Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 1
31-Aug-21 17:50:53
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 2
31-Aug-21 17:50:53
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 3
31-Aug-21 17:50:53
Titlul și subtitlul originale: Das geheime Band zwischen Mensch und Natur: Erstaunliche Erkenntnisse über die 7 Sinne des Menschen, den Herzschlag der Bäume und die Frage, ob Pflanzen ein Bewusstsein haben Autor: Peter Wohlleben Copyright © 2019 by Ludwig Verlag, München, in der Verlagsgruppe Random House GmbH, Newmarkter Strasse 28, 81673 München © Publica, 2021, pentru ediția în limba română Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României WOHLLEBEN, PETER Legătura secretă dintre om și natură : perspective uimitoare asupra celor șapte simțuri ale omului, bătăile inimii copacilor și o întrebare – au plantele conștiință? / Peter Wohlleben ; trad. din lb. germane de Iulia Dromereschi. – București : Publica, 2021 ISBN 978‑606‑722‑455‑9 I. Dromereschi, Iulia (trad.) 58
EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Adina Vasile REDACTOR‑ȘEF: Ruxandra Tudor DESIGN COPERTĂ: Alexe Popescu REDACTOR: Oana Grüenwald CORECTORI: Rodica Crețu, Paula Rotaru DTP: Răzvan Nasea
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 4
31-Aug-21 17:50:53
CUPRINS
Cuvânt‑înainte �������������������������������������������������������������������� 9 1. De ce este de fapt pădurea verde? ������������������������������� 13 2. Antrenament auditiv în natură ����������������������������������� 25 3. Intestinul, această prelungire a nasului �������������������� 31 4. Natura nu are mereu gust bun �������������������������������������� 37 5. Atingerea ne ajută să gândim ��������������������������������������� 43 6. Antrenament pentru al șaselea simț �������������������������� 47 7. Mistrețul – acest rechin alb al pădurii ����������������������� 53 8. Suntem mai buni decât credem ����������������������������������� 59 9. Comunicarea prin atingere cu copacii ������������������������ 63 10. La început a fost focul ����������������������������������������������������� 73 11. Arbori conectați electric ������������������������������������������������ 81 12. Ritmul cardiac al copacilor �������������������������������������������� 93 13. Călătoriile râmelor �������������������������������������������������������� 101 14. Copacul ca obiect de cult ����������������������������������������������� 121 15. Granița tot mai subțire dintre animale și plante �� 127
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 5
31-Aug-21 17:50:53
16. Copacii și limba germană ��������������������������������������������� 141 17. Baia de pădure ����������������������������������������������������������������� 149 18. Primul ajutor vine și din farmacia naturii �������������� 161 19. Când au copacii nevoie de medic? ������������������������������ 169 20. Dor de o lume perfectă �������������������������������������������������� 181 21. Să învățăm de la copii ���������������������������������������������������� 191 22. Totul sub control? ���������������������������������������������������������� 195 23. Paradoxul vieții la oraș și la țară ������������������������������� 199 24. Și copacii țin pasul cu moda ���������������������������������������� 205 25. Un drum de întoarcere dificil ������������������������������������� 211 26. Confruntarea cu schimbările climatice ������������������� 219 27. Lucrurile bune cer timp ����������������������������������������������� 229 28. În căutarea trecutului și a viitorului ����������������������� 239 29. Białowieża, un caz dificil ���������������������������������������������� 251 30. Hambi nu pleacă nicăieri! ��������������������������������������������� 261 31. O chestiune de suflet ����������������������������������������������������� 271 Mulțumiri ������������������������������������������������������������������������� 275 Note ����������������������������������������������������������������������������������� 279
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 6
31-Aug-21 17:50:53
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 7
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N 8 Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 8
