Omul care a rezolvat piata

Titlul original: THE MAN WHO SOLVED THE MARKET Autor: Gregory Zuckerman

Copyright © 2019 by Gregory Zuckerman All rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form.

This edition published by arrangement with Portfolio, an imprint of Penguin Publishing Group, a division of Penguin Random House LLC.

Copyright © Publica, 2021 pentru prezenta ediție Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ZUCKERMAN, GREGORY Omul care a rezolvat piaţa /​Gregory Zuckerman ; trad. din lb. engleză de Smaranda Nistor. – București : Publica, 2021 ISBN 978-606-722-442-9 I. Nistor, Smaranda (trad.)

330

EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Adina Vasile REDACTOR-ȘEF: Ruxandra Tudor DESIGN COPERTĂ: Alexe Popescu REDACTOR: Corneliu Beldiman CORECTORI: Rodica Crețu, Paula Rotaru DTP: Florin Teodoru

Cuprins

Distribuție ������������������������������������������������������������������������������� 9 Ordinea cronologică a principalelor evenimente �������������� 11 Introducere ��������������������������������������������������������������������������� 13 Prolog ������������������������������������������������������������������������������������ 21 PARTEA ÎNTÂI | Banii nu sunt totul ������������������������������� 29 Capitolul 1 ��������������������������������������������������������������������������� 31 Capitolul 2 ��������������������������������������������������������������������������� 51 Capitolul 3 ��������������������������������������������������������������������������� 77 Capitolul 4 ������������������������������������������������������������������������� 109 Capitolul 5 ������������������������������������������������������������������������� 135 Capitolul 6 ������������������������������������������������������������������������� 157

Capitolul 7 ������������������������������������������������������������������������� 177 Capitolul 8 ������������������������������������������������������������������������� 197 Capitolul 9 ������������������������������������������������������������������������� 229 Capitolul 10 ����������������������������������������������������������������������� 257 Capitolul 11 ����������������������������������������������������������������������� 277 PARTEA A DOUA | Banii schimbă totul ����������������������� 307 Capitolul 12 ����������������������������������������������������������������������� 309 Capitolul 13 ����������������������������������������������������������������������� 339 Capitolul 14 ����������������������������������������������������������������������� 367 Capitolul 15 ����������������������������������������������������������������������� 395 Capitolul 16 ����������������������������������������������������������������������� 421 Epilog ���������������������������������������������������������������������������������� 443 Mulțumiri ���������������������������������������������������������������������������� 449 Anexa 1 ������������������������������������������������������������������������������� 453 Anexa 2 ������������������������������������������������������������������������������� 455 Note ������������������������������������������������������������������������������������� 457

Pentru Gabriel și Elijah Semnalele mele în tot zgomotul

Distribuție

James Simons

Matematician, spărgător de coduri și fondatorul companiei Renaissance Technologies

Lenny Baum

Primul partener de investiții al lui Simons și autorul unor algoritmi cu impact asupra vieții a milioane de oameni

James Ax

A administrat fondul Medallion și i‑a dezvoltat primele modele de tranzacționare

Sandor Straus

Guru al analizei datelor, care a jucat un rol‑cheie în compania Renaissance

Elwyn Berlekamp

Specialist în teoria jocurilor care a condus fondul Medallion într‑un moment de răscruce

Henry Laufer

Matematician care a deplasat investițiile din fondul lui Simons spre tranzacții pe termen scurt

Peter Brown

Informatician care a ajutat la realizarea celor mai importante progrese de la Renaissance

Robert Mercer

Codirector general la Renaissance, a ajutat la instalarea lui Donald Trump la Casa Albă

Rebekah Mercer

A făcut echipă cu Steve Bannon ca să distrugă politica americană

David Magerman

Specialist în computere care a încercat să oprească activitățile politice ale familiei Mercer

Distribuție Omul care a rezolvat piața 9

Ordinea cronologică a principalelor evenimente

1938 1958 1964 1968 1974 1978

1979 1982 1984 1985 1988 1989 1990 1992 1993 1995 2000 2005

Se naște Jim Simons Simons își ia licența de la MIT Simons devine spărgător de coduri la IDA Simons conduce Departamentul de Matematică al Universității Stony Brook Simons și Chern publică un articol revoluționar Simons părăsește mediul universitar ca să demareze Monemetrics, o firmă de tranzacții pe piața valutară, și un fond speculativ de investiții numit Limroy Lui Simons i se alătură Lenny Baum și James Ax Numele firmei se schimbă în Renaissance Technologies Corporation Baum își dă demisia Ax și Straus mută firma în California Simons închide fondul Limroy și lansează fondul Medallion Ax pleacă, Elwyn Berlekamp conduce fondul Medallion Berlekamp pleacă, Simons își asumă controlul asupra firmei și fondului Henry Laufer devine angajat cu normă întreagă Peter Brown și Robert Mercer se alătură echipei Brown și Mercer obțin o reușită crucială Medallion înregistrează o uluitoare creștere de 98,5% Se lansează fondul Renaissance Institutional Equities

