Elena Niculae, Ana Maria Cănăvoiu
pentru copii isteti Povesti cu tâlc
contine
audio
Povești și activități
Povești cu tâlc pentru copii isteți
Elena Niculae, Ana Maria Cănăvoiu
Copyright © 2025 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate
Editura Litera
tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19
e‑mail: contact@litera.ro www.litera.ro
Editor: Vidrașcu și fiii
Redactor: Gabriela Bărbulescu
Corector: Carmen Bîtlan Ilustrații (interior și copertă): Shutterstock Tehnoredactare și copertă: Lorena Ionică
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României NICULAE, ELENA
Povești cu tâlc pentru copii isteți / Elena Niculae, Ana Maria Cănăvoiu. –București: Litera, 2025 ISBN 978 630 355 119 7
I. Cănăvoiu, Ana Maria 087.5
Ciocolata magică
Ade Ana Maria Cănăvoiu
fost odată ca niciodată, într‑ o pădure întinsă, o familie norocoasă de veverițe.
Această familie avea patru copii: Vic, Vap și gemenii Vop și Vep. Cu patru copii
în casă, veselia și gălăgia erau la ordinea zilei.
Cele patru veverițe micuțe erau cele mai fericite din lume. Aveau tot ce își puteau dori pentru că, vedeți voi, familia lor trăia în cel mai înalt și cel mai frumos copac din pădure.
Celor patru nu le a lipsit niciodată nimic, iar dorințele le erau îndeplinite imediat ce erau exprimate. Părinții lor îi iubeau foarte mult.
Tati, am văzut o păpușă mare care îmi place mult. Poți să mi o cumperi?
Dar mai ai câteva, spunea mama.
Tati, dar eu vreau o bicicletă albastră! îi spunea Vic.
Sigur, tati. Nu e nicio problemă. Se va rezolva.
Dar când? întreba Vap.
Eu vreau să îmi aduci mâine păpușa, insista Vap.
Cam în acest fel obișnuiau cele patru să ceară ce doreau. Mama însă nu era mulțumită și adesea avea lungi discuții cu tata pe această temă. Ea îi tot spunea că poate ar trebui să nu îi mai răsfețe pentru că mâine poimâine trebuie să se descurce singuri în pădure. Tatăl însă nu prea era de acord. El dorea să nu le lipsească nimic.
Dragul meu, dar sunt foarte răsfățați și au devenit răutăcioși. Parcă nu ar fi frați. Nu au grijă de lucrurile lor, nu îi respectă pe cei care ne ajută cu treburile casei, nu salută pe nimeni. Sunt nepoliticoși. Sar de pe o crenguță pe alta, dau peste vecinii noștri, le răstoarnă alunele și nici nu își cer scuze. Una peste alta, azi își doresc ceva și mâine se răzgândesc și nu mai vor. Ce ne facem?
Stai liniștită, draga mea, vor crește și atunci vor ști ce au de făcut.
În sufletul lui însă se îndoia și el de ce spunea. Chiar dacă venea foarte târziu acasă și abia apuca să stea cu cei mici, vedea și el cum se certau din orice, cum preferau să își strice lucrurile doar pentru a nu le împrumuta sau cum trântea fiecare ușa de la cameră. Cel mai mult îl supărau când nu doreau să se joace împreună. Se gândea însă că la un moment dat vor crește și vor fi altfel.
A doua zi, mama o lua de la capăt cu cei patru și încerca să îi învețe să spună Te rog frumos!, Mulțumesc!, să îi respecte pe toți din jur și să se iubească între ei. Nu prea mai știa ce să facă. În loc să vorbească frumos toți patru țipau atunci când nu le convenea ceva.
Mami, mi e foame. Vreau un tort ornat cu nuci! țipa Vop.
Dar eu nu vreau tort, vreau înghețată cu alune! striga Vep.
Într un astfel de moment, mamei i a venit o idee genială. Vedeți voi, ea își cunoștea copiii foarte bine. Ea știa că, dacă există pe lumea aceasta ceva la care copiii ei nu renunță niciodată, acel ceva era ciocolata. Așa că… avea să se folosească de lucrul cel mai îndră git de copii pentru a corecta comportamentele nepotrivite.
Zis și făcut. S a îmbrăcat și a plecat la fabrica de ciocolată. Cum era o familie cunos cută, doar locuia în cel mai înalt și cel mai frumos copac, a făcut comandă de trei ciocolate, doar că cele trei ciocolate trebuiau să respecte două dorințe. Prima: să fie cele mai mari ciocolate văzute vreodată. A doua: să fie diferite. Una să fie neagră și cu nuci, alta albă cu stafide și alta cu lapte și alune.
Când a ajuns cu ele acasă, cei patru copii au sărit pe ele să le mănânce. Mama a zâmbit și i a lăsat, doar că într o secundă au și început țipetele: Mamă! Sunt trei ciocolate! Noi suntem patru. Du te înapoi și mai cumpără una pentru că nu avem cum să le mâncăm așa! Eu nu dau nimic din a mea! striga fiecare din tre cei patru copii și cel mai tare țipa Vap.
Copleșită de tristețe, însă foarte liniștită, mama le a spus:
Dragii mei, vă iubesc mai mult decât orice pe lumea asta. Și tocmai pentru că vă iubesc, o să vă învăț cum anume puteți împărți trei ciocolate. Vă voi învăța un joc magic care vă va scoate din orice situație dificilă, cu o singură condiție: să respectați regulile jocului pe care îl vom juca azi!
Când au auzit cuvintele: ciocolată, joc, magie, situație dificilă, toate la un loc, cei patru frați s au oprit din țipat și i au promis mamei că vor respecta orice regulă, numai să îi învețe jocul și să poată mânca ciocolata.