I 31-Aug-21 17:50:53
De câțiva ani, observăm în multe țări o renaștere a intere‑ sului pentru natură. Așa a apărut „baia de pădure” ca formă de terapie; în Japonia apare inclusiv pe adeverințele medica‑ le. În același timp, continuă despăduririle nechibzuite, care contribuie la creșterea temperaturii globale și la schimbările climatice. Printre atâtea situații contrare, ne este uneori difi‑ cil să ne găsim locul în natură. Nimeni nu dorește să distrugă mediul înconjurător, și totuși suntem prinși în capcana coti‑ dianului orientat spre consum. Acuzațiile și pesimismul sunt însă ultimele care ne pot fi de folos. Degetul amenințător îndreptat spre apocalipsă, spre un punct critic după depășirea căruia este posibil să nu mai existe cale de întoarcere către condiții climatice norma‑ le, amintește mai degrabă de Inchiziție și e foarte departe de motivația pozitivă, atât de necesară. În schimb, eu vă invit să mă însoțiți în pădure, ca să vedeți că legătura străveche dintre noi și natură este încă intactă. Nu vă îngrijorați, conexiunea noastră cu natura nu e atât de diminuată încât să ne punem toate speranțele de viitor în tehnologie. Lăsați‑vă surprinși, în excursiile în pădure, de cât de bine vă funcționează simțurile. Există, de exemplu,
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 9
L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
9
Cuvânt‑înainte
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N 10
mirosuri pe care le puteți percepe mai bine decât câinii. În plus, vom descoperi fenomene electrice în copaci care ne vor ridica părul măciucă. În natură există și o farmacie foar‑ te bine echipată, de care se folosesc nu doar animalele; vă puteți folosi și voi. Mai mult, în jurul vostru va fi prezent un cocktail de comunicare care vă va întări sistemul circulator și pe cel imunitar. Multe persoane nu mai sesizează toate aceste lucruri. Și totuși nu simțurile reduse sunt cele care ne împiedică. Nu, acestea sunt încă intacte, așa cum vă voi dovedi prin diver‑ se exemple. În mod straniu, motivul ține mai mult de modul în care vedem lumea la nivel filosofic și științific pentru că ridică obstacole inutile între noi și alte forme de viață: omul este aici, iar natura, acolo. Aici funcționează intelectul, iar acolo, un sistem complex, presupus aproape mecanic, lipsit de suflet. Din fericire, conștientizarea faptului că facem încă parte din acest sistem minunat și că funcționăm pe baza acelorași reguli ca toate celelalte specii începe să se imprime, pas cu pas. Protecția naturii funcționează doar când ne dăm seama că nu este vorba doar despre conservarea altor forme de viață, ci, în primul rând, despre noi.
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 10
31-Aug-21 17:50:53
11 L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
I Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 11
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N 12 Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 12
1 31-Aug-21 17:50:53
Există tot mai multe persoane care nu doar că doresc să vadă pădurea, ci și să o simtă intens – inclusiv eu. Adesea, invidiem animalele pentru simțurile lor nealterate. Dar cum stau lucrurile, de fapt, cu propriile noastre simțuri? După secole de civilizație care ne privează în fiecare zi de necesita‑ tea observării atente a naturii, oare de ce anume mai suntem noi capabili? Dacă ar fi să credem numeroasele rapoarte comparative referitoare la abilitățile fantastice ale animalelor, am putea crede că suntem o specie care n‑ar avea prea multe de oferit, în lipsa intelectului. Pe lângă aproape toate celelalte specii, părem să ne clasăm slab, în privința simțurilor, și aproape că avem impresia că jucăm încă rolul perdanților în jocul evoluției. Legătura dintre natură și oameni pare să se fi rupt definitiv și nu putem decât să invidiem animalele pentru calitățile lor. Dar această impresie este complet falsă: omul este perfect capabil de a fi implicat efectiv în mediul în care trăiește. În fond, n‑a trecut chiar atât de multă vreme de când strămoșii
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 13
L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
13
De ce este de fapt pădurea verde?
