Vizitând grădina din Dakshineswar pe Gange, lângă Calcutta

Prima întâlnire: Vizitând grădina din Dakshineswar pe Gange, lângă Calcutta

Să fie oare Dakshineswar un loc obișnuit? Este raiul pe pământ.

- Shivananda Viața lui Ramakrishna

Ajunși fiind, după drumul prăfuit de la lumea obișnuită, din aglomeratul oraș al Calcuttei, la impresionanta intrare principală a Templului Grădinii, mergem direct către camera lui Ramakrishna, trecând printre arhitecturi înalte și grădini pline de o abundență de flori – o ofrandă naturală a pământului către sublima Zeiță a Înțelepciunii, al cărei altar se află aici. Până și cele nouă cupole ale templului lui Kali par să înflorească din acest bogat pământ sacru.

Camera lui Paramahamsa este întotdeauna deschisă. El nu ține deloc să aibă un spațiu separat, privat, personal. Îl găsim așezat confortabil pe un pat obișnuit cu cadru de lemn, orientat cu fața către est, cu ochii lui minunați contemplând eternul răsărit al Înțelepciunii Dumnezeiești. Zâmbind de încântare, trăind doar în beatitudinea inerentă conștiinței primordiale, Ramakrishna Paramahamsa discută cu prietenii săi despre Realitatea Dumnezeiască – jocul ei sub forma universului, manifestarea ei plină de compasiune, natura ei ca strălucire fără de formă care scânteiază în inima tuturor ființelor conștiente, și esența ei care nu poate fi niciodată atinsă de vorbire sau de minte. Acesta este singurul subiect de conversație, dar abordarea lui este mereu nouă și imprevizibilă.

Grupul de oameni pe care îi observăm așezați pe podea, absorbiți plini de încântare în ascultarea lui Paramahamsa care cântă imnuri tradiționale despre uniunea mistică, reprezintă milioanele de aspiranți sinceri ai umanității. Locul este atât de bine măturat de către înțelept, încât ei pot culege și mânca de pe jos boabele de struguri risipite de pe tronul de lemn al acestui umil stăpân al Iubirii Dumnezeiești. Așa cum remarcă Ramakrishna: „Eu mai am doar două dorințe – să fiu regele adoratorilor extatici și să nu devin niciodată un ascet ursuz și uscat.”

Dragii mei prieteni, atunci când auziți unul dintre glorioasele Nume Dumnezeiești – fie că este Allah, Tara, Krishna sau orice alt nume revelat care este mai apropiat inimii voastre – dacă în ochi vă apar spontan lacrimi de extaz sau dacă senzația de plâns vă țâ ș neș t e tainic în inimă, dacă pielea vi se înfioară și respirația se întretaie, aceasta este o confirmare autentică că vă treziți. Atunci nu mai aveți nevoie să puneți accent pe ceremoniile religioase sau pe exercițiile contemplative, deoarece ceea ce ele erau menite să genereze va rămâne mereu viu în profunzimea con șt iinței voastre. Sublimele Nume Divine vor deveni respirația voastră, bătăile inimii voastre, susținerea și bucuria voastră – fie că voi primiți sau nu împărtă șania sau fie că vă angrenați sau nu în practica austerităților. Chiar și Numele Divin cel mai intim pentru voi va dispărea până la urmă, și veți fuziona direct cu Realitatea Ultimă, care precedă și din care emană toate numele și formele. Veți experimenta atunci doar o subtilă stare de rezonanță sau o delicată luminozitate. Lumea gândirii și percepției obișnuite fie va dispărea complet, fie va deveni transparentă față de Lumina Dumnezeiască.