Ordinea cronologică a principalelor evenimente Omul care a rezolvat piața 11

2007 Renaissance și alte fonduri pe bază de modele cantitative suferă pierderi bruște 2010 Brown și Mercer preiau firma 2017 Mercer părăsește postul de codirector general

12

Omul care a rezolvat piața Ordinea cronologică a principalelor evenimente

Introducere

— Știi foarte bine... nimeni nu va vorbi cu tine, ți‑e clar, da?

Împungeam câte‑o bucățică de salată la un restaurant cu specific pescăresc din Cambridge, statul Massachusetts, la începutul lui septembrie 2017, dându‑mi toată silința să conving un matematician britanic pe nume Nick Patterson să‑și dea drumul la gură despre fosta companie unde lucrase, Renaissance Technologies. Nu prea aveam noroc.

I‑am spus lui Patterson că voiam să scriu o carte despre cum a reușit James Simons, fondatorul companiei Renaissance, să creeze cea mai grozavă mașinărie de câștigat bani din istoria financiară. Renaissance generase atât de multă avuție, încât Simons și colegii lui începuseră să exercite o influență enormă în lumea politică, în cea a științei, a educației și a filantropiei. Anticipând mutații societale spectaculoase, Simons deja mânuia cu dibăcie algoritmi, modele computerizate și volume mari de date, înainte ca Mark Zuckerberg și congenerii lui să fi terminat de mers la grădiniță.

Patterson nu se arăta prea cooperant. La data respectivă, Simons și reprezentanții lui îmi spuseseră că nici ei nu‑mi vor fi de prea mare ajutor. Directorii de la Renaissance și alții din anturajul apropiat al lui Simons – chiar și cei pe care îi consideram altădată prieteni – nu‑mi răspundeau la e‑mailuri și nici nu mă sunau înapoi. Până și rivalii lui cei mai acerbi de pe piață se retrăgeau din întâlnirile fixate, la solicitarea lui Simons, de parcă ar fi fost un mare șef mafiot pe care nu îndrăzneau să‑l ofenseze.

Introducere Omul care a rezolvat piața 13

Iar și iar, mi se aducea aminte de acordurile privind nedezvăluirea informațiilor, documente beton din punct de vedere legal, întinse de‑a lungul a 30 de pagini, pe care angajații erau obligați să le semneze când veneau în firmă, împiedicându‑i până și pe cei pensionați să divulge prea multe. OK, am înțeles, băieți. Dar hai să fim serioși. Am lucrat două decenii la Wall Street Journal, știu cum se joacă jocul ăsta. Subiecții, chiar și cei recalcitranți, devin în final înțelegători – de obicei. La urma urmei, cine nu vrea să vadă o carte scrisă despre el? Jim Simons și Renaissance Technologies, din câte se pare.

Nu eram chiar în totalitate șocat. Simons și echipa lui se numără printre cei mai secretoși traderi cu care a avut de‑a face Wall Streetul, detestând să le scape și cel mai neînsemnat indiciu despre cum au cucerit ei piețele financiare, nu cumva vreun competitor să‑și facă vreo idee. Angajații evită aparițiile în presă și se țin departe de conferințele din branșă, ca și de majoritatea reuniunilor publice. Simons l‑a invocat odată pe Benjamin, măgarul din Ferma animalelor, ca să‑și explice atitudinea: „«Dumnezeu mi‑a dat o coadă ca să țin muștele la distanță. Dar aș fi preferat să n‑am coadă și nici muște.» Cam așa simt eu în privința publicității”.1 Mi‑am ridicat privirea din farfurie și m‑am căznit să zâmbesc.

O să fie luptă grea.

Nu m‑am lăsat, am continuat să caut breșe în sistemele de apărare. Să scriu despre Simons și să‑i aflu secretele au devenit fixațiile mele. Obstacolele pe care el mi le ridica în cale nu făceau decât să amplifice ispita vânătorii.

Aveam motive temeinice să fiu hotărât să spun povestea lui Simons. Fost profesor universitar de matematică, Simons poate fi considerat cel mai bun trader din istoria piețelor financiare moderne. Începând din 1988, fondul speculativ

14

Omul care a rezolvat piața Introducere

Medallion, vedeta fondurilor administrate de compania Renaissance, a generat randamente medii anuale de 66%, înregistrând profituri comerciale de peste 100 de miliarde de dolari (vezi anexa 1, unde arăt cum am ajuns la aceste cifre).