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N
noștri străbăteau pădurile, înregistrând din timp fiecare pericol posibil și fiecare capcană. Și pentru că structura noas‑ tră nu s‑a modificat de atunci, putem deduce, cu încredere, că toate simțurile noastre sunt încă intacte. Singurul lucru care ne lipsește, poate, este pregătirea, iar asta se poate rezolva. Să ne îndreptăm mai întâi ochii și atenția asupra motivului pentru care putem vedea copacii în culori.
14
Să privim verdele copacilor este relaxant și chiar sănă‑ tos, se știe. Cum de îi vedem în nuanțe de verde? Majoritatea celorlalte specii de mamifere nu au această capacitate. Lumea lor este limitată coloristic, ca și în cazul delfinilor foarte inteligenți: văd doar în alb și negru (la fel ca toate balene‑ le, dar și focile), pentru că au doar un tip de celule conice în retină. Celulele conice sunt cele care fac posibilă vizualizarea culorilor. Dar pentru a putea deosebi între două culori sunt necesare minimum două tipuri diferite ale acestor celule. Delfinii & co., paradoxal, dispun de o singură celulă conică pentru verde. Este suficientă doar pentru deosebirea nivelu‑ rilor diferite de luminozitate, iar delfinii nu pot procesa nici măcar lumina albastră, care nu doar că este foarte prezentă în apa mării, ci pătrunde și foarte adânc. Companionii noștri patrupezi, precum câinii și pisici‑ le, sau viețuitoarele pădurii, precum căprioarele, cerbii și porcii‑mistreți, se descurcă mai bine decât un delfin. În cazul lor, pe lângă celule conice verzi se regăsesc și cele albastre, dar spectrul lor coloristic este tot unul redus. Altfel, roșul, galbenul și verdele se amestecă, în toate nuanțele, într‑o singură culoare. Pentru a putea percepe verdele, tot nu este suficient. Ar avea nevoie și de celule sensibile la roșu, de care dispunem noi și multe dintre speciile de maimuțe. Așadar
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 14
31-Aug-21 17:50:53
Faptul că putem vedea pădurile în nuanțe de verde este așadar o particularitate deosebită în regatul mamiferelor. De ce am dezvoltat‑o tocmai noi, oamenii? Cercetătorii bănuiesc că nu are atât legătură cu verdele, cât cu roșul. De exemplu, multe fructe coapte care se găsesc printre frunzele copacilor și arbuștilor sunt roșii. Altfel nu le‑am fi putut vedea, la fel ca multe specii de păsări, care nu pot vedea nici ele roșul mai bine decât noi. Așa că plantele au reacționat: fructele con‑ sumate de mamifere sunt mai degrabă de un roșu verzui, în timp ce fructele care sunt hrană pentru păsări sunt colorate într‑un roșu intens.2
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 15
15 L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
faptul că verdele creează o stare de liniște și susține pro‑ cesele de vindecare nu joacă niciun rol pentru majoritatea mamiferelor. Dar de ce este nevoie de celule conice sensibile la verde și la roșu pentru a putea vedea verde? Din cauza lungimii de undă a luminii. Tonurile de albastru au unde scurte, iar cele de verde și de roșu, unde lungi. Nuanțele „cu unde lungi” stimulează așadar numai celulele conice verzi, indiferent că le întâlnește lumina verde, galbenă sau roșie. Celulele conice albastre nu sunt atinse. Un animal care posedă doar celule pentru albastru sau verde poate deosebi strict între „albastru” și „nonalbastru”. Doar când li se adaugă un alt tip de celule conice, care este sensibil într‑o altă zonă a luminii cu unde lungi, pădurea devine verde. Și iată că, minune, noi, oamenii, posedăm în retină un asemenea tip de celule coni‑ ce.1 Ele sunt sensibile la lumina roșie și astfel putem deosebi clar dacă frunzele copacilor sunt verzi, galbene sau roșii. Iată de ce micile puncte LED de pe ecranul computerului sau al televizorului sunt de asemenea compuse din celule minus‑ cule, albastre‑verzi‑roșii. Așa pot fi redate toate culorile.
