de a�emenea, fiindcă au fost definite3 1 2 şi mijloacele prin intermediul cărora putem f<�ce etice dis-

cursurile ne rdm<i:ne să tratăm locurile comune3 1 3 . Căci to!i oratorii au obligaţi!l să se folosească în plus, în discursurile lor, de locul comun privind posibilul �i imposibilul şi să încerce a <triita, unii - că un lucru se va petrece, iar altii - că lucrul respectiv s-a petrecut. M<li este apoi un loc comun tuturor discursurilor, referitor la m;:!rime; căci toţi se folo-

se.�c de faptul de a <Jtenua, respectiv <1 amplifica, şi cfmd deliberează, şi laudă sau blamează, şi când acuză sau apără. Or, o dat<i distinse aceste lucruri , să încercăm să vorbim, dacă uvem ceva de spus, despre entimeme în general, precum şi despre exemple, pentru ca, dupll ce am adăugat lucrurile răm<1se, să putem împlini planul de l a început. Dintre locurile comune, faptul de a amplifica este, după cum .�-a spus3 1 4 , cel mai potrivit pentnt discun;urile demonstrdrive3 1 5 , faptul petrecut - pentru discun;urile judiciare (căci în legătură cu aceste fapte trecute este judecata), iar faptul posibil � i faptul v i itor - pentru discursurile deliberative.

247

1392 a

ARJSTOTEL

XIX. npWTO\! Jl€V otl\! nepl �U'\IUTOU xo:l Ct&uvci'TOU A€yWj..t€\!. "Av �li TO E:vo:n(ov U �u\!o:TOV fj e'l vcu fj yev�cr�o:t, xctl -rO Evo:VTLov &SSnev &v e'lvaL &uvo:T6v, di:ov €t SuvrJ.TOv C!v-a-pwnov bŢtacn'}�vo:t, xo:L vooTpo:t· Tj ycip o:Unl Mvo:Jltc; TWv EvavTLwv, \i Evo:v-r(o:. Kal ][) e't TO tiJJ.otov Suvo:T6v, xo:l TO OJlowv. Ko:l e't Ti xo:AenWTepov Suvo:-r6v, xo:L TO pcrov. Kal E't m (JJTOtfuÎ:ov xo:l xo:AOv re:v€<J,'}o:t lluvcn6v, xo:i: '6Awc;' 6uvo:T0v ye:v€cr-3-at· xaAenWT€pov ŢCt'p xaAijv Otx(av fj Otx(o:v elvat . Kal ot 1') Ctpxij MV«To:t ye:v�cr.,'}at, xat TO l5 -r€Aoc;· obSEv Ţcip Ţ(ŢV€TO:L 000' ăpXETCI':l Ţ(ŢVEO"�O'.L Thiv O:.ouvciTwv, ol.ov TO cn$jJ.jJ.€Tpov Tijv StdjJ.ETpov elvat oUT Ct'v ăp'fano Ţ(yvwl}a.t oliTe Ţ(ŢVET«L Kal nil t0 -r€Aoc;, xo:l Tj â:pxl] SuvaTij· ănavTCt ycip E'f &pxftc; Ţ(ŢVe:Tetl. Kal e't TO fu-repov -rT1 obcrî� fj -rYJ rev€cret Suvo:TOv re:vErr-3-ett, xal TO np6-repov, di.ov €t ăvSpo: 20 j�V€O"�O:l &JvrJ.T6v, xo:l netÎ:&x· (TTp6tepov yo:'p €x€Î:VO y()""V€Tett), xai: e't netÎ:OO, xo:l ăv�pa· (xal O.pxfi ycip Exe(vlJ). Ko:l tiiv fj Epwc; fj €nd}uJJ.(a q:.6cret E:rr-r(v· oU.Seic; yc(p O:.ouvclTwv €� ou.s€ €1ft-\}UJlEÎ: Wt; Eni: m noAU. Ko:i: Wv EmcrTIW.o:L €tcrt xai: T€x.vo:t, lluva-rcl m"U-ro: xal �L xoi Ţ(ŢVETCtl. Ko:l \Scrwv Tj 6.p)(ij � re:v€rrewc; €v TOÎJTotc; 25 Emlv &. -\-u.Lel� O.vcqxcicro:tJJ.EV &.V fj ne(cratJlEV" mlno: t Ecr-rlv Wv xpe(noo; fj x6ptot fj cp(Aot. Kal i:iv Td j..t€pTJ SuvaTd, xal -rO OAov, xo:i Wv TO OAov Suvet-r6v, xut Tâ JJ.€plj (.x; Enl TO noAU· e:'t rUp np6crxtcrJJ.o: xal xe<po:Ai� xo:i: XL-rWv Mvu-ror.t re:v€rr,'}m, xal l.mOO�TU S!JVetTOv yev€cr{l-at, xa.l e't Uno.Sl)j.lcnor., xal np6crxtcrJla 30 xal xecpaA(c;, xo:i: €t Tii y€� OAov -rWv �uvaThiv rev€cr".o:t, xal 1392 h -rO a�. xal e't TO e:'l&>t;. xo:i: TO rEv�. olov e:'t nAolov yev€rr..'Jo:t �uvaT6v, xal TptijpTJ, xal €t Tptijpll, xo:i: nA.olov. Kal e't ..'JâTEpov TWv np<); ăM.T]Aa neq:.ux6-rwv, xo:l ,'}ci"Iepov, o'Lov e't StnAdrrwv, xal TIJJ.tcru, xa.l e't -\W.tcru, �tnAcirrtov. Ko:i: e:'t Civeu -r€x_vr�c; xal napacrxeul,c; �uvo:-rOv rlyvecr,'J-o:t, pi:(AAov Stci TEXVTJC; xal EntJJ.e:Ae:(a� .SUvuWv, \).,'}e:v xctî 'Aydl}wvt E'LpljTa.t xal }J.l\v Tâ J.LEv re -r1i -rExvn npclcrrret , -rei �€ 11Jl.Î: v O.vdrxn xo:l nlxn ][) npooy(ŢV€"I((l. Kru e:'t TOÎ:� xe:Lpocrt xo:L lŢrrO(Jl xo:l &:q:.pove:O"T€pot

�

248

RETORICA. !1. !9. 1392 ��b

19. S ă vorbim. W;ia.dar. mai întâi, despre posibil şi imposibil 3 1 6 . Dacă 11n � l e s e r e � l ( p n l � n ( s posibil şi să ti fo.�t bolnav: căci posibil iMea acestor două lucruri contmre

� :��p��r�ri� ��::� r� �f��i�:�u � � � ;�:� �� ng�� c�te aceea.�i prin faptul că ele sunt contrare. Iar dacă un lucru asemăn.:itor r�te po�ibil, şi asemănătorul lui este astfel. Ş i dacii un lucru mai greu este posi b i l , �i !unul mai uşor este la fe l . Apoi, Ja.di este po.� ibil t:a un lucru .,<[ devi n;! bun �i frumos, este posibil ca el să dcvinii .:;i în generul: c;ki ('ste mai dificil ca o casă s;\ tie frumoasă decât sti tie o casti pur �i simplu. 1-:ste po.� ibil .�i lucrul a l cărui inceput poate cxi.�t!.l şi lucrul ul cărui sfârşit poate exist:�: c<ki n i c i unul dintre cele imposibile n u ia na�tere ş i nici n u incepe s:l f i e , C i t , de p i l d ă , faptul că di<:1gonaht unui pătrat este proporţională cu laturu lui n u ar putea Începe s;\ existe, şi nici nu există deloc. Este posibil �� stTtr.�itul unui lucru, apoi este posibil şi începutul l u i : căci toate lucrurile se ivesc dimr-un Început. Şi tbcă u n lu<.:ru ulterior prin sub.�l<tn!a �au prin producerea lui poate lua na�tcre, :tluncî şi cel anterior poate. UŞ<t cum, de pildă, tlacă este posibil ca un om s[t ("ie, este po�ibil ca �i liO copil �ă tle (căci acesta este precedent), iar dacă este posibil ca un copil s:1 existe, este posibil şi ca un om să existe (căci şi acesta este un început). Sunt po�ibile �i cele faţă de care exi st<1 în mod niltural fie dntgoste, fie poftă; căci de cele mai multe ori nimeni n u iube�te, nici nu dore.)te lucruri imposibile. Apoi, sunt posibile lucrur i l e , ale c:1ror �tiin!e şi arte există, iar ele �i există, şi .�e �i produc. Sunt posibile şi toate cele, al căror început al producerii lor se all<l i'n astfel de lucruri , îndt le-:tm pute<! constr;.înge sau persuw.b; or. aceste lucruri sunt cele ai căror superiori, stăp:îni .�au prieteni sunte m . Sunt posibile �i lucrurile ale dror părţi sm1t pos i b i l e , i a r întregul lor este, d e asemenea, posibi l , a p o i �i lucrunle al căror întreg este posibi l , şi pilf\ilc lor, cel mai adesea: într-adevăr, d<td pitrlea decup:ttă din faţă a u n u i pantof, canîmbul , talpa se pot produce. ş i pantofii .-,c pot produce·1 1 K , iar dacă pantofii se pot face, �i f;t(a, şi canîmbu l , apoi dacă genul întreg este propriu lucrurilor posibile, ht fel �i speci:1. iar dac<1 �pecia este a.�tfe l , �i genu l , C<L, de p i ld:1. dacă o navă se poate face, �i o triremă se poate face, dacă o trircmă este posibilă. şi o navă, la fel. Apoi , tlud'i unul din Jouă lucruri legate natmal reciproc este p()Sibi l , �i cchi.lalt L"ste, de asemene:t, it�a cum, de pildă, dacă u n lucru dublu este posibil , �i unul pe jumătate , ht fel, iar dad jumătatea este posibilă, la fel .5i dub l u l . Ş i dacă un lucru se poate ivi fărd artă ş i fără pregătire, ma.i mult încă se po:tte ivi prin a.rtt1 � i solicitudine, de untle a �i fost spu.� de către Agathon W .i : ,.4·ifire�·te, unele lucruri se fac prin arid, altele, Îll.'id, III' survin in plus pe calea necesitâţii şi a noroculm�'. Iar dacă u n luc:ru c:ste posibil pentru cei de condiţie inferioară, mai slabi, mai neinteligenţi,

249

·20

1392 h

ARISTOTEL

1393 a

.Suvm6v, xa:l Tolt; Eva.vT(ou; p.ănov, Wmrep xa.i: 1�·pc(Tl)l; €tpTJ .SwJ()v elvcu e't b p.€v EM"uvoc; €J.1a.,'}ev, a.lrr� .S€ J.Ltl .Suvr'jcreTa.L eUpelv. nepl .se &.SUvchou .S�Aov \Sn €x TWv Eva.vT(wv Tolt; e'tpllJ.LEVou; \..ntci pxet. E't .S € y€ŢOV€\J, E x TWv.se CJX€1l'TEov. npl:rrov p.€v ydp, e't TO frrwv Ţ(Ţ\IeCJ.,'}((l 11'€<J1Ult:� rErowv, "(E"(OV� O:'v ELTJ xctl TO p.oiAAov. Ka.l e't ,o OO.epov e't�� y(yvecr,'}ctl r€'fO"\I€V, xa.l TO 1l'p6Tepov r€rovev, diov et EmA€AT)CnetL, xetl €J.LCt.,'}E 1l'OTe Tffirro. Ko:l e't €.SUvcr1:o xal E�otiAe1:o, 11'€11'paxe· 11'civ1:e� ydp, '&rav .Suvclp.evOL j)ouA�Wcrt, 1l'pc{TIOOOLV' Esmo&Jv r«p ob&Ev. "En e't Ejkn'iA€'ro xal J.L'fl0€v 1:Wv �'{w ExWAuev, xa.i e't Ouva1:0v xo.:t Wpy('(HO, xa:l e't E.SUvcno xal heMJ.LEL' t'.il; r«p Elrl ,o 1l'OAt'i, &v bpEyoncn, âv .SUvwvTcu, 1l'otoiXnv, Ot p.Ev <paOAm Sl Cxpacrla.v, Ot Et Emeucel� On Wv EmetxWv Em,'}uJ.LOUcnv. Ka:l e't EJteAAe rl"(\\ECJ,'}o:t xa:t li'Otelv· e'tx� rcip 1:0v J.1€Hovn:t xo.:l 1fOLl)aa.t. Ko.:l e't rErovev OOo.: fj 1l'ecptixeL 1l'p0 Exe( VOll Ti €vexa: Exe( vou, &ov et' l)cnpatVe, xetl €pp6vrrpev, xa.l e't Eme(patfe, xal 'Elrpet'{EV. Kal e't 00o: \)(nepov 1l'e<p6xet Ţ(Ţ\Iecr,'}o:t fi oU '€vexa. y(pETet:L yErove, xa:l TO 1l'pthepov xal 1:0 l'Oliwu �vexa rErovev, Jlov e't €flp6VTIJ(TE, xo:i 11a•po.:\(Jev, xo:i: e't Ell'po:'{EV, helpo:crev. "Ecrn &€ 1:ot'iThJv CmcivTwv Tci p.€v es O:vdyXTj� Ţc( o � Elri: -ro 11'oAU oUThJ� €xov1'0'.. nepi 0€ Toti .utj rerov€vm tpaV€p0v Ex 1:Wv EvavrCwv 1:ol� e'tpTIJ.LEvott;. Ko.:l Jrept Toll Ecrop.Evoo Ex ,Wv o.:Ul'Wv oi]Aov· T6 1'€ r«p Ev Ouvcip.et xa:l €v �ooA{JCfet 8v Eu-to.:t, xo:i: 1:â €v Em-&uJ.Llc;t xa.l bprŢi xo:L AortuJ..LW J.Lel'ci OuvdJ.Leux; <Svm, tttUTa xa:l Ev bpJ.LTI' 1:oU 1fmelv fi p.eH{JCfe; 'EtfTCH' � r«p bi: W 1r0At'i y('f\/El'et:l J.LoiMov 1:ci J.L€/..Aovl'« fj 1;c( J.Lii J.L€Hovro:. Ka.l e't 1l'por€rove Oo-cx 1rp61:epov 1l'E<pUxet r(ŢV€cr.,'}o:t, olov e't Ol.lWe!pel, e'tx&; t'x:retl. Ketl e't TO €vexa m&rou r€rove, xcxl wirro e'tKO!; revEcr\h:n, diov e't ,'}ej.l€Atoc;, xo.:l o'txlo.:. Oepl 0€ J.LE'f€.,'}o� xo.:i: J.UXp6nrroc; -rWv 1l'pa.ŢJ.Lcil'wv xo:L p.e('(ov6t; TE xo:i: EAcinovor; xcxi o� J.LEŢciAwv xcU J.LLxpWv \;:)( l'Wv 1l'poelpl)J.1€vwv hJ.ilv €u-rtv tpcxvep6v. E'Cpl)t"o.:t yâp 'ev l'Ol!;' crUJ.L�OUĂEtrrtXOi:t; 11'Ep( l'E j.l.E'f€,'}o� âyo.:,'}(;}v xc(Î: 11'Epl wÎ) J.1E('(o� CmAWt; xa� EAcinovO!;', Wcrre €1l'el xo.:-3"' �xa.crtov TWv A6rwv 1:0

250

RETORICA. IL 1 9. 1 392 b--- 1 393 �

\Î mai mttlt este po.� ibil pentru cei contrari lor, după cum ::;i lsocrate321) \punea că este ciudat dacă un Euthyno.� u învăţat, în schimb, el Înstt.�i nu va putea cunoa�te. Pe de uită parte, rebtiv la imposibil, este dar că el rezultă din lucrurile contrme celoren�nţate. Dacă un lucru s-a petrecut, trebuie cercetat din cele următoare32 1 . Intr-adevăr, mai întâi, dac(t lucrul m<� i puţin înze.�tmt de la mttură .�ă existe, s-u produs, şi lucrul mai pre dispus natural să fie poate să se fi produs. Şi dacă lucrul obi::;nuit să sur vinfi ulterior a avut loc, ::;i cel obi�nuit să se întâmple anterior, la fel, a avut ](X:, ca de pildă, dacă un om a uitat un lucru, a şi învtiţat cândva acest l ucru . [<tr ducă 1-a putut ::;i l-a vrut, ]-a înfăptuit: căci toţi. de altfel, ori de c�te ori intcnţioneazii�un lucru, C<.tpabili ftind de el, îl înfăptuiesc: căci nimtc nu le stă în calc. I n plus, dae<l respectivul dorea lucrul în cattz;î )i nu îl împiedica nici unul dintre cele exterioare, âpoi d;1că lucrul er;.t posibil, iar el era mâniat, şi dacă :tcesta ew Citpabil de el �� îl dorea cu anloare: căci de cele mai multe ori oamenii fac, dacă pot, cele pe cure le doresc impulsiv, pe de o parte, cei vicio�i le doresc din lipsă de cum pătare, pe de altă parte, cei virtuoşi - prin a"-eea că doresc lucruri vir tuoase. Şi chtcă un lucru era pe punctul de <l se produce. iar un om - pe punctul de a-1 înfăptu i , este posibil ca luau! să se fi produs, iar omul, �<1 îl ti înfăptuit căci este verosimil că cel care urma să îl facă 1-a şi făcut. Apoi, daet1 s-au produs toate cilte .�unt naturul fie înaintea lucn1lui în chcs ltune, fie din cauza l u i , ca, de pildă, lhtcă a fulgerat, a �i tunat, respectiv, dacă un om a încercc1t să corupă, a şi făcut-o. Şi LhiCil s-au petrecut toate ciite sunt în mod natural făcute s.:i tie ulterior unui lucru, .�au exi:-.tă din cauzll \ucrul u i respectiv, atunci şi lucrul anterior, şi cauza acestuia s-au petrecut, ca de pildă, d<tcă a tunat, a �i fulgerat, iar dacă un om a corupt, <1 şi încercat să o facă. Dintre toate aceste lucru r i , unele sunt astfel din nece�itate, iar altele, cel mai adesea. Cât despre faptul de a nu se fi petre eul al unui lucru , este clar din lucrurile contrare celor men!ionate. Este limpede şi cu privire la viitor, din ;tcele;tşi lucruri; cUci ceea ce e.�te în putinta şi în vrerea unui om va exista, iar lucrurile care sunt în dorinţa, în mânia, respectiv cugetul acelui om, însoţite de facultate, acelea vor exista şi în primul <tV<Înt, sau în ct�teptarea faptului de a acţion<t; căci de cele mai multe ori lucrurile eventuale .�urvin mai degrabi.i decât lucru rile neeventuale. Şi dacii s-au produ.� înainte toate lucrurile care sunt în dinate prin natum lor de a se întâmpla anterior, precu m , de pildă, dacă este înnorat, este probabil că va ploua. Apoi, dacă un lucru s-a produs Îll vederea altui lucru, este verosimil că � � acest alt lucru se V<t petrece, dupft cum, de exemplu , dacă există funda!ie, va exista �i casa. In sch i m b , despre mărimea şi micimea lucrurilor, despre mai n r r c i e în � � �� t� �� c��s1p�;;e m�f î� ;i1�t f2� �- :�� . �� ; _ e� · c�� prive�te discur.�urife de!iberative�23• despre mărimea bunurilor, iar la modul absolut, despre mai marele şi mai micul , astfel îndt, din moment ce scopul discursurilor sta b i l i t înainte în particuhu

�

25 1

l�t g

; ,;� ��

1393 a

ARISTOTEL

1rpoxe:(}J.e:vov T€Aor; tqa{)-6v €cruv, dtov TO O'U}J.(jl€pov xa� TO xa..A.Ov xal T O bi'xcttov, (j)O:V€p0v b n O i �){E(vwv AllnT€ov Tcl� o:b"tftcru� nO.crtv. TO ll€ no:pci mliTo: �TL '{TJTe:Lv ne:pl }J.q€{)-ou� l:urAW� xo:l \me:pox� xe:voAoye:lv Ecrn v· xupuJTe:po: yc{p Ecrnv np{M;: nîv xpe:lcw TWv ){0:MAou ni xa{)'' 'Exctmu TWv npcty}J.cfTwv. ne:pl }J.€v o1v .Suvmoti xo:L &suvchoo, xo:l n6Te:pov y€yove:v 11 oU y€.yove:v xal €mm fj obx Ecrrm , ht O€ 1re:pl }J.Ey€.{)-ou.; xo:l }J.txp6nrtor; -rWv 1fpct)'}J.Chwv €'tplp\tw T«lrto:.

XX.

1393 b

AomOv JS€ 1re:pl TWv xotv(;jv n(crre:wv ămxcnv e:'me:l v, €1fe:( 1!€p €'(pTJTO:L 1l€pl TWv 'tJSlwv. E'lcri JS' dt XOL vo:l Jf(crre:t� &00 TW rEvEL, napci&EqJJ.o: xai: EvMwru.w: Îl ydp rvWJJ.ll J.1€po<; €v{)'u}J. ctT6<; Ecrrtv. npWToV }J.€V obv 1f€pl Jfctpet.&(l}J.ctTor; ĂEYWJ.l€V" Oj.J.OlOV yUp brarwni TO Jfctpcif.€LŢJ.l0'., Îl [J En-o:ywpl O.pxrl. no:pcx.&ty}J.CÎTWV &€. e:lJS11 llin· Ev }J.€v yclp Ecrnv napa&.(yJ.LaTor; e:t&:x; TO AEye:tv npcirJ.l«To: lfpoyqe:vnJ.LEvu, €\1 JS€ -rO o:bTOv Jfote:lv. To6Tou oE Ev p.Ev no:pa�oA Ti Ev b€ A6yot, dtov o\ A'tcrWn"e:tm xal At�mw(. "Ecrnv JS€ TO J.L€v 1rpciy.).10'.Tct AEye:t v Tm6v0€ TL, Wcrne:p e:l n� A€yot On &l 1rp0t; [kxcrtAEo: tro:pcx.crxe:OO'ţ'e:cr{l'at xo:L J.l1l E(iv Alyu"JtTOv XELpWcro:cr{l'at· xal ycip 11p6npov b.o:pe:Lo� ob 11p6npov llt€�11 1rpi:v A'lyumov 'E.Actjkv, A�Wv 0€ &€.�11. xal miAtv ::::EpSTJ�; ob np6npov kne:xe:(prpe:v 1rplv �A.ajkv, Ao:ţk.)v &€ JStE�T), Wme: xal oOTor; Eo.'v Aci�n. &a.jllpe:mt, litO oUx €nnpe:nT€ov. rlapapoATi JS€ Tâ I:wxpo:nxd, cJlov e:l TL� A€ym On oU &l XA.llPWTO� 6pxe:tv. "OJ.lotov ydp lJcrne:p Ct'v €( TL� "totX; U\tATJTci� xAllPol11 J.l.Ti Ol .SUvcx.VTO:L Ctywv('ţ'm{l'cxt &.AX Ol C1.v Aâxwc:nv, fj Thlv 1rAw"t1ÎPWv Ov TLVO'. lle:L x�e:pviiv xATJPilÎO"e:te:v, � ob Mov TOv Emcrn:i).1.e:vov &AA« TOv Ao:x6vro.. A6yru; M, di.or; b [TiJCftX6pou mpl <l>o.Acipt&x; xal A'tcrWnou lm€p Toti 011J.l.O'.TW)""Oi:i. I:TI)O"(XOJ)OI; j.l€V yo:'p €Aop.€vwv O'"tp<XTJlyOv abToxpciTopa "tWv 'lp.e:po;lwv <l>ciAo:ptv XO'.i: j.l€U6VTW"V (jlUÂO'.XTiv .St&Svo:t mi:i ouJJ.lO:TO�, TăUa: &aJ..e:x{t-e:i:c;

�

252

RETOR!CA. U . l9-20. 1 393 �-b

,·:-;te un bun, precum utilul, de pildă. nobilul �i ceea ce este drept, e:->te ,·vident că toţi oratorii vor trebui .�ă î�i ia amplificările de la ace.�tea. l;aptul de a căuta încă dincolo de aceste elemente în legătură cu mărimea �� superiorit<Jte<J Înţelese absolut înseamnă a vorbi lucruri zad:trnice: e<lci lucrurile particulare sunt m<ti hot<lrJtoare decât cele generale, în vedere<! l'tllo.�irii lor. Prin urmare, HSupra posibilului şi imposibilului, precum �� asupw faptu lui dacă un lucru s-a petrecut .�au nu .�-<l petrecut, respectiv, va exista sau nu Vil exista, �i. în plus, a'iupnt mărimii şi micimii lucrurilor, \ă fte de ajuns acestea.

20. Pe de alUl parte, rămâne să vorbim despre dovezile comune tuturor genurilor de discurs, întrueftt, intr-adevăr, s-a vorbit despre cele proprii ale fiecărui<� dintre ele în parte. Or, există două dovezi comune potrivit cu genul lor, anume exemplul �i entimerna324; căci m<�x ima este o parte a emimemei. Să vorbim , <t�adm, mai intfli de:-.pre exemplu: căci exem plul este asem:lnător induqiei, iar in(luqia325, la r:îndul ei, este un punct de plecare. Există două tipuri de exemple; pe de o parte, unul constă în faptul de <1 enunţa acţiuni petrecute <tnterior, pe de altă parte. cehllult, în faptul Je a realiza el însu�i aceste fapte. Acestuia din urmă îi .�unt pro prii atât paratxJia dit �i fabulele3:y,, precum cele esopice �i libicne. Or, faptul de a menţiODil acţiuni este de ace.�t fel, de exemplu , d<tt:ă cincv;l ar �pune că este nevoie de pregătiri împotriva regelui � i it nu-i permite să aservească Egiptufn?; căei odinioar:i �i Dariu.� nu a trccut.l2K înainte de a fi ocupat Egiptul, în schimb, după ce 1-a cucerit, a trecut, <tJXli, la rân Jul său, Xerxes n u a intreprins un atac Înainte de a fi pus mâm·t re Egipt. însă,după ce .�-a înstăpânit a.�upru lui, a tmversat, încât �i regele respectiv va trece d<1că îl va fi cucerit, drept care nu tre!"JUie si! i se îngi:kluie. Pe de alt:l parte, paraboia32'> reprezintă discursurile socrwtke, ca, de pildă, daC<l s-<tr spune că nu trebuie să exercite o functie publică cei desemnaţi prin tragere lu sorţi. Căci ar ti întocmai ca �i cum cineva i-ar dcsemnu prin tragere la sorţi pe atle!i, nu pe cei Ctlpilbili de a concura în jocurile publice, ci, în schimb, pe cei cme vor li fost desemmtti de martă, sau dintre navigatori, ca �i cum J-ar desemna prin tragere la sorţi pe acela anume care trebuie să cârmui<1scă, întrudt nu este nevoie să îl aleagă pe cel cunosc;;1tor,ci pe cel desemnat de .�O<lrtă. Fabula, in schimb, h r � , tu l r e il aleseseril pe Ph<:tl<lris C<l strdteg cu puteri depline �i erau pe punctul de a-i oferi o gardă de corp, explkfind în prealabil alte chestiun i ,

�� /J��Z��:� ��S:t;��: ��r,� r �� : �;� ��: �� 253

1393 b

ARISTOTEL

ehev cd..rrolc; A6rov Wc; 'Lmroc; xcnelxe AELJ.!Wvo: .u6V'O;: EAM\1-roc; 8 'eAâcpou xal Otacp.(}e(pov-roc; n]v voJ.Ll]\1 �ouA6J.1evoc; n.uwP")rracr{h:n -rOv €Awpov i)pW-ra nvd &v\l"pwnov €t Otlvat-r! âv .ud aL-roU HJ.l.Wp�cracr,'l-at -rOv €Awpov, b 8 €qrrpev, 'ro'v Aâ�n xaAtvOv xal aim3c; 6.\la�TI En' aU-r0\1 €xwv Ctx6vn d <JU\IO}.!oAorftcra.v-roc; & xal c':w�!Xfv-roc; Ct\1-rl -roti nJ.LwpYpa.cr\l"a.L aU� EOoUAeooe Th> CtV1'tpWnw. 0\J-rw O€ xa.L DJ.Lelc;, EcpTJ, Op{i-re ).11] �ouA6J.LEVOL -ro noÂEJ.L(o <tJ.Lwp-fta'a.a\l"m -rO a.i.rt0 nâ.(}lŢ'Ce <� 'lnn�· -rOv J.L€v rdp xaAt vOv ExeT€ ft.STJ, 'EA6J.LEVOL a-rpo:-nnOv aU-roxpr:impa· Eo:'v & <puAaxl)v oW-re xal Ctvo:��\laL €r:i<JlŢ'Ce, .'iouAeOOue ftOTJ <DaAdptOL . Atawnoc; il€ kv I:r:i.uw 011J.!Tjlop(.iv xpt\IOj.l€\I(>U .'iT}J.!cqwroU nepl \l"avr:i-rou 'EcpTJ CtAWnexa �LalkdvOOO"av no-rcq..!.Ov Ctnwu\l"�vat e'Lc; lpc{pana, oU Ou'\IC(J.1€VTJ\I O€ Ex��'\IC(L noAUv x:p6vov xaxona,'}elv xai: xuvopcitcrnic; noAAoUc; Exea\l"at alrrilc;, 'exlvov .'i€ nAa\IW.uevov, Wc; el.'iev ai.rt�v, xcnmxu(pavTa Epurniv e'L Ctcp€Am aU-IT,; -rolle; xuvopa'Lmcic;, TT\v O€ oi.nc ECiv· €poJ.L€vou b€ Otd -rl. lht 'wOmt ).1€\1 cpdvm ft.Srt .uou nA-f)petc; e't cri: xo:i: bA(ŢOV V..xoOOLV al.J.La, Eo:\1 Q€ -roUTI?l.X; Cttp€An, ' '€T€j)Ot €A.(}6v-rec; net\IWnec; ExmoUv-ra( J.WU -rO AmnOv o:lJ.W.. 'ATdp xa:l DJ.Lăc;, &vbpec; I:r:i,uwt, oti-roc; ,u.Ev oU.<i€v Eu �Ar:itflet (nAotXnoc; rr:ip Ea--rt\1), €ci\l O€ -roU-rov O:nox-re(vTj<E, '€-repm T)'{ooot n€vrrrec;, Ol U.u((c; &\la:AWaoucn -rei Aomd xi..Emov-rec;. E'tai: .'i' o\ A6rot .'i11J..lflŢOptxo(, xai �otxnv Cqa\l"Ov mU-co, '6--n npâ'rJ.W.-ra: J.L€\1 eUpElv '6.uoto: rere"VT(J.!€vo: xaAEn6v, A6r�?�.X; 0€ )Xţo\1· nmlicro:t rcip bel Wcrnep xo:i: napo:floM:ic;, ăv ne; MvTJTa:L -rO O.u�ov bpăv, '6 nep � Eo-rtv 'Ex <ptAoornplac;. ' Pcţw .uEv otiv nop(aa.cr\l"oo nX Otci -rW\1 A6rwv, XP'l)<JLJ.LW'"tEp<x :S€ npOc; -rO �ouAe&nxa\}oo -rei :Stci -rWv npcq,ur:i-rwv· '6J.Loto: rc(p Wc; Enl -rO noAli -ni .u€AAov-ra Tolc; ŢEŢ0\16c:nv . .6.el SE xpilcr\}o:t -rolc; no:palie(rJ.la:O"L oUx Exov-ra .uEv €v\l"UJ.l.llp.o:·m Wc; &.n-oOe(�E<JLv ( f] ycip n-lmtc; Slei -roU-rw\1 )· '€xov-ra: & Wc; J.W.p-ruplotc;, €ntA6rtp XPW.uevov mlc; hluJ.l"'llJ,J.ao"tV· nponM.uevo: J.L€v rc(p Emxe\1 EnarwTii, -rolc; 0€ Pfl-roptxolc; obx o'txelov Eno:ywyij 1rAl]\l €\1 bA(yotc;, 'ent ;eyOJ.Leva :S€ .uap-rup(mc;, b

�

1394 a

�

254

RETORICA. Il. 20. 1 39 3 b- 1 3 94 a

le-a spus acestora o fabulă: un cal ocupa de unul singur o paji�te. Însă, după ce a venit un cerb �i i-i.! di�trus pă�unea, voind să se ră:tbune pe cerb, Il Întreba pe un om dacă ar putea Împreună cu el să îl pedepsească pe

cerb, iar omul a spus .,(fa"', c u condiţia s ă accepte un frâu � i el însu.�i s ă Î l încalece purtând săgeţile; cal u l comimţind � i omul suindu-se, î n loc de a se răzbuna, el în.�u.�i i-a fost �clav omului . . ,Lafe/.)·i voi", :ti se, .,luari 1eama ca, dori//(/ să vr1 nlzlmnati pe du,pnani, ,\'(/ 1111 înâum{i acela.yi lucru, precum calul; căci aw•ţi deja frâu!, de vrl'me ce ati ales 1111 .rtrmeM

aal IIWIIU'/11 vt'fÎ ji robi fui

de altă parte,

Esop33 1 , vorbind înaintea poporului în Samos, pe ctînd u n dem<l);':Og er;1 judecat pentru o h1n1delegc capitală, :.:: i se că o vulpe, traversând u n râu, a

fo.�t împinsă într-o rtip;l, dur neputllnd s:l iu.�ă. a suferit rău vreme înde-

lungată � i se ţineau de ea multe ci:ipu�e. îns<1, u n arici, ce n1tăcea, de cum

;1 văzut-o, înduio�ându-se, o întrebă dacă i-ar putea înlătura căpLL�ele, dar ;1ceasta nu îl lăsi'i; întrebtlnd-o din ce CilUL!1, ea spuse: .,acestea .l'llllt .w11ufe de mine .fi imi iau purin sânge, În schimb, dacă mi le-ai îndepărta, altele. l'eniud înfometate, imi vor bea pân(/ la ultima picăfllră .HÎngele rt1mas".

.. Ei bine, ,j·i voi, o, barbati .wmieni, acest om in Cat/Ztl 1111 vă va mai face rău (căci este hogat), În .l"chimh, <lanl

Îl veţi condamna la moarte, alţii

\"or sosi, săraci, care vd vor cheftui, jilrând, re.5tul <le Imnuri".

1394 a

F<Jbulelc sunt potrivite pentru di:->cur.�urile publice, şi au <Jcest lucru bun , cum că, pe de o parte, a găsi actiuni asemlmătoare petrecute uievea e.�te greu, In vreme ce, pe de altă parte , <l imagina fabule este mai u:;;or; c;.lci este nevoie a

le invenl<l la fel ca pe pmabole, dacă cineva este C<ipabil de a vedea

analogia, ceea ce este mai u�or cu ajutorul filo�oftei. Prin urmare, argu lnentele provenite din fabule sunt mai u�or de procurat, în schimb,L"Cie deri vate din fapte .�unt mai utile în vederea faptului de a delibera; căci f<1ptele eventuale sunt de cele mai multe ori a�cmănătoare celor petrecute. E.�te necesar, pe de o parte, ca cel care n u are la dispoziţie entimeme să se folosească de exemple ca demon.�traţii (căci convingerea e x i stă prin intermediul acestora), iar pe de <1lt:l parte, C<l cel care are la dispoziţie entimeme să uze:te de exemple ca mărturii, anume ca <Jdaos

la entimeme; căci

exemplele plasate în faţă sunt asemănătoare inductiei,

însă inducţia n u este un lucru potrivit pentru discursurile retorice decât în puţine situaţ i i , în schimb, exemplele enunţtte în plus aduc cu mărturi ile,

255

ARISTOTEL

0€ J.uip-rur; no:vTaxoU Jtttl"av�. l!.tO xal npontl"€v�"'l"J.1€v &vdyxT) no>..Aci A€y€lv, €TnA€yovn & xal 'Ev \xav6v· j.J..d'pmr; yrip XPTJOL� xcri: Elr; XPtlotJ.lOr;'. nOOa J.1€v otv E'(OT) napo:SEqj.J..d'twv, xal n� crbTolr; xal n6TE XPTJ<HEov, ElpTjTat .

XXI.

1394 b

nEpl &€ '[VWJ.lOĂOy(r:tr;, j:nj8"€vToc; T( �cr-rtv ŢVu'iJ.lTJ, j.l(iAun' 6:'v y€vol'ro <po:vEpOv JtEpl no(wv TE xal n6TE xal -r(<YtV &pJ.16TT€l xplptl"at Th} ŢVWJ.lOAoŢElv €v mlr; A6ymr;. "E<1n 6' 1'] yvWJ.lTJ Cm&pcxvmr;, 'oo J.1€vrot oîJTE JtEpl ..Wv xatl"' Exam:ov, o'lov 1rol6r; nr; )tptXpc{Tl};, 6:AA.ri xo:MA.ou, oîJn 1fEpl udVTWV, olov \Sn TI) Elr3U -ri{) XO:J.t:m:iAtp EvavTLov, &AAri TTEpl OOwv cit npo:1Etr; Et<YL, xal o:'tpE-rci l) (jlEUXni }o<Yn npOr; TO npc{TTEtV, W<YT EnEl Td 1EVltJ.11lJ.icno: b TTEpi: TOl00TWv (JUAA.OytCTJ.16r; Ecrnv, CJXE00v Tci CTUJ.llfEpci<YJlo:'ta -rWv Evtl-u.ullJlci'-rwv xo:i: cit &pxo:i: &<patpEMv-ror; mU cruHoytcr.uoî:i yvWJ.UXl Et<Yt v, olov XPll 8 olJ nolt' \X; ne; O:p-r(qlpwv n€(jlux' O:vijp, no:lfuc; TTEptcrcrWr; 'EX<5t&icrxEcrtl"o:t crotpoUr;. ToU-ro J.lEV otv rvWJ.lTJ. 1fj)OOT€tl"€(01)r; 6€ Tîlc; a'vtlar; xal -roî:i 6ui Tl Evtl"UJ.lTJ.uci Ecrnv ,o lfmxv, olov xwp(r; ydp dAAllr; � Exoucrtv O:py(�. tpMvov ncq) O:crTWv O:Aifldvoum 6oo.uEvll. Kal TO obx Ecrnv � Ttr; 1rdvT &vitJ> Eb&xt.uovEl, xo:l -rO oUx Ecrnv O:vSpWv Or; nr; EaT €AE0"Epor; yvWJ.lt], 1rpOr; 0€ -r:W �xoJ.l€vw Ev\tUJ.LT))J.CX fi XPTJJ.LciTWv ydp .Soi:iA6r; 'ronv l) Wx_T)r;. E't .Sl] EcrT;v px..J.uTJ TO E'tp'l1J.l€vov, &vdyxTJ -r€napa E'LSTJ e'ivo:t yvW.ul)r;· fj ycip .ud €mA6you €<JTo:t il O:vEu €mA6you. 'Ano&:l'{E� J.lEv otv &:6J.LEvo:C E'tcrt v OOm no:pc{.5o'{6v -rt A€yooot v ft &J.1IfiL<1�TJToUJ.L€vov· OOat .sE .u'T]<SEv lfo:pc{So'{ov, dvEu €mA6you. T01hwv .s' &vciyxTJ -rcir; J.lE:v .Std TO 1fpo€yvWcr\to:t J.Lrj<)Ev &.lcrtl"o:t €mA6you, olov O:vOpl O' UytalVEtv ăptcrT6v €<JTLV, � i TJJ.Li:V boxEl (lfiO:(VETaL J.Lf:V Ţcip -rolr; JToA.Aolr; olhw), Ta� .s' Ci.ucx ĂEŢOJ.l€vo:r; Sl]Ao:r; Ehm Em�A€\)x:«rtv, dloV ollOElr; €pa<1Tr]r; Or; nr; obx 6:El lfltAEl. TWv JSE ).1ET €mA6you cit ).1€v Evtl"u,ul'jJ.LctTI>�; J.1€poc; E'talv, L'icrlfEj) XPll O oU 1101't' Or; nr; 256

RETORICA, I l . 20-2 1 , 1394 a-b

1.11

martorul este capabil de a persuada pretutindeniD2. Tocmai de aceea.

• .,,,torul,cel

care le pune în fat�. trebuie s� enunţe multe din aceste<t, pe dind

, <"lui care le aduce în plus îi este de <tjuns �i unul singur; c�ci un martor , '' 'l"St este mil , chim numai unul fiind. S-a spus, u�<tdi.IT, cGte feluri deexem-

1 1k sunt �i . de usemenea, cum

�i cftnd trebuie sil le foloseascil orator i i .

21. Referittor

la vorbirea

prin maximc·UJ. dup:l c e va f i rost �rus c e este

o naxima, va putea deveni absolut limpede în legi'1turil cu ce fel de motive,

,·;ind, precum .�i fuţ:1 de cine se cuvine uzat de faplul de a vorbi prin ma\ l llle în discur.�uri. Or, maxima c.�te o afmna!ie, totu�i n u rebtivă n i <.: i l.1 c e i p<trticuluri (ca, de p i l d ă , ce f e l de om anume e s t e lphicr.ttes). c i L1 general, nici la \(l<!\e lucruri]eD.f (precum faptul dl o linie dreapt.1 este

,·nntrară liniei curbe), c i relativ<! la toate cele ale c:lror acţiuni e:d\lt1, .�i

,·are pot fi alese ori evit<tte cât prive�te faptul de '' le înde p l i n i , încGt,

b;obil tocmai concluziile entimemelor �i punctele lor de plecare. silo]'1\mul fiind înliiturat�35, �unt maxime, precum. de pildti: ..trebuie m nici 1111 om care este prin nafllra lui ra{ional sa 1111 Î.)·ifi invtl{m copiii vreo-

l t lndcă entimemele repre:t:int:1 un silogism legat de asemenea lucruri. pro-

1l11til stl.fie illfeligen{i peJte

lll(/surii"3�6.

Prin urmare. aceo1sta e�te o

l l la:-.imii; în schimb, fiind utl<iugute c:1uza ,:;i <tCel ,.pentru aceea cU'', înl l �gul constituie o entimcm<1. ca, de pildă: ,J11 afarli tle lewviu dezono-

l!lllfii pe care o utJHifâ, ei ohrin o inridie o.1·tilll din pal"lf'll certl(enilor". �i exemplul unnător: ..1111 este nici 1111 0111 core .M.fie Îlllfll totulfaicit"�11• � � exempl u l : . .1111 nistd nici 11n11/ dintre oameni mre ,\·d.fie liber" wnt

094 h

l l l axime, însii mhtptându-se l a ceea ce mmeaz:1, sunt enlimeme: ..câci el nte se/avu! .fie al bauilor,jie al sorţii"33R. Atunci, dacii maxima este reca ce u fost enunţilt, trebuie d sunt patru specii ale maxirnei: căci eu v;t fi ori însoţită de argumentul i.1lliiugat, ori neprevăzutil c u ace.�t supliment. În consecint:1, m<tXimele cmc solidtii o Liemonstraţie sunt toate

rl"le care exprimi! ceva contrar opiniei comune, �au ceva controversat;

in sch imb, toate cele CiiTC nu spun nimic parmloxal sunt fără argument '•11pli mentarW). Dintre acestea, unele nu trebuie sii ceară deloc atlao�J.tll, prin aceea c ă a u fost cunoscute dinainte, C<t, tie pil d:1: . .fWIIffll u n om,

u .fi sCIIUJfos 1:'.\"le cel mai bun lucru, cel pu(in dupâ cum n i se pare nout1"341 (căci multora le apare astfel), <�Itele - fiindcă, îndată ce au

Ins! ro.�titc, le sunt clare celor cme le exwninea'lă, ca. de pildii: "1111 aist(l

nid 1111 Îndrâgn.wit care nu Îlr!Je.�te mereu"342. Pe de altii parte, dintre

1 1 1aximele cu argument suplimentar. unele constituie o parte a entimeI I I C Î , precum, de pildă: .. 1111 om instruit nu trebuie nicimlatii"343,

257

ARISTOTEL '-

35 1395 a

&p-rl<ppwv, dt & €v�UJ.ll"IJ..lO.TLxctl J.L€v, obx €v{l-uJ.LllJ.La� & J.L€pot;· d( nep xai: J.LâAu:n' eOOoxtJ.LOî>::n v . E't<Ylv fi a.\J-raL €v �a.to; EJ.L<pffivemt mU AeyoJ-Livou -rO a.hwv, olov Ev -rW d:{tâva.mv bprl\v Jll\ <pUA.a.O"O"€ {1-VT]Tclc; Wv· .o J.LEV rcip lpâvat J.l� &elv <puAcfrre tv ŢVtJ}J.L'l, Td 0E npOOXE(J.LEVOV -.'hrtŢtdv lJVTa Td Otă -r(. 'OJ.LO(t..K; &€ xal {1-vaTct XPll TOv {1-vaTOv, oUx 0:{1-âva.m -rOv {tvaTDv q>povel v. $avepdv o1v €x TWv e'tpTJJ.LEvwv n6cra TE el.S11 rvWJ.LTJI;, xal nepi: nolov Exarr-rov &p,.Wnet· 'Jl'epl J.L€v rcip TWv &J.L<pLO'�TJTOUJ.L€\IWv � 1rapa.06'fwv J.Ll\ dveu €1rlA6you, &AX fj 1rpotl-€v-ra Wv €n(Aoyov rvWJ.Ln xpTJcr{l-m TW O'UJ.l1f€pciO'J.LctTI, o'tov el no; e'fnot, hW J.L€v obv, he�Sl\ oi'rte q>{l-o�elcr{l-at Oel otJT &pyiiv elva.t, oU <pl"IJ..ll xpilvat nat0e6Ecr{l-a:t, fj "(oUTo npo€Ln6vTo; Enemel v 'tci EJ.Lnpoo{l-ev, 1repl fi€ TWv J.Ll\ 1ro:pa06'�wv &.SrjAwv & 1rpo<:rn{l-€vTa: Td &t6n o-tpoyyuAWTctTa. ' ApJl6HeL & Ev Tolo; TOLoihoto; xo:i: Te( 1\o:xwvuc& 0:1fO<pMyJ.LO:To: xo:i: Te( citVlŢJ.LO:TW0TJ, di.ov e'( no; A€ret O 1rep h'lcrlxopoo; €v 1\oxpolo; e'l1rev, On oU bel �puno:'o; elvm, 01ft!Jb J.Ll\ dt TEntreo; XUJ.I.Mev d&..lcrt v. ' ApJ..L6HH O€ ŢVWJ.LoAorelv Tj)..t x(a J..L€v npe<Y��T€pwv, nepl 5€ 1:01ITwv l:Jv €}-J.1fELp6c; T(o; EcrTL v, (.X; �O J.L€v J.Ll1 Tl}AtxollTov lSvTa. ŢVWJ.LoAorelv Cmpen€o; Wa1rep xal TO J.Lu{l-oAorelv, nepl & &v dnetJ)OS', 1-}A({hov xo:l &1ralflwTov. LTJJ.LElov fi€ 'txo:v6v· dt ycip CqpoÎ.xm p.c{Au:n:a. ŢVWJ.LOnilfot Etrrl xal fx:ţOlwo; O:noq>a.(vov-ra.t <xa{t-6Aou>. Ka\MAou fi€ J.Lll OvToo; xo:M{ou Emel v p.cD..trrm &pj..l.6ne t Ev CJXETÂLO:O'J.Ll{> xal Set vti5o'€l, xal Ev To&ooto; fj 6:px6J.Levov fj &1ro0eC'fa.vm. Xp�rr\h:tt O€ flel xa.l 'ta:lo; 'te{l-puArlJ-l€vato; xo;l xotvalo; yvWJ.I.c:uo;, E&v lirrt :xpipLJ.Wt· &Le( Tii ydp elvat KOLvd, Wo; bJ.LoAoyoUvTWv m:ivTWv, bp{l-t.Jo; Exetv OoxoUaw, olov 1rapaxaAoî:int €ni: Td xtvOOveUetv J..Lll {hJO"ct).u§vouo; li.o; o'twvOc; ăptrr� &J.LUverr{ta.t nepl lfchpTJI;, xa.l hl Tii llnoo;; Ovmo; 'fuvOc; 'EvudAtoo;, xal Enl TO &voo.pelv Th>v Ex...'l-pWv Tct 'thcva xcU J.LTJo5€v &OtxoUvm vrjmcx; 8c; lfctTEpo: XTE(vo;o; lfctlfuo; xa'to:Ae(net. "En Evtm TWv napotJ.LtWv xal yvWJ.La( e'trrtv, ol.ov lfO'.J)OLJ.L(a., Antx&; 1rdpotxcx;. 6.el O€ m'o; yvW).lCto;' A€yetv xul nap& m &e.SliJ.LOOl€UJ.LEva (AiŢw & SeliT)J.lOO"tEUJ.LEva otov TO yvW\t-t 258

RETOR!CA . I L 2 1 . 1 39.J. b- 1 395 a

.d1de, în schimb, sunt entimem<ttice, dar nu sunt o parte a entimemei. ·o�

tocmai ele .�unt pre1uitc în cel mai înalt grad. Or, acestea sunt toate

rnax imele în care cauza lucrului enuntat este manifestă, ca,

de pildă. în

vasul: ,,nu pă.!itra o mânie nemuritoare, de rreme ce eşti muritor"344; IX: de o parte, faptul de a spune că "mi trebuie să o păstrezi" este o ma-

\imă, pe de altă parte, adaosul .,fiind muritor" este acel ..pelllru aceea Similar, �i exemplul: "trebuie ca muritorul sil nutremdi gânduri 11111! Îioare, iar 1111 gânduri nemuritoare trebuie si/ il preocupe pe muritor"34.'i_

" , -a .

Este limpede, aşadm, Jin cele spuse, c<Îte feluri ale maximei .�unt, pre şi la care caz anume se adaptează fiecare fel; căci, pe de o parte,

nnn

maxima legată de chestiunile conte.�tate sau contrare opiniei comune nu

lrebuie să tie lipsită de argument suplimentur. în schimb, trebuie ca vorbi I<Jrul, fie, a�ezând epilogul în f;tţ<1, .�ă se folosea�că de concluzie ca ma-

\imă, ca, spre exemplu, dacă s-ar spune .,a.)·adar,fiindcă 1111 trebuie nici fi invidiat, nici a fi lene.)·, eu spun că 1w este nevoie tie a instrui", fie wstind înainte maxima, să spună în plus lucrurile anterioare, pe de alt:1

parte, în privinţa che.�tiunilor neparudoxale, dar obscure, trebuie să ada-

uge <tcel "pentm al" în mod foarte precis. Or, în <Jstfel de ca:w ri, .�unt potrivite .�i apoftegmele laconiene34(', şi zicalele enigmatice, ca de pildă, t!acă se exprimă tocmai ce a spus Stesichoros în fata locrienilor, c:1 nu

trebuie să fie insolenti, ca greierii sii nu c;înte de la pământ347.

1395 a

A vorbi prin m<txime este adecvat vârstei <tcelora mai bătrâni şi re

feritor la chestiunile în care există un vorbitor experimentat, întrucât fap I U I de a vorbi prin muxime, respectivul nefiind ;;tât de in:tintat în vlirstă,

l'Sie neHdecvat, aşa cum �i faptul de a povesti lucruri fabuloase, în le giiturd cu e<tre cineva e�te lipsit de experienţă, este un lucru nesăbuit şi

lipsit de educatie. Iar ca semn este suficient; căci cei de la ţară sunt mai

�·u seamă senten!im;i, �i

se exprimă <în general> mai uşor. A vorbi în general, când faptul În cauză nu este general, este potrivit mai ales în la

IIICntaţie �� în exagerare, iar în acestea, tie nînd vorbitorul începe, tie după

l'C a demonstrat. Or, trebuie uzat şi de maximele pe care toată lumea le repetă, .�i de maximele de domeniu comun, dacă sunt utile; cilci datorită

faptului că sunt comune, după cum o consimt toţi, ele par să fie în mod veritabil, ca, de exemplu, în opinia celui C<tre îndeamnă la înfruntarea unei primejdii

de război pe cei ce nu au oferit sacrificiu zeilor: "singură, mai hwu1 prevestire este de a lupta pemm patrie"34M �i . de asemenea. .,Enyalios e.1·te egal", precum �i la suprintarea copiilor du�munilor, chiar şi nevinovati tiind: .,naiv e.Jite cel care, după • . ,. 1-a ucis pe tată, ii cru(ă pe copit'349. In plus, unele dintre proverbe �unt şi maxime, c<t, de pildă, proverbul: "1111 vecin alfic"350• Pe de altă I'N/

lot luptă, pe cei ce sunt inferiori:

p;trte, este necesar de a rosti maxime .�i în mod contmr celor răspândite

public (or, eu numesc maxime curente, spre exemplu,

259

.,cunoO$te-te

ARISTOTEL -

1395 b

crauTOv xa� JJ.rt&€v &yav), (hav fj TO ft\t� qltx(vecr\1m JJ.E)..An �EA:nov, fi na\1rrruc� €tpl1)J.€VTJ fi. "E(J"ŢL 0€ na\1rrrtxl] JJ.Ev o'lo� El ur; bprtr6JJ.ev� cpa(TJ tfle� �hm Wr; .Sel TtrvWoxetv airr6v· otnor; yoÎ1v Et f:Ţ(yvwcrxev �aunSv, oUx &v JTQŢE cr-rpaTr)Ţelv i")'�(wce. TO 6E �oc;; j)Ehwv, '6u oL &l, Wcrnep qltxcr(v, <ptAelv GJ� JJ.L<Tftcrov-rro; W.Aci JJ.tiHov JJ.Lcrelv � qlLAlpovr�. b.el 8€ T;l AE'CeL nŢv npoo;(pecrtv ouv611AoUv, EL .SE JJ.Ti, n]v ahlav E:mAEret �. iov oU� e'ln6vnx, ăn OEL 0€ <ptAel v olJx WcrnEp <pacr(v, ă.AA' � ă.ei: qlLATjcrovTa· €Trt13o6Aou rap rtdTepov, fi CJ.se oLx &p€O"XEL O€ J.lOL W Aq6).levov· OE:l ŢC(p TOv &Al}{l"t vâv <p(Aov Wr; qlLAipovra &El qlLAEL v. Kal oU.SE -cO J.LTJ.5Ev ărav· &l rap Tot)t; Ţ€ xaxmlt;; ăyav ).llO"Elv. "Exooot 5' Eu; wtx; Aârotx; �oij{}Etav J.L€TciATJv J.J.(av p.€v &a Tijv q)Qp<LX6Tr)Tct TWv itxpoa-rWv· )(txlpot.JO"L ya'p €civ TL� xaMA.ou A€rwv €nvr6xu -Th>v Oo'ţ,Wv 8.� Exelvm xaTa J.J.Epo� Exmxnv. "O M. AEyw, .Sll>..ov EcrTaL CJ.5E, ăp.a .S€ xal nt;X; OEL aî.na't; rtTJPE6Etv. 'H p.Ev Ţtx"'p yvWJJ.TJ, W011ep €lpTJTctl, &n6<pavcrt� xa-lt6Aou Em(v, xalpmxn .SE xaMAou AqoJ.J.Evou O xaW J.J.Ep<x; npotinoA.aJJ.Ik{vovtec; TUŢ)(d\IOUO"L · o'lov El U� ŢE(TOOL T6);:0L XEXP1)J.1€ voc; fi TExvoL� qlcttJAou;, &no5€'fmT' â"v ToiJ E'tJT6VTCJC; ob.s€v ŢELTov(a� xaAETTWTEpov Ti On oiJ.Uv Tj\L-ItLWTEpov TEXVOJToL(ac;, WcrT€ c'îel CT"Ta,xc;{ţecr\tat nola TUŢ)(c:lvoucrL npoUJToAaJ..Lik{vovTE�, E'l\1' o\hux; nepl TotlTwv xa\16Aou A€rELv. TaUn,v n c'îl] �EL p.(av XPTJ<nv TO ŢVWJ.lOAOTELv, xai: €T€pav xpe(nw· f},'}txoill;; ya"'p notei. "t"OO:; A.6y!ll.l\; . '"Hrt01; 8€ Exoocnv o\ A6ŢOL Ev Ocrotr; OTjAT] i") lTpoalpEmc;. A't M. yvWJ.Lm micraL -rolrro nmoOOtv .Stci T d &no<pa(vecr-ll"m TOv Tl]v rvWJ.J.T]V A€ŢO"VTa xaMA.ou JTEpl Thiv npomp€crewv, WcrrE, &v XPWTai: Wcrtv dt rvWJ.WL, xai: XPTJO"urrl\1TJ qla(vecr\1-at nmolxn TOv AEyovm. nepl JJ.Ev otlv rvW.u:rK;. xal T( E.mt xai n6cra elc'îlj TaUTT]I;' x.ai � XPTjO't"Eov aUT[! xal ·rlva WcpEAetav Exet, Etp-ftcr\tw mUm.

260

RETORICA. Il. 2 1 . I.195 �-b

151 f N · tine imuţi"- , pre-cum �i .,nimic prea mult'), dind caracterul oratorului

l t L'buie s� p<tr� m<:�i bun, sau tbcă max.imu este pronunţută cu p<t�iune. 1

h, o

.tr

max.imă poute stârni pas i u n i , de pild<1, dacă cinev<t, m<1ni<�t fi ind,

�pune că n u este adevărat

d:i omul trebuie .�ă se cunoască pe sine; de

t"\Cmplu, acesta cel pu)i n , dan1 s-ur fi cunoscut pe s i n e , n u <IT fi pretins

niciodată .�ă fie strateg. În schimb, caracterul parc mai bun, întrucltt vorbitor i i , după cum se .� pune, nu trebuie sti i ubeasc<1. de parcă vor uri', ci tnai degrabă să urască, de pareti vor iubi. Vorbitorul trebuie să clarifice mtentiu sa prin maniera de a vorbi, iar de nu, să :1dauge cau:w, dup:1 ce .1

vorbit, de pild1, usrfe l , cum că: "omul trebuie .Rl iu!Jeo.1ul 1111 dupâ cwn

spune,

ci ca

.)·i cum ra iubi mereu; uki celâlalt mod de (/ iubi este

ţwopri11 111111i v iclean " , suu astfeL bunăoari\, c;j: .. 1111 Îmi ploce lucrul mre

o/fost spus; ulei 1111 prietl'll adewlrat lrl'huie .w'i iubea.Kă, ca .}·i cum Wl i11hi Îf/lotcleauna", Ş i : .,1111 Îmi place nici ace/ nimic fJrea mult; ulei pe , ·ei râi, omul trehuie .wJ Îi urasc() preo mult'. În plus, maximelc reprcl.intă un prim mare ajutor pentru discursuri, datorită vulguriW!ii audito-

1395 b

t i lor: căci c i sunt m u l!utni!i dacă u n orutor anume. vorbind în general, �1tinge opiniile pe care ace�ti<t le au în particul:tr. Ceea ce spun e u , va

lnnpede aki, laol<tltă, de asemenea, cu modul în cme trebuie v;1nate ace.�-

lea. De altfel. maxima, după cum s-a spusJ52, este o aftrma!ie u generalul u i , iar auditorii sunt înc<în i<�!Î. pronun)at fiind în general ceea ce ei int<1lnesc, închipuindu-�i-1 mai înainte în particubr: de pildă, dw.::ă cineva �-ar întâmpla să aibă vec i n i .�au copii rili , ]-ar aproba pe cel care a spus "uimic mai ann•oios clecât llf'sabuit m ;:rlmislin•a

wdmlla/N1"153, .�au

de copii", încât

că .Jiimic 1111 e.Yte mai

vorbitorul trebuie sil caute în ce

fel obţin opiniile cei ce �i l e imagineaz<1 dinuinte, �i de câte feluri sunt de, <1poi să vorbească în general astfel despre aceste11. A.�adar, vorbirea prin muxime are m;est prim folo�. dur �i o alta, superio;tr:l: clici ele

fuc

etice discursurile. Or, <JU un caracter etic di.�cur.�urile in cme intenţia este

chti..l. (ar muximele, toate, fuc acest lucru datorită faptului

că cel care pro-

nunţă o mal\itnă l a modul general s e explicrt asupr<t intentiilor l u i , Încât,

d<tcă m<�ximele sunt oneste, ele il fac

pe vorbitor să pară de u n camcter

onest. A�adar, cu privire la max.imli, referitor l a ce este ea �i câte feluri

ale ucesteia există, precum �i în ce fel trebuie să ne folosim de e<J, în sfâr�it, ce utilit<tte prezintă, să fie de ajuns uceste<t.

261

ARISTOTEL

XXII. nep� fJ b{tuJ..ll)l.u:ftwv xaMAou t€ d'ltWJ.I.EV, "[(va cp6Jtov S€1. '(Tftel v, xo.l .unei mlrro. wilt; c61to�· U.Uo yap it&:>.;; €xd'ttpov 'tOlhwv 'e1nlv.vOn J.tEv oUv "t0 E\l{t6J.LllJ.l.CX auAAoytaJ.LcM; Eanv, elplŢrctt 1tp6npov, xo.l 1f� auAJ..oytaJ.u)�, xa:L el 6to.qufpet 'tWv &o.AexnxWv· oÎi'tE ycip 1r6ppw{tev oU-re lfCino. &:l Ao.J.Lfkivwra� 25 auvciyetv· .o p.Ev rap &ocupE� &ci Til J.Lîlx.�• •o 6E OlioAeox(a: &a -rO q�o.vepci A€yELv. Tolrto ya'p o.hwv xo.l coU 1ft{tavw't€po� lLvm t� li1fato5e:6totx; -rWv Jte1fm6eu.u€vwv 'ev col� &,(Am�, t'&mep <paalv dt 1fOLTt'tc:ti: cotit; (:mm,Sci� 1fO.p' QxA�tJ J.LOOOLXWT€� AEretv· cA J.LE" rap Tel xotvc( xo:l xa:MAou A€yoootv, dt & €� &v 30 taaat, xal <ci €n6.;;· Wa-( ollx €� (:mcivrwv TWv OOxoUvTWv &AX €x "tWv CuptaJ.LEvwv AtXTEov, diov fj Tol� xp(vouow fj o� Cmo6€xovnn, xal coUw 61] Ott oU� �f�«(vemt, S�Aov lLvat 1396 a Cilfnatv fj Tol� 1fAelcrtot�, xal J.Lli p.6'VOv auvciyetv €x .Wv Ctvcqxa:(wv, CtAAri xo:t €x TWv Wc; hl -rO JroAU. npW"tov J.LEv oUv 6e"i An�elv On 1tepl oU &el A€yet" xo:l auAAoy('(m�at e'Cn 1foAntxl{i auAAoyta.ul{i e'(�' blfottpoUv, &vnyxcilov xal TC:i -ro&t�t� €-,xet v hrrciPXO'V"'tc:t, fj 1fciv-ra; fj �vw· J.t'f!OE'v raP €-,xw\1 €� oL&:vOc; &V Exm� auvciŢELV. AEyw & diov 1f� â\1 6u\ICX(J.LE�a O"UJ.I.�ouAeUet v 'A{hrvn(ot� e't 1foAeJ.LrrrEov [fj J.Lli 1fOÂEJ.11Ţ[€o\l] J.Lli €-,xo\l"t€� -rl� 1) 66\IO.J..lL� aU-r1�J\I, Jt&tepo\1 vmmxl] fj lfe'(txl] fj ăJ.tqJW, xal nUTTJ Jt60"l), xnl 1fp6ao00t T(ve� fj !O <p(AOL xo:i: €x�po(. En n\loo; 1fOA€� 1f€1fOĂ.EJ.LtlxaO'l xal nl:x;, xo:l c&:A>..a ni TOtaUw: fj €1tmvel\l, e't JJ.li ExmJ.LE\1 T'i]v €v LnA.ct.ulvt \lc:tUJ.LctX(0:\1 fj nl" €'V Ma;pa�W'Vt J.LdXT)'J fj Tel \.mEp Thi'V • HpaxAetbW'V 1tpnx�Ev-ra fi ă.AAo Tl Thl'V TotoU-rw'V. 'Ex rcip .Wv !5 1maPX6\ITW\I fj 6oxo6nwv \mdpxet \1 xa>..W\1 €1tat'V oUcn 1fci'V"tE�. ' Owi� 6E xal 11J€roucn'V €x .W\1 €va'V't(w\l, ax:OlfoUvre� "t( bJtciPXtt "tmoU"to\1 airtol� fj Ooxel lmdpxet 'V, olo" l'in cotit; "EAAT)'Ja� xo:ceOouAWaa\ITO, xo:i: cotit; 1f� Tilv fkipjXxpov Ctpu:rreOOnv"too; xal O"UJ..lJ..lCXXEO'c:tj.l€\10� +t\I.Spc:mO<S(aa'V'tO, A'tyt\1-rltct� xetl nott&t:u:{ra� 20 xal OOo. ăAAa -rotnirta, xnl el TL Ci.AAo -rototitO'V &JUipUJJ.l.U

262

RETORICA, 1!. 22. 1395 b-- ! J% a

22. Să vorbim, însă, tle.�pre entimeme în general35"', anume în ce manien1 lrcbuie căutate, iar după acestea, .�ă enuntăm locurile lor; căci fiecare

dintre <tceste două lucruri constituie o specie diferiti:i. Aşadar, faptul că t·ntimernH este un silogism s-a spus mai devreme, de asemenea, cum este un silogism, precum �i cu ce este diferită faţă dl! silogismele dialectice; mtr-adev<1r, oratorii n u trebuie să conchid.ă nici lmînd raţionamentul de

l"ct

1leparte355, nici aducând trmte argumentele lui; că..:: i primul procedeu este neclar din cauza lungimii, iar al doilea este păhivrăge<tlă din cauză că •

ci spun lucruri evidente. Or, din acest motiv c�i neinstruiţi sunt mai credibili în faţa maselor decât cei educati. precum spun pocţiiw', deoarece cei neinstruiţi vorbesc cu mai multă măiestrit înaintea mulţimii, căci unii enunţă lucruri comune �i generale, pe C<lnd teihtlţi vorbesc din cele

n u prin mijlocirea tuturor opiniilor, ci cu ajutorul celor determinate, de exemplu, fie de către cei care judecă, fie de către cei pe care ace.:;tia îi acceptă şi, de asemenea, trebuie s;;1 fte cl<tr că acest lucru ap;;tre drept a�tfel pentru toţi auditorii sau pentru majoritate<t, apoi, din nou, oratorii trebuie

1.'96 a

pe care le �ti u , �i spun lucruri

mai apropiate; în consecinţă, trebuie vorbit

să conchidă n u num<ti din lucrurile necesare, c i .�i din cele care au loc cel m<ti <tdesea. A�acllir , mai întâi, trebuie să înţelegi că, referitor la chestiunea pe care

e�te nevoie să o spui şi să o mgumentezi pe calea silogismul u i , fie ea un silogi.� m politic, fie de oricare alt gen , este necesar să ai la dispoziţie

::;i circumstanţele existente, ori pe toate, ori pe unele din ele: dki neav<in du-le deloc în posesie, n u ai puteu s<l conchizi din n i m ic3S7. Vreau să spun , de pildă, cum nm putea delibera în cazul <ttenienilor, anume dacă

ei trebuie să poarte război [sau nu este nevoie să întreprind<1 rdzboi ] , dacă nu �tim care este forţu lor, dacă este naval;;\ , de infanterie sau de ambele feluri , de asemenea, dt de numeroasă este forţa respectivă,aJX)i care sunt

veniturile, sau care sunt prietenii şi du.� man i i lor ş i , în plus, ce războaie au susţinut şi cum, precum �i alte chestiuni de ace�;t fel: sau cum am putea

să îi Wudăm, dacă nu cunoa�tem btttăl ia navală de la Salamina, sau lupta

de l a Maraton, sau acţiunile îndeplinite în ajutorul heraclizilor, .�au vreun alt fapt dintre cele de acest gen ! Căci toţi laudă3�H de pe urma acţiunilor

care sunt, sau care par nobile. În mod asem<'inăt•:.>r, vorbitorii blame<tză

� i de pe urma faptelor contr<tre acestora, examimînd ce fapt de acest gen,

anume contrar, deţin sau pare că deţin cei bhtm<-ti. ca, de pildă, cum că ei, atenien i i , i-au supus pe elen i , că i-au făcut sdtvi pe cei C<tre s-au dis-

tins în luptă ::;i i-au sprijinit împotriva barbarul u i , anume pe locuitorii din Egina �i pe locuitorii din Potideea, precum şi to<Jte celelalte acte de acest gen , 5 i , de asemenea, examinând d<tcă aceştia deţin vreo altă gre.�eală.

263

ARISTOTEL

1396 b

hncipx€l cd.rrol�. 'Q� & al:JrWt; xcd ch XO:TIJYO�E� xai oi CmoAoyoUJ.levm Ex "tWv hrro:px6vThJv oxonoUJ.levot xanrropoî:Xn xo:l O:noAoyo'Uv'tat. OO&v SE Su:x.cpEpet 1repl 1\o:xe&ttJ.iOVlwv 11 Alhyvo:(wv 11 clv-(}pulnou 11 -(}eoU 't0 airrO "to'UTo SpCiv· xal ya'p cruJ.111ouAeUovw T'fi 'AxtAAel xal 'encuvotJV'tO: xal \j.!€yovra xai XO:TIJ)'OpoÎJvro: xctl CmoAoyoilJ..Levov lmEp cili"toU Tii l.mcipxov'to: fi OoxoUvTo: Urrclpxetv ATJn'tEov, '(v' h Trnhwv AEywJ..LEV l::natvoUvn�11 \j.!€rov"te� iC Tt xaAOv il o:'to;xpOv l.mdpxet, xo:TI)yopoU"V"te� & fi CmoAoroUJ.1€VOL e'L 'tL .SCxcnov fi ClStxov, cruJ.J.IXruAeUo\l'te� O' e'l 'tl cruJ..LcpEpov fi . �Aa�ep6\l. 'OJ!o(WJ;; SE 'tmhm� xo:L nepl npdŢJ..La� b"touoOv, olo'V nepl StxatocrtJ'VTJC;, e't âyaM\1 [11 J.1l\ 6:ra-\}6vJ, Ex n;:;..., U1rapx6v"tWv "'rT1 Stxau)crUvn xo:l .W &ro:-\}W. ' "QcrT €1retST) xal 1rdv•e� olhw (vov'tat &1r�txvUv;e�, Eclv •e âxpt�Emepov Ee{�

�

't€ j..LCtA.o:.w..hepov cruAAoy('Cwv'tCU' (oU raP E'f Cmd'V'tWV AO:J..Li3cbJOOOLV &AX Ex n;:;..., nepl 'Exa.mov lmaJYX6V'tt.JV), xcU SLei wU A6rou OltAo"V ă"tt â&Jva'tOV ăAAWt; OetxvUvat, cpnvepOv \Sn âvnrxalo'V, Wcr-n:ep Ev Tol� wmxol�. 1rp(;Yrov nepl 'ExctlTOOV Exetv S'fetAeŢJ.1€va nepl TWv EvOexoJ..LEvwv xal .w..., E-nuoxtpoui"twv, nepl SE TW'V €'f i.moŢu(ou 'fl"(VOJ.1€vwv 'CTJ"teÎ:v ulv c:tÎJ'tă\1 "tp6rrov, ânojiAEnov'tlX J..Lll e't� 6:6ptcrm &AX e't� ni hll'dPXona nepl &v b A6ŢOI;, xal treptŢpc{IJlOV'tlX (ht 1rAeÎ:crm xal �c:t'ta 'toÎJ 1fpc:{ŢJ..Lo.�· OO!f j.J.Ev Ţcip âv nAelw Exu 'tWv lmaPX6v"tWv, -rocroUnp P�ov Setxv6vcn, OOtp 8 6-rrUnpov, -rocroth!f Otxet6"tepa xal frt-rov xotvd. 1\Eyw SE xotvc! J.lEv 'tă €n:ruvelv Tă'v 'AxtAAEa: On dv�pwm� xal ()n •Wv \wtMwv Kal '6n bei: m "IAtov E(T'tpO.TEtkrct'tO' w;Î}'[(( rcip xnl dAAot� bJtdpxet JtoAAol�. G>me ob&v J.lCiM.ov b TOLoti-t� .o..., AxtAAEn €n:ntveî: fl AtoJ.lf!STJV· '(Ota SE & J.LT!&:vl dAAw CTUJ.1�€1lTJXEV ' t] � 'AxtAAel, o'Lov 't0 &1roxnlvat Tă'V"Ex'topa •Ov ăpurrov .Wv TpWwv x.al -c0'V KUx"Vov, &; ExWAooe\1 C6ra\rl'OO; &nojh(vetv C!-tpl!JTCJC; �v, xal '&n veW.a•cx; Kal obx �vopKcx; trlv Ecnpc:{nucre"V, xo:l OOa IJJJ.a. . Toto:Vta. El� )J.EV otlv "tp6rrcx; T"Î1.; 'exAoyÎ)s; tr� o� b Wlt'LX�, ni SE O"tOLXEla .,W..., €v-\}uJ..LTj}.J.C{Thlv AEywj.lev· <rtotxelov SE AEyw xa:l "t6Jtov €v-\}uj.i1)j.l.cn� .o aUT6. npt;iwv SE e'lltWJ.I.EV ltept &v

264

RETORICA. Il, 22, 1 396 a-b

Intocmai astfel �i acuzatorii şi apăriltorii acuză şi apără, cercetând din nrcumstunţele exi:-.tenle. Nu diferă intru nimic faptul eă ei fac acelaşi luau în legiitură cu Jacedemonienii, cu atenienii, cu un om sau un zeu: �;ki atunci când îl sfătuim pe Ahile, şi lăud<1ndu-l sau blam:1ndu-l, �� acu-

zflndu-1 .�au ap:'lnîndu-1 , trebuie să analizăm circumstanţele care există sau care par .�[! exbte cu privire la el, ca .�ă vorbim cu ajutorul lor, lăudân-

tlu-1 s;m �au

bhLmându-l, dacă dispune de ceva nobil sau ruşinos, acuzându-1

apăr:îndu-1, d<Lcă me ceva drept sau nedrept, in sffLr�it . .�usţinându-1

�au combătându-1, dadl are ceva util sau dUunător. Asemiinător acestor

�ituaţii se întâmpW şi legat de orice chestiune, precum, de exemplu, în legătură cu dreptutea, trebuie să examinăm dacă un lucru este bun [sau

nu este bun 1. cu

ujutorul lucrurilor cme dispun de dreptate sau bine. În

consecinţă, când, de asemenea, toti par să demonstreze astfel, fie că ra!ionea:âi. mai rigurm, fie di. raţionează mai confuz (căci ei nu le iuu <Lceste

argumente din toate faptele, ci din cele exi.�tente cu privire la f1ecare ches-

13% b

tiune în p<�rte), şi cum este limpede că prin discurs este impo.�ibil de a dovedi altfel , este dar că este necesar, precum în Topica35'1, a avea mai fntâi nişte premise alese, în legătură cu tiecare subiect în p<�rte, asupra 1ucrurilor posibile �i

celor care .�unt cele mai oportune, iar apoi, a.�upra

lucrurilor care se ivesc pe neaşteptate, trebuie căutat în aceeaşi manieră, ltvând ochii tir.. aţi nu asupra argumentelor nedefinite , c i a.�upra celor atlate

lu dispoziţia subiectelor la care se referă di�cursul, delimitând faptele cât

mui mult posibil şi cât mai apropi<lt de subiect; căci, cu dtde!ine vorbito-

rul mai multe fapte existente, cu atiit îi este mai uşor de demonstrat36U, upoi cu cât sunt ele mai apropiate de subiect, cu atât sunt mai potrivite

şi mai

pu!in comune. Or, prin comune, pe de o parte, înţeleg, de pildă,

f<1ptul de a-l lăuda pe Ahile, pentru că este om şi fiindcă este un semizeu,

precum şi fiindcă a întreprins o expediţie împotriva l l ionului; într-adevăr, acestea sunt la indemâna multor altora, încât un asemenea vorbitor nu îl hmdă pe Ahile deloc mai mult ca

pe Diomede: pe de altă parte, nu-

mesc particulare faptele care nu i s-au întâmplat nimănui altcuiva decât lui Ahile, precum, de pildă, faptul de a-1 fi ucis pe Hectar, cel mai viteaz dintre troieni, şi pe Cycnos, care, invulnerabil fiind, i-a împiedicat pe toţi

duşmanii s .:i debarce, ş i fiinddl foarte tânăr fiind, precum ş i nefiind legat printr-un jurămfmt361 , a participat lu expediţie, şi alte lucruri de acest gen. Aşadar, o metoclă a alegerii este însă5i această primă metodă topică, dar ucum să enunţăm elementele entimemelor; or, eu spun că element şi

loc a1

entimemei sunt unul �i acela5i lucru. Să vorbim în primul rdnd despre cele

265

ARISTOTEL

��

1397 a

&va)'XCtlov thelv Jrpkiwv. "Emtv ydp M €v\l"uJ.1 v tY.ST] c56:J· Tri J.L€v Ţcip &u:nxci E:<rrtv On Emtv fj obx Emtv, Tri 8 E:Atp<Ttxci, xa.l &cup€pEL l.XrJrEp E:v Tol� &a.AEXTLXOl� €AEl)(Dc; xa.l cruM.oytO"J.l�. "E(J'tt SE T() J.L€v SEtxnxOv E:vMJ.!T]J.La TO €� bJ.LoAoyouJ.1€vwv auvciyetv, TO .S€ E:AqxnxOv ni â:voJ.LoAoŢOt}J.!EVa uuvdyetv. Lxe.SOv J.L€v otiv Tu.tlv JrEpl 'lxa:(J'tOV TWv e't,si;'Jv Thlv XPTJO"(J.!WV xal rha:yxa(wv ExovTa:L Ot T6nm· E:�etAeyj.J.€vm ycip rit 1rpoWaet� 1ftpl '€x(l(J(6v e'taL v, W<rre E:'ţ Wv Sel cp€pet v Tci €v\l"uJ.L-fu.i.a:Ta: T6nwv 1ftpl &ya:\l"oU fj XCO(oU fj Ka.AoU fj ct'u:rxpoU fj .Stxa(ou fj â:.slxou, xa.l JrEpL "tWv frl}Wv Ka.l 1fa:\I"TJJ.1Ct'Twv xa:L '€'ţewv Waa:thwc; e'tAT]J.1J.L€vot 1-JJ.Ll v lmciPXOOOL lTp6TEpov Ot Wnm. "En Si Cf.H.ov Tp61fOV xa:MAou 1fEpl &.JrciVTWV Acijkuj.J.EV, Ka:l A€ŢWJ.1EV 1fctpa:cFlU.1Ctlv6j.J.tvOl TOD.; €AEŢXTLKOD.; )(al: wlic; â:JrobetKTLXOllc; Xcti: TOlJ; ntlv tpa.LVOJ.L€vwv Ev\l"uJ.!T]JJ.C{rwv, oloc 5vTWv .s€ Ev"l'tuJ.!T]1.1Ci'twv, Elfe( nep oU&€ auAAoytaJ.lWv. L!.�€vTWv SE Tmhwv 1ftpl Thlv AOOewv Ka:L Ev<rrâ<TEWV .StoplawJ.!EV, 1r&tev &L 1fpc)i; ni €v\I"Uj.J.TjJ.1a:TO. !p€pELV.

XXIII.

"Eun &€ el.c; j.J.€V T6Jroc; ThJv .SELKTtKWv €x ThJv €va:vt(wv· &:l rci:p crxmrtlv e't T<;i Eva:vTltp TO E:vctVTLov lmclpxet, &vcupoi:lvm J.L€v €t J.ul i.mclpxet, xa.Tucrxeud'(ovTa: 8€ e't lmcipxet, d'i:ov '6n TO <Twq:opovelv Ctra:-â-6v· TO ya:'p â:KoAauw;(vetv �Aajlep6v. "H Wc; €v TW MeuaT]vtcoc:<;i· e't raP b 1r6AEJ.1� ct'L'ttoc; 'tWv 1rap6vrwv KO'.KW�, J.!Eni TI;c; e'tpTjvYJc; &l havop-lJWaa.a-lta.t . EI nep ycip ob.s€ mlc; Kcoc:Wc; .SE8pa.x6aw Ctxouulwc; .stxatov €te; bpyl]v 1fEatlv, ob.s' 6:v &vayxaa-8-e(c; Ttc; eU .Spâan n vcl, 1fpoo�Kov El vaL TWS ixpe().eu\l"a.t xâptv. 'AA"I.. €( 1f�p €aTtV € v �po'tolc; \.jJEu8TJŢOpE�V 1ft--'a:vâ, voJ.L('(etv XPTi ue Kffi Tolrv«vtiov, Clmat' W:q-lt� JroAAd O"UJ.!jk:((VELV �poTolc;. 266

RETORICA. li. 22-23. 1396 b--. 1 397 a

necesme de vorbit mai întâi. Există, într-adevăr,două specii de entimeme; căci unele sunt potrivite pentru a demonstra că un lucru este sau nu e.� te, altele sunt potrivite pentru a respinge, ş i diferă, precum respingerea .�i silogismul în dialectică. Pe de o parte. entimema demonMrativ<1 constă în faptul de a conchide din premise acceplate umm i m . pe de alti:i parte,

cea refutativă înseamnă u trage concluzii neaccep!ale unan i m . A v e m , a.�udar , la dispoziţie, locuri pentru apro;tpe fiecare dintre spe ci il e de lucruri utile 11i necesare: dci au fo.�t alese premise cu privire la ftecare lucm, astfel încflt avem la îndemână locurile <tlese în <tceluşi moJ, dintre locurile din care trebuie aduse entimemele referitoare la bine sau rău , nobil sau ruşinos, drept sau nedrept, precum şi privitome la caractere,

la pasiuni şi la dispoziţiile .�tabile. Mai mult, să examinăm Într-un alt mod asupra tuturor entimemelor în geneml, şi să rnen\Îonăm, adnouînd, ]ocu-

tJ97 a

riie refututive, locurile demonstrative, precum �i pe acelea <tie entimemelor aparente, ele nefiind entimeme reale. de vreme ce într-adevăr, nu sunt nici silogisme. După ce acesle<t vor fi fost clarificate, vom defi n i ,

<l]X)Î, î n legătură cu respingerile �� obiecţiile, determinând, d e asemenea, de unde este necesar a le aduce împotriva entimcmelor.

23. U n loc al entimeme]or demonstmtive provine din contrarii; căct trebuie cercetat dacii un lucru contrar îşi are contrariul său, distrugtlndu-1 dacă el nu er.. i sW, construindu-1 d<Jcă el există, slabilind, spre exempl u , că faptul d e a f i cumpătat este bun: căci fuptu! d e a f i necumpătat este dăumltor. Sau , ca în discursul mesenian 362: ..inlr·adevăr, dacd războiul

e.we resprm.whil de nenorocirile prezente. ocestl'a trebuie Îndreptate cu ajmoru/ pilcii''. "Dacă, Îfllr-adeviJr,

1111 este drept de a se ajunge ltt mânie

Împotriva celor care au fi/cut un rău, nevoit, nici nu se cuvine a fi Îndatorat celui care are bundvoin!ă, dacâ acel cineva face vreun bine, fiindcă e.rte COJJ.Jtrâm"·'03 . ..Dar, dacă, inrr-adew'ir, e.ftt' posibil a .\'f)lllte minciuni per.ma.rive, capabile lle a convinge muritorii, tii trebuie sa admiţi .5i contrariul. anume ca multe adevaruri neconvingătoare le survin muritorilor·'JM.

267

ARISTOTEL

30 1397 b

"AHrn; Ex -rWv 'o)J.Olwv nWcrewv· 'oj.lo(w;; rcip Oel llnâp;xetV fj JJ.il hn:clpxetv, o\ov On -rO Slxcuov oU miv Cqa�6v· xai: rdp âv -rO Ouax(�, vUv O oUx dtpnOv -rO Ouax(wc; Cmo�c:tvelv. "AAA.rn; €x -rWv npr)c; 6:ÂÂTJÂa' e't rdp �mEptp \mclpxet -rO xW..� fj &xc:t(wc; notl,ont, {}c:tT€P<!J TO ne1l'ov{}€vc:tt, xc:ti: e't XEÂElxrc:tt, xc:tl cO nenotrpcEvc:tt, o\ov Wc; b ceAWvTJc; Ato}!EOwv nepl cWv TEÂt�v, et yctp JJ.TJ<'}' UJJ.lv a'tO)(pOv 1:0 nwAeÎ:v, oOO' iu.tlv cO Wvela{}m. Kcd e't 1:� nEnov�6n cO xc:tA� fj Otxc:tlwc; lmcipxet, xai: -rlf not llo'c:tvn. "Ec;rt 8 Ev 'tOIÎtlf nc:tpaAoylac:ta {}c:tL· e't ydp Otxalwc; ho:\l"Ev Tt, [Onax(W�; n€nov{}ev,] &AX '(awc; oU;x hnO aoU. AtO o5€l axonelv xwplc; e'L Ct�toc; b no:{}Wv nct\l"elv xctl b not-rîaac; notî;crat, e'î.-ra xplp-ltctt bnmEpwc; &p}!6HEL' EvloTE rcLp Otctq>wvel cO -rotoU-rov xc:tt oU&v xwXUet, Wcrnep Ev -rW 'AAxJ.UX(wvt -rW 0eo0€xcou ,l.l.TJTEpa 0€ c1)v ul]v o!J etc; €auJ et �poT�>V; q>T]O'l 0� Cmoxptv6.uevor; CtHri: OtctAo.fl6vm XPil axonelv· €po,1.1.€VT]c; 6€ Tii<; 'AAq>eatţklf� nWc;, bnoAo:pWv qnptv cijv j.l€v -ltctvelv €xptvctv, €,1.1.€ .SE .utl x-raV€lv. Kal i) -n:epl ilT],I.l.rxT\)'Evrm; OlxT] xai: -rW\1 C:t:noxTEtVciVTW\1 Ntxclvopct· brel rcip Ouca(wc; Exp( \l"tj<JO:V Ctnox-rel.vctt, .Stxct(W�; €8o't'ev (mo{}avelv. Kctl nEpl coU 0'$T]O'tV &-n:o�ctv6v-roc;, nepl oti xeAetÎet xp(vecr\l"c:tL e't blxcttoc; ftv Ctno{}c:tvel "· Wc; obx ăOtxov Ov -rO &noxnl vctt -rOv btxalwc; &no�c(V6VTc:t. "AAAoc; €x -roU J.i(iMov xal �nov, dlo\1 e't J-I.T].S' dt -lteoî lfcivw Lactatv, crxoATI ol r e ăv�pw-n:ot· mUco rcip €anv, e't W J.LCiAAov C1:v bncipxot J.Ltl \mcipxet, c51iJ..ov On �00' W frnov. ro' O '6n mUc; nArplov -rtÎTr'tEt � re xa:l cOv nc:tc€pa [-r6Jrl'et, Ex -roti e't -rO f}nov Undpxet, xal -rO p..iAi Aov hndp;xet, m-lt' 'on6-repov li.v &:n o5€!.Sat], ' TtÎn-ret dox mii> 0-rt e't -rO 1Ţrrov bnCÎ.PXEL, xal -rO J.LiiAAov bncipxet· -roiic; ycip na-rEpoo; ljnov TtÎnoootv fj -roiic; nAT]<J(ov. "H &ij oU-rwc; fj e't ftl ,1.1.Ci.H.ov bndpXEt, .11tl 'imclp;xet, fj 4i �-rmv e't bncipxet, bn6npo" Ml &:l't'at, e'C-lt' On bndpxet e'(,'j' btt o!J. "E-rt e't .11'llt'e J,LiiAAo\1 J-l'llt'E frt-rov, 0-ltev e'(pT]Tat 'txctl O'� J-lEV oh-rp� nalbo:c; &:noAEcra.c; -n:anlP· O'tveiic; li' ăp otJxl [-rOv 'EAAcl&lc;] xAnvOv &.noAEaa.c; y6vov; xa( '&tt, e't .uT)SE 0rpellc; i,.S(XT]<JEV, ob.S'

�

268

�3. 13<.f7

RETORlCA . ll.

a-h

Un alt loc derivii din llexiunîle gramaticaie3r•.'i: căci tlexiunile cuvân wlui trebuie să existe sau să nu existe, !:1 fel, de pild:1, cum c;l un lucru •l1ept nu este în întregime bun; c:lci atunci, �i ceea ce se înt:împlii pe drept ti bun, acum, îns:i, faptul de a muri pc drept nu poute fi de dorit. Un alt loc provine din cele at1Hte în reluţie unele cu <!Itele; într-ade v:ir, dacă unul din două lucruri poate fi acţionat cinstit .�i drept, celuilalt aparţine faptt1 l de a li suferit astfcl �i dan1 unuia îi este posibil faptul e t : :� �ii��:;�:i�i��;��:;'�l:�� )��;�l�\��P,(��1;e�1;�tj�t;a ��l�j��:' Jntr-adn·iir, dacii nici pentru voi 1111 e.\'le ru.�iuo.\· r·tiiiiJ)(lra/11/, niâ peulm noi - vâwlutul". Şi Jut::ii celui cure a îndur:1t o suferinţii îi este posibil t ii o re i ::�i�-�;�fn �� s�:�:�:��s�1. :,�;t� t�·��c�� :�af��\�� \.r(�:�� VICtima a suportat vreo pedeapsă, [a suportat-o pe drept]. dar probabil nu 1lin cau:t:a t<l. De aceea, trebuie examinut separat dacă cel ..:arc a suferit nu demn de <1 fi suferit, iar cel care acţionat, demn Jc a f1 acţionat, pe llfmă trebuie uzat de argument în unul din cele douii moduri care se potrî vc::;te; dci uneori un <L�tfel de argument este în dezacord �i nimic nu il impiedici\, precum în Alcmeon.167 a\ lui Theodectes: ..oare nici m111f dintre muritori mt o ura pe mama ta?". iar cel ce răspunde, •mume Alcmeon, �rune: ..ci trebuie sll arcetez, dupa voi.fi.făcut o dis tiwtie" : la nîndu\ ci, Alphesiboe<� întrebând cum, răspunzâml el din nou, zi..:e: ..ei (11/ deci.\· 1·a ea si/ moaril, iar eu .w1 m1 o omor". De asemenea, in legătură cu pro c:esul lui Derno.�tene36� �i cei care I-au ucis pe Nicanor; nki, întrucât ei au considerat că îl omorau pe drept, s-a părut că el a murit pe drept. Apoi , relativ la cel care a murit la Teba, în legătur5 cu care se cere să se judece ducă era posibil să fl murit pe drept, dat fiind că nu nedrept f<�ptu! de a omorî pe cel care a murit pe drept. Un alt loc este derivat din mai multul ::;i mai pu!inul, ca, de piklă,dacă nici zeii nu le .5tiu pe toate, oamenii, îndi �i mai puţin; aceastll înseammi dacă un lucru nu este la dispoziţia celui cme ar putea avea în pose�ie mui mult, este limpede d\ lucrul respectiv nu este nici la dispoziţia celui care 1-ur poseda mai puţin. Pe de altă paTle, faptul că cineva î,�i loveşte vecinii, căci chiar �i tat.i.\ .�i-1 [loveşte, este dedus din faptul următor, anume dacă lll<li puţinul cxi.�tă, �i mai multul exist<!, potrivit cu unul din cele douii moduri în care este nevoie de a demonstral, love�te, deci, datorită faptului că, dadi po sedă mai puţinul, (XIsetl:l ::;i mai multul: căci cei de felul acesta î�i lovesc mai puţin tuţii decât vecinii. Or, atunci, argumentul este <Jstfel, fie dacă un lucm nu e.�te h1 dispoziţia celui care îl posedă mai mult, Jie dacă lucrul res pecliv este 1<1 dispoziţia celui care îl po.�eill1 mai puţin, în 11ricare dintre cele �!ouă .�ensuri este nevoie de a dovedi sau că faptul existil, sau dl nu există. In plus, există nici mui multul, nici mai puţinul, de unde s-a spus: .,şi vred· nic de mila este tatăl tău, care $i-a pierdut copiii; Î!l scltimb, oare Oeneus 1111 es1e, tie �·reme ce a pierdllf un straluci/ vlâstar [al Efadei]?"36'J, de <�semenea, dacă nici Tezeu370 nu <� comis o nedreptate, atunci nici

211

.11

•.

1397 b

Cf'

269

ARISTOTEL

1398 a

'AAE'fa:vbpoc;, xa:l t't J-LTJ&' o\ Tuv&:tpl&u, oOO 'AAE'{a:vbpoc;, xal E'L nclTpoxAov "Ex-rwp, xa:l 'AxtH€a: 'AA€'{a:v.5por;. Kal E'L J-llj&' dAAot n:xvl-ra:L tpetlw..O L, obO' rJL tptA6o-O<pOL. Ka:i: t't J-lTfO' rit CJTpctTTfl'Ol q>aÎJAm l:Sn {1-a:va:-roUv-ra:L 1roAMixu;, oU.S' dt crocpt1T'ta:l. Ka:L On e't Sel -rOv 'tSuJTI]V 't'Î1; bj..Ln€� OO'frr; Elnj..LEAELO'tl'a:L, xa:l u� -clic; -fuiv 'EAA�v. "AH� €x -roîJ -rOv xp6vov axo1relv, o'i:ov Wc; 'lq>txpciTI)I; €v Tii 1rpd!; 'App.6Slov, On e't 1rplv 1f0l lpa:L +J'{{ouv tlx; e'tx6VtX,; wxel� �\1 1fOLipw, �Sot€ rJ.v· 1fOL{jcretvtl fJ ăp ol.J 0W<:rETE; J-LTi -ro(vuv J-l€>..Aovte� J.L€V U1fLOXVELcr{l-E, 1fct{l-6vte� O Cupcttpelcr{l-e. Kctl 1fd:Atv 1rp� -rO e�a:lotx; Stel va:t (Aumov t't� n]v 'A-rnxl'jv, lht t't 1rplv �Ol')�a:l t'u; <l>wxel� +J'f(ou, lmEcrxovto d.v· d.-ro1rov otv E't St6n 1rpOEl-ro xul €1rlcrreooev J-Lii St{jcrmxnv. "A'J..Ar:x; EK tWv t'tpl).U.Evwv xa:{l-' ctbtoU 1rpd!; -rOv e't1r6v-ra· o5twp€p€t O€ b -rp61r0f,;, olov Ev tW Tetlxpt,tJ· & 'exp{jcrct'to ' ltptxpcl� 1rpdl; 'ApLcrTOqlWna:, E1fEp6J-lEV e't 1f (T] <i"v -rd� vctÎJr; lmi: XPlÎJ.l.O'.crtv· ob <pe{cnc:ovtr:x; S€, Eha ellfEv· crU JJ.€v Glv 'ApLcr-rocpWv obx Civ 1rpoSo(ry;, E-rW fJ Wv 1q>txpci'try;; SEL b€ \.mdpxetv J.LCi>..Aov âv OOxoUv-ra: &Stx�cra:L bcElvov· e't 0€ J.L'Il, yEAolov &v q>ctve(TJ, E'L 1f�'Aptcrr€(ST]\I XctTI]yopoUvm -rolrr6 'tl� av e'L1f€L€V dAAr:x; 1rp� li1flcrrla:v -roU XO:TT]Ţ6pou· OAuw; yn'p IIDUAe-retL O XO:TTfl'opi;Jv jleh(wv ltvo:t Toti q>E6yov"tr:x;· "tolrr' otv E'{EAEr.x:ELv Oel . KctMAou 0€ ll'to1f6c; Ecrrtv, lSTct\1 Tl� hntj..lâ: dAAoL� a a:lrrOr; 1fotEL 11. 1fotl)crELEV ll:v, T) 1fj)OTp€1fŢ] 1fOLElv a ctÎJ�Qr; j..LT} 1fotEl J-Ll# 1fOL{jcrELEV ă.v. "AAA!X,; �'f bpLO"JJ.OU, dlov "t( 't0 &:ttj..l6Vt6v Ecrrtv; d.p' Ti -{l-Ed!;; fi -{l-eoU �pyov; xal"toL De; n� o'LETO:L -{l-EoU €pyov elV«L, -rolrrov â:vclyxT] o'(m-{1-a:t xa:i: {l-eo� elva:t . Kal W� 1q>txpcfn)l;, On yevva:t6m-roc; 0 �€htu"tr:x;· xal ydp 'ApJ-LoUtp xa:i: 'Aptcr'to'(e('tOvL obOEv 1fp6Tepov l.mliPxev revvalov 1rplv '(Evva:L6v n ".pă'fm . Kal 0Tt crurrev€1Ttepo; a:lrr6c;· Td 1oUv Epyct crunev€u-repcl Ecrrt Td €,ud "tol�'Apj.WO(ou xo;l 'AptcrrorefTovcx; fj "td crd. Kctl Wc; Ev 'tW 'AAe'{clvSP4J, \Sn '!fclvte� (:(\1 Oj.J.OĂ.O'(ipEL0:\1 Toil<; J.LT} XOOJ.L(out; o EvOc; uWJ.L�Tcx; tXrct'!fCiv &1r6Aa:oow. Ka:L S{ 8 I:wxpchl}l; oUx €q>T] �O:.S('{etv Wt;; 'Apx€Actov · \'i�pLv ydp ăJ>TJ elvctt tO J-lll Mvacr-{l-o;L

�

270

RETORICA. IL 23. U97 1>- J 398

Alexandru, iar dacă nici tindarizii, a!Unci nici Alexandru, apoi, daC<!

1 lector nu 1-a nedreptăţit pe Patrode, atunci nici Alex;mdru- pe Ahile.

1 le asemeneu, dacă nici ceilulţi arti�ti nu sunt mediocri, atunci nici filo

·.ofii. Apoi, dacă nici stnl.legii nu sunt lipsiţi de vuloare, pentru că deseori

�11nt nimiciţi, nici soti�tii. De asemenea, cU ,.dacii P.f/e necesar ca individu! să .�e ingrijeascd de gloria voastră, .)·i voi - de cea a efenilor"37 1 .

lphicrates.l72, În proce;u] împJtriV<I lUi Harmodios, cum că .,dacă, Îlwinte ,fi• a fi infăplllit, pretindeam .w1 obţit1 .1·tatuia Îll caz ca o wn' reu/iza, mi-ati fi oferit-o ; oare acum, dupti ce am realizat -o, 1111 mi-o veti acorda atunci, {><' de o parte, nu promitf'(i când sml te {i JH' cale sa nlpâlllţi ceva, pellfru ,-a, pe de altă parte si'l anulati, dupa ce ari f'.tperimentat acel ceva". Şi

U n alt loc provine din faptul d e a cerceta timpul. ca, d e exemplu,

din nou, În favoarea faptului ca tebanii:m să îl lase pe Filip să treue<l

inspre Attic;t, cum că .,dacă arji ri icat prelenţie Înainte de a-i fi .ţprijin it ÎmpoTriva focee nifor, al/Inci ei ar fi promis; ar fi ahmrd, a.)·mlar, daetl vor lasa să treacll, jiindca el a mers Înaill e .)·i a avut Încredere''.

1111 Îi

139H a

Un alt loc ce derivă din cele rostite contra vorbitorului înstt�i este

împotriva celui care !e-a exprim<Jt374; metod<1, însă, diferă. ca, de pildă, în Teucer175; de e<1 s-a folosit lphicrates împotriva lui Aristophon376, cDnd

kt întrelxll dacă ar ti predat, prin trădare,corăbiile: acela nespunând, însă,

da, el a replicat mai apoi:

./11, A ristophonfiind, nu le-ai preda, În schimb, ('/l,jiindci1 sum lphicrates, l -a. fi fJredat?"; or, acuzatorul trebuie să pară

e �

că îi este posibil să ti nedreptilţit mai degrabă dedit ace.�ta, anume adver

-�arul; Jar de nu, ar părea drept un lucru ridicol. dacă un altul ar enunţa

ace.�t argument împotriva unui Aristides care acUla, în vederea neîncree

; tr

�l�� t��f:��:=�t��t ��'�;�� ; �; ��;c;:��: Î ��.� t

este ab.\urd, atunci când cineva repro.�euză altora cele pe care el însu�i

le face sau le-ar putea face, sau când îi împinge să f<�că cele pe care el

însu�i nici nu le face, ori nu le-ar putea f<1ce.

Un alt loc provine din detiniţie, ca, de pildii,ce este duimonul377? oare

nu tocmai un zeu, sau lucrarea unui zeu? Şi, într-adevăr, cel care crede

că este lucrarea unui zeu, trebuie

el crede �i acea•aa, că zeii există.

Şi, precum credea �i lphicmtes37M, că cel mai bun este cel mai nobil; căci,

la r.:îndul lor, nici Harmodios, nici Aristogeiton nu aveau nimic nobil în<�-

inte de a ti înfăptuit ceva nobil. Apoi, că el însuşi le este mai asemănător:

..cu siguranţă faptele mele ali mai multe afinittiţi cu cele ale fui Harmodios �i Aristogeiton decât ale /ale". Şi, ca în Afexandrun9, anume

că toţi s-<1r pune de acord c<1 cei neastfimpăraţi nu sunt satisfăcu�i de plă-

cerea unui singur trup. Şi din acest motiv spuneu

Sc�..Tate-'KU că nu merge

la Archelaos; căci este o jignire, zicea, faptul de a nu putea răspunde

271

ARISTOTEL

it}.lWo.cr{}-a.L b}.lo(ux; xa.l eb na.{}-6vrct�; Wo-nep xal xcocWc;. ncivrec; Ţct'p o0rot bpu:rci}.l€\IOL xal Aa.jjOvr€(;;' nJ -r( €crn, cru).._Aor('(ov-rm nepl Wv >..Erotxnv. ''AA>..oc; €x -roU nooaxWc;. OLov kv Ţolc; Ţ01ftxolc; nepl mU bp{}-Wc;. 30 "AA>..oc; €x <'itatpEO"EW!;, o'Lov Et 1l"ciVŢEc; wu�v Evexev M.txoUcnv (f} Ţol& Ţcip €'J€Xa fi Ţol& fi Ţol&), xal Ou:i ).1.€v n:i Mo &Mvamv, <'iul 0€ -tO Ţp(Ţov oU' atrrol q>a.O'"l\1. '/AHoc; ES Enaywyîl<;, o'Lov €x TI)c; nrnapTJ{}-loo;, On 1repl ŢWv LW8 b -r€xvwv a.'t ruvalxec; netvŢC(xoU &op('(oucn -r&J..T]itEc;· mlrro }.1€v -ya'p 'A{}-ljvT)O"L Manlcţ -r� Pi!Ţopl &).l.ipLO"�TJToUvn npOc; TOv Utdv &n€!pTJVEV \-} Jl-rlrrtP, Tolrro .5€ 0TlPTJO"LV )O"J.1T)V(ou xa� LTLAjkvvoc; CtJ.l'PL�lŢ[otlvrw\1 Î"j llwSwvlc; &n€&:tS"€V 10"JlTJV(ou -rdv Ut6v, xal <'iu.i -roî:rto 8enctA(cnwv lrrJLT)\Ilou Ev6).1.t'(ov. Kct� nclAL\J €x mîJ N6}.10ll -roU eeo&xmu, Et TOlc; )((O(Wc; €nt}.l€ÂTjitELO"L ThJv W..>..o-rp(wv 'lnnwv oU no:paOtOOru:n mUc; o'Lxelouc;, oU.S€ -rolc; &vctTpE<!JM"L n:ic; Ct>..Ao-rp(ac; vai".k; <-rcic; Otxe(etc;:::>, oUxoUv Et bj.to(ux; €!p' b:ncivŢWV, xal Ţolc; xaxWc; !pliĂa1aO"L nlv Ct>..Ampletv oU XPTJ<n€ov EcrTiv e'tc; -nlv Otxe(a.v <TWŢTJp(av. Kal Wc; 'AAxt&i}.lac;, On ncivnc; -roUc; 10 rr01p0lX; TLJ.lt;"io-tv· nclpwt roU\J ApxO.oxov xa(nep �Acl<T!pTJJ.O.L V OvŢC( THLJl-.lxacrt, xa.l Xlm "OJ.lllP0\1 oUx Ov-ra noA(ttJv, xal MtntAT)valot I:a.n<pW xa(nep wvalxa. obrrav, xal Aa.xe&:tt}J.6vtoL X(Awva xa.i: -rWv rep6v-rwv EnolT)O"av Tpc:unn ipLA6Aorm ăvTec;, xctl het>..tWŢC(L nmtcty6pav, xal ÂClJ.li�COCTJVOL 'AvaSar6pa"V S€\IOV OvŢC( 15 �{}-mj.la.v xal nJ.Lt;"io-t €-rt xal vtN < . . .> \Sn 'AitlŢIICtlot mîc; I:6Awvoc; v6}.1mc; xPTJO"clJiEVOL elXio:tJ.16VT)O"Cl\l xal Aaxefut}.16vtm -rolc; AuxoUprou, xal 8-{JijT)O"LV ăj.1Ct o'L npo<rrcl-raL qnA60'0<pol €y€vov-ro 20 x.al ElXio:tJ.L6VT)O"EV Î"J n6Atc;. "AAA01; €x xpl<TEux; nepl roti aU-roU f1 b}.lolou fi Eva.n(ou, }.lclAurra }.1€v EL nclvTEc; xa.l Cte(, e't .5€ J.L"IÎ, &AA 0( ŢE n>..elmm, fi <TO<PO� fi nclvtEc; t\ o'L n>..elrrŢOL, fl &ra-ito(, xa.i: aUŢoi: dt x.p(\IOV"rec;, il ollc; CmoMxona.L o't xp(\IOVTEc;, il otc; J.l.iJ dl6v T€ €vav-rCov xp(vuv, olov Tolc; xup(otc;, fi ale; J.LiJ xa>..Ov €w'J-r(a xp(vetv, olov 25 ,.,eol.c; fi nctŢpl 11 &&x(J)(cl/..mc;, Wcrnep O e'tc; Mt St.STJ)..l(OYJV il TTEV AUŢox>..î;c;, e't -ralc; J.L€v O"EJ.I.Va.lc; �ealc; xa>..Wţ elxev Ev 'Ape('f 272

RETORICA . II. 2 3 . 1 39!la-b

• 11

acee:1�i monedit �i când prime�ti o binefacere, .�i cJnJ suferi o daună.

I n tr-adevăr, toţi ace.�tia, definind �i examinânJ în prealabil esenţa unui lu<.:ru, raţionează în leg{Jtură cu subiectele despre care vorbe.�c.

Un alt loc deriv<1 din numărul de sensuri, ca �i în Topicn , de pildă,

111

l<:gătură cu corectitudinea.

Un alt loc este provenit din diviziune, de exemplu, dacă toţi nedrep

l;iţesc din trei motive (într-adevăr, fie din cauza acestuiu, fie din cauza

.�cduia, f1e din cauza unui altul), iar pe de o parte, din două motive este

1 1 1 1 posibi l , pe de altă parte, din al treile<t moti v , nici ace�tia în�i�i. anume . .�dver �ari i , n u il afirmfi.

Un alt loc este derivat din induqic, ca de pild.l, din procesul pcpare-

thian, cum că, în privinţ11 copiilor, femeile determ :nil pretutindeni ce este adevărat; căci atât

139K

Atena, o mamă a declarat de:;chi.� acest lucru orato-

l lllui Mantias1K l , care disputa <tsupm fiului său, cât �� la Teba, lsmenîas1X2

,j Stil bon contestfmd, Dodonis a declarat că fiul este al lui Ismeni•�� • .�i dm aceao.;tă cauză I-au considemt pe Thessaliscos drept fiU a! lui !smen ia� . 1 )in nou , de asemenea, din &gea lui The<xlectesJH.l, dac<1 oamenii n u hi lncredinţeazil propriii lor .:: a i celor care au îngriji( rău caii altor.�, atunci

nici celor care

<IU hlsat să se scufunde nuvele ultom, ei nu î�i încredinţează b fel în lo:tle cazurile, de aseme-

propriile lor nave, prin unnme, dacă este

nea nu este de încredinţat propria-ţi .�igunm{ă celor care au pălit-o n1u

pe u al tom. Şi

precum Alcidamas3�4, anume că toţi î�i cinstesc în(eleptii:

locuitorii din Paros, de pild:l, îl onoraseră pe Archilochos, deşi Cl<t un de-

f;'iimător, apoi, de asemenea, locuitorii din Chios. pe llomer, de::;i nu era

roncetlţeanul lor, �i mitilenienii nicnii,

pe Chilon , �i

Sappho, de�i era femeie, �i lacedemo-

I-au pus în rfi.ndul geron!ilor, de�i eruu foarte puţin

Ultmtori de eruditie, de asemene;;t .�i italioţii, pe Pitagom, .�i lampsacien i i , p e Anaxagom, :;i I-au îngropat, de�i era u n strilin, �i î l m a i cinstesc .�i astăzi < . . . > cum c ă atenienii :m fost fericiţi c:ît tinp s-au folosit d e legile

îndat{J ce conducătorii au devenit filosofi3�5, şi cetatea a fost fericită.

l u i Solon, iar laccdcmonienii - de cele ale l u i Licurg, apoi, de asemenea, Un alt loc provine dintr-o judecată asupra unei chesti u n i identice,

�au asemănătoare, sau contrare, mai cu seamă d tcU judedl toti � i întot

tkaumt, i;tr de nu, în schimb, majoritatea lor, cd puţ i n , sau înţelepţi i , f k toţi, fie cei m a i mul ţ i , .�au cei b u n i , �i judecătorii în.� i � i . sau cei pe care judecătorii îi accepti ca atare, sau cei în ;ti diror caz vorbito rii[ nu este capabil de a judeca un lucru contrar, precum în cazul st:1p<1n i lor, sau cei la care nu este cinstit :1 judec<� lucruri contrari i , ca, de t')..emplu, în .�ituuţia zeilor, a părintelui, sau, în si'âr�it, a dascillilor, prennn

Autocles386 a spus contra lui Mixidemides, că pentru însem-

nalele

zeiţe

fost

avantajos

să

273

fie

pedepsite

în

Areop<tg,

ARISTOTEL

JJ99 a

'!fei\� 000vcu -rei Olxcuo:, Mt'{t8Tl}1LS'p 5' oU. "H Wu11'ep Lo:mpW, On -rO U11'�v'(lcrxetv )((XX6v· o\ ,'}w( ya:'p 00-rw xexp(xa:OlV' U11'€�'VTJO'Xov ydp ă:v. "H Wcr11'ep 'Aplcrn11'1l'Ot;" 11'p<)i; m..d'TWVCi \ma:n€AnxWnp6v n e't11'6v-ra:, tix; <fe-ro· &.na J..l.'ilv O y' hul� hJ.t,Wv, �'Pll· ob{}€v TOtoUmv, A€yw"V cOv LwxpchrpJ. Kul 'Hrftcrm11'0t; f:v AeAipol� T]pWm cOv -&e6v, 11'p6cepov xexprt)J.Evor; '0AU)J.11'l(((J'L v, e't aUei{} ca uUca &lxel a 11'ep TW ncnp(, (.x; a:'taxpOv Ov câ:vuvT(O'. e't1relv. Kal wepl Tiic; EAE"V� 1croxpch� €ypa\f;€"V '6n (J"J(oo&t(a, elwep 8l)<Te� �XPL vev· xal nepl 'AAe'{dvOpou, Bv cit \>eal npo€xpL vav, xal 11'€pl Eixxy6pou, Un (J"J(otfulo;, Wcmep 1crmqxiTI)C; ipl)<Tlv· K6vwv yotiv ��. m{vra� Tot'x; &.'AAo� 1rapaAmWv, tix; E00y6pcw ty,.\tev. "AMoc; Ex TWv J.lepWv, W<mep f:v Tol� Tomxol� nola x(vrpt� Yt IPoxli· 1î&e ydp fi +î.Se. napc(beqJ.la: 'ex coO Lwxpcftouc; coU 8eoUxTOU· 'te't� 1f0lov 'tepOv tpE�TJl'eV; T(va� \teWv oU wr(J..I.T'p(€V Wv t} w6At� VOJ.l('{u; "AAAoc;, €1ret8Tl brl cWv wAe(mwv <TU}J.�a:(vet Wcr-re 'Ewm,'}a;( 'tl TQ alrrQ &.ya\tOv xcU xux6v, 'ex ToO â:xoAou,'}oUvcOt; 1rpocp€1ret "V fi â:wocp€JTet"V xal xacrtropel "V fi â:ll'oAoyelcr,'}a.t xo:l €JTo:tvelv +] t1J€ynv, di.ov Tii lTO:tOeOOet TO !p-\}ovelcrlhn â:xoAothtel xaxOv, m &€ CJO!p0v t'i:vo:t cXya\tOv· oU To(vuv Sel JTatOellecr\tat, !p\}ovelcr�o:t ydp o U &el · &el }J.€v obv 1fo:t0e&:cr\to:t, CJO!p0v yap e'lvat bel . ' O T6m:w; otn&; Emt v 1, KaU(mwu TExvrt 1rpocrAa�oOOo: TO Ouva:-cOv xal ctiUa, W� elpt'jt'at . "A).).oc;, '6TaV 1tepl 8uolv XO:l &.vTLX€L�VOLV f\ 1tpoTp€1feLV fj cX'JI'ocp€netv MŢJ. xa.l cQ JTp6-repov e'tprtJ..1.€v� cp6K1f €Jr' &J.l<polv xpl}cr-&at. ÂLO'.q>€p€l 0€, ăn Exel j..l.€:\1 -rei mx6vm &nt-rl-&€Tat, Evrai:h'ta &€ T&vavT(o:. cftov 'tEpe:ta oUx ela t"Ov u'tOv 8Tl}1rtlope:l v· EaV )J.€v yc{p, �'Pll· t"a O(xo:LO". AEyt�!;, cA ăv,'}pwJTo( cre J..I.Lcripoootv, Eav &€ ,a ă&xa, dt \teo(. Ael J..I.€V obv OTj}lYfYopelv· Eă"V J..I.€V yăp Tii 5lxcua AElŢII; . dt ,'}eol cre q�th)croootv, Ecx\J 5€ ca ă.Stxa, o't &.'v\l'pwnot. Tolrro 5' Ecrri wlrrO -rQ Aeyo}J.EV!f TO 'EAo; 1rp(acr,'}at xai caUt; ă'Aa!;· xal l, PAo:(crwcn� colrro Emlv, Owv .SOOiv Eva.vTlotv Exm€ptp &ya-.'tOv xal xaxOv 'Emtccn, EvavT(a: Exd-cep« 'exaTEpot�.