Nimeni din lumea investițiilor financiare nu reușește măcar să se apropie de acest nivel. Warren Buffett, George Soros, Peter Lynch, Steve Cohen, Ray Dalio – toți sunt undeva în urmă (vezi anexa 2). În ultimii ani, Renaissance a pus pe răboj peste 7 miliarde de dolari, anual, în câștiguri din tranzacționare. Adică mai mult decât veniturile anuale ale unor corporații cu nume ilustre, cum ar fi Under Armour, Levi Strauss, Hasbro și Hyatt Hotels. Și uite chestia absurdă: în timp ce toate aceste companii au zeci de mii de angajați, la Renaissance nu sunt decât vreo trei sute.

Eu am calculat că Simons valorează vreo 23 de miliarde de dolari, care‑l fac mai bogat decât Elon Musk de la Tesla Motors, Rupert Murdoch cu News Corp și Laurene Powell Jobs, văduva lui Steve Jobs. Alții din firmă sunt și ei miliardari în dolari. Angajatul mediu de la Renaissance deține aproape 50 de milioane de dolari doar din titlurile propriilor fonduri speculative ale firmei. Simons și echipa lui au creat cu adevărat avuție ca în basme, în toate acele povești cu zâne, împărați și mult, mult aur.

Eram intrigat nu doar de succesele lui de pe piața de capital. De foarte devreme, Simons a luat decizia să sape prin munți de date, să folosească teorii avansate din matematică și să dezvolte modele computerizate de avangardă, în timp ce alții continuau să se bizuie pe intuiție, instinct și cercetare de modă veche, pentru predicțiile lor. Simons a inspirat o revoluție care de atunci a măturat întreaga lume a investițiilor financiare. La începutul lui 2019, fondurile speculative și alți

Introducere Omul care a rezolvat piața 15

investitori care folosesc analiza cantitativă s‑au evidențiat ca fiind cei mai mari jucători de pe piață, controlând circa 30% din tranzacțiile cu acțiuni, depășind atât activitatea investitorilor individuali, cât și pe cea a firmelor de investiții tradiționale.2 Cei cu diplome de masterat în administrarea afacerilor se strâmbau disprețuitor la ideea de a folosi o abordare științifică și sistematică în materie de investiții, încrezători că pot oricând să angajeze programatori, în caz că vor avea nevoie vreodată. Astăzi, programatorii spun același lucru despre oamenii cu MBA, în caz că se gândesc vreodată la ei.

Metodele de pionierat ale lui Simons au fost adoptate în aproape toate ramurile economiei și ajung în cam toate colțurile vieții cotidiene. El și echipa lui întorceau statistici pe toate părțile, delegau sarcini mașinilor de calcul și se bizuiau pe algoritmi cu peste trei decenii în urmă – cu mult înainte ca aceste tactici să fie îmbrățișate în Silicon Valley, în birourile administrațiilor de stat, pe stadioane, în cabinetele medicilor, în centrele de comandă ale armatei și cam peste tot unde este nevoie de prognoză.

Simons a dezvoltat strategii de concentrare și gestionare a talentului uman, transformând forța cerebrală brută și aptitudinea matematică în munți de bogăție uluitoare. A făcut bani din matematică, ba încă o mulțime de bani, dacă stai să te gândești. Cu doar câteva decenii în urmă, nimănui nu i‑ar fi trecut măcar prin cap că e posibil așa ceva. În ultima vreme, Simons s‑a manifestat ca un Medici al epocii contemporane, subvenționând salariile a mii de profesori de matematică și științe din sistemul public de învățământ, dezvoltând tratamente pentru autism și îmbogățindu‑ne cunoștințele despre originile vieții. Strădaniile lui, oricât de valoroase, ridică întrebarea dacă e bine ca un singur individ să se bucure de atâta influență. Același lucru se poate spune

16

Omul care a rezolvat piața Introducere

despre puterea directorului său executiv*, Robert Mercer, care este probabil persoana în cel mai înalt grad responsabilă pentru victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din 2016.

Mercer, cel mai mare susținător financiar al lui Trump, i‑a scos din anonimat pe Steve Bannon și pe Kellyanne Conway, introducându‑i în campania lui Trump și stabilizând‑o astfel într‑o perioadă agitată. Companiile deținute anterior de Mercer și aflate acum în mâinile fiicei sale, Rebekah, au jucat roluri hotărâtoare în campania încununată de succes pentru încurajarea Marii Britanii să părăsească Uniunea Europeană. Simons, Mercer și alții de la Renaissance vor continua să aibă un impact de mare amploare în anii care vin.