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N 16
Că putem vedea roșu este plauzibil. Dar de ce ni se pare verdele atât de frumos și de ce îl remarcăm? Vă derutează întrebarea? Avem în ochi celule conice pentru verde, așa că pare logic să putem remarca verdele în pădure, permanent și conștient. Dar nu trebuie neapărat să fie așa; de exemplu, culoarea albastru nu a fost remarcată deloc sau a fost conside‑ rată lipsită de importanță de strămoșii noștri. Lazarus Geiger, un lingvist german din secolul al XIX‑lea, a descoperit că în multe limbi vechi nu exista un termen pentru „albastru”. Chiar și în textele homerice (Homer a fost un poet grec învăluit în mister, despre care se crede că ar fi trăit în secolul al VIII‑lea î.H.) culoarea mării este descrisă drept „nuanța vinului”. Alte texte, din secole ulterioare, defineau albastrul drept „întune‑ carea verdelui”. Doar crearea și comercializarea vopselurilor albastre au permis nașterea termenului „albastru” și doar de atunci îl deosebim drept o culoare autonomă și îl remarcăm. Oare vedem unele culori doar pentru că există un motiv cultural? Sau, altfel spus: putem vedea albastrul numai pen‑ tru că avem un cuvânt pentru el? Jules Davidoff, profesor de psihologie la Universitatea Goldsmiths din Londra, a realizat un experiment. A călătorit, împreună cu echipa lui, la Himba, un trib din Namibia, care nu cunoaște niciun cuvânt pen‑ tru „albastru”. Acolo, pe un monitor, le‑a arătat subiecților 12 pătrate aranjate într‑un cerc. Unsprezece dintre aces‑ tea erau verzi și unul foarte albastru. Himba au întâmpinat mari dificultăți în a deosebi pătratul albastru. Apoi a venit proba contrară. Davidoff le‑a arătat persoanelor cu engleza ca limbă maternă un alt cerc cu 12 pătrate, de data aceasta toate verzi. Doar una dintre ele avea o tentă slabă de galben, pe care nici măcar eu nu am remarcat‑o. Puteți face și voi tes‑ tul pe internet – găsiți pagina în bibliografie.3 Participanții
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 16
31-Aug-21 17:50:53
Din păcate, cunosc doar cercetări în privința culorii albas‑ tru. Însă pentru mine, ca silvicultor, este interesant să aflu de ce reacționăm așa la culoarea verde. Când mă uit pe fereas‑ tra biroului în grădina ocolului silvic, văd nenumărate vari‑ ante de verde. Verdele cenușiu‑albăstrui al lichenilor de pe mesteacănul bătrân, verdele gălbui al ierbii de iarnă, ver‑ dele albăstrui puternic al acelor de pe crengile înalților pini Douglas, verdele galben‑cenușiu cald al algelor de pe scoarța fagilor tineri – toate acestea pot fi clasificate drept „verde”. Există diferențe clare între diferitele plante și texturi: nuanțe cu denumiri precum verde‑brad, verde‑limetă sau verde‑brotac. Cu toate acestea, în viața cotidiană le folosim foarte rar și alegem descrieri vagi, precum „verde‑închis” sau „verde‑deschis”. Pe de altă parte, faptul că strămoșii noștri puteau deo‑ sebi toate nuanțele de verde și roșu spune multe. Dacă, așa
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 17
17 L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
vorbitori de limbă engleză au avut probleme în a deosebi pătratul diferit. Dar nu și cei din tribul Himba. Ei nu au un cuvânt pentru „albastru”, dar au mai multe cuvinte pentru „verde” decât avem noi. De aceea ei pot descrie chiar și cele mai mici diferențe între culori, ceea ce le‑a ușurat misiunea de a identifica imediat pătratul aparte.4 Și în spațiul lingvistic european există indicii potrivit cărora distingerea culorilor este strâns legată de cultură. Oamenii cu limba rusă maternă pot recunoaște mult mai repede diverse nuanțe de albastru, pentru că în rusă există o separare clară între albastrul‑deschis și albastrul‑închis, mai evidentă decât în alte limbi. O echipă de cercetători coordo‑ nată de psihologul newyorkez Jonathan Winawer a desco‑ perit despre colegii lor cu rusă maternă că pot diferenția nuanțele de albastru mai bine decât cei cu engleză maternă.