W�

274

RETORICA. 1 1 . 23. 1 398 b-- 1399 a

1 " 11tr u Mix idemides. însă, n u . Sau, precum Sappho , cu m o::ă faptul 111111 i este u n lucru rău; într-<tdevăr, zeii au decis a::;<:t; dici altfel ei

de a ar fi

1 1 1 11rit. S<�u, precum Aristippos3x7 ditre Platon, care, după cum S(ICOtea

111 ,·\ta, i-a spus un lucru mai pre:wmpţio�: ..dar prietenul noJ·tru, cel pu/11(', zise, .,1111 a afirmm deloc un astfel de lucru", vrând să spună: Sonate. �� 1 legesipolis3Kll 1-il întreb<tt pe zeu h.1 Delfi. dup:1 ce a consultat în 1 11ralabil omcolul la Olympia, dacă acestuia i se pur acelea::;i lucruri care p<lr tat<1lui�H<J l u i , socotind că era ru::;inos să spună contrariile. Şi pre-

1 ··L"

rliiiL

1399 a

lsocmteYJO a scris de.�pre Elena că era virtuoas:l, deoarece tocmai

l't·Jeu <� j udecut-o a.�tfel; ::;i despre Alexandros, pe care zei!ele I-au prefetal,

::;i despre Evagoras, cum că era destoinic, a::;a cum lsocrate o afirmă�

1 'onon3'J 1 , cel

puti n , după ce s-u aflat in nenorocire, abundoniindu-i pe

tn(i ceilalJ i , a venit l u Ev<tgoras.

-'m U n 11lt loc provine din piirJi, ca în Topi<:a , de pildli, ce fel de miş

,-;Jre este sufletul; cUci el e.�te acesw ori aceJaYH_ Existi! u n exemplu din 'iocrare al l u i Theodectes:

.fufâ de care templu afo.w el nepios? pt: care

1lintre z.eii, pe care ceta/l!a Îi recunoa.�tl!, el t/11 i-a ciusrit?" U n alt loc, deoarece in majoritatea cazurilor se întftmplă cii ucela::;i

lucru este urmat de ceva bun smt rău, provine din ceea ce urmeazil pentru u

�usţine sau combate, pentru a acuza .�au apăra, pentfll a lăuda sau blama,

u.�a c u m , de pildă, că educa!ia eMe urmată de faptul de a fi i n v idiat este un

rdu, iar că este urnwtli de faptul de a ti înJelept este un bine; n u trebuie,

;�::;adar, să fii instru i t , căci n u trebuie să fii i n vidiat; dar, fără îndoiai li,

trebuie să fii in.�truit, căci trebuie să fii înţelept. Acest loc reprezintă 1lJ4 Arra lui Callippos, care a adăugat în plus ::; i posibilul .:;i celelalte locuri,

după cum s-a spus. U n alt loc, <1tunci e<lnd trebuie a st'<1 tui s:.tu a descuraja în leg�·aur.:"i cu douli chestiuni opuse, este de a uza În cazul amândurora Je procedeul menţionat anterior. Diferă, ins[>. anume că acolo sunt opuse lucruri

oarec11re, pe când aici - contrarii. De pildă, o preoteasă n u lăsa pe fiul c i să vorbească în public; .,căci, dacă", zicea ea, ,�rpui lucruri drepte, oamenii re vor urÎ, iar dacă .rpui lucruri nedrepte , z.eii te �·or urÎ". Dar, f:lrd îndoialli, trebuie să vorbeşti în public: căci, dae<1 spui lucruri drepte, Lei i te vor i u b i , iar dacă .�pui lucruri nedrepte, oamenii te vor iubi. Or, 3'J5 aceasta e.�te aceea�i c u -�pu.�a: .,a cumpăra mla:ştina �ii sarea" ; iar

acel:lstli întoarcere a unui argument3% se întâmplă când douli lucruri contrarii au drept consecintă, .�i unul

�i celălalt, u n lucru bun ::;i u n lucru rău,

tiec<�re d i n consecinţe tiind opusă tiecăreia din contrarii.

275

ARISTOTEL

1399 b

"AAAor;, bretOij oU -rcxlmi !Jlnvept;).;; EnmvoUcn xal O:cpa�, 0:/..Ad q>o.vept;).;; J.L€v ui Uxcxto. xo.l -rei xo:Aei E-rrc:uvolX:n j.lCiAurro., 'tli(a O€ -rei OUJJ.q>Epov-ro. JJ.CiUov �oUAov-rm, Ex -roU-rwv 'JI"etpcicr"_a� cruvciret v .:}ci-repov· -rWv rrip Trcxpo:.SO'fwv ob-ro� b -r61ror; xupuil-rcmX; Emt v. "AHo; Ex -roti O:wiAorov -ro.t'rm O'UJ.ljh(vetv, Jlov b 1!ptxpc{-rr,; -rOv UtOv o.irroll veWTepov Ov-rcx � 1-)Atxloo;, On JJ.€ro.� -f;v, Ael Touprelv O:vcxrxo:'(6vrwv, e'l1rev Ou €t Toli.; J.lerci'AOU!; -rWv lfcx(Owv Ct'vO� VOJJ.("Cotxn, Totle; J.llxpolit; -rWv &v.SpWv 1rcxl� ehm �TJq>to'Uvmt. Ko.L 8eoS€x� €v -rW N6JJ.w, On lfoA(Tw; J.L€v lfOL€lcr{te -roUc; JJ.tcr{t-cxp6po�, dlov L-rpd coccx �al Xcxp(.ST}}lov, .Stri -rijv Eme(x€lcxv· !JlUTci&:tt; 8 oU 1rotlpea{t-e ToUc; €v -rol� JJ.lcr"oqx)pot� &vftxecr-ra: Sto.lfrnpc:tŢJJ.€vo�; "AAAo; Ex -roti -rO O"UJJ.�cxlvov Eeiv ft -rcxb-r6v, Ou xa:l E'f f:Jv cruJ.lfla:lvet -rcxi.JTci· dlov :;:e'VOiflciv� �A€ŢEV ()n bjlo(Wt; &cre�oî:xnv o\ rev€cr"_m <pdcrxovTE� -roUc; l'teolit; -rol� &no{l'avElv Mrooot v· &JJ.ipOT€� ycip GUJ.1j3o:(vet J.Lii ehext -roUc; {tem).; ll"OT€. Ko.l OAw� S€ -rO cruJ.ljhlvov €� 'exdcr-rou Ao.JJ.�clvet v 6J� r0 aU-rO &el · Jl€AAe-re 8 € xp(w:tv o U 11"€pnO'oxpciTotx; &AAri nepl ht-rTjSeUJJ.o.tor;, et XP'll q:>tAOOOij)Elv. Kcxl <sn TO 8t&5va:t Ţ�v xo.L \J.Swp 8ouAeU€lv feO'TivJ, xcxl -rO JJ.eT€Xetv � XOLV�� e'tpft� 'JI"otElv -rO 11pOOLo:TI6jlevov. ÂTJnT€ov EJ bn&repov &v Ţi XPlÎO'tJlov. "'AHor; €x -roU JJ.Ti wUTO &el o.\pelcr1J-m 00-repov fj 1rp6-repov, &AX Cwcino.At v, dlov -rOOE -rO EvMJl11J.!O., e't q:>EliŢOVT€� ).1€v EJ.Lo:x6JJ.ell'o: CS11wt; xaT€A{t-wJ.l€V, xa-reAMv-re� 8€ !peu'f6JJ.ell'a CSnwt; J.lll J.lO:XWJ.lEll'cx· b-c€ jJ.€v rdp TO j.t€V€lV O:v-rl Toti J.tdxEcr,"l-m iJpotlvm, b-r€ 8€ T0 J.lll JJ.Cixea,"l-m &vTl -roÎJ JJ.ij J.l€V€lV. "AUo; TO oO €vex' &v elTj ft rEvot-ro, -ro&rou €vexa <pe{vat elvat fj ŢEŢevl)al}cxt, o\ov e't OO(Tj Ci.v -r(t; nvt '(v' &ipeA6j.tevo; Aulflfpn. '6.:)-ev xal mUT' elpTJWL, 1roAAol� b fu(J.lwv oU xcxr' EIJvotcx� �ppevWv J.l€Tci'Aa: .sl.Swcnv elrtuxiiJ.Lar', &AX '(va TCit; O'UJ.lc.popci� Ad�wcrtv htq:>cxvecr-r€pa�. Kal TO €x -roti MeAedŢpou -roti 'AvwpWv-ro;, oUx '(va xTdvwcrt l}Tw', Onw.; 8€ JJ.dprupe� &pET"Y; rEvwv-rm MeAecin>tp 1rpOc; 'HAcifu. KcxL -rO €x -roti A'(cxvrot; <00

276

RETORICA. I I . 23. \ 399 a-b

1 In alt loc , deoarece oamenii nu laudă aceleaşi lucruri deschis .�i în wl, c i ei laudă deschis mai cu -�eam<l lucrurile drepte şi lucrurile nohth'. iar în particular ei doresc mai degrabă lucrurile utile, constă în a Iti• ··rea de a conchide pe cel:1lalt197 dintre aceste două lucruri; căci acest

l i n alt loc constă în a încheia argumente prin analogie, <l.�a cum

IL" ,•ste cel mai etlcace dintre opiniile paradoxale.

l l •lll•:rates3'lH, de exemplu, pe când membrii Adunării îl forţau pe tiul l u i ,

do··.i

era

mai tânăr dectit vârsta cerută, să presteze o funcţie publ icil,

l t l llddt era înalt, a spus

dl, dw.:ă

îi consider<! pe cei înalţi dintre copii

tHh l l ( i , atunci vor declara prin vot că cei scunzi dintre adulţi sunt copi i .

1 o 1 k:l, Theodectes î n Lef.waW·J sa. cum <:<1 : • •voi iijiJceti fJi' 11wrcmari , ,·lu/CIIÎ, ca, de pilda, pe Slrabax .)·i pe C/wrhlemo.r, dororittl meritufui f,., , ÎII.WI IIU Îi verifixe surxhiuni(i Jl(' oceia din rfindul mercnwrilur core 1111 iflfăJJ/llit lucruri

B99 b

ireparahile?"

l i n <1lt loc constă în faptul că, dacă rezultatul este acelaşi, antecedenţii I!Li n t .

de asemenea, m.:eiuşi; precum spunea Xenofan41x1, de pildă, cum

t:il �.·ci care

afirmă că zeii s-au născut sunt

la fel de nepio�i ca �i

cei care

�LI.,ţin că ei vor muri; căci în ambele cawri rezultă că l a un moment dat llt'Li nu există. Ş i , în general, trebuie admis că cee:1 ce rewltii din fiecare

f.lintre dou:1 1ucruri e.�te mereu acelu�i:

"urmeaza sa decideti 1111 asupra

l11i /soaate, ci asupra unui mod de t•io(ă, anume dacrJ este nevoie de a

Jllll.l'rjd<--ti- J t. D e asemenea, c ă .faptul de a �feri JXimâm .\·iapa {Înwmmu)j

11 /i .1clav", iar "{apiu! de a participa la paaa ('O/JIIIIIt'l - a i11deplini ceea C't' l'ti este pre.�·cri.1·". Or, trebuie admis acela din termenii alternativei c<1re

IMC util.

Un alt loc provine din f<lptul că aceia�i oameni nu aleg mereu acelea�i

!LJnuri dup<1 şi înainte. ci în sens contrm ca, 'le pikh1, ace<Jstii entimemă:

,,duca, exifarifiind, luptam ca să ne reÎIIToarcem, o daM reimor.)·i, 11e vom f'.1i/a ca sâ nu Juptâm "402; căci e i , când preferau faptul de a rămâne în �rhimbul faptului tie a lupta, când faptul de a nu lupta în schimbul faptul u i de u nu r;1mâne. U n alt loc este faptul tie a afirma că un lucru este sau a fost în vede

l'�·a acelui

l ucru, întru care ar putea fi sau ar fi pulllt fi , ca, de exem plu,

do1că cineva ar dărui cuiva ceva, cu siî îl mâhnească îndepilrtânr.lu-i-1 ,

tk unr.le s-a ş i

spus acest vers: "multora daimonul le dâruiq-te mari suc t rse, 1111 dupâ bunăvoinţa inimii lui, ci ca scl le aduc/'1 nnwrociri moi izhitoare'·40 3 . Ş i versul din Meleagru4114 < d l u i Antiphon: .,1111 ca sa lll'idâ pe monstn1, ci ca să devină pemru Elada martori lui Meleagru Fn ceea ce prive;rte virrutea•<41l5. De asemene<L, versul din Aiax

277

ARISTOTEL

ee00€xcou, lSn b .6.toJ.l.it&1"f; nJ>OED,e-ro '08oocr€a oU n,tJ.Wv, &AX '(va. i'\TIW'\J ti Q &xoAotrth�'\J· 8J.5EX€TI1.l rri:p T06Toll f.vEXO n:otllcrm . "AAA xot'\J� xai -rol� &,tJ.q'ltofirrrolxn'\J xo:i: -rol� cruJ.l.13ollA€Uoucn, GXoJTelv Tri: n:poTp€n:ovta xai: &n:mp€novto:, xat Wv 'E"'JEXa xa� JTpdnooot xa� q"Jciyooot"'J · wlrra ycip €rrTt v & €rlv ,tJ.Ev Un:clpxn &:l n:pc{netv, <€rl"'J &€ ,tJ.l) \mcipxn. ,tJ.l) JTpdnet"'J>, Olo'J e't Su'\JaTO� xal Pcţato"'J xal l.iq"J€AtJ.l.O"'J 11 aU fj q'I(Aot� fj �Aa�epOv �1l"pol<;, xâ"'J f) En:t'!:fu.J.to"'J, e't E:Adnw'V Tt !'TIJ.l.la Toti npciyJ.l.mo<;. Kai: ;pocp€n:o'\JTOL 8 b:: cmhw'\J xal &JToTp€no'\JTat b:: cW'\J €"1Ja"'JT(w"'J. ' Ex &€ TW"'J al.rrW"'J To&rw"'J xat xaTTJî'OPOlxn xal âJToAoroD'\JTat · Ex ,tJ.€v cW'\J &noTp€11'6\ITW'\J &JToAoyoU"'JTat, €x SE TW"'J npoTpew6"1JTWV xanrropoOOt"'J. 'An:oAoyoll'\Jmt ,tJ.€'\J < . . . > €crn S b c6n:� oOco.;- OATJ T€X'VTJ il TE naJ.l.q"J(Aou xal Tt KaAA(mrou. "AAAo.;- €x TW'\J &lxoti"'JTW'\J j.J.€'\J r(î'"'J€0'"0:1 Cm(O''TW'\J 0€, On oOx â"'J EboSa"'J, e't J.l'T] tl'\J fi En� tlv. Kal \Sn ,tJ.ă.AAov· 11 rri:p cei Ovw 11 Tci e'tx6w bnoAa,tJ.jk{voootv· e't oUv ămO'Tov xal J.l'T] eh�. &A�€� &\> e'LTJ· ob relp btci re TO e'uc� xal 1Tt-&av0"1J Ooxel olh�. dlov 'AvSpoxA1):; �ĂEŢEV b ntTtJeUc; X<xTI]ŢOpi:rv coD v6J.10U, hei: k�opU�ytcrav ab-rW e't1T6vn, bEovTat Ot v6,tJ.ot v6J10U ToU &op-&WaovT�. xai relp Ot 'tx1l"Ue<; &A�, xa(cm oOx eh� oua€ 1n-&avOv 8.> âÂ,tJ.ŢJ Tp€q'IOJ.1€voo<; &:lcr1l"m âA�, xal cel aT€J.Lq'lllAa 'eAalou· xal'tot Cim<ITOV, ES Gv natov y(yVHCtl, -calm:x &:la,'Jat E:Aalou. "'AJ...Ao<; €J...erxnx&;, T0 Tel âvojloĂOŢ06j.l€Va O'XOlfElv, €( Tl ăvo,tJ.oAoroUJ.levov €x T6n:wv xal xp6vwv xetl lTpa"fewv xai: A6rwv, xwpl� ,tJ.Ev hl coli &).l.q'ltcrjhymlivco.;-, Olo"V xai: q'ITJO'i: ).l.Ev q'JtAelv U,tJ.�, cruvWJ.l()(JEV & col� TptcixovT«, xwpi:� b' En:' ab-roU, xal q'ITJO'i: J.I.Ev e'iva( J.l€ q'ltA6Stxov, obx EXEL SE CmoSei:�ett SeStxacrJ.t€vov ob&e:,tJ.(a"'J .S(XTJV, xwpi:<; 8 €1T' aUToD xai: Toli &J.lq'ltO'jlrrtoUvTo<;, xal otm:� J.LEv ob 8e&ivetxe nWJTOT€ oUUv, €-yW 8€ xai: noAAoUc; AEAuJ.Lat iiJ.LW'V. "AAAo<; col� npo5tafjejjA11J.l.€vm� xai: &v,'JpWn:m� xal nJ,JtilJ.l.O:O'l v, 11 SoxoOOt, TO AEyetv �V a'n(a'J TaU JfetpaM�ou· €crnv rcip Tl .s� O q"Ja(vnett. di.ov, imoj)e�ATJ}J.€VT)(;' nv� TOv aU� tMv .Stel TO

�

I400 a

278

RETORICA. Il. 23. I 399 b-- I .:IOO a

.d l u i Theodectes, cum că Diomede 1-a preferat pe Ulise4116 nu fiindcă ti , nt�te<l, ci pentru ca cel e<tre îl însoţe�te să fie inferior; căci se poate l'i actionat în <Jcest scop. 1 In alt loc, comun ::;i celor cure Uispută ::;i celor care Ueliberează, este tk a cerceta lut.:rurile care susţin cele care comb<Jt, precum �i din ce

�.�

1111 >1ive oamenii S<tU acţioneazri, s<.�u eviW s:'î acţioneze; căci <tceste:t sunt IH,·rurile cme, dacă aceste motive există, trebuie să fie îndeplinite, <htr

ti.JL\1 nu există, n u trebuie îndeplinite>, ca, de e:-.emplu, dacă u n lucru

posibil, util �i u�or fie cuiva, fie prietenilor săi, ori di'iunător tht.�ma!ttlor l u i , şi în e<tz că este prejudicios, dae<l pedeapsa e.�te mui mic<1 decât !unul înfăptuit. lm oamenii susţin cu i.ljutorul ace.�tor motive, �i combat fii 111 mijlocirea contrariilor Hcestora. Prin intermediul acelor<1.�i motive rt �i acuză �i apără; pe de o parte, prin cele care comb;tt, ei apără, iar pe d1· altă pmte, prin cele care apără, ei comb<Jt. Într-adev:'ir, ei apără < . . . > u1 , acest loc constituie întreaga Arrâ41n , .5i cea a lui Pamphilos �i cea a lui C'allippos. Un <tit loc provine din fapte care par .�ă se înt.:împle, dar care sunt in �Tc1libile, deoarece oamenii nu le credeau a�tfel, dacă ele nu existau, .�au tlun1 emu aproape să se întâmple. De asemenea, fiindclt oamenii le cred IIHti Uegmbă; căci ei Î<IU în con�iderare fie lucrurile existente, fie lucrurile h·rosimile; aşadar, dadi un lucru este incredibil �i neverosimil, el poate fl adeviLmt, căcî nu illttorită verosimil ită!ii şi credibilităţii el pare astfel. Precum Androcles din Pitheea�lX , de pililll., spunea, acuz<lnd legea, întru,e{lt ot�menii scoteau strigăte ostile împotriva lui dind <t zis: .Jegile au r-.IL'

14(MJ a

IIII'Voie de o lege care scl le indrepte; căci şi peştii au nevoie de sare, deşi !'"' esre Ferosimi/, nici credibil cii ei, crescuri in apâ .wlrolă, mi iWFoie

��It· sare, iar măslinele - de ulei; .)'i toruşi este incredibil că aa/efruc/e, ,tiin care se face uleiul, au nevoie de ulf:'i".

Un alt loc, refutativ, este faptul de a <t cerceta lucrurile contrwJ.ictori i . mmme dacă ceva discord:mt provine d i n locuri, împrejurări, f<tpte, cu vinte, separat, pe de o parte. în cazul adversarul u i , ca, de pild<1: ..el sp1111e 41 9 ni wl iube.fle pe voi, dar a conspirat cu Cei Treizeci" 1 , separat, pe de itltă parte, în cazul omtorului în�u::;i: .,el spune cii eu sunt amator de procese, dar nu poate demonstra că am illfental vreun proces", sepantt, iu sHlr::;it, laolaltă în cuzul or:ttoruluî însu�i şi al adversarului: "acesta

1111 a imprumutat niciodată nimic, insii eu am eliberat cu ajutorul unei /'(/.\'cumparari pe mulfi

dintre

voi''.

Un alt loc este de a exprima motivul lucrului paradoxal ş i în \':tt.ul oumenilor, .�i în cel al t�cţiunilor care au fost suspectate .�au �·;1rc par <t�tfel; căci există cev<t prin care apare suspiciunea. Ca, 1l1· exemplu, o femeie şi-a pus fiul sub ea,

279

ARISTOTEL --------------..��--

&:crm:t'ţeo-1'tcu €06xu O'Uvelvcu T.f J-lELpct.X(!f, Aex{t€vT� 0€ TOti civr(ou EA� 1-J .StajjoATr xaL olov kv cW Alc:wn TW 0eo.S€xTOU 'O.Sooaellr; Afyet np� TOv AlavTCx, .Su5� &v.Speuhe�� v Toti 30 AlaVToc; ob .SOxel. ''AAAoc; &:xO -roî:i cin(ou, H.v ce brrdpxp. \5-n �crn, x&v J-Lll imdpxp, On obx: €crrtv· ăJ-La raP W ci(nov xal oU aX-nov, xal Civeu cit T(ou ob{t€v �O"TL v, olov 1\ew&i).w� &xoAoyo6J-L€� nere, Xa:Tllropl}:ravToc;' 0pacru�o6AOI.l �l �\1 a't1)A('tT)C; Ţ€'(0Vu'k; €'J eli &xporr6Aet, O:AX \:xx6$cu Exl -rWv Tptdxov-m · obx. �xecr,'tcu EtpTJ' 35 ,_..iinov raP âv 1fUTt€6e:t v aU-r0 T� Tptc:6ro\l"ta 'errerpaJ-lJ.1€V'I'}I; -ti;c; fx:,'tp<X� 11"� TOv .Sftp.ov. "'AU.oc;, e't EveOExe-ro �EA-rtov CiAA�.�X:" il EvSE)(ETat lJv il crUJ-LjjouAeUe:t fi 1rpdnet tl 1r€xpa:xe crxo1rel v· q:>«vepOv ycip On, e't 40 ll Jl � �xu, ob n-Errpo:xev- ol&l� rcip 'Ex.Wv -ro <p«î:iAcx xcxl 1400 b '(tŢ\IWcrxwv xpocnpelmt."'E(J"[tV &€ Toli-ro lj)eUbot;-· rroAA.dxt� '(c(p Uo-repov y('(VETat .Sî)Aov 1rt;lc; �\1 xp(i'fat �€).:nov, np&repov .S€ H..Sl]Aov. "AAAO!;, 0-ra:v n h<XvTlov J,LEAAŢI npdnecr-1tcxt Tol� 1fE1fpcx.rJ.L€vot�. l:f.}.lCX O'Xonelv, o\ov :=:e'VO<pd'vrr; 'EAed-w.t� €pwTWcrlV e't ,'tllwo-t -rTI 1\elJXo{J-€« xal \1-P"fl\N.Dcnv fi J-lll, cruveţoUAeUEv, e't }.1€v \1-eOv lmoAd).$:{voucrt�, Jl'il ,'tpTJvelv, e't Ci Ci'v,'tpwrrov, J.L'il ,'t6e:tv. 10 "AAA.o<; T6noc; TO €x TWv 0:J.Lap'fTI1'}Mwv XCXTTf(Opelv fi CmoAorela1'tcxt, di:ov €v -rTI Kapx(vou MTJ&-Lcx Ot J.1€V xaTllroPDliow i:ht TOL)�; rralSo:c; CmOOet�ev, ob tpa(vea\1-a; roî:iv «in�. "HJ.lO:p-re lc(P 1-J Mft&eta: nepi -nlv &mxrtoAllv Thiv nal.SWv· 1-} El &noAoyel·wt �L oUx: &v Tollr; xalfu� ăJ.J.ci T0v 1dcrova âv &nbcretvev· -rolfro ycip 11J.lapTE\I âv J.l'il JI'Otlpoo:m, e'Cxep xal M-repov 'rnol'J'ICfe\.1. "'Ecrrt t5 ft b T6noc; ot-ro<; Toî:i €v\l-uJ.11iJ.l<XToc;' x<Xl -rO et� OAl) 1-J 1fp6-cepov 0e0<5WJ)Ol.l -r€xv11. "AHoc; &nO -roD bv6J-L<XToc;, olov � O I:O<pOxAÎj; cra� crt.S-ftptp 20 xal �opoOOa mlNo,ua, xal � � TOl� Thrv ,'teWv Ena(\IOL� et' W,'twn A€reL v < . . .>, xal i..x; K6vwv 0�ov {l-pcwUj3ouAov 'exâAeL, xo:l 'Hp&itx� 0paoUJ.1o:xov &el ,'tj)C«J'6J.1<XXoc;' el, xo:l nWAov &el crU rrWAoc; ă, x«l 6.pc{xov-ra; -rOv VOJJ..o·IMTTJV, 0-rt obx &v O:v\l'pW,.-ou o't 280

RETORICA. Il, 23, 1 400 a-b

p;irea, datorită faptului că îl mângâia, cum că are relaţii intime cu tânărul, tlar după ce cauza a fost enunţată, suspiciunea a fost risipită; şi precum

In Aiax, de pildă, al

lui Theodectes, Ulise spune către Ai<�x de ce, deşi

este mai curajos decât Aiax, nu p1:1re 1:1stfel.

Un alt loc derivă din cauză, anume, dacă ea exi.�tă, înse<1mnă că lucrul c�istă, iar dacă ea nu există, înseamnă că lucrul nu există; căci laolaltă sunt cauza şi lucrul căruia ea îi este cauză, şi fără cauză nu există nimic, precum Leodamas, de pildă, apărdndu-se, spunea, întrucât Thr.tsybulos410

1-a acuzat că se gravase pe o coloană în semn de infmnie pe Acropole4 l l , tlar c ă s-a şters în timpul Celor Treizeci: "nu este posibil", zise; ,.alei

Cei Treizeci s-ar increde mai mult in el, daca ura lui pentru popor ar

ji fost gravata pe coloană". Un alt loc este de a cerceta dacă era sau este posibil un lucru mai bun in alt mod decât lucrurile pe care un om fie le sfăiUie�te, fie le t�tce, fie le-a făcut căci este clar că, ili1că lucrurile nu stau a�a. respectivul nu a

ucţionat; nimeni, de fapt, nu alege voluntar şi con�tient lucrurile rele. Însă

1400 b

ucest argument e.�te fab; căci adesea mai târziu devine limpede cum era mai bine de acţionat, mai devreme, îmă, era incert. Un alt loc, anume când ceva contrar lucrurilor care au fost f�cute ur mează s� fie făcut, este de a le cerceta laolaltă, după cum Xenofan, de pildă, i-a sfătuit pe eleaţi,care îl întrebau dacă � îi sucrifice şi siî îi dinte bocete Leucotheei412 sau nu, să nu îi cânte bocete, ducă ei o consiOerii tlivinitate, iar dacă o consideră om, să nu îi sacrifice. Un alt loc este faptul de a acuza .�au de a se apăra cu ajutorul gre�e-

l i lor comise, a�a cum , d e exemplu, î n Medeea41 3 a lui Carcinos, unii o acuză

aceasta că şi-a ucis copi i i , că cel putin aceştia nu se văd.

Într-adevăr. Medeea a greşit privitor la trimiterea copiilor; dar ea pretextează că ar fi omordt nu copii i , ci pe Iason� cUci ar fi greşit, neîntocmind acea�tă fapt:.l, dadi totu�i a îndeplinit şi cealaltă faptă. Or, acest loc şi spe-

de a entirnemei constituie întreaga Artd'1 4 anterioară a lui Theodoros. Un alt loc derivă din nume, ca Sofocle,

pildă: _fără indoia/tl,

purtându-�i ea numefe 1nfier"41 5 , ş i după cum oamenii spun, de obicei, în elogiile zeilor

< . . . >.

de asemenea, precum Canon îl numea pe

Thrasybulos "cel indrtlzneţ În sfat", iar Herodicos, pe Thra�ymachos: ..e�ti mereu curajos În lupttl", iar pe Polo.�: "tu e.rti mereu

1111

mânt',

despre Dracon legislatorul, cum că legile lui nu ar fi ale unui o m ,

281

ARJSTOTEL

v6J-I.OL &AMi &pc{xov•�· xa.AeJTol yci'p. Kcd Wt; t, EI.JptJT(&lu 'Exci'jjTj e't� •Tiv 'A<ppoS(TrŢV xal <oUvoJ..l Op"W� &cppootivl)!; dPXet "e<X�. xo:l lul;; Xo:tpl\tJ.wv nev-(}e� 'ecroJ..LEvr� <rUJ.l<popW; 'rnWvuJ..L� . El.OOxtJ.1EÎ: &€ p.iiM.ov ŢWv 'EVl'l"uJ.11UJ..CiTwv .a �Aepmxci <Wv Cnro&etxnxWv &ta <0 cruvaywyij'J J-I.Ev E'J(:(vr(wv e'i.vo.t Ev J-I.LX� <0 EAE-pmxOv E-vMJ.lT)J..l«, lfo:P ăAATJÂO: &E q>avepci eho:t .� fucpoo<U p.anov. ncivrwv SE xal <Wv EAeyxnxWv xal .w� &:txnxL:i-v O"UHoyL<rJ.l.Wv "opuflel mt .J.l.C.{Aurro. .a "fOtaÎJm OOa &px6JJ.EVO: 1rpoopWcn J..LTi ·� htlfoA� e'i.vat CăJ..Ln yap xcxl a1nol E<p' atnol� xalpoucn 1fpootcrtl"cxv6}J.E\IOL), xcxl OOwv .oooî:rrov \xnep('(OOOL\1 {{Jcr"' t'iJ.l.O. E'tpTj)-1.€\IW\1 l'JU.lp(�El\1.

XXIV.

-+O 1401

' Ellel S' EvMxnat <Ov JJ.EV EhCXl cruHoytcr}J.Ov, <Ov SE J..Lfi e'i.vcxt J..LEv <palvmtl"at sE, Cc"'JCipcT) xcxl EvMJ-L.TIJ.l.Ct ŢO 11Ev e'i.vCXL, <0 & J-1.1] Eho.t Ev1h)J.1T)J-I.CX q>ct(vecrtl"ctt sE, 'rnelll€p <0 €v{)-UJ..LT)JJ.ct cruAAoytcr}J.6!; Ttc;. T61lOL fl e'tcrl TWv <pCXlVOJ..L€vwv �UJ..LT)J-I.ci<wv El� }J.Ev b lfctpci nTv AE'ftv, xcxl lOU<ou 'Ev J.t.Ev )J.Epoc;, W0"11ep €v <ol� btctAexnl<ol� <0 )J.ij O"U)..).o. yLCrciJ..LEVOV O"U)J.lf€pctO").tCX"fl)(� "f0 lEÂEtn:CXÎ:0\1 E'tlTEÎ:V, obx ăpcx <0 xo.l <6, O:vcirxT\ Clpa xcxl <0 xcxl <6, <xcxl Ev> <ol� 'evtl"uJ.Lfu.J.cxcrt <0 cruveO""fpctJ..LJ-I.Evov xal Ccvnxet}.l.€'JU.lc; e't11elv q>cx( V€"ro'.l EvMJ.LT\J-I.CX. T) ycip "fOtCXUTT) A€'�t� xWpa Ecrll\1 €v"uJ.L1lJ.ia<�. Kcxl €OLXE <0 "fOtolnov etVCXL lfO.pâ <0 crxfu.tcx � AE'few�. "EO""ft & e'tc; <0 TŢl AE'fet cruAAojLO""fLX� AEyetv )(p{ptJ.l.OV <0 cruHoytcrJ-I.Wv JToAAWv xe<pci).cxta A€yetv, On <olx; J.t.Ev Ecrwcre, <Oi:� fl 'erEpoL� ht,u.WpTp"E, <00; 0 "E AAT['J� TjAelrl}Epwcre· 'Exo.crrov J.LEV yap <ollTwv E'f ăAAwv &lle&:lxl'lJ, cruv-tetl"Ev<wv sE <pctlveTCXt xo.i: €x <oUTwv n ylyvecr-\tcxt . ""Ev sE W 11cxpci "t"ijv 'oJ.lWVUJ.l(cxv, <0 !pdvcxt <rlfoo5ctlov ehat J-I.Uv, Cc<p' oU Ţ €0""fi:v t, nJ..LLWni<T\ 1facrWv uAenl· ""tl:i ra'p J.ll.)(J'"[l)pt a 11oorWv n].Ltw<ciTT) uAeTft. "H El n� )(I)'J(:( Eyl<WJ.ll�W\1 W v €v •tf> obpa.v� crtl).t1fO:pcxAaJ.LilciVOL fj .ov năva, 282

RETORICA, 11. 23-24. 1400

b-- 1 40 1

n ale unui balaur. c�ci sunt severe. Şi precum Hecubu a lui Euripide, ·k�pre Afrodita+lf•; "şi pe drepl numefe zeitei iuapf' cuvâuwl nebuuie", >, 1

precum Ch<Jiremon417:

.,Pn11e11, care d(/ /lul/lele său nnwrocirii .mie

l"iitoare".

Dintre entimeme, sunt apreciate mai mult cele refutative denît cele okmonMrutive, datorită faptului ,·oncluzic

d entimem<.l refutativă este. pe scurt, o

contrariilor. iar puse unele lângă :Jltele, lucrurile sunt mai

dare auditoriului. În�ă dintre toate s i logismele, �i cele refut<ttive �i cele demonstrative, �unt aplaudate mai ales tOi.tte cele de acest fel C<lre previkl. dnd încep, nu prin aceea că sunt superficiale (căci totmlaUi. �i auditorii 'unt mulţumiţi de ei în�işi dind le presimt), precum �i toate cele cămra

o.:i le r.Lm<în în urmă <thit ctît să le priceap;.l de îndată ce sunt enunţate.

24. Însă, de vreme ce un silogism poate să existe, respectiv să n u existe, dar să p11rd astfel, trebuie ca �i entimema să tie, respectiv să nu fie entimemă, dar să pară astfel, deoarece entimema este un fel de silogism. Locuri ale entimemelor aparente sunt4 1 H , pe de o parte. unul, cel cuu-

40 1401

zat de exprimare, iar o parte a ace.�tuia este, ca în dialectidi, faptul de a exprima sfâr�itul în chip de concluzie, de�i nu a fost tllcut un raţionament pe calea silogismul u i , anume:

,.11//

e.l"te, aşador, acesta şi acela,

trebuif', ded, că este acesw ,)"i acela", <�i în> entimeme, faptul de a ex-

prima ceea ce e.�te concis �i prin antîtez� pare entimemă; căci o asemenea mmi<Jlitate Je exprimare este domeniul entimemei. Iar acest fel de para!ogi.�m pare să fie c;;wzat de form<t ex.prîm[lrii. În vederea faptului de a vorbi silogistk prin intermediul exprimări i este util htptul de a enunţa punctele capitale ale mai multor silogisme, că i-a rm)nmat pe altii, i-a eliberat

.,i-a .wlwl/ pe unii,

ele11i"; clici fiecare dintre <Jceste

puncte a fost demon.�twt de altele, care, reunile ti ind, pare sii rezulte

ceva din ele. O altă parte a acestui loc, cel cauzat de omonimie, este faptul de a afirma că �oarecele4 1 " este vuloro.�, întrucât de la e l , fără îndoială, provine cea m<IÎ cinstită ceremonie religioasă dintre toate: căci misterii!e sunt cel mai onorat rit de iniţiere dintre toate. Sau dacă cineva, elogiind dlinele, considerd laolaltă

283

pe cel atl<tl în cer, sau pe Pan,

ARISTOTEL -

31)

1401 b

On nlvOO� €<pT)IJEV W J.lCixap, Ov J.!ElcD..ctr; \tEoU xUva lfctvto&:mOv xaA€ouc:nv 'OAUJ.!mOL. "H On -rO j.J.T)S€va E'Lvcu xGv' 0:<tj.J.6Ta-r6v Ecrnv, W\Tt"E -rO xUva .S�Aov On -r(J.!LOV. Kal -rO xotvwvtxOv tpdvat <Ov 'EpJ-l�\! E'i.vat }J.CtÂLcr-ra <Wv 1l-EW\!· j.J.6� rctp xaAEl-rat xmv� 'EpJ.!��- Kal 't0 -rO\! A6yo\! Ehm o-noo&n&tmov, \Sn o't aya{l-ol ăv.SpE� oU XPTJJ.!thwv ana A6rou E'tcri:\! &"ttot · 't0 rn'p A6you cl'tto\! o\.Jx (mA� A€yE"tCU. "AAAOt; -rO Stnp1UJ.€vo\! mNTtM\!<a AEyELv fj ŢO ouyxdJJ.E\!o\! .StatpoUvra:· hEt" rctp TaU-rO\! boxEl ElvaL obx Ov mUTO noAAdxu;, hn&tEpo\! XPl )O"LJ.lWTEpo\!, -rolrro .SEl notEl\!, "E\Tl"L S€ -roU-ro EU\1-u&l].u.ou AâyOt;. olo\! ŢQ E't&€\!Ctt On 'tptl\p� e.�.�.· nEtpa:El Eo-TL\!· €xa:cr-rov rdp JL&:v. Kal -rO\! TeL O"mtXEla: €nurrc(Jl.€\IO\! &n 't0 rn� al&:\!· <0 yap €1r� <0 ab-r6 Ecrn\!. Ka:l hEl <0 &t� <oooU-ro\! vooW&:�. ).tl)o)€ -rO €v <pci\!at UytEt\!Ov E'Lva:t· c:h01to\! ydp €t TeL Mo O:ya\td Ev xcxx6v Ecrnv. 0\hw .1.1.€v olJv €AqxTtx6v, &:lE &€ &:umx6\!· oU ycip €\Tt"tv €\! Uya\t0\1 Mo xaxc{. "OAOt; S€ b Wn� napa:Aoytcrnx&;. ndAt v T0 noAuxpchotx; €t� 8pam'iJXruAov, On Tptdxo\!'ta nJpdwotX; xa<EAooE · cruv-r(1l-rpt ydp. "H -rO Ev 'tW 'Op€<ITŢJ TW 8Eo&€x-rou· fx &tatp€crE� ydp EO""tt \1 . .6.lxat6\! Ecm�. il n� '&\! 'xn("\IŢI mXn\!, Cmo·Bv(lcrxEt." -raUTT)v, xal TW natp( TE TlJ.LwpEL\! 't0\! ' u\6\!· oUxoUv ' [xo:l] 'tati-ra xal �mpcix\tat· cru\l"td€\!m yc(p '(crw� oUx€Tt &lxawv. E'(T) ff tiv xal napc( � EAAmJn\!· &qlatpEl rcip T0 UnO T(Wt;. "AH� .S€ -r6n0t; 't0 &€t\!Wcr€t XO'.U:WXEOO"(El'\1 fj avacrxEoo"(Et'\1' -roUTo fi €O""tl\! &a\!, J.Ltl &€{'{� \Sn EnolT)<JEV, aUSftcrn -rO np{iyJ-lCX' notEL ydp q:.a(\!E(J"./)-(lt fj w� oU nEnolT)XE\!, Om\1 b nl.... ·a't-r(a\1 Exwv aUSn. fj &; nEnolT)XEV, Omv b xanrrop(:rv bpyl'{rrmL. OUxou\! €crTiv €v\t�J.tl1Jla· napaAorl'{E'tat raP b UxpooTr)l; On klfoLT)<JEv fj obx €-Jro(Tf(J€\1, ob bE<'iEty)J..€'\IOU. "'AAAOt; -rO Ex cr1UJ.Elou· &cruAA6rurrov ydp xa:l Tolrro. dlO"V EL n� A€ym, Tal� n6Amt cruJ.Ltp€pouc:n ." o\ €pWvrE�· O rctp 'ApJ.t.o&fou xai: 'AptcrwyE(wv� €� xcn€AooE TOv TUpa\!vo\1 "lmrapxo\1. "H €t. n� A€yot On xA€lttT]I; .6.tovUotOt;' nO\!Tjf)OI; rdp· Curun6ytO""tO V raP .Stl Tolrro· oU yclp n� nO"V� xA€nTTJI;', au: O xA€nTTJI;' nOO; novr!JXM;.

284

RETORICA, Il. 24.

1 40 1

a-b

d..:oarece Pindar420 a zi.�: ..o,fericile, pe care o/impimii îl nume.\T câinele mulrijf:Jrm al Marii Zeiţe". Sau că faptul de <t nu fi deloc dine este cel lllili dezonorant, încât h1ptul de a fi câine evident că este onorant. Şi faptul .It: a sustine că Hermes este cel mai comunicativ dintre zei; căci singur, 1 knnes este numit comun4� 1 . Şi fuptul de a smţine că cuvântul este cel l llili valoros, întrucât oamenii buni sunt demni nu de bogăţii, ci de consid�.:r<Jţie; într-adeviir, expresia .,dm111 de considaaţie"422 nu c�te �pusă în \eOS unic. Un alt loc este de a enunta combinând ceea ce este divi:tat sau dividnd ceea ce e.�te combinat; căc i , întrudit adesea un lucru pare că este .n:ela�i, deşi nu este aceluşi, trebuie fi'icut într-unul din cele două moduri r,Jre este mai util. Or, acesta este procedeul lui Euthydemos"'2-'. cu, de pildă, fuptul de a şti că există o triremă în Pircu"'24; căci cel în cHuză cunoaşte pe fiecare din cele două lucruri . Şi că cel care cunoa�te literele. runou�te cuvântul; căci cuvânhl[ este acel<.1�i lucru. Şi, întrudt cantitateu de două ori pe atâta este vătămătoare. a .�usţine că nici cantitatea simphl nu este s;1năt(m�ă; căci este absurd, dacii dom) lucruri sunt bune, că întregul e.�te r.îu. În acel fel este entimema refutativă, în acest fel - cea dcmon�trutivă; căci un singur lucru bun n u constituie două lucruri rele. Dar întregul loc e.�te în�elător. Din nou, vorbH lui Polycmtc:s-125 ciltre Thm�ybulos, că a răslllrnat treizeci de tirani; căci îi combină. Sau exemplul atlai în Oreste 1:1! lui Theodcctes4::.fl; dici el este prin divitiune: .,Ette

3()

rlrepr, dacă ofeuwie Î.�i omoar() so{ul, ca ea .w1 moan1, iarfiul .wl Î.ri ră:::;hllne, cel pu/in, fof()f"; ] ş i 1 acestea sunt, asudar. lucrurile, �i ele au fost

înfăptuite; căci dacă sunt combinute, poate nu mai c.�te un lucru drept. Acest loc ar putc:a fi cauzat şi de omisiune; căci el omite .,tie cmre cim•

1401 b

rr fosr illjâptuit aerul''.

Un alt loc este faptul de a construi .�au de a distruge un argument prin exagerare; or , acest lucru e.�te când, nearătând că un om <.l înfăptuit, vorbi torul amplifică fapl<l; căci face să pară ori că respectivul nu a înl'ăptuit, dind cel care este acuzat amplificU, ori că a înfăptuit, dind cel cme ucuză se înfurie. Aşudur, nu este o entimemă; căci auditorul conchide fals că cd în cauzll a înfăptuit sau nu a înfăptuit, dc�i n u s-a demonstrat. Un alt loc este faptul provenit din semn ; căci şi acesta este nedcdus prin raţionament. Ca, de exemplu, dacil s-ar spune; îndrăgostit ii sunt Ulili rctă!ilor; căci iubirea lui Harmodios �i Ari�togeiton a ră�turn<�t pe tiranul l l ipparchos427. Sau dacă s-ar spune că Dionysios este hoţ421\, dki este ticălos; într-adevilr, deci, acest loc este ilogic; căci nu orice tkălos este hoţ, ci orice hoţ este ticălos.

285

ARIS1DTEL

"AH� Sul -rO Ol.IJ.Lll€�'11X�. &ov 'â A€Ţ€l noAuxpd� E'u; w� Jl�, �n E:jloij{hpav SLO:-rpcq6v-rE� -rei� vEupâc;. "H El ne; q>et:(ll -rO E:nl &:Î.fi"\!OV xA��Vctl "tlJ.llW-rcnov· Stci rcip -rO J.LlÎ XĂT]tl"Trx.u b 'AxtHEilc; €)J.TjvtaE -rol� 'Axawl� Ev TEv€&p · b & t..x;; Ct-rtJ.Lcx'{6J.LEvoc; EJLTivto"E'V, O"UV€�11 8€: -roti-ro Slei -rO JJ.tl )(\T]tl"�vat. "AIJ..or; W ncxpci "t0 €n6}1EVOV, diov E:v -ri{J 'AAE'fdvSptp, On J.lEŢcxA61J!uxoc;· \.mEpt&Jv rci:p n'jv noAAWv bJ.ltA(cxv E:v -rŢ, "I.Sn .St€-rpt�Ev xcx-a cxU-r6v · On rcip o\ J.LEŢcxA6\jJuxm -rouirrm, )(ctl �ti-r J.1€ŢctA61�UXoc; &6'f€L€V ăv. Kctl 'enEi: xaAAwmaTijc; xal vtix-rwp nAavCi:nxt, J.lmx6c;· -rowUwt rdp. "OJ.WtOv .5€ xal On E:v wlc; 'tEjXÎic; dt n-rwxoi: xoi q:.soun xal bpxotiv-rat, )(Cli: '6-n -rolc; !f>UŢdcrtv €SEcrn v o'txEl v Onou &v MAwat v · On Ţcip Tol� .SOxoUcn v EUbaLJ.lOVELv \mdpx€l mlrra, xai: &� mlmx l.mciPXEt, &6SatEV &v Eb&:xLJlOVElv. fl.Lc:t!p€p€L 0€ � ni:K;· .St0 xai E'tc; -rr)v €AAetiJ!tV EJ.Ln(n-rEt. "AAAoc; nap::( n3 &valnov Wc;; el(nov, t:Kov -rW Ci}J..Ct il J.lE"rci -roUm Ţ€Ţov€vcu · -rO rcip J.l€Tci -roln:o Wc;; &ci -roln:� AaJ.L!kivoucn v, xai: }J.ctÂLcrTa dt E:v -ral� noAt -rE(cuc;, o'lov Wc;; b fl.T]J.l.Ci"&ry; Tijv fl.T]J.l.OO"tl"€vouc; noAt-relav ndv-rwv Thiv J(CO(Wv dnC!lv· J.l€-r' b:e(VT]V rcip cruv€�11 b n6A€J.lOC;:'. "AAAoc; napci Tijv €AAm�tv -roD n6-rE )(cti: nl:K;, olov '6n .stxa(wc; 'AA€'fav&poc; €Act�€ n)v'EA€vT]V" ci(p€otc; rctp atnîi E06:h] napci -raU ncnp6c;. OL rcip IXEL lcrwc;, &AAci "rO npW-rov· J«.il rcip b 1tan'jp J.L€Xpl Totltou xUpwc;. "H €( ne; <pa(1'J -rO n11fT€l V -ro� €Amlh�pouc; U�ptv divcw oU Ţcip ndv-rwc;, au: '6-ro:\l Clpxn XEtpWv Ct.&Cxwv. '"'En WonEp Ev -rolc; E:ptm"LXolc; Jro:pci -rO &nA.t;"x; xal J.llÎ i:mAWc;, (t).).c( -r(, Ţ(Ţ\lETO:L <pO:lV6j.l€VDc; cruAAOŢlO"J.lâc;, Jlov f:v JJ.€V -rol� .5LaA€xnxolc; On Ea-ri: -rO JllÎ 8 !Sv, €crn rcip -rO J.llÎ Ov J.llÎ ISv, xo:l On €-ntcrl1Ţ[0v -rO ăyvwmov, Ecrnv ro:'p ElnCJTll"rOv •O ClyvWO"""rov On ărvwcr-rov, ol.h:wc; xai: E:v -rol� PTJTopucolc; E:crn v <pat v6JJ.€Vov E:v-ltUJ.lT]JJ.O: Jrapci -rO J.LlÎ CmAWc; E'txdc; Ct.M.ci TI Ehcâc;. '"'Eanv &€ -rolrro ob xaMAou, Wo-n:Ep xai: 'Ard,')-wv A€Ţ€t -rdi. ă.v ne; Et)(Oc; o:htO mUT llvo:t A€Ţol, �po-rolcrt noAAci TUŢXciVEtV obx €'t)(6to:. rcrvem.t Ţcip TO napci -rO Euc6c;, �€ €Lxdc; xo:L -rO Jrapci

�

35 1402 a

286

RETORICA. I I . 24. 1 40 1 b- 1 402

Un alt loc este cauzat de accident, ca. de pildă. ceea te spune l 'olycrates4:<.l despre �oarec i , di au venit în ajutor rozând cor.t:ile arcuri lor. '>,tu dacă s-ar afinna faptul că a fi invitat la masă este cel mai onorant lucru: căci datorită faptului de a nu fi invitat, Ahile s-a m<iniat împotriva o�hcilor la Tenedos; or, el s-a mâniat, întrucât era tratat făr:l respect, dar ,,,·est lucru a survenit accidental datorită neinvitării l u i . Un <tit l o c este faptul cauz<tt d e consecuţie, c a , d e pildii. î n Ale. wndru , .umme că el era magnanim; cild, dispreţuind societ.ttea celor multi, tr:lia ,J..: unul singur pe muntele !da; de fapt, întrucât cei m<tgnanimi sunt •��tfel, ' . 1 el ar putea piirea nmgmmim. Ş i , fiindcă un om C\te eleg;mt �i răHice�te p.:: timpul nopţii, este udulterin; căci adulterinii .�unt de ace�t fel. Similar, , · t un că în temple, cerşetorii -�i dintă, �i d;;mse<:tz:'i, precum �i că celor exil;�li le este permis a locui untle ar tlori4311; ciic i , întrucât celor care pm a I t fericiţi le sunt la dispoziţie aceste lucruri, �i cei cărora le sunt la &-.poti!ie aceste lucruri ar putea părea a fi fericiţi. Diferă, însă, prin ..in ce mod"; de aceea �i cade in omisiune ace.�t loc. Un alt loc este cauzat de ceea ce nu este cauză în calitate de c:�uză, ,·;� , de pildă, prin <�ceea că un lucru �-a produs in :1cela�i timp sau după twest lucru; căci oamenii consideril ..dupa ace.wa" drept ,.tiin (·auza (ICe.\·1/iia", �i mai ales in treburile statului, precum Demades-t.ll , de pildă, spunea că politica lui Demostene este cauza tuturor relelor: căci după ea a �urvenit ră,.;boiul. Un alt loc este C<lUZat de omisiunea lui "dind'' �i ..cum", ca de exemjJiu, că Alexandru pe drept a răpit,o pe Elena, căci alegerea i-a fost dată uccsteia de către tatăl ei. De altfel, acea�tă alegere nu a fost dată totdeauna la fel, ci prim<� o<�ri'i; -� i , într-udeviir, tat;.1\ este stăp<în ptînă aici. Sau dacă s ar afirma C<l faptul de a lovi pe cei liberi este ultraj; căci nu este <t�a in toate cazurile, ci atunci când cel în caUl<1 începe să violcnteze, comilftnd o nedreptate. În plus, ca în controversele eri�tice, rezultă un sitogism aparent, cauzat de faptul de a considera un luCru in mod absolut, respectiv nu în IIHJd ab�olut, ci drept ceva unume, ca, de exemplu, în di<dectică, anume d ceea ce n u este este, căci ceea ce nu este este ceea ce nu este, �i că t-cca ce este necunoscut este cognoscibi!, căci este cognoscibil ceea ce este necunoscut că este necunoscut432, astfel, <tpoi, �� în retoric;[ există u cntimemă aparentă cauzată de ceea ce nu este vero.� imil în mod ah�o lul , d doar ceva anume verosimil. Dar acest verosimil nu este in genemi, precum zice �i Agathon: ,,s-ar putea spune probabil ca ÎllS/1�-; twr.�t

lucru este vero.rimif, c ă oamenifor l e .mrvin multe l11crnri ne

fntr-adevUr, ceea ce este contrar verosimilului se întâmpl:i, încât şi ceea ce este contri:lr verosimilului este veros i m i l .

l'no.\·imife".

287

35 1402

ARISTOTEL ·-

-rO e'txOt;:. E't &€ -roU-ro, Ecr-rm -rO Jlli e'txOc; e'txO!;. ' AAf.. oiJx 6:n}.l:x;, &AX Wcrnep xal 'enl -rWv EpHrnxWv -rO xa-rci -r( xat -npOc; -r( xal nU ob 1rpoon\l"€}1eva umel n]v CJUXDqlctvtiav, xal EvraU-:Ja mxpci -rO e'txOc; e'Lvat JJ.li &uA� W.Arl -rl e'tx6<_;. '"'Ecrn fJ €x -ro&rou -roti -r6TTOIJ ,., K6pax� -r€x.VYJ O"UŢX€LJJ.€vrr ă.v "[€ rrlp JJ.tl Evoxo<; fi ..n cit Tia, dî.ov &o-Xt-evr'i<; Wv c:ltxC�::t<; <peUrrr oU ruP ebeD!;· xcx"v Ev�xo� fi, ol�v âv 'toxupd<; Wv· oU rrlp e'tx�, 0-rt e'txOc; EJ.LeAAe 06'fetv. 'OJ.l.O(� 6€ xal Ent -rWv ăll.wv· fi rcip Evoxov &vdpcll fi J.lli Evoxov e'lvat .q; ahlt;.t· <pa(ve-rat J.LEv <fuv âJJ.<p6repa e'tx&ret., €un & -rO piv e'txO<;, -rO SE otrx &nAW<; &AX t.kmep e'lp1Ţtat. Kal -rd -rOv lŢnw .S€ Mrov xpe(nw TTOtelv wti-r' Ecrnv. Kal Ev-reli\t-ev .Stxa(wc;- E&xrx€pcu vov o't ăv-:J-pwTTOL -rO npwmr6pou EnciŢŢEĂJ.ill . t11el00<; -re Ţcip Ecrnv, xal oUx &Art-:J€<; &net <pmv6Jlevov e'txO!;, xai: Ev o08EJ1l� TEXVŢJ &AX Ev PllTOptx� xaL Eptmtx�. XXV.

Kal TTEpl }1€v €v\l"uJ11UJ,li"Twv xal TWv Ov-rwv xal TWv <pmvoJJ.Evwv e'(p1ŢtaL, nepi: S€ AOOewc;- €x6JJ.ev6v Eunv TWv e'tpTJJ.l€vwv e'tnelv. '"'Ecrnv SE AUetv fi &vnCJUĂAOŢtO"ciJ.lEVov fj EwTctCJLv €vqx6vm. TO J.1€V oliv tivTtCJUA!..OŢ('(m-:Jcu .Sîif,.ov iln Ex -rWv aUTWv 1:6n:wv €v.s€xETm n:mel v· Ot }J.€v ycip cruAAoŢLO"Jlol €x TWv EvOO'fwv, OoxoiJVTa &€ noAAU EvavTla &AA-r]Aou; €crT(v. A't .S' EvcrTcicrw; <p€pov-rat xa-:Jci11"ep xctl €v Tolc; TOTTLxolc;, 35 TETpaxW<;· fi rcip E'f 'eau-roti fj Ex -roti bJ.Lolou fj h ŢQÎ) Eva.vTlou fi Ex -rWv xexptJ1€vwv. Mrw SE &cp' 'eau-roU J.1€v, dlov e't -nepl €pw-ro<; e'LT] 1:6 14tl2 b Ev\16J-l.TJJ-la Wc; CJTToofuloc;, h €vmautr; .Stx�· fi ycip xaMAou e't n:6vra. '6n n:Cicra. €V.Sw:t novrpOv, fj xcnd: J1€poc; '6n oUx â.v €AETETO Ka.Uvtor; f�, e't Jlli fto"nv xal ll"OVl)POl €pwTec;. 'ATT6 O€ Toti €va.vT(ou Evu-rucrtr; <p€pETa;t, o'lov Et TO Ev\tUJ-tTJ).l.Ct f,v ăn b &rn"Oc; &vl\p -nciv-ra;c; Tollc; cp(Aour; et notel, &AX aLb' O J.10X--:J� xaxW<;. 'An:O & 1:oU bJlo(oo, dlov Et tiv -rO €v\tUJ.1TJJ.l« 30

288

RETORICA. IL 24-25, 1402 a-b

l . 1 r dacă a�a stau lucrurile, ceea ce nu este verosimil va fi vero.� i m i l . Dar

în mod absolut, c i , ca în disputele eristice, C<lnd circumstanţa, relatia,

1111

1 1 1 < 1dalitatea n u sunt adi.1ugute, argumentul produce în�elăciunea, iar aici t·a , 1

este cuuzat:1 de faptul că verosimilul este considerat n u în mod itbsolut,

drept ceva <�nume, verosimil. Or, Arta lui Corax este compusă din ace;!

I<K:; într-adevăr, ducă un om n u este expus

la o aCLIZH!ie, de exemplu, în-

I I IIC<Ît este slab, scapă de acu:t:aţie; ci'ici nu este un lucru verosimil; de a<;el l lcnea, scapă, dacă este expus la acuza!ie, de pildă, Întruci\t este puternic;

,-,ici n u este u n lucru verosi m i l . fiindcă el urma să cread;1 că este vero� l m i l . Or, este l a fel �i în alte cazuri; dîci un om trebuie ori să fie exp11s,

"ri să n u fie expu.<; la o <tcuzaţie; a�adar, ambele cazuri par vero� i m i l e , 1b1r u n u l este vem.� i m i l , cell'Halt c�te verosimil nu în mod ubsolut, ci dup<'i s-a spus. Şi aceasta înseumnă faptul de a face mai puternic argumcn-

nun

lnl lui

mui slab. Iar în consecin!<1, oamenii pc drept n u suport:! promisiunea

Protagoms; căci este un fah, iar n u o verosimilitate udevilrată, ci

;qJarentă, �i neatlată în nici o altă artă, c i în retorică şi eristică.

25; S-a vorbit, de a�emenea, de entimeme, şi de cele reale, şi de cele aparl'nte, iar dintre cele menţionate, este de vorbit în continuare despre res-

pingerea lor. Or, este posibil de a respinge fie întocmind un raţionament

l'l)ntrar, fie aducând o obiecţie. Prin urmare, este evident c:1 este pmibil

tk a procura contrasilogismul din acelea�i locuri; cltci silogismele provin

. din lucruri conforme opiniei comune, iar multe opinii sunt contrare unele

ultora. În schimb, obiecţiile433 .�unt aduse. C<l �i in Topica, într-o m:mierd tmp.1trită: clici ea, obiecţia, este derivat;\ fie din sine, unume din entimema

oponentului, tie din <t:->emănătorul său, fie din contrariul stiu, tie. în sfâr�it,

11in lucrurile decise.

Or, obiecţia, spun eu, este provenită din ea însă.�i. de exempl u , <Iacă, în legătun1 cu iubirea, entimema a r f i c u m că aceasta este virtu-

oasă, iar obiecţia re.�pectivă este adusfl în tlouă feluri; intr-adevăr, spunfind fie în general că orice nevoie e.�te un lucru rău, fie în particu-

lar -

că iubirea cauniană nu ar

spus;1-H1-, dacă n u ar existu .�i iubiri

v1o.:imt�e. Obiecţia este adusă din contrariul ei dacă, de pildă, entimem<t \'l';l

r�tc

că u n om bun face bine la toţi prietenii �ăi , în schimb, obiecţia

vată

că u n om rdu n u fuce rJu la IO!i prietenii lui. Obiecţia e.<;te deridin

asemănătorul

dacă,

289

exemp l u ,

entimema

era

1 402 b

ARISTOTEL ·-

1403 a

On OL xco'� 1tEnov..'t61:E� IXEL J.LL<YOÎXn v, 15-n ti).X oU.S' o't. Et 'JfETTOvMu� ftEl <pLÂoiJmv. AL & xplaEL� cr't. &1rO 1:Wv rvwpLJ.LWV &v&pWv, olov iC l:L� Ev..'tliJ.Ll]J.LO". E'llfEV iSn "tol� J.LE.."t6oooL &el aunvWJ.LTJV 'EXELV, CtrvooUnE� relp &J.lCYp"tdvoucnv, �O"tCYO"L� On oUxouv b n lna.xd<; a'Lvn&;· oU rcip &v J.lE(�oo; �TJJ.L(a.� E:voJ.lo.."tftl]O"EV €riv ne; J.LE-'Il'Uwv &J.LCYpn:i\rp. ' E1rEL SE •« Ev.."tuJ.LllJ.La.•a AErE't<XL bc "tEndpwv, Tci & TETI<Xpcx Tatrr' €CTt(v Eb'O<; n<Xpci&ELŢJ.La l:ExJ.Lftptov O"l)).I.Elov, &rtl & ni J.LEv bc. TWv Wc; Etrl TO 1toÂll fi Onwv fi .SoxoUnwv OUVTJŢJ.L€va. Evll"uJ.lltJ.la.•CY bc. 1:Wv €Lx6twv, ni bE [Ol E-ncqwrî).;] .SLd ToU bJ.LO(ou, fi Evi).; fi n:ÂEL6vwv. Omv l..afjWv ,o xaMAou iL m auHorlaTJ'taL Tel xa.W J.L€poc;, &el n:apa.Qe(Ţ)J.ClTCM;, Tel SE \5Lel Ctvarxa(ou xal <IXEL> Ovl:CM;; Etd TEXJ.LT)p(ou, Tel .SE &ci Toli xa.."t&ou fi 1:oiJ €v J.L€pEL Ov'U.l<;, Edv TE 6v Edv TE J.Lll, .SLei O"lULECwv, TO &€ Eh:O� oU 1:6 Ct.El aua TO Wc; Etrl TO 1fOÂli, c.pctVEpdv On Tel 'tota.Um J.LEV Thlv Ev..'tUJ.LTJJ.LdTwv &El '€CTtt Â6EL v c.p€povTa �m:a.m v, h 0€ Âli<n� c.po;lvoJ.lEVTJ au: aloc ft).l}..'tijl; &EL · oU rdp c>TL oLx E'tx&;, AliEt b Evt<TtdJ.LEVCM;, CtAX On obx &.vapa:tlov. luO xal O:El 'Ean nÂEOVEXTELv CmoÂoŢoUJ.lEVov J.liiÂÂOv fj XCXTTJIOpolivTa SLei TOliTov Wv lTO:pc:t.ÂOllO"j.L6V· hEL rdp b J.LEv XO:TTJŢopWv .Stci E'tx&twv CmO.SE(xvooLv - €an & oU To:LTd ÂlxmL fi \YrL oLx Eh� fj \Ytt aloc &'Varxa.lov, fiâ & '€:>;:EL €vCTtaatv TO Wc; Etrl TO JroÂU· oU ra'p &v �v <Wc; En:l TO noÂU xa.l> €tx6<; aAX O:El xa.( Ctvarxalov· - b O€ xptnlc; 0(ETa.L, &v oi.Jtw ).o{l-li, il oLx E'tx()(; il:va.L fi OÎJX ct\.m'.J XpLT€ov, n:a.pa.ÂOŢL'(6).1.EVQt;", t.J<mEp €Â€ŢOJ.1EV" oU rcip Ex 1:Wv '&vo:rxcdwv &El al.rtOv ).1.6vov xplvELv, an& xal Ex TWv Eh:&twv· TOÎi"tO Ţdp E:an TO Ţ\H.I)j.I.ŢJ Ţn Ctp(OTŢJ ' xp(VELv · o\Jxouv 'txavOv &v Â\iau c>n oLx Ctvarxalo\1, �ÂÂci EE� ÂliELV On oLx €Lx&;. Tolrro & O"U)J..�{jaET<xl, Eciv n h EvaTaaLc; J.liiÂÂov Wc; €1rt 1:6 1toAU. ' EvMxE'tm &€ ltvaL Tow6TT)v &LxWc;, fi TW XPt5vY fi Tâlc; n:pc{Ţ,u.omv, xuptWTetTa &, E'L fi).l.lp:îlv· EL rcip <Tel Jr�E(w x�i> JrÂ€0'VdxLc; o'ihwc;, Toll•' EaTlv ELx� p..ăA.Aov. 290

RETORICA, IL 25. 1402 b-1-IO.l

, :1 cei care au îndurat un rău ur<'hc întotdeauna, însă obiectia adusă e.�te

' il nid cei care <m experimentat un bine nu iubesc mereu.

Judedi!ile, in schimb, sunt cele provenite de In oamenii renumiţi, dacă, de pildă, o entimemă anume spunea d1 este necesar de a acorda n�Jtare celor care sunt beţ i , căci ei pădituiesc ne.� tiiml; obiecţiH este că, rn consecintă, Pittacos nu este liîud<tbil; căci nu a decis prin lege pedepse rnai mari, în caz că cineva ar comite o gre:::;e ală, beat fiind. Or, cum entimemele, se .�pune, derivtt din patru locuri , iar cele patru \Unt vemsimilul, exempl u l , indiciul, sem nu l , apoi cum unele dintre ele, re provin din cele ture se întâmph1 SitU cure par să se înt<lmple de cele tll;ti multe ori , sunt entimeme conchise din lucruri verosimile, iar altele ] prin inducţie ] datorită asemănătorul u i , fie a unuia singur, fie a mai trtultom, cfmd cineva, udmiţ:înd genemlul, va conchide apoi lucruri p;trti rulare, altele � din faptul necesar �i <mereu> existent datorită indiciu lui4�5, altele - din faptul general .�au din faptul particular, fie că este, fie <"il nu este, datorihî semnelor, cum, in sffir�it, verosi milul n u este ceea n: .�e întâmplă mereu, c i , în schimb, ceea ce se întfunph1 cel mai adesea, este clar că <L�tfd de entimeme întotdeauna se pot respinge, aducti.nd o rrhieqie, or respingerea, la rândul e i , este mereu aparent:!, iar nu realU; dci cel cme obiecteaz:'i, respinge nu titptul că un lucru nu este verosimil , � · i fi1ptul e<'i n u este neces:tr. De aceea se �i înt<împltt mereu că cel care <tpUrii <tre avantaj nwi cur:md decât cel care acuză, mulţumi tii acestui p:trctlogism; într-adevăr, deOitrece, pe de o parte, <lcuzatorul demonstreudt prin verosimilităţi - nu l'Ste, de altfel, acela�i lucru a respinge sau că un fapt nu este verosimil, �au ci1 faptul respectiv nu este necesar, apoi, întotdeauna posedă obiecţie rcea ce se întâmplă cel mai uJesea; căci :�ltfel nu ar fi un lucru <ce survine frecvent �i> unul verosimil, ci un lucru care se produce Întotdeauna �i unul nece.�ar � cum, pe de altă parte, j udedttorul consideră, în caz că argumentul a fost respins ttstfe l , di lucrul în chestiune fie nu eMe verosimil, fie nu el însu�i trebuie să judece, întocmind, după cum spuneam noi, un pamlogism; căci el n u trebuie să judece doar prin mijlocirea argutnentelor necesare, d �i prin intermediul celor verosimile; într-adeviir, :�ccasta în.�eamnii faptul de ;tjudeca potrivit cu judec:tta cea mai bună"'31'; in consecinţă, nu este .�uficient dl!că el respinge un lucru fiindcă nu este IK'Cesar, ci trebuie s<l îl re�pingă pentru cii nu e.�te verosimil. Or, aceasta �l' va întftmplu, ilitdi obiecţia em mai degmb:1 că lucrul respectiv este ceea l't survine frecvent. Iar ea, obiecţia, poate fi de acest gen în două feluri, lic gratie timpului, fie mulţumită faptelor. In schimb, obiectiile cele mai puternice � dacă sunt aduse pe potriva amândurora, anume şi a timpului �i a f<1ptelor; într-adevăr, dl.lcă lucrurile în chestiune se întâmplă :tstfe l , <în cea m a i mare parte> �i î n m a i multe rânduri, atunci argumentul acesta l'\le mai veros i m i l .

291

L"i

J403 a

ARISTOTEL

/\UETetL &€ xal ni <TTjJl.Ela: xo:l TCi .Sui crTjJr:î(ou €v1'tup:r)JJ.cna: €tp1]JJ.Eva:, xâv fi Undpxovm, Wcrne:p EAExl'l-r] Ev -rolr; npW-rotr;· '6n rcip 6:cru>.)-..6rt�6v 'e:crnv miv O"TJJ.l.Elov, .SliAov ÎlJ.llv Ex -rWv b.vW..unxWv. npOc;- &€ TCi no:po:b€tŢJJ.a<Wb1] i') a:im) AUcnr; xo:L -rei €tx6m· Edv -re: "j"dp €xwJJ.e:V <'E'II> n obx oti-cw, AEArn:m, '6-rt obx &vcqxa:lov, e:'t xaî -rci nAe:(w fl nAe:o'lldxtr; iiAAwr;· Edv -re: xai: m nAECw xal ci nAe:ovdxtr; o\hw, JJ.etxe:<Eov fl On -rO napOv oir;x: 'OJJ.otov 1\ olr,( bJJ.olwr; 11 bta:qmpc{v rE -rtvo: €xe:L Tci .SE "tEXJJ.lÎJ>ta: xal TEXJ.lllPU..Jb'r] Ev1'tuJ.t11Jc J. na: xa-rci J.L€\1 -rO &:auAA6yurrov obx mat Atiom (.SliAov .s€ xa:L -rolnt' i').u.lv €x Th"iv O:va:AunxWv), Ae:(JTHctt .S' Wr; obx imdpxe:t -rO Ae:r6JJ.€\IOV &axvUva:t. rt .s€ tpave:pOv xai: 0-rt UmiPXEL xal 0-rt <EXJ.t..Wtov, UAu-rov -1)01] y(Ţ\Ie:-ra:L -roD-ro· miv-ra yeip y(yvncu &:mSo!ie:t'ţtr; ftb11 tpave:pc{.

XXVI. 15

8 a:U'ţe:tv xal J.l.EtoUv obx Ecrnv Ev-&UJ.LlÎJ.l.ct<or; a-rotxe:l ov·

-rO ruP ab-rO A€yw o-rotxe:lov xal -r6nov · E.anv yeip o-rotxe:lov xaî Wnor;, e:'tr; \:} noMci Ev1'tuJJ.tlJ.una €J.t1Tlnnt. TO 8 aU'fe:tv xat J.LEtOUv Ecn:lv [Ev-�uJJ.lÎJ.l.a:m] npOr; -rO Se:l'fat '6n J.LEra fi JJ.txp6v, Wcr1re:p xal '6-rt &ya1't0v fi xax6v il .sfxatov t) Ci.Stxov xal Th"iv CiAAwv bnoUv. TaU-ra. b' Ea-ri:v 1rdv-ro: 1TEPÎ &. dt mW..oytaJJ.Oi: xal -rei Ev1'tuJ.LlÎJ.l.cna, Wa-t €t J.Ll# -roth:wv 'Exacr-rov €v,'}uJ.L1'jJJ.a<� -r61ror;, oU&E -rO aU'fe:tv xal JJ.EtoUv. OU&E -rei Aunxci Ev1'tuJ.L-.1J.L«Toc; e:l&Sr; -r( 'e:crnv [CO...Ao -rWv xctmcrx€UO.o-rtxWv]" SliAov Ţâp 0-rt AUe:t J.LEV fi bEL'far; fl Eva-rcwtv Eve:yxWv, 6:v-rctnob€(xvuoucn v & -rO &ntxE(J.LEV0\1, &ov e:'t E.bEt'f€ On y€ŢOV€\I, oti-roc; 0-rt oU rErove:v, e:'t &€ 0-rt ob y€yove:v, o�-ror; \ht y€yove:v. '"'Qcn:e: a:UTI} J.LEV obx âv e:'C"Y) 1'] .Stettpopd· -rolr; al.nolr; rcip XPWv-ra.t 6:J.Ltp6-re:pot · 15n Ţcip oLx Ecrnv fj E.o-rtv, €v{}-uJ.LlÎJ.l.c:mt q>Epoootv· 1'] 8 Evamau; obx '€crnv €v-&0JJ.T(J.l.«, 6:AAâ xa-&d1re:p €v -rolr; -romxolr; -rO €me:lv OO'fav nvc:t es 4ir; Eo-r«L sTy..ov On ob {Jt)).Ae:A6rtcn:c:n fj \Yrt \f.IE� "tl e:'Ch]tp€V. 292

RETORICA, Il. 25-26. I.WJ a

Sunt respinse, de asemenea, ::;i semnele �i entimemele enunţate cu • J I Ilorul .�emnului, chiar dacii sunt existente, du[X1 t:um a fost spus l a I I I < cput-1-�7; c ă c i faptul că orice s e m n este nepotrivit pentru silogism, ne r·.lc clar din Al/(ditice. Apoi, pentru entimemele ce pot servi ca exemplu. respingerea este 11<"\"Ca:;i ca ::;i pentru cele verosimile; e<lci, d.:tcă avem vreun <singul'> lucru , . 1 t c nu s-<t petrecut astfel, atunci <trgumentul este respi ns, cum cii nu este Jl<·ccsar, chiar dac:l e l s-a întUmplat în cea mai mare parte .�i de cele mai 1 1 1 1 tlte ori astfel; în schimb, ducă s-;1 petrecut .�i în m<�jorit<ttea c:tzurilor, ,_, mai mult dccUt o dat:1 în liCCst fel, atunci trebuie comb;ltul smt că lucrul ] I I <"Lent nu este asemăn;ltor, sau nu se înt;ÎmplU În accla�i mod, sau prc /lnti"i O \lill"CCaTC diferenţă. La n1ndul lor. indiciile �i enlimemclc ce pot �ervi ca dovmlil nu va 11 pn�ibil de u le n:spinge potrivit car<�clerului lor imrrurriu mţionamen""'.1H ] l l l u i silogistic (ne este evident, de altfel, ::; i ace.�t fapt din A11olitice ), J , u n ;1ne, î n schimb, d e dovedit c;1 f;1ptul enunţott n u e"i.�tă. Dar dacă este l 1 m pede �i că e"ist:1 respectivul fapt , �� că este o dovadii sigură, m:esta tkvine din acel moment imposibil de respins; căci demonstra�i<t devine tir ;!lunci încolo chtră în orice privinţii.

26. Faptul de a amplifica, respectiv de a atenua nu constituie un element 611 �·ntimemei; c:ki eu înţeleg prin clement .�i loc comun unul � i acela�i l\lnu; există, într-adevăr, un element sau un loc comun, spre care converg multe entimeme. Faptul de " amplifica �i cel de a <�tenllit sunt lcntimemel fn vederea dovedirii că un lucru este mme sau mic, după cum se arat:l. tk asemenea, �i că el este bun suu rău, drept sau nedrept MIU , in sfâr� i t , Onrare dintre celelalte caliti:iţi. Or, <�ccstea s u n t toate lucrurile l a care s e ftli.·ră silogismele �i entimen:tele, astfel îndtt, dac;1 nic �Inul dintre acestea In p<�rte nu este u n loc ;d ent1memei. <ttunci nici ampl illc<�rea Silll atenua ot nu sunt astfel. Nici r.tţionaf!lcntelc potrivite pentru a respinge un ��ument n u sunt o unume .�pec1e de entimemă [uita decUt cele proprii ;1 stabili unu l ] ; dci este limpede c;1 oponentul, pe de o parte, respinge, • demonstrfmd. f1e <tduc<ind o obiecţie, iar contmoponenţ i i , pe de altă �n"lc, demonstrează, la r:îndul lor, faptul opus, ca, de exemplu, ducă opo rntul a arătat cU un lucru s-a petrecut. celălalt vu arăta d nu s-u petrecut, l ll 1h1că oponentul il arritat că un lucru nu s-a petrecut, contwoponentul \Irul;! di s-a petrecut. De aceea, ucea�la însă�i nu itr pute<� fi diferenţa; vnr i amilndoi se folose.\c de acelea�i mijlo<�ce; într-adevăr, că un lucru "u \'Ste sau , dimpotrivă, este, ei aduc entimeme; obiecţia, l a rândul e i , nu cste o entimemă, c i , întocmai c a î n Topico4·19 , îmeamn�1 faptul d e a 1111 111ţa o <tnume opinie din care va ti l i m pede că adversarul nu it wţion<lt pr �·alea silogism u l u i . sau că a udmi.� vreo premisă falsă.

�

t"'

293

ARISTOTEL

1403 b

' E-Jrel O€ Tp(a hrrlv ii &ol npctt,LJ.cneuiJ-�va.L nePf1:ov Mrov, bnEp .uEv na.pa&::LŢJJ.c(rwv xa.l rvw,L!Wv xa.l €v'l'}u.u'l)JJ.dnvv xa� lSAw; TWv nep( n1v Stâvou:xv, '6.1ev T€ ebnoplpo.uev xa.l ivf; a.biD AOOo,uev, e'Lplp'l'}w tu,J.lv Tooc:t.UTa, Aotm'>v SE SleA'l'}elv nepl AE'few; xal Tc{'f€�.

RETORICA. 11. 26. 1403 a-b

Deoarece trei sunt lucrurile care necesită tratate relutiv

la discurs, să

�� fie de ajuns toale acestea câte s-au spus de.�pre ex�mple, despre ma

� i rne, de.�pre entimeme � i , în general, despre cele care prive.�c gândi rea .liscursivă, anume despre locurile, de unde vom procura argumentele ş i . de asemenea, despre cum le respingem tol

pe aceste;\; î n rest ne ră1mîne

de explicat stilul �i ordinea pilrtilor discursului.

1403 b

�l�ALOV

1. ' Ewniil\ cpla. Eaclv 8 &l npan.unruitljw:u 1repi: cOv Aă-rov, Ev J.1€v Ex -rlvwv cit Jr(<JTElb Eoovnn, iiet:iTepov 0€ nepl rr]v A€�tv, Tpt-rov O€ nWr; XP'll TCi',cxt ni j.l€pTJ Toti Mrou, rrepl J.1€v ..Wv n(cr-rewv Elprrrc u, xal Ex n6o-wv,

(5-rl

E:x -rptWv e'tol, xal "taÎJ-ra

nola, xal Ou:i -r( Tooaln:a J.16va.· fj rcip -r0 alrto( n nenovil"EV«L Ot xp(vovTer;, fj

Tt�

Jrowtil; ·nvcu; 'i.moAcq.J.jktvELV -rotii; AEyovtar;,

fi -rlf> &nO<Se.Selxttm, 1fe(Xl"ono:L mivTEr;. Etpr]"taL & xal Tci 'ev,'Ju,u...W,ma, 1f6-ll"ev liel lfop('(eo-3-cu · Eoo:t raP -rei J.1€v eLOT] -rWv 15

nepl ii€

TÎlb AE�eW�; Ex6J.1ev6v Ecrnv ebrelv· oU râp &:n6XPl] -rO

€};:€LV a Sel A€Ţ€LV, &AX &văp:l] Kal -rc:W-ca. Wt; iiel ehrelv, xal

cruJ.Liki)J,e-rm noAAci 11pâc; TO q>o:vllvcu nm6v nva -rOv A6rov. TO ).1€v otlv >l:ţlWTO'\I E'(l')Tii{} T] xa-rci q>licn v \hrep n€q>uxe npW·rov, cdn:â Ţ{i npc{ŢJ.lCCra bc Tivwv ExEL -rO m{l-av6v, .SeU-repov &€ -rO -ralrca T� AE'ţeL &aMcrl'tat, -rpl-ro'V &€ -rmhw'V O Mvo:J.1L'V J.1€'V €;x€l J.1€Ţ((ITTJ'V, otlnw 8 kntXEXElPT)'Tat, -rd: nepi: nŢv \m6xptcrt'V. Kal ya'p �;\<; Tl]\1 -rpa;ytxt)v xal JxujJt.)l6La'V btfJ€ napTiJ..l'tE\1 " \mexpl'Vovro yd:p TJTO:L cO npWwv. l:!:îlAo\1 ohv '6-n xal aU-rol cd<; cpaywS(� ch m:pl nTv irrrto tx�v €crn -rO cmoÎJm'V t'JcrnEp xo:i: nEpl Tijv lTOllŢttXlŢv, '6nEp hepo( 1:L'VE<; €npo:yJ.1a1:E�l)O"C1'V xai: rA.aUxw'V b Tij"ioc;. "Ecrct\! &€ aUTij J.1€" h � �. nW<; airrîl OEL xplp"l'}m

;

Jr�L

npO<; €xoono'V mi"�'}<><;, dlov 11:61:E J.lE"fO:ÂtJ xal n6t"E J.ltxpcf xo:i: J.lf:lltJ. xal nW<; -rol<; -r6vot<;, dlov b�Eltt xal �ape(q; xal J.1E<JtJ. xai: 30

fm-B"J.Wl<; -rlcrt np� \Sxacr-ra. Tp(a ycip €1J"tt 1f€pi: 8. crx.onoOow· -raltra 8 Ecr-rl j.i€yE-B"oc; UpjJ.O"V(a f>l.l1'l"J.16c;. Tci J.l€'V otiv &-B-Aa OX€00\1

296

Cartea a III-a

!. Deoarece trei sunt che�tiunile care trebuie tr.!late relativ l i t di.�curs440 .

. nwme prim:t, din ce surse vor fi dovezile, a doua, în ceea ce prîvc�te

\li luJ-+1 1 , a treia, cum trebuie dispuse păr!ile discursului, s-a spu-; despre

dovezi ::;i din e<Îte surse provin, că sunt din trei sur�e. de asemenea, de ,-:tre feluri sunt acestea, precum �i de ce .� unt doar atâtca; dki to(i cei

,·:tre judecă sunt persuad<tţi fie prin faptul că ei în::;i::;i au incercat vreun

\L'nliment, lie prin f<tptul că îi consideră pe cei care vorbesc

r.::<L

av:înd

.mumitc camctere, fie, în sfflr:;it, prin aceea că demonstraţia a fost făcută

Au fost menţionate ::;i entimemele, anume de unde trebuie procurate; dici

1 � de o parte există specii ale emimemelor, pe de altă parte locuri .

Este de vorbit în continuare despre Mii; dl.ci nu este de ajuns f<�p�

tul de <� :tve<� cele pe c:trc este neces:tr a le spune, c i trebuie .�i acest lucru,

;mume cum este nevoie de a spune, iar a�ta contribuie mult la faptul

l·a discursul să pară de u n anumit fel. 1\�ad;tr, în primul rGnd, a fost cău-

t;tt potrivit cu starea nuturală ceea ce într-adevăr este pe primul loc,

anume lucrurile însele din care rezultă a�pectul lor persuasiv, în al doilea

n"tnd, faptul de a le dispune pe acestea după sti l , iar în al treilea rând, lucrurile care .�e referă la acţiune442, anume lucrul care are cea mai

mare eficacitate dintre acestea, dm care nu a fost tnllat încă. Ş i într-adc-

v:lr, actiunea a intrat târziu în tragedie �i în rapsodic; dlc i , ht început,

poeţii în�i�î jucau tragediile. Este l i m pede, a�adar, că �� în retorică

este un lucru de acest fel ca �i în poeticti, lucru pe C<tre alţii I-au tra-

t:tt, de pildi1 Ulimcon din Teo.� 443. Or, acţiunea aceasta const<l în voce,

<llmme cum trebuie uzat de ea pentru tiecure pasiune în parte, ca de

1:xemplu, c;1nd înaltă, ct1nd joasă, ori medie, .�i. de asemenea, cum trebuie uzat de intonaţii444, ca de pildă uscu!ită, gravă sau medie, precum

�i Je care ritmuri este nevoie de a se folosi potrivit cu fiecare împrejurare.

C'ăci trei sunt lucrurile despre care examinează interpreţi i ; or, acestea445 sunt vol u m u l , armonia446, ritmul . A�adar, ace�tia obtin premiile

297

3()

ARISTOTEL

Ex <rWv (crWvwv ofi"toL ActjJ.fk{voool'v, xctl xa;.,'tc'th'tp bceÎ. JJ.EÎ.'{ov Mvavtctt vUv •Wv JTOL'JŢtWv o\ 'UJToxpt-rcU, xal xct-rd •DU.; JTOAtnxffiX; (qWvw;, StU Tijv JlOX.,'tTIP(av -rWv JToAt-retWv. Oillrw 5€ 35

cr6rxeL-rat -rExVTJ 1repl ctirrWv, €Jiei: xal -rO JTepl Tijv AE'ftv b\(J€ JTpoÎ]A.,'tev· xctL OOxeÎ. tpopnxOv e'tvctt, xctA� b1foActJ.L�ctv6J.1EVov.

1404 a

' AAX bAT)C; oticrl]c; JTpâl; &S'fctv � npaŢJ.La-re(ac; Tllc; nepi -rl}v PlJTOptxl'jv, obx bp.,"t� �xovToc; &AX Wc; ăvcqxa;(ou Tllv €'1ttJ.1€AEtav not1Ţt€ov, €ne� T6 lE Mxat6v jJ.l)SE:v nAE(w '{rrrelv nepl TOv Mrov fj Wc; J.11ÎTE ÂllltElv JllTt' elxppa.LV€tv· Uxcuov rciP c:Urrolo;; ărwv('{eu.,'tm -rolc; Jrpc:{ŢJ.lCtO"tv, Wo-u -r&)),a 'E'fw "toU ăm:&l'fat

Jrep(epyd €0"'ttv. 'AAX \SJ.lwc; .uEra .SUvaTat, xa.,'}ciJrep €(pTJTCtL, Stci

Tijv ToU &xpooToU J..LOXl'htP(av. TO j.1€v otiv l""llc; A€'fewc; 0j.lwc; €xet n J.1LXp0v â"\IO,;ŢXalov Ev JrCi'O"Ţl St&wxaA(q; . !5taq>Epet rcip 'tl J(� 10

T O Sl)Al:icrat W.st fl WOl ehELv, o b J.l.Evtot Tooolttov, &.AX ClnavTa q>av-racr(a -raUT Eu-r(, xal 1rprX; -rOv &xpoo;Tfjv· StO OOSelc; ol.ITw Ţ€WJ.1ETpelv St&iaxet. ' Exe(Vl] J.1€v otiv b-rav EA� -raU-rO JTOt{pet � l.moxptnxU. Etxexetp�utv SE E:rl bA(Ţov JT€pl alrtl]c; e'tnelv

nv�, olov 8pa.u6J.1axoc; € v Tolc; ' EAEOtc;. Kctl Emt q>OOE:wc; •O l..l1foxpmx0v etv«t, xal &.nxv6-repov, "!l"epl 0€ Tlrv AE'ftv Evrexvov . .6t0 xai: rolc; Tolrro SU"'I,IO;J.1Evotc; r(vnat m:i)..L v ti1'tA.ct, xa1'tcinep xai: l'olc; Xetl'ci Tijv bn-6xplO'LV P-rfcopow· o\ ra'p Ţpatp6J.L€VOL A6rot J.lEl'{ov 'tcrxUooot Stcl "tijv AE'{tv fj Sui Tijv Stcivmav.

"Hp'fav-ro J..LEV otiv xtvl,:rat TO JrpWTov, i.Xmep 1r€qmxev, o\ JTOL'J)'tCtl ' -rei Ţcip bv6j.lctTct J.lLJ.lTiJ.laTd Eu"ttv, \J1fÎlp'fE 8€ xcU Tj q>WVl} JTcinwv }J.lJ.ll]TLxW-ra-rov Thiv J..Lop(wv hJJ.lv· OtO xai: a't TEX"\IO,;L O"Uv€O"Tl'JO"CXV 1î T€ f>a$pli(a xcU

� 'i.rnoxpll'LX-al xctl &'AActt

ŢE. 'E1rel

O' ch 1fOtlŢTa(, A€tOVTEc; €�, Otcl nJv AE'ftv €&5xouv 1fop(uau1'tat 25

-rl'jvS€ Tijv &5'fctv, Stcl ·wU-ro 1fOtlŢTtxTj 1fpWTrj €Ţ€ve-ro AE'ftc;, o'tov

1, ropr(ou, xal vUv ht o\ 1toAAol TWv &.1fatOE:6rwv rolle; toto6"t� dlonat StaAErecr1'tat xcD..AtO"tet. TOO-ro O' obx 'Eunv, &.AX hEpa 298

RETORICA. III. 1 , 1403

b-l-tU4 a

•l111 concur.mri prin aceste mijloace probubil, �i precum <!Colo <Jctorii valo , , .;,ră mai mult ast<lzi decât poeţiî4'"'7, la fel �i în dezbaterile politice, din ' .�uta imperfecţiunii formelor de guvernare«�. Însă o artă legată de aceste 1

IK·stiuni n u s-a constituit încă, întrucât �i subiectul referitor la stil a

•,11rvenit t<îrziu; .�i considerat pe drept, el pare s<l tie vulgarA-49. Dar, întru-

.11 studiul privitor la retoric:! este în întregime în vederea opiniei, trebuie •.,1 i se acorde atenţie n u fiindcă este corect, c i ca f1ind necesur, deoarece

1404 a

dreptatea înse;.1mnă a nu căut<1 nimic mai mult privind discursul decât, �pre exemplu, nici a mâhn i , şi nir.:i u încânta; căci e.�te drept a lupta doar ,.11 ajutorul faptelor, a�a încât celelalte lucruri din afam demonstrJrii sunt mutile. Totu�i. acţiunea valorează mult, după cum s-a spus45n, datorită ··amcterului defectuos al auditoriul u i . Prin urmme, chestiunea stilului este necesară, oricât este de puţin în orice învăţltură predută; căci prezintă importanţă, în vederea faptu lui de a claritica vreun lucru, a vorbi în cutare sau cutare fel, chiar dacă ea nu este atîtt de mare, ci toată această acţiune

l'�le o reprezentare, �i anume pentru auditor; de aceea, nimeni nu învaţă pe cineva a fi geometru în acest mod. Aşadar, aceasta, când va surveni, va produce acelaşi efect ca ş i jocul actorilor, iar câţiva s-au apucat să vorbea�că despre ea, puţin însă, precum Thrasym<�cho.�45 1 , de piltlă, în ale sale Compasiwzi. De a�meneu, faptul de a

potrivit pentru jocul

scenic ţine de natură45�, şi este mai independent de art�. în schimb, ct1t priveşte stilul, acest fapt e.�te de domeniul artei. [util de ce .�i cei care pot aceM lucru, obţin la rândul lor prem i i , ca şi oratori i , potrivit cu acţiunea; căci discursurile scrise valorează mHi mult prin stil decît! prin gândire453. A�l1dar, poeţii <tU început, cum este firesc, să impulsioneze454 mai întâi;

căci cuvintele sunt imit<.l\ii455, .�i vocea, dintre toate părţile corpului cea mai imitati vă, ne-a fost la dispoziţie; de aceell s-<lll constituit şi l1rtele, anume şi raps<xlia, şi actoria, şi altele, tireşte. Dar cum poe!ii, deşi spunând nimicuri păreau a-şi procura faima aceasta datorită stilului, din acest motiv stilul cel dintâi a fost poetic, precum, de pildă, cel al lui Gorgias45r', iar <�stăzi, încă mulţi dintre cei neinstruiţi cred că astfel de persoane vorbesc foarte frumos. Or, nu se întâmplă acest lucru, în schimb, unul este stilul

299

ARISTOTEL

A6rou xal notftcre� AE'!u; �crtiv. 6:qAol 0€ cO OUJ.l!Xxl'V'ov · oW r<ÎP o't cU� cpaŢtp<S(a� notOOvn� En xpWvcut .Ov ai.rrOv np61rov, Ct.AA W(Jl(ep xal €� cWv ncpo:J.uhpwv e't� cO 'ta:Jl�elov JlETE�TJcret.v <'ill:i -rO c� A6ytp colrro cWv JL€cpwv 'oJ.1oL6-rmov elvcxt cWv ă.AAwv, oiJcw xal cWv bvop.dcwv O:q>dxcu:nv 'OOa 1raj'X') nîv 8tciAexnSv Ecrctv, o'i� 8 Ot 1rpWcm Ex6crJJ.ouv, xal En vUv o't cei 'e'!ăJLecpa lfotoUvce� O:q>e(xacrt v . .6.t0 reAolov J.LlJlelcr"at co6cotx; Ol abcol obx€n xpWvcat €xe(vw cW cp61fw, &ce q>UV€p0v On olrx ălfttV'W. Ocru ' 1repl AE'ţ;e� E�·nv e'tlfel � &xpt�oAOTrrr€ov 1-uJ,l v, ă:AA OOa 1repl COtct6TTJ�; d(a� A€yOJJ.eV. nepl fi f:xe(v� eYprp:aL €v mlc; lfepi notlŢrlX�c;.

II. 1404 b

"ECT'tw ollv Exel va u".ewpl]J1€va xal Wp(cr"w AE'feux; &pectl crwp� e'lvat. LTJJJ.elov -rcip On b A&r�. Ea\.o JJ.'il &TJ}.ol, oU lfotf)cret cO 'ea:umU €pyov. Kcil J.lllt'E Wlfetv'llv J.l'llte lm€p cO &'flwJ.La, Ctllci 1rp€1roooav · Tj ycip lfOL Tft'txl) Ycr� oU calfet vT\, W.A oU JTp€JToooa A6-rw. TWv 6 bvop.dcwv xal PllJ.Lcicwv craq>� J.LEv JTotel ceL x6pta, J.L'il �alfetvtlv SE &McL X€XOOJ.LT]J1€VlŢV c&:AAa bvOJJ.cna OOa e'lpTJCCI.L Ev col� npi notTJnxll;· cO -rcip E"gaAAci'fat JTotel cpa:(vecr".at crEJ.lvocEpav· lScrJTep rcip 1Tp0c; coUc; S€\IOlll; dt ă.v-ll'pwnot xal npOc; coUc; noA(c�, cO aUTO ncicrx:oootv xal npOc; nîv A€'!tv· OLO &el notelv S€vlf\l n\v Otet.Âenov· {}a:uJJ.oo:rml -rciP cWv Cm6vrwv e'tcrlv, Tt&J & cO {}auJJ.acrc6v Ecrnv. 'EJTL JJ.Ev otv -rWv J.1€Tpwv noMci ce notel coi:ico, xcxl &pJ.16Ttet Exel · nA€ov ycip E"g€crTI)XEV lf€pl B. xcxi: ll'epl otlc; b A6y�· Ev & 'tol� lVtAol� A6rm� non� EAcinootv· Tj rcip Un0emc; EAcinwv, hei: xa:L Ev'taU"a, e' t &oUA� xa:AAtenol'to f1 A(uv vE�, 6:npen€crTepov, f} 1tepl A(av J.lLXpWv· &AA Emt xa.i: €v 'to&tot� €mCIUCJTEAĂ6jJ.EVO\I xal a:U'gctv6j.LEVOV 't0 np€1fov· OtQ bel Aav-ll'civetv notoUvc�. xa:î J.lll &lxelv A€retv nelfActcrJ.L€� &AAU lf€qJUX6Tux; (wi:'rto "(cip 11'L\l'a:v6v, Exeî:vo SE Tobva:vTiov· Wc; rcip JTpdr; Em�ouAeîiovw. 5tc41ciAAov-rat, xa:".cinep lfpâr; 1:0� olvorx; coil!; 300

RETORICA. IIL 1 -2 . 140-l a-b

prozei, şi <Jltul este stilul poeziei. De altfel, rezultatul o arată; într-ade văr, nici cei care compun tragedii nu îl folmesc îndi în acee<J�i m<mieră, .:i, după cum au trecut de la tetr<Jmetri la metrul iambic, datorit<l faptului di acestu457 este, dintre ceilalţi metri, cel mai adecvat prozei, au abandonat astfel toate cuvintele C<Îte sunt contrare limbajului curent, dar prin care primii poeţi ornau, .�i pe cme chi<tr .�i în prezent cei care compun hexumetri45X le-au abandonat. De ac<.>ea, este ridicol a-i imita pe cei care nu se mai servesc de acel sti l , a.�lJ încftt este evident di nu trebuie si! cxarniru.lm cu minuţie toate câte se pot spune despre stil , d toate cele câte se referi! 1<1 stilul despre cme vorbim. Cât de.�pre acel sti1459, s-a vorbit în Poelinltw.

2. Fte, a�:tdar, acele consider.tţii �i. de <tsemenea. fie stabilit că a f1 clar este o virtute a stilulu i . De altfel, un semn este că discursul, dac<l nu clarifică, nu î�i va îndeplini funcţi<t. De a�emenea, stilul nu trebuie .�<1 tîe nici neelevat, nici deasupru demnităţii, ci potrivit: c:ki stilul poetic pmtle nu este searbăd, în schimb nu este potrivit prozei..u' 1 . Dintre nume �i verbe4112, cele proprii fac stilul clar, pe când toate celelalte cuvinte n1te au fost exprimate în Poe1ica463 nu îl fac plat, ci îm]XJdobit; căci îndepă11<treu de obi�nuit îl face să pară m<ti nobil ; într-adevăr, a�a cum, de exemplu, oamenii încearcii acela�i sentiment �i în privinţa stilului. ca .�i în privin(<t :.trăinilor �i u concetăţenilor lor; iată de ce trebuie făcut străin limb<tjul curent; căci ei sunt admimtori ui lucrurilor îndeparte�te, iar cee<t ce e.�te admirabil este plăcut464. A�adar, în versuri multe mijloace produc acest efect, iar acolo este un lucru potrivit; într-adev<lr, faptele �i persoanele le� care se referă discur.�ul sunt m<ti îndepărtate de uzul comun; în schimb, în discursurile �imple, ace�te mijloace sunt mult mai diminuate; căci subiectul este inferior ca valoare, întruc<Ît �i aici, în ]X)e:tie, dacă ar vorbi �.:u elegant<! un sclav sau un o m prea tânăr, sau s-ar vorbi rafinat despre lucruri t(mrte neînsemnate, ar fi mai nepotrivit; în schimb, �� în :tceste subiecte, ceea ce este potrivit C.'ite restrâns �i augmentat4<•5; de aceea, cei �.:are compun trebuie să ascundă, anume să nu pară d1 vorbesc <lrtifidal, ci natural (dki ceea ce e.�te mttural este persuasiv, însă ceea ce este artificial este contnuiul; a�a cum, de pildă, oamenii simt aversiune pentru cel care le întinde o cursă, precum faţă de vinurile

301

1404

ARISTOTEL ·-

1405 a

J.l€J.lLŢ).l€vrnx;), xa:l olov Îl 8eoSWpou <pwvlj 1r€nov-:te n� n]v Thiv i':fAAwv lnroxpt-rWv· Îl J.1€V ycip mU A€yovt01; €otxev e'lvcu, cx't fJ UA\6-rptc:tl. KAEn-rnat fJ e�. €dv w; Ex lÎ);; e'tw-\tu(w; .Sta:A€x-rou ExA€ywv cruvn-:tŢ]· Onep ELptnl.STJC; nmel xal l..m€.5et'ţe nphl-r01;. "Ov-rwv &' bvo ci-rwv xai: PllJ.lchwv E'ţ Wv O A6y01; ouv€0TT]xev, 't'Wv .SE bvoJ.Lci-rwv -coocxlrr' €x6vrwv €l.S11 Ocra -re-:teWpTj'!CU Ev -col�,; 11€pi: nmllcre�, -cothwv ŢÂtJnau; ).l€V xal .SurAol� bv6J.LML xal 11€110t11J.1€VOtl,; bAt ycixu; xal bAt yaxoU XPTJO'"t€ov (6nou 8€, iknepov €poUJ.1ev, 't6 TE oSLe( -c( €(p'lŢta:t· €1JL -rO ).lel'{ov ydp €'ţaAAcfnet -roit np€nov-c01;), -cO .SE x6ptov xa:l -cO Otxelov xa:l J.lE'!et<popd J.L6va. XP1'1olJ.let nj)<X; n]v -rWv tJ!tAWv A6ywv A€'ţt v. LllJ.lelov fJ On -co6-cm�,; J.L6vou; ndv-ce� xpWv-cm · ndv-ce� raP J.lna.<popa.l� Ota:A€yov-ra.t xcd 'tOL!;' Otxelm!;' xctl -rol� xuplm!;'. Wcr-ce O�Aov Wc; av eti nmTI' "tl!;', €<J'!al T€ 'ţevtxOv xal Ao:v-:tclvetv €v.s€'ţETO:l xo:l <JO:<fJTJ'IlEL · a:IITr) & i;v Îl Toti Plf'CoptxoU A6you O.pETT\ . TWv O bVOJ.LCftWV ThJ J.L€V <JO<ptcn:TI' 0J.LWVUJ.l(al XPl)o'LJ.LOl (napd T0:6Tct!;' ycip xa:xoupy�L), Tl{J notTJTU li€ cruvwvuJ.L(at, A€yw & x6ptd "tE xal cruvWvu).la: Olov -rO nopeU€<Jl'tcu xa:l TO i)cx.OC'{€lv· -calrca ycip &J.lqx}TEpa: xal xUpta. xal <JuvWvuJ.la &.Akr)Aot�. T( J.LEv oUv -ro6-cwv '€xa:crT6v €<J'!l, Kal nOOa e'Ui11 J.l€"tet�:popă!;'. xal (ht Tolrco nAEL<JTov OOvamt Kctl Ev Jrotl'\<ret xal Ev Myou;, (a't J.lE"te«popa:(,] e'lplfrctl, xattdnep EI..Eyo).l€\1, Ev Tol� JrEpl nmTjTLX�. Tooo6Ttr fJ kv Mw .SEL J.lCiAAov <ptAonovelcr-:tat nepi: ab-rWv, 'OOtp E'ţ EAo:n6vwv �OTJ�dTWv O A6y� Eml TWv J.1€Tpwv. Kal TO cracp€� Kctl -rO Î'].SU xa:l -rO 'ţEvtxOv €xet p.dAtcr-ca: Îl J.lETa<popci, xai: Au�ELv obx €OTtv ahrljv nap' ClAAou. 8el &€ xal Tci €-Jr(-:tEm xa:l Ta:� J.lETa:<popa� &pJ.1onoOO� A€yELv. ToUTo 5' €crTat EK Toti &.va'Aoyov· Et & J.11'\, &.npen€� <pavel-cat Stci TO nap' i':DJ.ljĂ.a Tci Evomla ).lCY.Âtcr-w. <pa(vecr-:tat. 'AUei &L mc01TELv, Wc; v€'tl (pGtvud�, o\J-rw y€povn -r( (00 ycip Îl aUn] npbret Ecr\t*.;). Ka:l Edv -re XOOJ.LELv j)ot)AŢJ, &.nO TOO �EAT(OVO!;' TWv Ev TctbThi r€vet <p€petv � J.LEnxrpopciv, kâv "tE tJ!€TEtv, &.nO TWv XEtp6vwv: A€rw .S' o'iov, €11El -rei Ev«v-r(a €v TW a!.JTW r€vn, TO cpclvat TOv j.i€\1 JrTWX€6ov"tct eUxecr1tat TOv .S �Ux6J.l�Vov nwxcietv, On ăJ..Lcpw cx'tn'jcru�. -rO

�

302

RETORICA. III. 2. J-1(}4

b-1405 <1

nncstecute). �i a�a cum voceu lui Theodoro�466 este într-o atare dispoziţie la(<i de cea a altor actori; căci pe'de o p<�rte vocea lui pare să fie a celui ,-,lrc vorbe�te, pe de uită parte,însă, vocile celorlalţi par ale altora. Or, .1rta este bine ascunsă, ducă cineva compune alegilndu-�i-167 cuvintele din limbajul obi�nuit. Este întocmai ceea ce face Euripide.U'I' �i el,cel dintâi, .1 oferit un model. Numele �i verbele fiind părţile din care este aldituit discur.�ul, iar nu 410, l !lele av�nd ;1tât de numeroase specii câte au fost examinate în Poetica dintre oJCestea trebuie să ne servim de neologisme, de cuvintele compu.�e �i de cele fHbric<lle, mreori �i în puţine locuri (în schimb, unde trebuie lolosite, vom spune ulterior470, iur motivul a fost exprimat; căci el se llldepilrtează mai mult de ceea ce e.�te adecvat), iar cuvânwl propriu, ,·uvântul obi�nuit471 �i met<1for;; sunt singurele cuvinte utile pentru stilul <liscursurilor simple. Un semn este că toţi se folosesc mumli de acesteo1: intr-adevtir,toţi conversează prin metafore,termeni obi�nuiţi ��termeni lli'Oprii, a�a încflt este limpede cil. dae<l cineva procedeaz..1 bine, stilul va 11 străin �i va permite ca <lrti.t siî r.lmilnă ascuns;!.�� va durit1cu: or, tocmai w:casta era virtutea limbajului omtork472. Dintre nume,omonimele473 Mlllt utile sofistului (căci datorită <tcestora el recurge la artificii), pc dnd �inonimele474 sunt utile poetului, or, eu numesc proprii �i sinonime, de t'\cmplu,termenul .,a mage" �i termenul .,a umbla": într-<ldev<lr, urn<Îndoi ace�tia .�unt .5i proprii şi sinonimi unul cu allul. Ce este,a.�adar, fiecare dintre aceste cuvinte, câte specii de metaforU tsistă, precum şi că !metaforele] valorează cel mui mult �i în poezie �i în lliscursuri, a fost menţionat,precum spuneam noi, în Poerica 415• Pe de <tltă parte. cu atilt trebuie să le acordăm mai multă atenţie în proză, cu C<Ît proza constă Jin ajutoare mai putine decilt versurile. Şi ceea ce este dar, şi ceea ce este plăcut, şi ceea ce este mr reprezintă în cel mai înalt grad nu:tafora, şi nu se poate ca ea să le primească de la tdtu147�'<. Trebuie tXprimate �i epitete,�i metafore potrivite.Or,aceasta va rezulta din anah1gie; de nu, va părea un lucru nepotrivit prin uceea cii contrariile sunt manifeste mai ales unele fuţă de altele. Înst1 trebuie exHminllt,după cum n stofă Sti.lcojie i se potrive�te unui tt1năr, astfel, ce se potrive�te unui bălliln (căci acela-:;i ve�m�nt nu .�e cade). Şi dacă vrei să împodobeşti, trebuie �il procuri metafora din ceea ce este cel mai bun dintre lucrurile aflate în un·la<;;i gen,iar dacă vrei .�ă blamezi,atunci din cele mai rele lucruri: vreau Mii spun, de altfel. spre exemplu,deoarece contmriile .�unt în acelaşi gen, l'il faptul de a afirma, pe de o parte,că cel care cer:::eşte, roagă,pe de altă rmtc,că cel care roagă, cerşeşte,întrucât ambele acţiuni sunt rugăminţi, 303

1405 a

ARISTOTEL

e'tpl)J..I.€\Iov E:()ti: '!I'OLElv, Wc; xetl 'l<puqx:fn]c; Ka)),.(a\1 Jtrl'rpajlipTl)v &AX oU OacSoUx_ov, O 0€ �!()TJ &J..u)TfT0\1 etlrtO" et'II(( L · oU 1cip &v J.lT)TpayUp \1 etUTOv l((().e. Î:v, &.AAd �OOÎ)xov· ăj.l!pW rdp TT€pi: 'l't€6\1, âAAci TO J.1€v T(J.lLOV T6 0€ ăuJ.lOV. Ko:i: O J.1€v c5tovmmx6Aoxac;, aUTol S ainollc; Texvhetc; xetAoUcnv· caliTa c5' ClJ.1<pW J.1€1:c«popd, l] J.1€v Puncu \16vrwv 'Î'j SE ToU\IaVT(ov. Ka:L Ot J.1€v AŢ)()tai: abcolic; nopu:m:ic; xa:>..olx:n vUv. tnO €'ge()[L AEret v TOv âc5t �,.Pa:VTa: j.l€\1 25 UJ.lUpTdvELv, cOv 8 &J.1etpTdvovco: &.Stx�O'at, xal cOv xAE�JaVTa xetl AetJ1eÎ:\I xal woplm:rol'J-at. TO 0€ Wc; b l'IÎĂE!()Dc; EUptnCOOu <pT)O'(v, xWJrl)l;' &vdO'O'WV xCmojk(c; e'tc; Moo(av, c'mpe1T€c;, Un J.lEÎ:'(o\1 Tii &\ldO'O'EL\1 fi xcn' &Slav· oU x€xAEwTaL ob\1. "E()[L & xal Ev mlc; 30 O'uAAa�al� l:tJ.lapc(a, Ea'v J.1Tl 'Î'jSeLac; � O'l)JJ.EÎ:a q>Wvl)c;, olov AtovOOtoc; JrpoortŢopeliet O xa:AxoUc; €:.... colc; EAere(mc; xpa:u'fll\1 KaAAt61fl']c; � JrO(T)O'tv, On ăJ.l<pW tpwva:(· tpa:UATJ SE l] J.1€Tatpopci Talc; Ctcn1J.lmc; tpwvo:lc;. "En & oU n6ppw'l'te\l &l &AX Ex TWv 35 O'UŢŢevW\1 xa:l 1:Wv 'oJ.loetcSW\1 J.lETa:<pEpet v ni c'tvW'IIUJ.lU WvoJ.1CtO'J.1€� O Aex{h�\1 c5fV,.6v Emt v On 01JŢŢEv€c;, o\ov Ev 1:(f 1405 b a:'tvlnu:m cW eb.SoxtJ.loUvTL' ăv5p' eiOOv nupl xaAxOv Elr' Ct.vEpt ' xoAA'fpetvTu· &vWvuJ.loV raP TO nd'l'toc;, �<m 5' ăJ.l!pW rrpOO'I'tecrlc; n�· x6/J.T)O'LV To(vuv ltm;:v n)v TÎl<; O'LXliro; trpoofloAl]v· xai: 0� Ex cWv eb tJvtrJ.1€vwv Ecrn J.lETro.popci� Aa�elv Etrwx�i�· ' J.lETW:popa:L raP a'tv(novTCu, lXrte 5ly.ov On eU J.lETEV'JÎVEX'ttX L . Ko:� CmO xaAWv· xci)J..oc; S€ bv6j.lc:noc; T6 J.LEV i&nrep 1\tXliJ.lVtoc; A€jel, €v Tol<; \fl6!pot� fi TW CJTU.1.Ct LVOJ.1€vw, xal căoxcx; SE Wcralic�. "En 8€ Tphov < ... > o �UEL cOv O'Oq:>L � nxOv A6rov· ob rcp i Wc; €tpT) Bpt'icrwv oi.ra'Eva o:'toxpoAoyelv, €tnep TO alnO O'T)JJ.a(vet T6& â.vd 10 TOl& e'melv· coD-ro rdp €an \jJE:�· E()tt\1 rc i p âAAo c'i'Uou xuptt.frepov xal WJ.1otWJ.1€vov J.lCiAAov xal dtxEL&repov, � 1fotelv cO 1TpCiyJ.1a 1fp0 bj.lJ.lciTwv. "En olr,x bJ.lo(wc; €xov O'l'ij.l.a(veL T6& xa:l T6&:, lXrte xai oU� CD..Aou ăUo xc:iAAto\1 xal ciloxto\1 'l'teTEov· ăwpw J-1€'11 ycpi TO xa:AOv fi TO o:'toxpdv 01')JJ.o:(votX1lV, 6:AX olrx fi 15 xa:>..Ov fi obx fi a'tcrxp6v· fi mUTa J.1€v, 6:AA.ci J.l&AAov xffi �Tio�. Tci� 5€ J.lETO:tp�po:\; 'evceli'l'tev o'tcrTEo\1, Ct.1rO xaAWv fi rD tpw\IU fi Tii 6UVdJ.1€l fi Tii tll.jJel t'j C{A),.tl TtVi: et'ta'l'tl)O'€l' fltet<pf:pet Q' e'tnelv, 20

�

304

RETORICA. III. 2, 1405

a-b

înseamnă a realiza cee<:1 ce a fost spus, aşa cum .�i lphicwtes-177,de pildă, îl numea pe Callias preot cerşetor al zeiţei Cybele. iar nu purtător de torţă, iar acesta, la rândul .�tiu, spunea că acela este un neini!iat; căci <Jitfel nu J-ar putea numi preot cerşetor"7H, ci purtător de tor!ă-1-N; într-adevăr, ambele nume sunt relutive la o divinit<lle, în schimb, unul este onor<�bil,celălalt- neonorabil. De asemenea, unul, pe de o part.e, îi numeşte pe actori "Jingu.�itori ai lui Diony.1·o.\···-IHII, aceştia, pe de altă purle, se numesc pe ei în.�işi "arti.)·tt'; or, uceste cuvinte, ambele, .�unt o metaforă, anume unu care trivializează, alta care exprimilun lucru contrar. Şi piraţii .�c numesc astăzi pc ei în.�i)i <�chizitori. lată de ce este permis a �pune că cel care a nedreptătit gre�eşte,iar cel care gre�şte u nedreptă!it, şi, de asemenea, că cel care a furut.a .�i luat, a şi procurat pentru sine. În schimb, faptul de a spune, precum rostc�tc Tclephos otl lui Euripidc4lll, ..uvfi/1(1 cmnml(/n unâ rtmw şi dt-barcfind Îll M\'sid', este ne<Jtlct vat, întrucât cuvântul "a COIIU/Iuld' semnificii m<li mult dec:'lt potrivit cu "alourea faptului respectiv: prin urmare, arta nu a fost ascunsă. Este grqcah1.�i în n'lndul silabelor. dan! nu există semne ale unui sunet plăcut, a�<t CLIIll,de pildtt, Dionysios Cel de Bronz numc�te în ale s:de distih uri eleghlce poczi;t drept .,{ipâtul -HZ lui Cal/iopes"-1 ,deoarece ambii termeni sunt sunete: însă metafora,C(mstând în sunete fărtt în!eles,este defectuoasă. fn plus. trebuie aduse lucruriie nenumite4K"l nu de tleparte,ci din lucruri înrudite:) din cele complet sinonime, anume ceea ce a fost spus este limpede că e�te înrudit, cu, de exemplu, în enigma bine cunoscută: .,am wl:<Jif 1111 om cnre IÎfJell cu ajutoru/j()("u/ui bronZJ!e afl mll'·4H'�; într-adevăr, acţiuneu resim!ită este nenumită, însă nmbele situa!ii sunt o ;murne aplica!ic; astfel, autorul a numit aplicarea vcntuzei .,lipire"; �i, în gencral.e.�te posibil de a lua mt::taforc cuvenite din lucruri bine indicate pe ocolitc4ll:''; ci"ici mctnforde fac aluzie, a�a îndt este evident cii au fost transpuse în mod fericit. De asemenea, ele pot fi luate de la lucruri frumoase4x6; or, pe de o p<trte, frurnuse!ca unui cuvânt�H?. cum spune Licymnio.��XH, constiî In sunete ori în sens, iar pe de altă parte urâţcni<l, la fel. În al treilea rfittd,mai cxistil un punct <...>ce respinge itrgumcnlul sofîstic; căci nu trebuie, precum spunea Bryson4X'l ,ca nimeni s;1 nu exprime cuvinte ruşinoase, dad într-adevăr a spune aCCllStll în loc de aceea semnifică accl11�i lucru; ceea ce este un fals; dci un termen este mai potrivit decât ahul, mai asemilniitor .�i mai familiar prin faptul că pune chestiunea pe dinainte:\ ochilor. Mai mult, nefiind dispus la fel, cuvântul semnifică ace;\St<� şi aceea, a�il îndit -�i în acest mod trebuie admis că un cuv<lnt este mai frumos ori mai urfit decât altul: căci amftndouă semnificil ceea ee este frumos ori ceea ce este un1t, însă nu pe ce cale este frumos, ori pe ce calc este ur:ît; sau semnif1că ace<�<>ta, însă mai mult sau mai puţin. Or, twbuie aduse metaforele de aici, anume din lucrurile frumoase fte prin sunet, fie prin semnificaţie, fie prin văz, ori prin vreun alt simţ: e�.te mai bine a spune,

305

1405 h

ARISTOTEL

o'iov jx>.So&ixTIJA� Î)WI; J.uiUov il <pmvtxo&ix-tU�, fi En <petuA&t-€pov €pu-l}po&lxTIJÂOI;, Ka.l €v -rol� €m M-rou; Emt ).l€v T� €m-l}€cr€t� 1TOtElo-\l"m CmO !.pa.tlAou il a.'tcrxpoU, o'lov b J.1TJTJ)O<p6VTTJ�, Emt fJ' c'mO roU �Ehlov�. olov b 1rm� &J.11hrwp xctl b Lt).lwv(fJTJ�, On ).l€v €0COoo J..U0"\}0v bAlrov a.UrW b vtxfto"a.� rol� bpEÎJcnv, obx: Yj-I}EA€ 1TotElv, l.x; &mxEpa.lvwv €;� lu.u6vorn; 1Tot€lv, hEL 8 'txo:vOv E&.lxEv, holl)O"€" Xa:lp€-r' &€AAo1rOOwv \l"UŢO:Tj)€� '(nwv· xa.hm xo:L -rWv Ovwv -/}uŢcn€p€� fpav. "Ecrnv aU -rO i.moxopl'(Eo-o'ta.t, Emt &€ b \.moxoptcrJ.l� Ci EAa.nov 1Tot€l xai: -rO xo:xOv xa.l TO CqaMv, Wcrn€p xa:l 'AptmcxpcivTJ� o-xWn€t €v -rolc; Bo:fluAwv(m�. CwTL j.l€V xpoffioo xpoot&ij)LOV, &vrl g 't).la.T(ou \J.lan&iptov, Uv-rl O€ AotOop(� AmOopT)).lcinov xa.l Uvti vcxnl,u.a-r� voo-llJ.lcinov. EUAa:PElo-o'to:L DE &l xal 1fa:po:U]pelv €v &wpOi.v -rO ).l€Tj)LOV,

III. 35

Td 0€ $uxpci Ev -r€na:pcrt Ţ(ŢV€-rat xo:Td Tijv A€'ftv, Ev TE -rol� Otn>..ol� bv6J.la.o-tv, o'lov 1\ox&ppwv· rOv 1roAo1rpOOw1rov oLpa.vOv, -ri)c; ).lqa:Aoxopli!.poo ylic;, xo:l &xn'jv fJ€ cr-r€vo1r6pov, xa.l w� ropy(� Wv6}1et'(€V' 1fTWXOJ.101Xl"OX6Aox�, ffiwpxl]o"a:v-ra:c; xanuopxllcro:vr�· xa.l Wc; 'AAxt&lJ.lctc;" JLEvorn; ).l€v -rtîv $oxtîv 1406a "II"Aytpou).l€\I"IŢV, Trup(:xpwv & Tijv 0\jJtv Ţtyvoj.i.€\IT)V, xa:l T€A€o-<p6pov !{l�TJ -rtîv 1fpoo't-uJ.1(o:v a.lrrWv Ţ€Vllcr€crtl"a:t, xo:l nAECJ<p6pov rrlv 1T€t o't-W TWv A6ywv xo:T€OLTJO"€, xa:L xua.v6xpwv TO Tiic; o't-a.Acinrtc; Vio:!.poc;' miv-ra: Talrra: ydp notT)Ttxci Otâ -rtîv Ol1rAwcrtv <po:(v€TO:t. Mla: JL€v otv aUTTJ a.h(a:, JL(a: & -rO JCPîicro't-m yAWnatc;, olov Aux6<ppwv :=:€p'fTJv 1r€Aw!Xlv &:vOpa., xa.l Lx(pwv cr(vtc; Ct:v-ftp, xai 'AAxt&l)..Lctc; ă\lupj.10: cii 1TOt-{p€t, xai nŢv -ritc; <p00€wr;" 0:-ro:oo't-a/..(a.v, xa:l Ct:xp:i"ttp TT\c; Owvola:c; bprtJ n\h]ŢJ.1€vov, 10 Tp(-rov &' Ev -rolc; Emlthotc; -rO fl Jla.xpolc; il &xaipmc; il 1roxvolc; xp�a:t· Ev JLEv ydp 1fot"IÎO"Et 1fp€n€L yo:Âo: AEuxOv €tnElv, 306

RETORICA. III, 2-3.1405 h-1406 u

pte exemplu, .,zori cu degete tmndafirii"NI, mai degrabil dedt . .cu de·

,.,·Je

srawjii", sau încil mai rilu, .,cu degete ro.)·ii''. Şi În cpilcle este po

'.thil de a procura apoziţiile din cee:t ce este rilu sau ru�inos, ca, de pildil, �'JI . uciga.�ul de mamă" , pe de altă parte se pot procura din ceea ce este

tttai onorabil, precum,dc exemplu . ..râ;:b111ulforul de rarâ'4'i2; .�i Simonide, , - {ind cel curc <t ob!inul victoria cu ajutorul m<1garilor îi oferea un onorariu lttic, nu voia să ti.1eă versuri, prctext;înd cU îi displace să compună pentru

·.nnim:lgari, iar dtnd Î·a d:1t o pl<tl<l �uficientă, a scris: "Vâ safut,fih·e .It· cai CII picioa ele iuţi (·ajitrtutw"�'13: �i totuşi, er<tU şi fiice de măgari. !'e de altă parte, este faptul de a dcsemnu printr-un diminllliv: or, diminu-

• e

::;;��;�: :��:;��n : ��c �;:��:�:�� :��;,��i��J� . ��:z�:��-�p�t��n�llt�� loc de aur ..oura.y", în loc de h;tină

.llaimtf(i", în loc de insullă, .,insulta

3()

mint', �� în loc de boală, ..lmlicică''. Î n mnbele C<!Luri·M , însă, este nevoie de a fi prudent �i de a p<lstra masura. 3. Cuvintele sunt reci potrivit cu stil u l , în patru situaţii. �i anume în cuvintele compuse, a�a cum Lycophron 4'X> , de piltl<l. spunea: .,cerul cu multefete", ..pamâmul.fiiiUf cu piscuri inalte", precum şi f'ine strâmt

c1"

a m cu mar-

�i. de asemenea, cum denumea Gorgias4'17: ..ling uşitori

iugenio.\·i În (1 minţi", "ai care au jumt strâmb şi cei care al/ jurot ade-

t'llru!"; de

asemenea, cum nume<! Alcidmnas""9X: "su}letul u mphtt demâ-

nie, iar filfa dewnit(i de culoarea focului", �i .,docill(a persuasivă a di:,-cursurilor a in.IIiluit-o drept pllrtlltoare spre scop", �i ,Jimdul albastru

1406 a

marii"; într-arJevtir, to<tte acestea par poetice datorill'i compunerii

cuvintelor. A�adar, acc:Jstu este, pe de o parte. o primă cauzti, iar pe de

altă parte, o alta este f:1ptul de a u:w de neologisme, a�a cum Lycophron,

de pildă. îl numea

Xerxes

Sciron 499 îl numea drept

.,1111

"1111

barbm nwrm". de asemenea,

bărbat devmtatol', iar Alcidamas spunea

..dh·ertismenl În poezie", ,,lii'080n(o demellfU a naturii", precum :;i • .stimu· lot prin mânia excesivă a gâ/1(/irii".