Succesele lui Simons și ale echipei sale ridică o serie de întrebări dificile. Ce spune despre piețele financiare faptul că matematicienii și oamenii de știință se pricep mai bine să le prezică direcția de evoluție decât investitorii veterani din cele mai mari firme consacrate? Se bucură Simons și colegii lui de o înțelegere fundamentală a activității de investiții, care nouă, celorlalți, ne scapă? Realizările lui Simons dovedesc cumva că judecata și intuiția omenească sunt inerent defectuoase și că numai modelele și sistemele automatizate pot să facă față potopului de date care pare să ne copleșească pe noi, oamenii? Oare triumful și popularitatea metodelor cantitative ale lui Simons nu dau naștere unor riscuri noi și scăpate din vedere?

Cel mai mult m‑a fascinat un paradox frapant: Simons și echipa lui n‑ar fi trebuit să fie cei care stăpânesc piața. Simons n‑a urmat niciodată în viața lui vreun curs de tranzacții financiare, nu i‑a păsat practic niciodată de afaceri și, până să împlinească patruzeci de ani, abia dacă făcea tranzacții pe piața * Mercer nu mai este codirector general la Renaissance, dar rămâne printre angajații de rang înalt ai firmei (n.a.).

Introducere Omul care a rezolvat piața 17

bursieră, mai mult în joacă. Un deceniu mai târziu, nu prea înaintase cine știe ce în această direcție. La naiba, Simons nici măcar nu se folosea de matematici aplicate – ci de matematică teoretică, deci genul cel mai departe de chestiile practice.

Firma lui, cu sediul într‑un orășel adormit de pe malul nordic al insulei Long Island, angajează matematicieni și cercetători care nu știu nimic despre investiții financiare sau despre cum merge treaba pe Wall Street. Unii privesc capitalismul chiar cu suspiciune. Și totuși Simons și colaboratorii lui sunt cei care au schimbat modul în care investitorii abordează piețele financiare, lăsând o întreagă armată de traderi, investitori și alți profesioniști să‑și muște pumnii de necaz. E ca și cum un grup de turiști, în prima lor excursie în America de Sud, înarmați cu doar câteva ciudățenii de unelte și foarte puține provizii, au descoperit El Dorado și s‑au pus să prade orașul plin de aur, în timp ce exploratorii cu experiență stau și se uită la ei, înciudați. Într‑un târziu am reușit și eu să‑mi găsesc propria mină de aur. Am aflat informații despre prima perioadă a vieții lui Simons, activitatea lui de matematician și spărgător de coduri strălucit în timpul Războiului Rece și despre volatila perioadă de început a firmei sale. Contactele mele mi‑au împărtășit detalii despre cele mai importante progrese înregistrate de Renaissance, precum și evenimente mai recente, cu mai multe elemente de dramă și intrigă decât îmi imaginasem. În cele din urmă, am purtat peste 400 de discuții cu peste 30 de angajați actuali și foști ai firmei Renaissance. Am vorbit cu un număr și mai mare de prieteni de‑ai lui Simons, membri ai familiei lui și alții care au participat la evenimentele pe care le descriu eu aici sau au avut cunoștință de ele. Le datorez o profundă recunoștință tuturor celor care și‑au răpit din timp ca să‑mi împărtășească amintiri, observații și idei revelatoare.

Unii au acceptat să‑și asume riscuri personale substanțiale, ca

18

Omul care a rezolvat piața Introducere

să mă ajute să spun această poveste. Sper că le‑am răsplătit încrederea.

Până și Simons a vorbit cu mine, în final. El mi‑a cerut să nu scriu această carte și nu i‑a plăcut nicio clipă, cu adevărat, ideea proiectului meu. Dar a fost îndeajuns de amabil să‑mi acorde peste zece ore în care să discutăm anumite perioade din viața lui, chiar dacă a refuzat să vorbească despre activitatea de tranzacționare de la Renaissance și despre majoritatea celorlalte activități. Gândurile lui au fost prețuite și apreciate.

Cartea aceasta este una de nonficțiune. Se bazează pe relatări la persoana întâi și pe ceea ce și‑au amintit persoane care au fost martore sau au avut cunoștință de evenimentele pe care le descriu. Știu foarte bine că amintirile se estompează, deci mi‑am dat toată silința să verific și să confirm fiecare fapt, fiecare incident, fiecare citat.

Am încercat să spun povestea lui Simons într‑un mod care să‑l atragă și pe cititorul din publicul larg, și pe profesionistul din lumea analizei financiare cantitative și din cea a matematicii. Voi pomeni de modele Markov cu stări invizibile, metode kernel de învățare automatizată și ecuații diferențiale stohastice, dar vor exista și căsnicii eșuate, intrigi corporatiste și traderi panicați.