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N 18
cum am spus deja, roșul era important pentru a recunoaște fructele coapte, cu siguranță aceeași situație se aplica și în cazul tuturor nuanțelor de verde sau galben. Cum altfel să fi remarcat înaintașii noștri porumbul copt, galben, sau ofilirea culturilor de legume îngrijite cu trudă, al căror verde cândva proaspăt pălește când se usucă, sau fructele al căror grad de coacere este indicat de schimbarea culorii din verde (necopt) în galben sau în roșu? O privire aruncată și mai adânc în tre‑ cut arată necesitatea unei deosebiri. Dacă rănea un animal, vânătorul putea urmări prada doar deosebind picăturile roșii de sânge de iarba verde. Capacitatea recunoașterii sângelui a fost, de altfel, și unul dintre motivele pentru care una dintre condițiile prelimina‑ re obligatorii ale candidaturii pentru ocolul silvic – care, pe atunci, includea automat și activitatea de vânător – a fost abi‑ litatea completă de a distinge culorile. Daltonismul este condiționat genetic, așa cum știm acum, la fel precum capacitatea de a distinge culoarea verde. Dacă, în funcție de cultură, albastrul nu poate fi recunoscut imedi‑ at, în ciuda celulelor conice sensibile la albastru din ochi, cred că nici recunoașterea verdelui nu poate fi de la sine înțeleasă. Cât de mult schimbă oamenii o percepție senzorială alte‑ rată de cultură se reflectă cel mai bine în scris. Recunoaștem caracterele de pe această pagină pentru că formează cuvinte cu înțeles; caracterele japoneze funcționează, poate, complet diferit – ne întrebăm cum de pot acele semne să genereze imagini mentale. Ceva similar se întâmplă cu simțul gustu‑ lui. În funcție de cultură, alimentele sunt considerate deli‑ cioase sau respingătoare, iar pentru a experimenta nu este nevoie să mergem foarte departe. În Suedia, peștele fermen‑ tat, Surströmming, este considerat o delicatesă. În schimb,
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 18
31-Aug-21 17:50:53
Chiar dacă tema culorilor este deosebit de incitantă, acu ratețea vizuală este mult mai importantă. Aici, nu doar gene‑ tica, ci și natura înconjurătoare joacă un rol principal. În plus, așa cum am mai menționat, ne lipsește pregătirea necesară dacă dorim să ne recăpătăm forma… simțurilor. Doriți să evitați purtarea ochelarilor sau, cel puțin, deteri‑ orarea acuității vizuale? Ei bine, ceva poate fi făcut, măcar în privința miopiei. Mai demult credeam că tendința spre mio‑ pie ar fi inerentă și că omenirea va consta, cândva, numai din purtători de ochelari. În fond, viața majorității covârșitoare nu mai depinde de identificarea leilor la orizont, pentru a ne permite să fugim la timp. În absența acestui tip de pericol, e normal ca abilitatea de a vedea la distanțe foarte mari să se deterioreze, dat fiindcă filtrele evoluționiste elimină ce nu mai e necesar. Mai ales că cele mai multe limitări pot fi reme‑ diate cu mijloacele potrivite.