Î n al treilea rând, faptul de a se folosi. în ceea ce prive�te epitetele, tle de cele lungi, tie de cele inoportune, fie de cele frecvente;

c;lc i , pe de o parte, în poezie se cade a spune "lapte alb"SIMJ,

307

A R ISTOTEL

�

€v bE /..OytţJ, -rei }J.€\1 Cnrpen€m:epa, m 5€, av TI xm . E'{eAErxu xa.� nouil 'tpavEp0\1 On nofrp(� Em:t v, €1fel &l re XPYicr�cu cd.rtcii�. �'{aUâTIEl raP TO Etw11"0t; xal '{Evtxljv notel Tijv AE'{tv. A ' AAci .Sel cnoxa"{err1ta.L -roti }J.E-rp(ou, €1fel }J.el'(ov nmel KaxOv -roti e'txil l5 A€retv· t} }J.Ev raP oillc �xet -rO et, l] .sE -rO xaxWc;. atO -rci: 'AAKt&i}J.av-r<x; tfluxpci <pa( ve-rm · oU rcip {.x; TJSOOJ.tan XPîTrm CU..X {.x; �.s€cr}J.an -rol� €1ft�€-tm� o\hw nuxvol� xai: }J.el'(om xal Enl .STl\mr;, dtov oUx 't.spW-ca &Hei -rOv UypOv 't.SpW-ra, xal oillc e'tr; 20 "lcr1tjJ.ta 6:AX e'tr; nŢv -ri.Jv 1cr1tjJ.(wv navlÎTUptv, xal obxl v6}J.our; &AMi -roi'x; Thiv n6Aewv �oo:nAelr; v6}J.our;, xal ob .Sp6)J.tp anei .SpojJ.al�f- -r1J � tfluxl1; bpJ-1�, xal olr,{l jJ.OOOElov &AAci -rO TÎ)r; <pOOewr; mxpc:V..ajk.)v }J.oucrelov, xal crx�pwnOv Tijv !ppovr(fu TÎ)r; 25 \jluxl1;, xal ob xcipn<x; aUei nav.Sllp.ou xcipn<x; .St)).LLOUpr6c;, xal o'Lxov6}J.cx; "'tÎ1,; -rWv &xou6v-rwv ;,.se�. xa.� oU KAci.Smr; ana -colr; TÎ)r; \JA11r; xAci.Smr; [&nEKpmjJev], xal oU -rO crW}J.a nap"TlJ.l.mcrxev O:Uci nlv -roti crWp.a-roc; a'tcrxUvrrv. Kal &vTLJ.Lt}J.Ov nlv Tllr; tVuxl1; Endtu}J.(av (TotiTo 8 lip.a xal .SmAoliv xal Enl1te-rov, Wm:e no(llJ.la rlwtat), Kal olîrwr; ESeoSpov nŢv -r-11; J.lOX�l"JP(oo; Unepf)oA"Tlv. atO 30 HOL1)'ttxWr; A€rov"t� rTI &.np€1fE(O: -rO yEAolov xo:l -rO tlJuxpdv E}J.nmOO::n, xo:l -rO a;rupEr; &ci, -rtîv &OoAecrxlav· 0-rav rcip rtŢV<Licrxovrt he}J.�ciAA-p, .Staf.Uet -rO cro:<p€� 't� Emcrxo-relv· o\ 8 35 &"v,'l-pwn-ot -rolr; .Stn-Aolr; xpi;'iv-rat 0-cav avWvu}J.0\1 � xai: b A6yoc; etimJ\h'tH<x;, dtov -rO xpovo"tpt�elv. ' AAX âv noAU, nci\l"ttvr; 1406 b notl)'ttK6v.lw) XPT)O"L}J.W"tciTTJ l] Stn-A� AE'{tr; TOi� .St{!-UpaJ.l.!kmotOir;, oifcot ycip tj;o<pWoSetr;· a't SE rAWrrat "tolr; Enonotolr;, cre}J.vdv yap xal al){ta.Ser;· l] J.lE"ta<popci SE -rolr; 'ta}J.�e(mr;, TWrm� ycip vi:iv xp(';jv-cat, Wcrnep e'(plŢtat. Kal �L "t€-cap-cov "t0 \jJtl)(p(iv €v -ral� }J.E"tet<popa:Lr; y(VE"tett · Etcrlv rdp xai: }J.Hatpepai: c'tnpenel:r;, a't }J.Ev Slei •O reAolov cxrWvrat rcip xal rlt XWJ.ltp&motol jJ.E"toopopalr;). cit .sE Sul -rO cre}J.v0v ărav xal Tpartx6v· O:cra<Jl€lr; U., c't'v 116ppw{l-ev, di.ov roprlar; xAwpci xal EvatJ.la -r-ei npc{rp.a•a, cn3 .sE -raU-ca a'tcrxM }J. € v €01fetpar; xaxWc; SE €{1-Eptcrar;· 1fotT)"ttxWr; r d p Ci'yctv. Kai: W� 10 'AAxt&(u.oo; -nl_v <ptAooO<p(av ht Telxtcr}J.et •Wv v6}J.wv, xal Tijv 308

RETORICA.lll. 3. 1406 a�b

pe de altă pane, însă, în proză, unele �unt prea nepotrivite, altele, dacă \Unt excesive, scot le� iveală arta �i fac evident că este poezie, fiindcă este nevoie de a uza de acestea. căci ele .�chimbă termenul obi�m1it �i fac străin stilul. Trebuie avut în vedere dreapta mlbură, întrucftt, altfel, ele

prOOuc mai mult rd.u decât vorbitul la întâmplare; căci, pe de o parte, stilul

întâmph'itor nu deţine regula corecll'i. im pe de altă parte, stilul exce.�iv

atinge r:1ul. De aceea expresiile lui Alcidamas par glachtle; căci el uzeatiî

epitete nu ca de o asezonare, ci ca de un aliment, anume a�a de nu-

rneroase .�i într-al<ît de lungi �i. de asemene<:t, a�a de dare, după cum, de pildă, el nu spune sudoare, ci ..sudoare 11111edă", �i nu la jocurile istmice.

ci .,la sdrbătoarea solemii(J a jocurilor istmia'', şi nu legile, ci .,le14ife

, onductitoore ale celllţilor"·9.ll, �i nu în alergare, ci .,ÎII impulsul alergător 11! inimii", .:;i nu şcoala Muzelor, ci ,.primim! şcoala Muzefor naturii",

tlc asemenea, .,ingrijorarea swnbnl a sujletului", şi creutor, nu al favorii, ,·j .,of favorii publice"�i .,administrator al plâcerii auditorilor", şi ! a aco-

perit] nu cu mmuri, ci .,CII ramurile pâdurii'', şi şi-a acoperit nu corpul, ,·i .,ruşinea corpului", ::;i "pojia imitatiwl, fa rânduf

d, a sufinului" (iar

;tcest termen este totcxhttă ��compus .�i epitet, a�a încftt devine poezie),

��

. .excesul

atât de extravap,alll al rtJmaţii". De aceea. cei care vorbesc

poetic produc prin neadecvare ceea ce este ridicol, ceea ce este glacial,

precum �i ceea ce este obscur, din cauza sporovriielii; când cel care vorbeşte se aruncă <tsupra celui care cunoa�te, distruge ceea ce este chu prin faptul de a întuneca; or, oamenii se folosesc Je cuvintele compuse c<lnd un obiect e.�te nenumit, iar cuvântul este bine compus, ca de exemplu,

ruvântul .,a pierde tilll/)ul". În schimb, dacă termenul respectiv este faIns it mult, devine în întregime poetic. De acee<t, cuvântul compus este liJarte util poeţilor ditirambici, căci aceştia sunt zgomotoşi; pe de altă parte, neologismele- p<>e!ilor epici, dci poetul epic este maiestuos ::;i

1406 b

infatuat în snlrşit, metafora- trimetrilor iambici, căci poe!ii îi folosesc u�tăzi, precum s-a spus5o2. Şi încă, în al patrulea rând, răceala se regăse�te în metafore; căci .�i llll'taforele sunt nepotrivite, unele datoritrt ridicolului (într-adevflr, poeţii romici se folosesc de metafore), altele, datorită aspectului prea maies tuos şi tragic; pe de alt:1 pmte, ele sunt nedare, dacă provin de departe,

u�a cum Gorgias503, de pildă, spune .,acriuni proaspete şi sângerâude", ,.tu ai semanat pe de o parte aaste lucruri Îl! chip mşinos, iar pe de altă parte /,·oi mle.I fn mod neferidl"; căci at.-este expresii sunt făcute prea poetle. Şi, pnTum Alcidama.� numeşte filo.�ofia " o În{(1riwrâ504 contra legilor",

309

ARISTOTEL

'OliOOcreta:v xa:A.Ov O:v..'tpwwlvou Nou xci"tmrrpov, xal �"b&v -rowln:ov Ci\l"upJ.la: TÎi 'lfOLllcre:t wpocrq:>Epwv· ă'Jfa:Vm rUp mUca: Cml\l"o:vo: liui Tci E'tţl"l"'UJ.EV<X. T O li E ropŢ(ou E'u; Ll]v xd.t&SV<X, h e t xo:-r' o:lrroti lfETOJ.ltSVl] ffipl]xe -rO nep(TTWJ.lO:, ăptcrTo: -rWv TpO:ŢtxWv· ehe Ţcip ct'u:rxp6v ŢE, W Cl>tAo}.ll)Ao:, Opvt\l"t p.Ev rdp, e't €noll)O"eV, ol.oc ct'tcrxp6v, mxp{l"Evw' li€ o:'taxp6v. Etl otv EAot&SPTJcrev ebrWv O �v. &AX oUx O E(rn v. IV.

"Ecrtt li€ xa:l T] e'txWv J.lE"ta:q:>opâ· liLctq:>Epet Ţcip J.t.Lxp6v· &av J.L€v rcip el-nn -rOv 'AxtAAEo: W<; li€ AEwv h6poucrev, e'txWv Ecrnv, (ha:v li€ AEw� h6poooe, J.Le-rropopd · btd -rO rdp Ct'}.lq:>W O:vo5pe(o� ltvo;t, 1TpoO"TJŢ6peooe J.lETevErxac; AEovro; TOv 'AxtAAEo:. Xp{ptJ.LOV li€ Tj eh:Wv xo:l Ev A6Ţw, 0Aqdxtc; li€· 1fOLlJTLX0v rdp. O'u:n:€o:t li€ ' Wcmep o:\ J.lETUq:>Opo;(' J.lE"tO:q:>op<xl '(dp e'tO'LV, .Stetq:>€pOLXJO:l TQ e'tpl]JJ.Evw. ' E'Lcrtv .s' ehc6ver; &ov ]lv'Av(ipoc(wv e'tr;10pt€a, l:S-rt O}.lotor; -rolr; '�;:x -rWv .SecrJ.li;N xuvt.S(ou;;· b:elvtl Te rdp 1rpomrl11'TOVTct &ixvELV, xo:l 'I.SptEo: Au{)-EvTCt Ex -rWv Oecr}.lWV e'lvo:t xa:Ae11'6v. Ko:L Gx; 0eo&:i).uxr; elxa'(ev 'Apx(.SO:}.lo\1 EU'g€v� '(EWJ.leTpelv oi.Jx. E11'L<TW.}.t€vw €v Thl O:vdAoyov· �O"To:t ro:'p x.o:i b ElJ'fevor; APXl.SO.}.lor; "'{EWJ.1Hptx . Ko:i -rO €v -r1i noALTelo: -r1i nAd-rwvor;, On dt -roUr; -re\l"vet:i-ta:r; crxuAeOOvnr; €�(xacrt -roi r; �uvt.S{otr; li. cotle; AU}our; &Xxvet, -roU �ciAAoVTor; oUx tl:1i'T6J.L€VCt. Ko:L n e'tc; -rOv liiiJ.lOV, On OJ.1otor; vo:ux>..� 'tcrxupW }.1€v Unoxu)cpw 0€, xo:l T] e'tc; Tci p.E-tpa TWv lfOll}TWv, 0-r� Emxe �olr; ăveu X!XÂ�o� Wpo:lmr;· o\ }.1€V rdp 6:Jro:v1't-rla"o:vnr;, Tci .sE .Stet.Au-a-Eno: o!.Jx OJ.loto: cpo:(ve-ro:t. Ko:L 1, neptxAEouc; e'tc; La:}.l(ouc;, €mx€vo:t a:U-roUr; Tolr; lfO:tlilmr; B. TOv $w}.10v .sExeTo:t }.1€v, xAo:(ovTo: .sE, xo:l ti:'tr; BmunoUc;, On iS}.lotOL Tolc; 1rplvotc;· TaUr; TE yrlp Jrp('J()l)t; \xp' o:lnWv xa:-ro:x6mecr\l"a:t, xo:i Totir; BmwTotir; 1rpdf; 6:/..Al}Aour; J.1CtXOJ.1€vour;. Kal () .O.l]}J.oo\l"Evrtr; <e'tr;> -rdv 0-Tu..wv, \Tit 0}.1m6c; €0"Ttv Tolc; €v TOLr; 1rAolmr; V«UTti;x:n v

6c;

14fl7 a

310

RETORICA. IJL 3---4. 1406 b-1-107 a

pc Odiseea, ,.o frumoa.rll OJ.:lilldO a vietii 11111011e". precum �i .,neadâugând

l'oez;iei nici un joc de acestj/>1''505; căci toate aceste expresii �unt necon-

vingiltoure din cuuza lucrurilor menţionate. Pe de alt;î p<trtc, cuvântul lui ( Jorgi<L� privitor la o nîndune;t506 c;rre zbura de:tsupra lui, după ce a h'isut

�a îi

cathl excrementele pe"te el, este specific poetilor tragici; căci el a

... pus: .. este ru.)'illo.l', Î/1/r-mlevar, o, Philomefai",<.:ăci pentru o pasăre nu e�tc msinos, ducă a f<kut, lîn schimhl, pentru o fată este nt�ino.". A rcpro-

�<tt, a�adar, pe drept, -"runfrnd ce em, iar nu ce este

ea.

4. Şi compltnt!ia este o metafor<1; căci difcnl pu!in; într-m!ev;Îr, dnd

poetul zice de:-;pre Ahile că .,s-a 1/(lpu.\·tit n1 1111 leu", C'ole o <.:omparatîe, lnsă când :-;pune .,1111/m .1·-a !Ulpustit", este o metaforă; de altfel. datorită f.tptului că amiln(loi sunt cumjo�i. 1-<t numit

pe Ahile. după ce a tr·an."pus

.\Cn\ul, drept un leu5117. Compar<t!ia este folositoare �i în prozil, însă ntre(lri; că�.:i are un �.:arudcr p(lCtie. Or,

de trebuie produse ca �i metaforele:

dici �unt metufore, fiind diferite prin �.:ee<t �.:e a fost spus.

Sunt comparaţii, de pillhl, cea pe care Androtion511X o face referitor l<t ldrieus, că em a\Cmănător di!eilor scăpu!i din lunţuri: dici ace�tîa atacă pentru a mu::;ca, iar ldrieus, eliberat din lanţuri, eru, h1

TiÎnllu\ său, pericu-

los. De :L�cmenea, Wia cum Theodamas·'(�J 1-a m;cmuit pc Archidamo.� cu

Euxenos, �.:are nu era versat în a fi geometru. prin analogie: căci şi Euxenos va fi un Ar�.:hidamos geometru. Şi faptul enunţ<tl în Republim, cea a lui Platon5111, că cei care îi despoaie pc morţi seamănă cu dlţcii �.:e mu��.:ă pietrele, neatingfindu-1, însă,

pe �.:el �.:are le <�TUnd. Şi compant!i<�

privitoare la mulţime,di este asemănătoare unui nînnaci v<înjo.�. dar cam �urd511, pre�.:um şi cea rel:1tivă la versurile poetilor. că se asenmănil celor

al111ţi în tlomea tineretii, dur făril frumuse!e51�;

C<!d

ni lor, şi

anume că a�.:e�tia �emnănă cu copiii utre prime�c îmbuditura,

însă, pl<îngând, precum�� la adresa beoţienilor, că sunt asem;lmltori gorunilor; d'tci gorunii sunt retezati de nengi din cauza lor înşile, iar beo!ienii,

fiindcă se luptă unii cu altii. Şi ceea ce spune Demostene515 i'n privinţa

mul!imii, că este asem;lnătoare celor care au r.iu de mare pc vase

311

pe de o parte unii,

după ce s-au ofilit, pe de altă parte celelalte, după ce au fost dezmembrate5D, nu apar la fel. De usemenea,cea a lui Perîde5141a adresa S<lmÎe-

1407 a

ARISTOTEL

< . . . > Kcd Wc; .6:ru.toxpd� e'(xcroev ToUc; p,Ţtop� �� T(Til'au; al TO tiJWJ..LtO"J.W., xcncmlwooat TW O"tclAw Tci TTctlMct TTctpctAelrpouo"l\1. Kal Wc; 'AvTuril'Ev..-,-; K urOOoT�v TOv AeTTTOv At�ct"Vtutt;i €'(x:ctO"Ev, tJn (moM.Up.ev<x; ei.Kppct(v€l. nclaw; &€ TctliTct� xal &; E'lx6� xal &; J.1€Tarpopd� €{ean A€retv, l.JcrT€ 'OOctL &V eOOoxtp.Wmv w� J.1€Tct<popa:l AE)(il'Elcrcu, .51)Aov On ctOTctL xai: €uc6ve� €crovrat, xal ci t €tx6ve� )J.€Tctrpopal A6rou &:6J..Le"Vctl. 'Aei: &€ &El nŢv J..LeTctrpopciv Tllv €x wU &'VclAorov &vrctTTobt&S'Vctt xal €trl il'ciTepct [xal €trl] Thlv bJ.larevWv, o'Lov e't 1, <ptcD.i) &aTTl� lHovOOou, xal -rllv &crTTUia 6:pJ.16TT€l AErecrtJm <ptciAT}v '' Apeux;. 'O J.1€V ol:rv A6r� (Jlj'JT(il'eTctt Ex To&rwv.

�

V. 20

1407 b

"EcrTt fJ &pxr'i TI}c; AE{eux; TO €Mi)v('(etv· -rWto S' Ecnlv �" n€vTe. npWwv )J.€\1 Ev Tol� O"UVS€O")J.Ol�, av &no.StoW n� w.; nerp6xcrot TTp6Tepot xal Ucr-repot rlrveutJ-m &AATjAwv, o't ov Evtot &TTanoOOw,l.Xrnep b )J.€V xal b EyW ).l€v (mmTEl TOv 8€: xal TOv b S€ . .6el S€ €ux; J..LEJ..Lvrrrat &VTaTTo.St&Svm &All>.AOL�, xal J..L1Tte JWX.pciv &nctpt"Civ J.11Ţr€ crUv&:cr)J.ov npO cruvS€CJ)J.OU &no.StOO\Iat wU &vayxo:(ou· hAtyaxoU yci:p CxpJ..L6TIEt. 'EyW J.l€v, €ne( J.lOt l..nev (ft>.il'e rci:P KA€wv &:6).lEV6c; TE xal &{tWv), €tropeu6J.1TJV TTctpa)..cxjX.)v ctlrr00;. 'Ev To6TOL� )"{ip TTOAAol TTpO Toîj &1to.501'hpOJ.1€voU <fU"I.I&€cr)J.OU TTPOEJ.l�€�Al')VTo:t a6v8EO"J.10L · Eci:v .SE: noAU TO J.1€m{U y€vrrrat -roU €tropeu6J.l'rrv. &o-arpE�. "Ev )J.€v &'Il TO et Ev -rol� (Jljv.5€cr)J.OL� . .6e&tepov & -rO Nl� 't.SCot� Ov6)J.ctCJL AEretv xcU J..Lll -rol� TTEpt€xoucnv. Tp(-rov J-11) &J.1rpt�6Aot�· mlrra 8 &v Jlll -r&vav-r(a 1Tpoatp�Tctl, ISTTep 1TotoUotv \Scav p.T)il'E:v J..L€v Exwm A€Ţetv, TTpOOTTotWVTat .sE TL A€retv· dt ycip TotoUTot Ev 1Totl'jcret A€ŢOOOL mUm, diov 'EJ..LTTeboxA�· <pe"VOO(('(et rci:p -rO xillt:Aw TToAi:l <Sv, xai: 'ltcicrxoootv o\ &xpoa.Tcti: lS1T€p dt 1toAAoi: TTctpci -rol� vTEO"l\1' '6mv rci:p AErwow &J..L<p(�oAct, (Jlj)J.TTctpctvd..oootv· Kpolaat; "'AAuv .Staj.Xi� J.1€yc(ATJV &P?('t)v xctmAOOet. Kai Stci: TO '6Aux; EAanov eivat

312

RETORICA, 111,4-5. 1407

a-b

.>.Şi precum Democwtes516 i-a comparat pe omtori cu doicile care, lnrhitind bucăţica de mâncare, îi ung pe copii cu salivă.''il7.Şi Jupil cum 1\nlisthenes51S J-a asemuit pe firavul Cephisodotos cu un parfum, întrucât ..! oferă plăcere când .�e consumă. Este posibil de a exprima toate aceste npresii �i ca nişte comparaţii, şi ca metafore, a�u încât toate c;îte vor 11 desemnate ca metufore, dacă .\unt apreciute, e:-.te limpede că tot ele vor l• �i comparaţii, iar comparaţiile sunt ni�te metafore C<lre solicită o expli' .�tie. Întotdeauna rnewfom, cea provenită prin analogie,trebuie să cores]•Undă �i la nivelul ori<.:ăruiu dintre doi termeni, l�i la nivelul 1 obiectelor ,],·acelaşi gen, precum dacă, de pildă, cupa este scutul lui Diony.�us, �i �.·utul .�e cuvine să fie numit cupa lui Ares519. Aşadar, din aceste elelllcnte5�n .�e compune discur.�ul în prozt1.

5. Principiul stilului este faptul de ::1 vorbi corect grece.�te; acest f<tpt �·unstă în cinci lucruri. În primul n"lnd, în conjuncţii521, dacă explică nneva di sunt în mod natuml primele sau următoarele faţă de altele, precum o cer unele, a�a cum particulu ..).J.Ev" şi particula "€ŢW )J..€\1" cer f'Hrlicula .,&€", respectiv particula ,;o &€"522. Trebuie f:kute .�ă core\pundă unele cu altele utflt cât îşi aminte�te auditorul, �i nu trebuie nici separulc printr-un lung interv<�l, nici plasată o p<!rticulă înaintea ulteia, unume 11 celei necesare; ci:ici rareori se potrivc:;.te .. . Dar eu.tlllp(/ ce mi·a vorbit

{nici a venit Cleon rugând şi cerând), m-mnt!us, <lllpâ cei-am luat c11 mi11e pe c1ceştia". intr-adevăr, printre tlll

aceste<�, multe propozitii conjuncte fost introduse în<Jintea propoziţiei con junete care urmu să tie oferită;

lur dacă este un interval mare faţă rJe propoziţia ..m-om dus", fraza este

Jll'darii. Deci, o primă regulă constă în conjunc\ii. O a doua- în faptul a vorbi prin termeni proprii, nu prin cei generali523. O a treia- în fuptul de a nu uza de cuvinte ambigue52-l; iar asta dacă nu sunt preferate contrariile. ceea ce fac poeţii atunci dlnd nu au a spune nimic, dar se pn·fac a spune ceva; de altfel, cei de ao.:est gen exprimă asta în poezie, t·a Fmpedocle52S, de pildă; căci perifraza, lungă tiind, în.�eală, it�r audil•uii simt întocmai ceea ce încearcă mulţi în preajma prezici:itoulor; într-adevăr, cfmd aceştia pronunţă cuvinte ambigue, ei î�i d<lU ll\t'nlirnentul: .,Cresus, traversând Halys, va di.wruge o mare putere"526. 1 It• asemenea, tiindcă a vorbi în general este o greşeală mai mică,

tii'

313

1407 b

ARISTOTEL

Cq.illpTIJa J.l Su:i -rWv yevWv -roU npânw-r� AEyoootv ..dl JlCÎ'VTet� · Wxot ya'p r'f. v n r; Jl«AAov E v -rol� O:pna<rJlolr; ăpna fj nept<rcra' et 11:Wv JliiAAov fj m5o-a Exu, xal TO On E<rw.t fj -rO 11:6Te, 6t0 Ot XPYpJ.toA6yot oU lTpocrop(�ovmt TO n&n:. "A1ravra 6-ij -raUw. '6Jlota, W<ri &.'v Jlli -rotothou nvOc; Evexa, <pewnEov. TETap-rov, Wr; npw-ray6po;r; Ta' rEvT] -rWv bvoJlchwv 6t'ftpet, ăppeva xal .a-,Y.e. a xai: crxe6rr &:1 ydp 0:1ro.StOOvm xal TaU:Ca bp.a-Wr;· lJ 6' €H,o00a xal Oux>..ex,'telcra Wxem. nEJlnov €v TW u1 noAAd xal bAlya xal 'Ev bp,'tt;)r; bvoJlâ'{�t v· o't 6' EAMner; E�m-r6v JlE. "OA1.tJr; & bel el.xxvciyvwcnov e'lvm t'O yeyp«JlJlE'Vo\1 xai: ellcppacrTo\1· E<rn O€ TO allT6· '6nep o't noAAol crUV.SeO'J.LOL oUx Exoootv, OO.S' & J.Lli jxţbtO'V Otwrrl'ţat, Wrrrrep ni'HpaxAelmu. Td ydp 'HprocAehou bta�l"tat Epyov 6td -rO r'f.&T]AOv ehat nOTEpw npOOxetw.t, -r W 00Tepov fj T W np6Tepov, di.ov E:v <TI O:pxTJ airrJJ ToU <pYpl cip -roti A6you m'Ub,' €6vr O:el U'SUvETot r'f.v,'tpwnot y(yvov'tav r'f.ST]Aov ydp TO Ue(, npdr; 'lto-rEptp <.SEl> Stw:rr('ţat. "En -rci.se nmEl croAmx(�Et'V, -rO J-1-fi &no&Mvm, €a'v Em�eurvUŢ!I; ăJ.L<polv O &p,J.L6n€L, o'lov [fj] �O<p� xal x:PtJJJ.L«TL c0 j.1E'V 't&.Jv ob XOL\16\1, W 0' rltcrMJ.Levo<; xot\16\1. 'Acrcup� .SE âv npoil-Elr; el'lfTJ�;, J.LEAAwv noAAci J.LE<aSU EJ.Lik{HEtV, olov EJ.LeAAov ydp OtaAex�elr; Exeîvw t'CÎ&: xal TCÎS€ xal W& ' nopEliecr,'tm, CiXAd Jlli €J.1eAAov ya'p OwAex-:telr; nopEUecr-,'hxt, eha -rdb€ xat -reieSe xal {;;&. €-rEvem.

ounpciJ.L�O'.t'DI;'

�

J.LTi

J.Lli

VI.

E'lr; ăpcov 0€ TÎ}!; AESw� O'UJ.11k{AAE'tat -râ6e· TO A6yw xpl]o-ll-m fivi bv6J.LaTo<;, o'Lov Jlli xUxAov, ăAA €Jr(nESov TO b: �oU J.L�crou lcrov. E't� SE cruvToJl(a.v -rO Evavr(ov, UvTl -roU A6you ăvoJla. Kal Eciv o:'tcrxpOv fj clnprnEr;, Eciv Ev Ev <W A6yw fl <T0> o:'Lcrxp6v, ' -roUvoJ.1a AEyEt\1, E:a'v $ €v TW bv6 an, �Ov A6yov. Ko:l ' JlETO:<popo:l� ST]Aoi:iv xo:l Tol� Endhhotr;, eUAaf3oUJ.1€'VO'V -rO lTOlT]TLX6\I. Kal m €v noHci 'lfotElv, OnEp o\ TIOlijTal notoî:'xrtv· EvOc;

J.L

314

�

RETORICA. III. 5-6. [4(fl b

prezid'itorii vorbe:-.c prin intermediul genurilor h1ptu\ui respectiv;

did

cineva poate reu�i mui curiind în jocurile de-a partii ::;i imparul. spunilnd

mai degmbă pare sau impare decât cilte obiecte sunt, precum �i lucrul respectiv, că va

fi, dcd'it momentul,drept care prczidtorii nu determină

în plus momentul. Toate aceste cuvinte ambigue sunt a:-.em:lnătoure, a�<l

încât, dacă nu sunt În vederea vreunui lucru de acest fel, trebuie evitate.

patra, precum Protagortls5:::'7 determina genurile numelor. �i anume

masculine, feminine �i neutre; căci trebuie redate corect .)i acestea:

tlupâ ce a w·nil ,)·i a nmvcr.wr,o p/e('(l/". O măloveau"

.,('11,

a cincea constă în faptul de

a denumi corect lucruri multe, puţine, �i unul singur:

.,('i, dupti ce au .w.1·i1 ,

[()

În gcnCn1l, cceH ce este scris trebuie să l'ie u�or de citit .�i uşor de ros

tit; de illtl'cl, este aceh-1�i lucru; ceea ce într-:Kievăr multe r.::onjuncţii nu reprt:t.inW,.�i nici cele

pc c<.�rc

nu e:-.te u�or de a le punc\a, precum cek

ale lui l leradit. C'ăr.:i este o munCi! a puncta conjunc(iilc lui \lcraclit5�R.

prin raptul Ci1 c�te neclar de care din cei doi membri se leagă, de urm<1-

torul :-.<1U de prcccdcnlul, ca, de pikh1,în deschiderea operei sale: d\ci el :-.pune;

n o

.,<!t'.�·i acNI.I'tti rllţiune f'_\'i.WiliiWreu, Ol/llll'llii .1'11111 incapabili d1• Îll/f'h-):c"S�<J: Într-adevăr. este neclar termenul .,merm". anume dup:1

care din cei doi membri <trebuie> separat printr-un semn de punctU<I!ie.

in plus, tocmai aceasta dctermiml de a face un soleci:-.m5-lll, anume h1ptul

de a nu atribui cuvllntul care se potrive::;te, dacă nu îl rela(ionc:.-:i cu

cuvinte conjunete, a�a cum, de pildă. termenul .,HJ::.ând" nu e.�te comun

sunetului �i culorii, în schimb,..percep/ind' le este comun. Spui un lucru

ned<IT, nefix<îndu-J dinainte, dnd intenţionezi să pla:-.ct.i, între. multe

cuvinte, ca de exemplu:

"m·eam l/e gâud, Îl/lr-adel"ilr, dupd ce om couver.w/1 cu el a.1H1 .}'i (1.\'la,precum.)·i in acest mod, sâ plec", iar nu: ..ÎIIIi propuneam Îflfr-adevdr, dupa ce am conver.wt, .rd plec, apoi a .mrvenil a.wa .)"i asta şi inocest mocf'.

6. La grandollrea'i.ll stilului contribuie următoarele lucruri: f<�ptul de a

uza de o descriere în locul numelui, ca de pildil, nu cerc, ci "o .wprafaţâ p/ol/(1 eRai di.l'fml(atd de> cc>ntru". Pentru concizic, în schimb,<contribuie> contrariul, anume în Jocul descrierii, numele. Şi, în ca:.-: dl obiectul în ches

tiune este rusinos ori nepotrivit, dacă, pe de o parte, ru�inea constă în

de:-.criere, <trebuie> spu.� numele,dadl, pe de altă purte. constă în nume,

<trebuie> făcut{t descrierea. De asemenea, <mai contribuie> explicuţia prin metafore

�i epitete,lmînd seama \:, ceea ce este poetic. De a<>emenea,

singularul <1-1 face plural, ceea ce realizează poeţii; de�i există un singur

315

ARISTOTEL

Ovm� AtJ.uivcw;; ()J..Lw� AErooot· AtJ..L Eva� €t� 'Axci:CXOU�;, xai> Mhou J.J.Ev ci(&€ no�upot Ow;rrruxal. Kal J.Li! €:nt �euyvllvat, &AX 'exa<Esxp €xâttpov, TY'y; ruvatxQ.; ..11; lt,u.ec€pa�· €aV SE ouv"t6).l.W(;, 35 colNuv-rl6v, � lt,u.ecEpa� yuvatx6t; . Kai: J..LHci ouvM<rJ..LOU A€yetv · EaV OE ouv"t6).J.W(;, ăveu J..LEv ouvOE<rJ!OU, J!i! &crU�em 0€, o'iov 140Ka 1ropeu\l"el� xai: btc:V..ex,'J-e(�. nopeu,'J-ei:� OteAEx\l"TJV. Kai: -rO 'AvnJ..Lâxou XPTÎO'LJ..LOV, €� &v J..Li! E;{et A€Ţetv, O Exel� nmel btl mU TEUJ.!T)<J<rOU·"Ecrn n� ÎŢvej.!6et� bAlycx; AO<po.;. AU�uat rcip o\hw..;- e't� ă1retpov. ''Ee�tt 0€ <oUm xai: €ni â:ya\l"Wv xoi xaxWv, 01rw� oUx lfxet, b1roc€pw� âv Ti XP1Î<rLJ..LOV, 0Xl"€V xai: cci: bv6).J.am o't JrOLTJTcti: c.p€poootv, -rO ăxo v xai: <0 CD..upov J..LEAcw;; · Ex <Wv crceplpewv rcip €nup€poootv· eUOoxtJ!el rcip ToÎJ<o Ev mî:� J..LEmc.popal� Aq6J.Levov wl� ă.vdAorov, o'iov TO c.pâvat nlv crciAmna elvat J.LE� O:?..upov.

�

VII. 10

TO se 1rp€1f0v €�EL Îl AE�t�, Eciv TI 1fCt,'J-l]nx'fl 'tE xai: ft,'l-txij xai: col� bnoXELJ.LEvou; npciyj..La<rtV ava?..orov. TO O' &vciAor6v €0'1:tV €a'v J..LTÎt"E rrepl ehlpcwv aUroxa�fuÂW!;' AErrrrcu J..L'litt 1repi: eUTEAWv creJLvl:x;, J..L T)O' E:n:i: <W elneAeÎ: bv6J..Lan Enn x00J.LO�" e't &E J.!'lÎ, KWJ!wfia c.pa(VE't'at, o\ov 1fOtel KAeoq>tilv· bj..L�(� ycip €vta €Aeye Kal � 't e'(rret€V Iâv] n6rvta crll)(�. na.Xl"TJŢtxij se, \:rl v J..L EV 1.1 \Jjlpt�, Opyt'(oJJ.Evou AE�t�, E&v .5€ &cre�� xa.i: a't<T)(pd', &xr,xepa(vovTcw;; xa.l eUAaj3ou,J.LEvou xai: AEyetv, €ci:v O€ €rrmveni, âya)..L€VUK;, \:rlv 0€ €AeHvă, cn:n:et�, xal ' e nl <Wv ănwv S€ bJ..Lo CWt;. nt,'J-avol O€ -rO :n:pÎiŢJ.!ct xai: Îl o'txe(o: AE�t�· Jrapc:U..orl'(em( TE rci:p Î']1.fmxi! Wc; lt).:rr'tWt; A€yovr�. On hrl Tol� 'totoUToL� o\'i'twr; Exoucnv, �crT d(ovwt, e't xai: JJ.ll o\J� Exet L.x; b A€rwv, Tci :n:pciŢJ.J.o:Ta. ollTWI;' E;{et v, xai: cruvoJ..Lo:n:a,'J-el b CocoUwv &el � :n:a{hrrtxl:x; A€rovct, xaV J..LT]l}Ev A€111 . JltO :n:oAAoi: xma1rA'i}ttoool coill; &xpoo:m� ,'J-op�Uvre�. Kal Tj{hx'll SE atleT) Î'] Ex <Wv <rTJJLelwv Sel�t�, <ht âxoAo011el Î'] âp,J.Jffrwooo: 'exăcrnr rEvet xai: 316

6-7. 1407 b�l40l! a

RETORICA. III,

..Cmre porturile nlwene"532, şi: ..fm(t p/iurile 1111/ne ronse ale unei tclblite"-�l3. Şi a nu uni, ci a ata�u fiecare mticol fiecărui cuvflnt: .,a femeii, celei a noastre"; iar În mod concis, contmriul: .. a femeii noastre". De asemenea, a vorbi cu ajutorul unei conjunc!ii; iar dacil.�e port, el spun toiU�t:

vrea În mod conds, ti.'iril conjuncţie,Jar nuli.1n11eg:1turi logice5·1�, ca de piiJ:1, .. dllf)(J

ce am plecat şi am com•ersat", .,dupll ce w11 plec(lf, (/1/1 nmver.wl''. Şi procedeul util <li lui Antimachos53S, anume a vorbi prin cali-

t:iţilc pe care obiectul în cauză nu

Teumes.�osului: ..Esle

are, ceea

14US 11

c e fctcc acest:1 în privinta

un mic deal biiwt de nÎnluri"536. C:ici astfel se am-

plific;'i la infinit. De altfel, :Jcest procedeu este rdativ �i la lucrurile bune. �i la lucrurile rele, anume a spune cum nu este obiectul în chestiune, În care din cele dou;'i 111:miere poate

presiile, precum melodia

util, de unde �i poeţii îşi procură ex-

,J(irtl wartle" �i .,f(inl lini"·'n:

c:ki ci adaug<!

epitcte din priva\ii; într-atkv:1r, acest proo.:: cdcu e�tc :1prcciat, exprimat fiind în metafore, anume în cele <lmdo;.Lge, precum. de pildă, afirnwrea că sunctul trompctei este o melodic fUră liră.

7. Stilul va avea potrivire, dac;'i este patetic, etic,.�i proporţiom1t cu subiectclc propuse. Or, există propoqie.'i3!! Jad nu

.�c vorbe�tc nici despre ';>Î

chestiuni nwri fără miii. nici despre chestiuni simple În mod solemn.

nici nu .�c adaug;.1tm ornament-"-1'> cuvântului simplu: de nu. parc comedie, precum face Clcophon540, de pildă: căci spunea câteva expresii în mod �imilar, de pildă, dacă ar spune cinevu stilul unui o m

.,augmtâ smochimJ".

mfmiat,dacii există ultraj. cel <11

E\IC palctic

unui o m indignat cmc s e

fereşte � i s<1 mcntioneze, dacă cxisti'i ac!iuni lip.�ite d e pictate ';> Î ru�inoase,

stilul în mod admirativ,d<LC::i cxist<1 fapte lăudabilc, ce! în mod umil, dacă sunt acţiuni vrednice de miln �i. în lcgătunl cu celelalte .�ituaţii, la fel. De ascrncnt:a, stilul fmniliar face plauzibilă acţiunea: căci mintea auditoruluî tr<1ge o concluzie gre�ită541,

cii

oratorul vorbe�te în chip ade-

vărat, intrucit! în <L�emcnea Împrejur::iri. astfel sunt dispu�i auditorii îndt consider<!, deşi nu este a�a cum spune vorbitorul, că lucrurile stau astfel, �i întrucât cd c<�re Hudiază înceardi mereu simpatie pentru cel cme vorbc.�tc patetic, chiar dacă nu spune nimic. De aceea, mulţi oratori îi uimesc pe auditori producând zgomot. li1r etică542 e.�te însă�i dovada din semne,întrucât stilul care se potrive�te este conform cu fiecare gen şi

317

ARISTOTEL

35 1408 h

][)

€'geL. A€yw &€ y€vD�; j.l€v xa.-:t' Î')Alx(o:v, o'Lov na.�� cXv'l\p il y€puN, xa.l yovlj il &vrlP. xa.l Aâxwv il eeno:AOI;, '€'�eu; &€, xo:{)-' llr; TTOtâl; nr; Thi �(w· oU yci:p xa.-:t' ăTTa.crav E�tv dt �lot TTotoC uver;. 'Eci:v ofrv �al �a bv6,u.a-m o'txela. A€rn Til €'get, not{ţrEl -rO ft,'tor;· ob )'{ip -ra.lmi oUS Wcra.U.rwr; cXypolxD�; dv :a.L nenm0euj.l€VD�; e'(netev. nctoxooot SE n dt cXxpoo.-ra.l xa.L w xo:-ra.x6pwr; XPWV-ro:L dt AoŢOŢpr:Î.<pot, -r(r; fJ obx. ot.Sev;· ăna.v-ter; 'tcrcwtv· 'oj.ioAorel Ţci:p 'o cXxOC.Wv ct'toxuv6J.1eVD�;, Onwr; J.1ET€xn otmep xo:L dt ăAAot mivm;. TO S' ehxa.lpllx; il J.lli eUxa(pwr; x�lP-:ta.t xmvOv Cmâvnvv -rWv e'LbWv Ecrnv. "Axoc; 8 Enl TTâcrn \.rn:epPoAŢi cO 1JpoAoUJ.Levov· Oel yci:p a.U-rOv o:lrtW TTpoETTLnAT\netv· 'ooxel yci:� &A:rr� €r; elvm, Enel 00 Ao:v1Jcivet ;E O nmel cOv A.Eyov-ro:. "En mlr; &vdloyov J.l� n�mv ăj.lO: xp{ţroo-:to:t . o\hw ydp xA€mETCXL 'o &xpoa.nir;· A€yw O€ o'Lov Eo::v ni bv6J.La.ca. crxA'JlP(i fl, J.ltl xo:L Til !fJWvTI xa.L cW npooWnw xa.l -rolr; âpJ..vhmlXJLv· e't S€ �ij, !fJCXVepO� y(v�-rat Ex�crrov O E�·nv· Eclv O€ -rO J.1€v cO O€ J-111. Aa.v-:tcivEL nmWv cO o:in6. 'Edv O' ol:Jv cei J.lo:Ăa.xU axA� xo:L Td axAT]pci: ,u.aAa.xWr; A€Ţ1Ţt'm, &nCXta.vov y(yvE-ro:t. TU O€ bv6J.1ma. -rcl OtnACi xa.L cU Enl-\te-ra. nAe(w xo:L -ro 'g€va J.LdAtma. UpJ.L6Ttet A€rov-n na.Xh]nx�- crunvWJ.LTJ yctp bpyt'(oJ.L€vtp xo:xOv !pclvm oUpa.v6.uTJXer;, il neAWpwv e\nelv, xo:l D-tav €xn ft&TJ -rotX; &xpoo."ta� xa.l notl'\cr!1 Ev1Joumcicrm fj Eno:(votr; fi $6yot� fi bp-ril fj !fJLAla., o'Lov xa.l ,1croxpriTI]r; notel Ev cW na.vTJŢUptxW Etrl . c€AEl q>�TJV 6€ xa.l ,uvl}.uljv xo:l OhtvE� hATJO"O:V. <DMnovm( CE yclp ni cmo:lrro: Ev-\tooou:i'(oner;, Wace xal Cmo&€xovTa.L 011Aov6n 'o.J.Lo(wr; €:;{oVTer;. .tuO xal TTI TTotijcret ilP.J.LOOEV' €v-:teov yUp O nol'f]O'tr;. "H Otl olhwr; Oel, fj ,ud E�tpwvEl�. Wcrnep ropŢ(o:r; 'enolEL xa.l -rci: Ev � Q>a.(Optp.

318

RETORICA. III. 7, 1 408 a-b

· h �(X>Ziţîe st:1bilă. Or. eu numesc. pe de o parte gen potrivit cu vâr�tu,

pild:1, un copil sau un om matur sau un bi:itnîn, potrivit cu sexul, o

lcmeie s:tu un bărbat, precum .�i potrivit cu neamul, un laconi:m sau un lcs<Jiian, i:Jr

pe de altii parte, dispozi\ii stabile cele potrivit cu cure cinev;1

,·ste de un anume c:mtcter prin modul său de viaţă: ciici nu conform cu

< >rice dispoliţie stabil:1 sunt de un anumit fel modurile de viaţă. A�:Kiar,

•tlcă oratorul exprimă ::;i cuvintele litmiliare dispoziţiei stabile, va rcali:t.a

, aractcrul; într-:1dev:Jr, un om ncinstruit .<�i unul educat nu ar pute<.t spune .• cele:t�i 1111

lucruri, ';>i nid în acela�i fel . Pc de ;tllll (hll'le, auditorii îm:ean.:ă

�entiment 11numc � i prin expresia de care se servesc din plin logo-

"r<tfii541, anume: .,ci11e 1111 .)·tif<' " , • .to(i .)·tiu": c:lci cel cmc :mdi;1ză, ru::;i-

utmdu-se, aprob<!, ca să p<trticipc tocmai la Ct..'C<.t ce iau parte �i toţi ccital!i.

Faptul de a uza de :tccste cxpre.�ii oJX>rtlln sau inoporttm este comun

luturor genurilor. U n remediu în vederea oricărei exagerări este ceeu ce

140K h

lnată lumea rcpetfi5-l-l; într-:Jdev;1r, onttorul însu�i trebuie s� prevină rcpro-

�urile altuia mustrându-se pe sine; d\ci atunci se pare că cel care vorbe�k ('\le veridic, f i indd nu igmml ceea ce face. În plus, nu trebuie uzat de ln<tte procedeele laolaltă; C!lci astfel auditorul este captivat5->5: vreau să

'pun, de pildă, di, dud termenii sunt duri, nu trebuie s:1 fie

�·:tzul voc i i . <Il feţei �i al lucrurilor cme

�e

fel ::; i în

potrivesc, i:tr de nu, devine

evident ceea ..:e este fiecare lucru; în schimb, dacă, pc de o parte,oratorul

l:�te un lucm, dar.pe de <1lti\ parte, nu face alt lucru, artll rli1mîne ascuns:1,

!L':tlizfind aceb�i efect. A�udar, dad lucrurile delictle sunt spuse dur, iar 1·de dure- în chip delic:tt, discursul este neconvingiltor. Numele, cele

nunpuse, toi epitetelc, majoritatea, �i neologismele mai cu se:m1ă se potri-

vesc celui care vorbe�te patetic; dci este un lucru scuzabil pentru cel 54< ln<Îniat să vorbe<tscă de un rău "ce se Îlw/fli pâ1ul la cer" >, sau să spunfi 5·n ,.mlosa!" , precum ::; i cfmd oratorul îi mc deja în po.�esie pe auditori

.�i

îi face să fie entuziasnwţi tie prin h tudc s;tu blamări. fie prin 1mînie cum procedează,de piklii,toi lsocrate în al sfiu Panegiric.'i-tH ,

�:ni prietenie,

l:t sfâr�it: .,glorir .}'i memorie", ::; i . .cei mre a u Îndriiz.nit" . Într-:tdevăr,

u�tfel de lucruri spun cei care cntuziusmează, încât auditorii acceptă,evi-

tlcnt, tiind dîspu�i în acela�i mod. lat;1 de ce acest stil s-a potrivit şi poe't.ici; căci poeLia este inspirată. Aşadar, trebuie vorbit fie astfel, fie cu iwnie, a�a cum făcea Gorgîas5·N, ::;i precum cete spuse în Plwidro.\'55n .

3!9

ARISTOTEL

VIII. ro SE oxluro Tii-; A€�€� Sel Jlrj"t€ �JlJlETpov lt_Val JlrJ'r€ dppthtJ.Lov· TO J.LEv yc:ip Cm(-.9-o:vov, TTElfAcicr-.9-m ydp Ooxel, xo:l ăjlo: xo:l E:�(crny.:rt· 1fpocr€xetv ydp 1Tmel T� bJ.lo(tp, mSTe JrdAtv lj'{et. "Qcrlfep otiv ThJv xllPUxwv 11'po/..o:J.113cfvoum ni ll'o:tS(o: TO T(vo: o:\pelnu l::Jr(Tponov b CmeAeu-.9-epollJ.lEV�; KA€wvo:. ro SE 25 ir:ppthtJ.lOV Ctn€po:vrov, S€l SE 1Tenepdv\l"o:t J.L€v, J.lll pkrpt� SE· chjSE� yclp xa.l drvuxnov TO ănetpov· nepo:(vem.t O€ &pt�� m:lvm.· b ' SE ToU axiuJ.m� � AE'{e� &pt�).!(i.; Pu�J.l� E:anv. ob xo:l Td J.l€Tpo: TJ.lT]Tci . .6.t0 j:lthtJ.10v &l €xetv TOv A6yov, J.l€Tpov 0€ J.liJ· 30 no(T]J.lo: ydp €CJTO:t. 'Pu�J.10V 0€ j.J..ij &xpt�· Tollm 0€ €CJTO:t E:dv J.L€XPL TOU fi. TWv &E tht,u.Wv b J.LEv � O"EJ.lv&;, &Ud ÂEXTtxTJ.; &pJ.Wv(o:r; .Se6J.1Evq;", b fJ lo:J.Ljm� o:U E:<Tttv 1] AE�tr; 1") TWv noAA.Wv· .StO p.ci"AtcrTct ncivrwv Thlv j.J..€Tpwv 'tctj.J..�ela q>-&€novmt A€-yovTer; . .6.el 35 .S€ O"EJ.1v6TI1m rev€cri}at xo:l €xa1"l)o-ctt. ' 0 .S€ 1"poxo:l� xop&xxtxWnpor;· OTjAol SE Td TETpc{J.l..E Tpa· €crn ydp Tpoxep(i.; 1409 a PthtJ.l..Q.; Tci TETpc{J.lETpo:. Ae(neTat 0€ ncnciv, l/J €xpWvro J.1€V cbrO 0pacruJ.lcixou &p'{ciJ.Levot, oUx elxov O€ AEretv •lr; -lJv. "Eau O€ Tp(T� b no:tdv, xa.L €x6J.1evor; TWv e'Lpl)IJ.€vwv. Tp(a )"clp npOr; OU' 8n(v, Exelvwv &€ b j.J.. €v €v npOr; Ev, b O€ Mo 1fp0r; �v. Exe•cn SE TWv Mywv TollTwv b Tu.u6At�· otJTor; & E:(JŢlv b no:uiv. Ot J.l€v obv ă"Uot Stci TE Td e'lpT)J.l..Evo: ă.q>n€ot, xo:l Ot6n J.lETptxol· b SE nmdv hprrEor;· &nO J.L6vou ydp oUx €an J.1€Tpov TWv PTJXl"€vTwv j:lu�J.l..Wv, &-te p.ci"AtaTo: A.cxv-&dvetv. 10 NUv J.LEv o1v XPWvmt TW, 'evl 1TcttCivt xal ă.px6J.tevot <xal: TEAeuTWv•er;>, .Sel .SE &to:q>€pe tv n'jv nAeun'jv -rT)r; &px�- "Ecrnv SE 1TcttCiv� Mo e'C.S11 O:vnxe(J.J.evo: O:HrjAotr;, Wv "t0 J.J.€v Ev O:px� &pj.J.6net, &Xrnep xal x.pWvTO:t · o&ror; .S' E:<rr�v oO ăpxet j.J.. €V t, J.Laxpc{, n:;AeuTWcn v SE Tpelr; �pa.xelm, .6.o:Aoyev€r; ehe 1\ux(o:v < . . . > xal· Xpucreox6j.J.a "Exo:n no:l C!.t� < . . . > 'ETepor; .s' €� 15 E:vavTLar;, o"tl �paxelm dpxmxnv "tpelr;, t, S€ J.lO:Xpci "teAeumla· Me"tc:i S€ rCiv lJ&m:i "t' Wxeo:vOv Tjq>civtae vll'{ < . . . > 00Tor; O€

�

-n{

320

RETORICA.

!!1. 8. 1 -IO'i b-1 409 a 8.

Forma .�tilului nu trebuie să fie nici metrid, nici lipsit<! de ritn1; C<lci, pe de parte, cea metrică este neper.�U:I\ÎV<i. întrw.:ât pare a fi elaborată, şi totodaW şi distwge atenti<�; lntr-adev:lr, i'l f<1ce pe e�uditor să se preocupe de metrul asemăntltor. şi anume clmd va reveni acesta. Asadar, întocmai : pre�:um t:opiii previn întrebarea cr<Jinicilor: .pe cine pt di-ra tlrept pa tron ('f'/ t'liherat'!'", fU' C/mn/""55 1 . Pe de altă parte, n�a aritmică este nedeterminată, or, ca trebuie să fie determinat:!, dar nu printr-un metru; căci ceea ce L\\\e nedeterminat este ncplikut ;;i incognoscibil: în schimb, toate lucrurile sunt dt:tenninate prin număr: im numărul spc�:i1"11.: l"onnci stilului este ritmul. ai cărui metri552 sunt si divit.ibili. De aceea. <liscursul trebuie să aibă ritm, i<.1r nu metru; căci ultfcl va fi poem. Un ritm, ins<l. realizat neriguros: or. :tceasta se va Înt<î mpla dad el este realit.at as! ICI pân<l la un anumit punct. Dintre rilmuri5'i.l, ce! croic este solemn, dar lipsit de armoni<� convcr S<�!ici obi�nuite, pc când iamhul este însă�i vorbirea celor mulţi: de aceea, dintre metri, orutorii folo�sc tll<li cu seamă trimctri i;tmbici cfmd vorhcsc. În schimb, discursul trebuie s� devină mai solemn si .�;1 cxtaâczc. Pc de altii parte, troheul <.:.�te mai propriu d;.msului cordax: o arat.:i, de altfel, r t c t i ��; ��:; ��:�u ��;:�t ��;��;;� \�::��i��·�n�!•;â��r��;:�!��;�:.-��rz�:��;�; care nu puteau spune ce este. Or, pcanul este al treilea rit1n. �i unn�tor celor menţi(mate. Căci ele mentele acestuia sunt trei în raport cu douri, Î<lr ti intre ele, primul ritm este un clement În raport cu unul .�ingur, pc ctmd al doilea ritm reprezint<! dom! elemente în wport cu unul singur, or, la aceste r:tp<u·turi se alipc�te raportul de unu şi jumiîtutc la unu5·'X'; iar acesta este pe;.1nuL Aşadar, ccle lallt': ritmuri trebuie înl:lturale din cauza lunurilor cnunţ.ute, şi fiindcă sunt mctrice; peanul, în schilllb, trchuie admis; cilci dintre ritmurile exprimate, num<�i din acesta nu provine un metru, a�a încflt el rămâne ascuns în cel mai înalt grad. Asti1zi, deci, oratorii UZl'<ll'.ă doar de pean .�i c<Înd Încep <�i când sfflr.�esc>, însă fimdul trehuie sti f1c diferit de început. Sunt dou.:i specii de pean, opuse una alteia, dintre care una se potrivc�lt: în început, după cum îl şi folosesc oratorii; or. <JCe:-.ta e.�te cel prin care Începe si laba lungit, şi prin c:tre se termină, în schimb, trei sil<.�be scurte: "0, Celtuls cu/ la De/o.1·, ori fJOate fa Lycia . . . >", şi: "Hecatâ Cea cu părul de aur, copilă a lui 'ZRII.I' . . >'', celălalt, Înstt. din contra, e.�te cel prin care încep trei scurte şi prin care cea lungă este tinaW: "După pământ si pe, noaptea umbrit oceanul . . >".'157. Or, acesta o

1401) a

< .

32 1

ARISTOTEL

-reAeunŢv notel· ;, rdp �paxela Sui -rO 0:-reAll; elvcu m)l"h< xoAofl6v. ' A!J..d. Sel TÎi JlO:Kp� &noK6rrrea{}cu, Kai Sl]AT]v el'\IQL Tijv n.AeuTij'V Jlit Sui TOV rpro:p�a, JlTJS€ Slei TI]v napaŢpct<pljv, l.ii..Ad Otd TOv Pu{}p.Ov."On JlEv obv ellpu-8-JlOV Sel ltvo:t -rllv AE'{tv xai: Jlli ăppu-8-J.l.OV, xo:l: -r(ve�,; elJpu-8-JloV notolxJl j>u{}Jlol xai: n� ExovTe�,;, elpT]TI1l.

IX.

Tli'V se A€'{tv O:vcirxTJ e'Lvat fi etpoJlEVTJV xai: .w O'UVO€UJlW 25 Jl(O:'V, �unep a\ €v Tolc; St�UpciJ.l�oLc; O:�a�oAa(, xaTEU'rpaJ.LJ.LE'VTJV xai: bj.l.O(av ralc; TWv O:pxo:lwv llotTJ-rWv O:vnu-rpO<potc;. ' H Jl€v oUv e'tpoJ.l�VTJ A€'ft�,; h O:pxo:lo: E:ati'v· 'HpoS6rou 0ouplou !rlS' \u-roplrrc; O:n6Se'ftc;. TaUTTJ rclp np6-repov J.L€v linavrec;, vUv 0€ ob :n-oMol xp{;jv-ral. A€1w '.se e'tpoJ.L€VTJv Tj 30 obbEv Exet -r€Aoc; xa{}' ai.rrfjv, âv J.Lli -rO nparwx <-rO> Aer6J.Levov TEĂ.ELW�. "Eo-rt S€ O:T)S'l}; .Sui -rO ănELpov· -rO "(cip -rEAoc; miv-rec; �oUAoncn xa{}opăv· St6nep Enl -rolc; xaJ.LnTitPutv bmv€oo:n Kal \::xAUovrat· npoop(;)nec; Ţl'.ip -rO n€pac; oU xc(u.voucn xp6Tepov. 'H 35 J.LEV obv e'LpoJ.LEVTJ -rî}; AE'fe� \::crnV l)Se, xa-reo-rpaJ.LJ.LEVTJ se ;, \::v nEpuSOotc;. A€rw 0€ nep(o&ov AE'{tv Exoooa.v O:pxllv xal -reAmrljv abTijv xa{}' a\.rnlv xai: J.LEre�oc; eOOUvonov. 'H&ela S' ;, 1409 b TotatiT'rj xal eUp.a�'l)l;· ;,Sela. J.L€v Otd -rO \::vavT(wc; �Elv T{f Cmepciv'rw, xai: ()n O:e( -ri: Ole-rcn Exet v b &xpoanlc; xai: xenepăv�at n alrnf.', TO .SE JlT]OEv xpovoelv Jl'l)S€ &vUetv &n5€c;. ELJ.La"lJc; O€ On ebJ.LvT}J.l6vetrroc; . ToU-ro Si 0Tt &pt{}JJ.Ov EXEL h \::v nept60otc; AE'{tc;, B xcivTwv eUJ.lVT]J..l.Oveur6-ra.Tov . .6.t0 xa.l -rei J.L€Lpa ncivre�,; jJ.VllJJ.OVEtioutn J,J.i0J.ov -rWv X&iTJV' 0:pt\tJl0'1.1 Ţdp Exet {> JJ.Hp€l-ral. .6.el 0€ n]v nep(oOov xai: r{J c5tavo(� LETeAeum{}aL, xal J.LlJ .Stax6n:-reu{}m Wunep -rei I:cxpoxAEoU<; 10 'taJ.L�ela., KaAu&Jv Jl€v l)Se rala., neAolf(CX�,; x{}ov6c; < . . . > -robvav-r(ov raP Eo-rtv i.moAaj3elv TI;! c5ta.Lp€lattat, Wmrep xa.l brl

�

322

RETORICA, lll. 8-9, 1409

a-b

finalizează; căci si laba scurtă, prin faptul că este incompletă, îl face trunchiat. Fraza trebuie tăiată printr-o s i labă lungă, iar fin;!lul trebtlie să fie clar, nu datorit<1 scribul u i , nici datorită semnu l u i de punctua(ie55H, c i prin ritm . A fost enunţul, a.�udar, că s t i l u l trebuie �ă fie bine ritmat � i n u

lipsit de ritm , de <.�semenea, care r i t m u r i îl fac bine r i t m a t , precum ş i î n ce f e l f i ind d i s p u s e îl f a c astfel.

9. S t i l u l trebuie să f i e ori con t i n u u , � i a n u m e l e g a t Joar p r i n con-

juncţie �YJ, e<t �i prd u d i i l e pe l i ră în ditiramb i . ori pcriotlic � i asemănător ;mtistrol"clor poeţilor vech i . A�;tdar, stilul continuu este cel vec h i · e.\"/)1/!Wrea cercelrlrii istorice a l u i f!erodot din Tlwrion"·�w. foloseau tot i , <K U !TI , în�ă . nu mulţi îl folosesc. Pe de altă parte, numesc continuuV> I stilul care nu arc un capii! prin s i ne, dac<! lucrul enunţat n u este term inat. El e�te nep1<17ut prin i!CCe<t c;!

este nedeterminat: căci toţi doresc .�ă observe fi n a l u l ; tocmai de aceea l a curbe, alerg;ltorii gilfftic .)Î î�i pierd puterile; într-adevtir, înainte , cftnd

văd în faţa lor final u l , nu sunt obosi ţ i . Aceasta e.�tc, a.:;:1dar, forma

continuă a .�ti l u l u i , în schimb, cea periodică const:1 în perioade. Or, cu numesc perioadă o fra�di care i!rt: un început �i un �fftr�it prin ea însă� i . precum � i o întindere usor de cuprins dintr-u privire5W. O astfel d e i"ormă este pl:kutil �i u�or de în�clcs: pe de o p�trte plăcută, datoritii faptului că este contrariul a ceea ce este nedeterminat � i . de asemenea, fiindcă întotdeauna auditorut crede că posedă ceva � i că

1401) h

il i"o�t mferat ceva pentru

e l însu � i . în vreme ce faptul de <! nu prevede<� � i nici de a duce pfm<1 1 a capăt n i m i c este neplăcut. P e d e altă p:1rtc, u�or d e înţeles, întrudt poate fi reţinut:! în memorie cu tt.� urinţii. Iar asta, fiindcă s t i l u l în perim1de arc nurmlr, ceea ce, dintre toate lucruri l e , este cel mai lL�or de ţin u t minte. Tocmai de aceea, toţi î.�i amintesc mai bine versurile Lk:dt proza5i'-'; dlci versul are un num<'lr prin care este măsurat. Perioada trebuie să fie complel<!lă prin sens, �i si; n u tie tăiată în două, precum iambii lui SofocleSI'"-: "laM ţinutul Calydon, aparţinând lârâmului lui Pelops < . . . > " , căci prin divizme este posibil să presupunem contrm i u l , cu, de pildă, �i în

323

ARISTOTEL

roU €tpTUJ.€vou n)v KaAuSWva elvcu � neAmrovvit<JCM. neplo&><; &E l] J..LEv Ev xWAou; T] fi &<peArK;. "EO"l:lV fi 'ev w.iJAou;; j..LEv A€'tt� Tj l:E'tEAEHUJ1€VT] TE xal 0t.TIP11J1€Vl] xal eLctvdlfVEll(J'[�, }ll] i:v rn Otatp€o-et W<rnep xcd T] e't T]J..L €VT] nep(�. &AX OAT]. KWAov &' kO"Tlv TO 'ETepov J..L6pwv -raUTTJ�;; . 'A<peA� fiE AEyw n)v J..Lov6xwAov. t-el fiE xal ui xWAa xal n:l� nept6.sotx; J..L 'llte )J.U06potx; ehat J..L'lÎ'tE )J.axpcic;. TO J..LE v ya'p J..L LXpilv 1fpooll"TCtl Et v noU.dxt� JrotEÎ: TOv &xpooTTjv· O:vciyxl) yclp '6To:v, En bpp.Wv Enl Tii n6ppw xal TO J..L €Tpov, oU Exet Ev 'ec:wThi Opo"V, O:vrto-JraO"trti naooaJ..LEvou, cJi.ov np6cmroletv y(yve0"-8"at &td Tl)v Ctv-r(xpouo-tv. Tel SE JW.xpcl CtnoAe(neo--8"at nmeî:, t.:icrnep dt €'ţ;w-r€pw O:rroxciJ..LmovTE� Tril -ripJ..LUTO!;, cbroAe(nOIJ(ft ya'p xal ot'rrm Tolic; crup.nepl1fUToUvT�· bJ..Lo(w� fiE xal cit neploOot cit J.l.UXpal oiXrat A6yoc; y(vovTat xal &v�oA� OJ..Lotov· t.:Jun y(veTat O Ecrxwtflev ll11J.16XplTO!; b XÎ:oc; e't� Me\avtnn(Sl)V notl)cra"VW. IXvTL TWv cXvncrTp6<pwv cXva�oA.ci� · dl T' alnW xaxcl TEUXEL O:vl]p c'illw xuxci TeUxwv < . . . > "h & J.lWCpd O:vajjo�l] TW 1tm{ţravn xcoc(O"T . ' Apj..L6TIEL ya'p -rO TotoUTov xal e't� rei� J.l<X�poxWAou� A€yetv. A'( -re A(av j)paxUxwAot oU nep(o� y( vETat · 1tponeT� otv ăyet TOv O:xpocnrjv. Tilt; S€ Ev xWAot� A€"te� t, J..LE v o5t DPlU-LE"VTJ €O"Tlv, T, SE 6:"VTLXELj..t.€V T]" OtŢ]pTUJ.EVT] J..LEV, o'iov nondxtc; EttaUJ..LCW<X TWv -ro� navl)yUpetc; cr�vcxyay6vTwv xal Totle; yuJ..L "VLXoU� O:yWva� xaTcroTl)O"c:ivTwv· &vnxetJ.uSvl) O€, Ev TI €xaTE� Tt-;i xWAw fi 11� Evavrltp EvavTLov aUyxetTCn Tj TairrO knE'(eux�t ;ol� �avT(ot�, olo"V· O:,u.q>oTEpol.ll; fJ Wvrpav, xal -roUc;; UJtoJ..L El"VaVTa� xal ToUc;; CocoAot»Jl)cravT�· Tol� J..L Ev ycip nAe(w Tii� o'(xot npooeXTT'jcravTo, TOÎ:� 8 \xo:vl]v TT\v mxot XO:T€Atnov. , EvavT(O: UnoJ..LovT\ &xoAoU-8"rpt�, 'txavOv nAelov. "OO"TE xo:l Tol� XPTJ}J.ClTWv OeoJ..L Evot� xcxl Tol� &noAalic:rat flouAoJ..LEvotc;· O:mSAaoot� xn'pet &vT(xeL"tat. Kal hl " au�alvet noHcixt� €v w:UTat� xal ToLll; <ppov(u.otx; &wxelv xal TOOc; ă<ppo� xaTop\toUv· eiJ.8-Uc;; J..L E v TWv &ptO"Te(wv 1-jStW�l)O"O:V, oU noAU &€ \Xr-repov n'jv O:px-.Ţv Tl};; "l'to:A.ciTTT)� E:Aaflov· nAeOOm J..L Ev Sul Tii� T,nelpou, 1fe'(e00cu SE Otci

�

35 1410 a

324

RETORICA,

llL 9. 1409 b-- 1 410 a

L1ptul mentionat, anume că Calydon e�te al Peloponesului. De altfel, ]>trioadn, când const<l în membre, ctînd este simpli:i·'i1•5. Constă în membre stilul încheiat. divizat ::;i u�or de pronunţat dintr-o �ut1are, �� nu constă într-o diviziune. precum perioada enunţată, ci este

Intreg. P e d e altii parte, membrul este una din cele două părţi ale aceslcia. Numesc, în .�chimb, simplă perioada cu un singur membru. Însă trebuie ca membrele ::;i perioadele să nu fie nici trunchiate561', nici lungi.

Căci memhml scurt <�dc�eori îl fw.:e pc auditor �ă .\C poticne;Jscă: într·<Jde-

văr, este necc.�ar <�CC�t lucru dnd auditorul, av[Jnt:îndu-�c �prc ceea ce

este înainte .�i spre m:lsura, a cărei limită o de!inc în

însu�i. este rcs-

pins de ct:l care a terminat, cum se întâmpln, de pildă, să se poticne<L�C<l

dm C<!UI'.a uhstacolului. În schimb, membre!.: lungi Il fac pe <tuditor să rărnân:l în urmii, pr.:cum cei cmc mai fac un ocol dincolo de lina ] , dici chiar ace�tia îi las::i în urmă pc cei cmc se plimb{\ împreun::i cu ci·%7 ; .�irnilar, .�i perio;Klcle Juugi devin un discurs, �i unul asemănător prcludiului

dîtirambic: In conMxin!i"i. �c întâmpk'i ceea ce a ironizat Dcmocrit, �.:el originar din Chiosv'x, cu privire la Mclanippidcs, care a compus preludii

Î.IÎ cmtz.ea::.â rde siq·i nÎnd nmrele altuia <. . . > , iar preludiul lung e.1/t' foarte drliwiiror pentru cel care îl cmuprm e·•5l•9. De Hltfd, o asemc:m:a ironic se cade a exprima

ditirambice în loc de iLnlistrofe: "Un om z.ea:d

.�i la udrcsu peri<K!delor �.:u membre lun,ţi. Pc de alt<1 parte, cdc cu mell!-

bre prea scunc nu reprezinliÎ pcrioadi"i.; a�adar. perioudil cu membre scurte îl h1ce pc iLUditor precipit;JI. Stilul fiind constituit din membre, perioada, când este divizată, dnd

este opusă; divin1tiî, precum, de pild:1: "adt'.\·erwi i-mn admimr fW cei care au

rnmil aduuârile mr1sdor .)·i mi instituit CIJ/11"1/f".l"llrilt• gimuice < . . . >''5711:

opusă, prin faptul că în f1ecarc dintre cei doi membri

tic un contrariu este

plasHt lflng:i contmriul său, fie acela�i cuvânt este legat de contrarii, ca

şi fJt' o/ţii, rmume pe cei care m1 râmm· i-au urmat; nlci unora le-ou uh(itwl În plus fmnuri mai lor, altora le-m1 frl.miJJtlfrio drepl sufil"it'n/t/"57 1 • Contrarii sunt "rtmuÎII<'H' - urmare", "sujicit'/11 � mai mult'. ,.A-FI Încât, .)i celor care m1 neroie de tn•eri, .)·i celor care ror sri prqjite de de"51� ; ,.profit" este opus .,achizi(iei". Mai mult "se Îlllâmpla adesl'ori În CICI'.I"fe Împrejurari .ri ca cei în ţe/ep/ i sa e.�ueze . .)·i ca cei nec uK eta(i sa reu 573 -�ească" ; "Îndatrl m1 fâst considemti demni de prnniul de va loare, .�i 1111 mult timp după, au primit comwula ml1rii"574 ; ..pe de o parte,

1410 a

de pildă: . .i-au st'rvit şi fH' unii

.�i JH' cei

care

multe d('(·âr pmria

a naviga pe contine/li, pe ({e alta parte, a merge pe jos dea.l"upra

325

]()

ARISTOTEL

TÎ)r; ,'}W..ăTTrj(;, cOv p.€v 'EAA�ovcov '(eU�u�, ciN--S ''A{tw htopU�at;· xai cpOOeL uot..(m� lSvr�. v6Jltp T1ic; :n-6t..et..M; UTE:peo-it-at· dt p.Ev rcip ahrWv xroc� t'mWAov-ro, dt S cit� €mJ,'hpav. Kcxl · 'tSLa Jlilv -rol� jktpjX{pmt; o'lx€-rat� xpllo-,'}at, xmvi! &€ :n-oM..olţ -rWv 15 O"U Jlăxwv uepwpâv SouAeUovm�· fi '(W�-ro:t; 'E'{etv fi ceAettn)crcxvmt; xcx-rcxt..e (\(JElv. Kcxl O e'L� nevth)Act6v Ttt; e'i:ue xcxl /\ux6cppovcx €v cW StxcxcrTI]p(w· o\Jcot O' UJ.l(i� olxm J.lilv Ovce� EnWAouv, E>..Mvre b' &; UJ.lii� �WVTJVT<XL. "A1ravm yeip co:"U-m nmel -rO e'tpl)Jl€vov.' H.Selcx .5€ bnlv Ti -rota6TYJ A€'ftt;, i5n -rCtvav-rlcx 20 yvwptJ.1Wmm xal ncxj) ăAAT�Aa J.lCiAAov yvWptJ.lCt, xai On €mxe O'llJ..AOŢLO"J.l�· b yeip Ef..erxo� cruvcxywp] -rWv O:v-rtxetp.Evwv €crTlv. ' Avtlit-ecrtr; Jlilv otv TO TowtlTov €crr(v, ncxp(crwcnr; 8 €Uv Ycra Tei xWAo:, no:poJ.lolux:nt; &€ ffiv OJ.loLo: cei Ecrxo:m €-xn hci'Tepov -rO xWAov. 'AvdyxT] &€ fi Ev O:pxTJ fi €1tl -reAeu� Ex� tv. Ko:L O:pxll 25 J.1ilv O:ei: Tci bv6J.1Ctm, 1-t .Sil -re�eun] cât; Eo-xci<ett; mJt..Aafk:t't; fi Toti airroU Ov6p.mQt; nTWcrett; fi TO ctirrO ăvoj.lcx. 'Ev O:PX� J.lilv Tei Totcxlrrct, O:ypOv rciP €Aaf3ev c\:prOv no:P aU-rotl. l:l.wpT]Tol -c En€Aovco ncxpcipprrrol c' €1t€ecrcrtv. 'Eul ceAeuTilr; .5€ · Wl}{l-rs &-v 30 cdJTOv oU nm&lov TEToxEvctt, &AX ctirrOv nmOlov rero�Evcu. 'Ev lfAe(mmr; .5€ cppovc(crt xal €v €Acxx(matt; E:An(mv. nTWcretr; Sil TainoU· &:StOt; f:Jil crto:,'}ljvm xcxAxolx;, obx ă"StOt; Wv XctAxoll; TcxirrO 8 CivoJ.lCX' crU S alrrOv xo.L "CWvm €Aeyet; xaxWr; xal vtlv Ţpci<pett; 35 xaxl:x;; . 'AnO Ol.lAAcx�ilr; S€· TC &-v Ena,'tet; Oetv6v, e't Uvf:Jj) e'i:Set; 1410 b O:py6v; '�Ecrnv .5€ ăp.ct ncivTa Exetv -raln6, xal &v-rUtemv e'i:vo:t -rO aUTO xai 1rciptcrov xai: bp.otoc€Aeucov. A't O O:pnai: cWv nept66wv oxe.SOv €v wlc; 0eo0eXTE(Ott; €SrtP(-{}J.1T]VT«l . E'to-Lv &il xai: $E;ll<5elt; &.vTt,'}€cret�, di.ov xctl: 'En(xapJ.lOt; €-rro(eL· -r6xcx J.lilv Ev nl_vwv EyWv fJv, cOxa bil napcX cljvott; EyWv.

�

' Enel: .5€ StWptcrTcxt 1repi: TOlhwv, lf6-l}ev A€ynm cei Cwrela xo.l cei eUOoxt}lollv-ra Aex-r€ov. notelv J.1ilv oOv 'ecrcl: wtl elxpuoUc; fî ToU 326

RETORICA. I I I . 9- I U . 1 4 1 0 a-1>

marii, pe de o parte, dupâ ce a unit printr-un pod cele doua ţărmuri ole 57'i Helespontului, pe (/e alrr'i parte, după ce a stnlpuns Athosuf" ; .,dqi 571 1 : "Î/1/r-ade

prin noturr:J su/11 cetă[l!ni, prin Iesi! sunt privO!i dt' cetate"

văr, unii dintre ei au tJierit Îl! chip nefericit, iar (/{(ii s-au salva/ În mod 577 . Ş i : ..JH' de o parte, Îll par/ieu/ar, a :;e_fololi de bMbari ca

ru�·inos"

servitori,

pe de altâ parte, Îll public,

aliari care Sllllf .I'Ciavi"

57�

"fie

privi w imlifnentâ pe mrdri dintre

a posetla În viilor Îll timp c e e i trâil'.\'( , 57'J . Ş i ceea ce unul a spus lu adresa

fie a lâ.w Îll urmr'i dupâ ce mr nrurii''

l u i Peitholaos �i Lycophron, la tribunal:

acqtia. câ11d enm

lor, wl rill(/eau. Î11 .n-lrimh, drrpâ ce ou venit /a �·oi, De altfe l , to<Jlc aceste �xemple f<1c lucrul menţionaL Or, u n uscmcnca �tii este pl�cut, deoarece contrariile sunt fomlc cunoscute, iar puse unele

lâng� altele . cle sunt mai mult cunoscute, � i fiindcă se <!seamănă silogismului: căci respingerea este o reuniune de pn1p01.�ţii opu�c. Prin urm<1re. antitCZi! este u n lucru de acest fel, cf1nd parism.ii·'if 1, dacă membrele sunt egale, c>înd paromoioză-"H�, dacii fiec;1re din cele dou<l membre Î�l me extremităţile a�emiiniitoure. Trebuie să f1e astfe l , ori l<� început. ori la

lk asemenea, începutul deţine întotdeaum1 cuvintele, pe dind frnaSitll cazu rile ace l u i asi ...: uv:înt, sau iicda�i wÎn început, exemplele sunt de acest fel: . .nici o primit ele la cl 1111

sfâr.� it.

l u l po�cd;1 u l t i mele s i l abe, V<Înt.

terel/ l/ecultivof''

5Kl

, .. Erau de obicei înduplecuhili prin daruri .yi per.\IW-

�H--1 _ Iar la sf:îr::;it: . . ai .fi crewt ni aci!SW IW a proc real . ci t'l Îmll.\'1 ero 1111 copil"-"H .'i _ .,În cele lliai muri gr(ii .)·i În cele mir i spt•rmr{e." CuLLrri ale i!Celuia�i c u v:înt: ..esre dl'/1111 de o i se

dahili prin vorhe" lift

copil,

mai

ridica o s/o!Uie de hrom:. el care 1111 este demn de o mmwdâ de /Jron::.?"

...)·i când lrâio tu vorheoi rciu de el, iar (/('/111/ scrii

3.'i

ribil Încercai, danl vedmi 1111 m1r lip.1it de ucUfHI/i••?" Este po�ibil Cii ace-

1411) h

Apoi, accl<l�i cuv:înt:

râu ele el''. Finalul asemănător, pmvcnit dintr-o silabă: . .t ·r .lt'lllimem tela�i membru să ai bf1 toate figurile h1 u n loc, anume el însu::;i să fie �i

antiteză, .:;i corespondent, �i cu terminatii similare. Pc de alt<! purle, C<llrtă5Hr !ile perioadelor iill fost enumerate <!proape toale în Tfteod(T/icde , ,

Există � i :mtilet,e htlse, precum compunea �i Ericharmos: __câJI(/ eram 5X7 Îll cmelc lor, când l'rm11 În prnrjma lor" _

10. Din

m o m e n t ce

de unde A�adar, a

provin le

�-au defi n i t aceste ch ��ti u n i , trebuie spus c u v intele spi ritualc 5HH .�i c u v i ntele ren u m i t e .

face

este

propriu

327

celui

înlestrat

n a t u ra l ,

ARISTOTEL

1411 a

reruJ.lvaO"JJ.Evou, &elSm O€ � J.Le\1-&ou Ta&n-j�. E'l:n-wJ.l�V xal Swpt{)-J1TJO"W.ue{)-cx. 'Apxll S Eo-rw ltu"iv a\hTJ. TO Ţcip }J.Ct'J{)-ci"V€LV fMtSLux; T,O U q>1'io-EL nO.crtv E crn , ni &. Ov6.uo:m rrYJ.ua(vet n, Wcrre \Saa rWv bvop.ciTW"V notel ltulv J1c:l{l-rptv, TtStrrTa. A't J1€v otv rAWnctt &yvWre�. rci O€ xilpL<X 'CO"J.1ev· \] &. J1ETmpopd notel roirro _u.cD,.to-rcx· Omv raP e'Llfll TO � xo:lciJ1'lŢII, 'elroll}O'E .uci1hpw xal rvt::icrtv & ci ŢoU rEvo�· Cl.ucpw ra P ânYJV1't-rpc6ro. nwix:nv J1€v otlv xat d.t TWv lfotTJTWv e'tx6ve� TO a.Ur6· St61rep âv efi, &crrelov <pa(vETctL. "EcrTL ŢCÎp � ebcWv, xa\1-c:llrep e'lpTJTctt np6repov, J.lETa<popd .StmpEpoucra npott€aet · .StO �nov t,OU, <Srt J.t.o:xpo"T€pux;· xo:t oU Hret Wf; Totim Exel vo· '-lbxoUv oU& �TJTel ToUro Tj lPu:Ql· &vd"fXll o.q xal A€'ftv xal �{l-uJ.11ÎJ.lo:To: mOT e'Lvm ă<TTE"icx OOa Jrotel Tj.ulv j.id\1-T}O'tV To:xelav. b.tO oihe Te( Emn6A.ctta TWv 'ev{)-UJ.lTJ.uciTW\1 eUcSox:t.uel ('rnm6A.cttct rcip AEroJ.l€\1 rei lT«VTl .Sl)Ao;, xo:L tJ: .uT]oSEv &:l �TJTÎiaat), ol.he Ocm e'tpYJ.uEva &rvooUJ.leva, 6:/..X \Sawv fî fÎJ.l!l Â€ŢOJ1€VW\I Tj jvWo-t� j(V€To;t, xo;l e't J.Llt 1Tp6TEj)O\I IJJfilpxev, fî .ULXp0V l.Knep(ţet � &c:lvotct. fCŢVeraL jcip o\:ov _uc:l\1-T)O't�. Exe(vt.Jb &. ol&T€po"\l. KaTci .uEv otv nlv Stc:lvot«V ToÎJ AeroJ.L€vou ni roto:lrro d.JOoxt_uel TWv Ev\1-u.uYJp.drwv, xcnci &. nlv AE'ftv TW .uEv <fXtlJuxn, Eci'v &vnxetj.t.€� A€nrrm, 6i.ov· xo:l nlv Tol� Cl�Aou; xotvTjv e'tp'llvTJV vo.ut'C6vTwv rol� al.rrWv 'tSLot� n6Ae.uov· &vr(xetrm 1r6AEJ1� e'lp'll"'11 · Tol� 8 b"'J6,ucwtv, 't!civ �U J.1E"to:cpopc{v, xai: m.Unrv J.11Ti &AMrtplav, xo:Aen0\1 rcip cruvtOe"iv, J.11Ţr' Enur6A.cttov, oO<'i€"\1 rcip notel mioxetv· ht e't npO OJ.LJ.UiTWv Jrotel, opav rcip Sel TCÎ npo:n6.uevo; .uCiAAov fî .uEAAovm. b.el ăpo: roilTW'J o-roxc:l'(e(J{I--m TptWv, .ueccxcpopW;, &'Jn{)-€o-eux;, E"epŢe(oo;. TWv &. J.LETwpopWv TETic:lpwv obo-Wv eUOoxt_uoOOt p.c{Ato-ro: cit xm:' &vetAorCa:v, �0"1Tep neptxA� ăpTJ TIN ve6rrrro. Tl)"v CmoAoJ.lEV'lŢII €v T� noA€.utp oU� ly.po;v(O"\t"m b: � 1r6Ae� &cnrep €( Tt� •O €ap Ex Toti €'JtO:u'Toîi E'fEAot. Kcd /\enlvr,; nepl /\ax€&xt).J.OV(w'J, oUx â'J Jrepu&:l v nlv 'EA>..d&:t 'enp6<p{)-o;A.uov ŢE'JOJ1€Vr]v. KaL Kl]qltm5&m�, 01foufu"(oVT� Xc:lpTjT� eo-&6-va� Solival TTEpi: TCÎv '0/..u'J{)-LaxOv n6Ae).J.Ov, "hretvclxnt, <pc:laxwv e't� JrVLnw TOv &i).uo" drxov't"« TCÎ� el.ta-Uva� netpCim1o;L Soîivat . Kal 328

RETORICA. I I I .

10.

1 4 1 0 b- 1 4 1 1 a

celui format prin practică, pe când a le arăta ţine de această cercetare �ti

inţifică. Să le spunerp . deci, �i .�ă le enumerdm. Or, punctul de plecare să ne fie următorul. lnvăţatul cu u�urin{.ă este prin natura lui plăcut tu-

turor, iar pe de altă parte, cuvintele semnifică ceva anume, îndt, dintre

cuvinte, toate cfite ne procură instruire sunt foarte pl<lcute. fn consecin!ă,

neologismele ne sunt necunoscute, în schimb, cunoa�tem cuvintele obi�-

nuite; or, mai :;les metafora htce acest lucru; într-adevăr, când poetul nume�te bătrâneţea un pai5"9, ne procură instruire şi cunoa�tere prin intermediul genului; căci wnbele sunt ofilite. Aşadar, şi comparuţiile

poeţilor fac acela�i lucru; tocmai de aceea, dacii sunt bune, pare un lucru

elegant. Căci comparaţia este, precum s-a spus anterior591l, o mewfonl care se diferenţiazil printr-o expunere prealabil;159 1 ; de aceea este ea mai

puţin plilcută, fiindc:1 este expusă mai pe lung; şi nu spune cU .,aceasta este aceea''; prin urmare, mintea nici nu o caută pe .,acea.rta"; de altfel, trebuie că .�i stilul �i entimemele spirituale sunt cele c<�re ne produc o

instruire promptă. De aceea, dintre entimeme, nici cele evidente nu sunt

renumite (numim evidente

cele dare oricui, precum şi pe cele care

nu trebuie cercetate deloc), nici toute cele care, o dat<� enuntate, nu sunt

înţelese, ci fie toute cele a căror cunoa�tere se produce o datl.1 ce sunt ros-

tite. de�i ea nu exista înainte, fie cele al ctlror sens vine puţin mai t<Îrziu.

Căci în ultimele două cazuri se prodw:.:e, de pildă, o învăţătură,

pe când

în primul caz - nici unul, nici celillalt lucru. A�adar, JX!trivit cu sensul591 a

ceea ce este spus, ttstfel de entimeme sunt renumite, iar

pe de ;1ltă p<�rte,

conform cu stilul, ele .�unt astfel datorit<l formei, dacă sunt enunţate prin

·��i că pacetl acdora care crmsit!Prd ct1 nte cmmmt1 este razboi pentru illfere.t·efe lor particulare"5'J3; .,razboi"

antiteză, ca de pildă:

pentru altii,

se opune lui .,pace". Datorită cuvintelor, dacă ele contin o metaforă, iar

aceasta nu este nici străină, căci altfel ar ti dificil de a o cuprinde din-

tr-o privire, nici evidentă, dci nu face pe auditor .�ă resirntă nimic; în plus, cuvintele pun dinaintea ochilor59", căci trebuie văzute cele ce sunt

înfăptuite mai degr<�bă decât cele viitoare. Trebuie, deci, avut în vedere ace.�te trei lucruri: metafora, antiteza, vivacitutea5<J5.

Dintre metafore, care sunt de patru feluri596, sunt renumite m<ti ales

cele după analogie, a�a cum Pericle spunea că tineri mea, cea pierită în

război, astfel a dispărut din cetate, ca şi cum cineva ar ti izgonit primă-

vara din an597. Şi Leptines spuneu despre lacedemonieni că nu trebuie să privească cu indiferen!ii că Eluda devine cu un singur ochi5<.»!. Şi

Cephisodotos, pe când Chares se grdbea să prezinte darea de seamă în pri-

vinţa războiului olintian599, em indignat, spunând că <�cela în�rcă să prezinte darea de .�eamă, apăsând mulţimea până la .�ufocare. De asemenea,

329

35 1411 a

ARISTOTEL

xo.pro:aAWv xm€ '!O� 'A{hrva(otx; e'L� EIJI'otav hu:n�� 'Eq>TJ Selv E�ufvo:t •O MtA'!td'Sou l!J{jcptoJ.t.a. Kal 'lcptxpc{Tl')l; crxetcra:J.LEvwv 'A.,'}--qva:(wv TT� 'Exl&:tupov xal n)v no.pa:A(a:v '\-jya:'.ld'x't€L, IflC(oxwv alrto� -rei €q>6Sta: •oU xoAEJ.Lou xapuplicr"_a:t. Ka:l nw't6Aa� nlv napa>.ov P6TTa:>.ov '!OU Sl)).t.ou, I:T]ITTOV SE 15 TT)A(av •oU n€Lpctt €w.;. Ka:l nepuU..]l.; nîv A'lytva:v 0:q>€Aelv b::EAeooe, TfJv A1W.TJV -roO netpat€�. Kal Motpoxt..fr; OO"Ev 'E<pTJ 1TOVT)p6T€JXN; e'lvo.L, bvoj.tclaa:� nvd Thlv EmetxWv· Exelvov J.LEv ya:'p Elnrp(ThlV '!6xwv 1l"OVY)p€6ecr{}a:t, alrt-01; se EmSexchwv. Kal rO 'Ava:�avbp(Oou 'ta:J.L�elov lJxEp .Wv {}ura:r€pwv 11"� TOv ycij.lov l:rxpovt'{0011Wv· bxeplij.l.epo( J.lOL Th1v yâj.lWV cit nap,'}Evm. Ka:l •0 20 no>..oe6x•ou e'tb &xo1TArpntx6v -rt va: I:xe&mrnov, -rO p:r] S6vo;O'{I-cu hcruxlo:v CiŢetv, l.mO TTr; •Ux� €v nevreaup(Trtf vOOlf &:&:J.LEvov. Kal Kr,:ptcr6&rrob "tdb -rpt-fu>etb ExâAet J.llÎAwv� xmx(Aotx;, b Kliwv SE -ro XO:TTTjAeÎ:a Tci 'A-ntxci q>tShto:. A'to-lwv &€, 0-rt Etb ro,eA(a.v 25 nŢv n6Atv E�Exeo:v· •oÎITo ycip J.1€TCXq>apci xat xpO bJ.LJ.LciThlV ' xc:tl lîrrTe �olpa.t nîv 'EAAâ&x, xaL TOO-ro '!p6xov nvU J.1€'!acpopci xa:L npO bJ.LJ.lCf-rwv. Ka.i {.Xrnep Kl'JcptmSSm� elM.o:�la-:to:t b::€Aell€v ,u:ij 1ToAAcib li"Otr)crwo"tv -rcib GUVSpojJ.â� rexxAT]O"loo;-]. Kal 'lcroxpc{Tl')l; xp&; -ro� auv-rpExov•oo;- 'ev '!et:Î:b xaVT]"(lÎp€cnv. Kat ffi.o" 'ev •W 30 ' Ent-ra:q>lttJ, St6n ă'ftov l]v Elrt -rlf W:C�Xf -r� -rWv €v I:ctAetJJ.l": T€A€O't'T'pciVTWV xe(po:o,'}at Tijv 'EAAâOa, � O"UŢXC;t;TO:{Jt:(1f'fOJ.l€\I"I'K; -q; &pe-rU a.tm:lv Tii!; E>..eu{l-ep(�- e't }.lEv ycip ehev ISn ă'ftov &:xxplicrat auyxa-ro:{}an-ro)J.Ev� -rl;r; &pe-ri;r;, J.L€Ta:<popc:i xal 1Tp0 35 b}.l}J.Chwv· -rO 0€ -rU ă:p€T1J TTr; \:Aeu,'}ep(a� &_vr(,'}eo{v TLVO: �€L. 1411 b Kai: tiJb 1cptxpc{TTJI; ăxe\1· \-) Ţcip � J.lOL -rWv A6"(WV Stci JJ.€awv -rWv Xd'p'T)"tL nexpo:rJ.LE"wv €OT(v, J.lETO.q>Opci xa:t &va:Aoy(av, xal TO Stci J.dcroo 1tpO bJlJ.l.C{-rwv ltmel . Kal TO qxivcu 'lfO:pctxa:Aelv miii; XLV&lÎ'\IOl.lf; TOÎ:b XLVSlÎWLb j�Otl\hlao�, 1fp0 bJ.Lj.J.C{-rwv J..L€Toopopâ. Kal AuxoA€wv l.mEp X�p(ou· obS€ TIÎ" \xETllPCetv ciu:rxuv-:t€vreb o:l.rroU, TIÎ\1 e'tx6va TIÎV xo:t..x îŢv· )J.€To::q>Opci Ţt)p €v -rlf 1fctp6v-rt, &AX obx Cte(, W..Aii 1fp0 b}J.JJ.c:hwv· xtv.Su"Ve00v� ylip o:l.rroO 'txe-relÎeL \-} e'txWv, -rO iît�Juxov Si} 'E}J.\(JUXov, -rO bml}J.VT]J.lct TWv Tijc; 1f6Ae� 'Epywv. Ka.i 'lfcivro: -rp61tov }J.txpOv <ppovelv J.leAeThlVTeb· 10

330

RETORJCA. IIJ, I 0 . 1 4 1 1 a-b

chemându-i odată pe atenieni, le spunea că trebuie, după ce se vor aproviziona cu decretul lui Miltiade, .�ă se îndrepte spre Eubeea�xl_ Şi lphicmtes

era indignat, după c e atenienii a u încheiat un tmtat cu Epichmrosul !) i c u litoralul mări i , spunând că ei a u p u s mâna

Peitholaos numea galera paraliană măciuca poporului, iar Se�tos o numea covata Pireului61"l l . Ş i Pericle a poruncit distrugerea Eginei,

urdoarea

PireuluifKl2. Şi Moirodes spunea c ă e l n u era deloc mui necinstit, după ce 1-a chemat pe nume

provizii le d e război. Ş i

unul dintre cei cinstiţi; căci acela se gânde.-;;te

necinstit la interese de treizeci şi trei la sută, pe dind el - la interese de zece la sută60J. Şi iambul lui AnaxandridesC>I14, despre fiicele sale, care întârziau cu măritişul:

mtntii''.

,fetele mele care

011

/cJsar sti treacil termenul

Şi cuvântul lui PolyeuctosfKl5 Ja adresa unui oarecure apoplectic,

Speusippos, anume faptul cU nu po�tte sta lini!)tit.d.eşi a fost înlăntuit de soartă într-o OOală care imobilizează606 membrele. Şi Cephisodotos numea trierele(>(l7 mori co\omte, iar Cinicul�Jl\ numea tavemele fiditii attice.

Aision<ii N , în schimb, spunea că atenienii au vărsat cetatea în Sicilia; acest

cuvânt este, într-adevăr, o metaforă, şi este pusă pe dinuintea ochilor;

de asemenea, "astfel Încât Elado a strigat", .�i acea.�ti1 expresie este într-o anumită măsură o metaforă, !)i una aflată dinaintea ochilor. Şi precum Cephisodotos recomanda să e�ibă grijă ca atenienii să nu facă numeroase reuniunile6111. Şi lsocrate .�e exprima împotriva celor care aleargă împreună spre adunările populare6 1 1 . Şi tn Elogiulfimebrtl'1 2 , de pildă, <se spune> că era demn ca

mormântul celor care au murit la Salamina,

Elada să fşi taie pletele, întrucât libertatea ei a fost îngropată o dată cu virtutea lor; căci, dacă oratorul ar fi spus că era demn ca ea să plttngă,

fiindcă virtutea lor a fost îngropată o dată cu ei, ar f1 fost o metaforă, .5i una aflată dinaintea ochilor; în schimb, expresia • .fibertatea

ei o dara cu virtutea lor" conţine o anume antiteză. De asemene�;�, a!)a cum a spus "cad drumul cuvintelor imi este prin mijlocul actelor În· făplllite de Chares"61 3 este o metaforă prin analogie, iar locutiunea .,prin mijlocul" este pusă dinaintea ochilor. Şi afirmaţia .,a chema primejdiile care sa vina î11 ajutor primejdii/ar" este o metaforă aflată lphicrates:

35 1411 b

dinaintea ochilor. De asemenea, Lycoleon în Hpărarea lui Chabrias614:

"voi, care nici 1111 aţi respectat rugt1mintea lui, anume stmuia de bronz"; de altfel, este o mete�foră în momentul de f<tţă, dar nu întotdeauna. în schimb, este dinaintea ochilor; căci atunci când ace.�ta este în pericol, .�tatuia roagă, iar ceea ce este neînsufleţit devine însufleţit, drept monument al ac!iunilor cetăţii. Ş i

.,e.xersând ei pe orice cale umilinţa"; 331

ARISTOTEL

-rO rcip J1€ÂE-riiv o:U'{€L V n Eml. Ko:l '6n -rOv votiv b....\J"€� <pWr; &.vlj�Ev €v -riJ �ux! r ăJl<pW rcip .ST]Aol n. OU rcip OLW..u6J.1E�o: -roix; 1fOI..EJ1out;, clU.': &.vo:flo:A.A6J.1€{to:· ă"Jl<pW )'cip €an JJ.€AA.ov-ro:, xai: 1, &vo:floATi xo:i: 1, TOLO:thTJ E'tp"JÎVTJ. Ko:( "t0 -ro:'r; ouv{tllxo:r; c.pcivo:t -rp6TTo:wv El vm TToAO xciHtov Th>v Ev mlr; TToA€J1oLr; )'LVOJJ.€vwv· -rei J.l.�V ro:P i.m€p J.!txpWv xo:l J.!tâ.r; Wxrrr; . o:'U-ro:t .5' \..m€p 1f0:VT0r; "tOti noA.€J.10U" ă"J1<pW )'cip V(XTJr; CfTU.J.Elo:. "Qn xo:l dt m)AEtr; -fuJ �6yw "ti.Jv clv{tj)LJJfwv J.l.Ej{{Ao:r; €i.J{t6voo; .St&5aow· � )'cip E\),'}uva. AciflTJ �tr; .Stxa(a EuTiv.

�

XI.

"On J.1€v otv Tci &.u"tElo: Ex J-lETO:<pop{if- n: Tf]r; &vciAorov )..€yETO:L xo:l -TI;J TTp<Î bJJ.j.J.C[TWV TTOL€1: V, E'lpT)TCU " A.€XT€OV ()€ T( AEroJ..l€\1 1fp0 bJ.l.Jlci-rwv, xal -r( JTOLoOOt rlrvETo:L Toti-ro. Mrw .STi npb bJJ.j..lciTwv mîrra TTOLElv, Oo-o: €vEprotiv-ra OllJ-lO:(VEl " diov -rOv 2.5 Cqo:{t0v ăv.Spo: <pcivat E'L Vo:l -rnpcirwvov J1€TO:<popci. ăJ.l.<pW rcip T€A.Eta, &AX oU UT)J.lalvEl €v€pŢELav· clA.Arl -rO &v-300uo:v cyonor; n)v Coi:Jl"ijv €v€p"fELa· xo:l -rO u€ fi' GJ01f€p ă<p€-rov [€AEU{t€pov) €v€p)'Eto:, xo:L· TohvTEÎJ-3Ev otv "EAAT]VEr;' �o:vTEr;' noolv < . . . > -rO 30 cf�o:VTEr;' €v€pŢELO: xo:L J-lETo:<popc( TO:X� rcip A.EyH. Ko:i: Wr; x€x:pTJTo:L noAAaxol1 "OJ-ll")POr;', -rO •ci dt)Juxa �Jltlmxa 1fmElv 8tci Tll; J.l.ETo:<popCir;· €v miO"L fi€ TI;> €"1J€p)'ElaV 1fOlEÎ:V E!XioXLJ.l.EÎ:, olov €v Tolo-&· atmr; ETTi: &iJTE86�8E xuAlv&To ACicu; clvm81l;, xo:i: · 1412 a �na-i OluT6r;, xa� · €mm€u\l-at J-lEVEalvwv, xal - Ev yaln '(cr-ravTo A.tA.cn6j.l.EVO: xroOr; &o-o:t, xal · a'tXJ.l.Ti 8€ O"-r€pvot � .St€crou-ro Jlo:LJJ.Wwcra. 'Ev JTCim ycip Tot'i-rotr; Otci TO EJ.l.llmxa E'ivat EvEproUvm !po:(vETm· W &va.tcrxuvTElv rcip xo:l Jlo:LJJ.ăv xal -rei ăi..A.a €v€p"fELO:. To:Um & npouljtj;E btci � xa-r' ixvo:Aorlo:v J.l.ETa<pop(ir;· Wr; ycip b AL-3-or; npOr; T<Îv Houo:pov, b âvo:toxuvTWv JTp0r; -rOv Ctvmoxuv-roUJ-lEVOV. nmEÎ: 8€ xai: Ev -ro:Î:r; EbOOXLJ.l.OOOcur; €tX60"lV 'E1fi: ThJv ftt!JUXWV -rabn:{· xup-rci, ipO:A.T]pU)WVTO:" TTp<Î j..l€\1 T &'AX., atJTcip €n' ăHo: · XL vot'iJ.l.EVO: ycip xo:L '(WvTa notEl JTcivm, 332

RETORICA,

lll. I 0--- 1 1 . 1 4 1 1 b-- 1 4 1 2 �

c<!ci exersatul înseamnă a ampl ifical' 1 5 oarecum.

De asemenea. că . .Divini

tatea a aprim imeliRell{a, lmnhul În .1'1!/let''r, Jr·� într-adev(Jr, ;nnbii termeni

lămu re.�c cev<L .,Câci noi 1111 rermi!Ulm razboaiele, ci le prelunRim"6 1 7 �

într-adev;1r, amfmdoi termen i i înseamnă lucruri viito:tre: .)i <tmânarea, � i o

astfel de p:1 ce . Şi aflT!narea că tratatele �unt un trofeu m u l t mai frumos

decât cele rc�ili:t.ate î n ri1zboai eh 1 � � căci ultimele <IU loc pentru avant<Jje neîn�cmnate � i d:1torit.:i întflrnpl<1rii doar. cel elal te , în sch i m b . �e produc pentru tol războiul� de altfel. a mbe le sunt semne de vit:torie. CU cetlJţile, de asemene:!, au prezentat mari di'iri de

căd darea de seamă este

scam:t!•I'J prin blwnul oamenilor:

u n fel de pedC<ipStJ d reapt .:i .