Cu toate ideile lui inspirate și premonitorii, Simons s‑a lăsat orbit de multe dintre lucrurile care se întâmplau în viața lui.

Aceasta s‑ar putea să fie cea mai trainică lecție pe care o avem de învățat din remarcabila lui poveste.

Introducere Omul care a rezolvat piața 19

Prolog

Jim Simons telefona întruna.

Era în toamna lui 1990 și Simons stătea în biroul lui de la etajul al treizeci și treilea al unui zgârie‑nori din centrul Manhattanului, cu ochii lipiți de ecranul unui computer pe care se înșirau cu mișcări fulgerătoare ultimele mișcări de pe piețele financiare globale. Prietenii nu înțelegeau de ce Simons îi dădea înainte. La cincizeci și doi de ani, Simons trăise deja o viață foarte plină, bucurându‑se de aventură, realizare personală și prosperitate cât să satisfacă ambițiile congenerilor săi. Și totuși uite‑l în continuare la treabă, supraveghind un fond de investiții, trudind să țină sub observație erupțiile zilnice ale pieței.

Simons avea peste un metru optzeci înălțime, deși spatele ușor cocârjat și părul rar și grizonant sugerau o persoană ceva mai scundă și mai în vârstă. Ochii căprui îi erau înconjurați de riduri, probabil rezultatul fumatului, obicei de care nu se putea dezbăra – sau poate pur și simplu nu voia să se lase.

Trăsăturile aspre și colțuroase ale lui Simons, alături de sclipirea malițioasă din priviri le aducea aminte prietenilor de regretatul actor Humphrey Bogart.

Pe biroul aproape gol al lui Simons trona o scrumieră supradimensionată, așteptând următoarea porție de scrum din țigara pe care și‑o aprinsese. Pe perete, un tablou cam sângeros, cu un linx ospătându‑se dintr‑un iepure. În apropiere, pe măsuța de cafea așezată lângă o canapea și două fotolii confortabile îmbrăcate în piele, stătea o publicație de studii

Prolog Omul care a rezolvat piața 21

complicate în matematicile teoretice, memento al strălucitei cariere academice pe care Simons o lăsase baltă, spre marea uimire a colegilor lui matematicieni.

La data aceea, Simons petrecuse nu mai puțin de doisprezece ani în căutarea unei formule de investiții care să aibă succes. La început, tranzacționase ca toată lumea, bizuindu‑se pe intuiție și instinct, dar suișurile și coborâșurile îi căzuseră greu la stomac. La un moment dat, Simons devenise atât de descurajat, încât unul dintre angajați s‑a temut că‑i treceau prin cap gânduri de sinucidere. Simons a recrutat doi matematicieni renumiți și încăpățânați, care să tranzacționeze cu el, dar acele parteneriate s‑au făcut fărâme sub povara pierderilor și a resentimentelor. În anul dinainte, rezultatele lui Simons fuseseră atât de îngrozitoare, încât se văzuse obligat să‑și oprească investițiile. Unii se așteptau ca el să închidă cu totul firma.

Ajuns la a doua căsnicie și al treilea partener de afaceri, Simons a hotărât să adopte un stil de investiții radical. În colaborare cu Elwyn Berlekamp, un specialist în teoria jocurilor, Simons a construit un model computerizat capabil să digere torente întregi de date și să selecteze tranzacțiile ideale – o abordare științifică și sistematică parțial menită să elimine emoția din procesul de investiție. „Dacă am avea suficiente date, știu sigur că am putea face predicții”, i‑a spus Simons unui coleg.

Cei foarte apropiați lui Simons înțelegeau ce anume îl ambiționează, de fapt. Simons își luase doctoratul la vârsta de douăzeci și trei de ani, devenind apoi un mult‑lăudat spărgător de coduri pentru guvern, un matematician renumit și un administrator de universitate deschizător de noi drumuri în domeniul său. Avea nevoie de o nouă provocare și de un spațiu mai larg în care să‑și manifeste talentul. Simons i‑a spus unui ­prieten că rezolvarea enigmei pieței, veche de secole, și

22

Omul care a rezolvat piața Prolog

cucerirea lumii investițiilor „ar fi ceva remarcabil”. Voia să fie cel care folosește matematica pentru a învinge piața. Dacă îi reușea, Simons știa că poate să câștige milioane de dolari, poate chiar mai mult, poate îndeajuns ca să influențeze lumea de dincolo de Wall Street, ceea ce unii suspectau că ar fi adevăratul lui țel. În lumea tranzacțiilor bursiere, la fel ca în matematică, e lucru rar să realizezi progrese revoluționare după ce ai trecut de mijlocul vieții. Și totuși Simons era convins că se află în pragul unei descoperiri ieșite din comun, poate chiar de importanță istorică. Cu o țigară Merit între două degete, Simons s‑a întins după telefon ca să‑l mai sune o ultimă dată pe Berlekamp.