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 19
19 L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
mirosul mă face să mă gândesc la excremente proaspete de câine și celor mai mulți turiști li se face greață în clipa în care deschid conserva. Și chiar dacă abilitatea de a vedea verde e condiționată mai degrabă de genetică decât de cultura din care facem parte, asta nu înseamnă că avem o reacție similară la vederea acestei culori. Verdele, în special când privim copaci, ne influențează mental, iar acest lucru este deja dovedit științific, așa cum voi specifica mai târziu. Dar dacă reacția noastră e determinată de condiții cultural‑istorice? Pentru a putea răspunde între‑ bării, ar fi necesare studii comparative, cu subiecți precum inuiții, care văd rareori verdele, și cu tuaregii, a căror Sahara natală este dominată de tonuri de maro. Dar asemenea studii nu îmi sunt cunoscute, în prezent.
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N 20
Așadar, vom ajunge cu toții să purtăm ochelari? Cu sigu ranță nu, pentru că știința a aflat, între timp, că ochii noștri doar se adaptează la vederea de aproape, lucru pentru care trebuie să le mulțumim calculatoarelor și cărților. Partea frumoasă este că procesul este reversibil, sau măcar poate fi încetinit. Pentru aceasta, este suficient să ieșim în natură. De îndată ce ne ațintim privirea în depărtare, ochii noștri se vor antrena să vadă la distanță. Perioadele îndelungate petrecute la birou, precum și lumina slabă și distanța scurtă pentru lec‑ tură sunt responsabile pentru creșterea constantă a cazurilor de miopie. Studiile universitare care s‑au concentrat asupra copiilor din Asia de Est o confirmă. Prin dezvoltarea rapidă a unei societăți moderne, schimbarea a putut fi documenta‑ tă foarte bine în Taiwan. Acolo, 80‑90% dintre elevi poartă ochelari, iar 10‑20% se luptă cu probleme de vedere. Ceea ce au considerat cercetătorii că ar ține de modificările genetice, la început, este de fapt legat de accesul sporit la educație și la pierderea perioadelor de activitate în aer liber. Altfel spus, din cauza obligațiilor de studiu, tinerii au devenit sedentari și, implicit, purtători de ochelari.5 Și vederea mea a slăbit la vârsta de 16 ani, dioptriile mele fiind de –2,5. Pentru mine, lumea a devenit neclară de la o distanță de 3 metri. Dar lucrurile nu puteau rămâne așa. Contrar pronosticurilor, valorile mele s‑au ameliorat con‑ stant și, după câțiva ani, oscilau între –1 și puțin peste diop‑ triile la care ochelarii nu sunt necesari. Modificarea mi s‑a părut logică, prin prisma ocupației. Petreceam mult timp în pădure, unde trebuia să observ trunchiurile și coroanele zonelor care urmau să fie despădurite, de la distanță mare. Și în timpul liber stăteam mult la aer, reparând garduri sau tăind lemn pentru foc.
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 20
31-Aug-21 17:50:53
Un alt antrenament nu are legătură cu acuitatea vizua‑ lă. Cunoașteți fenomenul prin care câinii observă animale‑ le sălbatice mult mai repede decât noi? Se datorează adesea, contrar așteptărilor, nu mirosului răspândit de căprioare și de porci‑mistreți, fiindcă, pentru aceasta, vântul ar trebui să bată direct spre câini. Nu, este vorba mai degrabă despre mișcarea pe care patrupezii noștri o înregistrează cu coada ochiului. Cățelușa noastră Münsterländer, Maxi, reușește chiar și pe geamul mașinii noastre, în deplasare. În anii mei de activitate profesională, mi‑am antrenat această abilitate fără să știu. În principiu, animalele sălbatice sunt excelent camuflate. Nu degeaba este blana căprioare‑ lor și a cerbilor maronie, precum solul pădurii. Dar, când se mișcă, observ asta cu coada ochiului și de la distanță. Nu sunt singurul, de altfel. Ochii noștri, ai tuturor, au o proprietate uimitoare. Acuitatea noastră vizuală periferică este foar‑ te slabă, iar rezoluția, atât de scăzută, încât nu mai vedem nimic clar. Nici măcar diferențierea între cerc, pătrat sau alt tip de obiecte nu este posibilă, așa cum au demonstrat Laura Fademrecht și echipa ei de la Institutul Max Plank pentru Cibernetică Biologică din Tübingen. Asta n‑ar fi fost deloc senzațional, doar că, atunci când vine vorba despre recunoașterea oamenilor, vederea noastră periferică se des‑ curcă mult mai bine. Cercetătorii au introdus figuri umane alcătuite din linii în câmpul vizual al subiecților, care făceau
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 21
21 L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
Miopia nu este o adaptare evoluționistă, ci doar o ajusta‑ re a ochiului pentru a vedea pe distanțe scurte, precum cea necesară pentru citit. Timpul petrecut în natură și privirea la distanță sau la înălțime, cel puțin în adolescență, o pot atenua sau chiar împiedica.