Il. Prin urrnare, s-a spus d î cuvintele spir i tu ale sunt e x pri m ate c u aju torul met u forc i , ul analog i e i , pn;cum �� al faptului de a pune dinaintea och i lor� trebuie spus, îns U , ce n u m i m .. a pune clinailflctl ochilor", � i ce Înseamnll acest !unu pentru cei care îl rc<Jlil.e<J:t.ă. Dec i . eu spun că toate

acele l ucruri care sem n i fică În ti m p ce at:ţionca:nl , rep rc ti ntă <1 p u ne

dinaintea ochilor; de p i llW. a

s pu ne eli omul

bun este un p<1 1rat1<�11 este

o metafon1, cilci ambele lucruri .�unt dcstlvâr�itc, în schimb. n u semn i fică

:25

un act; dar expresia .. el, mre arefor{a wÎr.l'lei Îil}loritoare"r' 2 1 semnifid

animal .racm lri.\'(1/ .Hl /){1.\'Că Îll voie .,De aici, O.)'tldar, de11ii, Îllaintâ!ld pe

.. înaint<Înd'' este un ac t si o mctafon1. "repede" . 1-Iomcr, în m u lt e locur i ,

ft!CC în su fleţ i tc

lucrurile n eîn su fl eţ i te cu ajutorul metat(m�i� or, el este aprc c i at în toate

versurile prin faptul cii produce un act , C<t de pildtl, chiar în aceste ver.-�uri:

.,piotra IU'I'U.)'illalâ se rosto�olea din 11011 pe pll!IIÎ!II/"1>'.!.4, �i: .,so�eato o ::,burat"h�.", "tforind cu ardoare a zbura Îll.\'f!re"r'�1', ,.au Slril nemi.)TO/t' Îll pâm!im, dorind c11 ardoare .wJ .\'e Înde,\'lllfe:t' c11 n1me''1'�7, precum � �

, vârful de lance, CIVrÎIIIrÎIIdlhl'e avid, Hl t!fundm Îll picpt"h:.K. Într-ade-

văr, în toate aceste versuri, lucrurile par ci1 aqinncaz.:i pri n aceC<L cii sunt însufleţite; căci fapt u l de a n u avea ru�ine, faptul de a se avânta cu im

petuoLitate, precum �� celelalte, l:onstituie act. Pc <Jce � tea . ]XJCtul le-a adă-

ugat c u ajutorul metafore i , prin analogie; căci a�a cum e.\te pimra pentru

Sisif, tot astfel e�te cel care nu urc ru�i ne fuţă de cel tratat c u neru�inarc. Or. el procedează în aceea�i manien1 .�i În comparaţii le renumite, în cazul l ucruri lor neînsutle!ite: ,.holtite, alhe ca spuma, lll!t'le Înaillle, altt'le, În

\·chimb, dupâ"62lJ; în tr- adev <'ir , pc toate l e face s� se rni�te �i să trll ia scă ,

333

1412 a

ARISTOTEL l) E: EvEpyeta x(VT)CJL�. 6.el & J.Le-rc:upEpetv, xa�� e'Cprrcat np6n:pov, &nO ohe(wv xal J.Lll lflO:VEpWv, olov xai Ev QlLĂ.OOOIJI(� -rO l$J.10LOV xaL €v noAO &Exotxn {1-ewpel v ebo-t6x:ou, W<rnep 'Apx&r� 'EIPT) Ţ(d.rrOv eivcu StatTrJTilv xal �wp.6v· En' ăJ.Lcpw ydp 15 -rO 6:Su.:o6jlevov xa'twpeUyet. "H €( n� q�a(TJ ăyxupo:v xal xpeJ.Lci-\tpav •O ain:O eivaL · &).Lcpw ydp 'taimS n, &AAd Stc:up€pet •if Civw{l-ev xaL xcfrw,'}ev, KaL W &vwJ.LaA(cr,'}at n:t� n6Aet� €v noAU St€xoootv 'tahr6, Ev E:nupave(a xal &rvciJ.LeCJt 't0 Lcrov. "Ecrttv SE: xctl "Cei &(jfela � 1fAEL(jfa Stc:( J!E'taq>opCi� xal Ex •oU npooe'fa1fmCiv · J,UiAAov yc:(p r()'V€'tCU SllAov lYn �J.La,'}e napc:( 20 •O 'evav•(wr; Exetv, xai: Eotxe Myetv l) \fluxll· Wq &ATJ1'}hlc;-, €yW se fu.tap'tOV. Kal .Wv &1tQ(p,'}eyj.Ld-cwv & 'tii &cr-celci 'eCJ"tLV Ex 'tOU J.L'Il b QlTJCJl A€retv, Oiov 't0 I:ntcnx6poo, '6-rt o\ •ktnyec; 'eau'tolc; xo:J,J.63-ev qCJOVWL . Kal -rei etl Wt y}.L€va Std .o airrO ttUa.. J.u:l,'}T)CJt t; ydp, xal A€yE'tat J.LE1:aq>Opc{. KIXL O A€yet 0e6&.J�, •O 25 xatvd A€yetv· y("'(VE't«L &E lSmv napc:l&o'fov fi, xal J.L'fl, Wc; Exelv� AEyet, npOr; nŢv €J.L1tj)OO'I'}-ev &S'fav, &AX Wo-nep Ev 'tolc; yeAo(otc; .a 1tapc:menOLTtJ.LEva· 'iSnep Mvo:wt xal m napd ypclj.LJ.Lot crxWJ.Lp.aTO.· 'e'fano:ni yc{p. KaL Ev 'toÎ.c; J.LE'tpot�· ob ydp W<rnep b 30 &xoUwv imEAa�ev· ktetxe & '€xwv UnO noocrl xCJ.Le,'}Aa· b g I{JE'to n€.stAa 'epEÎ.v. To&rou 8 lip.a AeroJ.LEvou Sei. S�Aov e'Lvcu. Td & napd ypc{J.Lp.a notei. obx O AEyet A€yetv, &AX O J.L€1:a(jfp€q�et lSvoJ.LO:, Oiov -rO 8eo&.Jpou e'tt; N(xwva 'tOv xt,'}a�v· ,'}p(in' ei cr6, 1Tpocrnotelnu yc:(p AEyetv ro {1-pciTiet cr€ xal €'fanm!f· CiAAo 35 1412 b ya'p A€yu · StO J.Lo:".6vn ;,&0, €uei: e't J.Lll imoAaJ.LIX{ve:t 0� Ei.vat, ob &S'fet &.ITteÎ.ov eivat. Ko:l -cO jjoUAet airrOv 1t€pcrdt. · cSel .sE &J.L<p6tepa nJ)OOTix6v-cw� Aex{hTva.t. 015-rw SE xal ni &crtela, olov .O cpc{vat A,'}T)Va(mc; nlv Pir; {1-o:ki'TLTJt; &PXllv J.Lll 6:pxllv e'L vat -rWv xaxWv· 5vcw{l-at yc{p· f\ LXrneplcroxpc:ln,; nŢv &pxt]v T[l 1f6Aet &pxllv etvat -ctiiv xaxWv · &J.UPOT€� ydp ll obx tiv 4>tl"'ll 'ttt; €pelv, 'tolrr' Elp'IŢ[at, xo:L €y'VWcr,'}T) '6-rt &ATJ1'}€c;· 't6 -re ydp nŢv &pxl\v cpdvo:t &pxllv etvc(L oO{I-Ev crcxp6v, &AX oUx o\lnu Myet &AX CO..Awr;, x«l &p;oŢv obx 0 Ei.1tev &mSq>T)CTLV, &AX CO..Awc;. 'Ev 10 li1fo:CTl oe w6-rot�. Edv npoorpc6nwr; 't0 lSvoJ.UX Ev€rxu bJ.LWVLIJ.LC�ţ 10

334

RETORICA, 111, 1 1 , 1 4 1 2 a�b

iar actul în�eamnă mişcare. Pe de altă parte, trebuie transpu� metaforio.:, cum s-a spu.� anterior6311, pornind de la lucruri propri i , şi nu evidente, <�Şu cum şi în filosofie, de pildă, a observa ceea ce este a<>emănător �i în lucruri care diferă mult este propriu celui uger la minte, precum Archytas631 spunea că un arbitru �i un altar .�unt acela�i lucru; căci cel care este nedreptăţit se refugiază .5i la unul şi la celălalt. Sau dacă s-ar spune c ă o ancoră ş i u n cllrlig sunt unul �i acela.5i lucru; într-adevăr, ambele obiecte sunt oarecum acelaşi lucru, în schimb, diferd prin aceea că se atlă sus, respectiv jos. De asemenea, faptul că cetăţile au fo.�t egalizate632 înseamnă acelaşi lucru în cazul obiectelor ce diferă mult, anume egalitatea în suprafaţă şi resurse. Pe de altii parte, expresiile celebre, cele mai multe, sunt ill1tomte metaforei şi provin din faptul de a înşela; căci devine mai clar, fiindcă auditorul a învăţat să tie contrar dispunerii lui în mod comrar, iar mintea pare să spună: "cât de adevarat, in.'id eu m-am in$elat". AiX)i, şi dintre apoftegme, cele spirituale .�unt provenite <.lin faptul <.le a nu spune ceea ce e e i · e i r � ; d r i sunt plăcute din acelaşi motiv, căci reprezintă o învă!ătun1, �i este exprimată o metaforă. De t�semenea, ceea ce spune Theodoro�634, 11nume f<1ptul de a pronunţa cuvinte noi; or, se înillmplă când cuvântul este p<tmdox<�l , iar nu, după cum spunea t�cesta, conform cu opinia anteriowd, ci pre-cum cuvintele contmfăcute în cazul glumelor; lucru de care, într-adevăr, .�unt capabile şi ironii!e în jurul unei litere; căci ele în�eală în întregime. Şi în ver.�uri; căci nu este aşa cum a crezut t."el care audiazii: .,mergea, având, in schimb, sub picioare deKertftun�'635; or, el credea că poetul V<� spune "sandale". Însă trebuie să fie un lucru dt�r, o dată ce este exprimat. Pe de altă parte, ciÎt priveşte ironiile în jurul unei litere, poetul nu le face să exprime ceea ce vor ele să spună, c i un cuvânt care schimbă sensul, ca, de exemplu, ironia lui Theodoros l a adresa lui Nicon, citaredul: "111 e.Jti ofiica de trac", căci �imuleuză a spune expresia "e�ti 111fburat' �i înşeală; într-adevăr, el spune altceva; tie aceea, cuvântul este plăcut pentru cel ct�re <1 priceput,căci t�ltfel , tladt auditorul nu înţelege că Nicon este trac, nu va părea că este un cuvânt �pirituaf"�6. De a<>emenea,expresia .,vrei st'f i1 distrugr<f>31; or, trebuie ca ambele sensuri să fie exprimate adecvt�t. La fel, şi cât priveşte cuvintele spirituale, ca, de pildă, afirmaţia că pentru atenieni "imperiul mării nu este 1111 început al nenorocirifor", căci le-a fost avantajos; sau precum spune lsocrate63�, că imperiul este pentru cetate un început al nenorocirilor; într-adevăr, în ambele situaţii a fost spus ceea ce nu s-ar fi crezut că se va spune, şi nu s-ar ft recunoscut că este adevărat; de altfel, faptul de a spune că imperiul este un început nu ar fi deloc subtil, însă el nu spune aşa, ci altfel, �i nu,contrazice pe "început", anume ceea ce a spus, dar exprimă în alt mod. In toate aceste situaţii,dacă vorbitorul a produs cuvântul în mod adecvat prin omonimie

��! :�� = � � �:��;.��Ş 1��;i�l�feh�h;; f�di�� r;;;

obiectul

335

35 1412 b

ARISTOTEL

J.lETa<popQ', Wu TO Eli. di.ov Avci<JXH� oUx 'fula<JXH� bj.lUJ\Iu,.Ua\1 &n€qrrpE , a.na ll:ţl0(TT]X6VT�, €'t ă.Tj<)�. Kal oUx av Ţ€\lolO J.10.Uov 11 crE SEL �€\lOt;'· [�€\!� 111 · oU ,.Wnov 11 crE SEl Tel airrO xal oU S€l T0\1 �Evo\1 �€\lo\1 ixEl El\lat · O:U6Tptov rci:p J5 xal Toi:'rro . TO airrO xal TO 'A\Ia�a\I.Sp(Sou TO Eno:t\lot)J.L€\10\1' xo:A0\1 i ixlfWO:\IElv npl\1 \l-a\lciTou .SpCiv ix1 tov · mUTO "(cip €an rW E'mElv· ix1t6\l i Cmo\l-o:\!Elv J.iTl 0\!Ta �L0\1 O:no\l-avEl\1, fr ă'�t6� 20 y' ixlfo\l-O:vEl\1 J.LTj -iJmKÎTort ix1l0\l 0\ITa, fj· J..LTj JI'OLOiJVTO: -iJmJCiTort ix1ux. TO J.L€V ot\1 t'i.&ru; TO airrO Tii; A€'tE� -roUTwv, 0;).),' OOw &\1 €Acino\lt xal ă.vnxEtJ-1€\IW� ÂEX1'l'TI, ToooUTw Eh.S0XLJ.1El J.Lii>J..ov. TO S' ahwv '6n t, J.Lci-it rpt� .Stci: J-1€� Tel ixvn �Elcr-itat J.lO.Uo\1, &ci: 25 &€ TO €v bA(rw 1'l'iino\l rl\IETO:t. li..EL S &El npocrEl \ICXL fî TO n� ' 3\1 AETETCXL Tj To bp1'l'� AErEcr'l1m, El TO AE16J.l€\!Ov âJ..l'j"-iJ€� xal J.ilî €1fLJ1'6A.atO\I' €crn rci:p TaliTa xwpl� EXEL\1, o'Lo\1 &no'l1\l(pXEl\l M:l J.1T]\l-€v iXJ..LapTci\lovTa O:H: oUx clcrnlov, Tl]\1 cl�(a\1 M:l aJ.lElv T0\1 0:1wV, â.AX obx UmELo\1. 'AAX kiv CiJ.La CiJ.Lcpw Exn· �t6v i ă.nolta\!Elv J.ilî Cf'ttov Ovm ToiJ Uno-&o:vElv. "Qcrw' .S' dv nAElw 30 Ex:Ţt. To<rollnp ixcrTEt6TEpov (jlll(vHat, olov E't xal Tii 0v6J..LO:la J.lE'ta<papci e'(T] xa.i: J.lETCXcpoţcl TOta.Si x:ai: cl\IT(\J€CJL� xal nap(O"wcn�, xo:l Exot €v€pŢEtav. E'tcrlv .S€ xo:l ât Eh6vE�, WcmEp E'(plŢtal xal €v Tol� ăvw, ât EL.Soxtj.loOOo:t Tp6nov TL\Ici: J.l€Ta<popa( ă.El ycip h: .Suolv A€yo\1Tat, 35 t.'.JcrnEp 1, cl\Jc:D.oyov J.lETacpopc{, o'Lov 1, 0:0'11'(�, (jlaJ.1€V, f:ml (jllaÂT] 1413a "ApE�, xal <Tel> T6'tov cp6pJ.1Ll't ăxo�. OUrw J..L€v ollv A€jOIXJL\I obx CnrAoUv, <0 8 e'tnElv 'tel T6�ov q>6pJ.1LTIO: Tj Tl]v clcm(.SO: CJ�LilÂT]V UnAoUv. Ko:L e'u<:cf(ooot S€ otirux;, olov m \Jip<:w o:UAT]Tl]v, AUxvw tj;axo:'(oJ.LEvw [E't�} J.L6wna· ăJ.Lcpw rci:p cru\ldrn�n . TO 6' di €aTI� '6-ro:v J.LETacp�pd fr Emt rci:p Eh:cicro:t Tiţv O:crn{.SO: (jllllÂŢ] "ApE� ' xal TO €pELntov fxixEt o'tx(�, xal -rO TOv Ntxl\po:T�v !p(i'vo:t <l>LÂOXTrlnrv E'l\ICXL Wrn}.l€\10\1 lmO npti'�. WcrnEp €'lxo:<J€V 0pacrllJ.lo:x� 't.SWv -rOv Ntxl]pmov iŢrrJ]J.L€vov UwO npci� 10 jxnVtpOOUv-ra, XoJ.LWvnx .s€ xal abxJ.iTJPOv €-n . 'Ev ol� ).UiAunci <' bmlnwootv (A notT]ml ffiv J.ilî dl, xo:l E:o:'\1 Etl, EU6oXlJ.10Uow· AErw 5' '6-rav ixwoOl&:;icrtv· WcmEp aEAtvov o0Aa Tci crx€AT] cpop€l· WO'TI'Ep

{

336

RETORICA, 1 11 . 1 J . 1 4 1 2 ll- 1 4 U a

sau prin metaforă, atunci CUV<Întul e�te folosit bine. De pild:'i, . .Auaschetos

1111 e.\'fe tolerahit'11w u contrat:Î\ omon imia, în sch i m b , este exprim<!! po

trivit, dacil respectivul este neplăcut. De usemenc<t: .. 1111 ai pulm deveui 6-'�� 1 un ompete mai mult decât trelmie sâfii un .Hnli11" : ] ori u n oaspete ] :

..1111 mai mult dt'cât trebuie .wl jii" �i ..1111 trebuie CII (X/.\jJf'tde .wl.fie men·u

�tnlin" sunt u n u l -�i aceiHsi lucru: dci si ace�t terrJCn este diferit. Acelasi . . lucru, ::;i dlt privc�te vers u l apreciat a l l t t i AnaX<Jndride1» 1 : ..este,_/ireste,

nobil a 11111rÎ Înaiwe tii' a face 1111 fwm det/111 df:' IWJMtf:'''; căci

lucru cu fo.tptul

este ucclu�i

:1 spune: .,('.\'le. .firq·te, 1111 fuc.-u dc!/111 .Hl mori , câ11d

1111 qti demn .wl mori"' , sau: .,('.III' 1111 fll('/"11 meriwos .wl mori, când 1111 e.\li

demn de mow·te", s< t u: ..uîwf nu Îl!fiipiiiÎ('.)'Ii Oi.'fiu. ri vrednin' de moark".

A�adar, forma .� ti l u l u i acestor cuvinte este ac�.---ca� i . Însi'i cu cât este ex pri -

mati:l printr-un termen mai concis �i mai untitetic c u <!!:Îl este mai re-

numit;!. Or. ntuzH este cU Învt1ţilturu se produce m .ti m u l t c;înd prin faptul efi opune, dind prin faptul dl ex pri m ă conci�. Or. dacă ceea ce este spus trebuie S<1 fie adev iîrat �� n u evident , e�tc nevoie s:l i �c aprop ie mereu fie persoana în raport cu ca re se vorbe�tc, l'ic faptul de a fi cxprim:1t co-

�5

rect� ciîci <tceste calili:l!i pot cxisl<t separat, ca de pikk1, . .trelm ir' Jil mori

crînd 1111 greşeşti ddoc'·, În.\<1 n u este spiritu<tl , sau: ..C('(J rrcdnini !re/m ie sa se mârite cu CI'! vrednit··.ţH ::' , dar n u este spiritual. ( ' i este .\piritual d<tci:l

ambele c a l i tiîţi sunt htolaltiî: __este, jire.)·te, un lucru d('/1111 .w mori când

1111 r'.\'/i dr'/1111 de fat!lui de u muri". Or, cu C<Ît sunt mai mu l te c a l i tiî j i .

ut<Ît e:>.prcsia pure nwi spirituală, de c:>.cm p l u . dac;1 � i cuvintele sunt o met a i(Jră. �i o metat(xii

tic <tcest fel, de <t�emcnea , • t antitcziî, -�Î (J parisozi:l,

dadi. rcprct.int:1 u n i!Cl.

Ş i wmpanlji i l c , cde

1·ernunite, �unt. eum a fost spus -�i În cele de nwi întutdC<IUil<l sunt expri-

�usM ' _ înlr-o anumită măsur:1, metafore; căci

mate din doi terme n i , precum mctal{tra pnlp<n!ional {! , <1�<1 c u t n . de pildi:l,

..scmul", .� punem n o i , este

..CIIJm

lui l\res"6·H, �;i ..orc11f', .,o finJ jilnl

J5 14D a

coardc"1'45. 1\stfc l , a�adar, ci exprimă n u u n l u .:ru s i m p l u . În sch i m b ,

faptul d e a n u m i :m.::ul o J i r<1. s a u s c u t u l o c u piî , c ,tc u n l u c r u simplu. De

ascmeneu, JX>e!ii compar;! în acest mod, spre exemplu, un dnt;lrc! la llm1t

cu o mllimuţă, u n m iop cu o l<mt pi:l v l iîg.uîtiî, căc( umbii se contruct;1. Pe

de alti:! p<trle, regula este buni:! dind există o metafon1: într-:tdcviîr, este po�ibil

de il compmu

�cutul cu cupa lui Arcs , � i ruinu cu o dărfi.mătură,

de asemencu, :t afirma ciî Niceratos este Philocte�c�t>4f> m u�C <ll

după cum i-a asemuit Thr•tsymachos6--17 cilnd 1-ll v�IZLIT

de Praty�. pe Niccrlltos învins -�Î em murdar. in

de ci:ltre Prutys ce rapsodia, întruc;'tt ave<t plete lungi

aceste compam(ii mai c u seami:l e�ueazii poe( i i , d:.!C<1 n u procedează

bine, iar dacii procede<tt.ă bine, sunt aprcci:1ţi; or, vreau �iî spu n , când

ei explici!: "Î.yi poartâ picioarpfe .Hrrîmhe ca rwmmjeluf"; .,precum

337

ARISTOTEL

<l>tAdJ.LJ.LWV ţuyoJ.LaxWv TI;i xwp6x<p. Kal ni -rowlrm ncl�e'tx6� e'Lcr(v· al fi eh6ve� l11l J.L€"twpopaî, e'(pTftat noAAclxt�. 15 Kat cit napot}J.lat 0€ J.L€"tcapop«L &.fi e'Uio� €li ll&M; E'LcrCv· olov ăv n� � &ya"l'}Qv 1f€t0"6JJ.€VOI; al.rtOc; hard"fll"tCt L, it-ra �Aa�TI. Wc; b Kapmi"l'}u)t;, <pacrtv, -rOv AayW· ăJ.L<pW ya'p -rO €'tpl!J.l€vo� Jr€JT6v"l'}aow. v01'}€v }J.€v obv -râ &.o-r€l.a A€-ynat xal Ot6n, ox€00v 20 e'lJYll"tO'.L -rO ahtov. E'tcrl &€ xal dXioxtJ.LOOOC(l 'tm€p�Aal J.LHO'.<popa(, o'iov e't� bJrwmacrJJ.Evov· 4nî�"t€ O' &.'v atrrOv E'lvcn cruxaJJ.(vwv x.a.Âa-\}ov· €plhtp0v yclp n '-ro hnWmov, &>..Ni -rO noAU crqxS.spa. TO 0€ &crn€p "t0 xal -rO UnEpjklAlj -rŢi A€'f€t 0La<p€poooa· 25 li>cr-n€p <l>tAci}J.J.LWV '{uroJ.LaxWv TI;i xwp6x1f. 4-nî"� S' âv alrtOv <l>tAci'JJ.J.LWVCl itvat J.LUX6J.L€VOV Thj xwp6xw· Wmr€p cr€AtVO\I oflAa -rei o-x€Al] <p0p€l.v, �t; 0' dt'v 'oU O"X€A� &AAd o-€Atva �X€LV, JO o\J-rw; oOAa. E'to-L 8 'a\ bJr€p�oAal JJ.€lpaxtW.S€tt;· mpoOpOrrra r ycip O"qAoÎ:x:nv· StO 0prt'{6J.L€VOL A€roootv }J.clAtcrw;· OUcS' €'( JJ.OL "t00a: SollJ Ocra tJxi"JJ.a{l-� "t€ x6vt� -rE, xo6pl]V S' oU ra:J.L€w 'Aya.J.L€J.LVOVOI;'A-rpeJ&xo, 008 e't XPOO€(ŢI 'A<ppoOl"tŢI Kci'AAor; '€p('Cot, ]5 �pra s 'A"l'}l]Va(ŢJ. l:.LO 1fj)€crj)IIT€ptp A€yuv Cmp€TT€t;· xrWv"tcn 0€ 1413 b J.LclAtcr"ta "t06"tlf Antxol p1Ţrop€t;. XII .

.6.€l 0€ JJ.Tj AEAyt\l"€vat 15-tt ăAAT] Exci'IJ""t<f y€v€t !lp}.t6TI€t A€'ftr;· ob rcip "h abnl ypa<ptxl) xal &ywvtcrnxll. oU&€ lil!J.lrrroptxij xcd Stxavtx"ll . '"'Awpw 0€ O:vci"'(Xll e'tOEvav W J.LEv Ţclp €crttv EA>.TJVL'rEtv €Jr(o-racr-{}cu, -rO 0€ JJ.Tj O:vcqxd'CEcr{l-at xa"tMtwn<Xv ?.f.v -n jXl6ATJ"tal JJ.€"ta0oUvat ml� <'lAAotr;, 15n"€p JTdo-xoootv o\ J.Llj €mo-rci'J.L€VOL ypc{<p€L\I. "Ecrtt 0€ AE'�t� ypa<ptxlj J.L€v "h &xpt�Ecrn:ftll, O:ywvtcrn� O€ "h bJToxptnxw-rd"tl]. Tati"tT)t; O € M o e'(Oll· "h J.L€V ydp i"}{hxll, "h 0€ na-\}-TfttXTj. .!ltO xal o\ bnoxpt-ral "tcl "totalrra -rWv OpaJ..Ld"twv OtWxoucn, xal oi JrOLll"tal mOr; "toto6tour;. BaO""td'Covrat O€ dt &.vaŢVW(J""[txo(, o\ov Xatp"IÎIJ.WV (&.xpt�T\c; yclp W<rnep Aoyorpd<por;), 338

RETORICA. I I I . 1 1 - 1 2 . 1 4 1 3 a-b

Pllilammon. btitându-se cu sacul de piefe•.(>-IH. Iar ace.�tea toute sunt com paratii; pe de altă parte. în ceea ce prive.�te comparaţiile, faptul că ele sunt metafore u fost spus în mai multe rânduri. Ş i proverbele sunt metafore d e l a specie h:t specie; de exemplu, dacă

cineva a adus la .�ine ceva, pentru ca el însu�i să se a�tepte la vreun lucru

avantajos, upoi ucel ceva îl păgube�te, . ..precum locuitorul din CarJXlfltos•<Mg, se zice,

"cât wh•e.rte ieJmrefe"; căci amândoi au experimentat ceeu ce

a fost menţionat. A�adar, de unde .�unt provenite cuvintele spirituale �i

de ce. a fost spus aproape îndeajuns motivul. Pe de altă parte, �i hiperbolele renumite sunt metl!fore, ca, de pild;.1, pentru cel lnvincţit la ochi: "ati

fi creati

r.:d

el este un coş

CII

d11de"; căci vâniitaia este ceva ro�u. în

schimb, cantitatea mare înse<.1mnă exagerare. La rândul ei, expresia "ca aceasta sau aceea" este o hiperboHi cme diferă prin exprimare: ..precum

Pftilammon luptându-.H' cu .\'acul dP piele", .,aiji crezut că acesta este Pllilammon care se luJml c11 sac11f de JJie/p"; .J,�·i poartă picioarele strâmbe ca pGtrunjelul" • .,ai ji crez.ut că are 1111 picioare, ci pmr11njei, Îllfr-arât sunt (/e strâmhe". Hipcrbolele sunt, însă, puerile, căci ele arată vehemenţă: de aceea, le enun1ă mai ales cei care sunt m[iniaţi; "Nici ele mi-ar da atâtea damri câtefire lfe nisip şi dt' {Jmj există, 1111 m-nr Însura CII copila fui A,�amemnon,jiu al lui Atreus, nici de-ar rivaliza Îllfmmusete cu Afrodita, cea MrOiucitoare ca aurul, iar Îllfitpte, w Atena"65��". llltă de ce este nepotrivit pentru cel care este mui în vGrstă u le exprima;

în .�chimb, se folose.�c mai llles de acest procedeu oratorii attici.

3.'i 1413

12. Nu trebuie uitat, însă, că alt stil i se potrive�te fiecărui gen în parte; căci stilul propriu limbii scrise nu este acela�i cu stilul propriu discutiei, nici stilul deliberativ cu cel judiciurM 1 . E.�te necesar, în schimb, de a le

cunoa�te pe amândouă; căci unul înseamnă a grece�te, iar celălalt - a nu

li capabil de a .�crie corect

constrfin� la a tăcea, dadl cineva vrea să

comunice altora vreun lucru, ceea ce, într-adevăr, experimentează cei Cllre nu �tiu să scrie.

Este un stil propriu limbii scrise cel foarte precis, pe când cel pro-

priu dezbaterii este cel fomte potrivit pentru acţiunea or-dtorică. Or,

s u n t două specii a l e acestuia din urmă: u n a este etică, alta - patetică. De ac�a. �i actorii c<Jută dramele de acest gen, Î<�r poeţii - actori de <1cest gen. Pe de altă parte, cei pricepuţi în a citi au me�re trecere, ca

de exemplu, Chairemon652 (căci e�te precis ca u n logograf),

339

ARISTOTEL

xal /\lxUJ.iVL� Wv SL1'J-upaJ.L�otrotWv. Kal trapaJ3aAA6).lE""l Ot J.LEv -rWv nx:r:rpufurv <Mym> €v -rol� Cql.Kn OTE:\Ioi': rpal\IOvro:t, Ot & -rWv PTJ-r6puN, et Aex�€\1-re�, 'Lbtwnxol €\1 ml� xepcrlv. A'(nov S \Sn l:v -r0 O:yWvt clpj.16TI€l ' OLO xal -rei lmoxptnxd âq>'flPllJ.l.EVT]I; -rl):; \.nroxp(<Jew<;, ob nmoUv-ra -rO a\rtWv �pyov <palve-rat e�, o\ov cel TE O:aU\ISE:Ta xal -rO noAMbn� Tii alrrO e'tnel\1 ev -rTI yproptxTI bpth� &no6oxtJ.UI1ETm, €v & CtrwvHntxTI' oiJ, xal dt P..Jrope 20 xpWv-rav €crn ya'p lmoxpmxcL 'AvcipcTJ & J.1ETc:r:fkiAAELv -rO ab-rii A€rov-rct�, OJJep t.Krnep b&motel nfi inrmcp(vea."m · oti-r� €crn v b xAb�a.� Up.Wv, oti-r� €mtv b €'faKct-rljua�. oO-r� b -rO Eoxcnov npo&Uvm Emxetpl)ua.�. dlov xal <l>tATiJJ.WV b tmoxptn'j!; Enolet Ev TE -r1i 'Ava'fav.SpUiou rEpoVTOJ.UIVlr,t. On A€yot . 'Pa&lj.Uivltuc; 25 xal naAa}J.1}5r,;, xat €v T� trpoMytp -rWv EbcrepWv cii lq·w· Eo:V yc:fp TL� ·rri -rmalrra }J.l) \nroxp(VT]TaL, 'f(ŢVETat b nŢv &:lxiiv 30 <p€pwv. Kal 'Ta' &mJv.Sem WcraU-rw�· fV.ttov, O:nijvnpa, I:Se6j.iT]V. ' AvdyxT] ya'p Unoxp(veal'to:t xal JJ.ll i.x; Ev A€yovw. Thi alnW tl"et ' ' xal T6v� e'melv. ,.,En Exet 'lbt6v n ca' â:<Jt:lv.Sna· ev 'larp rcip xp6vw :noHa' Soxel €tpilcrl'tm· b ycip aUv&:cr}J.� '€\1 TTOLEL Ta' noAAcl, ' Wcrre Eciv €"eatpe,'tn, sî;Aov ăn -roUvavr(ov €mat cii €v noAAd. ,.,Exet oUv aÎJ'fTJ!HV.' �A\tov, SteA€)(,'tT]V, 'tx€-reooa (noAAct OOxel ) · 1414 a \.nrepelSev iXr a ehov. Tolrro O € ţ.ot:lAETm notelv xal "OJ.l� €v T� Ntpe� ati I:UJJ.�Ev < . . . >, Ntpeik; 'ArAei(� <. .. >, Ntpeli<; OI; xdAAtcrT�. nepl oti ycip nonct A€yncu, O:vdrxTJ xal noHdxt� e'tpl}cr,"tm · e't oliv xal noAAc{xt�, xal noAAa' &lxel, Wme T]li'fTtXEV, C:lna'f }J.VT]O'\l"E(�, Stci -rOv napaAoytcr}J.6v, xctl J.Lvr'jJ.lTtV neno(TJXEV, olfu).loÎJ 15crnpov a.htoU A6yov 1fOLT)O"dj.J.EV�. 'H ).l€v otlv 0T]}J.TtlOPtX'Il A€'ft� xal 1fetvnAW� Eotxev Tf1 axtayparp(o:· Ocrw yctp &v nAe(wv ft b OxAO!;;', JToppW-repov TJ ,ot€d, StO Tci ax t�î; �ep(epra xal xel q>a(veTaL Ev CtJ.i<pOT€pot�· 1, &€ Otxavtx'll &xptPm-r€pa, ht 0€ p.â.nov t, 'evi: xpti!l· €Acixurrov 10 . rcip Evecrn PTJToptxî;c;· dx:rUvomov ya'p .uciAAov -rO dtxelov -roU npc{)'J.UIT� xal TO &.n6-rptov, xal b O:yWv ănecr-rt v, t'.Xire xa,'to;pcl lj xplcrt� . .6.t0 ollx_ o\ aUTol €v 1fClmv ToUToL� elOOxL:U.OOcn v Ptl-rope� · O:AX Onoo }J.âf..t<J-ra \.moxp(ae�, Ev-raU,'ta ]lxta-ra: 15 15

�

;

�

340

RETORICA , I IL

12. 1413 b-- 1 414 a

de asemenea, Licymnios, dintre poeţii ditirambici. Iar când .�unt compa-

rate, <discursurile> proprii l i m b i i scrise par seci în dezbaterile publice, pe când cele ale oratorilor, care au fost bine rostite, par profane în mâinile

cititorilor. Or, c:1uza este că ele sunt adecvate in dezbaterea publică; de aceea, discursurile potrivite pentru ac!iunea oratorică, când acţiunea este

tăiat;\, neindeplinindu-�i funqia lor, par naive, <.��a cum, de pildă, emmţurile hlră conjuncţii .)i faptul de 1.1 spune acela.�i lucru în mai multe rflnduri

�unt tlczaprobate pe drept în �tilul propriu l i m b i i scrise, în stilul propriu dezh<1tcri i . însă, nu, iar oratorii se servesc de ele; c<!ci sunt potrivite pentru

acţiunea or;.1torică. Pc de altă parte, când exprimtl acela�i lucru, ei trebuie

să îl schimbe, ceea ce, într-udevăr,croie�tc,de exernplu,drumul pentru de

c\arn<.�rea: .1'1 exte cel ("are a pus stapânir� pe 1-'0i, d c.I/(' cel can' v-a În-

şelat, d e.t/e cel r·ore a Îllt"l!l"<"ll/, Îll cdf' din 11rm(i . .l"ti t•6 trr1de;:,e". l\sa cum, de pildă, făcea actorul Philemon65J în Gero/1/mllmtia l u i Anaxand ide1'54, ori de n1te ori spunea: .,Rndomal!tbys .yi Palwnedes", iar în prologul Pio.�ilol'·1� - cuv;1ntul eu"; căc i , da<..:ă c i neva nu dech1mă expresiile de acest fel, devine . c�-1 core f!llllrlâ m .I.ÎIIl' wiuth/'. Şi cât prive�}e enunţunle lilril conjuncţu, la fel: am \'l!nit, m-am Îutâfuil. mu mgot". Intr-adevăr, trebuie declamatc, iar nu exprimate prin accla�i cara<..: tcr �i pe a<..:e la-,;i ton , ca �i nun rc.� pcdivul <lr .� pune un singur lucru . Mai mult, enunţurile fără conjunqii au un anume <..: aracter particular; că<..: i intr-un timp egal se pare cil multe lucruri au fost .�puse; într-:�devăr, conjuncţia f<.1ce lucrurile multe drept unul singur, încât, dac;1 este suprimată, este l i mpede că se Vii înt<Împla contrariul, .�i anume unul va deveni mai multe. Enunţul fără conjunc(ii conţine. o1�adar, o amplificare: ,. venit, am cum•er.wt, am implorat" (pare că sunt m u l te lucruri); .,a di.1pre{uit toate l11cmrife pe care ll'-l/111 .IJJII.I" " . Or, aceasta vrt•a să fi1di �i l lomer în versul: .Nireu, fa râlllful sâu, din Sym(' < . . . >, Nir('/1, .f/11l Agloiei < . . . >, Nirf'll, al preq{mmo.�"651'. Căci cel de.�pre care se spun m u l te lucruri, trebuie adeseori 1nenţionat; dec i , dacă este �i numit adeseori, parc că sunt spuse �� multe lucru r i , a�a în<..: <Î t poetul l-a amplificat <..: u ajutorul paralogismulu i , de.�i acc.�ta a l"ost amintit o singură dată, �i i-a pcrpctuat memori;l, de'ji nu ;.1 cuv<întat nicăieri în continuare tlcspre eL Însă sti l u l delibcrativ .�eamănil, în intregime chim, cu desenul în perspectivă; c;'tc i , cu cflt mulţimea este m<�i numeroasă, cu at<1t este mai îndcptirtat locul de untle se privc�te, drept <.:arc, în ambele <..:a zuri, lucrurile exacte par de prisos ş i inferioare; în s<..: h i m h , stilul judi<..: i ar este m<li riguros, iar e l este astfel mai mult în cazul unui singur judeditor; clici este pos i b i l ă foarte pu!ină retoricii; de ;;i\tfe l . e.�te mai u�or de cuprins dintr-o privire ceea ce este propriu o.ubiectului în cauză, precum � i ceea ce îi e.�te strdin, i<:1r disputa omtorica este <�bsentă6�7, înc<Ît judecata este dard. lată de ce nu aeei<J�i owtori nu sunt <�preciaţi în toate genurile; c i , un(le

�

25 30

mii

este cea mai

multă

actiune, <.leolo e�te

341

posibilă cea mai

puţină

1414 a

ARJ�'TOTEL

&xp(�lct �t · "CCU"to O€ fut-ou

q.wvfK;, xcxl

J,lcl).tO'W �no�o:Â�.

' H J,l€v OOv €1tl8EtX'ttx'T] AE'ftt; "(pa.qltXW'td'tl)· W "(cip �PTOV o:irrlir; 20

ăvcl'(VWO'tt;· 0e:U't'€pa 0€ t, .Stxavtxll. TO &€ npoo&o:tpel0"\1-at rijv AE'ftv, lht T,Oelo:v &el etvo:t xo:L J.1€TCXAoJTp€1t�, 1teplepŢOV' -r( raP J,J.O.AAov � O'W<ppova xo:l EAeu{}Eptov xctl et 'ttt; &ÂATJ i1'0Ub &.perfj; TO .S€ l).Selo:v e'lvat notftau .ST)Aov&n "tel e'tpT(J.1Eva, etnep bp{}� c'.JpLO''tO:L t, &.peTJÎ TÎ)t; A€'fe� · ·tfvot; rcip 'Evexo: .Sel O'CXtp� xo:l J.J.'T] W1t€tvtlv e'lvat &AAci np€1roooo:v; "Av 'tE "(cip &.soAecrxli. ob O'o:<p{r;, oUO€ &.'v cr6V'tOJ.l()t;, ana .s:;v..ov �'tl 't0 ).l.€O'OV &p).l.6Ttet . Kcxi -ro \j.elav 'tci e'tp11J.1€va 1fOLijo"et, 6:\1 EU J!LX�, ..0 e'Ltth�l'l); xa.l 'fEVtx6v, xo:l O f>u{}J.L!St;, xo:l "t0 m\1-o:"VO'V bc "toU xp€1tov'toc;. nepl J.L€'V otiv 1:1}.; A€'fewt; e'CpTJ'ttX L, xo:l xmv!J 1tepl &ncl"V'tWv xo:l Uii'\l nepl �X(((J'ŢOV rEvoc;· A.oL:nOv O€ nepl 'tcl'fewt; ehrel"V. XIII.

"EO"tt 0€ 'toÎJ A6"(ou 000 J.LEPTJ' &vcqxo:lov ro:'p "t6 'te 1fp&"(J.lct e'melv nepl Dtl, xcxi "toîrr &noOe:"i'foo.. l!.tO e'm6"Vw J.L"Tl �moOel'fat fi &1tO.Sel'foo., J!"Tl 1rpo€t1f6vw &.&îva'tO'V' O -re rcip &.1robetxv6wv 'tL 6.'JroO€{�e'VllO't, Kctl· b 1tpoA€ŢW'V 'E'VEKO: 'to\l &.'ll'o&el'fo:L npoAEyeL. ToU"tW'V O€ W }.1€"V x�eO"(t; EO""tt; 't0 .S€ n(crnt;, Wcr'll'ep &.'v e'C nt; 35 .StEAot �'tt 'tO J.1€'v 1fpâtlAT)JJ.o:, 't'O &€ &.mS&:t'ftt;. NUv 0€ .Sto:tpoOOt reAo(UJt;· Ol1ilTJO"tt; rclp nou "toU .StxwmcOO J,l6vou A6rou Eo'tl"V, ElH.SwmxoU 0€ xo:l .STIJ.lTfrOpocoU nWt; E"VSExenxt e'lvcxt .SnŢppt v r:f(o:v A€ŢOOO',tV, fi ni Jrp0t; 'tOv &'V't'(OtlW'V, fi €Jr0,0"(0V ..Wv 1414 b Cmo&:tX'ttKWv; npoo(J.LLOV 0€,. xcxl &vnno:po:jWA'T] xo:l hâ"VoOot; €v "to:"it; .S11J.1l)ŢOp(cxtr; nhe rlvemt lhcxv &.vnAoy(o: fi. Kcxl ycx):> � xct"CT]Ţop(o: xo:L � &xoAorfcx noAAdxu;, &AX obx U cruJ.J.�li. 'AAX b €1f(Aoj<>t; En oUSE .Stxo:vtxOO 1ro:v"t6r;, o\o'V Eo:'v J.l.Lxp0t; b A6Ţ<>t; fi -rO nJ)iy}.lCt el.JJ.L\Illj.J.C)"Velft'0\1' crup.fkt("VEL rdp -roti J..LrJxotJt; &<pcxtpel0'\1-o:t. ' Avo:rxalcx ăpo; J..L6pta n�ecrtt; xo:L n(O"'t'Lt;. '1.Sux ).l.€V olJv mirtct, 'tci 0€ 'II'AelO''tCX 1fţlOO(J.itOV, 1tp6\l"eO'Lt;, n(O'Ttt;, EnLAO"((O; · ni rcip npOr; -rO"V &.v-rUitxo"V -rW"V n(G-rei.J"V EO""tt , xcxl t, 10 342

RETORICA. lll.

!2-13, ! 4 1 4 a--b

rigoare; iar acest lucru, acolo unde este voce, �i m<Ji <Jies unde ea este puternicii. A�adur, stilul demonstrativ este cel mai propriu limbii scrise,

ciici funcţia lui este lectura, iar un al doilea este stilul judiciar. Pe de altii parte, a diviza stilul , a spune că el este agreabil �i milreţ, este inutil; căci

de ce e vorba m<Ji mult decât de un aspect moderat şi generos, chiar dacil există altă virtute a caracterului? Evident, de altfel, lucrurile menţionate,

dacă, într-adevăr, virtutea .�tilului6511 a fost corect definită, vor f<Jce ca el să fie pll:icut; dki in vederea cărui lucru trebuie să fie el dar, şi nu searbăd, ci adecv<Jt? intr-adevăr, dacă flecăreşte, nu va fi clm, nici dacii

este conci.�, în schimb, este limpede că dreapta miîsuri/'5" se potrive.)te. De asemenea, lucrurile enunţate vor face ca stilul .�ă fie plăcut,

dad cu-

vântul obi.�nuit şi cel străin, apoi ritm u l , precum �i persut�sivul provenit

din ceea ce este adecv<Jt sunt bine amestecate. S-u vorbit, aşadar, despre

.�tii şi în general, referitor la toate genurile, �i, în particular, privitor la fiecare gen în parte; rdmâne, în schimb, de vorbit despre onlinea p<1rtilor.

13. Există două părţi ale discursului; căci este necesar a spune în legă

tură cu' ce subiect este un fapt, şi de a-1 demonstrar.t�l. De aceea, este impo.�ibil ca cineva să nu demon.�treze dupit ce a enunţat, suu si'i demon

streze neenunţând în prealabil; căci şi cel cure demonstrează, demon

streuză ceva, �i cel care enunţă, enunţă In vederea demonstrării. Or, dintre ace.�te părţi, una este afirmaţia cazu l u i , cealaltă - confirmaţia, aşa cum,

� � � � �= � ti ) t z i o c naraţiunea este într-un fel proprie numai discursului judiciar, în schimb,

�:�!�:;��: ��

��:��af:� �:��;��:�d � �f� � a��

cum este posibil ca naraţiunea, anume cea pe cure o înţeleg ei , fie în

formă de răspunsuri adresate împotriva adversarului, fie ca peronlţie a

discursurilor demon.�trittive, .�ă tie proprie discursului demonstrativ, respectiv celui deliberativ? Pe de alti\ parte, exordiul, compararea argu-

mentelor �i recapitularea survin în discursurile delibemtive când există

1414 b

o controversă. Ci.=ici ele apar adeseori şi ca acuzare ş i ca ap..1rare, însă

nu ca delibemre. C i , mai mult, epilogul nu e.�te propriu nici oricărui di.�curs judiciar, ca, de exemplu, ducă discursul este scurt, s.au chestiunea este

u.�or de reţinut; căci se întâmplă să îi fie înlăturată o parte a lungi m i i . Astfel, părţile necesare sunt afirma!ia şi confirmaţia. Acestea. deci, sunt propr i i , însă cel mai mult apar exordiul, afirmaţia, confirmaţia, epilo-

gul; 'căci lucrurile udresate împotriva părţii adverse ţin de dovezi, iar

343

ARISTOTEL

Cnrnno:pafjoAr] aU'frpu; cWv cd.noU, WcrcE JJ.€por; n TWv, n(cnEwv· Cmo&€(xvoot ycip n b TrotWv ŢQÎ)"'[o, &AA oU rO npoolJJ..tOv, oOO' 'o hlAoy�. O:AA O:va)l.L)J..\Ilpxu ."Emat otiv, Civ n<; Tă TOtaUm OtmpTI, \Smop \::no(ouv cA nt:pl 8E60wpov, Onlrncru; \h-t:pov xal \::m bt �"'fl"JO"t<; xal npoSLl'\ŢTf(fu;, Kai: EAE"'fXO!;;" Kal \::nE�EAE"'fXCJ<;. 8.El & El&Sr; n A€rovm xal &aq.opdv {1\/0)l.U TL.')Ecr{}at ' E't &€ Jl.lÎ, rlvE,at KEvOv xal AnpW<iE�;;", o'i:ov t\tKtÎJ.Lvtcx; notEI: Ev -.TI T€xvn. ' ' ErroUpt.tJO"L\1 bvo)J..cf{wv Kal' c'tnodriv;pt\1 Kal Oţoul;;" . XIV.

1415 a

Tâ p.€v ofN npoo(J.Lt0\1 Bnt\1 O:pxl; A6Ţotl, 'OnEp \::v nodpEL np6Aorcx; xcU Ev aUkftcrH npoat'iAtov· mivTa ydp &p-xai: ,aiH' E'trr(, xal o'i.ov b&:mo(;ptl;;" ru \::m 6vn. TO j.l€\1 oOv 1Tpoal}ALO\I 'OJ.LOL0\1 Ţ(",J TWv \::nt&tKTLXW\1 Jf�tJ.L(w· KO:L rcip cil ahAl")TO:(, O n &v Efl Exwm \1 aUATpm, wUw npoa�'ftcrct\I"'(EI;;" CJU\I�Ijxx\1 Tt:"! \::v,locrlJ.Lw, xal \::v Tol�;;" \::mbt:tKnxoll;;" A6l0l!;;" &:l olm...ll;;" ypc{<pEL�. O n ycip âv �oUAl")Tat t:l.n'tU t:'m6vTa \::V<'ioî:ivm Kai: cruvri11;at, Ont:p nrivrEI;;" nmolxnv. napc{St:trJ.Lct Tâ TÎ)t;'lcroKpciTou<;'EA€'Vl)l'; npoo(J.L tov· ol11't€v răp o'tKt:lov \.mripXEL "'(O[!;;" \::p tmtKOl!;;" xai: 'EA€\IŢJ. "A)l.ct fiE Kctl Ea\! \::nonlaŢI. O:pJ!6nEt, xal J.Lli OAov Wv A6yov ' oJ.LOEt01; Elvat . MlETUL & "tâ ,Wv €1-nbEtJ(ŢtKWv npoo(J.Lta \::'t €nalvou 11 1lxhou· o'lov roprtoo; J.L€v \::v "!"0 '0AtJ).l1flK(� A6r(�· lmO noH(Jv ă.'ftm 'itauJ.La"(t:cr{}m, 6"J ă.vSpt:l;;" ""D.Al")\IEI;;" " \::nmvEl rcf:p Totii; W:l;;" navT]ŢUpt:tl;;" crtJvrirovra�;;" · 'lcroKpc{"[T]!;' S€ 1�€lEL On Tcf:<; )l.€\1 TWv crw)J..âTW\1 O:p€"'(et(; Ollptal.-; h()l.TjCJU\1, ml<; O' Eî'l (ppovolKJLv oh3€v &-a >..ov \::nol;pav. Kal UnO CJU)J..f)ouATi<;· dlov On &Î. mtl<; ctra{}ot)<; TLJ.Lfi\1, Ou) Kal ain&; ' Apton(OT]\1 l=:nmvEÎ., 11 Toti<; "'(OlOt'iTOo<; dl Jl.lÎTE EilOoKLJ.LOÎXnv J.llÎŢ€ ipaUAot, an: Ooot Cqa\lol Ovn<; ă.ST]AOL, Wont:p 'AI..E'fc:wOprn; 'o npLci).wu· o\JTOI;' Ţâp CJU}l.�ouAEUEL . "En O' \::x TWv OtKavLKWv npootJ.Llwv· "'(olim O' \::cr,lv \::x TWv npD.;- ,ov cXxpoan')v, t:'t nt:pl napa06'fou A6ro<; fi nEpl xaAEnoU 11 nEpi: Tt:{}ptJAT]Jl.€\lou noAAolr;, WmE crunvWJ.LT]\1 Exnv, o'i:ov XOLp(Aor;· 344

RETORICA. lll. 1 3-14. 1 4 1 -1- b-1 -1 1 5 a ..:ompar<Jrea argumentelor este

o amplificare a argumentelor proprii omto

r u l u i însu.:-i. înd11 o.:onst it u ie o anume pmte a dovezilor; într-<Jdev;lr, cel

care face aee.�t lucru demonstrează ceva, însă n u exonl i u l , 11ici l'pi l og u l , c i acesta din urmi1 reamintc�te. V;J fi , Hsadar, dad c i neva f<JCC astfel de

distim:ţ i i , a�a cum Lkeau cei d i n jurul iL;i Thc odoros61'� , o altă distincţie, \i ;mumc, naraţiune. postn;u·;Jţi u n e �� prenaratiunc, de asl.'mcnca, rc�pin-

,L!ere � i po st respi ngcre . in:-.;1, cel care e x pri mă

o specie anume �i o direren(il, trebuie sii ad o pte un nun1e; iar d<.: n u , rcs pc�.:t iv u l n u 1 n c devine V;lll

�i fri v o l , cum f;11.;e 1 ,icy 1 1m i o s , de ls"1'r,-1, ..rlitil 'r'.l'illllr''M' 1 �i pu

L'i

mllneste: .. im

14. l�xordiulMr,, a�iltl;w , e-;tc

ÎIK'l�putuJ disl· u rsu l u i ,

iutoo.: 1 1wi e d C< lrc i n

prdudi u ; e;'ici toate avc�ll'il poe/.ÎC �:sic pmlog, i;u· i n t"<Îilliillll b naut <;unt Începu turi , .)i anume, prt:<.:llm o de sch idere de dru m , lk

pentru cd e:m: se pc:m1cstc. ]'rin u n n ;�rc, p re l ud i u l unei

asemăniitor t:\onl i u l u i din d i scmsu ri l c cpidictice; \Î t'CJii

];j rJ�nll, tiUp;\ <..:C �III

Îlltt:l pt'd,t( pre l ud i u l , , t u : i l l p i t l�l

:�cea buc;ttă pc can: ::;tiu să o cflntc b i ne . Si în di"'>cur�unlc epid ict in:: tn:

buie com p u s <�stl"cl, �� ;mume c;1 Yo 1 hi t oru l . după ee :1 spll'> i rnL'd i ;Jt ee tlorcst<.:. să îi dea ton u l �i �•1 îl alipc:�sd. <��a cum L1c toţi or:�tor i i . l i n cxel l l plu este cxon! ittl !:"/l'lli'Î :� l u i lstJCratc1'1�: clei n u c x isl;\ u ici u n lucru

�5

ram i l i ;tr între discmsurilc cri."ticc �i Hena. Totod<� tă . îns<l, de�i vmbi-

torul

f�ICL' O di�l'CSÎllllC, este ptll fÎ Vi l , �� illlllll ll' pt:llll'll ca tl ist:UfStll

"'><1 1111

fie în întrc�imc monoton

Pt• do.:: ;dt;l p;tr!e , L'i\ ord i i k diseursurilor cpidictic..:: sllll1 p ronunţilll' prin dot'- i u S<IU hhnn; de pild�l. (lm�ias1.r.<'. În d i sc urs u l .�iîu o l i m pic : .. o,

!Jârba!i eh·ni. 1/e11111i th• a }i udmim{i rit• nl/1"1' 11111l!t":

e;lci el

cei ce rcu nt•se ;1dunările solemne: la r{mdu l ."'>i'iu. !sonate îi

îi I<IWiă pc

hlwncaz;l

pentru d ci au tmor<�l p rin dururi v i rtu ţ i le cmpc:lr;dc, În sch i m h , nu au acordat n ic i un pre m i u celor care o.ccle:vă cu m i ntcar,70 . De a.�emcnL·a, prin i n te rmedi u l sf:1tu l u i ; de e xe mp l u .

e:-.te nevoie să-i onor:lm pc

mu ne ni i bun i , dre p t care oraturul � i laud�î pc Aristidc, sau pc astfel de o;nncni c1re nici n u -.unt a prcci:1ţ i , nici n u sunt ncînsc n m:�t i , ci atflţia dlţi. de� 1 sunt bu n i , .� u nt ncctt lltJscu(i , ca de p ihlă, Alcwndro�. l'iu al l u i Prian1: căci or;ttoml sl'.:ituie.�tc. Mai mult. pri n cxord i1 ju d i ,: i a rc ; or, <�Ceas!<� lnse;unm1 c u <�ju toru l cxord i i l o r dc�tinate auditoriu l u i , dm:;l (! J scursul se t·efen1 b u n fapt pamdox�d. sau l a u n u ! ncpl.:icut, s;tu

u n fapt n: pct:1t

de m u l tî10 1 , pentru a :lVC<I o scuz<l, precum C'hoi ri lus1'n.

345

tic

pildă:

1 ..1 1 5 a

ARISTOTEL

NUv 8 \YrE 1rdvm .sE&:t<rrm < .. > Tci p.Ev o1v -rWv €Trt6wcnxWv A6rwv JTpoo(p.to: Ex wthwv, E� Î::JTCt(\100, Ex t�Jârou, Ex JTpocpon�, €� Cmocpom}r;, Ex TWv lipi>�; -rOv &xpoo:nlv· &:l 5€ fi '{Eva Tj ot' XEla Eho:t -rci 'Ev06cnp.o: -rW A6yw. Tel &€ coli .Stxo:vtx'oU JTp'ooLp.ta &l Ao:j)Elv '6n mU-rO .SUvo:-rm 0JTEP -rWv .Spap..chwv dt JTp6Aoyot xal cWv EHWv ni: JTpoo(p.w. Tci }.l€v ydp 'ti:iv OL 1'tupcip.�wv 1:Sp.ota wl� Em&:tx'ttXI)ic;· .Stci a€ xal uel .s(;)pct d"tE axUAa. 'Ev &€ Tol� A6ymc; llctl EJTE<YL .SElYJH:i Ea'tLV ToU Aâyou, 'Cvo: npoEtSWat lTEpL oli frv b A6y01;; xal JJ.Ti xp€J.11Ţto:L 1) .Stdvota· cO ya"'p â6ptcr'tov JTAa�· O Oo� otl'V WmTEp E'tc; 'tl)v XElpo: Tijv &PXTiv JTmEl f:x6J.LE\IOV CtxoAoul}Elv -rW A6yuJ. Atel mU-ro M�vtv ăEtaE, l}Ed < . . . >· "Avapa JJ.Ot EvvEJTE, Motxm ' < . . . > "HyE6 J.lOt A6yov ăiJ..ov, Omvc; 'Aala.� c'mO yal� �Al'tE"\1 Ee; EUpWJT'llV JT6ÂEJ.loc;: p.Ey� < . . . >. Kal dt -rpcqtxol .S11AoUcn lTEpl cO Sp(iJ.la, xâv )J.ij Elh1Ur; WcnrEp EUpm(.SlK, &AX Ev 't�) npoA6�tp ŢE nou [Sl)Âol], WmrEp xal I:a<poxAiic;· 'E)J.ol JTan\p ftv rloAujX>.;- < . . . > xa.l 1, XWJJ.trJ.Sla Wcra6-rwc;. TO J.l€" oD"\1 Ctvarx«t6ca'tov Epyov -roO JTpootp.(ou xo:l 'L&tov -roî:rro, &11AWom el Em t v -rO TEA01; oti EvE)(O: b A6y01;· Ot6JTEP &.V Ol)Aov ft xal J.1Lxp0v T6 np(inw:, ob XPTJO"T€ov lTpOOtJ.l(tp· Tci &€ IJ.AAa E'(S� Ji.c; Xpi:iVTO:L, 'tctTPE6J.I.Ct1:« xal xotvcl, A€yE'tO:L 0€ T«îi-r« Ex "tE Toti AErovTO<; xal Toti 6:xpoo:ToÎl xal <oU npcirp.a<O<; xal toU €\IUvtfou. nEpl o:UcoU J.l.€"\1 xal coU itvn.Slxou OOa JTEpl SLCx{loAijv Aîiao:t x«l JTml}crm. "Ecmv 0€ obx bw>lwc;· &noAoyou).!€"\lw ).1€v jcip npl:ito"\1 <ci npOc; htafloATjv, xa<mopoUvn O' Ev ·� bnA6rtrJ· M B 0€, obx ă.S"Aov· ŢQv J.l.� yelp &.noAoyoUJ.L€vO"\I, Oco:v p.EAAn E'tad�Et v aUT6v, &vo:yxo:lov &vEAElv 'tci xwAOOv-ra, Wa-rE Au-rE�v JTpW1:ov Tl]v StctfloAijv· tW &€ Otaţ.c{UovTt Ev Tl;) EmA6r�.p Sta�hrrEElv, Tva JJ.VllJl.Ovt(�wo-t J.10:H.ov. Tci se J(� -rOv &Kpoo;-rijv Ex TE -roU EÎJ\IOU\1 lTOL Tiam xal Ex 'toU bpy(ao:t, xal f:v(O't€ -rO npooExnxOv fi '[oUvo:vriov· oU ycip &:EL O"U).!!ll€pEl 1f0LEÎ: \1 TTpooEX'tLX6V, &0 lTOÂ.Âoi: E't� y€ÂW'TCl 1fELpl;jVTo:t npodruv. E:'tc; 0€ EÎJj.J.Ci{)aav 81rO:V'TC( itvct''fE L, €cfv t"L� �oUATJTO:L, XC(l -rO f:rrtELX� cpa(vml'tm · JTpooExoucn ycip J.lO:>..Aov -roth:otc;. 346

RETORICA. III, 1 4 . 1 4 1 5 a

;\cum, Însâ, când totul este Împârţit < . . . >". Prin urmare. exonliile di.�

' ur�urilor epidictice derivă din sursele urm�toare: din laudii, bla m , sus I mere, combatere, din lucrurile destinate auditoriu l u i ; iar preludiile �<.'spective trebuie că sunt fie străine, tle proprii di�cursul u i . Cftt despre exorJiile discursului judiciar. trebuie ob,�ervat c ă ele a u ;1<.:eea�i valoare, întocm<�i precum prologurile dramelor şi preambul urile poemelor epice. Căci preludiile ditirambilor sunt a�emănătoare exordiilor ,·pidicticc: ..din cauza ta .)·i a darurilor .wm pnlzifor /ale < . . . >'"1m. Dur în di.�cursuri �i în poemele epice, exordiul c�te un exemplu al subiectului în c:nml, ca auditorii s;l cun<wscă dinainte l u ce .�e referă discur.�ul, .�i ca mintea lor să nu r;1mână în wspuns; c;ki ceea ce este nedeterminat îndepărtează de Iti scop: aşudar, cel care a pus începutul în mâna audilorului, ca s;1 spunem a:;u, îl fuce cupubil de a urmări discursul. De <ICl'ea: . .Câ!tld, zeitâ, mânia < . . . >": "Muza. spmrt•-mi fHlr/mtul < . . . >"h74:

. .Fii-mi alld povestire. t um ammw de pe ptJmâmul A.�il'i 1111 1//are ră:dH1i

a venit Îll t..iii'VfXI < . . ->"675. De :�scmenca. poeţii tragicî lămuresc cu privire l a Ummă, chiar dacă nu imcJiut, precum Euripidc, spre exemplu, î nsă, cel puţin , ] i ndică] ln prolog, u.�a cum face � i Sofodc: ..Pofyhos Îmi em taftl la fel procedea:tă �i comediu. Prin urmare, cea mui ncccsar.l funCţie a exordiu l u i , precum �i cea proprie, este clarificarea scopului în vederea căruia există discursul: tocmai de aceea, ducă subiectul e.�te l i m pede .:;i neînsemnat. nu trebuie recurs la exordiu;

în schimb, celelalte specii de exordiu de C<lre se folose�c or�tlorii sunt remedii preventive �i comune. Or, <ICC.�tea sunt .�pu.�e cu ajut(lrul vorbitoru l u i . al <IUdit(H· u l u i , <Il su biectului :;.i al adversarul u i . Sunt referitoare la vorbitor �i la adversar t�mte _ câte înseamnă a distruge, respectiv a cre<� cu pnvire la o m:u:t.aţtc. Insii luaurile n u stau l a fel; căci pe de o parte, pentru cel care se ap:l r:i, cele privind acuzaţia trebuie să rte la început, iar pe de altă parte, pentru cel care acuză ·- în epilog. h1r pentru ce mot i v , nu este neclar; nici este nece.�ar ca cel care se apără, dml este pc punctul de a se introduce pc sine, să îndepărteze obstacolele, a�u încât trebuie să risipească mai întâi acu1..aţiu; pe de altă parte, cel care acu:t.ă trebuie să acuze în epilog, pentru ca auditorii .�ă isi amintească mai bine acuzati a_ Argumente! c:rre îl privesc pe auditor s constituie din faptul de a-1 face binevoitor, respectiv din faptul de a-1 mânia, �i uneori, faptul de a-1 face atent sau contr<�r i u l ; ciici nu întotdeauna e.�te avantajos a-1 face atent, drept cme multi oratori încearcă să Il conducă spre râs. Or, toate vor conduce spre docilitate, dacă se vrea. precum .�i spre faptul de a părea cinstit; dki auditorii �unt atenţi mai ales la cei cinsti; i .

�

�-

347

ARISTOTEL

npooexwcol 0€ Tol� J.l.EŢct'),ou;, col� 'LliCot�, col� \}au�ol�, Tolt; l)MO"tv· &tO 0El �J.l.nOtElv &; nepl TOwlhwv b A6y�. 'EaV &€ J.til npOOEXTtxoUc;, '&tt }J.txp6v, IS'tt oL&€v n� �xdvm.�, i>Tt AU1TT]p6v . .6.El 0€ J.LlÎ Amn'tcivEtv '6Tt nâvra €'t'w wU A6you Td TOtaUTa· np&; cpaUAov rcip &xpoo:TJlv xal ni €'t'w coti npciy.uacat; D.xoUovTa· f:n:El âv .ull TOlOU'TOI;' �. oihtEv &el npOOtJ.L(ou, D.AX fî Ocov cO npărJ.ta imelv xEcpo:Aatw�, '(va Exu &nep aWJlli xEIJ)aAl}v. "En cO npooexnxo� notelv nclvTwv Thlv J..LEpWv xotv6v, EaV Mn· navmxoU rUp CmCicrt .uCiAAov fi CtPX6J.tEvot · OtO ŢEAolov €v JO TdnEL v, (hE .udAtma nclvt€� npooExovTEt; &xpoWvTat · WmE Ono� âv � xmp6r;, AExc€ov· xa:( J.l.OL npoo€XETE Wv voUv· ob-&Ev rcip J..LCiAAov l::}.LOV fi bJ.t€TEpoV, xal· EpW rcip U.ul\1 dlov ol.ll5€nWnoc€ ăxrpc6a.T€ OEtvOv fi o\hw {}au.uacrc6v. ToUTo fJ €crTLv, GiOJfep €q>TJ 15 npOOtxor;, (he VOOTci'(OLE\1 Ot Ctxpoo:m(, nape�dAAELV P1r; nEVTrJXOVTMpdxJWu ai.rrolr;. "On 0€ npâc; TOv &xpoo:nlv obx UnEp ro] &xpoa.nlr;, &ly..o v· ndvTEr; ya'p fi Stalk[AAouaw fi q><]pouc; &noAUo'\Ttat f:v colt; npoot.ulotr;· "Ava't', �pW ).l€v 00x \Snwr; <mou&Ytr; Uno < . . . > T( lj)poLJ.ttcl'(u; < . . .>. Kal Ot novTJP(lv TO np(inro E):ovTEt; 20 fî OoxoUvTE�· navcaxoU ycip �Ehwv Otacp(�Etv fî Ev n;. npdy.uan, Sti) o\ OoîJAot ob cU �J)WTWJ..LEva A€roootv &Hei ni xUxAtf. xal npootJ.lta"(ovTat. nMtev 8 e0votx; &el notelv, e'(pl)Tat, xal -fuiv &'AAwv Examov cWv TOtoUTWv. 'Enel 8 eO Mrnm · .6.6r; J.t' Er; 25 <l>all]Xo:.r; q:.O..ov U-&elv 1,8' €A€€LV6v, coUTW\1 Sel ()lio crcoxd'(Eo{}a.L. ' Ev oe Tolr; €m0EU(TlXolr; olea-3at &:l notelv O'UV€natvElcrXtat TOV itxp�, fi ainOv fî y€vor; fj �1lHTtO€ti.uaT abcoU fi â).li.:>t; y€ nwr;· O Ţdp Mret .twxpdn}:; €v ThJ bn mq:.lw, &:Al]{l-Er;, iht ob xa.Ae1rOv 30 ' A{l-lŢVC((our; €v 'A{I-TJvalott; �atvelv, a).x Ev Aaxe&:u.uov(mr;. Tci se TaU STJJ-LTJTOptxoU €x cWv coU StxavtxoU A6you Eo-r(, q:.OOet se llxtaca €xEt . xa:L Ţcip xal nepl ot 'Laaot, xal oOOEv Selcat TO npCirJ.La n-poot.ulou, &AX fl Oi alrrOv fi coOr; &v<tAErovco:.r;, fi 35 Eciv .ull TjA(xov �otiAet lnroAn.ulk[VWO'tV, O:AX fj .uel'(ov fi €Aanov, OtO fi Otaftd!..Aetv fi O:noAUE:cr\tat O:vdyxTJ, xnl fi aU't'lPat t] J.l.Ett.lo-at. ToU-rwv O€ 'Ev€Xn npOOlJ.Llou &lTal, � x6crJ.too xclptv, Wr; 1416 a aU-roxc:if3&tAa q:.alvnm ffi'v .ull Exu. TotoUTOv rcip cO ropylou 1415 b

Cwx�

348

RETORJCA.

]J[,

1 4 . 1 4 1 5 b- 1 4 1 6 a

l · 1 .�unt atenţ i , pe de altă parte, l a lucrurile importante, l a cele propr i i , l . 1 cele u i m i toare, la cele plăcute; de aceea, oratorul trebuie .�ă creeze im1 ' 1 \'Sia că discursul este relativ l a chestiuni de acest fel. Iar dad nu trebuie · . . 1 ii facă atenţi, să creeze impresia că subiectul este neimportant. că nu .,,. referă l a e i , că este nepl<kut. Nu trebuie uitat, în să, că toate lucruri le , j,• ace.�t fel ,�unt în afam discursului; dici ele sunt în vederea unui auditor 1 1 1 1 perfect � i care ascultl1 �i lucruri din afara che�tiunii; iar daci! el nu este .1,• acest fel, n u e.�te nevoie deloc de exordiu, declÎt doar de H �pune ches I l unea pe scurt, pentru ca u n trup sl1 Hib{l un capf>77. În plus, faptul de a-i l ; 1ce atenţi pe auditori este comun tuturor părţilor discursu l u i , dacă este ucvoie; căci ei .�e destind oriunde mai degr<Jbă dcc<ît la început; de aceea, <"�te ridicol a f11; a locul l a început, când toţi asc u ! W , fi i n d atenţi; Î n con'<.'cinţă, trebuie spus, dnd este momentul oportun: ".)·i f!r'ordo(i-mi atemio 1·oasrn1; c(lci nu este deloc 1111 lucru care mii prive.\·te pe mine mai degraba decât pe voi", � i : ,.Într-adevâr, vii voi spune 1111 astfd de lucru de • 11re nu u(i auzit lticiodatll Î11că, anume atât de grozav sau o.)·a de ui lllitor". Or, acca�ta însewnnă, precum spunea Prodicos, de pildă, ori de ,-;"tte ori auditorii ar <tţ i p i , a le intercala discursul În valoare de 50 de drahmeh7l1. Este dur, în�<l, c ă ace�t lucru e�te l a adresa auditoriului n u ,·a auditor; căci toţ i , fie acuză, fie îmlepărtcază d e l a sine fridle Jur în L'XOrdii: "Prin(e, voi S}J/11/l' ci1 1111 CII grab() < . . . > "(>7<); " Ce .I'}JIIIW .1'1/b J(mntl de ('.mrdiu < . . .> ?"6K0 . Fm: <�sta � i cei care au Sl!U par a avea un �·;tz defectuos; c{tci este mai bine a te întretine oriunde Jedlt în cazul rc�pectiv, drept care .�clavii n u n1spund lu Î trebările puse , c i exprimă L'Îrcumstantele �i fac u n ex(Jrdiu1'X 1 . Pe de altă parte, s-a spus11K2 de unde 11·ebuie <t-i face binevoitori pe auditori, precum �i fiecare dintre cclel;ilte lucruri de acest fel . F i i ndd pe drept se spune: . .1\cord(l-mi sa ajung la 1 H3 /('acieni ca priele/1 şi vrednic de compasiune" ' , trebuie avute în vedere cele dou(t lucruri . În schimb, în discursurile epidictice, auditorul trebuie făcut să creadă că împărtă�e�te lauda, fie el însu�i. fie neamul sau obicetUrile acestuia, fie, în orice CM., într-un mod; căci ceea ce .�pune Socmte in discursul său funebru6K4 e�te adevărat, anume că n u este dificil <�-i lăuda pe <�tenieni în faţ<t atenieni lor, ci a lacedemonienilor. Ex:ord i i l e discursului deliberativ provin din cele ale discursului ju diciar, îns�, in mod natuml, acesta le con!ine în cea mai micU măsur(J; )i într-adev(Jr, uuditorii �tiu �i desprt ce subiect e�te vorba, �i că respec tivul C<tZ n u necesită nici un ex:onl i u , declit fie din cauza oratorului sau a adveNtrilor s;1 i , fie Jad! auditorii n u vor să considere că che.�tiunea este atât de importantă. ci ori mai mare, ori mai mică ca valome, drept c<Jre e�te necesar fie a înainta sau a îndep(Jrta o acuwţie, fie a amplifica sau a diminua. Or, pentru toate acestea, sau drept ornament, este nevoie de u n exordi u , căc i , dacă n u exist:! exordiu, lucrurile par improvizate. De <thfel, de acest gen este panegiricul l u i Gorgias

�

349

1415 b

1416 a

ARISTOTEL -�

€pcW.utov E'u; 'HAE(otx;· o00€v raP 1rpoe'fayxwv(o-� 1tpoo\l(()(tV{pa� EUil� ăj)')(ETctV J"Hf..t �, n6Att; Ei.fu(J.LW'V.

obO€

XV.

nepl SE btai}oA� €v .uEv TO €'f &v ă.v -ru; \m6AYJtVtv Sooxep� 1i'JfoAfucttTO' olftt €v yeip 0tmp€pet dTE €LJr6vT� TL\/Qr; Eh€ J.Lll, t.'imE Tolrro xa{l-6Aou . "AAAnr; T6mx; W!rTe np<)!; Tci: Ct.uq>tcrflrrro6J.1€Vct CuravW:v, il l..��; obx Eo-nv, fi w� oU �Aaf1Ep6v, il ob coUTtp, fj lut; ob "t'Y]AtxoUTov, il oW.: ăOtxov il ob .uEya., fi oLx citaxpdv t) obx Exov J.1€y€{l-� . n€p[ Ţcip TOLOIÎrW'V Tj ă.}J.q>UJjhÎT'l"'ptt;, iJcrn-Ep 'lq>LXpciTT]I; np<)!; NaucrtxpâTYJv· €tpYJ ycip notTpa.t O EAeyev xal �AciiVa.t, &.M. obx Ct&xelv. "H &vnxaTaAAânecr{l-m &.stxoUvm, E't �Aa(JEp6v, CU.X obv llet.A6v, E'L Aumy>âv, &.AX Wq>EAt.uov, Tj Tt ăf..Ao TOtolrrov. "AAAos Tân� t'.x; €cnlv cl:.uâpcYJ.U.ct, il ciTUXTJ.Llct, fi Ctvctpcetlov, dlov I:<>q>oxAîl; €tpl] Tp€J.l€LV oi.Jx (.x; b Otctlk{Hwv �Y]. lvct OoxTt y€pwv, CtAA E'f CtvciyXT]I; ' ob yeip bc6vn ElVCLt alrr0 ETYJ by&n'}xovtet. Ka� 6:vnxctTctAAcinecr{l-ctL ŢI) olJ €vexet, \Sn ob �f..â\fx:n €fiotÎĂETO ăAf..ci T60€, xa.L ob wtiTo O Ste(kxÂAero 1mtilcrm, cruv€�11 S€ �Aa�livcu � 'tSLxatov & J1lcrelv, e't Olt� To0To y€vrrrat €1rolouv. ''AAArx;, €t €)J.nEpte(AY]rrw.t b Sta{lcD..Awv, t) vUv lj 1rp6T€pov, fi a.i.rr&; fi TW� EntX; n�. "AUrx;, €t ăAA.ot €JJ.nEptAct)J.�civovTm 00; bJWAoyoOOt J.lij €vâ;(otx; itVCLt eli &afioAU, o'iov e't, iSTt xa.-,'1-dpto.; b JWtX{N;, xcă b Selvcx ilpa.. "A AMx;, e't �Aouq St€jkxAev fj crt..A� abT�, fi dveu &ta[joAlic; \meAaJJ.Ik:{vovw l..lcr11:Ep cdrrOc; vlrv, Oi: neq:.T\vcunv obx Evo:x:m. "Af..Arx; €x ToU âvnSta.j3d)..Aetv TOv &taflaÂAovTcx· Cho1rov yc:ip E't Ot; ab-r&; Cfmcr�, o\ Tolftou A6yot Ecrovtcxt mcrroC. "AUrx;, e't yEyovev xpCcrtt;, ti>crnep EUpmC&TJt; np&; 'Yyta(vovm €v T{i âvnSOOet xcxTY]yopoUvra. Wc; Ctue�i)c;. � r' €nolY]O'€ xeAeUwv €ntopxelv· 'H yAWucr' b)l.lt}J.LOX', � 0€ cppl}v &vW�, €(f.IY] ycip alrrOv &iiLxelv Tci:� €x Toti Awvoota.xoU &1Wvrx; xp(uet� e'tt; 'td Otxcw<Wta dyov-ra.· Exel yct'p cxi.rtWv 0E0wx€vcxt A6yov, fi &:iuetv El !kJUAETCt.l xannopelv. ''AAAat; Ex wU OuxJ3oA� xcxnnopelv, 350

RETORICA. l l 1 . 1 4� 1 5 . 1 4 1 6 a

,·Jtre elen i � căci. fără a .�e ti pregittit dinaintehK'i �� fără s;l fi .�tâmit emoţie 1 11

prealabi l , începe dintr-o dată: .,Eiis, cetoteji:-ricitll"t.X6_

15. G i t prive�te m.:uzaţia, un p r i m lucru const:1 din mijloacele p r i n care

\-llr puteu îndepiîtta o supozitic defuvorabilă; d:lci nu conle<tză deloc fie

,·[t cineva a enunţat-o, lie că nu. înc<'tt acc�t lucru este folosit În ge n eral .

1 J n alt loc, pentru a ră.�pundc l<t chestiunile contestute este fie că faptul in cauză n u exi.�tă, fie că nu este diîunător, tie di nu e�te astfel pentru re d<�rn;mt, tîe cii nu e.�te ittiit de important, tie că nu este nedrept \aU nu este :-•. mv, fie c:l nu este ru�inos sau nu are importanţă. Într-adevăr, în leg;1-

lttn1 cu

astfel de lucruri este chestiunCit controver.�al<l , c a lphicr..Ltes contm

r � :,1��·��:�� :;��:�:�;� ��c��j��;ir��:: ��; ,:�� :��ă�;��1��:��'�i��,��

, ·fmd ncdreptăţe�tc. C(lmpenscab-1, dacă acţiunCil este dăunătoare, dar cu

ade

vămt nobilă, 1.bcă este neplăcută, insii utilă. Silll vrt�un alt lucnt de acest fe l . l i n alt loc dcscmneaziî Cii există o gre�ală(>XX. sau o ne�ansă, sau u necc

'itate, a�;t cum Sorocle, de pikltl,sptmea cil nu tremur:! cum susţinea acu t.atorul s;1 u , ca să pară b:1trân. c i {lin necesitate; căci nu după placul s:lu

are vârsta de

80 de ;m{•lN . De asemenea, a compensa scopul, anume

că

rcl în catw1 nu a vrut să leze:t.e, ci să t'<tcă !In atare luau, iar nu cel de

rare er.1 acuzut că 1-a înfăptuit. dar s-u înt<împbt să facă rău: .,ÎJHil em drepl .\'il /1/0 III'liŞii, dodljiJceam În O.}"U fel ca oct'.5t locrll s(ljif''', Un alt loc, d;1că a fost impl icat cel care acuză, t1e ucum sau altădată, fie el în

�u�i sau vreunul dintre apropiaţii l u i . U n alt loc, dacă sunt implicaţi alţi i .

pc care oamenii î i recunosc c U n u .�unt supu�i <LCUI.it!iei, ca, de pildă. dadl un om este adulterin, întrudtt este rufinat, �i un om de ucest fel este adul

ll'rin. U n alt loc,

dacă acuzatorul a acuzat pe

alţii . .�au altul a

ucuz<tt pe

:1părători, .� au ei erau b:1nuiţi în afara acuzaJi e i , precum oratorul acu m , c i , care s-au dovedit nevinova!i. U n a l t loc provine d i n faptul d e a acuut

la rândul tilu pe cel care acuzii; căci ar rt ab�urd, dacă unu! este el în .\IL�i nevrednic de încredere, pe când discursurile lui vor fi demne de

încredere. Un alt l oc , dacă judecata s-a petrecut, precum Euripide, spre exemplu, la aLlresa l u i Hygiainon6'.IO care îl actw1 în ca:tul sch imbului

bunuri că este nepios, întrucât, îndemnând, determinase l a a jura -,trâmb: ,Limba a jura/, dar mÎniea este neleg11lit prin jurământ"1m , căci

_.,pune<J e l

]()

acesta din urmă nedreptă!e�te, aducând în fa!a tribuna

lelor deciziile provenite din concursul dionisiac� de altfel,acolo a d<Jt so roteală de aceste cuvinte, S<LU ar <lli. socoteală, dac:l t�dversaml l u i doreşte .,:J. îl acuze. Un al t loc rezul tă din faptul de a ataca acuzaţia,

35 1

ARISTOTEL

1416 b

l)A(xov, x.al ToÎrro, '&n ăA.Aat; xplcmc; 'lrotEL, xcU '&n··ou· mcrwJEt T(ti JrpciŢJlct'Il. Kot� O' âJLcpolv b -r6J((>t; TO aUJl�oAa A€ŢELV, o'iov Ev T4{J TEUxpt.p b 'OSoocrElit; On ohEL� n;; npulJlCf' h Ţ<.t'p 'Hcrt6v.., âSEA<.pl'j· b se On o Jran)p ExifpOc; cW npu:1J.1w, b TEA.o:JlW'\J, xal CSn ob xaTEÎ:JrE TWv XctT:Ci0".<6Jrwv. "'Ancx; 't� 6taj3d'Hovn, TO hatvotivTo: J1Lxp0v JlO'.X� t(iE'�o:t J.LEya �vT6�. fi JroAAd &rcdh:i' Jrj)O'l'}€vw, O E'tt; TO 1rv&TJ.La HpcxpEpEt €v $E'�at. TototiTot SE Ot n;{vtxuhmot xal &stxWTmot · Tolc; &yatl'olc; ya'p �Act'JrTELV JrEtpt;}VTo:t, ).lLŢ'\JUVTEt; aln:ci: T� x.ax.0. KotvOv S€ TW .Stajki).AovTL xal -fui CmoÂOOJ.1€vw, €Jru8ij TO aUTO Ev.SEXETctt JrÂE�6vwv EvExa 1rpax�Tivm, n{i Ev Stafk{Hovn xaxorp'}tO'T€ov ETI"L TO XEÎ:pov €xAaJ113c{vovn, n{i SE CmoÂuoJ1Evtp EHL TO �€htov· o'iov CSn b �LOJ11'\6T}; TOv 'O.SoocrEa 1rpo€CAETO, T4{i J.LEV mt .Std TO ăptcr-rov l.moAaJlflclvetv TOv '06oocr€a, -ru S' <Sn o\j, aua Stci: T O J.t6vov J.t ll O.v'tO:ŢWVlO"TELv Wt; <.paUAov. Kai JrEpl J.tEV StalioATit; E'tpl'jO"{l"w TooaUTa.

�

XVI.

.O.llTrTJCTtt; s Ev J.LEV TOLt; E:rr tSELX'ILX.olc; Ecmv oUx Eq:.e�Tic; ana xmd J.t€pcx;· &:L 11Ev rdp nit; Jrpci'fEtt; .StEA{l-elv E'f Wv b A6rcx;· crUŢXEl'to:L Ţcip Ex_wv b A6Ţat; c0 J.t€V ClTEXVOV (ohifEv ya'p a'(ncx; b AErwv TWv Hpo:"fEwv), TO 6' €x Titc; TEX'IJ'll;' ' T00To S' EcrTlv fj Oct Ean Sel�at, 'roV fi CimO'Tov, fj On Jrot6v, f1 '6n Jroo6v, fj xal Ci'lfctvTa . .O.td SE T;ti-r' Evlon obx Eq:.e'flit; .Seî: Stlf(EÎ:cri1at mivTa, Oct .SOO)J.VT]J16veutov Tii SetxvUvat o\hwc;.' Ex J.tEv obv ToU-rwv &.vOpEÎ:cx;, Ex 0€ -rWv.SE crcxp()c; fj Mxatcx;. Kal CmAOOcrupoc; b AO-ycx; oti-rcx;, hElvoc; 6€ 'Jrotx(Acx; x.al ob At-r6t; . .O.EÎ: .SE Tcit; j.l€v yvwp(JlOUt; &.vaJlLJ.lvl'jO"xEtv· .StO Ot JrOAAol ob.sEv SEovcat &trrri\crEWt;, Otov E't \1-EAEtt; 'AxtAA€a €1fatvElv· Lcram ycip nclnEt; Tdt; npo:1Ett;, O.AAc:i' xpilcrtl'at alrtalc; &l . 'Eciv .SE Kpt Tlnv, &:l · oU raP JroAAol Lcramv < . . . > NÎIV SE ŢEAo(ux; n'jv &ti\ŢT]O'(V CJICiO'l .SELv dvat wxelav. KctLTOl Wcrnep b ne J.lCfnovn EpoJ.t€"V<P n6npov 352

RETORICA. I I 1 . 1 5- 1 6 . 1 4 ! 6 a-b

spunând cftt este ea de gri.! vă, iar acest lucru tiinddi ea provoi.lcă alte jude că!ir'<J2, �i tiindcă nu dă crezare chestiunii în caută. Pe de altă parte, locul comun ambelor păr!i este faptul de a exprima ,,imbolurile, :1�a cum, în Teucros, de pildă, U l ise .\pune di Teucros este înrudit cu Priam; C<lci Hesione este sora acestuia din urmă; în schimb, Teucros spune că tatăl său, Telamon, îi este du�man lui Priam, �i că el însu::;i nu i-a denunţ:.1t pe spioni6'J3. U n <Lll loc, pentru cel care acuză, este ti1ptul de :1 blama concis u n lucru important, lăudând pe larg lin lucru neînsemnat, sau exprim<1nd în prealabil multe lucruri avantajoase pentru :1dvcrsm, a-1 blamH dom pe iJCela cme este profit:1bil c;wzei. Or , o:1menii de acest fel ,,unt cei mui abil i ::;i cei mai nedrepţi; căci ei se stri:iduiesc să prcjudicieze prin lucruri bune, amestccându-le pe Hccstea c u cec<J cc.este rău . Un :lit loc este comun celui e<Lrc acut.ă �i celui c:1re se apără, întruc:ît acela�i lucm pute<� fi înf:1ptuit în mai multe scopuri. anume, pe de o Jl<Lrle, acuzutorul trebuie să îl considere de un caracter nlu , interpret[Llldu-1 înspre mui rău. iar pc de ultU parte, upăriltorul trebuîe să îl interpreteze în.,pre mai bine; c a , Je exempl u . faptul că Diomede 1-u preferat pe U l i .�em4, pe de o pmte apărătorul vrâml să spun� Cii datorită f<Lptului că Diomede îl consideră pe Ulise cel mai bun , pe de altă parte, acuzatorul, că nu pentru asi<L, ci pentru w.:eea că doar Ulise nu se luptă n1 Diomcde, întrucflt acesta este puţin valoros. Iar în legăturii cu acuz<Jţia, să fie de ajuns toate acestea.

1416

16. Naraţiune;{'95 în discurwrile epidictice nu este prezentă succesiv. ci treptat; t.'ăci trebuie expLI.�e amiinunţit actiunile din care provine discursul; într-adevăr, discursul este akătuit, pe de o parte, din ceea ce e�te inde pendent de art<l (căci cel ce vorbe�te nu este deloc respon.,abil de acţiuni) iur, pc de altă p<:1rte, din ceea ce derivă din artă; or, acest lucru înseamnă a arăt<L fie că actul există, dadi este incredibil, fie că este de o anume calil<lte, tie c<:1 este de o anume cantitute, fie chiar toate l a un loc. Din acest motiv , uneori n u trebuie povestite toute succesiv, întrudt f<Jptul de a demonstra astfel este greu de reţinut. A�<lliar, din ::1stfel de aqiuni provine un om curajos, în timp ce din altele de acest fel - un om înţelept sem drept. Apoi , discursul de ace.\t gen este ffi<IÎ simplu6%, pe când celăl<Jlt este complex �i nu neted. Trebuie re<.�mintite apoi acţiunile binecuno.�cute: de aceea, m u lte discursuri n u uu deloc nevoie de namţiune, ca de exemplu, dadi vrei �ă îl elogiezi pe Ahile; căci toţi îi f e l · Lr r · � c c î acţ i u n i l e < . . . >69X. Astiizi, însă, se spune în mod ridicol6'�'� că nara tiunea trebuie să fie rapidă. Ş i într-adevăr, întocmai precum i-a răspuns un om �elui �are plămădea aluat. pe când acesta îl întreba dacă

��uz:l�U�� {;��J�� ;��: � � �: 11��f � ��s� 353

ARISTOTEL

1417

crx):rpx'v � .uaAo:xljv J.iC['fŢr -r( 8; EcpTJ, eO CtMvo:-rov; Kch-€v-ro:�o: b,twlw�. ML yclp J.llJ J.lO::Xp� StT]yelcr-a o::t WcrJrep oUS€ lfpDOLJ.lta"(eCf'l'}at J.lo::>(�, oU& -rei� Jr(Cf"tet� AEyetv· oU.S€ yeip €v-raî:i{}â Eo-rt -rO et il -rO -raxU il -rO cruv"t6}.1w�. O:AA.d -rO J.l€"tp(Wb· -rolno 8 €Cf"tl -rO A.Eyetv \So-a &l)A.Wcret -rO 1fpCiy}.lo::, � Oo-a JfOllÎCf€t imoAa�lv rerovEvat il �ejlAwp€\lat il ft&txrpc€vat, ll TT]AtxaU-ra 1-)Alxa jloliAet · -rt;i &€ 'evav-r(tp -rei €vavr(a. nap®tTJrela{}at S€ Oo-o:: e't� n'jv aljv Ctpnr]v cp€pet (o'iov· ErW S' Evou-a€-rouv, cXel cei Ofxcuo: AEywv, J.llJ nl -r€xva Eyxo::co:Ae(1f€tv ), il {}a-rEpou xax(oy b SE Cmexp(vau5 J.lOL '6-rt, oO &\1 n airt6�. €o-ral ăA.Aa natS(a, - 0 -rotlf; ă:1pto-ra}.l€vouc; A'tyumlmx; ă.JToxplvcw{}a.( tpl)CftV 'o 'HpOOo-ro<;· 11 Oo-a i)CEa -rol� Stxoo:rtal�. ' AnoAorou}.l€� SE €Acfrtwv 1-) Snfrl)Cft�· cit yclp ă.}.ltptO�lfCft<.r€t� 11 J.l lJ yeyov€va.t ll J.l 'rl �Aa�epâv e'i:vat, ll J.l lÎ ăStxov, ll J.lll -rl)AtxoUcov, WCf"te nepl -rO b}.loAoyo6}.1evov oU Ota-rptn-r€ov, Eclv J.11Î "tl e't� \sxelvo <TUV"t€(\1'!1, o'iov e't Jf€JTpro<"tO:l, ttJ...A: oiJx CiOtXO\l. "E-rt lf€lfpaŢJ.l€vo: &€� A.Eyetv OO"a }.l'r] TTpaTI6j.lE\la fj olx-rov fî Oelvwcrtv cp€pet. napc{Oety}.lct' b AAx(vou Cm6Aoro<;. '6-re TT� -r'r]v n1')vEA6lfT]V h E'tTjxona hEcrt \l 1f€JfOl T]"tctl. xal w� IDcitii._Ao<; Wv K UxAo\l, xa.l 'o E v -r t{J O't vel TTp6Aoy<x;. ' H{}txl}v 8€ XPtl n}v 8L tlrll!Jt v Elvat · €a-rat SE -roti-ro. âv e'tbWJ.lEV -rl �{}<x; TTotel. "Ev }.1€v 1'it) cO 1fpoolpecrtv S1')Aollv, lfot0v 8€ "!0 �<x; -rt{J lfota'V m6Trjv, Î") 0€ TTpoolpem� TTotcl -rtf "!€Au · 8td -roU-ro oiJX €xoucnv o't J.1a1l'1')J.La-rtxol Aâyot 1l{}T], '6n oU.SE 1rpoo:(pemv ("!0 yclp oO '€vexa oUx €xoootv), ă.AA Ot :LwxpanxoC· lfEpl -rotoU-rwv yclp Uyoootv. "AHa C' Tj{) txci "!ci 'elf6}.1E\la 'excicr··ne �1l'Et, olov ISn Ci.J,J.O: A€yw\l Ejld'Ot'(e· OT]Aol ya'p ,�jXWli"IT]Ttt xa( Cqpotxla\l �il'ouc;. Kal J.llJ W� ă.1rO Otavo(a� AEyetv, Wcmep Ot vUv, &AX W� &nO 1rpoo:tp€aeWb· Eyu} 8€ E�ouA6JJ.TJV' xal npoetA6J.1Tf'J lciP •oU-ro· O:AX e't J.11Î Wv-r1J.LTJv, �€Anov. TO J.LEv ycip cppov(J.LOU, -rO 0€ Ctya{J-olJ· cppov[J.Lou }.1€V yclp €v "!hl "!0 Wcp€At}.lOV &tWXELV, O:yo:{}olJ 8 Ev -r� W xo:A6\l. "Av 8 ămam� �. -r6TE n'jv ahlav EmAEyuv, W<rTTep :LocpoxAl).; lfOtEL · lfapci.SetrJla -rO Ex TlK;- 'Avtq6vl'l\;, On 354

RETORICA, I I I , 16. 1 � 1 6 b-- 14 1 7 �

S<1 îl

fră1mînte tare

S<lU

moale: "dar Cf'?" zise el, ..eslf' imposibil de

{ace bine?", La fel �i aic i . Într-<tdevăr. trebuie a nu povesti

a-1

larg, după

cum nici a face u n exordiu l u n g , nki 1:1 expune dovezile; căci nici aici

regula corectă nu este fie mpiditatea, f1e concizia, c i dreaptu mă�ură; or, aceasta înseamnii f:tptul de il .�pune toate câte vor hlmuri faptul în cau:al, �HU toate câte vor face si'i cremlă că e l s-a petrecut, sau li prejudiciat, sau <1 nedreptăţit, sau toate dte sunt atl.Ît de importante pe cât dorc�te oratorul;

35 1417 a

pentru <tdversar, în.�eamnă contmri i l e .

Pc (le a l t ă pilrtC, trebuie explt�e incidental toate c;1te conduc l;1 virtute;!

ta (ca de exemplu: "eu il dojent•mn, spumÎ!ul mrn·u lucruri dre{Jfe, tll/1111/t' stl ml--)i pânl.w'll.l'n) copiii"), sau hl perversitatea advers:trul u i : ..ÎII.I'll d mi-a nlspm1s nl oriunde .\·-ar qf1a el În.w.)·i, vor ./i afli COJiii", ceea ce

spune l lcrodot71�1 că au răspuns egiptenii care î�i păn1scau nîte sunt pl:kutc judeciltorilor.

Pentru

(iH'<I: sau toate

discursul care apără, ll<lTil(iunea este mai .�curtă; căci chestiu

n i l e controversute sunt: fie t:i1 f<�ptul în c<tuză nu -�-<� petrecut. rie că n u

este UăunăhJr, l'ie că nu este nc.lrept, f i e că nu e�tc atât de inlplHlant, <1�<1 îndt nu trebuie pierdut t i m p u l cu ceea c e este unan i m recunoscut, dad

llJ

ceva m1 t i nde spre acel scop, de pildă. di, tlad faptul a fost comis, In schimb nu este nedrept. În p l u s , trebuie men!ionate faptele petrecute. in caz că cele îmlcpli nite în prezent produc fie compasiune, fie indignare. b.cm p l u : povc.\ tirca l u i A l cinoos, Întrucât :1 fost compusă pentru Penelopa in 60 de versuri71 1 1 ; de asemenea, a�<� cum Ph;i)illos711� a compus Cil'fuf r•pic, pre -

cum �i prulogul în Oilwus. [�ste necesar, apoi, c a nara!iunca s ă fie etic:); tlr, acest lucru s e W l in

I<Îlnpla d<tcă �tim ce ..:xprimă

c:tTilCicru l . O

prim<l cond i ! i e este fi1ptul de

a ari1ta intenţia71LI, or, caracterul este de un anumit fel prin aceea că intenţia este llc un anume fe l , iar intcnjia este a�ttd în func!ie de scop;

de acce:�. discursurile lll<llenmtice n u au camctere, întrudt n u :�u nici intenţie (căci nu sunt în vederei! vreun u i scop), in sch imb, cele socnttice

au; căci despre aceste lucrmi vorbesc e l e . Alte tr:isături et ice sunt cele

c:�re sunt cunsccinţa ficc:irui caracter Îll parte, ca, de exempl u , că "1'1 mnw·u vor/Ji/1(/ totodotd'; indic;1, Într-adev;lr, îndrăzne<tla � i :tspcctul

grosobn al <Car.. l<.:tcru l u i . De il. � emcne<l, n u trchuie vmhit pornind din gândire, precum oratorii de azi , ci plccimd de l a inten1ic: ..dar('// don-am, este mai hint-".

nlci tlm .yi a fes, m·t'.fl f11cru; iar daci1 1111 am avut profit,

Într-:tdcvăr, primul caz este specific celui înţdept, <tl doiic<1 - celui

virtuos; căci specificul celui înţelept constă in faptul tle a urmări cec<� ce este util , iar specificul celui virtuos - în f<tptul de il urmări ceea ce este

nob i l . Apo i . dacă faptul este incredibi l , atunci trebuie adăug;1t moTiv u l , <1�a cum face Sofode; u n exemplu e.�tc cel din Amipona, �.:<1

355

��5

ARISTOTEL

1417 b

J.lCiAAov -roU itbEAo:poU fxl)SHo 11 &.v&pOc; il -rExvwv· -r�€v rclp âv lEv€cr'l5-cn &.noA6).1Eva· MT]-rpOc; 6' Ev "At8ou xal mnpOc; �€�11x6-rwv oillc €()"'[" ăllEAo:pOc; � -ru; âv �Adtrrot noTE. 'Eciv &€ J.lli 'Exw clt-rlav, UAX (Sn oillc &.rvoEl� ănuna AErwv, &.AAcl o:pOOEt -row'lrroq it· Ct:mcrroî'xn ra'p ăAAo -rt 1fJ)CiTntv €x6vnx 11:A1lv -rO O'u).lo:p€pov. "E-rt €x -rWv 1fa'i)-ll-rtxWv AEr€ <'itT]lOUJ.1€VOt; xai: -rei h6).1€Va, xctl â lcrctO'l, xal -rcl l.'ita 11 aU-rW 11 ExElvw npoo6v-ra· b S Wxn6 J.l€ tmoj3A€1.jla�. Kal Wl; 11:Epl Kp�-rUAou A't lvTJ<;, '6n .Stacr wv, -rolv XEpolv .StctO'Elwv· m'i}avcl rcip, St6u mJ).l�OAa rlŢVE'TCil -raU'ta 8. '(cracrtv €xE(vwv l:.Jv oillc tcracrw. nAElcr-ca .SE TOtctU-ra Aa�Elv €'t 'OJ.l�pou €cmv· "Q� ăp' €o:p11· rPTJi)c; O€ xa-rEcrxno XEpcrl npOOwna· Ot rclp &xl<plktv Ctpx6J.1€VOL htAaJ.llk[Vo\I'TaL -rWv (xp\taAJ.lhlv. Kal €0{}-U!;;' E'lcrar€ xctl <:rEetu-rOv nm6v 'TL va, '(va Wl; -rowU'tov \tEwp&icrtv, xal -rOv ăvr(Stl<ov· Aav\tdvwv 8€ mXEt. "Ort oS€ P<tOtov, bp(tv &l €x -rWv iX1fctlŢ€AA6v-rwv· 1f€pl &v ydp J.lll\t€v '(cr)J..€v, '6).1wc; Aa).l�dvo).l€V lm6AT]\(I(v nva. noAActxoU 8€ &l StT]lElcr\tat, xal EvLmE oillc €v &px� . ' Ev 0€ llT)JJ.TJlOP(a Tjxtcr-ra Sll'\rTp'u; E:crn v, On 11:Epl -rWv J.l€Â.A6v-rwv ob{}-El� St T]l€l To:L . &AX E:dv 1f€p St ,Ţrytcrt� n. -rWv · lEVo).lEvwv €trro:t, '(vct &vaJ.lVTp'M:vn� hElvwv �EAnov �ouAEUcrwv-rat ll€pl -rWv OOnpov. " H lluxjk:tÂAovT€� il ETTcttvoUv-rE�· &.ANi WT€ oh -rO -roU O'U).ljk>UAou 1f0l€l €prov. "Av s n ămcr-rov, Untcrxvelcr'i}ctt SEl xai: clnlav A€rELv Eb\t�, xal Stct-rdrrEtv &.� �oUAov-rcn, olov h 1oxdO'TI] lj Kapxlvou €v -rW O't.S(1foSt &.Ei' UntCJXVEL-rc:u 1fuv'i}avo).l€vou -roU '(rrroUv-rCM; -rOv Uu Sv, ){etl 'o AlJ.lWV b I:oo:poxA€�.

�

('{

XVII. T<A; S€ 1f(cr-rH� SE.l &.no&:tx-rtxa� Eivcw &.1foS€lxvUvat &€ xpll, E:n€1: 1l:Epl nncipwv h âj.l<ptcr�'ll-rllO'l�. 11€pl TOU it).ltptO'�TJ'tOU).l€\lou

tp€pov-ra 356

-rljv

&1f60€t 't't v ·

RETORICA, 1 1 1 . 1 (>- 1 7 . 1 4 1 7 il··b

aceasta a avut g rijă de fratele

ei mai m u l t dedt de soţ sau de c opi i ; dtci ace�ti<J din urm�1. o dată pi erdu ţ i , s-ar putea n a�t e l a loc: . .Dnr fiindcă mamo .ri tata au coborât În Hades,

1111

IWSfF rreodma"711+. Dac ă nu ai mot i v , t rebu i e să s p u i , cel puţi n , C<1 n u i g nor i că vo r be � t i lucruri incredibile. d d'i p r i n natur<� ta e�ti astfel: căci oamenii nu cred ci1 cineva fac e con .:; t ien t altceva decât intere.�ul său. În plus. să v orbc�ti cu aju toru l elementelor [Xtleticc, expun ând �i con .\cc in�ele, �i l w.:r u t i l c pe care le cunosc auditori i , �i particubrit;l ţi le c�tre se le<1gă fie de orator. fie d e adver�ar: .. el se Îmfepârla . privindu-lllli cu dispreţ". Şi precum \pune E�c h in c711·' despre C'r.ttyl m , c ă Il u ie ra cu putere .:;i dădea din m <Î i n i ; într-adevăr, sunt lucruri conv ing ătlw re . pentru că <tce s t e f•t pte pc care audilorii le cunosc devin .\imholuri ale acel or fapte pe care ci n u le cunosc. De al tfe l , multt: exempk- tk ace.\t fel se pot lu:t de la Homer: ..ea .1'(111.1'1', deci: ior hdtrâ11o ,)·i-o m·r'll/1.\ chif!ltl Îll lllfÎini" 71�'. dci cei care în ce p să plîtng<1 pun n1ânu la ochi . De <J�emcnc<t, prezin tă-te dintr-o dalii �i pe t i ne însuţi, �i pe adv e rsaru l tdu. de un otnume fel . pentru ca audilorii să te p r i v e a s că pc tine s o t u pe e l ca atare; dar fă-11 rămfmând neohst:rvat. Că este u�m . trc b u i e văzut de l u cei c:trc mluc vc:;; t i : căci nu �tim nimic de s p re cele vestite, totu�i ne facem o idee oarecare. Pe urmă, trebuie po ves ti t în mai multe locuri. �i cftteodatU n u l a în ce pu t . În d i sc u rs u l publ i c , n ar;1ţ i u ne:1 este pre ze nt ă c e l m ai puţi n . întrucfJt nimeni nu n<Jreaz;1 despre lucrurile viitoare: în sc h i mb , dad e x i sl:1 nara ţiune, ea v a fi des pre lucrurile petrecute, pentru ca, duplL ce. amintin du-li-sc de ace�tea, •LLKiitorii s..1 dclibcrezc mai bine «�upra lucrurilor ullcrioare. Oratorii nareaâi fie ca să ca l om n i eze , l'te ca sil cl og i cze ; bitorul nu îndep l inc�tc fu ncţi a celui care consiliază. D:Lcă faptul î n cauză este incredibi l . trebuie p rom i s d va fi i n d i c �t t imediat motivul . .�i cii el vot corespu n de celor pe care auditori i . asa cum loc:Jsta, de p i l ltrJ, a lui C arc inos707 . În al său Oedip, promite mereu , ctind îl întreabă pe cel c<.�re îi C<LUt::i fi u l �i. de asemenea, ]-];timon al lui S ofo de 71 1X

îns;1 atunci vor-

17. Dovezile trebuie să fie demonstrative: or. de vreme ce contro versu se refer:1 la p atru 70Y chesti u n i , trebuie demonstrut făcând referire la s ub i e c t u l controversat: de e x em p l u . dacă 357

mai este wrfrote care s-ar putpa

1417 b

A R ISTOTEL

o'i.ov, €t On oU y€yovEv â:j.l(ptcr�rrrEÎ: -ra.t, Ev

mXi

-rTI

�

xplcrEdie"l -rothoo

j.tcO t<na nŢv â: Et'{tv rp€pEL\I' E't a' On oUx PAcufJE, -rOOtou, xcd On oU -rooOvaE fi On Otxalwc;, Wcra6-rvx; xal €t TrEpl -roli y€V€cr{l-ctl -roliTo i') â:J.L<pt<Tj}1ÎTIJO"tc;. MTj Aav-\}-av€-rw S On â:vayxalov Ev -ratiTrJ

�

-rTI â:J.L<ptcr�rrn}:rEt J.16vn -rOv 'trEpov Eivcu novl)p()v· oU rclp Ecrn ă \IOLU c:ln(a., W<JJTEp 0..� E'l TLVEc; TTEpi: TO'U atxa(ou 0..J.L<pL<YP1'JTOÎ:EV, �cr-r' 'EV TOUT!f Xfl0Vt<n€ov, €v aE Tolr; &Hotr;, oU. ' Ev 8€ -rolr; Em txnxolc; -rO TToA \5-rt J(C(Ăci xal hl(Jl€AtJ.1ct i') a\J'{l]Cflc;;' �<nC(l · W ya.p JTpcljJ.lO:Tct a€Î: TTL<nEJJEcr-\}ctl' bAtyciJnc; ycip xa.l ToU-rwv &JTo.5EL'gELr; rp€poum v, Ea.'v Cimm« TI' il Edv CiHor; cit-rl«v €xu. ' Ev a€ -rolc; &ru.tlJTOPLXO'i:c; il k oUx Ecrw.t &J.L<ptcrlhJnlcrEL€\1 ăv ne;, fj &; €mat J..L€v â xEAE6Et, &AX oU a xa fl oUx W<pEAtJ..Lct fj 00 '!lJĂLXO'.ÎJTO:. 6-El QE xal bp(iv E'( Tt $EU0ETctl fx-r0c; TOlÎ npclyj..l(X-ror;· -rExJ.l'llPt o: ycip To:lrra rpo:LvE-rat xa.l -rWv ăllwv On $EU0E"tO'.l. "ECTTL 0€ -rei J..LE v napaaE(î'j..l(XT« a1'jJ.11'JŢoptXI.IJTEpa, -rd Q' Ev-&uJ..LllJ.ta"ta OlJ(C(\ILXWiEpct. 'H J..L€v raP TTEpl -rO J.LEAI.ov, Wcrt' Ex -rWv î'EVOJ..L€vwv O..vclrxlJ 1fa.pa5ElrJ.La.-ra MrEtv· 1, &€ TTEpi: Ov-rwv il J..LTj Ov-rwv, oO J.LiiAAov Cm68Et'{lc; €CTTL xo:L &vclŢXl)' EXEL rci:p -rO î'EŢO\IOc; avclrx1'J'V. ou .sel a€ E<pE'{Î)I; AEyELv "tci �-\}uJ.LtlJ.la-ra, iiAX Uvo:j.LljVUvav €t & J..Ll'j, xamPAc11fTEL ăAAT]Act. "ECTTt ycip xal -ro TToooti ()por;· "'Q rp(X, €nEl -r6c:Jo: EiTrEc;;' \Scr' U\1 TTETTVUJ..L€vor; â:vl'jp < . > &AX oU -roto: Ta. Kal J.LTi TTEpl TTcl'VTwv Ev-&uJ..LijJlaTct 'CTJTEÎ:v· E'l M J..Lij, noti]crELc; ănEp €vtot JTotoUcn -rWv qnAooO<po6"V-rwv, Oi' crulloy('(ovwt -rei yvwptJlWTEpct xal mm6-rEpct fj €'{ &v A€yooot v. Kal 0-ro:"V nci'l}or; TTottlc;, J..LTj AEyE Evtl'6J.11'JJlO:' il raP Exxpo -rO trcl{}or; il Jlci'Trrv E'tp11J.1€vov at -rO €v{}6J..Lru.t0'. · Exxpo oot ra.P cit xtvijo"Etc; UAAijAac; a\ Cij..l(X, xai: il â:<pa"V('(oootv il chrl}EvElc; trotoUmv. 0 00' '6-ro:v l,-\}-txOv -rOv Mro\1, o U &ol EvMJlru.tâ n '(TJTEÎ:v Cip.a.· ob yci:p �EL oliTE fra'or; oliTE TTpoo:(pEO"t\1 i') Cm68Et'gu;;- . rvWjlatr; oe X,Pll(J'T€ov )(cti: €v &lj'flÎIJEt xal Ev nlmEL Tt:ttxOv ya'p. Kal EyW aE xct xaL -rali-r' E't&.:x; Wc; ob SEÎ: mcr"tEtiEtv. 'Ea'v 8€ TT0'.-\}1'JnxWr;· xai' oU J..L ETUJ..L€ĂEt J.lOL xa.(trEp l,Otx1'J).L€vtp· -roU-rtp p.€v

�

( w

t41K a

€a-r

&w ,

358

lKm

RETORJCA . l l ! . 1 7 . 1 .J- 1 7

b-I .J- I H a

este discut:.1t că un fupt n u s-a petrecut. <�lunci . în proces, m<:1i ale.\ în

kgălunl cu ucest fapt trebuie adusă demonstniJi<�; apoi, dacă este discutat c:.l faptul respectiv n u a thlunaL trebuie demonstr.:11 în legătură cu acest alt fapt, iar dacă este discutat că faptul În cauză nu <1 fost <�şa de important, �iiU că a fost îndeplinit în ffi(Xl drept, l<1 fel .:;i dad :>e discut<! de.�pre f<�ptul petrecm, atunci acestea constituie controversa. �-ă nu fie uitat, însă, că numai în controversa respectivă7 1 0 este necesar ca unul din cei doi adversari �ă fie nlu; căci cauza nu este i:;noranja, - l�a cum s-ar pute<� înttimpla dac:l unii ar di�cuta despre ceea ce este drept, a�a incf1t trehuic insistilt pe acest pun(;t, iar pc celelalte, n u . În discursurile dcmonstr:�tive. cel mai ilt!csc•l w plir1can:a Vii însemna n c:l acţiunile în cauză au t'mt nohilc .;;i utile; căci faptele trebuie .�i:i fie cre dihile: de altfel, oratorii aduc rar demonstraţii >�le ·.1ccstor f:1pte, �i anume dacă ele sunt incredibile, sau dacă un altul poart":"i re�ponsabilitate;t. În discursurile adresate poporul u i , cineva ar puiea disput:1 sau ci:i un fapt nu va ave;1 loc, sau e<"i lucrurile pc care l e rCCllln:mdiî ildvcrsarul vor avea loc, însă n u vor fi drepte, sau llll vor ti utile , sau n u altii de importante. Trebuie văzut. de asemenea. dacii advers<II'Ul face v1·eo afirmaţie fab1 in afara subiect u l u i ; dci acestea sunt în mod evident indicii ciî el minte �i in privinţa celorlalte chc,�tiuni. Exemplele sunt cele mai potrivite pentru discursul dellberativ, pe C<lnd cntimemel e - pentru discur�u! judiciar. Într-adevăr, primul se rcl'cră l a viitor, asa îndt cstc ne(;esar să procure exemplele din faptele petrecute; ;d doilc;1, în schimb, se referă Ia faptele existente sau noncx isll"ntc, unde există mai ale.� demonstraţie şi necc.�itatc: căci trecutul impl ic:! ncce�itate. Nu trchuic s;l enunţăm cni l u s ă n �::�� :l �l��:�� i�� ;� l i��li�� 1; t;��i� : �)'/ .��,,�:, . ��:� ��,.��;�� ce ai spu.1· atâtea lucmri câte ar ji spus 1111 om În(elept < . . .>"71 1 , însi:i n u . . as/fel de /ucrJII'i"7 1 2 . De ascmcnCil, nu tre t u i e să cauţi cntimeme de�pre toate chestiunile; de nu, vei l�1ce întocmai ,;e fac unii filosofi.care trag concluzii mai cunoscute �i m;1i credibile dcci\t prcmi.�clc din care ei le deduc. Şi ci\nd st<îrne�ti o pasiune. să nu e:llln!i o entimemă; ";;ki entimema fie di va exclude pasiunea, 1ic di va fi fost emm(ată inutil: în tr-Hdevăr, emotiile, cele .� imultane, se exdud între de, .�i anume ori �c distrug, ori .�e slăbesc unele pe illtcle. Nici <�lunci cfind dis(;ursul este etic, nu trebuie căutată în Hcelu�i timp o entimemii <�n·Jme: căci demonstra! i a nu implică nici Clfilcter7 1 3 , nici intenţie. Ci trebuie Lt:'.i.ll de maxime şi î n m:n·.�ţiune, .�i în dovadă; dci ele constitllie un aspec• mora l . "Si eu om dot. de�i ştiam .)·i acest lucm, că 1111 /ref>uh' nvw Încredere." Iar dad .�e spune în mod patetic: ...�Î 1111 regret, C/1 /oate nl wn./(!st 11edreptllţit: caci lui

�

�: ;t

359

35 141H ;a

l��O�

ARISTOTEL

rcip 1rEplerrn -rO x€.p&x;, E.uol 5€ -rO 5Lxcnov. TO 5€ ·�nropelv xo:AE1ruYtepov -roU 5txct"(m-i}o:t, €uW-rwr;, 5u5n 1repl -rO .u€A.Aov, €xel 0€ 1rEpl -rO rerov�, O EmoTr]TOv tl&n xo:l -rolr; J.l.C{vtEO"l\1, Wc; l§<pn 'E1rLJ.l.EV(5� b Kpl'jr;· Exel\lOr;' rcip 1r€pl -rWv €cro.u€vwv oLx E.uo:\ITe&-ro, O:A.Aci nEpi: TWv rerov6-rwv .uEv &ol\Awv 0€. Kal b v6J.J.Or; U1rmtemr; E:v -rolr; &xo:vtxolr;· Exovm 5€ CcPXl]v P<fov 25 ei.Jpel\1 &n&ietStv. Ko:l oLx Exet noAAcir; &o:Tpt�r;. olov npdl; 6.vrL5txov 11 nEpl ab-roU, � 1ro:-iJrrnxO\I 1fOtElv, C!XÂ l)xtmo: nâ"V-rwv, ru...., .ul] €StcrT{i. .l!.el otv &nopOOv-rct -roUm nmelv Onep o\ 'A-&llvrJm 30 PllcopEr; 1rotolxn xal lcroxpâTrJr;· xo:L ra'p <TUJljj{)UAE6wv XO:TrJŢopel, Olo"V i\.o:xe&:u.uovCwv .u€...., €v -rW no:\IT]ŢuptxW, XciplŢta<; S' €\1 -rW <rUJ.l.J.lliX Dilii . 'Ev 0€ -rolr; E:mSEtx�txolr; SEL -rcl\1 A6rov krrEtcro.')toU� Eno:Cvotr;, �ov 'lcroxpc{Tl)r; 1fmel · CcEL rdp nva e'tcrciŢEL . Ko:l O 35 €AqEv roprla.r;, 0-rt oUx 'i.moAe(net o:U-rOv b A6rcx;, -rab-r6 �tv· e't ro:'p 'AxtAA€o: A€.ret, n11A€a €-n:o:tvel, eho: A'ta.x6"V, Eim -rOv -iJ"e6v, b}l.olwr; S€ xo:[ Ccvf,pE(0:\1, Tj Tel xo:l Tci TTOLE"i 11 TOL6VSE E:cr-r(v. ''Exov-rct Jl€v otv CcTTo.')e(Setr; xal "h1hxWr; Aex-rEov xal 40 CmoSEtxnx{,X;· ru...., 0€ .ul] Exnr; €\1-iJ"u.ulÎJ..Lc:m.t, "h-iJ"txWr; · xo:l p.ăA.Aov -rW EmetxEL &p.u6-rn;t XPTJO"�Ov q>o:(vecrXl"o:t 11 -rOv A6rov O:xpt��1418 h T�v 6€. Ev{l-u.un.uchwv ni lo:Aeyx-rtxci .uă.Mo"V eUOoxtJ!El -rWv &ELxnxWv, On Ocro: €Aerxov TTmel, .uă.A.Ao\1 li�Aov On cruA.AeA6lL<TTCU · "Ro:r} tD.AnAo: rcip p.ăA.Ao\1 Tct"VO:\IT(o: ŢVwp('(ETat. Tci 6€ JTpdi; -rOv &vrl&.xo\1 olrx hep6"V Tt et.sor;, ana TW\1 1rlmEwv· €O""tt cel .u€\1 AOOo:t E"VcrTiicret, -rcl 0€ rruAAoŢL<rJ.l.t71. 6.EL li€ xo:l Ev rru�ouAU xo:l Ev 5(xTI âpx6J.l.Evov .u€v A€.ŢEL v T� 'eo:u-roU JT(O""tELr;' TTp6-repov, \Xn:epov S€ 1rj)l)l; -râvavtia Cmav-riiv Aliono: xal npo&acrilpo"VTct. "Av S€ JToAUxour; -h lJ E"Vctn(uxnr;, TTp6-repov -rei . !il· E:vavri"cx, Olov Enolrpe Ko:AA(O""tpo:� €v T{i Mecrcrrp.nax1J Exx!.rp{ 10 Ci Ţct'p €po00t npoo"Ve/..Wv oll-twr; -r6TE o:U-rOr; ehev. "Ycrnpov li€ AErovrct TTphl-rov TTpc)t; -r0\1 Evav-rlov A6rov Aex-r€ov, Aliono: xo:L âvncruAAoyt'(6.uE\'OV, xcU J.UiAu:rra &\J eb&oxt}J.rpc&to: �- Wrrn:ep yo:'p Ci:v{lpwtrov TTpo0ta!'E�All}J.E\IO"\I oU 8€xe-ra.t lJ Wux1']. -rOv ai.rrO"V -rp6TTO\I o U& A6rov, r n..... b Evctv-r(cx; e O OOxŢ] E'tpTp(€vcn. 6.El obv 15 xhlpo:v lfOLEl\1 Ev --rQ Uxpocrr1i -rQ }J.€/..Aov�L A6Ţt:J" EcrTO:l li€ a...... 360

RETORICA, I J I ,

1 7 , 1 4 1 R a-b

îi rămâne diştiguf, mie, În schimb, dreptatea". Pe de altă parte, faptul de it vorbi în fuţa poporului e:-.te nwi dificil dec<ît fupWI de a pleda în jus tiţie, pe bunii drept<Jte, întrucât, în primul caz, discursul public se rapor te<tlă la vi itor, iar în al doilea co.tz, discursul judiciar se rilpOrtează la trecut, ceea ce este cunoscut deja .�i prezicătorilor, cum spunea Epimenide Cretanuj114; dki el nu prezicea lucrurile viitoare, ci cele petrecute, însă obst.:ure. De asemene<!, legea este temelie în discursurile judiciare; or, avnml în posesie un principiu, este mai u�or a gilsi o demonstru(ic. De asemenea, oratorul dc\iberativ nu are abuteri numeroase de la subiect, ca owtorul judiciar , de pildă, contra ;tdvers<trului stiu, sau asupra propriei Si.lle perso<me, S<lll pentru <t titce patetic discur�ul, c i , dintre toale ţcnurile, genul ,]e]ibcrativ se abate cel mai pu(in, dacă orat(Jrul nu se îndepărte:t:ti1 1 � r' r, t b ' i c � î r�� i 1 n . � i � �. t ?1 c consiliază, el ;Kiuce acuzaţii, de pildă. eontr:t lacedcrnonienilor în al său Panc�iric, contra lui Chares, În discursul de.�prc alian1ă. În di�cursurile epidicticc, trebuie variat, prin mijlocire<! episoadelor, di:-.cursul cu eh)gii , �:um fuce lsocrate711'; c:1cî mereu introduce p c cineva. Ş i ceea c e spuneu Gorgias, d nu îi lipseste discursul, tocmai aceasta însewnnă: într-adevăr, dacă vorOe.�te de Ahile, elogiază pe Pelcu, apoi pe Eac, <tpoi pe i.'eu , în mod similar clogiază �i cumj u l . care titce fel de fel de lucruri Siltl este de cuwre sau cutare fcl7 1 7 , t\�adm, dacă a i dovezi, trebuie să vorbe�ti etic �i dcmonslri.tliv; dacă nu ai entimeme, în mod etic; de altfel, �i orutorului virhlos i se potrive�te mai degrabă să se arate bun , dcdt să arate că discursul este riguro.�. Din tre cntimeme, cele refut<tlivc sunt :1prccÎ<tle mai mult dedt cele demon :-.trative, Înlrw.::â t, în ceea ce prive�te toate c:îtc realizează o respingere, este mai evident că s-u tras o concluzie login1; de altfel, r.;ontruri i l e sunt cunoscute mai bine, puse unele lfmgă altele. Argumentele contra <tdversarului nu .�unt vreun gen diferit, ci fac P•trte dintre dovezi; unele pot respinge printr-o obiecţie, altele, printr-un si!o gism. De altfel, �� intr-o dcliberarc. �i intr-un proces, vorbitorul . c<Înd incepe, trebuie să enunţe mai întâi propriile sale dovezi , apoi să ră�punr.ll"i la argumentele contrarii , resping<îndu-lc sau JăriÎmtîndu-le dinainte. D<tr dacă este variată contradicţia, trebuie enun(<tle mai înt<îi argumentele contrarii , wm a făcut C<�llistratos, de pildă, in adunarea meseniană: căci, după ce a respins în prealabil lucrurile pe care le spun adversari i , numai atunr.;i , aşadar, :t vorbit c1 însu�i . D<tcă vorbe�te după, oratorul trebuie mai Întlti �ă răspundă la discursul <tdvers, respingilndu-1 şi întocmind un rationament contmr, �i aceasta mui ales d<�că <�rgumentele lui au fost apreciate; căc i , aşa cum mintea nu îngăduie pe un om suspectat în prealabil, în ucelu�i mod nu admite nici discurs, d:td ildversarul îi pare că a vorbit bine. Trebuie, deci, .�ă pregăteşti un loc În :.tuditor pentru discursul v i i tor: iar aceasta :-.e va înt:1mpla dac<"i

�� t:� �: �::�� ;�:� ��c��:�� ă�� : ��:

36 1

1418 b

ARISTOTEL

O.v€A�· Ou) fi 11p0t; m:iv-w:, 11 -re( J1€Ţu:rm, 11 ni EbSoX11:totiv-ro:, fi -rcL Ebe:AEŢX-ra. J.l.ClXEcrciJ.J.Evov oihw .a ab-roU mo--re( rrotrrr€ov· To:le; \tEo:Î:cn npW-ra cr6J.LJ.to:x� ŢEvfJCfOJ.lO:l" 'erW yc(p "Hpav < . . . > �v TOthou;; t]\fnTO 1Ipi;!ToV ..00 Ebrt\tECI""l:ciTOU. nEpi: J.L€V otv 1f(O""t"EWV mffio:. E'u;; SE -rO ft\t�. E1IEt0ll €vto: 11Epl o:b-roU ÂEyEtv fi h(q>\tovov fj J.LO:XpoAoy(o:v fi &v-nAoy(cxv �EL, xcxl nEpl ciAAoo fi Aot&lp(a.v fi &ypotx(a.v, hEpov XP"ll AEyovra. 1IOLEÎ:v, �TTEP 1o-oxpci"t"l)l; 1IOtEÎ: €v -rW <l>tALmrw xo:i: €v -rTI 'Av-rt&Xm, xa.l � 'ApxlAox� \j.fEyet · 11o�el yc(p �Ov 11a.-r€pa., A€yov-rcx nepi Trir; -ll"uyo:Tp0t; €v TW 'td).l�w · XpllJ.Lcftwv 8 ciEAnwv ob-ll"Ev €.onv oUS' &m.î).tOTOV, xa.l ·.ov xdpwva -rOv -r€x-rova, Ev -rW hi".IJ.Jlw oU &.px-.1· ou J.10l Tel fUŢEW < . . . >, xo:l 6x: .I:ocpoxAîi; TOv A·cJ.loVd b11Ep -rlic; 'AvTty6vl')l; 11p0t; -rOv na.<Epcx W<; AEr6v-rwv €T€pwv . .6.El 0€ xal J.l.ETCJ.j3c:D..AEtv Te( Ev-ll" uJ.11lJ.io:m xo:l yvWJ.1o:t; 1IOLEÎ:v 'evloTE, o'iov· XP"ll O€ -rei� OtcxAAcqo:'ţ;o rroteÎ:v -rolil; voUv Exovm� eirruxoU�· olhw ycip tiv J.1€yuna. nAEovexWi:ev. 'Ev-ll"UJ.l.l)J.UXWc:W;; OE· E't yc(p Set, '6mv Wq!EAtj.J..hl"ramt �O"L xo:i: 1IĂEOVExnxW-ra.-rm o:'t xa-ra.AAcqa.(, <6-rE XctTctAAdnEcr\tctt , EbwxoUvtcu; Oeî: XCI.TCXÂĂci"TIEO"\tCJ.L . XVIII .

nEpl 0€ €p(tl1:ipe�, elJx.atp6v €crn lTOLElcr\tcxt ).tdÂtcrca j.l€\1 1419 11 '6mv W '€-tEpov e'tpTJXu\; t], c'{u-rE €vOI; npooEpW"tTI"}EvTCM;; (Jl)J.l.l)a.(vEL -rO ci-ro1fOV " otov nEptxA 1\ci"JlTrWVCX EmlPHo nepl � TEÂE� cWv � crw-re(pa.� 'tEp{;!v, e'm6v-rCM;; SE '6-rt oUx &Ov TE 0.-rEAEcrrov &xo&tv, ftpe-ro e't o'l&ev o:bW;;, qx{cr)(ov-ro;; &· xa.l n�. &.-r€AE1IToc;; Wv; .6.Ell-repov 0€ 0-rcxv TO j.1€V q>ctvEpOv fi, -rO se EpwTipavTL STy.ov fi '6n 0Wo-E L" �6J.1EVOV j.1€v ycip Oeî:' n'jv J.1Lav 11p6To:OL v J.L"ll �pooEpw-rCiv -rO q>o:vepOv &AMi. -rO O"UJ11IEpcxcrJ.La. E'mEÎ:v· olov .I:wxpc{T""l)l;, MEAll<ou oU qx{oxovT();;" cxlrrOv \teoilc; VOJ.l('Cetv, E'tpTJX&rCM;; &€ W<; &tt).l6vt6v TL Myot, +\pe-ro e't oUx o't &t(J.LOvE� IO t}Tot {1-eWv na.Î:SE� E'iEv fi {I-El6v Tl, q>lpavT� SE · €crnv oLv, €q>T],

.:10

.;k

362

RETORICA . I I I . l 7- ! 8 , 1 4 1 8 b-! 4 \ tJ �

distrugi discursul advers<.lrului; de acee<l, dup:1 ce ai luptllt fie contra tu turor argumentelor, fie contra celor mai importante, f1e a celor apreciate, fie a celor uşor de respins, doar atunci, a�adar, trebuie s..1 l e faci credibile

pe ale tale proprii: . , Vo i deveni mai Întâi alim zeite lor; nlci eu cred ni Hera < . . .>"7 1 X ; în aceste versuri, poetul a atins argumentul cel m<.IÎ slab.