— Ai văzut aurul? a întrebat Simons, urma de accent din vocea lui guturală trădându‑i originea bostoniană.

— Da, am văzut prețurile la aur, i‑a răspuns Berlekamp. Și, nu, nu‑i nevoie să ne ajustăm sistemul de tranzacționare.

Simons n‑a insistat, închizând telefonul politicos, ca de obicei. Pe Berlekamp însă începea să‑l exaspereze felul în care Simons îl bătea la cap. Subțire și serios, cu ochi albaștri ascunși în spatele unor ochelari cu lentile groase, Berlekamp își avea biroul în cealaltă parte a țării, la mică distanță de mers pe jos față de campusul Universității California‑Berkeley, unde continua să predea. Când Berlekamp discuta cu masteranzii lui de la Facultatea de Economia Afacerilor despre tranzacțiile pe care le făcea la bursă, se întâmpla uneori ca ei să ia în derâdere metodele pe care le adoptase împreună cu Simons, numindu‑le „șarlatanie”.

— Hai să fim serioși! Computerele nu pot concura cu judecata omenească, îi spusese unul dintre ei lui Berlekamp.

— O să facem lucrurile mai bine decât le pot face oamenii, îi replicase Berlekamp.

Prolog Omul care a rezolvat piața 23

În sinea lui, Berlekamp înțelegea de ce abordarea lor mirosea de la zece metri a alchimie modernă. Nici măcar el nu putea să explice în totalitate de ce modelul lor recomanda anumite tranzacții. Și nu doar în campus ideile lui Simons păreau rupte de realitate. Se întrezăreau zorii unei epoci de aur pentru metodele tradiționale de investiții, pe măsură ce George Soros, Peter Lynch, Bill Gross și alții ghiceau direcția de mișcare a investițiilor, a piețelor financiare și a economiilor globale, producând profituri enorme cu inteligență, intuiție și tehnici de modă veche în materie de cercetare economică și corporatistă.

Spre deosebire de rivalii lui, Simons n‑avea nici cea mai vagă idee cum să estimeze fluxuri de numerar, să identifice noi produse sau să prognozeze rate ale dobânzilor. El săpa prin mormane de informații despre prețuri. Nici măcar nu exista o denumire specifică pentru acest gen de tranzacționare, care presupunea curățarea datelor, semnale și testare ex‑post (pe date istorice) – termeni despre care majoritatea profesioniștilor de pe Wall Street nici măcar nu auziseră până atunci. Puțini foloseau e‑mailul în 1990, browserul de internet încă nu fusese inventat, iar despre algoritmi se știa, în caz că se știa, că erau procedeele pas cu pas care îi permiseseră mașinăriei lui Alan Turing să spargă codurile mesajelor naziștilor în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial. Ideea că aceste formule ar putea servi drept ghid sau măcar ar putea ajuta la guvernarea vieților cotidiene a sute de milioane de oameni ori că niște foști profesori de matematică ar putea folosi computere ca să‑i bată la scor pe investitorii experimentați, trecuți prin ciur și prin dârmon, părea mult exagerată, dacă nu de‑a dreptul fantezistă.

Dar Simons era din fire optimist și încrezător în propriile puteri. A detectat de timpuriu semne de succes pentru sistemul lui computerizat, aprinzând scânteia speranței. Plus că,

24

Omul care a rezolvat piața Prolog

de fapt, nici nu prea mai avea de ales. Fondurile lui de investiții cu capital de risc, altădată prospere, băteau pasul pe loc, iar el în niciun caz nu voia să se întoarcă la munca de profesor.

— Hai să vedem ce putem face cu sistemul, i‑a spus Simons lui Berlekamp într‑o convorbire telefonică mai urgentă. La anul, știu sigur că putem crește cu optzeci la sută.

Optzeci la sută într‑un an? Hai că acum chiar a sărit calul, și‑a zis Berlekamp în sinea lui.

— Niște randamente enorme de soiul ăsta sunt puțin probabile, i‑a spus el lui Simons. Și chiar nu e cazul să suni atât de des, Jim. Dar Simons nu se putea opri. În cele din urmă, a fost prea mult, și Berlekamp și‑a dat demisia – o nouă lovitură pentru Simons. „S‑o ia naiba de treabă, o să mă ocup eu însumi și gata!”, i‑a spus Simons unui prieten.