Fiecare dintre voi poate să ia câte o bucățică de ciocolată neagră cu nuci, albă cu stafide și cu lapte și alune când vreți și de câte ori vreți. De fiecare dată când veți dori cele trei bucățele, trebuie să îmi spuneți faptele bune pe care le ați făcut.
Cei patru frați s au uitat tăcuți la mamă, dar nu puteau renunța la ciocolată.
Mami, îmi dai un pahar cu apă, te rog frumos? se auzi vocea lui Vap.
Sigur, draga mamei. Pentru că ai vorbit frumos, ai voie să îți iei cele trei bucățele de ciocolată.
Mulțumesc!
La început, cei patru frați se întreceau în a face fapte bune și a vorbi frumos, de teamă să nu rămână în urmă cu bucățelele de ciocolată. Fără să își dea seama au început să vorbească frumos și între ei, să fie respectuoși și să nu se mai certe. Dacă la început nu uitau să își ceară cele trei bucățele de ciocolată, în scurt timp au uitat de ele, deși conti nuau să se comporte din ce în ce mai frumos.
Pentru că acum erau patru veverițe respectuoase și bune, și au făcut din ce în ce mai mulți prieteni și erau din ce în ce mai îndrăgiți peste tot unde mergeau. Vestea a circulat repede în toată pădurea, iar părinții erau de acum liniștiți și tare mândri de copiii lor. Din când când, atunci când deschideau cămara, mai priveau ciocolata veche și zâmbeau: cele trei ciocolate mari erau încă neterminate, dar copiii nu mai veneau să ceară. Spuneau Mulțumesc!, Te rog frumos! și Bună-ziua! fără să mai aștepte nimic în schimb.
Ai ascultat/Ai citit cu atenție? Răspunde la întrebări!
Unde era casa familiei de veverițe?
Câți membri avea familia de veverițe?
Cum se numeau cei patru copii ai familiei?
Pentru ce primeau micile veverițe câte o bucată de ciocolată?
Cum s a încheiat întâmplarea?
Rezolvă cu atenție.
1. Completează litera corespunzătoare pentru a obține numele celor patru frați.
2. Unește ce se potrivește.
MAMA COPAC
VEVERIȚĂ CIOCOLATĂ CREANGĂ
copac creangă mama veveriță tata
Scrie aici cuvântul care nu are corespondent:
3. Cei patru frați au un concurs de despărțire în silabe, dar s au blocat la cuvântul alune. Fiecare dintre ei susține că l a despărțit corect. Bifează varianta corectă.
4. Colorează primul, al patrulea și al șaselea animal.
6. Încercuiește veverița care nu are pereche.
5. Desenează părțile corpului care le lipsesc animalelor din imagini.
Pinguinul care a învățat ce înseamnă ACASĂ
Ade Elena Niculae
fost odată ca niciodată, în marea Antarctica, o colonie mică de pinguini im periali. Colonia iubea foarte mult locul. Fiecare familie avea câte două case și, când se încălzea puțin, pe parcursul unui an, se mutau de la una la alta.
Într o astfel de familie, într o iarnă geroasă, a apărut și Inu, cel mai nou membru. În primele trei zile de viață ale lui Inu, membrii familiei s au agitat să i explice cât mai multe lucruri. Toți se străduiau să îl facă să înțeleagă într‑un timp foarte scurt regulile familiei și ale coloniei, întrucât era săptămâna în care colonia se muta în cealaltă casă.
Inu asculta cât de atent putea doar că foarte des îl fura somnul. Încerca să stea treaz, dar nu prea înțelegea nimic din toată agitația. Prin urmare, se plictisea, închidea ochii și dormea dus.
A patra zi, mama l a trezit, l a echipat de drum și i a spus:
Ai grijă să nu te dezlipești de picioarele tatălui tău și să mi auzi mereu vocea!
Inu însă nu era foarte atent pentru că se gândea cum o să fie în noua casă pe care nu apucase să o vadă, dacă avea camera lui și ce surprize pregătiseră pentru el.
Zis și făcut! Familia s a încolonat de drum și a plecat. Ajuns afară, Inu a rămas uluit de numeroșii pinguini care mergeau în aceeași direcție cu ei și i se părea că toți seamănă cu el. Uimirea lui era și mai mare când vedea ghețarii frumoși din jur și încerca să ajungă la toți pentru a se cățăra pe ei. La un moment dat însă, a observat că merge în altă direcție decât restul pinguinilor. A încercat să își aducă aminte ce anume îi spusese mama ultima dată, dar nu reușea. Până la urmă, și a amintit că trebuie să se țină de picioa rele tatălui. Doar că toți pinguinii erau acum foarte departe, iar el nu îi mai putea ajunge.
La început, s a speriat îngrozitor și a început să plângă. Dacă a văzut că nimeni nu se întoarce să îl caute, a hotărât să plece el să își găsească
Cartea Povești cu tâlc pentru copii isteți conține cinci povești originale cu teme din universul copiilor. Personajele poveștilor trec prin situații similare celor din viața reală a copiilor și învață din fiecare experiență. Fiecare poveste este urmată de întrebări pentru verificarea înțelegerii, de activități ce integrează competențe și conținuturi din diferite discipline ale curriculumului pentru învățământul primar. Cartea are și variantă audio pentru fiecare poveste.
EDITURA LITERA VĂ RECOMANDĂ
Scanează codul de mai jos pentru a descoperi varianta digitală a cărții, cu povești audio și activități distractive și educative!
Tradit , ie din 1989
ISBN 978-630-355-119-7
BIBLIOTECĂ DIGITALĂ
PENTRU ELEVI ȘI PROFESORI