Acestea sunt, aşadar, chestiunile relative l a dovezi. În ceea ce priveşte caracterul moral. fiinddi a spune câteva lucruri despre tine ;mtrene<Jză

fie invidie, fie prolixitate, fie contradicţie, iar il vorbi despre al lUI - fie

defii i mare, fie grosolănie, trebuie să îl fuci pe uhul să vorheasc{t, a�a cum

procedează b<x:rate în Filip şi în .S'dtimlmf de bmwri7 1') , �i precum critică

Archilochos; căci el il face pc tată si\ vorhcasc;1 despre fiică în iambul

.�ilu: .•Cu hani, nimic 1111 poate .fi neasteptat, uici dwlarat prinjun1mrÎtll drefJI imposibi/"710, �i pe dulgherul Cho.1ron. în i<.�mbul al cărui început este: . .Nu îmi posti de bo}!.{)(iile lui

Gy}!.es

< . . .>"72 1 , :;; i precum Sofocle

îl face pe H:umon să vorbc<.ISCă către liltăl său despre Anti�ona. ca �i cum

alţii :1r vorbi7:!2.

De :1semene<1, este necesar s:l tnmsfonllilm entimcmcle si să le facem

uneori maxime, C<l, de pildă: ..trebuie m oamenii W}!.t'ta!i

,\';ifili'd rn·on-

ci/ieri când ,\'11 1 1 1 fericiri; nlci t/,\'tfel ar putea ohrine cele mai m ari

m·an-

taje". Or, în formă de entimemă; ..ÎIIIr·adevâr, daca oamenii trebu ie .wl

Je recrmâlieze când recrmâlierile sullt cde mai utile .}i cde moi awulla-

joa.\·e, trebuie sâ se reconcilieze câ1ul sul// faici(i"723 .

18. C.ît despre întrebare, este oportun de pus mai ales c:înd Hdversarul

a spus contmriul, a�a încât. de înd<Jtă ce i s-a pus în plus o singură între-

..!O 1 4 1 9 :1

bare. survine absurditate:1; de exemplu, Pericle 1-a întrebat pc Lampon 7:!4despre ini!icrca în misterele zeiţei S<dvatoare72\ iar cum <lCCsta din urmă u

ri:lspuns că nu era permis, cu neiniţiat, il aseulta vorbindu-se despre ele,

1-a întrebat dacă el însu�i le cunOil)te, apo i , când accst:1 il spus

tl:i: ..şi

('11111, de vreme ce e.rti 1Wi11iţiat?" I n al doilea rând, este oportun de a

întreba cfmd, pe de o parte, o premisă este evidentă, iar pc de altă parte, este evident pentru cel care a întrebat că adversarul i-o va acorda pe

cealaltă; căci Întrebiitor u l , după ce s-a informat despre prima premisă, nu trebuie să întrebe în plus cee<J ce este evident, ci să enunţe conclu-

zia; Socrate, de exemplu, pe când Meletos nega C<l ace.�ta admite pe zei, menţionând însă că ar numi ceva drept daimon, 1-a întrebat tladi n u

c u m v a daimonii erau fie copii ai zeilor, f i e ceva d i v i n , apoi, după c e acela a răspuns afirmativ: "aşadar, pomf' ci11eva s ă

363

creat!tl'',

zi�e

ARISTOTEL

OOn� \1-eWv p.E:v '!tetl� o'fe-tett eiva:t, \1-eoUr; 0€ olJ; �t ărav J.1€)J.:n fl Eva:v"t(a: A€rovrct Oe(�ELV fj '!tctpc{OO�ov. T€-tctpwv OE ătctv J.lli h.u &AX f1 crOipt<rruc� chroxptvdJ.1€Vov Alxrctt · €ct'v Tct)> o\h� &noxp(vrrco:t, O n �<rrL j.1€v �"'tl $ oU, f1 "t ci j.1€V W fJ oU, fl nti 15 p.€v nîl $ oiJ, \I'Opl.lj3olic:nv W� &nopoUv1:�. "'AU� M.. J.lli €ncetpelv· �civ E'JO"'tÎi. xexpa-rfp-l:tctt Ooxel · oU TctP dl6v 1:€ noMci Epw.Wv, &« nlv &cr\t€vwxv ToU &xpoo:"to0. tuO xctl ni Ev\1-uj.l�ct"tct l51:t J.1CO..t<rrct croo·tpiq>etv Oel . 20 ' AJroxplvctcr-l:J-ctt & € Oei. Jrp0t; p.Ev -r « &p.q>(�oAcx &cttpotlv-rct A61Cf xal p.l] cruv-r6J..t.� , 1tpd.; O€ 1:d OOxotivtct 'evctvtCa nŢv A&nv q>€povtct eU"� -rTI &'!toxp(cret, 11plv hepw-rftom -rO ElnOv fj crullar(O'C«T\tctt · o� rttp xaAe'!tOv npoop.iv Ev -rlvt b A6r�. <t>avepOv $ tu-LI.v �<rrw €x 1:Wv T01nxWv xal wlrro xal cit M11E t�. Kctl O'UJ.11t€pcuv6p.evov, �'v EpWTTl)..Ul 'lrotti -rO cruJ.1m�po.O'J.1ct, nŢv 25 cx'L"rlo:v e'tnelv, Olov LocpoxA:cy;, �pw-tW)J.eVat; bnO netcrdvOpou €t 'E.So�ev ah-ref, &crnep xo:t -rol� dUotc; nf4o&otc;, xa-r� -roUc; -re-rprucoo(ouc;, �<f>T]' Ţ( &€; ob 1tovliPCi' O'OL 1:alrra EMxet ehcu; "Etf>TJ. OUxoOv cri1 -ralrra €-npa�ctc; ui 1to'lrl'}lxi; Na(, �IJI11, ob rcXp �v 0\Ao: �eh(w. Ko:l c'ul;; O /\rixwv eb\l-uv6J.Levoc; 'tl1t; Eq>op(o:c;, 30 €purrWJ.1evoc; e't OoxoUcnv ab"tcf Otxa(wc; dnroAwA€vo:L ChepoL, �<1>11 · ' O 0€ · Obxoliv cn} 1:oliwtc; w:lrrci �{1-ou; Kaî 8c; E.q>T]. OUxoliv Ouru(wc; ăv, E�pTJ, xat ml &1r6Aoto; Ob &Tim, E.cpn· o't p.Ev rctp xplÎJ.I.o:w: Ao:]Xiv"tec; -ro:Vto: 8rpa�av, €ŢW O€ oU, &Uel rvWJ.l"(l· AtO 35 olJte E1tepurr&v &el J.LE'tci -rO O'U)J..'!tEpo:crJ.Lct, olhe 1:0 CTtJJ.m€paCJJ.1ct l41 9 b Enepw.Wv, €a.'v J.Lli "t0 JroAU neptU wli &ATJ-Il'olx;. nepL & 1:Wv reAo(wv, het&Tj 1:tva OOxel x:pi;aw 'Exetv Ev -rolc; &rWcn, xal Mlv �<pTJ ropr(o:c; nfv JJ.Ev cmouOl)v Ota<p\1-e(petv Wv Evo:VT(wv rEAwn, "tOv .S€ rEAurra cr1touS'!;, bp\1-Wc; AErwv, e'lplŢ!ett • 1rOOa e'LOT] reAot'wv E<TTtv €v wlc; nepl notrrctxllc;, CN -rO JJ.Ev &pJ.L6Ttet E:AeuMptr -rO O' olJ· Onwc; "t0 &pJ.L6nov al.rt� A�w.t . "'EO"t't Ei 1, €tpwve(a Tî;c; �WJ.loAox(ac; 'eAetriteptuhepov· b j.1€V rcip al.rroli 'eveJCo: notel "t0 reAolov, b 0€ �J.LoMxoc; h€pou.

ro:)>

364

RETORICA.

Jll. 1 8 .

1 4 1 9 a-b

..că există copii de zei, dar că zei, Îll schimb, nu există ?"72h.

În plus,

este oportun să întrebăm când oratorul intenţionează să-I arate pe adver

sar că spune fie lucruri contrarii, fte un paradox. În <�1 patrulea rând, când adversarului nu îi este posibil .�ă evite un argument decât răspunzâml la

o întrebare în mod sofistic; căci, dacă el răspunde astfel, că un lucru când este, C<1nd nu este, sau că unele lucruri sunt, iar altele nu sunt, sau că în

anumite privinţe este Hşa, î n altele - n u , auditorii fac aclamaţii zgomo-

toase727 ca �i cum el ar

în încurci!turd. Altfel, însă, nu trebuie deter-

minat de a întreb:1; căci, dacă adversarul obiectează, intrebătorul pare să

fi fost învins;

de fapt, nu se pot pune multe întrebări Uin cauza slăbiciunii

auditorulu i . De aceea � i trebuie condensate entimemele7211 cât mai mult.

Or, vorbitorul trebuie să răspundă când la întrebările ambigue, distingându-le într-un raţionament, iar nu în mod concis, când la cele care par

contrudictor i i , aducând imediat soluţia în răspunsul său, înainte ca ad versarul .�ă pună din nou următoarea întrebare, SHU să conchidă; căci nu

este dificil a prevedea în ce con.�tă raţionamentul său. Să ne tie evidente

din

Topica129 şi

această chestiune, şi soluţiile. De asemenea, în chip de

concluzie, d<tCă o întrebare formează concluzia, trebuie spus motivul, aşa

cum Sofocle730, de pildă, fiind întrebat de către Peisundros dacă el îmuşi a decis, ca �i ceilalti membri ai Consiliului , să înfiinleze pe Cei Patru

Sute, a raspuns afirmutiv: "Păi ce? ace.st lucru nu ti se părea ca este rău?" Zise da. "A�adar, tii ai înfăptuit acţiuni rele?" "Da", zise, .,ctici nu erm1 alte soluţii mai bune". Şi precum lacedemonianul care era chemat să dea sowteală în privinţa funcţiei sale de efor73 1 , pe când era întretmt

dacă ceilalti colegi îi păreau că fuseseră omorâţi pe drept, a spus da. Acuz<ttorul, la rfindul său:

.Si awnci, tu ai propus ace/ea.şi mc'l.wri ca �i ei?" El a spus d�:�, de asemenea . .,Ei bine, atunci", zise, "şi tu ai putea fi omoriit pe drept?" ,,Nu,fire.şte", zise: "ctlci ei au comi.� aceste fapte dupa ce au primit bani, U1 schimb, eu nu, ci am acrimuu dupa con.ştiinţti". .

lată de ce nu trebuie nici a pune în plus o intrebare după concluzie, nici

<� pune în plus o întrebare drept concluzie, dacă adevărul nu este cu totul

favorabil întreb<ltorul u i .

Cât priveşte glumele 732, deoarece ele par .�ă tie de vreun folos în pro cese, �i cum Gorgias 733 zicea, spunând pe bum1 dreptate că trebuie dis

tru.�ă seriozitatea adversarilor prin rds , .�i râsul - prin seriozitate, s-a spus în tratatul asupra PoeticiP34 câte feluri de glume exi.�tă. dintre care o parte

corespund omului liber, altă parte, însă, nu; uşa inc:ît omtorul va alege

ceea ce îi este potrivit. Ironia este m<�i demnă de omul liber decât bufo neria; căci, pe de o parte, cel ce recurge la ironie face o glumă in vederea lui însu.�i. pe de altă parte, bufonul -

365

în

vederea altuia.

1419 b

ARISTOTEL

XIX. 10

1420 a

1420 h

' 0 fl 'Elf(Aoya; crUŢXELTIXL €x T€-n:ri'pwv · €x TE Toti npQc; f:am0v xaTetO"Xeuc(crat eO TOv cXxpoan]v xoi TOv Mvtlov <paUAc..x;- , xai': €x Toti ab{lpat xal TetTrELvWcrat, xal €x Toti e'u; -ni: nci,'}T] TOv ăxpoan'jv xa:TacrTilcra:t, xa.l €� ăvaj.J.V{p€�. n€cpUX€ ycip, J.lETCi TO c'tnoOel{a.t a.\.nOv J.L€v &AT]1'J"Tj, TOv O€ Eva.vr(ov t�euOlt, olhw rO Ena.tvelv xal 1JJ€yetv xa.L EmxaAxelktv. 6.uolv O € -1l"etT€pou Oel (Ţ[oxa"(ecr1tat, fj '6n mUwu; ăya-11"0; fj '6n t.hrA�. O O' On xaxOr; wUmtr; fj '6n &nAWc;. ' E� {�v O€ Oel Toti-ro xa.wcrxeuo:"(etv [Oel), e'(pTJVTUL dt T6not nMev crnouOalour; &L xa·ra.o-xeuâ{etv xal q:.a:UAour;. TO & J.l€"Tâ Tolrro, &<'i€tŢJ.L€vwv ll&rl. aU�etv E(Ţ[i':v xcnâ q:.OOw fj Tcmetvotiv· &l rdp Tci" nenpCtŢJ.L€va OJ1oÂoŢelcr-3at, e't J.L€AA.EL TO nooOv Epelv· xa:L ydp f) cWv O"WJ.l{iTwv aU�T)O"tr; E:x npoiinapx6vcwv €crT(v. "0{1-ev O€ &l aU�Hv xai: Tanuvotiv ExxetvTa.t dt T6not np6npov. MeTri 5€ Tallw, bllAwv 0\/Twv xai': dla xai': Ty..lxa, E'tr; Tâ nci-1l"TJ ăyetv TOv clxpoan]v. Ta:Um 5' Emlv EAm; xai &elvwCJLr; xa.L bprfi xa� J.LÎ:cra; xal cpMv� xal '(i)Aor; xal Eptr;. E'(pT)VTCt.t 0€ xal co{rrwv dt T6not np6T€pov. "QcrTE AmrrOv &va:J.Lvlpat ni npoEtpTJJ.u&va:. Tolrro S€ UpJ.L6nEt lTOtElv oihwr; Wcm€p cpa:crlv Ev Tolr; npootJ.Llotr;, obx bp-l.h-:ir; Ă€ŢOVT€r;;" " '(va: yrlp Ei.Jj.La{l-llr; fi, X€Â€00UO"L 1TOAJ...c6nr; E'tnelv. 'ExEÎ: J.L€v otiv flel Tă 1TpăŢJ.lO: EmEÎ:�, '(va J.Lif Aavllcivn nEpl o'U "h xplcrtr;, Evm\)l}a SE 8l &v 8€S€tx<cu, xEcpaAat�. '·Apxij & 8t6n /J. im€0")(ETO &noMSwxev, Wa-Te i:i TE xai: &L O AexTEov. /\€ŢETat Ei€ €{ âvTtnap$Ailr; mU Evavr(ou. napa�ciAAELV S€ fj OOa. 1T€pl TO a.I)TO CiJ.Lcpw ehov, il J.Lit xo:mvnxpU· AAA o'U<cx; J.LEV TCiOe "tl"Epi': Tothou, ErW 5€ To:OC, xal Otd Ta.lrro: · fj €{ E'tpwvE(O".f", Oi.ov· ot"rror; rcip Trifl EhEv, ErW O€ TciSE, xal TL &v EnolEL, E't T!i.O€ EOEt'tEv, ana J.Lit Ta.<'il; fj E't €purnlcrEWt;" T( ob OE&EtXTctl; fj· ot"rror; Tl E&u{Ev; "H Oij oihwr; [il] €x napo:�oAllr; fj xa.cci <pOOtv Wr; €A€x{l-TJ, oiYrwt.;- Tii a.i.rroU, xal rrciAt v, €ci:v I'\OUAn. xwplr; •ri Tol", ' Eva.vTlou A6rou. TEAetrrTJ 5E TTir; A€�ewr; 6:pJ.L6n€l 1, &crUvfiET�, Onwr; br(Aor� &AAc:( J.Lil A6r� b· e'(pTJxa, c'txTJX6aTE, EXETE, xp(vme. 366

RETORICA. IIL 1 9 . 1 4 1 9 b-1-1-lll b

19.

PeroraţÎ<t se compune din p<t!ru elemente: din faptul de a-1 dis pun e favorabil p e aud i tor pentru sine, iar p e adversar, nefavorabil, <tpoi din faptul de a amplifica, re.�pec�iv a atenua,_pre�um �i din faptul de a-1 conduce pe uud1tor spre pus um �i. în sfârşit, dm n:c<tpltulare. lntr-mJevăr, este un lucru n atu ral, apoi,1 du pă faptul de a dllVCdi d oratorul însu�i c�k veridk, iar adver:-.arul , f:tls, fap! ul de a hluda,de ascmene<t, cel de blama, precum �� de a pune din nou pc nieovală7�5. Or, trebuie avm în ved..:: re unul din cele dtlUă lucruri, :tnume fie c ă oralllTUI este hun I n opini:t :tuditorilor, sau că el este astfel în general, Jîe c:l atlvcrsarul e�tc rău în opini:t lor, sau n1 el c:-.tc ·��a În general. ('ti.! despre rnijl(lao.:cle cu :tj u toru l e:lror;1 sc h r i lc tic unde trebuie a- t r c ��) �i��t�:��i ��:;1 :��-j��i W1� JC u �� ;�� -�După w:c:-.tc;J, o dată demonstr<ttc chestiunile în cauză, este pmihil faptul de 1 ;un pli fir.::a de a at<.:1111a tlupă nat ura suhier.:: l ului; c(ici lrebu ie ca faptdc: pctrccme să fi e acccptute, tbc:1 vorhi l oru l vrea sii menţione:te itnptlrlanla lor� �i de altfel , crc�terc;t 01rpuri h1r provine <lin lucruri cx i�· tenle în prcul:1biL Pc de altă parle, lo-:urile de unde 1rchuic a ;m t plifica, rc:-.pcctiv it atcnu:t, au fost c;�.pu.�e :mtcrior737. După ace:-.tea, o dală ce lucrurile <: un t cbrc, an u me ::;i de care feluri, .�i c;ît de importante sunt, a ud itoriul lrehu ie condus spre p:t.s iuni. Or, ele �t,l1:�t��\:':r��;;:i ritul de co n t n l ��!��·�:111;:��IT�'�:�� t:��:;::�;e 1)��; ��:�:::; i c e.�teî�� ţ::'��;.�IW��·:t � � ir\t ��l�i��!��,��l;��:t��)_UJ�a�c �� ;)�1t;��; corect; căci, rx.·ntru ca au ditoru l s;1 poatii în\dege u�or, ci sl":1tuicsc ca t lisc u rs u l s;l se repete. A�adar, în extu-diu, ln:huie expusă <:a uza, <tllditorul să nu ignore despre ce chcsliunc e:-.lc judc'<.:ata lui, tlar, în per1mtţic, 1rcbuic spuse pc scurt ;.�rgumentclc prin c<trc fost l'ăcută demonstr;1ţia. lm:cpulul descmncil:t.ă c:l oraloml a îndeplinit lucrurile pc c;1rc le-a propus, <tŞ<t încftt trebuie spuse lucrurile pc care le-a .\tt:o.ţinut �i pentru ce llH lliv. Ace st l un u este c>.. p ritnat prin cotnp:ll"<tl"\.:a argtuncntcl<>r adversarului. Trebuie t:omparulc fie toate c;île le-au spus amhcle păqi despre aceeaşi chestiune, fie <:ele pc cmc nu le-au pu.s în opozitie: ..( "âml (/(lt•t•rxantl .IJJ/IIw t'lllare hwruri t!esprt' ('/leslill/11'0 Îll n!u:::ri, câll({ t' / 1 .l'fi/111 ciitarc alti' lucmri, f!rl'/"11111 .yi dt' a''; sau prin ironic1--1°, ca, de piltl<l : ..niri mlvcrmruf a ,\"f!IIS ast}d dt• lucmri, Îll.l'ti, a l(/i'l dr• !un-uri, .)·i Cl'flit "C/1 t'l, dan/ le demo ll.\'lra f!l' ace.\·u·u, iur 1111 pe ace/l'a?", s a u prin întrebare: " .\f dt•mon.Hrat :' " , sau: "mlw·r.mrul n• a rlel//oll.\"11"111?" .ce mwme 111/ tJ}o Trebuie compar<tte, deci, fie a�lfel, anume 1 l"icl prin confruntare, rte confonn cu ordinea mtturală, propriile argumente, a�a cum s-<t spus, �i din nou, d<1că se vrea, cele <1 lc discursului i.H.Ivcr.�arului, sepamL Lu sfâr�it, cât prive.�te stilul. se potrive�tt: cel nclegat prin conjunqii, ca să existe un epilog, iar7 nu un dist:urs: .,am spus, a ţ i n�cultat, pose11 u

.�:ut

Clt

crr ,

daţi che.\·tiu!lf:'(l, jtul<-'caţi" · .

367

211

15 1420 a

14211 b

NOTE

Pasajul arc

impcu1an]ă l"apitali'i pcntm intelegerea rolului jucat de rclo

rică în sistcnmtio.:a gândirii

<Jristotclicc. Filosorul udopto\ o pm.i!ic L'arc îi va per

mite si'i vadă o continuitate intre retoricii �� gândi rea ra(ională, 111an:ată de reia] ia de "t·orc�pondcn{il" (b.v<t(crtpcxjlOI;) intre r<.:toridi �i dialcctidi. Lcgă!Ura pm gramatică dintre accslc două domenii (i.e. rctorka �i dialcdil:a) se manifestă printr-o abilitate de a dc1.batc nitic pc bal<.� opiniilor comune �j u probabilităţi lor. Scopul tcorctizării lui Aristotel este 1lc a redu retoricii lknmitatca filoso fică, ;�lături de abi l it<l\Cil ci pradid\. 'Avtlmpl)(ji(H; c�tc un

Tcnucn L·omplc:<, l:C

rcncctă utf1t un parale lism, câl şi o dilcrcn]ă la nivelul celor două arte. Adesea.

termenul este tradus prin .•cmclativ" sau .,cuordunar'. fn lo�iea arisl\llclică,

CtvT[(r'tpo<JlOI;; rezumă convcrsiunca termenilor unei prupoli!ii (eL Ari�tolcl, A11ali1im prima, IT, 5 , 57 b). Sensul termenului este împrumlllat tiin tcrmi

nolo�ia spcrifidi teatrului !!rcc: in cazul coru l u i , ;.chema metrică a unei strofc e�tc repetată prin alte cuvinte În antistroli'i. În Rei(Jrim. tUili�:arca specială a a<:Cstui termen parc n ri un contrnar�umclll la Platon (Gm:�ias, 4(15 c-e), unde

rctorka. L'C ia forma jusli(iei (pcntrn suflet). C!>IC .,corc�pundcnta" bucătăriei (pentru trup). Ari�totel sistcmalizca1.ă şi punctele COtllllllC ale rcloricii �i di�•lcc ticii: a) ambele sum forme de �·m1oa�tcn:: fftră 1111 subiect determinat; b) anu1n

tloui'i

uti!it�ală premise prohabilc; c)

mullck

dczb<tt asupra oricărei chL·stiuni

�i conchid pro s<�U contra. 'AvTlcrTprnpa<; dintre rctori··ă �i dialcc!idi determină

o structură analogică in C<�rc termenii comuni smH ,.discu(ia'' .�i .,su�tÎtJCrc<t"

unei

IC/.C

(în cat.ul tlialccticii) • .,<�piirarc;�" .�i .,aL:UIHCa" (În rawl retoricii).

Această rcla(ic de tip analogic <1

fn�t intelcasă ca o C(rrcspoll(len!i'i intre (liscu

tia privată �i cea publidi: .,Dialeclica .�i retorica .mn wuistrojice Îll sensul Îll

core ce,'o ce <'.\te dialcnico pl!ltf/"11 folosirea pril·ol(i .>i cmtver.la(imw/11 o fim·

b(ljllllli (ÎIIIrehare .)Î ră.\jllllls) e.l'ft' rc!Orica perllrll llliliWit'a publinl a limlwjrtlui (politicrl, Îtr .\<.'1/S catre 1111 audiwriu

cmmrnicore ct' ponl('.)"/1' .-/e la 1111 singur HH/!itor

(Jacquc� Brunschwig, ArisJOJie's Rlwtoric m·

Cmmtr'I'{Xtrt lo Dialectic. în AmCiie Okscnllcrg Rort� . cd . , F..uoy.1· on Aristotle's

RlteJOric. Univcrsity of California Pres�, 2 Jacques Bnmschwig (op. cii., p.

1996, p. 36)

4-l) remarcă <tit i că tlifcrenja diutrc cele

două arte (rctoriL:a �i dialectica) � i eclelalte domenii c-;tc cea dintre dottă tipuri

369

NOTE

ei""ţ

de c unoa�tcre :

cunoaşterea obiectelor definite �u ajutorul un t iin{c şi cnnoa.)terea obie�telor accesibile tulllror (cunoaş!crca \:Oumnă)_ Retorica şi dialectica nu sunt ştiinţe, nici nu au obiect. ·1 S�opul deme rs ului aristotelic este constituirea unei metode (eL AriMotcl, Topica , !, L 100 a 18) care, în cazul dialccticii, se b:lZeaLă pc mijloace ce nu se fundamcntează pe nici o experienJi\ prealabilă. Tmuşi . în Retorica, Aristotel nu poate ,,teuretiza" până la �apă!. El este nevoit să ia in cons i derare tn1di!ia re toricii, care s-ar subsuma, până la el, încercărilor şi erorilor de pract ică ale celor care compuncau ., m an uale '' de retorică pc baza unei cunoaşteri empirice , con dusă de .,întâmplare" şi de "disp<vi!iilc stabile'' (€S:w;). S- a twdus '€'ţt� prin .,disp()ziţic stnbilă" (cf. Hcnning Ottmann, Geschiclltl' dl's politischen De11kenr, Band 1 , Teilband 2, Vcrlag J.B. Mctzlcr, Stuttgan. 2000, p. 1 4-1- , care propune varianta feste Gnmdlwlnmg) pentru u murea diferenţa fată de ..di�pot.iJia temporară" (&uX,'!-Ecrt�); referitor la '€S:u;, avem mărturia lui Aristotel în Categorii, 8, 8 b 25-30: ,.Starea \l!t�) se deosd1e.w de dispoziţie (&tcf,'J-ecru;)

pri11 aceea ca este mai durabila si mai adânc fnrtldtldnattl. Felurile de c/moaş

tere$i de viril/te Simt sttlri, deoarl'ce cii/IOStin(a, chiar dobândiltl mnum· fmr-rm grod modemt, pare dura/Jiltl în carac/erul ei şi greu de pierdut, ufrml wmrai dactl nu s-a produs o mare schimbare miutnla prii/ imbo/uărire,

ari altceva la

note de Mircea Florian. în: Aristotel, Orgn11011, I, Editura IRI, B ucu reşt i , 1 997, p. 1 2 2 - se va folosi peste tot aceeaşi cdi!ie). 4 Diferenta dintre retorica empirică şi .,arta" retorică, pe care o propune Aristotel, conMă în cercetarea cauzelor în virtutea cărora nn dis\:nrs poate avea succes sau mt. fnte le a.�i'i ca TEX'II'll , retorica devine o disciplină productivă, fun llamentată rational, care se constituie într-o structură coerentă de reguli. Defi nitia "artei" apare în Etica nicomaliifl1, Vl,4, 1 1 -1-0 a 20--22: .,Ana este deci, dupil

fel" (truducere, studiu introductiv, introduceri ş i

cum am sp11s, w1 habitus al prodrrcerii

(€'fu; J!OllŢtlXf!),

fnso{il de m(iww

index de Stella Pete\:e l , editia a H-a, Editura IRI, Bucureşti, 1998 , p. 129 - se va folosi peste tot aceeaşi edi !ie). Pentw retorica văzută ca TE:XY'll· cf. Heinrich Lausbcrg, Elemente tler lite rariscllell Rhetorik, Max Hueber Verlag, MUnchen, 1967, § 28, p. 20. 5 Tennenul de .,tehnici" se refer:\ la manualele eare tratau despre regulile oricărei ştiin!e �au arte. Critica la adresa amorilor de trntatc retorice, contem porani lui Aristotel (Friedrich Solmsen - cf. Bibliografie -, în Die Emwicklu11g deraristotefi.K/1e11 Logik 1111d Rhetorik, p. 2 l5, su gc rc ază că acest pusaj se pro nunţă în special împotriva tehnicilor persuasive folosite în şcoaln lui lsocratc), se fondează pe încercarea filosofului tie a stabili o structura argumentat i vă pen� Iru dovezile ce Jin de retorica intelcasă ca artă. 6 Aristotel se referă aici l a dovezi, înţclegându-le numai pe cele ce apaf!În domeniului logic al retoricii (entîmeme ş i exem pl e) . 7 În contextul în <:are entimema este punctul forte al dovezii, este nevoie de construirea unor ra!ionanJente mai puţin exigente decât cele ule logicii d ed uctive. Pentru Mjiles F . Burnyeat (cf. M.P. Burnyeat, Emllymeme: Aristotle adevarattl" (introducere, trallucere, comental'ii şi

370

NOTE

011 the Rariol/(r/ity of Rhetoric, în AmCJie Oksenberg Rorty, cd . . op. cit., pp. 88-1 1 5 ) teoria entimemei enuntută in Retorica, 1 , 1, 1 355 a 3- 1 -1- este o încen:are de a depăşi modelul dcductiv de argumentare, pe care însuşi Aristotel îl propune în Analitice. Entimema nu poate fi înţeleasă ca o fonnă tie .,silogism prescurtat'', ci ca o .judecată" (con.tidermion) ce influenţeazi1 decizia asupra unei chestiuni acolo unde nu poate fi susţinut un argument concluziv. Deşi .,manualele" predecesorilor şi contemporanilor lui Aristotel sunt descrieri ale dovezilor accesorii ce contribuie la stârnirea pasiunilor în auditori, autorii arc�tor manuale ignoră total modurile în t·arc judecăţile se constituie ca dovezi. � Autorii de .,manuale" rctorke sum acuza!i dî dezvoltă în mod exclusiv tehnici de a mişca pasiunile judecătorilor pc timpul proceselor. Aristotel însuşi va indude mai tâu.iu (Retorico, 1 , 2 , J 356 a 14- 1 8 ) şi efectul pusinnilor printre dovezi, căci prin intermediul acestora discursul capătă putere de convingere. Exist11, însă, două condi!ii care fac posibilă LUil izurea corectă u 'll'â��-ului in discurs: 1 ) efectele pasiunilor trebuie să rezulte doar prin intermediul discursu lui; 2) pasiunile trebuie sfi constituie dovezi tehnice (Retorim, 1 , 2 , 1 356 u 4- 1 9 ) . " Functiile judeci'iwrului alcătuiau o combina1ie între func!iile judeci'itoru Jui şi cele ale jurutului din zilele noastre. ti) Se referă la interzicerea fapwlui de a vorbi pc marginea unor chestiuni care nu an legătură cu subiectul în cauză. t i În Areopag nu erau acceptate decât mărturiile directe şi se tliscuta doar asupm faptelor comise. Arcopagul se intrunea şi judeca numai în cazuri extra onlinarc de omor sau impietate. 1 2 Restricţia referitoare la dove7.i, din Retoricu, 1, 1 , 1 354 a 26-28 (i.e. do vezile se rezumă doar la faptele existente), a generat o îndelungă dispmă exe getică referitoare la autenticitatea capitolului 1 şi la relaţia aceslllia cu restul tratallll u i , în special cu J, 2 , unde anumite te1.e sunt adăugate şi modificate. Re feritor la datarca Rewricii şi la problema capitolului 1 , cf. George A. Kennedy, The Composition aud Iuflue,!ce ofArio�totle'.Y Rl!etoric, în AmCiie Oksenberg Rorty, cd., op. cit., pp. 416-424, şi Dufour, 1 99 1 , 1, 14-19. I J Ideea lui Aristotel este căjudceătoml însuşi trebuie să decidă importanţa şi legalitatea faptului propus spre judecare relativ la elementele aplicative care nu sunt specifice funcţiei legislatorului 1 4 Deoarece legea a fost instituită şi indelung mctlitată de către oameni cu înţelepciune practică (q>p6vlJ.LOL); în procese este mai important rolul legii decât decizia pe temten scurt a judecătorului. 1 5 Predecesorii lui Aristotel disting părţile discursului (exordiu, nar<1ţiunc, epilog), fără a lua în considerare punctul de vedere al argumentării. 1 6 Dovezile tehnice, în primul rând, sunt dovezi logice sistematice (enli memă, exemplu) care includ şi alte dovezi, precum caracterul şi apelul l a pa siuni, inventate de omtor şi aplicate la cazuri particulare. 11 Î n acest context, pasajul de faţă indică faptul că autorii de tehnici prede cesori lui Aristotel vorbesc mai mult despre genul oratoric jttdiciar,căci acesta este mai potrivit tehnicilor persuasiunii; cu toate acestea, genul deliberaliv

371

NOTE

(p u b l i c ) c�tc mai imponant pentru d i scu(ie , dcoarc cc implică intcrcWtc ÎnlrC!!ii

comuni tă(i , ş i nu numai ale indivi;ilor. fn Retorico,

3 . 1 35H a 36 �qq.

Arb to tc l va discuta pc larg despre genurile oratorice fundamcmale: dclibcraliv.

epidictie,judiciar. Genul epidictic, nunt i t , de ascntcnea, �i .. pan c g_ i r i c" S<tu . .dc

mons trdt i v " , este cunoscut ca riind .,artă a laude i ş i

b lam u l u i " , re pre i'en t;'iml

astfel genul oratorle ccrcmoni n l , special folosit in ocazii publice smt funera l i i .

V<ti(Jri lc COlllllll Îtăt i i . În Antichitate. ge nu l cpidictic cstc considcral tlll g�·n owtoric ce � b,tzea�:<l i ntegra l pc expunere Aceste discursuri definesc .)Î cclcbrcai'ă

În Evul Medi u , genul epidictic se confundă cu genul poetic. (lcnul tk:lihcrativ este tlcfinit ca "arta sus(inerii �i a comllatcrii", �i cou\tituic j.:Cnttl deJb;ttcrii poli

sfaturi , <tlftt in domen i u l public nlt �� În cel Cil X să se dlsătoreasdl !"',.,Cum a r treimi �il t răi ască Y'!")

tice , dar, de ;tsemenea, se ocupă cu pri v<tl (l'.g . ..Trebuie

Genu l judiciar e s t e cel mai propriu <lrguntcntării, f i i n d numit .. aria apătftrii � i

ant zări i îu t ri buna le" . (icnulni judiciar îi apart i n dovc·dk referitoare l a f<1pto:, pe rsoa ne, caracterul tlelictclor. Pentrn o tratare precisă asupra ::cn u ri lor ari�to tclice ale ret or ic i i . d". 1-leiurich Lau � bc rg . op. cit . . §§ 22-27. pp. I H - 1 9 1 � Judecătorul s e identilică aici cu auditond {cf. l?etorim, 1 1 . 1 , 1 377 b 20--24 �i I l , I H , 1 3 9 1 b 7-22). Despre xp(cn� U udeca t ă) putem vorbi în tlo uă sensuri În sens l af<.,:o. , Judecata teoretizează o vari et ate liC c i rc u m �t an tc ale vie( ii In care trebuie ILtată o deci1.ie ce eon(ine t n a i nmllc pmibilităti. În sens rctoric , jnde eata este aplitabilă rwnwi dezbalrrilor pulllke din Adunări .>i din tl" ibutwle

nu l u i 1lclibcrativ �i t•e l u i j ud i c i ar) .

Jmkcuta este

<::e·

un co n ce pt -cheie al dcZV<!It�rii

argumc ntat i ve lle tip re t o ric . În Retorim. l l , I H . 1 39 1 b 7-2 2 , AIÎslotcl remarcă faptu l eă j LHie că} i l e apar �i In alte siWa(ii c are i m p l i că un disc11r� pcn.tta�iv: prin

urma re , audilllrul c.�tc prin definitie 1111 jmk-c�t or. În fiecare din <tccste ' i t u a ( i i , a ud i toru l e s t e

llll judecător C<trc s e confnmtil cu d o u ă diseur�uri contmdictorii.

Amlitorul, pus în situatia unui judecător, trebuie s ă decid� l'arc din cck dou ă

posi b i l i t ăti

l!C ac!]une este

mai bună. În Despre sili/el, 42(, b 1-;-l l , este r on tt·x"

nmlizată idccajm.!ecii!ii rcfcri10arc \a domeniul sim(urilor, t-e nrprimlc tli.,critni

narea prin sirn(uri a calităţilor sensibile (e.g. alb-nc�ru). lln clctncnt fundamental care apare În domeniul distinqiei sensibil<; c�te discriminarea intre opo1:itc. Îrt

snmiind toate accstc c lcmc nte , putem spune că judecata con(ine trei implica(ii uta

jorc. Prim<t ar fi pre/cnţa unei situa(ii Clllllltnica(ionale specific,·, rcprCient<tlii

tiC vorbitorul

!:arc încearcă să convingă, �� <le auditor. A lloua l'�tc ntarca(� tic

existenta a două discursuri diferite pc

care judecăt oru l

arc ohlig_<l( ia să le cu

noască �i să � prornmţc prin dcei1ic in pri v i n (a lor. În final, judccata rctori•·ă

implid u n caracter op ina b i l si n o1me re.,a r (11 dcmon� tra ! ici ; ca urmare. vorbi

tonll trcbuie s:1 . .răstoarne" lent ;ulver.>;tru l u i ş i sii îl n•nvingă Jle jllllcrător de

plauzibil itatea te1.ei �ale. J udc�'at a este specifică tcorctii'�rii asupra disl·urs u l u i

prin faptu l t·ă ca este considerată a i c i un ilblruntenf de tunoa)tere (în l?etnrica,

Il,

1 8 , 1 3 9 1 b l-:--- 1 9 , mcm bnt l t ri hunal u l ui Mlll al Adunării este t·cprc/.cntat ra fimd

cel ce judecă ceea ce este propus spre i n vcst ig.at"C' ) .

toate aceste;!, există to-

1\l.�i o tcn�inne în catlrnl rc l a( i e i dintre pcThUaSilrnc �� j ude !: a lă (cel ce plcdc<ll.ă

încearcă s<l il co nv i ngă pc judecător de

372

anumită opinie) ş i a celei dintre

NOTE

jm lcca t ă �i <.:unoa�tcre (nmdut.ia <.:arc <:Jparc In u n na j udc<.:ă!ii C\lC <.:111\0U�tcrc � i arc ca scop adc v ărn l ) 1'1 Este vorba despre dovada �ti i n l i fid i (6m61iH'fu;), care se aM'Utllănă do;u într-o amunită miburil <.:u dovada p["(Jbabilă (n(onr;) 211 A i <.: i , dialectka parc să ind miii lo)!ka în genere, ,.panca" la care se tderă text u l fiind ori ,\!l(r/ilim J>rÎJiut , t·arc �c ocupă de silogi�l l i . DrÎ Re.1pingerile .\'0· fi.wicc, care trateată desp1c erori le În demonstra1ic � 1 Tct:a lui Arbtotd >e apmpie tot mai mult de teoria lui Platon din Phaidros (conform !.'i1rci;J retoric;\ ar t re bu i să sln jeas<.:il adevărul), si �c separ;! rlc amo ralismul �i 1k !<.?a i m po� ihi l i lă( i i <.:unoastcrii ;llc lui Oorp,ÎilS. Arhtotcl pa11: să spnuii c·i:i oa me n i i t i m l în mml natural '>prc r.:: umoa.�tUC>� adevăru l u i , dco<H'l'L-c ;n lcvărul c�tc în �inc mai IJiau..:ibil �i mai convingător dcc;ît op u� u l său; acc�la este ,-el d i n l ;li ar,!! U IIK'll! privi1HI utili tate,! re tori c i i . Prc�upnt.i!ia pot:ilivă asupra ade:v:iru l n i , a lătu m t ă pn_·supoli(ici mora li t ii( i i , plcrlcal.ă pentru u n ivc r:'iali ta IC<l tclndcii, g�u-anlat;1 înră de 1<1 îw;cput de reia( ia L'Î s t r.în � ;i ni rhaledica (d. !{ _ Wanl�·, kliglllv Js 1/w TrH!h um! /1 Sht�/1 l'rr'w!il'!. în Ant.:lie Ok se n be rg R mlar. A rbtotci , L'a si Platon, susţine ră rl'loricil, loh>sită corect, nu l ;�s:1 1 oe nedn:ptăt 1 i . Pentru Stagirit, rcto· rka n u po.,lc g rq i dcd!t diidi v i zc Mii nc c l rc ptutc;L r:�entl unei p krlo ari i este blamah1l . dc oa n'cc d ;,c datorcaJ.ă i mo ra li li:it l i t-dOI' care vorbesc. �i nu vreunei dericicn(c pe ca re acca�lă artă ar a�c·umlc-o în l'.'>c'nţa ci ]l)j a 26 .,D!IfJ<l < dt' 1/ii'C!//1!/<' i!lnil!/t'. III'· 21 A ri st <Jlc l ,

/rolr/1!1/!li

d•• {o/il. i':lt' .l'llllf trei

""'"""'''''"' ''''''"'"'''''',

� l i i nţ e i . rc t.u h ă

ni necesitate faplul d re tori ca peunitc Cliii<J<J�tcrea pwpod ! i i lor c i p ri n intL·rntccli u l noţiuuilor nllll!IHC (xot'l!â) �i al op i n i i lor (b<'io'fa). H Rctorka, ascmcn<.:n di alcc.: t k i i , ;uc l'llp:Ki1<tka de a pe r�u:1d a contrariile llll parc să �emnil'itc 11iei imom \i�m. nici în�cli:\toriL' ,o fi�t ică, deoarece în opinia lui Aristotel a pcr�nada con tr:•riik în seanmii a Ii capabi l de ;J p1cveni ar)!umcntul ad�er.<;arn l u i , inaiutc de ,1-l n·spmgc

\'n'xvet:'I!T(o: bUwro�o:t nEUJHv). Aec-,t Jucm

373

NOTE

/âugâ

11//e srn:arii" (edi(ie

Banm;wnen, Editura I R I .

folo�i peste t o t aceeaşi ediţie).

2�'> Filosoful <lntieipeal_ădefini!ia retoricii de la începutul capitolului 2. Scopul

retoridi nu este liptul de a eonvinge, ri de a căma mijloacele capabile de a non

vinge din fiecare chestiune. Retorica este o artă , dar obiectul ci nu poate fi unul

�tiinţific; la fel ca �i medicina, ca ne conduce metodic pc n oferd de la început soluţii definitive.

<Hllnuc calc, dar nu

2 7 Fa<:ultatea înseanmă aid tntalit<ltea posibilităţilor <:xistcntc la nivelul

unei arte, indiferent dacii acestea sunt aplicate în sens bun sau rău. Intenţia de termină aplic<Jrca <�cestor posibilitiiţi la un scol' moral dl'lcnninat

lX Retorica este facullutca de a cerceta tot ceea ce 1111 subiect <Jrc convingă

tor în el însu5i. Spre deosebire de retorică şi di•dectkă, '-llte <trte se difercnţia1.i:i prin obieetul lor strict tlctcnuinat; genul retoricii şi al dialectic ii nu este dcter

lllÎnat,pcntru că ceea ce este capabil de J convinge nu arc tm obiect amHIIC - Uc

finiţia retoricii începe cu impcmtivul cativu[

lfanu, ceea ce ar introduce (în loc de indi"

€crn) o formulă spccirică definirii

opiniei �i a probabi l u l u i .

D<lveLilc p o t fi difercnţiutc ca fiiml tchnice şi extwtchnicc. Distinctia

parc a fi prclu<Jtă din traditia �colii retorice a l u i houatc; cert cste că e<� <tparc deja în teoria lui Anaximandru. Dovezile cxtratchnicc un sunt produse de

orator, ci există deja înaintea discursului; oratorul le preia ca atare. Duve1ilc tehnice !in de invenţia

(t:Upt:O"t�) sau descoperirea lor de ciltrc ormor. De ulei, celelalte păf1i alc retoricii (cL Cicero, D1' in" se vedea şi Heinrich Lwsbcrg, op. cit.,

dco�ebirca dintre illl'entio ventim1e, V l l ,· 9). Despre § § 40-43, pp. 24-26.

·11 1 Cele trei tipuri de dovezi tehnice sunt: caractcn1l oratornlui

di�po1.iţia I n care este pus auditoriu! sau parc să demonstreze

(.Stâ-l'eat�), discursul

<fr'o<;;) .

care dcmon�trcază

(A6Ţ<X;)

.l i Acesta cstc , sc pare, punctul culmin<lnl al du:vohării teoriei despre

f)i.Jo�

din Retorica , ! , 2 . Motivul pcnlru care Aristotel propune camctenll drept cea mai eficace dovadii este discutat în studiul lui Trocls Engbcrg-Pcdcrscn, ls There au Etllica/ Dimensiou to Ari.1totelian RlJetoric? (în: Amelie Oksenbcrg

Rorty, ed., op. cit.,

PP-

1 1 6--1 4 1 ) . Corelând (k)l!ă pasaje ale Retoricii ( I l , 1 ,

1 378 a 1 9 s i I I I , 7 , 1408 a 1 0- 1 1 ) , autorul <Jjungc l a concluzia c ă

374

ft,'>o�

NOTE

constituie elementul unui schematism care implică aflaren adevărului prin intermediul tli�cnrsulni (\Val!rll<'itsfimhmg, l a

Il.

Wiirner � eL Ribliogmfie)

Dad un orator ar reu�i să convingă auditoriu! despre virtutea sa morală, atunci e l ar deveni demn de inaetlcrc

{lt'{t6mcrro<;)

în eel mai înalt wad. În ca:tnl

accşt<t . auditoriul va crede tot ce i ,,e spune şi, prin urmnrc , .�e va conccntr<l asn pra problemei mlcvărului care re..:idă în chc�tiunea discutata. Dc�prc canK'teml cmoţion;1l-persuasiv a l

�{}OI_;·u l u i , eL llcinridt Lau�bcrg. op_ cit,, � ()<), P- 25. (i.e. tli�cursul, c;mtrtcrn l , pasiunile), .-ca logici

J2 Dintn' ace�te trei dove..:i

apaf!ine dialcctici i , care discută despre rationament �i contmvcr�ă. rcldahe douii <�p<�f!in 'tudinlui ctiri i , ce �e ocuprt de ind iviti � i L't:r<.'L'tc;t..::\ disrxui!iilc stabile

('i'ftl�)

-'-1 Rctorka JX)atc

li cow,idcrată o ramură a studiului dialccticii �i etic i i , ultima A se

fiind 1\lltllită .,politic·ă" dcn;�rcce tratea:rft Jlcsprc om în l'dilrul .,ocietii(ii

vedea, în acc.;t �cns, Aristotel, Etint nicomahinl, 1, 1 , 1 ( )')-1 h 1 1 Sll lJ · Rc10rica se manifc,t:i nt o "ramificaţie" a celor două domenii din douii nHJtive: 1 ) pentm

'H pnhlkă este nn instrument de cdUl'1l(ie pentru cct;1tc;m; 2) peutru politkă, L'<l furnitc;v.U ccti'i!cnilur mijloaL·cle td1nkc IX:llti'U a-�i apăra eL Jndn ll'lminorum . .J.I Defini!ia aristotelică a cntituemc-i ap<�re în ,\noliticu primii, I I . 2 7 , 70 a 1 0 � 1 2 : .,Enlimt't!lrl Nil' 1111 .li/o.�i.wn wr1• piNICtl de In pro{ICI!Jilild(i ori ,\l'llttw" (tra

etică. l'ficacil;Jtea

constitu]ia. Referitor l;� rcla\ia retorit·ii c u dialectica,

ducere, swtl i u introductiv. int rmhtL·cri �i note de Mircea Flori<�ll, în:

Ari�totd,

Orgonon . l , Ellitura I R I , Bucurc�li, 1 <)<)7. p. -1 7 6 ) . Teoria entiliK'IIll"Î este 1111 co

rol ar a l tet.ci couf"orm căreia retork;1 este corc�pontlentă tlialcrticii; a�tfcl, c:-.em·

p i ui este "indn<.:tie rctork;i", iarentimcma c.�tc ,.silo�ism rctork". Ele <.:oustituic ntijloace specific demon�trativc pentru domeniul retori c i i . Cu toate acestea, tlupă opinia l u i Friedrich Sol l l\st."ll pot

(d. r. Solmscn, Of!. ('lf_, Il· 2 1 1 ) , in i?<·toricn tk• tL'Xte: o

diferentiate duuă direqii tic ana!it.ă care aropl·r{t tlouii tipuri

variantă mai veehc, carc pn.:: ccdii �ilo�i�tidi din ,\mditice � i care nmoa�tc d1mr entin�em;J din .. l<x:uri'"

(€x .Ont,;v), �i o Vilri<lntii tilr/.Îe, cnre n>nstruiql<.: .�i d i · (€x npcrrcictwv). A�a L'llm m(iomtmcntL'Ic

l'eren]iază e n t i m e m n tim premise

dialectidi pornes<.: diu opini i . mlieii <lin prcmbc care. d1iar dacă nu slllll va

labile în tund �l'llCflll �i neecsar, �unt valahi IL· în cele nwi multe Cil/.llri {bri: "T0 noAU), l a l'el, entimemelc ;ut r11 ohiec:t cccn re nu este necesar s i t·�te disputnhil, obiect pc C<�re şi c·c i l a l ( i trebuie să îl re ti nă <.:11 u�urin(ă. !Je 1\L'l:l' <t, entimemele pomc�c sau din premise pmbahile (l;'f €tx6"Twv) , s a u d i n scnme (h:: <JTU.l€lwv), s�u din indicii ("T€Xp..i\pta). lJc�prc entimcmii �i rolul e i în argumentare:\ rctork:ă, cf. lleimidt Lausbcrg, op. cii. , �� 370-376, pp. I I H- 1 2 1 . H

A11ulilicik a u �tab i l i t că �ilogi�mul � i indtJC(in sunt singun:: lc forme d e rd

!ionmnent; eL Aristotel. Ana/ilicrt priwrl, I l , 23, ()H b 13 sqq.; /\ll(r/irico se cum/a, 1, 1 , 71 a 5 sqq 16 Adicăentimcma şi exemplul trehuic să tic acelca�i ra�ilogismul .�i induqia.

-'7 Cf. Aristotel, Topica , l , 1 . ]()() a 8

3� Defi n i ţ i i l e

sunt împmmutatc din

este o vorbire, Îtt care din owunite

375

NOTE

pe temeiul celor do te" şi Topica ,

1 2 , 105 a 1 3 : .,huluc(ia iu.wl e��dictwea

de la i11dividual /a genem/" (trad. Mircea Florian, în: OfJ. cit., p. 299 �i p. 3 1 8) .N Tratatul Mctodicn este men!ionat de două ori de Dionysios din Halicama�. Epismloe ad Amm . .

1, 6--! L de fiecare dată în

rcla!ic .:u Analiticele sau Topica.

Subiectul acestei opere pierdute parc să aibă legături cu logica. Diogcnes Laertios, în

Despre

I'Îetile si doctrinele jiloz.oji!or (V, 23-26) menţioneat.il,

pentru lista de lutT:iri aristotclice, două Metodici: una în opt c5rJi, una intr-o

Despre 1•ie!ile si 1 963, p p . 263-265).

sin�ură carte (cf. Diogcncs Laertios, Editura Academiei, 13ucnre�ti, 411

doctriiWit' filozofilor,

Cf. Aristotel, Topiw, 1, 12, 105 a ] 6 .

ldem , Retorica, 1 1 , 20-2-l, ! 393 a 23-1-102 a 2 9 silogismul tipic al l"iţurii 1 Dorieus este tipul dasic de învingător h1 Jocurile Olimpil·c; n u al l u i Di<Jgoras din Rhodos, el e s t e elogiat în a �apll'H 0/impicrl a l u i Pin(lar . ..Cou· 42

4·1

A d i d i primar, în!clcgând

cun;u! cu cunună"

(m:Erpav(Tl'll: ârW\1) este titlul (!istinctiv ul

cclor patru mari

Jocuri; în codrul concur.<ului de uccst gen, onoarea era adev;\ratul premiu.

[TE<pa\I(TUt lxŢWver

se diferenţiază de

Cq•W\Ier Upyupl."m,

în care premiul

consta într-o recompensă material� (cf. Copc, 1 87 7 , 1, 42). 4� Cf. Aristotcl, Analitim primă , 1, 1 3 , 32 b 4, unde apurtlouă tipuri de posi

bilităţi: una de ordin nuturul care. prin onlinaritatcu c i , �e apmpic tic necesar; altu,

ncdcfinitrl, pur acddcntu!il ('!6 Cm6 TU:x:rJC;) , in care n u cxi�t5 ordine: n:Jiurală 45 Şi anume, prob<Jbilită!ilc ş i �enmclc corc,puml propoziţiilor generale �i necesare, ceea ce nu c�te neapărat corect, în sensul

că

numai indiciile cores

pund propoziţii lor ncL·csare, cclcklltc semne �i probabilităţi fiind, în schimb, corespunzătoare propm.iţiilor generlllc

sau contingentc

4b În traducerea tcnnenilor OT\J.l.Elov şi "tEXJl'llPlo\1 s"a adoptat varianta .,semn", rcspe!:tiv .,indiciu " , unnând tcmJiuo!ogia folosită de Mircc;� Florian în

Organou. Pentru diferenţa dintre scn1n şi indiciu, el". Aristotcl, Analitica pri!llâ ,

1 1 . 27, 70 b. 47 În An(l/itica primtl, 1 1 , 27 , 70 a 3-<J apardcfiniţiilc logice ale probabi l u l u i şi semnului: .,Verosimilul (Etxât;;) s i .wnmul (OT\J.l.Elov) mr .w11t identice, ci ve este o propmi(ie probabilă. Căci ceerr C<' .\'fiiii dl se Îll/rÎI!Ip/d ori ca

rosimilul

este ori 11'1 este, in cele 111ai tim/te ("(IZIII"i, r'S/(' pmbahi/, de exemplu, a urî pe iuvidic..�i sau n arata (({ecriuue celor iubi(i. Un senm �·rea sil mr se ÎIIUÎmpltl, ctl

.fie

o propozirie rlel/ 10/l.l"tm ti l'(l ,

care altcn•n

exi.lld

mai târziu este

1111

fie

necesanl, fie prolXII>ilâ. Căci

şi proce.\11/ priu care a/tce\'rt se

semn câ altceva s-a Îlltâmplm .\i cr1

Florian, în: op. (it., p . ..J-76).

4H Stnuagema prin care Dionysios a reuşit �ă ob!ină o gardă (496 i.Hr.), în contra dorinţelor maj.)rităţii �iracu7.anilor,este relatată în Politica, I I I , 1 5 , 12g6

b 35-40. Încercarea de acelaşi fel a lui Pisistralc apare în timpul primei lll.llf părl a guvemării (560 î.Hr). 11JCagenes din Megara este men!ionat în Politim, V , 5 , 1 305 a 24-25, împreună cu Pisistrate şi Dionysios, ca unul dintre t'ei care

376

NOTE

au reuşit să devină tirani în ţările lor, impunânJu-se asupra p:midei populare (cf. Copc , 1 877, 1 , 47) 49 Aristotel va vorbi pc larg despre locuri în ReToricii,

Propriu-zis, ai..:i avem primaocurcnţă a tcmtenului

II,

IX,

1 39 1

b 22 sqq.

T6nrn;. Prin locuri, Aristotel

determină acele strncturi care fuc posibilă, în di:llcctică şi retoriră, o construire

metodică a urgumentelor. Pentru o expli<.:aţie modemil u locu l u i , Lausbcrg:, op. cit., §§ 40-l l , pp. 2-.l-25.

â. Hcinril:h

-'11 fntn11.::\t ,sprc deosebire de locurile spccifiee, locllfile comune nu se ocup:1

cu subiecte purliculare, în cazul rolo�irii lor, eu dt premisele ale� de: vorbi!Or vor fi m;ti bune ('in sensul di se rderJ !:1 o �tiinţă spccialil) cu at:1t :tccla V<l

părUsi fără să î�i dca seama domL•niul retoricii �i al dialcdirii şi vu deveni u n spcciulist în acea � t i i n ţ ă S lX'CÎalil, ale dird principii prilllc l e - a înhllnil.

5 1 CL Ari.>totel, Respingai/e soji.ltice, 9 , 1 70 h 2 .>qq. 52 Propo.d{ii sau pn·mi�e - nume dat primelor două emmţuri

într"1m silo

gism, din care va re1ulta o condu�.ie .

.'i.l S-a tmdus €'C.STJ prin .,genuri", intmcât termenul €l&x; nu este strkt dc

termin:lt in <IL'Cst Clll. al exprimării divit:iunilor retorkii. ('f. Dulour - les X1'11/"cs

omtoire.\', Frccse - 1111' kiml.� of Rlwtol'ic, Copc - 1111' didsions or hnmdw.1· of Rhetorh . 54 Rcwrir::t dbtingc trei gennri (d. nota 1 7) ea� concordă L"ll cele trei tipuri de ::tmlitori: spectatori (in genul cpidiL'Iil'), jut!edi!ori ai trcL"lttului (în genul judi ciar), judecători ai viitorului (În genul ddibcrativ). Ca spectator,<lllditorul admir:! talentul oraront l u i . Cajndeentor, aprecierca lui po�rtă asupra viiton1lni s�u a�u pmtrecutnlui. În !!,enul dclibcrativ sns{inem sau cotnb�tcm, în gcnul judid;tr apă r:int S<�U acuzăm, în genul epidictic lăudilm s�u blamăm . ..Timpurile"

(xp6wt)

aee�tor trei genuri >Unt diferite: dclihcrdm a�upm a ceea ce se cuvine făcut in viitor; judecăm în lc):!:ălură cn trecutul; lăudăm smt blamăm acţiuni prezente Scopnrile

(T€AT]}

fiedmi gen se constimie într-o triplă difcren!icre: dclihemtivul

n u arc in vedere decât utilul s:l\1 dilunătorul; jndidarul vi�tat:ă !egalul sau ilc galul; epidicticul tinte�te spre nobil sau m5ino�. Cele trei genuri au l·a locuri comune: posibilul � i imposibilul. universului s.s

�i

indivi1l ualnl, marele �i minti.

Această clasificare a diferitelor specii de auditori este o consecin!ii a în

cercării de detemtinare a genurilor rctoridi. Auditon1l. dup� nun am vlLr.ut, este activ şi participă la actul cumunicilrii; e l este, de fapt, SL'O[)Ill si obiectul unui di�curs. Asa(lar,

L�l e:tre tinde spre cii�tig.arca Încrederii

îşi ton�truie�te

discu�ul conform scopului �ău.

56 În Retoric(!, 1 , 8 , J 366 a

J 7 şi timpul pro.eut e�tc mcn{ionat L·a potrivit

pentru retorica delibcn1tivii

n Alutie la cruzimcu. atenieni lor fa!ă de locmtoni in�ulci

Mclo� (..t l 6 î.lfr.),

pentru loialitatea ultimilor faţă de spartani în timpul răthoiului pcloponesiac

(Cf. Tuddide, sx

DesJm' roz.boinl peiof'owsiac, V, X4-l 1 6) XV Il!.

Cf. Homer, 1/iada,

5� Adică ceea c e este m i i , ceea ce este drept şi ceea c e este onorabil, precum

s i contrariile lor.

377

NOTE

�Il l>i

Cf. Aristotel, Retorim,

1, 2 ,

1 356 a 25-27

Nu este vorba pmpriu-zi' de o .�tiinţă analitică, ca teorie a dcmonstr.Jţici,

ci de dialectică. Retori�a se ase amănă acesteia din umlil, atunci când afirmăm o teză; ca se apmpie de discursurile sofistil:e atunci când re!;pingcm

62 Despre lcg.isla{ic,cf. Aristotci, Polirim , l l l , 1 6 , 1 287 a 1 8 : .•Pri!l urmare, ceM(eui'" (Irad. Alcxandcr op. cit., p. 1 90).

nrfi moi de dorit domn ia leg ii dec{it a mmio dintre

Baumgartcn. în:

r..l Rcgăsin1 aici doe tri n a mcdictăţii, a ci\ii de mijloc între exces �i lipsă. În

acest context, tensiunea areorespundc excesului, iardclăsarca - lipsei (eL Durour.

1 99 L i , R7).

h4 Obiectul vnrbitorului public este viitor si l'ste nH'rcn ceva tangibil; ni

meni ao delibcrcal.ă :tsllpnl a ceva ce 1111 stă niei1lccnm în puterea sa. Fericirea .sau o parte a c i este , a.)adar, scopul tmivcrsal; analiza completă a rcricirii include orice obiect al sustinerii şi al comb<�tcrii care poate ri u l u i , �i orke

ld de util itate

politid'i (cf. Cope, 1 8 77 . 1 . 72)

Vii

sugerat :tudito

t>5 Coarep(ia lui Aristotel asupra krkirii li]Jllrc .�i în l':tkn uir:omllliicrf, X , 7. 1 1 77 a 7 sq4. (.,activitate a sufletului confonnă c u virtutea"), unde fericirea

ar consta în conll'mplaţic

(�Ewp(a), pc

bnz:1 cxcrl'it:irii celei mai înalte facul

lti!i: ra[iunca intuitivă (� ). Ruplllr:t dintre rdoric<1 �i ctid csll' sus[inutoi prin

diteva particularită(i c.�eutiale ale RC'Ioricii; astiCJ, confurm �copulni pcr�uasiv

a! discurs u l u i , Aristotel ;�dcră în acc�t pasaj l<l o p:u1icularizarc noncritică a ca

zurilor fericirii; 0\l"Cst lucru se susJinc prin faptul că, in rx.cn.:itarca convinperii,

oratoml e>lc nevoit şă tre:�că la o analiză nediferenţiată a tuttn,>ropiniilor despre fericire, prin procedeul punerii lor faţă în fa{ă (cf.

T.H.

l1win, Ethics iu rlw Rhr'

tori,· aud in the Et/lics, în: AmCiie Okscnbcrg R orty , c d . , op. cit., pp. L-U- 1 74).

Dntorită scopului combativ al retorki i , tcorcti.t.arca asupra fcrkirii const:i în tr-o enumerare vastă a opiniilor despre fcrkire, de

pc llflllll faptului că omturul

este nevoit să fad apel l a convingeri particulare în privinta bt111urilor, �i in spe cial referitoare l a superioritatea unui bun asupra alwia. Rolul omtorului, în

nalul acestui periplu, este de a decide rare convingeri pot fi subscrist: unei anllltiC situaţii pa11icularc. Discominuitatea eticii �i a retoricii arc la baz:i o .,ncînţc

legerc e t icii'" (ethica/ disagreeme/11), ce provine din scopul pwgranmtic al ric

căreia dintre aceste două teoretizări (sc(>pul eticii e�tc (h>hiindiretl fericirii prin virtuţi, cel al retoricii este obtinerea convinperii).

M S-a tradus o:ln:ciplCHct prin .,amarhic", umtând varianta adoptată de Stclla

Petece] in t raduce re a Eticii nicoma/IÎa, �i de Alcx.andcr Bamugarten în tradu

ce re a Politicii. Sensul etic al conceptului (cf. Erica nicomahicll) este dctcr minat de fapllll că .,autarhill", cllre ntarchea�.ă o anumiti\ antm1o1uic <1 indivi

dului, se �prijină pe aqi unca proprie şi pc sentimentul nobil al propriei valori,

elemente care, ca bunuri interioare, dobiindese o însenmătate mult mai mare

decât oricare din bunurile ce se raportează

exterior. Totu�i. Rnorim, prin

scopul ci persuas i v , propune o desfăşurare liniard, ncdil"cren[iată a pl'irţilor feri

cirii, drept care nu deosebeşte riguros valoarea bunurilor exterioare de cea <l

378

NOTE

bunurilor interioare: prin urmare, aut:trhia c apăt ă, în acc't context. un sens p:c" ncralit.al, rare �·upriudc � i ideea de posesie �� bunuri111r materiale. Pentru cono taTiile autarhiei legate de comunitate, cf. Andrei 8creschi , Sensnl etic al Politicii

lui Arislole/.)'i I'St'll{a cmKepl!llui deollfârkrio, in: Filosojir1 pn/it/('(1 a lui A1·istott'l, volum coordon.:tt de Vasile Musci'i ş i Alcxander Baump:artcn, Editura Polirom, l<t5i, 2002, pp. 193-222. 67 În!elept.:iunea prac t iră virc la che st i unil e de via!ă"

(<pp6vrpto;;) , v:ilută ra ..înţclcgerc-d<>sine cu pJ i (eL I Jcnning Ottmann. "1' · cii., p. 1 59), .�i tarc me

diat"� între domeniul Lt p t cl o r umane �i cel al rc g n l i lor nniversctlc, dctcrmin:iud

unitntca dintre iutelcgerc s i :tctiunc, :1rc un rol fmul a mcn t a l in oril:c domeniu al praxisului; prin urmare. virlute:t 1n]clepciunii pral"liee v:t constitui o dovadă clică la fel de utilă �i omtorului în d bnm. u l si'iu

h�

Adic:i aptitudini :tic tru pu l u i �i ale sunetului: or,

sc nnw. ,.po�i(ii IN

tic allloritatc � i

&u\lci).l€to;;"

po<tl c dc

inllucntă".

O crit i d UM.'Illi"mătoare la adresa femeilor la<·t,kmouicnc se rcp:flsqlc in Politica, 1 1 , 9 , 1 26CJ h 1 2 sq<].: .,Pf' Ji/"J/Iti. J!fil"i/r>,�iul ur·"rdatj('llwilorc.\IC drlli" fiii/O/', U/IÎI JWnff/1 idcrr/uf COII.\fÎIIr/if'i UÎI

�� JWIIInl .{r:l"icirNI Cl'/(i/Îi ( .. _) JP'IIIJ"/f

nl <'11' trtlil'.I"C Îil de;:orr!hw, Îl!lr-o towftl de/a.mre .)'Î couwdiltil<'" (lrat l . Alcx:UldcJ Batnug:u"tcn, in: op. ât., p. 1 15 �i p.

711

RocliiCT

! 17)

( 1 92)) merl(ionca t.ă lip�:t < lc fin i ( ic i rcl"critoarc la

intea cnumL·rării păf!ilor ci. Remarcăm in Politiw,

1, X.

lx1gii!ic

ina

1 256 h 26 s4q , f:tplu l

/mfţri(ie.

1wliwitott:l . . ." (Irad. Alexamlcr 13aumgartcn, în: Of l. cit., J). 55) 11 i\ccea�i t l ist i uqi c apare în Politiro, 1, 1!, 1 256 a l ."(]lj ., in li� pmc�itme

�i folosire, propriu--zis inll"l: artu arhiziJiilor

(X<TJTtX�) ��

reu a utilit�rii

IXPllJJ.Cm unxij).

Hcrodicos - medic celebru, nihcnt in Sclyutbria (Tntcia), pc malul

ed a l lhttcl u i l u i Gorgias din (eL Pl :tton, Grn:r.:ia.l', 441! b , -1-56 b ) . Alte detalii asupra acestu i per· 111. 406 a sqq 7 1 Pclll<ttlonul cru o îu t reccre care cuprindea cinci cla1x: : s<1ritură, a lergare,

Propontisului; numele l u i se difcrcn!iază de Lcontinoi

M>U<tj ap<tr în Platon, P/wir!ro.l", 227 c, sau Rrpuh!ica,

aruncarea dis.-ului, arunc�rca .�u l i (c i . l u pt ă

respectivii ("n:c:qxpchto\1) (JI"trr,l� l ).

74 Înlrcccrca

(nciAl]) ş i

box

tlc.o;cnma o combinatie în t re

luptă

termen. Fhicu aris· întâmplare st�u .)ansU f<0:::TJ) şi ha1.anl

15 Retorica nu opcret�ză o de tc nn i narc strictă a acc�tui

totelicii, de pildă, face tlistinqia dintre

(ni olrtci,llarov).

Hazard ul determină evenilllcntclc care au loc fără .-.cop, ca

uza lor finală fiind cxtcmă (e.g. venirea unui cal care asillurl salvarea - cf.

379

NOTE

Fizica, Il, 6, 197 b 1 1 - 1 5): întâmplarca cuprinde, în uccst caz, C'fMimentele care au loc prin alegere (e.g. recupcr.lrca unei datorii prin întâlnirea cu dcbi toml - cf. Fizica, JJ, 5 , 1 97 a 1-4). A se vedea, în acest sens,stmliul l u i Jacques

Vuillemin, cuprins in volumul A ristote aujourd 'hui. Etudes riunis sous !o di

rection de M. A .

7(, Prima

Sinancour , Ed. Eres, 1 988, pp. 77-93.

dintre aceste defini!ii (binele dorit pentru el îns11.5i) este de fapt

identică cu cea de-a doua, care îl descrie ca un scop al tuturoraqiunilor sau do rinţelor. Orice lucru pc care îl alegem sau îl dorim, orice acţiune pc care o în· deplinilll au ca scop universal Binele. Ideea este dezvoltată pc larg în Etica

nicomallin1, ], 2, 109--1- a 1 �-22: "Dacă exisM 1111 scop al actelor IIO<Wrr' pe care îl urmărim pentm el ÎIISII$i. dar pe celelalte mmwi Îll l'ederea oceslllia, .�i dacă 1111 uriel! lucru îl dorim În vedl!l"<'a o (1/tcei'O (nu·i astfel .1"-0I"/1/erge ÎIUIÎnte la nesfâr$ÎI, iar aspiratia ue-arfi roua �·i ilwtifrl), este eviderlt că acest scop tre/mie u1 fie binele, �i wmme hinrle suprem·' (Irad. Stclla Petecel, în: op. cit., p. 30).

77 Raţiunea ca agent este opusă impulsului naturul; alegerea

binelui e�tc o

alegere raţională , iar binele rep1uintă ceea ce raţiunea universală sau individul alege în mod necesar.

7M'AxoAou-a-EÎ:v

nu este milizat în domeniul logidi pentru a dctcnnina ne

apărat cec<� ce urmează (consecin!<�), c i şi concomiten!<�, in cinci sensuri dife rite: 1 ) un concomitent care preccdii (e.g. învăţarea este precedată de ignor<mţă); 2) un concomitent simultan (e.g. viaţa şi săniitatea); 3 ) un concomitent subsc<.: vent (e.g. învăJarca este nnuată de cunoaştere);

(SuvcfJJ.€l), prin

un concomitent virtual

implicaţie, aşa cum sacrilegiu! implică în mod potential furtul

sau frauda; 5 ) contradictorii reciproce, privite ca şi conSC("ÎII\c

N Distincţia dintre cele trei cauze productive se întemeiază pe diferenţa

dintre "a

fi săn:ltos" ("rO bru:dvEt\1) şi .,sănătatea în sine·· (\JyCna) . . ,Siinătatea

in sine" reprezintă cauza fonnală a sănătăţ i i , care este esenţială şi internă, �i dez voltă functiile corpului într-o activitate sănătoasă. Există. însă, şi cauze externe

ale sănătăţii, precum medicul. Cauzele productive reprezintă două tipuri de cauLc externe. Prima este un tip de cauză necesară, reprezentată de hrană, în cazul sănătă]ii; celclalle două sunt cauze de tip probabi l . Cf. Copc, 1 R 77 , 1 , 100

MI) VirtuJilc, în afara faptului că sunt productive de bunuri, sunt .5i pral'tice

(creează binele în act). Distinctia dintre productiv şi practic este unnătoarea: ducă "a produce" tinde către un rezultat exterior (e.g. o statuie, un tablou etc.), scopul lui "a fi practic" este raportarea la el însuşi, fără rezultat extern. Asupra d i ferentei dintre productiv şi practic, cf. Aristotel, Politica, J, 4 , 1 254 a 1 - 1 5 . � 1 S - a tradus JJ.€"(et.Ao�ux(u prin ,.mugnanimitate" (cf. Etico rlicomahică în traducerea Stellei Petece! .5i Politica în tradt1ccrea lui Alexander Baumgarten). Magnanimitatca este virtutea care presupune un raport adecvat t"ll prestigiul şi

onoarea. Ea constituie medictatea dintre aroganţă şi lipsa increderii de sine Magnanimitatea împrumută oricărei ac]iuni stil ş i caracter nobiL Sentimentul onoarei devine pentm etica aristotelică un sentiment interior, a cărui esenţă picnic raportarea la valorile exterioare (ca in cazul eroilor din epopcile homerice). Măsura magnanimitătii este omul virtuos (cf. Ericn nicomahicii , JV , 3 , 1 12] b 2�).

380

NOTE

care se distinge printr-un sentiment propriu şi măsurJt a! încrederii de sine. Cf. Henning Ottmann, op. cit., pp. 1-l7-148. H2 Tem1entd .,magnificenţll" este decalcul latinescului 11mgn{ticentio, pe care Cicero îl propune ca variamă l<�tină de transpunere a greceseului

j.1EŢW..o

np€mno.. Şi acest concept implică o mcdietate, anume lmre gr:mtlomanie şi mi eimea sufletească. Pe lângă raportarea l a bunuri mmeriale, sensul termenului

..magnifiecnţă" se aprnpie de însemnătatea calitativă a acţiunilor, carc se mani

fcstii prin gmturi �i stil de viaţă nobile. motiv pentru care traducerea Fntnz Dirlmeicr ( 1 974, p. 363) a Eticii nicnmohin' propune pc11tru "nwgnificenţă" varianta Glouz - "strălucire". Cf. Hcnning Ottmunn, op. cit., p. 1 4 7 .

H .l Lista virtujilor din Retorica este

incompletă faţi'i

de c e a din Etica nico

mallictl, I l , 7, 1 1 07 a 30 sqq. O enumerare mai amănunjitU apare În Retorica, 1,

9, 1366 b 1-22, unde vor fi incluse ca virtuţi croq:>(a şi ipp6-vtpt�. Toate virtu!ile mcn[ionate aici sunt analizate în detaliu în cărţile llJ, IV, V ale Eticii nicomahic!'. X4 Cf. Uomer, //ioda, 1, v. 255. R5 ldem, Jlimla, Il, v . 176. Rf> Jdem, //imla, 1 1 , v . 292. �7 Proverbul

-ro btt .".Upat� -nŢv bOp(av (..�

sparge urdorul la porti"),

despre urciorul căntt de l a distantil.exprintă ima)!.inca efortul u i , a muncii irosite în ;:�dar (cf. Copc, 1877, !, 1 10). HH Cf. Simonide, fragm. 50, în: T.

Bergk, Puetae Lyrici Graeci, voi. I I I , 1 9 1 5 . Alu:r.ie la faptul că locuitorii Corintului e.-au aliati şi ai troienilor, �i a i

grecilor

K� Acestea reprezintă două feluri de po:lsibilităJi: lucmri care sunt posibile

în anumite condîJii, uneori difîci le, .�i lucruri posibile cu tl.� urin!ă. Aceeaşi dis tinqic a se vedea în C'icem, De im·eutione, 1 1 , 56 sqq. Yll

Capitolul inclmlc locurile comune ale "mai nmltului şi mai putinului",

aplicate utilitil!ii. Majoritateu toposurilor speciale ale acestui capitol, care apar ulterior,sunt derivate din cartea a III-a a Topicii aristotelice. Cicero, în Topica,

XVIII, 68-70, enumcră topicile de tip comparativ, urmi'irindu-1 pc Aristotel foarte îndeaproape.

Y l Orice cantitate este relativă (ef. Aristotel, Cmeuorii. V I ,

5 b 15-25: .,Ci

neva ar putea. desigur, MI .I"IIS/Ît!tl cil mult este cmltmml lui putin, si more al lui mic. f)(lr ocester1 1111 apar(ill cantil(l(ii, ci rl'iativului; lucrurile 1111 sunt rtici mari, 11ici mici Îll mod obsol/11,

ci sr dwomrl oşo moi degm/!tl

ca re:.ultot al

wwi act de compnraţie. De exemplu, 1111 mmue este 1111111it mic, iar 1111 grrfrmte mare, dat jiinrl cil cd rlin urma este mai mare dedit altele di11 spl'cia lui, iar cel de mai fuaillle eMe mai mic. As({el, este oici 11/el"t'll o re.ferill(<l la 1m critaiu de apreciere atnior, caci, daca termenii morr' .\·i mic ar .fi utilizori Îll mod absolut, 1111 1111111te 11-ar pmea fi lliciodOiil lllllllii mic. iar 1111 bob de grâu. mare"

(trad. Mircea Florian, în: op. cit., p. 1 10 ) . Acela�i lucru , comparat cu t!ouă lucruri diferîle, este mare sau mic; le fel se întâmplă şi pcntm "mai mulţi" şi "mai pu!ini".

381

NOTE

wt' (Irad. Mircea Plorian, în: op . cir., p. 36'J).

<J.l ldcrn. Tupica, �� l d c m . Topica,

III, 2 , 1 1 7 a 5. III, l, 1 1 6 b l

95 Copc ( ] l-17 7 , 1, 1 27) consideri\ că prindpiul n u este accla�i cu o cauza,

deoarece primul nu reprci'intă tOilte l'illll0 k , !lar o ori�Înc implică mereu o con �ecin(i\. lk�i comentariile lui H. 13onitl �i două dcmcnlc, acestea par

a fi

·nl .

Wailt. identil'ici:\ frecvent cele

diferite: caut:clc snnt principii; convcp,a, însă.

1\ll este In mod necesar adcviirată.

% Leod;uuas din Admmai - orator celebru, contemporan cu Dcrnostenc �i

f.�chinc. lf lndo: nomimrm <J7 Callistrato� - fiul lui Callicrates din Aphidna; ora.tor .�i om politic de

rcnum�. Este mcn(ionat, conform surselor antice. în prima jumătate a secolu l u i al IV-lea î.Hr. Aristotel se va rcleri în R('/ori('(l l a două di�eun>uri ak s;tlc (cf. Index nomimm!). Acut.a(Îa adusă de Lcodama.� Îtupotriva lui Ca!listratos parc a fi o <.tlUJ'ie directă l a rolul �ău în af<.�ccrca Oropos. Oropos cr<.�

llllllldt.:

unei cctă1i de frontieră dintre 13co1ia �i Attira, ocupată de tcbani În 366 î.l l r .

Calli�tr<llns <1 sugcrJ.t o În[clcgcrc de comun aronl, r<�rc n w i a p o i a fo�l p u s ă î n aplic<.�rc de g:ener<�IUI atenian Chabrias, a n u m e că rt·tat�a trcblli<l �[i r:imână lo.t momentul rc�pcctiv în posesia tcbauilor. Negocierile s-au dovedit fără succs, drept t'o.trc tclmnii <tU rcfuzo.tt să plece, iar Clwbrias � i Callistratos <lll fost adu.�i în instanti\.

�x Cf. Pindo.tr. 0/impice, 1 , 1

'!'! Rcfcrin1a apare aici în lcg1itură cu .�;ri in!clc pmductivc. A se vedea To

..Dar mai fnm .fi prejl,rabil Îl! chip absolut e.l'/e ce•YI buna ştiin(il, de.)·i IW'IIru jiecrrn' individ IH!;/i'raflil este

picrl. l l l , 1 , 1 16 a 20--12: n• depinde de cea mai

ceen ce depinde de -Hiiuţa sn'' (trdd. Mircea Florian, în: op. cit., p. 363). 1 ! ' 1 Cf. Ari:,totcl, Topica, 1 1 1 ,

1 1 6 a J -1- : .,De (1.1('/IWIIr'O, e.l'/(' pn:fi•mhil

ceea ce I'Ot alegr inteleptul, Olltlll cel /mii, ori legea dreaplll, sm1 cel'a Cl' obi.r-

111/ie,\C .ni a/eo,t:ti cei pricepii(Î Îll ;pecialitatl'll lor . .mii c i ce c/1/IO.\'C 1111 dome

uiu, .fi<' majoriuuea, .fie llllanimiWtl'u lor" (trud. Mircea FJ(lJian, In: op. cit.,

p. 3fJ3l. In definitia virtutii , în1eleptul este tnăsura t·arc fixează sensurile va riabile ale virt n ! i i pentru fiecare ccw<�cter în parte. În celelalte ştiinţe, cel care decide este cxpcrtul lnl S- uu tr,\dus uOOTO\XU �i

pectiv

.,cant.c

m:Wo"€l!,; prin .. noţiuni

logir coordonate", res

a.�cmănăware" pentru a reda adecvat sensul expresiilor, după

cum dicteal.ă logica text u l u i . Pentru Ari�totcl, crlitHotxa. .�i n-tWo'Hr (no!iunilc

coordonate ş i cauzele a">Cmănătoare) pot fi difcrcn!iatc astfel: noţiunile coordo nate corespund lucrurilor de acelaşi rang mai l�rgU dccftt

eatu.clc;

online naturală , cl c având o sferă

c;1Uzcle ascmiin:itoarc (ce pot fi in1clcsc în sens

382

NOTE gramatical prin .. dcdinări" sau ..derivate" - trml. Mircea Florian) includ varia tiile fată de o anume ordine dată. Ambii tcnucni implică sensul de .,o.:oonlonarc·•

t 112 Acest loc, împreună L'll următoru l , �unt locuri retorice. Un mod de a

cxti)!.Cra importanta oricărui lucru, prin iniL'nncdilll expresiei, constă

în

dcsfă"

şurarcu dctuliută a ceea ce 1:�. început era un întreg (divit.iunca). Acclca-;1 l"apte. pretcntatc individual. vor părcn 1nai mari decât cele ce sunt adunate în accca�i Folosirea <ICcstei

s(.: va folo�i peste tot aecca�i ctli[ic) l l l.l ('L I Iou1cr, 1/iodn. I X . vv . ."\92-5')-1.

1114

Diviziunii îi este contrară <K"llllllllarca

(io:n:otxoOo�e:lv - gradillio

hll.)

Aceasta constă În cmlstruirca unei frate prin intcn:alări , L·c lasă impresia unei crc�teri t·ant italivc, cxpritu[ind gravitlllca sau IUi:irc[ia situatiei Jln'll'!llalc.

('f. Ucmctnos din Phakron,nEpl €pJ.1E.VE.lcu;. S 270. 1115 Cf. Aristotel, Etica uicomohim, V ! I l , 1 3 . 1 !63 a 1 2 - 1 6 . 1116 ('1". Si111onide.fraguJ. l 6 J , în: T. llcq:k, l'm•/tl<' l..\âci Gnwci, VlJI. l l l , ] ') 1 5 . 1117 Sintagnw €S Wv \m�p"EV -ralrra !. 1), ! J67 h 1 7- I B , îmr-o formii mai cxplkit:1 :

€S Olov

Atda�i pa�uj revine în l?r'lorim, I I I ,

10,

! -I I I a 2. thtr. dupi:i ('ope

( 1 !;77, 1. I .J5), el nu ;tparc în nu·tca a 11-a il Rrd)(liului pt'fopmwsioc a l u i

Tudtlidc, u n d e se vorbqte dc�prc discursul fuucbru al l u i Pcriclc. l lcrmlot. î n Istorii, V I I , 1 62 , p:trc să atribuie a.;e�I Jlasai l u i l l ll ('f. Aristotel, Topim, l l l ,

Ciclon

J , l l B b 20 sqtj. 1 1 1 Accla�i tip de r:.t!Îonmnent apare în Topicfl: ..orin' lucru pe mre 1111 0111

11-flf ji

nertliHidwr .wl-f posede dt!Cil lliowui mt l-ar t/SCI!IIdt•". Valoarea

unui lu

cru nu constă în posesia l u i , d în uprc<:icrcu pc cmt: i·o acordă cci l <:� l ! i 1 1 2 13ogă(ia . ; i sănătatea s u n t valori, deoarece p o l fi folosite în mai multe

moduri: sau pentru păstrarea vieţ i i , sau pentru o viaţă bună, sau pentru plikere, �<tU pentru acţiuni nobile

(eL Aristmcl, Topica, l l l , 2 ,

! I B b 27: .,Ctlri ''t'l:'ll C<'

/oale lucrurile sau cefe moi multe dinll't' de, t'.l'/1' f!l'((erabil jr1(1J

ceea ce 1111 JWOII/Oveazll la fel. Dacrl dout'l fucmri sl/li.lfac acelaşi scop.

383

NOTE

lrebuie să w•dl'm care diutre elr

îl smi�Juce wai bine; care, de {i"J:�mplu, este

mai plncu/, mai b1111, mni (1\'0JI/ajos·' (traJ. Mircea Florian, în: op. cÎI., p. 372). I L\ Pentru sensul politic al expresiei EL

'{�v , cf. Aicxander Bamngarten , Cou

ct•p!td nlguzului (oxoAi)) �i uuitatea tematin'i a Politicii ltti Aristol('/, în: Filo wfia politică a lui Aristotel, volum coordonat de Vasile Mu�că şi Alcxandcr

Baumgartcn, Edimra Polirom, laşi, 2002, p. 1 7 3 . 1 1 4 Caracterul de a fi de,o:irabil al unui luuu care este de dorit (X'Dtnt e l în

�uşi sau pentru altele se amplifică în funqie de adăugarea plikerii, l a fel nuu

(d. Aristotel, Elim uicumrs IU �qq.). La fel se întâmplă �i iu C<lt.UI abscn(ci durerii, care, fi privită !:a un bun. Rl'/orico VU!:Oi nbina

a<.:lde sunt îmbunătăţite prin adăugarea plăcerii flică, X , 3 ,

1 !73

comparată <.:Il prczeJl!a a<.:esteia, poate

ambele pusibilită!i (plăcerea şi lipsa durerii); luate împreună, <ICestc modalită{i sunt �upcrioarc fiedrcia în pune l t 5 Pofilim,

III, 7, 1 279 a 2 2 �qq., va susţine <Kccaşi divitiunc a formelor

de guvernare.

1 16

Dernouaţia este fom1a de f!UVernarc !;arc se distinge prin obiectul şi

scopul ci; ca se partkulariLcază prin distributia mugistruturilor între nrcrubrii cctă!ii prin intermediul tragerii la �orţi, ustfcl încfll fiecare cctătean urc o şansă

dî prind piui (tcr6TTK"), aşa încât to(i indivizii cctă(cni ai �tawlui

egală de a act.·ede l a aceste magistralll ri . Defini! ia exprimă fupml democratiei este egalitatea

dcmouatic sunt egali în drepturi şi liberi. Libertatea �i cg;1litatca par a fi !:ele două idei-for(ă ale democraţiei. A se vedea şi criticu l u i Aristotcl usupra ten dinţe lor deviantc ale democraţiei, în: Politica, V , 9 , 1 3 1 0 a 25-30:

"Îu demo

uatiilf' car<' par cele 11111i dt'umcmtia tl.fiJst iustimit contmrul a aett cr' t'.l/e

folositor, deoarece lifx•rta/ea njo.1t prost dt�{iuili!. d1• \Feme ('(' democmţia s·ar JX1rea eli st' defiuqte sub doutl a.1pectt', tllllll!ll' pri11 .wvemnita/NI IIIIII(imii şi pri11

filx•rtate. S·ar prll"f'O crl dreplotea Îff.W0/1111<1 egoliW/1'. iar egoliWtf'll drpinde de opinia mulţimii, core e.�te suvemnă; iar liberlttli'O

�� ego/itmeo

ÎIIS('(ti/1/Ul ca

jierare .\·tlfactl ce vrea" (Irad. Alexander Baumgartcn , în: op. cit., p. 3 1 1 ). 1 1 7 Dcfini!ia aristocraJiei apare in Politim, I I I , 7, 1 279 a 34. În cazul Po lilidi, aristocrajia este detemlinată de virtute şi nu de cdtKa(îc

1 1�

Sistemul cduc:�ţiei, datorită fup!Uiui

virtutea cetăţeanului variază în

funcTie de guvernare, trebuie să fie sub controlul pmerii suverane ş i conform cu ins1ituJiilc �tatu l u i . I I Y Scopul fiecărei fo nnc de guvernare poate fi idcntilkat t·u principiul sUu.

Ori'e alegere arc un anume scop; scopul statului trebuie �u direqioncze toate alegerile şi toale actiunile cetUjenilor săi; de aici apare nccc�itatca ca politidn

nul si oratorul să cunoascU toate aceste elemente 1 211 "Caracterele" politice pol fi analilate prin acclca�i mijloace ca şi !:orac lcre!c indivizilor. Aşa cum caracterul individual este arătat prin intcn(Îll fiecă

rui a!:l, tot aşa şi cumctcrul popoarelor este manifest în modul lor de alegere, care este orientat spre scopul general al statului; di�ctm;nl omtorului trebuie să fie confor111 ace�tui caracter pentru a fi acceptat. 1 2 1 Cf. Aristotel, Politica, I I I , 7- 1 8 , 1 279 a 22-1 288 b

384

.'i

NOTE 122

Subiecllll acestui capitol conslă În analiza virt u t i i şi a vkiului. a lucrului

nobil �i a <.·e!ui lipsit de noble(e, a r:iului şi binelui moral, ca obiecte de l:wdă

�i blam, elemente ce constituie materia genului retoric epidictic.

t2.l

Prin aceste modalităti pmcm constrni ..caractere" (proiecţii asupra ca

racterului moral al oratorului �i :1! personajelor induse in

dbCliTS)

ce vor servi

la ercMca dovezilor etice nlc discurs u l u i _ Cardctcrelc vor fi prudusc cu ajutorul discurs u l u i . 1lâ11d auditoriului impresia [Uobilă!ii celui ce vorbcşle. De pildă, elogiind Îutclcpciunea pructică, vom putea da sfaturi, �i vom ptrlea crc;_t bună voin(ii; acca�tă modalitate .�c subscrie dovczii tehnice referitoare l a dispozitia auditori u l u i . prct.cntMă în Ul•torica, 1, 3 . 1 35):( n 35 sqtl . 1 24 Elogiul de tip paradox;t] (elogiu pentru ;wintalc sau obie�le ncînsu

llc!ite) era ttn motiv foarte răsp:îndit in or<liDria �cco ! u l u i al lY-!ca iJ!r. Unu diutre operele cele IIJ<ti cunoscllle ale acestei �pecii de elogiu era Elogiu/ lui Busiri.I' , <'OIIIJIIIS de Polycrales, eărt1ia ii va răspunde onuoml lsocwte printr· un

clo�iu celcbm cu itCda�i nume; el'. lsocrate, Busiri,, (în: Pa.�iui a/e.1e di11 om/urii greci, antolo�ic, note biogmlicc �i lr;itlucerc de Andrei Marin, prd:qli

�i nolc expliculive de Maria M<�rincscu-Himu, voi. J . Editura pentru Liter<ttură, BuL·urc�ti. l%<J, pp. 2 1 3-233 - �e v<t folosi peste lot �K'L'ea�i ediţie)

1 2 � Contrar definiţiei llin Etim uicomallicr!, I l , 5, 1 [()() a 5. virtutea este aici o facultate UiUvo:JJ.tr;) ce asiguriî p�slrnrea bunurilor �i gcucrc<1ză aqiuni de

binefacere.

126 Lisla virtu[il()rdifcr:i f<lţătlc cea din Etica uimmuhiul, 1 1 , 5 , 1 105 b 20-22. A se vedea dezvoltare:� lui Copc ( 1 877. 1 , ]()(')) asupra acc�tci chestiuni. 1 27 Gencwzitatca (fibem/iws lat., EAe:u{h::pL6Tr)f; gr.) !ace parte, alăwri de

nwg.mmimitalc �i magniriccn!ă

(d. Aristotel, Etica lliCOI!IIdticd,

IV, 1 -3 . 1 1 1 9

b 20 - 1 1 2 5 u 3 5 ) , dinlrc virtuţile L'e a!dtuic�c inm�ineu morală a omului nohil La ICI ca şi în ca/.ul telorlaltc două, sensul c i depă�c�tc nivelul de bază ul gcnc rozităţii cu privire la lucrurile Jl/Uicriale �i bani. dcmonstriind earactcnll lihcr �i :wlllrliic ;il individu l u i condus de morala t·oufonnă cn ln[clcpdunca prudidi.

Cf. Hcnnin� Oumann, op. cit . . P- 1 4 6 1 2H Ş i illlUUle c u privire la nobil .)i ru�inos (Jebb), sall l'll privire lu CUII/.cle şi rcwll<llcle virlll!ii (C'opc) 1 2'J "Î ncen:ărilc'' (nti{ITJ) vinuţii sunt i!u�trate prin exemple: curajos, drept, nedrept; at·cstcu sunt "urcrtări" ulc cur<ljn l u i , dreplă!ii �i ncdrcptă! i i , in sensul IIJUd u l u i lor de mawfcsturc. O cxcepjie apare în c<tzul dreptii!i i . căci a şuporta

ncdrcptutca nn estL' întoldeaunu nobil - l'CC<I ce este valabil în e;:vul manifcs· tărilor nu este valabil şi în cel al .,afcctărilor''. IJII

"EpŢ0\1

poate fi în[clcs în două scn�nri: uel sau Jucrn inrll ptuit. Cf

Aristotel, Etica er1demicr!, 1, 1 2 1 9 u 13 l.ll I J2

t .l.l

sqq

CL fragm. 55, In: T. Bergk, Poetae Lyrici <Jmeci, voi. I I I , 1 9 1 5 C L fmg.m. 2 K , în: T . Bergk, PoeNw Lyrici Gmeci, voi. J I I , l 9 l 5 A se vedea s i Platon, Mettexe11os, 235 d , unde Socmtc cnuntă ucdasi lueru

1.14 Cuvintele !ni lpbicrates apar aici într-o formă completă.

385

NOTE

!.15 Cf. Simonidc, fragm. I I I şi 94, în: T. Bergk, Poefflt' i.�--;:;;. ; Gmeci, voi. III, 1 9 1 5 . ! _>6 npoa(pEO"tt; - alegerea dclibcrJtă - este caracteristica distinctivă <1 ac tiunii morale. Elogiul, aşadar, trebuie să aibă ca temă o acţiune deliberată cu caracter moral. t J7 Simpla repetiţie a faptelor este util5 în producerea impresiei, c:lci arată o anume înclinaţie cu privire la acestea, �i rrcca1.ă o ima_!!inc a unei direc(ii a intentiei, precum �� o dispozi!iC morală prcci�ă, care sunt semne ale unui com portament intere�at. l .l� Cf. Aristotci, Etica uicoumhicâ, 1, ! 2 , 1 J O I tor c e e demn d e lauda este lnudnt pe111ru crl po.wdil o mtttme şi o

posedrl Îll re/arie cu cew1. A�{fel, Mudam omul drept şi pe cd crwnjos şi, În se

Item/, omul de vG!oare şi virflltNt dtttorilrl actelor .)·i Îtt{i7ptuirifor lor; iar pe

Îi /(lm/ăm pelitru c(i posNfă o mt/111/e (Irad. Stella Petece!, în: op. cit., p. 44) !.W Există o diferenţă intre bcatificarc �i felicitare (cf. Aristotel. Etim tticollwhic<J , I , 1 2 , 1 10 1 b 2-t). Fericirea este considerată un privilegiu al 1.eilor; poeţii, ca Homer şi Hesiod, le aplică epitetclc de ,,fericiţi'" (j.l.cixctp€t;) 1 40 Personaj necunoscut. 1 4 1 Despre con�pira1ia lui Hanuodios şi Aristogciton, cf. Tucididc, Raz boiul pelopouesinc, 1. 2U. Nici Tucidide, nici Aristotel (cf. Aristotel, Politico, V, 10, 1 3 1 1 a 36 sqq.) nu mcnţionca1ă nimic despre statuia din agora 1 42 Cf. lsocratc, Asupra schimbului de bwwri, § 2-3 (In: Pagini alese diu omtorii greci, voi. 1 , p. 1 8 1 ) 143 Dreptatea este văzlltă aici pc ba7.aC<lracterulni său rcgu!ativ, n u dhtribu tiv. De aceea Aristotel se va referi la diferenţa între actele drepte şi cele nedrepte. La fel, intenţia şi responsabilitatea vor fi definite în funcţie de consecinţele lor juridice. Filosoful va enunţa mai deptu1e t·clc două tipuri de legi, cea proprie .5i cea comună, pe care le va distinge când va vorbi despre delicte (Retorica, 1, 1 3 , 1 373 b 4 sqq.). 1 44 Cf. Aristotei , Etica uicomaltică, III, 3, 1 1 1 3 a 2 sq4 145 ldem, Etica uicomaflicn, III, 2, 1 1 1 1 h 7: .,A/egere11 delihemt(l pwe, onw/ �·ig11m.> .)·i pe cel agil, ,fi pe fli(ii ca ei,

calitate ÎllllllR"III(I .�i o mmme pro/)l'n�hme spre ceva bun ,)'Î desawîrşit'

evideut, ceva voluntar,filră sti �·e idemifice Îl/Să m vo{wltal'ttl, �fem acestuia

rlill urma.fiiud mai extiu.\·tl; că ci �·ohmtnml este comu/1 .)-i copi ilor �i a!tor.fÎÎII(e �·ii, dar alegl'rea delibemttl 1111" (trad. Stella Petccc1, în: op. cit., p. 65) 1 46 Vârsta, bogă!ia şi sărlicia nu sunt cau7.c esenţiale ale acţiunilor, ci cauze accidentale. Cf. Aristotel, Retorica, Il, 12-17. Aristotel dcfinqte accidentalul ("td O"UJ.l�E�tp<6.;) în Metafizicii, V, 30, 1025 a 18 sqq. 1 47 Cf. Aristotel, Retorim, II, 12-18, 1 388 b 3 1-1391 b 7 . 1 48 Întâmplarca este definită în Aristotel, Fizica, II, capitolele 5 şi 6. Cf. nota 75. 149 Cf. Aristotel, Fizim, Il, 1 . 192 b 13 sqq

386

NOTE

1 '"1 ldem, Metafizica , V , 5 , 1 0 1 5 a 26 sqq. 1 5 1 l de m , Retorica, 1 1 , 2 , 1 378 b 1-2. 1 52 Jdem, Retorica, 1, 1 4 , 1 374 b 33.

1 5·1 ldem, Etica nicomo/Jica, IV, 5 , 1 1 2 6 a 2 1 -22.

1 54 Jdem, Retorica, I J , 2, J J78 a 30-32. 1 55 Jdem, Retorica, 1, 6, 1362 a 17-2 1 .

1 56 Aristotel vorbeşte despre plăcere d e două ori i n Etico nicomahira. VIJ,

1 2- 1 5 . 1 1 52 b 25- 1 1 54 b 30 şi X , 1-5, 1 1 72 n 1 9- 1 1 76 a 30.

1 57 Cf. Arislotcl, Etica nicol!lahica, VII, 10 , 1 1 52 a 30 sqq. l. 'i H În Aristotel, Meu(/iz)m, V , 5 , apar patru specii de lucruri nccc�;Jre

Dintre <Kcstca, "Til �(alO\> reprezintă fona e :o;; t crnă care 11e controlează indepen

dent de voin!a noastră.

C'f. Aristotel, Ml'U(fizim, V,

5, 1 0 1 5 a 29

I W Fragmentul aparţine lui Evenus din Paro� (fragm. 8 in: T. Bcrgk, Poetw

Lvrid Graeci, voi . l i ,

1 9 1 5 ) .�i e�te citat în Arislolcl, Metafizica, V, 5, 1 0 1 5 a 29.

1 1"1 Pasajul ne poate condu<:e la distincţia dintre dorinJde raţionale � i ira!io

nalc pc care Ma,ţJW Momlia, 1, 1 . 7, 1 1 82 a 23 1c atribuie unei trudîjii platonice. 1 6 1 lmagimt!iU (lpot\>TIXO"(a) este dcfinilă într-1111 mod diferit Î n Despre su

flet, I I I , 3, 429 a

1, ca o mişnue ce n u se poate ivi separat de senzaţie; mişcarea

produsă trebuie să fie ascmilnătoarc scnt.atiei care o produce. Imaginaţia �on stimie, ÎnsU, o facullate intermediară între seu7aţic .)i memorie, .)i astfel intră în relaţie directă 1:11 intck�tul. Scopul imaginatiei este de a transmite illlprcsiilc provenite de la simturi prin intenncdiul senzaţiilor spre organele corcspunzli" toarc rcecptilrii lor; ustfcl reprezentate, impresiile devin memorie ş i ţin de in telect. Dc�i legatii de senzaţie .5i dependentă de ca, imaginuţia nu este pur scnmrială, c i , în pro�:esul cunoaşterii, con�tituic puntcu dintrc sÎlll\lfC .5i inte let:t. Dc�i are o natură dublă, imagina!ia i a activ parte l a ilctivitatca intclc�tului (cf. Aristotel,

Despre suflet, l l l ,

1 , 427 b 28)_

1 �2 Pasajul 'E11:EL O' Em::l <. . . > cil0'1'11pt� a fost marcat prin două semne

de ptl!lclmt!ie diferite: 1) Cll punct după

nn('{El

(Roemcr, Jebb) - condu7.ia

re7.ultmă este că memoria şi speranţa sunt în�oţitc de iumgina!ia a ceea ce este amintit sau sperat; acestui argument i .�c obicctcză că ceea ce Aristotel dore�te cu adevărat să dovcdea�că este di mcmoriH �i speranta .� unt o Ci.IU/ă a p!itccrii; 2) t:u virgulă după €An('{EL (Yictorius, Copc) - treptele argumentului vor fi unnătoarcle: dacă plilcercn este senz<.�Jia unei <U\Uinite pasiuni, dacă imaginaJi<�

c�tc o senzatie slabă, dacă t:cl care îşi aminteşte sau speră este înM>!it de o ima gine a ceea t:c îşi aminteşte sau speră, atunci plăt:crea va lnsoţi pc cineva care î.�i amintqtc sau speră, de vreme ce există senzatie, iar plăt:crea este sent.aţie ş i 11n fel tle mişcare. 16-'

Cf. Euripide, A11dromeda, fmgm. 1 3 3 , în: A . Nuut:k,

comm Fragmenta, 1 889.

J M Cf. Homer, Oi/iseea, XV, vv. 400-401 165 ldem, fiiada, XVIII, v. 108.

387

Tragicorum Gme

NOTE

166 Cf.

Aristotel, Eticn nicmunhinl, IX, 5, I l , 1 1 67 a

�qq.,

�

u 'JC cslc de-

scrisă apariţia dragostei � i caractcml specific al acc�tui scntinH:nt. 1 67 Cf. Homer, /fiada, XXII I . v. lt>X

108. Cf. Aristolel, Rrlorica, J J , 2 , \378 b 1-2.

lto'i Disputele eristkc (co11trm•rrsiae lat.) erau exercitii retorice de scoală,

precum şi arpnnenlllri în tribunale. Termenul poate să desemneze uici � i .. su

bicclc în care există riv:1lil<tte" 1 70 Joc de cuvinte între qHA6vtxo.;-- ..cel ce inbc�le victoria" şi tptMvnxcx;

- .,cel ce iubqtc disptlla". Caractcrislic<.l acc�tuia din urmă csle

tptAovnxlo:

.. plăcerea de a l"Olllbate".