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N
diverse mișcări, cum ar fi semne din mână. Participanții nu doar că au putut vedea aceste siluete simplificate, ci, pe baza mișcărilor, au putut evalua imediat dacă acționau agresiv sau prietenos. Din punctul de vedere al evoluției, este un avantaj important, pentru că intențiile persoanelor care se apropie pot fi clasificate imediat. Vederea periferică este așadar de mare însemnătate când ne orientăm în natură.6 Puteți testa această abilitate și când sunteți în oraș, adică pe cât mai departe de natură posibil. Toți oamenii care se mișcă de colo colo pot reprezenta subiecți de testare excelenți pentru acuitatea vizuală periferică.
22
Cred că nu este foarte surprinzător că ochii noștri func ționează încă foarte bine, chiar dacă o cercetare atentă revelează aspecte uimitoare. Dar cum stăm cu auzul? Prin comparație cu alte animale, auzul nostru este considerat slab. Unii spun chiar că s‑ar fi deteriorat față de cum a fost altădată. Să fie oare adevărat?
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 22
31-Aug-21 17:50:53
23 L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
1 Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 23
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N 24 Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 24
2 31-Aug-21 17:50:53
Auziți trilurile aușelului cu creștet auriu. Aceste păsă‑ ruici cântăresc sub șase grame, iar trilurile lor sunt atât de înalte, încât vă pot servi de minune pentru testarea auzu‑ lui. „Si‑si‑si”‑ul ușor pe care‑l scot seamănă bine cu țiuitul de câteva secunde pe care mulți dintre noi îl auzim din când în când. Când înaintăm în vârstă, ne pierdem abilitatea de a prinde sunetele cu frecvență înaltă și păsările de afară amuțesc treptat. Să fie deci auzul nostru general atrofiat? Dacă ne com‑ parăm abilitățile cu ale altor animale, se poate crede și așa. Unele site‑uri web merg suficient de departe și afirmă că, de exemplu, câinii ar putea auzi frecvențe înalte de 100 de mili‑ oane de ori mai bine decât noi.7 Firește că este o exagerare care ne face urechile să pară inutile. Să analizăm datele: oamenii pot auzi sunete cu o frecvență de 20 până la 20 000 de vibrații pe secundă (20 000 Hz), în timp ce câinii aud de la 15 la 50 000 de vibrații pe secundă (50 000 Hz). Auzul nostru nu este cu mult mai rău, doar că nu putem auzi nimic ce depășește 20 000 Hz, un prag peste
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 25
L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
25
Antrenament auditiv în natură
31-Aug-21 17:50:53
P E T E R WO H L L E B E N 26
care lumea este încă foarte zgomotoasă pentru câini. Dacă am vrea să facem o comparație, un factor mult mai semni‑ ficativ ar fi volumul. Câinii percep sunete mai puțin intense decât noi pentru că mușchii din urechile lor sunt mai mari, iar ei își pot îndrepta urechile spre originea sunetelor. Este ușor de încercat: faceți palmele căuș în jurul urechilor și orientați‑le înainte. Puteți încerca asta când vă plimbați prin pădure. Chiar dacă sunteți departe, veți putea auzi păsă rile care cântă mai încet sau o căprioară care se strecoară prin tufișuri. Cu toate acestea, o parte a ideii că atât câinii, cât și alte