Cam în aceeași perioadă, în altă parte a statului New York, la 80 de kilometri depărtare, un cercetător înalt, chipeș, între două vârste, se uita lung la o tablă albă, luptându‑se cu propriile‑i probleme. Robert Mercer lucra într‑un centru de cercetare IBM, aflat în plină extindere într‑o suburbie a orașului Westchester, căutând modalități de a face computerele să aibă performanțe mai bune în transcrierea discursului oral și chiar în traducerea din alte limbi, printre alte sarcini. Mai degrabă decât să urmeze metode consacrate, Mercer căuta să‑și rezolve problemele cu ajutorul unei forme timpurii de învățare automată la scară mare. El și colegii lui își alimentau computerele cu suficiente date încât să le dea posibilitatea să execute singure anumite sarcini. Mercer se apropia de al doilea

Prolog Omul care a rezolvat piața 25

deceniu petrecut cu computerul lui gigant, dar în continuare nu era limpede cât de multe ar fi putut realiza el și echipa lui.

Colegii nu prea știau ce fel de om era Mercer, nici măcar cei care petrecuseră ani la rând lucrând îndeaproape cu el. Mercer avea talente ieșite din comun. Era și un tip ciudat, stângaci în interacțiunile sociale. În fiecare zi, la prânz, Mercer mânca un sandvici, fie cu ton, fie cu unt de arahide și gem, împachetat într‑o pungă maronie deja folosită. La birou, Mercer fredona tot timpul cu voce joasă ori fluiera, de obicei melodii de muzică clasică, afișând un aer de amuzament detașat.

Multe din vorbele care‑i ieșeau din gură lui Mercer erau geniale, ba chiar profunde, deși puteau fi și teribil de mușcătoare. Odată, Mercer le‑a spus colegilor că el crede că va trăi veșnic. Oamenii au crezut că vorbește serios, deși precedentul istoric nu prea părea să fie în favoarea lui. Ulterior, colegii aveau să afle că Mercer nutrea un profund înrădăcinat sentiment de ostilitate față de guvern și că avea vederi politice radicale, care vor ajunge să‑i domine viața și s‑o influențeze pe a multor altora.

La IBM, Mercer petrecea multe ceasuri înghesuit lângă un coleg mai tânăr, pe nume Peter Brown, un matematician șarmant și sociabil, foarte inventiv, căruia ochelarii cu lentile groase, coama deasă și ciufulită de păr castaniu, alături de energia debordantă, îi sugerau imaginea profesorului trăsnit.

Cei doi nu pierdeau prea mult timp discutând despre bani sau piețe. Dificultățile personale aveau să‑i determine totuși pe Mercer și pe Brown să‑și unească forțele cu ale lui Simons.

Aparent imposibila lui ambiție de a sparge codul pieței și de a conduce o revoluție a investițiilor va deveni și a lor.

26

Omul care a rezolvat piața Prolog

Simons nu era conștient de obstacolele impozante care i se ridicau în cale. Nici că tragedia îl pândea sau că tulburările politice aveau să‑i închidă firma.

Uitându‑se pe geamul biroului spre East River, în ziua aceea din toamna lui 1990, Simons știa doar că are o problemă dificilă de rezolvat. „Există niște tipare în evoluția pieței”, i‑a spus Simons unui coleg. Știu că le putem descoperi.

Prolog Omul care a rezolvat piața 27

Partea întâi

Banii nu sunt totul

Capitolul 1 Jimmy Simons a pus mâna pe o mătură și a pornit în sus pe scări.

Era iarna lui 1952 și puștiul de paisprezece ani încerca să câștige niște bani de buzunar la magazinul Breck’s, cu articole pentru grădinărit, din apropierea casei lui din Newton, statul Massachusetts, suburbia înverzită a Bostonului. Nu mergea prea grozav. Lucrând într‑o magazie de la subsol, băiatul era atât de pierdut în gânduri, încât a pus altundeva decât ar fi trebuit sacii cu îngrășământ organic, semințele de răsad și aproape toate celelalte lucruri din magazie.

Supărați, proprietarii magazinului l‑au trimis pe Jimmy să măture dușumelele din magazin, pe culoarele înguste dintre rafturi, adică o sarcină repetitivă și care nu‑ți solicita mintea.

Pentru Jimmy, retrogradarea a fost de‑a dreptul mană cerească. În sfârșit, era lăsat în pace să cugete la ce conta cel mai mult în viața lui. Matematica. Fetele. Viitorul.

Oamenii ăștia mă plătesc ca să gândesc!