1 7 1 Diferenţa dintre jocurile �crioase şi cele de amut.amcnt este urmi\toarca:

în cat.ul primelor, plăcerea este câ�ti}!ată prin llcprinderc si instrucţie; in al doi lea <.:al., ca apurc în 1110d spontan: de pildă, in cazul vitnătorii. l72 Cf. Aristotel, Retm·ica, II, -1- . l

3X l <1 5

1 7·1 Cf. Enripidc, Orcsle, v. 23-1-. ('f. şi Aristotel, Etica llicomal1inl, V I I ,

1 -1- ,

1 1 5-1- b 28-3 1 .

t 74

A admira este plăcut pentru c ă î n acest aci s e manirc�tă dorinţa de a

Învăţa; lucrul admirabil este a�tfel obiectul dorintei. iar învă!arca i1nplică o

reaşezare În conditia intelectuală fircasril, ce apllre În forma contcmplaţici

({1€wp(o:). Adevărul devine astfel cea mai înaltă formă de fcri.:irc (Etico nico

lllllhinl, X , 8-9). O cunoaştere re1.uhată din învil!arc poate fi Înţc!ca�ă .:a o

.,stare normală a intelectului"

1 75

Plăcerea ce derivă din .,artele imitativc'· este datomtă aceloraşi �ltrsc:

învăpuea şi admiratia. Plăcerea însă n u ret.idă în simpla imitarc , ci În cxcn:: i !inl intelectului, care mdică n1ţionând: .,acesta c�te acela··. Inferenta de acest gen parc a fi o trecere de la copie la original, i;lr procc�ul de învă!m"C porne�tc de

la observarea ambelor, şi de la compararea lor, în llfiiJU t·ărcia noi ;tcnmuHim o

anumită cunoaştere a lucrurilor (Cf. Arhtotcl, Po!'ticn, 1, 1-i-4!! b !!-19). lntita·

!ia, aşadar, implică un proces de cunoa�tcrc; ca nu este n..•pmducerc (itlcnt ificare a curacteristicilor celor două obiecte), ci reprezentare. Compararea lucru lu i re· prc1.entat cu originalul sătl, fie el imagine, trăslitură de caral"ler sau metafor:i, aduce un clement nou i"n cunoaştere, astfel că rcpi"C/.CUtarca, C(>nfonu acur;ttcţei �i

corcctillldinii ei, face posibilă descoperirea a ceva nou în obiectul imitat. Aceasta

poMc constitui o explica!ie plauzibilă a infcrcntci sau "mţionumcniLllui" dc�prc care Aristotel vorbc�tc în acest pa�aj (cf. C'opc, 1 !!7 7 , 1, 2 1 7-219) 1 76 În discuţia despre qnAoon(o: (.,iubire de sine'·) şi rp[Aau� ("cel t·c s e iubeşte pc sine"), C<trc se dc�r:��oară în Etico nicolllafiÎcrl, apare o llifcrcn!ierc

înlrc două feluri de "iubiri Je sine"': una vulgară, care coincide cu egoismul, şi

una în adevăratul sens al cuvîintului, care apare atunci când superioritate<� usu·

pr.t <tiIora se manifestă în sens po711Îv, printr-o 1lorîn]ă de a �e afinna prin onoare şi virtute (Cf. Aristotel, Etico nicor!lolliu!, IX, 8, 1 169 a 35

Sqlj. şi Politim, I I ,

5 , 1 2 6 3 b 2). Universalitalea calităţii d e a - ! i .,upropria" lucmrilc se distinge de

iubirea excesivti de sine. lubirc;t de sine, dezbătută în Etica nicomaflinl, e�tc

388

NOTE

un sentiment nobil ce arc ca sto p binele: de pildă, iubirea binefkătorilor, care simt mai multă afeq i ullC pentru cei pc e.:�rc i-au ajutat dedt s i n 1t <:ci ;;j u rat i

pentru binefăcătorii lor

177 Pasaj din tro1gcdi a Amiope a lui Euripidc ( fragn 1 . I X 3 , în: A . Nau<:k, Tragicorum Gracconrm Fmgnwnla, 1 8 X 9 ) , <:itat -�i in Platon, Gor.�io.1·, -J.84 c . t JH Text u l Poe1icii, in care se vorbea despre <:omie �i <:omedie , a fost pie r" d ur . Despre comic, a se vede;; C i cero , D;• ora1on:•, 11, � 5R MJIJ. şi Qu111tilian. Ana omwrinJ, VL 3 .

17'! Personaj nCL'll!lo,e ll!.

I HIJ Unii �acrifieă onoarea pen tru d� t i� , a l !i i , dt� t ig111 pentrn uuo<trc.

1 � 1 Lot:uihlri ai Ctkcdon i c i , or.J� în provincia B'lthyni;�

1 �2 Conl'orm legendei, mi >ienii fu�c sc ră o prad ă u.,oară pentru dn�nwn i , în

absen(a rege l u i lor Tc l c phos . Exprcsi n ..prmla misic11ilm'' ]Xl<tlc fi i n terpre tat ă s;ut ca un genitiv obiectiv ( misicu i i sunt o pmd ă u�o;Jră pentru al( i i ) , snu L'll un

gen iti v subiectiv (misicnii sunt un neam priitlător). Log i ca textului impune. însa, variama geuitivului subiectiv.

1 � -� Este vorh<• tlc�prc c u l tivato ri i propri u l u i lor piimânL At:q t i

(Copc - indef/1'1/deu/ nillit·mor.\) eon s ti l nic

Sljp.� ŢEwprtxOI;; ��

aU-rou�rto(

repre zi ntă �el

nmi bun tip tic ]Xlpttl a!i c în tlcnn•cm1ic (Cf. Poli Iim, V I , -1 , 1 3 1 " b 10-1 1 ). I H Lo v i rea (dtx(a) �� u ltr;Jjlll (\:ljlptt;) erau �trict tl i l'ercn(iate în wdul de leg i ateni;uL Lovire'• repret.c nt a

(d.

un ca� de violcn]a rizkii asupra unei pcrso,mc

A r i s totel . Polilica, V, 10. 1 3 1 1 b 2-1), fiind subicdul u nei disp ute private

de la cctă(eHn la cctă(can. U l t rajul i m pl i că le/arca dcmnită!ii 5i moralităJii pcr son<Jic, �i constituie obict:tul u uui proces pu b l i c , t:arc i m pl i L· a si

lor întregului

n6Atl;'.

Îlll]XJtriva lui M i d i as

lcmrcu i nterese

A � t rcl se întilm plă in cazul ac uz a( i c i adu�� de Dcmostcne

(d.

Dcmostcne, 2 1 . Împolrim lui Midim'),

pc care omto

rul îl acltZa tic sfidare a denmităJii cctă(eneşti in fa!a în trq:i i Alene, �i, implkit, de lez are a valorilor C)!, a l i t<tri!; te ale demonatiei atc ni c nc . Pc tot parcur�ul

d i snmm lu i , Dcmostcne se st răd u i eşte sa arate atcnicnilor că v5tămaren corpo

rală

pc care

Midias o înlăptu i sc îm pot ri va cetătcannluî ))cmostcnc în momen

tul În care acesta din u rm a em în exer<:itinl une i rutK!ii publice ( h ore� ) i m pl kă

srida re u înt rcpi i l'tmlu nit:i!i �i repret int il un 1x:rko l public lu adresa demoera" (ici. Despre c i n:mn st an! clc în care a uvut lot: acest pmecs �i despre caracteris

t i c i l e molklnlui juridic a teni an , u �e vcdeu Josiah Obcr, Power a111/ omlorv in democrrllic At/W/1.\'; Demo,\tlwne.� 21, Against Meidin�, în: lan, Worth ington , ed . , Penumion: Greek Rlwtoric i11 Actîon . Lond on and New York, 1994, pp. R5--- IOS. Ul tn1j u l , prin urmare , reprezintă lezare a demnităţii publ i c e �i personale (cf. Aristotel, Re1orica, I l , 2, 1 378 b 22-29); ace asta dc�emncază o combinatie între umil ire şi insultă, şi adesea ca faec obiectul unui proces pu bl ic

(ypaqrr'j) ,

e<� în cazul l u i Dcmostcne. Cf_ şi fragmentele în lituba română din Împotril'a

lui Midias (în

t gs

voL 2, pp. 1 63--- 1 76) (ateni an de o rigine ) era prieten şi rovarlî.) al l u i Dion d i n

Pagini alese din oratorii greci,

Ca l l ippo s

Siracuza î u t i mpu l şederii at:cstn ia la Atena. V a part ic i pa l a expcditi a m i l i tară a ge neral u l u i Dion în Sicilin ş i va complot a împotriva prietenului său ,

389

NOTE

devenind, în scurt timp, prin asasinat, stăpânul Siracuzci. Dion a fost asasinat pentrn că nu şi-a luat nici o măsură de prccaujic împotriva tovară�ului său. Aristotel spune despre C'a11ippos că şi-a justificat acllll criminal stlstinând că Dion cunoştea planurile sale, iar el �i-a salvat propria via!ă omor.îndu-şi prie tenul. Făr:idelegea nu putea fi decât legitimă apărare, în nici un caz un asasinat. 1 116 Cazul de fată este o încercare de justificare analoa�ă cn <:cu precedentă Gelon (tiranul din Leontinoi) antidpase di Aincsidemos (tiranul Sirw.:utei) va cuceri un stat vecin. Ainesidemos a trimis un cadou lui Gelon (premiul la jocul t·otabului, ce consta în ouă şi dulciuri) <:a premiu pentru recunoaşterea abilitil!ii acestuia şi pentru calitatea de a prevedea cucerirea unui stat pcutru care cei doi erau rivali ,justificându-se astfel pentru intcnJia sa de cucerire. K6TT� cr<�. tm joc de origine sicilhmă, foarte apredat la petrecerile tinerilor atcuicni . � i consta de obiccl în anmcarca restului de vin dintr-o cupă într-tm bazin de metal, invo cilnd numele iubitei; dacă vinul aruncat producea un �unei vibrant, era semnul unei iubiri ilnpărtăşitc (cf. A. Bailly, Dictiomwire grec:fmnrrli.l, Hachctte, 1950). l H7 Iason - tinm din Phcrai t �x l.k:spre diferenta dintre dreptul natur<�! �i cel pozitiv, cf. Aristotel, Etica 11icoma/iica, V, 7, 1 1 3..J. b 17 sqq. I R<J Cf. Sofocle, Anti_�orw, vv . ..J.55--..J. 5 7. 1�1 Cf. Empedocle. fragm . ..J.0-1. N I Alcidmnas din Eli o scrisese un discurs impotriva mc�enicnilor revoltaţi impotriva Spartei l 'l2 Jurisprudcnţu attică făcea distinqia dintre OlxT], aqiunca civilă privată, ce se desfii.5ura in cazul comiamnării unui individ de către alt individ, şi yţaqrfj, cond;mmarea publică. Acest tip de condamnare putea fi îmtintat împotriva ori cărui t""etăţean, întrucât aceasta viza interesul comun IY.l Cf. Aristolcl, Rt'JOrica, f, 10, 1 36X b 6-7. 1"4 ldcm, Etica uicoma/iictl, V , R . 1 1 35 a 1 5 : "Actele drepte .\·i ncdreplr fiind cek despre care 0111 vorbit, se aqioneazrl drept sau nerfre{JI când cinn•rr le comite fu mod va/umar; dind ÎIW1 oface În mod illvofuntm·, actiwwa MI /III este nici dreaptă, nici nedreGpttl" (Irad. Stclla Peteccl, în: op. l"it., p. 1 1 7 ) . 1 " 5 Jdcm, Retorica, 1 , 6 , 1 362 a 34-36 l % ldcm, Retorica, 1 , 1 0 , 1 368 b 9-1 2 . 1 "7 ldem, Retorica . ff, 2 , 1 37R b 30-32. 1 9X Jdem, Retorica, 1, 1 2 , 1 372 a 4- 1 373 a 37.

1 9'! Difcrenţu dintre acţiune şi denumire<� ci corc�pundc difcrenjei dintre de finiţia actului (cr-rcicru;bptxfj- stntw;Jinitims sau coni!"IJ\'('I",Iia nmui11ii lat.) �i descrierea lui. Se pare că doctrina cr-r&:au;;-ului apare Într-o formă su�·cintă în RetoricG aristotelică. T�·orelizarea completă a a-rcicru;;·nlui a fost elaborată de retoricile postaristotelice şi este descrisă de către unii teoreticieni moderni ai retoricii, precum Richard Volkmann. Stmus jinitivus fac�: parte din cr-rcicrlc;; urile individuale. In aceste cawri, vorbilorul se poate apăra impotriva acnzaţiei în patru feluri: 1) poate nega fapta (status corJÎectumlis); 2 ) poate susţine că ceea ce s-a spus că a făcut nu a făcut (.lla/1/s Jinitivus); 3) se poate apăra 390

NOTE

sus!inâml ci! aqiunea �a a fost nevinovată (.l'tlltll.l qua/itotis); 4) poate sus!ine că dcciLia tribunal u l u i n u a fost corectă �i să atace �·mnpcten!a juri u l u i (trmls

lmio) (cf. Richard Volkmann, Die Rlll'torik der Grieclle11 11111f R0111er in s:>'S/F·

mnti.l'dwriibersic/11, Leipzig, Tcubncr, 1885 , * 2.6 - S/(lflls(h:finitinls). Problema va fi reluată pc larg in Aristotel, Rnorica, III, 1 7 , 1 4 1 7 b 2 1 - 3 1 21�1

Legile sunt speciale şi generale; cele speciale pot f i �crise s a u nes�·rise . La rândul e i , legea ncscrisă este de două feluri: l ) �cncrală; 2) suplimentară

legii spcci:1lc scrise; această lege generală (.-tire n u se confundă cu legea )!Cnc

rală baJată pc natură) se referă

ht <JC!c care depăşesc standardul leg;�] al adelor

virluousc sau vicioase �j care sunt caractcriLatc printr-o superioritate

UnepfloAijv) a virtutii S<lll a contnu·utui

(xa-.'}'

ci. Ace�tc lcp.i n u prcsniu nici o recom

pensă ori pedeapsă spcci;�!c, ci ;u;[iunilc sunt lăudate ;au blmuate, onorate sau dis!:reditatc, re!:ompcnsatc sau pcdeJJSite în !:onformÎl<�le cu echitatea. 211t

Re!Crltor la ed1itate, a se vedea Jacqucs

Bnm•:rhwi)!, RuiF ami EXCI'JI

tirm: On lhe tlrislotf'liwl T/wory rd t."quity, în: Mkhael Frcdc, Giscla StrikL•r, cd., Ralimwlitv i11 Greek

Tlumgfll, Oxford, Clarcndon

P1c�s. 1 1)96, pp. 1 1 5- 1 54 ,

u n d e e s t e anulizatll d i lema raport u l u i dintre echitaK-lc)!e naturiilă, pc de o pune, şi echitate-dreptate jmidid, pc de altii parte. Autorul ajunge la conclu" zia că cehitabi l u l

(€mELXHa) nu

se suprapune ni!:i k�ii naturale, nki justi(ici

judcdîtorc�ti. Tcoriaechitilţii se dovedeşte o solu!ic apropiată log.irii inductivc, pc !:arc AristOicl o oferă ţinând cont de problema multiplkării cxc·c.� ive a do meniului jurispruden!eî; aceasta ar genera, l a rândul ci. imposibilit:�tcn punerii în pnlt'tică a act u l u i legislativ. EchitabiiHI parc a fi mai degrabă un priudpiu moral !:oordonator al lcgită{i i , fără însă ca implkarea sa în justi(Îc să c:ondudi l a apari(ia unor noi legi în locul celor existente deja. Despre ed1itabil,

eL Aristotel, Etka niconwhicil, V , 202

10, 1 1 37 a 31

\qq

Este vorba despre doi adversari pol i t i c i , contemporani ai l u i Dcmo�tcne,

pc care Xenofon (Hefenice. VI, 3, §§ 2-3) îi menjioncaz;\ ca participând l a <Ke c<tsi amba\ad;l a atenieni lor trimisă la Tcbu 211.1

Referinta n u îl vizează pc poetul Snfoclc , d pc oratorul cu acelaşi nu1ne,

mentionat s i în Aristotel. Retorim, I I I , 1!-i, 1 4 1 9 a 26 2ll� i n lnttarca argumentelor cxtratehnice, Aristotd nu contrazice [U IIÎIIIÎ[ cele [C s-au spus în Ari.�totel, Rewriw,

1, 1 ,

1 354 a 2h

sqq. El

include dovCt.ilc

în arta sa, arătând ce aplicabilitate au a!:estea în două �[nsuri opuse: dcmonstm !ia şi respin�crea 2115

Dufour ( 1 9!-i'ol, 1 , 1 36) susţine interpolarca

CtnoTp€novTa - "dnd

xal npi')Ţpbrovta xal

sus(inem şi combatem", arg.tmtemând prin faptul că de!."

vollllrea asupr..1 legilor s-ar putea aplka atât genului dclibcnttiv, cât şi a !:cl u j judiciar,

n)sl�:��n�:�;(��,��!1�1:��;�� 1�!:��:�� (eL Aristotel, Pofitko, I I I , 1 6 , 1 2!-i 7 trad. Alexandcr Baumg:arten). 2117

Cf.

'..

27: "priulr-ofi >or/;• <lr�op/<1 j/1(/ecoto" .

Sofoc!e. Anligona, v . 455--457. 391

NOTE

2IIX

Rolul legii este acela de a administra adcviîrata dreptate, nu cea pc care

o Inţelege lcgislatoml şi care este reprczelllală de decrt•te legale 2r1Y Cf. Aristotel, Rewrica, l , 1 4 , 1 375 a 1 5 - 1 7 .

2 H1 Jn legătnrd cu ace>! pa�aj. a � e vedea Polilica, IV. 5. 1 292 b l 2 s q q . A

conduce legea pc calea pc care inten(ionăm provine din diferenţa dintre fonna teoretică de guvernare şi t:ondiţiile pradice de aplir<trc a acesteia. Acest aSJXX' t po::�tc duce la interpretări retorice în con!inutul legilor. 2 1 1 Solon citasc surse din lliada , IL vv. 557-55::>, pentru a justific� preten

tiile utcnicnilor asupru Salumind 2 1 2 Ntt �e cunosc cin:um�tanţelc acc-;tui f;1pt.

2 1 .l Clcophon era un demagog cornpt �·arc a fost activ in poli tira Alcnci in

tilllpul ultimilor ani ai rdzboiului peloponesi;u:. A fost t:ondantnat de Consiliu în timpul asediului Atcnei din 405 î.Hr. Critias, persoana actt/�1111 de Cleoplton, ern un olig:i.t11t cunos<:ut, unul dintre cei 30 de tirani, undtiul după mamă al lui Platllll 5i �tr.1străncpotul lui Solon (cf. Platon. Clwrmidt•.1·, 1 55 a). Clcophon, în antlaţia sa, face apel li! acele pasaje din Solun, pcntw .--1 pune sub aL"ttf<lre

nedenmul său urma.). Vcr�ul lui Solon (fmp.m. 22) apare în T. Bergk, Poelrw

Lyrici Graeci, voi. li,

1915.

2 1 4 Cf. Hcrodot. lstorii, V!!, 1 .+ 1

l i. � Vers imprurnntut, c e apare î n Cvpria l u i Stusino�. 2 1 6 Eubulus din Anaphi)'Stos este adwr�arul pc ,·arc Dcmostcnc il L"Ontb;uc

în discursul său Pt'n/1'11

ml'l)ll!lâ

(cf. fra�mentc din di�cursul Pelllnt

coromuJ,

In: Pagini a /ae di11 oratorii greci, voi. 2, pp. 1 9-f.-230). C'lwres (.1.-10-3!.:0 i.Hr.)

este şcfnl mcrcenarilorcc luptă <:Ontw. l u i Filip in Tr.tcia (346 î.Hr.) .�i în Bi..:an!

la Cheronceu (331! i.l lr.). Nu ştim nimic despre Archibios. Platou, menjionat aid, este poetul comic

(3-10 i.Hr.), �i care participi\, de a�entenea, la h1p1a (le

2 1 1 Convenţia suu contractlll (cruvilip<Tj) este

derea scbimbului; trutatele comerciale menii nmtra<:tului

(cruvUMcq}.Ult) au

un acord între indivi1.i in ve

(O"UJ.L(loAot) se

îndtcic Între cetăţi. Ter

u n sens mai gcncral: ci dco;cnmează nu

numai o nmvcnţie eonsim!iti"i, c i şi o reln!ic fortută (cf. Aristotel,

11/(/hinl, V, 3 , 1 1 3 1

a 25 sqq.)

21� Î n cazul procedurii legale altice, provocarcu

(np6xATjcno;;)

Etica rtico-

de a ucccptu

jurământttl privind chestiunea în cau7.ă constituia o metodă de a o deci(le. Pur lea fn caută oferea păr(ii adverse ceva pc care să jure (OlOwcn Opxo\1). acesta fiind adevăratul scn� al lui 0pXO<;; , iar parte::� adversi\ ori at:t:eptă (Ăctj.Ljki\le:L, O€xe:Totl) jurJmântul, ori îl refuză. Ambele pă11i, tic <:omun a<:ord, pntcmt pro

pune faptul de a accepta jurământul. Despre jurilmintc, a se vedea Rltetorica (1{/

Alexamlrwu, 1 8 , 1 -1 3 2 a 33 sqq., sau Quintiliun, Ana liY

umtoricâ, V, 6 .

Este vorba despre faptul de a învcsti jurământul cu o valoare pecuniară,

dcgradantă, t.le altfel, pentru solemnitatea �i sfin[cnia jurăm5.ntu!ui 2211 Xenofun din Coloplton - fondatorul şcolii eleatc de filosofie; Panncnidc a fost unnaşul său cel mai remarcabi l . 2 2 1 Cf. Quintilian, Ano omtorict'l, V , 6 , 4.

392

NOTE

2:!l

AdicU jurăm<Întul strâmb con�tă în intentie. şi nu în ceea ce este expri

mat. Justifinu-ca în astfel tic cazuri este că: 1 ) un juriimiint anterior�� fost primit cu rel:l!ltat al fmmlci sau constr.lngcri i ; 2) plcdantul nu a inrcn(ion<.�t ceea ce a spus. 22.\ Acestea 1louă (opi n i i l e �i premisele) sunt asemănătoare �� sunt utili r.abilc în urgument<1(ic.

22� A s e vedea notu

C'l'. Aristotd, Topim, l ,

1 0 . 10-1 u 1 2 .

l R , î n uce�t sens

n� Tcrmcnnl n (crtu; trebuie înjclc.� în <KC�t context l"ic în sens stril:t, <:<1

modalitate de nmvinţerc (i.e. dovadă). fie în sens larg. dcscnm;Înd convin gcrca însfi�i;

Prccsc -- cmn·iclion, Dnfonr - J!<'I'SIIiiSiou, Copc -

e[fcuo{tlw .,"{WI'Ch

CI'. Aristoll'l, Retorim, 1, 2, l 356 2n cr. C'icew, n,• ()/"(1/(!fl', 1 1 , * -1 2 w.

tx•rsunl·iw•

a 1 -1 - 1 6 .

2 2 M Pasajul cxplic<1 efectul pasiunilor asupm judeditii uuditoriului. Af"init<l

tca �i awrsiunca (cf_ Aristotel, Retoricu,

Il, -1) aqionea/ă in domeniul elocintei

judiciare în spet·ial, rezultatul lor fiind fie ;�chitan:a, fie llliL"�Iw.trca pedqN:i. Pasiunile pmprii discursului tlclibcrativ suJ\1 tlorin!a �i SIX.T<Hl\a. Pasiunile sunt elemente imcn[ionale: ele m1 se CDnfundă �ll dorintele de l;� c<�rc porncsl', d pot fi �enerate datorită SJX:TJll{Ci sau a�teptării încordate. !Jc�prc o ruai amănun(ită

tlcr.butcrc ;�supm pasiunilor, cf. Giscla Strikcr. F:mmiol/.1" i11 col/t!'.\f, în: AnK:Iic Okscnbcr� Ror1y (cd . ) , op. cit., Univcrsity of California Press,

19%, pp. 2ll6-302.

2 2 \1 Aceste trei elemente (injelcpcinnea practică, virtutea �i hunăvoin[a) constituie principalele calită!i neces;uc con�trtl irii un ui car;tcter credibil. I n

Aris!Otcl, Polilil:rl, V, 9, 1 3(19 a 3 1 sqq., .,virtu[ilc" de acest fel sunt aduptatc pcrsounci care particip;\ l a funqiile publice. l.lO Cf. Arbtotcl, Rr•torica, I , IJ, 1 366 a 1 -22.

H l Referitor la o dc�nierc gcncmlă a pasinuilor, a se vede<! Aristotel, Etim 11it'm1mhin1, IL 5 , 1 1 05 h 2 1 -2 2 . i n carte<! <1 I l - a n Retoricii, pasiunile llpllr

Într-o fonnă irKipicntă 1le lt'oretitarc; ele pot fi definite sub trei aspecte: fie Cl.l forme ale dorintei (mânie, urii), fie ca însotitc tic sufcrin(ă, fie l'a )!encratc de impresia sau a�teptarea unui lucru ri"tll sau bun. l \2 Confumt scopului retori c i i , StlHliul pasiunilor contine trei etape: 1) exa . minarcH naturii pasiunilor �i a tlispo..:itiilor

cure le �encreat.ii in auditor;

2) ccrcctHrca obiectelor pasiunii; 3 ) slll d i u l conditiilor care eonduc 1<1 <ipari!ia

2·1·1 Definitin mânici apare �i în Aristotel, Topiw, IV, 5,

1 27 b 30:

..A�rl, de

exemplu, se atribuie mâuiei, e.\1'11/ia/, atrÎr rlurt'rea, crîr .\Î brlnuia/a dt" a .fi di.� nld omul miiuins fJI' de o fXIrte .\imte flurere, irw pe de altrJ purTl' Il' .WJ

pre/IIÎI,

coreşre di.�pre1uit" (tmd. Mir<:ca Flori<�n, in: vp. cit., p.

405). O

;�ltă dcfini!ie

apare în Aristotel, De.1pre suflet, T, 4fB n 29 sqq., untle mâniu este definită ca impuls ce r:ispundc la o �uferin!ă provocată. 2·14 Corolarul definiţiei de mai sus este

di nu

purcm să ne mâniem pc

o per

soană morală, nici pc o wlcctivirate, ci numai în lcg.ăwră cu un anume individ,

393

NOTE

deourece suferinţu cure a fost provocmă este inten(ionată. Acestt"hlll l 'crinţe îi va r.1spunde o plăcere datorată sperantei de rev;uJ�ă. 2 \5 - Cf. Homer, /liada. XVIII, v. 109. • l.l� Este vorba despre gândul răLbunării în viilOr, difcrcn(iat de rencqia <tsupra răl.bunării în prezent. 2 JJ Cf. nota IR4 BH Cf. Ho!ller, 1/iotld, 1. v. ]56. l .W ldem, 1/ioda, IX, v. 648. Literul, J.l€-rct.vcio-t"TK;" înseamnă "cel care isi schimbii locul de .�edere", tem1en foln�it ca rcpm�. 240 ldent, /!iada, Jl, v . 1 % 241 ldem, /firula, l, v. H2 242 Cf. ArisTOtel. Reloriw, I T , 2J, 1 ]99 b 27. 24-J Pentru termenul -.rpct6Tljl;, tro.tducătorii Rewricii propun variantele: calme (Dufour), caiiiiiU'.U (Copc), milrl!ws.\ (f'reese). Tmducerca termenului ridică mai multe difknltă]i. Am prcfcr..tl varianta .,bhlndcJc" tiin pridllit fap tului că bliinde]cu arc seJJsul activ o.tl unui afec! contrnr mfmic i . Blândcţca e�w întcleasă diferit in contexte diferite. Eriw llicumahicil, I V , 5, 1 1 25 b 27-30, tlcfine�te blânde(ea nu ca un afec!, ci ca o linie de mijloc între ir..Lscibilitate �i inscusibilitatc N-t C f . Aristotel, Elica ninmwlticrl, I I I . 1 , 1 1 10 b [l-i. 2�5 A s e ve1lea o altă dcfini(ie i n Aristotel, Re!orim, I l , 6, 1 ] li 3 b 1 4 2 46 Posibilă aluzie la Homer, Odisf'M, XIV, vv. 29-31 2-t7 Cf. Aristotel, Retoriw, I L 2 , I J7!S b 1 -1 sqq.; Il, 2, 1 379 a 3 1 sqq 24S Adversar al lui Dt'lllO�tcne, precum şi membru al partidei ruacctloucne; ;u;uzat de Îlllplicare În deLastruoasa "Pilt:e '-! lui Philocrates", a fost exilat -�i contlanmat la moarte în o.tbsenţa sa HY Strategii menieni Ergophilus şi Callisthcncs fuseseră <Kill.a!i de trăd;u-c în 362 î.Hc la Chersoncs (cetate în Tn1cia), după <..:e umll c�uasc în o.ttuctd lui ;t�u pm lui Cotys,rege o.tl Tmciei, iarcclălo.tlt încheiase o pace prematură l"U Pcrdicco.ts, regele Macedoniei. Potrivit lui De1nostene (eL A.lupra ruu/m.1udl'i m•cn•rfill cio(l.\"f', I H O - înPugiui alese din omtorii grer"Î, voi. 2, jl]). 1 77-I<J--l-), Erţophilo� il fost uchitur de pedeapsa capitală, 11rimind în schimb o amendă. 2511 Altă lcctiune este hlv €1..e: WolV - . .dacă nu milii", vario.tntă o.tdopt�llă de Copc -�i Frcese. Ceo.tlaltă lec(iune, preferată in tradtR'trca de fo.t!ii (Dufour- €Uv 'EAwcrtv, după varianta adoptată de Roemer) face alu.�:ie la Plo.tton, Repuh/icu, 55!! a, untle, vorbindu-se dc�111e libertatea celor ce trăiesc în tlcmorra(ic, se rernardi fapltll !:ă, chiar �i atunci dintl ull om cslc condmunat de un tribunal, el nn ia în serios scntin!a, care de cele mai multe ori nu este aplicată. 25 1 Cf. Arismtcl, Relorica, I l , 2, 1 37R u 30-32. 2�2 lde m , Retorim, Il, 2, 1 37!-i a 32. 2 53 Cf. Homer, Odi.w:ea, l X , v . 504. 254 1dem Jii{/(fa, XXIV. v. 54. ,

394

NOTE

255

â>tA�::I:'II permite, [n t:ontext, -'t:ll'-Urilc: "a i u bi '' , ..a înd răgi ·' : q>tAfa c�te

tradtKtibil prin: ..dmgostc··, ..afcqiunc··, ..prictenit:"; q>O..cx; ad mite doar Îllţc

lesnl de .. prielcll". Prîlleîpiul prie te n iei este emm[<�t în Aristotel. Elim niconm liinl, V I I I , 3. 1 1 56 a 9- 1 1 : .. Dm·cei n' .It' lmmrâ de 1111 uta.\mnwr l recÎf!roc Î.'/i

doresc hinl'le wwl ulluia din puncflll de rnlere ce le drterminrl rt/(f.)'rllllelll/!f'

(tmd. Stclla Pctccc l , în: op. cit., p. 1 6R). Prietenia n:pretint;i dorin]a s;m inrli

na!ia dt: a face un bine ob i ectu l ui alcqiunii noa<,trc. Speci fi c u l are�teî im:lina[ii implit:ă lipsa de cgo i-;m �i dct.in tc rcsul _ [)c�prc sensurile prictcnid , cf. llan�-Kian� Keu), Pril'lenia /o tlrislotd.

inl<'r.\'11/JitTIÎl'Îhllii din

/iu"-t•i, in: �i Alcx;uulcr Bmmtgarten, Edilllm Polirom. la�i. 2002, pp. ()--1 - 1 27 2.'il• Plikerea sau durerea rcsim[ik· d;l\oritrt nomcului s<m ne norocu l ui pcrso.a nei iuhite cou�tituic scmnul nalllwl al dorin�clor cel u i ce iuhe�te. ('f. Aristokl, l:'Jinr nicomolrinl, I X , 4 , I I M1 a 3 1 . 257 Î n accs1 eo nt ex t , atrrouprol �e dil'crcn[iază d e ŢEWpŢtxol. î n scn�ul t'ă u l t i mu l lcnncn se l i m itc;tz:l la cei �·arc _.,c ocupJ ru rnnnrile r<lntpulu i , in vn.·me �c primul tern K· n se c.\timlc la loJi cei t·at-c mllltt-csc ru pro pri i i <: lor m <î ini . i n 01'('0/wmim , !, 2, 1 3--13 a 25, <llribuită lui Aristord, <�1-'I'Îcul t ura (Î'j Ţ€WpŢtxij) est.:: desnisă drept prima In ordine;� nalllrală, precum � i n•a mai însemnată �i tmti virtmmsă dinii"C t1mtc muncile, intruciit a)!rkttllo ri i nu oh!in p m l'it de pc llrttl<l oamcnilor, c.i cu <tjnto rul pământului pc care il cultiv:l. 25H cr. Ari.o,lotel, f'ollliCII , V , 1 0 , 1 3 1 2 b --1: .,olarul CII olar ,\('-////'('('/'" Irad. Alcx<�nder Bauntg;u1cn, op. cii . . p. 3 1 9 LW C'alli<�s - J i u l hti l l ipponirm �i <tdvcrs<tr a l l u i Andocidl· ?NI Team<t este o stare intcnJioll:tlă, dki i.iparc tlntorită pro.\imităJii pe rico lului. ('f. Aristotel, Elim 11icmmrlrim, I I I , 7, 1 1 1 5 b 1 3- 1 6 2(o l ('f. Ari�totd , /)im IIÎcomalricâ, I I I , 6 , 1 1 1 5 h 1 sqy 2h2 L�t: ună imlkată de (k t ; tvc Nuvarre� textul nu ne spune nimic despre rx.·rsotmcle (:at-c inspir.1inrrcdcre. 2flJ ('opc ( 1 'i'.77, 1 1 . 7 1 ) 1l i s t inl-'e intre ru.)iltr' (a't&o\; - 1-'r.. \'('f'l'CIIwfirr - lat.. Se/reu - 1-'crm.) � i pudot/1'1' (a'tcrxli'IITj - 1-'f., pmlor - lat., Sdrrmr - �;cnn.) Termenii atnt rţ i n unor tradi{ii diferite ;de culturii g rc ce .�t i . pc l'are A1i�totd le prl'ia ncllikrcn!iat. R u ş i ne:t este un principiu �uhict'liv <ti onoarei: pudootre� <U"C un aspect ohtectiv, riici el impl ică de/onoarea. Ru�inca pt�cedă �i se opune aciU i u i nt�ilH),�, pudomt'<t este deletminată de conscT in !clc acllllui ru.)ino..,; a'l<JXt'i'lll] (pudoarea) esll' definită ca pa�iune În A r istote l , Etica llicomafricll, IV , <J , 1 1 2S b 1 0 - 1 5 . lM Th�S I>TC con trari u l pudori i , c f. Aristofcl, Rnoriw , 1 JS(l a :zo, �i Tcofrotst.

Cwyrr·lr·n-, !X 2M A s e vedea dezvollarca lui Eschinc d i n discursul Îllt{XIII'iwrlui Ctesipfrmr , * 1 75-1 76 (ef. Pagini afnl' din oratorii greci, voi . 2, pp. 300-30 1 ) 2M> O a l lă ilustrare a ubuznlui ce derivă din fo l o si re a unui clement nconora bil în prot�se este practica log:og:rafilor de a Înregistra elementele de,muorantc

395

NOTE

şi de a le folosi sub formă (le capete de acut.arc. CL lsocratc, A"frrrra sd!im

lmlui de bunuri, § 2 (in: Pagi11i a/e.1e din omtorii grt'ci, voi. 1 , p. 1 8 1 ).

2 �7 Cf. Ari&tute l , Etim nicomaldal, I V , 1 , 1 1 2 2 a 1

tere, X X X :!!•X

sqq. �i Tcofrast, Comc

ldcm, Etica nicomahicâ, IV, J , 1 1 25 a 2 sau V I I I , 7. 1 1 5') a 1-1 sqq. O

distinqic între cel amabil (cel ce doreşte să se facă pliicut fără motiv) �i lin�u

sitor

(x6N:x� -

cel care caută <lV�ntajc materiale). upnrc în

I V , (l, l l 27 a 7- l 2 2r''1

l!lclll, Etico nicmnahicil, I V , 7 , ! 1 27 b 1 5-20

Etica

nic"0/1/(Ihinl,

2711 Cf. Euripitlc, Crc.1p/umt('.\·, fragrn. -157. in: A. Nuuck., Tmgicumm Grae commFwgme(!/a, l f>i:i'J. 271 S e parc că Euripide a r fi compus .)i di,cursuri p u b l i c e . Aristotel oli:ră o

mărturie de arest fel in l?crorim, I I I , 1 5 , 1 -1 1 6 a 28. 272 Despre xATJPOuxla (coloni1.area) 1lin Samos. Cope ( I X77. Il, X .'i ) imlică

faptul

c;1 nu este vorba de împărţirea pământurilor s;uuiclJC după revoll<l tle pc

insuli:i si du1'ă intervenţia lui 1\·rit:lc din 4-10 î.llr. Aluzia -;c re!Cră !;1 �uccriK'<I

Samosului în 366 î.llr. şi l a re<1�1m·ca coloniştilor atenieni în 352 î.l l r. im

potriva acestei împill"!iri a Samos u l u i , Cydias (personaj m•cuno�cul) face apel

către A1lnnarca Atenci şi ii ;t�lll.ă pc cwe.)tia de j;1f. lsocr:lle, in l'mwgirit·, § 1 0 7 ,

e s t e obligat să ii apere pc att•nicni impotriva ·lL"C,IHi g e n de rcpro�uri

213 Trimis ca dde�at la SimcuJa, Allliphon a fu.'! întrebat de timnul Dionysios

care este l"l'l mai bun tip de aramă. El a răspuns: ..�ca din carC atenienii au făcut stalllilc lui l larmodius şi Aristogciton", dn.:pt care Diony,ios <1 ordonat 11ri

dcrcl1 1 u i

n� Bunăvoinţa

(Xcipu�) poate desemna:

1 ) pasiunea ce rcprc1iută îndina!i•t

spre lucmri bune, spre dărnicia spontnnă �i dctintercsată fat� de o nltă persoună:

2 ) sentimentul de gratitudinc (tendinţa de a intoan:c favorul pri m i ( ) ; 3 ) ac!Ul bunăvoinţei (favoarea).

27.�

Cf. Cicero, De irn•etltione, X X X V I I I .

ilCCStiiÎ pa.<,aj.

ţi

1 2 , C<1 ilustrare explk:ltivă a

276 Probabil oferită unui cerşetor �-arc nu avea pc ce dormi.

f � E � lo�, � u� ;, ;sc ): i � L�1:·��::::�ri� ;-��u;� :;�}�.. ��11�i��;�� III l u i impune, într-adevăr, raportarea la un loc. in�ă traducerea de fa(ă a optat

:� �2;i F��:(� ;�� :

:.:'.:��-

nu pcntrn Li�eu, ci pentru templul lui Apolion, zeu reprezentat prin trei atribute: 1 ) "distrugător de lupi'· (cf.

Lydei" (ef. Aux(a). 21� Ultrajul (\Jjlpt�)

A.Uxot;): 2) .,zeu lnruinos"' (�f. Mxyt) sau 3 ) .,...:c u ul

(cf. nora

I S-I)

;tpare frecvent în traditia morali! a

grecilor; d. Solon, fn1gm. -1; Pindar, Ofimpice, X I I I , 1 2 ; Hcr()(lot, /.1torii, V I I I ,

77, 2 1 3

219 A se vedea definitia aristotelică a peripc(iei tragice (Aristotel, Poetin1,

X I , 1452 a 22 �qq.). Cf. index termi11orum.

2 �11 E�te vorba de strategul Diopcithes, comandant al trupelor atcnicnc �·e

au apămt omşnl Chersones d i n Trada în timpul incursiunii l u i Filip d i n

396

NOTE 3-12-3-11 î .H r . Dcnmstcnc il apă<J pc Diopeithcs în d i �cursu l său Asupm .li tuu

ril'i din Clwrsmws şi în Fi/ipica <1 treia_ În <tfara mc nti u n i l o r tlin J)cnlnstcnc, nu

nimic llc.<,prc !Jiopcithc� . .. Mru"Clc rege" este o <tluJ.ie la rege le Persi e i . :>�t Elementele relatate în lq�ăturil cu Ama�i� s e rdCrZt î n rea l i t ate la P�wnmenitos (eL E-leroliot, /.1/orii, I I I , 1 -1 , * 2 1 6). 2xc A se vedea u n argun1cnt 11�emăniltorîn P�cudo-Platon, A>:iodws, 365 d 2X_I ('f. Ar i st ote l , Rf"loricu I I I , 10, l -1 1 J b 22 , 2� l de m , Poetim. X I I , J -152 b 30 sqq �KS lndig'l<UGI (v€J.L€<n<;) c�te definitii în Arist otd , Topim, IL 2 , ] ( )<) h 36 SlJlt se cu nou.� tc

C'1mfonn defini(iei <-�ri�tntcliec, i ml i gn a re a , rcpreA·ntatii cot ..stl!erin!il in fa(a nom�: u l u i nc·me l i t<tl", llj><tre Gl o ..drcaptil imli)!mtrc". n1 IIHinifc ..,tare a u n u i

S Î I I I ! al t l n: ptă ( i i , d;ttorită �lKccsului fără Jllcrit: la feL i ndi gn are a constă intr-o plftt-cl'l' ee fl'�llltă din jx:depsin:a acestei nnl n:p t ă(i . lndign;m:a t:>tc un afec!

mobil, < k oanx�; nu i m pl k;"l 1uhir�;a de sittt', gc· nnat ă de rrka re rez ul t ă tiin c·onsc�r in(l'lc ce s- ar datora prosper i ti"1 ( i i ;�ltum. IA:�i � ba1.e a ză pc o annmit:1 dill:ren(it:ll' dintre hine �i rău. indi)!narc;l t:stc tm akct, nu o v i rtute . A pari ( ia ei

arc uu c a r;�cter spout;w, dt: ;qnoharc s;ul tlc ..: <� prohmc mor<dil

!XI· Fo rmu l a napci T1'jv Ct�(av i m p l idi V<tlo<�re:l L'a principiu <1! d re plăJ i i distributive. 'A�(a (valoarea) rcpn.'l. i n t ă pri nc i pi u l rqw l at i v al tuturor bunu

rilor.

cr. AristoteL /:"liUI IIinJI/I(f/Ji('l), V, J , ('L li omer, lfiada , X 1 , vv. 5-12--5-13

��7 �xx

l 1 3 1 (1 20-25.

Cf. Aristotd, R1·1nricrl, 1 1 , 9 , 1 3X6 h 1 5 - 1 9 . �w; Scol i a� tu l atnhuic arest vers l u i E�ehil 2'� 1 Exrrcsi<t semni lk;1 .,la �:apătul lun1ii''. Coloanele lui l l c r<td e s ( l lcKnlcl cr;m, de rapi. tl o u ă :-.tiind aflate l<t capătul esTic <li s t ril m t uri i Ciihraltar, pn:su pusc a fi l i mi ta spre vest a lumii cmmscutc piină a\llnei 2'JI Cf'. Aristote i , Rc/oriw , J l , -1 , 1 3 X I h 1 6 2 9 2 Alăluri tit: invitlic uparL' �i c n m l <tJ i a <1'-llAor;:: J : ;unfu11lout1 L�i <lll o ri)!inc a în tlorinta dt: supcrinrilatc, care se 111aniksti"1 prin rivalitate t·u rei a.'CillCJW;i A n dml o u ă Mml p<t� i u n i - su!Crin(a p ro vi n c liÎIJ dori n (a uc·., atislănl!ă pc •·arc a n thd c o i n1 pl i dL Uifcn:n1<� Ît1trc ;�reste tlouă pa�iuni este d i n v id i a c�tL' r�\1voitoarc (L·d invid ios vrea să î l dcpu.�cdezc pc atlvcr�ar de• avautajlll ''III su pc ri ori t atea :-.a, provodndu-i rău), în timp ce s ukri n(a c m u la( i e i apare din dorin(a dt· a te ri d ka la un nivd mai înalt de v i rt ute s;lii <HllHll\'_ Hmula(iu <lucc .�pre dqn'i � i rc de �inc �i S]lfC pnu;tkarcu vil'fu ( i i ; ohicc·tul invidiei nu e�tc alt �:eva dc61t dcmnorarea �:eluila!L

N< Ti ne r i i sunt îuclinati sp rt: cm u l uti e d i n numi m ag.mm i m iliiţ i i lor; t:IIHI la(ia,grctată de lllagnanimilatc,sc manilCstii prin rivalitate în Gl/_ul lnl'lnrilor nobile (des pre magnanimitate, d. Ari:,tutel, Ericn IIÎnJIIIItllinl, I V , J. 1 12-'-l- b 2-1 sqq.) 2Y4 /\oror0IJ>Ol îi dc-scruneaz5 ne pc i'itorkii d i n peri oad ;t (irerici arh<ti<:c, fie ]X" autorii de d i scursuri scrise (contra co s t ) pe ntru oamen i i pol i t ki S<lll pentru plcdan(i. 2 "' Comentariul l u i Copc ( 1 !!7 7 , Il, 14iJ) d 1 s t i n�e aki un al doi l ea t i p de <:aral'tt:r, d i fe ri t de cel pol i tic (pc t:are îl rq!ăsim Îll Ari�totc·l, Rt'toricu , l i , ! ,

397

NOTE -

1 378 a 15-18 şi care are legi!.turn cu fragmentele politice din Aristotel, Retorica, 1 , 8 , 1366 a 8-13). Pentru o diferenţiere a tipurilor de caractere prezentate in Retorica, a se vedea index termi11omm. 2 W• Unul dintre cei şapte înţelep]i ai Greciei.

2"-'7 O astfel de analiză a tinereţii a devenit curând un loc comun al autorilor

antici, fiind frecvent imitală. Cf. Plutarh, De virtute morali, § 2\1� ,,Nimic prea mult"

(MT)&€'11 lXrav

Il.

gr.; Ne quid nimis lat.) - precept

celebru al tui Chilon din Sparta, unul dintre cei şapte înţelepţi.

zw Este vorba despre Bias din Priene, unul dintre cei şapte întclepţi; prc

ceptul său este citat şi în Aristotel, Retorica, Il, 2 1 , 1395 a 2-1. J!�l

Despre această trlisi!.tură a bătrâneţi i , a se vedea Aristotel, Etica nico

mahicd, IV, 9, 1 1 28 b 20.

3/l l Este exact acelaşi lucru pe care Cephalos i-1 reproşează lui Platon în

Republica, 328 d. 3°2 Fiii lui Alcibiade erau celebri pentru degenerescenţa lor. Eşecurile suc

cesive ale lui Dionysios cel Tânăr sunt cunoscute. Plutarlt ne vorbeşte de de cep]ia lui Pericle în legătură cu virtutea fiilor săi. Nu cunoa5tem nimic despre Cimon sau Socrate în acest sens. 30J Această dezvoltare ne duce cu gândul la omul democratic din Platon.

Republica, 548 e sqq. Cf. Teofrast, Caractere, XXVI.

31 14 Simonide din Chios tnlise la Syracuza şi îi criticase pe protectorii săi

bogaţi prin acest tip de anecdote.

31 !5 O parte din aceste remarci ne amintesc de cartea a VIII-a a Republicii

lui Platon. 30f> Adică a originii nobile, a bogă]iei, şi a puterii.

3!!7 Cf. Aristotel, Retorim, I I , !2-14; II, 1 5 - 1 7 . 3IIM

Atât judiciare, cât şi deliberative.

3U9 Cf. Aristotel, Retorica,

1, 4 ,

1360 a 18 sqq.

3 1U Idem, Retorica, J , 3, 1358 b 20-25.

3 1 1 Jdem, Retorica, l, 4-8, 1 359 a 30-1366 a 23.

3 1 2 Idem, Retorica , J, 9 , 1367 b 26-28; 1 0- 1 5 , 1368 b 1-1377 b 1 1 .

3 13 Prin locuri comune grecii n u înţelegeau argumente gata pregătite, ci categorii care subsumează mijloacele de argumentare. ·"4 Cf. Aristotel, Retorica,

1, 9.

1368 a 10-15.

J l 5 ldem, Retorica, J , 9, 1367 a 32 sqq.; 1 368 a 10 sqq.

31� În acest capitol, locurile comune sunt tratate <lin trei puncte de vedere:

l) al posibilului şi imposibilului; 2) al prezentului, trecutului şi viitorului; 3) al

amplificării şi deprecierii. Despre !JOsibil şi sensurile acestuia, cf. Aristotel, Metafizica, V . 12; cf. în acelaşi sens şi Cicero, De orotore, II, 82, § 336.

317 Contrariile aparţin genului opuşilor. Opuşii se disting în patru specii:

1) contradicţii

(tXv'tupăuE:u;); 2) contrarii ("td €vetVT(a), definite ca opuse ale

aceluiaşi gen - (e.g. bun-nlu, alb-negru); 3 ) opozite relative

(Td 1rp6� Tt)

(e.g. stăpân-sclav); 4) opozite prin priva1ie sau stare - (e.g. vederea şi orbirea).

398

NOTE

Argumentul extras din contrarii este următorul: posibilitatea existentei sau a devenirii unui lucru contrar implică posibilitatea devenirii celuilalt contrar. 3 1 8 Acest tip de exemple era tradiţional în şcoala socrnrică. Cf. Platon, Gorgias, 490 d-4 9 1 a. •1 1 9 Agathon- poet tn1gic, contemporan al lui Euripide şi prieten al lui Socmte.

Pasajul apare in A. Nauck, Tragicorum Graecomm Fl'agmenta, 1889, p. 765. ·12° Fraza nu figureaLii in textul actual al discursului lmpOII'im lui Euthy110s. Se pare că pledoaria finală lipseşte . .l 2 l Al doilea loc comun este topica faptului: dacă acest lucru a avut Joc sau nu. Acest tip de topică este foarte uzitat în genul judiciar. Locul detem1ină o

mâou; crroxacrnxij (stmus conil'ctnralis - lat.), prin intemtediul circumstan telor ce apar într-un caz detenninat. Staws couiecwralis apare atunci când fap tele nu sunt cu certillldine stabilite; intervine o controversă de fac/O, iar eveni mentele S\IDt detcnninate de conjecturi (e.g. conştient fiind de faptele

pc care

le-a comis în timpul nebuniei, Aiax se anmcă în propria sabie; Ulise vine şi

scoate sabia din trupul neînsufleţit: apare Tcucer, tşi vede fnnele mort şi pe duş manul fratelui s11.u cu sabia însângerată în mână, şi îl acuzi!. pe acesta din nm1ă de crimă). Majoritatea discursurilor judiciare antice se bazează

swws co

niecfllralis (cf. Richard Volkmann, op. cit., § 2.5 - Stams coniecturali.v).

1. 7, 1363 b .5--1365 b 1 9 . m C f . Aristotel, Retorica, 1, 4, 1360 b 5-1365 b 2 0 m Cf. Aristotel, Retorica,

.1 24 Înainte d e a trece l a studiul diviziunii logice a Rf'loricii, Aristotel enuntă cele două metode universale de m1ionament: entimcma şi exemplul; maxima este o varieMe a entimcmei. Despre maximă,

ef.

Heinrich Lausbcrg, op. cit.,

§ 398, p. 1 80 . .1 25 JndUclia este un început, deoarece prin intenned iul acesteia noi primim premisele din care sunt deduse toate silogismele. Pare firesc, de aici, a începe cu studiul exemplului, care este o varietate a indnc1iei, în loc de entimemă, care este o specie retorică a dcducţici. Exemplul, în retoridl., este o categoric finit11. a locului asemi'inătontlui, şi constă în prezentarea unei simatii Istorice sau mito

logice determinate, ce poate formula sau actualiza prin comparaţie un anumit

rationament. Cf. Heinricb Lausberg, op. cit., § 404--406, p. 1 34. 326 Există două tipuri de fabule: fabule propriu-zise, în care fiinţele însu fleţite şi neînsufletite sunt antropomorfizate; alt tip de fabule reprezinti!. ficţiuni şi legende (cf. Cope, 1 877, Il, 1 96 ) .

.m Exemplul (deşi nu este vorba decât despre un discurs fictiv) are legătură

cu fapte petrecute între 354-351 i.Hr., moment în care Artaxerxes al III-lea Ochos pregll.teşte o expediţie contra Egiptului, care va eşua; in 343-341 î.Hr., el va reuşi să recucerească provincia. 328 Darius a trecut, îndreptândn-se spre Grecia. 32'J napalk>Aij este în1eleasă de Aristotel ca o eomparatie sau aplicatie a cazurilor uşor de presupus şi a celor care apar tn via!a reală, in vederea ilustrării

chestiunii în cauză; pe de altă parte, fabula (>.67�) este pură fictiune.

399

l"OTE

H l Această f:lbulii este atribuită lui Ste�ichoros din Himera de t'lltre Philistc� Phalaris era tiran a l Agringentoului şi nu al Himerei. 331 Fabula e>te menţiom1tă şi de P!utarh (rl11 .IT/ti ga<'lldrl sil rrspuh/ic(l 1 2 , l -1), ca aparţinând l u i Esop. Folosirea fabule lor era u n procedeu tipic chi11r �i în tribunale. CL Lycurg, fmpolriiYt lrli LeotTtlfl'S, � 95 . .n2 Cf. Aristotci, Retorica, [, 2, 1 355 b 36 ·1 · 1 1 M:t>:: i mele (rvW,u.m, sel/fl'lllirl lat.) sunt exprimări generale care au un caracter moral; ele pot servi L"U clltimcmc în sens indm:tiv -134 Copc ( 1 87 7 , 11, 205) mcntione;vă În acest loc cumt·tcrul moral :ti nm ximci. Ma:dmelc illl ra � ubi ct t omul; ele se rcl"crii, de a�elltCtK'a, si la artiuni pr.H'Iicc ale vic\ÎÎ ş i la obiecte de i ntere s uman: a 'e vedea tkfi n i t i a nJa:-.. i mci din Rlwtoricrt ud ,\f,•xmu/m/11, I V , 17, 24 ·1·15 Aceste coneht i Î Î sau pren1isc majore sunt simple enunturi ale unui tnincipiu general; de nu tie vin cntinteuJc piiuă ce nu este ;Kiăug<ltii �i a doua proporitic _lJr, CT Euripidc, MedeM, vv_ 2(}4-29.5 şi 2%--2(}7 l.li Jdcm. fragm. 661 , În A. Nmt<.:k, Tmgicorum Gmeconmr Fmgmf'/1/a, l i:il-19 .HH Mcm, Uecuba. v . 85R. ·1-19 Arpnuentul supli111cntar �au adaosul este ceva allilugat <.:a dovadă auxiliară, rcprc!.cntiiud a<.:cl ,.de <.:e.. �i .. pentru că·'. Î n Ari\lotd, Retorica, 1 1 1 , 1 9 , 1 4 1 9 b 10 �qt[. este folosit î n sensul d e epilog sau peroratie : t d i sn t rsn lui. 3 � 1 1 Maximclc c u adaos sunt: 1 ) cntimcmc uupcrl'cetc; 2 ) cntimematicc ca �cns, dar nu ca formă. Cele fiirii ndao.� �unt: 1) renumite: 2) u�or de în(clcs, imediat ce �unt folosite. ·141 Fragment dintr-un crx6>..tov atribuit lui Simonitlc. -1�2 Cf. E urip i de , Troiem'il', v . 1 05 1 l.J-.1 Ct. Arbtotel, Re1orim, I l , 2 1 , 1 39-J a 30 .\4--1 Vers al unui poet tragic nL•cunoscut. Cf. A. Nauck, hagicoru/11 Gme corwn Fragmenw, J f:89, p. i:iS..J-. 345 Posibil vers al l u i Epiclmnnos J4(, În secolul a! IV-lea î.Hr. existau colecţii de apoftc�mc l;u:l·dcmonicnc, analoagc celor ce ne-au fost transmise de Plutarh. -147 Maxima este o aluzie la faptul că regiunea va h de vasr;�tii, i<lr '-lrhorii vor fi doborâ!i; cuvinte atribuite şi lui Dionysios . .HH (' f. Homer, Jliorla, XII, v . 143 �i X V / 1 1 , v. 309 . .wr Vers tiin C.vpria lui Sl'-lsinos. CL Ari�totci, RI'/orico, 1, 1 5 , 1 376 <1 6 Y\l l Cf. Tucididc, Despre nizboiulpelopone.liac. l , § 70. Ahu.ic la corintcnii care se pWngeau de lipl;a de enCf!:!ÎC a spartanilor, comp'-1Iativ cu proprii lor vecini, atenienii, mereu neobo�i!i şi supi\rători -15 1 Maxima este tlcja citată în Ari sto te l , Retorim, 1 1 , 1 3 . 1 389 b 2-1 �i aparţine lui Bias din Pricnc. ·152 Cf. Ari st ote l , Retorica, I l , 2 1 , 1394 a 2 1 .\5.> Expresie in�pirati\ llin Hesiod, M11nci ,1·i zile. v . 346

400

NOTE

354 Diferenta dintre entimemă şi

silo,!! i smnl dialectic este formulă. Amân

două sunt extrase din <lccla�i tip de premise pmbubi!c. Diakctidunul men]ine astfel fonua silogistică a rajionamcntu l u i . in timp ce retorul nu exprimă nici odată toate premisele silogi�mulu1

·15� Referirea este l a Aristotel, Rnorica, 1 , 2 , D57 a 7-22, unde acc�te două

elemente

rx: care returul

trebuie sll le evite �unt mcn!ionate in lliOd expres:

1 ) n u trebuie să construim În discurs u n ];m! de ra!ion:uncnte prea lung, pentru

C<l apoi !.:ondut:i<l s(i fie preu indepărtillă;

2) trebuie să ,,c

!.:OJKhidă Jiiră a fine

cont de luate elementele care apaqin formei �tantbrd -t silogismu l u i ; multe din prc1nise]c pc nuc trebuie să le cnnntăm se allă 1lcj;t la rnno�titl!a pnbli<.:nlui .\'ir> Alu:ric la versul

()!<9 al tr<t,l!cdiei 1/ippofyto.� a : u i Euripidc. Pluralul are

aid o valoare emfatiră . .lS7 Cf. Ari�totcl, Aualitico prima, 1, 30, -l-6 a 3 sqoj

.l'iR

Te me analit:atc În Platon,

Mrll<'.\"1!110.\.

WJ Accla�i prct·cpt gcm'r.ll apare şi în Arbtotel, /ttmfitica fll"ittlll, 1, ]0, -16

a l O.

11'0

Suntem aproape de o definitie a loc u l u i comun, a�a nnn apare m;esta in

sens modern. Jr.t

Este vorba de jur:tmâutul fikut de prc!eudeil!ii !�lenei către tati'il acesteia

Tyn1larcus din Sparta,jurănJiint rare îl pll)teja pc !.:el

ÎIJ

<�ies (d.

Eurip1dc, !jigenia

Aufida, vv. 49-65) ·11'2 Aluzie la discursul mcscnian al lui Akidama�. compus în jurul lui

166 î.llr; cf. Aristotel. R('(orico. l , 1 1 , 1 17 1 b 20

_lh_l Citul ·164 C f.

din �IUior neC UJIO.';(."lll. Euripidc, 11t.VI'.IIe.l", fra�m. 396, în: A . Nauck, Tmgicomm

Gmecomm Fmgnwrlla, l.cip;.ig, I !SX'J ·16'i C f. Aristotd, Retorim. l , 7 . 1 3{)4 b 3-1-37 . .\Il(, Nu se l"liiiO<I.�tc nimic despre Diomcdon

u,7 Thcodcrte� din Phasclis, tli�L·ipo] al lui lsocratc apoi elev al lui Aristotel, celebru !.:a autor de tr<Jgedii �i discursuri lktivc (cf. IM

lmh·x twmitwm).

Nu �tim dacii este vorba de stmtcgul sau de oratorul cu accla�i munc.

Cel ucis la Tcbacstc ptJate Euphron din Syrioni� (d". Xenofon, ffdeJJiak, V I I ,

3 , 5 sqq . )

.IW C' f . Antiphon, Meleagru, Î n : A . Naut·k, Tm,�i�·omm Gnwcomtlt r·rltg· ttlettfa, Leipt.ig, l l:ll:>'J , p . 8!<5; este vorba în acc.st C<ll: despre moat1ea l u i Toxcus .�; i a lui Plc.�ip ]XlS, uci�i de Mclca�ru. Persoana Întrch<ttă poate fi Althaia, mama lui Melca!J:rll .)i som celor ucişi. ·170 Exemplul este extras dintr-o Apologii' �•no diotr·Un Elogii! al f11i

Alexaudm, compus de către uo autor necunoscut. Te, c u este cunoscut ca fiind

cel ce a răpit-o pc Elena, iar Tyndarcus - ca răpitor al fiicelor !ui Lcucip ·1 7 1 Pa.ţ;tju l parc extras dintr-un discurs epidictic, unde autorul i i lntlcamnă la luptă

rx: retăjenii

Atenei.

40 1

NOTE

372 Fragment dintr-un discurs ni l u i Lys ias . Harn10dios ataca mrt��K ret care acorda (37 1 i.Hr.) o st.-.tuie lui Jphicnttcs în onoarea victoriei împntriva Sprutei (392 î . H r.) : riposta stnltcgului a rămas cdebr:i (cf. Pse udo-P i u ta rh, Vinta celor zece oratori, 836 d) . .ID Dufonr ( 1 99 1 , l i , 1 uq fol ose şte această fra1.. ă pentru tbtarca Rl'foricii. În 339 î.H r . , după cucerirea Elatcci, Filip ceruse tebanilor să l ase anuala macedoncună să traverseze teritoriul !ării l or pentru a invada A tt ka. 3 7 4 Şi anume, împotriva advcr.�antl u i . 37� Sofoclc şi Ion au sc ri s o piesil: cu acest titlu -176 După infrJ.ngcrea de la Embata (356 i.J-lr.), Ari�tophon din Atcnia Hctt/�1 tie trădare pc cei trei stral.:'gi învin�i: Timothcu.-., Mcne�theos �i lphicrates� ul timii doi au fo\1 achitati. 377 Argumentul apo.u-e la So;:nttc (cf. Platon, Apolo8iu lui Socrate, 27 b sqq.). JIH Despre lphkro.�tes, d. //U/('X 1W111im1111. Ji� Cf. A ri stotel , Re/orim, I l , 23, 1 397 b 27. JHO AluJ.ic la P laton , Criton sau ];t Socmte al lui Thcodcctcs .l�l C f. Dcmostcnc, Împorriwr l11i Bocotos, § liJ . .lX2 Fără îndo i ală, c � te vorba d�:�prc omul po l i t ic cu ace la� i munc, prieten al lui Pelopitlas.

JH.l u.,_�.-a lui Tlleodectt'S - discurs fictiv referitor l a IXl l i t k<� atcniani:\ Jg4 Alcidamas din Elea, d i sc i pol al lui Gorg.ias; citatul pwvine din disntrsul Mou.�eion _lH'\ A ri �totc l cuno.�tca foarte bine teoria p l atonică a filosofului ca �i comlu cător al cetăjii (cf. Platon. Repuh!ita, --173 d ) . J�r, Amodes - om po l i ti c atenian, strateg între 36R-36� î.Hr.; adversarul său este necunoscut. .lX 7 Aristip din Cyrene - di.�c i pot al lui So<.:r<l tc , adversar al lui P l <1tnn .l HH Hcgesi pol is - rege al Spartci după 39--1 î.Hr.; în pasaj este vorha de o e xped it ie împotriva Argos-ului. CL Xenufon, Helenict•le, I V , 7, 2 .liN Este vorba de tatăl ze u l u i din De!fi (Apu!lo), adică Zeus . .wu Cf. Jsocntte, El!'llrl, § § 18-38 , --1 1 sqq.; Elogiul lui Ew1goms, 52 sqq., ( i n : Pagi11i alese din orruorii greci, v o i . 1 , p. 1 67 ) .NI După înfrJ.ngerea �a la Aegos potami ('-105 î.Hr), �t rategu l atenian C unon , temându-se pcnlm v iata sa, s-a re fug i at l a Ev ago ras - rege le C ipm l n i ; după Aristotel. aceasta eonstimie o dovadă a btmăvo i ntc i celui din urmă .m Cf. Ar isto tel , Topica , I l , --1, I I I a 33 sqq .NJ Dacă genul poate fi afirma! în l egătu rii cu orice subic<·t, atunci um1 sau

alta dintre specii, care alcătuiesc genul, trebuie să fic , dc <lSC!Il<:nca, predicabilă despre el. Fiind dată propozitia .,Sufletul este mişeal". este necesar de a cerceta dacă oricare d i n diferitele feluri de mi�care (i.e. creştere, descreştere, cădere, schimbare de loc, gcnenue, alterare) poate fi predicat despre suflet. În caz con trar, predicatul generic nn este aplicabil, iar propot.i!ia este respinsă . .W4 Callippos - d i sc i po l al lui hKTJte (cf. lndex nominum). 402

NOTE

NS Analog cu ,.binele o dată cu rJul" _l%

E�te vorba despre d1iasm. Chiasm ul fa!.:c parte din (.:atcgoria figurilor

gramaticale sint:Jcticc (cf.

1.1. Bt1jor . Fr. Chiriac, Gramrllim lim!Jii latine, Edi-

tl\rJ Ştiin(ifid., Bucnre.)ti.

DdiniJia retorică a chiasmului apare .. De}Îuirin moda1111 a dtinittmlui

în Heinrich Luusbcrg. op. cit.,* Ztltoare. ""'''""''·'""'''"'" pmitivului" .

.W7 Adică .NH N�

pc cel care nu a fost enuntat.

Se p;u-c că este vorba tlc o lunqie publi!.:ă impusă lui Mene�thcus

(d. Or .

..-\u .• etl. Miillcr, ll . p. 310) CL Aristotel, Rl'torica , Il, 23,

IJlJK b 5. Charidcnms din Orco� este

(l"f. Dcmostcnc, Împotrim h·.�ii

mcrccnarul albt în slujba atcnicnilor; Stmbax lui U•ptinf's, * R.J.) pnre să

ro�t 1111 subordonat ul lni lphin<1tes

41�1 Xcnofan se arati\ adesea critic rată de mitologia oficială a grecilor. 4111

4ll2

Citat liber din hocmte, Ampm .1-dtiiiii!IIIIIÎ de

hmwri.li

17.�.

Citat tiin Lysias (Disnlr.l"lll XXXIV, Il)

41H Versul apartine unei tragedii nenmosclllc. 411+ Despre tragedia Ml'lmgm a lui Antiphon, eL Aristotel. Retorica, Il,

137') b 17; despre Theodedes,d". Aristotel, Rl'lorit·rt, Il. 23, 1397 b 3.

�1 5 'f 1 C . Antiphon, Ml'lntgm, fr<� lll. 2, în: A. Nauck, Tm.�icorum

�

Gnw·

comm Frogme11ta, l.cipl.ig, 1 KX 9, p. 7lJ2 4!11\ Aluzie la llomcr, /fiw/rt, X, v .

21X; a se vcdc;l �iA. Nauck, Tmgicomm

Gmecomm Fmgme111u, Lcip�.ig, 1XXlJ, p. XOI. 4117 Dcspn; Callipp<��.cf-1/1(/f'.r 1101/liltllll/. Pumphilos este <:itai allilnri de C'oru:o;;

în: Cicero, De orrttore,lll, 21, �

i-.:2 �i Quintilian. Arta omtoricâ, 111,6, 3-1..

�� Androdcs- adversar al lui AlciDiade, ud� în -III î .llr. de <.:ătrc prietenii

acestuia (cf. TU!.:ididc, /Je.l/)1"<' rm:bni11/ pe/oprme.1iac, VIII, 62, 2).

4m Loc comun al pledoariilor de la înrcputul secolului al IV-leu Ulr

�IIJ Thrasybulos din Colly1os; în

3K2 î.Hr., 1-a exclus

arhontal (cf. L;·sias, Di.\·cur.wil XXVI)

411 Numele trădătorilor era înscris

Lcodamas de la

un stillp de bronz în Acrop<Jiis

Leodamas em un su.�jin;"1tor al oli�arhilor, Thrasybnlos reprezenta partitia dc111\Kratică. Răspunt.ilnd

h; :Kut.<l!ia conlonu din;ia �i-ar

11 �ters numele de pc

fi fost fi �ters numele de

stJlp cJnd p:1rtida sa era la putere, Lc01lamas rcplkă faptul că, dacă ar de la în<:eput cmmscut ca un duşman al dcmonajici, nu şi-ar

pe listii, ci I-ar fi păstrat, dovedind astfel Celor Trl'it.cd fidelitatea pentru oli garhic, chiar dacă ar fi fost considcmt un trădător 412

Lcucothca este numele pc care îl pu11a lno, fiica regclni Cadmos, tlupă

apoteoza sa.

�

41J Carcinos- poet tmgic din secolul a liV Ica î.Hr. (d. Aristotcl,Poetica,

XVI, 1454 b 23: XVII, 1455 a 27).

403

NOTE

414 Theodoros din Bizan!- contemporan al lui Lysias şi cunosclll-e a Jcorc" tician al retoricii. 415 Cf. Sofocle, Tyro, fragm. 597 (Tmgicorum Graeconm1 Fmgmema); joc de cuvinte între I.t.S'J"IPI,t) şi cr(O"fiPOI;' (fier). 416 Cf. Euripidc, Troiene/e, v. 990 (joc de cuvinte intre A �tpo..'i(T'f1 şi â�tpocr6vTj). 417 Chairemon, fragm. 4, în: A. Nanck, Tmgicorum Gmecomm Frag menta, 1889. Cf. Aristotel, Poetim,

1447 b

Numele Pcnteus vine de la

nEvt-01; (nenorocire).

41x Î n Respirw;rile If?fi.�tice, 4, 165 b 23 sqq., Aristotel ofer::i o cxplica!ie

mai detaliată a pamlogismclor. 41� Joc de cuvinte între J.l.LM; (şoarece) şi p.�w: (mistere). 42° cr. Pim1ar, fragm. 4, cd. Pucch. 421 Kotv&;' EpJ.LT,; este o expresie proverbialii ce insenma .,jumătmc-ju mătate" (dind cineva găsea o pungă cu bani pc stradă, cel care î l vedea se aş tepta la o parte din bani). Hermes era zeul norocului, iar acest tip de întâmplare cu noroc se numea €TT)J.Ct'i.ov. 422 /\6y01; poate însemna fie discurs, lie stimă. 42.1 Euthydemos - sofist din Chios, mcn!ionat de Platon în dialogul cu acelaşi nume 424 Cf. pasajul analog din Aristotel, Rt•spingrrife soi j s1ice, 20, 177 b 10-15. 425 Polycrates - sofist cunoscut prin lucrarea sa Elogiul fui Bu.riris (cf. Aristotel, Retorica, 11, 24, 1.:101 b 15) !l 42 Cf. Theotlectes, fmgm. 5, în: A. Nauck, Tragicon1111 Gra<'comm Fras merlln, 1889.

427 Tucidîde (Rtl;)Joiul pefopone.�iac, Vl , 54) menţionează că Hippîas, şi llll Hippan:hos, era tiranul amintit în a(.·cst pasaj 42H Nu se ştie dacă este vorba aici de Dionysîo� cel Tânăr sau de Dionysios tatăl. 42" Cf. Aristotel, Retorica, Il. 24, 1401 a 33. A Iulia se referă la eşecul cx pedilici lui Scnnacherib contra Egiptului (cf. Hcrodot, /swrii, 11. 1-1-1) 430 lsocrate (Elena,§ 8) critică paradoxcle de acest fel. 431 Oratoml Demades se arăta adesea favorabil politicii maccdoncnc, dar este dificil de prccilat circum�tanţcle a�upra cărura �c face ahttic aici (cf. Eschine, Împotriva lui Ctesijrm, 134, în: Pagini uft>.w din oratorii greci, voL 2. pp. 2!\4-285). 432 A se vedea polemica lui Antisthcne împotriva ]ni Pl<tlon. 4·1·1 Obiecţiile (€-vo-"tâO"Ett;::) sunt obstacole puse în calca m{ionamcntului advers (cf. Aristotel, Topica, II, 10, 114 b 26) 4.\4 Conform legendei, Cauno�. fiul lui Mi1etos, s-a exilat pentru a nu cădea în greşeala incestului. 4.l5 Cf. Aristotel, Retorica, 1, 2,1357 a 34

404

NOTE

a, Cf. Aristotel, Retorica, 1, 15, 1375 a 29. Juriimiintul este atestat de

Demostene (Împotriva lui Bo('OIFS, §

..j()).

4.17 Cf. Ari�totcl, Retorica, I, 2, 1356 a 35 sqq. 4H

l de m , Analitica primă. II, 27, 72 a sqq.

4·1'1 Se parc că Arist01cl vizează pasajul din Analitica prima,Jl,17, 72 a sqq,

pc care l·a menţionat in capitolul precedent. Hll

Prima fr:v.ă a cărţii a III-a face legătur.tcu ultima din canea precedentă.

O d<tlă cu sf;îr.5itul celei de-a doua cărţi a Ret oricii, se încheiL• tratarea a ceea ce latinii numeau im•f'lltio, adică descoperirea �i fumitarea diferitelor tipuri de llf!!lllllCn!C. În cartea a 111-a, studiul retoricii va fi contimlitt de analiza, în prima

fată (capitolele 1-12) a M'ft�·ului (docmio lat.), ce include aqiunca oratorică (i.rn6lCpt<Tl�, dedmnmio l;tt.) şi

llJXlÎ a Td'ft�-ului, ce cuprinde ordinea părţilor

discursului (capitolele 12-JI}) (cf. Sturlitt intmducth·). 44t Termenul �.rcccse AE'fu; l Xlate

înţeles în mai multe sensuri: �tii, clo

cuţic, expresie sm1 dicţie.

442 Termenul lm6J<pt<"ft� (.,acţiune omtorică") include, pe lângi:i dcdamaţie,

�i controlul vocii, căruia Aristotel ii allaugă mişcările corpului �i ale m;Îinilor. Acest concept se regăseşte, tratat în aceeaşi manieră, la Cicem, Quintilian,

Cf. Quintilian, rlrtu oratoriul, XI,], 5, unde retorul latin consilkră cii efectul prm111111iotio-ului poate conferi �r<�Jie �i vigoare chi<�r ��unui di�curs Longinus.

ri:iu intocmit; din contra, un discurs foarte bun nu p-uate avea efect fără aceste artificiite;�tmle. 44·1 Glaucon din Tc:os este probabil accla�i Glaucon t·itat în Aristotel, Poe

tica.

XXV , J..j6! b 1. La

fel. Pi<lton îl mcn!ione;�ză în fo 11 . 5]0 ti, t·a fiind unul

dintre cei care î�i unnea.-:ă mqtc�ugul de r;tpsod 444 ])ufour (!9&9, III,

99) traduce T6-oo<; prin intrmotivu; în acest caz, ÎnSll,

nu este vorba de a du unui cuvilnt un ;tcccnt nmi inalt stm mai scăl:llt,ci de a vorbi pe tom1l coresptml.ător (ef. Ari.�totcl, Retorica, III, 12, 1413 b 31). Cope (1&77, III, 5) vorbeste tlc .,m()(htla!iilc vocii i11 expunerea difcritelort·ntoţii". 44·' Volumul se referă la fort<� vncii, armonia descmnc<��.ă măsura intonării,

i<�r ritmul semnifică tlnrata sunetelor articulate 44f• Textul grec spune &p]J.Ov(a; Dufour

(1989, III, 1}9) iudică immmtio11,

avâu1l în vedere tonul sau intona!ia eure apare în wport cu continutul dis· cursului. S-<!lradus prin .,armonie", pentru a semnala in mod corect potrivirea dintre sunet .5i cuvânt în cadrul discursului oratoric. 447 Aristotel enunţă aici una tiin regulile gcnemlc ale i�toriei temrului, şi

anume că după o perioadă cu mari autori urmează o perioadă cu actori de înaltă clasă. În Aristotel, Poetica, VI, 1450 b 11J, filo�oful rccunoa�tc, tolllşi, valoarea unei opere tmgice, care se poate reprezenta

pe ca însăşi chiar şi fără jocul sus

ţmut al actorilor. 44H Dufour

noAt-tWv (ClJrectată de nohtEtWv. lmperfec1iunea, care

(1989, I l l , 99) admite lcc!iunca

A. Wanelle), în comrasl cu versiunea clasică

permite apelurile la scntimentc, este atribuită aici fonnclor de guvernare. A se

405

NOTE

vedea Aristotel, Retori ca 1, L, 1354 � 15-20, unde ,.cctătilc bine·�'I'Vernatc'· interzic ape lu l la pasiuni 44Y Întrebarea este dacă Aristotel vede ca .,vulgară'' arta sti lului sau arta dcdamaţiuni i . În orice caz,studiltl regul ilor artei ar fi inulll dud jocul a<:tori lor ar depinde numai de un dar natural (cf. Aristotel, Returicu, III , 1, 1-10-1 a J 5-16). Tenncnnl <pop-nx6v apare aic i în sensul unui adjcd i v care dctcnuină un element ncsubstanţial, vulgar, brut . 451lCf. Aristutci,Rr-lurim, 1. 1,135..J- a 13 sqq . �i Quintilian,Arla omturin1, Il, 17,27 5qlj . �-�1 Thm�ymadms din Calccdon ia �i lucnm:a s a Cmupasiu11ilr ap:tr în Platon, Phaidrus, 267 c . Pentru fragntcntclc aparţ i n5 nd lui ThrJ.symadws, t:L Dlcls-Krilnz,Dit• Fragllli'l/11' der Vm�wkrotiker, Berlin, 1960, nr. X5, voi. il, pp. 319-326, �i stn diul lui Mario Unrcrsrcincr.l..eJ SotJili.ltc\·, V rin, Puris, 1 ()93, voi. 2, pp.163-IM ·'ii l79-IX3. 4S2 Este vorba despre acţiunea oratorului, ;Jscmilnătoarc l<llcnt ului actori cc�c . Cf. Cicero, De ora/ore, III, 56, § 213: .,,\c(hmeu e.\te cea care are 1111 rol cu (l(lel'r1mt {Jrt•po nderntl Îu arta oratoricn. Ftlr(i eo , uici cel mai lllltn• ormor u-ar avea nici o l'o/oare; 1111 orator tltt•diocru, f1 1sft, care ar pow(/a on•.1t (/ar,

ar pllll'a (lr/t'sert crî.�tiga

ct•le moi mariji:tvomri. AcvJtl'ia, jiind Îlltrebrtl Cf' em

11/(/i impor1mtt Îll e/o cve111t1, Demosteue ii acorda primul loc; tot uce.miÎ element ii acorda .)·i locul o/ doi/ert , :}i pe cel dt•·al treilea" (in: CicCron,

De /'omteur, Irad. Ellmond Courbaud el Hcnri Bomccquc, tomc III , Puris, Les Bclles Lcrrres, 1971, p. XS). 4-SJ Aluzie pro babilă la discursurile lui Jsocrarc . 4-54- Verbul xtvelv descmncuză aic i "a i ni!ia", "a pune în m i şcurc··. "a stârni". Traducerile interpretează d i ferit sensul pasaju lui: R uc l le - pro voquer les 1!10/H'ements de 1'/imt>; Frcese- to gire (1/1 imp ulst> to st_yfp; Dufonr -le premier brrmle . 4S5 Aluzie la Platon, Cmtylo.1·, 4 23 a, unde cuvintele sunt considerate imi tuţii . fn Despre iuterpretare, 1, 16 a 3 sqq ., Aristorel propune o doctrină dife rită, potrivit căreia sunetele e m i �e de voce sunt n um it e O"'i)J.fjo)"a san OTIJ.1€la. 4-5t• Fragment ele din Gorgius se găsesc în Dicls-Krilm., op. cit . . nr. R2, voi. II, pp. 271-307. A se vedca,dc ilSCmenca, studiul astlpra lui Gor:;o:ias din Mario Unre r.\tcincr, op. cit., vo i . 1, pp. 207-2R9. 457 Despre rit m u l iambic, specific tmgcdiei, Arislotel vorbc.5tc pc larg în Poeti ca, IV, 1449 u 28. 458 Autorii de hcxallletri sunt poeţ ii cpiri curc au păstntt metrul lui Homer, precum Antimuchos din Colophon şi Choirilos din Samos 45� Adică st i l u l poet ic . 4-W Cf. Aristote l , Poetica, XX-XXII, 1456 b 20-l45R a 17. 4"'1 În această frază, proza se distinge net de poez i e . Dufour ( 1989, ITI, 41) traduce .,proză" prin disco11rs şi argumentează că nu putem în!elege pur şi s im p l u "prozii",ci este vorba L'e[ ptt\În de proză artistică, ce pare demnă de a fi opusă poez iei.

406

NOTE

"Nume şi verbe'' (nomina l't'rlx"f'W l at., b'V6J..LaT<X

xai: P-fu.J.o:ra gr. ) este o expresie conven!ională pentru toate pilr!ile discursului. Tc m1cn ii dcsem· nc<lZil cele dourimari categorii ale discursului: cu vi ntdc care se co njugă şi cele care se declină.

CL Horu[iu,Ars poetica, v.

235: .,Non

t'MV inomata el domi

llllllfia uomi1w solwul Verlmqne <...>" (în: Horacc, Oem•res, Xfi<'mc Cdititm,

texte l<�tin, Hachctte, 1911, p. 606) 46·1

cr. Aristote l. F'uelica, XXI-XX[ll,

�1>4 A

J-!57 <1 3 1- l..t51J a 16. se vede<� Quintili<�n, rl rta omlorinl. VJ[[, 3, 6, c<tn:: f<lCc alutic 1<�

acest pasl�. 46 '

70-72

Pe ntru com panuc , d. C'iccro,De om/ore, III, 3R , * 153 �i Omlor, XXI,

41'1' Thc mlo ros actor din secolul al

IV-IcH i.Hr., e�tc t·unos<:ut prin dteva

men( iuni in: Dcmo�tcne, AlllfJI"ll mu/)(l.ltlrlei lwcn•dincirml·e, * 2-!R �i Aristotel, Politica, VII, 17 , 13:!6 b 27 sqq.

467 CL Horaj i u, Ars pol!lica, vv. 46--4R: ./11 •·er!Jis

în:

elimu f<>rmi.1· crmtii.Wf!le

.wremlis! Dixai.> egregie, 1/0/l/111 si wlliih1 verfmml Reddiderit illll{'/1/ra tW

\'11111" (în: Hor.ttc, Oelll'l'f'.l', Xllc""' Cd i lion , texte latin, JladJCUC. 1')1 1, p. 5R9)

Prin unnarc, Hora( in vorbeşte de�prc ucca .. îmbinare miiiastră" (collirla iuuc mc�lc�Utl de a face un cuvânt nou

tum), care desemnează, de p i ldii, aprcciutul

di nt r-unul vechi, .�i im p l icri �uhtil il;ttc �i gr ijii în a lc t!e rc a .�i folosirea <:uvintclnr (cf. Eugen

Cit.tk, /.ltorirrlitr:mturii Iorim•, voi . l, Sncictatca ,.Adevărul" S.A.,

1994,p. 3 13 ) . 41>1! Av

aici o curaeteri 1.arc exc elentă a sti lului lui Ettrip ide, mult ma i ap rop iat d e limba vorbită dc<:âtcel al lui Eschil sau Snfodc (d. D ionysios din

Hali<:arnas,De i111ilrltimw, VI, 2.ed. Radcmmchcr, Lcipt.ig, I'XI-I, voi. l l, p. 206). 4�9 4711

Cf. Arbtotel,!'o,•lim, XXI, l-l57 a 3 1- l-l5H a 17 Jdem, Retorim, III, 3 , J-/.05 b 35-1406 b 20 obi�nuit (xUpw\1) şi cuvâmul propriu (oh:Elov) sunt aproape si n oni ntc. CL Cicero, De omtore , III, 37, * 149: ..rlcn-11' cm•inte rle care ue 47t Cti vân tul

ţi-,losim .\'Wtt ori {(•rmeuii proprii, derer111i11rt(i de /Uifllro o/!iect/1/ui .fi aproape llâ.\·culi Îll lp retmă cu el, ori cei nwe .1'11111 lmii.IJJIJ.\'Î diu .1'<'11.1'111 pmpriu Îll al

jigumt .�i mre .re 1j 1 lt1 CII Îl! lr- 111 1 loc d1• ÎlllfJ/'11111111, ori cei pe care ÎÎ creâm .;i

Îi

jal;ricflm noi înriw" (in: Ck'Cmn. De /'ormenr, tmd. Ed mond Courbaud et

Hcmi Homccquc, tome IJI, Paris, Les f:lcllc� Lcttrc�. 1 1)7! , p. 59) 4 7 2 C f . Aristote l , Retorica. III, 2, 1404 b 1---4 . 47·1 'OJ..LWVUJ..L(a tii prin de n u doar sim pla omonimic sau simi l illltlin e for malll de nume, ci şi cchivodhllea a douii cuvi nte. Cf. Aris totel , Topica,VJ, 2 , 1:19 b 24---2H. 474 Referitor la d efi n i J i i l e omonimclor şi ale sinonimelor, a se vedea Aristotel, Cmegorii, l, 1 u 1 sqq. 475 Cf. Aristotei,Poetica, XXI-XXII, 1457 a 31-14YJ a 16. 471> Acest lucru nu înseamnă di autorul nu poate împnmmta o me t afor ă , c i c ă invenjia metaforei este u n semn a l origi n alitiiji i şi, drept urmare, n u po ate fi

407

NOTE

învii!ată. Cf. Aristotel,Poerica, XXII, J.J-59 a 2-5: . .A şti .w1 re sluje�uprf cu viiutif de fiecare din mijloan:le artita/1! - .�i de llltmele duble .)·i de proviuda lisme - e o mare ralitate; cu mult mai de {Jreţ 1! ÎllSrf dam/ metaforelor. Diutre torrte, siugur el 1111 se poate iuvtlţa de la alţii, şi e dovada unei fericite pre dispoziţii; crlci 11 face metafOre .fi·umoase fnsemwu1 a .)ti S() vezi asemrl11tlrile dintre lucruri" (Irad. D.M. Pippidi, În: Arte jXJetice. Antichitatea, Ellitur� Uni· vers, Bucureşti, 1970, p. 181). 477 Despre stmtegul lphicrates, refommtorul ammtci atenicne (415-3531.Hr.), Retorica vorbeşte în mai multe locuri (cf.Jndex nomim1111). Fragmentele apar !inând lui Jphicrutcs sunt publicate de Sauppc, Or. Al/., voi Il, pp, 219-22R 47X Titlul de .,cerşetor al Zci!ci-Mamă" cr<� defăimător; el desemna pc acei ,.GCrşetori",ador<.�tori ai zeitei Cybcle. 47� În opinia lui Xenofon,Helenice/e, VI. 3, 3,C'allias cm cunoscut sub ou melc de .,purtătorul de tor!li" (�Xoo;); în f:uuilia sa,carc aparţine<� neamului Kcrytes, ol1ciul de purtător de torţă la sărbătorile de la Elcusis era ereditar. Xenofon îl mcnţioncat.ă pe Callias ca fiintl unul din ambasadorii congresului de la Sparta din 371 î.Hr.. datorită originii sale nobile. A�lcrcr.:t o functie de înaltă distinqie. Purtătorul de to1ţă conducea procesiunea Misteriilor de la Atena cătr î r e �� :1��;,��;�r�;��i'��'�;��-�� :�:�u�:�·-��:t�irii':lti� l �;��;� vulgare, măscăricii, comcdiantii cmu numi{i în mod dclăi1nător ..linguşitori ai lui Dionysos". Numele îi reprezintă ca parazi!i sau linguşitori, ncdcmni de a fi numi!i prieteni ai zeului. Pentru Aristotel, genul comun al notiunii care leagă "linguşitorii" de .. artişti" este faptul de u fi dcvotaJi slujirii t.cului Dionysos Diferenta dintre aceste specii este cea dintre artă �i prefăcătorie Copc, 1877, III, 25). Petn1s Victorius, în comentariul la Retorim (Petri Commtarii i11 Opera Aristore/is, 5 voi.. folio, FlorenJa, J548-l5R3),citat de ace· !aşi Copc,ad loc.,oferă alt sens expresiei "linguşitori ai lui Dion)'Sos", aplic<.�tă tie data acca�ta linguşitorilor tiranului Dionysios cel Tânăr al Siracuzci; cf. Athenaios, o.�JXl/ltl îulelep/ilor, X (traducere, selectie şi prefaţă de NJ. Barbu, Editura Minerva, Bucureşti, 1978,p. 121); aceea�i poreclă cm dată de Epirur discipolilor lui Platon {cf. Diogenes Lacrtios, Dt'S/Jrl' Yie(ile şi doctrillele filozofilor, X, 4, 8). 4�1 Cf.A.Nauck, Tru1-icomm Gr<lecomml·i·a�-tmenta.l889, fmgm. 705,p. 583. 4H2 Cf. fragm. 7 (T. Bergk, Pm•tae L.vrici Graeci. 1915) aparfinând lui Dionysios "Cel de Bronz", poet de la jumătutea secolului al V-lea LHr., asupra cămia avem puţine elemente 4x·1 De fapt, specificul unei metafore c�tc de a exprima un obiect fără a-1 numi. dar de a nmui ceea ce este asemănător unui obiect 4!-:4 Enigma vcntuzci este meuJionată şi în Aristotel, Poetica, XXII, 1458 a 29 sqq. Fraza este atribuită poctesci Cleobulina,ale cărei enigme enm renumite (eL Athenaios, Osptl/td Îll{e/ep(ilor, X, 448 b, ed. Kaibel, voi. Il, p. 474). 4H5 Este vorba despre enigme. A se vedea şi Cicero, De oratore, lll,42,� 167.

408

NOTE

4W•

Cf. Cicero,De ormore, III, 41, § 163: "Apoi, deoarece marele merit (!l

metaforelor este poate ni obiectii/ din crwe este extrmi'i 1111'/afom (ltiuge simturile, trebuie evitm orice ohiectjo.mic, f11.1pre rare compararia (//'conduce mintea mufitori!or 110�·tri" (în: CicCron, De /'omteur, trad. Edmond Courband ct Henri Bomecque, tome III, Paris, Les Bellcs Lettres, 1971, p. 65), 4�7 Teofra�t (elevul lui Aristotel), în opinia lui Demetrius din Phalcron, nEpl €p,u.EvEloo;; , �§ !73-175, recunoaşte trei surse ale frumusetii extrase din \:uvinte: 1) sugestia nbie,rclor frnnHHISe, prin cuvintele care sunt aS<x:iate ;u;es tom; 2) sugestia pc calc amlitivii, chiar prin sunetele cuvintelor; 3) sugestia intelectuală (l.iufvow.), care esrc dctcnninatil de cunoaşterea semnificatiei cu vintelor. Diferenţa dintre prima srm;ă �i cea de-a treia este că în ca1.111 celei tlintâi arc loc o sugestie dircl'lă, prin imaginea asociată cuvâmului (e:;:. obraz trandafiriu), iar cea de-a treia este sugestia indirectă (intelectuală), ce �e ca ractcril'.cază printr-o innuen(ă rezultată din asocierea cuvintelor (eli. Upxal!)(; -nW..cuO!;'). Cf. C'opc ( 1877, III, 30). 4l!H Licymnios din Chios - poet ditirambic şi nrator din �coala lui Gorgias; este citul de două ori în Rr•toric(l (cf. Judex nomiuum), ce îl prezintă ca pc un pasionat cămător de distinqii false şi pretentioa� între diferitele păr(i ale tliscursului. 4�Y Doctrin<t lui Brjson asupra imposibilitătii limbajului indecent parc să-i fi anticipat pc stoici. Aristotel îi r:ispunde lui Bryson printr-o simplă negare a te1ci: nu este utlevărat că nu există nici o diferen!ll În folosirea cuvintelor, având în vedere efc!:tnl lor moralearc se exercită asupra noastrl. Referitor la folosirea cuvintelor in sens imorul, cf. Aristotel,Politiw, VI 1, J 7, 1336 b 3 S4lJ. şi Quintilillil, Arta omtorinl, VI, 3, 29. 4(/j1 Epitet homeric; cf. Homer, /li(ld(/, 1, v. -l.77; VI, v. 173; IX, v. 707. 4'11 Alm':ie la Enripide, Orl'.\'/e, v. !587. 4n Aluzie la Enripide. Oreste, v. 1588 sqq. 4'1·1 Simonide, fr.1gm. 7, în: T. Bcrgk, PoeJoe Lyrici Graeci, 1915, voi. III, p. 390 4'14 Aristofan, Bt1bilonienii, fraJ;!m. 90, in: T. Kocli:, Comicorum A1ticomm Fragmeuto,

1880-1888.

�Y.'i

Este vorba de�prc folosirea termenului pmpriu şi a diminutivului său Cf. L)'COphron, frav,m. 83 (5) Dicls-Kran1., op. cit., voi. Il, p. 308. Este vorba de sofistul Ly!:ophron,asupra cilmia cunoaştem puţine elemente. Numele nu trebuie confundat cu cel al poe!Uiui Lycophmn din Chalcis (secolul III î.Hr.). Lycophron sofistul este menţionat de mui multe ori în Aristotel: Politica , I!I, 9 , 1280 b 10 ; Metafizica, VIII, 6, 1045 b 10; Fizica, 1, 2, 185 b N. A se vedea si l!idi'X rwmiw1111 al Retoricii. . 497 Cf. Gorgias, fn1gm. 82 B 15 Diels-Kranz, op. cit., voi. Il, p. 304. 49H cr. Alcidamas din Elea. omtor al celei de"a doua jum1ităţi a secolului ni V-lea î.Hr. Numele lui apare de mai multe ori În Retorica (cf./ndex nomimtlll). 4%

409

NOTE

4�� Sci mn era , confonn legen dei,un tâlhar faimos,ucis de Tezd'rin AUica. 10 şi 25. L ycophron face aluzie şi la un alt tâlhar, Sinnis, căruia îi transfonuă numele într-un neologism, pc care îl folosc.5tc cu valoare adjectivul ă (ulvvu;- .,dcvastalor''). 5IKJ Ahuie l a Homer, !/iada, IV,v.43-l. Sl!l P i ntlar a fost priln u l care il fo lo s it cxpn::sia v6p.� m:ivn.rv jktO"LA€6c;, cita tă şi de Platon, Gorgia.\·,484 d. Cf. Pîndar, fra�m. 4CJ,cd. Pucch, p. 2 l R. 502 Cf. Aristotel, Retorica, III, 1, 1-104 a 30; Poeticu, IV, 1-1-1-9 a 21-2R; XXIV,l459b 3l sqq 5113 Cf. Gorgias, fragm. R2 B 16, Dicl s-Kranz, op. rit., vo l. IT , p. 30-1.. 'ili4'E1flT€lXli1J.lO: este construit !.:li gcn itiv u l şi poate scnmifil:a: .,înlăriluri'i împotriva''- n:mpart col!tn• ( Dufo ur, 1989,III, 1 04). DictÎOJl<lfll] A. Bailly dii ca rcfcrinţil spec ial ă acest text, tnjcle gând : .,rempal't rHn·r; pour la 1hJe11sr' de.\ loiJ''. Gel, editat de Lidltcii-Scott-Junes, lasH: alegerea t raducăto ru lui : "a har rier againsl (or) u fmllwork in defent'l' of riie lines". În lradlJ<:ere a fost ad op tată varianta Dufour, pentru a semnala ra po rtul dintre filosolk .)i lq:c În l'adrul doctrinei su fişt ilor. Sll:'i Reluare a citatului di n Aristotel, Retorim, JJI, 3, l o.l.06 a H-9. 51�'CL Gurgias, fragm. R2 A 23, Diels-Knmz,op. cit., voi. JJ,p. 277. Alu1.ic la l ege nd a Philome!ei, mctamorfo1ată în rân dunică 'il>7 CL Homer, l!iada, XX, v. l 64. Exemplul c�tc reluat de Quintilian în Cf. Pl utarh, Viata fui Tezeu, §

Arta omtoricrl. Vlll, 6, 9.

SIJ� Androtion este, fără îndoială, or ato ru l îm po t riva căruia Dcmostenc ros teşte discursul Împotriva lui Androtio11. Jdrieus este prin!ul din Caria, care suc cedă in 350 i .Hr. surorii sale Artcn1is. sojic a regelui Mausolus. hl ricus parc să fi fost di sci pol al l ui lsocrate; cf. Jsocrate, Filipiw u V-a,§ 103 SIIY Nu se cunoaşte nimic referitor la Theodamas. Acc.�ta îl compară pc Arc hi1lmno � cu Euxenos fără geometria sa, şi a stfe l, pc baza rcg uli i proporJ ic i .

Euxenos va fi Archidamos făr:l geometrie. Thcodamas a folosit ace..,l nmd de comparaJie şi il va a pl ic a la eg al a lipsă de v alo are a lui Archîdamo�,.5i Euxeno�. Arg ume nt ul poate suna aslfel: doi indivizi,ll cm ni de oprnbiu, îşi di spută meri tele; Thcodamas, ca privit or, îi opreşt e şi le spune că amândo i sunt fiiră vuloarc, doar că Euxeno.� este un Archidamos geometru, iar An:hidamos, 1m Euxcnos negeometru (cf. Cope, 1877, III. 50). .Slll Cf. Platon, Republim, V, 469 d 511 Jdem, Republica, V1,488 a. 512 J dem , Republica, X,601 b. 51·1 În con di J i il c în care restricţiile mctricc au fost s u prim atc , versurile sunt citite ca pr01.ă. 5t4 Cuvintele lui Pericle către samicni s-ar putea referi la campania împo triva Samosului din 440 î.Hr. Samienii rcfuzaseră să recunoască hege monia Atenei asupra lor şi .,plângcau" din ace astă cauză, dar nu acceptaseră nici pro tectomtul Atcnei împotriva perşil or, adică "h ra na".

410

NOTE

s 15 N u s e ştie

dacă Dcmostcnc este ilnslrul orator, deoarece pasajul n u apare În nici unul din discursmile sale. Unii filologi au propus să atribuie această imagine generalului cu acelaşi nume.mor1 în Sîcitia în 413 i.Hr. . 516 Identitatea acestui Democratcs nu este uşnr de stabilit; poate că este vorba de oratorul atenian lipsit de fincje din Plmarh, Mom!ia,l\03 c. 5 1 7 ('f. Aristofan, Cawllerii, vv. 715--718. SIX Este vorba, fără îndoială, de Anthisthcncs Cinicul, discipol al lui Sonate �i ercator al ��olii cinice. Ccphiso-dotos este pmbabil oratoml impotriva �ăruia Linlrg a s\:ris Dt'.IJiff Cep/ii.wxloto.� (d. Sauppc. Or. Atr., voi. Il. p. 266). 51'! Arcca�i imagine apare �i în Aristot�l. Po<'lica, XXI, J-157 b 20-23; frat.a o datorăm probabil pocllllui Timothem, fra)-!111. in\.:�11. 1 6 , în: T. Bcrgk, Pol'!(((' l.rric i Gmeci, 1 915. Athcnaios, Osp<lfld 111/l'fC'p(i/or, XI, 502. b (eli. G. Kaibcl, voi. III, p. 108) atribuie acest pasaj lui Ana:mndridc, poet al cu medici medii (cf. Anaxandridc, fragm. RO, în: T. Kock, Co!llicOrum Allinwum FmWIWIII<I, 1KK0-1888, voi. li, p. 16-1) .nn Şi anume: daritatea, proprietatea termenilor. mctafom, imaginea. 521 AmlrC Wa1tcllc, în nO!clc complementare la Dufour, 1989.111, 1 06,estc de pilrcrc \:ă renncnul .conjLinrţie" . c�tc prea rcslrJus pcnrru gl�:cc�cul oU"\I&aJlOr;;", c:1rc nu po;1tc dcscnmu doar o conjunqic prnpriu-t.bă; lcnncnul grec pllrc �ă delcrminc �i p;u1il"ula de lcgi"ituri"l, ba chiar propm.iţia însăşi, care este lcg_;Jtă printr-o particulă sau o conjunqie. Copc {I K77. I I I , 55) indică lraduccrea nm nectii"I'JXII"Iic/es. -'22 Adică: "pe de o parte" şi .,1!11, la rânr/1111111'11" cer ,.pe rit' n/1(1 parte", respectiv ,,el, la râmhrl srll!". '�2·1 Traducercu Dufuur (PJIN, III, 51) nJcnţîouca�.ă pniplmi.H'; tcnucnul parc prcu rcslrilns pentru sensul mai general pc care îl vi1.et11ă tlÎci textul uris totclic. Copc (1877.1 l l , 57) truduce prin /enus /hal w·e gmeml, iar în puran tcză indică nomt's of 1"/us.\·es, uhstmcllemls. Victorius (upm/ Cope) explică· .,perlfrate, drcumltli."Uţiuni", de felul definiţiei generale a unui llbicct particu lar. Grecescul mopt€XELV apare în Aristotel, 1\mllilim prim<l, 1, 27,41 b 23, în ....en.>td în care genul include speciile �i indivizii din care este fonuat 52+ Ambiguitatea (ltJ.liJ!LjloA(u) csle una din erorile limbajului; lcmtcnnl grec explică ambiguitatea la nivelul cuvintelor lq:atc într-o propotiţie şi se dis tinge astfel de bJ.lwVUJ.lfa:, ambiguilatc la nivelul cuvintelor (eL Ari�totcl, Re.l· l 'ingerile .w!jistice, .:1., 165 b 23 sqq) 525 Empedocle este adesea citat în Ari�totci,Relol"ica (cf.lndt•x nomimm1). Fragmentele din Empcdocle (fragm. 31 A 25) se regăsesc în Dicl�-Kranz, op. cit., voi.[, p. 287. 52�> Oracol celebru ce a fost rostit la Dclphi trimişilor regelui Crcsus înain lca luptei în care a fost învins de Cyrus. Cf. Hcrodot, Istorii, 1, § 53 şi § 91. 52i Cf. Protugoras, fntgm. 80 A 2.7, Dicls-Krauz, op. cit., voi. I l, p. 262. şi M. Untcrstciner, op. cit., voi. J, pp. 15-130. 411

NOTE

52H Cf. Heraclit, fragm. 22 A

..J., Dicls"Kranz,

op . cit., vol.

1, pţi:'"r-14-145.

Ob�curitalea stilului lui Heraclit din Efes era proverbială. 52" Despre diferitele variante ale acestui pasaj, a se vedea Copc, 1877, TII, 62. 11 53 Despre solccism, cf. H. Lausbcrg, op. cit.,§ 107. p. -1-5. 531 Traducerile diferlla tem1cmll 0-yxot;, care s-a tnulus prin .,grandoare": Dufour- ompleur, Copc- dignity, Frcc�c- fojiiness. Pentru Dcmctrios din Phalcron,

nEpl €pJ..I.EV€lcu.:;, §

38, g:randoarcu implică CX<.:elcnJă şi rcprc�intă

una din virtu!ilc �tilului.

S.ll Cf. fraglll. 83, în: A. Nauck. Trogiconmt Grnecontt!l Fmgmetttu, l8lN,

p. 855.

)JJ Cf. Euripide, lfiW:'ttia În Taurida. v. 727. 5J4'AoUv.se:-roc;

Mrot; este t'Qmpot.i!ia în curc pm·tkulclc

con<.:ctive, indu

siv conjunqiilc, sunt umisc. Regula gcncwlă, pentru Ari�tolcl, este evitarea acestei figuri: în ca7ul In care scopul este de a da energic şi vigoare discursului, asyudt'ton-ul poate fi folosit �·u succes. Cf. Demctrios din Phalcmn,

€pp.Evdab. §

ne:pL

192; Cicero, Oratm-, XXXIX, 135 �� Quintilkm, Arltt omtorinl,

JX, 3, 50.

5.\5 Cf. Antimadms, The/)(fida, frag,m. 2.ell. Kinkcl (Epimmm Grwcm·um

Fmgmenta). Este vorba despre Antimachus din Colophnn, poet ciclic târ1.iu, al cămi stil verbal a rămas celebru în Antichitate. -� -16 Tcumessos este mi mele unui deal din I3coţia pc t"are Zeus, conform le

gendei, 1-a creat pentru a o ascunde pc Europa. Cf. Stn1blm, Gt'ograjica, IX,

19,1-3. 537 Expresia

!p()pp.lŢ'( ăxop&x;; este atribuitil poe!Ului tragic Thcognis no::pl €pp.Evo::(a<_:;. § 85. Pentru ăAuptlb,

de către Dcmetrios din Phaleron,

cf. Euripide, Jjigenia Îll Taurida, v. 144. este redat aici prin ideea pro)Xrr!iei, c�tc unul SJH Tenuenul

O:vdAorov,care

din cuvintele cheie ale dia!ecticii aristotelice. S.W Adaptarea stilului la subiectul tratat apare în Horaţiu, Ars puetim, v. !16 sqq. şi Cicero, De o mtore,

care trebuie data ilici

este

li!, 55, § 212: "D e acenr, singttm regnlr1, cred etl, de a ale ge , p ri ntre genurile rit' e!rx·imrl. lllttd mai

omplu. celtllalt moi simplu, al treileomoderat, otmme cel care se pot ri reste cel moi biue mbiectului. Ace/e(f.�Î ommr/t'/1/f:' ale .wilufui aprot1pe vor putea de alt

fel .w1.fie folosite oriunde, acolo Cttmai mul/tl îndrăweala, aici cu mai rmdUl rezet'l.'ll. Ln morl uf geneml. a putea mrbi C/1111 se Clll"irte (itw de cwto,)"tÎII/e teo retice .)·i

tie tli.lpozirii

nmw·ule, a .)·ti ceea ce convine in jiecure caz tint• de Înte

lepcitmea practica" (in: CicCJ'Qn, De f'omreur, Irad. Edmond Courb<111d et Henri Bomcc4ne, tomc III, Paris, Le� Belles Letlrcs, 1971, p. 88) S.jjJ Clcophnn- poet tragic, a cărni artă rcali�!ă este �emnalată de Aristotel în Poelica, Il, 1..148 b 12 şi XXII, 145R a 20. 541 Vorbitorul stâmqtc pasiuni, llescalificâml o aqiunc a oponcnmlui ce produce indignare, pasiune care apare în sulktul auditomlui ca şi cum ar fi provocată de actul descris. Gre�ala se ivc�tc datorită conruziei dintre ;�ctul

412

NOTE

desnis şi acţiunea pwpriu-zisă. Logica a�'estui tip de eroare apare în Aristmcl, V, 167 b 1 sqq. Ea porneşte tiin prcsupozi!ia falsă con fomJ căreia antcccdentul şi eonsecventu! ar fi convertibile reciproc. În catul descris aici de Aristotel, limbajul vehement folosit de omtor este semnul firesc al cnlO!ici reprezentate, ca şi cun1 ca ar fi trăită, deoarc<.:e, tic obicei, a�cmenea rcat·!ii ale auditorului apar ca o consecinţă a unor fapte desnise în aceM mOll. Anteccdcntul este, deci, greşit interpretat ca .,reciproc" din comccvcntlll care apare de obicei. A se vedea şi Aristotel. Pm! tica, XXIV, 1460 a 20--25 542 Copc (IR77, III, 75) distinge trei categorii de caractere în Retorica: 1) caracterul vorbitorului - cawctcnll personal prezentat de or;ttor, ce �crvc�rc ca un tip de dovadă a sinccrilă!ii şi bunăvoin!ci sale; 2) camctcrcle unor <lllltmite vârstc sau duse sociale, cu care ormoml trebuie si\ fie obi�nuit în prealabil; 3) caractcrul.,llr;uJJatk",care este e\'Îdcnţi;tt do;1r în cartea a lll·a �i t·arc aparţine �tii ului (d". Aristotel, Poetic11, XV, 1454 a 18 sqq.). Acest ultim caracter este determinat de reprez.entarca camctcrului personal, precum cel dcscri� in HorajÎIJ,t\n poe/in1 . v. 1 14 �44· Camclerclc dram;ttice descriu spcd fidtă!i �i reprezintă com]Xlllentc ale proprictătilor stilului. Ace�t tip de caracter (nwrata ormio bt.) ia purtc, îmr-un mod secundar, la argumentare �i reprezintă un fel de dcmonstr;J[ic, c;ki transmite o anume imagine a omtomlui, alături de vcwsimililatea sau <�dcvărul expunerii sale 54·1 Dufour (l9X9, III, 55) indică faptul dJ aki, spre dco�cbire de Aristotel. Retorica, Il, Il, 13Rfl b 11. nu este vorba de primii autori ionicni care au com pus scrieri istorice sau geog:r<�ficc,ci de autori de 1liscursuri politice .�au judiciare. �44 TO "puAoU�evov se identilkă cu .,locnl comun'' (eL A. Bailly, Dic tiomwire grec-ji·lmrais, Hachclle, 1'.150, p. lJ45) ·14·s Cea mai grea sarcină a or.Jtorului este de a oreri discursului nn cararter .,nelncr.tl", ..nonnrtifidal", ca şi cum acesta ar fi natural; regula urs est cd(lre artem este cea mai importantă în acest cat., deoarece s<.:opnl di�cur�ului este pcrsuasiunca. At-cla�i lucru se aplică .�i potrivirii stilului, intonaţiei, caructe rului cu subiectul tratat; acest raport trebuie evidenţiat ,:u măsură, altfel scopul disnm;ului nu mai poate fi atins, iar efortul or<�torului UJmre ca evident în od1ii amlitoriului. Cf. Cicero, De omtore, III,57, § 2\6; .,C/lci , de.fapr.jiecărei mi.� Respingerile sofistice,

câri a .wjletului

Îi core.1p11ude fu mod llrlturaf expre.1-ia sa corpomfil, astfel Îll

cât intregul corp umal!,ji:;.imwmia .m, geswri/e sale ri!Jrea:;tl, prt:cum C()(lrdele

111/l'Î lire , In llli.\·carea sufle/Ului care le produce. Da,

\'(X"t'rl e.lte ca o C{)(m/11 Îll

liii.Wl care produce, sub mâna cebti care o atinge, mnete 11-KII(Îte, gml'e, m

pide, lenre,putemice, .1/ahe.jara a riue colii de fapfllf ca, fnjiemre g<'n, existil si uumrre imenuediare. Din aceste intmw(ii aparumlte a/tele:jine, bmte, pre

cipitate, spuţiate, groase sau (ÎfJ/IIOUI"l', Întn•wiutl', .wcadate. umjla te snu moi, potririt modi/ictlrii volumului. A,1·adar, 1111 este 111111 dintre aaste Îi!fl('.>:iwri, care 1ti tmfie sub controlul anei; acestea .\"11111, pentm omtor. precum culorile de care dispune pictorul pell tm an red a IUt(lll(e/e'' (În: CicCron, De f'omteur,

Irad. Edmond Courbaud et Hcnri Bomecque, tome III, Paris, Le� Bclles Lcttrcs, 1971, p. 90).

413

NOTE

'46 547

Termenul

oUpavoJ..LixTK; apare la Homer, Odissm, V, v. 231):-

ndWpwt;; este prezent în Homer, 1/iada, III, v. 229; V, v. 395.

5-IX Al u ie la* 186 şi 96 ale Pmu•8iricu/ui, unde un anume lirism indică

stilul aproape patetic al lui Jsocrntc. 54'� În Aristotel, Retorica, III, 3, 1406 b 15, apare uu exemplu de ironic a lui Gorttias 5511 Cf. Platon, Phnidro.1, 238 b, 241 e, unde Socr:1tc răspunde cu ironic cntuzil•smului celui cu cnrc vorbeste. 55l Dcmagogul Clcon era, din obi5nuinţă politidi. ap;1răton•l săracilor �i ni copiilor (cf. Aristofan, Bma,1tele, v. 569). În exemplul d<lt de Aristotel, r:ls punsul copiilor este detcnnînat de întrebar e, din :11 direi c:1r.tcter jurillk apare un stereotip,în et�rc metrul, pentru<� nu fi poetic, nu mai este accla.�i. 552 trii nu sunt, de fapt,dccât elemente de ritm: ele nu r p ă ritmul Despre divLdbilitatea ritmului, a se vedeu Ari�totcl, Poe/ira, JV, l-l48 b 21. ss_ţ Cf. Arbtotel, Ponicn, IV, 1-l-W a 1 9 �qq. şi Demctrios din Phalcron, nEpl €pJ.1Ev€lat;;, §§ 42--43. 554 Quintiliun, Arta omrorh'l!, 1X,4, R8 face ulnzic la <Kest pasaj .;;i C'>plică, dcdar:ind dl Ari�totcl condamnă rirmul lrohnic ca liillll prea viu. 555 Cf. Thms)'macbos. fragm. HS A Il, Dicls-Kmn1.,op. cit., voi. IJ,p. 320 :;v, Dufmtr (19RlJ, JTJ, IIU) tra uce i-uJ,t6AIOt;; pri .. sescvialtcr'', imitfind k•tincscul .\'Fsquilllter. ce tlctcrmină două c;tntităti saLI două numere care sunt îu rapo rt de 1 ,5/1. Raţionamentul lui Aristotel ar decurge în l"dul unuă10r. primul ritm mcJJ!ionat, c i ul este compus din dactili şi spontlei în raport llc 1/1; al doilea ritm, iumbul sau trohcul,estc în raport de 1/2 sau 211; In ceea ce privc�te scscviultcrul (peanul), el tipare cu III ,5 557 Cele trei fragmente citate apar!in lui Si1uunide (fmgm. 26, în: T. Bergk, Poetae Lyrici Gmeci, 191 �- c e a _E.1Cţ_rică_a ye�nului, <�pLJ�a�ă � ce_lc �rcj vcrMtri"_estc următoarea: 6.aAqre;v€t;; €t-re; 1\uxlav ... XyucrEOx6� "Exa-re; n�l 6.�6c;. .. M€-tl.i & yăv e.să-td -i- Wx€�văv tcre; vii'f... -�5� Grecii nu cunoşteau punctuaţiu propriu-zisă, ci utilizau un semn l·arc nota sfâr�itul paragrafului. Semnul se numea 'r] napcXypa<pOt;; 55'� Avem aici dovada că temtenul mJv0€0').10t;; nu se limitează la sensul conjunqici. Este vorbu, a.�adar, despre elemcnllll cllrc unqtc între ele ideile succesive ce ţin unele de altele la n ve lul scnsu!ui. Stilul care se bazeuz:1 pc această succesiune a ideilor se muneşte continuu (e;'tpo).llvl] A€'ftt;;); dar, mai mult decât grJmatical,cste vorba aici de o coonlonarc logică. Astfel este stilul lui Hcrodot, al ciirui efect dcterminll o înllin{uire continuă de idei şi de imag.ini, fără pcrioudc; elementele discur.mlui se succed în mod simplu. Din contra, sti lul periodic (xa"t€(J"tp!l).lJ.l€VT) A€'ftt;;) nu mai e te detcnninat printr-o simplă coordonare,ci se caracterizează printr-o anumită suhordonarc între illci, impu nând componentelor frazei o mişcare circulară. Traducerea Dufour indică stil coot·donnt vs. stil implex (expre.�ie corectată de A. Wartelle prin stil periodic). Alte lnuluceri indică: {Ool'e vs. close st.vle (Cope), cmuimto!ls vs. periodic

c rct.int

ro c ,

Ş �J rl_!