mamifere aud mai bine decât noi fiindcă își pot îndrepta urechile spre zgomote, iar noi nu, se dovedește un mit. În privința mușchilor urechii, este corect. Doar în jur de 10‑20% dintre oameni își pot mișca urechile.8 Mișcările acestea sunt însă rudimentare și nu pot îndrepta urechile în față. Cercetări recente au arătat însă că ne‑am concentrat prea mult pe caracteristicile externe. De fapt, dacă vrem, ne putem modi‑ fica direcția urechilor, însă intern. Pentru a reuși, avem nevoie de ochi, așa cum a descoperit Kurtis Gruters, un absol‑ vent al catedrei de Neuroștiințe de la Universitatea Duke, din Carolina de Nord. El a luat 16 subiecți pe care i‑a așezat într‑un spațiu complet întunecat. Așa, se puteau concentra la LED‑uri colorate, pe care trebuia să le urmărească din pri‑ viri. Uluitor a fost că nu și‑au mișcat mai întâi ochii, ci tim‑ panele, care s‑au orientat către punctele luminoase. A durat doar 10 milisecunde ca și ochii subiecților să le urmeze.9 S‑ar putea spune că ochii și urechile s‑au îndreptat relativ sincron în direcția unui obiect. Remarcăm nu atât diferența de timp, cât faptul că ne ajustăm aparatul auditiv, o ajustare care nu mai fusese observată. Mai surprinzător este că urechile
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 26
31-Aug-21 17:50:53
Ne putem antrena urechile așa cum ne antrenăm ochii; este vorba despre două simțuri care sunt conectate insepa‑ rabil, după cum deja am văzut. Tot ce trebuie să facem este să ciulim urechile și să tragem cu urechea la natură. De exem‑ plu, mie‑mi place să ascult sunetele scoase de ciocănitoarea neagră, poate pentru că știu că își face cuib în fagii bătrâni, cu trunchiuri groase, care au multe scorburi potrivite, și că a devenit tot mai rară, din lipsă de copaci potriviți. Sau poate îmi place datorită dimensiunilor sale impresionante și a cres‑ tei de pene frumoase, de un roșu intens. Oricare ar fi motivul, sunt fericit de fiecare dată când îi aud „criu‑criu‑criu”‑ul. La fel mă simt și când aud cum face „cra‑cra‑cra” corbul care, până la sfârșitul secolului XX, a fost considerat dispărut din munții Eifel sau chemarea inconfundabilă a cocorilor când trec cu miile pe deasupra cabanei noastre din pădure, primă‑ vara și toamna. Pentru că aceste strigăte de cocori se numără printre favo‑ ritele mele, le aud chiar și dacă se pierd în zgomotul de fond, pentru mulți dintre noi. Pot auzi chemările cocorilor în ciuda termopanelor cu cameră triplă, a pereților izolați și a zum‑ zetului nocturn al televizorului. Sar de pe canapea și alerg la ușă, ca să mă bucur de sunete la intensitate maximă, afară. Nu ar trebui să fie o problemă pentru nimeni să audă mai bine natura. Gândiți‑vă la sunetele cotidiene pe care ați învățat să le deosebiți, în timp. Apelul telefonului, de
Legatura secreta dintre om si natura - BT.indd 27
27 L E G ĂT U R A S E C R E TĂ D I N T R E O M Ș I N AT U R Ă
subiecților s‑au îndreptat nu către un sunet, ci către un obiect pe care voiau să îl urmărească din priviri. Studiile lui Gruters demonstrează clar că mai avem de învățat când vine vorba despre capacitățile noastre fizice și că, mai ales, chiar și urechile noastre presupus slabe și fixe ne pot surprinde oricând cu posibilitățile lor.
31-Aug-21 17:50:53