Câteva săptămâni mai târziu, după ce slujba lui din perioada vacanței de Crăciun se încheiase, cei doi soți proprietari ai magazinului l‑au întrebat pe Jimmy ce planuri are pentru viitor.

— Vreau să studiez matematica la MIT. Cei doi au izbucnit în râs. Un băiat atât de distrat și absent încât nu era în stare să țină socoteala unor simple articole de

Capitolul 1 Omul care a rezolvat piața 31

grădinărit spera să fie absolvent de matematici superioare –, ba încă la Institutul de Tehnologie Massachusetts?! „Li s‑a părut că e cea mai bună glumă pe care o auziseră vreodată”, își amintește Simons.

Scepticismul nu l‑a deranjat pe Jimmy, și nici măcar râsetele. Adolescentul deborda de siguranță supranaturală și de o neobișnuită hotărâre să realizeze ceva special, rezultat al existenţei unor părinți înțelegători, care avuseseră parte și de mari speranțe, și de regrete profunde, în viața lor.

Marcia și Matthew Simons l‑au primit cu căldură în familie pe James Harris, născut în primăvara lui 1938. Marcia și Matty și‑au investit tot timpul și energia în fiul lor, care a rămas singurul lor copil, după ce Marcia a suferit ulterior mai multe pierderi de sarcină. Având un intelect ager, cu o personalitate expansivă și un umor subtil, Marcia s‑a oferit voluntar să ajute la școala lui Jimmy, dar n‑a avut niciodată ocazia să‑și ia o slujbă în afara casei. Ea și‑a canalizat visurile și pasiunile în Jimmy, ambiționându‑l să studieze și asigurându‑l că îl așteaptă succesul. „Ea era ambițioasă pentru mine”, își amintește Simons. „Eram proiectul ei.”

Matty Simons avea altă perspectivă asupra vieții și rolului său de părinte. De la vârsta de șase ani, Matty, care mai avea nouă frați și surori, a făcut tot felul de munci ca să câștige bani pentru restul familiei, vânzând ziare pe stradă și cărând bagajele pasagerilor în gara din apropierea casei. Ajuns la vârsta liceului, Matty și‑a luat o slujbă cu normă întreagă. A încercat să‑și continue studiile la seral, dar a renunțat, prea obosit ca să se mai poată concentra.

Ca tată, Matty era bun, blând și cu vorba domoală. Îi plăcea să vină acasă și să‑i toarne tot felul de istorii gogonate soției lui, povestindu‑i, de exemplu, despre planurile iminente ale

32

Omul care a rezolvat piața Capitolul 1

Cubei de a construi un pod spre Florida, în timp ce Jimmy se căznea din toate puterile să‑și ascundă râsul care‑l gâdila. O fi fost Marcia cea mai deșteaptă din familie, dar era și remarcabil de credulă. Matty născocea povești din ce în ce mai fantasmagorice, până când Marcia reușea, într‑un final, să‑și dea seama că sunt minciuni sfruntate, totul fiind un joc în familie garantat să‑l facă pe Jimmy să se prăpădească de râs. „Ea nu se prindea, de obicei”, spune Simons, „dar eu mă prindeam.”

Matty muncea ca manager de vânzări la studioul 20th Century Fox, mergând cu mașina prin cinematografele din New England ca să‑i convingă pe proprietari să cumpere cele mai recente filme ale studioului. Shirley Temple, cea mai mare vedetă a epocii, era sub contract cu Fox, așa că Matty punea laolaltă filmele ei, alături de alte patru sau cinci, și‑i convingea pe managerii cinematografelor să plătească tot pachetul. Lui Matty îi plăcea slujba lui și a fost promovat manager de vânzări, ceea ce i‑a aprins speranța că va putea urca în ierarhia corporatistă. Planurile lui Matty s‑au schimbat când socrul lui, Peter Kantor, l‑a rugat să vină și să lucreze la fabrica lui de încălțăminte. Peter i‑a promis că‑l va face acționar, iar Matty s‑a simțit obligat să se alăture afacerii familiei.

Fabrica lui Peter, care producea pantofi de lux pentru femei, era un succes, dar banii zburau din ea aproape la fel de repede cum intrau. Mic și îndesat, dar cu gusturi extravagante – prefera hainele scumpe, conducea numai cele mai recente modele de automobile Cadillac și purta pantofi cu talpă groasă, care să‑i compenseze statura măruntă, de doar un metru șaizeci și doi –, Peter și‑a risipit mare parte din avere la cursele de cai și cu un șir întreg de amante. În zilele de leafă, Peter îi lăsa pe Jimmy și pe vărul acestuia, Richard Lourie, să care teancuri de

Capitolul 1 Omul care a rezolvat piața 33