�;

414

NOTE

(Frccse). În traducere a fusl adoptată varianta Frccse (continuu vs. periodic), pcntn1 o mai clară diferenţiere între structum gramaticală �i de sen111ifica(ie a celor două specii de stil 5W Cf. Hcrodot, luarii, ! , l; citntul uristotclic prezintă varianta .,Hcrodot d i n Timrion", în loc t1e .,Herotlot din lialicarnas". 5r.l Cf. Quintilian, Ano ormoricn, Vlll, 5, 27, tlc�prc �ti lui continuu: ..Re

mllând 1111 din membre, ci din lmc(l{i adunate. <w,rbitell - JLI.> este lipsilll d, .\·tmctura II!IÎWni, IIW/ CW/1 .\'1/llt corpurile rotmule �� .)'!e}ilili' pe /lXIII' JXIr(ite, cure 11!1 se fXJ/ re:.1'111a mwll' de altele" (tr;1d. Maria Hetco, în: op. cit., p. 353). 5h" Stilul continuu este netlcfi n i t . � i de aeeea n u poate fi înţeles .,dintr-o sin ttllră privire" (€l>m'iV01fTOV). Cf. Aristotel, Podim, V I I . 1-1-51 a 3-5: . .Aw C/1111 <' 1!1'\'0ie, pri11 /11"1/Uirt', cu Impuri it' ·1·i jiirt(de Îlt.wj/e(ile .111 Jie dt• o uareCIIre

nulrime. - iar aceaMa sti fie les/It• paceptihi!a,

aibti şi

ele

o 00/"1'1'111"1'

in tindere, - o

- tor aSiji•l .l'll bÎI'Cielt• ll"l'bllil' sa h-.1'111' de cuprins CII gânduf

i111i111fere

(€bo-Uvon,ov)'' (trad. D.M. Pippllli, in: Arte poe1ice. :\ulicflitmeu, Edimru Uni vers, Bucureşti, 1970, p. 1 60). 5(d Termenul •« xOOTJV s-a tradus prin ,.proză". Pl\lla (solutu ormio lat.) determină stilul fără mctrn. riiră ri1m fix; în acest l'at.• c.\prc�iu este opusil l u i "t"d �E•pa. În Platon, Legile, V I I , 1\11 d . n.·găsim opot_iţia dilllre poezie .)i prnt.ă (€v notfu_iamv Ti

xt'ic'iTJV)

'1'4 Aflăm dintr-o M:holic anonimă la acc�t pasaj. � i . mai prcds. din sdwlia la 1\ristofan, Broa,)tt'li'. v. 1 269, că acc�t vers 1111 este (l] l u i Sofoclc, ci al lui Euripidc (eL Euripide, fra�m. 5 1 5 . în A . Nauck, Tmginm1111 Gmecon1111 Frag1/WIIIu , !HIN, p. 525). Nu poate fi vorba aici decât de o nmfu..:ie, ukidccum de o alterare a textu l u i . Cf. Copc, 1877, I I I , %. 565 Aristotel difcrcn(iat.ă pcrioatla divit.ată ş i pcrioatb simplii. Se parc că pcrioa<la nu mai arc sensul pc care îl intcn(iona autcrior textul ari�totelic. Pa· sujul este comcnwt de Dcmctrios din Ph<1icwn , nepi' €pJ.t€V€fcu;. li 3--1 . Shh Cf. Dufour - trollqlleis, Cope - ti"/1/IC(Ifed, docked, Frccsc - curtuiled Literal, termenul J.luoilpotx; înscmnnă "în coadă de şoarece". Elementul este folosit in a<:claşi �cns în ArisiiJtcl, Poetico, XXVI, 1-1-62 b 6. AndrC Wartcllc, în note complementare la Dufour, 1 %9, I I I , 60, retine expresia "în coadă de pe.�tc" ca analoagă acestui tcnucn -'67 Unii comcnt�tori (e.g. C'opc, I H77, I I I , 99) vi\d airi o aluzie lll plim biirilc l u i Aristotel în grădinile Liceului. CI. .5i Cicero, Orator, L l l l , 17R _'if>H Dcmoerit din Chios era un lllliZieian contemporan filmofnlui din Abdent cu acelaşi nume. Mclanippidcs din Mclos (secolul al V -lea î.Hr.) este prnba bil <.�utor de ditimmbi, de poeme epice ş i de epigramc: cf. Suid11s, cd. Adler, voi. I I I , 1 933, p. 350. SilY Cf. Hcsiod, Munci .�i zili!, v. 265. Sfâr�itul pasajului parc să fie o parodic la versul 266 5711 Cf. Isocrate, Pw!e:;Jiric, § 1 . 571 !dem, Panegiric, * 35 (în: Pagini alese din oratorii gn•ci, voi. 1 , p . 1 32). 572 Idcm, Pauegiric, § 4 1 , în: op. cit., p. 1 34.

415

NOTE

573 ldcm, Pmte8iric, § 4R. in: op. cit., p. 137 574- Jdem, Pmlt'8iric, § 72, în: op. cit., p. 139. 575 Jdcm, Pmu:giric, § R9, in: op. cit., p. 14-L 5Hi Jdcm, Panrgiric, § 105. 577 Idem, Panegiric, § !49. 578 Idcm, Panegiric, § l R l . 57'i Idem, Pwwsiric, § 186. 5�1 Peitholaos �i L;,'mphron, fra]i ai timnu l u i Alcxilndru din Phcm. Nu

se cunosc amănunte despre amorul discursului şi despre circumstunţcle actelor respective. -'�1 Despre parisoză, a se vedea: H. Lausbc�ţ.,op. âl, *§ 336---3 3X,pp. 1 10 - l 1 1. 5H2 Despre paromoim:ii, a se vcdcil: tl Lausbcrg, op. cii, § 357, p. 1 1 5 . 5HJ Cf. Aristofan, fn.tglll. (J..f'), în: T. Kock , Comicomm Allicomm Fruglllt'tl/0, 1 880- 1 889, voi. 1, p. 553. 584 Cf. Homer, Jfiada, JX, v. 526. 585 Nu se cunoaşte auton1l a<.:cstui exemplu şi al unniitnarelor patru 5811 Tn1tatele lui Theodectes au fost 110 important punct de disputil pentru comcnlillorii operei uristotclicc. A �e vcllcadiscuţia din Durour, 1 989, I I I . 1 1 3 , pentru interpretările filologilor. In lista hl<.:rdrilor lui Aristotel, indicat;} de Diogcnes Laenios în Despre vh•till' şi doclrÎill'le j/lozofilor, V, 2-1-, ap<.�rc un .. Compnuliu al artl'i fui Tfreodl.'cii'S, o ctJrte" (d. Diogcnes Lacnios, DI'.IJHe vieţile 4·i doctriude fi!ozo}ifor, Editura Academiei, Bucure�ti, J %3 , p. 265). 5�7 Cf. EpichamJOs, fmgm. 23 B 30, Diels-Kram:, op. cir., vot. 1, p . 201. Exemplul este citat şi de Demetrios din Phaleron, nepi: EpJ.lEVElw;:, § 24. Cele două membre ale cnun]ului nu conţin o antitet.ă reală, întrucât sensul ambelor propoziţii eşte a<.--elaşi. SHH Td &.crnÎ:a (ul"lxmus lat.) este interpretat în mod divers: Dnfour - fxms mols, Copc - livl'ly, poinll'd, spriglnly, willy, facl'tious .mying.1, Frccsc - �mart soyiugs. Tcnncnul evocă eleganţa, educaţia, bunul gust. Td EUboXlJ.loOvw reprezintă atât cuvinrele populare sau celebre, cât şi cuvântul de cillitatc c<trc, chiilrdadestc celcbru,este lipsit de vulgaritate. Cei doi tenncni au fo�t tnu!uşi prin .,cuvinte spirituale", respectiv "cuvinte renumite". 589 Aluzie la Homer, Odiseea, XIV, v. 214. �<xl CI. Aristotel, Rl'torica, 111, 4 , 1406 b 20; 1-107 a 14-!."i S'lt Comparaţia diferă de metafllră in două puncte e�cnţiale: în lungime şi in forta impresiei pc care o poate produce. Metafora este concisă, în general exprimiltă printr-un singur cuvânt; ca sugcrcazll compara] ia şi identifică cele două elemente care sunt de comparat, aşa încât t·llmpamţia este perceputll u�or de către mintea auditoriului, generând cunoa.5tere. Compilra]ia arc o anumită lungime �i pierde dircctitatca metaforei; în loc să identifice cele două obiecte de comparat, prin introducerea particulei de compara]ic W� îşi �lllbcştc cnpad tatea persuasivă. s<n Sensul, fondul (btâvma) este opus aici fom1ci (AE'(u;).

416

NOTE

w.1 Aluzie la Jsocr<lte. Discurs ct11re

Filip. § 73.

5'1-1 •• A pune în faja od1ilor'' (npO bJ.l.j.LChwv note-:Î:v) arc nwi multe vari;mtc de traducere: Dufour - .fuire imoge, C'opc - •·ividly rf'prt•sent. În Aristotel,

Retorica, Il , !\ , 1386 a 3.:1- npO

bp.J.Hhwv c�te

itlentific<ll l"ll

Eviprna. sugcrfind

mişcarea, caracterul analog vietii al rcprczcutării arti.>ticc a di�cursului. 595

'EvEpre-:w. a

rh·ocil(; (Durour),

fost tradus în acest context al m1ci prin

rh•id represeututio11 (C'opc). Sensul este împrumutat din caractcrul mctafil.ic al tcnucnului

EvEprHa

- aci. Pentru o descriere n acestui termen, a

Quintili<m. r\rtu omlo ricâ , VM

VIII, 3, SlJ.

vedea

Cele patru tipnri de mctaforil sunt cnunfall• în Ari.>tot c l , i'IWtim,

XXI.

1 457 h 6 sqq

5'17 Cf. Aristotel, Retorinr, 1, 7, 1 365 a 32-3-J. si not;t ;tiCrcntă

S<!M lmap.iuca este atribuiti\ oratontlni Lcptincs )Î a !"ost adc;,ca impnunu

tati\: Phllilrh, Vi a/a lui Ci mon . ..J.i:\l) c; Cicero. Pm lege Munilia. V. 1 1 : De twtllm rleomm, I I I , 3H. Poate fi vorba de 1111 discur:; rostit de l.eptincs în 365 î.Hr.. în l":t!a laccdcmonicnilor venili să ccaril ajutor Atcnci îtnpotriva lui Epaminotuhts �i a te banilor

5'1'1 Charcs şi mereenarii săi an luat p:trte la rilt.boinl din Olint ÎltllXltriV<t lui

Filip (345 î.Hr.). Dc�prc C'cph isodotos, cf. hule.� IWIIIÎIIIIJ/1

1"" Miltiadc se implk:ts.c în lupt<i îrupotriva lui Xcn:c�

f;1rd a

tine un sf:tt

Exprl·sia indică o dcci1ie luată În mod pripit. Dcnrostcne, îrr ,\.1"1/f!l"ll wulmsrulei necredim:ioose, § 303, face ahrz.ie la lectura nnui .,decret al lui Miltiade" />1!1

Galera pilr..tlianil era corabia sacră a Atenci, cttrc executa diferite mi

siuni politice şi rcli�ioasc (de exemplu, ca tr;m�port:t prizonicni politici, duş m:tui fată de care lc�ilc erau neputincioase). A �c vedea �i Dcmo.,tcnc. AI"IIJ!m situri(Î<'i din Clwr.\"OI!f',ţ, � 2lJ (în: f'ugiui ule.\edin ora turii .�reci. vul. 2, p. 103)

1'1 12 Egina a fo�t asediată �i cuccritii de atenieni, fiind nevoiti\ (lpoi să cedeze

intreaga notă (-1-58�456 i.Hr.) i>IIJ Moirodes

(d". Stlllppe, Or. r\11., voi. ll, p. 27))era un politicitlll ori�inar

din S;tlamina. Dcmostenc îl ntcză în rlsrwm om/)(1.\"lllh'i IWI"I"I'rlinciouxe, * 2iJ3 1'11�

Cf. Anaxandritlcs, fragm. 6H, îu: T. Kuck, Comicomm Allicomm Fmg-

1111'1/ta, 1 1:\80- I SRH. voi. 11, p. 162 r.:l.'i Polycuetos - omtor attic conlcmponm lui Dcmostcne 6116

Altv.ic la nEvn:oUptnov '{O,.ov, imtnuncnl de torturti prcvlit.ut cu rînei

găuri. pentru cap, bra{c şi picioare. Sensul figunll indică par..alit.ia membrelor (ii?

Dcspn..� acest pasaj. a se vedea discutia din \)ufour. J<JIN, !11, 1 1 6 .

WR Aristotel îl vizează p c Dio�enc Cinicul. Expresia opune mesele fntgale

ale >partanilor (fiditiilc) cu dezmil(ul 11in tavcrnclc :ttcnienc

w� Aision - orator

atenian, adversar al lni Dcntostcnc. TcxtLtl face aluzie

la dezastuoa,;a expedîjie mili tar:! sicili<tn1î. (dii Ţext obscur,carc face aluzie l<t dezordinilc ce insoteau mlcsca:tdunările atcnienilor. r> t t Cf. Jsocr..ate, Discurs peutm Filip. § 1 2 .

417

NOTE

l>i2

Cf. Ly;ias, Di.Kur.ml fwit'brtl,

.._ � 60. i Apologiu l u i lpliicmtes, compus

� u Pusajul u fo.>t atribuit discurs u l u

Lysias 1' 1 4 În 366 i.Hr., Chabrias a fost pc nedrept acn�.at

tfc

a dat Oroposul te·

banilor. Statuia lui Chabrias, ridicată în tllllla uneia dintre victoriile sale, il re prc;:cnta pc acesta Îllf'.CIIlllldJeat. Oratorul Lycofcon arati\ spn: statuie («flati\ in agora), şi urmăreşte ,<;ă stârnească

eompa,itmcu mulitorift>r prin

intficarca atitu

dinii Jll)!ătoarc a arestda.

mctafor;t de la spct"ic la gen , intrucât ,Japtul de a cxer�u.. este o s pevie u l u i .,u :mlplilk<t"'; de regulă, se unnărc�tc s porirea unei calită!i bune, �i n u a uueia rek �15 C:L honatc,

bl h

Porwgiric, § [ _'} [ . E�tc vorba despre

Citat al unui autor necunoscut.

61 7 CI'.

ls<wnlle, Panegirir:, § 1 72 r> J x ldcm, Pmwgiric, � 1 80 I> I Y ldem, D<'.l'pre pace, § 1 20 . Eti{)uva era tcmwnul tchuic pcntm prct<:n turca dării tlc seamă, direia to(i funqionarii publici trebuiau �:1 i se s upu n {t în momentul c:o;pir·ării fnrK(ici lor. În p l u s , c a implid

po.xlcap'a

pentru o d cd a rm c

ncsntisfădlto:trc a nllltnrilor h:'°Cf. SinH.midc,

se wdcu �i

frapn. :'i. în: T. Bc r)'k. Pm'/tl(' [,_\rid Cirrwn, 1 9 1 5 , voi. !1;

Pl aton , Protagoras, 33<) a h2 1 C:L Jsonatc, Di.Kurs JJf'll/1'11 Filip, § JO 1'22 ]ile m , D iscur.1 })('1111"11 Filip, § 127. Compar<l(ia apurc �i în Platon,

Protn,r.:orm-, 320 a. DisL'Ur:.ul l u i hocrate c'te un apel către Filip, pentru cr 1K'est a să îi comlud pc greci împotriva pcr�ilur. A�a cum nn anim:1l sanu e�tc liber să umble în templu, tot a�a �i Filip poate pretinde cit lnttcaga On:cic c src

IIC _cred impotriva ]lL"I'iÎ loc din contra, ccilul(i co.•mlucători sunt i nc a pab i l i de a-.�r awma o <t:-c rnenca (:tra su natal5. fi l i p este singurul om care ar pute:� u n i

surdnă, de vreme ce fio.;carc dintre ace�tia se alU. snh cmrtmlul lq!ilor

si a <le·

ciziilor ]XIliticc spccifkc fiCL'iirci constilu!ii fn parte. r-21

CI'. Enripidc, (/igenia i11 Aulirln, v. 1-iO. 624 Cf. l-lorncr, Odiwr"a, X I , v. 59R

(•25 ldem. //iur/t/ , X I I I . v .

5H7. 1 26. 57� 62X Jdcm, 1/ior/(J, XV, V. 542 62'1 ltlcnr, l/iorlu , X I l l , v . 7'11) rdo Cf. Aristotel, Retorica, IJJ, 10, 1 4 J O b 621•

ldcm , 1/imltl, I V , v.

l dc m , 1/iada , XI, v .

32.

6·1 1 Archytas d i n Tarent -·filosof şi matematician d i n secolul al IV-leu î . l l r . , contemporan cu Platon şi Dcmo�tcne. 6�2 Cf. !sonate, Di.1nrr.� peulw Filip, § 40. "E)!�lizarca ccnitilor" poate

sugera :�ici: 1) omog.cnizarc (aducere la accla�i nivel);

2) n i ve l u l

dezvoltare economică al tuturor cclă!ilor. 6-1-1

Fabulă deja citată în Ari�tolel. Retnrim, Il,

418

2 1 , 1 395

1-2

inferior o.fc

NOTE

6J4 E�tc vorba de returul

Thcodoros din Bit<mt (cf. ludex IWI!Iiuum).

6-'-' P<trod i e a unui vers epic h.l� Despre i nte rpretare a acestui pasaj d i fi ci l , ef. Oufuur, 1 91:! 9 ,

IH, l l H

�37 Cf. Esdtil, Pn.�ii. v. 1 78. Joc de c uvi nte între nEpcral (Perşii) �i

(aor. 1 infin. de la 6

-1�

nEpcrat

nEp-ilw - a d i struge )

Cf. ]socr<-lll', Discurs pentm Filip, � (1 ] ; Pmwgirir·, § 119. Joc de cu·

v i ntc Intre două omon i me !!fCcc.� ti: .,imperiu" �i .,inceput" - 6:px-rj �> l'l Joc de cuvime între 1'�11

Avcicrxno�;"

�i

&vacrx€T6� -

intok-r<lbil

Fragment dintr-un poet neeuJHISclll. J\K de c u v inte ;p;upra sens ului du·

blu a l

lui 'gEv� - ..�triiin"

� i ..oa..;pctc"

CL Ana'>�ildridc. rr<l!!lll.

l!lt'l!ta, I HX O - I HXX, voi. l i ,

P-

(-H-, în: T.

Kock, Cuminwmu :\llinWI/111 1-'mg

163.

O -1-.+7, fnl;,?-111. in<.:L'n 20h. M.l ('f _ Aristotel. Rl'loriw. l l l , --1 . 1--106 O 20; III. 1 0 . l ..J I O b 1 1:! - J ') . 1 >-�4 T. Bcr}!k atribuie aecca�i mc!aforii poet u l u i Tiu1othcos ifr:tgm. 1 6) . ML'·

" � 2 CL T. K o d : , Ct>mlnmnn ,\llinmnu Fmgnwn/11. l i\X - I i\ XX , vol . 1 1 1 ,

t.tfora ;tp<�re �i în Ari sto te l , l'm•tim, XXI. J ..J-5 7 h 21-22. CI rim, l l l , --1 , 1 --107 a

Ari s lo ld , i?<'lll·

l i\ .

1''1" Fr;�gnL ino.:L·n 1 27 . În: T . lk r�J.. . Podm' l.yrid (ir<l<'<'i, ] <) ] 5 .

1'"11'

AIU1Îc la l' hi l oc tc tes . care, fiiud m u� c at de u n sarpe, rdut:1 sii 'c 111ai

în_!!rijL'<Io.<.:ii \k corpul siiu. Cf. Sofode , Plnlo<'l<'l<"s, v . 2 67

b47('1'. Thra�}'UHldw.�. fmg m .

85 A

5. Dicls-Kranz. op. cii . . voi.

IL p. JlO

M� Cc!c douii fr.tgmcntc apar( in unu i poei nceunowul (cf. T. Kork. (',mii·

III, p . .J-IX, frag111. inccn 2117- ?IJi\)

1·urwn ,\1/inmlm Fmi:mellla. I HX0- 1 1:!81:!, voi.

Philanunnn c·., tc un pU,!: i l i.' t o.:c!cbru dtal în lknmslenc. Pt'JIIm i"PI'OUI!ti, � JJ ') � i ÎH Eso.:hnll', i111putri\•n /r1i

C1<'.11}iw, � (ln,Jpuxo�)

l i\'). Ml'lalora cono.t.:i in \'Oiupararia

dmtrc u n om �i nn .'>ac de box 1'1'1

lqnue[e �ngcrea/_ă (li�lrugerc<� venitii

pc IK'<i�!cpl;�te_ n1nrm rn lc gcr u lc i .

1111 lonlitor diH lll'illla Carpat hos a crcscul o pen•t·hc de i o.:pud , ca1·c s-au Înllllll1 i t fU1�'i m:isuriî. îndt au ainns s(l dL·vorctc loat<:: rcro]lck Mo

1'\1

Cr.

l lomo.: r, 1/i{/1/rl, IX, vv . .1!15 -�i ]X!-:--YXI

A ri� tolc l dilcrcu(iatoi <louă speci i de s t i l : s l i l u l scris �i s t i l u l mal; �t i l n l

or.1l s e :-.ubdivi\lc in .'>li lui ;tdnniidlor puhliu: ,)Î c e l al adunăril o r judi<.:iarc. "5!

CT C'hain:mon, În: A . Nauek, Trw-:icPJ'I/!1! (imecrm/111 f<'mgl! lr'l!lu . l XX<),

pp. 7 X l -7X2. '''>.\ Aelonll l'hilc111on (ll i fcri t de poetul Philcmon) ne e�tc L"U!IOsrut prin

intenue1l i u l a<.:esrui pasaj �i d a tori t ă 111111i fragment din Esl'hinL', lmpolrivo lui

Timorh. � 1 15. A se vede<� �i Aristotel, Politim, 1. 7 , 1 255 h 2<J 1''i·l

('f.

AIHIX<utdride, [ragm.

1111'1111!, J HS0- 1 8!\H, voi.

Il,

10, Îll: Ţ_ Kork, Comicon1111 Alfitorum Fmg-

p. 1 39

1'55 Cf. Anaxandridc, Pim·ii (fragm.), în:

Fmgmenta, l 8X0- 1 88 8 , voi . MI> Cf. Homcr, //imla,

I I , p. I-lO

11, vv. 6 7 1 ---673. 419

T. Kol'k, Comicorwu :-\llicnmm

NOTE

h57 Genul deliberativ nu con!inc dispută.

AyWv �i &ywvtm:t�...,J.€"l(;;

sum

tenueni folosiţi în sensul tic dezbatere în tribunul. CL C'kero, Ad Atticw11, 1, 16, r.ss

65Y

Cf. Aristotei , RI'Iorim , I I I , 2 , I..Jfl-1- b 2 sqq.

.. Dreapta măsură'' rcpreJ:intă e<:hilibrul intermediar între oa.:ese opuse.

A se vcdca,pcntru acest subiect. R . A . Gmtlhicr şi J . Y . Jnlil", L' t;lllique

(/ Nim·

maque, Louvnin, 1970, vol . Il, pp. 1 37-1-1-9 IMI Diviziunea general acceptată a păf!ilor discursului este unnătoarca:

npoo(IJ.tov (exonliu), St�l� (nurafiune), n(m:u; (llov;ulii sau confirmtt!ie), im(Aorcx; (epilog sau JX!fOr..qic). Aristotel obicctca�.i:i faptlll că doar pcmru dis cursul juridic se ;tplică rc.j!Ula nawliunii, adică u unei dc.-:volt;1ri amrullln[ite n

ceea ce s·a înttîmplat. in ca.-:ul discursurilor epidktice �i ddibcmtive.

ni dror

obiect este argumentarea, n u existi\ rc�pingcrca adversarul u i ; la fel, în )!Cnul epidictic nu este nevoie de epilog, deo;trcce 11cc.�ta d i n urmă u u este format din dovezi şi argumenle. Rămân astl"cl t]()ar două divitiuni ne<:csan: ale tlis<:ursu lui: atinnu(ia

(J!p6·1h:cru;)

şi confirma(ia

se vedea sistcmatit.arca lui

11.

(Tilcrnt;;) . DcsprL'

păqilc disntrsului. a

Ltusbcr.j!, in : op. cit., li 43, pp . :25-26

M I Aristotel ;uuintc�tc aici de elementele tletvoltatc în ,\na/itica primn. l , 1 , 24 a I l ; I I , 1 2 , 62 a 2 1 ; l f , 1 6 , 65 a 36, <:u aplinl(ic la Rt'torim M2

apare

Despre Theodoros din Binm(, cf. Index rwmi1111111. Aceca�i divi�.iune

Îll Plat1m, P/laidros, 266 d.

66·1 Tcrmcuul lonotij)WO"t l;' dc.�emnc;l:.O:ă litcml .. plutire în voia vfiutului·'.

sd10Jic din Spcngcl, Ar1i11111 .scriptore.\, p. 89, oferă definitia a<:estui termen: .,Efeml'nle ce rin fn ajutorul entimeme!or, .yi, Îllfr·llll sem al!.wlr/1, tot cee11 ce \'ine fn ajlltol"lll demrm.stmtid' 66-I Litcral: ,.rătădre" 1'1>5 Lilcral: .,ramuri". Tennenul este un exemplu al divit.iunilor exhau.\tive

ale discursului . Este vorba de mici păr(i ale discursului, ce formc<.�t.ă o scrie tk digre�iuni. t>M Exordiul este partea de început a discur�ului; cxon.liul nu trebuie să fie la fel de l ung pre<:um celelalte păf!i , dar trebuie să trezească atentia, docilitatea şi bunăvoin(<l auditoriului (iudicem al/entum, docileln, heuewJ/um p11mre 1<11.) Cf. H . Lansbcrg, op. cit . , § 4 3 , l, p . 25.

r,(,7 TO €v06o-tj.l.OV - partea instrumentală care prccctlc duinl vocal. MH

Cf. lsoc mle , Eleut1, §§ 1-13. A se vedea şi Qnintilian, Arta oratorica,

I I I , S , 8-9. MY Cf. Gorgias, fragm. 82 B 7, 6711 671

D iels-Kranl , op.

dt., voi . I l , p. 287.

Cf. lsocralc, Prmegiric, § 1 sqq

CL Aristotel, RnoriCII , I I I , 7, 1408 b 2.

�>n Fragment diu Pf'l"srido lui Choirilo� din Samm (ef. Epicormn Gmr· cormu Fragmewa, e d . Kinkcl, fragm. 1 , p. 266) 67 1 · Timothcos, fragm. incert 124, in: T. Bergk, Poewr Lyrid Groeci, 1 9 1 5 . 674 C f . Homer, 1/iuda, I , v . 1 � j Odiseea, I , v . L

420

NOTE 1'75 Î nce put u l Prrseirlei h1i C'hoirilo� din S am o �

Fwguwtllu, cd. Kinke l , fragm . 1 , p. 266)

(L'f. Epicor/11!1

Graecomm

1•7�> cr. Sofncle . Oedip rege, v. 77-1-. (,n A l uzi e la Platon. Pllaidms, 26-1- c . 67X Cf.

Prod i cos , fr. 8 -1- A 1 2 , Dic l s-Kranz , up. ci t . , v o i . I l , p. 3 10 . Prmlicos

btncficia de un auditoriu care pl ăte a în prealabil 50 de drahme pentru a-1 amlia.

C'f. Pllllon, ('ratyfus, 38-1- b 1'7'! @l MI

('f_

Sufncle, ,\ntigouo, v. 223

('f. Euripi de , fjigell iu Îll Trmrid11, v . 1 1 62.

A luz.ic l a Sofodc, rlniiWIIW, v. 2-1- 1 . ��2 CI'. Ari,tutcl, Rl'lorim, 1 1 , J - 1 J . 1 377 b

1 6 - I JXR b J 1 .

r,xJ

C'L Homer, Odiser•a, V I , v . 327

6X7 MX

Naw,icrale� era discipol al lui Socr..JIC. În A rhtntcl , Etica lticomoliicr/, V , 8. 1 1 35 b 1 1 -3-1-. suut a na l i zate cele

�H A l u z.ic

la Platon, Me!te.l'l'lms, 235 d r,x<; Vcrhul trpo€�a.po:wv('{Hv e.> l c llll ll:nucn tchnk c .\t ra� din vor a hu l aru l lnplo::i: E:�cqxwv('{H\t - .,a îu<:cpc lupta prcgă t i ml u -�i hra!ul''. Gnrgias c�te <:nmparat llici l'll un luptător care iutră în bă t ă l i e l'ără o l)regătirc necTs;u-ă. Mr. ('f. Gorgias. l'ragn1. K2 B I I I, Diei�-Kranz. . op. ni., vol. l l , p. 287 patm �mde a l e ncdrc pt ă! i i : 1 )

Cx--rU-xTUJ-CX.

un s i uq)ILJ aLTidcnt, un p l·ejwlic i u

adus În mod ncintcn(i o n at. făr:i cunoa�tcrcn drnun�tan(c!ur �pcria l c ;de <:a/u

b:)-lcipT1).1.l.Ci , o !!I"CŞeală Îll c a/.u l căreia actul c�IC intcn!iomtl, in s<:h i mb, p rejml ir i u l - ncinlen!iOJWI; acellSta nu indudc L'<l/ll l Î!! llOWnjc i răului .-.au it bi nelui, 1 le Gtrc cineva este n.:.,pon:-.abil: 3) âOCxTj,U.a., o lledrept;lte iniL'li(Îonată, lui: 2)

într-un .-.;cns, dar lipsită de ddiberarc S<tll re;l inten! ie. in nl/lll d1cia judcr:1ta

e�te pentru JU!IInent ;tlh:lmii; -'1- ) âStx(o:, un ari ne drept <:omh in deplinfl nmo� l i n ( ă de rau:r.ă �i cu u n scop d el iberat . �XY

Sofnclc avea doi fii, l oph o n �i Ariston, din căsătorii d i feri te: Ariston

avea un fiu numit Sol'o de. loplwn . invidios pc afecţ i une a lui Sofode pentru ne

faţa unor phmt0/'1'.\' (l'unL'!ionuri însărcina(i cu rezo lvare a chestiunilor d e fan1ilie), aru/ân!lu-1 de irn(Jm,ibililatc de a-�i adn1inistra bunu putul

'iill, îl chcmă in

rile, din pridna vârstci înaintate. În rcplid, Sofode <l rostit

ulc comlni din tmgedi a Oerfip fa Cofmw, v. t>l'!l H)'!!iaiuon

celebrele versuri (J()!; sq4., �i a fo't ach i tat

este u n pe rso naj necunoscut. .,Schimbul de bunuri" avea loc

atunci dlnd un <:ctă!ean trcbnilt să pa rt i c ipe la o slujbă publică. Dud acesta

consiliera că un ultul m ai bogat decât e l fusese trecut cu vederea 1le l a uccastă s;trcină din pririna averii şi i nflucn(ei l u i , atunci el putea să il dea in judc<:ată,

obligâmlu-1

pc <:el bogat să îşi <:cdct.c averea, în

locul a verii celu i ncdreplii!it.

(,<)! Cf. Euripidc, Hippofytos, V, 6 1 2 . Versul lui Euripidc este parodia! de trei

ori de către Aristofan (The.rmophoriam.me, v. 275; Brmt.\·tefe, v. 1 0 1 , 1 -1- 7 1 ) .

Ml2 Î n ,,ensul unor judeeă! i , altcle dcdit cele care s-ar raporta l a u n fapt pre

cis; de ultfel, judecata nll se bazează pc u n fapt real pentru a l�nsa o acu/aţ i c .

421

NOTE

(>'13 Alu7.ic

la o t raged i e pierdută a lui Sofocle (A. Nauck, Tra.�icOfimr Gme

corum Fragmenta, 1 889, p. 256). O altii aluzie asupra a<.:clcia�i piese apare în

Aristotel, Retorica, II, 23, 1 398 a 5 . C'onfonu legendei, Hesione, fiica lui Laomedon, rege le Troici (sora l u i Priam) a devenit a treia � o ! i e a l u i Tcla111on. Teucer este frate vitreg <.:11 Aiax, dur aparţine prin mamă familiei regale din Troia. Se parc <:ii textu l vorbc�te despre is<.:oadclc tri mi � c de greci în cctutea Troici. Pasajul este cons iderat o bs c u r. 6�4 Aluzie la Homer, lfiodo, X, v. 2-1-2 695 Despre naratiune, a se vedea Cicero, De omtore, I l , 1 '! , � 83; KO *� 326--3 30. La Qnintilian, rwrmtio este trutată detaliat în Arta o mw ricd , IV, 2. Pentru o attalilă tu odc mă a narat i un i i retorice, d. Ridtard Volktmum, op. dr., ** 1 1 -27, în special � 1 3 , riie Er:fiflluug. C'a l it ii! i lc nawţiunii s u nt , după lati n i , următoarele: hrevitHS, per.1picuitos. prolmhilitos, deoarece 1111/TIIIio înl"ă t i�ează în mml amănun!it faptele sau circtHIJStan [clc bM.il cărora se constituie (lis <.:ur:;ul. Cf. Ckero, De oro tore, Il, XO, § 329· de c/arrl m .�i res/111 di.\ctwsului: ea e.\te chiHr cl.'u nwpm cdrl'Îa treimi<' .Wi re �llem cu o grijâ .1peciuhl, nlci ol!.\cllritutl'U, Î11 uce.1·t caz. <' mai dijicil de r•l"itut

e.rordiu, deoarece aici tn>fwit· di.Kufllte dm·aile .wmperoro(io; acnt cefe mai grave <"011.\"l'r"ÎII/1': dm·a .lf' Întâmpld .w1jim 11.)"01" oh.�curi in olt punct ul di.1·cm·.\u/ui, utmwi nlll{ .le decât Îll

lucru (o!Jsmritrllea - n .t .) or ovul. În ucelt/.)"i tim{'·

limitPaZd /o pasujtd neclar. pe când o nom(irme oh.1nm) Îlllwwca wt dis cursul" (în: Cid�f()n, De /'orateur. tomc I l , Irad. Edmond Courbaml. Paris. Le; Bcllcs Lcttres, 1 966, p. 1 4 3 ) . 6 4 6 Expres ia "mai s i m p l u" cara�:terizcazii n u numai tli�cursul �:arc spune t ot ul o dată, ci şi pe cel c;�rc �c bazcazii pc pm<.:cdc u l da.�ifk<1 ni subicrtclor: des pre în[elepciuiiC, despre dreptate, etc. Claritatl'U �i simplitutca Slllll �:aractc ri st kc discursurilor bine fikutc, în care elementele sunt clasificate. IN7 Critias a fost unul dint re cei trcil:eci de tinmi ai Atcnci (d.lmh��mrtitmmj t>'iH În acest loc , toate editiile manuscriselor reiau dezvoltarea asupm c l o g.iului din A rist otel , Retorim, 1, 9, 1 367 b 27-I](Jl:l a \J. ow O no uă aluzie la lsocratc, dacă luăm în considerare indi<.:a!ia din Qui11tili�n. Ana orororin1, IX, 2 , 31 7m

oqq

Cf. Herod ol , Istorii, I l , 30. Alu.t:ie la Homer, Odi.H•en , X X I I I , vv. 264-2X-I �Î 3 1 0-.J-1-], unde U l i w face un rezumat al Po1•estiri!or c/lln• Alcinoo.1· (cânturilc I X - X I I ) , î n c:1re fap tele sunt prezentate ca actuale (71paTI6j.i€"V(.(). Expres ia Poveslin"IP. nltre Alâuoos e ste ut ilizată de Plawn pentru a intlica patru dnturi ale Odiscci. Cf. Platon, Republica, X , 614 b. Cf. şi Aristotel, Por•tico, XVI, 1455 a 1 2 . 7 02 Pha)illos - de.�prc acc�t pcr.>on<�j n u :;c cunoa�tc aproape n im i c . După o scholic care citeaLă cind vcrsuri,ar fi vorba de o tragedie ii l u i E uripi dc nnmită Oineus (Euripi dc, fragm. 558, în: A. Nauck, Trogicorum Gmecomm Fmg 7111

meuta, I K89)

422

NOTE

7 1 1·1 Ceea ce camctcrÎ/-Cat.ă intenjia

(npoafpecru;) este scopul

vi:tal, ceea ce

race din aceasta un mijloc efictKe de (1 alege mijloacele aqiunii. Notiune(t de .,intentie" arc tlll rol fmu1c impontmT în poetică �i rctorkă. C'f. Ari�totcl, Poe Iim, VI, J ..J-50 b 9: XV, J-l-54 a 1 8 . 70�

Cf. Sofoclc, Auligmw, vv. 9 1 1 -9 1 2 .

7"5 S e parc c ă este vorb:t d e Eschinc Socmlkul. Crat:,'los C'>IC filosoful

raclitic '-'C a dat numele di<llogului cu ;�ce laşi nume al lui Platon 71�'

71'7

Cf. Homcr, Odi.w'ea, XIX. v. 361 C'f. Carcinos, Ocdip, în: A. Nauck, Tmgi('(!l"lll!l Gmeconm1 !Cmgmt'll/11,

n a-N, p. 7'JS 711H

7 11�

CL Sofocl c , AIIIigOJlll, v v . (,95 sq q . �i 711 1 sqq . Cele patru pmK·tc de litit->:iu .-,unt: 1 ) incxistcn-,<t lucru l u i ; 2 ) !unul este

real. tlar lipsit tic u t i l itate; 3 ) lucrul L''Ic real si u t i l , tlar În alara subiect u l u i ;

-1-J lurrul L'.'>!c real şi

uti l , dar nedrept �i în ufam kt->:ii

7 1 0 Adkă în discutia ]llll'tântl asupm none.xbtcnjc: faptului în litigiu.

711 'It�

("f. Homer, Odi.ll'<'tt, IV, v . 204

Hstc avută în vedere cantitatea, iar nu rnlitntca vorbelor.

7 1 .1 ]{cfcritor la ,.cilrii<:Tcr" . d . /l!(/t'.\ I<'I"IIIÎIWI"Wii

7 1 4 C'f. Epimenide din Crcta, fra�ul. 3 B 4. Did .... - K rau;,

p. )) . Ari ... totel

Uf'.

cit., voi

<;e ;.tr;.ttă ironic fată de ambitiile l u i l:pilllenide de a o.;;1ula viimrul

prlll llrt'roetn. 7\.� C'f. lsocralc. Pmtl'giric, § § 1 1 0-J 1 4 . 7 1 1'

ltlc t u , Eleua § § :22-)X �i Busiris, § 2 1 , §§ 33--1-0.

7 17 Cf. Uorl!ias, l"ragm. R2 B 1 7 , Dici.�-Krauz. 71S (" f. Euripide, Truii'Wfe, vv. -�i I t � ] <; onat<:, !Ji.,cur,ţ pen tm Fiti}'. �� 1 )2 - l.l'J; ,\.\1/fWII .\clumfmfui dl'

'KJ'l

'l7 1 .

omtorii greci, voi . 1 , pp. 1 <.12- 1 ()5). no ('f. Arrhilodws, fn<gm. 7 4 , in: T. Bcrgk, l'ot•itu• l,vrid (iraeci. l lJ 1 5 7� 1 ldcm, fra)!.ll l . 2 5 , în: T . Bcrgk. Po<'llll' /,.\Tiei Gmeci, l 'J I 5 .

fnnmri, §� 1 -1- 1 - J-1-<J (în: Pagini 1tfc.w din

7 22 Cf. Sofodc, ,\utigml(l, vv. ()X}-709

7 2 .l Aluzie la ]socratc, ilrcflidmiiOS , § 5 1 . 72+ Lampon c�te !!hidtorul cmtlcmporan c u Paiele, dtat d e Aristofan îu

Pti.Wirile, v . 52 1 , v . XXX. El era unul diutre o.:ei trei .,ghicitori" pc care statul îi con�ulta p;.·utru

interpreta miracoldc sau scn�ul ob·;rur al oracol u lu i

72.'\ Este vorba despre Dcmetcr (Ccrcs)

7 2'' Alut.ic la Pluton, Apofogia lui Socmtl', 27 727

Termenul \J"opufloUcn v este neutra], în sensul u1 nprimă scntimenwl de

phk-crc, respectiv de neplăcere din partea auditoriu tu . Aici este folosit ca de/. aprobare; cf. pentru acest sens: Rlwtorica (Copc, J R77 , nx 72Y

Hl, 2 1 3) .

mi Alevmdnll!l,

Cf. Aristotel. Retorica, Il, 24, 1 4 0 1 a 5--6. ldcm, Topica, V l l l , 4-JO, 1 5 9 a 2(}- 1 60 b )0

423

I X ( 1 9) . 3, 6. 7, X

NOTE

'ie';-I

1·10 Este vorba de oratoml Sofocle, citat de Xenofon, Heleuice I, 3, 2. Pisandros era lln aristocrat ateni<>n ce luase parte la răsturnarea democraţiei in 4 l l I.Hr. 731 Eforii Spartei erau adesea acuzaţi de indecen[ă şi de corupţie; cf. Aristotel, Politica, II, 9, 1270 b 7-1 7 . 732 A:cest pasaj ( 1 4 1 9 b 2-9) este uneori citat c a o parte pierdută a Poetidi. 7·1.1 Cf. Gorgias, fntgm. 82 8 1 2 , Diels-Kranz, op. cit., voi. II, p. 203. Este unul dio rarclc fragmente păstrate din Arta lui Gorgias. 7H Aristotel indică aici canea pierdută a Poeticii, care cuprindea analiza comediei. 735 Tem1enul fmxcr:Ax€6€�-v are mai multe sensuri. Metafora .,a da ultimele lovituri de ciocan" apare în Aristofan, Norii, v. 422, unde Strepsiade îi cere lui Socrate .,s1i îl modeleze" în scopul iniţierii în filosofie. Copc, ad. foc. • indică traducerea: to efabomte, tofiuish of!, sau to moufd the audience to oue·.� pur pose. Cf. Horaţiu, Ars poetim, v . 44 1 : "Et male tomatos incudi reddere ver sus" (în: Horace, Oeuvres, XII�111e &!it ion, texte latin, Hachette, 1 9 J 1 , p. 624). IJ(, Cf. Aristotel, Retorica, !, 9, 1367 a 16-32. 7·17 Idem, Retoricn , J, 7 . 1365 a 10-15; 9, 1368 a 10-25; 14, 1 375 a 8-15; II, 19, 1393 a 9-19. 738 Jdem, Retorica, I I . 1 - 1 1 , 1 377 b 16-1388 b 3 1 . m Confonn opiniei !ni L. Spengcl (cf. Bibliogmjie) , locul pare a fi o cri tică la adresa lui fsocmte. 740 Ironia este un mod de a disimula gândirea pentru a obliga adversarul s1i şi-o dezvăluie pc a sa. 741 La fel se sfârşeşte şi discursul lui Lysia�. Împotrim lui Eratostene (În: Pagini alese din oratorii greci, voi. 1 , !969, p. 72)

424

BIBLIOGRAFIE

I. EdUii critice 1. 2.

Bekkcr, 1., Ari.ftotefes Graece ex receusione Jmmmwefis Bekkeri, edidit Academia regio Bomssic{t, vol. ll, Berlin, 1 8 3 1 ; Cope, E . M . & Sandys, J .E., The Rhetol'ic of Aristotlr! wilh a commentary by the late Edward Meredith Cope; revised aud edited by Jofm Edwiu

Smrdys, voi . 1-III, Cambridgc Univcrsity Press, 1 877; Dufour, MedCric ct Wartelle, AndrC, Aristore, Rhhorique, tome 1-JJI, texte grcc-fran(ţais, Paris, Les Bcllcs Lettrcs, 1989; 4. Roemer, Adolphus, Aristotdis Ars rhetorica iterum edidit, Leipzig, 1923; 5 . Ross, W.D., Aristore/is Ars rhewrica recognovit bre�·ique adnotatione cri tica iustmxit, Oxford, Clarendon Press, 1959; 6. Spengcl, Leonard, Aristotelis Ars rhetorica CI/III amwtatioue. Accedit uetusta rrm!Sintio /mina, Leipzig, Teubncr, i867.

II. Traduceri şi comentarii medievale şi moderne timpurii i.

Atdus Mauutius, Rhetorum graecorum, t. prior., Venetia, i508; Guillaume din Moerbeke, Retorica, tranrlmio nllollyma sive vetus er trn11slmio;

3 . Gryphius, Aristote!is Ars rhetorica cum lectionis unrietate in margille appicta, Veneţia, 1546; 4. Morelius, Aristotelis Ars rhetoricn, Paris, 1562; 5. Pe1rus Viclorius, Aristotelis Ars rhetorica cm11 colmlle/ltariis om(Jiissimis, Florenţa, 1548 şi 1579; 6. Sylburgius, Aristote/i:; Ars rhetorica, Frankfurt, 1584; 7 . Thomas Gaisford, Aristotelis Ars rhetoricn, Oxford, 1820.

III. Traduceri moderne 1.

Dufour, M.M. el Wartelle, A., Arislote, Rhetorique, 1ome !-III, lexte grec·fran!lais, Paris, Les Bclles Lenres, i989;

425

BIBLIOGRAFIE

2 . Frccsc, J.H., Tlw Ari of Rlwtoric, Wn<lon, Hcmcmann, Locb Classical Librar;, 1926; 3 . Hastrup, Th . , Rltetorik, K�bcnhavn, I '-JR 2 ;

KasseL R . , Aristote/es. ,\rs Rlletorim, cd. R.K., Bcrlin,W. de G n•)·ter , 1 976;

5 . Kukava, T., Retorica, Tbi l i s i , 1 9:-l l ; 6 . Leita, J . , Re(()rica, Potltica, Barcclona, Laia, I9XS; 7 . Platanov:�, N., Retorim, în RetoricieiiÎÎ alltici, Moscova, ed. A.A. Takho Godi, 1 97 8 ;

R . Plebe, A . , Lit Relorico, Bari , l.atcrla. I IJ6 1 ;

IJ. Robert�.

W.-R., Rhctoric, î n T/ w lVork of Ari.1·totle, voi. X I , Oxford,

Clarcmlon Prcss, l'>2..!;

1 0 . Rucllc, ('h.- E milc, P()(itique el Rlit1torique, Pat is , l.ihrairic (l<truicr l'rtrcs, I RIC;

I l . S icvckc . F.G.,Aristoteles. Rfwtorik, Miinchcn, Fink, I 9RO; 12. Trum\s, Adamik, ArisztotciCs1., Rhorika, Budapcst . Gomlolat Ki;:u](i, l9K2; 13. Tov;tr, A . , Aristotdes, R(•/urico, Madrill,ln-;tiUUo de ��tudin� politicos, 11J53

IV, Fragmcntl' ale 1

Retoricii traduse în limba rom:înă

Filo.\Ofio pofitin! 11 fiii ;-\rhtol••l, vollllll nmrd\>nat de Ya�ik Mu�c� �i

Alcx:mdcr Baumgarlen, Edilllra Poli rom.

b�i.

2002,

pp.

50-56, llwluccrc

de Maria-Cristina Andric�

V. t<:x{'gcză 1 . An.:olco, S . , Nota a/Iti Retorim di Aristo/lde. în Poideio 1 9 ( 1 %4): 1 73 - 1 77 ;

2 . fknoit, W.L., Ariswtlt•'s Exrrmp/1!: Tf w Rlwtorinr/ Jndrrc/Îml, î n Q•wrll'rly Jourrwl ofSpeedr 66 ( 1 980): l l\2 - 1 92 ;

3 . Brandcs, P.D. , A llistory ofAri.\'lotfe 's Rlwtoric, Melllchcn, New Jcr-;cy. 19X'J; ..!. Brandes, P . D . , Tfw (Ompositiou mul Ptl'.\'1'/T(//ÎOII of Ari.wot/e's Rfretoric, in Spt'ech Mouogmpl!s 35 ( 1 968): 4l-12----1 9 2; 5 . Brandi�. C.A., Uber Aristotdes ' Rlrewrik

wul die griechisdren

All.lif'get

dasef/Jen, în Phifo/ogns 4 ( 1 8-W): 1 --n:

6. B rnnsch\.1 ig, J., Cmm/11'11/aire des Topique.1·, Paris, Les BcJles Lcurcs, J!J67; 7 . Bnmschwig. J., httmdrtction. in Topiqun, voi. 1 {TOlllC 1-I V I . Paris, 1 % 7 ; 8 . Bnmschwig , J . , R/ihorique et âioft-cliqm•, Rhhorique el Topiques. in ,\ri.ltoll<>'s Rfwtork: Philo.wpftin•l E.1·!;ays, cd. D.J. Furie)' & A. Nchamas, Princclon,

1994; 9. Bucklcy, T . , Aristot/e's Treatise 011 Rhetoric, London, 1 9 1 0 ;

1 0 . Burkert, W., Aristote/es i m Tlwater: Zur dmiel'lmg des ]. 8/{ch d a Rfw torik nud da Poetik, în Museum He/veticum 32 ( 1 975): 62-T!.;

426

BIBLIOGRAFIE

1 L Burnycat, M.F., Enthymeme: Ari.ltolle 011 lhe Logic ti{ Persuasion, în Aris10tle'.1· Rlwtoric: Pllilosvplliml E.uuys, cd . D.J. Furlcy & A. Nchanms, Princeton, 1994,3-55: 12. Chroust, A.-H., Aristut/e's Eurliest Course of U•cwrrs 011 Rlwtoric, În L'Amiq11it(; do.uique 33 (196-1-): SX--72: 13. C'on lcy, T . , A ri.wotk's Rhetoric in 8y:ymti11m, în Rlwturicu X ( I'Jl)(J): 29-ll; I ..J-. Con lcy , T., Pntlw rmd Pisteis: ,\ristotle, Rhet. Il 1-- 1 1 , în Hermes 110 ( l lJ!C): 300-315: 15. Consign)'. S., Trwrspurency and Disp/ocenwnt: Ari.\totle'.\· Concept of Rlwtoricul C!urÎ/1', în Rht•toric Soâetv Qnurterly [ 7 (19!-17):-1 [ 3---..J-1 9; 16. C<x\I'ICf, J . M . , t:thimi-Politicul Tlwory in ,\ristotle'.\· Rlwlt!ric. în ,\ristolle's Rht•foric: Phi/nsopltica/ /;'.,,\0\'.1', cd. D.J. huky & A . No.:hallla\, Princeton, l 'J'J..J-, 19]-210; 17. Coopcr, J .M ., Rlwtoric, Diole<'lic o111/ tfw PuHions, în 0-\fimf Stndie.1 Îll Anf'Ît'lll Plli/osophy 1 [ ( [ 993): 175-19X; I X . Coopcr, L., ,\ristotle. Uhf'loric 11/ / (J , 1 4 1 71> {8- 20, În ,\maica/ Joumal oj Plrilology 50 (1'129): 1 70- I X I ; 1 9 . Copc, 1:rlv:1rd Mcrcdith, /III lntrmlnnion / o :\rÎ.I'totle'.\· Ulwtorir·, Camhrillgc Univcr-dty l'rcss, London, IX!l7; 20. Crcm,T.M . . Tlw f),,j/nitioll of'Riwtoric ,\ccording /o ,\,-L\1/J//r•, în f.tii"OI Tlwo /ogiqtw f'l Philosophiqur 12 ( I'J56): 211-250, .�au în K . V . Erk kson , 52-71; 21. [�]!gs, E., Di<' Rlwtori/.. dt'.\' ,\ri.ltotele.\ . Ei11 Bâtmg 7.111' TlworÎ<' dN .-\1/tux ,\'fii"SIIIIIelllfltion wul wr S_\'1//a.\' \'oii kOIIIJ!/e>.i'/1 .�·;,/�c/1, Fr;mkfnrl am Maîn, Lan �. I'JX-'1; 21. E r io.: k so n , K.W., cd . . ,\ri.l/orh•: Tfw {"ftl.>sicul llf'l'itagr' of' l?hl'loric, Mctudtcn, N.J., Scan::rrow Prcss, [ 97..1-; 23. Erîchnn. K., ,\ri.llotli• '.\· /Uwtoric. Pi1·e Ct'lllurics of f>llilo/ogical Re· seon·h, Mctuchcn, New krso.:y, Scarc<.·ww PreS\, 1'175: 24. Fortcnbu�h. W.W., i\ti.,lollt•',\ H.lwloric 011 [;iiiOIÎIJ/1.1, în ,\rtidt'.l' on ,\ristotle, voi. 4, cd. J. Baroc.,, M. Sdtoficlll & R. Soruhj i . 1 ,t>llllun. J<J79; of tlw Rlrr·!ori<'ul Trl'llti,\'t'.\' 25. Fort<.· nbaugh, W .W . . Cicero's

27. Furlcy, DJ. & A. Nchuntas,cds., Ari.l'lot/e"s Rlwtork. Philo.I'OfJhi<'lll E.uays. Pn!ceetlings of'tlw f2th S1·mpo.l·imn ,\ristotelinml, l'rinccton, [ 9'J..J-; 2R. Gaincs, R.N . . Arislo//e's Rhetorical Rhetoric, in Phi{usophy mul R!Jetoric 19 ( 1 9R6): 19-1-200; 29. Garvcr, E .• Ari.llotfe's Rhetoric t!s a work of Philosophy, în Pfli/osophy and Rhetoric 19 (1986): 1-22; 30. Garver, E., Aristot/e's Rhetoric 011 Uni111e1Uimwlfy llitti11g tlw Pri11ciples of the Sciences, în Rhetorica 6 ( 1 98!!): 3RI-393; 31. Garvcr, E., Ari.ltof{e 's Rlwtoric Au Ari ofChm·w·!('r, Chicago-Lomlon, 1994;

427

BIBLIOGRAFIE

32. Garvcr, E., Mo/.:.iug Discourse Etl1ico/: Tlw

U'SSOI/l' of Aristotle.''S'T?.Iwrorir:,

in Proceedings o{ file Boslon Aren Co/loquimu in Aucient Philosopily 5 ( 1 99 1 ) : 73-96; 33. Gaslnldi, S., Discorso delia cititi e discnrsn delia .\'Cim/11. Ricl'rche .mila Retorica di Ariswtele, Fircnzc, La Nuova Italia, 1 98 1 : 34. Gohlkc, P . , Die Enmdum.� der nri.Holeli.lclwn Etlli/.:., Polili/.:., Rflewrik Sitnmg.1beric/lte drr lVissens. in \Vieu, 1 2 3 , Wicn, Rnhrcr, 1944; 35. Grccn, L.D., Aris1otelia11 Rlwtoric, Diolectic (11/(//he Tmdi1irn1.1' ��f ,-\uti.l"tl·opflos, în Rlwtnrica X ( 1 99U): 5-27; 36. Grimaldi, W.M J J . , Rlwtoric am! tlw Philo.I'Op!n· oj' Ari.1·totk, în

C!tiS.\"ÎCid

Jotmw/ 8 ( 1 958): 3 7 1 -375:

37. Grinmltli, W.M .H ., Rfletoric wul Tmth. A note 011 Ari.llolle, Rfwlr>ric 1 355;1 2 1 -24, în Plli/osoplly wuf R!tetoric 1 1

JR. Grimaldi, W . M . I l ., S(>meiou,

1 73-177:

Wicsbudcn, Stcincr, 1 '}7 1 , snu în Hcn•w,�Ei",cf." ,/" ifr,m 100 ( 1 972): 1 1 5- 1 35 ; 40. Halliwcll, S., Popular Morafity, Phi/osopflical El!tics

mut tfle Rll<'loric, î n

rlrinot/e'.\· Rlwtoric: Philosop/licnl E.uayl', cd. D . J . Furlcy & A. Nch;una�, Princeton, 1 9lJ-l;

4 1 . Halliwdl, S., Style ami Se11se in ,1ris10tle's Rlwtoric, în Re1·iew of lmer rwlionnl Phi/osoplty 47 ( 1 99]): 50-69; 4-2. Harlfingcr. D. und D . Rcinsch, Die ,\risrotelim des Porisirms gr. 1 7-1 1 , in Plli/ologus 1 1 --l ( 1 970): --1-2---IJ; -13. Hauscr, G.A . . Aristotle's Examplt: Re1·i.\Îin/, În Philo.wpl1v ourl Rhetoric IR ( 1 985): 1 7 1 - 1 80;

44. Hauser, G.A . • Tfle E.wmple in Aristotle 's Rhetoric: Bijiwmliott or Co!l/1"1! dictiou?, in Phi/osophy ami Rhetoric 1 ( 1 %8): 71PXJ; -15. Havct, Ernesl, Etude sur la ,-/11!torique d'Aristo/f:', Paris, Dclalain, 1 846; 46. 1-lcllwig, A., Untersuc/um,fJm wr Tlteorie der Rlwtorik bei Platou uud Aristotele.1·, GtiUingen, Vandenhoeck -17. Hill,

FJ.,

& Ruprcdit,

1 973;

Tfle Amorality of ArÎ,\'IOtle 's R!tetoric, în Gree/.:., Roman aud

Bywntiw Swdies 22 ( 1 98 1 ): 1 33-147;

48. Hill, F.l., 71tl:' Rlwtoric of Aristotle, în A Sinoptic Hi.>�ory of C/assical Rfw toric, cd. J. Murphy, New York, 1965; 49. Johnstnnc, C.L., An Arislotelirm Trilogy: Ethic.1·, Rlu:'toric owl 1he Seorch for Momi Truth, în Phi!osophy aud Rltetoric 1 3 ( 1 980): 1-24;

50. Kantclhardt, A., De Aristote!is Rhewricis. Disscrtation, Gottingcn, 1 9 1 1 Retipărită în Rhetorika. Sc!wijieu zw· ari.�IOtelischen wtd {lelfeni.�tidtetl Rhetori/.:. , ed . R. Stark (Hildesheim, 1968); 5 1 . Kassel, R . , Der Text da aristoteli.Kiten Rhetorik: Prolegotuerw zu einer kritischen Ausgabe, Berlin, W.

De Gruylcr, 428

! 97 1 ;

BIBLIOGRAAE

52. Kcnnc d y , G.,

Arist01/e

011

the

Period. Hormrd Studies , in

Clm-sica/ Plli

lolo!IY 63 ( 1 958): 283-288;

0., Ari.l"lotle: 011 Rhetorir. A Tlworv ifCil'ic Di.I"CI!III"S<', Ne w Y()rk, 1 99 1 5 - L Kenncd;/, 0., Ret·iew of\V.D. Ross, <'el .. r\ristotrlis Ars Rlwtorim, î n A mi'· rican Jorm111/ of P ll ilo logy 82 ( 1 96 1 ): 201 -2115; 5 3 . Kcnncdy,

55. Knuutlilu, S.,

Remarh

on Judnction i11

r\ristot/e's Dirdectic rmd Rlwturic,

in Re i' Îf'W of 11111'1"11(//ÎOIIIII Phi/osophv -17 ( 1 993): 78-!!l( 56. K ro l l , W . , Rhcrorik, în Puuly-Wissow�1-Krolf: Reafcnn"Ciopiirlie der k/us >isc/wn rlltert/11//Swis.>cJI.Kiwji, Supplcmcnl 7, 1 9-10;

57. Ltbarricrc, 1 . - L , L ' Orlllr'lll" po/iiÎlJIII' .(11("(' 1i ses col llm in lt:'S,

Rlwtoric: P/Jilosophic11l Es.W1y.1· , cd .

in Aristot/t• '.\·

D.J. Furie)· & A. Nchamas, Princeton,

199-1; 5 !\ . Lambcr�. lkinrkh, Elemen te dt•r

litemrisd1t•11 Rlwlorik , M;lX HncbcJ

V c r1 a� . Miinchcn, 1 967; 59. Le viu, S . R . , ,1ris!otle's 71/eorvi({Mc/nphor, în Phi/osopiiVIIIUI Rlwtoric 1 5 ( 1 '>82): 24-46;

(,()_

Licnlmn1, 1 .T..rl nolr• un t{ie Mem/ÎII.� of"Pi.l·tis in Aristotlr• '.\· Rlwtmic, în Ame rium.fowwd rifPii ilology 87 ( 1 ()(:r()): -1-16--l-S..J. . sau în K .V. Erickson. 16'>-193;

6 1 . Lonl, C., Tfw lnlemirm ofr\ri.11otle's 62. Los� u u , M.,

R/r.-•roric. în /fermei·

MoxthpÎa rWv 1TOÂttetWv

Mus emu 1 1 4 ( 1 ')7 1 ) : 1 46-- 1 58 (despre

63. MacKay, L.A . .

Aristot/1!, Rhl'loric,

111,

1()1) ( 1 % 1 ): 326-339�

11111f inr6xpi1Yiţ, în Rlieinisdws Arisl .. Rt•t., lll, ! , 1-103 h 3.J .1q.); /6, i l ( 14 1 7 b 12--20), în Amerinm

Jollnlllf (dPllilofogy 74 ( 1 953): 2 8 1 -286; 6-1. Muddcn. E.H.,

Ari.\"10//e'.\"

soph_v of"Scienn' 2-1 65. Maddcn.

Trt>llllllt'lll of Pro/Jabilitv muf Sigu.�.

Cro.l.lrr>Or/.1 of /.ogic,

Rlte!oric am/ Mefil

p lty.liCS, in l'ltill!.lophim f Rcview 6 1 ( 1 952): 36!\-376;

66. McBnrncy, J . H . ,

în 1'/d/o

( 1 957): 1 67-172;

E.ll., nw E111fnmeme.

Tf11• Pf11ce of the Enthvm''lll<' i11 Rlwtorim l

Tlwory, in

Spe1•clt Mouogmpfls 3 ( 1 936): 49-74, sau in K . V . Erickson, A ri.l"lotft: Tlw

C/assiml l!eritage of Rfleloric , Mcthlll:n, N..l . , 1 97 4 , 1 1 7- 1 55: 6 7 . Mcycr, M . , rkislote mt la rh/torique des {)(1.1".\"Înll.l", Paris, [{iva�c, 1 981,1; 68. M i l lcr, C' . R . , ,\ristotle'.\· Special 7iJpics in Rfll'lori("(l/ Pmcrire o 11rl Metlw dology, în Rlwtoric Socielv Quanerly 17 ( 1 987): 6 1 -70; 69. N at <ll i , C., Due modi di Iru/tare lr• opiu ion i notr•rolr-. Ut no2i01w difr•lidttl in Arislotele, Retorica, I, 5, În Me tlwxis :1 ( 1 990): 5 1 -6:1; 70. N �1tuf L C'., Opin ioni . Vl'l'itâ, pm.u i i11 Aristote/c 1' la re!"e/1/e rhmllllaârme dl'lfa n•/orica, în Dimo.Hraziolle, arf(0/1/I'IIWZioue diolellica e org omel l /0zioue relorico ne/ pensiem antica, cd. A.M . Battcgau.orc, Gcnua, 1 993 ; 7 1 . Nchamas, A . , l'ily muf Feor io /f1e Rlwwric ami rlw Poe/ies, Îll Es.wvs . 011 Ari.1·tot/e's Poe tic.� . cd. A.O. Rorty, Princeton, 1992; 72. Outcs, W J., Evidence from the Rhetorir, În W.J. Outcs, Ari.lfot/e aud the Problem �{Vafrte, Princeton 1 963:

429

BIBLIOGRAFIE

73. Ober,Josiah, Mass am/ Elite Îll Democratic Athens: Rhetoric, Ttfmlogy aud

riie Power oftlle People, Princeton, 1 %9;

74. Ottmann, Henning, Gescflichte des politisc!wn Denkens. Band ! . Die

Griecflen. Trilband 2. Vrm Platon bis · ::.11111 Ht'llenismns , Verlag, J . G . Mctzlcr, Stuugart, 2000;

75. Pa!mer, G.P., Tbe Topoi af Arislot/c's Rltrtoric as Ur!mpfljird in the

Ormurs, Chica�o. 193-1;

76. Plebe, A., Retorica rwi.\·totdica e logiw stOi('(l, în Filu.w!fin 1 ( 1959); 391--l-2-1-; 77. Primmcr, A . , Sch/idller S1il rtllll eingliedrige Paiode Îll Aristoteles' Rlw

torik 111

9, în

Rheinisdws Musrtmt 1 0 9 ( 1 966): 73--- 7 7:

78. Raphacl, S., Rltetoric, Din/ecth- mul Sy/logi.�tic Ar,�rmw11t: Aristot!e'.\ Po·

�itivn iti R!tetoric 1--ll, în Phmne,\ÎS 19 ( 1 97-1): 1 53- 1 67; iiber die Rmiomrlitiil r!wtorisdwr ,\rgrmw/1/e, în Zeitw:lwif'tfiir pfulosop!tisdl(' Fll/'.\'c/mng 50 ( 1996 ): 1 97· -222; :'!0. Ricnllxmi, A., Pamphrosis Îll Rfll'loriml!l ,\ristOII'Iis, Oxford, I K l 'J: 8 ! . Robert�. W . Rhys., Note_,. 011 Aristotle'.1 Rltctoric. in ,\mei'Î<Wt Joumal 1d Plri/olo.�_v -+5 ( 1 92 4 ): 3 5 1 -36 1 ; 8 2 . Rocmcr, A . , Zw Kritik der Rlwtorik d<'-1 Aristmde.1·, i n Rllr'ini.w·/ws MII· .\1'/11/l.fiir Plri/o!ogit• 39 ( 1 88-l) : -1 9 1 -5 1 0; 83. Rorty Oksc-nbcrg, A mC li c , Euav.1· 011 ,\ri.l'lotle ',\· Rlll'tnric. Uniwrsity oi California Prc��. 1996; 84. Rosenficltl, L.W., T!w Doctrim• of tlw Mnttl in Ari.l'tollc's Rlwtorir, in Theoria 31 ( 1 965): 1 ') 1 - 1 % : 85. R)'an, E . E . , Aristot/,• 's Rfwtoric a u d Etlric.1· a/1(/ thl' l:.'tlws of Society, i n Gn•l'k, Roman a111l Bv;ymtim• Stlldies ! 3 ( 1 1J 72 ): 2')1-.'108: 86. Ry<UJ, E.E., i\ristmll''s Tlworvof Rlwlori<Ytl ,\rgtlllll'lllmiolt, Montreal. 1 98-l; 87. Ryan. E., Ari.l'tot/i•'s Tlteory of Rltl'loriml lm·l'tltÎOII, MontrCal, llcllarmin, 79. Rapp, Chr., Aristotf'ie.l

1 9!0; K 8 . Sandys, J . E . , lntrvdl/('tirm. Tfle Rhetoric 11ţ" At·i.\tolh'. tnms. R .C. Jcbll

Cambridge, 1909;

89. Sdunidt, M., On t!te Date of tlw Rltetoric, Balle, 1 839; 90. Sdmei<1cr, B., Die mitte/al/t>l'/irl!ett griechi.I·,-Jt.fmeinisclwtt 0/Jf' /'.1'1'/ZJI//gl'tl

der aristote/isc/wn Rhetorik, Berlin, W. De Oruytcr, 1 'J7 1 ; 1356 a 35--b 10, 1357 a 22-b 1 . î n 1/mtw.l' (Wicsbadcn) 1 1 3 ( 1 985): 1 7 2 - 1 8 2 ; Srhutmmpf, E., Some Obserrmiotts 011 tlte ltt/I'(Xfucrorv ClwpterofAri.\lotk's Rltetoric, în Aristotle',r Rlretoric: P!tilosoplriml Es.wrys, cd. D.J. Fu rky & A. Nchamus, Pri n ceton , 1994: Sohnscn , F., Aristotfe wul Cicero 011 tlw Omtor·.� Pfaying IIJlOII tlrc Feeli11gs, în C/as,ţÎcal P!tilology 33 ( ! 938): 390--404; Sulmscn, F., lutmdllttioll, în Aristot/e's Rltetoric 1111d Poetic.1·, trad. W. Rhys. Roberts, New York, 1954; Solmsen. F., Reriew of R. Kasse/'s Ari.\totelis 'Ars Rfl<'toricn, în C/assiml P!tilology 14 ( 1 979): 68-72;

9 ! . SduUdcr, J . , Ar. Rhn. A2.

92.

93. 94. 95.

430

BJBLJOGRAFJE

Sohu'iCn, F. . Tlw Aristorefia11 Traditio11 i11 Al!de/11 Rhcwric, în A111erican J01mwl of Phi/olo.�y 62 ( 1 94 1 ): 35-50, 1 09-l lJIJ. Rctipiirită in Ari.ltorlt•: rlw Clmsiml H.-ritage , cd . K . V . Erickson (Metuthcn, N.J .. I97-I) ;

97. Sohnsen, rricdrich, Die Entwicklimg der aristme/isch<'l! Logik 1md Rhe torik. Berlin. Wcidmann, 1 929;

Spcn)!cl, L., Uha dir Rfwrorik des Aristotefe.l', M u n k h . 1 8 5 1 ;

9'). Sprutc, J . , Der .:;11·eck df'r Ari.l·tote/Î.\ch<'n Rfletorik. i n Logik, Ethik. Tlieo ri<• der Gi'Î.I/<'.III'Î.I.I'f'll.l't'/u!fkn, XI. Demsdwr Ko11gres.1· fiir l'hifosophie,

GUttin)!en, ed.

O. Patzig, E.

Schdbc & W. Wiclaud, lhunhnr)!, l l)77;

J (JIJ. Spl'lllc. J . • Die hlllftW/!1'111/Iworie der ari,IIO/e/isc/wn Nlwtorik, Gmtin.!!-..:n,

Vandcnhocrk & Rupn.:<Jit, 1 982; I O I . Spnllc, J . , IJie i:."l !twidlnng dn aristoleli.lc/wll J.ogik mul Rlwwrik , (JiiUÎtl,!!C tl, ]<)82;

I IJ2. St�rk, 1� .• cd., Rfw1m·ika . Sdwijie!l mr ,\rixlotdi.lc!WII

III!d lwlli'IIÎS/iclwn

Hhetorik, l l i ldcshdm. 1 <!68;

1 0 3 :11mrot, Ch a rl c s, Etndes .l'nr ArÎ.II0/1'. l'olitiqrw, f)iult'I'IÎIJIII'. l?lillurÎlJm',

Paris, Durand, IX(JO;

I � J-1. Untcrstcincr, Mari<l, IP.\' Sopl!iste.1·, IOilJC 1 et 2 , l j hr.<irie J'hilmt1phi4UC J V rin. l'�ris, 1 993 ; I O S . Vahlcn, J., Rlwtorik 111111 Topik: Ein /Jeilmg :u ,\ri.I/Oidl'.l'' 1?/u-/orik, in 1?/winisclll's Musetml .f/ir l'flilolo.�i,•

2:!

C l l-: 67): 1 0 1 ·- 1 1 0 . Rl•tipăritii in

Gesmlllllefle l'hilologiscfl<' Sdir(lim, voi. 1 (Leiplig. 1 9 1 1

1 06. Vahkn , J . , /.ur Kritik ,J,•r Hlwlorik des Arislotde.\, în Rlu-inisdu•,\ Mll,\1'11111 }iir l'hilo/ogie 9 ( I XS-1):

555-567.

Retipărită în: lk.l'llllllll<'lle l'ltifo·

/ogi.�l'lt<' Sdll'ijiel/, voi. 1 (l..ciwi.!! , 1 9 1 1 ); {);,. IU!I'Iorik d,.,. (irir•dwn

1 0 7 . Volkmann, Ridwnl.

mut Riimtr i11

.1'\'.1/<'llltl

lic/u•riilwr.ricllt, Lcip:rig, ']'cuhJwr, I X K'i ;

101-:. Wartcllc. A . , l.t'XÎIJII<' rll' l a m":JorÎIJII<' d',\rÎ.I'/0/1', Pari.-. L es lkllcs l.cttres , l lll-:2;

1 1 19. Wichmd, W., Aristo/,•ks uls f({wforik,•r mut dir• Froll'ri.lclwn Sdll'ijit•n, în /kmw.1· (Wic�hadcn) 8h ( J lJSR): .E.)-J-16;

I IO . Wikmnmn:ryukc, G.l l . , A nOII' OII /fu• /'i.III'Î.I' in Aristot!t's 1?/u·/Oric, în American Jmmml of l'hilologv l-i2 ( 1 96 1 ): 1 93 - 1 ')6;

1 1 1 . Wisse, J . , Et!w.1· muf l'ar/w.l·}i"mn Arislmfe /o ('iccm, A111stcrdam. 1 9X'J; 1 1 2 . Wiimcr, M J I . , Dos Etlti.I'Cfw in der Rfwlorik (/,,,. Ari.,·wtl'lc,,·, Frcibu1 .!! Mlin.:IJcn, 199fl:

1 1 3 . W(irncr, M . l l . , Enthymcmc·Eille RnckgriJrmtf'ArisiOtcfes Î11 ,I',YI'II'ilmti.lcfler r\hsidn, în l?hewrisd1e Red/1.\tl!eoric, cd. O. Uallwcp. & T . M . SC'il>el1,

Frcibllf)!. 1 982; 1 1 -I . Worthin,!!l on, l;m, Persuasiou· Greek Rlll'roric i11 Acliou. Routlcdgc, Lomlon & New York. l99.J.

43 1

INDEX NOMINUM'

AycHlwv (b) - A)!<tlhon: lJ2 Il 7; 02 a JO. ' AŢctj.J.€jJ.VWV (b) - Agamcnmon: 1 3 a D ( 1 /tuuer). ' AyAo.l(TJ ('rJ) - A)!laic: l .t a J (flo1ncr) ' A{)-T}vii (Tj) - Atena: 63 a I X . ' A{)rpxxlot (dt ) - alcnicni: 6 7 b <J; 7 5 b 2 9 ; H-1. b : n ; \> 6 a s , 2 4 ; l) l'! b 1 7; 1 1 a <J, I l : 12 b 5 ; 15 b J2 . Ahxx� ('0) - Eac: I K a 36 Al.o.r; (b) - Ai a.\ : S7 a 33 (Homer); <Jl) b 30: 00 a 2H, 29

J l a 15 A'qwlŢn:u (dt ) - locuilori ai

A'l)wa ('rj) - Egina:

Egînci

'J6 <1 1 9 .

A'tyt1nTtOL (dt) - cgiplcni: 1 7 a 7 . Alymrro.; (i,) - Egipl: 93 il 3 4 , h J . "At&rr; (b) - lladcs (Pluton): 1 7 a 32 (Sofodc). A'(J.LWV (b) -tbimon: 1 7 1J20; IX b 32 A'tv€crl.S11J..l.O\; (o) - Aincsidcmo�: 73 a 22

A\o-lwv (b) - Aision: 1 1 a 2 5 . (b) - Eschinc Somllicnl: 17 b 1 .

A'tcrxlvll':Z"

A'tcn.!nEtot ;,Orot (dt) - fabulclc Jni

Esop: ' J l a 3 0 .

A'lcrwn!X: (oj - Esop: 93 b '), 2 2 . ' AAf�uv.Spor; (b) - Alexandru

(Paris): 6� a 19: 1)7 h 27-29: 98 a 2J: 1N a �: O I b 20: l -1- b 38 ' AAxal� (b) - Akcu: 67 a 9. ' AAxt�tr.:Unr;;- (b) - 1\l<.:ibiadc: ')() b 2 8 . ' AAxt&i)lr.:to;; Cb) - Akitlamas: 7 3 b 1 8 : 98 b J l ; (){, a 1 , 8 , 1 8 ; 06 b I l . ' AAx(vooo;; (b) - Aldnoos: 1 7 u 1 -1 . ' AAxJ.La(wv (bl - Akm:lion: 1J7 b 2 "A Auo;; (b) - Hal)'' (fluviu): 07 a 39 (or:Kol). ' AAtp€crllloto: (1)) -Alpllc.'iiboia: 97 b7. "AJ.lacno;; (b) - Anl<tsis: 86 a 20. ' AJ.ltpu:lpwx;; (b) - Amphiaraos: 89 a 16. ' A va�aŢ6f<Xo;; (b) - 1\naxa�oms: 98 b 16.

' Ava�avf.pli)Tto;; (b) - 1\naxandritlcs: 1 1 a J t •: J 2 b 17: 1 3 h 26. ' AvclO"xe-rcoo;; (o) - 1\nuschctos: 1 2 b 13. ' Av.SpoxJ...Tr, (b) - Amln:Jdcs: OO a to. ' Av.SpoT(W'J (b) - Androtion: 06 b 27 .

• Cartea 1 ( c d . Bckkcr 1 354 a-1377 b 1 2) = 54 a-77 b 12: cartea a Il-a ( 1 377 b 161403 b 3) = 77 b 16-03 b 3; cartea a III-a ( 1 403 b 6-1420 a - b 4) = 0 . 3 b 6-20 a-b 4 (valabil şi pcntru /mll!x lamimmmt).

433

INDEX NOMINUM

' Avny6v11 (\-jl - A nt i o 11;1 : 73 a 3-1; 17

<l 3U; n:

' Av·rl,u.crxoc; (b) -

b 9� 75

b 1 1 . ! -1 , 1 5 ; 97 b 29;

(� 1 8 ; 06

b 2 1 , 2-l; 1 6 b 27 ; 1 8 u 36

h 32.

Antimachn�: 0!\

;

a L

Ba�uAWvwt {dt)

85 a 1 0 : 99 h 27

Bleu; (0) - Bias: S 9 b 2-1. Bou..Jm( (dt) - bco!icni: 07 a -1, 6 Bptio-wv (b) - 13r)·son: 05 b 'J.

' Avncr..3-€v1)!;' (b) - Antistcnc: 07 a 1 0 ' Avw.pWv (b) - A nt i phon : 79 b l .'i ; "Apyoc; (.0) - Argos (ora�ul): 75 a 5 . "Apwx; mfyoc; (b) -- A rcopa u l : 5 -1

a D: 98 h 2B .

"Ap'l)!;' (b) - Arcs (Mar1c): ()7 a

I l\ ; 9 1!

b 2 1! .

' AptcrT€(.51)!;' (b) - Ari-;titlc: 91! a

10;

A p

1 -1 h :n

' Ap(rrTtJT1101; (o) - ri st i : 98 b 30. ' Aptcr-roy€(TW\> (b) - Ari�togciton: 61! u l 1! ; 91! a 1 9 , 22 ; 0 1 b 1 1

' Apto-rOIJICiV'I)!;' (b)

- Aristofan: 05

l ph

b 31J ..

' Aptcrtoq:>Wv (b) - A ri s o

on: 91! a

6,8.

' Ap}Jii.Stoc; (b) - Hunnodio�: 6 1! a 1 1!; 98 a I <J , 22:

b 1 1 : un nitui.

care descinde tiin prcccdcntnl -

ch la s c b s

97 b 35

' Apx:EAcw;: (b) - A r c o : 911 a 2 5 . ' Apx(�t� (b) - A r h i i o : 76 a 1 1 . ' Apxl&x,u.oc; (b) - Archidamm;: 06 b

30, 32

' Apxnoxoc; (o) - Arh i l oc o : 12; 1 1! b 27

rc t

' Apx:th� (b) - A hy as : 12 a ' Acr(ct (\-j) - Asia: 1 5 a 1 7 . ' App€(&1)!;' (b) - Atridul: 1 3

9!1 b

a 33

' Anodj (\-j) - Attica: 98 a 1 .. ' ATilx� (b) - a1tic: 95 a 20; I l a 24; 13 b 2

98 b 2 7 . 00 b 25:

1 3 a 3 4 (Homer).

' AxO:Lx� (o)

- Achaicus (tragedie

inccr1ă): 07 b 3-J.

' Axmo( (dt) - ahci: OI b 1 8 . ' AxtAA€01:" (o) - A i l : 59 a 3 ;

b31

I€Awv (ol - Cklon: 7 3 a 22. IEpoV"tOJ.lctVlo:: (\-j) - Gcrontomania (til]\1 de COIIlCdie); 1 J b 26

IAo::lixwv b Tcos:

Tfitor; (o) - Glaunm

OJ b 26

lopŢ(ar; (o) - Gur�ias:

0-1 a 26:

din

O.'i

3k; 06 b 9; 08 b 20; J-1 b J J ; 1 6 a 1 : I X u 35; 1 9 h .J .

lliyl]I:" (O) - Gygcs:

J l! b J I

6.a.Aoy€vij.;, *.;, Er; - Cel născut la Dclos (cpitcl al l u i A ol i on) : 09

u 1 -1 .

6.o::p€lo�: (b) - lJarius: 93 a J 4 6.€Aq:>o( (dt) - locuitori din Dc!fi:

9 !-i

b 3J

l!.TJ.Uci&T]l;' (b) - Dcmadcs: (JI b 32. l!.ru; x TI)C; (o) -- Dcmucratcs: 07

� r.

11TJ.LL6xptwr; (b) -- Demonii: ()') b 26. l!.TJJ.lOO."f.v'l)!;' (o) - Dcmos1cnc: 97 1> 7 ; 0 1 b 32 ; 07 a 6 .

13.

(Homer)

' AuTOXA� (b) - Autodcs: ' ArppoOCrrJ (1,) - Afrotlita:

- babilonic 1i:

63 a

1 9; 78 b 3 1 ; 80 b 29; 96 a 25: 96

ll.lo,u.Eiiwv (b) - Diomctlon: 1}7 .t..w,u.i]OT]l;' (o) - Dimucdc: 96

a 25 b 1-J.;

99 1> 30; 1 6 b l 2

l!.wvUO"l�, 1], 6v - l'arc

se referă

la Dionyso� (suu l a Dionbii): 1 6 a 33

l!.tovUcrtor; ( b )

l!.t6voooc; (o) -

Dionysos (orator .5i

Dioll)'SÎus

(din

Sirucutu): 57 b 3 1 , 34: !\5 a I l : 90 b 29; 0 1 b l 2; 05 u 32 . l!.t6vooox6ActxEr; (cit) - l i n� u�i orii lui Diony sos , pore lă a come dian!ilor: 05 a 23

poet): 07 u 1 7 .

l!.ton€(-8"1).;' (b) - Diopcithc�: 8 6 a

434

1 4 ..

INDEX NOMINUM

Mwv (0) � Dion: 73 a 20 t..pcbcwv (h) - Dracon: 00 b 2 2 . t..W<'iwvlo; (1,) - Dodona: Y!! b 4 . .t..wpu::(:.:; (h) - Doricus: 57 a 1 9

ZE{:.:; (o) - Zeus:

' HyT]o-lnoAll; (b) -

' Excijh] (1,) - Hccuba: ( )() b 2-J. ' hchTJ (l]) - lkcatc: ()() a 1 5 ; 'J7 b 28 .

ai Eleei: ()()

h 7.

a 2; OI h 35 ; I.J b 27 . 2 l L ' EJ...AOO; (l]) - Elatla: 9 7 b 26: 1 1 a 5 , 32. "EAAT]vEo; (cit ) - clcni: 8-J b J.J: 'XI a 1 !! ; 97 b 33; OI a I l ; I l b 30 Elena: 63 a 1 8 ; 99

]() a

- Empcduck: 73

b I .J.

Enyalios: 95 a 16

(Homer)

' Err(lio:upoc; (b) - Epidaur: 1 1 a 1 2 . ' EmJJ.EVl<'iTJC; (o) - Epitucnitk: 1 8 a 24 ' Errt<ci"(flt(Jb (b) - Discur� [uncbnt· I l a 31.

' EJr(XUPJl% (b) - Epicharm: 65 a

16,

[ ( ) b .J

' Epy6qHĂ<Jo; (0) - Er)!:ophilos: 80 b 1 1 . ' EpJJ.Tlo; (b) - llcnncs: O I a 2 1 , 22. E00y6pao; (b) - tvagoms: 99 a .J, 6 {!sonate).

EtJfloto:: (1,) - Eubcca: 1 l a 1 [ Etf!ouAoo; (b) - Eubulos: 76 u 9. E�ii<'il)J.loo; (o) - Euthytlcmo�:

lui

HpcixAEnoo; (b) - 1 lcradit: 07 h

13,

llcn:ulc: XX 0 1 1 1

'"·

' HpOOtxoo; (b) -

l krmlkos: 6 1 b 5 ;

' Hp6&mx; (b) - llcrodot: O•J <1 28;

b 24; 04 b 25: 05

28; 15 a 20;

Europa: 15 a 1 8 .

' Hcrt6vT] ( �) - 1 Jcsionc:

16b

0HqlvT]t; (b) - Tltcagcne�: 5 7 b 3 3 . 0€J1tcr"tmU..T,o; (0) - Tt·mistoclc: 76 a 1 . 0€o&iJJ.at; (b) - Thcodamas: 06 b ]() 0roOOExTTJo; (o) - Thcotlcctc�: 97 b 3;

'JR b 6: 99 <� 9: 9'.J b 1, 30; ()(J a 2X; OI <.t 3(1 - Thcmlows ( orat o r ) · a 26, 3-J: J .J b · l .J ; (actor tra�ic) 0€nuA6t;, �. 6v - tt:suliuu: 7J a 26;

0E61iwpot; {b)

()() b 1 7 ; 114 h 22; 12

W.i a 2 X

0rţlulot (o't ) - tcbani: 97 b 38 01jO"E� (b) - Tc:t.t:: u : 63 a I X ; 97 b 27 ; 99 a 2 .

u 28 .

EMuvoo; (b) - Euthynos, 92 b 1 2 . EbxnUJ.wv (b) - Euctcmon, 74 b 3 6 Etl'{evoo; (b) - Euxcnos: 0 6 b 3 1 . EUptnC.:>rr; (b) - Euripîdc: 8 4 b 1 5 ; (J<l EUpW1r11 (l]) -

' HpcixAnoo;. a-ov, oo; - coloanele

12 ( lsorr;ttc)

' EJ11f€0oxA-ilo; (b)

16 a 29.

locuitori ai Elis-ului:

'"HAto; (1,) - Eli�: 1 6 a 3 (Gor[<ias) "Hpo:: (l-]) - f!cra: 1 B h 21 ( Euripnlc) ' Hpro<A€t6a.l (cit) - h�ml"ii:t.i: % a

()() h 2 1

(l�uripidc)

' EAAftcrJrovn:x;; (b) - lkllc>pont:

' EvudAtoo; (b) -

' HAElot (o't) l6 u 2

Het:lor: X() b 2!!; 96 b

' EAnho:t (dt ) - tocttitori ' EMvT) (l]) -

b 5.

Hc_gcsipoli�: 98

b 33.

(Simonidc).

"Ex<wp (0) -

J.[. (Holllcr); 09

87 a

a 15 (Simonidc).

Zl'iwv (b) - Zcnon: 72

0pil'{ (0) - locuitor al Tracici: 1 2 b 1 . 0pM-6jkluAoc; (b) - Th rasybulos: rKJ a 3-J: 00 b 2 1 ; OI a 35

0pacrUJJ.O::XOJ; (o)

- Thwsymachos

00 b 2 1 ; 04 a 1 4 : 09 a 2 ; 1 3 a 8 .

epqm (1,) -

frică de

tmc:

1 2 a 35.

' h:icrwv (b) - (Iason, erou): 00 b 1 5 . ' lcfcrwv 'o 0EmA&; (o) - Iason d i n

Tcsalia:

435

73 a 26.

INDEX NOMJNUM

t&x ('rj) - !da (muntele):

K(p.wv (o) - C i mon: 90 b ·». KAo:::ocpWv (b) - Cleophon: 75 b 3 1 ; 08

Oi b 2 1

' I.SptEU!; (b) - ldricus: 06 b 26, 29. ' IEpwv (0) - Hieron: 91 a 09. "IA.tov (T0) - l l ion: 63 a 16 (Simonille);

a 15.

KAEwv (0) - Clcon:

os b 26.

96 b 1 2 .

'IJHpalot (o't) - l oc u i tori

' loXacrTf[ ('rj) - Jocasta: 1 7 b 1 8 . "IJrJraPXoo;; (o) - Hipparchos: O I b 1 2 . ' !JrJr(w; (o) - Hi pp i a s : 5 6 b 3--J. ' 11m6Aoxoo;: (b) - Hippolochos: 68 i l 17. "lu.,'}p.ta (-rcl) - jocu ri l e istmicc: ()6 a 21. ' lup.lŢV(ac; (b) - lsmenias: 98 b 3 , 4 , 5 . ' luoxp� (0) - lsocrate: 68 a 20: 92 b I l ; 99 a 2, ..J; 99 b 10; 08 b 15; I l a 29; 12 b 6; 1 4 b 27 , 33; 1 8 a 3 1 , 3..J.; ! 8 b 26 . ' ITCtA.tWTat (o't) - italio!i: 9S b 1 5 . ' lq>txpci-rrx; (bJ - lphicratcs: 6 5 a 2 !:1 ; 6 7 b ! li ; 9 -J. a 2 3 ; 9 7 b 34; 9 8 a 6 , 8 , H l ; 99 a 36; 05 a 1 9 ; I l a l i ; i l b 1 ; J6 a 1 0 Kcr.U.(w;: (o) - Cal lias : 5 6 b

31; 82 a

5; 05 a 1 9 .

Ko:AAt611T] ('rj) - Catliopc: 0 5 a 33 KciHtnJr� (b) - Callipos: 73 a 1 9 ; 99 a l 7 ; 03 a 5 . Ko:AJ..t o:r))-f"rt-; (b) - Callisthene�: 80 b 12, 13.

KcU..HtHpaux;; (o) - Callistmtos: 64 a 19; 74 b 26; l & b !0.

KaAuOWv ('rj) - Cal ;idon: 09 b 10 ( Sofoc lc ) , 1 2 . Kcipxt-voc; (b) - Carcinns: 0 0 b I l ; 1 7 b 18.

Ko:pnâ"_t� (b)

- insula Carpathos:

13 a 1 9

Ko:pJ(ît&S"\Jtot (dt) -

canagine1i: 7 2

b 2&.

Ko:Uvtoo;: [poo; (b) -

iubirea l u i

Caunos: 02 b 3 .

Kfllf'tcrOOomc; (o) - Ccphisotlotos: a }();

a 6, 2 3 , 2 & .

7 8 a 3-1: 0 7 a 27;

K6vwv (b) - Conon: 99 a 5 (lsocratc);

ai Himerei:

93 b I l .

(}() b 2 1 .

K6pa'{: (b) - Corax: 0 2 a 1 8 . Kop(v.,'}too;: (0) - corinteni: 63

a 15,

1 6 (Simonidc); 75 b 3 1

KpchuJ...oo; (0) - C rat y l o� : J 7 b J . K�wv (o) - \rcon: 7 5 n 3--J. Kp*.;- (0) - locuitor al Cretei: IX a 2-l-. KptT(w;:(0) - Crit i�ts: 75 b 32 ; 1 6 b 29 Kpolcroo; (b) - Crcsus: 07 a 3'J (oracol).

KUO(w;: (o) - Cydias: X-l b 32 Klixvoo; (b) - Cycnos: % b 1 6 . KOwv (o) - Cinicul (filosoful Diof'.cnc): Il a 2..J .

Aax€1iat)l6vtol (o't ) -

cinic

laccdcmo

nicni: 61 a 1 0 ; % a 2..\; 9R b 1-l. I X ; 11 a 5 ; 1 5 b 32 ; I X a J I .

AetXEOO(p.wv ('rj) - Lacedcmoni<�:

a 29.

Ao:xwvtxd &Jrol[lMŢp.O:"to: (<ci) -

apolkg mc la<:edcmonicnc: lJ..l b 35 IU; OR a 2X; 19 a 3 1 . ACÎp.Jrwv (0) - Lampon: 1 9 a 2 .

Acîxwv (b) - Lacon: 67 b Ao:p.ljxxxlŢVO( (o't ) -

lampsacicni: 9X

b 16.

Â.EJrT(\>rt-; (o) - Lcpt i ncs : l i a 5 . Aeuxo.,'}fa (�) - Lcucolca: 0 0 h 7 . AEw.sdp.ao; (0) - Lcodmuas: 6 ..J a I IJ;

un a l t n l - 00 a 33. libicnc: 93 a 3 1 . AtxliJ.l.Vl� (b) - Lit)'lllllios: 0 5 b 6; 13 b l-l; 1 4 b 1 7 . Aoxpo( (dt ) - l ocrien i : 9 5 a 1 . Aiixetov (<0) - Liceu l : R5 a 27. Aux(o: ('rj) - Lycia: 09 a 1 4 (Simonidc) AuxoAEwv (o) - Lyco lcon : I l b 6

At�oxol A6Ţot. (dt) - fab u le

436

INDEX NOMINUM

Auxoî:iproc; (o) - Licurg: 98 b 1 8 . Aux{>q:lpwv (o) - Lycophron: 0 5 b 36: 06

a 7; un altul -

' OAuvihcoc&;;, ij, 6v -olintian: 1 1 a 7. "Op.TJf.Kl<;{b) - Homer: 63 a 1 9 ; 70 b

I l ; 75 b 30; 98 b 1 3 ; a 2; 1 7 b 4

18.

Muv"t(a.o;; (b) - Mantias: 9 8 b 2 . Mupa..:tWv (o) - Marathon: 9 6 a 1 3 MErupa (1:0:) - Mcgam: 57 b 3 3 . MEAuvt:rrn lO"TJO;' (b) - Mdanippidcs:

b 32; 1 4

' OpEcr"tl")<; (0) - Orcste: O I a 36.

()<) b 26.

naAaJ.l."l)OT)<; (0) - Palamcdcs: 13 b 27 . nâJ.l.q:>tAoc; (0) - P�mphilos: 00 a 4. nciv (0) - Pan: OI a 1 6

7<) b 1 5 : <)<) b 27 , 2 9 .

nctptot (dt ) -

MEAâvwm},; (o) - Mdanopos: 74 b 25 . M€A€CI")'fl0!; (b) - Mclcapu: 65 a 1 2 ;

M€ATj1:0t; (b) - Mclctos: 1 9 a ll . M€00TJ"Vlctx6<; (o) - disrursul mcscui;m: 7J b I II: 97 a I l ; 18 b 1 1 . M"l)Omx <Til - Mcdcca: 00 b I l , 1 3 . M tAT t &OTJ<; (b) - Miltiadc: Il a l i M t�t&TUJ.l&T)<; (b) - MixidL•midcs: % b 17, 2 8 .

MotpoxAli<; (o) - Moirodcs: I l a J(). Moolu (1,) - M)·sia: 05 a 29 (Euripidc) Mooo( (dt ) - misicni: 7 2 b 33. Mu"ttĂTj"Vctlot (Ot) - cctă(cni

Mytilcnc: l)ll b

din

13.

Nuootxpchr�t; {OJ - Nausicratcs: IO a ( 0 NtxO:vwp (b) - Ni!.:anor: 9 7 b 7 NtxfjpaToc; (b) - Nil.:cra1os: 1 3

N(xwv (b) - Nicon:

a 7, 9.

34.

Ntp€6<; (b) - Nircu: 14 a 3

(Homer).

:=:€wq:>O:v"TJO;' (b) - Xcnofan:

19,

23; 9lJ b 6; (�J b (J

:=:Ep�TJ<; (b) - Xcrxcs: 93 b 2 ; 06 a 7 .

' 0&lO"cr€[CI (Ti) - Odiseea: 0 6 b 1 2 . ' ()(ioocr€6r; (b) - Odiscu (Ulise): 63 a

1 8; 80 b 23 (Homer); 91.1 b 3 1 : 00 a 28: 16 b 2, 1 2 , 1 4 O't&Lnour; (b) - Ocdip: 1 7 b 1 9 . O'tv€6<; (0) - Oineus: 97 b 2 6 ; 1 7 a 16. ' OAu mx�, 1\, ov - olimp ic: 1 4 b 3 l .

' 0/..Up.:rnoc;, a-oc;, ov - din Olimpia,

olirnpian:

a 20, 2 1 .

nuvrrroptx� (b) - discursul

ric: Oii b b

Pwu·xi-

I R � 32. locuitori din P�ros:

1 6;

nâTpoX\o<; (b) - Patrodc:

'.J7

51) a 4;

b 2R.

n€t�6Aaoc; (o) - Pcitholao.�:

17;

n€lpat€U<; (b) - Pcimicu�: OI a

2'J;

l l a iJ Ila

15, 16

n€lcruv.Spo<; (b) - Pcis;uulms:

nucr(o-rpcnoc; (o) -

1 9 a 27. Pisistralc: 57

b 31

nEAOmo<;, a., ov - din Pclops:

09 b

10 (Sofoclc). n €Aon6wrţroc; (i-]) - Pcloponcs: 09 h 1 2 . n€TTCIPTJ�(u (1,) - Jocuitonrc din Pcparcthos: <)8 a 3-1. n€p(a.vSpoc; (o) - Pcritmdru: 75 b 3 1 n€ptxAli<; (b) - P cride: 65 a 32; 9 0 b 30; 07 a 2; l i a 2, 1 5 ; 19 a 2 . nTJA€0<; (b) - P cleu: I II � 36. nTJv€A6RTJ (1-il - Penelopa: 1 7 � 14

nlv&lpD!; (b) - Pimlar: O l a 1 7 . ntT.'t€6<; (b) - Pitthcus: ()() a 1 1 . ntTIC:t:x&;; (0) - Pitta<.:os: 8 9 a 1 5 ; 02 b 1

nAâTW"\! (0) - Platon: 32;

911 b 3 1 ; 06 b

Platon Comicul - 76 a 10

nA"Il�tTTTTo<; (b) - Plcxippo�:

79 b 1 5

n6Au13o<; (b) - PolytxJ'>: 1 5 a 2 1 (Sofoclc).

rloA6euxT0<; (0) - Polycuctos: I l a 'l l . noAuxpdTIJ<; (o) - Polycratcs: OI a 35: OI b 1 5 . noAuv€lxTJ<; (b) - Polinicc: 7 3 b 1 0 . non<'imCiTa.t (o't) - locuitori ai Potidcci: 9 6 a 2 0 .

437

INDEX NOMINUM

npO:nx; (b) - Pratys: 13 a 8, 9 nplaJ.Lor; {bJ - Priam: 62 b 36 (Homer): 63 a 6 (iti.); I..J b 39; 16 b 2, 3 npOStxor; (b) - Prodicos: 15 b 1 5 npurrar6par; (b) - Protagoms: 0 2 a 25; (17 b 6.

nll1'Jar6Jxxb (b) - Pitagora: 98 nWA� (b) - Polos: 00 b 22. 'Pa&XJ.Lav.'t� (b)

b 15

- Radanwntc: 1 3

b 2(i

I:aAaJ.L(r; (Îl) - Sulami na : 75 h JO; 96 a 12; I l a 32 I:ciJ.Ltol (o\ ) - sumicni: 93 b 3 1 ; 07 a 2 . LâJ.L� (Î"]) - Samos: 8 4 b 3 2 ; ()) b 2 3 rampW (Î"]) - Sappho : 6 7 a R ; 9 1-: b 1 3 , 29 Llp"t� (Î"]) - Sc�thos: l l a 1 -1 .

I:tŢEteto; (dt) - s tgecn J:_ 7 5 b 3 1 I:txEAla (Î"]) - Si ci lia : I l a 25. LtJ.LWV(STJt; (b) - Simonidc: 63 u

15;

67 b 20; 9 1 a i! : 05 b 23 .

HOl.I<PO<; (b) - Sisif: 1 2 a 6. I:x(pwv (b) - Sdmn: 06 a 8 rxU.'tat <cll ) - sciti: 67 b 10. I:6A.wv (b) - Solon: 75 b 32, 33; 98 b 17. I:orpoxAT).;- (b) - Sufocle: 73 b 'J; 75 a 33; 00 b ! 8 ; 09 b 9; 15 a 2 1 ; 1 6 a 1 5 ; 1 7 a 29; 1 7 b 20; 1 8 b 32 ; (orator şi politician) 7 4 b 3(J; 1 9 ' 26 LnE6c:mm� (b) - Spcusip: I l a 2 1 L"t"flO"(xopor; (o) - Stes i choros : 9 3 b 9, 10; 95 a l ; 1 2 a 23 . I:-c(A�v (b) - Sti l bon : 9 8 b 4 . .L-cpâfk;t'f (b) - Strabax: 9 9 b 2 I:upaxOOtot (o\) - simcuzani: 84 b 16. I:wxpc:hTK" (b) - Socratc : 5 6 b 3 1 , 3 4 ; 57 b 1 2 ; 6 7 b 8; 82 a 6; 90 b 3 1 ; 9 8 a 25; 9 8 b 3 3 ; 99 a 8 ; 1 5 b 3 1 ; 19 a 8 I:wxpcnuol J.6ŢOl (dt) - dialogurile socmticc: 93 b 4; J 7 a 2 1 .

TEAaw.Jv (b) - Tclamon: Î(7"b 3 TeAa)J.WVtciOry; (b) - TclamonianuJ· 87 a 3 3 (Homer)

TEvEOtot (dt) - tcncdicni: 75 b 30 TEvEOoo; (lj) - Tcncdos : OI b 1 8 TEUxpor; (0) - Tcuccr: 9 X ll 5 ; 1 6 b 1 TEU)J.TJO"cr6c; (0) - Tcumcssos: 08 a 2. TijAel.pOI; (0) - Tc kphos: 05 a 2X Tpi.)Eo; (dt ) - t roie ni: 9(J b 16. TuvOap(Oat (dt ) - ti ndari t. i : 97 b 2!! ' YŢta(vwv (0) -

Hy!!iainon: 1 6 a 2 <J.

!Dal.Spor; (b) - Phaidros, OR b 20. 1llall]XEt; (dt) - rcacicni: 15 b 27 ( H ome r ) . 1lldAo:ptr; (b) ·· Pllllluris: <)] b 9 , 1 J , 22. IDâUA.or; (b) - PhaYlos: 17 a 1 5 . IDtÂ.CÎ.J.L.J.l.WV (b) - Phi1ammon: JJ a 1 4 , 25, 26.

IDtA"fu.J.wv (o) � Philcmon: 1 3 b 25 ID(AtllliD<; (b) - Filip: 97 b 38; I S h 27. IDtAoxpci"t"T)<; (0) - Philocratc�: XO b X. IDtAoxn'[rrr:; (0) - Filoctct: 13 u 7 . IDtAo.J.Ll)A.a (Î"j) - Philomcla: 0 6 h 1 7 1llwxElr; (dt ) - IIK"Ilitori ai Phocidci: 98 a 1 .

Xaflplao; (o) - C'habrias:

6-1 a 2 1 ; I l

b 6.

Xo:tp"fu.J.wv (b) - Chai rcmon : 00 b 27; 13 h 1 3 .

Xo:Ax1).56vtot (dt) -

culccdoneni: 72

b 2!!.

XcipTJ<; (0) - Ch arcs :

76 a

10; I l

a 7;

J 1 b 2 ; 1 8 a 32

XaplO"fU.l-0<;' (b) - Chari dcmus : 99 b 3 Xcipwv (b) - Charon: 18 b 30. X(Awv (b) - C hi lon : 98 h 14. Xl� ('tj) - Chios: 98 b 1 2 ; 09 b 26. XotplAor; (b) - Choiri los: 1 5 a 3.

438

INDEX TERMINORUM

Ctyavrone:L'V -

ct\v(-rreu-.'Joa -

di�llil: 79 a R ; RO b 1 9; R'J a I l ; J ! a R, 1 2

&yopEUuv -

a 2-1.

&xoUe:tv -

ăypa�, rn;:, ov - nescris: 68 b 9; 73 b 5 ("v6J.lCM; ăypmpcx;); 74 a 1 9 ,

1 -1 ; 20 b -/. (cf. b.xpociuJcu)

b.xp(ţleta (1,) - prcci 1 ic : 1-/. a 1 6 . âxp1�ft<;. l'k. Et' - cxatt, riguros (de spre cel ce nt!ioncază sau ra(io namentul -�<l u): 55 a 25; 56 a R:

- dezbatere politică sau

(l;:v cât� :rroAt nxOi� &yi.Xrtv); 03 b

69 b 32; % a 3-1-: 13 b 9, 1 1 ; 1 -J.

j11dici;1ră: T2 u 13; 9 1 b 17

34; 13 b 1 5 , 1 7; 14 il 14; 11J b ..J-

CtywvtO"ClX�, ij, 6v - potrivit

pentru

întrecerile atlcticc: (despre s t i l ) propriu dc/_batcrilor, disCU!ÎCÎ, incluzând s i discursurile dclibc rativc 2 1 ; 61

�i pc

cele judiciare: 60 b

a 3; 61

A€'(:tt;), ypo:tpndj =

b 21: 21:

13 b 4

opu.>

lui

s t i l u l compoziţiilor

menite de a fi citite.

iiOOAEOXELv - a flecări: 1 4 a 25 &&.Ae:ox(a (l]) - flecăreală: 90

20; 06

a 27; OX a 23, 35; 12 a 3 1 : 15 b

20; 75 a 1 5 , 1 7 , 3 5 ; 7 5 b 7

::. :ntzi, a asl·uha, a fi au

ditor: 70 a 27: 75 a 7; 71J b

a vorbi î n public: 5 -1 a

22; 59 b 19; 7-1- a 20

O:rW"' (o)

a se exprim::. prin

enigme �an aluzii: 05 b -1 , 5; 1 2

a se supttra, a se iu

a 10, 1 1 ; I K b 1 .

b.xptf!oÎ..OŢ€Î:O"{IaL - a cxantina cn m i n u t i c : 6<J b 2 .

b.xptf!oAOŢTJTEov -

trcOuic vorbit cu

prcciJ.ic: ()..) a 3R.

Ctxpt(XlAor(a ("Î"]) - cx:Ktitudinc: 61 h 3-1b.xpt�Wo;: - în mod ri�uros: 59 b 2; 64 a 3R; OR b 3 1 .

l'xxpOOo--.'Jm - a amHa, a fi b 34; 7R u

15;

a 9:

95 b 26; 06 a 33.

cilvtyp.u (Td) - enigmă: 05 a 37 dtvty)J.cm.iJ.5�, rt-;. Et; - enigmatic,

auditor: 54

1 5 b 1 2 (d.

&xo&tv). &xpoanlr;; (o) - auditor:

54 b 32; 56 a

3, 1 4 : 57 a 3, I'J: 5!S a !S, 37; 58 b 2; 77 b 30; 95 b 2 ;

(XJ b 32; OI

b R; 04 a R , 1 J; 07 a 36; OR a 25 , 33; 08 b 6 , 1-1; 09 b 3 , 1 9 , 32; 1 5 a 1 , 7,27, 35; 1 5 b 6, 1 6 , 1 7 , 1 8 , 29; IR b 17; 1 9 a 18; J 9 b 1 1 , 1 3 , 25 .

obscur: 9-l b 35

439

INDEX TERMINORUM

&A'M-Eta (t'\l - adevăr: 55 a

!7,

JO.

28; 98 b 2 • .J; 99 b 3

J R : 59

b ..!; 65 b 1 , 6. 1 5 ; 8 1 b 2 L &Alj1'}E6u v - a spune adevăm l : 71 a

lx/..TJ\1-fs, i)<;, €<; - adevărat ("rO &ATJi}Et; = adevărul): 54 b 1 0 ; 5 5 1 ; 75 b 3. 6; 76 b 34; 77 a 2 • .J, 7 ; 87 a 25: 90 a 32: 91! b 1 ; 00 <1 9; 02 ,. 26; 02 b 23; 01! b .J ; 1 2 b H . 26; 1 5 b 3 1 : 1 9 b 2 , 1 ..J .

bAT)tl"t v6oz-, i) . 6 v - vcridic: 5 9 b 7: 9 5

troversă: 7-1 a 1 1; 1 6 a 10; 17 a 9: ! 7 b 22 , :n . 2 H

&va:J!oAi) (Tj) -

pre l ud i u l unui dili· ramh: 09 a 25; am�narc. întâr z.iere: 72 a J-1, J5; 1 1 b 1 5 .

&vdpwcru; (lj) - lcclllrd: 1 4 ' ' 1 ') l.wa:rvwcr-ttx6r;. i), Ov - bun pentru lectură, îndemânatic la ritit: 1 3

a 31 .

&A�� - în

mod veritabil:

O I! a 2 1 ;

1 2 a 22.

&A6rtO"To<;, oo;. ov -

necugetat, ne

chibz ui t : 85 b 30, 3 1 ; 91 b 1 . W.oroc; . o<; , ov - în afara r01ţiunii, ira tional, instinctiv: 69 il 2, .J; 70 a

b 12

&va:J...oy(a: (lj) R7 a 27;

3 1 : 08 a

bazat pc o pro·

porţie: 99 a 35; 05 a 1 J ; 07 a l 1 ; Tj &vâ/..oŢ0\1 JJ..€Ta:<popd = meta

foră prin an alop: ie (cxplidindu-sc pri nt r-o prop<Jrţ i c , .,egalitatea a două rapmturi"): I l b 22; 12 b 36.

&vaA.unx6c;, i\, 6v - care se referă la �oluţic: 59 b 1 0 ; Td 'AvaAtmxci = Atwlitice/e, opl'ră a

89 b 3; 00 b 10, 13. 15; 02 b 1 0 . 1 2 ; 05 a 26, 27; 1 2 a 22 ; 1 2 b 28 .

propoqional,

6-l b 1 [; 06 b 1:: , I l , 1 2; 01-! h 5 ; Ex mU

&vO:Aorov

18, 19.

&.j.uipnu.w: (Td) - eroare, greşeală:

propot1ic, analo�ic·

a 2 ; I l b 3; 1 2 a 5

Ull<llogic: 63 b 26;

de liră: 08 a 7, 9

comite o greşeală: T2 b 1 8 : 75 a 3 ; 1!1 a 30; 82 b 22 ; 8..! b 3 , 8 , 9;

&vci/..oŢCH;. o<;. ov -

ă/..upoc;, oc;, ov - fără at:ompan iamt·nt

(:l),]J"'[O<;' , o<;. ov - i refut abi l : 57 b 1 7 ; 0 3 a 1 3 (cf. AtXn<;). Cxj.tcqrrâvnv - a greşi, a se Jn�cla. a

subiect

de controversă: 62 b 30.

â:j.lq>tupi)nvu; (\]) - contcstarc , con

a 1 4 , 1 6 , 2 2 , 37; 56 a 1 9 ; 57 b 14, 1 7 , 20; 59 b 9; 6-1- b 9; 7-1 b

3�oo a J H .

2 2 ; 1 6 a 7; 1 7 b 2 2 , 2 ..J , 2 9 , 34.

&p..q> tcrf):rrn'plJ.lo<; , Qb. ov -

!..!; 84 a 32: 84 b 23

lui A1istotel:

56 b [(); 57 n 29; 57 h 24; 03 a S,

&vaJJ.tJJ.VTio"xELv -

b 10; 0 5 a 3 1 .

90 a 10; 14 b 1 2 ; 1 6 b 26; 1 7 b 1 4 ; 1 9 b 27 &�âJJ.VTjO"tf,; (l]) - am i nt i re : 19 b 1 3 . &vacrxEuci'{uv - a rlsturna, a dis

ambiguu: 7 5 b I l ; 07 a 32, 37; 1 9 a 20.

&voj.to/..oyotij.l€\10<;, TJ, ov - contra-

7.J. b 5 , 7; 81 b 2 ; 96 <1 2 1 ; 07 b 1 ; 16 a 1 4 .

Uj.tapT(a: (Tj) - greşeală:

75 b 22; 8 4

UJ.l.q>(ţlo/..o<; , Qb , ov -

&.J.!.rpt06�Etv - a sta la îndoială, a şo

văi, a pune la înd oi a lă : 56 a 8; 1!9

b 18

b.JJ.q>tof$l]TEi v - a disputa, a contesta:

1 9; s (, a 2 ;

01 rcaminli: 5!1 b

truge (o teză): O I h -1.

dictoriu: 96 b 26 ; 00 a 1 6 . 1 7 .

lxv"ta:ywv('Cm�o:t - a disputa: 6 6 b Il Uv"ta:ywvto-rEiv - a rivaliza: 1 6 b 1 4 lxvTa:ywvt� (o) - adversar , concurent, rival: 82 b L 2 ; 83 a 22;

54 a 27, 3 1 ; 54 b ]-1 ; 58 h 1 2 , 3 1 : 6 3 b 6; 6 5 a 2; 7 6 a 9 , 2..J , 2 7 , 29; 76 b 1 . 1 5 ; 7 7 a 1; 1!2 a 1 8 ; 87 a 3 1 ; 91 b 1 2 , 1 4 , 1 8 , 2 5 ; 94 b 1 0 ,

8 8 a 14.

Uvwno.5Etxvilvo:t

440

- a face o conlrJ

demonstraţie: 03 a 24.

INDEX TERMINORUM

&vTU1fo0t&ivat -

ân€ţxt'IIT�, oc;, o v - nedefinit, netle

a da in so.:himb, a

fao.:e �ă co re spun d ă : 67 a 2 1 ; 79

tcrminat: 08 b 26; 09 b 2.

�m(�ctv�. �. ov - nepotrivit pentru convi ngere: 06 b 1-1; 08 b 1 0 , 22. &no<'iEtxWvcu- a arăta, a demonstra:

b 7; 07 a l 6 , 24,

&:vn5ta�cîn€t'll -

a lntoan.'C o <teU

t.aJie îm potriva t'Uiva: Hi

6:vT(.Stxo� (o) - advcr-;ar în

a 27

68 b 30; 77 b 7; 1 -l. b 1 , 9 ; !5 a

5-1 b 30; 55 a 6; 82 a 1 7 ; 95 a 1 0; <JS b 8; 96 a 33; 98 b -I; OO a 2 1 ;

28; 1 7 b 8; ! 8 a 28; 1 S h 5

l J I a ! 2; 02 b 27; 03 b l 2 ; 04 a 6;

&vT(\J€0'1� (lj) - antiteză:

justi tie

] () <t 2.J.; 1 0

b 1 . 4 , 36; I l b 1 : 1 2 b 33 .

b;v'ttl<aTaMCÎTI€cr\Jat

- a pune i n

compcns>�Jic (despre o pl;ln gerc): 16 a 1 2 . 1 7 , prin antitct.ii, in vers, în mod o.:ontr"Jriu: <W b 3;

C:tvnX€t,U.€vwc; -

I..J a 32, 33, 34, 35; 14 b 1 J; 1 7

b 2 1 ; 1 t) b l -1 (cf. I)EtxvUvo:t) b.no.5EtXTtx&;, 1), 6v - dcmonstrat i v ,

capabil de a convin�e: 58 a 1 ; 6 6 a 9; 77 b 2J; 97 a 2; 00 b 3 0 ; 1 4 b 1 ; 1 7 b 2 1 (cf. S€tXTtX()o;) Cxn6.5€1'fto; (�) - dCill\)]JSlfa{ ie: 55 a 6; 68 ., 32; 7X a 7; 9-l a

O l a 6; 1 0 b 29; 1 2 b 22

av-rtx€lcr{Jm -

fCSJJtmdc: \':6 b 8 , 'J, 1 6; 87 b 1 8 ; 9'J a 1 9; 03 a 25 ; 09 a 1 2 ; ! O a 7 ,

23;

1 2 b 24; av-rt AE'fto; = stil antitctic:

]() b 3 1 ;

X€l,U.i'IITJ

a contrar.icc: 80 a 1 7 ,

a I..J;

()l) a 28;

10; 94 b

l..J a 37; 1 7

b 23 , 2-J.. 3J; I S a 5 , 1 7 , 27 , 38.

b.noxp('ll€cr{Jat - n r�spuudc, t t replica: 97 b 5; 1 7 <� 5 . 7; 1 9 a 1 -1 . 20.

b.n6xptcrt� (i-]) -· rttspun�: CmoAoyELcr.,'}at- <1 �

8-J b 1 5 ; 19

apăm Îll justitie:

54 a 5 ; 51'! b 17; 59 a 1 8 ; 68 b 3 1 ;

2 2 ; 1 5 b 36.

CxvnAor(a (i-]) -

a 22.

68 a 8; 09 b J-1, 36.

Cxv-rtAEr€tv -

,, �e opune, a se o.:o

7 5 a 27 , J..t; 77 b 1 7; 80 b 9 ; 9 1

disputll, contra

tl i qi c : 14 b 3 ; 18 b 24.

Cxvnnapa�oAl) (Tj) -

opo:ri t i c (a două <�rgumcnla!ii): 1-1 b 2 , 10; I 'J b 34. b.vnnapo:�r.D..A €1v - a o.:ompara, a opune: 59 a 22; 68 a 20. b.V""rlcrTJlOIPOI;; , �- ov - corelativ la, corcst>ondcnt o.: u : 54 a 1; T) b.v-r(crTpocpot; = an tisrro fa unei (JIJ'{ur(a lirkc: 09 a 27; 09 b 27 b.vTtcruMorl'{u:r\Jm - a face un ra ţionament prin opozi ţ ie : 02 a 3 1 ,

b 25; 15 a 29, 3 1 ; 17 a S .

b.noAoy(a (Tj) - apărare în justiţie:

titelă: 99 a 22.

b.vWvu,u.� . � . o'\1 - anonim:

57 b 4;

05 a 36; 05 b 2 ; 06 a 36. b.Optcr-roc;, oc;, ov - nedetemtinat, ne definit, fără l i m i tă de timp: 66 a 2;

b 1 1 ; fl8 b 1; 72 a 3 l ; 1 4 b 4

&nonACÎ'IIT)O"to; ('r]) -

distr..1gere, aba tere a judco.:ătorulni de la ceea ce e�tc nefavlJrdbil; (ln scn.� neutru) digrcsiunc, rătkirc de la subiect: 14 b IX.

Cmo-rp€11€t'11 - a combate: 5 8 b 2 -J , 3 5 ; 59 a I X ;

15,23,

60 b 2 ; 6 2 a

1 6;

65 b 20; 75 a 26; 77 b 1 6: 9 1 b 9;

32; 1 8 b 1 3

âvn n \J€vat - a se opune, a face an

12; 96 a 22, 23, 26, 29; 99 a IJO a 2 , 3, 33, 1!0 b 1 1 , 1 4 ; 02

13:

cotupar;ttie,

99 a 1 3 , 20; 'JIJ b 34; 00 a 1 , 2.

&no-rpom'] (Tj) - com batere: 58 b 9; 60 b 1 0 ; 15 a 6; opus lui npoTpom'j Cxna<po:(ve:tv - a declara, a demo n str<�: 95 a 7; 95 b 1 5 . a nc�a. a refuza, a con t es t a: 98 b 3 ; 1 2 b 10, 1 3 .

l:ma<pc!vat -

69 a 33; 74 a 34; % b 7; ! S a 1 4 .

441

INDEX TERMINORUM

UTT6q>uvou; (rJ) - afi rnmţ ic: 9-1- u 22; 95 b 5

Cut&pwn<; (i-])

- dcdarJ]Îc, deci z i e

05 b 27.

O:n&p\l€jJ.W:: ('r0)

- <lpnftcgm�. seu

tcn[ii: !19 a J S; 9-t h 35; 12 a 22

&.pj.tov(a (1-j) -

Q u i n t i l i a u m , Ar!fl omlorinl, voi. I l , bl it urn Miner.•;�, BtJCJUc�ti,

l i t . anuonic, <Ktml; ( aic i ) ton, a<.:n·nt, m od n l ;q ia vm·ii:

03 b 3 1 : ( J R b 3 3

UppT]\1, T)\1, EV - lll<Jst:ulin: 6 1 h 7; opus lui

a 5; 07 .1Ty.U<;" (feminin) �i

(J')(EOOo; (neutru) ăppu{}}.te<;. O!;:'. ov - Hira mie: 08 b 22, 26;

l:wx:alO<;; . a, ov

1 ')7-1, pp. 6-7).

UnmQ!;:', rx;,

ov - ah�unl gumcnt). � l nm iu : 5.'i a 1 7: 77 <l ��; 9X a 2, ](, a 27: ] ') a 2.

ri tm , arit

09 a l:l.

- primitiv. originar,

uU'gcivnv, uUSn-v

-- < t au).!mcula, a ;utlplificrt, a dez.volta: 5'1 b 26: 7(1 a 3-1: 7h b J..J.: 77 b I l : !12 h

{x.aTci "Cijv â.pxulav rAWno:vJ; 60 h untic, s tn'i vc c h i : 57 Il J ( J

b 3 1 ; 91

32; H7 a 1 6 ; 09 a 26, 27.

b:cro:qr�. fr;; , El;:'

O:cracpf:<; Otci T0 )ll)x.O!;:'); ("CO â.o-aq>E<; Otel "Cijv O:OoAmxlcr.v); 07 a 30: 07 b 2 1 . lx.un:lll!;:', a , ov - elegant, fin, gratios ("CO O:crulov "' cuvânt bun): 10 b 26

(T0

I ..J. a 5;

24; 0 1 b 9 , 1 3 ; 03 a -1 , 1 0

07 b 39; J3 b 1 9 , 29, 3 2 : 20 b 3.

ă"CEX\101;:', oc;;, ov

J!i;

l'J h 1 2 .

3.J.; 1-1 b ] ( J ; 17 b J2: 19 b 22; ubi ec tul ci c�te de a spori efectul retoric şi i m porl <lll{ a und expu neri prin intcn�ificarca cirnuu �tan!elor untli lucru �rw a le unei adi uni

1 2 b 2 , 4 , 28, 29, J i ; 1 3 a �l .

tur."i gr<unaticală, fărd conjunqie

am pl i l i ca rc , dezvol

l<lfl': 6� a 2 3 , 27; <)3 tt 1 6 : 1 J b

OOnMMrtcr"[()!;:', CM;. ov - nedcdus d i n â.mJV.SHCM;, CM; , ov - n elegat , fărd !egă

:!0. 13

cd'i'gl)O"t� ('rj) -

7, 1 7 , 2 1 ; I l h 22; 12 a 19, 2 3 ;

t r - u u silogbm: 57 a 9: 57 b J ..J. ,

:1 --J; OI b 5 . (\; (JJ

1 7 . 21: 0-1 h 1 7 ; 01' a -1; 1 1

- obsctlr, Jip,it de

claritate: 68 a 3 3 ; 6'1 b 32; 95 b

06 a 3 3

76 b

a 3�;

u!.i{T)"t€ov - trebuie <UIIplifkal: 76 h 7 uU'{T)nxci!;:', tl. 6v - propriu m np l i fi l·ări i , allP,Jllcnlativ: 6/l a I II, 21.

O:q:>e-:Aftr; n�p[� - perioadă s i m pl ii, cu u n ' i ng. ur membru: IJIJ b 1 .1 ,

- (despre dovadă)

l f l ; �Aiy; = erh iva lc n l u l l u i (.mAolx;:- ori )lOv6xwÂQ!;:', referitor

făn1 artă, care nu tine de dome niul propriu al artei (retorice), cxistilnd deja şi fiind gata de

la penoad� (i.e. alcătuit dintr-un

folosit: 55 b 35 ; 62 a J; 75

sinp.ur

a 22;

lui €vt€:XVQ!;:' := d(lv;�d;� inventată

de dîlrc orator (Quintili;�n.

omwrică , V ,

Ana

J , 1 -2: .,o:i.wa rlo

xWAov

membru. opus

celui complex, t·arc permitea mni mult tledt unul, da r riirii a

7 7 b i l ; O-l a 15; 1 6 b 1 9 : opus

dcpă�i patru

&<pOp('(Hv

w·zi pe core ormoml It' ia din

fN! core /1:' scome di11 COIIZil si cllmm 11' dil, afora retoricii, oltde,

442

xWA.a).

-- a dd imiw,

dn.:llln

(Em.crn].J.T) &q:>w pto").lEVT)); 5-t b R (00pwptO"j.LISva

scrie: 5--1 a 3 = ca1.nri

rlctcnninate); 55 b fl, J)

!NDF.X TERM!NORUM nu în cazul l"iecărci cntimc n w . <·i

ţlcicro:voc; (Tj) -

doar în ueclca care se orupi't rtl

miil1uri�irc �nh tor

ac!iunilc şi pusîunilc vie! i i ohi.�

turl: 55 b 37; 75 a 25: 76 b 3 1 :

7 7 it 3 , 7 , X-'J.

urgumcut

�Ao:(crwcrto;; (Tj) -

nuite): 93 a 2:'\; 9-l u 1 9 , 2 1 . 2 X , 3 1 ; 9-1 b .'i , 7 , R , 2-1, 27, 30; 95 a

1 1 , 1 9 . 20: 95 b 5 , 1 - L 1 5 , 1 6 , I N :

..chiasm'" (prin OJW.d!ia omtm riilm douii uîtc douii): l)<J '' 27

�ouA€Uuv - a .�fiitui: h-1 a 1 9 , 2 2 �ou/..€U€cr{lo:t - a tklibcra: 57 a 1 , 2 , -1, 6 , 25; 5 ' ) a 3K; 5 ' ) b l 'J; 62 a I X ; (J.j. a 2 1 ; 66 h 2 1 : n <l :!"1: X.l a 7 ; <)] b I X ; 'J-1 a 7; 1 7 h l ..J �ouAEunx{x;; , ij. 6v - potrivit pnttru tklibcmrc: Kl a 7

�po:x(lXwAoc;. oc;,ov (1t€plo..".q;) - pc

rioot< lii cu n u:: mhn: �cm1e: ()<) h 31 pw,wAoxta (i")J - hufonnie: 1 'J h K.

flwJ.lOAQxo�. oc;. ov -

OJ a 3 3 ; 1 !-i a 1 7 : l k b 2-l

yvw).loAor�;:lv -

a se exprima

scnteu(c sau mm;ime: 9-1

'J:'i a 3 . -I: 'J.'i l> i :2 "fV<•lJWĂoy(a (Tj) - arta

prin

21:

d e a s e ex:

pnm;t p!lll �cntcn(e san nmx:mJe:

9-l a i 'J

care se cx:·

"f'VtolJtO"tUnoo;:. oo;:. ov

primă prin sentt'n[c: 9.'i a 7

litL'rii: Tci napd: rrdJLJta (-nl) rrdJtJ.l.O: axW)J.JUX"tO: "' glume

t"onstând în srhiml>urcil literelor

hul"tm: l 'J h <J.

unui ,·uvânt: 12 a 29, ]3

ypciqJ€tV .. a scrie:

(>() a

36; 70

h 19;

9<J :J 2 ; 0-I a I K ; 07 b I l : 1 0 a 36;

u h n : 1 -1 n 2.'i T€lpaJ.lJ.u�voc; v6j.J.or; = k�e \L"rÎsii (Tci "fEl'pa).l}u�:va = <Kcla.�i sens): 68 1> K: n h 6: 7-1 a 1 9; 7-1 a 2 6 , 2 7 ,

1EAow�;. a, ov - ri1i h i l , ridicol (Td 1€Aowv = tarhiutirie, glumi\): 7 1 h 36; 72 a 1 : 9X a 10; 0-1 a

35; 06

a 32 ; 06 b 7; 1 2 a 2K : l 5 b 1 1 ; I 'J h 3 . 6 , l)

Ţ€/..o (w�-· in moci ridknl: b .î()

1-1 a

37;

1A<ifrTo: IT)) -- limbii: .'i7 h 1 0 (xo:Tci Tijv l'tpxalav rAWnavl: 67 a 1 2 ; 1() a 32; a't l'Ăl�TIO:l = glo

3 6 ; 75 a l 7 . 1 l{ , 2 !$ , 3(), 32; 75 b

.f. 7. ](,; 76 h 2-1, 25 ypa(]l€l}s (o) snib, opi\1, �niitor: 09 a 20; 13 h 1 5 .

ypaqJtx6<;,". i]. 6v -

b 6; 1 3 h l ..'i . 2ll; ypa(]ltXij A€�1� = s t i l propriu disctlr.�urilor scrise

scme , cuvi nte �trrtinc (IIL"nlo·

�:��:�:

t i i c i c , /i�:;��l�:��L�:I �� : �; � sentiment, gând:

19 a

t��1;[�, );:}':��::·1 };;;��-�� 1'M

mai hmul):

lui

7; 06 b 3 : 1 0 b l 2

ŢVW).lTJ ('rj) -

a 29;

75 b l (i ;

7 6 a I'J: 0 2 h 3 3 ; maximă ( o afir

potrivit pcntm .�au

referitor la scrÎCI"l" ori pictură: 7 1

(ie[ "fJ.lO: (Td) -

ma]ic geocntlă, nu particulară, lc

gatti de stilul de via]ă; muximcle

sunt pentru cntimeme <.'<..'CU t'C sunt

premisele pentru silogismc, însă

443

(:qwvtan xij AE�t<;):

1 -l a i X .

S]l<XIIUCII, C.\Cillp]U,

model; proiOJ!UI sau prooemi-

111/I·UI unui poem epic sau al unei

drame, numit a.�a pentm că e l

ofcrrt un exemplu a reca ce ur

me;v.ă, rwnitiarit.âmlu-1 a�tfet pc

INDEX TERMINORUM

auditor cu natura �ubiectului de tratat: 15 a 12. - a arăta, a demonstra: 54 a 27; :W b 21; 56 a 4, 20, 35, 36; 56 b 6, 9, 14,29; 57 b S; 5Y a 19; 65 <t !8; 67 b 22; 74 a 9; !53 a 10; 85 a 31; 87 b 20; 9 1 b 29 ; 96 b 3 , 9 ; 9 7 b 19, 22; 0 ! b 4, 9; 0 3 a 12, 18, 2-1, 25; !O b 8; 16 b 21, 23; 19 a [ ]; 19 b 20, 32; 20 a 4 (cf. f.moSELXVUvat). OetxnxQ.;; , 1}, 6v - potrivit pentru demonstratie: 96 b 23, 25; 97 a 7; 00 b 33; OI a 33; 11! b 2 (cf.

Oe:�xvUvcu

U:n:o.'i€tXŢt�); liHxnxd Ev �u).!l}jJ.GtLa = argumente directe

(opuse, de pilllă, acelei reducrio ad absurdum), al dlror obiect este de a demon�tnl sau de a ex plica; ele �unt opuse acelor h€ŢXnxd kv*u).!l}jJ.etLa, al că ror obiect este rt•spingcrc<t. 0€LVWO"LI;" (�) - exagcmre, intensifi care, definitii de Longinus ca o fomtă a atl'frrcrtb-ului; de ase menea, sentiment de revoltă, in dignare, sau acţiunea de a stârni acest sentiment; Cicero (De in vemione, f, 53, 100) o descrie ca pc o fom1ă de discurs manifes tată printr-o ură intensă faţă de o persoană suu prin dezgust fală de orice este stârnit: 95 a 9; OI b 3; 17 a l 3; J9 b 26. &"fl).oUv -· a arăta, a dcmon�tra: 56 a 18; 66 a 26; 67 a 23; 75 b 15; 80 a 25; 81 b 36; 84 b 21 ; 97 a 4; 04 a 10, 29; 04 b 2; 07 b 3 1 ; 08 b 36; I l b l 3: 13 u 30; ! S a 19, 20, 23; ! 6 b 36; 17 a 18,23. liTJ}Ul)"W)"6o;: ('6) - denmgog: 93 b 9, 23 liyUJ.Tf(Op€lv - a vorbi in faJa mul ţimii, a pronunţa o cuvântare: 58 b 10; 84 b 32; 93 b 23; 99 a 23, 25; 18 a 2 1 .

l:iyUJ.Tf(op(a (i]) - cuvânta;�� 5 4 b 28; l 4 b 2; 17 b l2.

liTUJ.T)Ţoptx&;; . ij, 6v - potrivit pentru

cuvântarc: 5-1 b 23, 24, 28; 13 b 4; 14 a 39; 15 b 33; 17 b 34; 18 a 2; lil)J.l.TfrOptxol A.6Ţot = dis cursuri pronun]atc in fata mul timii: 94 a 2 (cf. 15 b 33); 17 b 34; liTUJ.rrroptxij A€'fu; = stilul discursurilor publice: 1-1 a 8. l:itoŢld),)"Hv - a ataca, •t acuza. a ca lomnia, a �l;îrni suspiciunea: T!. b 35; 80 b 10; 04 b 20; 15 a 33; 15 b 18, 37; 16 a 15, 19, 21, 25, 27; 16 b 4, 9 , 10; 17 b 15. Otetj}oAij ('r]) - calomnie, suspiciune: 54 a 16; 82 :� 2; (;(J a 28; 15 a 28, 30,33; 16 a 4 , 23, 2.�,36: 16 b 16. Otettpelv, Otettpe\cr{tat - a distinge, a împărJi: 58 a 3-J.; 59 b 17; 65 a 10; 65 b 25, 27; 68 b 28; 73 b 1, 25; 77 a S; 78 a 17, 22, 28; 90 b 4 , 7; OI a 25; 26; 07 b 7; 09 b I l , 14, 33, 3-J.; 14 a 36, 37; 14 b 1 3; 19 a 20; Otatp€l v -rW A.6Tt!l este folosit în legătnrii 'cu oferirea unei explicatii detaliate, npu�ă lui cruvr6J.l.W<;, anume cea care este conci.�ă Ota{pt:crtb ('r]) - separare, împărtirc, distinctie: 65 a 17; 69 a 24; 98 a 31; O I a 37; 09 b 15. OtettJ)€Ţ€ov - trebuie distins: 58 a 29: 59 a 27; 66 a 8. ua�La ('r]) - arbitaj, arbitr.uc: 74 b 20 (opus lui &Cxl)). OtettTT]Tt\r; (o) - arbitru: 74 b 21, 22; 12 a 14 (opus lui OtxetO"Tl'!c;) Ou:U..€ŢEO".,'}a� - a conversa, a se i"n tre!ine: 70 b 19; 74 a 5; 93 b 12; 04 a 27; 04 b 34; (17 b 9, 22, 24, 39; 08 a 1; 14 a 1. OuxAEXTtxij ('rj) - discuţie logică, se rioasă, pe calea întreM.rii şi a răspunsului; aki, precum şi în

444

iNDEX TERMlNORUM

altă parte la Aristotel, rcprezinră

conduce la concluzii particulare:

logka pmbabilită!ilor, optt�ă de

amândouă consideră oricare parte

monstraţiei stricte sau dovezii �ti

a unei chestiuni şi sunt gata să do

inţifice

(Cm6.5n'fu;);

premisele

vede<tscă fie afirmativ, fie nega·

ultimei fiind adevărate în mod

tiv, pe când concluziile dovezii

incontestabil, concluziile ce re

dctuonstrativc sunt universale şi

zultă din ele trebuie să fie la fel

generale, şi nu pot fi folosite să

de adcvăra1c; pc de altă parte,

snstină în mod indiferent u n

premisele silog.ismului dialectic

ş i ale cntimcmci retorice sunt tloar probahile, adică apar drept

punct d e vedere s a u opusul s ă u .

Otal€KŢtx&;, Tj, Ov

adeviiratc anumitor persoane, .�i

10;

e l e pot f i doar probabile; retorica

5 5 a 1J. 34; 5 5 b 9 , l6; 5 6 a 26,

(Cicero, Oraror, 1 1 -J.: ..,quasi PX

în Relorica,

l, 2,

3 1 , 3-1; 56

diaft'c

este numită o

rmnură a dialccticii; <tmbclc sunt, cabilc universal (deşi, practic.

bire, limbaj: 04 a 34; 0-1 b 1 1 , 24 .

.StaAUnv - a dc�fiiu]a. a respinge: 7 7 a 2 : k2 a l k ; kk b 29; 06 a 34: 07 a 2; 1 1 b 1 3

.Suiwta (�)

tiviî u rctorkii: ratiune di-�rursivă,

ştiinţele etice) �� se ocupă cu su

t:apacitatc intcl � t:tivă, wntms

biecte care sunt până la un anu

tând cu scopul nmrul: 66 b 20;

mit punct in cadrul cunoaşterii

7-1 b 1 3; 77 b 6:

tuturor �i nu aparţin nici mtct

cele ale unei ştiin!e particulare,

tnmsfcrntc al

teia; dialectica prot·cdcază prin retorica isi face umoscutc ideile nu unei audien!e selecte, ci unei mul!imi amestecate cu scopul de

Otet<JŢC(nv

- a scpam prin

punc

- oportunitate d e a in

sista pc 1111 subiect (cmumo

rulio); ocat.ic pentru digresiune.

OtT]yelcr,'tat - a expune, a p()VC�ti:

b 22, 23; J7 a 37; 17 b 1 1 . 1 3 .

Orfrr1JO'lf,7 (�)

- povestire, naratiune·

54 b 1 8 ; 1 4 a 37, 39; 1 -l b l ..J.; 16 b 16, 27, 30; 17 a 8 , 16; 17 b 1 2 ,

anumită opinie: dacă silogismul nerale, cel retoric, ocupat mai de

wiX,;)

tuatie: 07 b 13, 14, 1 8

OtaŢpt�T\ (�)

a o convinge să imbră!i�e:t_e o dialectic conduce la concluzii ge

b 9; 03

2 7 ; 1 5 a 1 3 ; 1 7 a 2 -1 (cf.

Întrebare şi răspuns, în vreme ce Într-un discurs L'Ontinuu, adresat

O-l a 1 9 ; 06 a ! O ; (J9 b H; J 0 b 26 ,

ştiinţe separate; nici una nu arc

care să nu pmttă fi

- semnilka!ic, intcn!ic;

gândire, p<li1Ca \o�ică �au invcn

in sensul cel mai larg, inclut.ând

principii prime speciale. precum

O 35; S!l a -1 , 5 , 2-1, 25;

51.J b 1 1 , 12

OtăA€xwr; (�) - convc!'>a!ic, ;uai, vor

din ptHK't de vedere tcorctic, apli retorica este limitată la politică

� Otalt:XŢt)(T\ (Ţ€;i:VT])

di;Jlcctica. arta discu(ici: 54 a 1 ;

nu absolut identic:\ , dialecticii

rcnţc, cât si a<;emi'tniiri între ele;

95 b 25; % b 24: 0 1 a 3 ; 02

il 5 :

este explicată aici a fi omoloug.ă,

ticat>"), intrucât există atât {[ifc

-1,

tician: 55 b 20; 56 u 36: 5!! il

de aceea concluziile extrase d i n

altt'm par/P rPSf!UIIrlt'n'

- priceput sau

potrivit pentru discu(ic, diakl··

13: I X a 18.

<'itl)PT)!J.€VT] A€'fl!,7 -

grabi\ c u chestiuni individuale,

445

5til a dlmi pcri

oad<l se compune din două membre

INDEX TERMINORUM

di�tinete, separate

printr-o part i _q

eul;! �·oncrtivă: ()1) b ! ..!-. 31.

Oto'JupaJJ.f)(mot� (b) � autor d..: d i t i rambi. 06 h 2 ; 1 3 b 1 4

.StMpct}J.�

(b) - d i t i ram b: ()l)

a 25;

.slWO"u; (Tj) -

l ) p t t l erc , foqii (de spre trup sau despre autorit<ttc); 2 ) fm.:ultalc, �apacit;�tc naturalii, inteli�cn�ii: 3 ) pot�ntialitatc., cxi� tcn!ii sau al"(iunc vit1uală, opu�c !c-rmcnilol E:vipŢ<:: H 1, arwalil<llL', n i �tc n� :l �<III at:liunc aclual�: 55 h ! X ; 55 h :'5: 5X a 7 : 71 a I : 'J ! a 20, 2 1 , 2-t

membru al

u n u i tribuual: 54 b 1: 7 5 b 17; 7 7 a 2S: 77 b

de teatru, drmnii:

b 1 1 ; 15 (l ')_ 1 9

.stivcq.w; (Tj)

15 a 1 0 .

8txci'!;<:: t v -· a jmkca. a fi

apărare eontra unei

aeu/.a l i i : T!.. a : B . 3 5 .

OpU�ta (Td) - piesă

a vorhi itwintea unui

�Ţ)(Ăij}J.ct

(n}) - pl;îngLTl', llll[ltJt ; u c , 22; 73 h .B: X I h 5

acllntk: 72 a

h)((JJ}J.tCÎ'{HV -

il l'OillpllllC Silll a [li"O

lllllll<l un L'lo)!.in: 65 a 2X: 67 b

Jl;Ol a lh

€ŢwiÎj.l.l0\l ("rO l - do.!! i l l . di�rur� rom pus În

/.ăr i lor,

forru:i de men t a l e

diferit d e b 9: ()() a 2 1 :

.SnwAoroolv -

a pronuuta plclloari i , a

pl e da: 55 a 20; flX a :'. l .

OowAor(u (TJJ - pledoarie: 54 b 29. ,) wvoomd)Aaxt� tit -- liut!u�itorii lui

17,

N a 7,

(nl) -

�uviint <.:<Jm·

pu': 0-1 h 29: 05 b 36; 06 a 30. b li;

OtnA� AE'ft�

= 't i i

L"arc folosc.�te � u vi ntc <.:ompnsc· 06 b 1

5lnAwcH� (l]j -

;msm11blu

a 17

Elx{.o)\1 (Tj)

26: 92 a l ; 1)7 a 5; 10 b 6

cali

1 6 ..t l

'2) ! e l .

ci) lol'uri (l()pkt:J S[X'riak: 56 b ) ') ; 5::l a l 7 , 30, J4; 60 a X: 67 h Jh; 70 a 11; 93 a 2'J: 'J.'i h 22: 1 2 b 2 1 : U

a 30, 33;

l ; 73 b i 9 ;

30, 32: 7 4 b 2 3 ; 7 5 b 25; 9 1 b 20 ,

35;

huul:1 a

3 5 : S ti h 2 1 ;

t i p . m o d particular; 3 ) � pc c ie,

5-1. b 17; 56 b 27; 57 b 2 5 ; 59 b

JO.

contnt<;l;Îrul

ţilor): 05 a 23

810pl'(uv - a determina: 54

8tnAoliv Ovo}.lct

.\au 1 rupc,� l l .

(d". f:nctlVO<;l €l&x;; (1:0) - 1 ) fonn.1, aparenJ{I:

Diony,os (poredU a comcdian

..+; 6!! b 5;

laudi\ a rcali

E:nctlVOO;'.

t:1 tilor virtuoase: 67 h 2 S : 61-: ; 1 [ ,

t:uvinte

cornpu�c: 06 a 6.

446

gen:

ll!lagJHC, COIIl[lar<t\IC.

metaforii cu adăugarea uuci [lilf· tknlc de compara[ic .,ca

..u�ctniiniilor"·: Q u i n t i l i a n , V ! l l , 6 , t):

"În gene-

INDEX TERMINORUM

fA).Tjvl1uv -

a vorbi

Sali

a �crie ' "

rect gre<.: c�te: 0 7 <1 20: 1 3 h (,

€/).}J.El:J)OI; . � , 0\1 - rÎIJllat,llleTric. IJX h 21

Qu i n l i li an n s. Ar/a om/oricrl.

E:vlio'{�. � - ov "'

l 'J7..!, p . .>5X: 6 1 a 36: 'J7 h ]h; 06 h

�o. E!, 2..1, 27: 07 a

l 0 h l 6 . 1 7 : 1 l h 7 , 'J: h

.1-1:

�·LJlO!J.EVT]

13 a 15

AE:'{t�:; ('rj) -

\ Î I Illc c,lc realiJ.ată dc con juuqii

(crnv<iEO'JW[):

I ) 'J a 2-L 2 7 . JO,

(opu�

xo:-rEcr-rpaJ!J1€VTj

1111

Al'{t<;l E'(ptU\1 ((l)

nota-cheie

C()

l7; 57

În

nw-

;id; uo\<t-l'lll'ic• intr un discur�. prc l m l Î 1 1 , aproape la f<.:l c;t �i

llptX>(Juov: !-+ b 2..1, l) a 7 . EovipŢELO: tirl - actuali;,;Jrc, vioiciune, rcprL·Jeut:lllll l111: n u i neanimatc

iliiÎil\;t(C (rr. [,()VUIJ.Lt;,:): 7l'; b 1>27; :OX . J.'l . J L 12 a � . 10

Silll

12: I l

Ev,1m�;. IJS', ov -- i n � pi 1�1 1 de ;(ti: IJ!l h I 'J (l,;v,}E0\1 Ţcip '1'\ llOlT]O'Lt;,:) €v,'Jouo-u::f'�€tv - a l1 m � p i r a ! , cntu 1ia�ma1:

10, LI: 02 a 3--1

€vi)!'io-L)J.OV (nl)

•,tii cont i n u u .

nq)lT!odic, î n c;uc \În�tl l a cone

-rd EvOO'ta

prcm i M:: confonw:: opiniei

nnnH.:: , ptobahilit:l\i: 55

1..1:

��

- confonu OJliui�·i

5(, b J.t ; 6X '' 2 1 , 2-+ :

voi. I l . Edilnm Minnva, l:lw:urcsti,

11/.<t de

- a ;, i m u l a i�not<mta.

€AqEÎ.ov ( -rO) --

h 1-1. 1 7

€v,1tÎ}LTJIJ.U (T0)

ironie: 7'J h JO distih de� iar: 75 h

32: O.'> a ]J

c nt i n te mă ( l i t .

"1'!-'J IIllCn\l: în

Rt'I<Wiut

e�te un

'ilo;:isn1 retmic adil'ă e�Tc o: lr<l� d i n premi\e probabile, drcpl care n u e � tc .

in mml strid, o tlo

vadii <lcllHlll\\rat i v ă ; to.:: n uenu l u i

.'>Îio)-!Î�m Îr1

L'SIC

folmirea

€v-/hl}LTJIJ.CX pe m ru un

can.· 1111.1 d i u premise

�uhînlclca�<1, _,o;; tb\nrcad

ncînţclc�c-rii cuviintulni

Un:AJÎt;;:

( i ncompktl (doar tbdi acesta nu

E.AEf:l v - -

a simlt m i i i\ : 75 a X : l-:2 a 1 - t :

x.:;

h 1 2 , ] (, , 2 0 , J2:

h 21J, 2 1 :

xr, a --1.

17,

I X , 2--1 . 25 , N , 3 1 : X() h X , 1 J, 1 5 : x:-: a 2!l

hEHW!;, -fi, Ov

care in�piră m i l ă :

1\ 1 h ](,; H5 b 1 2 ; Xfl a 6 , 1 1 , 22 , 1 3 , 30,

D; H 6 h

l , 5 ; X 7 a 4; 07

a I X; 1 5 b 2 7 .

puuui, l l . 2'l (17).2, care sc referă l a valoarL'a.\a lo�id, nn la forma �a:

În i\CCh,j

tratat, Ari>tolcl de

line�ll' cntinu:: m a drcpl un silogism din

proh.th i l ităţi sau .,semne":

5-l a l -l-; 55 a 6 , S , 1 ] ; 56 b 3 , -l- , 5, 7, 1 2 ,

l il ; 57 a I J . ] 6 , 30, 32:

5!-i a 2 , L 5 , 1 'J. 2 7 , 30; 51) a 9; 68

hnr:uu)t;; , -fi, 6\l - eom pil! i m i to r. a c

a _1 [ ; 76 <1 32; 7 7

resiOil m i l ei : X9 b R ; 9 0 a I X , 2 1

n€� (b) - milă:

e.�l<: o inlcrpolare). în ,\oafilico

a 25;

5..1 a 1 7 : 78 a 2 1 ; !\5

b 13: !l6 a 2 3 ; !l6 b 6; X 7 a 3 , 1 2 ; XX a 29; (tl-1 a 1 5); 1 9 b 25

447

94 a 9,

19; 92 a l ; 93

1 1 , 26, 2 7 , 32: 9-l- b

5. 1 7 , 20; ')5 b 2 1 . 23; % b 20,

JO; 97 a 3, .t, 6: 9') h l 6 ; (�J b 1 6 . 29, 3 1 , 38 , 39; 0 1 a

2 1 , 2 2 , 25,

INDEX TERMINORUM

1 , 5 , 6 , 7; O I b 7 ; 02 a 8, 29; 02 b 1, 4, 7 , 9, 13, 16, 22; 03 a 2, 1 0 , 1 5 , 1 7 . 1 H , 2 1 , 2 2 , 2 8 , 29, 33; 03 b 13, 1 4 ; 1 0 b 20, 22 , 28; ! 8 a 2 , 6 . 9 , 1 2 , 1 3 , 16, 39; 1 8 b 1 ' 34; 19 a 1 9 . b-.'!uJ.11']).UX'ttx6r;; , l'Î. 6v - î n fomlă d e entirnemă: 56 b 22; 9 -+ b 2 0 : ca pabil de a conduce un raţiona ment: 54 b 22; 55 a I l ; 56 b 23,25. E.,.,"}uJ.ll']).UXTDI.W� - sub fom1ă de cn timcmă: 1 8 b 36. €v(aTaa-/)m - a face o obiecţie: 02 b 24; 19 a 1 7 €vcrTctcrt\;' (1,) - obiecţie l a o premisă a entimemei sau la o chestiune, OIXlZiţie, instanţă; în lo�ică, o obieqic direCţionată nu împo triva condnz.iei unui oponent, ci împotriva propoziţiei avansate de el; aceasta fiind nniversală, dacă conduzia lui nnnctlzii să fie universală, obiectia poute fi universulă sau particularii; stabi lirea refuzului celei particulare este suficientă pentru a o dis tmgc rx: cea universală: 97 a 5: 02 a 3 1 , 34; 02 b 1 . -1. , L I , 22, 28, 35; 03 a 24 , 28; l H b 6 . �vnx�. cn;, ov - care depinde de arta (retorică): 5-1 a 1 3 ; 54 b 2 1 ; 5 5 a 4 ; 5 5 b 35, 37; 5 6 b 32; 04 a 16 (opus lui tiT€Xwx;:') E'fciJ.lETpov ('t0) - hexametm: 04 a 35. Eţu;: (\]) - dispozitie stabilă, rezul tatul lni JTp{i'ft�; tinde spre pro ducerea anumitor ac ţiuni şi este limitată la a le produce, donr dacă împrcjur�ri externe nu o împiedidi: 54 a 7; 62 b 1 3 ; 67 b 32; 69 a 8, 17, 20; 71 a 27; 86 a 26; 87 b 27; 88 b 3 1 , 34; 96 b 32 ; 08 a 27 , 29, 30, 3 1 . inrarwr-rl (1-)) - inclndere (prin raţia· nament), inducţie: S6 b 1, 3 , S, 1 3 , 1 5 ; S7 a 1 5 ; S7 b 26; 93 a 27; 94 a 12, 13; 98 a 34; 02 b 16.

lhrat� (b) - elogi u , lau!Lă:

58 b 1 2 ; S 9 a 1 ; 62 a 1 3 , 1 4 ; 67 a 33; 6 7 b 8, 2 1 , 27, 36; 68 a 5, 23, 33; 72 b 4; 74 a 22; 88 b 2 1 ; 00 b 20; OS b 14; l ..! b 30; 1 S a 6; 1 8 a 3-l (cf

€yJCWp.wv). het.VC((p€pn v - a face referire

la: 58 b 29; 66 a 8; 77 a 5. - intoarcere în urmă. recapitulare: 1 4 b 2 Enncro.Stollv - a introduce un €nEl cr6&wv sau episod acce�oriu: 18 a 33. €n€'f�A€rx_cx; ('o) - JX!Slrcspin�;:ere, o nouă dovadă contra: 1-1. b 1 5

€ncivo0o!; (1,)

(ef. €/..Erx_�). brrJPEă!:nv - a calomnia,

a defăima:

78 b 1 8

€1ITJPEMJ.1� (o) - maşinatie, licfăi mare vcxare: 78 b 1 5 , 1 8 ; 82 a 2 ; ,€JTt0Elxvuvat - a tlemonstnl, <1 explica, a arăt<�: 67 b 28; 9 1 b 25 (d. S€tJCv6vcn). kru&:txu�, 1), Ov - demonstrativ, epidictic: 58 b 8, 12, 17; 59 a 1 5 , 2 9 ; 68 a 2 7 ; 9 1 b 1 5 ; 9 2 a 5 ; 1 4 a 1 8 , 3 8 ; 1 -1 b 2 2 , 24, 3 0 ; 1 5 a 5 , I l ; L S b 28 ; 1 6 b 1 7 ; 1 7 b 3 l ; 1 8 a 33 . Emlitl)P]O't� (�) - postnamţiun�:: 1 -+ b 1 4 (cf. SviTITJ<.Tt�) bnnJCT,;, T,;, �� - echit;�bil, bun, indulgent; 1:0 bnEtxEt;; = ecbita bi1ul: 74 a 24; 74 b 2 , 3 , 1 1 , 24. hUkrov (•0) - adjectiv-epitet: OS a 10; OS b 20; 06 a 10, 19, 30; 07 b 3 1 ; 08 b I l ; nelimitat la ad jective, ci folosit rx:ntru orice apoziţie înlliritoare, descriptivă san ornamcnlali:i €m.,')u)J.lct (1,) - dorinţă pusionată (ra ţională şi iraţională), poftă: 69 b 15; 70 b 1 5 ; 70 b 34 EmA€ŢEt v - a adăugu, a spune în con duzie: 94 a 13, 1 5 ; 95 a 28; 1 7 a 29 hCAoy� (b) - peroraţie, epilog: 94 a I l ; 94 b 8, 10, 1 2 , 1 7 , 29, 30; 14

448

INDEX TERMINORUM

b 1, 5 , 9 , 12; 15 a 30, 3-1; 19 b 10; 20 b 3. a face un jurământ fals,

lsnwpxE"iv -

a wmite un sperjur: 7 5 b 18; 77 a 1 2 ; 77 b -1 , 6; 05 b 39; 1 6 a 3 1 .

bnopx(o: 6tl - jur:imânt f<�ls, sperjur:

EtiEnaxoAoli,'!-"l"JLOI;", q:, ov 57 a I l .

Ehfi-.'hfr;, rr;;. Eb - simpl u , amabil, opus l u i xo:xoti,'l-rr;;: (de�prc dis eur..uri şi dc�pre stil) aiurit, lipsit

77 a 1 8 ; 77 b 4

lsmurfu.J.TJ

de fof!ă, gol: 89 a 1 6; 04 a 2-l; 13

(TJ) - �tiin!ă, <:uuoa.5tere,

<:cea re poate fi cunos<:ut ştiin !ifk, opus lui -rExvlJ (sistem de reguli) şi lui €J.ln€tp(a (c.�Pc ricn!ă, pricepere, fără cunoaş

b 19.

EiJ..'}EUÎpTfCQI;", q:, ov - uşor d e vilJ.ut, de examinat: 76 b 30. ElJA6yurror; , q:, ov - care raţionc;tză bine, care calcule<�?i:l corect: !-i5

tcrc;t principiilor): 5-+ a 3 ; 55 a 25, 26; 5 5 b l9, 3 1 ; 56 a 32; 58 a 2-1; 59 b 10, 13, 15, 1 7 ; 62 b 26; M b 7 , 9 , l i , 1 6 ; 7 1 b 28 ; 92 a 2-1

€:n:UITTJT6o;: . Tj, 6v -

care este obiect

de ştiin!ă sau de cunoaştere: 56 b 33; 02 a 6, 7; 18 a 2 3 . funebru: 65 a

b 27

E0A6ywr; - în

06 b 3 EpC(€tv - a rivali1.a: 1 3 a 2-1 . Epu; (TJ) - gelozie: 1 9 b 26

Elkryxoo;;, 01;, ov - (lit.)

greoi; (<lesprc

stil) voluminos, impoJ1anl, opus lui

ElrrEAl)c;

0!-i a 1 3

(slab, fără valoare):

Ql;", o v

- bine ritmat,

euritmie: 09 a 2 2 , 2 3

EbauAA6ytcrTO<;; ,

€ptO""ttxQ.;;, -.1. 6v - eristic, care se referă la discuTie, care disputll cu înver�unare: 71 a 1 , 7 ; 02 a 3 , 15,28; 14 b 28. a cerc, a întreba: 9 3 b 1 -1 .

2 7 ; ':l 8 b 3 3 ; ()() b 7 ; 1 5 b 2 4 ; 1 9 a 6, 1 8 , 26, 3 1 . 1 9 a 25.

€p<JÎ<TJO"tf,7 (TJ) - intcroga!ic, întrebare pusă advcP.;am l u i , şi care soli cită doar un simplu răspuns

oc;; ,

ov -

<:arc se

prcteazll la rnTiomtment: 55 a 38

EOOUv\J-€-rQ!;", Ob"· ov -

bine compus:

06 a 36.

E:UuUvorrros:, OI;", ov -

uşor

priceput, de îmbrăţi�at dintr-o

€pun:Civ -

€JXî)TTI).UX (-rO) - chestiune:

amintim cu U.5urintă: 67 a 26; 09 b S , 6; 1-1 b 6.

d)pu,'l-J.Loc;; ,

€nonot&; (o) - poet epic:

mod mţional: 68 01 2 3 .

dJJ.lVT)j.iOVEmq:, q:, ov - de care

€:n:t-rCÎ<pt� (0) - elogiu

3 1 ; 1 1 a 3 1 ; 15 b 3 1 .

uşor

unnat (despre tm raţionament):

privire: 09 b l; J4 <1 1 2 .

E!lqJpa.u-roc;; , q:, o v

- uşor

prim<Jt: 07 b 1 2 .

ehpul)c;, l)c; , E r; - în1.estrat c u daruri nuturalc bune, d i l"erit de capacită\ile rezuhatc în urma practicii �i a studiului: 62 b 2-1.

nfinuativ sau negativ; opusă lui necesită

nEÎXnr; ori mlo-J.la, care

o explit<�!ic: 18 b -10; 20 a 3.

Ebo:vdyvwcr-ror;, q: , ov - uşor de citit· 07 b 1 1

EÎlo:vdnv€tJO"'t()l,7 , oc;,ov - uşorde pro nun(at dintr-o suflare: 09 b 1 5 - care ofen1 uşor ocazie la calomnie: 72 b 35. EUEA€yK"TQI;", oc;; , ov - uşor de refulat sau de contrazis: 18 b 1 8 .

EU.StâjkiAoc;; , or;, ov

�1\Aoc;

(0) -

emul<�tic, invidie: 88 a

32 , 35 . 3 7 ; 88 b 22; 1 9 b 26 .

'(lj).oî:iv - a s i m ţ i

invidie, ambiţie: 6 0

b 3 -1 ; 8 1 b 22;

8-1

b 36; 88 a 3 1 ;

8 8 b 7 , 2 3 , 2-1 ; 9 1 a 6.

�T)Aw-n)c;:- (b) - rival: 85 a J; 88 b 26 .

449

INDEX TERMINORUM '(t]Aurrtx�. 1), 6v - înclinat spre emulaţie: 88 a 38; 88 b 9. '(T]Aw-t&;-, 1], 6v - care suscită emu la{ia: 88 b 10, 15, 16.

ilo'•�. l), 6v - propriu expresiei ca mcterelor,moml: 58 a 19; 66 a 10; 9 1 b 2 1 , 25; 95 b 12; 08 a 1 1 , 25; 13 b 10; 1 7 a 1 6 , 22; 1 8 a 15, 1 8 . f]·lhx� - c u u n caracter moral: 1 8 a 38, 39. fr:J-Ob (nl) - la origine, înclinaţie na mraiA a omul ui, temperamentul sau dispozitia sa obişnuită, ca racter moral; furnizează o do vadă indirecti\ a) din caracterul vorbitorului, care doreşte să-şi convingă auditorii de propria sa virtute; b) din caracterele diferi telor fomte de guvernl!.mânt şi din variatele conditii de vârstă ale oamenilor, cărora le sunt po trivite tm limbaj şi metode di verse de conciliere; c) în sti l , din expunerea unei cunoaşteri, a unei juded:iti corespunzătoare asupra caracteristicilor indivi zilor: 56 a 2 , 5 , 1 3 , 23, 26; 59 b 10; 66 a 1 2 , 1 3 , 1 5 , 1 9 , 26; 69 a 1 8 , 29; 72 b 8; 76 a 25, 28; 84 a 7; 86 a 26; 86 b 1 0 , I l , 3 1 ; 88 b 3 1 ; 89 a 3 , 33; 89 b 13, 15; 90 a 16, 17, 24, 25, 28; 'X) b 12, 1 5 , 1 6 , 2 8 , 3 2 ; 9 1 a 1 5 , 2 1 , 2 3 , 30; 9 1 b 2 , 4, 6, 19; 95 a 22, 26; 95 b 13; 96 b 3 1 : 08 a 3 1 : 1 3 b 3 1 ; 1 4 a 22; 1 7 a 1 7 , 1 8 , 20, 22, 24; 1 8 a l7; 1 8 b 23 . fui.uSAl�, a, ov - forrnat dintr-un întreg şi jumătate: 09 a 6. jm{I-,IJ.IX; (b) - riun de vers eroic: 08 b 32

�

e .".appo:A€0b, ct, ov - care oferă sigu ranţă: 83 a 15, 16, 17, 19, 25; 83 b 6, IO; 89 a 28. {l-app€lv - a da încredere: 8 1 b 33; 83 a 1 5 , 30; 89 a 26: 90 a 30. {tă.ppo<; (.0) - siguranţă, încredere: 83 a l6; 85 b 30 . l'tailrl!"at - a contempla, a f i specta tor: 70 a 26; 79 b 2 1 , 22; 84 b 1 5 . *rupEl" - a t-erceta, a contempla: 5 4 a 10; 5 4 b 10; 55 a 1 0 ; 55 b 25 , 32; 5 6 a 22, 3 -1 ; 6 0 a 4, 1 8 , 3 2 ; 76 a 23; 82 a 2; 89 a 1 7 ; 04 b l , 27; 1 2 a 1 3 ; 1 7 b 8 . �EhlpTUJ.ct ("td) - obiect d e speculatie: 59 b 8. �€� (o) - spectator: 58 b 2 , 6; 91 b 16. �l)AtJol';, Het, u- feminin: 61 a 5; 07 b 7 (opus lui ăppT)\1 = masculin, şi lui ax.E"Ucx; = neutru). .".opu(l€1\1 - a face zarvă, a cauza tul burare: 56 b 24; 00 a I l ; 00 b 33; 08 a 25; 19a 1 6 . {JpT)v€1\1 - a cânta lamentaţii: 00 b 7, 8. *pl]vor; (o) - lamenta!ie, cânt fune bm: 70 b 25.

'ux�lov (.0) - rrimetru

iambk: 04 a 3 1 ; 06 b 4; 08 b 35 ; 09 b 9; I l a 1 9 . ta� (o) - iamb: 08 b 33; 1 8 b 28,30. 'lct"tj)€6j.lct"tct ("td) - corecrive, recti ficări, antidoturi pentru neaten ţia şi inJifercnţa auditorolui, de aplica!ie generală, capabile de a fi folosite în orice parte a dis cursului: 15 a 25. L&a b\IISJJ.ctW: - lerrneni specifici, opuşi lui nEptExovra bv6wna (tenneni generali): 07 a 32.

450

INDEX TERMJNORUM" 'unop(a (T)) - cercetare, anchetă: 60 a 36; 09 a 28.

'mwpuc�, �. 6v - care se referă la cunoaşterea istorică: 59 b 32.

xc:O.EI.v - a chema, a numi: 56 b 4, [8; 75 a 22: 86 b 8; 00 b 21; 0 1 a 1 9 , 22: OI b 1 7 , 1 9: 05 a 2 1 , 23, 25; 1 1 a 23 xcr)J.. l€11€1. v - a vorbi cu eleganţă: 04 b 16. xanqo;:J...Civ - a râde, a lua în derâ dere, a-şi bale joc (de): 79 a 32. xa-ranJ...tlno;:�v - a ului, a frapa (au ditoriul): 08 a 24. xo:-ranpcWvo;:lv - a rccalma (audi toriu!): 80 b 3 1 . xa-raoxeuci�€LV - a construi ( o argu mentaţie), opus lui l:r:va(J)(o;:OO �El"\1, l:r:vrup€1.v (a distruge; a pune auditoriu! într-o anumită dispoziţie: 55 b 38; 59 b 14; 68 a 16; 76 b 3; 77 b 24; 78 a 1 8 ; 80 a 2; 97 a 9; 0 1 b 3; 19 b 1 1 , 1 8 , 1 9 . XCt"tC«JX€UC«TtUC�. �. 6v - propriu demonstr.1ţici: 03 a 23 (opus lui

J...utLx�). xa"tciaroaL� (tj) - reîntoarcere la ea lea de mijloc: 69 b 34; 70 a 2; 80 , ..

xaTEa-tpa:J.1J.1EVTJ J...E'fl� (-\-j) - stll pe

riodic, în care perioada se asea mănă cu un argument circular, ce revine şi se încheie intr-un anumit punct: 09 a 26, 35. XClTT)ŢOj)E:I.v - a acuza (înaintea unui tribunal): 54 a 6; 58 b 16; 59 a 1 8 ; 64 a 1 9 ; 68 b 29; 74 b 26; 75 a 26; 77 b 17; 9 1 b 32; % a 2 1 , 2 3 , 26, 29; 9 8 a 1 0 , 1 2 ; 9 9 a 1 3 ; 00 a 2 , 3 , J ) , 34; 00 b 1 0 , 1 2 ; 0 1

b 7; 02 b 25, 26; 15 a 30; 16 a 30, 35, 36; 1 8 a 3 1 . - acuzatie (înaintea unui tribunal): 58 b I l ; 68 b 1 ; 85 b 5 ; 1 4 b 3 . xan'jŢOJXll; (b) - acuzator: 98 a I l . xa"t6JJ.voo.,'}aL - a depune jurământ: 77 a 1 6 . xevoJ...oyEl v - a vorbi nimicuri: 9 3 a L 7. X€<pdJ...a�ov (-r0) - rezumat, punct capitai : OO b 6 ; 9 1 a 1 3 ; O! a 9. xo;:<paĂall� - in mod sumar: 15 b 8; 19 b 32. xopOaxL�, l'j, 6v - propriu dansului "cordax": 08 b 36. xp(VELV - a judeca, a decide: 54 a 33; 54 b 4, 8 , 30; 55 a 1 ; 58 b 4; 64 b l i , 14; 65 a 2 , 3 ; 65 b 3 1 ; 68 a 3 1 ; 74 b 1 9 , 30; 76 a 8 , 18; 77 a 6; 77 b 2 1 ; 87 b 9; 89 b 2; 90 a 32; 91 b 8 , 17; 93 b 23; 95 b 32; 97 b 8, 10, 12; 98 b 24, 25, 26, 30; 99 a 3 ; 99 b 10; 02 a 36; 02 b 32, 33; 03 b I l ; 20 b 4 . xp(aL� (�) - decizie, judecată: 54 a 19; 54 b 3 , 5 , 1 1 , 33; 55 a 23; 56 a 15; 57 a 23; 75 b 29; 76 a 9; 77 a 28; 77 b 2 1 , 22; 78 a 2, 20; 91 b 7; 92 a 6; 98 b 2 1 ; 02 b 8; 1 4 a 14; 1 6 a 29, 34, 37; 1 7 b 24; 1 9 b 31. xpt"TEov - trebuie judecat: 02 b 3 1 . Xpl"T"fr; (b) - judecător (cel care apre ciază, care decide): 54 b 1 3 , 1 5 , 20, 29; 55 a 3 ; 5 7 a 1 1 ; 58 b 3 ; 72 a 1 8 , 2 0 , 34; 72 b 3 6 ; 75 b 5; 76 b 29; 77 b 24; 87 b 1 9 ; 9 1 b 1 1 , 12, 1 5 , 1 7 ; 02 b 30; 14 a 1 2 . xiipLov OvojJ.O: ("t0)- cuvânt propriu sau uzual: 04 b 6, 3 1 , 35, 39; 05 a 2; 05 b 1 1 ; 1 0 b l 3 . xUpLQt;, a , o v - valabil, eficace; oportun, adecvat; (despre cu vinte) stabilit, vemacular, folosit în sens natural, opus lui străin,

45 1

xcmrrop(a (-\-j)

INDEX TERMINORUM

1 8: 69 b 5 . 7; S9 a �;_90 a 1 6 :

figttrat. nrhaic, respectiv orkărui

93 a

cuvâlll neobisnuit snu iesit din

C<trc tkpindc de

un rationJmcnt: fJ9 a 2

1 ; 0..! b 6

xWAov (n)) -

AoŢtO'TtxOo;; , Tj, 6v -

l:omnn: 65 b 26, 27, 2 8 , 30; 76 b

Aororpci<ţ>Oo; (0) -

membnt a l unei peri

omle: 09 b 1 3 , 1 6 , 1 7 , 33, 36:

a 25, 26

xwp.w.Sla ('rj) - com.::d ie:

.� 22 .

[..j;

OR a

lo�owar, pmtator

88 b 2 1 ; 0S a 3..!; \ 3 b 1 3 .

A6roo;; (b) -

discurs, ompc, dc�cricrc,

definiţii:, pmtă, povc�te, f<tbttlă.

jndecală, ra 1(1, a 1 , -1, 5 , <), I 'J , 3 3 : 56 b 1..!, 37: 5S a 37.

rclafarc, expunere,

xwp.�not� (o) -

poet comic

(ionmncnt: 5-1- " 5 . 12: 55 a

2S, 33: 55 b 1 , 3 : %

l 0 ; 06 b 7

14,

38; 58 b 7: 59 1l 2lJ: .'î'J b 1 2 , 1 6 :

62 :1 7 . 1 -1: 66 a 'J; 67 b

A€X"It�, Tj, 6v -

l i ; 7..! h 1 2 . J<J; 7(> a 2 3 . 3.l; 77

ohi�

b 2, 20 , 22: 7K 11 22; 79 h ! O : XO

nuite �i >onver�atici: OH b 3 3

<1 1 ; 80 b J<J; S..! :1 25: S6 b 3; 87

AE'fu;('rj) - limbaj, expresie, s ii l : 6R a 1 , 3; 95 a 28; OI a 2, 7. 8;

h llJ: '!O <t 26, 2 7 ; 9 1 h 7 , R , 9, l 3, 1 4 , 1 0 , 2 1 , 2 2 . 26. 28. 10; 93

03 b 2 ,

8 , 1 5 , 20, 36; O..! l• R . 1 6 , l iJ , 2 5 ,

a 1 3 . 30; 93 b H . 1 2 ; 1,4 a 2 . ..! , 6 , 2 1 ; 9 5 h 1 , 1 3 : 96 0 2 , 7 ; 00 a l i> :

3 7 ; (J..j b 1 , 1 0 , 33; 05 b 35; 07 a 20; 07

b 26: 08 a

! 0 . 1 6 ; 08 b 2 1 ,

O ! <1 2 3 , 2 4 , 2X; 0 2 a 2..!: ( 1 } a 3 2 ;

29, 3,ţ; 09 a 22 : 09 b 1 4 : I O ;t 2 1 ;

0.1 b 6, ! L 1 8 : O ..j a ..! . I R , 2 8 , 32:

1 0 b 20 , 2 R ; 1 2 b 22; 1 3 a 25 ; 1 3 b

..! ;

0-1. a 26, 29

).[""[()<;:, Tj, 6v -

( l i!.) neted: (despre

stil) �implu. ncîmtxxlobit: 16 h 26

Aorl'�€u\1at - a calcula, a ra!ion<c

a ..\ .

Aoytx&;, Tj, 6v

04 b 2, 5 , J-1-, 26, 3 1 , 37: 05 a 5 .

20, 2 3 , 29; 2 0 b 3 ;

ă.v"IlxEt}J.EvTj M'fu;: 6 X a 8 ; 09 b 33: ypaqHxlj AE�u;: 1 3 b X: <'illJ.l.TJŢOptxl] AE'{u;: 14 a 8 ; StnA.l} /..E'fto;;: 06 b 2 ; E'lpoJJ.EVll AE'{to;;: 09 a 2..!, 27, 34; Em<'iHx nxl] AE'{to;; : 1-1- a Hi; xan: O""Ipa,UJl€VTJ AE'{to;;: 09 a 36; 'fEvtxl] AE'fto;;: 06 a 1 5 ; o'txE:Ca A.E'fto;; : 08 a 20; 'rj h nEpu5.5mo;; A.€'fto;;: 09 b 6; JIOLTJTLXT] AE'{to;; •

- care se potriveşte

discursului, lo)!ic: 55

A6ytov (T6) - rd�ptuJ� de oracol: 83 b 6. AoŢtu,u6o;; . Tj, 6v - socoteală, cakul, raţionament, rc1kcţic:

6l)

a 6,

7.7 ; 6K " T!. a l ,

27: 71J a I 'J . 25, 71 b 23 :

care se potrivqtc

dialot:ului, limbajului vieţii

6. 7 ; 0 5 b 1-i ; 0 6 a -l- ,

1 2 , 36; 0 6 b

2..!; 07 a 1 5 , 1 9 : 07 b ]6, 26, 2<J, 30, 3 1 ; 08 h 30; IJ9 a 6; O'J b 2 5 ; I l b 2 : J 1 h 5; 1 4 ;1 7 . 1 1 , 38 ; 1 ..! b 6 , 1 9 , 25, 29, 3 1 ; 1 5 a 2 , 5 , K , 1 2 , 1 3 . 1 5 , 1 7 . 24; 1 5 b J , 5 , 3 3 ; 1 6 a 28 , 35: J (, b

u�.

l 'J . 25: 1 7

a 20: I S <t 1 6 , 3 3 , 1 5 ; 1 8 h 1 , 1 3 ,

1 6 , 1 7 ; 1 9 a 2 1 , 2.J.: 2 0 h 2 , 3. a insulta, a injnria: 63 a 14: 06 b l K . AotOopT)Jlcinov (.0) - insultii miat 05 h 32 AotOop(a ('rj) - tlcfii i m m c , injnde: 05 b 32: 1 8 b 25 AUnv - a rcfllla. a d a o sol utie, a cli hcra: 55 a 33; 57 b 7: 00 a 23. 2 8 ; 02 a 3 1 ; 02 b 2 2 . 2..\. 27, 30, 34; 03 a 2 , 6 , 1 1 , 2-1- ; IJJ b 2 : 05 b R: 06 b 29; 15 a 2(): 18 b 6 , 1), ! 3 : 1 9 a 1 ..!

Aot0op€lv -

452

INDEX TERMINORUM

A6cno;; (T)) - respingere gumcmarc,

)-1€\lo&x; (Îl) - cercetare,

la o �-untraar

Ao-rtx6r;:, rj, 6v

a n1iL·�or�. � diminu�, a de prccia; opus lui o:U'fEt\!: 91 b 3 [ ;

03 a 1 5 ,

care poate fi

JlEtoUv -

-- p10priu rcspin)!crii

sau t·arc poate

10 b

03 a 22.

Ao-nS.,;, T\, 6v -

S -�

Hll'loclfc:

b 23; 55 li -1: 55 b 22. 3!;: 5K :1 -1,

so l ut i e l a o che�

tiune: 97 a 5 ; 02 a 30; 02 b 23:

()} u 5; ] 9 a 22 , 25

H � . 22:

1 5 b 3R.

}lElouţX>t;, J-1&mpoo;; -

hotăriit

(despre o pro·

pozi)ic clintr-o frază �au d espre o

I J , 1'J

peri o ad ă care p11rc să se termine prea rcpl'<k) lălat. ciuntit, rcdus, mie�orat: (J<J b I X .

JlELpaxu.{..)Tft:", 1)<; , Eo;;" -

JLO:,jl)JW.TlXO!;;. l'j, âv

l'l. ck a înv:i!a. În

l a lllalen�;ttid: 17 <1

JLci,1T}(TL<;:iT)) -

l apllll

!clq!.nea u ne i chc\I ÎI I!I i. J ( J h 1 2 .

1 - k 2 1 , 2iJ; 1 2 a 25 : !".?. b "2-l cn mentbre

JLO:xpoAor(u (T)l --- pruli�ilak: tli h 2-1 ,uaJ..uxâo;;, l), Ov - di:ut ina( ; hi;Înd.

l"rm1: OS a .>i>:

J--1:

ncpa�ionat; (dc.>prc judcc:Jiă) in

a 3 1 ; 62 u 30: hJ b JL 71 ;1 .l i , JJ: 7 1 b -1 . 1 0 : <J2 h 1 1 , I l\ ; 1 0 b

05 a J,

S, 'l,

O! Lt !; ; 1 0 b

10,

H1, 24,

3-1;

13 ,

[ li. :'12, .15: 1 1 a

[ , :'.il , 2 7 . 3"i ; 1 1 b .\ , i>, l\ , 22 , 26 ,

10; 12 a 211; 12 b 1 . a depune mă11nric: 7(1

J:l; 1 2 a 5 , l lJ, 25; 1 2 b 1 2 , >2. 35. _{fl; [ J a 5, 15, 1 7 , 22: d1

]1,

, ,

KO:"t' &va/..oŢ(u;v JLETU<papo:(

}Lctp-ruplo: il]l - ndrlllrk:, artiunca de

mctafon:lc c<tre ,e halc<l/�1

u ciL·ptmc mărhlric: 7fJ a 1 7 , 2 2 ,

7(1 a J ; 'J-1 a

25; 07 a 1 2 . U . l --1 . 1 5 : il7 b J I :

J10:p-rup€lv

}!cip-ru.,; (0) --

ll5 h 5 ; ()(, h 23;

- m�talor;1: 0-1 b 32,

05 b --1, 1 7 : ()() h 3, 5 , (1 , 7 ' 20, 22,

a invăja. a în[ekgc: "i �

Jlap-nîptov (n)) -

climinuarc, depre

a l i

J-1E<o:<popcl (lj)

cet , �t:mgaci: 6l\ b I l\

2J, 2(,; 76 h J l '

(ljl

ciere: op11s lui cill'frpu:; jlEAoo;; (-n) ) - nll·lodic , G!tttec: OX a 7, 9. JlE<o:'f€puv - a C:{]lrillla prin meta

]l!ll,l!i (]K"I iu;ultt): 0'1 h JO

J.l.Cf.VtlclvH\1 --

whc·nwnto1: U n 30

}LE(r.JO"LO:

,uaxpc)Kt.JÂ�JS, os. ov

{despre s t i l )

cara<:l L'rÎ..:<tl p r i n foqă t i nerea scă

l"<lP,: :,c referă

l i a 2;

.'1-1

mărturie, dovadă

1 1 , 13

III<II"IOr: 55 b J7: 7."'. a 2-1:

75 b 2(), 30, 3 5 ; 76 a 1 3 , 1 -1 , I X , 31); 7 6 h J; 9--1- a 1 -� , I S;

J..lEŢaÂonpcbnota (T)) h2

<JC) b 2X .

mag n i fkc n ] ă

1 3 ; (J(J h ] <)

J-lqo:Aot!Jox(u (T)l

- ma�JHHlllllitatc·

62 h 1 2; 66 b 1 7 ; tN a 30, 3 2 .

(.0) - sf;ttură; mărime; (rlcsprc stil) :;:rmuloare: 61 li 6;

Jlc'iŢ€\Ioo;;

63 b l i ; 03 h J I .

}lE\Ioiitxâo;; , "J'\ , 6v - L·arc

J-1E-rptx&;, T\. 6v

arc lcgălllră

453

miisur� (a versului),

metru: OR b 2 7 , 30: {)'-) a 9; 09 b

20;

cu cercdarca, metodic: 56 b 20.

- care se rckră

măsura vcrsul n i , mctric: 09 a !; ,

}l€-rpov (-rrl ) -

-rd }1€-rpo. "'

vcr,uri lc: 61 a

INDEX TERMJNORUM 35; 04 a 32; 04 b 12; 05 a 8; 08 b 29, 34; 09 b 6; 12 a 30 J.l.LXpmjruxia: (l]) - micime sufle" tească: 66 b 1 8 . J.l.LXpofrp€ne:ta: (l]) - meschinărie: 66 b 20. ,lUJ.le:l<J.,'ku - a imita: 7 1 b 7 , 8; 04 a 35. J.L(J.l.TIJ.l.Ct (Tâ) - imitaţie,copie: 04 a 2 1 . J.l.LJ.!TfCtx6.;o, " 4 6-v - care s e referă l a b J.l.LJ.l . � - a-şi aminti: 70 a 29 (.0 Jl.E:J.l."VllJ.l.€ vo-v aminti a) , 30, 3 1 , 3 3 , 35; 70 b 4, 6 , 10, 16, 18, 2 1 , 24. 27: 86 a 3 1 ; 89 a 23; 07 a 24; 14 a 6. Jl.VIÎJ.l.ll (l]) - memorie, amintire: 61 a 34; 62 b 24; 89 a 2 1 ; 90 a 6, 8; 08 b l6; ! 4 a 6. Jl."VTJJ.l.O"V€6€l"V - a-şi aminti (de): 74 b 16; 09 b 7; !5 a 34 J.l"VTJJ.l.O"Ve:tmSI;, l]. 6-v - memorabil: 67 a 24; 70 b 1 . J.LO"VIixwA�, � . o-v - care mt are

��!��:� :�:�!

decât un singur membru (peri

oadă): 09 b 1 7 . J.LOOOe:lo-v ( .0 ) - d ar a l Muzelor, in spira!ie: 06 a 24, 25. J.LOOOtxij cr.J - muzică: 87 b 2. J.LOUO"lX� (o) - versat într"o artă, muzician: 87 b 2; 95 b 29. �o>..oye:lv - a compune sau a po vesti .,fabule": 95 a 5.

"VEJ.!Emiv - a se indigna, a se irita: 84 b 4 , 5; 86 b 8 , 1 3 , 1 5 , 16; 87 a 6, 9, i l , 1 2 , 1 8 , 34; 87 b 4. "V€J.l€0"T)nx6.;o, l], 6v - înclinat spre indignare: 87 b 5, 1 3 , 14 ve:p.e:cnŢt&;, ij, 6v - potrivit pentru a stârni indignarea: 87 a 3 1 . vE,ue:O"t� (�) - indignare: 8 6 b 2 1 .

-vuc:ii-v - a fi învingător ("Iâ'7ăzboi

57 a 19, 20; 70 b 32, 35; 71 a 2; OS b ::!4 -v(xT) (1,) - victorie: 63 b 1; 67 a 22; 68 b 2 1 ; 7 1 a 6; 89 a 1 3; i l b 1 9 . W,ut�, T), ov - conform uzajului, obişnuit: 65 b 24, 35; 66 a 6, 7 , 2 0 ; 73 b 16. VOJ.LO".€O"(a: (ft) - întocmire a legilor, legislaţie: 54 b 2; 59 O 23; 60 a 1 9 , 3Q, 34 "VOJ.l.O,'}e:-r€1V - a legifera: 5� b 1; 74 a 34; 02 b 1 2 . voJ.LO{J €� (o) - lcgislator: 5 4 a 29; 54 b 5 . 15; 74 a 29; 74 b 12, 1 3 ; 0 0 b 23. v6,u� (b) � reguli\, traditie, lege într-un concurs):

(uneori folosit cu sensul de con ven{ie, opus lui �Ucn�): 54 a 2 1 , 32; 5 5 a 2 ; 60 a 1 9 , 35; 6 5 b 34;

66 b !0, i l , 12, 13, 15; 61-l b 7, 1 3 ; 73 b 3 , 4; 7-1 a 20, 2 5 , 27 , 36; 7-l b 1 1 , 2 1 : 75 a 5 , 24 , 25, 35; 75 b 4 , 5 , 8 , I l . 1 4 , 1 5 , ! 7 , 1 8 , 2 3 , 24, 25; 7 6 b 7 ' 8 , 9, 1 0 , 1 1 ' 1 6 , ! 7 , 25; 77 b 9; 8 4 b 26; 8 9 a 29; 98 b 17; 0U a 1 1 . 1 2 ; 00 b 23; 06 a 22 , 23; 06 b 1 2 ; I O a 1 3: 1 8 a 26. wu..'te:n:l v - a avertir.a, a redresa: 9 1 b l 0; 1 7 a 4. w"U.; (b) - inteligenţă spccula1ivă, atentie: 62 a 24; 63 b 14; li b 1 2 ; 15 b 1 3 : 18 b 35 (cf. Otcivma) "VOOTci'{ELv - a atipi , a adormi: 1 5 b 16.

"Evtx�, l], Ov - �trăin, insolit: 04 b 36; 05 a 8; 06 a 15; 1 4 a 27 "€�. 11 ov - străin, insolit: 73 a 8; 98 b 1 6 ; 04 b 9, 10; 08 b I l ; 1 2 b 14, 1 5 , 1 6 ; 1 5 a 7.

454

INDEX TERMINORUM

Opx� ('o) - jurămâm: 7 5 a

ăr� (0)

- amploare, pompă (a sli Jului): 07 b 26 o'txeÎ:ovO'VoJ.l.Ct. (.O) - cuvânt propriu· 04 b 32, 34; 05 b 1 2 ; 08 a 3 1 . Oj.tp.cx ('trl) - privire, ochi: npO bJ.l,UciTWv e'ivat = a li pus îna· intca ochilor, a fi obiectul unei rcprczenta!ii, al unei imagini: 86 a 34; / O b 34: I l a 26 , 2X, 35; I l b 4 , 6 , 9 , 23, 2-1, 25. bp.v6vat - a depune jurământ: 77 a I l ' 1 2 , 1 3 , 1 7 ' 1 8 , 24 , 25, 28, 29; 77 b 7 , 8 , 9, JO: 1 6 a 32 . b)lOLO't€AEUT�, �. o v - care se tcnuină în acelaşi fel: 10 b 2 bJ.LWVUJ.l(ct (Tj) - omonimic ([olo�irca cuvintelor într-un sens echivoc, precum şi asemenea cuvinte, ele înşele, anume cele care au ace eaşi pronunfic, dar un >ens dire rit): O I a 1 3 ; 04 b 38; 12 b 1 2 , 1 3 . OvoJJ.a ("t0) - cuvânt (ca tcnncn gene rat, include substantive, adjcttive, articole, pronume şi numcrale), nume (ca termen spcdul, opus verbului), expresie: 67 b 37; 66 a 1; 74 a 12; 79 b 34; 00 b 1 8 , 1 9 , 26; 04 a 2 1 , 3 3 ; 04 b 5 , 7 , 26, 2 7 , 2 9 , 3 7 ; 0 5 b 6; 0 7 a 3 1 ; 0 7 b 7 , 2 7 , 2 9 , 30; O !! a 6, 1 3 , 30; 0 8 b 6 , I l ; 10 a 27, 28, 29, 35; 10 b I l , 3 1 ; 1 2 a 34; 1 2 b 1 2 , 32; 1 4 b 1 6 . bwjlci'(H\> - a n u m i : 05 b 3 8 ; 0 7 b 10; I l a 17; 14 b 1 8 lSpE'fu; (i,) - dorinţă: 6 9 a 3 . hp('(Et\> - a delimita, a defini, a dc tcmlina: 55 b 24; 56 a 32; 57 a 35; 6 1 b 36; 63 a 24; 64 b 1 7 , 24; 73 b 2, 5, 1 9 , 22, 23, 29; 80 b 36; 8 3 b 16; 85 a 17; 95 b 32; 98 a 27; 04 b l ; 1 4 a 23 . OptOJ.L� (0) - delimitare, definiţie: 69 a 35; 80 b 22: 86 a 5; 98 a 1 6 .

10, 25: 77

a 8 , 16.

o� (b) - limită, detemlinarc,

dcfi ni!ie: 6 1 a 19; 65 b l ; 69 b 3 1 ; 85 b l 8; 09 b 2 1 ; 1 8 a l 7 .

nM�a (TC) - ..di�pot.ilic : 96 b 3 1 . na·/hyn�. rj , 6v - propriu expresiei ptt�iuni1or: 95 a 23: 08 a 10. 1 6 ; 1 3 b l0 : 1 7 a 36; 1 8 a 28 patetic: 95 a 23; m: a 24; 08 b 1 2 ; 1 8 a 19. rrcX�01; ("rO) - în general, stare de spi rit sau •·fect; pasiune, sentiment: calitate, proprietate a lucrurilor; sufcriotă: 54 a 17; 55 b 30; 56 a 14, 19, 13, 2-L 66 b 29, 3 1 ; 68 b 26: 69 a 18: 69 b 15; 70 a 28: 73 b 36, 37; 7R a 1 9; 79 a 25; IQ b 30; 85 b 29, 33; S6 a 29; 86 b 3, 7, I l , 24; 88 b 29, 3 1 , 32; 03 b 28; os b 2; 18 il 12, 13; 19 b 1 3 , 25. mw:lv (0) - pcan, pcon: 09 a 2 , 3 , 6 , 8 , 10, 1 2 . natlida (;,} - cduca!fc: 6 5 b 34; 6 6 a 5; 67 b 29 net.t&stiEt\> - a cdur:a: 84 a 33; 85 b 27: 89 a 29; !N b I l ; 94 b 32; 95 b 28; 99 a 1 5 , 1 6 ; 08 a 32. rra(l.Eoott; (1]) - cdur:aJic, in�trucţie: 84 a l 2 ; 99 a l..j.. net.'lllÎTuptc; (;,) - adunarea întregului popor, pancgirk: 06 a 22; 09 b 35; i l il. 30; 14 b 3 3 . napapdAAEtv - a pune alături sau î n paralcl : 68 a 25; ! 3 b l-l; 1 9 b 3..[. napa[)o),:r'j (i,) - parabolă, compara tie: 93 a 30; 93 b 4; 94 a 4 ; 20 a 4. (i,) - semn de punc tuatie: 09 a 2 1 . rrapli<'iE;lJ.liX ('rO) - exemplu, inclu zând a\ât istoricul (napaj)oAlÎ), cât şi fictivul (A.6Tet;); dovadă

na�lŢttxl:X; - într-un 1\lCKI

flct�(j!JX.«Pli

455

INDEX TERMINORUM

În cep utul sau l a s f:tr.) itu l a două

din exemplu, imluqic retorică,

<:Ontra�t<1nd cu

€vih)JlY)).to::

56 b

membre din

!O a 25

3 , 5 . 7 , 1 2 , 1 5 , 24: 57 a 14, 1 5 ; 57 b 2 6 , 3 0 , 34;

(J() b 7 ; 6 6 a 3 2 ;

6 8 a 2 9 : 77 a 6: 92 a 2; 9 3 a 2 5 , 2 6 , 2 7 , 28; 9 4 a IJ , 1 7 : 99 a X ; 0 2

rnrrc consec ut ive·

nappY)cnacr"ttx6c,;-. 1'\. 6v -· sincer, des chis: 82 b 20

nd-\fe:tv - ;� JX'Ntttda. a con vi nge :

b 1 4 , 1 8 ; 03 a 3.); !.J- b 27; 17 a

a 25, 30, 3 L 5.'i b 10; 6'i n 1 2 : 65

1 3 , 29; 1 8 a J . 3

b 23. 25; 70 a 25.

napcx&€ty).la"ttillry; , tt;, €<;: -

care poate furnit.<l un exemplu: 56 b

2 1 , 23: 0 3 a 5. rrupo:Otl]l<:l crilat -

tr-uu

rrapci&.�o<;:, o<;:, ov - parat!o_\al: 1)..j '), 10, 21J, 33; 91J a 33:

()()

rrapo:A€În€t\! - a

<1 25:

lăsa tkop;u·tc, a tll:·

1 11 . 2 1

(eL 60 a 34: călătorie).

zut. schimlnm: hwscă sau inver

[ ..j <t 6

sarea norocu l u i .

r:hlu rna 1111 67 b .J-; OI a 3..1

XI:

cuvinte in

petrecute Î11 cmummf for. < . . .> ,

a marca cu un

în Arte poetin•. Amicflitmca, Edi

Îll lllilr.�illile t'i'I"O.Iimifrtlui .)i

afe

lrecesitmlui" - trad. D.M. Pippitli,

scmu alămri: 97 a 2.

mfptcrot;. cx;, ov - coresponden t

10 b 2

tura Univers, Bw.:nn:: � ti, 1 1)70,

fnv,.c a:.emiinătoarc:

(de

u 2..1; 1 2

l i m itele

unei

n€pt-rr6t; . ll. 6v - supcrlluu, extc�iv, netuă'ltf<tt: 63 a 27; 67 a 25; XIJ b 26 ; 90 b 27 ; 07 b 3

fi3 a 7 ; 7 1 b

TT€cpux6-rwt;; -

1 5 ; 72 b 32; 73 <� 3; 76 a 2 , 4; l-:3 b 24; !H a 3..1; 95 a 1 9; 13 a 17

napo)J.o(wo-u;; (rj) -

între

act: 71 b 10

b33

ncrpot]J.(a (Tj) - proverb:

1 6..1)

sin�urc scene sau ale unui sin�ur

wrcs lxmdcnţa su

nete lor san a membrelor llnor

cuvintelor

.,Pcri{letiu Sili/ ni.ltrmwren

desitrwtie e o .\t"himbun• a r·dor

{<ci) -

spre membru):

uarc;t ,itmt[ici (1\ri,totcl, l'o<'lim,

ne<t�tcpl<lt, ino·

rodi i : 1 2 a 28.

nap(crwcrtt; Cnl -

în

i m p l ic:!

sc h i m bare eumplctă 'a u r;"istur

ra·

ventate pe nt ru a pamt!ia, pa

netpaOl)]J.etlvuv -

pcripqic;

tr;t;_!cdic-, cuv;lntul

care se re

feră la arta de a

p i nat : 7..! h 7 , 8.

periuadf1: O'l a J5; 09

b .'i , X , i 3 . l .'i , 1 7 , 25 . 3 1 ; 10 b 2

ra!ionamcnt

fals, paralt1gism: 02 b 26;

napan€1fOLTJS..Ll\la

26,

1TEptn€"t€ta (Tj) - c vcniml'nt neprevă

O I b 7 ; 01 b 3 J ; 08 a 20.

tionamcnt:

'uperfluu: 59 b

2 7 ; 60 a 1 0 ; 6<J a X; O..! a 6; ! ..l a

fals , a sc în::.cla: 74 b 26; '>7 a 28 ;

napcD..oyot;, o<;:. ov -

(un di.�cur�. un nt! i o na

1tEp(o&:l<;; (-\-j) -

3h.

napuAormnx6.;. ll. 6v -

L"Jpilt

(I'J b 3 rrEplEpŢot;. cx_;, ov -

a face un calcul

napaĂOll<J']J.6<;: (0) -

a te rm i na , a dtK'C p5nil

2X;

a bate dimpi i , a vorbi

in contra tnup: .'ih

l i mh•tj cău!al: 04 b

meni): 57 b 'J; 7J a 7: ()X

!!:lija: 51) b 25; ')') a .'i

nap�T)p€lv -

napaAoyC{<:crilm -

a vorbi în

(opn� ! n i nHpux6-t:wc;J.

mspu{vnv -

1 2 <� 27; 1 5 ;t 2; J 9 a J J .

h 1 0 , 1 1 ; 92 a 27; 03 b 1 2 .

b 1'); 91

nEnAacr}.llvtU<;: Al-ynv -

a face o mtrJ!ÎC

acccsoric: !7 a 3.

n 72 h 37:

corespondenţa

nsemăniltoare

lllntlă:

printr-o aptitudine na

()..j

19 (opus lui

n-Aacr).llvwc;) ntcr'C€iÎEt v - a crede,

456

TI€

a s� lăsa con

vins: 55 a 5; 56 a 6, I <J; 66 a J ! ;

INDEX TERMINORUM

notlŢttx&;;- , 1'). 6v -

67 b 13; 77 a 1 5 . 22: 78 a 7; 90

pro p ri u

uc:qw1 h 1 h 1 ),

a J L 9 1 b 3 : 9!-: :t 2 ; 00 a 36; 1 6

sau pot/ici: 62 a 2 7 . 3 2 : h2

a 37 ; 1 7 b 12; l i-i a 1 9 .

8, 1 5 , 1 8 , 20 , 2 1 . 2 3 , 2 5: 6 3

JHO"T€UTtx6<;, 1'), 6 v

- încrclător,

J5. 36; 66 b 1 7 , 1 9 , 2 5 ; 70 a 1 . 3 :

rrc

0-1 a 26; ()-1 h -1: 06 a 5 ; 06 b 1 ,

cnxlu l : 72 b 2'J.

n(cr-ns (l]l

- dielii�ic de bun ii

d i n t;:"i , di� t ins ii de Opxos �i O€'S(o:::

m ij l oc de pcr:,uasiune, dovndii pmbabil:i,opu';J dovczii llcmon

'l r<.�t i vc: 5-1 �� 1 5; 55 a 5 (lj

nlcrns {.mOOn'StS n�):

(j(,

a 27 ;

Of_

.� <1<1 1 1 . b 2 9 : 77 b 1 5 ; ')-1 "

(J7

1 0; 1-1 a 36; 1-1 b

nlcrr€ tS (cit) -

H, <J; Il\

7'-J h 3 3 : 8 1 h 35: 82 a 2 ; 83 h 7; 25;

npo::jJ.LO::<Elct h

1 2 , 1 K; 81-i b

30: 9 1 b 2-1; 1J3 a 2 3 . 2-1 ;

li, 1 3

I l\ b 6 .

mcr<OI;, T] , 6 v - ·

1> 3-1;

OJ h 7 ,

76 a 10. 3 -1 ;

1 5 ; 1 () a 28:

77 b Il:

I l\ h 1 9

n(O"TW,I.J.C( (T0) -

b 3 7 ; h 1 b -1-: h6 b 1 1 : 72 a a 1 : 8 8 b 15 ; 1JI) a

a 28; 7-1- b 1-t 86 h 3;

I J ; 7 2 h 36; 7 3 b 36, 37: 8 2 I IJ. 1-1; X2 b 1 ; 8::-i b .15; 99 b 30: (){) h 2; 07 a D: 16 b 1 3 ; 1 7 12.

a 15

npocdpE.crts

(\-jl - ;tlegcrc deliberată,

intentie: 55 b 18. ] IJ, 20, 2 1 : 66 a !5; 67

1 2 , 1 -1 ; 06 b 1 -1; 01-i a 3 1 ; 0 8 b 1 '1:

21, 23. 25, 26; 7-1 a

I l , 1 3 ; 7-1 b l -I: 'J5 a 2li: 95 b

1 -1 b 20

poe t : (,5 a 1 1 , 30; 71 b

l\0 h 1H; 85 a JO; Si-i b 29; [)3 b 2-1, 33; 0-1 a

3 1 ; 75 b 2 8 ;

2 1 ' 24; 0-1 b 39; (}6 b 36; 07 b 3 3 ; 0R a 6; 09 a 26; I O b 1 6 ; 1 3 a l l : 13 b

- a alct<L" în urma re

lkclici: 61 a 20. :10, _)5; 68 b 1 1 ,

b 2!1: 05 a -1 , 33; ( )(, a 9,

b 2 1 ; 95

'J-1 a 2-1: 00

a l tl; 1-1 a 15, :!.li

ll"pocuprol cr,'Jat

a ]a,oua, a �imul<t: l\ 1 b

notTJTIÎS (0) --

12; 8 1

611 a 36; 62 <t 20: 6 7 b 2 1 , 2::->; 68

29; 0ll b 22 (cf. O-I h 1 9 ) .

()..].

ad, itt'! i u nc , îmlcplinîrc·

np€nnv - a conveni. a s e r u v e n i : 0-1 h 4 (np€noocra A€'{t�). 5 , 1 8 (-rO np€nov), J I ; O.'i it l -1 : 06 a 1 2 ; 08

tlovadii. argulllcnl

nolTI.LlO:: (T0) - pocmă: 06 a J I ; m� h JI ! nofwt�,; ('rj) - L"n.:aţic, poezie. 0-1 a 29:

PJ;

cu arti1111Ci1, prad ir : 60 b 1 7: 6 1

npCi'St� (\-j) -

76 a 1 7 .

nAci<utv -

h 6 , 26

a rc lce:-:Utură

a 1 7 ; l ll b l li , 20. 2 8 .

76 b 1 ' 2 , 5. 3 2 :

7ll a 6,

trata într-o

56 a 1 7 : 0J a � .::0: : 03

17 b 11;

dcnm d e Încrnkrc,

plauzi b i l : % b

23;

operă ditbcti,·ă: 5-1 a 1 6 ; 54 b

a 'J, l K: 75 a I(J (garantii de

'); 1 -1 h 1 1 1 . 1 1 : 1 6

(lj) - tratat did;K·tit: 54

rrpaxn�<:�. i], 6v - care

5(, b 6: 5K a 1 ; 6 3 b -1: 6 5 b 20:

in lllO<I poetic 06 a 3 1 ;

2-1: 56 a 26; 7(, h -1; 0-1 a 2 .

npanta<EtlEcr,'Jm -

55 a -1 . 7 . 28; 55 b 35: 56 a 1 . 2 ! :

fidclilalc), :!2: 77

b 32

06 h 1 0

a 18

mijloace d e ]JCI"l'llil

siune, dova. i : 5-1 a 1 3; 5-1 b 2 1 ;

(J(,

notTjTtKW<; -

not TJTtxTi (lj) - arta poeticii , Aristotel, Poetica: 71 b 7: 72 a 2 ; 03 b 25;

14,

1 5 : 1 7 a 1 7 . 1 8 , 111, 2 5 : 18 a 1 7 .

npoo::tpH�. i] , 6v - ceea CL' cslc ales in m od liber: 63 a 1 9

npoo.vo::t pEilv -

; 1 rc�1)ingc dinainte:

18 b 1 1

npoo::vaxtv€lv -

a m i şca braţele în

chip de pre ambu l : 16 a 2

11poo:uAEl v - a executa un preludiu pe

04 a 39; O� b 7; 05 a 6; 1 9 b 6.

flaul : 1-1 b 2 3 .

457

INDEX TERMJNORUM TTp6<pM�� (\-]) - prcte-;o;W3 a 1 , 3. nWcrts (1,) - .,dldcrc", flexiune

TT{.l0«6Awv (.0)

- preludiu jucat pe naut: 1..1 b 20, 22 problemă dialec tică: 1 4 a 36. TTj)O<)w.j3ci.UEtv - a acuzn primul: 00 a 24: 1 8 b J 4 . rrpo&MUpuv - a �lăbi dinainte o ar gmuentarc: 18 b 9. npo(jll\rT!Cftt:; (1,) - prenar.l!ie: 1 -J. b 15 11poe"ayxwvC(nv - a-şi pregăti bra !elc pentru luptă, a pregăti un discurs: 16 a 2. njXÎ{teo-u; (l]l - propunere, proiect 92 a 3; l O b 1 8 ; l 4 a 35; l -l b 7 , 8 . npoA€1"El" - a expune un subiet:t: 78 a 27; 93 a l i ; 1-l a 3-1 , 35; 1 9 b 28 rrp6AorO<; (o) - expunere:1 �ubicctu l u i , prolog: 1 3 b 27; 1 4 b 20 ; 1 5 a 9 , 20; 1 7 a l 6 . rrpooJ..l.u:i'(Ea{tcn - a spune î n materie de preambul: 1 5 b 24; 1 6 b 33 (cf. q>polJ..l. tci'(ecr{to:t). npoo(J..l.w" ("rO) - preambul, cxordiu; COll1parat CU 11p6/..0jO<;-lll din tragedie (şi comedie): .,Prologul

TTjXÎ�All)lr:t (.0) -

nrea parte bine drfiniti1 a

mini (parodos)"' (Aristotel, Poe

Irad.

D.M.

\'e�·te jie mmwlt•, fie verbul.

.rluje.�te .rtl exprime. când relaţii de felul

«oi nce.wuia� ori «aces

tuin�< . . . >, câ11d daca-i l'orba de Wllll sau mai 11111/(i. m fu exem

plele «VIII", «1)(//l!l!lli", eliud fe

lurile de rostire, - di11 punctul de \'l'tlere al Îllfrrharii ori al po nmcii, de pilda. Într-adeJ•ar, «a mers?» sau «nwrgif" rf{Jrezimr1 a.l"ljt•l de jlcxiw1i ale l'erbnlui"

(Aristotel. Poetica, XX. Irad. Pippidî, în Arte- poetice.

D.M.

Amichitatea, Editur.1 Univers,

But:urcşti, 1970, p i . 1 76- 1 77)· 64 b 34; 97 n 20; I O a 2R, 3..!

gediei care precede intrarea ro

rica , XII,

gramaticală; temen folosit de Aristotel nu numai pentnr fle xiunilc unui nume, ci şi al unui verb, marcate în gencntl prin di ferenta fomtci: .,Fiexiwuw pri

Pippidi, în

Arte poetice. Antichitatea, &li

tura Univers, Bucureşti, 1970, p 165): 5-1 b 18; 1 4 b 2 . 8 , 1 2 , 1 9 , 22. 27, 3 0 ; 1 5 a l , 5, 8 , 1 0 , 2 3 , 25; 1 5 b 7 , 1 9 , 35, 39; 1 9 b 29. npoooctu(�, ij, 6v - atent: 1 5 a 36, 37; 1 5 b 1' 3 , 9. TTpooop('(Eo-{tat - a determina în plus: 07 b 5. 11pchao-u; (T)) - propozitie, premisă a unui silogisrn, protază; combi nată cu M"o:, nojiunc, opinie populară utilă pentru a produce convingerea: 58 a 1 8 , 2 3 , 3 1 , 35; 59 a 7 , 8 , 9 , 1 0 , 15, 24, 27; 60 a 38; 66 a 3 1 ; 77 b 1 8; 78 a 27: 9 1 b 23; 96 b 29; 1 9 a 7 .

Jxx�rp&tv - a lua parte lit un concurs de rapsozi: 13 a 9.

Pa\f.i�(a (Tj) - rapsodic:

03 b 22; 04

a 23

Pluto: ("rO) -

în ,!!Cncral. ceea ce c�tc spus, cuvânt, vorbă; gnnnatkal, un verb, opus unui nume; ter menul pare să fie. de asemenea, aplicat unui adjectiv care este folo�it ca predicat: 0-1 b 5, 26. PTJmpE(a ("Îj) - discurs de omtor sau de re tor, discurs de şcoală: 56 b 20, 2 1 . Prrropucr'j (Tj) - arta rctorkă: 5 4 a 1 ; 5 5 a 6 , 2 1 , 35; 55 b 9, 25, 3 1 ; 56 a 25, 28; 56 b 33, 37; 58 a 5 , 24, 25, 3 3 , 36; 59 b 6, 9; 60 a 37; 77 b 2 1 ; 02 a 27; 03 b 2-1; 04 a 2; 14 a 1 2 (Cf. .SW./..€XTLXij).

458

INDEX TERMINORUM

l:rrJ-ropuaSt;; , t), 6v -

h �h. l ' . J 0J, l'i; :->11 ;, 1 ! • . X.l h .�.

2 8 , 29: 67 a 2 X . 30: h7

care se referă la

arta relorică: 56 b 5 , 6; 57 a 23;

79 a 3-J.; 79 b 1 6 ,

58 a I l : 58 b 7; 59 a 8; 75 a S;

81 a 7; X2 a 30; 1:!3 a 6;

79 a 2; 94 a 1 2 ; 02 a 8; 04 b 37 .

30, 33; 84 a 2 , 4 , 7; 8-J. b I X , 1 ' 1 :

ountă un discurs: 55 b 20; 56 h

b 1 4 , 20; 03 a 2 , 4; W b 2 , 33; 05

22; 88 b 1 8; 98 b 2; 0-J. a 18; 07 a

a 32: OS a 26;

j:nŢrwp (b) - rctor, orator.cel c are pro 8; 1 3 b 2 . 1 6 , 2 1 ; 14 a 1 5 ; I R a 30. Pu\J"Jl<$t;;

(o) - ritm,

măs11ră, proporţie

03 b 30, 3 1 ; 08 b 29, 30, 3 1 ' 32:

85 b 7; 8 6 b

1 ; 95 a 6 : O I

T€XJJ.Tjptov. axElioo;- (TO) - ntvânt (opus lui

09 a 1 , 9, 2 1 . 23 ; 1 4 a 28 .

âpplJV

b 'J: 0 2

b ! 9; d

neutm: 07 b X = masculin, şi

lui {)1iJ,.ur; = feminin).

axtaypo;!JI(O:

(Tj) - desen în umbre ş i

l u m i n i ( î n pcrspeclivă): 1 4 a

(J)(W,u.}la (Td) aO:!J'TJV('(nv

- a clarifica,

c:-;p!il:a:

0-1 b 36

axWli"TEtv -

xCo:

ca mcdictatca între U&>A€CJ (prolixitate) �i

CJUvro,u.(o:

(concizic excesivă): 58 a 9; 04 b 2 , 6; 05 a 8 ; 06 a 34; 14 a 24 , 25

35; 05 b 30;

05 b 7 ,

10, 1 3 ,

�� 0)

15;

JO b

limbaj, un solcci.-.1n:

nuită a unui lucm): un argument

beşte incorect); grmolan cel

CJOfP(O:

feluri, mwl avân{l rda!ia de la

particular;

altă

parte,

ux,u.Tjptov este un semn necesar (indic i u ) , iar astfel de semne pot fi transromtille într-un silogism dcmonstrativ, care n u poate fi respins;

prin

urmare, "semn'

este atât un termen general, cât ral, cuprinde

-re:x,u.l'jpto:,

iar ca

temtcn special, pe ambele feluri re>pingere: 57 a 32; 57 b 1 , 7 ,

10,

1 2 , 1 3 , 1 5 , 1 6 , 1 9 , 2 1 ; 58 b

29; 59 a 8; 6 1 a 28, 38;

(despre

manicrclc �au

(-\]) - abilitate, cunoaştere, În

!clcpciunc: 66 b 3 ; 71 b 28; 87 b 3 1 . 33; K8 b 1 7 .

ubil într-o

.>orist,

tehnic�:

cel

care este

55 b 20; 97 b

3 1 : 0-1 h 31:!.

CJOfPtCJllx&;. f!, 6v - care se referă la uJta sufiştilor (� "O!J'tCJllxt)): 55 b 1 7 ;)9 b 1 2 ; 05 h 8 .

CJOOpLcrnxwc;: - l"onform

artei sofişti

lor: 19 a 1 4 .

croopO!;, tl, Ov - abi l , în!clcpt, doct:

b 12; 71 b 27; 75 b 24; 9 1 a 8 ,

şi unul spcciul; ca termen gene

de semne, care sunt capabile tie

care ofcnscaJ.ă

CJOfPtCTT"t'jr; (o) -

partkulur la universal, celălalt având relatia de la universal la

18.

bunul gu;t): 'Jl a 4.

prob:1bil, precum dovada unei concluzii; semne-le sun! de două

07 b

stânp.aci, neln

dendnatic (dc�pre n:l care vor

1 1; 1 1 b

- semn (în�oJirc obiş

O') b 26.

CJOÂOtx('(€lV -- a comilc o _!!rc.,culă de cr6Aotx�, � . o v -

CJl1}..lO'.(V€lV - a semnifica, a descnma: CJl]JL

a p.lumi, n zcncmisi, a

ironi1a: 79 11 32; 79 b 2 : X I a 34,

OO:!Jil'jo;:, Tjo;:, Er; - (despre sti l ) clar, de finit

t:lnmii, ironie, bat

jucură: J 2 a 2'J

I l ; 9-l u 30; 98 b

I l , 23: 99

a 15, 17; 1 2 b 9; l 6 b 24 .

CJT€v61; - (oksprc

s t i l ) răsfira!, sărlS.

dkios.

CJlOLX€lov ("rO) - element, propoziţie

b 27,

459

probabilă

servind de premisă

unei entimeme (in acest sens,

INOEX TERMJNORUM

sinonim a l lui

T6noo;):

58 a 35;

62 a 20; 96 b 20: 03 a 1 5 . 1 6 (literele alfabetului: O I a 30)

crTpon!Moo;, Tj, o" - rotunjit; (dc�prc stil) concis, compact: 94 b 3..!.

crUnP«JJ.J.lU (nlJ - J u�-rarc . ·-

'lTÎCfC,

a<:U?a!ÎC l";tJsă;

aki, folosit pentru

sorisrn,

trn

art:umcnt vcridil·, dar Îll.)c lălur.

02 a 1 6 . auHcxjlij (Tj) -

lJ2 <l 1 7 . O"U)-l1rEpalvH v - ;1 conchide: 1 9 a 25 cruJJ.nEpacr)J.Ct ('rO) - concht1ic (din

IHin �ilogism), sf;i�it, capăt: l)..j

a 27: 9-4 b JO; 1 9 a 8 , 26; ]l) b l

dUClllllCI\1

55 b 3 7 .

O"UKO<pei'IJT(O. (Tj) -

lllii

surli. care este în <lrtuonic cu: 66

:1 2 1 ;

compo

zijic: 07 b 1 6 .

aunpa<.pij (Tj)

crU}J.}J.ETpot;, oo; , OV - de-ilceca�i

;,ilabă: 05 a 3 1 ; [ { ) a

2!1, 37

auUoy("(�;:cr\.lat - a CoOJdtide dintr-un

OUJl1f€pctO"j.l.C(TlXWo; - sub formă de l"OJKlttt.ie: 01 a J auvd(El\J - a conchide. a !ace o in1\:rcmă; a nmtr.Kt<t: 57 a 10: <)(,

mlv.So:::crJloo;; tOl - conjunqk \<tn po11 · t ieulă de legătură: 07 a 2 1 , 25, 29, 3 1 : 07 h 12. 3 8 , .N: IJ') ;1 2:\ ! 3 h :l 3

silot:isnt (sau dintr-o cntirncmă)·

auv�OTpci:)J.Jli"Vt.o.l<;; -

55 a 3..!; 56 a 22; 56 h X , 35: 57

pad: l l l a 5.

a X , 2X; 57 b 2-1; SX a 1 5 ; 96 <t ..! , 3-4; 9X a 2X; O I a 3 ; 02 b 1 7 : 01 a 30; 1 8 a 1 1 ; 1 8 b 3 ; l ') a 23

au/-../-.o. (lO"}J.6o; (0; -- silogism

1 1 , 1 ..! , 30; .�5 b 1 6 , 1 7 : 56 b 1 , 2 , 3 , -+ , 5. 1 3 , I X; 57 a 9, l h , 1 7 , 2 3 ; 5 7 h 6: 5!1 a ..! , 6 . 1 1 , 1 9 ; 5l) a 9 ,

sinlt'l.ă: 65

11 1 7

cruv.'.ll)KT) (Tj) - ;tranj<trc (de cu vinte l , ;�conL conven!ie , l ralal: 60 a 1 5 ;

(în sens

Iar�: entimcntă): 55 a X ("rd O' €v\.IUJ.llJJJ.O. cru).J.oyHr)-U)o; no;),

in mod nmt

crUv{)tcru;- ('rj) - aranjare,

1..!; 7 6 i l J J ; 7 6 b 5 , 6 , U, 1 9 . 22. 26: I l h ! 6 .

7J b !l; 7 5 a 7 , X , 'J 1 0 ,

cruvopU.v -

a <tVC b J J ; 10 h 33.

crtJVTdhfvaL --

;1 contpnne (o operă

1 0; 62 b 30: 6X b 2 : 7 1 b 9: 94 a

literară): 5-l- a 1 2 ; 65 a 10: 75 b

2b, 2X; 95 h 23 . 2-4; % a 5: 96 b

1 0 ; 0 1 a 1 2 , 25, 311 ; 0 1 b I ; O..! h

25; 97 u ..!; 00 b 33, 37, Y>; OI a 9: 02

5. 33; 01 a

20; ro

a 22:

2 5 : 07 a 1 '>

O"U\JTO}J.la ('rj) -

concizie, �<.·urtime

07 b 28

IX b 6

cruHo(lo-tua-;)o; -

pc cal<:a nt!iona

mentnlui silogi�tie: ()[ a 8 .

oU}J.!'oAov (.0) - s e m n , sinthtJI:

16 b

m'ivm)-loo;; , oo;. ov a 25

cruvT6}J.wo; -

cuncizic: 07 b J 7 , JX: 1 6 b 5 , 35;

1 ; 1 7 b 2.

o-u}J.I)oUAo:::UTLKOo;;- , tl, Ov - care

se re

feră la dclibcmre, delibcrativ: 5!1 b 7: 6X a 30; (19 b 3f/; 9 1 b 1 9; 'J2 a 7 ; <.J3 a l 1

rrU}J.�uAtl {'rj) - sfat, dclibcrarc: SX b 8; 59 a 2X, 3-1; 59 b 32; 60 a 36 ; 60 b 30: 67 b 36; 77 b 2 1 ' 2 5 , 30; 1 4 b -l-, 35 ; 1 R b 7 .

crU}J.jkmAoo; ('6) - consilier:

conds, scm1: [ ..j

î n pu!inc �·uvinte, cu

J •J a 2 1

0"\JVTOIJ(a (Tj) - tensiune, preocupare intensă: 70 a 1 2

o-uvwvuj.l(o:: ('rj) -

sinoniruic, sirnili

llldinc de sens: 04 b 3'J

(Tl)IJWVUJ.,I.Oo;, oo;, ov -

85 a 6: 1 7

sinon i m , de

acelasi sens: 04 b 39; 05 a 2

crUcrm�xo: -

conjugate. eoonlonate:

.,Terme11ii

îurudi(i

sum,

exemplu, _fupla dreuptri �·i

b !6

460

1 1 · 1\ � 1 1 � < ll-' 1 · � 1

IN!JLX

III" ,/,

drept - c u rlrqJ/1/fea, jitpta ntmju!l.l'l) ,)'i mmd nmrios - 01

of , ' /"1

tnul.

M i rcea

Ari�totcl,

• , '/"{ '""'

/1'.1//g, 1 ' 1

cun1Jtti'' (Aristotci, Topicu , l l , 9 ,

11/< U/o/

în

Floriun ,

Orgmum, Il, Ed itn ra (...J

I R I , Bucurc· � t i , l ()lJB, p. 355): h J.j_

<TlliYtpirpen•

·- a n:�l!iing.c, a expune

într-un �til nuwis: OI a .'i ; I 'J a I 'J

crxnA.tcto-}J.cil;;

thl -

plim)o!L'r�· pa�io

nat;l Îl!l(XIIriva ncdreptti\Îi �;n1 a lll'llOI I><-' H i l l i ; 1111;1 d i n păr[Î(c ]Il' loratil'Î, în care se

manifo!ii

'lrtidania de a ;ISi)!llf:l COIII]la ,iutwa ;nul i h H u l u i , n::l dintf<i lu

ni�t.-;;- (lj)

nu IK'ecsar l 1 i nd acela de a 1

- fonnii, conwr,

h rigur<'i a

discursului: n u <:orespumlc �·.\ prc�iei modct ne • .fi!lllril de vot birc",

J ; 1 1 " lO.

T€XJ-1Up (nl l - ll'rtn.:: n (semn): 57 b <J

TEXJ-Ll'jptov (Tll)

- i 1 n l i d u , semn con

vin)-!ălor, îmo1 1 r c invariabili:i a

rcpra.intă o ;�titudinc

san o sL·hilllharc <IL' \L"llS 1lat� limbajului atund dtnd unncalll s:i fie pmnmt!at c u adevărat; o difcrcntă

r ang, loc (ordine a pilr

! i lror într 1111 di��·Hr.>): 66 a 2;

jll!IIC Înl r- O d i']XliÎ ! k (.'Oillp:ÎIÎ mitoare. fJ5 a 'J.

crxll)lct {T6)

din-

unui llln \1:

)7 \l ..!, h. l-i

(9: T€K

JW.p), l fl , .:' :!: ; 'iiJ a 7: 02 b 1--1, 1 9 ; 03

13;

(J'fj)l€�0"\l) TEXJ-LT]ptti'Jiry; i , 111;. <0<;

_,crvi drept do vad ă :

-rETJXÎJlETpov

(n)) -

(eL

-- care poutc

ll3

v e r \ lclramctru:

O--l a 3 1 ; 0'J a l

-r€xvlJ (ljl

art ă . l ml a l despre ana

(rclOI'icti): 5-l ,, I l , 1 2: 55 u 3--1: .">5 h 1 2 , 27 , 3 1 : .�(J a I l : 56 b 30; 57 a 2:

(13

5X a (>; 5'l h <>; 62 a 2 , --l; 7) h 2 1 ; 92 � b .'i . rl_ l-i; 'N a 1 7: fJO « --1 ;

h 26; 67 a 3 1 ;

2.� ; <J2

()() h 1 7 ; 02 <1 I X . ?.7; 113 b 35; 0-f a 2J;

1 ..1 h

17;

H> h 20 (cf.

ăTEXW<;. €vrEx--..:x;: ) TEX"Vtxcil;; . i]. 6v - care arc

lcgălllrft

cu '-lrla , cu o tduud: 55 b 3--1; 1 6 b7

TEXVlTT]<;"

(0) - tclmician, arti 1.an:

h 29; 05 a 23

TEXVOĂOlE� v

>1 discuta. a dezbate

asupra unei attc, a

461

fi autorul

unei

INDEX TERMINORUM

opere

lclm

icc: 54 b 1 7 , 26; 55 a

1 9; 56 a I l , 1 7 . 13 b 3 1 .

dcn!ă, hi[K:rbo!ă: 6 1 b 2 1 ; 63 a 2;

(care c�tc l a locul

TOfttx6t;, tl . 6 v -

6-1 b 3; 67 b 1 , 6; 71 " 27; 72 b

s:1u), care se rcfcnl la locurile

comun e : 96 b 19;

Topica

ni Tmllxâ =

Thlfq; (o) - loc, pasaj (dintr-o opcri\), dcsfiişuran:, liCI.volture: 5X ;� 14:

lJ6 b 2 1 : lJ7 a 7;

62 a 13; H6 a (l;

9() a 1 7 , 34: 00 a 4 ; 00 b 1 0 , 16; O I a 34: 0 1 b 3: 02 a I X; 03 u l 6 . 1 7 , 22; 1 6 a 6 , 1 4 ; 1 6 b l : d"

Ci).� (Wn�): 97 a 20, 23;

97 b

b 2 1 ; <Jl) a 7, I l , 1'), 30, 35;

'J9 b

1 -1 , 3-1; 'JH a 4 , 1 6 , 1'), J l , 34: '!X

5. 1 5 , 2 1 . 33; 00 a 6 , 1 6 , 2·1, 3 1 ,

39;

fXI

b 5, I X ;

(eL O I

a 2 , 25);

OI b 3 . 9, 1 -t , 20. 29, 3-t; 16 a -t, 20, 2 2 , 2-1-. 26, 2 X , 35: (d. H1 b -t , H ) .

T6n0l (dt ) - loruri , premise pmbabi lc ale cntimcmci sau

nume celor trei 5X a 12,

30, 32;

lucuri

ge uri n

litcrMc:

20; 7-1 a 2 1 ; 90 a 29; 06 a 32; OX b 2; 1 3 a 22, 2'1, 30.

()..j b 2."i

Un0{)r::<1tr,: (T]) - h<ll.ii, dat, ipolctă:

l 9 b i X , 23 , 27.

Lpaytx&;. tl. 6v - tragic: 03

b 2 2 ; 06

b 8 , 1 6; 1 5 a 1 9 .

Lp6n� (0) -

Hlruuril, manieră (me

todă): 5.l. u 2, -1; 58 a 9; 6-1 a 26, 30; 66 a 3 1 ; 72 a 3 2 ; 7-t b 2 3 ; 75 a 1 8 ; 7X a 29; X6 b ] (), 1 6 ; 95 b

2 1 ; 96 b 6 , 1 9 ; 97 a 1 ; ')8 a 5; 99

1 3 ; 0-1 b l .'i : !X a 26

UITo-iJfpo:T]

f'r\) ·· principiu, q!tl l 5 de

conduită: 6X •1 2 .

.'i: X<J b 2-1

UITO.KE(J.l.E:\!0\1 (u'll ·· subiect, suhs!J<tl : h Unox �7�;i� aÎJ�l:t�(;_�, •��-1

��;��: �5,�

;u.lmis: 57 a 1 1 ; 59 h 1 5 : 6'l

7'J b l 1; 81 a J; X2 b

tr·un diminutiv n f

Unoxopt<1J.l.6t; (0) -

b ].l;

1 2 : OX a

� u dc\enu�a

Unoxop('(r::<1{)at

uos :

pnn

O.'i b 2X

fo]m,ircil dimillll·

tivd o r afct·tuoasc: 05 b 19. - a da

l.moxp(ve:<1{)o:t

replica. ;J juca

(la teatru): 113 b 23; 13 b 23 , 2X , 11 J

Un6xpt<1tr,: (T]) · - aqiune oratr>rkă care

60 a X , 1 1 ; 61 a

a 32; 80 b 32; 95 b 22; 96 b 2 X ,

propune:

- a <�riita, a

UnO.Sr::ocvUvcu

�unt

(În

induse dcdamatie

l!Csticulalic, e.\prcsk ) , joc al a<.:

33; 65 a 20; 72 a 3 2 ; 73 a 32; 76 3 0 , 32; O I a ! ; 02 a 3 3 ; 03 b 1 -t;

- d epi:L,i re , supraabun

UITe:pţloAT\ (T])

T6v� (o) - intonaţie, accent: 0 3 b 29;

torului: X6 a 33;

OJ b

22: 0-1 a

1 7; 13 b I X , l-1 a ](1

bnoxpt� (u) - actor (la teatru): ()] h 3J;

()..j h

22; ]J b 1 1 , 25

bnoxptTtx&;, 1], 6v -

pmprin act i u n i i

oraluricc sau j o c u l u i actoru l u i :

h supm.iţic, pf('znmp

04 a 1 3 , 1 5 . 23: 1 3

bn6Ar]lj.>tr,: (T]l ţ ic: l h a

-t; 17

l J , 1 7 , 22

h llJ

lmo"tt{)€vat - - u supune, a pKzcnta, ; 1 presupune: 67 b 37; hK ; l 7 , 8

a 2 1 : 0-t a 30, 36; I l a 27; I l b J l ; l 2 b 35 ; J X b l 5

Tpoxo:ltx;,r:t, ov (noU!;) -

trohcu: 08

b 36.

Tpoxe:p61;, ci, 6v

.. curgător, <.:ursiv

<p<X\!"tacr(a fhl

(ritm): 09 a l .

462

-· rcprc�.cnt�rc. ima�i

naţie: 70 a

21:, 30;

70 b 3 J ; 71 a

l->0 ,, -�'!. ;.; 1 J, I I I

pret d e orac ok

/r,

ljJ,;Ţ"IV ·a b!,]ll)a , <( t'Cil/lii:L

2:-J, .lX; :'i') a 17: 6_) a 1--1: , , h , t \�\: 77 b 1 7 : l) J b _1 .:'_ 'H• .1 ! Il , 2(>, 21:!: 'J'J a J--1-: OS a J (,_ 1 1 1> .\ i; 1 1> h �. 7; lK b 27: l 'J h 1 ., tjJtoi/i,,(T{)m a m r n t i . a dcpunc fool,.o n t ;' il l l l l w 7l! .t 1 .1 : 17 b T!: IK a 1 lj!Hk�{j(__:. 1\c::. i!<"' I I I Î ill'ÎOOS, fll'l' li1t<H 17 a \. 10 Il --1 ; 19 b 1 � l)>f.lk">OJlUJHUpftV . 1 1,,,-,� o măr1uric LtlsOi 7� a ! _, >)lfl i<'I>JWjJTilpltx ('rl) 111iiJturic fab:i /(J ;t 1 1 t!>t.IJiio<; (L6) I I I Î Uc'll>l l·l. falsit<ltc: 95 a 2-1; IHJ b 1 , t i � a . Y > : ( ) _ 1 a 30; 05 h�: a

h III

t)>IÂ<)";; , "JÎ, 6 v

(�ltAOt; A6yo<; 1 1. n �::; b 1 3 ; 67 l i , _\ /; IJK b 1 5 ; [ 1 b

�Îlllj\lll 11-l h

bhu n . w p 1 m a

::\--1-: (,g

1 '!, 1 --1- h J I : I 'i ,, (,

t!'oxf>(X; . â , 6v - Iad. n-.-,·. rr�pitl. iusi l "i : ()(i a l i:i , cd orice defect l und opu., lui O:pEn'j

pid. 67 a J l : JJ; IJh b

1�uxp6v xA,;:udţnv - a

ironii.<�, a lua în

de s t i l ,

ded J2

AE�Eltl<;'

dcrc, a-�i bate jo<.: (de): 79 a

463

lh h

c·a 'ubstant i v ,

însc<litlll<i